Un om nec jit

de Mihail Sadoveanu Trei zile b tuser vânturi sun toare de la miaz zi, p mântul se zbicise, i-n dumbr vioara de la marginea satului, la malul Siretului, începuser s înfloreasc galben cornii. B iatul cel mai mititel al lui Dumitru Oni or ie ise cu ase oi la mugurul proasp t al prim verii. Era un copila palid i m run el i târa pe p mântul reav n ni te ciubote grele ale unui frate mai mare. Ridic spre mine ochi tri ti, înv lui i ca-ntr-o umbr cenu ie i- i scoase anevoie din cap p l rioara veche pleo tit ca o ciuperc . Îmi d du bun -ziua cu-n glas moale în care parc suna o suferin timpurie; apoi, acoperindu-se, ridic deasupra oilor toiegelul alb, îndemnându-le spre crâng. - Ce mai faci, tu, m i fl c ule? îl întrebai eu. Ai ie it cu oile la p scut? - M-a trimes t tuca s le mai port! îmi r spunse el serios, cu glasu-i sub irel i peltic, i se opri. Oile se oprir i ele i întoarser capetele sre c l uzul lor. - Dar e ti tu vrednic, bre Nicul e , s por i un cârd de oi? - He, sunt eu vrednic, da' acuma n-am ce purta, unt sup rat... - Cum se poate? ci de ce, m rog? - De ce? m întreb el, ridicând spre mine fruntea pe care sta zim uit în neregul p ru-i buhos; pentru c în prim vara asta tot ne-au c zut din oi; -acuma am r mas numai cu acestea ase... De i fl c ul cu care vorbeam era numai de-o chioap , de i intrase în a opta prim var a vie ii lui, n cazul lui era adânc i serios; zâmbetul meu pieri pe dat . - ci v-au murit multe, bre Nicul e ? - Multe... r spunse el grav, r zimându-se înaintea mea în b , ca coibanii. T tuca într-una blast m i suduie când cade câte-o oaie; m mai bate i pe mine câteodat ; dar parc eu ce-s vinovat? Acu, azi, mi s-a întâmplat alta. Când ie eam din sat, a trecut unul repede cu c ru a i mi-a p lit o oaie. A dat-o jos. Acum abia umbl i abia sufl . Are s se duc i asta. Era a m muc i i mi-o l sase mie... Glasul lui dintr-odat sc zuse într-un tremur de lacrimi. - ci pe omul care i-a p lit oaia nu-l cuno ti? - Nu-i din sat de la noi, nu-l cunosc. - De ce nu te-ai întors repede s spui lui tatu-t u? - T tuca nu-i acas ; a ie it la arat cu cei mari. - ci de ce spui c i-o l sase m muc -ta ie? - Apoi nu tii? Eu n-am mam . A murit în postul Cr ciunului i ne-a l sat singuri. Acu n-are cine m sp la, n-are cine m îmgriji... n-are cine-mi spune o vorb bun ... Într-o zi i-a fost r u, s-a pus în pat -a murit într-o duminic . ci-nainte de asta, m-a mângâiat a a pe frunte i mi-a spus c -mi las mie mioara asta... Copilui cel m run el îmi vorbea cu seriozitate i cu durere, ca un om mare. A fi vrut s -l mângâi într-un fel, dar nu-mi venea în minte ce-a putea spune unui copil. c-o dezmierdare cu mâna pe fruntea lui cu p r zburlit nu era o mângâiere pentru acest om. V zându-m c tac, el m privi cu luareaminte. F r îndoial c nu a tepta de la mine nici vorb bun , nici dezmierdare. - Aoi eu m duc s -mi port oile... îmi zise el cu hot râre. ci urnindu-se din loc, începu a- i târî iar ciubotele grele, îndemnând cu b ul alb oile spre dumbr vioara de pe maul Siretului. Începui a merge i eu al turea de el, pe c rarea proasp t zbicit . Cerul era limpede, soarele umplea câmpiile de lumin i, din când în când, se vedea Siretul scânteind la cotituri. - Uite, asta-i oaia p lita... îmi zise Nicul e , atingând cu b ul mioara care p ea încet, chiop tând, în urma cârdi orului. Apoi, dac-a pieri i asta, are ce m p li i mustra t tuca... parc nu mi-ar ajunge mie sup rarea pe-o care am! Smârcâi din nas i- i trecu pe deasupra buzelor mâneca lung a anteriului. Apoi oft adânc. - De ce oftezi, Nicul e ? La o asemenea întrebare de prisos copilul nu-mi r spunse. - Când era m muca bolnav , zise el într-un târziu, eu, care eram cel mezin, st team lâng dânsa, ca s -i dau ap când îi era sete... Avea ar i mare. Eram singuri; ceilal i erau pe afar , dup treburi. ci ea-mi spunea s fiu cuminte dup ce s-a duce ea, i s-ascult de t tuca. ci eu o întrebam a a: <<Unde-ai 1

dar om hursuz i cam cârp nos. Nicul e . Cu o custur cerca s . ( Volumul Umbre 1920 Opere ) 2 .. m întorsei chemat parc de cineva i privii în urm . scâr âindu. ca al tuturor în tristele noastre intirimuri.. parc ar fi vorbit tot tovar elor lui. l sând sufletul ei cals i mintea ei bogat copilului care sta acuma sub mesteceni la malul apei. parc trecuser în m runtul meu tovar de drum.Uite cocostârcii. c nu piere. de pe în l imea malului. Venir din susul râului fâlfâind rar din aripile lor ascu ite i doi pesc ru i albi.i-n singur tatea care ne împresura era ceva blând i dulce. ca întotdeauna. ca-ntr-o cea de lumin .. îi zisei eu. Siretul venea învolburat. Nicul e . Copilul sta sub mesteceni i-l vedeam parc nedeslu it... He. îi murmura . viforni ele iernii. vorbind cu oi ele lui. Duio ia ei. pi igoii i cintezii cântau între muguri de mesteceni.. gospodar bun.. i trecea c-un fel de sup rare parc pe sub dumbrav . foarte frumoas i cuminte. îl g sii înseninat.Cum î i mai este? Tot te mai doare?. c ci mioara i se înviorase. ca o mustrare. spre locuri care i mie îmi aduceau aminte de anii cei de demult. înflorise ca o floare i-mi fermecase cu-n zâmbet i c-o privire un trec tor ceas al vie ii. dac-a fi fost eu batâr ca b di a Mihai. zise el deodat cu un glas. Târziu. A a-i c te doare? Te-a trântit i te-a p lit r ul cela. n-avea niciun semn i nicio floare i Oni or î i ara ogorul nep s tor.. Acuma Irina noastr cea de odinioar murise. Apoi t cu pân ce ajunser m la rmul apei. Pi igoii î i rosteau cu viers sub ire ve nicele lor cuvinte de bucurie: Sim a var ! Sim a var ! ci de bun seam . un cârd de ra e.S nu mori. Acolo g sir m alunii i cornii în floare. . Mormântul ei. b iatul. Amintirea Irinei noastre tr ia numai în copilul cel palid. m i fumeie?. B iatul lui Oni or r mase privindu-l lung. pe când oile împr tiate în juru-i ciuguleau cu boturile lor mi c toare iarba m runt .>> Eu nu spuneam. De la un loc.. ci-acuma întreba pe mioara cea bolnav : . umblau cu pa i rari cocostârci cu pliscuri portocalii. -o asem nare izbitoare cu ochii i zâmbetul celei care odat .. ca-ntr-un basm al copil riei. Dincolo de mal. într-un smârc. ci ofta. Topora i viole i r zb teau prin frunzele moarte.s te duci.Da' tu de ce mergi a a de moale? întreb el pe mioara lui.i necontenit cântecul. povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult frumoase i pentru totdeauna pierdute. Oile p teau în juru-i. cu chinuite plângeri. El tres ri i întoarse repede capul spre mine. . înjrijind numai de holda de mâine. parc nu vorbea cu mine i sta la sfat cu oile lui. cu zbor uier tor. L sai pe Nicul e al lui Oni or singur în lini tea rmului i pornii în josul apei. cum s -mi calci tu mie oaia? . copil risem în coal i-mi aduceam aminte mai ales de ochii îneca i de un val fumuriu: ochii ei îi avea i copilul. Fusese o fat vioaie i aprig . El îi privea cu luare-aminte. l-a fi apucat de piept i l-a fi scuturat : M i. . când amândoi sf tuiau cu ochii în lacrimi.Nu te teme. în serile acelea singuratice de suferin . Hai încet. mare i tulbure. Nicul e gr ia cu oile lui. Irina lui Avram. Oaia r spundea beh ind u or i dulce. c-apoi în dumbrav te-oi hodini. dar t tuca tia i el asta i era sup rat i tot trântea i izbea i întreba: <<Da' cât ai s mai bole ti.. întorcându-m .... cu ani în urm . ca un om nec jit i plin de griji ce se afla. Un pi igoi veni deasupra capului lui acoperit cu p l ria pleo tit . m muc ?>> ci ea-mi spunea: <<Apoi eu am s mor. Cocostârcii cl mp neau în smârcul de peste ap . Apoi pe deasupra crângului trecu. Murise.>> Copilul vorbea încet cu glasul lui de suferin i nu m privea.Tu e ti bucuros i f r grij .i fac o tri c dintr-o r muric de r chit .. ca-n toate zilele. Imaginea copilului îns nu-mi disp rea dinaintea ochilor i glasul lui trist îmi suna necontenit în urechi. în elepciunea ei i ceea ce era în sufletul ei vis. De toate darurile ei avusese parte Dumitru Oni or. . . -afar bântuiau.. c numai tu mi-ai r mas d la mama. îi zicea el încet.. ci când ridic zâmbind ochii spre mine m izbi deodat o amintire ce brusc izvora ca din negur .. În dumbrava plin de lumin v zui deodat zburând i fluturi ro ii . i tu s nu spui la nimeni. Cu mama lui.