Sunteți pe pagina 1din 18

ASAMBLAREA PIESELOR PRIN PRESARE - GENERALITATI

Imbinarea a doua piese pe o suprafata cilindrica circulara se poate efectua nemijlocit fara utilizarea buloanelor, penelor etc. Pentru aceasta este suficient a se asigura confectionarea pieselor, strangerea ajustajului, iar la asamblare a presa o piesa in alta Figura 1. Fortele de frictiune asigura imobilitatea imbinarii si permit preluarea atat a sarcinilor de torsiune, cat si a celor axiale. Intepenirea arborelui in bucsa permite, in afara de aceasta, de a incarca imbinarea cu moment de incovoiere. Capacitatea de incarcare a imbinarii de presare depinde in primul rand de strangere. Marimea strangerii sestabileste in corespundere cu valoarea sarcinii. Asamblarea oricarei imbinari de presare se executa prin una din urmatoarele trei metode: Prin presare, prin incalzirea bucsei, prin racirea arborelui. Presarea este cea mai raspindita si mai simpla metoda de asamblare, insa are si neajunsuri esentiale strivirea si taierea partiala (razuirea) a neregularitatilor suprafetelor de contact, posibilitatea deformarii uniforme a pieselor si deteriorarii flancurilor lor. Razuirea si strivirea neregularitatilor duc la reducerea rezistentei imbinarii in comparative cu asamblarea prin incalzire sau racier de 1.5 ori. Pentru a inlesni asamblarea prin presae si micsorarea razuirii capatului arborelui si marginii gaurii, se recomanda a li se da o forma conica, dupa cum se prezinta in Figura 2.

ASAMBLARI PRIN LIPIRE GENERALITATI


Lipirea este un procedeu de imbinare a doua piese metalice in stare solida folosind un material de adaos (topit) diferit de acela al pieselor de lipit. Adaosul, numit aliaj pentru lipit, are temperatura de topire mai mica decat aceea a metalelor de baza. Incalzit peste punctual sau de topire, aliajul patrunde intre suprafetele pieselor si formeaza solutii solide cu materialul acestora, realizand o imbinare numita lipitura. La lipire muchiile pieselor nu se topesc, ceea ce permite mentinerea mai exacta a dimensiunilor si a formei, precum si efectuarea imbinarilor repetate la reparatii. Utilizarea lipirii in constructia de masini se executa in legatura cu implementarea pe scara larga a noilor materiale de constructie

( masele plastice ) si a otelurilor aliate de inalta rezistenta, multe dintre care se sudeaza rau. Drept exemple de utilizare a lipirii in constructia de masini pot servi radiatoarele automobilelor si ale tractoarelor, camerele de ardere ale motoarelor cu reactie cu oxidant lichid, paletele turbinelor. Conductele de combustibil si ulei. Lipirea constituie una din principalele tipuri de asamblare in constructia de aparate, inclusive in radioelectronica, unde ele au mai mult rolul de legatura sin u repezinta imbinari de forta. Eficacitatea utilizarii imbinarilor lipite, rezistenta lor si alte caracteristici calitative se determina in mare masura de calitatea procesului tehnologic, alegerea corecta a tipului de aliaj sau clei, regimul termic, curatarea suprafetelor planului de imbinare, protectia lor contra oxidarii speciale etc. Exemple de constructie sunt prezentate in Figura 3 si 4. Asamblarea se formeaza ca rezultat al legaturilor chimice ale materialului pieselor si materialului de adios, numit aliaj. Temperatura de topire a aliajului este mai joasa decat temperature de topire a materialului pieselor, de aceea in procesul lipirii piesele raman rigide. La lipire aliajul topit se intinde pe suprafetele incalzite ale planului si imbinare ale pieselor. Suprafetele pieselor se degreseaza, se curata de oxizi si alte particule straine. Fara aceasta nu se poate asigura o buna higrosopicitate a suprafetelor cu aliajul si umplerea pieselor in planul de imbinare. Marimea jocului in planul de imbinare al pieselor determina in mare masura rezistenta imbinarii.Micsorarea jocului pana la o anumita limita mareste rezistenta. Aceasta se explica, in primul rand, prin faptul ca la jocuri mici se manifesta efectul curgerii capilare, care contribuie la umplerea jocului cu aliaj topit, in al doilea rand, procesul de difuziune sic el de dizolvare a materialelor pieselor si aliajului se poate extinde pe toata grosimea cusaturii lipite. Exemple de asamblare a pieselor inainte de lipire sunt prezentate in Figura 5 Pentru fixarea pozitiei relative a pieselor deseori se utilizeaza dispozitive speciale. Incalzirea aliajului si a pieselor la lipire se efectueaza cu ajutorul ciocanului de lipit, arzatorului cu gaze, inclusive al curentilor de inalta frecventa sau in cuptor, aliajul se aseaza, in timpul proceului de asamblare al pieselor, in locul cusaturii, dandu-i o forma de contururi de sarma, garniture de staniol, bande, alice mici, sau peste amestecate cu flux. Pentru micsorarea actiunii daunatoare de oxidare a suprafetelor se utilizeaza fluxuri speciale (pe baza boraxului, zincului colorat, colofoniului) se lipesc intr-un mediu de gaze neuter sau in vacuum.

In calitate de aliaje se utilizeaza atat metale pure, cat si aliaje. Mai des decat altele se utilizeaza aliajele pe baza cositorului, aramei, argintului.

CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE LIPIRE


Dupa forma imbinarii, prin depunere, unde materialul de adios se introduce in rostul imbinarii, asemanator sudarii cu flacara si lipire capilara, unde materialul de adios, patrunde singur in rost prin capilaritate, ca in Figura 6. Dupa temperatura de lipire, lipirea moale care se obtine cu materiale de adios ce se topesc sub 450 C si lipirea tare, care se obtine cu materiale de adaos care se topesc sub 450 C. Dupa modul de incalzire, cand incalzirea se face local, Figura 7, sau total. Capacitatea de umectare se apreciaza dupa unghiul de contact, Figura 8, ce grupeaza procedee de lipire in patru categorii ca in Figura 9 cu urmectre foarte buna, satisfacatoare si nesadisfacatoare.

ALIAJE PENTRU LIPIT


Conditii tehnice: temperature de topire mai joasa decat a metalului de baza, intervalul de topire cat mai mic, capacitatea de umectrare buna, fluiditatea si capilaritate buna, elemente chimice reciproc solubile care nu participa la faze intermetalice, diferenta de potential cat mai mica, proprietati mecanice, tensiune superficiala mica, vascozitate redusa

ALIAJE PENTRU LIPIREA MOALE


Se caracterizeaza prin: temperature joasa de topire, rezistenta mecanica mica, utilizari pentru imbinari slab solicitate mechanic si care nu se incalzesc in functionare, impuritati minime. Sisteme de aliaje folosite: staniu, plumb, cu buna capacitate de umectare, interval de topire variabil, indicate in domenii largi ale tehnicii, plasticitate ridicata, rezistenta la coroziune. Se folosesc pentru lipituri in electotehnica, electonica, constructii de masini, industria alimentara constructii staniu zinc cu adaosuri: se folosesc pentru lipirea aliajelor de aluminiu si magneziu. Adaosurile de argint si stibiu le imbunatatesc proprietatile de lipire. Au plasticitate ridicata, rezistenta la temperature pana la 100 C, rezistenta la coroziune in medii acide.

plumb, folosite pentru lipirea cuprului, otelului, nichelului, aluminiului si acoperirilor subtiri cu argint. zinc, folosite pentru lipirea aliajelor de aluminiu si aliajelor de zinc, pentru repararea pieselor turnate din aluminiu. cadmiu, care se folosesc pentru lipirea otelului, cuprului, aluminiului si aliajelor de aluminiu. bismuth, au temperature de lucru joasa si se folosesc pentru lipituri facute automat.

ALIAJE PENTRU LIPIREA TARE


Se caracterizeaza prin:rezistenta inalta la coroziune, buna umectare a metalului de baza, rezistenta metalica inalta. Sisteme de aliaje folosite: alamele, ca aliaje cupru zinc cu adaosuri in cantitati mici cu influenta pozitiva, ca de exemplu staniul, care coboara temperature de lucru, ridica rezistenta la coroziune in apa de mare, ridica conductibilitatea termica, siliciul, nichelul si managanul. cupru argint, in care argintul ridica temperature de aliere, fuziune rezistenta mecanica, plasticitatea, rezistenta la coroziune, conductibilitatea termica si electrica. argint cupru zinc si argint cadmiu zinc folosite in aplicatii foarte diferite.

ALIAJE DE LIPIT PENTRU METALE USOARE


Sunt caracterizate prin aceea ca au mare fluiditate si tehnologitate la lipirea acelorasi metale usoare. Sistime de aliaje folosite: aluminiu, folosite pentru lipirea aliajelor de aluminiu. magneziu, folosite pentru lipirea aliajelor de magneziu

ALIAJE DE LIPIT PENTRU IMBINARI LA TEMPERATURI INALTE

Sunt caracterizate prin: posibilitate de lucru la peste 500 C, umectarea metalului de baza, umplerea cu usurinta a rosturilor, conductibilitate termica, proprietati mecanice ridicate la temperature inalte si joase. Aceste aliaje au la baza fier, mangan, nichel, cobalt, titan, zirconium, niobium si paladiu. Sisteme de aliaje folosite: fier si adaosuri, mai ales de bor, care ridica temperature de topire si rezistenta la oxidare; mangan, folosite la lipirea otelturilor inoxidabile aliajelor de nichel si alte aliaje refractare; nichel; titan, pentru lipirea oxizilor de beriliu si grafit, lipirea molibdenului, lipirea niobului si lipirea titanului.

FLUXURI PENTRU LIPIRE


Fluxurile contribuie la curatirea pieselor prin fivizarea oxizilor superficiali, modifica tensiunea superficiala a aliajului de lipit, prin cresterea fluiditatii acestuia, ajuta difuzia spre metalul de baza. Conditii tehnologice: temperature de topire inferioara cu 100 C fata de aliajul de lipit, umectare cu metalul de baza, capacitate de dizolvare intense a oxizilor, protectia suprafetelor impotriva oxidarii in timpul lipirii, vascozitate mica si tensiunea superficiala redusa, greutatea specifica mai mica decat aliajul de lipit, stabilitatea chimica, nu degaja noxe. Fluxurile pentru lipirea moale pot avea actiune corozica redusa, medie sau puternica. Fluxurile cu actiune coroziva redusa, au la baza colofoniu si alte substante organice ca alcoolul si stearina, parafina, smoala. Cu astfel de fluxuri se lipesc legaturi electrice, in telefnie, in radiotehnica a aliajelor de cupru, a staniului, cadmiului, a acoperirilor cu argint, aur sau alte neferoase. Fluxurile cu actiune coroziva medie au la baza substante organice in combinatii de cloruri, fluoruri etc. Actiunea corosiva creste daca sunt realizate numai intre combinatii de cloruri si floruri. Fluxurile cu actiune corosiva puternica sunt realizate din bor si combinatii fluoruri-cloruri, folosite mai ales la lipirea tare a maetalelor grele. Lipirea in bai de flux are avantajul ca aici, baile, in afara functiei de incalzire, eindeplinesc si functia d e flux. Etapele tehnologice la lipirea in bai de saruri si fluxuri: degresarea, sortarea si ambalarea impreuna cu materialul de adaos, preincalzirea, lipirea propriu zisa prin imersionarea cu temperature de 20 25 C mai ridicata

decat a aliajului de lipit, racirea si indepartarea fluxurilor sarurilor aderente prin decapare in solutii acide.

TEHNOLOGII DE LIPIRE LIPIREA CU CIOCANE


Lipirea cu ciocane este specifica lipiturilor moi la care incalzirea se face sub 550 C. Inainte de lipire locul se curate mechanic sau chimic. Dupa curatire suprafata se acopera cu flux. Se vine apoi cu ciocanul incalzit, impreuna cu aliajul de lipit, care prin topire trece in imbinare, Fig. 9 Ciocanul de lipit este o scula mecanica acumulatoare de caldura. Corpul active al ciocanului poate fi realizat din aliaje de tipul celor aratate in tabelul din Fig. 9.1 Dimensiunile te contact ale ciocanului trebuie sa corespunda diminsiunilor lipiturii, Fig. 9.2 Sursa de caldura folosita pentru ciocanele de lipit poate fi combustibil lichid, combustibil gazos, energie electrica etc., dupa cum si forma constructive a ciocanelor, Fig. 9.3 In lipiturile line ale cuprului si alemei se foloseste ca dezoxidant colofoniu, la lipiturile mai mar atat la neferoase, cat si la feroase se foloseste tipirigul.

LIPIREA CU FLACARA
In acest gen de lipire incalizrea pieselor se face cu flacara de gaze. Se aplica la imbinarea unor piese de dimensiuni mari, cu grosimi diferite si forme geometrice neregulate, in special la lucrarile de montaj, atat pentru lipirea moale, cat si pentru lupirea tare. Arzatorul pentru lipire cu flacara, trebuie sa cuprinda toata suprafata imbinarii sis a aiba o concentrate slaba. Arzatoarele pot fi manuale cum de exemplu: becul Bunsen, Fig. 10, lampa de benzina Fig. 11 lampa de spirt, Fig. 12 sau fixe. Acestea din urma se folosesc la lucrari cu serie mare. In general arazatoarele folosesc pentru combustuc aerul atmospheric. Caracteristicile gazelor folosite pentru lipire sunt aratate in Fig. 13 Arzatoarele de gaze alimentate cu aer compimat se folosesc la lipirea moale, la lipirea unor piese de dimensiuni mari Fig. 14 si Fig. 15

Aerul comprimat se insufla printr un orificiu central si se amesteca cu gazul, combusitil ce intra in jurul injectorului in camera de amestec a suflaiului, Fig. 16 In functie de raportul O2/C2H3 se stabileste caracterul flacarii care poate fi neutru, oxidant sau carburant, Fig. 17 Pentru lipirea otelului si fontelor se recomanda flacara neutral. Pentru lipirea alamei este avantajoasa flacara putin oxidanta, iar pentru aluminiu carburanta. Postul de lucru pentru lipirea manuala cu flacara este o masa acoperita cu caramida de samota, care are rolul de perete refrectar pentru marirea randamentului. Lipirea cu flacara se realizeaza prin depunere de capilaritate. Lipirea prin depunere se aseamana sudurii cu flacara si se folosestela otel, fonta si aliaje de cupru. Deschiderea rosturilor este mai larga ca sudarea, Fig. 18 Se folosesc fluxuri care dizolva oxizii in timpul incalzirii. Cu cat piesa este mai groasa, unghiul de inclinare al acestuia trebuie sa fie mai mare. Vergeaua se manevreaza la marginca baii, iar flacara in interior, Fig. 19, asemenea la imbinarile verticale Fig. 20. La lipirea pieselor turnate si forjate groase, preincalzirea este absolute necesara. Lipirea cu flacara prin capilaritate presupune rosturi si incalzirea mai intai, prin piesa cu conductibilitate termica mai mare, respective cu grosime mai mare. Aliajul de luipit sub forma de vergea sau banda se adauga pe piesa, nu mai dup ace aceasta din ruma s-a incalzit si se topeste sub actiunea caldurii acumulata de piesa.

LIPIREA PRIN REZISTENTA


Procedeul de lipire capilara realizat prin trecerea unui current electric de mare intensitate si de tensiune joasa printr-un circuit rezistiv, care incalzeste piesa pana la temperatura de lipire Dirijarea caldurii se face prin mai multe procedee tehnice Fig. 21 Electrozii pot fi din carbine sau din metal. Cei din carbine au rezistenta electrica ridicata si deci se incalzesc mai repede, cei din metal se incalzesc mai greu, insa au rezistenta de contact dintre piesa si electrod mai ridicata.

Lipirea prin rezistenta se aplica pe utilaje de sudura prin rezistenta adaptate. Fata de sudura, se lucreaza cu tensiuni mai mari, intensitati mai mici si duritate de incalzire mai lungi. Aliajele de lipit cu temperature de topire mai ridicata sin u necesita fluxuri (aliaje cupru - fosfor - argint). Pelicule de flux la lipirea prin rezistenta, netopite, impiedica circuitul electric si ca atare se evita.

LIPIREA PRIN INDUCTIE


Lipirea capilara la care sursa de caldura o constituie inductive a curentilor indusi in secundar, care este piesa, de catre inductor Fig. 22, care este primar. Avantaje: incalzire rapida, evitarea oxidarii, calitate superioara, mecanizare etc. Sursele de current pot fi: grupuri motor convertizor cu frecventa 10 000 12 000 Hz si putere pina la 1 000 kW; convertizoare de frecventa cu circuite oscilante si frecventa de 15X 10 - 60X 10 Hz si putere de pana la 50 kW, convertizoare ionice cu frecventa 10 10 Hz si putere pana la 100 kW. Intrucat adancimea de incalzire scade cu cresterea frecventei, sursa cu frecventa mai mica se foloseste pentru piese massive. Inducotarele se construiesc din tievi din cupru prin care circula apa de racier, in timpuri ca urmaresc geometria piesei incalzite, ca in Fig. 23. Ele pot sa incalzeasca din exterior, din interior sau plan. Exemplu de lucrari se arata in Fig. 24. Procedeele de lipire sant foarte fiversificatem Fig. 25. In afara de lipirea in mediu ambulant, executata manual, semiautomat sau automat, se mai folosesc camere cu atmosfera protectoare Fig. 26 sau camere vide Fig. 27.

LIPIREA IN CUPTOR
Incalzirea pieselor se face in cuptoare, fara interventia omului. Avantajele: lipirea simulate a mai multor piese sau a mai multor imbinari de piese incalzirea si racirea lenta, calitatea constanta a imbinarilor, posibilitatea mecanizarii si automatizaii. In functie de mediul cuptorului, lipirea se face in atmosfera normala, atomosfera cpntrolata cu gaze, in vid.

Cuptoarele se caracterizeaza prin suprafata, agent de incalzire, putere, posibilitate de manevra a vetrei. Atmosfera controlata este protectoare sau reducatoare si poate fi realizata prin disocierea amoniacului, din hydrogen, argon, heliu, sau disocierea gazului metan din care se retine mai ales oxidul de carbon cu actiune reducatoare In Fig. 28 se arata compozitia chimica volumetrica a gazelor de protectie produse in generatoare. In Fig. 29, se arata schema unui generator exoterm. Gazul si aerul regulate ca debit, intra in pompa de amestec 1 si apoi arzatorul 2. In camera de amestec are loc disocierea completa a hidrocarburilor in prezenta unui catalizator. Amestecul de gaz rezultat prin ardere trece printr o coloana de racier 4 si printr un separator de apa 5, obtinandu- se un amestec Exo 1 din Fig. 30 In Fig. 31 se reprezinta principiul de functionare al instalatiilor endoterme. Aerul si gazul se amesteca intr-o suflanta si se introduce in cuptor. Cantitatea de aer fiind mai mica decat la instalatiile exoterme, camera se incalzeste din exterior. Procedeul de lipire in cuptor consta din urmatoarele: pregatirea imbinarii inainte de introducerea in cuptoar cu degresare, asamblarea cu aliajul de lipit, inculusiv fluxul corespunzator. In cazul procesului mecanizat sau automatizat, piesele se aseaza pe banda de transportat, cuptorul avand zone de preincalzire si apoi incalzire la regim.

LIPIREA PRIN IMERSIE


Se realizeaza prin imersarea pieselor intr-o baie de material topit, formata din: saruri, fluxuri sau metale. Avantaje: incalzirea cu viteza uniforma, protectie impotriva oxidarii, controlul usor al temperaturii, piese de gabarit mare, productivitate, posibilitate de mecanizare si automatizare etc. Lipirea in bai de saruri poate fi aplicata la lipirea otelurilor nealiate si slab aliate, a pieselor din cupru, aluminiu etc. Baile de saruri au character neutru si constant din cloruri de sodium, potasiu, beriliu, litiu etc. In Fig. 32 se arata compozitia bailor cu doi si trei componenti ca si temperaturile de topire.

INDICATII TEHNOLOGICE PENTRU LIPIREA METALELOR


Fig. 33, cuprinde aliajele de lipit cele mai potrivite care trebuiesc folosite.

LIPIREA OTELURILOR
Lipirea moale a otelurilor carbon si slab aliate se foloseste pentru grosimi subtiri in table, tevi, profile. Se practica lipirea cu ciocane, flacara, in cuptor, imersie, prin rezistenta, prin inductie. Aliajele de lipit: staniu, blumb Fig. 33, 34, 35, 36, aliaje staniu-zinc Fig. 37, plumb Fig. 38, cadmiu Fig. 39. Se recomanda cositorirea prealabila a suprafetelor. Aplicatii largi in industria alimentara (aliaje cu putin plumb), industria farmaceutica, usoara etc. Se folosesc fluxuri pe baza de cloruri Fig. 40. Lipirea tare a otelurilor carbon si slab aliate, depinde de continutul de carbon si se face atat mai usor cu cat continutu de carbon este mai mic. Se recomanda lipirea cu aliaje care incalzesc otelul sub punctual de transformare austenitic. Aliaje de lipit care pot fi folosite sant alame (fara fosfor), Fig. , aliaje cupru-argint Fig Sursele de incalzire pot fi flacara oxiacetilenica, rezistenta, inductia, imersia etc. Fluxurile folosite au la baza cloruri, bor, acid boric Fig . si . Lipirea otelurilor inoxidabile, refractare si cu proprietati speciale, este influentata de oxizii superficiali stabili. Pentru a preveni aparitia coroziunii intercristaline, trebuiesc incalzite si racite foarte repede. Lipirea trebuie facuta numai in intervalul 800 1 000C. Indepartarea oxizilor se face prin incalzire in atmosphere reducatoare sau la procedeele clasice de incalzire, se folosesc flusuri active din acid boric, floruri etc. Fig. Se recomanda incalzirea prin rezistenta, inductie sau alte procedee moderne de lucru. Aliajele de lipit folosite sant foarte diversificate, pe baza de cupru - nichel Fig , cupru cu adaosuri Fig argint-cupru Fig si Fig

LIPIREA FONTELOR
Compotarea la lipire este influentata negative de prezenta grafitului, care micsoreaza fluiditatea si umectarea in metalul de baza. Indepartarea frafitului se face prin polizare, sablare, decapare etc. Cel mai folosit procedeu de incalzire este flacara oxiacetilenica. Aliaje folosite sant aliajele de cupru sau argint Fig , si . si fluxuri active Fig

LIPIREA METALELOR NEFEROASE GRELE


Cupru se lipeste moale cu aliaje si fluxuri usor fuzibile Fig. Ca tehnica se practica incalzirea cu flacara rezistenta, inductie, imersie. Lipirea tare a cuprului si aliajelor de cupru, se realizeaza cu aliaje pe baza de cupru Fig. - , fluxuri active Fig. , prin incalzirea cu flacara oxiacetilenica, inductie, cuptor cu atomsfera reducatoare. Aliajele de lipit se folosesc in functie de proprietatile pe care trebuie sa le aiba imbinarile. Nichelul si aliajele de nichel, se lipesc usor cu aliaje si fluxuri usor fuzibile si tare cu aliaje de lipit aratate in Fig. , , , , , , si fluxuri active, Fig. , Metode de incalzire sant:flacara oxiacetilenicam aggregate cu atmosfera reducatoare, inductie, vid etc. Molibdenul se lipeste in imbinari care rezista la temperature intre 650 1 800C. Lipirea moale se face dupa acoperirea cu cupru sau nichel prin galvanizare, folosind aliaje adecvate. Lipirea tare se face cu aliaje refractare Fig si fluxuri Fig. , Se recomanda incalzirea rapida prin inductie sau alte procedee, cu atmosfera neutral sau reducatoare, in vid. De asemenea, pentru lipirea tare se pot folosi acoperiri prealabile cu nichel, crom, cupru, platina mai ales prin electrochimie. Wolframul se lipeste tare, dupa ce in prealabil se acopera cu cupru, nichel, aur. Este indicat sa se preincalzeasca la 870 980 C. Zirconiul se lipeste greu daca in prealabil nu se acopera. Lipirea moale se realizeaza dupa cositorirea prealabila, cu aliaje pe baza de staniuplumb si fluxuri usoare pe baza de colofoniu. Lipirea tare se face dupa acoperirea cu straturi subtiri de nichel, cupru argint sau fier. Titaniul in conditii obisinuite se acopera cu o pelicula de oxid de titan care impiedica lipirea. La temperature de circa 500 C, absoarbe azotul, hidrogenul si oxigenul, din care cauza la lipirea acestuia nu se recomanda fluxuri cu astfel de elemente. Prevenirea formarii peliculei de oxizi de incalzire se face prin utilizarea unor fluxuri care contin cloruri de staniu, argint, cupru. Pentru lipire, titanul se acopera in prealabil cu staniu, argint sau cupru.

Acoperirea cu staniu se face prin imersie in baie de staniu la 700 C sau flux din clorura de staniu. Acoperirea cu cupru se face prin imersie in baie de clorura de cupru la 650 - 700 C. Dupa acoperire, lipirea se executa moale cu saruri de colofoniu, temperature 200 C. Pentru lipirea tare se folosesc aliaje de lipit aratate in Fig. . , ca si aliajele de argint, argint cu mangan, argint cu aluminiu. Cel mai indicat aliaj este cel format din argint cu aluminiu si 1 2% litiu, care mareste fluiditatea. La temperature de peste 400 C, se inregistreaza zone dure ( aliaje de lipit cu staniu, cupru, zinc), iar la peste 800 C, titanul are posibilitatea sa difuzeze in stratul intermediary dand zone cu fragilitate. Ca sursa, lipirea se face prin incalzirea cu inductie, rezistenta, cuptoare de vid sau cuptoare cu atmosfera neutral. Lipirea cobaltului se face prin incalzirea cu flacara oxigaz cu flux din borax sau prin incalzire in cuptoare cu inductie, in atmosfera de hydrogen. Aliajele folosite sant aliaje de argint cu 70 85% argint, cu cupru si mangan. Lipirea beriliului se face greu datorita peliculei de oxid. Lipirea moale se face dup ace in prealabil se acopera cu cositor si se utulizeaza ca fluxuri cloruri, floruri de zinc, amoniu. Lipirea tare se face dupa acoperire cu cupru sau argint prin glavanizare. Aliajele folosite sant aliaje de beriliu cu titan, aliaje beriliu cu litiu, beriliu cu argint etc.

LIPIREA METALELOR USOARE


LIPIREA ALUMINIULUI SI ALIAJELOR DE ALUMINIU
Aluminiu si alieajele de aluminiu se acopera superficial cu o pojghita subtire de oxid de aluminiu (Al2O2), care fiind puternic adherent si refractar are o influienta nefavirabila asuprea lipirii. Indepartarea stratului de oxid se face mai usor la temperature mari, de aceea este, mai preferabila lipirea la peste 500C. Lipirea moale nu este indicate, de exemplu pentru vase in industri alimentara, se poate utiliza numai pentru legaturi electrice care lucreaza in alte medii decat atmosfera de exemplu: ulei, benzina petrol. Rezulate bune se obtin daca lipirea se face cu metode speciale care asigura distrugerea peliculei de oxid, cum ar fi: ultrasunetele, baile de flux, frecare etc.

Cele mai utilizate fluxuri pentru lipirea aluminiului si aliajelor sale sunt aratate in Fig. . La lipirea aliajelor de aluminiu cu ciocane ultrasonice, nu mai este necesara curatarea prealabila de oxid. Aliajele de lipit folosite, au la baza zincul, staniul, cadmiul, sau chear aluminiu Fig. , , , Imbinarile realizate prin lipirea moale cu astfel de aliaje au o rezistenta la coroziune slaba. Lipirea aliajelor de aluminiu se poate realize si in bai de fluxuri reactive. Pentru lipirea tare a aluminiului, nu se recomanda flacara oxiacetilenica intrucat acetilena intra in reactie cu fluxul si I diminueaza activitatea. Se foloseste flacara oxipropan, care protejeaza metakuk de mediul inconjurator, adica de actiunea oxigenului. Atat la incalizirea cu flacara oxipropan, cat si la incalzirea in cuptor, se folosesc fluxuri active pe baza de fluoruri si cloruri aratate in Fig. . Dupa lipire, resturile de flux trebuiesc indepartate, prin spalaturi repetate pentru a evita coroziunea. Lipirea aluminiului cu alte metale, se poate realize daca aceasta se acopera in prealabil cu alte metale, cum de exemplu: staniul, zincul, argintul, nichelul. Acoperirile se fac prin electroliza. Pentru lipirea otelului cu aluminiu, otelul se acopera cu un aliaj usor fuzibil de zinc sau aluminiu. Lipirea cuprului cu aluminiu, se realizeaza prin acoperirea prealabila a cuprului cu un strat de argint sau aliaj pe baza de staniu, zinc, cadmiu. Lipirea aluminiului cu tabla de otel zincat, se face dupa acoperirea cu staniu a aluminiului. Pentru lipirea tare, se folosesc aliaje de lipit de tip Al- Zn sau Al Si Cu, Cu temperature de lucru in jur de 500C Fig .

LIPIREA MAGNEZIULUI SI A ALIAJELOR DE MAGNEZIU


Procesul de lipire la magneziu si aliajele de magneziu, este ifluentat negative atat de pelicula de oxid, cat si de posibilitatile restrinse de a allege aliaje de lipit cu temperature de topire inferioara magneziului. Lipirea magneziului si aliajelor de magneziu, se face mai ales prin afundarea in flux topit, in care scop pieesele se curate, se degreseaza in bai alkaline, se spala in apa fierbinte, se usuca, se monteaza in dispozitive si se introduce in baia cu aliajul de lipit.

Aceaste metode de lipire sant cele la care incalzirea se face cu flacar neutral in prezenta fluxurilor si lipirea in cuptor cu atmosfera controlata. Aliaje de lipit cele mai uzuale, sant aratate in Fig. , iar a fluxului in Fig.

BIBLIOGRAFIE
Cultura de specialitate scoli profesionale, anul I, Editura SIGMA , Auturoi: Ionescu M, Elena Popa, Valceanu Ioana, Balaceanu Elena etc. Ghidul lucrarilor de sudare, taiere si lipire, Editura SCRISUL ROMANESC , Craiova 1984, Autori: V. Popovici, B. Bentea, M. Popa, C. Sarlau, L. Melos. Organe de masini, Editura Tehnica 1997, Autor: M.N. Ivanov.

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Figura 4

Figura 5

Figura 6 Schema lipirii prin capilaritate.

Figura 7 Schema lipirii prin incalzire directa si depunere in rost.

Figura 8 - Unghiul de contact pentru aprecierea proprietatii de lipire.

Figura 9 Gruparea imbinarilor lipite dupa gradul de umectare