2.

Chiar i n cele mai vechi state ale antichit ii s-au stabilit n timp modelele de distribuire autorit ii de guvernare anumitor organizme specializate.n concep ia i filosofia politic antichit ii elene g sim primele informa ii despre distribuirea autorit ii puterea apar inea i era exercitat , fie de un singur individ, fie de un corp politic restrns. Astfel apare necesitatea separ rii puterilor. Aristotel men iona c n orce stat, sunt trei p r i, de care legiutorul se va ocupa, dac e n elept s le rnduiasc ct mai bine i avnd n vedere, nainte de orce, interesele fiec ruia.1 Cea din ti din aceste trei p r i este Adunarea general , care delibereaz cu privire la afacerile publice; a doua este Corpul majistra ilor, c ruia trebuie s -i se hot rasc natura, atribu iile i modul de numire; a treia este corpul judec toresc. Marele gnditor i filosof Platon afirma cu referire la stat i la puterile lui eu prev d apropiata pierire a acelui stat, n care legea nu are for i se afl sub puterea cuieva. Acolo, ns , unde legea e regin asupra guverna ilor iar ace tea din urm sunt robii ei, eu prev d salvarea statului. O viziune nou a separ rii puterilor n stat apare n lucr rile lui John Locke i Montesquieu. Astfel Locke considera c cet enii au dreptul la control asupra guvernului iar puterea legislativ fiind o putere suprem n stat, n acela timp el subliniaz c ea prezint n sine numai o putere mputernicit , care trebuie s ac ioneze pentru trasarea scopurilor i de aceea puterea suprem r mne n minile poporului care poate nl tura ori schimba componen a organului suprem cnd vede c el perde ncrederea acordat . Montesquieu, deasemenea, a r mas n istoria gndirii politice, n egal m sur i n istoria doctrinelor politice i prin faptul c el a reluat teoria separ rii puterilor ntlnit de noi la John Locke. Gnditorul arat , c n fiecare stat exist trei puteri: puterea legislativ , puterea executiv care rezolv problemele de drept interna ional i puterea executiv care conduce cu ntreb rile dreptului civil. Teoria separ rii puterilor i-a g sit reflec ie n Constitu ia Fran ei din anul 1791 i n Constitu ia SUA din anul 1787, serve te ca exemplu pentru toate rile lumii.

4. Regimul parlamentar din Republica Moldova are urm toarele caracteristice: 1. Puterea executiv (Guvernul) este responsabil n fa a Parlamentului i prezint informa iile i documentele cerute de acesta, de comisiile lui i de deputa i.2 2. Executivul este compus dintr-un ef de stat iresponsabil din punct de vedere politic i dintr-un guvern numit de eful de stat i responsabil n fa a parlamentului; 3. Datorit faptului c eful statului este iresponsabil din punct de vedere politic, actele sale sunt contrasemnate de un ministru; 4. Executivul este responsabil nu numai n fa a parlamentului dar i n fa a efului de stat. Dubla responsabilitate a guvernului i permite acestuia de a se prevala pe lng fiecare dintre ele ( eful statului sau parlament) de ncrederea i voin a celuilalt i de a ncerca s realizeze, prin sinteza aspira iilor lor, o politic acceptabil pentru a mndou p r i; 5. Guvernul este sprijinit n activitatea sa de o majoritate parlamentar ori de o coali ie parlamentar ; dac guvernul pierde ncrederea parlamentului, este obligat s se retrag ; 6. Guvernul, prin eful statului, poate s determine dizolvarea parlamentului, provocnd noi alegeri; 7. Legislativul dispune de prerogativa adopt rii legilor i de a controla activitatea executivului; 8. Rela iile dintre executiv i legislativ snt caracterizate de un echilibru garantat prin ezisten a mijloacelor de ac iune reciproce. Separarea puterilor n regimul parlamentar al Republicii Moldova este evident i reese nimijlocit din capitolul VII al Constitu iei Republicii Moldova, care este denumit Raporturile Parlamenului cu Guvernul . Acest raport, echi-libru l putem deduce din articolele aceluia capitol: Informarea Parlamentului art. 104; ntreb ri i interpel ri art.105; Exprimarea nencrederii art. 106; Angajarea r spunderii Guvernului art. 1063; Delegarea legislativ art. 1062.

3. Dupa unii autori, statul ar avea trei functii, respectiv: a) functia legislativa; b) functia executiva sau administrativa c) functia jurisdictionala. Dupa alti autori, statul ar avea patru functii: legislativa; executiva sau guvernamentala; administrativa Si judecatoreasca . Separarea functiei executive in doua functii este in principal motivata de modernizarea si tehnicizarea functiei pur administrative, ceea ce justifica pe deplin calificarea acesteia ca o functie propriu-zisa. Importanta deciziilor cu caracter administrativ in viata cotidiana, diversificarea tehnicilor administrative si constatarile "stiintei administratiei" intaresc acest punct de vedere. Intr-o asemenea conceptie, administratia (functia administrativa) ar reveni guvernului, iar functia executiva ar reveni sefului statului, iar in unele situatii primului-ministru. De observat ca o lege votata de Parlament nu poate intra in vigoare potrivit Constitutiei Romaniei, daca nu este promulgata de Presedinte - seful statului prin decret prezidential. Prin decretul de promulgare al unei legi se: - investeste legea respectiva cu putere executorie: - se dispune tuturor autoritatilor cu atributii in cauza sa treaca imediat la executara legii. Prin publicarea legii si a decretului de promulgare: -legea intra in vigoare, adica devine obligatorie de respectat pentru toti; -autoritatile competente sunt obligate sa organizeze executarea legii in cauza si sa o execute in mod concret . a) Functia legislativa, consta in adoptarea de c atre Parlament a unor reguli conform vointei poporului - obligatorii pe teritoriul statului si pentru orice persoana fizica, juridica inclusiv autoritatile publice si Statul. b) Functia executiva, consta in activitatea speciala de asigurare si organizare a executarii legilor si de asemenea, in adoptarea actelor necesare pentru activitatea de guvernare si administrare pe plan central si local. c) Functia jurisdictionala Un stat de drept este de neconceput fara functia jurisdictionala. Lipsa justitiei veritabile insemnand arbitrariu si nedreptate . Daca o viata sociala normala trebuie sa se desfasoare potrivit Constitutiei si legilor in vigoare, in mod firesc trebuie sa existe o functie si respectiv un sistem de autoritati care atunci cand legile sunt incalcate sa restabileasca situatia de fapt si de drept si sa aplice dupa caz corectiile necesare. Aceasta functie jurisdictionala a statului este incredintata unor autoritati independente si impartiale, respectiv instantele Constitutionale si instantele judecatoresti.