CAPITOLUL I COOPERAREA ECONOMICA INTERNATIONALA

Este cunoscut faptul ca, in prezent, toate statele fac parte din grupari

economice regionale, realitate care constituie tranzitia catre globalizarea economiei Acooperare interstatala se realizeaza prin intermediul organizatiilor internationale, iar unul din cele mai importante fenomene specifice mediului international de afaceri este procesul de constituire si dezvoltare a organizatiilor economice internationale. Daca plecam de la analiza contextului economic si a cadrului de desfasurare a actiunilor de cooperare economica internationala aferente anilor 2008-2010, notam: 1. recesiunea financiara globala a avut un ritm rapid de propagare la nivelul economei globale, aspect care a generat rapunsuri prompte ale tarilor industrializate concretizate in actiuni de rstabilire a increderii in sectorul financiar-bancar si furnizarea de lichiditati insa aceste raspunsuri au fost, totusi, limitate.. 2. cresterea economiei mondiale a fost diminuata, (2008, PIB-ul mondial a fost majorat cu doar 1,7%, comparativ cu 2007 cand a fost de 3,5%). 3. cresterea economica in tarile industrializate a fost de 0,8%, comparativ cu 2,5% inregistrata in 2007. 4. PIB-ul in tarile in curs de dezvoltare s-a situat la 5,6%, comparativ cu 7,5% in 2007. 5. pentru tarile din Europa si America de Nord cresterea PIB-ului nu a depasit 1%, iar pentru tarile din Asia-Australia majorarea PIB-ului s-a situat la numai 2% sub influenta directa a trend-ului negativ de (0,7%) inregistrat de Japonia. 6. pentru tarile in curs de dezvoltare din Asia PIB-ul a crescut cu 5,7%, iar China, la nivelul anului 2008, a inregistrat o crestere record de 9%. Pe acest fond, anul 2009 pentru tarile OCDE (Organizatia pentru Cooperare si 3

Dezvoltare Economica) prognozele economice au fost: declinul economic al SUA; dinamica descendenta a zonei EURO generata de catre dereglarile prezente pe pietele financiare internationale cu asteptare de redresare. stagnarea economica a Japoniei sub influenta turbulentelor din economia mondiala; afectarea puternica, din punct de vedere al crizei financiare, a altor tari membre OCDE in special Ungaria, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Spania, Turcia si Marea Britanie. de asemenea, pentru tarile NEmembre OCDE nivelul de crestere asteptat mult diminuat. Astfel, FMI, pentru anul 2009 a apreciat o diminuare generala a economiei mondiale prin scaderea ritmului mediu anual a PIBului intregii lumi pana la 0,5% fiind cel mai redus nivel de crestere de la al doilea Razboi Mondial incoace. Pentru anul 2010 desi a fost prognozata o redresare economica mondiala, nu au fost excluse din analiza si riscurile dereglarilor economice, iar FMI pentru 2010 a prognozat un maxim de 3%, subliniata fiind si incertitudinea acestor prognoze.. Raportat aceleiasi perioade 2008-2010, comertul international cu bunuri si servicii a inregistrat o diminuare, iar ritmul mediu anual inregistrat la exportul mondial de bunuri (+15%) s-a situat net peste nivelul ritmului mediu anual de crestere a PIB-ului (+1,7%) la nivelul intregii lumi. Legat de dinamica preturilor pe plan international, aferenta perioadei analizate, notam ca preturile internationale la produsele de baza au oscilat de la un trend ascendant catre unul descendent respectata fiind tendinta generala a comertului international. De exemplu, preturile internationale la produsele energetice au atins nivelurile cele mai scazute din anul 2005 incoace, inregistrandu-se un recul de 63%. De aceea, prognozele OMC pentru 2009 legate de dinamica comertului international, bazate pe realitatea sumbra din 2008 si estimarile FMI, OCDE, in termini reali, aduc in atentie un recul de 9% pentru exporturile mondiale . Pentru tarile industrializate diminuarea exporturilor va depasi media

mondiala, situandu-se la un 10%, iar pentru tarile in curs de dezvoltare va fi un ritm redus de crestere a exporturilor, apreciat la cca 2-3%. Aparitia si dezvoltarea cooperarii economice intarnationale are la baza fenomene economce si politice determinante, printre care amintim: 1. progresul tehnico-stiintific accelerat, care antreneaza mutatii structurale in toate sferele activitatii social-economice inclusiv in planul relatiilor economice internationale. O astfel de mutatie este reprezentata de catre cooperarea economica intarnationala, care include ca parti, pe de o parte, statele lumii, iar pe de alta parte, diferiti operatori economicic din diferite tari. 2. un alt fenomen este reprezentat de aparitia statelor independente dupa cel de la doilea razboi mondial cu impact asupra modului de realizare a relatiilor economice internationale. Astazi se insista pe convergenta intereselor tarilor dezvoltate cu interesele tarilor in curs de dezvoltare din perspectiva cooperarii internationale, care devine reciproc avantajoasa tuturor statelor/operatorilor implicati (vezi Carta Drepturilor si Indatoririlor Economice ale Statelor votata ONU in Decembrie 1975). 3. cooperarea interstatala a condus la desfiintarea monopolului asupra materiilor prime detinut de fostele metropole existente in perioada coloniala. 4. monopolul financiar detinut de tarile in curs de dezvoltare a fost diminuat, in asa fel incat, tarile in curs de dezvoltare detinatoare de resurse petroliere sa acumuleze importante disponibilitati de capital. In acest fel, au fost initiate vaste programe de dezvoltare economica si sociala, iar prin cooperarea cu societatile transnationale s-a ajuns la transpunerea acestor programe in practica. 5. valorificarea potentialului tehnologic detinut de catre societatile din tarile industrializate s-a realizat prin cooperarea industriala cu operatorii economici din tarile mai putin dezvoltate, deoarece potentialul tehnologic nu poate fi utilizat la capacitate maxima intr-un spatiu relativ limitat al tarilor dezvoltate. 5

6. tranzitia catre economia de piata a tarilor foste comuniste a favorizat extinderea cooperarii internationale, dar si la diversificarea formelor prin care aceasta poate fi realizata. Modernizarea si restructurarea acestor economii implica ample actiuni de cooperare internationala in domeniile: economic, financiar, politic, etc. 7. perfectionarea sistemului de organizatii internationale, mai ales a acelora din subordinea ONU, este unul din factorii care au condus la aparitia si proliferarea cooperarii economice internationale. Principiile juste promovate de ONU stau la baza relatiilor inter-statale, inclusiv in domeniul cooperarii economice internationale, alaturi de stimularea colaborarii pe multiple alte planuri intre statele lumii obiective promovate si de alte organisme ca: UNCTAD, FAO, ONUDI SI PNUD, organisme care aduc in atentie si alte modalitati de realizare a circuitului economic mondial reciproc avantajos. 8. un rol important in aparitia si dezvoltarea cooperarii economice internationale il au factorii restrictivi si factorii cu actiune duala. Dintre factorii restrictivi amintim: fenomenele de recesiune proprii anumitor perioade de dezvoltare a economiei mondiale, crizele financiar-valutare care, de regula, descurajeaza investitiile -, somajul, etc. Legat de factorii cu actiune duala, merita amintiti: masurile de politica economica, care pot genera efecte fie de stimulare economica, fie de restrangere a participarii tarilor la activitatea internationala de cooperare economica. Rezulta ca, la nivel mondial, dezvoltarea economica, sociala, ecologica pe termen lung, nu se poate realiza fara concentrarea politicilor nationale economice, fiscale, comerciale, agricole si industriale. Aceasta presupune foarte clar o cooperare reala intre toate tarile lumii la modul general, activ si, mai ales, cu caracter strategic, deoarece nici un stat nu poate fi in siguranta fara o cooperare viitoare a tuturor statelor. Actualmente in economia mondiala sunt manifeste doua procese de tranzitie: A. tranzitia economiilor occidentale catre o noua economie bazata pe informatie

realizata prin inovatie si schimbare tehnologica; B. tranzitia fostelor state comuniste din Europa Centrala si de Est catre economia de piata cu rezultat materializat in ridicarea standardului economic la statelor occidentale. Practic, anumite fenomene economice specifice vor fi generalizate, si-anume: globalizarea economiei mondiale, adancirea procesului de regionalizare, evolutia rapida in plan tehnologic, informational si reamplasarea indistriilor si serviciilor. In acest context, Regionalizarea si Globalizarea sunt procese economice fundamentale care se completeaza reciproc regionalismul fiind pasul decisiv catre globalizarea economiei mondiale. Sigur ca exista si avantaje ale globalizarii economiei mondiale, de ex: largirea pietelor de desfacere la produse si servicii; utilizarea selectiva a resurselor globului; realizarea unor productii de masa, ieftine si de buna calitate, deoarece productia va fi concentrata la firmele globale; cresterea potentialului competitional, s.a. Toate acestea fac din globalizarea economiei mondiale un fenomen de avengura planetara de neoprit, iar din acele state, care stiu sa foloseasca aceste avantaje al globalizarii economiei mondiale, forte economice internationale. Din aceasta perspectiva, statele creaza variate forme de cooperare economica internationala, iar cele mei eficiente sunt Organizatiile Internationale. O organizatie internationala poate fi: statala, care reuneste mai mult state, numindu-se interguvernamentala si Nestatala, care reuneste persoane fizice sau juridice, care nu urmareste scopuri lucrative si poarta numele de organizatie internationala neguvernamentala. Procesul de formare si dezvoltare al organizatiilor internationale este determinat de trei factori: 1. necesitatea prevenirii razboiului si a reglementarii regulilor aferente purtarii acestuia; 7

2. interdependentele care apar in procesele de dezvoltare a natiunilor privesc comertul international, relatiile monetar-financiare, transferul de tehnologie si dezvoltarea regionala; 3. problemele societatii internationale care sunt supuse unui tratament global: probleme economice de natura globala, problema cresterii populatiei, problema alimentatiei si a saraciei, controlul deteriorarii mediului, epuizarea unor resurse naturale, valorificarea resurselor marine si utilizarea spatiului cosmic. Actorii sistemului actual de relatii internationale sunt: statele natiuni si organizatiile internationale interguvernamentale. Astfel, statele raman entitati dominante in actualul sistem de relatii internationale, dar, organizatiile internationale, create prin vointa acestora, joaca un rol din ce in ce mai important in panul cooperarii economice internationale. Caracteristicile unei organizatii internationale sunt: o organizatie internationala este o asociere de state; o organizatie internationala este constituita prin tratat; o organizatie internationala este inzestrata cu constitutie si organe comune; o organizatie internationala poseda personalitate juridica distincta de aceea a statelor membre o organizatie internationala se asociaza cu un scop comun cu al statelor membre (cf. G.Fitzmaurice, raportor al Comisiei de drept international a ONU) Criteriile dupa care organizatiile internationale pot fi clasificate sunt: compozitia organizatiei internationale, domeniul de activitate al acesteia si structura institutionala a organizatiei internationale. Dupa compozitie distingem: organizatii internationale cu caracter/vocatie universala si organizatii cu caracter regional. 1. Organizatiile cu caracter universal, de ex. ONU si institutiile sale specializate sunt cele mai reprezentative, si se caracterizeaza prin: Universalitate adica organizatia sa fie deschisa, in principiu, cooptarii tuturor

statelor si nu ca toate statele lumii care sunt sau nu membre dau acest caracter. Prin raspunsul la imperativele globalizarii, care urmareste intarirea cooperarii dintre state in planul descoperirilor tehnico-stiintifice, a intaririi interdependentelor economice, etc. Eterogenitate datorita faptului ca sunt cuprinse state de dimensiuni, capacitati economice, tehnologice si militare diferite. 2. Organizatiile internationale regionale au la baza principiul apropierii geografice aceeasi regiune geografica a statelor cu interese comune sau apropiate. De aceea, organizatiile internationale regionale sunt mai omogene si cuprind state cu sisteme politice identice sau compatibile, cu baza economica si culturala asemenatoare. Date fiind elementele prezentate, conchidem ca organizatiile internationale regionale detin o forta reala in domeniul economic, iar proliferarea acestora s-a concretizat in constituirea unor sisteme regionale de organizatii, dintre care cele mai reprezentative sunt: Sistemul european (alcatuit din Uniunea Europei Occidentale-1945, Comunitatile Economice Europene-1957, ulterior Uniunea Europena); Sistemul american (alacatuit, printre altele din Organizatia Statelor Americane1948, Grupul Andin-1969, Asociatia Nord-Americana a Liberului Schimb -NAFTA-1991, Asociatia Latino-Americana de Integrare ALADI-1980, Piata Comuna a Sudului MERCOSUR-1991); Sistemul african ( cu Organizatia Unitatii Africane OUA-1963, Comunitatea Economica a Statelor Africii de Vest CEDEAO-1975 si Comunitatea Statelor Africii Centrale CEEAC-1983); Sistemul regiunii Asiei si Pacificului (care cuprinde Asociatia Natiunilor Asiei de Sud Est ASEAN-1967, Comisia Pacificului de Sud-1947, Tratatul de Asistenta Mutuala Noua Zeelanda, Australia, SUA ANZUS-1951). Dupa domeniul de activitate, organizatiile internationale se impart in doua mari grupe: organizatii internationale politice si organizatii internationale tehnnicoeconomice. Organizatiile internationale politice de ex. ONU cu sfera de activitate in problematica 9

mentinerii pacii si securitatii internationale, a protectiei drepturilor omului si dezvoltarii economico-sociale, pana la facilitarea contactelor dintre state prin diplomatia multilaterala. Organizatiile internationale tehnnico-economice sunt mai cuprinzatoare, iar cele mai reprezentative exemple sunt oferite de institutiile specializate ale ONU, care acopera domeniile: Comunicatiilor internationale; Actiunilor sociale; Activitatilor financiar-bancare; Activitatilor culturale si stiintifice; Activitatilor din domeniul industriei, agriculturii si comertului.

Subliniem ca, interdependenta si caracterul pluridimensional al cooperarii internationale contemporane conduce la o intrepatrundere fireasca a activitatilor politice cu cele economice. Trebuie precizat ca organizatiile internationale nu au capacitatea de a actiona peste vointa statelor membre, ci se inscriu in limitele de competenta acordate si exprimate prin atributiile stipulate in textul actelor constitutive. Dupa structura de institutionala, organizatiile internationale cooperare si organizatii internationale pot de fi: organizatii sau

internationale supranationale.

integrare

1. organizatiile internationale de cooperare, reprezinta cea mai mare parte a acestora. Sistemul de organisme al organizatiilor de cooperare cuprinde: o adunare plenara, un organism executiv si un secretariat. In general, deciziile acestor organizatii de cooperare sa iau prin vot (fiecare stat are un vot) aceste decizii au caracter de recomandari pentru statele membre. 2. organizatiile internationale de integrare / supranationale indeplinesc urmatoarele conditii: deciziile au forta obligatorie pentru guvernele statelor membre; dispun de organisme proprii capabile sa adopte astfel de decizii; dispun de mijloace proprii necesare impunerii si implementarii acestor decizii ; exercita functii specifice guvernamentale, in mod independent, fara

cooperarea guvernelor nationale ale statelor membre. Dar aceste elemente, la modul real, nu sunt regasite in acest tip de organizatii, sub toate aspectele. Daca ne gandim la Uniunea Europeana, organizatia internationala cu cel mai ridicat grad de integrare, functionarea acesteia depinde de cooperarea dintre guvernele tarilor membre, deciziile sunt, de fapt, compromisuri realizate intre pozitiile statelor membre. Chiar daca unele decizii au forta obligatorie, domeniile de aplicabilitate sunt convenite prin negocieri intre statele membre. Acest gen de organizatii sunt autonome prin actul lor constitutiv, insa, au un dinamism propriu si, de aici, rezulta tendinta de a favoriza orientari suprastatale.

11