ESEU

In Ioan 1:1-3,10 este scris: La nceput era Cuvntul, i Cuvntul era cu Dumnezeu, i Cuvntul era Dumnezeu. El era la nceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost fcute prin El; i nimic din ce a fost fcut, n-a fost fcut fr El. El era n lume, i lumea a fost fcut prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. In zilele noastre, cuvantul reprezinta unitatea fundamentala a comunicarii, a procesului de relationare. Cuvantul este puntea de legatura intre oameni, este mijlocul prin care se realizeaza comunicarea scrisa, orala, interpersonala etc. Atunci cnd Dumnezeu a hotrt s ne comunice ceva esenial, a ales tot un Cuvnt numai c acest Cuvnt era o Persoan. Ioan prin acest verset nu se refer la un cuvnt din vocabularul nostru, ci la o Persoan Isus Cristos. Profunzimea acestui verset este unic i de aceea trebuie interpretat n contextul ntregii Scripturi. Cuvntul nfptuia literalmente ceva, el este o cauz eficient. Cuvtul mplinea voia i planurile lui Dumnezeu, respectiv sfinirea omului i mntuirea omului. Cuvntul judec, sfinete i nate din nou cu scopul ca noi s-L trim pe Cristos. Numai trindu-L pe Cristos putem s fim relevani. Cuvntul omului este o putere care l ajut. Cuvntul lui Dumnezeu este a doua Persoan a Sfintei Treimi. El nsui este Dumnezeu. Dumnezeu-Cuvntul este Fiul lui Dumnezeu i l iubete pe Tatl i face totul de bunvoie dup voia Lui. n cele ce urmeaz, voi examina noiunea de cuvnt, att n gndirea ebraic ct i n cea greac, i voi vedea c Ioan folosete logosul ca o combinaie magnific a celor dou. Semnificaia lui logos n greac. Pentru traductorul modern este o adevrat provocare s redea cuvntul logos printr-un singur cuvnt echivalent. Logos este derivat din lego, a spune, a vorbi, iar rdcina acestuia, leg, nseamn a aduna sau a aranja. Pentru greci a vorbi nsemna a exprima un grup sau un aranjament de idei. Acest sens a evoluat n a vorbi, a socoti, a gndi, apoi n cuvnt i n cele din urm n raiune. Logos este exprimarea lui Dumnezeu, comunicarea lui despre el nsui, la fel cum un cuvnt vorbit este exprimarea gndurilor interioare i nevzute ale unui om. Astfel, logos include ideea de plan, scop, nelepciune i chiar de putere. Logos este termenul pe care Dumnezeu l folosete pentru a-i reprezenta scopul pentru noua creaie, scop care s-a realizat n timp prin persoana lui Isus. Traducerea lui logos prin cuvnt este o redare ntr-un singur cuvnt a sensului, dar nu reuete s pun n lumin bogia semantic a lui logos n limba greac, bogie care arunc lumin att asupra scopului lui Dumnezeu ct i asupra persoanei lui Isus. Logos exprim unitatea de esen a limbii i gndirii care constau ambele, n forma lor cea mai avansat, din cuvinte. Cnd gndim, vorbim cu noi nine; cnd vorbim, gndim cu voce tare. Termeni ca monolog i dialog arat legtura lui logos cu limba, n timp ce termeni ca logic i logistic arat legtura acestuia cu gndirea. Logos, n uzana 1

cea mai veche, n-a avut de-a face cu cuvintele pure, ci mai degrab cu cuvinte care nsemnau ceva i ddeau sens existenei i experienei umane. Logosul, deci, concretizeaz gndirea i vorbirea n relaia cu obiectele i scopul acestora n experiena uman. Folosirea biblic a lui logos se aliniaz la acest concept, Cuvntul fiind scopul sau planul lui Dumnezeu, explicaia lui rezonabil i justificarea raional pentru crearea tuturor lucrurilor (nu n forma corupt din prezent). nainte ca un proiect uman s devin realitate exist raiunea de a fi a acelui proiect, expunerea de motive i o analiz raional. Sir Anthony Buzzard arta elocvent: Termenul ebraic pentru cuvnt. Aa cum este adevrat despre orice studiu de calitate al Bibliei, problema nu este ce credem noi astzi despre aceste cuvinte din prologul lui Ioan, ci cum le-au neles cititorii din secolul nti, n special aceia care aveau o formare semitic. Un erudit a fcut urmtorul comentariu semnificativ despre conceptul ebraic de cuvnt, care nu ar accentua raiunea de a fi sau planul lui Dumnezeu, ci puterea lui de a-i face voia s se mplineasc pe pmnt: Conceptul ebraic de cuvnt (davar) era mult mai dinamic dect conceptul grecesc, ceea ce este caracteristic pentru limba ebraic n ansamblu. Un sens de baz al rdcinii lui davar este a fi n dos, n spate i astfel a fi capabil de a mna nainte din spate. Aceasta este n acord cu ideea semitic exprimat de Isus n Luca c din plintatea inimii vorbete gura. Altfel spus, ceea ce este n inim antreneaz mintea, apoi gura i n cele din urm aciunile. Sensul lui davar a evoluat de-a lungul unei linii definite de trei puncte: vorbire, cuvnt i n final fapt. Cuvntul lui Dumnezeu este portretizat n mod repetat n Vechiul Testament ca agentul puterii creative a lui Dumnezeu, astfel: Prin Cuvntul Domnului au fost fcute cerurile; A trimis cuvntul su i i-a vindecat i i-a scpat din groap; Tot aa i Cuvntul Meu, care iese din gura mea, nu se va ntoarce la mine gol, ci va realiza ceea ce mi propun i va avea succes n lucrul pentru care l-am trimis; Domnul m-a produs ca cea dinti dintre lucrrile lui, nainte de faptele lui de demult; Exist i alte dovezi pentru asocierea logosului n accepia semitic cu puterea. Targumele sunt parafrazri aramaice ale textului ebraic, i ele sunt bine cunoscute pentru descrierea nelepciunii i aciunii lui Dumnezeu ca i Cuvntul lui. Aceasta este o observaie important din cauz c aramaica a fost limba vorbit de muli iudei n timpul lui Cristos, inclusiv de Cristos nsui, i astfel oamenii din timpul lui Cristos au fost foarte familiari cu ea. Astfel, Cuvntul din Ioan 1:1 reprezint o intersecie a celor dou linii diferite de gndire, ebraic i greac. Dei exist similitudini, limbile ebraic i greac reflect diferene profunde n felul cum era perceput lumea. n timp ce n Ioan 1:1 logos este expresia proprie a lui Dumnezeu i nelepciunea lui, planul i puterea, de multe ori n Noul Testament logos este mesajul venirii, vieii, morii, nvierii, urcrii la cer, nlrii i venirii din nou a lui Isus Mesia. Dac logosul care era la nceput este neles n aceti termeni, devine clar c Dumnezeu a avut chiar aceast serie de evenimente n minte atunci cnd a creat cosmosul. Cuvntul era Dumnezeu pentru c era revelaia de sine a lui Dumnezeu, raportul pe care Dumnezeu a ales s-l dea despre sine nsui i voia lui ctre toi oamenii. 2

Cel mai adesea se presupune c nceputul la care se face referire aici este originea creaiei, identic cu creaia descris n Geneza 1:1. Aceasta din cauz c cei mai muli cretini cred c n Ioan 1:1 cuvntul este Isus i c Isus a existat la nceput. Adic c Isus a preexistat naterii lui i c a fost cu Dumnezeu la timpul descris n Geneza 1:1. Ceea ce voi arta n aceast seciune este c nceputul are de fapt un sens dublu: el se refer la timpul cnd Dumnezeu a conceput planul salvrii omului dar, asemenea restului Evangheliei lui Ioan, are conotaii proleptice, adic vorbete despre viitor ca i cum ar fi deja o realitate. Astfel, nceputul din Ioan 1:1 se refer i la noua creaie pentru care Isus Cristos este prototipul, nceputul. n mod logic nimic nu se poate identifica cu ceva i s fie n acelai timp cu acel ceva. Astfel sensul n care Cuvntul era Dumnezeu este limitat de afirmaia c era de asemenea cu Dumnezeu, indicnd un sens mai apropiat de reprezentare, manifestare sau revelare. Deci, Cuvntul era divin din cauz c l reprezenta i l manifesta pe Dumnezeu. Sintagma i Cuvntul era Dumnezeu pare s furnizeze premisele pentru un silogism logic cu o concluzie obligatorie: Isus este Cuvntul [logos]; Cuvntul era Dumnezeu; Deci Isus este Dumnezeu. Pronumele el din Ioan 1:3 (toate au fost fcute prin el), poate fi tradus n mod justificat i prin acesta, n sensul de acest lucru. Traducerea cu el sugereaz (n unele limbi) referirea la o persoan. De fapt, un prim motiv pentru care se ajunge la ideea c Cuvntul este o persoan este c pronumele folosit n asociere cu acesta n limbile moderne este el. n textul grecesc este prezent, ntr-adevr, pronumele masculin, dar numai pentru c n greac genul pronumelui corespunde cu genul substantivului. ntruct logos este masculin, pronumele asociate sunt masculine. Ele pot fi traduse ns cu expresii pronominale neutre din punct de vedere logic, pentru evitarea ambiguitii, dac substantivul se refer la un lucru. La nceput a fost Dumnezeu care a avut au plan, scop, nelepciune i putere (logos), care era, prin chiar natura i originea lui, divin. Toate lucrurile au fost fcute prin i datorit acestui motiv, plan, scop i putere. Nimic n-a fost fcut n afara scopului acestuia. Mai trziu acest plan a devenit carne n persoana lui Isus Cristos i a locuit printre noi. In ceea ce priveste analiza citatului din perspectiva vietii cotidiene, exista o statistica ce arata faptul ca, in fiecare zi, o persoana normala rosteste in medie cam 25.000 de cuvinte. Intr-un singur an, asta inseamna, puse laolalta, peste o suta de carti a cate 500 de pagini. Fiecare lucru are un nume, reprezentat in comunicare printr-un cuvant. Exista si lucruri nenumite, fie ca nu e bine sa le dam un nume al lor si le chemam pe ocolite, fie ca, pur si simplu, nu avem putinta sa le gasim o denumire. Caci limbajul omenesc, pe cat de minunat este, dandu-ne aripi sa ne pictam lumea in cuvinte fel si chip, pe atat este uneori de hain. Adevarata comunicare intre oameni este de la suflet la suflet, iar vorbele adesea nu fac decat sa incurce, sa ne lase neputinciosi in fata lucrurilor de negrait pe care uneori le intrevedem pe sub pleoapa inimii si am vrea sa le strigam tuturor, dar nu avem cuvinte. Omul este singurul care poate comunica prin cuvinte. Este acesta un dar, cu siguranta, caci vindeca suflete si creeaza lumi, dar este uneori si un blestem. Caci cuvintele adesea sunt tradatoare, duplicitare, insuficiente sau inutile. Le chemam, dar ele fug tocmai atunci cand avem mai mare nevoie de ele, lasandu-ne singuri si neintelesi in clipele cele mai adanci ale vietii: "nu stiu cum sa-ti spun...", "n-am cuvinte...". 3

Astazi, mai mult ca oricand, cuvintele nu mai au intelesul si puterea pe care le aveau odinioara. Orice cuvant, prin simpla lui rostire, reprezinta un act magic, pe care noi nu-l mai pricepem. Fiecare cuvant reprezinta o invocatie, o declansare a fortei stramosesti a lucrului pe care il numeste. Cuvantul creeaza. Nu este o metafora. Cuvintele creeaza lumi. De aceea nu e bine sa cobim, caci invocand lucrul rau, il ajutam sa se infaptuiasca. De aceea, nu e bine sa fim pesimisti, caci atragem asupra noastra necazuri. De aceea, daca spunem prea des despre noi ca suntem neputinciosi ori nevrednici, chemam la noi neputinta si nevrednicia. Si de aceea cei care, in fiecare dimineata, isi spun "voi reusi", pana la urma reusesc. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu este Cuvantul. Cuvantul este creator. Dumnezeu a creat lumea si lucrurile din ea prin rostirea numelor. Si omul a fost creat cu aceasta putere. Noi am uitat de mult acest lucru, dar stramosii nostri stiau. De aceea, numele spiritelor rele nu erau rostite: pentru ca spiritele puteau sa se materializeze prin simpla pronuntare a numelui lor. Si tot de aceea rugaciunea vindeca, aduce lumina. Dar mai mult decat atat, orice cuvant rostit poate crea o realitate, depinde insa ce se afla in spatele cuvantului: cata credinta si cata iubire. Dar nu e de-ajuns sa stim cum sa vorbim. Trebuie sa stim si cand. Sa stim sa-l ascultam pe celalalt valoreaza adesea mai mult decat o vorba buna. Tacerea da valoare cuvintelor. Sa nu incercam binele cu de-a sila, cand celalalt nu are nevoie de vorbe, ci doar de cineva care sa-l asculte. Tacerea si ascultarea ii dau celuilalt incredere, curaj si linistire. Adesea oamenii vin la noi pentru a ne aduce informatii, chiar daca nici ei si nici noi nu stim acest lucru. Daca nu-i ascultam cu atentie, ei nu ne vor putea transmite mesajul pe care il au si putem pierde o ocazie sau un sprijin important. Ascultand, ii ajutam pe ceilalti sa ne aduca cuvantul cel bun, ascultandu-i ne vine inspiratia sau o idee salvatoare. Traim intr-o lume ce s-a departat mult de radacinile ei spirituale, in care fie vorbim foarte mult fara sa spunem nimic, mai mult din teama de a tacea - caci tacerea ne obliga sa ne intalnim cu noi insine - fie stam in fata televizorului ori a calculatorului si nu mai deschidem gura ore sau zile in sir. Cuvantul este privit doar ca un instrument de comunicare, o insiruire de sunete produse de corzile vocale, asociate cu un sens. Am uitat ca cuvantul vindeca sau ucide, creeaza ori distruge si am uitat ca noi suntem cei ce purtam asupra noastra in fiece clipa aceasta teribila arma, acest minunat talisman. Ne lasam coplesiti de depresie, stres, suparari si atatea boli care provin din acestea, cand vindecarea este la indemana noastra: doar prin puterea cuvantului, rostind zilnic vorbe frumoase, pline de iubire si adevar. Concluzionand cele mentionate anterior, cuvantul poate fi perceput ca fiind singurul dar lasat de Dumnezeu, utilizat inca de la inceputurile Lumii, singura arma a noastra pentru a putea comunica, pentru a ne exprima sentimentele, trairile, argumentele, opiniile etc., dar si pentru comunicarea cu noi insine.