Moise Razvan-Adrian Clasa a VIII-a C

Baltagul

de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori romni ai secolului al XX-lea si a creat o impresionanta opera literara care cuprinde povestiri, nuvele si romane. A fost numit de catre Geo Bogza Stefan cel Mare al literarturii romne, el a trait ntre anii 1880-1961. In romanul Baltagul autorul porneste da la balada populara Morita din care culege ca motto versurile: Stapne, stapne Mai cheama s-un cne... ce argumenteaza viziunea mioritica a mortii, careia Sadoveanu i da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, viata-moarte si din nou la viata. Romanul a fost scris n numai 17 zile si are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romnesti: "Salga" (preia setea de mplinire a actului justitiar, de nfaptuirea dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Doica" (preia ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), "Miorita" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cteva dintre cele mai semnificative). Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romnesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gndi, a simti si a reactiona n fata problemelor cruciale ale vietii.

Titlul. Mit si traditie

Titlul este simbolic, ntruct n mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica menita sa mplineasca dreptatea, este o unealta justitiarii. Ea este, n basmele populare, furata de zmei si redobndita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cnd este folosit pentru mplinirea dreptatii, acesta nu se pateaza de snge. Cuvntul "baltag" poate veni si de la grecescul "labrys", care nseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint.In roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care l parcurge Vitoria Lipan n cautarea sotului att un labirint inerior, al framntarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, ct si un labirint exterior, al drumului sapat n stncile muntilor pe care l parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata: Vitoria porneste n cautarea sotului din interior, din ntuneric pentru a putea ajunge n exterior, la lumina. n mitologie, labirintul este casa securii duble, sugernd dualitatea existentiala, adica un simbol al vietii si al mortii. Centrul acestui labirint este rpa dintre Suha si Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan. 1

Structura romanului evidentiaza doua componente: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul ntregului roman. Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor Lipan o povestea la nunti si botezuri, n care e evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care si cstigau pinea cu toporul ori cu cata, foarte priceputi n mestesugul oieritului si carora Dumnezeu le-a dat ca unica menire existentiala stapnirea n veci a acestor locuri. Structurat n 16 capitole, romanul evidentiaza trei idei esentiale: - primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului; - capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, n care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii (botez, nunta), precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor. - ultima parte (14-16 capitole) evidentiaza gasirea ramasitelor pamntesti ale lui Nechifor, ritualul nmormntarii, demascarea criminalilor, nfaptuirea actului justitiar, si ideea de ciclicitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata, "le-om lua toate de coada de unde le-am lasat".

Subiectul romanului.
Romanul se deschide cu o prezentare a loctiitorilor din "muntii tarilor de sus", a trasaturilor de caracter generate de traiul n locuri stncoase. In Magura Tarcului, Vitoria Lipan traieste zavorta n sine spaima ca ceva rau s-a ntmplat cu barbatul ei, Nechifor Lipan, om harnic si gospodar al satului. De la starea de neliniste, Vitoria devine ngrijorata pentru ca Nechifor plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se ntorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire. Niciodata pna acum el nu ntrziase att de mult (73 de zile), desi zabovise la vreo petrecere,caci i placea cntecul si vinul bun. Nelinistita, Vitoria cere sfatul preotului din sat, dar merge si la baba Maranda, vrajitoarea; hotarndu-se de a porni n cautarea lui Nechifor, ntruct o multime de semne prevestitoare o ndeamna la drum: l viseaza pe Nechifor ntors cu spatele trecnd o apa neagra, tine post negru, cocosul cnta cu ciocul spre poarta, "semn de plecare", iar "nourul catre Ceahlau e cu bucluc". Pune ordine n gospodarie cu o luciditate impresionanta: pe Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasa argatului cele de trebuinta si porunci pentru timpul ct va lipsi. i comanda fiului ei, Gheorghita, un baltag nou si mpreaun pleaca n cautarea lui Nechifor, urmnd ntocmai drumul parcurs de acesta, ntreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni, de "barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat". Din aproape n aproape, ea afla ca la Vatra Dornei a cumparat 300 de oi si a pornit mpreuna cu ciobanii sa le coboare la iernat. Impreuna cu ei se gaseau nca doi munteni, care l rugasera s le vnda 100 de capete, lucru pe care Lipan l-a primit cu bucurie, caci 2

acestia doi erau cunostinte vechi. Vitpria Lipan urmeaza drumul spre Paltinis, Brosteni, apoi Borca, loc n care turma a parasit apa Bistritei, ajungnd la Sabasa. Trece puntile de piatra ale Stnisoarei, poposind la Suha, unde constata cu mirare ca aici nu mai ajunsesera trei ciobani, ci numai doi si i se pare limpede ca ntre aceste doua localitati s-a petrecut omorul. Asa ca se ntoarce la Sabasa si gaseste n ograda unui gospodar cinele barbatului ei, gndindu-se ca acesta are sa o ajute sa dea de urma lui Nechifor. Intr-udevar, calauzita de Lupu.Vitoria gaseste osemintele lui Lipan n prapastie, pravalit acolo de-o lovitura piezisa de baltag. Cu o luciditate si stapnire de sine extraordinare mplineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile sa constate crima, iar gndul ei se ndreapta spre nfaptuirea dreptatii, demascarea si pedepsirea ucigasilor. Vitoria Lipan nu acuza fatis pe nimeni, doar modul insinuant n care-si exprima nedumeririle n legatura cu disparitia unui posibil martor care luase parte la trgul lacul de cei trei oieri la cumpararea oilor, ori n legatura cu existenta chitantei de primire a banilor ce ar fi trebuit sa se afle n chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenta Vitoriei si nclinatiile ei de detectiv. Este foarte insistenta atunci cnd i pofteste la "ngropaciune" pe subprefectul Balmez, dar si pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui cu scopul de a pune n scena demascarea criminalilor, dovedind o dibacie deosebita n cunoasterea firii umane. Pe fondul unei puternice stari de tensiune pe care o creeaza, ea pune ntrebari viclene si iscusite, apoi afirma ca stie cum s-au petrecut lucrurile relatnd cu uimitoare precizie crima celor doi. Bogza se pierde cu firea cnd femeia i spune lui Gheorghita sa vada ca pe baltag e snge si se repede la Gheorghita, dar cade palit n frunte de baltagul flacaului si muscat de Lupu. In cele din urma, faptasii marturisesc crima si sunt luati .

Expozitiunea
Vitoria stnd singura pe prispa n lumina toamnei si torcnd si aminteste de povestea auzita de Nechifor lipan de la unbaci batrn si spusa de el la cumetre si nunti. Femeia se gndea la sotul ei carte a plecat de mult timp la Dorna dupa oi si nu s-a mai ntors. Ei i trec prin minte anii traiti mpreuna, unele fapte si obiceiuri ale barbatului, precum si realizarile lor printre care si cei doi copii: Minodora, care a ramas acasa si Gheorghita care a plecat si el cu oi la apa Jijiei de unde o nstiinteaza pe Vitori ca Nechifor nu a ajuns nici acolo. Vremea ncepea sa se schimbe, se apropia anotimpul rece. Argatul Mitrea se ntorcea cu oile si cu vacile din poiana, iar munteanca si pregatea gospodaria penteu iarna, dar este din ce n ce mai ingrijorata de tacerea sotului ei. De aceea merge la preotul Danila, caruia i destainuie necazul ei si i cere sfatul. Acesta i promite ca va face slujba si va citi n biserica pentru ntoarcerea lui Nechifor Lipan si i scrie lui Gheorghita din partea Vitoriei. 3

Gheorghita se ntoarce acasa de sarbatori, iar Vitoria hotaraste, initial, sa-l trimita n cautarea celui disparut. Considera apoi ca baiatul are nevoie de experiensata ei de viata si decide ca vor pleca mpreuna. nsa nainte fac un drum la manastirea Bistrita, unde se roaga la icoana Sfintei Ana si unde stareta o sfatuieste sa mearga la Piatra Neamt la stapnirea pamnteana pentru a-i cere sa cerceteze disparitia sotului ei.

Intriga
La Piatra ia legatura cu prefectul care o ndeamna sa scrie o plngere n baza careia sa se faca cercetarile, dar neavnd ncredere n autoritati hotaratte definitiv sa plece mpreuna cu Gheorghota n cautarea lui Nechifor Lipan. nainte de plecare i face lui Gheorghita un baltag pe care preotul Danila l sfinteste, iar pe Minodora o duce la manastirea Varatec pentru a fi n siguranta.

Desfasurarea actiunii
Vitoria este hotarta, precum chiar ea spune: Astazi e o sfnta luni si ncepem mplinirea hotarrii. Mai nti merge la biserica, se mpartaseste, duce daruri, apoi vinde o parte din produse hangiului David din Calugareni, ca sa facarost de bani pentru drum, pe care i lasa n grija preotului Danila pna a doua zi, pentru a nu fi pradata. Vitoria pleaca la drum pna la Dorna nsotita de hangiul David si dupa ce trec de Bistrita, fac popasul de seara la Bicaz, la hanul lui Donea, unde afla de trecerea lui. Nechifor, ca a doua zi sa ajunga la Calugareni, la hanul nsotitorului lor, unde nnopteaza. La Farcasa, urmatorul punct al acestui itinerar al adevarului, drumetii l ntlnesc pe subprefectul Anastase Balmez, care cerceteaza diferite pricini, dar si pe mos Pricop, fierarul, care si aminteste de trecerea lui Lipan prin acele locuri. n dumul lor la Borca, asista la o cumetrie, unde munteanca respecta obiceiurile care au loc ntr-o astfel de ocazie, iar la Cruci trebuie sa faca fata veseliei unor nuntasi. n tara Dornelor, Vitoria admira peisajul si oamenii si afla ca trg de oi n-a fost asta-toamna dect la atra Dornei. n drumul lor spre acest loc afla ca Nechifor Lipan a cumparat n luna noiembrie, prima duminica, trei sute de oi, din care a vndut apoi o suta doi gospodari si au cobort mpreuna spre Neagra. Acum Vitoria si Gheorghita refac drumul celor trei ciobani, de existenta carora afla la marginea celei din urma Dorne de la hangiul Macavei. Prezenta acestora este semnalata la Brosteni si Borca, de unde parasesc apa Bistritei apucnd-o spre stnga. Urmatorul popas este la Sabasa, la domnul Toma, si de aici peste muntele Stnisoara, ajung ln satul Suha. Aici, Vitoria si Gheorghita afla de la hangiul Iorgu Vasiliu ca n preajma zilei de Sfntul Mihail si Gavril, a facut popas o turma de trei sute de oi nsotita de doi ciobani: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. 4

Acum munteanca si da seama ca n acest perimetru Nechifor Lipan a fost ucis de cei doi nsotitori si ncepe sa cerceteze pe cont propriu, dar mai ncolo apelnd la ajutorul autoritatilor. ntre timp, ea l gaseste pe cinele Lupu, pripasit n curtea unui gospodar din Sabasa si cu ajutorul lui va descoperi osemintele sotului ntr-o prapastie.

Punctul culminant
Vitoria ndeplineste cerintele datinilor crestine si ale cinstirii mortului. Prin inteligenta, intuitie, abilitate si diplomatie femeia reuseste sa reconstruiasca cele petrcute, dndu-si seama de adevar. La praznic, Vitoria i invita pe cei doi presupusi ucigasi, dar si pe preot si pe subprefect. Ea reface punct cu punct momentele crimei, ceea ce-l uimeste si-l nfurie pe Calistrat Bogza care, iesindu-si ein fire, se repede asupra lui Gheorghita caruia i daduse in prealabil baltagul sau. Lovit de baiat cu arma si atacat de cinele lui Nechifor Lipan, Bogza si recunoaste vina nainte de a muri. Ilie Cutui, complicele lui, si recunoaste si el fapta si este arestat.

Deznodamntul
Astfel, atingndu-si scopul, femeia i da lui Gheorghita noi ordine si se pregateste de plecare pentru a duce la bun sfrsit si alte treburi presante, caci viata merge nainte si toate trebuie rnduite dupa rostul lor.