Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava

Lucrare de specialitate pentru configurarea Competenţelor profesionale în învăţămîntul liceal

Îndrumător: Profesor Otilia Andrieş

Candidat: Chibici Răzvan Ciornei Adrian Clasa a XII-a A Specializare: Tehnician în Automatizări

Iunie 2011

1

Amplificator TDA 8560Q

2

Cuprins
1. Cuprins a. Argument 2. Conţinut Noţiuni teoretice generale a. Rezistoare b. Condensatoare c. Dioda d. Light-Emitting Diode (Led) e. Circuitul Integrat 2.1 Descrierea şi funţionarea schemei 2.2 Tehnoligia lipirii 2.3 Realizarea unui cablaj imprimat 2.4 Norme de NPM şi PSI 3. Bibliografie 4. Anexe Schema Electronica Schema Cablaj Schema Cablaj si Componente

3

dispozitivul este. în sensul că dacă o undă sinusoidală de amplitudine constantă 0 UV este aplicată brusc. indicator de volum. şi mai târziu le-au înlocuit pe cele analogice. au fost adesea utilizate pentru a indica niveluri de vârf.Argument Un Vu-metru este adesea inclus în echipamente audio pentru a afişa un nivel de semnal în unităţi de volum. Timpii de creştere şi scădere a contorului sunt atât 300 milisecunde. uneori. Se comportă ca un instrument complet medie-val. LED-urile nu sunt îngreunate în timpul lor de reacţie de inerţie. LED-uri au fost dezvoltate. 4 . de asemenea. contorul va lua 300 milisecunde pentru a ajunge la 0 pe scara. Este în mod intenţionat un aparat de măsurare „lent”. Scară VU-Metrului tipic este -20-3. Acesta a fost dezvoltat iniţial în 1939 prin efortul combinat al Bell Labs şi radiodifuzorii CBS si NBC pentru măsurarea şi standardizarea nivelului de linii telefonice. reflectand in acest mod „puterea”. şi nu este optim pentru masurarea nivelurilor de vârf. înregistrând vârfuri de scurtă durată a LED-urilor . Spre deosebire de VU-metrele analogice . numit (VI – indicator de volum).

scopul unui rezistor nu este producerea căldurii utile. iar rezistorul este un dispozitiv fizic utilizat în circuitele electrice. dar trebuie să înţelegem că cei doi termeni nu sunt echivalenţi! Scopul rezistorilor Datorită relaţiei dintre tensiune. Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor. dar produc căldură atunci când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare. Rezistenţa reprezintă opoziţia faţă de curentul electric. curent şi rezistenţă în oricare circuit. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului.Notiuni teoretice generale a. rezistorii posedă rezistenţă electrică. Este adevărat. totuşi. putem controla oricare variabilă prin simplul control al celorlalte două. În mod normal. 5 . Rezistente Rezistenţa şi rezistorul Este foarte uşor să confundăm termenii de rezistenţă şi rezistor. Simbolul rezistorului Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un circuit este rezistenţa. ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice precise în circuit. şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de condiţii externe. Sunt construite din fir metalic sau de carbon în general. mărimii sau formei componentelor conductive (ţineţi minte cum filamentul metalic subţire al unui bec crează o rezistenţă electrică mai mare decât un fir gros?) Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o cantitate precisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit.

Această proprietate o putem întâlni în cadrul unui rezistor construit chiar pentru acest scop. fiecare va fi notat cu R1. După cum se poate vedea.Valorile rezistenţelor în ohmi sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent. Acest simbol este o convenţie electronică standard. În general. ori de câte ori vedeţi simbolul unui component reprezentat cu o săgeată diagonală prin el. Rezistoare cu rezistenţă variabilă Rezistoarele pot de asemenea să fie cu rezistenţă variabilă. Această categorie este specificată în „Watti”. iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori. fie vertical: Dacă ne luăm după aparenţa lor fizică. R2.25) watt sau mai puţin. cu atât mai mare este puterea sa. simbolurile pentru rezistor pot fi prezentate fie orizontal. sau o putem întâlni în cadrul unui component a cărui rezistenţă este instabilă în timp. acel component are o valoarea variabilă şi nu statică (fixă). un simbol alternativ pentru rezistori este cel alăturat. etc. nu neapărat fixă. R3. Puterea unui rezistor este aproximativ proporţională cu mărimea sa: cu cât rezistorul este mai mare. Disiparea energiei Deoarece rezistori produc energie sub formă de căldură la trecerea curentului prin ei datorită frecării. Majoritatea rezistorilor din aparatele electronice portabile sunt în categoria de 1/4 (0. De menţionat şi faptul că rezistenţa (în ohmi) nu are deloc legătură cu mărimea! 6 . aceştia pot fi împărţiţi în funcţie de cantitatea de căldură ce o pot susţine fără a se supra-încălzi şi distruge.

vom dedica o bună bucată de vreme analizei circuitelor compuse doar din rezistenţe şi baterii. putem găsi două ecuaţii ce ne pot oferi răspunsuri folosind doar cantităţile cunoscute. Tot ceea ce cunoaştem în acest circuit este tensiunea la bornele bateriei (10 volţi) şi curentul prin circuit (2 amperi). şi puterea disipată (P): 7 . Nu cunoaştem rezistenţa rezistorului în ohmi sau puterea disipată de acesta în Watti. Pentru că sunt atât de simplii şi de des utilizaţi în domeniul electricităţii şi a electronicii. simbolul rezistorilor este adesea folosit pentru a indica un dispozitiv general dintr-un circuit electric ce transformă energia electrică primită în ceva folositor (bec. Orice astfel de dispozitiv non-specific într-un circuit electric poartă de obicei denumirea de sarcină electrică. de exemplu). vom analiza circuitul alăturat. Sarcina electrică În diagramele schematice. de exemplu). sau scurt. Analiza unui circuit simplu Pentru a rezuma ceea ce am spus până acum. Folosindu-ne însă de ecuaţiile lui Ohm. sarcină.Rezistorii sunt elemente extrem de importante într-un circuit Chiar dacă apariţia rezistorilor într-un circuit pare pe moment a nu avea niciun sens. respectiv curentul: Introducând cantităţile cunoscute de tensiune (E) şi curent (I) în aceste două ecuaţii. tensiunea. putem determina rezistenţa circuitului (R). încercând să determinăm tot ceea ce putem cu ajutorul informaţiilor disponibile. aceştia sunt nişte dispozitive cu un rol extrem de folositor în cadrul circuitelor (divizoare de tensiune şi divizoare de curent.

Acestea sunt realizate din două armături (plăci) metalice conductoare plasate una în apropierea celeilalte. în caz contrar. b. fără existenţa unui drum de ieşire. ar trebui să folosim un rezistor cu o putere de minim 20 de Watti. Dacă ar fi să proiectăm un circuit pentru a opera la aceste valori. s-ar distruge din cauza supra-încălzirii.Condensatoare Definiţia condensatorului În mod normal. Din această cauză. separate printr-un dielectric. Ciudat este totuşi faptul că. 8 . Numărul electronilor adiţionali din conductor (sau numărul de electroni pierduţi) este direct proporţional cu valoarea fluxului câmpului dintre cei doi conductori. electronii nu pot intra într-un conductor decât dacă există o cantitate egală de electroni ce părăsesc exact acelaşi conductor (analogia tubului cu mărgele). rezistenţa rezistorului trebuie să fie de 5 Ω. electroni adiţionali pot fi „îngrămădiţi” într-un conductor. Simbolul condensatorului Simbolul electric al condensatorului este prezentat în figura alăturată. dacă este posibilă/permisă formarea unui câmp electric în spaţiul liber dintre acest conductor şi un alt conductor. Condensatoarele sunt componente ce utilizează acest fenomen electric în funcţionarea lor. în funcţie de aplicaţia necesară.Pentru circuitul de faţă. conductorii trebuie conectaţii împreună pentru a forma un drum complet (circuit) pentru deplasarea continuă a electronilor. Există totuşi o multitudine de tipuri şi moduri de construcţie a condensatoarelor. în care avem 10 volţi şi 2 amperi.

electronii liberi vor fi forţaţi să se „adune” la terminalul negativ fiind „furaţi” de pe terminalul pozitiv. Cu alte cuvinte. între cele două armături ia naştere un câmp electric ce permite existenţa unei diferenţe semnificative de electroni liberi (sarcină) între cele două armături. Atunci când modificăm tensiunea la bornele unui condensator. Deoarece condensatorii stochează energie potenţială sub formă de câmp electric. Energia stocată într-un condensator depinde de tensiunea dintre armături precum şi de alţi factori pe care îi vom lua imediat în considerare. lucru ce necesită existenţa unui curent în acea direcţie. trebuie scăzută valoarea tensiunii la 9 . Abilitatea acestora de a stoca energie în funcţie de tensiune se traduce printr-o tendinţă de menţinere a tensiunii la un nivel constant. pentru a elibera energie dintr-un condensator. Creşterea energiei potenţiale stocate de condensator Pentru a stoca mai multă energie într-un condensator. cei din urmă disipând pur şi simplu putere în circuit sub formă de căldură. Cu cât diferenţa numerică a electronilor între cele două armături ale unui condensator este mai mare. Pe măsura formării câmpului electric datorită aplicării tensiunii. acesta tinde să se opună schimbării folosind curent de la sau generând curent spre sursa de variaţie a tensiunii. condensatoarele tind să se opună variaţiei căderii de tensiune. cu atât mai mare este fluxul câmpului şi cu atât mai mare „stocul” de energie din condensator. trebuie mărită valoarea tensiunii la bornele sale. fie o scădem. Acest lucru presupune o înmulţire a electronilor pe armătura negativă şi o diminuare a lor pe cea negativă. Dimpotrivă.Modul de funcţionare al condensatorului Atunci când la bornele condensatorului aplicăm o tensiune electrică. în opoziţie cu variaţia. fie o mărim. Acestă diferenţă de sarcină se traduce prin apariţia unui stoc de energie electrică în condensator şi reprezintă sarcina potenţială a electronilor dintre cele două armături. comportamentul lor într-un circuit este fundamental diferit de cel alrezistorilor.

condensatorul ca o sarcină Când tensiunea la bornele condensatorului creşte. acesta utilizează curent din circuit. Practic.” Ipotetic. timpul de „golire” poate fi foarte lung. În funcţie de tipul specific de condensator. condensatoarele îşi vor pierde tensiunea stocată datorită imperfecţiunilor interne ce permit electronilor să se deplaseze de pe o armătură pe cealaltă. 10 . Doar o sursă (sau un canal) exterior de curent poate modifica valoarea energiei stocate (implicit şi a tensiunii la bornele sale) de către un condensator perfect. Acest lucru presupune o diminuare a electronilor pe armătura negativă prin deplasarea lor spre cea pozitivă. un condensator descărcat tinde să rămână descărcat. unui curent în acea direcţie (opusă). în acest caz condensatorul se comportă ca o sarcină şi spunem că se încarcă. un condensator (încărcat sau descărcat) lăsat neatins îşi va menţine la infinit starea sa iniţială.bornele sale. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. un obiect aflat în repaus tinde să rămână în repaus) ce descrie tendinţa obiectelor de a se opune variaţiilor de viteză. tinde să rămână în mişcare. evident. Asemenea legii de mişcare a lui Isaac Newton (un obiect aflat în mişcare. pentru condensatoarele ce nu sunt deloc folosite. Încărcarea condensatorului. această deplasare dă naştere. de până la câţiva ani. putem descrie tendinţă unui condensator de a se opune variaţiei tensiunii astfel: „Un condensator încărcat tinde să rămână încărcat.

După atingerea acestui punct de încărcare. alegerea materialului izolant dintre plăci are o importanţă capitală în comportamentul condensatorului. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. mai bine spus. Invers. Observaţie Dacă introducem brusc o sursă de tensiune la bornele unui condensator descărcat (o creştere bruscă de tensiune). După atingerea acestui punct de descărcare. reprezentat în acest caz de sursa respectivă. Datorită rolului acestui material în comportamentului fluxului. Putem să ne gândim la condensatoare ca la un fel de baterii secundare prin modul de încărcare şi descărcare al lor. atunci când tensiunea la bornele condensatorului scade. 11 . în acest caz condensatorul se comportă ca o sursă de putere şi spunem că se descarcă. Nu toate materialele dielectrice sunt identice. Dielectricul Precum am mai spus. acesta introduce/generează curent în circuitul extern. în mărimea fluxului electric şi implicit a tensiunii dintre armături. acesta va genera curent spre sarcină până în momentul epuizării energiei stocate.Descărcarea condensatorului. i s-a dat un nume special: dielectric. ci sunt diferenţiate printr-o valoare fizică numită permitivitatea dielectricului. acest va utiliza curent din circuitul exterior. Stocul de energie din câmpul electric este direcţionat către restul circuitului. curentul scade spre zero (condensator descărcat). dacă o rezistenţă de sarcină este conectată la bornele unui condensator încărcat. condensatorul ca o sursă de putere Invers. până în momentul în care tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea sursei. iar tensiunea sa va scădea spre zero. curentul scade spre zero (condensator încărcat).

iar armaturile din folii de Al sau prin depunere in vid din Zn sau Al. prescurtat F. şi anume. care este oxidată simultan pe ambele părţi prin electroliză. rasini. policarbonat. constutuie dielectricul. Dielectricul este format din folii de materiale termoplaste (polietilen tereftalat.Ele se bazează pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul şi tantalul. Ca material dielectric se foloseste mica sub forma de folii. Simbolic. Întrucât în literatura de specialitate de la noi din ţară se foloseşte încă termenul de condensator. Materialele folosite la constructia acestor condensatoare sunt materiale ceramice cu polarizare temporara sau spontana. capacitor Aparent. Condensatoare cu hârtie. Prezintă proprietăţi remarcabile (permitivitate şi rigiditate mare) şi posibilitatea de obţinere a unei pelicule sub un micron. Al. Dupa bobinare condensatorul se impregneaza cu dielectric. Pentru mărirea 12 . polietilena etc. Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înaltă puritate. Condensatoare electrolitice. astfel incât acesta se comporta ca un condensator. De aceea. Fenomenul de polarizare. Condensator vs. Cu electrolitic. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale. Condensatoare cu pelicule plastice. fiind înlocuită cu cea de capacitor. determina aparitia in dielectric a unei orientari a sarcinilor. Există o anumită convenţie atunci când vine vorba de notaţia condensatoarelor.). care apare ca urmare a aplicarii asupra dielectricului a unui câmp electric. aceste condensatoare sunt polarizate. TIPURI DE CONDENSATOARE Condensatoare cu mica. groasă de 60-100 microni. Ag. se notează cu C şi se măsoară în Farad. poartă denumirea de capacitate electrică. denumirea de condensator este învechită şi nu mai este folosită în lucrările de specialitate. ceea ce duc la realizarea de capacităţi F specifice mari (sute µ / cm 3 ).Capacitatea electrică(C) Mărimea pentru volumul de energie stocat de un condensator. îl vom folosi şi noi în această carte. iar armaturile metalice sunt folii de Sn. polistiren. valorile acestora se exprimă adesea în microFarad (µF). atunci când se aplică o anumită tensiune la bornele sale. Dupa impachetare se ermetizeaza cu ceara minerala. cum ar fi titanatul de bariu. Condensatoare ceramice. de a conduce într-un sens şi de a prezenta o rezistenţă de blocare mare în celălalt sens. Dielectricul este format din 2-3 folii de hârtie. ceramica sau sticla.

Faţă de condensatoarele electrolitice cu aluminiu. curentul în sens direct crescând nesemnificativ. iar cele cu tantal până la o tensiune de 100+125 V. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etanşate cu dopuri de cauciuc.fiabilitatea este mai ridicată.temperatura minimă de funcţionare este mai coborâtă. Îmbunătăţirea comportării în regim de impulsuri s-a obţinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând şi rezistenţa la tensiunea inversă. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. c. care pătrunde în toţi porii anodului. . Contactul catodic se realizează prin altă folie de aluminiu dar de grosime mult mai mică (10 microni). până la ± 5%. Catodul este o soluţie de acid boric. hidroxid de amoniu şi glicoletilenă.gama frecvenţelor de lucru este mai largă. Întreg ansamblul.timpul de stocare este mai mare. care apoi se oxidează. ceea ce duce la străpungere termică. .curentul de fugă este extrem de mic. 13 . Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri. cu toleranţe mai strânse. având între ele foiţele de hârtie este apoi rulat până capătă o formă cilindrică. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leagă la carcasă.000) µ şi tensiuni nominale până la 500V. Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatură -80ºC şi +85ºC. . Condensator electrolitic cu tantal.In care anodul este sintetizat din pulbere de tantal. Această soluţie este menţinută în contact cu stratul de oxid anodic pe toată suprafaţa prin impregnarea a 2-5 foiţe de hârtie fără impurităţi.Diode Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. deşi există şi alte tehnologii. ea nu este netedă ci asperizată prin corodare electrochimică. iar ca electrolit se utilizează o peliculă solidă semiconductoare de MnO2.suprafeţei anodului şi deci pentru obţinerea de capacităţi mari într-un volum mic. format dintre două folii de aluminiu (anodul şi contactul catodic). condensatoarele cu tantal prezintă o serie de avantaje: . care se aşează peste foile de hârtie.5……150. . Condensatoarele electrolitice cu F aluminiu acoperă gama (0. prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fugă mărit).

spunem că dioda este polarizată direct. 14 . când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. fie o va bloca. format dintr-o baterie şi o lampă.Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. Conectarea în circuit La conectarea într-un circuit simplu. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. Putem să ne gândim la diodă ca la un întrerupător: „închisă”. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. Polarizarea inversă Invers. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. spunem că dioda este polarizată invers.

O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” 15 . Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Dacă polaritatea bateriei este inversată. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. Explicaţie Să reluăm circuitul de mai sus.Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. dioda devine polarizată invers. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă.

Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire.(se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). Dacă dioda este polarizată invers. şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator.7 V). Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). 16 .

Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate.3 V. iar rezistenţa faţă de curent scade.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. zona de golire trebuie să dispară complet. polarizare parţială). ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2.7 V. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)).718) q = sarcina electronului (1. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă).Tensiunea de polarizare directă Dacă dioda este polarizată direct însă. 17 . zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a).38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. iar pentru cele de germaniu de doar 0. Ecuaţia diodei unde.

7 (siliciu) sau 0. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2.3 V (germaniu).718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. La temperatura camerei. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. Totuşi. iar acest curent poartă numele de curent invers. o joncţiune PN polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. această temperatură este de aproximativ 26 mV. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. De asemenea. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. la bornele diodei. sau Vt. 18 .Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. Ecuaţia simplificată a diodei unde. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. şi poartă numele de tensiune termică. Această variaţie este foarte mică.

Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. 19 . Variaţia curent-tensiune a diodei Alăturat este prezentat graficul curent-tensiune al diodei. notată cu Vs. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . Dacă această tensiune devine prea mare.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă.

LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice. Cel mai puternic LED comercializat aparţine firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. M. Electroluminescenţa a fost descoperită in anul 1907 de către H. deci o eficienţa de 90 lm/W echivalând cu un bec obişnuit de 100W.d. folosind un cristal de carbură de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. 20 . Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente. Luminozitatea lămpii Array LED PAR30 este comparabilă cu cea a unui bec obişnuit/standard de 75 Watt atingând 740 Lumen la un consum de numai 7. însemnând diodă emiţătoare de lumină) este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n. firma Nexxus Lighting a prezentat cel mai eficient LED disponibil pe piaţă. Până în 1968 LED-urile visibile şi cele infraroşii costau foarte mult. Light-Emitting Diode (Led) Un LED (din engleză light-emitting diode. au descoperit că aplicând current unui aliaj din galiu si arsen. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. calculatoare. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Efectul este o formă de electroluminescenţă. şi poate fi în spectrul infraroşu. J.7 Watt. Un fost student al acestuia. Aceste LED-uri roşii nu puteau fi folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafeţe. Acestea au fost preluat de către compania Hewlett Packard şi integrate in primele calculatoare alfanumerice. a inventat primul LED de culoare galbenă şi a îmbunătăţit factorul de iluminare al Led-urilor roşu si roşu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. acesta emite o radiaţie infraroşie. la televizoare. aproape 200 de dolari şi nu puteau fi folosite doar la aplicaţii minore. George Craford. radiouri. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roşu) a fost realizat în anul 1962 de către Nick Holonyak. cu o eficienţă de 95 Lumen/Watt. În decursul anilor s-au descoperit şi alte culori ale LED-urilor. întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste. cu capacităţi mai mari de iluminare. chiar şi ceasuri. Cercetarea sa a făcut înconjurul lumii. Un LED este o sursă de lumină mică. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanţa de 900 Lumen la 10 Watt. Prima corporaţie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation. Bob Biar şi Gary Pittman. În anul 1961. dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicaţii de putere ca surse de iluminare. realizând în 1968 LED-uri pentru indicare. când lucra la General Electric Company . apoi. telefoane. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice. Round. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenţia sa. insă nu s-a gasit nici o întrebuinţare a acesteia timp de câteva decenii. Pe lângă iluminare. vizibil sau ultraviolet. mai tîrziu. La 28 mai 2008. Culoarea luminii emise depinde de compoziţia şi de starea materialului semiconductor folosit. fiind in acelaşi timp şi variabilă[3]. de cele mai multe ori însoţit de un circuit electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase.

Circuitul integrat Circuitul integrat.I se mai spune și "cip". Dispozitivul este în primul rând pentru radio auto aplicaţii. mut şi regimul de aşteptare) ∙ Încrcai dump protecţie ∙ scurt în condiţii de siguranţă la sol. este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate. prescurtare în engleză: IC citit "ai si". 21 . DESCRIERE GENERALA TDA8560Q este un amplificator integrat de ieşire de clasa B în a 13-single-in-line (SIL) pachet de putere. pasive și active. scurt-circuit şi temperatură de detectare) ∙ Bun unda respingerea ∙ Modul switch selectaţi (de exploatare. situate toate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu). de la cuvântul englez chip. dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanșă având și elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale). Acesta conţine 2 "de 40 W / 2 amplificatoare W în configuraţie BTL.e. la VP şi în sarcina circuit Min ∙ Disiparea puterii în orice scurt-circuit condiţie ∙ protejate termic ∙ polaritate inversa în condiţii de siguranţă ∙ electrostatica de descărcare de gestiune de protecţie ∙ Nu Plop switch-on/switch-off ∙ flexibil conduce ∙ Low rezistenta termica. Specificatile circuitului integrat Tda 8560q sunt: CARACTERISTICI ∙ Necesită foarte putine componente externe ∙ de mare putere ∙ 4 W şi 2 W impedanta de sarcină ∙ de ieşire joasă tensiune de offset ∙ fixe câştig ∙ facilitatea de diagnostic (distorsiuni.

22 .

tinând cont de urmatoarele recomandari: 23 .El se foloseşte şi în stare naturală (solidă) fie în soluţie de alcool. cu puncte de topire scăzute . rigid sau flexibil. de izolaţie email. Lipirea se poate face normal. În lipirea normală se utilizează cositorul fludor. Apoi suprafeţele curăţate se protejează împotriva oxidării sau coroziunii cu decapante.2. două sau mai multe plane paralele. la cald cu ajutorul unui material de adaos . Aliajul de lipit este o compoziţie.Se îndepărtează rapid ciocanul de lipit şi se ţine nemişcată câteva secunde. sau automat in băi speciale de lipire. cât şi o rezistenţa electrică extrem de mică (practic nulă). în anumite procente de cositor şi plumb. Înainte de executarea unei lipituri.) pentru ca temperatura ridicată a lipiturii să nu se transmită componentelor Suprafeţele cositorite ce trebuie lipite se suprapun câteva momente şi se fixeză mecanic. Realizarea uni cablaj imprimat Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate aşezate pe una. cu ciocan electric de lipit. fixate (lipite) pe un suport izolant. care topindu-se aderă instantaneu la suprafaţă şi datorită forţelor de tensiune superficiale „îmbracă zona”.După ce în prealabil ciocanul a fost încalzit. numit aliaj de lipit. până ce aliajul se solidifică.Decapantul cel cel mai utilizat este confoniul (sacâzul). suprafaţa pieselor ce urmează a fi lipite se curăţă (cu un cuţit Sau hârtie durativă fină). formând un mic con. se adaugă puţin fludor. Un alt tip de lipire este acela cu pistolul de lipit care este mult mai uzual decât cel cu ciocanul de lipit. care are o bună fluiditate la temperatura de topire şi o bună aderenţă la suprafeţele de lipit curăţate. lipirea propriuzisă se face într-un timp scurt (1-2 sec. pornind de la schema electrică .Această lipire este mai bună deoarece pistolul de lipit se încălzeşte mult mai repede şi este mai uşor de folosit. oxizi sau alte impuritaţi până când suprafeţele sunt strălucitoare. care este un conductor din aliaj de lipit care conţine un canal de decapant. Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face desenul acestuia. în stare topită .Când suprafaţa pieselor a ajuns la temperatura de topire .Tehnologia lipirii şi a cablajului imprimat Lipirea componentelor Lipirea este operaţia de îmbinare a două sau mai multor piese metalice între ele .3. iar apoi se pun În contact cu vârful ciocanului de lipit care în prealabil a fost cositorit. Lipirea componentelor trebuie să asigure atât o rigiditate mecanică corespunzătoare.

24 .5 -1 mm -poziţia găurilor se aşează în modurile unei reţele de coordonate având pasul nominalizat de 2. După ce desenul cablajului a fost proiectat.6 mm -între trasee se lasă un spaţiu de circa 0.Pentru trasare se folosesc diferite lacuri sau vopsele.Are rol trasarea desenului pe placă. după care cu o soluţie de diluant se înlătură vopseaua de pe traseele cablajului. axele lor fiind paralele cu marginilie plăcii cablajului -conexiunile dintre componente trebuie să fie cât mai scurte -traseele conductoare trebuie să aibă o lătime de minim 0. acesta se transpune pe o fată curată a plăcii placate cu cupru. sau mai mare decât cel al orificiului pentru o aderare suficientă a aliajului de lipit. Când corodarea a luat sfârşit.5 mm sau de 2. După uscarea vopselei se corodează plăcuţa într-o soluţie de clorură ferică sau o soluţie de acid azotic. Apoi are loc găurirea plăcuţei. plăcuţa se căleşte în apă curată. după care ultima operaţie este acoperirea cablajului împotriva oxidării cu o soluţie de colofoniu în alcool sau lac mitrocelularic incolor.54 mm -se evita utilizarea traseelor paralele lungi ce dau naştere la capacităţi parazite -pastilele metalice din jurul găurilor trebuie să aibă un diametru de circa 2 mm.-amplasarea componentelor trebuie să fie cât mai judicioasă.

cel mai des folosite sunt: folosirea ciocanului de lipit supraîncălzit sau cu izolaţia deteriorată.4. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ şi nul prin cordon şi fişe corespunzătoare. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost deconectate de la reţea. curentul este periculos după ce depăşeşte 24 V la curent alternativ şi 50 V la curent continuu. Încercările şi măsurările şi măsurările la aparatura electrică de înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite prevăzute cu uşi cu blocare şi semnalizare. aparatelor şi dispozitivelor folosite. curent continuu este de 4 ori mai puţin periculos decât cel alternativ. Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri de strictă necesitate: verificarea sculelor şi echipamentelor folosite. O intensitate de 70-100 mA produce moartea. cu scurt-circuite interioare sau cu contacte interioare slabe. necorespunzătoare. Norme de protecţia muncii Pentru evitarea producerii unor accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii pe durata realizării şi utilizării aparatului. Alte cauze ale accidentelor de muncă reprezintă stadiul de deteriorarea al sculelor. evitarea atingerii axelor magnetice. 25 .M şi P. interzicerea lucrului sub tensiune. iar dacă trece prin creier electrocutatul îşi poate pierde memoria sau i se opreşte respiraţia.S. N. Protecţia muncii în laboratoarele electrice şi electronice Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau fără fişe. existenţa unui grad mare de temperatură şi umiditate la locul de muncă. bornele de alimentare nu sunt corespunzător izolate de carcasa aparatului. Dintre acestea. La staţiile de înaltă tensiune este interzis a se lucra când se observă unele defecţiuni. Prim-ajutor în caz de electrocutare. Sub acest interval curentul este mai puţin periculos: 25-70 mA curentul produce contracţii musculare.I. Cele mai frecvente cazuri de producere a accidentelor sunt: lipsa prizelor de legare al masă. a carcaselor exterioare ale aparatelor de măsură prin fişe de alimentare. instalaţia de alimentare de la reţea este într-un grad mare de deteriorare. În cazul unei avarii se va opri mai întâi staţia şi după aceea se va interveni. accidentatul poate fi izbit de sol.P. conectarea la prizele la masă.2. Dacă curentul trece prin inimă poate fi mortal pentru accidentat în funcţie de curentul la care este supus. folosirea unor dispozitive mecanice improvizate.

iar dacă nu este posibil se taie conductorii cu un topor cu mâner de lemn. Dacă accidentatul se află în echilibru instabil. Se cheamă de urgenţă medicul iar transportul. ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice. 26 . caracteristici locului de muncă. Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională ce se produce în timpul procesului de muncă sau a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi. -protejarea instalaţiilor electrice cu tăbliţe avertizoare. precum şi de solicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. Protecţia împotriva electrocutării Pentru evitarea electrocutărilor se vor lua următoarele măsuri: -instalarea circuitelor electrice în spaţii curate şi uscate. -cancer profesional . chimici. invalidate ori deces. să stea pe o scândură şi să nu atingă nici o parte neacoperită a corpului. Dacă accidentatul îşi menţine respiraţia şi inima mai continuă să bată i se va da capul pe spate şi i se va ţine deschis maxilarul inferior pentru a i se elibera căile respiratorii. se va face imobilizându-l pe o suprafaţă dreaptă. Dacă nu se poate întrerupe curentul se va desprinde electrocutatul de conductor trăgându-l cu o funie uscată. în cazul în care accidentatul a suferit fracturi. Accidente şi boli profesionale frecvente Boală profesională = afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii.Curentul devine mai periculos în următoarele cazuri : accidentatul a fost transpirat sau stătea pe un sol umed. trebuie să se ţină cont că în momentul întreruperii curentului electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi şi intervine pericolul căderii de la înălţime. -boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută. -boli prin expunere la energie radiantă. -protejarea prin siguranţe fuzibile. În cazul în care accidentatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în care s-au pus 67 g de bicarbonat de sodiu. Prima manevră în caz de electrocutare va fi cea de eliberare de la sursa electrică: se întrerupe curentul. -boli prin suprasolicitare. la înălţime. Este necesar ca salvatorul să folosească mănuşi. Gruparea bolilor profesionale : -intoxicaţii provocate de inhalarea. neizolat. Se poate încerca desprinderea accidentatului trăgându-l de haine dacă acestea sunt destul de groase şi uscate. -boli infecţioase sau parazitare . cauzată de factorii nocivi fizici. -pneumonii provocate de inhalarea pulberilor minerale. -alergii profesionale . biologici. profesii. -boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute .

interzicerea fumatului in locurile care nu sunt amenajate in acest scop. În cazul unei electrocutări se vor lua de urgenţă următoarele măsuri: scoaterea rapidă a electrocutatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric respectiv: cel care oferă ajutorul va folosi obiecte rău conductoare de curent electric sau mănuşi electroizolante şi cizme de cauciuc.35 grade Celsius.electrotraumatismele. a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii. temperatură peste 35 de grade Celsius. Focurile. Valorile curenţilor care produc electrocutarea se pot calcula cu legea lui Ohm. In locuri vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi sunt prevăzute stingătoare de incendiu. locul de muncă cu grad mic de pericol ( pardoseală izolatoare. obiecte conductoare în zona de manipulare. arsuri etc. Dintre masurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor menţionam: . Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric. scurtcircuitele. metalizarea pielii. Electrocutările se pot produce prin atingere directă sau indirectă. când se produc comoţii nervoase în membre (contracţiile muşchilor). accidentatul va fi aşezat într-o poziţie care să îi permită o respiraţie bună. flacăra chibritului. se datorează efectului termic al curentului electric. variaţii de temperatură 3035 grade Celsius. obiecte conductoare ce ocupă o suprafaţă mai mare de 60% din zona de manipulare. fără elemente conductoare în contact electric. când valorile curenţilor sunt de 10 mA.-legarea la pământ a parţilor metalice ale instalaţiilor electrice. exploziile. corpurile încălzite. Dacă accidentatul este în stare de leşin trebuie chemat neîntârziat un medic sau salvarea. Există 3 categorii de periculozitate a locului de muncă: 1. Dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal i se va face imediat respiraţie artificială. mediu coroziv. ţigările. Protecţia împotriva producerii incendiilor În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva producerii incendiilor. 2. Până la sosirea acestora. La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil. umiditate maxim 70%. . 27 . Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc prin procesele de abraziune. locuri de muncă foarte periculoase : umiditate peste 97%. pulberi conductoare în atmosferă. încălzirea excesiva a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos exploatate pot de asemenea constitui surse de incendiu. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc : electroşocuri. locuri de muncă periculoase : umiditate între 75-95%. 3. sau cele datorate defectelor de izolaţie. Provoacă: orbirea. Valorile limită ale curenţilor nepericuloşi sunt de 10 mA în curent alternativ ţi de 50 mA în curent continuu. variaţii de temperatură între 15. izolaţia conductoarelor se pot aprinde.

. verificarea periodica a legăturilor. Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează concomitent cu protejarea sau cu evacuarea bunurilor. 28 .asigurarea protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvata. pentru a se împiedica propagarea exploziei in exterior. a izolaţiilor.interzicerea sudurii in afara incintelor.. folosindu-se stingătoare de incendiu cu apa. Tablourile generale de distribuţie vor fi închise si neaccesibile persoanelor neautorizate. dimensionarea a instalaţiilor electrice din punctul de vedere al izolaţiilor. În toate încăperile cu gaze se utilizează aparatura speciala în construcţie antiexploziva.depozitarea substanţelor inflamabile in recipiente speciale. cu zăpada carbonica. spuma. praf. dioxid de carbon. a aparaturii. . cu substanţe lichide.

3 BIBLIOGRAFIE • Setonojov şi Borcoci . şi colectivul: .Electronica” • Gh.Dispozitive şi circuite electrice’’ Moican Sandală: .Aparate.Circuite integrate” Dascălu D si colectivul :...Circuite integrate CMOS-manual de utilizare” Spânulescu I.Sisteme numerice cu circuite integrate” Ardelean Iulian: .. I. şi colectivul: .Generatoare de inpulsuri şi de tensiune liniar variabilă” 29 .. Mitrofan ..De la poarta TTL la micro-procesor” • Dumitru Ionescu .. echipamente şi instalaţii de Electronică industrială pentru tehnica de calcul” • • • • Spânulescu I...

Anexe 30 .4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful