Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava

Lucrare de specialitate pentru configurarea Competenţelor profesionale în învăţămîntul liceal

Îndrumător: Profesor Otilia Andrieş

Candidat: Chibici Răzvan Ciornei Adrian Clasa a XII-a A Specializare: Tehnician în Automatizări

Iunie 2011

1

Amplificator TDA 8560Q

2

Cuprins
1. Cuprins a. Argument 2. Conţinut Noţiuni teoretice generale a. Rezistoare b. Condensatoare c. Dioda d. Light-Emitting Diode (Led) e. Circuitul Integrat 2.1 Descrierea şi funţionarea schemei 2.2 Tehnoligia lipirii 2.3 Realizarea unui cablaj imprimat 2.4 Norme de NPM şi PSI 3. Bibliografie 4. Anexe Schema Electronica Schema Cablaj Schema Cablaj si Componente

3

dispozitivul este. Se comportă ca un instrument complet medie-val. 4 . LED-uri au fost dezvoltate. Acesta a fost dezvoltat iniţial în 1939 prin efortul combinat al Bell Labs şi radiodifuzorii CBS si NBC pentru măsurarea şi standardizarea nivelului de linii telefonice. indicator de volum. în sensul că dacă o undă sinusoidală de amplitudine constantă 0 UV este aplicată brusc. reflectand in acest mod „puterea”. Scară VU-Metrului tipic este -20-3. LED-urile nu sunt îngreunate în timpul lor de reacţie de inerţie. contorul va lua 300 milisecunde pentru a ajunge la 0 pe scara. Timpii de creştere şi scădere a contorului sunt atât 300 milisecunde. numit (VI – indicator de volum). înregistrând vârfuri de scurtă durată a LED-urilor . uneori. Este în mod intenţionat un aparat de măsurare „lent”. de asemenea.Argument Un Vu-metru este adesea inclus în echipamente audio pentru a afişa un nivel de semnal în unităţi de volum. au fost adesea utilizate pentru a indica niveluri de vârf. Spre deosebire de VU-metrele analogice . şi nu este optim pentru masurarea nivelurilor de vârf. şi mai târziu le-au înlocuit pe cele analogice.

Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului. dar produc căldură atunci când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare.Notiuni teoretice generale a. Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor. Rezistenţa reprezintă opoziţia faţă de curentul electric. rezistorii posedă rezistenţă electrică. mărimii sau formei componentelor conductive (ţineţi minte cum filamentul metalic subţire al unui bec crează o rezistenţă electrică mai mare decât un fir gros?) Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o cantitate precisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit. putem controla oricare variabilă prin simplul control al celorlalte două. iar rezistorul este un dispozitiv fizic utilizat în circuitele electrice. şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de condiţii externe. Rezistente Rezistenţa şi rezistorul Este foarte uşor să confundăm termenii de rezistenţă şi rezistor. Este adevărat. totuşi. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un circuit este rezistenţa. Simbolul rezistorului Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag. dar trebuie să înţelegem că cei doi termeni nu sunt echivalenţi! Scopul rezistorilor Datorită relaţiei dintre tensiune. Sunt construite din fir metalic sau de carbon în general. 5 . În mod normal. curent şi rezistenţă în oricare circuit. ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice precise în circuit. scopul unui rezistor nu este producerea căldurii utile.

aceştia pot fi împărţiţi în funcţie de cantitatea de căldură ce o pot susţine fără a se supra-încălzi şi distruge. Acest simbol este o convenţie electronică standard. Această proprietate o putem întâlni în cadrul unui rezistor construit chiar pentru acest scop. Disiparea energiei Deoarece rezistori produc energie sub formă de căldură la trecerea curentului prin ei datorită frecării. un simbol alternativ pentru rezistori este cel alăturat. fie vertical: Dacă ne luăm după aparenţa lor fizică. iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori. ori de câte ori vedeţi simbolul unui component reprezentat cu o săgeată diagonală prin el. etc.Valorile rezistenţelor în ohmi sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent. cu atât mai mare este puterea sa. În general. Majoritatea rezistorilor din aparatele electronice portabile sunt în categoria de 1/4 (0. Puterea unui rezistor este aproximativ proporţională cu mărimea sa: cu cât rezistorul este mai mare. nu neapărat fixă. simbolurile pentru rezistor pot fi prezentate fie orizontal. fiecare va fi notat cu R1. R3. acel component are o valoarea variabilă şi nu statică (fixă).25) watt sau mai puţin. R2. sau o putem întâlni în cadrul unui component a cărui rezistenţă este instabilă în timp. După cum se poate vedea. De menţionat şi faptul că rezistenţa (în ohmi) nu are deloc legătură cu mărimea! 6 . Această categorie este specificată în „Watti”. Rezistoare cu rezistenţă variabilă Rezistoarele pot de asemenea să fie cu rezistenţă variabilă.

sau scurt. putem găsi două ecuaţii ce ne pot oferi răspunsuri folosind doar cantităţile cunoscute. Pentru că sunt atât de simplii şi de des utilizaţi în domeniul electricităţii şi a electronicii. Analiza unui circuit simplu Pentru a rezuma ceea ce am spus până acum. tensiunea. Nu cunoaştem rezistenţa rezistorului în ohmi sau puterea disipată de acesta în Watti. vom dedica o bună bucată de vreme analizei circuitelor compuse doar din rezistenţe şi baterii. aceştia sunt nişte dispozitive cu un rol extrem de folositor în cadrul circuitelor (divizoare de tensiune şi divizoare de curent. încercând să determinăm tot ceea ce putem cu ajutorul informaţiilor disponibile. de exemplu). putem determina rezistenţa circuitului (R). vom analiza circuitul alăturat. simbolul rezistorilor este adesea folosit pentru a indica un dispozitiv general dintr-un circuit electric ce transformă energia electrică primită în ceva folositor (bec. Sarcina electrică În diagramele schematice. şi puterea disipată (P): 7 . de exemplu). sarcină.Rezistorii sunt elemente extrem de importante într-un circuit Chiar dacă apariţia rezistorilor într-un circuit pare pe moment a nu avea niciun sens. respectiv curentul: Introducând cantităţile cunoscute de tensiune (E) şi curent (I) în aceste două ecuaţii. Orice astfel de dispozitiv non-specific într-un circuit electric poartă de obicei denumirea de sarcină electrică. Tot ceea ce cunoaştem în acest circuit este tensiunea la bornele bateriei (10 volţi) şi curentul prin circuit (2 amperi). Folosindu-ne însă de ecuaţiile lui Ohm.

Condensatoare Definiţia condensatorului În mod normal.Pentru circuitul de faţă. Există totuşi o multitudine de tipuri şi moduri de construcţie a condensatoarelor. Dacă ar fi să proiectăm un circuit pentru a opera la aceste valori. s-ar distruge din cauza supra-încălzirii. b. electronii nu pot intra într-un conductor decât dacă există o cantitate egală de electroni ce părăsesc exact acelaşi conductor (analogia tubului cu mărgele). dacă este posibilă/permisă formarea unui câmp electric în spaţiul liber dintre acest conductor şi un alt conductor. Numărul electronilor adiţionali din conductor (sau numărul de electroni pierduţi) este direct proporţional cu valoarea fluxului câmpului dintre cei doi conductori. Din această cauză. rezistenţa rezistorului trebuie să fie de 5 Ω. în funcţie de aplicaţia necesară. separate printr-un dielectric. conductorii trebuie conectaţii împreună pentru a forma un drum complet (circuit) pentru deplasarea continuă a electronilor. electroni adiţionali pot fi „îngrămădiţi” într-un conductor. fără existenţa unui drum de ieşire. Condensatoarele sunt componente ce utilizează acest fenomen electric în funcţionarea lor. Simbolul condensatorului Simbolul electric al condensatorului este prezentat în figura alăturată. Acestea sunt realizate din două armături (plăci) metalice conductoare plasate una în apropierea celeilalte. în caz contrar. 8 . în care avem 10 volţi şi 2 amperi. ar trebui să folosim un rezistor cu o putere de minim 20 de Watti. Ciudat este totuşi faptul că.

Dimpotrivă. lucru ce necesită existenţa unui curent în acea direcţie. Cu alte cuvinte. Cu cât diferenţa numerică a electronilor între cele două armături ale unui condensator este mai mare. trebuie mărită valoarea tensiunii la bornele sale. Abilitatea acestora de a stoca energie în funcţie de tensiune se traduce printr-o tendinţă de menţinere a tensiunii la un nivel constant. cu atât mai mare este fluxul câmpului şi cu atât mai mare „stocul” de energie din condensator. pentru a elibera energie dintr-un condensator. acesta tinde să se opună schimbării folosind curent de la sau generând curent spre sursa de variaţie a tensiunii.Modul de funcţionare al condensatorului Atunci când la bornele condensatorului aplicăm o tensiune electrică. Acest lucru presupune o înmulţire a electronilor pe armătura negativă şi o diminuare a lor pe cea negativă. Pe măsura formării câmpului electric datorită aplicării tensiunii. între cele două armături ia naştere un câmp electric ce permite existenţa unei diferenţe semnificative de electroni liberi (sarcină) între cele două armături. fie o mărim. Energia stocată într-un condensator depinde de tensiunea dintre armături precum şi de alţi factori pe care îi vom lua imediat în considerare. Atunci când modificăm tensiunea la bornele unui condensator. trebuie scăzută valoarea tensiunii la 9 . condensatoarele tind să se opună variaţiei căderii de tensiune. electronii liberi vor fi forţaţi să se „adune” la terminalul negativ fiind „furaţi” de pe terminalul pozitiv. comportamentul lor într-un circuit este fundamental diferit de cel alrezistorilor. Creşterea energiei potenţiale stocate de condensator Pentru a stoca mai multă energie într-un condensator. Acestă diferenţă de sarcină se traduce prin apariţia unui stoc de energie electrică în condensator şi reprezintă sarcina potenţială a electronilor dintre cele două armături. fie o scădem. cei din urmă disipând pur şi simplu putere în circuit sub formă de căldură. Deoarece condensatorii stochează energie potenţială sub formă de câmp electric. în opoziţie cu variaţia.

10 . un obiect aflat în repaus tinde să rămână în repaus) ce descrie tendinţa obiectelor de a se opune variaţiilor de viteză. Asemenea legii de mişcare a lui Isaac Newton (un obiect aflat în mişcare. În funcţie de tipul specific de condensator. evident. Doar o sursă (sau un canal) exterior de curent poate modifica valoarea energiei stocate (implicit şi a tensiunii la bornele sale) de către un condensator perfect. condensatoarele îşi vor pierde tensiunea stocată datorită imperfecţiunilor interne ce permit electronilor să se deplaseze de pe o armătură pe cealaltă. un condensator descărcat tinde să rămână descărcat. de până la câţiva ani. pentru condensatoarele ce nu sunt deloc folosite. acesta utilizează curent din circuit. Încărcarea condensatorului. în acest caz condensatorul se comportă ca o sarcină şi spunem că se încarcă. această deplasare dă naştere. timpul de „golire” poate fi foarte lung.” Ipotetic. Practic. un condensator (încărcat sau descărcat) lăsat neatins îşi va menţine la infinit starea sa iniţială. tinde să rămână în mişcare. unui curent în acea direcţie (opusă). Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii.bornele sale. Acest lucru presupune o diminuare a electronilor pe armătura negativă prin deplasarea lor spre cea pozitivă. condensatorul ca o sarcină Când tensiunea la bornele condensatorului creşte. putem descrie tendinţă unui condensator de a se opune variaţiei tensiunii astfel: „Un condensator încărcat tinde să rămână încărcat.

acest va utiliza curent din circuitul exterior. Observaţie Dacă introducem brusc o sursă de tensiune la bornele unui condensator descărcat (o creştere bruscă de tensiune). După atingerea acestui punct de descărcare. Datorită rolului acestui material în comportamentului fluxului. în acest caz condensatorul se comportă ca o sursă de putere şi spunem că se descarcă. curentul scade spre zero (condensator încărcat). până în momentul în care tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea sursei. Stocul de energie din câmpul electric este direcţionat către restul circuitului. acesta introduce/generează curent în circuitul extern. 11 . Invers. condensatorul ca o sursă de putere Invers. acesta va genera curent spre sarcină până în momentul epuizării energiei stocate. reprezentat în acest caz de sursa respectivă. După atingerea acestui punct de încărcare. dacă o rezistenţă de sarcină este conectată la bornele unui condensator încărcat. alegerea materialului izolant dintre plăci are o importanţă capitală în comportamentul condensatorului. atunci când tensiunea la bornele condensatorului scade. iar tensiunea sa va scădea spre zero. i s-a dat un nume special: dielectric. Nu toate materialele dielectrice sunt identice. Putem să ne gândim la condensatoare ca la un fel de baterii secundare prin modul de încărcare şi descărcare al lor. Dielectricul Precum am mai spus. curentul scade spre zero (condensator descărcat). mai bine spus. ci sunt diferenţiate printr-o valoare fizică numită permitivitatea dielectricului. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii.Descărcarea condensatorului. în mărimea fluxului electric şi implicit a tensiunii dintre armături.

Capacitatea electrică(C) Mărimea pentru volumul de energie stocat de un condensator. determina aparitia in dielectric a unei orientari a sarcinilor. Întrucât în literatura de specialitate de la noi din ţară se foloseşte încă termenul de condensator. Condensatoare electrolitice. groasă de 60-100 microni. polietilena etc. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale. valorile acestora se exprimă adesea în microFarad (µF). îl vom folosi şi noi în această carte. Fenomenul de polarizare. Condensatoare cu pelicule plastice. Cu electrolitic. Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înaltă puritate.). Condensatoare cu hârtie. Ag. aceste condensatoare sunt polarizate. care este oxidată simultan pe ambele părţi prin electroliză. cum ar fi titanatul de bariu. Materialele folosite la constructia acestor condensatoare sunt materiale ceramice cu polarizare temporara sau spontana. capacitor Aparent. ceramica sau sticla. Al. denumirea de condensator este învechită şi nu mai este folosită în lucrările de specialitate. Ca material dielectric se foloseste mica sub forma de folii. prescurtat F.Ele se bazează pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul şi tantalul. care apare ca urmare a aplicarii asupra dielectricului a unui câmp electric. Dielectricul este format din folii de materiale termoplaste (polietilen tereftalat. atunci când se aplică o anumită tensiune la bornele sale. ceea ce duc la realizarea de capacităţi F specifice mari (sute µ / cm 3 ). Simbolic. Există o anumită convenţie atunci când vine vorba de notaţia condensatoarelor. Dielectricul este format din 2-3 folii de hârtie. şi anume. astfel incât acesta se comporta ca un condensator. iar armaturile din folii de Al sau prin depunere in vid din Zn sau Al. De aceea. se notează cu C şi se măsoară în Farad. policarbonat. fiind înlocuită cu cea de capacitor. iar armaturile metalice sunt folii de Sn. Prezintă proprietăţi remarcabile (permitivitate şi rigiditate mare) şi posibilitatea de obţinere a unei pelicule sub un micron. Dupa bobinare condensatorul se impregneaza cu dielectric. de a conduce într-un sens şi de a prezenta o rezistenţă de blocare mare în celălalt sens. Dupa impachetare se ermetizeaza cu ceara minerala. polistiren. rasini. poartă denumirea de capacitate electrică. constutuie dielectricul. Pentru mărirea 12 . TIPURI DE CONDENSATOARE Condensatoare cu mica. Condensatoare ceramice. Condensator vs.

suprafeţei anodului şi deci pentru obţinerea de capacităţi mari într-un volum mic. . Întreg ansamblul. Faţă de condensatoarele electrolitice cu aluminiu. . cu toleranţe mai strânse. ea nu este netedă ci asperizată prin corodare electrochimică. Catodul este o soluţie de acid boric. Condensator electrolitic cu tantal. c.fiabilitatea este mai ridicată. Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatură -80ºC şi +85ºC.curentul de fugă este extrem de mic. având între ele foiţele de hârtie este apoi rulat până capătă o formă cilindrică. 13 . Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. format dintre două folii de aluminiu (anodul şi contactul catodic). Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etanşate cu dopuri de cauciuc. condensatoarele cu tantal prezintă o serie de avantaje: . hidroxid de amoniu şi glicoletilenă. care pătrunde în toţi porii anodului. curentul în sens direct crescând nesemnificativ. . Îmbunătăţirea comportării în regim de impulsuri s-a obţinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând şi rezistenţa la tensiunea inversă.In care anodul este sintetizat din pulbere de tantal.Diode Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. iar ca electrolit se utilizează o peliculă solidă semiconductoare de MnO2. ceea ce duce la străpungere termică. deşi există şi alte tehnologii. care se aşează peste foile de hârtie.gama frecvenţelor de lucru este mai largă. . Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri. Condensatoarele electrolitice cu F aluminiu acoperă gama (0. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leagă la carcasă. prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fugă mărit). Această soluţie este menţinută în contact cu stratul de oxid anodic pe toată suprafaţa prin impregnarea a 2-5 foiţe de hârtie fără impurităţi.5……150.temperatura minimă de funcţionare este mai coborâtă.000) µ şi tensiuni nominale până la 500V. iar cele cu tantal până la o tensiune de 100+125 V. până la ± 5%. care apoi se oxidează. Contactul catodic se realizează prin altă folie de aluminiu dar de grosime mult mai mică (10 microni).timpul de stocare este mai mare.

dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. fie o va bloca. spunem că dioda este polarizată invers. Conectarea în circuit La conectarea într-un circuit simplu. 14 .Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. Putem să ne gândim la diodă ca la un întrerupător: „închisă”. spunem că dioda este polarizată direct. Polarizarea inversă Invers. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. format dintr-o baterie şi o lampă. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă.

diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Dacă polaritatea bateriei este inversată. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). Explicaţie Să reluăm circuitul de mai sus.Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. dioda devine polarizată invers. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” 15 . Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă.

7 V). Dacă dioda este polarizată invers. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire.(se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). 16 . existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator.

Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). iar pentru cele de germaniu de doar 0. polarizare parţială). care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei.3 V. zona de golire trebuie să dispară complet. 17 . iar rezistenţa faţă de curent scade.Tensiunea de polarizare directă Dacă dioda este polarizată direct însă. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă).718) q = sarcina electronului (1. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. Ecuaţia diodei unde.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă.7 V. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime.

o joncţiune PN polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. iar acest curent poartă numele de curent invers.7 (siliciu) sau 0. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. această temperatură este de aproximativ 26 mV.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă. La temperatura camerei.Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. Ecuaţia simplificată a diodei unde. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. la bornele diodei. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. Totuşi. Această variaţie este foarte mică. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2.3 V (germaniu). şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. şi poartă numele de tensiune termică. sau Vt. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. 18 . De asemenea. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire.

Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. 19 . Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). notată cu Vs. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Dacă această tensiune devine prea mare. Variaţia curent-tensiune a diodei Alăturat este prezentat graficul curent-tensiune al diodei.

Cercetarea sa a făcut înconjurul lumii. Efectul este o formă de electroluminescenţă. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Un fost student al acestuia. M. Pe lângă iluminare. vizibil sau ultraviolet. Luminozitatea lămpii Array LED PAR30 este comparabilă cu cea a unui bec obişnuit/standard de 75 Watt atingând 740 Lumen la un consum de numai 7. mai tîrziu. dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicaţii de putere ca surse de iluminare. şi poate fi în spectrul infraroşu. telefoane. apoi. când lucra la General Electric Company . realizând în 1968 LED-uri pentru indicare.d. deci o eficienţa de 90 lm/W echivalând cu un bec obişnuit de 100W. Până în 1968 LED-urile visibile şi cele infraroşii costau foarte mult. folosind un cristal de carbură de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. Round. însemnând diodă emiţătoare de lumină) este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n. aproape 200 de dolari şi nu puteau fi folosite doar la aplicaţii minore. au descoperit că aplicând current unui aliaj din galiu si arsen. Un LED este o sursă de lumină mică. acesta emite o radiaţie infraroşie. cu o eficienţă de 95 Lumen/Watt. radiouri. Culoarea luminii emise depinde de compoziţia şi de starea materialului semiconductor folosit. Prima corporaţie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roşu) a fost realizat în anul 1962 de către Nick Holonyak. Light-Emitting Diode (Led) Un LED (din engleză light-emitting diode. La 28 mai 2008. Acestea au fost preluat de către compania Hewlett Packard şi integrate in primele calculatoare alfanumerice. Electroluminescenţa a fost descoperită in anul 1907 de către H.7 Watt. În anul 1961. cu capacităţi mai mari de iluminare. calculatoare. Cel mai puternic LED comercializat aparţine firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. Aceste LED-uri roşii nu puteau fi folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafeţe. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice. LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice. a inventat primul LED de culoare galbenă şi a îmbunătăţit factorul de iluminare al Led-urilor roşu si roşu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Bob Biar şi Gary Pittman. firma Nexxus Lighting a prezentat cel mai eficient LED disponibil pe piaţă. J. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. la televizoare. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenţia sa. În decursul anilor s-au descoperit şi alte culori ale LED-urilor. de cele mai multe ori însoţit de un circuit electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanţa de 900 Lumen la 10 Watt. chiar şi ceasuri. întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste. insă nu s-a gasit nici o întrebuinţare a acesteia timp de câteva decenii. George Craford. Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente. 20 . fiind in acelaşi timp şi variabilă[3].

pasive și active. 21 . de la cuvântul englez chip. Acesta conţine 2 "de 40 W / 2 amplificatoare W în configuraţie BTL.I se mai spune și "cip". Specificatile circuitului integrat Tda 8560q sunt: CARACTERISTICI ∙ Necesită foarte putine componente externe ∙ de mare putere ∙ 4 W şi 2 W impedanta de sarcină ∙ de ieşire joasă tensiune de offset ∙ fixe câştig ∙ facilitatea de diagnostic (distorsiuni. Dispozitivul este în primul rând pentru radio auto aplicaţii. dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanșă având și elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale). la VP şi în sarcina circuit Min ∙ Disiparea puterii în orice scurt-circuit condiţie ∙ protejate termic ∙ polaritate inversa în condiţii de siguranţă ∙ electrostatica de descărcare de gestiune de protecţie ∙ Nu Plop switch-on/switch-off ∙ flexibil conduce ∙ Low rezistenta termica. Circuitul integrat Circuitul integrat. DESCRIERE GENERALA TDA8560Q este un amplificator integrat de ieşire de clasa B în a 13-single-in-line (SIL) pachet de putere. prescurtare în engleză: IC citit "ai si". situate toate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu). scurt-circuit şi temperatură de detectare) ∙ Bun unda respingerea ∙ Modul switch selectaţi (de exploatare.e. mut şi regimul de aşteptare) ∙ Încrcai dump protecţie ∙ scurt în condiţii de siguranţă la sol. este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate.

22 .

Această lipire este mai bună deoarece pistolul de lipit se încălzeşte mult mai repede şi este mai uşor de folosit. numit aliaj de lipit. până ce aliajul se solidifică. suprafaţa pieselor ce urmează a fi lipite se curăţă (cu un cuţit Sau hârtie durativă fină). rigid sau flexibil. cât şi o rezistenţa electrică extrem de mică (practic nulă).Se îndepărtează rapid ciocanul de lipit şi se ţine nemişcată câteva secunde. de izolaţie email. Apoi suprafeţele curăţate se protejează împotriva oxidării sau coroziunii cu decapante.Decapantul cel cel mai utilizat este confoniul (sacâzul). lipirea propriuzisă se face într-un timp scurt (1-2 sec.) pentru ca temperatura ridicată a lipiturii să nu se transmită componentelor Suprafeţele cositorite ce trebuie lipite se suprapun câteva momente şi se fixeză mecanic. la cald cu ajutorul unui material de adaos . se adaugă puţin fludor. care are o bună fluiditate la temperatura de topire şi o bună aderenţă la suprafeţele de lipit curăţate. Aliajul de lipit este o compoziţie. cu puncte de topire scăzute . în anumite procente de cositor şi plumb. În lipirea normală se utilizează cositorul fludor.2. care topindu-se aderă instantaneu la suprafaţă şi datorită forţelor de tensiune superficiale „îmbracă zona”.Când suprafaţa pieselor a ajuns la temperatura de topire . două sau mai multe plane paralele. iar apoi se pun În contact cu vârful ciocanului de lipit care în prealabil a fost cositorit. pornind de la schema electrică . sau automat in băi speciale de lipire. Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face desenul acestuia. care este un conductor din aliaj de lipit care conţine un canal de decapant.3. Un alt tip de lipire este acela cu pistolul de lipit care este mult mai uzual decât cel cu ciocanul de lipit.Tehnologia lipirii şi a cablajului imprimat Lipirea componentelor Lipirea este operaţia de îmbinare a două sau mai multor piese metalice între ele . Realizarea uni cablaj imprimat Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate aşezate pe una. tinând cont de urmatoarele recomandari: 23 .După ce în prealabil ciocanul a fost încalzit. formând un mic con. fixate (lipite) pe un suport izolant. Înainte de executarea unei lipituri. Lipirea se poate face normal. Lipirea componentelor trebuie să asigure atât o rigiditate mecanică corespunzătoare. oxizi sau alte impuritaţi până când suprafeţele sunt strălucitoare. cu ciocan electric de lipit.El se foloseşte şi în stare naturală (solidă) fie în soluţie de alcool. în stare topită .

După ce desenul cablajului a fost proiectat.54 mm -se evita utilizarea traseelor paralele lungi ce dau naştere la capacităţi parazite -pastilele metalice din jurul găurilor trebuie să aibă un diametru de circa 2 mm. axele lor fiind paralele cu marginilie plăcii cablajului -conexiunile dintre componente trebuie să fie cât mai scurte -traseele conductoare trebuie să aibă o lătime de minim 0. Apoi are loc găurirea plăcuţei. sau mai mare decât cel al orificiului pentru o aderare suficientă a aliajului de lipit.5 -1 mm -poziţia găurilor se aşează în modurile unei reţele de coordonate având pasul nominalizat de 2. Când corodarea a luat sfârşit.Are rol trasarea desenului pe placă. După uscarea vopselei se corodează plăcuţa într-o soluţie de clorură ferică sau o soluţie de acid azotic.-amplasarea componentelor trebuie să fie cât mai judicioasă.5 mm sau de 2. după care cu o soluţie de diluant se înlătură vopseaua de pe traseele cablajului.6 mm -între trasee se lasă un spaţiu de circa 0. după care ultima operaţie este acoperirea cablajului împotriva oxidării cu o soluţie de colofoniu în alcool sau lac mitrocelularic incolor. 24 . plăcuţa se căleşte în apă curată.Pentru trasare se folosesc diferite lacuri sau vopsele. acesta se transpune pe o fată curată a plăcii placate cu cupru.

Cele mai frecvente cazuri de producere a accidentelor sunt: lipsa prizelor de legare al masă. În cazul unei avarii se va opri mai întâi staţia şi după aceea se va interveni. necorespunzătoare. bornele de alimentare nu sunt corespunzător izolate de carcasa aparatului.P. Dintre acestea. folosirea unor dispozitive mecanice improvizate. interzicerea lucrului sub tensiune. instalaţia de alimentare de la reţea este într-un grad mare de deteriorare. Sub acest interval curentul este mai puţin periculos: 25-70 mA curentul produce contracţii musculare. Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri de strictă necesitate: verificarea sculelor şi echipamentelor folosite. curent continuu este de 4 ori mai puţin periculos decât cel alternativ. Protecţia muncii în laboratoarele electrice şi electronice Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau fără fişe.2.I. aparatelor şi dispozitivelor folosite. iar dacă trece prin creier electrocutatul îşi poate pierde memoria sau i se opreşte respiraţia. evitarea atingerii axelor magnetice. curentul este periculos după ce depăşeşte 24 V la curent alternativ şi 50 V la curent continuu. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost deconectate de la reţea. existenţa unui grad mare de temperatură şi umiditate la locul de muncă.4. Alte cauze ale accidentelor de muncă reprezintă stadiul de deteriorarea al sculelor. O intensitate de 70-100 mA produce moartea. conectarea la prizele la masă.S. La staţiile de înaltă tensiune este interzis a se lucra când se observă unele defecţiuni. cu scurt-circuite interioare sau cu contacte interioare slabe.M şi P. Norme de protecţia muncii Pentru evitarea producerii unor accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii pe durata realizării şi utilizării aparatului. Prim-ajutor în caz de electrocutare. accidentatul poate fi izbit de sol. Dacă curentul trece prin inimă poate fi mortal pentru accidentat în funcţie de curentul la care este supus. N. cel mai des folosite sunt: folosirea ciocanului de lipit supraîncălzit sau cu izolaţia deteriorată. 25 . Încercările şi măsurările şi măsurările la aparatura electrică de înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite prevăzute cu uşi cu blocare şi semnalizare. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ şi nul prin cordon şi fişe corespunzătoare. a carcaselor exterioare ale aparatelor de măsură prin fişe de alimentare.

Dacă accidentatul se află în echilibru instabil. Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională ce se produce în timpul procesului de muncă sau a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi. să stea pe o scândură şi să nu atingă nici o parte neacoperită a corpului. -boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută. cauzată de factorii nocivi fizici. invalidate ori deces. -protejarea prin siguranţe fuzibile. -boli prin expunere la energie radiantă.Curentul devine mai periculos în următoarele cazuri : accidentatul a fost transpirat sau stătea pe un sol umed. biologici. neizolat. Se cheamă de urgenţă medicul iar transportul. -boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute . chimici. trebuie să se ţină cont că în momentul întreruperii curentului electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi şi intervine pericolul căderii de la înălţime. -alergii profesionale . -boli infecţioase sau parazitare . Se poate încerca desprinderea accidentatului trăgându-l de haine dacă acestea sunt destul de groase şi uscate. -pneumonii provocate de inhalarea pulberilor minerale. ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice. -boli prin suprasolicitare. iar dacă nu este posibil se taie conductorii cu un topor cu mâner de lemn. se va face imobilizându-l pe o suprafaţă dreaptă. -protejarea instalaţiilor electrice cu tăbliţe avertizoare. Dacă accidentatul îşi menţine respiraţia şi inima mai continuă să bată i se va da capul pe spate şi i se va ţine deschis maxilarul inferior pentru a i se elibera căile respiratorii. Protecţia împotriva electrocutării Pentru evitarea electrocutărilor se vor lua următoarele măsuri: -instalarea circuitelor electrice în spaţii curate şi uscate. Prima manevră în caz de electrocutare va fi cea de eliberare de la sursa electrică: se întrerupe curentul. Dacă nu se poate întrerupe curentul se va desprinde electrocutatul de conductor trăgându-l cu o funie uscată. la înălţime. Este necesar ca salvatorul să folosească mănuşi. 26 . Accidente şi boli profesionale frecvente Boală profesională = afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii. În cazul în care accidentatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în care s-au pus 67 g de bicarbonat de sodiu. Gruparea bolilor profesionale : -intoxicaţii provocate de inhalarea. profesii. -cancer profesional . precum şi de solicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. caracteristici locului de muncă. în cazul în care accidentatul a suferit fracturi.

În cazul unei electrocutări se vor lua de urgenţă următoarele măsuri: scoaterea rapidă a electrocutatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric respectiv: cel care oferă ajutorul va folosi obiecte rău conductoare de curent electric sau mănuşi electroizolante şi cizme de cauciuc. metalizarea pielii. In locuri vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi sunt prevăzute stingătoare de incendiu. Dintre masurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor menţionam: . 27 . Provoacă: orbirea. . ţigările. Până la sosirea acestora. Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric. temperatură peste 35 de grade Celsius. corpurile încălzite. Dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal i se va face imediat respiraţie artificială. fără elemente conductoare în contact electric. Dacă accidentatul este în stare de leşin trebuie chemat neîntârziat un medic sau salvarea. 3. variaţii de temperatură 3035 grade Celsius. accidentatul va fi aşezat într-o poziţie care să îi permită o respiraţie bună. exploziile. sau cele datorate defectelor de izolaţie. a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii. Există 3 categorii de periculozitate a locului de muncă: 1. Focurile.-legarea la pământ a parţilor metalice ale instalaţiilor electrice. când se produc comoţii nervoase în membre (contracţiile muşchilor). Electrocutările se pot produce prin atingere directă sau indirectă. locul de muncă cu grad mic de pericol ( pardoseală izolatoare. încălzirea excesiva a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos exploatate pot de asemenea constitui surse de incendiu. scurtcircuitele. pulberi conductoare în atmosferă. arsuri etc. 2. La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil. locuri de muncă foarte periculoase : umiditate peste 97%. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc : electroşocuri.interzicerea fumatului in locurile care nu sunt amenajate in acest scop. umiditate maxim 70%. obiecte conductoare în zona de manipulare. Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc prin procesele de abraziune.35 grade Celsius. variaţii de temperatură între 15. când valorile curenţilor sunt de 10 mA. flacăra chibritului. mediu coroziv. Valorile curenţilor care produc electrocutarea se pot calcula cu legea lui Ohm. se datorează efectului termic al curentului electric. izolaţia conductoarelor se pot aprinde. Protecţia împotriva producerii incendiilor În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva producerii incendiilor. Valorile limită ale curenţilor nepericuloşi sunt de 10 mA în curent alternativ ţi de 50 mA în curent continuu.electrotraumatismele. locuri de muncă periculoase : umiditate între 75-95%. obiecte conductoare ce ocupă o suprafaţă mai mare de 60% din zona de manipulare.

dioxid de carbon. spuma.depozitarea substanţelor inflamabile in recipiente speciale. dimensionarea a instalaţiilor electrice din punctul de vedere al izolaţiilor. 28 . . verificarea periodica a legăturilor.. Tablourile generale de distribuţie vor fi închise si neaccesibile persoanelor neautorizate. cu substanţe lichide. pentru a se împiedica propagarea exploziei in exterior. cu zăpada carbonica. a izolaţiilor. folosindu-se stingătoare de incendiu cu apa. a aparaturii.interzicerea sudurii in afara incintelor.asigurarea protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvata. Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează concomitent cu protejarea sau cu evacuarea bunurilor. praf. În toate încăperile cu gaze se utilizează aparatura speciala în construcţie antiexploziva. .

Dispozitive şi circuite electrice’’ Moican Sandală: .... şi colectivul: ...Generatoare de inpulsuri şi de tensiune liniar variabilă” 29 .3 BIBLIOGRAFIE • Setonojov şi Borcoci .Aparate.. echipamente şi instalaţii de Electronică industrială pentru tehnica de calcul” • • • • Spânulescu I.. şi colectivul: . Mitrofan ..De la poarta TTL la micro-procesor” • Dumitru Ionescu . I.Sisteme numerice cu circuite integrate” Ardelean Iulian: .Electronica” • Gh.Circuite integrate” Dascălu D si colectivul :.Circuite integrate CMOS-manual de utilizare” Spânulescu I.

4. Anexe 30 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful