Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava

Lucrare de specialitate pentru configurarea Competenţelor profesionale în învăţămîntul liceal

Îndrumător: Profesor Otilia Andrieş

Candidat: Chibici Răzvan Ciornei Adrian Clasa a XII-a A Specializare: Tehnician în Automatizări

Iunie 2011

1

Amplificator TDA 8560Q

2

Cuprins
1. Cuprins a. Argument 2. Conţinut Noţiuni teoretice generale a. Rezistoare b. Condensatoare c. Dioda d. Light-Emitting Diode (Led) e. Circuitul Integrat 2.1 Descrierea şi funţionarea schemei 2.2 Tehnoligia lipirii 2.3 Realizarea unui cablaj imprimat 2.4 Norme de NPM şi PSI 3. Bibliografie 4. Anexe Schema Electronica Schema Cablaj Schema Cablaj si Componente

3

Spre deosebire de VU-metrele analogice . Scară VU-Metrului tipic este -20-3. înregistrând vârfuri de scurtă durată a LED-urilor .Argument Un Vu-metru este adesea inclus în echipamente audio pentru a afişa un nivel de semnal în unităţi de volum. LED-uri au fost dezvoltate. indicator de volum. uneori. contorul va lua 300 milisecunde pentru a ajunge la 0 pe scara. Timpii de creştere şi scădere a contorului sunt atât 300 milisecunde. 4 . Acesta a fost dezvoltat iniţial în 1939 prin efortul combinat al Bell Labs şi radiodifuzorii CBS si NBC pentru măsurarea şi standardizarea nivelului de linii telefonice. Se comportă ca un instrument complet medie-val. Este în mod intenţionat un aparat de măsurare „lent”. de asemenea. LED-urile nu sunt îngreunate în timpul lor de reacţie de inerţie. au fost adesea utilizate pentru a indica niveluri de vârf. reflectand in acest mod „puterea”. numit (VI – indicator de volum). în sensul că dacă o undă sinusoidală de amplitudine constantă 0 UV este aplicată brusc. dispozitivul este. şi nu este optim pentru masurarea nivelurilor de vârf. şi mai târziu le-au înlocuit pe cele analogice.

Simbolul rezistorului Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului. putem controla oricare variabilă prin simplul control al celorlalte două. Sunt construite din fir metalic sau de carbon în general. ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice precise în circuit. rezistorii posedă rezistenţă electrică. iar rezistorul este un dispozitiv fizic utilizat în circuitele electrice. totuşi. Rezistente Rezistenţa şi rezistorul Este foarte uşor să confundăm termenii de rezistenţă şi rezistor. scopul unui rezistor nu este producerea căldurii utile.Notiuni teoretice generale a. Rezistenţa reprezintă opoziţia faţă de curentul electric. curent şi rezistenţă în oricare circuit. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un circuit este rezistenţa. Este adevărat. În mod normal. dar produc căldură atunci când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare. dar trebuie să înţelegem că cei doi termeni nu sunt echivalenţi! Scopul rezistorilor Datorită relaţiei dintre tensiune. mărimii sau formei componentelor conductive (ţineţi minte cum filamentul metalic subţire al unui bec crează o rezistenţă electrică mai mare decât un fir gros?) Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o cantitate precisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit. şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de condiţii externe. Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor. 5 .

aceştia pot fi împărţiţi în funcţie de cantitatea de căldură ce o pot susţine fără a se supra-încălzi şi distruge. iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori. Această proprietate o putem întâlni în cadrul unui rezistor construit chiar pentru acest scop.Valorile rezistenţelor în ohmi sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent. R3. R2. cu atât mai mare este puterea sa. După cum se poate vedea. Această categorie este specificată în „Watti”. Acest simbol este o convenţie electronică standard. fie vertical: Dacă ne luăm după aparenţa lor fizică. Disiparea energiei Deoarece rezistori produc energie sub formă de căldură la trecerea curentului prin ei datorită frecării. sau o putem întâlni în cadrul unui component a cărui rezistenţă este instabilă în timp. În general. acel component are o valoarea variabilă şi nu statică (fixă). etc. Puterea unui rezistor este aproximativ proporţională cu mărimea sa: cu cât rezistorul este mai mare. Rezistoare cu rezistenţă variabilă Rezistoarele pot de asemenea să fie cu rezistenţă variabilă. Majoritatea rezistorilor din aparatele electronice portabile sunt în categoria de 1/4 (0. simbolurile pentru rezistor pot fi prezentate fie orizontal. ori de câte ori vedeţi simbolul unui component reprezentat cu o săgeată diagonală prin el. un simbol alternativ pentru rezistori este cel alăturat. De menţionat şi faptul că rezistenţa (în ohmi) nu are deloc legătură cu mărimea! 6 . fiecare va fi notat cu R1.25) watt sau mai puţin. nu neapărat fixă.

de exemplu). Nu cunoaştem rezistenţa rezistorului în ohmi sau puterea disipată de acesta în Watti.Rezistorii sunt elemente extrem de importante într-un circuit Chiar dacă apariţia rezistorilor într-un circuit pare pe moment a nu avea niciun sens. încercând să determinăm tot ceea ce putem cu ajutorul informaţiilor disponibile. vom dedica o bună bucată de vreme analizei circuitelor compuse doar din rezistenţe şi baterii. de exemplu). putem determina rezistenţa circuitului (R). Pentru că sunt atât de simplii şi de des utilizaţi în domeniul electricităţii şi a electronicii. Analiza unui circuit simplu Pentru a rezuma ceea ce am spus până acum. simbolul rezistorilor este adesea folosit pentru a indica un dispozitiv general dintr-un circuit electric ce transformă energia electrică primită în ceva folositor (bec. Orice astfel de dispozitiv non-specific într-un circuit electric poartă de obicei denumirea de sarcină electrică. aceştia sunt nişte dispozitive cu un rol extrem de folositor în cadrul circuitelor (divizoare de tensiune şi divizoare de curent. putem găsi două ecuaţii ce ne pot oferi răspunsuri folosind doar cantităţile cunoscute. Tot ceea ce cunoaştem în acest circuit este tensiunea la bornele bateriei (10 volţi) şi curentul prin circuit (2 amperi). sarcină. Folosindu-ne însă de ecuaţiile lui Ohm. respectiv curentul: Introducând cantităţile cunoscute de tensiune (E) şi curent (I) în aceste două ecuaţii. tensiunea. sau scurt. vom analiza circuitul alăturat. Sarcina electrică În diagramele schematice. şi puterea disipată (P): 7 .

Condensatoare Definiţia condensatorului În mod normal. Dacă ar fi să proiectăm un circuit pentru a opera la aceste valori.Pentru circuitul de faţă. dacă este posibilă/permisă formarea unui câmp electric în spaţiul liber dintre acest conductor şi un alt conductor. Numărul electronilor adiţionali din conductor (sau numărul de electroni pierduţi) este direct proporţional cu valoarea fluxului câmpului dintre cei doi conductori. conductorii trebuie conectaţii împreună pentru a forma un drum complet (circuit) pentru deplasarea continuă a electronilor. s-ar distruge din cauza supra-încălzirii. Condensatoarele sunt componente ce utilizează acest fenomen electric în funcţionarea lor. Simbolul condensatorului Simbolul electric al condensatorului este prezentat în figura alăturată. Există totuşi o multitudine de tipuri şi moduri de construcţie a condensatoarelor. Din această cauză. fără existenţa unui drum de ieşire. în care avem 10 volţi şi 2 amperi. în funcţie de aplicaţia necesară. în caz contrar. separate printr-un dielectric. electronii nu pot intra într-un conductor decât dacă există o cantitate egală de electroni ce părăsesc exact acelaşi conductor (analogia tubului cu mărgele). 8 . b. Acestea sunt realizate din două armături (plăci) metalice conductoare plasate una în apropierea celeilalte. Ciudat este totuşi faptul că. rezistenţa rezistorului trebuie să fie de 5 Ω. ar trebui să folosim un rezistor cu o putere de minim 20 de Watti. electroni adiţionali pot fi „îngrămădiţi” într-un conductor.

trebuie scăzută valoarea tensiunii la 9 . între cele două armături ia naştere un câmp electric ce permite existenţa unei diferenţe semnificative de electroni liberi (sarcină) între cele două armături. Deoarece condensatorii stochează energie potenţială sub formă de câmp electric. fie o scădem. acesta tinde să se opună schimbării folosind curent de la sau generând curent spre sursa de variaţie a tensiunii. cei din urmă disipând pur şi simplu putere în circuit sub formă de căldură. trebuie mărită valoarea tensiunii la bornele sale. Pe măsura formării câmpului electric datorită aplicării tensiunii. Cu cât diferenţa numerică a electronilor între cele două armături ale unui condensator este mai mare. condensatoarele tind să se opună variaţiei căderii de tensiune. electronii liberi vor fi forţaţi să se „adune” la terminalul negativ fiind „furaţi” de pe terminalul pozitiv. Abilitatea acestora de a stoca energie în funcţie de tensiune se traduce printr-o tendinţă de menţinere a tensiunii la un nivel constant. Acestă diferenţă de sarcină se traduce prin apariţia unui stoc de energie electrică în condensator şi reprezintă sarcina potenţială a electronilor dintre cele două armături. Atunci când modificăm tensiunea la bornele unui condensator. Energia stocată într-un condensator depinde de tensiunea dintre armături precum şi de alţi factori pe care îi vom lua imediat în considerare.Modul de funcţionare al condensatorului Atunci când la bornele condensatorului aplicăm o tensiune electrică. comportamentul lor într-un circuit este fundamental diferit de cel alrezistorilor. fie o mărim. pentru a elibera energie dintr-un condensator. Creşterea energiei potenţiale stocate de condensator Pentru a stoca mai multă energie într-un condensator. cu atât mai mare este fluxul câmpului şi cu atât mai mare „stocul” de energie din condensator. lucru ce necesită existenţa unui curent în acea direcţie. Acest lucru presupune o înmulţire a electronilor pe armătura negativă şi o diminuare a lor pe cea negativă. în opoziţie cu variaţia. Dimpotrivă. Cu alte cuvinte.

această deplasare dă naştere. Încărcarea condensatorului.bornele sale. condensatorul ca o sarcină Când tensiunea la bornele condensatorului creşte. Doar o sursă (sau un canal) exterior de curent poate modifica valoarea energiei stocate (implicit şi a tensiunii la bornele sale) de către un condensator perfect. Practic. timpul de „golire” poate fi foarte lung. un condensator descărcat tinde să rămână descărcat. în acest caz condensatorul se comportă ca o sarcină şi spunem că se încarcă. acesta utilizează curent din circuit. tinde să rămână în mişcare. Asemenea legii de mişcare a lui Isaac Newton (un obiect aflat în mişcare.” Ipotetic. un condensator (încărcat sau descărcat) lăsat neatins îşi va menţine la infinit starea sa iniţială. pentru condensatoarele ce nu sunt deloc folosite. de până la câţiva ani. putem descrie tendinţă unui condensator de a se opune variaţiei tensiunii astfel: „Un condensator încărcat tinde să rămână încărcat. 10 . Acest lucru presupune o diminuare a electronilor pe armătura negativă prin deplasarea lor spre cea pozitivă. condensatoarele îşi vor pierde tensiunea stocată datorită imperfecţiunilor interne ce permit electronilor să se deplaseze de pe o armătură pe cealaltă. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. un obiect aflat în repaus tinde să rămână în repaus) ce descrie tendinţa obiectelor de a se opune variaţiilor de viteză. evident. unui curent în acea direcţie (opusă). În funcţie de tipul specific de condensator.

reprezentat în acest caz de sursa respectivă. Stocul de energie din câmpul electric este direcţionat către restul circuitului. 11 . Dielectricul Precum am mai spus. condensatorul ca o sursă de putere Invers. Invers. iar tensiunea sa va scădea spre zero. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. acesta va genera curent spre sarcină până în momentul epuizării energiei stocate. Nu toate materialele dielectrice sunt identice. După atingerea acestui punct de încărcare.Descărcarea condensatorului. în mărimea fluxului electric şi implicit a tensiunii dintre armături. ci sunt diferenţiate printr-o valoare fizică numită permitivitatea dielectricului. alegerea materialului izolant dintre plăci are o importanţă capitală în comportamentul condensatorului. dacă o rezistenţă de sarcină este conectată la bornele unui condensator încărcat. Datorită rolului acestui material în comportamentului fluxului. După atingerea acestui punct de descărcare. Observaţie Dacă introducem brusc o sursă de tensiune la bornele unui condensator descărcat (o creştere bruscă de tensiune). curentul scade spre zero (condensator descărcat). mai bine spus. curentul scade spre zero (condensator încărcat). în acest caz condensatorul se comportă ca o sursă de putere şi spunem că se descarcă. acesta introduce/generează curent în circuitul extern. acest va utiliza curent din circuitul exterior. Putem să ne gândim la condensatoare ca la un fel de baterii secundare prin modul de încărcare şi descărcare al lor. până în momentul în care tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea sursei. i s-a dat un nume special: dielectric. atunci când tensiunea la bornele condensatorului scade.

Condensator vs. şi anume. Condensatoare ceramice. rasini. de a conduce într-un sens şi de a prezenta o rezistenţă de blocare mare în celălalt sens. care este oxidată simultan pe ambele părţi prin electroliză. Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înaltă puritate. TIPURI DE CONDENSATOARE Condensatoare cu mica. Cu electrolitic.Ele se bazează pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul şi tantalul. determina aparitia in dielectric a unei orientari a sarcinilor. aceste condensatoare sunt polarizate. Ag. Dielectricul este format din 2-3 folii de hârtie. Fenomenul de polarizare. Întrucât în literatura de specialitate de la noi din ţară se foloseşte încă termenul de condensator. Prezintă proprietăţi remarcabile (permitivitate şi rigiditate mare) şi posibilitatea de obţinere a unei pelicule sub un micron. cum ar fi titanatul de bariu. groasă de 60-100 microni. fiind înlocuită cu cea de capacitor. De aceea. se notează cu C şi se măsoară în Farad. iar armaturile metalice sunt folii de Sn. policarbonat. prescurtat F. poartă denumirea de capacitate electrică. constutuie dielectricul. Condensatoare cu hârtie. polistiren. Pentru mărirea 12 . Condensatoare electrolitice. Materialele folosite la constructia acestor condensatoare sunt materiale ceramice cu polarizare temporara sau spontana. Dielectricul este format din folii de materiale termoplaste (polietilen tereftalat. Condensatoare cu pelicule plastice. ceea ce duc la realizarea de capacităţi F specifice mari (sute µ / cm 3 ). astfel incât acesta se comporta ca un condensator. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale. capacitor Aparent. care apare ca urmare a aplicarii asupra dielectricului a unui câmp electric. ceramica sau sticla. denumirea de condensator este învechită şi nu mai este folosită în lucrările de specialitate.Capacitatea electrică(C) Mărimea pentru volumul de energie stocat de un condensator. îl vom folosi şi noi în această carte. Dupa impachetare se ermetizeaza cu ceara minerala. Al. atunci când se aplică o anumită tensiune la bornele sale. Dupa bobinare condensatorul se impregneaza cu dielectric. Există o anumită convenţie atunci când vine vorba de notaţia condensatoarelor. Ca material dielectric se foloseste mica sub forma de folii. valorile acestora se exprimă adesea în microFarad (µF). Simbolic. iar armaturile din folii de Al sau prin depunere in vid din Zn sau Al. polietilena etc.).

5……150. care apoi se oxidează. Îmbunătăţirea comportării în regim de impulsuri s-a obţinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând şi rezistenţa la tensiunea inversă.suprafeţei anodului şi deci pentru obţinerea de capacităţi mari într-un volum mic. hidroxid de amoniu şi glicoletilenă. . curentul în sens direct crescând nesemnificativ. Condensator electrolitic cu tantal.In care anodul este sintetizat din pulbere de tantal. ea nu este netedă ci asperizată prin corodare electrochimică.temperatura minimă de funcţionare este mai coborâtă. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare.gama frecvenţelor de lucru este mai largă. Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri.curentul de fugă este extrem de mic. care pătrunde în toţi porii anodului. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etanşate cu dopuri de cauciuc. . având între ele foiţele de hârtie este apoi rulat până capătă o formă cilindrică. cu toleranţe mai strânse. Contactul catodic se realizează prin altă folie de aluminiu dar de grosime mult mai mică (10 microni). c. care se aşează peste foile de hârtie.timpul de stocare este mai mare. Întreg ansamblul.Diode Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. Condensatoarele electrolitice cu F aluminiu acoperă gama (0. Catodul este o soluţie de acid boric. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leagă la carcasă. . până la ± 5%.fiabilitatea este mai ridicată. . condensatoarele cu tantal prezintă o serie de avantaje: . format dintre două folii de aluminiu (anodul şi contactul catodic). Faţă de condensatoarele electrolitice cu aluminiu. iar ca electrolit se utilizează o peliculă solidă semiconductoare de MnO2.000) µ şi tensiuni nominale până la 500V. deşi există şi alte tehnologii. 13 . iar cele cu tantal până la o tensiune de 100+125 V. ceea ce duce la străpungere termică. Această soluţie este menţinută în contact cu stratul de oxid anodic pe toată suprafaţa prin impregnarea a 2-5 foiţe de hârtie fără impurităţi. prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fugă mărit). Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatură -80ºC şi +85ºC.

fie o va bloca. 14 . când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. Putem să ne gândim la diodă ca la un întrerupător: „închisă”.Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. Polarizarea inversă Invers. format dintr-o baterie şi o lampă. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. spunem că dioda este polarizată invers. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. Conectarea în circuit La conectarea într-un circuit simplu. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. spunem că dioda este polarizată direct.

O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Dacă polaritatea bateriei este inversată. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă.Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. dioda devine polarizată invers. Explicaţie Să reluăm circuitul de mai sus. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” 15 .

şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). 16 . Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. Dacă dioda este polarizată invers.(se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire.7 V). Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate.

zona de golire trebuie să dispară complet. care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. iar rezistenţa faţă de curent scade. polarizare parţială).718) q = sarcina electronului (1. Ecuaţia diodei unde. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a).38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei.Tensiunea de polarizare directă Dacă dioda este polarizată direct însă. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. iar pentru cele de germaniu de doar 0. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)).3 V.7 V.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. 17 . Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2.

ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2.3 V (germaniu). şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. această temperatură este de aproximativ 26 mV.Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. o joncţiune PN polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. De asemenea. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. Ecuaţia simplificată a diodei unde. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. La temperatura camerei. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. la bornele diodei. Această variaţie este foarte mică. 18 . nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. Totuşi. sau Vt. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă. iar acest curent poartă numele de curent invers. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. şi poartă numele de tensiune termică.7 (siliciu) sau 0.

Dacă această tensiune devine prea mare. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii .exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă).Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. notată cu Vs. 19 . dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Variaţia curent-tensiune a diodei Alăturat este prezentat graficul curent-tensiune al diodei.

Efectul este o formă de electroluminescenţă. Culoarea luminii emise depinde de compoziţia şi de starea materialului semiconductor folosit. firma Nexxus Lighting a prezentat cel mai eficient LED disponibil pe piaţă. radiouri. şi poate fi în spectrul infraroşu. la televizoare.7 Watt. Electroluminescenţa a fost descoperită in anul 1907 de către H. calculatoare. J. au descoperit că aplicând current unui aliaj din galiu si arsen. Luminozitatea lămpii Array LED PAR30 este comparabilă cu cea a unui bec obişnuit/standard de 75 Watt atingând 740 Lumen la un consum de numai 7. acesta emite o radiaţie infraroşie. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice. În decursul anilor s-au descoperit şi alte culori ale LED-urilor. Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente. Light-Emitting Diode (Led) Un LED (din engleză light-emitting diode. Acestea au fost preluat de către compania Hewlett Packard şi integrate in primele calculatoare alfanumerice. Round. de cele mai multe ori însoţit de un circuit electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase. La 28 mai 2008. Până în 1968 LED-urile visibile şi cele infraroşii costau foarte mult. însemnând diodă emiţătoare de lumină) este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n. a inventat primul LED de culoare galbenă şi a îmbunătăţit factorul de iluminare al Led-urilor roşu si roşu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Un LED este o sursă de lumină mică. deci o eficienţa de 90 lm/W echivalând cu un bec obişnuit de 100W. mai tîrziu. aproape 200 de dolari şi nu puteau fi folosite doar la aplicaţii minore. întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste. Pe lângă iluminare. realizând în 1968 LED-uri pentru indicare. Prima corporaţie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation. Bob Biar şi Gary Pittman. dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicaţii de putere ca surse de iluminare. folosind un cristal de carbură de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanţa de 900 Lumen la 10 Watt. LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice. 20 . Aceste LED-uri roşii nu puteau fi folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafeţe. chiar şi ceasuri. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. În anul 1961. apoi. cu o eficienţă de 95 Lumen/Watt. cu capacităţi mai mari de iluminare. insă nu s-a gasit nici o întrebuinţare a acesteia timp de câteva decenii. Cercetarea sa a făcut înconjurul lumii. Cel mai puternic LED comercializat aparţine firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. fiind in acelaşi timp şi variabilă[3]. Un fost student al acestuia. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenţia sa. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. M. când lucra la General Electric Company . George Craford.d. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roşu) a fost realizat în anul 1962 de către Nick Holonyak. telefoane. vizibil sau ultraviolet.

dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanșă având și elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale). pasive și active. prescurtare în engleză: IC citit "ai si". Specificatile circuitului integrat Tda 8560q sunt: CARACTERISTICI ∙ Necesită foarte putine componente externe ∙ de mare putere ∙ 4 W şi 2 W impedanta de sarcină ∙ de ieşire joasă tensiune de offset ∙ fixe câştig ∙ facilitatea de diagnostic (distorsiuni. de la cuvântul englez chip. 21 . la VP şi în sarcina circuit Min ∙ Disiparea puterii în orice scurt-circuit condiţie ∙ protejate termic ∙ polaritate inversa în condiţii de siguranţă ∙ electrostatica de descărcare de gestiune de protecţie ∙ Nu Plop switch-on/switch-off ∙ flexibil conduce ∙ Low rezistenta termica. Acesta conţine 2 "de 40 W / 2 amplificatoare W în configuraţie BTL.e.I se mai spune și "cip". este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate. situate toate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu). DESCRIERE GENERALA TDA8560Q este un amplificator integrat de ieşire de clasa B în a 13-single-in-line (SIL) pachet de putere. Dispozitivul este în primul rând pentru radio auto aplicaţii. Circuitul integrat Circuitul integrat. mut şi regimul de aşteptare) ∙ Încrcai dump protecţie ∙ scurt în condiţii de siguranţă la sol. scurt-circuit şi temperatură de detectare) ∙ Bun unda respingerea ∙ Modul switch selectaţi (de exploatare.

22 .

pornind de la schema electrică . Înainte de executarea unei lipituri. Aliajul de lipit este o compoziţie. cu puncte de topire scăzute .) pentru ca temperatura ridicată a lipiturii să nu se transmită componentelor Suprafeţele cositorite ce trebuie lipite se suprapun câteva momente şi se fixeză mecanic. oxizi sau alte impuritaţi până când suprafeţele sunt strălucitoare.El se foloseşte şi în stare naturală (solidă) fie în soluţie de alcool. care este un conductor din aliaj de lipit care conţine un canal de decapant. Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face desenul acestuia. Lipirea se poate face normal. numit aliaj de lipit. se adaugă puţin fludor. În lipirea normală se utilizează cositorul fludor. formând un mic con. lipirea propriuzisă se face într-un timp scurt (1-2 sec. până ce aliajul se solidifică. suprafaţa pieselor ce urmează a fi lipite se curăţă (cu un cuţit Sau hârtie durativă fină).Tehnologia lipirii şi a cablajului imprimat Lipirea componentelor Lipirea este operaţia de îmbinare a două sau mai multor piese metalice între ele . sau automat in băi speciale de lipire. de izolaţie email. fixate (lipite) pe un suport izolant. care topindu-se aderă instantaneu la suprafaţă şi datorită forţelor de tensiune superficiale „îmbracă zona”. Apoi suprafeţele curăţate se protejează împotriva oxidării sau coroziunii cu decapante.Când suprafaţa pieselor a ajuns la temperatura de topire .După ce în prealabil ciocanul a fost încalzit.Se îndepărtează rapid ciocanul de lipit şi se ţine nemişcată câteva secunde. tinând cont de urmatoarele recomandari: 23 . care are o bună fluiditate la temperatura de topire şi o bună aderenţă la suprafeţele de lipit curăţate. la cald cu ajutorul unui material de adaos .Această lipire este mai bună deoarece pistolul de lipit se încălzeşte mult mai repede şi este mai uşor de folosit. în anumite procente de cositor şi plumb. Realizarea uni cablaj imprimat Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate aşezate pe una.2. două sau mai multe plane paralele. Lipirea componentelor trebuie să asigure atât o rigiditate mecanică corespunzătoare.3. iar apoi se pun În contact cu vârful ciocanului de lipit care în prealabil a fost cositorit.Decapantul cel cel mai utilizat este confoniul (sacâzul). cât şi o rezistenţa electrică extrem de mică (practic nulă). în stare topită . rigid sau flexibil. cu ciocan electric de lipit. Un alt tip de lipire este acela cu pistolul de lipit care este mult mai uzual decât cel cu ciocanul de lipit.

Are rol trasarea desenului pe placă. plăcuţa se căleşte în apă curată.-amplasarea componentelor trebuie să fie cât mai judicioasă.5 mm sau de 2. sau mai mare decât cel al orificiului pentru o aderare suficientă a aliajului de lipit. După ce desenul cablajului a fost proiectat.5 -1 mm -poziţia găurilor se aşează în modurile unei reţele de coordonate având pasul nominalizat de 2. acesta se transpune pe o fată curată a plăcii placate cu cupru. după care cu o soluţie de diluant se înlătură vopseaua de pe traseele cablajului. După uscarea vopselei se corodează plăcuţa într-o soluţie de clorură ferică sau o soluţie de acid azotic.6 mm -între trasee se lasă un spaţiu de circa 0. axele lor fiind paralele cu marginilie plăcii cablajului -conexiunile dintre componente trebuie să fie cât mai scurte -traseele conductoare trebuie să aibă o lătime de minim 0. după care ultima operaţie este acoperirea cablajului împotriva oxidării cu o soluţie de colofoniu în alcool sau lac mitrocelularic incolor.Pentru trasare se folosesc diferite lacuri sau vopsele. 24 . Apoi are loc găurirea plăcuţei.54 mm -se evita utilizarea traseelor paralele lungi ce dau naştere la capacităţi parazite -pastilele metalice din jurul găurilor trebuie să aibă un diametru de circa 2 mm. Când corodarea a luat sfârşit.

cel mai des folosite sunt: folosirea ciocanului de lipit supraîncălzit sau cu izolaţia deteriorată. existenţa unui grad mare de temperatură şi umiditate la locul de muncă. Sub acest interval curentul este mai puţin periculos: 25-70 mA curentul produce contracţii musculare. necorespunzătoare. N. curent continuu este de 4 ori mai puţin periculos decât cel alternativ. a carcaselor exterioare ale aparatelor de măsură prin fişe de alimentare. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost deconectate de la reţea. Dintre acestea.M şi P.4. curentul este periculos după ce depăşeşte 24 V la curent alternativ şi 50 V la curent continuu. 25 .2. Alte cauze ale accidentelor de muncă reprezintă stadiul de deteriorarea al sculelor. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ şi nul prin cordon şi fişe corespunzătoare. Norme de protecţia muncii Pentru evitarea producerii unor accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii pe durata realizării şi utilizării aparatului. Cele mai frecvente cazuri de producere a accidentelor sunt: lipsa prizelor de legare al masă. Încercările şi măsurările şi măsurările la aparatura electrică de înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite prevăzute cu uşi cu blocare şi semnalizare. Dacă curentul trece prin inimă poate fi mortal pentru accidentat în funcţie de curentul la care este supus. Protecţia muncii în laboratoarele electrice şi electronice Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau fără fişe. aparatelor şi dispozitivelor folosite. interzicerea lucrului sub tensiune. Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri de strictă necesitate: verificarea sculelor şi echipamentelor folosite. cu scurt-circuite interioare sau cu contacte interioare slabe. În cazul unei avarii se va opri mai întâi staţia şi după aceea se va interveni.P. Prim-ajutor în caz de electrocutare. La staţiile de înaltă tensiune este interzis a se lucra când se observă unele defecţiuni.S. conectarea la prizele la masă. evitarea atingerii axelor magnetice. accidentatul poate fi izbit de sol. iar dacă trece prin creier electrocutatul îşi poate pierde memoria sau i se opreşte respiraţia. bornele de alimentare nu sunt corespunzător izolate de carcasa aparatului.I. O intensitate de 70-100 mA produce moartea. instalaţia de alimentare de la reţea este într-un grad mare de deteriorare. folosirea unor dispozitive mecanice improvizate.

-protejarea prin siguranţe fuzibile. Dacă accidentatul îşi menţine respiraţia şi inima mai continuă să bată i se va da capul pe spate şi i se va ţine deschis maxilarul inferior pentru a i se elibera căile respiratorii. se va face imobilizându-l pe o suprafaţă dreaptă. Se poate încerca desprinderea accidentatului trăgându-l de haine dacă acestea sunt destul de groase şi uscate. Protecţia împotriva electrocutării Pentru evitarea electrocutărilor se vor lua următoarele măsuri: -instalarea circuitelor electrice în spaţii curate şi uscate. -boli prin suprasolicitare. Este necesar ca salvatorul să folosească mănuşi. în cazul în care accidentatul a suferit fracturi. Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională ce se produce în timpul procesului de muncă sau a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi. În cazul în care accidentatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în care s-au pus 67 g de bicarbonat de sodiu. -pneumonii provocate de inhalarea pulberilor minerale. -boli infecţioase sau parazitare . Prima manevră în caz de electrocutare va fi cea de eliberare de la sursa electrică: se întrerupe curentul. ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice. -boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute . invalidate ori deces. să stea pe o scândură şi să nu atingă nici o parte neacoperită a corpului. -alergii profesionale . -protejarea instalaţiilor electrice cu tăbliţe avertizoare. Dacă nu se poate întrerupe curentul se va desprinde electrocutatul de conductor trăgându-l cu o funie uscată. trebuie să se ţină cont că în momentul întreruperii curentului electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi şi intervine pericolul căderii de la înălţime.Curentul devine mai periculos în următoarele cazuri : accidentatul a fost transpirat sau stătea pe un sol umed. -boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută. neizolat. cauzată de factorii nocivi fizici. Se cheamă de urgenţă medicul iar transportul. caracteristici locului de muncă. 26 . chimici. -boli prin expunere la energie radiantă. la înălţime. -cancer profesional . profesii. Dacă accidentatul se află în echilibru instabil. biologici. iar dacă nu este posibil se taie conductorii cu un topor cu mâner de lemn. Accidente şi boli profesionale frecvente Boală profesională = afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii. Gruparea bolilor profesionale : -intoxicaţii provocate de inhalarea. precum şi de solicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.

fără elemente conductoare în contact electric. locul de muncă cu grad mic de pericol ( pardoseală izolatoare. Provoacă: orbirea. variaţii de temperatură între 15. temperatură peste 35 de grade Celsius. Electrocutările se pot produce prin atingere directă sau indirectă. . locuri de muncă foarte periculoase : umiditate peste 97%. locuri de muncă periculoase : umiditate între 75-95%.35 grade Celsius. mediu coroziv. Focurile. variaţii de temperatură 3035 grade Celsius. Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc prin procesele de abraziune. scurtcircuitele. In locuri vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi sunt prevăzute stingătoare de incendiu. metalizarea pielii. Dacă accidentatul este în stare de leşin trebuie chemat neîntârziat un medic sau salvarea. când se produc comoţii nervoase în membre (contracţiile muşchilor). În cazul unei electrocutări se vor lua de urgenţă următoarele măsuri: scoaterea rapidă a electrocutatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric respectiv: cel care oferă ajutorul va folosi obiecte rău conductoare de curent electric sau mănuşi electroizolante şi cizme de cauciuc. 2.-legarea la pământ a parţilor metalice ale instalaţiilor electrice.electrotraumatismele. Dintre masurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor menţionam: . Valorile limită ale curenţilor nepericuloşi sunt de 10 mA în curent alternativ ţi de 50 mA în curent continuu. corpurile încălzite. Protecţia împotriva producerii incendiilor În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva producerii incendiilor. 3. Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric. Până la sosirea acestora. arsuri etc. Dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal i se va face imediat respiraţie artificială. ţigările. Valorile curenţilor care produc electrocutarea se pot calcula cu legea lui Ohm. când valorile curenţilor sunt de 10 mA. Există 3 categorii de periculozitate a locului de muncă: 1. pulberi conductoare în atmosferă.interzicerea fumatului in locurile care nu sunt amenajate in acest scop. încălzirea excesiva a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos exploatate pot de asemenea constitui surse de incendiu. 27 . obiecte conductoare ce ocupă o suprafaţă mai mare de 60% din zona de manipulare. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc : electroşocuri. exploziile. accidentatul va fi aşezat într-o poziţie care să îi permită o respiraţie bună. a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii. umiditate maxim 70%. sau cele datorate defectelor de izolaţie. flacăra chibritului. izolaţia conductoarelor se pot aprinde. se datorează efectului termic al curentului electric. La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil. obiecte conductoare în zona de manipulare.

Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează concomitent cu protejarea sau cu evacuarea bunurilor. verificarea periodica a legăturilor. 28 . praf.depozitarea substanţelor inflamabile in recipiente speciale. a aparaturii.. cu zăpada carbonica. . În toate încăperile cu gaze se utilizează aparatura speciala în construcţie antiexploziva. cu substanţe lichide. folosindu-se stingătoare de incendiu cu apa. a izolaţiilor.asigurarea protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvata. pentru a se împiedica propagarea exploziei in exterior. Tablourile generale de distribuţie vor fi închise si neaccesibile persoanelor neautorizate. dimensionarea a instalaţiilor electrice din punctul de vedere al izolaţiilor. spuma.interzicerea sudurii in afara incintelor. dioxid de carbon. .

Aparate.De la poarta TTL la micro-procesor” • Dumitru Ionescu .. I.3 BIBLIOGRAFIE • Setonojov şi Borcoci ...Sisteme numerice cu circuite integrate” Ardelean Iulian: .Electronica” • Gh.Dispozitive şi circuite electrice’’ Moican Sandală: .Generatoare de inpulsuri şi de tensiune liniar variabilă” 29 . Mitrofan . şi colectivul: . şi colectivul: .Circuite integrate CMOS-manual de utilizare” Spânulescu I. echipamente şi instalaţii de Electronică industrială pentru tehnica de calcul” • • • • Spânulescu I.Circuite integrate” Dascălu D si colectivul :......

Anexe 30 .4.