Sunteți pe pagina 1din 71

Academia de SAS

Sistemul bancar in Romania


Studiu de caz BCR

Istoria monedei Antichitate


Schimbul premonetar
Schimbul direct al unui bun contra altuia (trocul) constituie primul reper pentru o istorie a monedei. n regiunile vest-pontice, primele necesiti monetare au fost asigurate de emisiunile de monede-vrfuri de sgei turnate n tipare bivalve (nsemne premonetare) efectuate de cetile greceti i rspndite n hinterlandul lor. Fenomenul nu preced ns momentul de generalizare a monedei n lumea greac, fiind datat de la mijlocul sec. VI a. Chr. pn n primele decenii ale sec. V a. Chr. (descoperiri n Dobrogea la Jurilovca, Enisala, Viina, Nuntai i Constana). Descoperirile din Dobrogea i nordul Bulgariei confirm faptul c aceste obiecte urmau o norm ponderal, constituindu-se, n fapt, n lingouri turnate special n scopuri monetare.

Monedele cetilor vest-pontice


Primele monede btute pe actualul teritoriu al Romniei sunt emisiunile oraelor greceti vestpontice care apar la aproximativ dou secole dup apariia primelor monede n Asia Mic. Histria este primul ora unde este documentat emisiunea de moned proprie: cele mai vechi monede au fost btute n jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul oraului (vulturul pe delfin spre stnga) i legenda I?TPI ncadrate ntrun ptrat incus iar pe revers dou capete umane alturate i inversate. Ulterior, aproximativ ntre 450-350 a. Chr., Histria a btut i monede din bronz care sunt ncadrate n dou tipuri: primul, cu o roat cu patru spie pe avers i cu legenda I?T pe revers iar al doilea cu reprezentarea zeului fluvial Istros pe avers i emblema cetii pe revers. Alte emisiuni din bronz mai trzii care pot fi datate pn n sec. I a. Chr. i ireprezint pe avers pe zeii Helios, Demetra, Hermes i Apollo. Ultimele emisiuni din perioada autonom a oraului, datate pn spre jumtatea sec. I p. Chr., o reprezint pe zeia Athena pe avers i un caduceu cu legenda I?TPI pe revers. Al doilea ora pontic care a btut moned este Callatis ale crui prime emisiuni sunt drahmele de argint, btute dup sistemul ponderal eginetic folosit n orae ca Heraclea Pontic, Bysantion i Sinope. Iconografia monedelor din argint callatiene este evident influenat de emisiunile lui Alexandru cel Mare: pe avers, Herakles imberb cu blana leului din Nemea pe cap iar pe revers tolba cu arc, mciuca i spicul de gru, cu legenda KA??A, KA??ATI, KA??ATIA. Perioada de emisiune a acestor monede pare s fi fost scurt, mai exact, redus la domnia lui Alexandru cel Mare i pn n 313 a. Chr., anul asediului cetii de ctre Lysimach. Datate de la sfritul sec. III a. Chr. pn spre mijlocul sec. I a. Chr. (n momentul interveniei lui Burebista n Dobrogea?), monedele din bronz callatiene cunosc o evoluie iconografic mult mai diversificat dect cele din argint. Pe avers sunt reprezentai Dionysos, Demetra, Herakles, Athena, Hermes i Artemis iar pe revers atribute specifice divinitilor de pe avers i membri ai cortegiilor acestora, precum i legenda oraului i/sau numele divinitii de pe avers, contramrci, nume de magistrai.

Tomis bate moned din a doua jumtate a sec. III a. Chr. Exceptnd staterii de tip Alexandru cel Mare i Lysimach, acest ora bate numai moned din bronz. Emisiunile tomitane prezint o mare varietate iconografic: primele monede l reprezint pe Apollo pe avers i trepiedul mpreun cu legenda TOMI pe revers, eventual cu aplicarea de contramrci (capul lui Helios sau monogram pe avers iar pe revers nume de magistrai abreviate). Alte tipuri tomitane din epoca autonom reprezint capul lui Zeus pe avers i acvila i dou protome de cai pe revers sau un spic, capul lui Hermes pe avers i caduceul (kerykeion) pe revers, capetele Dioscurilor alturate pe avers iar pe revers doi cai la trap. Adesea pe revers se ntlnete numele oraului mpreun cu o mare varietate de sigle i abrevieri de magistrai monetari. Toate cele trei orae au btut moned de tip Filip II i Alexandru cel Mare. Este vorba de stateri i tetradrahme ale cror reprezentri i legende sunt identice cu originalele. Diferite sunt doar siglele care exprim atelierele de emisiune. Circulaia monedelor oraelor pontice depete cu mult hinterlandul acestora. Moneda histrian circul pe spaii ntinse, cea din argint fiind documentat din abunden n toat Dobrogea i sudul Moldovei, n nordul Mrii Negre i, mai rar, n Cmpia Munteniei, nord-estul Bulgariei i nordul Mrii Negre. Monedele din bronz histriene sunt descoperite, n general, n aria direct de influen a Histriei (n Dobrogea) dar exist i descoperiri n sudul Moldovei, Oltenia i sudvestul Transilvaniei. Mult mai puin circul monedele Tomisului i Callatisului, fiind documentate n toat Dobrogea, sudul Moldovei i Cmpia Muntean. Alturi de monedele celor trei ceti vest-pontice amintite mai sus, n regiunile extracarpatice i, mai puin, cele intracarpatice, au circulat, nc din prima jumtate a sec. V, cele emise de alte orae greceti din bazinul Mrii Negre, al Mrii Marmara i nordul Mrii Egee. Foarte importante sunt emisiunile oraelor Olbia, Tyras i Cyzic pentru sec. V-IV a. Chr. i cele de la Odessos, Messembria, Panticapeum i Maroneia pentru sec. III-I a. Chr.

Moneda macedonean i elenistic


Circulaia monedei emise de regii macedoneni n teritoriile din bazinul Dunrii Inferioare este influenat direct de influena politic pe care au avut-o aici ncepnd cu jumtatea sec. IV a. Chr. Sunt bine cunoscute episoadele cu interveniile lui Filip al II-lea n Dobrogea (339 a. Chr.) i Alexandru cel Mare n Muntenia (335 a. Chr.). Monedele lui Filip al II-lea i Alexandru cel Mare (stateri de aur, tetradrahme i moneda de bronz) au circulat ndeosebi n regiunile extracarpatice; mult mai rar se regsesc n Transilvania unde sunt, n general, descoperiri izolate. Cele mai frecvente sunt descoperirile de tetradahme care, n cazul celor de tip Filip al II-lea, au fost identificate ca fiind emisiuni postume. De multe ori, acestea au fost descoperite mpreun cu monede de la Alexandru cel Mare, ceea ce arat faptul c ptrunderea lor la nordul Dunrii s-a petrecut n intervalul de timp ntre cele dou campanii macedonene mai sus meionate (339/335 a. Chr.) i cele conduse de Lysimach mpotriva lui Dromichaites. Ele sunt btute fie de oraele vest-pontice, fie ptrund pe cile comerciale din sudul Dunrii. Este important de remarcat c cetile vest-pontice au continuat s continue emisiunile proprii, tiut fiind politica tolerant a regilor macedoneni n materie monetar.

Tetradrahma tip Filip al II-lea reprezint pe avers efigia lui Zeus spre dreapta purtnd cununa de lauri i dou tipuri de revers: primul n ordine cronologic l nfieaz pe rege clrind spre stnga cu mna dreapt ntins, legenda ??????OY i sigle cu atelierul emitent, al doilea (post 348 a. Chr.?) red clreul olimpic ce poart n mn o ramur de palmier. Tetradrahma tip Alexandru cel Mare nfieaz pe avers capul lui Herakles cu blana de leu iar pe revers Zeus cu acvil i sceptru stnd pe tron spre stnga, legenda A?E?AN?POY sau BA?I?E? A?E?AN?POY precum i diferite sigle i monograme. Ca i n cazul emisiunilor lui Filip al II-lea, monedele lui Alexandru cel Mare au continuat s fie btute i dup moartea acestuia n atelierele macedonene i ale oraelor din ntreaga lume greac. De asemenea, ele au fost copiate sau au servit drept model pentru monetria regatelor barbare de la periferia lumii elenistice. Un destin similar l-au avut i monedele lui Filip III Arrhidaios (tetradrahma i drahma au constituit model pentru emisiunile getice de la Dunre de Jos) i Lysimach, regele Thraciei (tipul staterilor este utilizat de Mithridates VI Eupator). Monedele macedonene din aur, argint i bronz au avut o rspndire mai larg dect cea a teritoriilor care vor fi fost controlate n mod direct, la un anumit moment, de Alexandru cel Mare i urmaii si: ele se ntlnesc i n Transilvania, mai ales n zona Munilor Ortie, fiind puse n legtur cu campaniile lui Burebista la Dunrea de Jos, dar i n Moldova, pe vile Prutului i Siretului

Moneda regilor scii din Dobrogea


O serie de emisiuni de factur greac dar cu trsturi bine individuate fa de cele ale oraelor vest-pontice a fost identificat n sudul Dobrogei, mai exact n zona Silistra - Mangalia Blgarovo (Bulgaria). Este n general acceptat c aceste monede sunt emisiuni ale unor regi scii ieite din atelierele callatiene i, probabil, dionysopolitane n cursul sec. II a. Chr. Ele reprezint pe avers diviniti din pantheonul grecesc cu atributele specifice i pe revers atributele specifice acestora i legenda cu numele "basileilor" Ataia(s), Kanites, Charaspes, Tanusa, Akrosas, Ailios, Sariakes

Moneda geto-dacilor
Asemenea tuturor civilizaiilor europene de la periferia lumii greco-romane, monedele getodacice preiau nu numai stilul/ iconografia monedelor elenistice i romane dar i tehnologia de confecionare a acestora. ntr-adevr, prezena celilor este frecvent ntlnit de la sfritul sec. IV a. Chr. i pn la nceputul sec. II a. Chr. n Podiul Transilvaniei (n bazinele Mure, Trnave, Some) i n Cmpia de Vest. C aceast prezen se va fi perpetuat i mai trziu, chiar pn n prima jumtate a sec. I a. Chr., o dovedete localizarea triburilor Anartilor i Teuriscilor de ctre Ptolemeu n nordul Transilvaniei. Devine astfel uor explicabil de ce emisiunile getodacice au fost mult timp confundate cu monetria celtic. O sistematizare i o delimitare a monetriei geto-dacice de cea celtic n regiunile nord-balcanice a fost fcut de Constantin Preda n ultimele trei decenii.

Prototipul cel mai frecvent imit tetradrahma tip Filip II, cu efigia lui Zeus laureat pe avers iar pe revers cu reprezentarea unui clre i legenda cu numele regelui macedonean. Este important de remarcat c acest tip a servit drept prototip nu numai dinatilor geto-daci dar i populaiilor ce locuiau regiunile Dunrii Mijocii. Alte prototipuri greceti sunt rspndite regional, dup cum urmeaz:

Alexandru cel Mare Filip III Arrhidaios regele peon Audoleon oraul Larissa din Thessalia tetradrahmele Macedonia Prima un tip greco-roman cu capul janiform

Moneda roman
Moneda roman ptrunde la nordul Dunrii Inferioare la nceputul sec. I a. Chr. pe ci comerciale sau ca prad de rzboi i se leag de expansiunea Romei n regiunile Balcanilor de vest. Fiind cea mai rspndit moned n epoca Republican trzie, este firesc s regsim denarul cu ce mai mare frecven i n regiunile periferice lumii romane. Trecerea de la moneda de tip greco-macedonean la cea roman are loc treptat n cursul primei jumti a acestui secol, n mprejurrile consolidrii puterii romane n nordul Balcanilor. Pentru regiunile geto-dacice, rspndirea denarului roman trebuie s fi fost i o prelungire a tradiiei folosirii monedei de argint greco-macedonene. Este dificil de precizat, n ce msur expansiunea societii getodacice din aceast perioad a avut influene asupra acestor schimbri. Cert este c prezena acestor monede se datoreaz att relaiilor cu lumea sud-dunrean, ct i contrafacerilor indigene. Dup c. 70 a. Chr. sunt documentate arheologic primele ateliere geto-dacice de tip roman. tanele monetare gsite n mediul geto-dacic (Tilica (jud. Sibiu), Grditea Muncelului i Ludeti (jud. Hunedoara), Poiana (jud. Galai)) redau denarii romani de o calitate att de bun, nct sunt greu de deosebit fa de originale. Istoria monetar a regiunilor nord-dunrene devine sinonim cu istoria monedei romane o dat cu formarea provinciilor Moesia Inferior i Dacia. Dispunem de puine surse care s poat indica particulariti ale vieii monetare n aceste provincii. Se pot observa i unele diferene ntre cele dou provincii n ceea ce privete circulaia monetar. n timp ce n Dacia moneda imperial predomin ca mijloc de schimb, n Moesia Inferior monedele provinciale sunt mult mai frecvente. Fenomenul este explicabil prin aceea c, n timp ce n Dacia nu exist nici un centru care s bat moned provincial, n Moesia Inferior cetile greceti bat nc moned proprie. n dou situri studiate mai bine din Moesia Inferior, Histria i NIcopolis ad Istrum, s-a remarcat c rspndirea covritoare a monedelor provinciale n perioada ce succede rzboaielor marcomanice i pn la mijlocul sec. III. Alturi de monedele btute de oraele greceti, o larg circulaie au avut-o cele btute la Viminacium care a primit sub Gordian III, o dat cu titlul de colonia, i dreptul de a emite moned.

Moneda din aur tip Koson


Emisiuni din aur avnd greutatea medie de 8,40 g, ceea ce apropie monedele de staterul grecesc sau aureus-ul roman. Mai rare sunt emisiunile din argint. Descriere: av.: un magistrat ntre doi lictori mergnd spre stnga; n exerg, legenda KOSON; n cmpul din stnga, n faa primului lictor, uneori monograma BR sau BA; rv.: acvila cu aripile deschise, innd n gheare un sceptru i o cunun. Interpretri asupra identitii acetor monede:

Brutus ar fi btut moneda n anul 42 a. Chr. pt. plata mercenarilor geto-daci Moneda ar fi fost btut de regele geto-dac Cotiso i ar fi datat 31-29 a. Chr. Moneda ar fi fost btut de un dinast geto-dac de la sud de Carpai sau chiar din sudul Dunrii Moneda ar fi un fals modern, fiind btut n sec. XVI-XVII, ntr-o epoc n care falsificarea monedelor antice era un fenomen relativ rspndit n Transilvania.

Evul Mediu
Monedele emise n ARA ROMNEASC Cele mai vechi monede romneti dateaz din timpul domniei lui Vladislav I Vlaicu (1364-cca 1377). Sistemul monetar introdus de acesta n jurul anului 1365 cuprindea trei valori: ducai, cu o greutate medie de 1,05 grame, dinari (0,70 grame = 2/3 ducat) i bani (0,35 grame = 1/2 dinar = 1/3 ducat). Primele monede ale rii Romneti prezint pe avers, de regul, un scut despicat, avnd n primul cmp opt fascii, iar pe revers un coif nchis, surmontat de o acvil conturat, cu cruce n cioc. O prim intervenie major asupra sistemului instituit de Vladislav I are loc n timpul domniei lui Dan I (cca 1383-1386), cnd se renun la nominalul mare, denumirea acestuia fiind preluat de dinar. Greutatea noului ducat scade la 0,50 grame, n timp ce banul se bate dup un standard redus la 0,21 grame nc din vremea lui Radu I (cca 1377-cca 1383). Monetria rii Romneti a atins apogeul sub Mircea cel Btrn (1386-1418). n primul deceniu de domnie, acesta a emis ducai dup sistemul lui Dan I, dar n anii 1395-1396, pe fondul luptelor pentru tron cu Vlad Uzurpatorul, le ajusteaz greutatea pn la 0,35 grame. Prin reforma monetar efectuat dup 1396, crete greutatea (0,48 grame) i titlul ducatul muntean. n a doua parte a domniei lui Mircea cel Btrn sunt plasate i monedele divizionare - banii - prezeni nu numai n descoperirile monetare, dar i n tratatele comerciale. Urmaii lui Mircea cel Btrn continu s-i exercite dreptul regalian de a bate moned, dar treptat, n condiiile n care, din punct de vedere politic i economic, Imperiul otoman i

ntrete poziia la Dunre, producia monetar a rii Romneti scade, ncetnd cu totul n timpul domniei lui Basarab epelu (1477-1481). Pn la crearea sistemului monetar modern, din anul 1867, se mai nregistraz doar dou ncercri de a emite moned: n anul 1658, cnd Mihnea III (1658-1659) a btut ilingi cu propria efigie, i n anul 1713, cnd, celebrnd 25 de ani de domnie, Constantin Brncoveanu realizeaz o serie de monede-medalii din aur i argint. n a doua jumtate a sec. al XIV-lea, consolidarea independenei Moldovei creeaz premise favorabile emiterii de monede proprii. Petru I Muat (1375-1391) este cel care, n anul 1377, constituie sistemul monetar moldovenesc, alctuit din groi i jumti de gros din argint. Emisiunile acestuia poart pe avers stema Moldovei, capul de bour, cu o stea ntre coarne, iar pe revers un scut despicat, avnd n cmpul I ase fascii, iar n cmpul II un numr variabil de flori de crin. Alexandru cel Bun (1400-1432) a introdus n circulaie un nominal nou, dublu-grosul, care este emis pn la sfritul domniei asociate a lui Ilia I i tefan II (1436-1442). Monedele emise n Moldova O adevrat reform a sistemului monetar din Moldova are loc n timpul lui tefan cel Mare (1457-1504). Acesta pstreaz standardul ponderal stabilit n timpul celei de-a treia domnii a lui Petru III Aron (1455-1457), i anume 0,60 grame pentru gros i 0,30 grame pentru jumtatea de gros, dar utilizeaz argint de bun calitate, ceea ce este reflexul unei perioade de stabilitate economic. n sec. al XV-lea, fr a se putea stabili deocamdat n timpul crui domnitor, n Moldova au circulat i monede emise de Cetatea Alb. Aceste piese au pe avers stema rii, iar pe revers o cruce cu braele egale i legenda ASPROKASTROU. Monetria moldoveneasc din sec. al XVI-lea se caracterizeaz printr-o frecvent schimbare a sistemului utilizat, determinat de nevoia de adaptare la diversele conjuncturi politice. n timpul scurtei sale domnii, Despot Vod (1561-1563) a ncercat s introduc n Moldova un sistem occidental. El a btut n anii 1562 i 1563 taleri de argint, iar n 1563 ducai de aur, crora li se adaug i pioese mrunte: dinari din argint i mangri din bronz. Peste puin timp, Ioan Vod cel Cumplit (1572-1574) a emis monede mari de bronz, echivalente asprilor otomani de argint, primele emisiuni cu legend n limba romn. Un caz special n istoria monetar a Moldovei medievale l reprezint Eustratie Dabija (16611665). Acesta a instalat o "bnrie" la Suceava unde, ncepnd din 1662, a btut ilingi de bronz, dar a i falsificat, pe scar larg, diverse monede europene. n timpul rzboiului ruso-turc din anii 1768-1774, Rusia a emis n nordul Bucovinei, la Sadagura, monede pentru circulaia comun n Moldova i ara Romneasc. Avnd valoarea nominal exprimat att n parale, ct i n copeici i denghi, ele poart pe avers stemele celor dou Principate, sub o singur cororan, cea a Imperiului Rus.

Monedele emise n TRANSILVANIA Circulaia monetar din Transilvania reflect statutul pe care aceast provincie l-a avut de-a lungul timpului: parte a Regatului maghiar, principat autonom sub suzeranitate otoman i, ulterior, habsburgic. Carol Robert (1307-1342), profitnd de bogatele resurse miniere din Transilvania, a nfiinat primele monetrii, la Cluj, Sibiu i Lipova, n care a btut florini de aur i groi, respectiv dinari de argint. Ulterior, n timpul lui Ludovic cel Mare, au mai fost deschise nc dou ateliere monetare, la Baia Mare i Braov. Dup transformarea Transilvaniei n principat autonom sub suzeranitate turceasc (1541), principii au eimis moned n nume propriu. Noul sistem monetar a derivat din cel al Regatului maghiar, cu unele influene germane i poloneze. Au fost btute de preferin monede cu valoare ridicat: ducai de aur, cu greutatea de 3,5 grame i multipli de 2, pn la 100 de ducai, taleri de argint, ce cntreau circa 30 grame i dubli taleri. Uneori, multiplii ducailor i talerilor aveau forme neobinuite (semilun, stea, ptrat, hexagon etc.), fiind destinate mai puin circulaiei, ct mai ales tezaurizrii. Se cunosc piese imprimate numai pe o singur parte a flanului monetar. Numrul mare de emisiuni de aur se explic att prin existena unor importante zcminte aurifere pe teritoriul Transilvaniei, dar i prin obligaia de a plti tributul ctre nalta Poart n moned cu valoare ridicat. Baterea emisiunilor de argint reprezenta, n schimb, o adaptare la sistemul monetar central european. Dintre vechile monetrii au continuat s funcioneze cele de la Cluj, Sibiu, Braov i Baia Mare, iar n a doua jumtate a sec. al XVII-lea s-au nfiinat altele noi, la Alba Iulia, Fgra i Aiud. Odat cu recunoaterea internaional a intrrii Transilvaniei sub stpnire habsburgic (1699), numrul monetriilor locale a sczut, rmnnd n funciune doar cele de la Baia Mare (pn n 1851) i Alba Iulia (pn n 1871). Acestea au emis monede n sistem austriac sau maghiar. Monede strine care au circulat n RILE ROMNE ncepnd cu sec. al XVI-lea, activitatea monetar oficial n ara Romneasc i Moldova nceteaz, ceea ce a determinat o ptrundere masiv a monedelor strine. De fapt, nc de la sfritul sec. al XV-lea sunt folosii n ara Romneasc, n mod frecvent, asprii otomani n locul ducailor munteni. Dominaia asprilor otomani dureaz pn spre mijlocul sec. al XVII-lea cnd, din cauza scderii titlului argintului, valoarea lor scade vertiginos. n acelai timp, n Moldova este menionat ducatul venian de aur. Alturi de aceste monede, circul intens, att n Moldova, ct i n ara Romneasc, florinul sau ducatul maghiar din aur. ncepnd cu ultimele dou decenii ale sec. al XVI-lea, economia monetar a rilor Romne este dominat de talerii-leu, emii de Provinciile Unite ale rilor de Jos. Continu s circule florinii maghiari i echinii veneieni, mpreun cu alte nominaluri de argint. La sfritul sec. al XVII-lea, circulaia talerilor-leu a sczut mult, n urma noilor conjuncturi economice i politice, fiind nlocuii, treptat, de alte timpuri de monede, mai ales austriece i

otomane. Din a doua jumtate a sec. al XVIII-lea, "leii" devin moned de cont, fr circulaie efectiv: preurile erau exprimate n lei (moneda principal de calcul) i n subunitile acestora (parale), n timp ce plata efectiv se fcea n diferite monede din aur sau argint austriece, turceti, ruseti, spaniole etc. Oficial, un leu era echivalent cu 40 parale. Sistemul astfel constituit este cunoscut sub numele de "sistem al leului de cont".

Perioada moderna
Circulaia monetar n rile Romne n sec. XVII-XVIII
La mijlocul sec. XVII, ca o consecin a declinului politic n care se aflau, ara Romneasc i Moldova nu mai bteau moned proprie dect sporadic. Drept urmare, piaa monetar din rile Romne a ajuns s fie deschis ctre o multitudine de monede emise n ntreaga Europ. n aceast epoc s-a impuns talerul-leu olandez, o moned de argint foarte popular n ntreg Imperiul otoman datorit titlului ridicat i nsemnelor foarte clar reprezentate. Aceast moned a circulat n rile Romne pn n a doua jumtate a sec. XVIII, cnd a fost nlocuit de talerii Mariei Tereza i de cei spanioli (colonaii). Popularitatea talerului-leu era ns att de mare, nct s-a ajuns ca, dup ncetarea efectiv a circulaiei sale, s fie identificat cu nsi noiunea de moned. Astfel a aprut n rile Romne o moned de calcul numit leu, divizat n 40 parale. Dei numele acesteia fcea referire la moneda olandez, mprirea n 40 de parale era, ns, de influen otoman. ntr-adevr, ncepnd cu anul 1687, sultanul Sleyman II, n ncercarea de a rezolva criza monetar prin care trecea Imperiul otoman n epoc, a emis un nominal mare din argint, cunoscut sub numele de piastru (turc. guru), divizat n 40 parale (turc. para) care a avut o mare rspndire i n rile Romne. Prima emisiune comun pentru ara Romneasc i Moldova s-a produs n cursul rzboiului ruso-turc din anii 1768-1774, cnd, la Sadagura (lng Cernui) s-a btut, ntre anii 1772-1774, o serie de monede avnd reprezentate pe avers stemele celor dou ri Romne figurate sub coroana Imperiului rus, iar pe revers cifrul mprtesei Ecaterina II.

Zarafii - bancheri avant la lettre


La nceputul sec. XIX, nu existau bnci n sensul propriu al termenului n ara Romneasc i Moldova, activitile acestora fiind suplinite de zarafi, negustori specializai n stabilirea echivalenelor dintre multele specii de bani care circulau n lipsa unei monede oficiale. Documentele vremii arat c activitatea lor nu era lipsit de nemulumiri din partea clienilor, care se plngeau autoritilor c efectuau cntriri cu cntare mincinoase, c ddeau la schimb monede avariate n greutate i calitate sau chiar c puneau n circulaie monede false. Zrfia s-a dezvoltat mai ales dup Tratatul de la Adrianopol (1829) care prevedea libertatea comerului cu cereale pentru rile Romne. n acest context au crescut nevoile de creditare, astfel nct activitatea zarafilor a cptat un caracter bancar din ce n ce mai pronunat. Astfel, n urma acumulrii unor capitaluri importante, unii zarafi au trecut de la comerul cu bani ambulant, desfurat de obicei n curile marilor hanuri, la constituirea unor mari case de zarafi i case de banc care se ocupau cu exportul de cereale i cu importul de produse de lux.

Falsificarea monedelor
Cinstitule i credincios boerule al Domniei mele, [...] neadormit ngrijire avnd Domnia mea ca s dovedim pe cei ru nrvii, ce se silesc n multe chipuri s pgubeasc obtea cu al lor ru ctig, fr ndejde ni s-au artat ctevai mahmudele mincinoase, care nu sunt tiete la taraphanaoa mprtesc din arigrad, i sunt mai albicioase dect cele adevrate, i nu se ndoesc precum se ndoesc cele bune de aur curat. De aceea volnicim Domnia mea a popri ndat cu totul aceast viclen i urt fapt pn a nu se ntinde n tot coprinsul acestui ora, cum i afar n judee [...]. Ca nu numai s se fereasc a primi cinevai vreo acest fel de mahmudea [...] c se va pedepsi, ci nc i pe cel ce se va dovedi avnd acest fel de mahmudele, s-l aduc negreit la Dumnealui vel Cmraul.

Regulamentul Organic (1831-1832)


Regulamentul Organic a ncercat o nou unificare a cursurilor monetare din Principate. Cursul monedelor era reglementat ntr-o manier unic att pentru ara Romneasc, ct i pentru Moldova, prin instituirea a dou etaloane, care erau raportate la un leu fictiv, fr circulaie efectiv (leul de calcul), mprit n 40 parale. Etalonul de aur era ducatul olandez, evaluat la 31 lei i 20 parale, iar etalonul de argint, sfanul (moneda austriac de 20 kreuzeri), cu valoarea de 2 lei i 10 parale.

Romnul i romanatul
n ciuda existenei leului de calcul, la venirea pe tronul Principatelor Unite a lui Al. I. Cuza, piaa romneasc era dominat n continuare de cursul haotic al monedelor strine. Proiectul baterii unei monede naionale data nc din anul 1859, cnd Victor Place, consulul francez la Iai a negociat, n numele guvernului romn, baterea unei monede naionale care s aib aceeai valoare cu cea a francului francez. Asupra denumirii unitii monetare au existat n epoc numeroase dezbateri. S-a propus numele de romn, dup modelul francului francez, denumire sub care Victor Place a obinut acordul unor bnci franceze pentru creditarea primei emisiuni a Principatelor Unite. Proiectul final din anul 1860 stabilea, ns, un alt nume, pe acela de romanat, care era divizat n decime sau bani (a zecea parte dintr-un romanat) i centime sau bniori (a suta parte dintr-un romanat). Monedele din aur i argint urmau s aib gravat efigia domnitorului pe avers, cu legenda Alexandru Ioan I. Domnu Principatelor-Unite, iar pe revers, armele rii, cu legenda n Unire tria. Proiectul nu a fost ns finalizat, pentru c Napoleon III nu a sprijinit pn la capt emiterea unei monede naionale romneti, deoarece nu dorea s provoace o reacie ostil a Imperiului otoman.

Legea pentru nfiinarea unui nou sistem monetar i pentru fabricarea monedelor naionale din 22 apr. / 4 mai 1867
este documentul de natere al sistemului monetar naional. Urmnd ndeaproape definiia francului francez din 27 martie 1803 (francul Germinal), unitatea monetar a Romniei era definit ca "cinci grame argint, din care 835 din 1000 argint fin i 165 din 1000 aliaj". Conform sistemului zecimal metric al Uniunii Monetare Latine, leul era mprit ntr-o sut de uniti numite bani, punndu-se astfel capt vechii mpriri n 40 de parale. Art. 11 prevedea c

monedele de aur i argint ale Franei, Belgiei, Italiei i Elveiei "se vor primi n ar la toate casele publice deopotriv cu moneda legal a rii". n dorina de a adapta sistemul monetar romnesc la normele Uniunii Monetare Latine, legea exprima astfel dorina clasei politice din epoc de a afirma filiaia francez a instituiilor statului romn. De inspiraie francez era nsui sistemul bimetalist adoptat, prin care att aurul, ct i argintul reprezentau funcia monetar de msur a valorii i de mijloc de circulaie.

Uniunea Monetar Latin


Uniunea Monetar Latin s-a constituit la 23 dec. 1865 din iniiativa mpratului Napoleon III, reunind Frana, Belgia, Italia i Elveia n jurul principiului c monedele de referin din fiecare ar a Uniunii au aceeai greutate n aur fin. Era stabilit o valoare intrinsec a unitilor monetare de 4,5 g argint sau 0,29 g aur, cu un raport fix de 1:15,5 ntre argint i aur. Aceste monede, mpreun cu subdiviziunile lor, aveau aceeai putere de circulaie n fiecare dintre rile membre ale Uniunii, pstrnd, n acelai timp, simbolurile naionale. Ulterior ncheierii conveniei din 1865, a aderat Grecia (1868), iar numeroase state au adoptat principiile Uniunii, fr s i se alture n mod formal. Printre aceste state se numra i Romnia, alturi de Spania, Serbia i Vatican. Uniunea Monetar Latin a fost dizolvat n 1926, dar abandonarea convertibilitii n aur a avut loc nc din 1914, datorit crizei economice n care a intrat Europa la nceputul Primului Rzboi Mondial.

Primele monede romneti


Legea monetar din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 i 5 lei), argint (2 i 1 lei, precum i 50 bani) i bronz (10, 5, 2, 1 bani). Baterea monedei din aur i argint a fost ntrziat nu numai de lipsa mijloacelor financiare, dar i de natura relaiilor de dependen a statului romn fa de Imperiul otoman. Lund n consideraie aceste dificulti, legea monetar din anul 1867 prevedea ca, pentru nceput, s se bat doar monede de bronz. Astfel, pn la nfiinarea Monetriei Statului n anul 1870, a fost comandat baterea de monede la fabricile Watt & Co. i Heaton din Birmingham, precum i la monetria din Bruxelles. n primul deceniu de la legea monetar au fost btute monede din aur n cantiti mici (102 000 lei), fa de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comand din 1867) i de cele din argint (cca 14 mil. lei ntre 18731876).

Biletele ipotecare: primele bancnote romneti


Rzboiul de Independen pune statul romn n faa unor dificulti financiare nemaintlnite pn n acel moment, provocate de necesitatea finanrii operaiunilor militare, precum i de imposibilitatea de a obine o finanare extern. Legea din 12 iun. 1877 autorizeaz Ministerul de Finane s emit bilete ipotecare n valoare de maximum 30 mil. lei, garantate printr-o ipotec de gradul nti asupra unor domenii publice n valoare de minimum 60 mil. lei. Purtnd valorile de 5, 10, 20, 50, 100 i 500 lei, biletele vor fi la purttor, ?vor avea cursul obligatoriu i se vor primi n plat de toate casele publice cu valoarea lor al pari?. Prin aceeai lege, circulaia biletelor ipotecare este limitat la o perioad determinat, urmnd s fie rscumprate la o valoare de 10 % peste valoarea lor nominal. Cu fabricarea biletelor au fost nsrcinate atelierele Bncii

Franei. Pentru supravegherea lucrrilor au fost delegai din partea statului romn Emil Costinescu i, ulterior, Eugeniu Carada.

nfiinarea Bncii Naionale a Romniei


Prin legea din 17/29 apr. 1880 a fost nfiinat Banca Naional a Romniei, cu un capital subscris n proporie de o treime de statul romn i dou treimi de investitori particulari, avnd "dreptul exclusiv de a emite bilete la purttor." Constituirea acestei instituii era prevzut nc din anul 1877 n textul legii biletelor ipotecare, n legtur cu rscumprarea acestora de ctre statul romn, mpreun cu o "banc de scompt i circulaiune." Prin legea constitutiv, Banca Naional primea exclusivitatea deciziei asupra formei, cantitii i modului de emisiune ale biletelor de banc, a cror valoare nu va putea fi mai mic de 20 lei. De asemenea, banca urma s aib o rezerv de o treime din suma biletelor emise.

Leul n timpul sistemului bimetalist i fenomenul agio-ului


Bimetalismul era un standard foarte instabil, deoarece raportul fix aur-argint stabilit prin legile monetare era supus unei presiuni continue provocate de fluctuaiile valorii comerciale a metalelor Deprecierea valorii argintului n a doua jumtate a sec. XIX, datorat noilor descoperiri de zcminte i creterii productivitii n industria extractiv, a provocat refugiul spre valoarea mai stabil a aurului. Drept urmare, cele mai multe state europene au trecut la monometalismul aur n anii 1870-1880. n aceast context, meninerea n Romnia a bimetalismului a condus la mari speculaii financiare, conform principiului c moneda "rea" ( cea care inspir mai puin ncredere, n cazul nostru, cea din argint) o alung pe cea "bun" (n cazul nostru aurul care dispare din circulaia monetar, pentru c tinde s se tezaurizeze). Principala activitate speculativ s-a bazat pe diferena existent ntre cursul de pia al monedei i cel fixat prin legea monetar (agio). Astfel, n timp ce argintul avea pe pia, n anul 1888, o valoare cu 20 % mai mic dect nominalul monedei, agio-ul aurului era, n luna ianuarie a aceluiai an, de 17,25 %. Agio-ul a disprut n 1890, datorit intrrilor n ar a unor mari cantiti de aur ca urmare a recoltelor excepionale din 1887 i 1888, precum i a contractrii de ctre guvernul romn a unor mprumuturi externe, nlturndu-se, astfel, cererea masiv de aur din partea statului, care stimula specularea acestuia.

Biletele ipotecare cu supratipar BNR


Conform legii sale constitutive, BNR trebuia s retrag din circulaie biletele ipotecare n maximum patru ani de la nfiinarea sa. Acestea urmau s fie schimbate "al pari i fr prim n monet la casele Statului, proporional cu vnzarea proprietilor domeniale care formeaz garania lor". Deoarece statul nu a vndut la timp proprietile respective, chestiunea acestor bilete s-a prelungit pn n anul 1888, cnd au fost retrase printr-o lege special. n perioada 1880-1888, biletele ipotecare au circulat purtnd pe avers un supratipar cu numele Bncii Naionale, data de 9 sept. 1880 i semnturile autorizate ale bncii centrale. Fr s fie o emisiune proprie, biletele ipotecare cu supratipar reprezint prima bancnot care poart nsemnele Bncii Naionale a Romniei.

Prima emisune de bancnote a Bncii Naionale a Romniei


Prima bancnot emis de Banca Naional este datat 19 ian. 1881 i are valoarea nominal de 20 lei, fiind tiprit n atelierele BNR din Bucureti, folosind cliee i hrtie cu filigran elaborate la Banca Franei. n cursul aceluiai an, au fost fabricate, n aceleai condiii, nominalurile de 100 i 1 000 lei tiprite n cursul aceluiai an. Desenul bancnotelor a fost realizat de Georges Duval, iar gravura clieelor din cupru de Pierre Dujardin, aceiai artiti care au lucrat i pentru biletele ipotecare. Bancnotele BNR avnd caracteristici identice cu cele ale emisiunii din anul 1881 au fost emise pn n anul 1895 (bancnota de 20 lei), 1906 (bancnota de 1 000 lei), respectiv 1907 (bancnota de 100 lei). Introducerea n circulaie a bancnontelor BNR a reprezentat finalul constituirii sistemului monetar romnesc, prin adugarea la structura lui permanent a semnelor de valoare confecionate din hrtie, ceea ce a asigurat o cantitate de bani suficient pentru dezvoltarea economiei tnrului stat romn independent.

1890: trecerea la monometalismul aur


Legea din 17/29 martie 1890 meninea definiia unitii monetare naionale care a fost dat prin legea monetar din 1867 (0,3226 g aur cu titlul 900 la mie), dar a abrogat definiia n argint a leului. Monedele de argint deveneau astfel monede divizionare, fiind primite n mod obligatoriu la plat pentru suma maxim de 50 lei. Noua lege nu mai fcea referire la echivalena leului cu cea a mondei similare din rile Uniunii Monetare Latine, ci prevedea c monedele de aur strine "fabricate dup sistemul zecimal metric, avnd acelai titlu, greuti i dimensiuni ca i monedele romne, se vor primi la casele publice". Se instituia astfel monometalismul aur ca baz a sistemului monetar naional, n acord cu tendina mondial de la sfritul sec. XIX.

Perioada contemporana
Primul Rzboi Mondial (1914-1918)
Leul n timpul neutralitii Romniei (1914-1916) n ciuda neutralitii adoptate la nceputul Primului Rzboi Mondial, Romnia a trebuit s fac fa unor cheltuieli importante, legate de necesitatea susinerii pregtirilor de rzboi. Acestea au fost acoperite prin mprumuturi publice interne i externe. Convertibilitatea n aur a leului nu a fost suspendat, ci doar limitat la anumite monede, cu excluderea celor foarte cutate (napoleonul sau lira sterlin de aur). Pentru prevenirea speculei cu argint, BNR a pus n circulaie bancnotele de 1, 2 i 5 lei. n paralel, statul a cutat s centralizeze la BNR rezervele de aur deinute, astfel nct, n preajma intrrii Romniei n rzboi, stocul bncii centrale reprezenta 218 % fa de anul 1914. Totui, dei banii aflai n circulaie aveau acoperire n aur, convertibilitatea limitat a leului a determinat declanarea procesului inflaionist, vizibil, n primul rnd, n cursul leului la bursele strine. Leul n anul 1917 Procesul inflaionist care ncepuse n ultima parte a neutralitii s-a resimit puternic dup intrarea n rzboi a Romniei. Acest fenomen s-a datorat, n primul rnd, suspendrii

convertibilitii bancnotelor la 12/25 apr. 1917, ceea ce a marcat finalul sistemului monetar monometalist aur n Romnia. n al doilea rnd, a fost influenat de emisiunile BNR fr acoperire, fcute la comanda guvernului pentru acoperirea cheltuielilor de rzboi. Fenomenul a fost influenat i de autorizarea Ministerul de Finane de a emite bani de hrtie. n plus, guvernul a pus n practic i alte mijloace de plat prin tiprirea de bonuri de tezaur pentru plata rechiziiilor fcute de armat, precum i a furnizorilor statului, ceea ce a contribuit decisiv la agravarea inflaiei. Ocupaia militar german (1917-1918) La 14 dec. 1916, Administraia Militar German (AMG) s-a instalat n Bucuretiul evacuat de autoritile romne. Sub conducerea Statului Major Economic a fost organizat exploatarea resurselor de materii prime existente n Romnia ocupat. Procurarea acestor resurse nu s-a fcut prin plata cu bani germani, aa cum s-a procedat n teritoriile ocupate din Frana i Belgia, ceea ce a generat o depreciere semnificativ a mrcii imperiale, ci prin impunerea de contribuii de rzboi colective asupra oraelor i comunelor romneti. Metoda cea mai eficace a fost, ns, aceea a emisiunii de bani de rzboi, conform principiului "dac trebuie dezorganizat un sistem bnesc, acesta trebie s fie sistemul bnesc al rii ocupate, i nu al ocupantului" (Lansburgh). Emisiunea Bncii Generale Romne La 28 oct. 1916, reprezentanii Puterilor Centrale au hotrt, la Berlin, tiprirea unor bani de hrtie pentru teritoriul ocupat al Romniei. Ca instituie emitent a fost desemnat Banca General Romn (BGR), o banc cu capital german nfiinat n anul 1895. ntregul volum al emisiunii urma s fie acoperit printr-un depozit special constituit la Reichsbank, la cursul de 80 mrci imperiale = 100 lei, care trebuia s fie acoperit la sfritul rzboiului de guvernul romn. n acest fel, mrfurile cumprate cu lei BGR de ctre autoritile de ocupaie erau, de fapt, achiziionate gratis. Banii BGR au fost tiprii la Berlin, i aveau valorile nominale de 25, 50 bani, 1, 5, 20 , 100 i 1 000 lei. Circulaia leilor emii de Banca Naional a Romniei nu a fost interzis, AMG a impus un curs mai sczut fa de cel al leului BGR (1 leu BNR = 75 mrci imperiale). Dificultile de calcul nscute din existena a dou cursuri diferite pentru cele dou tipuri de lei au determinat AMG s procedeze la egalizarea celor dou cursuri, dar, n acelai timp, a ordonat armatelor de ocupaie s nu fac pli ctre populaia romneasc dect n lei BGR. Moneda n Transilvania, Banat i Bucovina (1867-1918) Dup constituirea monarhiei austro-ungare, n provinciile romneti din noul imperiu au continuat s circule n mod legal dou feluri de bani de argint: florinul austriac (1 fl = 100 Neukreuzer, criari) i talerul unional (Vereinsthaler) emii de Banca Naional Austriac Privilegiat nc din anul 1857. Existau i aa-numitele "monede comerciale", precum "talerul levantin" (=2,10 fl), moned de argint cu efigia Mariei Tereza, iar ca monede de aur, ducatul sau "galbenul" (=4,80 fl) i coroana (=13 fl). Conform legii monetare din Romnia din anul 1867, 1 ducat avea valoarea de 11,75 lei. O banc central austro-ungar a fost fondat abia n anul 1878, cu dou sedii, la Viena i Budapesta. n Transilvania, noua banc central avea filiale la Cluj i Arad. Prin reforma monetar din anul 1892, a fost nlocuit unitatea monetar austriac de argint

cu o moned de aur, coroana (= 100 Heller/filler). Totui, florinul de argint avea n continuare o putere de plat nelimitat, fiind echivalent cu 2 coroane. Bancnotele erau tiprite bilingv (n german i maghiar), iar denumirea nominalului era nscris n toate limbile naionalitilor supuse dublei monarhii. Primul Rzboi Mondial a provocat o inflaie nemaintlnit n istoria monarhiei austro-ungare. Astfel, la sfritul anului 1916, preurile alimentelor au crescut cu 300 % fa de nivelul lor antebelic. n acelai timp, coroana s-a depreciat pe pieele internaionale cu 89 %.

Perioada interbelic (1919 - 1939)


Leul n perioada 1919-1922 n primii ani ce au urmat sfritului Primului Rzboi Mondial, leul a suferit o depreciere accelerat, datorit emisiunilor masive de bancnote necesare nu numai pentru acoperirea deficitului bugetului public, dar i pentru nlocuirea banilor strini rmai n circulaie pe teritoriul Romniei. n plus, scderea dezastruoas a produciei n urma distrugerilor provocate de rzboi a contribuit la deprecierea monedei naionale. Astfel, n anul 1919, Bursa din Paris ajunsese s coteze leul la o medie de 37,26 FF = 100 lei, n timp ce, cu 5 ani n urm, cursul mediu era 100 FF = 98,21 lei. Scderea cursului leului s-a reflectat i n viaa cotidian: ctre sfritul anului 1922, preurile crescuser, n medie, de aproximativ 22 ori fa de nivelul celor din anul 1916. Unificarea monetar (1920-1921) Una dintre dificultile majore cu care au fost confruntate guvernele dup realizarea Unirii din anul 1918 a fost problema banilor strini rmai n circulaie n noile teritorii romneti (coroana austro-ungar, rublele Romanov i Lwow, leii BGR). Aceti bani aveau putere circulatorie doar n regiunile desprinse din rile de provenien ale valutelor. n aceste teritorii a fost fixat un curs obligatoriu. De exemplu, n teritoriile fostei monarhii austro-ungare a fost fixat un curs oficial de 1 leu pentru 2 coroane, dar salariile funcionarilor au fost pltite la cursul 1 leu = 3 coroane. Pentru a combate fenomenul afluxului de bani strini depreciai, n lunile iunie-august 1919 au fost tampilate bancnotele emise de Banca Austro-Ungar (mai puin cele de 1 i 2 coroane) i de Banca General Romn (cu excepia celor de 25, 50 bani i 1 leu). Unificarea monetar a fost realizat n cursul anului 1920, n baza unor mprumuturi pe care statul romn le-a contractat de la BNR pentru acoperirea bancnotelor strine retrase din circulaie. Preschimbarea coroanelor a nceput la 1 sept. la cursul 1 coroan = 0,50 lei. Pentru ruble, a nceput la 28 sept., ns au fost stabilite cursuri diferite, n funcie de suma prezentat la schimb (pentru primele 5 000 ruble, 1 leu = 1,35 ruble Romanov = 1 rubl Lwow; peste 60 000 ruble, 1 leu = 1,10 ruble Romanov = 0,30 ruble Lwow ). Bancnotele BGR au nceput s fi preschimbate la paritate cu leul BNR, ncepnd cu 1 nov. Preschimbarea valutelor strine nu a fost lipsit de speculaii financiare, mai ales n ceea ce privete coroana austro-ungar, a crei cotaie la burs era de doar 0,20 lei, fa de cursul oficial de 0,50 lei.

1925: o ncercare nereuit de revalorizare a leului nc din anul 1920, BNR a propus guvernului revalorizarea leului, prin reducerea circulaiei bneti cu 60 %, n paralel cu realizarea unificrii monetare. Deoarece autoritile au considerat c nu este posibil realizarea, concomitent, a celor dou msuri, proiectul a fost pus n aplicare abia n anul 1925. Procesul deflaionist consta din mprirea masei monetare existent la 31 dec. 1924 n dou pri. Prima, "emisiunea BNR", avnd acoperire n aur n proporie de 25 %, era considerat ca reprezentnd numerarul necesar economiei. A dou parte, denumit "emisiunea de stat", corespundea datoriei statului la BNR i nu avea acoperire n aur. Aceasta urma s fie retras din circulaie ntr-un interval de 15-20 de ani prin intermediul unui fond de lichidare. Finalitatea acestui plan trebuia s fie reducerea cu 77,3 % a circulaiei bneti. Proiectul de revalorizare a leului prin realizarea deflaiei nu a putut fi finalizat, deoarece fondul de lichidare nu a reuit s colecteze dect aproximativ un sfert din suma necesar retragerii "emisiunii de stat". n acelai timp, statul a continuat s fac alte mprumuturi la BNR, care au depit chiar suma rambursat de fondul de lichidare. Nici politica BNR de susinere a cursului leului n strintate nu a avut succes, datorit plafonrii emisiunii proprii. 1927-1928: pregtirile pentru stabilizarea monetar n perioada 1927-1928, leul a avut un curs stabil, fenomen care a fost favorizat de un sold excedentar al comerului exterior al Romniei n 1927. Statul a ncercat i n perioada urmtoare s menin cursul stabil, prin vnzarea pe pieele externe a unor importante cantiti de devize. Stabilizarea de fapt, aa cum este numit aceast perioad, nu a avut succesul dorit, astfel nct guvernul a hotrt s renune la politica de revalorizare a leului i s recunoasc oficial deprecierea acestuia. Concomitent, s-a urmrit oprirea devalorizrii leului prin meninerea puterii de cumprare de la nivelul anului 1928 i restabilirea convertibilitii sale. n vederea realizrii acestui proiect, guvernul a contractat n perioada 1928-1931, printr-o societate special creat n acest sens, Casa Autonom a Monopolurilor Statului, o serie de mprumuturi de la un consoriu de bnci strine dominat de capitalul francez i american. Legea monetar din 7 februarie 1929 Leul reprezenta 10 miligrame aur cu titlul 9/10, preul unui kg de aur fin devenind 111.111,11 lei. Bancnotele emise de Banca Naional redeveneau convertibile n monede de aur, lingouri de aur sau devize strine convertibile n aur. Institutul de emisiune avea obligaia de a asigura o acoperire n aur sau devize convertibile n aur egal cu cel puin 35% din suma total a angajamentelor la vedere. Cel puin 25 % din acestea trebuiau acoperite cu aur. Guvernul romn era autorizat s emit monede divizionare de 1, 2, 5, 10, 20 lei confecionate din aliaj de aluminiu sau nichel. Totalul monedelor divizionare aflate n circulaie nu putea depi 3 miliarde lei. Redobndirea convertibilitii leului a fost obinut n urma refacerii stocului de acoperire al BNR printr-un aport masiv de devize, rezultat din contractarea unui mprumut extern, mprumutul de Stabilizare 7%. Meninerea convertibilitii s-a realizat n anii urmtori prin contractarea mai multor credite strine, printre care i mprumutul de Dezvoltare 7,5% din 1931.

Noi emisiuni de monede divizionare Conform legii monetare din anul 1929, Ministerul Finanelor a comandat moned metalic cu valorile nominale de 5 i 20 lei, care urma s nlocuiasc bancnotele de 5 i 20 lei ale Bncii Naionale. Prima emisiune a fost comandat la Monetria Britanic. Cele dou piese aveau figurat pe avers efigia regelui Mihai I, iar pe revers stema rii (5 lei) i un grup de patru rnci (20 lei). Urmtoarele emisiuni din perioada 1930-1931, incluznd nominaluri de 5, 10 i 20 lei, au fost comandate la monetriile francez i britanic. Marea Criz Economic 1929-1933 a debutat la 29 octombrie 1929 prin crahul bursier de la New York. La scurt vreme a afectat cea mai mare parte a Europei. n Romnia, criza s-a fcut simit prin scderea masiv a preurilor n special la produsele agricole al cror pre a ajuns, n anul 1931, la jumtate fa de nivelul anului 1929. Criza a lovit i instituiile de credit care, afectate de lipsa de ncredere a clienilor, s-au confruntat cu retragerile capitalurilor strine i a depunerilor interne. Drept consecin, au aprut falimente rsuntoare, cum sunt cele declarate de Banca General a rii Romneti, Banca Marmorosch, Blank & Co. sau Banca Berkovitz. n aceast perioad, nivelul de trai a sczut drastic. n anul 1933, indicele general al salariilor nominale reprezenta 63 % din cel al anului 1929. O situaie extrem de grea era cea a salariailor publici, ale cror salarii au fost supuse unor reduceri succesive (10-23 % n 1930, 15 % n 1932, 10 % n Bucureti n 1933-1934), cunoscute sub numele de "curbe de sacrificiu". Salariile reale au sczut, totui, ntr-un ritm inferior celor nominale, ceea ce nu a mpiedicat populaia s resimt ocul scumpirilor cotidiene. Devalorizarea leului a fost mascat prin micorarea general a preurilor, dar aceasta nu a putut mpiedica deprecierea cursului monedei romneti. Criza economic a compromis stabilizarea monetar din 1929; prin instituirea monopolului BNR asupra comerului cu valute i impunerea unui curs oficial al leului fa de acestea n anul 1932. 1936: o nou devalorizare oficial a leului Devalorizarea oficial a leului la 7 noiembrie 1936 a fost determinat de scderea valorii monedei naionale pe piaa intern i a cursului su pe pieele strine. Aceasta s-a realizat prin reevaluarea stocului de aur al Bncii Naionale a Romniei la preul de 153 333,33 lei/kg aur fin, rezultat n urma adugrii primei de 38 % (= 42 222,22 lei/kg aur fin) la preul de 111 111,11 lei/kg aur fin, stabilit n 1929.

Al Doilea Rzboi Mondial (1940 - 1945)


Circulaia monetar n Transilvania de Nord 1940-1945 Dup Dictatul de la Viena din 30 aug. 1940, odat cu instalarea administraiei maghiare n Nordul Transilvaniei, circulaia monetar a fost reglementat dup normele Bncii Naionale Ungare. A fost introdus moneda ungar, leul romnesc fiind preschimbat la cursul 1 peng = 30

lei. Bancnotele BNR au fost preschimbate ntre 15 i 29 sept. 1940, iar monedele divizionare ntre 3 i 22 febr. 1941. n toamna anului 1944, dup eliberarea Transilvaniei de Nord de ctre armatele romne i sovietice, au continuat s circule peng, alturi de leii romneti, peng ai Armatei Roii i rublele sovietice. Lichidarea circulaiei bancnotelor strine s-a fcut ntre 29 apr. i 14 mai 1945, cnd 1 peng a fost evaluat la 27 lei, iar 1 rubl la 36,10 lei. Bancnotele statului naional legionar (6 sept. 1940-21 ian. 1941) n urma schimbrii regimului politic din Romnia la 6 septembrie 1940 prin abdicarea regelui Carol II i proclamarea Statului naional legionar nu au fost emise bancnote care s poarte nsemne specifice noilor realiti. S-a preferat aplicarea unui supratipar peste efigia regelui Carol II care conine data 6 septembrie 1940 ntr-un medalion oval. Al doilea rzboi mondial a adus cu sine o scumpire gradual a vieii, pe msur ce Romnia a utilizat din ce n ce mai multe resurse n campania antisovietic. Cauzele acestui fenomen sunt multiple: lipsa materiilor prime datorit greutilor de import, reducerea forei de munc n agricultur i industrie datorit concentrrilor pe frontul antisovietic, dificultile de exploatare a cilor de comunicaii din interiorul rii care au fost cauzate de prioritatea transporturilor militare i de bombardamentele Aliailor. Retrageri din circulaie n timpul rzboiului, retragerile din circulaie au avut i alte motivaii dect cele financiare. n anul 1941 au fost retrase din circulaie monedele de 50 i 100 lei, sub motivul c nichelul din care erau confecionate reprezenta un material strategic, fiind utilizat n industria de armament. Au fost introduse, n schimb, monede de zinc, cu valoarea nominal de 2 lei. Leul n perioada 1941-1944 Evoluia cursului leului nu a fost constant pe parcursul ntregului rzboi. Moneda naional a variat diferit n raport cu preurile interne, valutele strine i preul aurului. Un factor important lau constituit i evoluiile de pe frontul de est n care era implicat i armata romn. Semnificativ n acest sens este evoluia cursului liber la Bucureti al dolarului SUA: dac n timpul victoriilor armatelor germane n Est cursul monedei americane era foarte sczut (1 USD = 56,9 lei n iunie 1942, fa de 102 lei n iunie 1941), n iunie 1944 ajunsese la valoarea de 169,9 lei. Leii sovietici Ca i n alte ri ocupate n cursul celui de-al doilea rzboi mondial, armata sovietic a emis bani de rzboi pe teritoriul Romniei, n scopul asigurrii aprovizionrilor curente. Convenia de armistiiu ncheiat de Romnia cu Puterile Aliate la 12 sept. 1944 prevedea retragerea i rscumprarea de ctre guvernul romn a leilor emii de Comandamentul Armatei Roii. Circulaia acestor bancnote s-a limitat la perioada trecerii trupelor sovietice prin teritoriul Romniei. La 1 oct. 1944. leii sovietici i-au ncetat puterea circulatorie, conform unui ordin al marealului Malinovski. Retragerea din circulaie s-a fcut prin depunerea leilor sovietici la

sediile BNR, ale primriilor i administraiilor financiare, fiind preschimbate la cursul 1 leu sovietic = 5 lei BNR. Medalia Ardealul nostru i cocoeii n decembrie 1944, Ministerul de Finane a fost autorizat s emit un mprumut cu o dobnd de 5 % rambursabil n 6 ani, care avea s fie nsoit de o prim n medalii de aur. mprumutul Refacerii Naionale era destinat s acopere cheltuielile Romniei care au rezultat n urma ncheierii Conveniei de armistiiu cu Puterile Aliate din 12 sept. 1944. Medalia reprezenta pe avers efigiile suprapuse pe trei planuri ale "ntregitorilor de ar", Mihai I, Ferdinand I i Mihai Viteazul. Pe revers erau reprezentate, n jurul capului unei acvile cruciate, stemele celor 11 judee ale Transilvaniei reunificate n anul 1944. Prin titlul de 900 la mie care a fost atribuit medaliei, autoritile au dorit s se alinieze vechiului standard al Uniunii Monetare Latine care a fost la baza emisiunilor de moned romneasc din aur la sfritul sec. XIX. Pornind de la aceste caracteristici, medalia Ardealul nostru a fost asimilat cu moneda de aur de 20 franci francezi, care era cunoscut sub numele de napoleon (cea care avea pe avers efigia mpratului Napoleon III) sau cocoel (cea care avea reprezentat pe revers cocoul galic). Prima jumtate a anului 1947 a reprezentat apogeul dificultilor economice din primii ani ce au urmat sfritului celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Salariile, n ciuda majorrilor succesive fcute de guvern, nu reueau s in pasul cu escaladarea zilnic a preurilor. De exemplu, un funcionar public, ef de birou, avea un salariu de 350 000 lei. Dac nu cheltuia pe zi dect pentru a cumpra 1 litru de lapte (7 000 lei x 30 zile = 210 000 lei) i pentru a lua o singur mas (calculat la 5 000 lei x 30 zile = 150 000 lei), i depea venitul cu 10 000 lei. n plus, penuria de alimente era att de mare, nct autoritile au luat masuri de nfiinare a unor magazine pentru populaia srac (economate) unde trebuiau s se vnd mrfuri la preuri reduse.

Perioada comunist (1946 - 1989)


Reforma monetar din 15 august 1947 a impus retragerea din circulaie a bancnotelor BNR, a banilor de metal emii de Ministerul Finanelor, a bonurilor de tezaur, a bonurilor de cas, a certificatelor de plat i a altor asemenea semne bneti. Acestea au fost nlocuite cu noi bancnote ale BNR i cu noi monede divizionare emise de Ministerul Finanelor. Definiia n aur a unitii monetare era de 6,6 mg aur cu titlul 900 la mie, preul unui kg de aur fiind de 168 350,17 lei. 1 leu nou reprezenta 20 000 lei vechi. Agricultorii puteau preschimba maximum 5 milioane lei vechi, salariaii i pensionarii cte 3 milioane de persoan, cei fr profesie doar 1,5 milioane. ntreprinderile particulare au schimbat doar valoarea salariilor pentru luna iulie, iar ntreprinderile comerciale nu au avut dreptul de a schimba nici o sum, pentru a fi obligate s pun n vnzare stocurile de mrfuri existente. Din cele 48,5 miliarde lei vechi aflai n circulaie au fost schimbate 27,5 miliarde, restul a fost declarat blocat, circulaia monetar fiind redus la 1 377 milioane lei.

ncepnd cu anul 1949, dirijarea economiei la nivel naional prin planurile anuale i, ulterior, cincinale, a influenat emisiunea monetar. Evoluia circulaiei numerarului se programa prin intermediul balanei de venituri i cheltuieli bneti ale populaiei i a planului de cas, iar circulaia bneasc fr numerar, prin planul financiar centralizat, bugetul de stat i planul de credite. Acestea erau elaborate i aprobate trimestrial sau anual. Legea monetar din anul 1952 Adoptat la 26 ianuarie 1952, noua lege monetar prevedea existena urmtoarelor categorii de semne bneti: bancnotele Bncii de Stat a RPR, biletele de tezaur ale statului emise de Ministerul de Finane i monedele divizionare. Unitatea monetar reprezenta 79,346 mg aur fin, de 12 ori mai mult dect n 1947. Raportul de baz pentru recalcularea preurilor, tarifelor, salariilor i a sumelor din conturile ntreprinderilor de stat a fost de 20 lei vechi pentru 1 leu nou. Preschimbarea banilor vechi nu a fost limitat valoric, dar sumele mici au beneficiat de un raport de schimb mai bun. n numerar, cetenii i ntreprinderile particulare au schimbat prima mie de lei vechi la raportul 100:1, a doua i a treia la raportul 200:1, iar restul la raportul 400:1; pentru organizaiile de stat, cooperatiste i obteti s-a utilizat raportul 200:1. n cazul depunerilor populaiei la CEC, prima mie a fost recalculat la raportul 50:1, a doua i a treia la raportul 100:1, iar restul la raportul 200:1. Sumele din conturile ntreprinderilor particulare, destinate achitrii salariilor, au fost calculate la raportul 20:1, pentru restul a fost aplicat raportul 200:1. Preuri i salarii n perioada comunist Anul 1955 a adus, n lunile aprilie i noiembrie, reduceri de preuri la produsele alimentare, confecii, articole din piele, articole de menaj, combustibil, spun, medicamente, cri i scderea tarifelor la spectacole. Aceast diminuare de preuri, care varia ntre 4 % i 25 %, era prezentat ca rezultat al abundenei mrfurilor din magazine i piee dup desfiinarea cartelelor i raiilor alimentare la nceputul anului i ca urmare a creterii produciei industriale i agricole. n 1963 a avut loc o nou reducere a preurilor la bunurile de larg consum. Printre mrfurile vizate se numrau aparatele de radio, esturile i confeciile din fire artificiale tip bumbac, unele sortimente de cafea. n intervalul 1974-1975 a avut loc o majorare a salariilor, ealonat pe ramuri i activiti economice. Retribuia minim a muncitorilor calificai din sectorul industrial cretea de la 1 040 lei la 1 346 lei, iar cea a muncitorilor necalificai de la 1 000 lei la 1 140 lei. Venitul garantat n zootehnie sporea de la 1 200 lei la 1 300 lei, n legumicultur i viticultur de la 900 lei la 1 000 lei, iar n pomicultur de la 800 lei la 1 000 lei. Noi creteri de retribuii i venituri s-au nregistrat n perioada 1977-1980. Msura a fost aplicat n dou etape: 1977-1978 i 1979-1980. n cazul salariilor din industrie, majorrile s-au realizat treptat, pe ramuri, cu procente variind ntre 15 % i 23 %. Venitul garantat al membrilor cooperativelor agricole de producie a crescut cu procente situate ntre 24 % i 28 %. n egal msur, au sporit pensiile i alocaiile de stat pentru copii. Paralel, n intervalul 1979-1980, au avut loc majorri succesive de preuri, necesare pentru "rentabilizarea unor bunuri de consum alimentare". Astfel, au sporit preurile la cafea , msline, piper, arahide, dar i la pete, ou, conserve de fructe i legume, conserve de pete, produse zaharoase, lapte praf. Procentele de majorare au variat ntre 7,7% pentru supe concentrate i 112% pentru fructe uscate.

n decembrie 1980, Marea Adunare Naional a Republicii Socialiste Romnia, examinnd Raportul guvernului cu privire la ncheierea aciunii de majorare a retribuiilor, pensiilor, alocaiilor de stat pentru copii i a altor venituri, "constat cu satisfacie c programul de cretere a veniturilor populaiei, elaborat din iniiativa i sub conducerea direct a secretarului general al partidului, preedintele Republicii Socialiste Romnia, tovarul Nicolae Ceauescu, a fost ndeplinit cu succes, n actualul cincinal, obinndu-se cele mai mari creteri ale veniturilor populaiei din ntreaga perioad a construciei socialismului n ara noastr." La un an dup ce MAN constata "cu satisfacie" creterea veniturilor populaiei, n octombrie 1981, lipsa produselor alimentare a obligat autoritile s adopte msuri "pentru prevenirea i combaterea unor fapte care afecteaz buna aprovizionare a populaiei". Achiziionarea unor cantiti de alimente ce depeau consumul unei familii pe o perioad de o lun era sancionat cu nchisoarea, fiind exceptate legumele, cartofii i fructele necesare aprovizionrii pentru iarn. Comercializarea uleiului i zahrului era cartelat, consiliile populare locale urmnd s stabileasc magazinele ce vindeau aceste produse i cantitile ce puteau fi cumprate lunar de o persoan. De asemenea, era interzis aprovizionarea populaiei cu produse din afara localitii de reedin i transportul alimentelor dintr-o localitate n alta, fr avizul instituiilor de conducere locale. Preferina regimului comunist pentru investiiile n industrie s-a fcut n detrimentul investiiilor n producia bunurilor de consum. Deciziile n acest sens nu aveau nici o legtur cu presiunea pieii interne sau internaionale, ci erau, aproape exclusiv, rezultatul voinei politice. Dezechilibrele provocate de aceast concepie s-au fcut puternic resimite n Romnia anilor '80, cnd a aprut o adevrat "cultur a penuriei", nscut din nevoia populaiei de a supravieui. Formele de manifestare ale acestui fenomen au fost dintre cele mai diverse: statul la coad, micul trafic de frontier, folosirea relaiilor pentru a obine bunuri de uz curent.

Leul n perioada 1990-2005


Schimbarea regimului politic n Romnia ca urmare a Revoluiei din Decembrie 1989 a determinat schimbarea nsemnelor monetare ale rii. n aprilie 1991, Banca Naional a lansat prima emisiune postrevoluionar de bancnote, dedicat lui Constantin Brncui. n anii urmtori, Banca Naional a continuat s emit bancnote pe care au fost figurate personaliti ale culturii romne: Grigore Antipa (200 lei 1992), Mihai Eminescu (1 000 lei 1991, 1993, 1998; 500 lei 2005), Lucian Blaga (5 000 lei 1998; 200 lei 2006), Nicolae Iorga (10 000 lei 1994, 1999, 2000; 1 leu 2005), George Enescu (50 000 lei 1996, 2000, 2001; 5 lei 2005), Nicolae Grigorescu (100 000 lei 1998, 2001; 10 lei 2005, 2008), Aurel Vlaicu (500 000 lei 2000; 50 lei 2005), I. L. Caragiale (1 000 000 lei 2003, 100 lei 2005). n anul 1999, Banca Naional a pus n circulaie, pentru prima oar, o bancnot din polimer (2 000 lei - Eclipsa total de soare din 11 august 1999). Acest tip reprezint vrful tehnologiei de fabricaie a biletelor de banc i prezint mai multe avantaje fata de suportul tradiional de hrtie: ncorporeaz elemente de siguran suplimentare, este mai durabil, mai uor de procesat pe mainile automate i se poate recicla ntr-o varietate de produse din plastic. n anii urmtori, emisiunile de bancnote de hrtie au fost nlocuite progresiv, astfel nct, odat cu denominarea leului din anul 2005, ntreaga cantitate de bancnote a fost fabricat din polimer.

Monedele i medaliile emise cu scop numismatic Dup anul 1990, Banca Naional a reluat tradiia, ntrerupt n perioada comunist, a emiterii de monede i medalii destinate colecionarilor. Astfel, ncepnd cu anul 1995, au fost realizate monede i medalii din argint, iar din anul 1998 au fost emise piese jubiliare din aur. Investite cu putere circulatorie pe teritoriul Romniei, aceste emisiuni evoc personaliti culturale, momente ale istoriei civilizaiei romneti i universale, monumente de arhitectur, rezervaii naturale etc. Dup anul 1996, emisiunile jubiliare confecionate la Monetria Statului au fost realizate n tehnica "proof", prin care se obine un contrst mat/lucios ntre fond i elementele n relief ale monedei. Manipularea rondelelor i a monedelor se face manual, iar controlul se face pentru fiecare moned, imediat dup baterea ei. Piesele astfel realizate sunt pstrate n capsule de protecie transparente. Prezentarea lor se face n casete din material plastic sau din lemn i sunt nsoite de un certificat de autentificare a datelor tehnice i a coninutului de material preios.

1. Sistemul bancar in perioada de tranzitie

3 7 18

2. Perspective ale activitatii bancare in Romania 3. Rolul de reglementare al BNR

9 24 26

4. Principalele operatiuni efectuate de bancile comerciale 5. Rata dobanzii si politica BNR 1990 - 1999

6. Principalele categorii de credite acordate de BCR 7. Analiza portofoliului de credite al BCR 8. Bibliogafie

32

38

Sistemul bancar in perioada de tranzitie

vand in vedere rolul si importanta pe care le au bancile in buna functionare a agentilor economici si a economiei nationale in ansamblu, incepand din 1990 sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare in vederea sustinerii tranzitiei economiei romanesti la economia de piata. In

procesul de reorganizare a sistemului bancar BNR a fost degrevata de toate activitatile specifice bancilor comerciale (acestea fiind preluate de Banca Comerciala Romana), ei fiindu-i reatribuite functiile unei Banci Centrale: emisiunea monetara, asigurarea stabilitatii monetare, administrarea rezervelor valutare ale tarii, urmarirea executarii balantei de plati externe, reglementarea si supravegherea sistemului bancar. In aprilie 1991 au fost adoptate in Parlament legea privind activitatea bancara numarul 23/1991 si legea privind statutul BNR nr. 34/1991, aceste legi avand rolul declarat de restructurare si modernizare a sistemului bancar. Conform acestor legi, BNR capata un grad mare de independenta, ea fiind raspunzatoare doar in fata organului legislativ al tarii, Parlamentul. Celelalte banci sunt constituite ca societati comerciale pe actiuni avand dreptul sa efectueze operatiuni specifice cu conditia respectarii cadrului de reglementare bancara stabilit de BNR. Fostele banci de stat (Banca de Comert Exterior, aprobandu-li-se si noi statute de organizare si functionare. In toata aceasta perioada au fost infiintate de asemenea banci cu capital privat autohton si strain, precum si sucursale ale unor banci straine. Astfel, la 31 martie 1999 erau autorizate 36 de societati bancare - persoane juridice - si 7 sucursale sau reprezentate ale bancilor straine. Crearea sau modernizarea acestor banci au contribuit atat la o mai buna acoperire a nevoilor de capital cat si la dezvoltarea procesului concurential, care a contribuit la imbunatatirea calitatii serviciilor si produselor oferite de aceste societati bancare. Tranzitia sistemului bancar nu a fost lipsita de evenimente nedorite. Astfel, in 1996 doua societati bancare - Dacia Felix si Credit Bank - ca urmare a unor politici Banca Agricola, Banca de

Investitii) au fost transformate in banci comerciale cu capital de stat si privat autohton,

inadecvate de creditare nu au mai putut onora cererile de retragere ale clientilor lor, ca urmare a desfasurarii unei activitati lipsita de prudenta si eficienta. In cele din urma, celor doua societati le-a fost retrasa autorizatia de functionare. Pentru a respecta practicile internationale si a recastiga increderea publicului in sistemul bancar au fost adoptate Ordonanta nr. 39, completata cu Legea nr 88/1997 privind infiintarea si functionarea fondului de garantare a depozitelor. Prin aceste reglementari s-a infiintat un Fond de garantare a depuneril 747j92h or in sistemul bancar, acest Fond fiind constituit ca persoana juridica de drept public. Scopul sau este garantarea rambursarii depozitelor constituite la societatile bancare de catre deponenti persoane fizice. Initial, Fondul garanta plata catre deponenti a fondurilor depozitate in limita unui plafon de garantare de 10 milioane lei pentru fiecare deponent. Legea specifica faptul ca marimea plafonului de garantare se va modifica semestrial prin indexarea acestuia cu indicele pretului de consum comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica. In prezent sunt garantate depozitele pana la suma de 35,5 milioane. Resursele financiare ale fondului sunt constitite din: a) contributia initiala a societatilor bancare b) contributiile anuale si speciale ale societatilor bancare c) imprumuturi contractate d) venituri din lichidarea creantelor sale e) venituri din investirea resurselor sale f) alte venituri (donatii, subventii bugetare etc). Societatile bancare au platit initial 1 % din capitalul lor social subscris, inregistrat la data intrarii in vigoare a ordonantei (30.08.1996). Sucursalele bancilor straine au platit o contributie de 1 % din capitalul social minim prevazut pentru o societate bancara romaneasca. Fiecare banca va plati o anuala de 0,3% din suma totala a depunerilor persoanelor fizice, existente in sold la 31decembrie a anului precedent. Cu acordul BNR contributia se majoreaza pana la nivelul de 0,6% pentru o societate bancara daca se considera ca aceasta se angajeaza in politici bancare riscante si nesanatoase.

O alta etapa importanta in restructurarea sistemului bancar romanesc o constituie privatizarea societatilor bancare la care statul este actionar principal. Conform Legii nr 83/1997 aceste societati bancare se pot privatiza prin urmatoarele procedee: - majorarea capitalului social prin aporturi de capital privat in numerar, in baza unei oferte publice sau a unui plasament privat; - vanzarea de actiuni gestionate de Fondul Proprietatii de Stat (FPS) contra numerar cu pla ta integrala catre persoane fizice si juridice romane si straine cu capital social majoritar privat. Pentru privatizarea fiecarei societati bancare se constituie prin Hotarare a Guvernului la propunerea comuna a BNR, Agentiei Nationale pentru Privatizare si FPS, o comisie de privatizare care raspunde pentru atingerea acestui obiectiv cu respectarea principiilor de transparenta, rigoare si obiectivitate. Privatizarea societatilor bancare se va realiza pe baza raportului de evaluare si a studiului de fezabilitate intocmite de o firma specializata selectata prin licitatie. FPS in calitate de gestionar al participarii statului la capitalul social isi poate rezerva in cazul fiecarei societati bancare supuse procesului de privatizare un numar de actiuni aferente unei cote din capitalul social total sau poate opta pentru detinerea actiunii nominative de control. Pastrarea acestei actiuni confera statului urmatoarele drepturi: a) numirea unui reprezentant in Consiliul de Administratie al societatii bancare; b) posibilitatea de a se opune prin exercitarea dreptului de veto deciziilor celorlalti actionari care privesc gajarea sau ipotecarea activelor societatii bancare si a celor care privesc fuziunea prin absortie sau lichidare administrativa a acestora. Prin hotararile 669 si 670/1997 s-au constituit comisiile de privatizare la Banca Agricola si BRD. Aceste comisii sunt constituite din 7 membri: 2 membri numiti de BNR, 2 de catre Agentia Nationala de Privatizare iar 3 membri sunt numiti de catre FPS. Aceste comisii vor supraveghea toate operatiunile legate de privatizarea acestor banci in conditiile legii 83/1997. Pentru asigurarea unei mai bune alocari a resurselor financiare, doua banci au fost deja privatizate (BRD si Banc Post) urmand sa se treaca si la privatizarea altor societati bancare cu capital majoritar de stat.

Avand in vedere evolutiile si schimbarile intervenite in cadrul sistemului bancar in perioada 1990-1997, la 19 februarie 98 a fost adoptata in Parlamentul Romaniei Legea nr 58, legea bancara, iar in luna mai 1998 Legea nr. 101 privind statutul BNR. Aceste legi precizeaza ca activitatea bancara in Romania se desfasoara prin banci si BNR. Bancile se constituie sub forma juridica de societate pe actiuni, in baza aprobarii BNR si isi organizeaza intrega activitate in conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase. Conform articolului 8 din legea 58 bancile, activitati: - acceptarea de depozite - contractarea de credite, operatiunile de factoring si scontarea efectelor de comert - emiterea si gestionarea instrumentelor de plata si de credit - leasing financiar, transferuri de fonduri - emiterea de garantii si asumarea de angajamente - tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu: instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit), valute, instrumente financiare derivate, metale pretioase, valori mobiliare - intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acestea - administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora - custodia si administrarea valorilor mobiliare - depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare - consultanta financiar-bancara - operatiuni de mandat. Printre operatiunile care nu pot fi desfasurate de o banca se numara: persoane juridice romane si

sucursalele bancilor straine pot desfasura in limita autorizatiei acordatae urmatoarele

- angajarea in tranzactii cu bunuri mobile si imobile, cu exceptia tranzactiilor de astfel de bunuri necesare desfasurarii activitatii banci si pentru folosinta salariatilor, precum si tranzactiile cu bunuri mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii creantelor bancii - achizitionarea propriilor actiuni sau gajarea in contul datoriilor bancii - acordarea de imprumuturi sau furnizarea altor servicii clientilor, conditionate de vanzarea sau cumpararea actiunilor bancii - acordarea de credite garantate cu actiunile emise de banca - primirea de depozite, titluri sau alte valori, cand banca se afla in incetare de plati.

Sfarsitul anului 1998 au scos la iveala dificultatile majore cu care se confrunta Bancorex datorita acordarii unui volum extrem de ridicat de credite care s-au dovedit ulterior a fi neperformante. Falimentul bancii ar fi insemnat dezorganizarea intregului sistem monetar-financiar al Romaniei, din aceasta cauza statul a sprijinit masiv banca pentru ca aceasta sa poata fi restructurata. A fost infiintata Asociatia de Valorificare a Activelor Bancare care urmeaza a prelua portofoliul de credite al bancii si a incerca recuperarea unei parti din creditele neperformante. Ultimele evolutii indica faptul ca Bancorex isi va restrange semnificativ activitatea devenind o banca de afaceri sau va fi absorbita de BCR. Cu toate progresele realizate, exista cateva trasaturi cu caracter nefavorabil ce-si pun amprenta asupra sistemului bancar romanesc: - existenta in continuare a creditelor neperformante - ritmul decontarilor in sistemul bancar este inca lent, in ciuda lansarii unui sistem de compensatii la nivel de BNR - bancile comerciale opereaza preponderent pe piata monetara cu "evadari" extrem de timide pe piata creditului pe termen mediu si lung - reticenta bancilor de a acorda credite pe termen mediu si lung chiar si atunci cand exista resurse pe termen lung, din lipsa capacitatii de evaluare a evolutiilor

viitoare la nivelul intreprinderilor sau ca urmare a neincrederii in evolutia mediului economic

Perspective ale activitatii bancare in Romania


Avand in vedere experienta tarilor dezvoltate, dar si a tarilor aflate in tranzitie, dar cu rezultate mult mai consistente in realizarea reformelor economice, o data cu normalizarea vietii economice activitatea bancara ar putea avea urmatoarea evolutie:

A) Difuzarea tot mai accentuata in societate


In tarile dezvoltate din punct de vedere economic majoritatea covarsitoare a populatiei active intra in contact direct cu o banca sau o institutie financiara pentru asi incasa, pastra sau utiliza veniturile. In Romania se impune reformarea sistemului fiscal, una din masurile esentiale fiind introducerea impozitului pe venitul global. Pentru a reduce nivelul evaziunii fiscale toate veniturile obtinute de o persoana vor trebui consemnate intr-un cont bancar (salarii, pensii, chirii etc). Reforma sistemului de pensii controlate de catre stat vor aduce sume imense in fondurile de pensii, relansand operatiunile bancare de custodie si administrare a fondurilor. De asemenea, bancile se vor implica tot mai mult in afacerilor firmelor, in toate stadiilor acestora, de la faza de proiect la cea de finantare si de la administrarea profiturilor la gestionarea pierderilor.

B) Informatizarea activitatii bancare


Intreaga evidenta contabila trebuie sa fie informatizata si se va extinde informatizarea in corespondenta interbancara ca si in corespondenta cu clientii. De asemenea, insrumentele traditionale bancare se informatizeaza: cecul este dotat cu o pista magnetica care permite lecturarea automata si se va extinde utilizarea cambiei informatice (la lettre de change releve). Deja in Romania au aparut noi produse bancare care presupun utilizarea unor sisteme informatice foarte dezvoltate. Astfel, la marile banci romanesti sunt utilizate in

prezent atat carduri internationale cat si carduri nationale. In martie 1994 a fost creata societatea Romcard pentru procesarea si autorizarea tranzactiilor pe baza de carduri cu utilizare internationala, in sistem Visa International, Mastercard si Eurocard. In august 1995 Bancorex a fost prima banca comerciala romaneasca care a lansat cardul Visa, tipul Bussines si apoi Classic, denumite Bancorex Visa. BRD a fost prima banca care a emis pe piata romaneasca carti de plata in lei, denumite Prima. De asemenea in anul 1997 BCR a lansat un nou produs bancar: cardul de debit BCR Visa Clasic, primul card Visa emis in lei. Un alt produs bancar lansat pe piata romaneasca si care ar putea lua o amploare deosebita este banca la domiciliu. Banca Robank a lansat produsul "Home Banking Service" care reprezinta o facilitate oferita clientilor de a se conecta la sistemul intern al bancii pentru realizarea unor operatiuni bancare la distanta. Orice client al bancii care poseda un calculator echipat modern poate efectua diverse operatiuni bancare (ordine de plata in lei, operatiuni de vanzare cumparare de valuta, obtinerea de extrase de cont etc) direct de la sediul sau. O caracteristica a acestui sistem este asigurarea securitatii informatiei pe linia client-banca in special din punct de vedere al autentificarii instructiunilor de plata, prin folosirea acelorasi principii de securizare care se folosesc pentru comunicatiile intre banci. O alta facilitate oferita clientilor este crearea de catre specialistii bancii a unui soft care permite utilizarea limbii romane in derularea operatiunilor intre client si banca.

C) Intensificarea colaborarii intre banci si burse


Bancile vor juca un rol important pe piata de capital atat ca investitori in obligatiuni cat si ca intermediari pentru cientii lor, in activitatile de cumparare sau vanzare de obligatiuni si actiuni. Participarea bancilor la operatiunile efctuate in cadrul pietei de capital prezinta in principal urmatoarele avantaje: a) obtinerea de comisioane pentru activitatile de consultanta in domeniul investitilor financiare b) investirea propriilor fonduri in actiuni si obligatiuni c) acordarea de imprumuturi, din disponibil, pe pietele internationale

De asemenea, institutile bancare joaca un rol esential in compensarea si decontarea diferitelor tipuri de tranzactii efectuate in cadrul Busei de Valori. Din cele prezentate rezulta faptul ca desi bursa de valori reprezinta o institutie concurenta din punct de vedere al atragerii fondurilor, ea ofera posibilitatea bancilor da a-si spori profiturile.

Rolul de reglementare al BNR


Principalele atributii ale BNR in desfasurarea activitatii economice
Sistemul bancar sta in centrul oricarei economii de piata pentru ca el trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizarii fondurilor banesti din economie si alocarea lor in scopul desfasurarii normale a activitatii economice banii, circulatia baneasca, creditul, procesele valutare fiind instrumente active in stimularea activitatilor productive. Activand intr-un domeniu cu totul special al vietii economice, bancile au un regim special de organizare si functionare care da drept de indrumare, supraveghere si control Bancii Centrale. In orice tara dezvoltata exista o banca centrala care supravegheaza si indruma procesele si fenomenele financiar-bancare de mare insemnatate pentru tara respectiva. Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman care are ca obiect fundamental de activitate asigurarea stabilitatii monedei nationale. Pentru atingerea acestui obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit, de plati precum si de autorizarea si supravegherea prudentiala bancara pentru a asigura functionarea eficienta a sistemului bancar. BNR are dreptul exclusiv de emisiune, ea fiind singura institutie autorizata sa emita insemne monetare sub forma de bancnote si monede metalice ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei. Emisiunea de moneda de catre banca centrala se sprijina pe achizitia si monetizarea activelor monetare. Factorii care determina emisiunea de moneda de catre banca centrala sunt urmatorii: a) Avansurile directe catre tezaur b) Creantele asupra strainatatii c) Creantele asupra economiei Prin functia de emisiune, BNR are raspunderea asigurarii unei circulatii monetare sanatoase, deoarece emisiunea de moneda peste necesitatile economice are ca efect aparitia inflatiei.

De asemenea, BNR este institutia care elaboreaza si pune in aplicare polititica monetara si valutara. Politica monetara reprezinta ansamblul interventiilor bancii centrale asupra lichiditatii economiei in scopul de a contribui cu ajutorul utilizarii instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor politicii economice a statului roman. Principalele instrumente de politica monetara utilizate de catre BNR sunt manevrarea taxei scontului si sistemul rezervelor minime obligatorii pe viitor odata cu dezvoltarea pietelor financiare preconizandu-se a se utiliza si politica operatiunilor la piata libera (open market). In ceea ce priveste politica valutara, Banca Nationala a Romaniei elaboreaza si aplica politica privind cursul de schimb, stabileste si urmareste aplicarea regimului valutar pe teritoriul Romaniei. In administrarea regimului valutar, BNR raspunde de: 1) emiterea reglementarilor cu privire la operatiunile cu active externe si aur, vederea protejarii monedei nationale 2) elaborarea balantei de plati si a altor lucrari privind pozitia investitionala a tarii 3) stabilirea cursurilor de schimb pentru operatiuni proprii pe piata valutara, calcularea si publicarea cursurilor medii pentru evidenta statistica 4) pastrarea si administrarea rezervelor internationale ale statului. Banca Nationala tine in evidentele sale contul curent general al Trezoreriei Statului deschis pe numele Ministerului Finantelor, BNR primind incasarile si efectuand plati in limita disponibilitatilor in acest cont. In cursul exercitiului financiar anual pentru a acoperi decalajul temporar dintre incasarile si platile din acest cont BNR poate acorda imprumuturi cu termene de rambursare de cel mult 180 de zile in conditii de dobanda la nivelul pietei. Aceste imprumuturi nu pot depasi 7% din veniturile bugetului de stat realizate in anul precedent, iar soldul permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi dublul capitalului si al fondului de rezerva al BNR. In baza conventiei incheiate cu Ministerul Finantelor BNR poate actiona ca agent pe contul statului in ceea ce priveste: - plasarea emisiunilor de titluri de stat si alte efecte negociabile de indatorare a statului roman in

- exercitarea functiilor de agent de instrainare, titlurilor de stat

depozitare si transfer al

- plata capitalului, dobanzilor, comisioanelor si a spezelor aferente. O alta contributie importanta a BNR o reprezinta asigurarea legaturii statului roman cu organizatiile financiar bancare internationale. Ea gestioneaza si tine evidenta operatiuni lor financiare ale tarii cu organismele internationale (FMI, Banca Mondiala, Banca Reglementelor Internationale, etc). De asemenea, BNR participa in numele statului la tratative si negocieri externe in probleme financiare, monetare si de plati. BNR - BANCA A BANCILOR Pe langa celelalte atributii prezentate, principala menire a unei banci centrale o reprezinta supravegherea si coordonarea sistemului bancar. Acest rol major al bancii centrale este prezent si se manifesta cu pregnanta pe toata durata de activitate a unei societati bancare de la costituirea pana la lichidarea juridica a acesteia Societatile bancare se pot constitui si functiona numai in baza autorizatiei eliberate de BNR obtinerea acestei autorizatii trebuind sa fie prealabila constituirii societatii. Cererea de autorizare a unei societati bancare este respinsa de BNR in principal datorita urmatoarelor motive: - BNR pe baza documentatiei prezentate considera ca persoanele care administreaza, cele care supravegheaza si controleaza activitatea societatii bancare si actionarii semnificativi nu intrunesc calitatile morale si profesionale care sa asigure atingerea obiectivelor propuse in conditii compatibile cu buna functionare a sistemului bancar si cu regulile unei practici bancare sanatoase - forma juridica sub care se constituie nu este ceea de societate comerciala pe actiuni - nu sunt respectate prevederile legii bancare - nu sunt respectate prevederile referitoare la capitalul social minim pe baza caruia se constituie societatea bancara. In prezent Normele nr 8/1997 ale BNR prevad majorarea limitei capitalului social la 50 miliarde lei.

In cazul fuziunii a doua sau mai multor societati bancare, societatea bancara rezultata este obligata la randul sau sa obtina autorizatia BNR. Modificarile esentiale ale situatiei juridice a societatilor bancare necesita aprobarea prealabila a BNR. Aeste modificari se refera in principal la denumirea societatii, obiectul de activitate, suma capitalului social, sediul social, persoanele desemnate sa asigure orientarea efectiva a bancii. Deschiderea de catre o societate bancara a unor sucursale, reprezentante sau alte asemenea entitati este de asemenea supusa aprobarii prealabile a BNR. In timpul desfasurarii activitatilor specifice, orice societate bancara intra in relatii zilnice cu BNR. Principalele operatiuni ale bancii centrale cu societatile bancare sunt urmatoarele:

A. Scontarea si rescontarea Scontul si rescontul cambiilor sunt utilizate ca un mecanism de creditare prin emisiune. Cambiile emise de societatile comerciale sunt preluate de banci prin scontare si apoi cedate prin rescontare Bancii de Emisiune care efectuea pe baza acestora emisiunea unei noi transe de numerar. Prin incasarea sumelor prevazute in cambii se poate retrage din circulatie transa de numerar care a fost emisa la rescontarea cambiilor. Operatiunile de rescontare reprezinta o achizitie ferma, cu plata imediata de catre BNR a unor creante prezentate de bancile comerciale. Aceste operatiuni se desfasoara pe baza unei rate a dobanzii stabilite de BNR si care este cunoscuta de bancile comerciale. Prin aceasta operatiune, bancile comerciale obtin lichiditatile de care au nevoie, BNR avand in acest proces un rol pasiv, ea doar raspunzand solicitarilor bancilor comerciale. Taxa scontului joaca un rol central in determinarea dobanzilor la creditele acordate de societatile bancare, de aceea manevrarea taxei scontului reprezinta unul dintre cele mai utilizate instrumente de politica monetara. In Romania. Scaderea taxei oficiale a scontului este semnalul "ieftinirii" creditului si are ca efect dezvoltarea activitatilor economice pe seama unor utilizari tot mai mari a creditului bancar. Cresterea taxei scontului are ca efect cresterea generala a dobanzilor, o crestere a costurilor suportate pentru utilizarea creditului si o scadere a profiturilor pentru cei care utilizeaza capitaluri imprumutate. Din aceasta cauza utilizatori de fonduri straine vor renunta sa

mai contracteze noi credite,

in acest fel preintimpinindu-se si normalizandu-se

fenomenele de "supraincalzire" a economiei.

B. Acordarea de credite societatilor bancare Conform articolului 20 din legea 101/1998 privind statutul BNR, aceasta poate acorda bancilor credite pe termen scurt (maximum 90 de zile) garantate cu: titluri de stat provenite din emisiuni publice cu scadenta de plata de pana la 1 an cambii si bilete la ordin emise de catre persoane juridice eligibile warante sau recipise de depozit depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR, constand din orice active pe care aceasta le poate vinde, cumpara sau tranzactiona. Creditele de refinantare acordate de BNR societatilor bancare sunt: creditul structural, creditul de licitatie, creditul special si creditul lombard (overdraft) Creditul structural este o forma de finantare prin care societatea bancara este autorizata sa preleveze succesiv sume dintr-un cont deschis de BNR si in cadrul unui interval de timp (scadenta) prestabilite. BNR acorda acest credit in cadrul unui plafon stabilit pentru fiecare banca si poate decide unilateral cu un preaviz de 2 zile lucratoare reducerea sau anularea plafoanelor pentru creditele structurale. Nivelul dobanzilor pentru acest tip de credit se stabileste de BNR. Dobanzile aferente se calculeaza la soldul angajamentelor zilnce efective si se plateste la scadenta , daca la acordare nu se prevede altfel. Creditul de licitatie reprezinta principala forma de refinantare acordata de BNR. El se acorda pe operioada de maximum 15 zile calendaristice si este garantat cu titluri de stat si alte hartii de valoare acceptate. Acest tip de credit se acorda in cadrul unui plafon maxim pentru intregul sistem bancar si pe o durata fixa stabilita de BNR. Ratele dobanzilor se determina competitiv in cadrul sedintei de licitatie fara a putea fi mai mici decat nivelul de pornire stabilit de BNR. Creditele se acorda societatilor bancare declarate castigatoare in ziua imediat urmatoare. Dobanda aferenta se calculeaza proportional cu suma obtinuta si cu termenul de rambursare si se plateste la scadenta. Creditul special este o forma exceptionala de refinantare acordata de BNR societatilor bantatilor bancare aflate in criza de lichiditate. Se acorda pe o durata de

maximum 30 de zile calencalendaristice si se garanteaza cu titluri de stat sau alte hartii de valoare acceptate. In mod special el poate fi garantat cu active reale din patrimoniul societatii bancare. Acordarea acestui tip de credit este conditionata de prezentarea unui program de redresare financiara agreat de BNR. Creditul lombard este o forma de refinantare cu totul speciala acordata peste noapte societatilor bancare pentru asigurarea platilor zilnice ale acestora. Creditul lombard este reprezentat de soldul debitor inregistrat la inchiderea zilei in contul curent al societatii bancare care deschis la BNR, acest sold se transforma automat in contul de credit lombard. Acest tip de credit se acorda in limita unui plafon egal cu 75% din nivelul fondurilor proprii ale societatilor bancare. Dobanzile aferente se calculeaza zilnic si se platesc lunar in ultima zi lucratoare a lunii. C. Deschiderea de conturi curente societatilor bancare si a altor institutii de credit si efectuarea de incasari si plati intre acestea, BNR functionand ca o banca a bancilor. Potrivit dispozitiilor legale toate societatile bancare sunt obligate sa deschida conturi curente la BNR. Banca Centrala efectueaza servicii de compensare si decontare intre societatile bancare prin intermediul conturilor deschise de acestea. In Romania, sistemul national de plati este organizat pe structura retelei teritoriale a BNR. In cadrul acestui sistem de plati interbancar participa cu drepturi egale toate bancile autorizate precum si alte institutii de intermediere financiar bancara. Viteza decontarilor a imbunatatita, aproximativ 5 zile, iar a unui ordin de plata de la 9-15 zile la 4 zile. D. Stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii pe care societatile bancare sunt obligate sa le mentina in conturi speciale deschise in evidentele BNR. Sistemul rezervelor obligatorii reprezinta obligatia societatilor bancare care constituie depozite sa consemneze in conturile deschise la BNR o anumita suma determinata de regula prin cote pro centuale. Baza de calcul asupra careia aceste cote se constituie din: a) mijloace banesti in moneda nationala atrase de societati bancare de la persoane fizice si juridice sub forma de de depozite sau instrumente negociabile sau nenegociabile. Se excepteaza depozitele guvernamentale si cele asociate acestora, precum si depozitele atrase de la alte institutii care sunt obligate sa constituie rezerve obligatorii. fost mult durata medie a decontarii unui cec a scazut de la 15-20 de zile la

b) mijloace banesti in valuta convertibila atrese de societatile bancare de la persoanele fizice si juridice. Se excepteaza sumele atrase de la alte societati bancare romane sau straine. Acest sistem este unul dintre principalele instrumente de politica monetara utilizate de BNR prin utilizarea rezervelor minime obligatorii activitatea de creditare a bancilor comerciale este limitata prin reducerea resurselor disponibile. Daca rezervele minime obligatorii sunt mari volumul creditelor pe care il pot acorda bancile aceste rezerve comerciale este mai mic si invers. In ceea ce priveste remunerarea, formate in Romania sunt remunerate la un nivel scazut (13 %). E. Scontarea, dobandirea, luarea in gaj sau vanzarea de titluri si alte valori asupra societatilor bancare Aceste operatiuni reprezinta un alt instrument de politica monetara, politica

operatiilor la piata deschisa. Politica de open market este interventia bancii centrale pe piata monetara pentru a creste sau diminua lichiditatile agentilor ce opereaza pe aceasta piata si prin aceasta posibilitatile lor de acordare a creditului si de creatie a monedei scripturale. Astfel, cand se doreste reducerea volumului creditelor acordate, banca centrala intervine pe aceasta piata vanzand titluri de valoare, operatiune care are ca efect reducerea resurselor de creditare ale bacilor comerciale. Cand se doreste cresterea lichiditatii sistemului bancar banca centrala cumparara aceste titluri de la societatile bancare alimentandu-le pe acestea cu moneda centrala. In Romania acest instrument de politica monetara este foarte putin utilizat. SUPRAVEGHEREA BANCARA Supravegherea bancara esta activitatea in cadrul careia se asigura functionarea eficienta a bancilor in vederea mentinerii unui sistem bancar viabil si stabil. Aceasta activitate are un caracter prudential urmarind minimizarea unor riscuri privind: 1) aparitia unor pierderi financiare substantiale 2) aparitia unor intreruperi sau disfunctionalitati in sistemele de plati 3) pierderea controlului monetar 4) periclitarea investitiilor si a dezvoltarii viitoare 5) pierderea increderii in moneda nationala.

Pentru evitarea sau limitarea aparitiei si extinderii acestor riscuri, BNR incearca sa determine un management prudent al societatilor bancare. Ea emite o serie de reglementari si standarde prudentiale prin care administrarea precauta a fiecarei institutii de credit. Instituirea supravegherii predentiale bancare nu semnifica o lipsa de incredere in functionarea bancilor in cadrul economiei de piata. Bancile sunt libere sa actioneze potrivit politicii si strategiei proprii, dar aspectele deosebite ale activitatii lor necesita monitorizarea si supervizarea activitatii fiecareia, dar si a intregului sistem bancar de catre o autoritate de control. Necesitatea supravegherii bancare izvoraste din particularitatile activitatii bancare si din consecintele negative pe care le poate propaga falimentul bancar in intreaga societate. O prima particularitate a activitatii bancare consta in scadenta diferita a elementelor din activul si pasivul bilantului contabil. In timp ce majoritatea depozitelor bancare sunt pe termen scurt, creditele acordate pot fi adeseori pe termen lung. Aceasta discordanta dintre volumul si durata sau scadenta resurselor si plasamentelor necesita un management eficient al activelor si pasivelor bilantiere precum si flexibilitate in alegerea tacticilor manageriale. Solvabilitatea bancilor depinde mult de increderea publicului in aceste institutii. Deoarece depozitele atrase au o mare pondere in resursele bancii, deteriorarea imaginii acesteia genereaza un val masiv de solicitari de retragere a fondurilor, ceea ce va afecta solvabilitatea si stabilitatea institutiilor in cauza. O alta particularitate este lipsa de trasparenta in activitatea bancii. Bilantul in forma in care este publicat este foarte putin trasparent oferind informatii insuficiente despre calitatea activitatii desfasurate. Lipsesc informatii privind calitatea portofoliului de credite, numarul si structura depozitelor, scadenta depozitelor - elemente de mare importanta pentru cei care doresc sa intre in relatii cu banca. Falimentul unei banci genereaza grave repercursiuni in intregul sistem economic si are ca prima reactie scaderea credibilitatii in sectorul bancar in ansamblul sau. In cazul falimentului bancar prima consecinta o reprezinta pierderile financiare mari suportate de creditorii bancii: deponenti, alte banci, actionari si statul. A doua consecinta negativa este perturbarea grava sau chiar intreruperea sistemului de plati. Falimentul bancar va face dificila realizarea platilor datorita faptului ca o parte din reteaua teritoriala a bancilor va inceta sa opereze. Deoarece bancile sunt un element esential al sistemului de plati, iar agentii economici isi onoreaza se urmareste conducerea si

majoritatea obligatiilor banesti prin intermediul sistemului bancar falimentul uneia sau mai multor societati bancare va dezorganiza intregul sistem de plati, punand activitatea bancara in fata unor probleme foarte delicate. Falimentul bancar afecteaza lichiditatea, rentabilitatea si solvabilitatea altor participanti pe piata. "Efectul domino" are loc prin trei mecanisme si demonstreaza modul in care falimentul unei banci se poate extinde si la banci afectand intregul sistem economic. Mecanismul de propagare al dificultatilor este urmatorul: a) deponentii, persoane fizice sau juridice, bancile si alte entitati care si-au plasat banii in banca falimentara isi vor pierde total sau partial depozitele costituite, ceea ce va afecta lichiditatea si rentabilitatea acestora. Aceste pierderi vor determina cresterea vulnerabilitatii lor la provocarile pietei imediate sau viitoare. b) pierderea increderii in viabilitatea si stabilitatea unei banci genereaza fenomenul de retragere masiva a depozitelor constituite in cadrul sistemului bancar. Bancile vor fi percepute de public ca fiind nesigure si se vor confrunta cu o importanta scadere a resurselor atrase. Efectul retragerii depozitelor este scaderea drastica a lichiditatii bancilor, ceea ce pe fondul unor dificultati financiare poate conduce chiar la falimentul bancii respective. c) pierderea increderii in serviciile bancare ca mijloc de fructificare al economiilor. Aceasta erodare a increderii determina mutatii in stuctura consumului si in orientarea plasamentului economiilor acestuia. Aceste modificari pot consta in: - orientarea economiilor banesti catre investitii neproductive: achizitia unor obiecte din aur, alte metale pretioase, opere de arta, etc - migratia economiilor banesti in afara granitelor tarii unde ar avea sansa unor investitii mai sigure; are loc o hemoragie a capitalurilor cu consecinte nefaste asupra relansarii si dezvoltarii economice - plasarea acestor economii in valute liber convertibile, ceea ce ar conduce la cresterea cererii pentru aceste valute si devalorizarea accentuata a monedei nationale - achizitionarea de proprietati imobiliare, obiecte de uz casnic, ceea ce conduce la cresterea cererii pentru aceste produse, cresterea preturilor si accentuarea inflatiei.

Datorita acestor consecinte negative BNR acorda o importanta deosebita supravegherii prudentiale bancare. Principalele obiective urmarite sunt: a) mentinerea increderii publicului in sectorul bancar. Insasi existenta autoritatii de supraveghere bancara constituie un factor psihologic care contribuie la cresterea increderii in sistemul bancar. b) protejarea fondurilor deponentilor prin limitarea riscului asumat de acestia. In Romania sumele deponentilor sunt garantate in cadrul unui plafon de 35,5 milioane lei c) dezvoltarea unui sistem bancar viabil si stabil, responsabil pentru serviciile oferite si practicarea unor costuri rezonabile Supravegherea prudentiala a societatilor bancare este realizata de BNR pe doua cai: a) pe baza raportarilor de prudenta bancara transmise bancii centrale (supraveghere off-site). In conformitate cu reglementarile de prudenta bancara, obligatia sa raporteze BNR urmatoarii indicatori de performantelor lor financiare: indicatorul de solvabilitate (adecvarea capitalului) imprumuturile mari acordate clientilor pozitia valutara zilnica clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc. b) prin inspectii la sediul bancilor (examinare on-site). In anul 1997 s-au efectuat actiuni de inspectie la 13 societati bancare. Concluziile acestor inspectii au reliefat pe de o parte viabilitatea sistemului bancar romanesc, dar si unele probleme cu caracter general cu care se confrunta in prezent bancile: capitalizare insuficienta, lipsa unor politici adecvate de administrare a resurselor si plasamentelor si un control intern uneori necorespunzator. In anul 1996, potrivit prevederilor Legii 64/1995, BNR in calitate de creditor, a declansat actiunile in instanta in vederea reorganizarii si lichidarii societatilor bancare Credit Bank si Dacia Felix la care s-a constatat situatia de incetare a platilor. societatile bancare au apreciere a viabilitatii

In anul 1997 s-au inregistrat dificultati la nivelul bancilor Columna si Bankoop pentru care BNR a adoptat masuri de remediere si decadere din calitatea de fondatori, administratori, presedinte a persoanelor care s-au facut vinovate de deteriorarea situatiei celor doua societati bancare, iar in anul 1999 banca Albina a fost declarata de BNR in stare de faliment.

Principalele operatiuni efectuate de bancile comerciale


Principalele institutii financiare in cadrul economiei de piata sunt bancile comerciale. Acestea sunt institutii specializate atat in atragerea de resurse (in principal prin constituirea depozitelor) si plasarea acestora prin acordarea de credite cat si in efectuarea platilor intre titularii de cont, agentii econmici. Numele de "comerciale" subliniaza faptul ca aceste banci aloca o parte substantiala a resurselor lor pentru a satisface nevoile financiare ale clientilor lor, pe baze pur comerciale. Principala caracteristica a bancilor comerciale este posibilitatea lor de a pune in circulatie creante asupra lor insasi care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare, transformand activele nemonetare in moneda. Inscrierile in conturile bancare a creditelor acordate constituie momentul creatiei monedei scripturale. Crearea monedei scripturale are loc sub impulsul diferitilor participanti la viata econonomica care solicita credite sectorului bancar. Banca achizitioneaza un activ nemonetar (scontarea unei cambii, cumpararea de devize, de bonuri de tezaur) si ea plateste aceste achizitii pritr-o inscriptie in contul vanzatorului, aceste active nemonetare sunt transformate cu ajutorul bancilor in mijloace de plata. Bancile comerciale sunt si principalul canal de transmitere a politicii monetare si principalul creditor al statului, achizitionand majoritatea titlurilor de valoare emise de catre stat si de administratia publica locala. Pentru atingerea acestor obiective, bancile comerciale efectueaza anumite operatiuni specifice care dupa sensul si continutul lor se pot imparti in pasive si active precum si in operatiuni extrabilantiere.

OPERATIUNILE PASIVE ALE BANCILOR COMERCIALE Operatiunile pasive sunt acele operatiuni prin care bancile isi constituie resursele pentru inceperea si derularea activitatii lor. Aceste resurse se impart in doua mari categorii: a) RESURSE ATRASE SAU OBLIGATII 1. Resurse atrase de la clienti 2. Imprumuturi de la Banca Centrala si alte institutii financiare 3. Emiterea de obligatiuni

1. DEPOZITELE ATRASE Depozitele bancare reprezinta atragerea resurselor banesti de la persoanele

juridice si fizice in vederea pastrarii si fructificarii lor. Scopul atragerii acestor resurse banesti il reprezinta constituirea resurselor necesare pentru efectuarea operatiunilor pasive. Aceste depozite au un dublu caracter. Ele reprezinta obligatii ale bancii fata de depunatori rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile, iar pe de alta parte ele reprezinta pentru depunatori creante fata de banca pe care acestia le pot utiliza pentru efectuarea platilor catre terti, prin operarea in cont. In raport cu termenul restituirii depozitele in numerar pot fi: a) depozite la vedere. In cazul acestor depozite deponentul isi poate retrage oricand suma incredintata bancii spre pastrare, beneficiind insa de o dobanda mai redusa. Cu toate ca depunatorii pot dispune in orice moment de utilizarea acestor depozite, creditare. b) Depozitele la termen asigura fructificarea economiilor persoanelor juridice si fizice pe un termen mai indelungat. In acest caz depanutorul poate retrage suma numai dupa un interval de timp prestabilit, dar el beneficiaza de o dobanda mai ridicata. In cadrul BCR in anul 1997 dobanzile au variat intre 38 % si 108 % pentru depozitele in lei rata medie ponderata fiind de 64 %, iar pentru depozitele in valuta ele in general la dispozitia bancii ramane un sold mediu parmanent care exprima posibilitatile de fructificare a depozitelor prin folosirea lor ca resurse de

au variat de la 2 % la 6 %, rata medie ponderata fiiind de 3 %.

Deoarece

aceste

depozite se caracterizeaza printr-o stabilitate mare in timp ele reprezinta principala sursa intre pasivele bancare. Aceste depozite sunt atrase de banci prin emiterea de certificate de depozit negociabile purtatoare de dobanzi si cu scadente foarte diversificate. Un alt avantaj al certificatului de depozit il constituie caracterul lor negociabil, pe langa dobanda incasata posesorul lor avand posibilitatea de a-l negocia pe piata, putandu-l trasforma usor in numerar. In cazul BCR depozitele reprezinta principala modalitate de formare a resurselor bancii, raportul dintre totalul depozitelor atrase si totalul resurselor fiind: in 1996: in 1997: 66,9 % 71,2 %. 2. IMPRUMUTURILE Imprumuturile contractate de bancile comerciale se pot grupa in doua categorii: imprumuturi de refinantare de la BNR si imprumuturi contractate de la alte institutii financiare. Bancile apeleaza la refinantare pentru a-si imbunatati lichiditatea si pentru optimizarea structurii portofoliului de titluri pe care le detin si imbraca mai multe forme: a) rescontarea cambiilor. Daca o banca are nevoie de lichiditati ea poate resconta la BNR o parte din cambiile detinute in portofoliul sau. Prin aceasta operatiune in schimbul unei sume platite numita taxa scontului banca comerciala poate intra in posesia sumelor prevazute in cambii. b) cedarea in pensiune (cu contract de rascumparare) a unei parti din portofoliul de titluri c) contractarea de imprumuturi prin angajarea de titluri numita si operatiune de lombardare. Acestea sunt operatiuni de imprumut pe garantii de efecte publice (obligatiuni si bonuri de tezaur), operatiuni prin care banca obtine de la BNR resurse pe termen scurt, valorificandu-si portofoliul de hartii de valoare. Imprumuturile contractate de la alte institutii financiare sunt imprumuturi interbancare pe termen scurt la o rata a dobanzii minima.

In cadrul BCR imprumuturile contractate au avut urmatoarea pondere in bilant: in 1996: in 1997: 16,36 % 5,45 %.

3. EMITEREA DE OBLIGATIUNI Imprumuturile obligatare constituie o modalitate de indatorare pe termen lung. Atragerea de resurse financiare prin emisiunea de titluri de credit, de obligatiuni detin in general o pondere mica in ansamblul operatiunilor pasive ale bancilor comerciale. In martie 1997, BCR a emis obligatiuni in valoare de 75 milioane $ cu scadenta in anul 2000. Obligatiunile au o dobanda de 9,125 % si au fost emise cu un discount de 0,143 %. Dobanda obligatiunilor este platita anual in fiecare an pe 10 martie. Obligatiunile vor fi rascumparate la va loarea lor nominala impreuna cu dobanda cumulata din ultimul an la 10 martie 2000. Raportul obligatiuni/total resurse la nivelul BCR este de 3,3 %. La nivelul BCR ponderea resurselor imprumutate in totalul resurselor este urmatoarea: in 1996: in 1997: 89 % 85 %.

Pe baza acestor procente se poate afirma faptul ca bancile sunt institutii care lucreaza cu banii altora.

b) FONDURILE ACTIONARILOR Fondurile actionarilor sunt constituite din capitalul social si fondul de rezerva. Capitalul social reprezinta capitalul investit de actionari atat la infintare cat si ulterior daca au loc emisiuni suplimentare de actiuni. In Romania capitalul social minim

necesar pentru

infintarea unei societati bancare este de 50 miliarde lei. Fondul de

rezerva se constituie treptat prin repartizarea unei anumite parti din profitul anual. Aceste fonduri au un aport redus la formarea resurselor bancilor, deoarece

acestea reprezinta prin definitie intermediari in reciclarea si valorificarea fondurilor disponibile in economie. In cadrul BCR ponderea fondurilor actionarilor in totalul pasivului bilantier este de aproximativ 15 %.

Grafic, resursele atrase de BCR, cum sunt ele reflectate in pasivul bilantier pot fi reprezentate astfel: Se remarca o crestere destul de semnificativa a ponderii fondurilor proprii de la 11,04 % in 1996 la 15,02 % in 1997, ceea ce semnifica o crestere a gradului de siguranta a bancii, BCR dispunand de fonduri proprii suficiente pentru a face fata unor dezechilibre conjuncturale.

OPERATIUNILE ACTIVE ALE BANCILOR COMERCIALE Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile prin care bancile isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functiilor prevazute in statut si obtinerii de profit. In activul bilantier al unei societati bancare sunt creantele bancii asupra altor agenti economici, adica creantele asupra populatiei si agentilor economici nascute cu ocazia acordarii de credite, la care se adauga creantele asupra statului si asupra bancii centrale materializate in bilete de banca sau in soldul creditor al contului curent al bancii comerciale deschis la BNR. Aceste operatiuni sunt reflectate in activul bilantier prin urmatoarele posturi: - numerar si depozite la BNR si la alte banci. - titluri de valoare detinute - credite - active corporale si alte active Creantele asupra bancii centrale si altor banci reprezinta disponibilitati in moneda centrala pe care bancile comerciale trebuie sa le posede pentru a asigura conversia monedei lor scripturale in moneda legala. Satisfacerea acestei necesitati genereaza un anumit cost pentru bantru bancile comerciale deoarece aceste creante nu sunt remunerate sau sunt remunerate foarte slab Acestea reprezinta rezerva primara reprezentand principala acoperire in cazul retragerii depozitelor, acoperirii cererii clientilor pentru credite si platilor imediate pentru acoperirea diverselor cheltuieli. In structura portofoliului de titluri sunt incluse titluri de proprietate si de creanta, guvernamentale si private, pe termen lung, mediu sau scurt. Aceste titluri aduc bancilor detinatoare venituri sub forma de dividende, dobanzi scont sau renta. Orice banca isi constituie un portofoliu de titluri pentru obtinerea acestor venituri, cat si pentru asigurarea lichiditatii in special prin detinerea de titluri pe termen scurt. Marimea portofoliului de titluri pe care-l poate detine o banca comerciala este determinata in special de trei factori: - volumul resurselor disponibile dupa satisfacerea nevoilor de lichiditate si a solicitarilor de credit

- volumul titlurilor necasare ca garantii - rentabilitatea relativa a plasamentului in titluri. Aceste investitii ale societatilor bancare constituie rezerva secundara. Principalele

investitii sunt in titluri emise de catre stat, municipalitati si alte autoritati locale. O pondere insemnata in cadrul acestui portofoliu de titluri o au certificatele de tezaur emise de Trezorerie, acestea putand fi vandute repede pentru a acoperi debite in numerar pe termen scurt. In plus, aceste titluri nu prezinta riscul de neplata. Portofoliul de titluri este constituit in principal prin urmatoarele modalitati: a) scontarea cambiilor

b) luarea titlurilor in pensiune cu contract de rascumparare (vanzatorul se obliga sa rascumpere aceste titluri la acelasi pret, plus o dobanda calculata la valoarea nominala a titlurilor, taxa de pensiune si numarul de zile pana la rascumparare. c) lombardarea titlurilor de credit pe termen lung emise de catre stat sau intreprinderi (imprumut garantat cu hartii de valoare) d) achizitia directa a titlurilor prin subscriere, licitatie sau prin intermediul Bursei BCR detine titluri de participare in principal la 8 societati comerciale. Valoarea titlurilor de participare in totalul activului bilantier este urmatoarea: in 1996: in 1997: 12,5 % 18,7 %.

Ponderea principala in activitatile active efectuate de o banca o au creditele In cadrul BCR ponderea creditelor fata de totalul activului bilantier este urmatoarea: in 1996: in 1997: 58,7 % 41 %.

Dupa cum se poate remarca valoarea creditelor ajustata la inflatie prezinta o scadere in 1997 fata de 1996 aceasta datorandu-se mai multor cauze: - rata inflatiei foarte ridicata in 1997 (151,4 %)

- masuri prudentiale luate de banca - retinerea unor agenti economici de a contracta noi credite in conditiile unor dobanzi foarte ridicate in cursul anului 1997 (112,7 % rata medie a dobanzii la creditelor acordate in luna aprilie 1997). Operatiunile extrabilantiere sunt acele operatiuni pe baza carora bancile incaseaza comisioane si speze bancare de la clientii lor. a) Operatiuni de remitere de sume banesti prin banca. Aceste operatiuni se realizeaza daca in special daca diferiti clinti ai bancii au sedii in localitati diferite. b) Operatiunile de incasare sunt acelea prin care bancile primesc si remit documente pentru incasare de la diferiti clienti ai lor. (facturi, cambii, cecuri etc) c) Operatiunile de acreditiv. Aceste operatiuni constatau in separarea unei sume din contul unui client care are calitatea de cumparator si trecerea ei intr-un cont de depozit bancar la dispozitia bancii furnizorului. Pe masura livrarii marfurilor de catre furnizor si dovedirii acestei livrari prin documente, aferenta in contul furnizorului. d) Operatiunile de mandat sunt acele operatiuni prin care bancile comerciale le realizeaza in numele si din insarcinarea unor clienti. Ele privesc tinerea anumitor registre, efectuarea unor plati, etc. banca furnizorului trece suma

Rata dobanzii si politica BNR 1990 - 1999


Autoritatile monetare, pentru stavilirea procesului inflationist declansat dupa prima liberalizare a preturilor (octombrie 1990), au utilizat o politica a ratelor inalte a dobanzilor corelata cu masuri restrictive in domeniul expansiunii monetare. Aceste masuri corecte din punct de vedere monetar nu au avut rezultatele scontate deoarece ele nu au fost insotite de masuri de eficientizare si restructurare a sectorului real al economiei. Practicarea acestei politici a dobanzilor inalte in conditiile actuale are efecte contrare celor urmarite in conditiile lipsei de concurenta de pe piata, a existentei unor agenti economici in pozitia de monopol in ramurile vitale ale economiei. Pentru aceste unitati majorarea preturilor la produsele oferite, inclusiv ca urmare a suportarii unor cheltuieli mari cu dobanzile si deci alimentarea procesului inflationist nu constituie o problema. In toata aceasta perioada cei care au incercat sa economiseasca nu au fost protejati, economiile lor pierzandu-si din valoare ca urmare a inflatiei ridicate. Din analiza ratei medii lunare a dobanzii medii bancare cu rata inflatiei rezulta faptul ca o lunga perioada de timp dobanzile au fost real-negative. Evolutia celor doi indicatori in perioada 1991-1998 este: % Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 Rata anuala a inflatiei 125 116,1 146,8 49,1 25,2 45,6 154 34,8
Sursa: Raport BNR 1998

Rata anuala a dobanzii 12, 59 52,31 62,44 58,9 36,5 38,1 51,6 38,3

Din cele prezentate rezulta faptul ca intre anii 1991-1993 dobanzile au fost real negative situandu-se sub nivelul inflatiei inregistrat in perioada celor trei ani. Incepand cu decembrie 1993 s-a trecut de la dobanzile real negative la cele real pozitive. Acestea s-au mentinut cu anumite exceptii (noiembrie 1995, mai 1996, iulie 1996) pana in noiembrie 1996, in perioada noiembrie1996-aprilie 1997 dobanzile devenind din nou real negative. Sfarsitul anului 1997 a adus calmarea procesului inflationist dobanzile, devenind din nou real pozitive. Practicarea pe termen lung a unor dobanzi ridicate (pentru a contracara efectele negative ale inflatiei) influenteaza in mod negativ economia reala, deoarece la relansarea economica contribuie intr-o proportie importanta si practicarea unor credite ieftine, cu dobanzi acceptabile.

Principalele categorii de credite acordate de BCR


Operatiunea de credit reprezinta actiunea prin care banca se angajeaza sa puna la dispozitia clientilor fonduri banesti intr-un anumit cuantum sau se obliga prin semnatura sa achite anumite datorii ale clientilor daca acestia nu le ramburseaza la scadenta (avalul, fiecarui cautiunea). BCR vine in intampinarea nevoilor de creditare ale clientilor sai cu o gama variata de credite, in functie de necesitatile si particularitatile agent economic client al bancii, principalele tipuri de credite practicate de banca fiind:

A) Creditul global de exploatare reprezinta o modalitate de creditare globala, de ansamblu a activitatii unui agent economic. Acest tip de credit functioneaza dupa sistemul revolving si se acorda pentru aprovizionari cu materii prime, energie, combustibili, materiale, alte cheltuieli necesare a se efectua pentru realizarea si

finalizarea productiei de marfuri, executarii de lucrari si prestarii de servicii care urmeaza a se livra partenerilor agentului economic ca urmare a unor contracte ferme incheiate anterior. Marimea valorica a acestor credite se determina in urma analizei trimestriale a fluxului de lichiditati (cash-flow). Acesta reprezinta un instrument tehnic care reflecta situatia intrarilor de lichiditati (incasari) si a iesirilor de lichiditati intr-o perioada viitoare. Pentru elaborarea fluxului de lichiditati trebuie avute in vedere toate modificarile care pot aparea in bilantul contabil si contul de profit si pierdere, mai putin miscarile privind amortizarea si provizioanele. La elaborarea fluxului de lichiditati trebuie urmarite urmatoarele aspecte: a) fluxul de lichiditati prognozat include toate veniturile ce se vor incasa si platile ce se vor efectua in perioada respectiva b) incasarile si platile se iau in considerare pentru perioada in care exista certitudinea ca se vor realiza

c) utilitatea acestui instrument de analiza depinde in mod fundamental de veridicitatea ipotezelor luate in considerare d) disponibilul/necesarul de lichiditati rezultat in urma analizei cash-flow-ului va fi ajustat cu incasarile si platile care decurg din derularea altor tipuri de credite (linii de credite, credite prin conturi separate de imprumut etc). Creditele globale de exploatare se acorda pe o perioada de cel mult 3 luni. Aceste credite pot fi prelungite succesiv cu inca 3 luni, dar fara a se depasi 1 an de la acordarea primului credit. Daca se decide prelungirea termenului pe care se acorda un astfel de credit, trebuie mentinuta de asemenea si valabilitatea contractelor de garantie sau se va solicta majorarea si prelungirea acestora dupa caz. In cazul acordarii de credite globale de exploatare, pentru a se asigura recuperarea creantelor bancii pe langa alte metode de garantare se utilizeaza si cesiunea de creanta, care trebuie sa fie notificata clientilor debitorului. B) Liniile de credit reprezinta o modalitate de creditare care functioneaza dupa sistemul revolving. Banca pune la dispozitia debitorilor fonduri banesti in limita unui plafon maxim, agentii economici putand utiliza aceste sume fractionat in functie de nevoile lor specifice, cu conditia ca soldul zilnic al angajamentului sa nu depaseasca volumul liniei de credit aprobat. Aceste credite se acorda pentru finantarea activitatii curente a agentului economic (aprovizionare, productie, desfacere) sau pentru sprijinirea anumitor proiecte sau contracte. Creditele sub forma liniilor de credite se acorda pe termen de 1, 3, 6 sau cel mult 12 luni. Pentru ca un agent economic sa poate beneficia de acest tip de credit trebuie sa indeplineasca anumite conditii: a) sa prezinte performante financiare acceptabile (categoria A sau B) si au un serviciu bun al datoriei. Agentii care se incadreaza in categoriile C sau D pot obtine astfel de credite doar pentru finantarea activitatii de export si daca activitatea de export detine o pondere importanta in cifra de afaceri si are un caracter permanent. b) sa fie clienti permanenti ai bancii si dispun de un capital varsat de cel putin 10 milioane lei c) sa prezinte o evolutie pozitiva a indicatorilor de bonitate.

Volumul creditelor prin intermediul liniilor de credite se determina tinandu-se cont de cifra de afaceri si durata medie de incasare a clientilor, dupa formula:

, unde CA=cifra de afaceri aferenta perioadei luata in calcul (1, 3, 6, 12 luni) Nz=durata medie in zile de incasare a clientilor T=perioada pe care se acorda creditul (30, 90, 180, 360 zile). Cifra de afaceri utilizata pentru dimensionarea creditului are la baza cifra de afaceri realizata in luna/trimestrul/semestrul/anul precedent care se ajusteaza infunctie de contractele si comenzile existente, fluxul de lichiditati al debitorului si alte elemente care influenteaza ma rimea si evolutia cifrei de afaceri. Durata medie de incasare a clientilor se exprima in numar de zile si se calculeaza dupa urmatoarea formula:

, unde: Nz = numarul de zile de incasare a clientilor F1= valoarea facturilor neincasate la inceputul perioadei F2 = valoarea facturilor de incasat la finele perioadei P = perioada luata in calcul (luna, trimestru, semestru, an) CA = cifra de afaceri aferenta perioadei luata in calcul. La scadenta liniile de credit pot fi prelungite in mod repetat cu conditia ca suma rambursarilor efectuate de agentul economic debitor intr-o perioada de timp sa fie cel putin la nivelul plafonului stabilit pentru linia de credit respectiva. Utilizarea acestui tip de credit prezinta avantaje importante atat pentru banca cat si pentru agentii economici beneficiari deoarece:

- modalitatea tehnica prin care se stabileste nivelul sau este simpla si permite oricand recalcularea acestui nivel in functie de necesitati - deoarece ele functioneaza dupa sistemul revolving permit o mare libertate in utilizarea lor de catre beneficiari, care pot efectua trageri si rambursari in orice moment - termenul de valabilitate poate fi prelungit in mod repetat cu conditia ca utilizarea liniei sa aiba un caracter de fregventa. Acest fapt confera o facilitate importanta clientilor bancii pe linia garantiilor deoarece actele de garantii (gajuri, ipoteci etc) au un caracter de accesoriu la contractul de imprumut si raman valabile pe toata perioada creditarii, ceea ce scuteste firmele beneficiare de cheltuieli suplimentare cu formalizarea repetata a actelor de garantii - dobanda se calculeaza si se plateste numai pentru sumele efectiv utilizate diminuate cu rambursarile, deci pentru soldul net al creditului. Foarte important este faptul ca BCR nu finanteaza necesitatile de ansamblu ale unui agent economic atat prin credite globale de exploatare cat si prin linii de credit. C) Creditele de scont Cambia si biletul la ordin reprezinta potrivit legii titluri de credit care pun in legatura urmatoarele persoane: -tragatorul, care este persoana fizica sau juridica care emite cambia -trasul care este persoana indicata de tragator cambia -beneficiarul care este persoana in favoarea careia se emite cambia Daca posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin care poate fi beneficiarul sau ultimul girator, in cazul girarii cambiei doreste incasarea sumei inscrise in titlul de credit inainte de scadenta, se poate adresa bancii, operatiune care poarta titlul de scontare. In cadrul BCR se primesc spre scontare titluri care pe langa respectarea cerintelor de forma si fond prevazute expres in lege intrunesc si urmatoarele conditii: si care este obligata sa plateasca

a) titlul este acceptat legal la plata b) intervalul cuprins intre momentul prezentarii la scont si scadenta titlului nu depaseste un an c) daca trasul este client al altei banci, titlul este acceptat doar daca este avalizat de societatea bancara care-l deserveste pe tras. De asemenea, aceasta societate bancara trebuie sa fie agreata de BCR, iar expunerea BCR fata de aceasta se incadreaza in limita de risc acceptata. Pentru aceasta operatiune de creditare prin scontarea titlrilor este perceputa taxa scontului. Aceasta facilitate oferita posesorilor titlirilor scontate se datoreaza in special procedeului de rescontare, operatiune prin care banca finantatoare poate obtine lichiditatile necesare depunand aceste titluri la BNR. D) Creditele de factoring sunt operatiile prin care clientul bancii denumit "aderent" transfera dreptul de proprietate asupra creantelor sale reflectate intr-o serie de facturi comerciale catre banca (factor), acesta urmand sa realizeze incasarea efectiva a acestor creante. Deoarece banca isi asuma riscul de neplata al acestor creante plateste valoarea nominala a acestora mai putin agio, fie imediat, fie la scadenta acestora sau la termenele contractuale stabilite cu aderentii. Cu toate ca exista mai tipuri de operatiuni de factoring (factoring partial, factoring total factoring cu plata imediata, cu plata la o data viitoare), in cadrul BCR se utilizeaza creditele de factoring in situatia factoring-ului mixt. In cadrul acestui sistem, banca plateste la prezentare o parte din contravaloarea facturilor sub forma de avans (maximum 80%), iar diferenta la o anumita data viitoarea dupa incasarea efectiva a acestor creante comerciale. Cedarea creantelor se realizeaza se realizeaza pe baza unei subrogari conventionale, prin simpla transmitere a facturilor, fara nici o alta formalitate. BCR acorda credite de factoring in lei pentru creante camerciale ale caror termen de incasare nu depaseste 180 de zile. Pentru acordarea acestui tip de credit, ofiterul de credite trebuie sa verifice realitatea operatiunilor economice aflate in spatele facturilor respective, respectiv daca produsele au fost executate si livrate efectiv, facturile nu sunt refuzate la plata sau in litigiu, iar termenul de la emitere pana la scadenta nu depaseste 180 de zile calendaristice. Preluarea facturilor de catre banca nu se realizeaza in mod automat, aceasta operatiune implicand acceptarea de catre banca a debitorilor si acceptarea creantelor,

respectiv a fiecarei facturi in parte. Banca poate refuza acceptarea totala sau partiala a creantelor in urmatoarele situatii: neconcordante in cadrul contractului economic completarea necorespunzatoare a documentelor (erori sau emisiuni) depasirea plafoanelor de expunere pe un debitor inrautatirea situatiei economico-financiare a debitorului. Cu toate ca in prezent se practica pe o scara redusa, dezvoltarea utilizarii acestui instrument de credit poate contribui la fluidizarea platilor si implicit la diminuarea blocajului comercial prin transformarea creditului comercial intr-un credit sub controlul bancilor.

E) Creditele de leasing Leasingul reprezinta o forma speciala de inchiriere a bunurilor mobile si

imobile de catre societati financiare specializate agentilor economici care nu dis- pun de fonduri suficiente pentru a achizitiona bunurile respective cu plata integrala, sau nu doresc sa sa le achizitioneze deoarece le sunt necesare numai pentru perioade scurte de timp. Leasingul reprezinta o conventie prin care locatorul (in calitate de proprietar) cedeaza locatarului (persoana care ia cu chirie) pentru o perioada determinata dreptul de utilizare a unui bun contra unei chirii, cu optiunea de cumparare la scadenta, la un pret convenit prin contractul initial. Activele de valori mari care pot face obiectul operatiilor de leasing sunt constituite din mijloace de transport (nave, avioane, camioane, vagoane etc) , computere, echipamente medicale, echipamente industriale specializate, hale si chiar uzine intregi. Nu pot fi utilizate in regim de leasing bunurile care fac obictul unei concesiuni, inregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru, manuscrisele si brevetele. Leasingul se caracterizeaza prin simplitate si operare si prezinta avataje financiare si de natura fiscala pentru agentii economici deoarece:

a) masinile, utilajele si instalatiile destinate productiei cu o vechime de maximum trei ani de la data fabricarii lor care sunt aduse in tara de catre persoane juridice romane pe baza unor contracte de leasing se admit potrivit legii in regim de import temporar, fara plata si garantarea taxelor vamale, acestea urmand a se plati numai la valoarea reziduala (ramasa). b) permite intrarea bunului in proprietatea agentului economic care a inchiriat bunul respectiv in baza unui contract de leasing, dupa expirarea contractului, cu plata valorii ramase neamortizate. c) faciliteaza introducerea tehnologiilor performante in procesul productiv. BCR acorda la cererea societatilor de leasing credite pe termen mediu pentru achizitionarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing. Creditele de leasing acordate nu depasesc 85 % din pretul de achizitie al bunurilor ce urmeaza sa fie cumparate si inchiriate si nu pot depasi o perioada mai mare de cinci ani. Pentru acordarea creditelor pentru operatiuni de leasing este necesar ca: - in obiectul de activitate stipulat in statutul de organizare si functionare al agentilor economici solicitanti de astfel de credite sa figureze si activitatea de leasing - sa existe contracte de leasing incheiate din care sa rezulte natura bunurilor inchiriate, valoarea de achizitie a acestora, cota lunara de amortizare stabilita, precum si perioada pentru care bunul va fi inchiriat. F) Creditarea persoanelor fizice Depozitele atrase de la populatie au cunoscut o amploare deosebita dupa 1990, societatile bancare reusind sa sparga monopolul CEC-ului in acest domeniu. Practicarea unor dobanzi destul de atractive a atras in sistemul bancar sume importante de la populatie, aceste acumulari sub forma depozitelor la vedere si la termen in lei si in valuta ajungand sa detina pe ansamblul sistemului bancar peste 40 % din resursele de creditare in anul 1998. Cu toata aceasta amploare deosebita a operatiilor de atragere a resurselor de catre banci de la populatie, contrapartida acestora reflectata in activul bilantier, respectiv acordarea de credite persoanelor fizice, ocupa o pondere scazuta de doar cateva procente din totalul creditelor acordate. Aceasta situatie exista in conditiile in

care la nivelul populatiei se resimtea acut nevoia unor fonduri financiare imprumutate care sa contribuie la achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata, automobile, tractoare si masini agricole, locuinte, etc., ale caror preturi au crescut vertiginos. Avand in vedere aceste aspecte, sprijinirea populatiei prin credite acordate este atat o problema fundamentata din punct de vedere economic si moral. In cadrul BCR creditarea persoanelor fizice alaturi de activitatea valutara reprezentand una din prioritatile strategice ale bancii. Principale modalitati de creditare a populatiei sunt: a) creditul de descoperit de cont pe termen scurt si foarte scurt, prin care se permite unei persoane fizice detinatoare a unui cont bancar sa utilizeze sume peste disponibilul din contul respectiv de 3-5 ori salariul lunar, pentru acoperirea unor debite curente. b) creditul pentru consumul personal prin care sa faciliteaza populatiei cumparararea unor bunuri de folosinta indelungata cu plata in rate (mobila, televizoare, aparatura audio-video ) c) credite pentru cumpararea de autoturisme, tractoare si masini agricole necesare pentru satisfacerea unor nevoi personale sau pentru cultivarea loturilor proprii de teren d) credite investitori pe termen mijlociu si lung utilizate pentru achizitii, amenajari sau reparatii de bunuri imobiliare cu destinatie de locuinta.

Analiza portofoliului de credite al BCR


Principala functie a BCR este promovarea creditului bancar prin care se incearca satisfacerea cererii de resurse a clientilor sai la un moment dat. Aceasta se datoreaza faptului ca intr-o economie, pe de o parte se afla participanti la viata economica care se confrunta cu deficite temporare de lichiditati, iar pe de alta parte se afla cei care pentru acelasi interval de timp au la dispozitie resurse financiare care depasesc nevoile lor curente, institutiile bancare si financiare fiind intermediari care au ca principala menire redistribuirea acestor resurse disponibile din cadrul unei economii. Analiza plasamentelor BCR sub forma creditului bancar conduce la urmatoarele concluzii: a) principala destinatie a creditelor acordate a fost finantarea activitatii economice, a economiei reale b) creditele acordate au reprezentat pentru agentii economici resurse

importante pentru finantarea activelor circulante c) creditul pe termen scurt (sub 1 an) detine ponderea cea mai mare in totalul creditelor acordate d) creditul in valuta a cunoscut o evolutie ascendenta in ultimii 4 ani (19961999), BCR asigurand o pondere insemnata a resurselor pentru importurile realizate e) in cadrul ramurilor economice, industria a beneficiat de cel mai mare volum de credite (60 -70 %). In ceea ce priveste volumul cretitelor acordate de BCR in ultimii ani, in termeni nominali si reali, situatia este urmatoarea: Perioada Volumul creditelor
Sursa:

1995 3413

1996 4984,23

1997 7484

1998 1653

Raporte anuale BCR pe perioada 1995-1998.

Avand in vedere ca evolutia ratei inflatiei in intervalul de timp considerat a fost: Perioada Rata anuala a inflatiei
Sursa: Anuarul statistic 1998.

1996 46,2

1997 154,8

1998 54,6

Rezulta ca dinamica creditelor acordate de BCR exprimate in puterea de cumparare a leului la 31 decembrie 1998 este urmatoarea: -milioane leiPerioada Volumul creditelor 1995 19656 1996 19633,9 1997 11413,85 1998 11653

Grafic, situatia poate fi reprezentata astfel: Rezulta o scadere accentuata a creditelor acordate (cu 42 %) a creditelor acordate in ultimii doi ani fata de perioada precedenta, acest fapt datorandu-se mai multor cauze. Principala cauza a fost instituirea unor masuri mai accentuate de prudenta bancara in cadrul bancii prin intrarea in vigoare a unor noi norme de creditare. O alta cauza este rata extrem de ridicata a inflatiei in anul 1997 si dobanzile active foarte mari percepute de banca pentru creditele acordate, rata medie ponderata fiind de 70 % in 1997 fata de 49 % in 1996.

In ultimii ani, strategia BCR in domeniul creditarii acorda o mai mare importantanta sectorului privat al economiei nationale, evoluia structurii creditelor acordate dupa forma de proprietate fiind urmatoarea (exprimate in puterea de cumparare a leului la 31 decembrie 1998):

- miliarde leiINDICATORI Total credite Sector de stat Sector privat


Sursa:

1996 19634 15725,5 4908,5

% 100 75 25

1997 11414 7853 3561

% 100 68,8 31,2

1998 11655 5929 5724

% 100 50,9 49,1

Rapoarte anuale BCR 1996-1997, Revista bancii 1999

In ceea ce priveste perioada pe care se acorda creditele, marea majoritate a sumelor puse la dispozitia agentilor economici sunt pe termen scurt (pana la 1 an). Aceasta se datoreaza faptului ca agentii economici se confrunta cu un nivel ridicat al deficitului fondurilor de finantare a activelor circulante, 70 % din creditele acordate pe termen scurt fiind imprumuturi pentu capitalul de lucru, diferenta de 30 % reprezentand-o creditele acordate prin conturi separate de imprumt. O alta cauza care determina aceasta mare discrepanta intre creditele pe termen scurt si cele pe termen mediu si lung acordate de catre banca o reprezita incertitudi nea accentuata in ceea ce priveste evolutia mediului economic general ceea ce face aproape imposibila o cuantificare reala a riscurilor pe care banca si le asuma acordand credite pe o perioada mai indelungata de timp. Acordarea cu preponderenta de credite pe termen scurt mai este determinata si de structura resurselor atrase de catre banca, in anul 1997 80 % din resursele bancii fiind pe termen scurt avand exigibilitate pana la 1 an. Asigurarea unei lichiditati corespunzatoare presupune si investirea acestor resurse in plasamente pe termen scurt pentru a pu tea satisface diferitele obligatii devenite scadente prin lichiditati obtinute din aceste plasamente.

Situatia creditelor in functie de scadenta in cadrul BCR este urmatoarea: % 1996 -credite sub 1an -credite peste 1 an 87 13 1997 86,9 13,1 1998 84 16

Sursa: Rapoarte anuale BCR 1997-1998

Creditele acordate de catre BCR s-au indreptat cu preponderenta spre finantarea agentilor economici din ramura industriala. Structura creditelor acordate de BCR pe principalele ramuri ale economiei nationale este: - miliarde Ramura economica Total credite pentru industrie, din care: Industrie Comert Alte ramuri
Sursa:

1997 7 484 5 722 900 579

% 100 76,5 12 7,3

1998 11653 8631 1765 803

% 100 74,1 15,1 6,9

Raport anual 1997 si Revista BCR Nr 33 din Martie 1999

In ceea ce priveste ramurile care au beneficiat de credite acordate de catre BCR se remarca ca au fost acordate imprumuturi agentilor economici din principalele ramuri industriale. -miliarde leiIndicatori 1997 % 1998 %

Total credite pentru industrie, din care: Metalurgie Industria alimentara Industria chimica si fibre sintetice Industria textila Industria altor mijloace de transport Industria de masini si echipamente Industria extractiva

5722 849 572 568 677 379 502 294

100 14,8 10 9,9 11,8 6,6 8,8 5,1

8631 1245 966 867 821 780 559 473

100 14,4 11,2 10 9,5 9 6,5 5,5

Sursa: Raport anual BCR 1997 si Revista BCR Nr 33 din Martie 1999

Ponderea cea mai ridicata o au creditele acordate ramurii siderurgice datorita in special creditelor acordate SC Sidex SA. Analizele efectuate au aratat ca la primii 100 de clienti industriali ai BCR dupa creditele acordate si garantiile emise sunt angajate aproximativ doua milioane de persoane, ceea ce arata intr-un mod elocvent implicarea destul de subs tantiala a bancii in sprijinirea economiei reale. Dinamica cea mai accentuata in ceea ce priveste creditele acordate de catre BCR au avut-o creditele in valuta, BCR implicandu-se in incercarea de restructurare si retehnologizare a industriei romanesti, procese care nu se pot realiza fara o puternica creditare valutara. Evolutia acestui tip de credit in ultimii ani este urmatoarea: Credite in valuta acordate - echivalent in miliarde lei - echivalent in milioane USD 1996 1035 254, 5 1997 2243 280 1998 3799 347

Sursa:Prelucrari dupa rapoartele anuale BCR 1996-1997 si Revista BCR 33/1999

Grafic, evolutia creditelor in valuta este urmatoarea:

Din cele prezentate rezulta faptul ca desi pe ansamblu, creditele acordate de catre BCR in perioada 1996-1998 au scazut cu 40 % in termeni reali, creditele in valuta au avut o evolutie ascendenta, volumul acestora sporind cu 36 % in intervalul considerat. Aceste credite in valuta au fost acordate cu preponderenta pe termen mediu si lung in special pentru activitatea de investitii si importul de materii prime pentru productie. BCR a sprijinit activitatea agentilor economici nationali si prin emiterea a numeroase scrisori de garantie bancara.In cursul anului 1998 banca a fost angajata in 397 scrisori de garantie aflate in termen de valabilitate, acestea avand o valoare de 40 milioane $. Cei mai importanti agenti economici care beneficiaza de sprijinul BCR in procesul de retehnologizare sunt: a) Combinatul Sidex Galati beneficiaza de un credit de investitii acordat pe o perioda de 7 ani care are ca obiect modernizarea si retehnologizarea liniei de zincare la cald a benzilor laminate b) SC Petrobrazi SA deruleaza un credit BCR de investitii prin care se urmareste cresterea sigurantei in functionare, recuperarea si valorificarea gazelor de rafinarie, imbunatatirea calitatii apelor prin realizarea unei instalatii de deversare a acestora in sistemele de operare c) Oltchim beneficiaza atat de un plafon de credit pe trei ani pentru plata avansurilor la importurile de utilaje cat si de un credit de investitii pentru importul unei linii de productie de bidoane de plastic. Sumele puse la dispozitia agentilor economici de catre BCR sub forma creditului bancar provin atat din surse proprii, cat si din linii de finantare rezultate din colaborarea dintre banca si diferite societati bancare straine printre care ING Barings, ABN Amro Bank, Banque Nationale de Paris, American Express. In ceea ce priveste calitatea portofoliului de credite situatia in cadrul BCR este: - miliarde lei 1997 Total credite 7484 % 100 1998 11653 % 100

Credite curente Credite restante


Sursa: Revista BCR martie 1999.

6839 645

91, 4 8, 6

10597 1056

90, 9 9, 1

Se observa o inrautatire a calitatii portofuliului de credite in anul 1998, ponderea creditelor restante crescand de la 8,6 % la 9,1 %. Cu toate ca este un nivel destul de ridicat, ponderea de 9,1 % a creditelor restante este considerata ca fiind satisfacatoare daca se are in vedere starea generala a economiei romanesti, acest nivel avand un nivel scazut in comparatie cu situatia existenta in celelalte banci romanesti.

Bibliografie
1. 2. 3. 4. 5. Rapoartele anuale BNR Rapoartele anuale BCR Colectia revista BCR Colectia "Finante, Banci, Asigurari" Ordonanta Guvernului nr 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing Monitorul Oficial 224/30 august 1997. 6. 7. 8. P Halpen, J.F. Weston, E.F. Brigham - Finante manageriale - Ed. Economica 1998 Moneda, credit, banci - C. Basno, N. Dardac, C. Floricel Gestiune bancara - V. Dedu.