Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava

Lucrare de specialitate pentru configurarea Competenţelor profesionale în învăţămîntul liceal

Îndrumător: Profesor Otilia Andrieş

Candidat: Chibici Răzvan Ciornei Adrian Clasa a XII-a A Specializare: Tehnician în Automatizări

Iunie 2011

1

Amplificator TDA 8560Q

2

Cuprins
1. Cuprins a. Argument 2. Conţinut Noţiuni teoretice generale a. Rezistoare b. Condensatoare c. Dioda d. Light-Emitting Diode (Led) e. Circuitul Integrat 2.1 Descrierea şi funţionarea schemei 2.2 Tehnoligia lipirii 2.3 Realizarea unui cablaj imprimat 2.4 Norme de NPM şi PSI 3. Bibliografie 4. Anexe Schema Electronica Schema Cablaj Schema Cablaj si Componente

3

indicator de volum. au fost adesea utilizate pentru a indica niveluri de vârf. numit (VI – indicator de volum). de asemenea.Argument Un Vu-metru este adesea inclus în echipamente audio pentru a afişa un nivel de semnal în unităţi de volum. LED-urile nu sunt îngreunate în timpul lor de reacţie de inerţie. Este în mod intenţionat un aparat de măsurare „lent”. 4 . Acesta a fost dezvoltat iniţial în 1939 prin efortul combinat al Bell Labs şi radiodifuzorii CBS si NBC pentru măsurarea şi standardizarea nivelului de linii telefonice. dispozitivul este. Se comportă ca un instrument complet medie-val. şi nu este optim pentru masurarea nivelurilor de vârf. reflectand in acest mod „puterea”. Spre deosebire de VU-metrele analogice . uneori. contorul va lua 300 milisecunde pentru a ajunge la 0 pe scara. LED-uri au fost dezvoltate. şi mai târziu le-au înlocuit pe cele analogice. înregistrând vârfuri de scurtă durată a LED-urilor . Timpii de creştere şi scădere a contorului sunt atât 300 milisecunde. Scară VU-Metrului tipic este -20-3. în sensul că dacă o undă sinusoidală de amplitudine constantă 0 UV este aplicată brusc.

putem controla oricare variabilă prin simplul control al celorlalte două. iar rezistorul este un dispozitiv fizic utilizat în circuitele electrice.Notiuni teoretice generale a. Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului. dar trebuie să înţelegem că cei doi termeni nu sunt echivalenţi! Scopul rezistorilor Datorită relaţiei dintre tensiune. 5 . Rezistenţa reprezintă opoziţia faţă de curentul electric. mărimii sau formei componentelor conductive (ţineţi minte cum filamentul metalic subţire al unui bec crează o rezistenţă electrică mai mare decât un fir gros?) Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o cantitate precisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit. Sunt construite din fir metalic sau de carbon în general. dar produc căldură atunci când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare. totuşi. scopul unui rezistor nu este producerea căldurii utile. Simbolul rezistorului Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag. Rezistente Rezistenţa şi rezistorul Este foarte uşor să confundăm termenii de rezistenţă şi rezistor. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un circuit este rezistenţa. Este adevărat. curent şi rezistenţă în oricare circuit. şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de condiţii externe. rezistorii posedă rezistenţă electrică. ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice precise în circuit. În mod normal.

simbolurile pentru rezistor pot fi prezentate fie orizontal. iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori. sau o putem întâlni în cadrul unui component a cărui rezistenţă este instabilă în timp. aceştia pot fi împărţiţi în funcţie de cantitatea de căldură ce o pot susţine fără a se supra-încălzi şi distruge. nu neapărat fixă. După cum se poate vedea. R2. acel component are o valoarea variabilă şi nu statică (fixă). ori de câte ori vedeţi simbolul unui component reprezentat cu o săgeată diagonală prin el. R3. fiecare va fi notat cu R1. Puterea unui rezistor este aproximativ proporţională cu mărimea sa: cu cât rezistorul este mai mare. Rezistoare cu rezistenţă variabilă Rezistoarele pot de asemenea să fie cu rezistenţă variabilă. De menţionat şi faptul că rezistenţa (în ohmi) nu are deloc legătură cu mărimea! 6 . un simbol alternativ pentru rezistori este cel alăturat. Acest simbol este o convenţie electronică standard. cu atât mai mare este puterea sa. Disiparea energiei Deoarece rezistori produc energie sub formă de căldură la trecerea curentului prin ei datorită frecării. Majoritatea rezistorilor din aparatele electronice portabile sunt în categoria de 1/4 (0. Această categorie este specificată în „Watti”. În general. Această proprietate o putem întâlni în cadrul unui rezistor construit chiar pentru acest scop.Valorile rezistenţelor în ohmi sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent.25) watt sau mai puţin. etc. fie vertical: Dacă ne luăm după aparenţa lor fizică.

de exemplu). simbolul rezistorilor este adesea folosit pentru a indica un dispozitiv general dintr-un circuit electric ce transformă energia electrică primită în ceva folositor (bec. Orice astfel de dispozitiv non-specific într-un circuit electric poartă de obicei denumirea de sarcină electrică. Analiza unui circuit simplu Pentru a rezuma ceea ce am spus până acum. sau scurt. de exemplu). vom dedica o bună bucată de vreme analizei circuitelor compuse doar din rezistenţe şi baterii. Sarcina electrică În diagramele schematice. încercând să determinăm tot ceea ce putem cu ajutorul informaţiilor disponibile. vom analiza circuitul alăturat. Tot ceea ce cunoaştem în acest circuit este tensiunea la bornele bateriei (10 volţi) şi curentul prin circuit (2 amperi).Rezistorii sunt elemente extrem de importante într-un circuit Chiar dacă apariţia rezistorilor într-un circuit pare pe moment a nu avea niciun sens. sarcină. Nu cunoaştem rezistenţa rezistorului în ohmi sau puterea disipată de acesta în Watti. aceştia sunt nişte dispozitive cu un rol extrem de folositor în cadrul circuitelor (divizoare de tensiune şi divizoare de curent. tensiunea. Folosindu-ne însă de ecuaţiile lui Ohm. Pentru că sunt atât de simplii şi de des utilizaţi în domeniul electricităţii şi a electronicii. şi puterea disipată (P): 7 . respectiv curentul: Introducând cantităţile cunoscute de tensiune (E) şi curent (I) în aceste două ecuaţii. putem găsi două ecuaţii ce ne pot oferi răspunsuri folosind doar cantităţile cunoscute. putem determina rezistenţa circuitului (R).

în funcţie de aplicaţia necesară. Ciudat este totuşi faptul că. Condensatoarele sunt componente ce utilizează acest fenomen electric în funcţionarea lor. b. electroni adiţionali pot fi „îngrămădiţi” într-un conductor. separate printr-un dielectric. Există totuşi o multitudine de tipuri şi moduri de construcţie a condensatoarelor. dacă este posibilă/permisă formarea unui câmp electric în spaţiul liber dintre acest conductor şi un alt conductor. fără existenţa unui drum de ieşire.Pentru circuitul de faţă. în care avem 10 volţi şi 2 amperi. în caz contrar. Acestea sunt realizate din două armături (plăci) metalice conductoare plasate una în apropierea celeilalte. Din această cauză. Numărul electronilor adiţionali din conductor (sau numărul de electroni pierduţi) este direct proporţional cu valoarea fluxului câmpului dintre cei doi conductori. s-ar distruge din cauza supra-încălzirii. 8 . conductorii trebuie conectaţii împreună pentru a forma un drum complet (circuit) pentru deplasarea continuă a electronilor. Dacă ar fi să proiectăm un circuit pentru a opera la aceste valori.Condensatoare Definiţia condensatorului În mod normal. rezistenţa rezistorului trebuie să fie de 5 Ω. ar trebui să folosim un rezistor cu o putere de minim 20 de Watti. Simbolul condensatorului Simbolul electric al condensatorului este prezentat în figura alăturată. electronii nu pot intra într-un conductor decât dacă există o cantitate egală de electroni ce părăsesc exact acelaşi conductor (analogia tubului cu mărgele).

electronii liberi vor fi forţaţi să se „adune” la terminalul negativ fiind „furaţi” de pe terminalul pozitiv. Acest lucru presupune o înmulţire a electronilor pe armătura negativă şi o diminuare a lor pe cea negativă. în opoziţie cu variaţia. între cele două armături ia naştere un câmp electric ce permite existenţa unei diferenţe semnificative de electroni liberi (sarcină) între cele două armături. Dimpotrivă. Pe măsura formării câmpului electric datorită aplicării tensiunii. condensatoarele tind să se opună variaţiei căderii de tensiune. Energia stocată într-un condensator depinde de tensiunea dintre armături precum şi de alţi factori pe care îi vom lua imediat în considerare. acesta tinde să se opună schimbării folosind curent de la sau generând curent spre sursa de variaţie a tensiunii. trebuie scăzută valoarea tensiunii la 9 . Abilitatea acestora de a stoca energie în funcţie de tensiune se traduce printr-o tendinţă de menţinere a tensiunii la un nivel constant. lucru ce necesită existenţa unui curent în acea direcţie. Cu alte cuvinte.Modul de funcţionare al condensatorului Atunci când la bornele condensatorului aplicăm o tensiune electrică. Acestă diferenţă de sarcină se traduce prin apariţia unui stoc de energie electrică în condensator şi reprezintă sarcina potenţială a electronilor dintre cele două armături. cu atât mai mare este fluxul câmpului şi cu atât mai mare „stocul” de energie din condensator. Creşterea energiei potenţiale stocate de condensator Pentru a stoca mai multă energie într-un condensator. trebuie mărită valoarea tensiunii la bornele sale. cei din urmă disipând pur şi simplu putere în circuit sub formă de căldură. comportamentul lor într-un circuit este fundamental diferit de cel alrezistorilor. pentru a elibera energie dintr-un condensator. Atunci când modificăm tensiunea la bornele unui condensator. fie o mărim. Cu cât diferenţa numerică a electronilor între cele două armături ale unui condensator este mai mare. Deoarece condensatorii stochează energie potenţială sub formă de câmp electric. fie o scădem.

această deplasare dă naştere. În funcţie de tipul specific de condensator. tinde să rămână în mişcare. evident. pentru condensatoarele ce nu sunt deloc folosite. în acest caz condensatorul se comportă ca o sarcină şi spunem că se încarcă. putem descrie tendinţă unui condensator de a se opune variaţiei tensiunii astfel: „Un condensator încărcat tinde să rămână încărcat. Doar o sursă (sau un canal) exterior de curent poate modifica valoarea energiei stocate (implicit şi a tensiunii la bornele sale) de către un condensator perfect. de până la câţiva ani. timpul de „golire” poate fi foarte lung. condensatoarele îşi vor pierde tensiunea stocată datorită imperfecţiunilor interne ce permit electronilor să se deplaseze de pe o armătură pe cealaltă.bornele sale. unui curent în acea direcţie (opusă). condensatorul ca o sarcină Când tensiunea la bornele condensatorului creşte. Practic. Asemenea legii de mişcare a lui Isaac Newton (un obiect aflat în mişcare. un condensator descărcat tinde să rămână descărcat. un condensator (încărcat sau descărcat) lăsat neatins îşi va menţine la infinit starea sa iniţială. Acest lucru presupune o diminuare a electronilor pe armătura negativă prin deplasarea lor spre cea pozitivă. Încărcarea condensatorului.” Ipotetic. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. acesta utilizează curent din circuit. un obiect aflat în repaus tinde să rămână în repaus) ce descrie tendinţa obiectelor de a se opune variaţiilor de viteză. 10 .

Datorită rolului acestui material în comportamentului fluxului. în acest caz condensatorul se comportă ca o sursă de putere şi spunem că se descarcă. până în momentul în care tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea sursei. atunci când tensiunea la bornele condensatorului scade. acesta va genera curent spre sarcină până în momentul epuizării energiei stocate. alegerea materialului izolant dintre plăci are o importanţă capitală în comportamentul condensatorului. acesta introduce/generează curent în circuitul extern. ci sunt diferenţiate printr-o valoare fizică numită permitivitatea dielectricului. reprezentat în acest caz de sursa respectivă. Observaţie Dacă introducem brusc o sursă de tensiune la bornele unui condensator descărcat (o creştere bruscă de tensiune). Putem să ne gândim la condensatoare ca la un fel de baterii secundare prin modul de încărcare şi descărcare al lor. După atingerea acestui punct de încărcare. acest va utiliza curent din circuitul exterior. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. curentul scade spre zero (condensator încărcat). în mărimea fluxului electric şi implicit a tensiunii dintre armături. iar tensiunea sa va scădea spre zero. i s-a dat un nume special: dielectric. După atingerea acestui punct de descărcare. 11 . Dielectricul Precum am mai spus. curentul scade spre zero (condensator descărcat). Nu toate materialele dielectrice sunt identice. mai bine spus. Stocul de energie din câmpul electric este direcţionat către restul circuitului. Invers. condensatorul ca o sursă de putere Invers.Descărcarea condensatorului. dacă o rezistenţă de sarcină este conectată la bornele unui condensator încărcat.

de a conduce într-un sens şi de a prezenta o rezistenţă de blocare mare în celălalt sens. Condensatoare cu pelicule plastice. polietilena etc. Condensatoare electrolitice. capacitor Aparent. polistiren. care apare ca urmare a aplicarii asupra dielectricului a unui câmp electric. groasă de 60-100 microni. fiind înlocuită cu cea de capacitor. îl vom folosi şi noi în această carte. denumirea de condensator este învechită şi nu mai este folosită în lucrările de specialitate. rasini. Cu electrolitic.). ceramica sau sticla. Al. Ag. Materialele folosite la constructia acestor condensatoare sunt materiale ceramice cu polarizare temporara sau spontana. valorile acestora se exprimă adesea în microFarad (µF). Simbolic. care este oxidată simultan pe ambele părţi prin electroliză. Dielectricul este format din folii de materiale termoplaste (polietilen tereftalat. iar armaturile din folii de Al sau prin depunere in vid din Zn sau Al. ceea ce duc la realizarea de capacităţi F specifice mari (sute µ / cm 3 ). Condensatoare cu hârtie.Ele se bazează pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul şi tantalul. astfel incât acesta se comporta ca un condensator. De aceea. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale. şi anume. Dupa impachetare se ermetizeaza cu ceara minerala. Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înaltă puritate. poartă denumirea de capacitate electrică. atunci când se aplică o anumită tensiune la bornele sale. Fenomenul de polarizare. Ca material dielectric se foloseste mica sub forma de folii. constutuie dielectricul. policarbonat. se notează cu C şi se măsoară în Farad. Întrucât în literatura de specialitate de la noi din ţară se foloseşte încă termenul de condensator.Capacitatea electrică(C) Mărimea pentru volumul de energie stocat de un condensator. prescurtat F. Prezintă proprietăţi remarcabile (permitivitate şi rigiditate mare) şi posibilitatea de obţinere a unei pelicule sub un micron. iar armaturile metalice sunt folii de Sn. Pentru mărirea 12 . determina aparitia in dielectric a unei orientari a sarcinilor. TIPURI DE CONDENSATOARE Condensatoare cu mica. cum ar fi titanatul de bariu. Dielectricul este format din 2-3 folii de hârtie. Există o anumită convenţie atunci când vine vorba de notaţia condensatoarelor. Dupa bobinare condensatorul se impregneaza cu dielectric. Condensatoare ceramice. Condensator vs. aceste condensatoare sunt polarizate.

format dintre două folii de aluminiu (anodul şi contactul catodic). Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. Faţă de condensatoarele electrolitice cu aluminiu. . iar ca electrolit se utilizează o peliculă solidă semiconductoare de MnO2. care se aşează peste foile de hârtie. . 13 . Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatură -80ºC şi +85ºC. Întreg ansamblul. cu toleranţe mai strânse. hidroxid de amoniu şi glicoletilenă. până la ± 5%. deşi există şi alte tehnologii.temperatura minimă de funcţionare este mai coborâtă.000) µ şi tensiuni nominale până la 500V.Diode Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leagă la carcasă. Condensatoarele electrolitice cu F aluminiu acoperă gama (0. care apoi se oxidează.timpul de stocare este mai mare.curentul de fugă este extrem de mic. având între ele foiţele de hârtie este apoi rulat până capătă o formă cilindrică. condensatoarele cu tantal prezintă o serie de avantaje: . Condensator electrolitic cu tantal. Îmbunătăţirea comportării în regim de impulsuri s-a obţinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând şi rezistenţa la tensiunea inversă. Contactul catodic se realizează prin altă folie de aluminiu dar de grosime mult mai mică (10 microni).In care anodul este sintetizat din pulbere de tantal. care pătrunde în toţi porii anodului. . prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fugă mărit). Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri.fiabilitatea este mai ridicată. ea nu este netedă ci asperizată prin corodare electrochimică. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etanşate cu dopuri de cauciuc.5……150. Catodul este o soluţie de acid boric.gama frecvenţelor de lucru este mai largă. iar cele cu tantal până la o tensiune de 100+125 V. curentul în sens direct crescând nesemnificativ.suprafeţei anodului şi deci pentru obţinerea de capacităţi mari într-un volum mic. Această soluţie este menţinută în contact cu stratul de oxid anodic pe toată suprafaţa prin impregnarea a 2-5 foiţe de hârtie fără impurităţi. c. . ceea ce duce la străpungere termică.

spunem că dioda este polarizată invers. spunem că dioda este polarizată direct. Putem să ne gândim la diodă ca la un întrerupător: „închisă”. Conectarea în circuit La conectarea într-un circuit simplu. Polarizarea inversă Invers. 14 . Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. fie o va bloca. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. format dintr-o baterie şi o lampă. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers.Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă.

dioda devine polarizată invers. Dacă polaritatea bateriei este inversată. Explicaţie Să reluăm circuitul de mai sus. O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă.Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” 15 . dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă.

Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv.(se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. 16 . Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)).7 V). Dacă dioda este polarizată invers.

Ecuaţia diodei unde. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime.7 V. iar pentru cele de germaniu de doar 0. iar rezistenţa faţă de curent scade. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). zona de golire trebuie să dispară complet. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. polarizare parţială).38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei.Tensiunea de polarizare directă Dacă dioda este polarizată direct însă. 17 .718) q = sarcina electronului (1.3 V. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). Pentru funcţionarea corectă a diodei însă.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)). care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0.

La temperatura camerei. sau Vt. Această variaţie este foarte mică. la bornele diodei. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. această temperatură este de aproximativ 26 mV. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. iar acest curent poartă numele de curent invers. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. o joncţiune PN polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. şi poartă numele de tensiune termică. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. De asemenea. 18 . Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor.Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie.3 V (germaniu). şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. Totuşi. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei.7 (siliciu) sau 0. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. Ecuaţia simplificată a diodei unde. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă.

dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Variaţia curent-tensiune a diodei Alăturat este prezentat graficul curent-tensiune al diodei. 19 . Dacă această tensiune devine prea mare.Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă).exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. notată cu Vs. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii .

La 28 mai 2008. apoi. telefoane. M. deci o eficienţa de 90 lm/W echivalând cu un bec obişnuit de 100W. folosind un cristal de carbură de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. firma Nexxus Lighting a prezentat cel mai eficient LED disponibil pe piaţă. Cercetarea sa a făcut înconjurul lumii. şi poate fi în spectrul infraroşu. George Craford. Pe lângă iluminare. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenţia sa. Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente. Cel mai puternic LED comercializat aparţine firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. vizibil sau ultraviolet. însemnând diodă emiţătoare de lumină) este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n. calculatoare. Un LED este o sursă de lumină mică. Efectul este o formă de electroluminescenţă. cu o eficienţă de 95 Lumen/Watt.7 Watt. întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice. mai tîrziu. cu capacităţi mai mari de iluminare. la televizoare. Culoarea luminii emise depinde de compoziţia şi de starea materialului semiconductor folosit. Aceste LED-uri roşii nu puteau fi folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafeţe. au descoperit că aplicând current unui aliaj din galiu si arsen. Bob Biar şi Gary Pittman. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. Electroluminescenţa a fost descoperită in anul 1907 de către H. chiar şi ceasuri.d. Round. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roşu) a fost realizat în anul 1962 de către Nick Holonyak. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanţa de 900 Lumen la 10 Watt. a inventat primul LED de culoare galbenă şi a îmbunătăţit factorul de iluminare al Led-urilor roşu si roşu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Light-Emitting Diode (Led) Un LED (din engleză light-emitting diode. 20 . În anul 1961. fiind in acelaşi timp şi variabilă[3]. Luminozitatea lămpii Array LED PAR30 este comparabilă cu cea a unui bec obişnuit/standard de 75 Watt atingând 740 Lumen la un consum de numai 7. de cele mai multe ori însoţit de un circuit electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase. Până în 1968 LED-urile visibile şi cele infraroşii costau foarte mult. În decursul anilor s-au descoperit şi alte culori ale LED-urilor. Un fost student al acestuia. dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicaţii de putere ca surse de iluminare. realizând în 1968 LED-uri pentru indicare. Prima corporaţie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation. J. când lucra la General Electric Company . insă nu s-a gasit nici o întrebuinţare a acesteia timp de câteva decenii. acesta emite o radiaţie infraroşie. LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice. radiouri. aproape 200 de dolari şi nu puteau fi folosite doar la aplicaţii minore. Acestea au fost preluat de către compania Hewlett Packard şi integrate in primele calculatoare alfanumerice.

Circuitul integrat Circuitul integrat. dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanșă având și elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale). DESCRIERE GENERALA TDA8560Q este un amplificator integrat de ieşire de clasa B în a 13-single-in-line (SIL) pachet de putere. Dispozitivul este în primul rând pentru radio auto aplicaţii. Acesta conţine 2 "de 40 W / 2 amplificatoare W în configuraţie BTL. scurt-circuit şi temperatură de detectare) ∙ Bun unda respingerea ∙ Modul switch selectaţi (de exploatare. Specificatile circuitului integrat Tda 8560q sunt: CARACTERISTICI ∙ Necesită foarte putine componente externe ∙ de mare putere ∙ 4 W şi 2 W impedanta de sarcină ∙ de ieşire joasă tensiune de offset ∙ fixe câştig ∙ facilitatea de diagnostic (distorsiuni.I se mai spune și "cip". de la cuvântul englez chip. la VP şi în sarcina circuit Min ∙ Disiparea puterii în orice scurt-circuit condiţie ∙ protejate termic ∙ polaritate inversa în condiţii de siguranţă ∙ electrostatica de descărcare de gestiune de protecţie ∙ Nu Plop switch-on/switch-off ∙ flexibil conduce ∙ Low rezistenta termica.e. prescurtare în engleză: IC citit "ai si". mut şi regimul de aşteptare) ∙ Încrcai dump protecţie ∙ scurt în condiţii de siguranţă la sol. este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate. 21 . situate toate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu). pasive și active.

22 .

de izolaţie email. în anumite procente de cositor şi plumb. Lipirea componentelor trebuie să asigure atât o rigiditate mecanică corespunzătoare.Când suprafaţa pieselor a ajuns la temperatura de topire . două sau mai multe plane paralele. tinând cont de urmatoarele recomandari: 23 .Această lipire este mai bună deoarece pistolul de lipit se încălzeşte mult mai repede şi este mai uşor de folosit.După ce în prealabil ciocanul a fost încalzit. Un alt tip de lipire este acela cu pistolul de lipit care este mult mai uzual decât cel cu ciocanul de lipit. sau automat in băi speciale de lipire.Tehnologia lipirii şi a cablajului imprimat Lipirea componentelor Lipirea este operaţia de îmbinare a două sau mai multor piese metalice între ele .) pentru ca temperatura ridicată a lipiturii să nu se transmită componentelor Suprafeţele cositorite ce trebuie lipite se suprapun câteva momente şi se fixeză mecanic. cu puncte de topire scăzute . care are o bună fluiditate la temperatura de topire şi o bună aderenţă la suprafeţele de lipit curăţate. lipirea propriuzisă se face într-un timp scurt (1-2 sec. la cald cu ajutorul unui material de adaos . Aliajul de lipit este o compoziţie. cu ciocan electric de lipit. care topindu-se aderă instantaneu la suprafaţă şi datorită forţelor de tensiune superficiale „îmbracă zona”. cât şi o rezistenţa electrică extrem de mică (practic nulă). oxizi sau alte impuritaţi până când suprafeţele sunt strălucitoare.3. Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face desenul acestuia. Apoi suprafeţele curăţate se protejează împotriva oxidării sau coroziunii cu decapante. formând un mic con. Înainte de executarea unei lipituri.El se foloseşte şi în stare naturală (solidă) fie în soluţie de alcool. numit aliaj de lipit. până ce aliajul se solidifică.Decapantul cel cel mai utilizat este confoniul (sacâzul). suprafaţa pieselor ce urmează a fi lipite se curăţă (cu un cuţit Sau hârtie durativă fină). În lipirea normală se utilizează cositorul fludor. care este un conductor din aliaj de lipit care conţine un canal de decapant.Se îndepărtează rapid ciocanul de lipit şi se ţine nemişcată câteva secunde. rigid sau flexibil. Realizarea uni cablaj imprimat Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate aşezate pe una.2. se adaugă puţin fludor. pornind de la schema electrică . Lipirea se poate face normal. fixate (lipite) pe un suport izolant. în stare topită . iar apoi se pun În contact cu vârful ciocanului de lipit care în prealabil a fost cositorit.

6 mm -între trasee se lasă un spaţiu de circa 0. după care cu o soluţie de diluant se înlătură vopseaua de pe traseele cablajului. sau mai mare decât cel al orificiului pentru o aderare suficientă a aliajului de lipit. După ce desenul cablajului a fost proiectat.5 mm sau de 2. axele lor fiind paralele cu marginilie plăcii cablajului -conexiunile dintre componente trebuie să fie cât mai scurte -traseele conductoare trebuie să aibă o lătime de minim 0. Când corodarea a luat sfârşit.Pentru trasare se folosesc diferite lacuri sau vopsele.-amplasarea componentelor trebuie să fie cât mai judicioasă.Are rol trasarea desenului pe placă. după care ultima operaţie este acoperirea cablajului împotriva oxidării cu o soluţie de colofoniu în alcool sau lac mitrocelularic incolor. După uscarea vopselei se corodează plăcuţa într-o soluţie de clorură ferică sau o soluţie de acid azotic. Apoi are loc găurirea plăcuţei. 24 .5 -1 mm -poziţia găurilor se aşează în modurile unei reţele de coordonate având pasul nominalizat de 2.54 mm -se evita utilizarea traseelor paralele lungi ce dau naştere la capacităţi parazite -pastilele metalice din jurul găurilor trebuie să aibă un diametru de circa 2 mm. acesta se transpune pe o fată curată a plăcii placate cu cupru. plăcuţa se căleşte în apă curată.

Dacă curentul trece prin inimă poate fi mortal pentru accidentat în funcţie de curentul la care este supus.S. Norme de protecţia muncii Pentru evitarea producerii unor accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii pe durata realizării şi utilizării aparatului. aparatelor şi dispozitivelor folosite.4. În cazul unei avarii se va opri mai întâi staţia şi după aceea se va interveni. bornele de alimentare nu sunt corespunzător izolate de carcasa aparatului. cel mai des folosite sunt: folosirea ciocanului de lipit supraîncălzit sau cu izolaţia deteriorată.2. curentul este periculos după ce depăşeşte 24 V la curent alternativ şi 50 V la curent continuu. 25 . Încercările şi măsurările şi măsurările la aparatura electrică de înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite prevăzute cu uşi cu blocare şi semnalizare. Prim-ajutor în caz de electrocutare. cu scurt-circuite interioare sau cu contacte interioare slabe. interzicerea lucrului sub tensiune.P. La staţiile de înaltă tensiune este interzis a se lucra când se observă unele defecţiuni. curent continuu este de 4 ori mai puţin periculos decât cel alternativ. accidentatul poate fi izbit de sol. instalaţia de alimentare de la reţea este într-un grad mare de deteriorare. Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri de strictă necesitate: verificarea sculelor şi echipamentelor folosite. iar dacă trece prin creier electrocutatul îşi poate pierde memoria sau i se opreşte respiraţia. necorespunzătoare. evitarea atingerii axelor magnetice.M şi P. Sub acest interval curentul este mai puţin periculos: 25-70 mA curentul produce contracţii musculare. Cele mai frecvente cazuri de producere a accidentelor sunt: lipsa prizelor de legare al masă. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost deconectate de la reţea. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ şi nul prin cordon şi fişe corespunzătoare.I. Alte cauze ale accidentelor de muncă reprezintă stadiul de deteriorarea al sculelor. Protecţia muncii în laboratoarele electrice şi electronice Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau fără fişe. conectarea la prizele la masă. existenţa unui grad mare de temperatură şi umiditate la locul de muncă. a carcaselor exterioare ale aparatelor de măsură prin fişe de alimentare. Dintre acestea. N. folosirea unor dispozitive mecanice improvizate. O intensitate de 70-100 mA produce moartea.

Accidente şi boli profesionale frecvente Boală profesională = afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii. -boli prin suprasolicitare. profesii. -boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută. caracteristici locului de muncă. invalidate ori deces. -boli infecţioase sau parazitare . -alergii profesionale . În cazul în care accidentatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în care s-au pus 67 g de bicarbonat de sodiu. neizolat. se va face imobilizându-l pe o suprafaţă dreaptă. precum şi de solicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. Dacă accidentatul se află în echilibru instabil. Dacă nu se poate întrerupe curentul se va desprinde electrocutatul de conductor trăgându-l cu o funie uscată. la înălţime. Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională ce se produce în timpul procesului de muncă sau a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi. -protejarea instalaţiilor electrice cu tăbliţe avertizoare. -boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute . -cancer profesional . Se poate încerca desprinderea accidentatului trăgându-l de haine dacă acestea sunt destul de groase şi uscate. ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice. biologici. cauzată de factorii nocivi fizici. trebuie să se ţină cont că în momentul întreruperii curentului electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi şi intervine pericolul căderii de la înălţime. -pneumonii provocate de inhalarea pulberilor minerale. Protecţia împotriva electrocutării Pentru evitarea electrocutărilor se vor lua următoarele măsuri: -instalarea circuitelor electrice în spaţii curate şi uscate. Gruparea bolilor profesionale : -intoxicaţii provocate de inhalarea.Curentul devine mai periculos în următoarele cazuri : accidentatul a fost transpirat sau stătea pe un sol umed. Este necesar ca salvatorul să folosească mănuşi. 26 . să stea pe o scândură şi să nu atingă nici o parte neacoperită a corpului. -protejarea prin siguranţe fuzibile. Dacă accidentatul îşi menţine respiraţia şi inima mai continuă să bată i se va da capul pe spate şi i se va ţine deschis maxilarul inferior pentru a i se elibera căile respiratorii. Prima manevră în caz de electrocutare va fi cea de eliberare de la sursa electrică: se întrerupe curentul. în cazul în care accidentatul a suferit fracturi. -boli prin expunere la energie radiantă. chimici. iar dacă nu este posibil se taie conductorii cu un topor cu mâner de lemn. Se cheamă de urgenţă medicul iar transportul.

35 grade Celsius. Până la sosirea acestora. Electrocutările se pot produce prin atingere directă sau indirectă. Dintre masurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor menţionam: . umiditate maxim 70%. când se produc comoţii nervoase în membre (contracţiile muşchilor).-legarea la pământ a parţilor metalice ale instalaţiilor electrice. locuri de muncă foarte periculoase : umiditate peste 97%. variaţii de temperatură între 15. Dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal i se va face imediat respiraţie artificială. În cazul unei electrocutări se vor lua de urgenţă următoarele măsuri: scoaterea rapidă a electrocutatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric respectiv: cel care oferă ajutorul va folosi obiecte rău conductoare de curent electric sau mănuşi electroizolante şi cizme de cauciuc. obiecte conductoare în zona de manipulare. încălzirea excesiva a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos exploatate pot de asemenea constitui surse de incendiu.electrotraumatismele. a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii. 3. Valorile limită ale curenţilor nepericuloşi sunt de 10 mA în curent alternativ ţi de 50 mA în curent continuu. temperatură peste 35 de grade Celsius. Provoacă: orbirea. variaţii de temperatură 3035 grade Celsius. . La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil. locuri de muncă periculoase : umiditate între 75-95%. sau cele datorate defectelor de izolaţie. arsuri etc. pulberi conductoare în atmosferă. Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric. Există 3 categorii de periculozitate a locului de muncă: 1. Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc prin procesele de abraziune. scurtcircuitele. In locuri vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi sunt prevăzute stingătoare de incendiu. 2. izolaţia conductoarelor se pot aprinde. locul de muncă cu grad mic de pericol ( pardoseală izolatoare. obiecte conductoare ce ocupă o suprafaţă mai mare de 60% din zona de manipulare.interzicerea fumatului in locurile care nu sunt amenajate in acest scop. Dacă accidentatul este în stare de leşin trebuie chemat neîntârziat un medic sau salvarea. corpurile încălzite. Valorile curenţilor care produc electrocutarea se pot calcula cu legea lui Ohm. când valorile curenţilor sunt de 10 mA. 27 . exploziile. accidentatul va fi aşezat într-o poziţie care să îi permită o respiraţie bună. mediu coroziv. Protecţia împotriva producerii incendiilor În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva producerii incendiilor. flacăra chibritului. metalizarea pielii. ţigările. fără elemente conductoare în contact electric. se datorează efectului termic al curentului electric. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc : electroşocuri. Focurile.

cu substanţe lichide. cu zăpada carbonica.asigurarea protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvata. a izolaţiilor. 28 . a aparaturii. . Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează concomitent cu protejarea sau cu evacuarea bunurilor. verificarea periodica a legăturilor. În toate încăperile cu gaze se utilizează aparatura speciala în construcţie antiexploziva. folosindu-se stingătoare de incendiu cu apa.. pentru a se împiedica propagarea exploziei in exterior. . dimensionarea a instalaţiilor electrice din punctul de vedere al izolaţiilor.interzicerea sudurii in afara incintelor. dioxid de carbon.depozitarea substanţelor inflamabile in recipiente speciale. spuma. Tablourile generale de distribuţie vor fi închise si neaccesibile persoanelor neautorizate. praf.

....3 BIBLIOGRAFIE • Setonojov şi Borcoci .Generatoare de inpulsuri şi de tensiune liniar variabilă” 29 .De la poarta TTL la micro-procesor” • Dumitru Ionescu . echipamente şi instalaţii de Electronică industrială pentru tehnica de calcul” • • • • Spânulescu I.. I....Aparate.Sisteme numerice cu circuite integrate” Ardelean Iulian: .Electronica” • Gh. şi colectivul: . Mitrofan .Dispozitive şi circuite electrice’’ Moican Sandală: . şi colectivul: .Circuite integrate” Dascălu D si colectivul :.Circuite integrate CMOS-manual de utilizare” Spânulescu I.

Anexe 30 .4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful