Leoaica tanara,iubire De Nichita Stanescu Leoaica tanara, iubirea mi-ai sarit in fata. Ma pandise-n incordare mai demult.

Coltii albi mi i-a infipt in fata, m-a muscat leoaica, azi, de fata. Si deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, cand mai larg, cand mai aproape, ca o strangere de ape. Si privirea-n sus tisni, curcubeu taiat in doua, si auzul o-ntalni tocmai langa ciocarlii. Mi-am dus mana la spranceana, la tampla si la barbie, dar mana nu le mai stie. Si aluneca-n nestire pe-un desert in stralucire, peste care trece-alene o leoaica aramie cu miscarile viclene, inca-o vreme, si-nca-o vreme Poezia Leoaica tanara,iubirea face parte din al doilea volum al lui Nichita Stanescu,in care viziunea asupra lumii este O viziune a sentimentelor(1964),iar tema volumului este dragostea ca starea de certitudine. Leoaica tanara,iubirea de Nichita Stanescu este o poezie nemodernista ,in care subiectivitatea ,senzorialul si afectivitatea se impletesc cu puterea expresiva a limbajului, concretizarea abstractiunilor,ambiguizarea sensurilor,subtilitatea metaforelor sau insolitul imaginilor artistice.Poezia contrariaza asteptarile cititorului,abordeaza iubirea ,ca tema majora a liricii si valorifica lirismul pur,prin asumarea perspectivei profound subiective a eului. O caracteristica a poeziei nemoderniste este deschiderea textului spre interpretari multiple.Poezia Leoaica tanara,iubirea propune un mod profound subiectiv de recaptare a senrimntului iubirii,inteles ca modalitate de a fi a eului in lume.Apartinand lirismului subiectiv,poezia situeaza eul in centrul unui univers pe care il reconstruieste din temelii:valorea cosmogonica a intalnirii eului cu iubirea ca forta transfiguratoare a lumii favorizeaza dubla receptare a poeziei ca apartinand liricii erotice si ca fiind o arta

poetica.Ipostazele eului liric sunt dublate :indragostitul si poetul creator,iar metafora leoaica tanara,descifreaza in titlu-iubirea ,poate avea si sensul inspiratiei artistice,al muzei. Poezia Leoaica tanara,iubirea se incadreaza in al 2-lea volum al lui Nichita Stanescu ,O viziune a sentimentelor ,volum care continua intr-o oarecare masura linia celui dintai.Situat sub semnul redescoperit lirismului,primul volum este o oda adusa unui univers cu eul liric se identifica pe masura ce se descopera in el.Daca in acest prim volum,dominat stilistic de prezenta metaforei ,sensul lumii este sensul iubirii,in al doilea volum,viziunea asupra lumii este o viziune a sentimentelor. Atitudinea fiintei care intalneste iubirea / inspiratia poetica constituie tema poeziei.Iubirea / inspiratia poetica navaleste brusc si violent in spatial sensibilitatii fiintei,modificand dimensiunile universului si implicit ale fiintei.Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni:marturisirea propriei aventuri,descoperirea semtimentului. Motivul central al textului,care prin repetare devine lait-motiv,este acela al leoaicei,care simbolizeaza iubirea / poezia. Titlul defineste metaforic iubirea/ poezia.Metafora explicita a iubirii imaginate ca o leoaica tanara propune o perspectiva atipica ,socanta pentru cititorul de poezie clasica,prin idea de ferocitate pe care o induce. Titlul este reluat in incipitul poeziei ,ca prim vers si din acest moment sugestia violentei este anulata ,iar sentimental va fi situat in sfera de semnificatii a simbolului leului,respective putere,forta,agresivitate,dar si eleganta ,noblete,simbol care ,prin feminizare ,capata noi valente.Imbogatindu-se cu ideea de posesivitate ,leoaica,prin latura ei materna ,garanteaza perpetua regenerare.Iar senzualitatea ,gratia si eferrmitatea corespunzatoare varstei- leoaica tanara ating domeniul inspiratiei poetice,al frumosului artistic. Compozitional,poezia are trei secvente lirice,corespunzatoare celor trei strofe:intalnirea cu iubirea / creatia ,metamorfoza universului,constatarea metamorfozei ireversibile a fiintei. Prima secventa surprinde momentul intalnirii bruste si dureroase a fiintei cu iubirea /cu inspiratia poetica ,sub forma unei impresii provenite din universal kinetic.Raporturile dintre vanator(leoaica) si prada (eul) sunt multiple :atacul survine asteptarii camuflate(mai demult) si este urmat de seductie(azi). Primul vers contine o metafora dezlegata chiar din titlu,definitia-portret a iubirii.Dinamismul celui de-al doilea vers este conferit de agresivitatea leoaicei,dar exprima ideea de surpriza naucitoare pe care o produce aparitia sentimentului.Violenta revelatiei este sugerata de imaginea coltilor albi si de sugestia ranirii.Primele momente ale receptarii sentimentului existen in stare latenta in sufletul omului sunt associate cu alte imagini ale agresivitatii,respective ale socului provocat de intalnirea cu iubirea/poezia : Ma pandise-n incordare /mai demult./Coltii albi mi i-a infipt in fata,/m-a muscat ,leoaica ,azi de fata . In cea de-a doua secventa poetica ,o descriere cosmogonica ,este prezentata recrearea universului sub influenta transfiguratoare a iubirii.Momentul este marcat de o dubla transfigurare ,a fiintei invadate de sentiment si a lumii,receptata prin prisma noii identitati a fiintei.In fapt ,lumea se recreeaza,reiterand momentul genezei: Si deodata-n

jurul meu,natura / se facu un cerc,de-a dura,/cand mai larg,cand mai aproape,/ca o strangere de ape. Cercul este un simbol al perfectiunii,are in centru eul creator(in jurul meu),fiinta care devine un univers pulsatoriu si in expansiune,traversat de simturi omenesti aparent autonome:privirea si auzul,pe care le unifica in starea extatica.Metaforele insolite privireacurcubeu taiat in doua, si auzul o-ntalni tocmai langa ciocarlii transmit starea extatica prin miscarea ascensionala privirea-n sus tasni. A treia secventa concretizeaza efectele intalnirii cu iubirea /cu insiratia.In procesul de recreare a lumii dupa legile iubirii/ale creatiei poetice este integrata si fiinta poetului.Ca metamorfoza este totala ,sugereaza cele patru metonimii care exprima atribute ale poetului/ale fiintei creatoare si reflexive ,in versurile Mi-am dus mana la spranceana ,la tampla si la Barbie,/dar mana nu le mai stie. Finalul poeziei ilustreaza faptul ca intalnirea cu iubirea /poezia scoate fiinta umana de sub legile lumii fizice(intellect,perceptii,simturi,forme ,timp liniar ) si o proiecteaza in eternitate:Si aluneca-n nestire / pe-un desert in stralucire /peste care trecealene/o leoaica aramie/cu miscarile viclene ,/inca-o vreme/ si-nca-o vreme.Precizia temporala de la inceputul poeziei(azi) este inlocuita de abolirea timpului:inca-o vreme/ si-nca-o vreme,desi repetitia poarta ,in indeterminarea ei,ambiguitatea semantica:eternitate sau efermitate.Iubirea si inspiratia poetica sunt stari de gratie ale fiintei,dorite ca vesnicie,dar evenescente in manifestarea lor. Poezia este alcatuita din trei strofe si 24 de versuri libere ,inegale,cu rima aleatorie si ritm combinat,in care spontaneitatea si muzicalitatea rada fluxul ideilor.Euforia versurilor sugereaza amplificarea starii de mirare urmata de starea de gratie.De asemenea,forma moderna reprezinta o eliberare de rigorile clasice,o cale de transmitere a ideilor si a sentimentelor poetice. Leoaica tanara,iubirea de Nichita Stanescu este o arta poetica nemodernista pentru ca interesul autorului vizeaza relatia poet-lume/poet-creatie si identifica poezia(inspiratia) cu iubirea.Iubirea /poezia reprezinta un mijlocitor intre eu(constiinta individuala) si universul fiintei.