Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Petre Andrei din Iasi Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie

PSIHOSOCIOLOGIA PENITENCIARA

Profesor indrumator: Lect. univ. Alina Popescu


Referent: Nita (Balan) Elena An 3

Iasi, 2012

Psihosociologia penitenciara este o ramur a psihologiei care s-a desprins din cadrul psihologiei judiciare.A cunoscut o dezvoltare destul de intens n perioada sovietic, fiind numit ca psihologia pedepsei, apoi a fost numit psihologia corijrii prin munc. In cadrul psihologiei penitenciare se studiaz 2 direcii de baz: 1. Asistena psihologic a deinuilor:

Psihologia persoanelor deinute n funcie de diferite criterii. Adaptarea deinuilor la regimul de detenie. Grupul de deinui, comunicarea dintre ei. Psihodiagnostic, metodici i tehnici de lucru. Stresul gardianului Psihologia oamenilor ce poart arme Selecia candidailor Programe de formare a competenei profesionale Tehnici de diminuare a stresului.

2. Asistena psihologic a colaboratorilor din penitenciar:

Mediul penitenciar i aspecte psiho-sociale Impactul deteniei asupra individului este simit prin limitarea spaiului de micare, aceasta nseamn necesitatea impus de a respecta regulamentul instituiei. Fenomenul teritorialiti Autorii au studiat fenomenul teritorialitii i au demonstrat c acesta este un fenomen uman.Reducerea perimetrului de micare, limitarea spaiului personal, organizarea timpului liber duce la apariia fenomenului de teritorializare n rndurile deinuilor.Aceasta nseamn c persoana este pus n situaia de a-i apra teritoriul propriu.Acest fenomen se manifest prin agresivitate sporit n aprarea spaiului personal, locului de dormit i a locului de alimentaie. Unii autori susin c fenomenul teritorialitii este prezent i n situaiile vieii cotidiene, mai ales n oraele mari i supraaglomerate, n transport, pe strad.Exist ns o deosebire esenial ntre acest fenomen din penitenciar i la libertate: persoanele aflate n societate tind i ncearc s-i stpneasc impulsurile agresive, nva conduite de pricinuirea minimului discomfort celorlali; n detenie este absolut invers. La mrirea sentimentului de frustrare conduc i ali factori: lipsa de intimitate este resimit i la cantin, i la baie, i la culcare.ocul ncarcerrii i cunotina deinutului cu

subcultura carceral duce la formarea noilor valori i unei noi viziuni asupra vieii, i s-i elaboreze o strategie de supravieuire. Canadianul Clemens a semnalat fenomenul de prizoniere - denumit ca socializarea la cultura carceral a deinuilor, adic reprezint un proces prin care deinutul ajunge s accepte i s mprteasc normele i valorile mediului carceral. ncarcerarea urmtoarele faze:
1. Faza de prizonizare - prizonierul manifest atitudine ostil i dumnoas fa de

este un fenomen trit foarte dureros de ctre deinut. El cuprinde

administraie i fa de toat lumea din afar.Concomitent deinutul dezvolt comportamente loiale, prietenoase, de susinere reciproc cu ceilali deinui.n aceast faz, primul pas motivat psihologic al deinutului este strduina acestuia de a se integra n grupul de deinui.
2. Faza de captiv Willer evideniaz c aceast faz este doar prima faz de integrare n

grupul de deinui.Dup ea vine cea mai ndelungat faz, n care deinutul, deja conformat legilor, i ispete pedeapsa.Aceast faz este un rezultat al presiunii deinuilor i administraiei.Din punct de vedere terapeutic, personalul din penitenciare ar trebui s blocheze influenele negative ale subculturii carcerale asupra deinutului.
3. Faza de desprizonizare nseamn eliberarea deinutului de statutul de prizonier. Aceast

faz ncepe cu cca 6-12 luni nainte de eliberare.Aceast faz este determinat de perspective pentru viitor (viaa dup penitenciar).n aceast faz ei se ndeprteaz de comunicarea activ cu deinuii i ncearc s restabileasc legtura cu exteriorul.Intervenii intense din partea psihologului sntsolicitate anume n aceast faz. Din punct de vedere psihosocial, populaia de deinui dintr-un penitenciar reprezint un grup social care are toate caracteristicile specifice oricrui grup (coeziune, permisivitate etc). Astfel n grupul de deinui se identific statuturi i roluri diferite (formale i neformale), apar lideri respini.Deinutul deasemenea este socializat n cadrul grupului prin intermediul unui limbaj (argou).Deinutul nu este o fiin pasiv.El menine aciuni cu cei din jur, influeneaz asupra lor i este influenat, menine relaii de cooperare sau de conflict.Din acest punct de vedere Harbord a identificat cteva tipuri de deinui:

Tipuri prosociale Tipuri pseudosociale Tipuri antisociale Tipuri asociale Din punct de vedere al reeducrii este tiut c tipul antisocial este nereeducabil, pe

cnd tipul pseudo- i a- social pot fi reeducai prin intermediul inerveniilor psihosociale.

Mediul penitenciar, din punctul de vedere al lui Elenbergher, este definit ca un mediu nchis, n care informaiile formeaz un circuit nchis i se transmit din generaie n generaie.Astfel se creaz o barier greu de trecut i nu exist legtur dintre interior i exterior. Persoana aflat n detenie, ca consecin a socializrii la mediul carceral, primete o calificare, adic poart experiena colii penitenciare. Rolul i funciile psihologului n penitenciar Din necesitatea racordrii la standartele europene, n instituia penitenciar din RM a fost creat serviciul psiholgic, socio-educativ i de privaiune.Acest serviciu funcioneaz din 2005, ns serviciul psihologic, conform regulamentelor, funcioneaz din 1999.Activitile realizate de acest serviciu snt axate pe realizarea mai mulor programe psiho-socio-educative 1. Programul de iniiere a deinuilor n domeniul tiinelor socio-juridice.Are scopul de a realiza procesul informativ- educativ, privind drepturile i obligaiunile deinuilor n perioda executrii deteniei.Acest program este desfurat de ctre colaboratorii serviciului psihologic, socioeducativ i de probaiune. 2. Program de lucru cu deinuii nou sosii.Are scopul de a studia personalitatea deinutului nou sosit i asigurarea asistenei psihosociale i acordarea ajutorului pentru adaptarea la regimul de detenie.Acest program este prevzut pentru o perioad de 15 zile i ncepe odat cu sosirea deinutului n penitenciar.
3. Programul cu privire la organizarea educaiei fizice i sportului cu deinuii (pro sport).

4. Programul de pregtire a deinuilor pentru eliberare.Are scopul de a instrui deinuii pentru soluionarea problemelor ce pot aprea odat cu eliberarea din detenie.Acest program este orientat spre reintegrarea fostului deinut n comunitate.Este promovat mai mult de ctre asistenii sociali (pro social).Dureaz pn la 6 luni. 5. Programul cu privire la ncadrarea deinuilor n cmpul muncii.arescopul de a implica deinuii n munci remunerate i neremunerate. 6. Program de reabilitare psihosocial a persoanelor consumatoare de droguri. 7. Program de reducere a violenei n mediul condamnailor.Are scopul de a dezvolta abilitile sociale de soluionare a conflictelor (realizat de psiholog). 8. Program de resocializare.Promovat de ctre psiholog i propus deinuilor pentru a dezvolta conduite prosociale. Psihologia persoanei deinute Tipic pentru persoanele deinute este nevroza.Nevroza se manifest ca o boal individual, dar existena ei are o origine colectiv i trebuie neleas ca rezultat al acestui

proces colectiv.Deci, pornind de la nevroza individual, se va ajunge la gsirea simptomelor nevrozei grupului social. Examinnd psihologic un delincvent va fi gsit psihotic sau chiar debil mintal, dar nu n asta const deviana el este deviant nu prin originea tulburrilor sale, ci prin apartenena la grupul considerat deviant. Efecte psihosociale ale privarii de libertate Prima intrare n penitenciar pune multe probleme n fata persoanei private de libertate, probleme pe care cu ct le va rezolva mai repede cu att sentimentul de strain se va diminua. La persoanele private de libertate nerecidivisti, impactul detentiei este de cele mai multe ori dramatic, genernd conduite diferite fata de cele din mediul liber. Contactul cu penitenciarul intervine pe fondul unei tensiuni psihice, legate de comiterea faptei, de contactul cu organele de politie, de despartirea de familie, de obisnuintele si activitatile preferate. Persoana privata de libertate va ncepe cu explorarea treptata a mediului si va continua cu nvatarea argoului, se va resemna n fata "uitarii" celor de afara si se va replia pe sine. Trecutul si viitorul vor fi abandonate pentru un prezent care are noi sensuri simbolice. Impactul detentiei asupra individului se resimte n mod dramatic prin: a) b) c) d) limitarea drastica a spatiului de miscare; organizarii timpului oricarei persoane privata de libertate. la marirea sentimentului de frustrare duce si renuntarea fortata la o seama de obiecte de uz de asemenea, persoana privata de libertate este fortata sa renunte la cele mai multe din

personal a caror lipsa este mereu resimtita. placerile pe care si le-a putut oferi n viata libera (consumarea de alcool, jocuri de noroc, etc.). e) factorul care se impune cu brutalitate asupra persoanelor private de libertate nou depuse, este constituit de supraaglomerarea nchisorii si care afecteaza vizibil conduitele de viata ale indivizilor. Din punct de vedere al persoanei private de libertate efectele supraaglomerarii sunt: cresc sentimentele negative (mnie, depresie), se pierde controlul situatiilor, scade posibilitatea anticiparii comportamentelor colegilor de camera, se pierde libertatea de miscare, agresivitatea creste, serviabilitatea scade. Din punct de vedere al administratiei penitenciare perioada de executare a pedepsei se mparte n trei: carantina, perioada propriu-zisa si perioada pregatirii pentru liberare. Fiecare dintre acestea au caracteristici si solicitari diferite.
1. Perioada de carantina se prelungeste dincolo de 21 de zile pna cnd persoana privata de

libertate nou depusa ajunge la o formula de viata acceptabila.

Reactiile emotionale ce apar n aceasta perioada cunosc grade diferite de intensitate si sunt nsotite de multiple somatizari: slabesc, au insomnie, plng, au dureri la membrele inferioare, dezorientati n timp etc. Emotia dominanta este angoasa manifestata printr-o agitatie dezordonata sau printr-o nchidere meditativa. n perioada imediat urmatoare nu-si poate concentra atentia sau preocuparea asupra acelor activitati, n care devine implicat, fiind deseori absent si ntors la o retraire si la o rememorare a faptei comise, a momentului arestarii, a despartirii de familie. Aceste retrairi ale trecutului se manifesta att n activitatea zilnica ct si n timpul somnului, marcndu-i visele. Din aceasta faza ncepe sa-si caute un coleg de suferinta, ncepe sai faca destainuiri, confidente. Este nevoia de comunicare, de usurare si descarcare emotionala. n cazurile n care aceasta faza se prelungeste si anxietatea se cronicizeaza, apar nevroze depresive. Totusi pentru majoritatea detinutilor, dupa aproximativ doua luni, aceasta rememorare a infractiunii si a relatiilor pierdute tinde sa se estompeze, ncarcatura acuzarilor se epuizeaza si capacitatea de control emotional se restabileste.
2. Executarea propriu - zisa - denumita asa deoarece cuprinde cea mai mare parte a

pedepsei si n care se ncearca reeducarea persoanelor private de libertate iar munca este principala activitate a majoritatii acestora. n aceasta etapa detinutii ncep sa se obisnuiasca cu regulile monotone, obligatorii si repetitive ale mediului penitenciar. Aceasta adaptare presupune o reorganizare psihica, care este favorizata daca persoana privata de libertate porneste de la ideea acceptarii pedepsei si duratei ei, si, mai ales, cnd se angajeaza n evitarea unor noi surse de stres legate de calitatea relatiilor interpersonale stabilite n penitenciar. Lund la cunostinta si de institutia liberarii conditionate, persoanele private de libertate ncearca un comportament prin care sa influenteze favorabil acea caracterizare ntocmita de comisia de propuneri ce urmeaza a fi naintata instantei de judecata. Astfel, aceste persoane private de libertate cred n respectarea regulilor de ordine interioara si se ncadreaza n program fara a fi constrnsi, fata de cadrele de penitenciar manifesta buna cuviinta, iar n relatiile cu celelalte persoane private de libertate sunt cuviinciosi, folosesc un limbaj civilizat, ncearca sa estompeze aparitia unor conflicte, si regreta sincer fapta si aduc argumente viabile privind hotarrea de a se adapta la cerintele mediului social dupa liberare.
3. Pregatirea pentru liberare cuprinde cele cteva saptamni dinaintea liberarii, cnd

persoana privata de libertate este supusa unui program special de instruire: i se dau sfaturi

practice privind modul de rezolvare a problemelor pe care le va ntlni imediat dupa punerea n libertate, mai ales cele referitoare la gasirea unui loc de munca si modul de comportare. Libertatea pune probleme noii identitati sociale a persoanei. Dupa executarea unei pedepse cu nchisoarea, omul este privit altfel de catre cei din jur, n special cu nencredere. E o chestiune mai ales de tarie morala a trai n noile conditii, cnd trebuie sa faca fata la multe cerinte, comparativ cu numarul lor redus din timpul executarii pedepsei. n functie de toate aceste particularitati ale vietii de penitenciar precum si de caracteristicile personalitatii persoanei private de libertate, au fost identificate urmatoarele tipuri de "situatii adaptative" ale acestuia la regimul de detentie:
Comportament agresiv -

caracterizat prin rezistenta deschisa la regimul vietii din

penitenciar, reliefndu-se adevarate "crize ale deprimarii" ce se manifesta prin comportamente agresive ndreptate spre alte persoane private de libertate sau chiar cadre, ca si prin reactii autoagresive - automutilari si tentative de sinucidere.
Comportament defensiv - (de retragere) - care semnifica interiorizarea, izolarea

detinutului de comunitatea celorlalte persoane private de libertate si de viata din penitenciar el construindu-si o lume imaginara unde ncearca sa se refugieze.
Comportament de consimtire - prin care se ntelege conformarea pasiva a persoanei

private de libertate la normele si regulile de penitenciar, respectarea acestora facndu-se n maniera formala, astfel nct sa nu atraga sanctiuni suplimentare.
Conduita de integrare - conform careia persoana privata de libertate se relationeaza activ

cu celelale persoane private de libertate si cu mediul de detentie. Aceasta forma de adaptare este vizibila mai ales la persoanele private de libertate condamnate pe termene lungi. Sintetiznd transformarile psihologice ale detinutului aflat la prima pedeapsa cu nchisoarea acesta parcurge urmatoarele etape:
acomodarea - este dominata din punct de vedere al persoanei private de libertate de

teama si supunere, de efortul individului de a trai n noul mediu de viata: sentimentul de parasire si neputinta este puternic.
adaptarea - este centrata pe cautarea recompenselor si cstigarea bunavointei cadrelor.

Activitatea persoanei private de libertate urmeaza schema cunoastere-valorizareconduita. Adica n perioada detentiei, persoana privata de libertate este un atent observator a tot ce se ntmpla n jurul lui si n urma evaluarii (valorizarii persoanelor, normelor, regulilor), va adopta un comportament sau altul.

participarea - cnd individul nu se mai simte strain de ceilalti, are anumite satisfactii n

urma muncii depuse si un comportament activ n cadrul relatiilor interpersonale.


integrarea- este caracterizata de dependenta accentuata a individului de grupul din care

face parte si de mentinerea unei stari de echilibru n plan somatopsihic. Aceasta ultima etapa a fost mpartita n trei subperioade corespunzatoare nivelului de integrare a individului n mediul penitenciar si anume: nivelul integrarii sociale, nivelul integrarii psihosociale, nivelul integrarii subculturale. Fenomenul de prizonizare Legat de procesul integrarii persoanei private de libertate la viata de penitenciar, s-a observat ca contactul cu subcultura carcerala, n scurta vreme l fac pe acesta sa-si formeze o noua viziune asupra propriei persoane si sa elaboreze o "strategie de supravietuire". Prizonizarea presupune adoptarea unei atitudini ostile (fatise sau ascunse) fata de personalul nchisorii, fata de lumea din "afara" si concomitent, dezvoltarea unei loialitati fata de celelalte persoane private de libertate, sprijinirea reciproca ori de cte ori interesele reale sau imaginare ale persoanelor private de libertate intra n conflict cu unele dispozitii ale autoritatii. Adoptarea acestor norme carcerale, sunt generate de o puternica motivatie care se subsumeaza categoriei de motive desemnate prin "necesitatea apartenentei la grup" (A. Maslow). n aceasta situatie, primul pas motivat psihologic va fi stradania persoanei private de libertate de a se integra grupului informal de persoane private de libertate, de a-si dezvolta conduite dezirabile n acest grup, printre altele si supunerea neconditionata la liderul informal, chiar daca risca sa fie prost vazut de cadre. n conformitate cu legea lui O. H. Mowrer, el va opta pentru situatia gratifianta imediata, deci va face cauza comuna cu grupul de persoane private de libertate, caci persoanele private de libertate sunt mai n masura n a-l sanctiona premial sau "penal" dect cadrele. Fenomenul de prizonizare, deci, este rezultatul "presiunii sociale" exercitate de grupul informal de persoane private de libertate si reprezinta o forta de contraeducatie, fata de eforturile educative ale personalului specializat din penitenciare. Fenomenul de prizonizare, de integrare n grupul de persoane private de libertate este doar o prima faza n evolutia persoanei private de libertate, caci n cea de-a doua faza din viata de detentie se poate observa fenomenul de desprizonizare. Acesta presupune ca cu ct se apropie momentul liberarii detinutul tinde sa adopte un comportament apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere social. Evident ca si aici exista o motivatie calculativa, caci un comportament adecvat poate prescurta sensibil durata detentiei.

Specificul relatiilor interumane in penitenciare Printre componentele esentiale ale penitenciarului, ca si n cazul altor institutii sociale, se pot enumera : indivizii umani; organizarea formala (sistemul de norme stabilite oficial prin regulamente); organizarea informala (raporturile interpersonale); sistemul de statute si roluri; cadrul fizic (conditiile de munca si viata ale indivizilor). Aceste componente sunt ntr-o strnsa legatura iar functionalitatea lor este favorizata de o serie de fenomene si procese, printre care cunoasterea climatului interuman are o importanta deosebita. Climatul poate fi pozitiv si n aceasta situatie constituie un factor de ntarire a grupurilor n miscarea lor spre atingerea scopurilor, sau negativ, constituind o sursa de perturbari si disfunctii att la nivelul activitatii indivizilor ct si al ntregii institutii. Indivizii care interactioneaza n mediul penitenciar se delimiteaza clar si se deosebesc radical prin statutele, rolurile si mentalitatile ce le au ct si prin scopurile si obiectivele de care sunt animati. Este vorba n primul rnd de personalul penitenciarului , ca reprezentant al societatii, instruit si educat special pentru aplicarea politicii penale n domeniul executarii pedepsei. n al doilea rnd este vorba despre de persoanele privative de libertate, situate pe o pozitie diametral opusa fata de lege. Cu toate deosebirile de roluri, statute si mentalitati, cele doua grupuri trebuie sa coexiste si sa conlucreze n conditiile stabilite de reglementarile n vigoare, pentru a se putea realiza optim scopurile si functiile pedepsei penale. n aceste conditii ia nastere climatul interuman n penitenciar de care depinde, ntr-o masura hotartoare, modul de functionare a institutiei.

Bibliografie

1. Alina Sanda Vasile, Noi directii in psihologia penitenciara. Adaptarea corectionala si

clasificarea corectionala, Editura Universul Juridic, 2011. 2. Gheorghe Florian, Psihologia penitenciara, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2006. 3. Gheorghe Florian, Psihologie judiciara Suport de curs, Bucuresti, 2007.
4. Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T, Psihologie judiciar, Casa de editur i pres

ansa SRL, Bucureti, 1994.


5. http://www.apador.org/publicatii/10%20ani_ro-2005.pdf (accesat in data de 25.01.2012)