Sunteți pe pagina 1din 4

Viata economica Orice comunitate uman se aeaz intr-un cadru geografic de care este dependent, pe care il poate modela

i adapta intre limite obiective, strict legate de nevoile sale i de mijlocele umane i materiale de care dispune.De aceea geografia joac un rol esenial in existena i funcionarea aglomerrilor umane,iar in ultimii ani, nivelul de dezvoltare i chiar viitorul acestora este pus in relaie cu cadrul geografic, adevr ignorat secole.Caracteristica exclusiv a fiinei umane de a inventa i dezvolta, alturi de organele endogene, organe exogene, a condus la o agresivitate direct proporional cu dezvoltarea tiinei i tehnicii asupra mediului inconjurtor cu consecine ignorate dar catastrofale pe termen imprevizibil.Clasificarea economic funcie de geografie i chiar mai mult, supravieuirea comunitilor legat de relief a ajuns tot mai evident.Stratificarea social prin depirea stadiului de neam a fost impus, in mare msur, tocmai de mijloacele de munc.Nu trebuie s uitm resursele, gradul de organizare, educaia, religia, mobilitatea social i profesional precum i factorii externi.Ce rol au jucat aceste elemente in formarea i perpetuarea acestei aezri?Este dificil s cuantificm partea fiecruia in aceast realitate care este complex in primul rnd pornind de la permanena localitii in ciuda provocrilor vieii, a istoriei, a venirilor i plecrilor i nu in ultimul rnd a indivizilor ca variabile unice in acest univers imposibil de conturat cu precizie, indivizi care se mic intr-un timp limitat i un spaiu cu dou capete locul naterii i cel al inmormntrii. Imbinarea dintre geografic i social este subneleas solul ca platform care furnizeaz cereale, legume, fructe i furaje pentru animale este condiia primordial, de aceea aezarea oamenilor s-a fcut mereu lng ruri sau lacuri. Astazi, potrivit economistului american Paul Krugmann- laureat de premiul Nobel pentru economie -, viitor au tarile situate pe podisuri sau dealuri, iar cmpia numai este determinanta in existenta si progesul comunitatii.Procesul economic privit ca un ansamblu de activitati, mai mult sau mai putin organizate, face parte integranta din societatea umana indiferent de gradul sau de dezvoltare.Economia, inteleasa ca unitate a fortei de munca, a mijloacelor de productie- materiile prime , uneltele de productie, pamantul luat in toata complexitatea sa- precum si a relatiilor de productie, s-a manifestat circular intre productie si consum, iar miscarea aceasta mecanica, relativ stationara a fost determinata de contextul societatii medievale care s-a intins, din pacate, pana in secolul XX,cand satul romanesc a cunoscut prefaceri profunde odata cu instaurarea comunismului care a sfaramat imobilismul social, profesional si spatial. Putem sa facem o etapizare a economiei localitatii prin estimarea cu un grad ridicat de aproximatie a starii sale pe perioade, de asemenea estimate.Realitatea termenului de economie, la nivelul acestei comunitati, este pretentios aplicat pe o scara atat de modesta.Gospodariile individuale ca celule economice ale satului pot fi considerate unitati de productie distincte in care se realizeaza aproape tot ce este necesar pentru acoperirea nevoilor familiilor numeroase.Sute de ani a fost dificil sa se vorbeasca de o productie de marfuri, intre familii sau neamuri functiona trocul , moneda era extrem de greu de procurat pentru ca iesirea din spatiul propriu al comunitatii era aproape de neconceput.Surplusul de bunuri era relativ si egaliza saracia in interiorul comunitatii.Lipsa excedentului facea ca procurarea noului din afara acestui spatiu sa fie aproape imposibila de aceea la progres se visa greu.Capitalul existent nu era motor al dezvoltarii pentru ca nu iesea din universul acesta dureros delimitat. Acumularea nu era nici chiar un vis.Pe langa restrictiile pur tehnice asistam si la incapacitatea comunitatii de organizare, solidarizare, specializare pe domenii care sa miste sistemul acesta dependent de conditiile naturale Conceptul de utilitate nu se confunda cu satisfactia ci munca era doar izvorul supravietuirii.Forta de munca se califica in familie atat cat sa supravietuiasca si sa mentina gospodariile pe linia de plutire.Putem trage concluzia ca:

-forta de munca se modeleaza odata cu anotimpurile, cunostintele se transmit in cadrul familei si prin contactul cu comunitatea-inventia si inovatia sunt aproape excluse si din circulatia unora pe zone restranse care sufereau de aceleasi inconveniente; -uneltele sunt extrem de modeste permitand executarea de lucrari agricole pentru productii care deabia asigurau traiul pana la inceputul ciclului agricol urmator.Animalele de povara usurau munca, iar cele de productie erau indispensabile in asigurarea hranei dar si a materiei prime pentru imbracaminte ; -pamantul parea sa stea la dispozitia lor dar capriciile vremii jucau destinul oamenilor, iar pe de alta parte birurile despre care nu avem date concrete creau si acutizau dezavantajele; -intre relatiile de productie , de repartitie si intre oameni, de baza au fost cele din urma, formal nereglementate. Cultura cerealelor si cresterea animalelor au reprezentat baza economica a localitatii. Mestesugurile erau foarte slab reprezentate, cunostintele si mijloacele materiale in acest domeniu ramaneau in cadrul familiilor, mai tarziu al unora prin realizarea unor specializari timide.Sasii adusesera din occident o cultura materiala la care taranii din comuna aveau acces.Diviziunea muncii era impusa de nevoile oamenilor dar aceasta realitate nu a condus la aparitia unor clase sa le zicem sociale.Aratul, semanatul, recoltatul se faceau printr-un consum foarte mare de forta de munca manuala intrebuintata in salturi delungul unui ciclu agricol si nu producea specializari, toti faceau totul.Alocarea din recolta prezenta pentru consum si reproductie se facea pe baza experientei si riscului necontrolat al climei.Seceta nu era cunoscuta , dar inundatiile sau ploile prea multe, sau gerul puteau avea efecte catastrofale asupra vietii indivizilor. -comertul era aproape inexistent. Estimarea descrierii noastre pentru secolele XI-XIX este justificata si de forma, marimea si calitatea locuintelor care nu au cunoscut o evolutie neta decat la mijlocul secolului XX. Economia localitii Micsasa este de deal agricultura practicat pe terenurile situate dealungul rului care formeaza cmpia sa, aceasta fiind preocuparea de baz a oamenilor, permindu-le s triasc fr s fie nevoii s gseasc de lucru in alte zone,realitate pusa in legatura si cu lipsa pretentiiilor deosebite a locuitorilor.Necesitile existenei au fost modeste sute de ani i permanena oamenilor in aceast zon demonstreaz faptul c au fost mulumii de ceea ce fceau i primeau.Suprafeele mnoase, alimentate de inundaiile rare ale Trnavei nu s-au epuizat,iar populaia mennndu-se la un numr relativ constant intrucat nu s-au creat necesiti care s le depeasc sever posibilitile.Alaturi de agricultura cresterea animalelor era o activitate foarte importanta formand o economie alimentata de cele doua activitati care se sprijineau reciproc.Padurile care acopereau inaltimile deluroase erau o alta sursa de venit, in fapt de subzistenta prin lemnul de foc si mai tarziu de constructie care-l asigurau din belsug.Pasunile formate in urma defrisarilor asigurau hrana animalelor in timpul primaverii , verii pana catre toamna tarziu.Se cultivau cereale,legume si se culegeau fructe fie din vegetatia spontana fie din padurile uriase care imbracau dealurile nepretabile la practicarea agriculturii in perioada evului mediu si chiar pana astazi.

Zona localitatii era bine delimitata,oamenii stabileau terenurile agricole, aveau padurile in imediata apropiere si suprafetelor de pasunat se invecinau cu localitatile lor.Aflati in vecinatatea satului Tapul, intemeiat de sasi, locuitorii din Micasasa se gaseau pe linia principala de comunicatie intre Medias si Blaj Alba Iulia.Una din strazile din Micasasa se cheama strada sasilor,acest lucru fiind deosebit de semnificativ cu privire la relatia dintre cele
2

doua comunitati.Sasii i-au gasit pe vlahi aici,au fost primiti de acestia din urma si le-au permis sa se aseze in mijlocul lor,sau vlahii s-au asezat in jurul acestei zone locuite de sasi?Sasii erau tarani si mestesugari,veneau dintr-o parte a Europei unde bordeiele disparusera de mult,astfel ca in sec.XII vlahii de aici au trecut la casele de suprafata, un mare progres daca tinem seama de nivelul satului in alte zone ale Romaniei. Aceasta constatare este logica intrucat nu putea exista o strada a sasilor inconjurata de bordeie.In aceste conditii era nevoie de meseriasi atat in constructie cat si in sprijinul agriculturii, in morarit, in prelucrarea lanei, in tesaturi. Micasasa si Tapul nu s-au confruntat cu mutarea sau parasirea vetrei din cauze economice nefavorabile , invazii ale dusmanilor sau fuga de pe mosia unor feudali care faceau viata locuitorilor aproape imposibila.Perenitatea locuitorilor de aici demonstreaza cooperarea sociala si economica intre cele doua comunitati.Sasii nu au primit titluri nobiliare, nu au fost impropietariti discretionar si nu au avut drept supusi vlahii.Potrivit lui Thomas Nagler sasii din Tapu au fost , n secolul al XlV-lea, iobagi supusi feudalilor,iar vlahii nu puteau fi altfel.Au impartit aceeasi soarta sub nivel socio-economic.Apreciem ca incepand cu sec XII locuitorii de pe raza comunei Micasasa vlahi,sasi,unguri au practicat agricultura cu cele doua sectoare-cultura cerealelor si cresterea animalelor,mai tarziu mestesugurile si comertul firav limitat la acoperirea unor necesitati elementare.Se cultivau graul,orzul,ovazul,secara,iar odata cu intrarea porumbului si cartofului in Europa,in secolul XVI, acestea au ajuns si in zona Tarnavelor.Acestea din urma au venit din America via occident, si datorita relatiilor etnice si de rudenie dintre sasii asezati in rasaritul Europei si zonele din care ei venisera.Privite din pozitie geografica, atat Micasasa cat si Tapu, au avut avantaje considerabile, nu au cunoscut izolarea, iar posibilitatea de miscare a oamenilor permitea aducerea noutatilor si progresului cu consecinte favorabile in economia locala. Nu avem documente, in evul mediu timpuriu sau tarziu, care sa ateste data asezarii locuitorilor in Micasasa sau date care sa ne vorbeasca de vlahii de aici.Documentele regilor unguri fac aluzii la padurea vlahilor si acest lucru ne indreptateste sa admitem faptul ca ei foloseau acest dar natural. Documentele din evul mediu care fac referiri frecvente la asezarea sasilor in diverse zone ale Transilvaniei pun in antiteza existenta vlahilor care nu veneau de nicaieri, deci se gaseau aici.De cand? Intrebarea ramane fara raspuns.Cumanii, pecenegii si alte popoare migratoare nu au purtat razboaie cu vlahii care sa fie consemnate in documente.Daca in urma destramarii Imperiului Roman sub loviturile popoarelor migratoare Europa devine un teritoriu al strainilor care s-au impus pentru o perioada de mai mult de 1000 de ani, inseamna ca toti locuitorii acestui continent sunt veniti.A ramas un fel de cultura romana puternic influientata de cea greaca si iudeo crestina.Migratia are cauze determinant economice.Comunitatea care nu creaza si dezvolta noul, sau nu asimileaza si dezvolta noul trebuie sa plece pentru ca nevoile sale mereu crescande aflate in urma posibilitatilor concrete de satisfacere a acestora forteaza populatia la emigrare.Epuizarea resurselor este o alta cauza a migrarii si se admite drept cauza invazia hunilor in Europa prin distrugerea pasunatului de o exploatare irationala. Desigur cauzele migrarii sunt complexe si variate, noi am vorbit de aspectul economic care a fost determinant in acea epoca.America s-a format prin migratia europenilor persecutati religios, deci cauza a fost de ordin spiritual.Dar istoria consemneaza si contrariul o imobilitate geografica insotita de imobilitate sociala,religioasa,profesionala cu consecinta unui nivel de existenta osificat, primitiv dar rezistent. In evul mediu si mai tarziu in secolele XI-XIX economia era slab dezvoltata, recoltele modeste faceau supravietuirea dificila, iar fertilitatea crescuta a familiilor de tarani facea viata grea pentru toti.Era o economie de subzistenta, autarhica cu un accent puternic mecanicist de pendul care se misca intre doua componente fara perspectiva:productie-consum situate la un nivel extrem de modest.Tandemul era sever caracterizat de dezechilibrul dintre productie si consum in defavoarea celei din urma componente.Apoi dependenta de feudal prin plata obligatiilor in natura faceau viata aproape imposibilia sau intrarea taranului intr-un univers al indiferentei si fatalismului. Nu stim cui apartineau pamanturile,cat de mult erau afectate exclusiv agriculturii, cate suprafete se foloseau pentru pasunat, cata padure apartinea satului, pana unde se intindeau
3

hotarele.Nu cunoastem structura culturilor repartizata pe suprafete si feluri de cereale, cat de mari au fost recoltele, care erau proportiile destinate consumului, reluarii ciclului agricol al anului urmator sau datoriile in natura pentru feudal sau administratia centrala.Nu stim structura populatiei pe sexe si varsta pentru a aprecia forta de munca, nu avem un inventar al uneltelor si animalelor de productie si povara.Nu putem face proportiile intre tipurile de culturi sub aspect cantitativ, ce prevala in alimentatia locuitorilor, ce a fost in evul timpuriu sau cand s-au introdus si alte culturi ca urmare a schimbului de cunostinte si bunuri.Parca este noapte insotita de tacere in care oamenii s-au ascuns de istorie.Prevala munca manuala, uneltele erau nediversificate si animalele de povara aveau o intrebuintare limitata la arat si transport.Se cresteau vaci si oi pentru carne si lapte, boi si cai pentru povara.Productia nu era organizata la nivelul comunitatii, fiecare familie isi rezolva propriile probleme intr-un ciclu impus de anotimpuri, de vreme si de durata specifica culturilor.Rezerva de cereale se pastra in conditii precare asigurate de adaposturi sapate in pamant, iar furajele in capite de fan sau siruri de paie.Animalele se tineau in tarcuri , sub acoperisuri pe stalpi de lemn.Sasii au adus o alta cultura privind constructiile, acestea sunt de suprafata si consideram ca vlahii au luat modelele vazute.Munca in comun era sporadica la vlahi, in situatii specifice impuse de vitregiile naturii sau invazii.Daca se utilizau animale de povara sau tractiune era nevoie de care construite si intretinute de meseriasi, asezate pe roti din lemn iar osiile se ungeau cu untura sau seu.Numarul de meseriasi era foarte mic in raport cu numarul taranilor.Contactul dintre vlahi,sasi, unguri a fost folositor tuturor schimbul de informatii care viza aspecte spirituale si materiale a jucat un rol extrem de important in locuirea zonei si perenitatea populatiei.Fiecare comunitatea avea propria sa limba radical diferita una de alta iar comunicarea presupunea fie talmaci fie cunoasterea reciproca a limbajului.Vlahii au manifestat o reticenta crescuta la invatarea limbii sasilor sau ungurilor- in aceasta privinta exista o apropiere mai mare de unguri decat de sasi, acestia din urma aratand o disponibilitate, greu inteleasa si astazi de romani, de invatare a limbii vlahilor care nu erau stapani in teritoriu.Desigur interpretarile pot fi diferite. Cele mai vechi biserici sunt cele catolice si reformata