Memoria

Memoria este un proces psihic care const n ntiprirea, recunoaterea i reproducerea senzaiilor, sentimentelor, micrilor, cunotinelor etc. din trecut. Memoria definete dimensiunea temporal a organizrii noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal trecut, prezent, viitor. Graie memoriei, fiina noastr psihic, eul, dobndete continuitatea identitii n timp. Fr dimensiune amnezic, am tri numai prezentul clipei, am fi n permanen pui n faa unor situaii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experien elaborat, de nici un procedeu de abordare i rezolvare, ne-am zbate permanent n jocul ncercrilor i erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibil. Funcia memoriei devine, aadar, o condiie bazal indispensabil a existenei i adaptrii optime, a unitii temporale a personalitii noastre. Ea se datoreaz plasticitii creierului proprietatea de a-i modifica starea intern sub influena stimulilor externi i capacitii lui de nregistrare, pstrare i reactualizare a urmelor acestor stimuli. Memoria uman a cunoscut o ampl dezvoltare istoric, n cursul creia i-a restructurat att schema de funcionare intern, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate (prin limbaj i procedee mnemotehnice de natur logic), ct i aria de cuprindere, ajungnd s nregistreze i s conserve informaii despre toate genurile de fenomene i evenimente, precum i ntreaga gam de experiene, accesibile la nivel individual i comunitar. Latura remarcabil a evoluiei memoriei umane const n diferenierea i individualizarea capacitii reactualizrii, care permite valorificarea propriu-zis a informaiei i experienei stocate, i desfurarea unor activiti mintale autonome, n care trecutul se leag de prezent, iar prezentul de viitor. La om, memoria nu este concentrat i localizat ntr-un singur bloc, ci este distribuit mecanismelor care realizeaz funciile i actele psihocomportamentale specifice. Aadar, spre deosebire de computer, creierul uman posed nu doar un singur bloc memorativ, ci mai multe, ntre care exist conexiuni bilaterale. ntre modul de funcionare a memoriei i modul de funcionare al percepiei, reprezentrii i gndirii exist o condiionare reciproc profund: dereglarea verigii memorative determin tulburri serioase n desfurarea proceselor pe care le susine (percepie sau gndire), iar dereglri la nivelul procesului specific afecteaz funcionarea bazei lui memorative. Memoria se caracterizeaz prin cteva trsturi eseniale, care i sunt imprimate de integrarea ei n structura proceselor i activitilor specifice. Memoria este activ, selectiv, contextual, mijlocit, organizat logic i sistemic. n investigarea i evaluarea nivelului de dezvoltare i eficien al memoriei se iau n considerare urmtorii parametri: volumul, trinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea. Capacitatea creierului de a pastra o urma a experientei trecute si de a o face sa revina in constiinta. Memoria este un proces complex, care comporta trei faze: invatarea, stocarea

informatiei, apoi, restituirea (evocarea si recunoasterea). Aceste fenomene nu se afla sub dependenta unei regiuni precise si specializate a creierului: ele se deruleaza atat la nivelul centrilor nervosi polivalenti (hipocamp, corpul mamilar si hipotalamus) cat si la nivelul fibrelor nervoase care leaga cei trei centri. In mod clasic, se disting memoria pe termen scurt, care nu dureaza mai mult de cateva minute, si memoria pe termen lung.

1. Clasificare
Dup diverse criterii, memoria poate fi clasificat i pot fi delimitate mai multe forme ale acesteia. Astfel, dup prezena sau absena inteniei, scopului i controlului voluntar n procesele de engramare, pstrare i reactualizare, delimitm memoria involuntar i memoria voluntar. Dup gradul de nelegere al celor memorate, memoria poate fi mecanic sau logic. Dup modalitatea informaional preferenial, s-au identificat memoria imagistic-intuitiv i memoria verbal-simbolic. n fine, dup criteriul timpului, se delimiteaz: memoria senzorial, memoria de scurt durat i memoria de lung durat.

Memorie senzorial
Memoria senzorial se refer la persistena unei reprezentri senzoriale a unui obiect dup ce acesta nu mai acioneaz asupra receptorilor. Durata ei este de cteva sutimi de secund. Este specific fiecrei modaliti senzoriale: memorie iconic pentru vz, ecoic pentru auz, tactil etc. Reinerea stimulilor n memoria senzorial este necesar pentru extragerea trsturilor sale, care vor fi ulterior prelucrate. Aceast memorie este util n momentul clipirii sau n timpul sacadelor; n rest stimulii persist destul timp pentru a putea fi prelucrai direct. Durata ei este de aproximativ 100 de milisecunde pentru memoria iconic i 200 de milisecunde pentru cea ecoic. n memoria senzorial se rein informaii precategoriale, iar retenia se face automat, i preatenional. Aceast memorie are o locaie precis n creier.

Exemplu
La auzul unui sunet provenit de la un CD-player, dup ce acesta nceteaz reprezentarea sa rmne n memoria senzorial pentru scurt timp. Asemntor, n cazul privitului unei poze, dup ce privirea este ndreptat n alt parte, pentru cteva clipe imaginea acesteia se pstreaz n memoria senzorial.

Memorie de scurt durat

Memoria de scurt (MSD) se refer la o memorie cu o capacitate limitat care intermediaz informaia ntre memoria senzorial (MS) i memoria de lung durat (MLD). Un alt termen pentru memoia de scurt durat este memorie de lucru. Memoria de scurt durat este, de fapt, stocajul senzorial, ntruct excitaia provocat n organele senzoriale, pn a ajunge n centrii din cortex, parcurge o serie de "staii" intermediare, ntmpinnd rezistene, ceea ce face ca stimularea s aib o inerie, deci s dureze pn la 0,25-0,50 dintr-o secund. Aceast persisten e foarte important; datorit ei, cnd mergem, nu vedem toate obiectele din jur cltinndu-se; ea face posibil distingerea unor excitani care apar un timp foarte scurt n cmpul perceptiv; tot ea explic posibilitatea cinematografului, unde imagini statice expuse sub 0,10 dintr-o secund se contopesc dndu-ne iluzia micrii.

MS i MLD
Iniial s-a consierat c ntre MSD i MLD ar exista diferene structurale, dar s-a constatat c de fapt cele dou sunt stri diferite ale aceluiai sistem. Memoria de scurt durat este acea parte a memoriei care este activat la un moment dat. Din aceast cauz aceast memorie se mai numete i memorie de lucru.

Capacitate
Capacitatea memoriei de lucru este n medie de 7 obiecte, dar variaz ntre 5 i 9. Totui capacitatea ei poate fi mai mare n funcie de tehnicile mnezice. De exemplu dac este vorba despre obiecte cu sens se poate reine mai mult informaie. G. A. Miller nainteaz noiunea de "chunck", care este "cea mai nalt modalitate de organizare a informaiei de care dispune un subiect la un moment dat" (Mircea Miclea, 2003, p. 194). Exemplu: n loc de a reine 0 0 4 0 2 3 8 1 2 0 1 este mai uor s reinem 0040 prefixul telefonic al Romniei, 238 mii de km2 suprafaa Romniei i 12/01 ziua naional a Romniei. Cu alte cuvinte limita MSD nu se refer la cantitatea de informaie ci la unitile de seminificaie pe care le poate stoca. Realizarea acestor uniti de informaii, denumite chunks, se realizeaz prin procesri descendente, adic este influenat de baza noastr de cunotine.

Durata MSD
Studiile experimentale au artat c n primele 6 secunde se uit peste 50% din materialul memorat, i dup 15 secunde se uit 90% (din total). Efectul de interferen, inhibiia lateral, sau poziia n serie sunt factori care influeneaz amintirea informaiilor.

2. Coninutul informaional al memoriei

Memoria reflect trecutul ca trecut, astfel nct n momentul n care subiectul reactualizeaz o informaie, este contient c acea experien s-a petrecut cndva n trecut. Coninuturile memoriei sunt extrem de variate. ncepnd de la experiene de ordin senzorial perceptiv, apoi cunotine, noiuni, experiene afective, experiene sociale, .a.m.d.. Coninutul reflectoriu constituie i un criteriu de clasificare a unor forme specializate de memorie. Putem vorbi despre memorie senzorial (vizual, auditiv, motorie, gustativ, olfactiv), memorie perceptiv, memoria imaginilor, memorie cognitiv, memorie afectiv, memorie social. Reflectarea din memorie prezint o serie de caracteristici: este o reflectare activ, selectiv, situaional, relativ fidel, mijlocit, inteligibil, sistemic, logic, organizat.

3. Funciile memoriei
Memoria are o funcie cognitiv. Este un proces de cunoatere, iar rolul ei cel mai important este acela de a oferi coninuturi proceselor cognitive superioare (gndirii i imaginaiei). Memoria are i o funcie adaptativ reglatorie, jucnd un rol fundamental n echilibrul vieii psihice a omului. Fr memorie, nu ar fi posibil fenomenul de contiin. Memoria realizeaz ancorarea omului n trecut, capacitatea de a rezolva situaiile prezente i resurse pentru anticiparea celor viitoare.

4. Structurile operatorii ale memoriei

Memoria dispune de structuri operatorii complexe i numeroase. Guilford include memoria n cadrul operaiilor, ceea ce sugereaz nivelul ei nalt de operaionalizare. Informaiile nu sunt preluate ca atare, ci se intervine asupra lor prin operaii de organizare, sistematizare, structurare, ierarhizare, clasificare, ordonare. Toate aceste operaii confer coninuturilor memoriei disponibilitatea de a fi utilizate rapid i eficient n nvare, nelegere, rezolvare de probleme.

5. Produsul memoriei
n plan subiectiv, memoria este trit ca amintire. n termeni psihologici, vorbim despre reactualizarea informaiilor. Reactualizarea se realizeaz n dou forme: recunoaterea i reproducerea. Recunoaterea se realizeaz n prezena informaiilor originale, care trebuie recunoscute ntre alte informaii. Este o form simpl de reactualizare, ce presupune mai ales implicaii de ordin perceptiv i ale procesului reprezentrii. Reproducerea este forma complex i superioar a reactualizrii, ea realizndu-se n absena informaiei originale. Este mult mai dificil de realizat, implicnd mai ales reprezentarea i gndirea. Reproducerea poart ntotdeauna amprenta subiectului, a stilului su cognitiv, a experienei sale, a complexitii procedeelor mintale folosite, precum i a procedeelor mnemotehnice.

Cum functioneaza memoria?

Cercetatorii de la Princeton au studiat legatura dintre activitatea creierului si procesul prin care ne amintim anumite imagini. Ei au descoperit ca, atunci cand ne amintim ceva, noi "calatorim in timp" inapoi in momentul si in contextul in care ne-am format amintirea respectiva. Cu alte cuvinte, memoria nu este un fel de dulap in care tinem stocate amintirile ca pe niste dosare. Lucrurile pot fi descrise mai degraba in felul urmator: Atunci cand ne aflam intr-o anumita situatie, anumite lucruri ne atrag atentia si ne produc emotii, ganduri etc. Pentru a ne aminti ceva, noi ne retranspunem imaginar in situatia respectiva, iar creierul nostru genereaza din nou aceleasi emotii, ganduri etc. (sau daca nu exact aceleasi, macar unele asemanatoare). Studiul a fost coordonat de Kenneth Norman, un profesor asistent de psihologie, si de Sean Polyn care si-a luat in 2005 doctoratul in psihologie la Princeton, iar acum lucreaza la universitatea din Pennsylvania. Acestia au colaborat cu Jonathan Cohen, directorul Centrului de Studiere a Creierului de la Princeton si cu Vaidehi Natu, care lucreaza si el in laboratorul lui Norman.

Ei au folosit o tehnica performanta de a scana activitatea cerebrala numita fMRI (functional magnetic resonance imaging), dezvoltata in anii '90. Aceasta tehnica detecteaza acele portiuni din creier care sunt cele mai oxigenate, fiind capabila sa dea o imagine in timp real a activitatii cerebrale (se presupune ca ariile active la un moment dat din creier folosesc mai mult oxigen decat celelalte si, deci, detectarea ariilor cele mai oxigenate ne indica unde are loc activitatea cerebrala cea mai intensa). Participantilor la experiment li s-au aratat 90 de imagini din trei categorii - fetele unor celebritati, locatii faimoase si obiecte obisnuite, apoi li s-a cerut sa-si aminteasca imaginile. Cercetatorii au folosit tehnica fRMI pentru a detecta starile mentale ale participantilor atunci cand li se aratau imaginile si apoi cand isi reaminteau imaginile. Cercetatorii au reusit sa arate ca celor trei clase de imagini le corespund trei clase diferite de activitate cerebrala - cu alte cuvinte, activitatea cerebrala atunci cand vedem sau ne amintim o fata de om este sensibil diferita de cea cand vedem sau ne amintim o locatie sau un obiect obisnuit. In plus, s-au mai constatat doua lucruri extrem de interesante: Pe de o parte, s-a observat ca exista o corelatie mare intre activitatea cerebrala din momentul in care participantilor li se aratau imaginile pentru prima data si activitatea cerebrala din momentul in care ei isi aminteau imaginile. Aceasta activitate cerebrala nu este localizata intr-un anumit loc din creier, ci este un tipar complex - cu alte cuvinte, amintirea nu este stocata undeva anume, ci este o combinatie complexa de reactii. Aceste lucruri sugereaza deci ca procesul prin care se amintim este un fel de "calatorie in timp mentala". Kenneth Norman: "Atunci cand incerci sa-ti amintesti ceva ce s-a intamplat in trecut, ceea ce faci este sa reinstantiezi contextul mental al evenimentului respectiv. Daca reusesti sa te reintorci la starea de spirit pe care o aveai atunci cand se desfasura evenimentul pe care incerci sa ti-l amintesti, vei reusi sati amintesi o serie intreaga de detalii. Tehnicile folosite in studiul nostru ne-au permis sa vizualizam cat de bine reusesc subiectii sa recupereze treptat treptat starea lor mentala initiala." Un alt lucru interesant descoperit de echipa de la Princeton a fost ca, aproximativ cu cinci secunde inainte ca participantul sa-si aminteasca efectiv o imagine anume, in creierul sau aparea o activitate cerebrala specifica clasei in care era imaginea respectiva. De pilda, daca isi amintea o locatie, aparea mai intai activitatea cerebrala a locatiilor in general. Acest lucru arata deci ca pentru a ne aminti ceva noi trecem printr-un proces de particularizare de la cazul general la lucrul concret pe care ni-l amintim. Spectaculos este si faptul ca, monitorizand activitatrea cerebrala a participantilor, cercetatorii reuseau sa ghiceasca ce imagine anume isi vor aminti ei, inainte chiar ca acestia sa-si constientizeze amintirea. Se spera ca acest gen de studii sa aiba impact nu numai teoretic ci si practic in vindecarea unor boli precum Alzheimer, in care pacientii sufera o pierdere a amintirilor.