Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava

Lucrare de specialitate pentru configurarea Competenţelor profesionale în învăţămîntul liceal

Îndrumător: Profesor Otilia Andrieş

Candidat: Chibici Răzvan Ciornei Adrian Clasa a XII-a A Specializare: Tehnician în Automatizări

Iunie 2011

1

Amplificator TDA 8560Q

2

Cuprins
1. Cuprins a. Argument 2. Conţinut Noţiuni teoretice generale a. Rezistoare b. Condensatoare c. Dioda d. Light-Emitting Diode (Led) e. Circuitul Integrat 2.1 Descrierea şi funţionarea schemei 2.2 Tehnoligia lipirii 2.3 Realizarea unui cablaj imprimat 2.4 Norme de NPM şi PSI 3. Bibliografie 4. Anexe Schema Electronica Schema Cablaj Schema Cablaj si Componente

3

Argument Un Vu-metru este adesea inclus în echipamente audio pentru a afişa un nivel de semnal în unităţi de volum. reflectand in acest mod „puterea”. LED-uri au fost dezvoltate. şi nu este optim pentru masurarea nivelurilor de vârf. uneori. în sensul că dacă o undă sinusoidală de amplitudine constantă 0 UV este aplicată brusc. Este în mod intenţionat un aparat de măsurare „lent”. 4 . Spre deosebire de VU-metrele analogice . numit (VI – indicator de volum). dispozitivul este. înregistrând vârfuri de scurtă durată a LED-urilor . indicator de volum. de asemenea. Scară VU-Metrului tipic este -20-3. şi mai târziu le-au înlocuit pe cele analogice. LED-urile nu sunt îngreunate în timpul lor de reacţie de inerţie. Timpii de creştere şi scădere a contorului sunt atât 300 milisecunde. Acesta a fost dezvoltat iniţial în 1939 prin efortul combinat al Bell Labs şi radiodifuzorii CBS si NBC pentru măsurarea şi standardizarea nivelului de linii telefonice. au fost adesea utilizate pentru a indica niveluri de vârf. contorul va lua 300 milisecunde pentru a ajunge la 0 pe scara. Se comportă ca un instrument complet medie-val.

Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor. Simbolul rezistorului Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag. dar trebuie să înţelegem că cei doi termeni nu sunt echivalenţi! Scopul rezistorilor Datorită relaţiei dintre tensiune. 5 . Sunt construite din fir metalic sau de carbon în general. mărimii sau formei componentelor conductive (ţineţi minte cum filamentul metalic subţire al unui bec crează o rezistenţă electrică mai mare decât un fir gros?) Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o cantitate precisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit. totuşi. Rezistenţa reprezintă opoziţia faţă de curentul electric. curent şi rezistenţă în oricare circuit. ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice precise în circuit. scopul unui rezistor nu este producerea căldurii utile. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului. dar produc căldură atunci când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare. Este adevărat. iar rezistorul este un dispozitiv fizic utilizat în circuitele electrice. Rezistente Rezistenţa şi rezistorul Este foarte uşor să confundăm termenii de rezistenţă şi rezistor. putem controla oricare variabilă prin simplul control al celorlalte două. şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de condiţii externe. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un circuit este rezistenţa. În mod normal. rezistorii posedă rezistenţă electrică.Notiuni teoretice generale a.

Valorile rezistenţelor în ohmi sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent. De menţionat şi faptul că rezistenţa (în ohmi) nu are deloc legătură cu mărimea! 6 . cu atât mai mare este puterea sa. Această categorie este specificată în „Watti”. fiecare va fi notat cu R1. fie vertical: Dacă ne luăm după aparenţa lor fizică. etc. Această proprietate o putem întâlni în cadrul unui rezistor construit chiar pentru acest scop. sau o putem întâlni în cadrul unui component a cărui rezistenţă este instabilă în timp. După cum se poate vedea. În general. Acest simbol este o convenţie electronică standard. Majoritatea rezistorilor din aparatele electronice portabile sunt în categoria de 1/4 (0. iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori. un simbol alternativ pentru rezistori este cel alăturat. R2. nu neapărat fixă. Disiparea energiei Deoarece rezistori produc energie sub formă de căldură la trecerea curentului prin ei datorită frecării. ori de câte ori vedeţi simbolul unui component reprezentat cu o săgeată diagonală prin el. acel component are o valoarea variabilă şi nu statică (fixă). aceştia pot fi împărţiţi în funcţie de cantitatea de căldură ce o pot susţine fără a se supra-încălzi şi distruge. simbolurile pentru rezistor pot fi prezentate fie orizontal. R3.25) watt sau mai puţin. Puterea unui rezistor este aproximativ proporţională cu mărimea sa: cu cât rezistorul este mai mare. Rezistoare cu rezistenţă variabilă Rezistoarele pot de asemenea să fie cu rezistenţă variabilă.

respectiv curentul: Introducând cantităţile cunoscute de tensiune (E) şi curent (I) în aceste două ecuaţii.Rezistorii sunt elemente extrem de importante într-un circuit Chiar dacă apariţia rezistorilor într-un circuit pare pe moment a nu avea niciun sens. Nu cunoaştem rezistenţa rezistorului în ohmi sau puterea disipată de acesta în Watti. Sarcina electrică În diagramele schematice. Pentru că sunt atât de simplii şi de des utilizaţi în domeniul electricităţii şi a electronicii. vom analiza circuitul alăturat. putem determina rezistenţa circuitului (R). vom dedica o bună bucată de vreme analizei circuitelor compuse doar din rezistenţe şi baterii. şi puterea disipată (P): 7 . tensiunea. încercând să determinăm tot ceea ce putem cu ajutorul informaţiilor disponibile. simbolul rezistorilor este adesea folosit pentru a indica un dispozitiv general dintr-un circuit electric ce transformă energia electrică primită în ceva folositor (bec. sau scurt. Folosindu-ne însă de ecuaţiile lui Ohm. aceştia sunt nişte dispozitive cu un rol extrem de folositor în cadrul circuitelor (divizoare de tensiune şi divizoare de curent. Analiza unui circuit simplu Pentru a rezuma ceea ce am spus până acum. de exemplu). Orice astfel de dispozitiv non-specific într-un circuit electric poartă de obicei denumirea de sarcină electrică. sarcină. Tot ceea ce cunoaştem în acest circuit este tensiunea la bornele bateriei (10 volţi) şi curentul prin circuit (2 amperi). de exemplu). putem găsi două ecuaţii ce ne pot oferi răspunsuri folosind doar cantităţile cunoscute.

Numărul electronilor adiţionali din conductor (sau numărul de electroni pierduţi) este direct proporţional cu valoarea fluxului câmpului dintre cei doi conductori. Există totuşi o multitudine de tipuri şi moduri de construcţie a condensatoarelor.Pentru circuitul de faţă. Ciudat este totuşi faptul că. Condensatoarele sunt componente ce utilizează acest fenomen electric în funcţionarea lor. Din această cauză. fără existenţa unui drum de ieşire. s-ar distruge din cauza supra-încălzirii. în caz contrar. Acestea sunt realizate din două armături (plăci) metalice conductoare plasate una în apropierea celeilalte. separate printr-un dielectric. ar trebui să folosim un rezistor cu o putere de minim 20 de Watti. dacă este posibilă/permisă formarea unui câmp electric în spaţiul liber dintre acest conductor şi un alt conductor. Dacă ar fi să proiectăm un circuit pentru a opera la aceste valori. în funcţie de aplicaţia necesară. b. conductorii trebuie conectaţii împreună pentru a forma un drum complet (circuit) pentru deplasarea continuă a electronilor. electroni adiţionali pot fi „îngrămădiţi” într-un conductor. electronii nu pot intra într-un conductor decât dacă există o cantitate egală de electroni ce părăsesc exact acelaşi conductor (analogia tubului cu mărgele). 8 . în care avem 10 volţi şi 2 amperi.Condensatoare Definiţia condensatorului În mod normal. rezistenţa rezistorului trebuie să fie de 5 Ω. Simbolul condensatorului Simbolul electric al condensatorului este prezentat în figura alăturată.

Modul de funcţionare al condensatorului Atunci când la bornele condensatorului aplicăm o tensiune electrică. cu atât mai mare este fluxul câmpului şi cu atât mai mare „stocul” de energie din condensator. în opoziţie cu variaţia. fie o mărim. fie o scădem. lucru ce necesită existenţa unui curent în acea direcţie. cei din urmă disipând pur şi simplu putere în circuit sub formă de căldură. Pe măsura formării câmpului electric datorită aplicării tensiunii. condensatoarele tind să se opună variaţiei căderii de tensiune. comportamentul lor într-un circuit este fundamental diferit de cel alrezistorilor. Energia stocată într-un condensator depinde de tensiunea dintre armături precum şi de alţi factori pe care îi vom lua imediat în considerare. Creşterea energiei potenţiale stocate de condensator Pentru a stoca mai multă energie într-un condensator. Atunci când modificăm tensiunea la bornele unui condensator. trebuie mărită valoarea tensiunii la bornele sale. Dimpotrivă. pentru a elibera energie dintr-un condensator. între cele două armături ia naştere un câmp electric ce permite existenţa unei diferenţe semnificative de electroni liberi (sarcină) între cele două armături. acesta tinde să se opună schimbării folosind curent de la sau generând curent spre sursa de variaţie a tensiunii. electronii liberi vor fi forţaţi să se „adune” la terminalul negativ fiind „furaţi” de pe terminalul pozitiv. Acest lucru presupune o înmulţire a electronilor pe armătura negativă şi o diminuare a lor pe cea negativă. Cu cât diferenţa numerică a electronilor între cele două armături ale unui condensator este mai mare. Abilitatea acestora de a stoca energie în funcţie de tensiune se traduce printr-o tendinţă de menţinere a tensiunii la un nivel constant. trebuie scăzută valoarea tensiunii la 9 . Cu alte cuvinte. Deoarece condensatorii stochează energie potenţială sub formă de câmp electric. Acestă diferenţă de sarcină se traduce prin apariţia unui stoc de energie electrică în condensator şi reprezintă sarcina potenţială a electronilor dintre cele două armături.

Doar o sursă (sau un canal) exterior de curent poate modifica valoarea energiei stocate (implicit şi a tensiunii la bornele sale) de către un condensator perfect. pentru condensatoarele ce nu sunt deloc folosite.bornele sale. această deplasare dă naştere. tinde să rămână în mişcare. evident. condensatoarele îşi vor pierde tensiunea stocată datorită imperfecţiunilor interne ce permit electronilor să se deplaseze de pe o armătură pe cealaltă. în acest caz condensatorul se comportă ca o sarcină şi spunem că se încarcă. de până la câţiva ani. Asemenea legii de mişcare a lui Isaac Newton (un obiect aflat în mişcare.” Ipotetic. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. putem descrie tendinţă unui condensator de a se opune variaţiei tensiunii astfel: „Un condensator încărcat tinde să rămână încărcat. timpul de „golire” poate fi foarte lung. unui curent în acea direcţie (opusă). Acest lucru presupune o diminuare a electronilor pe armătura negativă prin deplasarea lor spre cea pozitivă. În funcţie de tipul specific de condensator. 10 . un condensator (încărcat sau descărcat) lăsat neatins îşi va menţine la infinit starea sa iniţială. Încărcarea condensatorului. un obiect aflat în repaus tinde să rămână în repaus) ce descrie tendinţa obiectelor de a se opune variaţiilor de viteză. acesta utilizează curent din circuit. condensatorul ca o sarcină Când tensiunea la bornele condensatorului creşte. un condensator descărcat tinde să rămână descărcat. Practic.

dacă o rezistenţă de sarcină este conectată la bornele unui condensator încărcat.Descărcarea condensatorului. iar tensiunea sa va scădea spre zero. acest va utiliza curent din circuitul exterior. reprezentat în acest caz de sursa respectivă. curentul scade spre zero (condensator descărcat). 11 . curentul scade spre zero (condensator încărcat). acesta va genera curent spre sarcină până în momentul epuizării energiei stocate. mai bine spus. alegerea materialului izolant dintre plăci are o importanţă capitală în comportamentul condensatorului. Putem să ne gândim la condensatoare ca la un fel de baterii secundare prin modul de încărcare şi descărcare al lor. atunci când tensiunea la bornele condensatorului scade. Nu toate materialele dielectrice sunt identice. Invers. Dielectricul Precum am mai spus. Stocul de energie din câmpul electric este direcţionat către restul circuitului. până în momentul în care tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea sursei. acesta introduce/generează curent în circuitul extern. Observaţi direcţia de deplasare a electronilor (curentul) faţă de polaritatea tensiunii. După atingerea acestui punct de încărcare. i s-a dat un nume special: dielectric. Datorită rolului acestui material în comportamentului fluxului. în acest caz condensatorul se comportă ca o sursă de putere şi spunem că se descarcă. în mărimea fluxului electric şi implicit a tensiunii dintre armături. După atingerea acestui punct de descărcare. Observaţie Dacă introducem brusc o sursă de tensiune la bornele unui condensator descărcat (o creştere bruscă de tensiune). ci sunt diferenţiate printr-o valoare fizică numită permitivitatea dielectricului. condensatorul ca o sursă de putere Invers.

determina aparitia in dielectric a unei orientari a sarcinilor. fiind înlocuită cu cea de capacitor. îl vom folosi şi noi în această carte. Condensatoare ceramice. Cu electrolitic. Dupa impachetare se ermetizeaza cu ceara minerala. şi anume. constutuie dielectricul. aceste condensatoare sunt polarizate. care apare ca urmare a aplicarii asupra dielectricului a unui câmp electric. Simbolic. iar armaturile metalice sunt folii de Sn. Al. Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înaltă puritate. iar armaturile din folii de Al sau prin depunere in vid din Zn sau Al. Pentru mărirea 12 . Ca material dielectric se foloseste mica sub forma de folii. atunci când se aplică o anumită tensiune la bornele sale. De aceea. Dupa bobinare condensatorul se impregneaza cu dielectric. cum ar fi titanatul de bariu. Condensatoare electrolitice. Fenomenul de polarizare. valorile acestora se exprimă adesea în microFarad (µF). poartă denumirea de capacitate electrică. capacitor Aparent. care este oxidată simultan pe ambele părţi prin electroliză. Condensator vs. Dielectricul este format din folii de materiale termoplaste (polietilen tereftalat.Ele se bazează pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul şi tantalul. ceea ce duc la realizarea de capacităţi F specifice mari (sute µ / cm 3 ). astfel incât acesta se comporta ca un condensator.Capacitatea electrică(C) Mărimea pentru volumul de energie stocat de un condensator. Condensatoare cu pelicule plastice. Ag. Există o anumită convenţie atunci când vine vorba de notaţia condensatoarelor. Prezintă proprietăţi remarcabile (permitivitate şi rigiditate mare) şi posibilitatea de obţinere a unei pelicule sub un micron. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale. groasă de 60-100 microni. TIPURI DE CONDENSATOARE Condensatoare cu mica. se notează cu C şi se măsoară în Farad. prescurtat F. de a conduce într-un sens şi de a prezenta o rezistenţă de blocare mare în celălalt sens. rasini. Materialele folosite la constructia acestor condensatoare sunt materiale ceramice cu polarizare temporara sau spontana. Dielectricul este format din 2-3 folii de hârtie. Întrucât în literatura de specialitate de la noi din ţară se foloseşte încă termenul de condensator. policarbonat. denumirea de condensator este învechită şi nu mai este folosită în lucrările de specialitate. Condensatoare cu hârtie. ceramica sau sticla. polietilena etc. polistiren.).

hidroxid de amoniu şi glicoletilenă. c. având între ele foiţele de hârtie este apoi rulat până capătă o formă cilindrică. Condensatoarele electrolitice cu F aluminiu acoperă gama (0.000) µ şi tensiuni nominale până la 500V.fiabilitatea este mai ridicată. până la ± 5%. format dintre două folii de aluminiu (anodul şi contactul catodic). Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri. Întreg ansamblul. deşi există şi alte tehnologii. . .In care anodul este sintetizat din pulbere de tantal. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leagă la carcasă. Faţă de condensatoarele electrolitice cu aluminiu. . Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. condensatoarele cu tantal prezintă o serie de avantaje: .gama frecvenţelor de lucru este mai largă.curentul de fugă este extrem de mic. care pătrunde în toţi porii anodului. ceea ce duce la străpungere termică. care apoi se oxidează. Această soluţie este menţinută în contact cu stratul de oxid anodic pe toată suprafaţa prin impregnarea a 2-5 foiţe de hârtie fără impurităţi. ea nu este netedă ci asperizată prin corodare electrochimică.Diode Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie. care se aşează peste foile de hârtie. iar cele cu tantal până la o tensiune de 100+125 V. Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatură -80ºC şi +85ºC. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etanşate cu dopuri de cauciuc.suprafeţei anodului şi deci pentru obţinerea de capacităţi mari într-un volum mic.temperatura minimă de funcţionare este mai coborâtă. Condensator electrolitic cu tantal. curentul în sens direct crescând nesemnificativ. Îmbunătăţirea comportării în regim de impulsuri s-a obţinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând şi rezistenţa la tensiunea inversă. Contactul catodic se realizează prin altă folie de aluminiu dar de grosime mult mai mică (10 microni). 13 .5……150. Catodul este o soluţie de acid boric. prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fugă mărit). iar ca electrolit se utilizează o peliculă solidă semiconductoare de MnO2. .timpul de stocare este mai mare. cu toleranţe mai strânse.

Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. Polarizarea inversă Invers. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. format dintr-o baterie şi o lampă. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. fie o va bloca. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. spunem că dioda este polarizată direct. spunem că dioda este polarizată invers. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. Conectarea în circuit La conectarea într-un circuit simplu. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. Putem să ne gândim la diodă ca la un întrerupător: „închisă”. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. 14 .

şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă.Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” 15 . Dacă polaritatea bateriei este inversată. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. Explicaţie Să reluăm circuitul de mai sus. O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. dioda devine polarizată invers. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale.

existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator. Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0.(se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. 16 . faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV).7 V). Dacă dioda este polarizată invers.

iar rezistenţa faţă de curent scade. zona de golire trebuie să dispară complet. care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă).38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. iar pentru cele de germaniu de doar 0. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)).Tensiunea de polarizare directă Dacă dioda este polarizată direct însă. polarizare parţială). 17 .6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1.7 V. Ecuaţia diodei unde. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. Pentru analiza circuitelor electronice simplificate.718) q = sarcina electronului (1.3 V.

şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. De asemenea. sau Vt. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. 18 . unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. Totuşi. la bornele diodei.7 (siliciu) sau 0. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă. şi poartă numele de tensiune termică. Ecuaţia simplificată a diodei unde. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. această temperatură este de aproximativ 26 mV. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii.Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. La temperatura camerei. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. Această variaţie este foarte mică. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode.3 V (germaniu). iar acest curent poartă numele de curent invers. o joncţiune PN polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei.

Dacă această tensiune devine prea mare. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă). dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Variaţia curent-tensiune a diodei Alăturat este prezentat graficul curent-tensiune al diodei. notată cu Vs. 19 . Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii .Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă.

la televizoare. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. Pe lângă iluminare. apoi. George Craford. dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicaţii de putere ca surse de iluminare. Round. acesta emite o radiaţie infraroşie. insă nu s-a gasit nici o întrebuinţare a acesteia timp de câteva decenii. La 28 mai 2008. firma Nexxus Lighting a prezentat cel mai eficient LED disponibil pe piaţă. întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste.d. când lucra la General Electric Company . Aceste LED-uri roşii nu puteau fi folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafeţe. radiouri. Bob Biar şi Gary Pittman. Prima corporaţie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation. În decursul anilor s-au descoperit şi alte culori ale LED-urilor. Efectul este o formă de electroluminescenţă. cu o eficienţă de 95 Lumen/Watt. realizând în 1968 LED-uri pentru indicare. Cercetarea sa a făcut înconjurul lumii. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenţia sa. aproape 200 de dolari şi nu puteau fi folosite doar la aplicaţii minore. deci o eficienţa de 90 lm/W echivalând cu un bec obişnuit de 100W. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Un fost student al acestuia. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca indicatori în cadrul dispozitivelor electronice. J. au descoperit că aplicând current unui aliaj din galiu si arsen. Culoarea luminii emise depinde de compoziţia şi de starea materialului semiconductor folosit. Până în 1968 LED-urile visibile şi cele infraroşii costau foarte mult. mai tîrziu. calculatoare. Un LED este o sursă de lumină mică. a inventat primul LED de culoare galbenă şi a îmbunătăţit factorul de iluminare al Led-urilor roşu si roşu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Cel mai puternic LED comercializat aparţine firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. chiar şi ceasuri. vizibil sau ultraviolet. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roşu) a fost realizat în anul 1962 de către Nick Holonyak. cu capacităţi mai mari de iluminare. însemnând diodă emiţătoare de lumină) este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n. În anul 1961. Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente. Electroluminescenţa a fost descoperită in anul 1907 de către H. LED-urile sunt folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice.7 Watt. de cele mai multe ori însoţit de un circuit electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase. telefoane. M. Light-Emitting Diode (Led) Un LED (din engleză light-emitting diode. 20 . şi poate fi în spectrul infraroşu. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanţa de 900 Lumen la 10 Watt. folosind un cristal de carbură de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. fiind in acelaşi timp şi variabilă[3]. Acestea au fost preluat de către compania Hewlett Packard şi integrate in primele calculatoare alfanumerice. Luminozitatea lămpii Array LED PAR30 este comparabilă cu cea a unui bec obişnuit/standard de 75 Watt atingând 740 Lumen la un consum de numai 7.

dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanșă având și elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale). prescurtare în engleză: IC citit "ai si". scurt-circuit şi temperatură de detectare) ∙ Bun unda respingerea ∙ Modul switch selectaţi (de exploatare. situate toate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu). 21 . pasive și active. Circuitul integrat Circuitul integrat. Dispozitivul este în primul rând pentru radio auto aplicaţii. Acesta conţine 2 "de 40 W / 2 amplificatoare W în configuraţie BTL. mut şi regimul de aşteptare) ∙ Încrcai dump protecţie ∙ scurt în condiţii de siguranţă la sol. DESCRIERE GENERALA TDA8560Q este un amplificator integrat de ieşire de clasa B în a 13-single-in-line (SIL) pachet de putere.e. este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate.I se mai spune și "cip". la VP şi în sarcina circuit Min ∙ Disiparea puterii în orice scurt-circuit condiţie ∙ protejate termic ∙ polaritate inversa în condiţii de siguranţă ∙ electrostatica de descărcare de gestiune de protecţie ∙ Nu Plop switch-on/switch-off ∙ flexibil conduce ∙ Low rezistenta termica. Specificatile circuitului integrat Tda 8560q sunt: CARACTERISTICI ∙ Necesită foarte putine componente externe ∙ de mare putere ∙ 4 W şi 2 W impedanta de sarcină ∙ de ieşire joasă tensiune de offset ∙ fixe câştig ∙ facilitatea de diagnostic (distorsiuni. de la cuvântul englez chip.

22 .

2.Se îndepărtează rapid ciocanul de lipit şi se ţine nemişcată câteva secunde.Decapantul cel cel mai utilizat este confoniul (sacâzul). în stare topită . Aliajul de lipit este o compoziţie. Realizarea uni cablaj imprimat Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate aşezate pe una. Apoi suprafeţele curăţate se protejează împotriva oxidării sau coroziunii cu decapante.El se foloseşte şi în stare naturală (solidă) fie în soluţie de alcool. Lipirea componentelor trebuie să asigure atât o rigiditate mecanică corespunzătoare. care topindu-se aderă instantaneu la suprafaţă şi datorită forţelor de tensiune superficiale „îmbracă zona”. fixate (lipite) pe un suport izolant. cât şi o rezistenţa electrică extrem de mică (practic nulă). sau automat in băi speciale de lipire. care este un conductor din aliaj de lipit care conţine un canal de decapant. suprafaţa pieselor ce urmează a fi lipite se curăţă (cu un cuţit Sau hârtie durativă fină). care are o bună fluiditate la temperatura de topire şi o bună aderenţă la suprafeţele de lipit curăţate. tinând cont de urmatoarele recomandari: 23 . numit aliaj de lipit. lipirea propriuzisă se face într-un timp scurt (1-2 sec. Înainte de executarea unei lipituri. pornind de la schema electrică . două sau mai multe plane paralele. la cald cu ajutorul unui material de adaos . rigid sau flexibil.După ce în prealabil ciocanul a fost încalzit.Tehnologia lipirii şi a cablajului imprimat Lipirea componentelor Lipirea este operaţia de îmbinare a două sau mai multor piese metalice între ele . până ce aliajul se solidifică. iar apoi se pun În contact cu vârful ciocanului de lipit care în prealabil a fost cositorit. de izolaţie email. oxizi sau alte impuritaţi până când suprafeţele sunt strălucitoare. cu puncte de topire scăzute . în anumite procente de cositor şi plumb. Lipirea se poate face normal. cu ciocan electric de lipit. Un alt tip de lipire este acela cu pistolul de lipit care este mult mai uzual decât cel cu ciocanul de lipit. Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face desenul acestuia. se adaugă puţin fludor. În lipirea normală se utilizează cositorul fludor.Această lipire este mai bună deoarece pistolul de lipit se încălzeşte mult mai repede şi este mai uşor de folosit.) pentru ca temperatura ridicată a lipiturii să nu se transmită componentelor Suprafeţele cositorite ce trebuie lipite se suprapun câteva momente şi se fixeză mecanic. formând un mic con.3.Când suprafaţa pieselor a ajuns la temperatura de topire .

sau mai mare decât cel al orificiului pentru o aderare suficientă a aliajului de lipit. Când corodarea a luat sfârşit.-amplasarea componentelor trebuie să fie cât mai judicioasă. axele lor fiind paralele cu marginilie plăcii cablajului -conexiunile dintre componente trebuie să fie cât mai scurte -traseele conductoare trebuie să aibă o lătime de minim 0.5 mm sau de 2.5 -1 mm -poziţia găurilor se aşează în modurile unei reţele de coordonate având pasul nominalizat de 2. acesta se transpune pe o fată curată a plăcii placate cu cupru.54 mm -se evita utilizarea traseelor paralele lungi ce dau naştere la capacităţi parazite -pastilele metalice din jurul găurilor trebuie să aibă un diametru de circa 2 mm. după care ultima operaţie este acoperirea cablajului împotriva oxidării cu o soluţie de colofoniu în alcool sau lac mitrocelularic incolor. După uscarea vopselei se corodează plăcuţa într-o soluţie de clorură ferică sau o soluţie de acid azotic.Are rol trasarea desenului pe placă. după care cu o soluţie de diluant se înlătură vopseaua de pe traseele cablajului. După ce desenul cablajului a fost proiectat. 24 .Pentru trasare se folosesc diferite lacuri sau vopsele.6 mm -între trasee se lasă un spaţiu de circa 0. Apoi are loc găurirea plăcuţei. plăcuţa se căleşte în apă curată.

În cazul unei avarii se va opri mai întâi staţia şi după aceea se va interveni. Norme de protecţia muncii Pentru evitarea producerii unor accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii pe durata realizării şi utilizării aparatului. N. a carcaselor exterioare ale aparatelor de măsură prin fişe de alimentare. Dintre acestea. Alte cauze ale accidentelor de muncă reprezintă stadiul de deteriorarea al sculelor. necorespunzătoare. Prim-ajutor în caz de electrocutare. O intensitate de 70-100 mA produce moartea. iar dacă trece prin creier electrocutatul îşi poate pierde memoria sau i se opreşte respiraţia. Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri de strictă necesitate: verificarea sculelor şi echipamentelor folosite. cu scurt-circuite interioare sau cu contacte interioare slabe.2. existenţa unui grad mare de temperatură şi umiditate la locul de muncă.S. Dacă curentul trece prin inimă poate fi mortal pentru accidentat în funcţie de curentul la care este supus.I. interzicerea lucrului sub tensiune. aparatelor şi dispozitivelor folosite. evitarea atingerii axelor magnetice.P. curentul este periculos după ce depăşeşte 24 V la curent alternativ şi 50 V la curent continuu. cel mai des folosite sunt: folosirea ciocanului de lipit supraîncălzit sau cu izolaţia deteriorată. Sub acest interval curentul este mai puţin periculos: 25-70 mA curentul produce contracţii musculare. bornele de alimentare nu sunt corespunzător izolate de carcasa aparatului. instalaţia de alimentare de la reţea este într-un grad mare de deteriorare. Încercările şi măsurările şi măsurările la aparatura electrică de înaltă tensiune se vor executa în spaţii îngrădite prevăzute cu uşi cu blocare şi semnalizare. Aparatele electrice se vor conecta la prize cu punere la pământ şi nul prin cordon şi fişe corespunzătoare. Protecţia muncii în laboratoarele electrice şi electronice Este interzisă conectarea aparatelor cu conductori cu izolaţie deteriorată sau fără fişe. folosirea unor dispozitive mecanice improvizate.4. La staţiile de înaltă tensiune este interzis a se lucra când se observă unele defecţiuni. conectarea la prizele la masă. curent continuu este de 4 ori mai puţin periculos decât cel alternativ. accidentatul poate fi izbit de sol. Cele mai frecvente cazuri de producere a accidentelor sunt: lipsa prizelor de legare al masă. La terminarea lucrului se va verifica dacă toate utilajele electrice au fost deconectate de la reţea. 25 .M şi P.

-boli infecţioase sau parazitare . Se poate încerca desprinderea accidentatului trăgându-l de haine dacă acestea sunt destul de groase şi uscate. cauzată de factorii nocivi fizici. caracteristici locului de muncă. Este necesar ca salvatorul să folosească mănuşi. precum şi de solicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. neizolat. iar dacă nu este posibil se taie conductorii cu un topor cu mâner de lemn. -boli prin expunere la energie radiantă. -boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute . biologici. 26 . Accidente şi boli profesionale frecvente Boală profesională = afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii. Protecţia împotriva electrocutării Pentru evitarea electrocutărilor se vor lua următoarele măsuri: -instalarea circuitelor electrice în spaţii curate şi uscate. -protejarea instalaţiilor electrice cu tăbliţe avertizoare. Dacă accidentatul îşi menţine respiraţia şi inima mai continuă să bată i se va da capul pe spate şi i se va ţine deschis maxilarul inferior pentru a i se elibera căile respiratorii. Dacă accidentatul se află în echilibru instabil. Se cheamă de urgenţă medicul iar transportul. invalidate ori deces. Gruparea bolilor profesionale : -intoxicaţii provocate de inhalarea.Curentul devine mai periculos în următoarele cazuri : accidentatul a fost transpirat sau stătea pe un sol umed. -boli prin suprasolicitare. -alergii profesionale . Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională ce se produce în timpul procesului de muncă sau a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi. -pneumonii provocate de inhalarea pulberilor minerale. la înălţime. Prima manevră în caz de electrocutare va fi cea de eliberare de la sursa electrică: se întrerupe curentul. -protejarea prin siguranţe fuzibile. chimici. -cancer profesional . în cazul în care accidentatul a suferit fracturi. profesii. Dacă nu se poate întrerupe curentul se va desprinde electrocutatul de conductor trăgându-l cu o funie uscată. să stea pe o scândură şi să nu atingă nici o parte neacoperită a corpului. ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice. -boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută. trebuie să se ţină cont că în momentul întreruperii curentului electric are loc relaxarea muşchilor contractaţi şi intervine pericolul căderii de la înălţime. În cazul în care accidentatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în care s-au pus 67 g de bicarbonat de sodiu. se va face imobilizându-l pe o suprafaţă dreaptă.

Până la sosirea acestora. umiditate maxim 70%. obiecte conductoare în zona de manipulare. flacăra chibritului.35 grade Celsius. când se produc comoţii nervoase în membre (contracţiile muşchilor). Dintre masurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor menţionam: . accidentatul va fi aşezat într-o poziţie care să îi permită o respiraţie bună. locuri de muncă foarte periculoase : umiditate peste 97%. Valorile limită ale curenţilor nepericuloşi sunt de 10 mA în curent alternativ ţi de 50 mA în curent continuu.interzicerea fumatului in locurile care nu sunt amenajate in acest scop.electrotraumatismele. variaţii de temperatură între 15. 2. Dacă accidentatul este în stare de leşin trebuie chemat neîntârziat un medic sau salvarea. scurtcircuitele. La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil. locul de muncă cu grad mic de pericol ( pardoseală izolatoare. . fără elemente conductoare în contact electric. metalizarea pielii. sau cele datorate defectelor de izolaţie. Valorile curenţilor care produc electrocutarea se pot calcula cu legea lui Ohm. pulberi conductoare în atmosferă. În cazul unei electrocutări se vor lua de urgenţă următoarele măsuri: scoaterea rapidă a electrocutatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric respectiv: cel care oferă ajutorul va folosi obiecte rău conductoare de curent electric sau mănuşi electroizolante şi cizme de cauciuc. corpurile încălzite. Protecţia împotriva producerii incendiilor În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva producerii incendiilor.-legarea la pământ a parţilor metalice ale instalaţiilor electrice. izolaţia conductoarelor se pot aprinde. arsuri etc. încălzirea excesiva a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos exploatate pot de asemenea constitui surse de incendiu. Există 3 categorii de periculozitate a locului de muncă: 1. mediu coroziv. se datorează efectului termic al curentului electric. exploziile. Dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal i se va face imediat respiraţie artificială. Focurile. temperatură peste 35 de grade Celsius. Electrocutările se pot produce prin atingere directă sau indirectă. a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii. 3. ţigările. 27 . Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc : electroşocuri. Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc prin procesele de abraziune. In locuri vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi sunt prevăzute stingătoare de incendiu. variaţii de temperatură 3035 grade Celsius. Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric. când valorile curenţilor sunt de 10 mA. Provoacă: orbirea. obiecte conductoare ce ocupă o suprafaţă mai mare de 60% din zona de manipulare. locuri de muncă periculoase : umiditate între 75-95%.

cu zăpada carbonica. .asigurarea protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvata. dioxid de carbon.depozitarea substanţelor inflamabile in recipiente speciale. verificarea periodica a legăturilor. a izolaţiilor.. folosindu-se stingătoare de incendiu cu apa. . 28 . dimensionarea a instalaţiilor electrice din punctul de vedere al izolaţiilor. spuma. Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează concomitent cu protejarea sau cu evacuarea bunurilor. cu substanţe lichide. Tablourile generale de distribuţie vor fi închise si neaccesibile persoanelor neautorizate.interzicerea sudurii in afara incintelor. pentru a se împiedica propagarea exploziei in exterior. a aparaturii. praf. În toate încăperile cu gaze se utilizează aparatura speciala în construcţie antiexploziva.

Aparate.3 BIBLIOGRAFIE • Setonojov şi Borcoci .. Mitrofan .Circuite integrate” Dascălu D si colectivul :.De la poarta TTL la micro-procesor” • Dumitru Ionescu ....Circuite integrate CMOS-manual de utilizare” Spânulescu I.Dispozitive şi circuite electrice’’ Moican Sandală: . şi colectivul: ... şi colectivul: .Sisteme numerice cu circuite integrate” Ardelean Iulian: . I...Generatoare de inpulsuri şi de tensiune liniar variabilă” 29 .Electronica” • Gh. echipamente şi instalaţii de Electronică industrială pentru tehnica de calcul” • • • • Spânulescu I.

4. Anexe 30 .