Fovism PUBLICAT DE ARTEX LA 8 - FEBRUARIE - 2009 DEFINITIE Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din

anul 1895 si pina in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-1907.

Fovismul este cu adevarat prima revolutie artistica din secolul XX. Ea determina o mutatie radicala in domeniul limbajului plastic, presupune o schimbare fundamentala a intelegerii relatiei arta-realitate si eliberarea totala a temperamentului si instinctului artistic.

DENUMIRE Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez fauve , adica fiara salbatica . Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink, Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent.

Cu acest prilej Vauxcelles exclama referitor la o statuie de Donatello aflata in mijlocul salii si conceputa in cel mai pur stil renascentist florentin: Donatello parmis les fauves (Donatello printre animale salbatice).

Insasi sala expozitiei a fost botezata la cage aux fauves (cusca animalelor salbatice). Aceasta ironie reprezinta lansarea miscarii foviste.

PUNCTE DE PORNIRE Impresionism. Punctele de pornire se regasesc in descompunerile cromatice, folosirea culorilor pure si a raporturilor de complementaritate: dar parasesc impresionismul prin refuzul fata de caracterul sau esential senzorial, deplasarea interesului de la impresie la expresia culorii (existand paralelisme cu expresionistii, mai ales cu membrii grupului Die Brucke) si refuzul de pulverizare a formei sau excesiva divizare a tusei care destrama structura lumii vizibile.

Neoimpresionism. Punctele de pornire se regasesc in divizarea stiintifica a tuselor, dar Matisse care este pana la un punct adeptul pointilismului, le reproseaza micsorarea tusei (punctului), practicand pastilele si pata de culoare pentru a mari capacitatea tusei de a modela forma. Opera lui Gauguin. Punctele de pornire se regasesc in exotismul, decorativismul si arabescul linear specific. Opera lui Van Gogh. Punctele de pornire se regasesc in expresivitatea culorii. CARACTERISTICI FUNDAMENTALE Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere, redare a ceea ce se vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei. Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita ). Eliminarea clar-obscurului sia modelarii prin nuante si pasaje de culoare. Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur. Ea este excesiv simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari de culoare violent asezate, se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de spatialitate, de tridimensional). REPREZENTANTI FOVISM Matisse, Henri Derain, Andre Vlaminck, Maurice Dufy, Raoul Kees van Dongen Marquet, Albert Camoin, Charles Valtat, Louis Evenepoel, Henri

Puy, Jean Manguin, Henri Friesz, Othon Rouault, Georges Bailly, Alice Braque, Georges