Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava

Lucrare de specialitate pentru configurarea Competenţelor profesionale în învăţămîntul liceal

Îndrumător: Profesor Otilia Andrieş

Candidat: Chibici Răzvan Ciornei Adrian Clasa a XII-a A Specializare: Tehnician în Automatizări

Iunie 2011

1

Amplificator TDA 8560Q

2

Cuprins
1. Cuprins a. Argument 2. Conţinut Noţiuni teoretice generale a. Rezistoare b. Condensatoare c. Dioda d. Light-Emitting Diode (Led) e. Circuitul Integrat 2.1 Descrierea şi funţionarea schemei 2.2 Tehnoligia lipirii 2.3 Realizarea unui cablaj imprimat 2.4 Norme de NPM şi PSI 3. Bibliografie 4. Anexe Schema Electronica Schema Cablaj Schema Cablaj si Componente

3

şi nu este optim pentru masurarea nivelurilor de vârf. Spre deosebire de VU-metrele analogice . înregistrând vârfuri de scurtă durată a LED-urilor . contorul va lua 300 milisecunde pentru a ajunge la 0 pe scara. 4 . au fost adesea utilizate pentru a indica niveluri de vârf. de asemenea. uneori. LED-uri au fost dezvoltate. dispozitivul este. indicator de volum.Argument Un Vu-metru este adesea inclus în echipamente audio pentru a afişa un nivel de semnal în unităţi de volum. şi mai târziu le-au înlocuit pe cele analogice. numit (VI – indicator de volum). Se comportă ca un instrument complet medie-val. Timpii de creştere şi scădere a contorului sunt atât 300 milisecunde. LED-urile nu sunt îngreunate în timpul lor de reacţie de inerţie. Acesta a fost dezvoltat iniţial în 1939 prin efortul combinat al Bell Labs şi radiodifuzorii CBS si NBC pentru măsurarea şi standardizarea nivelului de linii telefonice. Este în mod intenţionat un aparat de măsurare „lent”. în sensul că dacă o undă sinusoidală de amplitudine constantă 0 UV este aplicată brusc. Scară VU-Metrului tipic este -20-3. reflectand in acest mod „puterea”.

Rezistenţa reprezintă opoziţia faţă de curentul electric. totuşi. iar rezistorul este un dispozitiv fizic utilizat în circuitele electrice. 5 . Sunt construite din fir metalic sau de carbon în general. rezistorii posedă rezistenţă electrică. dar trebuie să înţelegem că cei doi termeni nu sunt echivalenţi! Scopul rezistorilor Datorită relaţiei dintre tensiune. şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de condiţii externe. dar produc căldură atunci când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare. Rezistente Rezistenţa şi rezistorul Este foarte uşor să confundăm termenii de rezistenţă şi rezistor. În mod normal. Este adevărat. mărimii sau formei componentelor conductive (ţineţi minte cum filamentul metalic subţire al unui bec crează o rezistenţă electrică mai mare decât un fir gros?) Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o cantitate precisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un circuit este rezistenţa. scopul unui rezistor nu este producerea căldurii utile. curent şi rezistenţă în oricare circuit. Simbolul rezistorului Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag. Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor. putem controla oricare variabilă prin simplul control al celorlalte două.Notiuni teoretice generale a. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului. ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice precise în circuit.

sau o putem întâlni în cadrul unui component a cărui rezistenţă este instabilă în timp.Valorile rezistenţelor în ohmi sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent. fie vertical: Dacă ne luăm după aparenţa lor fizică. cu atât mai mare este puterea sa. R3. fiecare va fi notat cu R1. aceştia pot fi împărţiţi în funcţie de cantitatea de căldură ce o pot susţine fără a se supra-încălzi şi distruge. În general. simbolurile pentru rezistor pot fi prezentate fie orizontal. Această proprietate o putem întâlni în cadrul unui rezistor construit chiar pentru acest scop. ori de câte ori vedeţi simbolul unui component reprezentat cu o săgeată diagonală prin el. Puterea unui rezistor este aproximativ proporţională cu mărimea sa: cu cât rezistorul este mai mare. Această categorie este specificată în „Watti”. Disiparea energiei Deoarece rezistori produc energie sub formă de căldură la trecerea curentului prin ei datorită frecării. iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori. Rezistoare cu rezistenţă variabilă Rezistoarele pot de asemenea să fie cu rezistenţă variabilă.25) watt sau mai puţin. nu neapărat fixă. acel component are o valoarea variabilă şi nu statică (fixă). un simbol alternativ pentru rezistori este cel alăturat. De menţionat şi faptul că rezistenţa (în ohmi) nu are deloc legătură cu mărimea! 6 . etc. Majoritatea rezistorilor din aparatele electronice portabile sunt în categoria de 1/4 (0. Acest simbol este o convenţie electronică standard. R2. După cum se poate vedea.

vom dedica o bună bucată de vreme analizei circuitelor compuse doar din rezistenţe şi baterii. Tot ceea ce cunoaştem în acest circuit este tensiunea la bornele bateriei (10 volţi) şi curentul prin circuit (2 amperi). încercând să determinăm tot ceea ce putem cu ajutorul informaţiilor disponibile. putem găsi două ecuaţii ce ne pot oferi răspunsuri folosind doar cantităţile cunoscute. Analiza unui circuit simplu Pentru a rezuma ceea ce am spus până acum. tensiunea. sau scurt. Folosindu-ne însă de ecuaţiile lui Ohm. aceştia sunt nişte dispozitive cu un rol extrem de folositor în cadrul circuitelor (divizoare de tensiune şi divizoare de curent. de exemplu). sarcină. şi puterea disipată (P): 7 . Pentru că sunt atât de simplii şi de des utilizaţi în domeniul electricităţii şi a electronicii.Rezistorii sunt elemente extrem de importante într-un circuit Chiar dacă apariţia rezistorilor într-un circuit pare pe moment a nu avea niciun sens. Nu cunoaştem rezistenţa rezistorului în ohmi sau puterea disipată de acesta în Watti. putem determina rezistenţa circuitului (R). respectiv curentul: Introducând cantităţile cunoscute de tensiune (E) şi curent (I) în aceste două ecuaţii. de exemplu). Sarcina electrică În diagramele schematice. simbolul rezistorilor este adesea folosit pentru a indica un dispozitiv general dintr-un circuit electric ce transformă energia electrică primită în ceva folositor (bec. Orice astfel de dispozitiv non-specific într-un circuit electric poartă de obicei denumirea de sarcină electrică. vom analiza circuitul alăturat.

în caz contrar. electronii nu pot intra într-un conductor decât dacă există o cantitate egală de electroni ce părăsesc exact acelaşi conductor (analogia tubului cu mărgele). fără existenţa unui drum de ieşire.Condensatoare Definiţia condensatorului În mod normal. ar trebui să folosim un rezistor cu o putere de minim 20 de Watti. 8 . Acestea sunt realizate din două armături (plăci) metalice conductoare plasate una în apropierea celeilalte. Există totuşi o multitudine de tipuri şi moduri de construcţie a condensatoarelor. Simbolul condensatorului Simbolul electric al condensatorului este prezentat în figura alăturată. separate printr-un dielectric. Numărul electronilor adiţionali din conductor (sau numărul de electroni pierduţi) este direct proporţional cu valoarea fluxului câmpului dintre cei doi conductori. Ciudat este totuşi faptul că. în funcţie de aplicaţia necesară. s-ar distruge din cauza supra-încălzirii.Pentru circuitul de faţă. Dacă ar fi să proiectăm un circuit pentru a opera la aceste valori. rezistenţa rezistorului trebuie să fie de 5 Ω. conductorii trebuie conectaţii împreună pentru a forma un drum complet (circuit) pentru deplasarea continuă a electronilor. b. electroni adiţionali pot fi „îngrămădiţi” într-un conductor. în care avem 10 volţi şi 2 amperi. dacă este posibilă/permisă formarea unui câmp electric în spaţiul liber dintre acest conductor şi un alt conductor. Condensatoarele sunt componente ce utilizează acest fenomen electric în funcţionarea lor. Din această cauză.

Acest lucru presupune o înmulţire a electronilor pe armătura negativă şi o diminuare a lor pe cea negativă. Creşterea energiei potenţiale stocate de condensator Pentru a stoca mai multă energie într-un condensator. trebuie mărită valoarea tensiunii la bornele sale. cei din urmă disipând pur şi simplu putere în circuit sub formă de căldură. pentru a elibera energie dintr-un condensator. Atunci când modificăm tensiunea la bornele unui condensator. cu atât mai mare este fluxul câmpului şi cu atât mai mare „stocul” de energie din condensator. comportamentul lor într-un circuit este fundamental diferit de cel alrezistorilor. Acestă diferenţă de sarcină se traduce prin apariţia unui stoc de energie electrică în condensator şi reprezintă sarcina potenţială a electronilor dintre cele două armături. Abilitatea acestora de a stoca energie în funcţie de tensiune se traduce printr-o tendinţă de menţinere a tensiunii la un nivel constant. Energia stocată într-un condensator depinde de tensiunea dintre armături precum şi de alţi factori pe care îi vom lua imediat în considerare. lucru ce necesită existenţa unui curent în acea direcţie. în opoziţie cu variaţia. trebuie scăzută valoarea tensiunii la 9 . fie o mărim. între cele două armături ia naştere un câmp electric ce permite existenţa unei diferenţe semnificative de electroni liberi (sarcină) între cele două armături. Dimpotrivă. Pe măsura formării câmpului electric datorită aplicării tensiunii.Modul de funcţionare al condensatorului Atunci când la bornele condensatorului aplicăm o tensiune electrică. condensatoarele tind să se opună variaţiei căderii de tensiune. Cu alte cuvinte. Cu cât diferenţa numerică a electronilor între cele două armături ale unui condensator este mai mare. electronii liberi vor fi forţaţi să se „adune” la terminalul negativ fiind „furaţi” de pe terminalul pozitiv. acesta tinde să se opună schimbării folosind curent de la sau generând curent spre sursa de variaţie a tensiunii. Deoarece condensatorii stochează energie potenţială sub formă de câmp electric. fie o scădem.

condensatoarele îşi vor pierde tensiunea stocată datorită imperfecţiunilor interne ce permit electronilor să se deplaseze de pe o armătură pe cealaltă. condensatorul ca o sarcină Când tensiunea la bornele condensatorului creşte. 10 . evident. În funcţie de tipul specific de condensator. pentru condensatoarele ce nu sunt deloc folosite. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. Doar o sursă (sau un canal) exterior de curent poate modifica valoarea energiei stocate (implicit şi a tensiunii la bornele sale) de către un condensator perfect.” Ipotetic. un obiect aflat în repaus tinde să rămână în repaus) ce descrie tendinţa obiectelor de a se opune variaţiilor de viteză. de până la câţiva ani. putem descrie tendinţă unui condensator de a se opune variaţiei tensiunii astfel: „Un condensator încărcat tinde să rămână încărcat. Încărcarea condensatorului. un condensator descărcat tinde să rămână descărcat. timpul de „golire” poate fi foarte lung. Acest lucru presupune o diminuare a electronilor pe armătura negativă prin deplasarea lor spre cea pozitivă. acesta utilizează curent din circuit. unui curent în acea direcţie (opusă). această deplasare dă naştere. în acest caz condensatorul se comportă ca o sarcină şi spunem că se încarcă.bornele sale. Asemenea legii de mişcare a lui Isaac Newton (un obiect aflat în mişcare. tinde să rămână în mişcare. Practic. un condensator (încărcat sau descărcat) lăsat neatins îşi va menţine la infinit starea sa iniţială.

mai bine spus. acesta introduce/generează curent în circuitul extern. până în momentul în care tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea sursei. curentul scade spre zero (condensator descărcat).Descărcarea condensatorului. Nu toate materialele dielectrice sunt identice. Stocul de energie din câmpul electric este direcţionat către restul circuitului. După atingerea acestui punct de descărcare. în acest caz condensatorul se comportă ca o sursă de putere şi spunem că se descarcă. atunci când tensiunea la bornele condensatorului scade. 11 . acest va utiliza curent din circuitul exterior. Observaţie Dacă introducem brusc o sursă de tensiune la bornele unui condensator descărcat (o creştere bruscă de tensiune). Putem să ne gândim la condensatoare ca la un fel de baterii secundare prin modul de încărcare şi descărcare al lor. Invers. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. După atingerea acestui punct de încărcare. condensatorul ca o sursă de putere Invers. reprezentat în acest caz de sursa respectivă. Dielectricul Precum am mai spus. alegerea materialului izolant dintre plăci are o importanţă capitală în comportamentul condensatorului. în mărimea fluxului electric şi implicit a tensiunii dintre armături. acesta va genera curent spre sarcină până în momentul epuizării energiei stocate. Datorită rolului acestui material în comportamentului fluxului. i s-a dat un nume special: dielectric. curentul scade spre zero (condensator încărcat). dacă o rezistenţă de sarcină este conectată la bornele unui condensator încărcat. iar tensiunea sa va scădea spre zero. ci sunt diferenţiate printr-o valoare fizică numită permitivitatea dielectricului.

Ca material dielectric se foloseste mica sub forma de folii. Dupa bobinare condensatorul se impregneaza cu dielectric. policarbonat. Dielectricul este format din folii de materiale termoplaste (polietilen tereftalat. Materialele folosite la constructia acestor condensatoare sunt materiale ceramice cu polarizare temporara sau spontana. Dupa impachetare se ermetizeaza cu ceara minerala. de a conduce într-un sens şi de a prezenta o rezistenţă de blocare mare în celălalt sens. Cu electrolitic. ceramica sau sticla. iar armaturile metalice sunt folii de Sn. astfel incât acesta se comporta ca un condensator. care apare ca urmare a aplicarii asupra dielectricului a unui câmp electric. ceea ce duc la realizarea de capacităţi F specifice mari (sute µ / cm 3 ). aceste condensatoare sunt polarizate. Condensator vs. rasini. care este oxidată simultan pe ambele părţi prin electroliză. Ag. valorile acestora se exprimă adesea în microFarad (µF). TIPURI DE CONDENSATOARE Condensatoare cu mica. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale. Fenomenul de polarizare. Condensatoare ceramice. se notează cu C şi se măsoară în Farad. Întrucât în literatura de specialitate de la noi din ţară se foloseşte încă termenul de condensator.Capacitatea electrică(C) Mărimea pentru volumul de energie stocat de un condensator. Prezintă proprietăţi remarcabile (permitivitate şi rigiditate mare) şi posibilitatea de obţinere a unei pelicule sub un micron. atunci când se aplică o anumită tensiune la bornele sale. Pentru mărirea 12 . denumirea de condensator este învechită şi nu mai este folosită în lucrările de specialitate. Dielectricul este format din 2-3 folii de hârtie. determina aparitia in dielectric a unei orientari a sarcinilor. De aceea. polietilena etc. Condensatoare cu hârtie.Ele se bazează pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul şi tantalul. fiind înlocuită cu cea de capacitor. cum ar fi titanatul de bariu. iar armaturile din folii de Al sau prin depunere in vid din Zn sau Al. Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înaltă puritate. polistiren.). Există o anumită convenţie atunci când vine vorba de notaţia condensatoarelor. poartă denumirea de capacitate electrică. prescurtat F. Condensatoare electrolitice. Al. Simbolic. constutuie dielectricul. capacitor Aparent. îl vom folosi şi noi în această carte. şi anume. Condensatoare cu pelicule plastice. groasă de 60-100 microni.

Această soluţie este menţinută în contact cu stratul de oxid anodic pe toată suprafaţa prin impregnarea a 2-5 foiţe de hârtie fără impurităţi. care apoi se oxidează. 13 . hidroxid de amoniu şi glicoletilenă. format dintre două folii de aluminiu (anodul şi contactul catodic).In care anodul este sintetizat din pulbere de tantal. Condensatoarele electrolitice cu F aluminiu acoperă gama (0.fiabilitatea este mai ridicată.000) µ şi tensiuni nominale până la 500V. Faţă de condensatoarele electrolitice cu aluminiu. ea nu este netedă ci asperizată prin corodare electrochimică. Catodul este o soluţie de acid boric. Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri. . până la ± 5%. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leagă la carcasă.5……150. iar cele cu tantal până la o tensiune de 100+125 V.timpul de stocare este mai mare. deşi există şi alte tehnologii. c. având între ele foiţele de hârtie este apoi rulat până capătă o formă cilindrică. . Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatură -80ºC şi +85ºC. prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fugă mărit). .curentul de fugă este extrem de mic. Întreg ansamblul. care pătrunde în toţi porii anodului. .suprafeţei anodului şi deci pentru obţinerea de capacităţi mari într-un volum mic. Îmbunătăţirea comportării în regim de impulsuri s-a obţinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând şi rezistenţa la tensiunea inversă. condensatoarele cu tantal prezintă o serie de avantaje: . Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. iar ca electrolit se utilizează o peliculă solidă semiconductoare de MnO2.temperatura minimă de funcţionare este mai coborâtă. Condensator electrolitic cu tantal. Contactul catodic se realizează prin altă folie de aluminiu dar de grosime mult mai mică (10 microni). curentul în sens direct crescând nesemnificativ. cu toleranţe mai strânse.gama frecvenţelor de lucru este mai largă. care se aşează peste foile de hârtie. ceea ce duce la străpungere termică. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etanşate cu dopuri de cauciuc.Diode Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie.

fie o va bloca. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. 14 . când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. Polarizarea inversă Invers. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. spunem că dioda este polarizată invers.Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. Conectarea în circuit La conectarea într-un circuit simplu. Putem să ne gândim la diodă ca la un întrerupător: „închisă”. format dintr-o baterie şi o lampă. spunem că dioda este polarizată direct.

Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie.Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. Explicaţie Să reluăm circuitul de mai sus. Dacă polaritatea bateriei este inversată. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” 15 . Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. dioda devine polarizată invers. O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale.

Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). 16 . faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. Dacă dioda este polarizată invers. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare.7 V).(se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers).

7 V. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. 17 . polarizare parţială). Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. zona de golire trebuie să dispară complet. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă.718) q = sarcina electronului (1. iar pentru cele de germaniu de doar 0. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei.Tensiunea de polarizare directă Dacă dioda este polarizată direct însă.3 V. Ecuaţia diodei unde.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. iar rezistenţa faţă de curent scade.

putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie.Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. De asemenea.7 (siliciu) sau 0. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. iar acest curent poartă numele de curent invers. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. La temperatura camerei. Ecuaţia simplificată a diodei unde. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. Această variaţie este foarte mică. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. 18 . Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. şi poartă numele de tensiune termică. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. la bornele diodei. o joncţiune PN polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. această temperatură este de aproximativ 26 mV. sau Vt.3 V (germaniu). Totuşi.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă.

Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). Variaţia curent-tensiune a diodei Alăturat este prezentat graficul curent-tensiune al diodei.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă.Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Dacă această tensiune devine prea mare. notată cu Vs. 19 .

deci o eficienţa de 90 lm/W echivalând cu un bec obişnuit de 100W. Acestea au fost preluat de către compania Hewlett Packard şi integrate in primele calculatoare alfanumerice. George Craford. J. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenţia sa. aproape 200 de dolari şi nu puteau fi folosite doar la aplicaţii minore. 20 . chiar şi ceasuri.7 Watt. insă nu s-a gasit nici o întrebuinţare a acesteia timp de câteva decenii. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice. Aceste LED-uri roşii nu puteau fi folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafeţe. mai tîrziu. La 28 mai 2008. acesta emite o radiaţie infraroşie. Cercetarea sa a făcut înconjurul lumii. Bob Biar şi Gary Pittman. M. şi poate fi în spectrul infraroşu. cu o eficienţă de 95 Lumen/Watt. a inventat primul LED de culoare galbenă şi a îmbunătăţit factorul de iluminare al Led-urilor roşu si roşu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Un fost student al acestuia. apoi. Pe lângă iluminare. fiind in acelaşi timp şi variabilă[3]. la televizoare. Un LED este o sursă de lumină mică. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanţa de 900 Lumen la 10 Watt. cu capacităţi mai mari de iluminare. telefoane. Culoarea luminii emise depinde de compoziţia şi de starea materialului semiconductor folosit. dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicaţii de putere ca surse de iluminare. Light-Emitting Diode (Led) Un LED (din engleză light-emitting diode. LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice. firma Nexxus Lighting a prezentat cel mai eficient LED disponibil pe piaţă. Efectul este o formă de electroluminescenţă. când lucra la General Electric Company . realizând în 1968 LED-uri pentru indicare.d. Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente. întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Prima corporaţie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation. Până în 1968 LED-urile visibile şi cele infraroşii costau foarte mult. Round. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. În anul 1961. au descoperit că aplicând current unui aliaj din galiu si arsen. de cele mai multe ori însoţit de un circuit electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roşu) a fost realizat în anul 1962 de către Nick Holonyak. În decursul anilor s-au descoperit şi alte culori ale LED-urilor. Cel mai puternic LED comercializat aparţine firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. calculatoare. radiouri. folosind un cristal de carbură de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. vizibil sau ultraviolet. Luminozitatea lămpii Array LED PAR30 este comparabilă cu cea a unui bec obişnuit/standard de 75 Watt atingând 740 Lumen la un consum de numai 7. Electroluminescenţa a fost descoperită in anul 1907 de către H. însemnând diodă emiţătoare de lumină) este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n.

21 .I se mai spune și "cip". mut şi regimul de aşteptare) ∙ Încrcai dump protecţie ∙ scurt în condiţii de siguranţă la sol. Dispozitivul este în primul rând pentru radio auto aplicaţii. de la cuvântul englez chip.e. la VP şi în sarcina circuit Min ∙ Disiparea puterii în orice scurt-circuit condiţie ∙ protejate termic ∙ polaritate inversa în condiţii de siguranţă ∙ electrostatica de descărcare de gestiune de protecţie ∙ Nu Plop switch-on/switch-off ∙ flexibil conduce ∙ Low rezistenta termica. situate toate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu). DESCRIERE GENERALA TDA8560Q este un amplificator integrat de ieşire de clasa B în a 13-single-in-line (SIL) pachet de putere. prescurtare în engleză: IC citit "ai si". Specificatile circuitului integrat Tda 8560q sunt: CARACTERISTICI ∙ Necesită foarte putine componente externe ∙ de mare putere ∙ 4 W şi 2 W impedanta de sarcină ∙ de ieşire joasă tensiune de offset ∙ fixe câştig ∙ facilitatea de diagnostic (distorsiuni. Acesta conţine 2 "de 40 W / 2 amplificatoare W în configuraţie BTL. pasive și active. dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanșă având și elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale). Circuitul integrat Circuitul integrat. este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate. scurt-circuit şi temperatură de detectare) ∙ Bun unda respingerea ∙ Modul switch selectaţi (de exploatare.

22 .

Aliajul de lipit este o compoziţie. fixate (lipite) pe un suport izolant.El se foloseşte şi în stare naturală (solidă) fie în soluţie de alcool. Înainte de executarea unei lipituri. în anumite procente de cositor şi plumb. cu puncte de topire scăzute . formând un mic con. care este un conductor din aliaj de lipit care conţine un canal de decapant. în stare topită .După ce în prealabil ciocanul a fost încalzit. care topindu-se aderă instantaneu la suprafaţă şi datorită forţelor de tensiune superficiale „îmbracă zona”. sau automat in băi speciale de lipire.Această lipire este mai bună deoarece pistolul de lipit se încălzeşte mult mai repede şi este mai uşor de folosit. de izolaţie email. Lipirea se poate face normal.Se îndepărtează rapid ciocanul de lipit şi se ţine nemişcată câteva secunde. iar apoi se pun În contact cu vârful ciocanului de lipit care în prealabil a fost cositorit.) pentru ca temperatura ridicată a lipiturii să nu se transmită componentelor Suprafeţele cositorite ce trebuie lipite se suprapun câteva momente şi se fixeză mecanic. se adaugă puţin fludor. Lipirea componentelor trebuie să asigure atât o rigiditate mecanică corespunzătoare. pornind de la schema electrică .Când suprafaţa pieselor a ajuns la temperatura de topire . Realizarea uni cablaj imprimat Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate aşezate pe una.3.Decapantul cel cel mai utilizat este confoniul (sacâzul). tinând cont de urmatoarele recomandari: 23 . Apoi suprafeţele curăţate se protejează împotriva oxidării sau coroziunii cu decapante. suprafaţa pieselor ce urmează a fi lipite se curăţă (cu un cuţit Sau hârtie durativă fină). cu ciocan electric de lipit. care are o bună fluiditate la temperatura de topire şi o bună aderenţă la suprafeţele de lipit curăţate. două sau mai multe plane paralele.Tehnologia lipirii şi a cablajului imprimat Lipirea componentelor Lipirea este operaţia de îmbinare a două sau mai multor piese metalice între ele .2. la cald cu ajutorul unui material de adaos . Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face desenul acestuia. până ce aliajul se solidifică. numit aliaj de lipit. rigid sau flexibil. oxizi sau alte impuritaţi până când suprafeţele sunt strălucitoare. lipirea propriuzisă se face într-un timp scurt (1-2 sec. Un alt tip de lipire este acela cu pistolul de lipit care este mult mai uzual decât cel cu ciocanul de lipit. În lipirea normală se utilizează cositorul fludor. cât şi o rezistenţa electrică extrem de mică (practic nulă).

După ce desenul cablajului a fost proiectat.5 -1 mm -poziţia găurilor se aşează în modurile unei reţele de coordonate având pasul nominalizat de 2. plăcuţa se căleşte în apă curată. Când corodarea a luat sfârşit.6 mm -între trasee se lasă un spaţiu de circa 0.Are rol trasarea desenului pe placă.-amplasarea componentelor trebuie să fie cât mai judicioasă. 24 . Apoi are loc găurirea plăcuţei.Pentru trasare se folosesc diferite lacuri sau vopsele.54 mm -se evita utilizarea traseelor paralele lungi ce dau naştere la capacităţi parazite -pastilele metalice din jurul găurilor trebuie să aibă un diametru de circa 2 mm. axele lor fiind paralele cu marginilie plăcii cablajului -conexiunile dintre componente trebuie să fie cât mai scurte -traseele conductoare trebuie să aibă o lătime de minim 0. sau mai mare decât cel al orificiului pentru o aderare suficientă a aliajului de lipit. După uscarea vopselei se corodează plăcuţa într-o soluţie de clorură ferică sau o soluţie de acid azotic. acesta se transpune pe o fată curată a plăcii placate cu cupru. după care cu o soluţie de diluant se înlătură vopseaua de pe traseele cablajului. după care ultima operaţie este acoperirea cablajului împotriva oxidării cu o soluţie de colofoniu în alcool sau lac mitrocelularic incolor.5 mm sau de 2.

În cazul unei avarii se va opri mai întâi staţia şi după aceea se va interveni. iar dacă trece prin creier electrocutatul îşi poate pierde memoria sau i se opreşte respiraţia.P. folosirea unor dispozitive mecanice improvizate. Alte cauze ale accidentelor de muncă reprezintă stadiul de deteriorarea al sculelor. Dintre acestea. Dacă curentul trece prin inimă poate fi mortal pentru accidentat în funcţie de curentul la care este supus. bornele de alimentare nu sunt corespunzător izolate de carcasa aparatului. Norme de protecţia muncii Pentru evitarea producerii unor accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii pe durata realizării şi utilizării aparatului. Sub acest interval curentul este mai puţin periculos: 25-70 mA curentul produce contracţii musculare. Cele mai frecvente cazuri de producere a accidentelor sunt: lipsa prizelor de legare al masă. conectarea la prizele la masă. evitarea atingerii axelor magnetice. curent continuu este de 4 ori mai puţin periculos decât cel alternativ. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost deconectate de la reţea. Protecţia muncii în laboratoarele electrice şi electronice Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau fără fişe.4. accidentatul poate fi izbit de sol. Încercările şi măsurările şi măsurările la aparatura electrică de înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite prevăzute cu uşi cu blocare şi semnalizare. interzicerea lucrului sub tensiune. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ şi nul prin cordon şi fişe corespunzătoare.M şi P. O intensitate de 70-100 mA produce moartea. 25 . instalaţia de alimentare de la reţea este într-un grad mare de deteriorare. a carcaselor exterioare ale aparatelor de măsură prin fişe de alimentare. La staţiile de înaltă tensiune este interzis a se lucra când se observă unele defecţiuni. cu scurt-circuite interioare sau cu contacte interioare slabe. existenţa unui grad mare de temperatură şi umiditate la locul de muncă. aparatelor şi dispozitivelor folosite. curentul este periculos după ce depăşeşte 24 V la curent alternativ şi 50 V la curent continuu. cel mai des folosite sunt: folosirea ciocanului de lipit supraîncălzit sau cu izolaţia deteriorată.I. necorespunzătoare. Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri de strictă necesitate: verificarea sculelor şi echipamentelor folosite. N.S.2. Prim-ajutor în caz de electrocutare.

-protejarea instalaţiilor electrice cu tăbliţe avertizoare. Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională ce se produce în timpul procesului de muncă sau a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi. -boli infecţioase sau parazitare . ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice. -boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută. Gruparea bolilor profesionale : -intoxicaţii provocate de inhalarea. la înălţime. precum şi de solicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. Se cheamă de urgenţă medicul iar transportul. caracteristici locului de muncă. se va face imobilizându-l pe o suprafaţă dreaptă. -boli prin expunere la energie radiantă. Prima manevră în caz de electrocutare va fi cea de eliberare de la sursa electrică: se întrerupe curentul. să stea pe o scândură şi să nu atingă nici o parte neacoperită a corpului. -cancer profesional . În cazul în care accidentatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în care s-au pus 67 g de bicarbonat de sodiu. -pneumonii provocate de inhalarea pulberilor minerale. biologici. -alergii profesionale . chimici. 26 . cauzată de factorii nocivi fizici.Curentul devine mai periculos în următoarele cazuri : accidentatul a fost transpirat sau stătea pe un sol umed. -boli prin suprasolicitare. iar dacă nu este posibil se taie conductorii cu un topor cu mâner de lemn. Este necesar ca salvatorul să folosească mănuşi. -protejarea prin siguranţe fuzibile. Dacă accidentatul se află în echilibru instabil. Accidente şi boli profesionale frecvente Boală profesională = afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii. Se poate încerca desprinderea accidentatului trăgându-l de haine dacă acestea sunt destul de groase şi uscate. -boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute . Protecţia împotriva electrocutării Pentru evitarea electrocutărilor se vor lua următoarele măsuri: -instalarea circuitelor electrice în spaţii curate şi uscate. profesii. în cazul în care accidentatul a suferit fracturi. Dacă accidentatul îşi menţine respiraţia şi inima mai continuă să bată i se va da capul pe spate şi i se va ţine deschis maxilarul inferior pentru a i se elibera căile respiratorii. neizolat. trebuie să se ţină cont că în momentul întreruperii curentului electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi şi intervine pericolul căderii de la înălţime. Dacă nu se poate întrerupe curentul se va desprinde electrocutatul de conductor trăgându-l cu o funie uscată. invalidate ori deces.

Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc prin procesele de abraziune.interzicerea fumatului in locurile care nu sunt amenajate in acest scop. In locuri vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi sunt prevăzute stingătoare de incendiu. Valorile curenţilor care produc electrocutarea se pot calcula cu legea lui Ohm. locuri de muncă foarte periculoase : umiditate peste 97%. scurtcircuitele. exploziile. 3. Dintre masurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor menţionam: . ţigările.-legarea la pământ a parţilor metalice ale instalaţiilor electrice. a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii. când se produc comoţii nervoase în membre (contracţiile muşchilor). Există 3 categorii de periculozitate a locului de muncă: 1. Valorile limită ale curenţilor nepericuloşi sunt de 10 mA în curent alternativ ţi de 50 mA în curent continuu. obiecte conductoare ce ocupă o suprafaţă mai mare de 60% din zona de manipulare. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc : electroşocuri.electrotraumatismele. variaţii de temperatură 3035 grade Celsius. când valorile curenţilor sunt de 10 mA. Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric. izolaţia conductoarelor se pot aprinde. Provoacă: orbirea. arsuri etc. fără elemente conductoare în contact electric. locuri de muncă periculoase : umiditate între 75-95%. Protecţia împotriva producerii incendiilor În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva producerii incendiilor. 2. La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil. flacăra chibritului. Până la sosirea acestora. umiditate maxim 70%. Dacă accidentatul este în stare de leşin trebuie chemat neîntârziat un medic sau salvarea. corpurile încălzite. accidentatul va fi aşezat într-o poziţie care să îi permită o respiraţie bună. Dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal i se va face imediat respiraţie artificială. locul de muncă cu grad mic de pericol ( pardoseală izolatoare. obiecte conductoare în zona de manipulare. Electrocutările se pot produce prin atingere directă sau indirectă. încălzirea excesiva a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos exploatate pot de asemenea constitui surse de incendiu. pulberi conductoare în atmosferă. temperatură peste 35 de grade Celsius. Focurile. se datorează efectului termic al curentului electric. În cazul unei electrocutări se vor lua de urgenţă următoarele măsuri: scoaterea rapidă a electrocutatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric respectiv: cel care oferă ajutorul va folosi obiecte rău conductoare de curent electric sau mănuşi electroizolante şi cizme de cauciuc. sau cele datorate defectelor de izolaţie. . mediu coroziv. 27 . metalizarea pielii.35 grade Celsius. variaţii de temperatură între 15.

. spuma.interzicerea sudurii in afara incintelor. pentru a se împiedica propagarea exploziei in exterior. cu substanţe lichide.asigurarea protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvata. 28 . cu zăpada carbonica. . dioxid de carbon. Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează concomitent cu protejarea sau cu evacuarea bunurilor.. dimensionarea a instalaţiilor electrice din punctul de vedere al izolaţiilor.depozitarea substanţelor inflamabile in recipiente speciale. praf. folosindu-se stingătoare de incendiu cu apa. a aparaturii. În toate încăperile cu gaze se utilizează aparatura speciala în construcţie antiexploziva. a izolaţiilor. verificarea periodica a legăturilor. Tablourile generale de distribuţie vor fi închise si neaccesibile persoanelor neautorizate.

Dispozitive şi circuite electrice’’ Moican Sandală: .Circuite integrate” Dascălu D si colectivul :..3 BIBLIOGRAFIE • Setonojov şi Borcoci . I.Aparate.Electronica” • Gh.. Mitrofan . echipamente şi instalaţii de Electronică industrială pentru tehnica de calcul” • • • • Spânulescu I..De la poarta TTL la micro-procesor” • Dumitru Ionescu ... şi colectivul: ...Sisteme numerice cu circuite integrate” Ardelean Iulian: .Generatoare de inpulsuri şi de tensiune liniar variabilă” 29 .. şi colectivul: .Circuite integrate CMOS-manual de utilizare” Spânulescu I.

Anexe 30 .4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful