UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

1

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • 2

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe.programele şcolare . • Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe. Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. Din acest motiv. În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline.Auxiliare curriculare. ghiduri metodice. îndrumătoare. Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. Lucrul în echipă ( Tema 3. Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială.manuale şcolare alternative . b. aplicate în anumite condiţii specifice. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . • Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului). în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. a. bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare. exemplificăm câteva activităţi de învăţare. răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. • În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei. definiţii de bază.auxiliare curriculare” Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” • Împărţirea grupului (aleator. pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus. combinate în diferite moduri. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune). în echipe formate din 4 – 6 cursanţi. • Transmiterea sarcinilor didactice de către formator. • 3 . • Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. • Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei. în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. în funcţie de context. prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs.

Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d. Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. Îşi prezintă părerile proprii. formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare.manuale şcolare alternative . combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord.auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă. cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect. Referatul bazat pe informare-documentare. bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni. mod de prezentare 4 .4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) c. Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4. iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi. activitatea practică 2) Formatorul: .Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul .( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap. continuitate.stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere.

propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr.1. oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului. Programele şcolare 2. Idealul educaţional al şcolii româneşti 1. 2. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza. Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească. • formatorii. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Activitate practică 1.1. M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică. integrator.3. Tema 1. Manuale şcolare alternative 2. pas cu pas. pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. Planurile-cadru de învăţământ 2. 2 5 . Nr. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare.e.2. Este un instrument de evaluare complex. 1 3. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia 1.2. Delimitări conceptuale.4.1. 1.3. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică. Crt .

Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. în treacăt. cursă. În limba latină. întrecere.1. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. 2 Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. scurtă privire. Metamorfozarea întelesului. probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii 6 .manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 2. În timp. car de luptă. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare .4. drum. Evaluare: 6. Tema 5.1. de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs.portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. Olanda (1582) şi Glasgow. Probă practică . Scoţia (1633). alergare. Reforma curriculară în România Tema 1. parcurgere. este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Tema 4. înţeles şi utilizat necorespunzător. susţinut într-o şcoală sau o universitate". operaţionalizat în modalităţi diferite. termenul desemna fugă. el a fost acceptat. respins. 1 5. Delimitări conceptuale. drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae").

la întreaga experienţă de învaţare a individului. organizat într-o şcoală. Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. aşadar. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. Ele erau stabilite de comisii speciale. Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. desfăşurate în mediul şcolar. "New International Dictionary"). americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului. universitate. deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. În anul 1902. a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. cursuri sau discipline. de la cunoştinţe. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. organizată de şcoală. integrative. reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului 7 . Programele şcolare erau tipărite şi publicate. conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial. amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională.univerisităţilor. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. colegiu. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. dinamică. numite de stat. în lucrarea "The Curriculum" (1918). Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. în vederea realizării unei educaţii globale. fiind obligatorii. Americanul Franklin Bobbitt. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. în lucrarea "The Child and the Curriculum". Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". respectiv atât activităţile formale. Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete. planificate şi proiectate în şcoală. Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum. Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea. care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. Conţinuturile eau obligatorii. directe şi indirecte. precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii".

) 4. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. decadent. Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. Elveţia. În URSS el a fost respins cu fermitate.) 2. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. în timp ce Franţa. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare. reacţionar. Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară. eminamente directe. fiind considerat burghez. precum şi implementarea acestui plan în clasă. cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. Olanda. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli. Belgia. Italia. Ţările Scandinave.• un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. Spania.) 3. Germania. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1. care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. 1987) Curriculumul azi : 8 . aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi.

de subiecte de studiu. Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. accepţiunea modernă. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea.1959. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b.V. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good. forme comportamentale.1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. neformale şi chiar informale. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative.. cu efecte concrete. forme simbolice de exprimare. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili. cu impact în situaţii specifice de învăţare. asigurarea posibilităţii de comparare 3. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă . Funcţiile curriculumului : 1. asupra procesului educaţional. anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. a căror material educaţional. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare. accepţiunea restrânsă. valori. Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a. C. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii 9 Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului. largă ⇒ concept integrator.Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii.

deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. Însă. proiectare. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. evaluarea performanţelor . principii. obiectivele / competenţele. cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . ideilor. el era evitat. credinţelor. elaborare. formele de organizare a învatării. din precauţie. Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului 10 Economice Sociale şi . Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. conţinuturile. este rezultat al reprezentarilor. metodele. • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. inovare. implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. calitatea vieţii şcolare. de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice).zis. ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. La noi în ţară. mijloacele didactice. educaţi. Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. uneori. pentru ca . Toate componentele curriculumului . reînnoire. cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă.învaţare propriu . evaluare. IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. însă. în final să se pună în aplicare evaluarea. În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau. de la o comunitate la alta. Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. conţinuturi. obiective . metode . În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi.idealul educaţiei. În România. Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare .umane. finalităţile educaţiei. stilurile pedagogice . nonformală şi informală. mijloace. forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". dezvoltare. modalităţile de articulare între educaţia formală. probabil . locul învaţării.sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. conţinuturile latente sau implicite.

⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei. sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe. ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare). Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . În ţara noastră tradiţia. ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii".culturale prin presupoziţile pe care se bazează . concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate. Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului . Pestalozzi. au creat unele tipuri de reprezentări mentale. mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist.Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. Prin modul de desfăşurare al lecţiilor. Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. Religia are. Învăţământul trebuie să fie centralizat. Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. 11 . o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată). precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei. Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. în mod tradiţional. Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . Rousseau. (De exemplu. copiilor.

Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor. Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard.2. pentru participarea cetăţenească activă în societate. în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. nu un produs 1. Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. Şi atunci . dar şi în fiecare zi de şcoală. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă.Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce au acumulat . 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) 12 . alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. prin proiecte curriculare novatoare. (Art. în mod abstract. dar nu sunt interesaţi decât rar. firesc . În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină. ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară. impus o data pentru totdeauna. originile sale se află în realitatea socială. pe care şcoala este chemată să o formeze. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. rapidelor schimbări economice şi sociale. Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor. Unii profesori ofera direct cunoştinţe. la nivelul conţinutului idealului educaţional. şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate.

iniţiativă şi creativitate. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare. deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii. profesional şi moral-civic. g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural. păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi.în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces. e) principiul descentralizării . responsabilitate. datorate schimbării mediului social. au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. 1. În acest sens. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii . b) principiul calităţii .în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. 3.(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. Art. Într-o asemenea optică. Conţinutul său are o determinare socială. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. Eforturile de adaptare la noile situaţii. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze. c) principiul relevanţei . Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi. adaptabilitate.în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. ale poporului român. h) principiul asumării. Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. 13 . f) principiul răspunderii publice . şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. d) principiul eficienţei . S-a procedat la o restructurare curriculară. prin gestionarea resurselor existente.3. restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ. învăţarea se rezumă la înregistrarea. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional. Idealul educaţional reglează întregul efort educativ.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii .Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil.

principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. principiul transparenţei . iar din anul şcolar 2000-2001. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional. principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare. (Art.concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. - 14 . numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora.curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii). principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut. principiul incluziunii sociale. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente .i) j) k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. care propune o articulare a obiectivelor educaţionale. lingvistice şi religioase. 64. în baza principiului subsidiarităţii. principiul libertăţii academice. principiul promovării educaţiei pentru sănătate. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. învăţare şi evaluare. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. Art.1. principiul asigurării egalităţii de şanse. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. culturale. (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. a metodelor de predare. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. a conţinuturilor învăţării. inclusiv la liceu. dogme religioase şi doctrine politice. principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia. dreptul la păstrarea. principiul autonomiei universitare.

tineretului şi sportului. - 66. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. Legea educaţiei naţionale.III. 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Cercetării. precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. . (3) în cadrul Curriculumului Naţional. (1). (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. stabileşte curriculumul la decizia şcolii. a conţinuturilor predate. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.5 15 . Art. regional şi local. (4) în cadrul Curriculumului Naţional.5 0. cercetării. ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei. domeniile de studiu. 65.2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 1 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ . conform prezentei legi. disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare.64.(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. cercetării şi inovării nr. (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. _3410_ din _16. Art.(1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. în urma consultării elevilor. cât şi pentru învăţarea în clasă. asistată de cadrul didactic. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale.

în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2.Educaţie plastică TEHNOLOGII Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor Informatică EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Educaţie fizică Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 2 2 0.5 1 0. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute. exercţiilor. câte o (una) oră o dată la două săptămâni. CD = curriculum diferenţiat. la caracterul lor adevarat. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă. Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant.5 3 2 1 1 1 28 29 1 1 1 1 19 9 TC = trunchi comun. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a.2. palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi 16 . a lucrărilor de laborator.

expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. eventual În raport cu tehnica consemnării. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi. Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1. tineretului şi sportului. Cercetării. (4) Programele şcolare stabilesc. 66. (5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. structurii asociative a părinţilor. după caz. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic. experimental şi aplicativ.65. cu consultarea consiliului profesoral. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. păstrării şi difuzării informaţiei 1. consiliului consultativ al elevilor. 66 2. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu. Legea educaţiei naţionale. pentru fiecare disciplină. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. 65. în cazul copiilor cu probleme speciale. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe 17 . Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. cercetării. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2. domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ.manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei.3. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei.schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor.

fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare. Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare. 2.3.ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie. DVD-uri. în menţinerea atenţiei.4. exemple ) întelegere) 3. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute.(1) L. manualul şcolar modern (are ataşate CDuri. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3. culegeri etc. Aceste resurse sunt conexe manualelor.N.şi sistematizate în alt mod.1. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice. portofolii.E. Pentru realizarea activității ve . articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia. interesului 4. în procesul didactic.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. diversifică sursele de informare ale elevilor) Funcţiile manualului 1. pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice. exerciţii. 18 . lucrări de laborator. îndrumătoare. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3.).Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2. Pentru a-şi valorifica valenţele didactice. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică. indicaţii bibliografice.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare.

• Fișa de lucru se va preda formatorului. timp afectat 10 minute) II. suportul de curs Tema1 subpunctul 1. Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe. Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă. Etape de lucru.N.3. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art. I. (timp de lucru 40 minute) IV.3 L.E.Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III. a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart. 19 .

prin parcurgerea trunchiului comun. Principiul descongestionării – recomandă selectarea. ____________________________________ 2. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu. Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună.FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 5. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii. ____________________________________ 4. ____________________________________ 3. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. ____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ. structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la 20 .

Principiul coerenţei. care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu. implicit.cu paradigmele educaţionale promovate la nivel 21 . în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale. Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi. permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ). a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime. a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ .integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor.

Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat. III. I.programele şcolare manuale şcolare alternative . Relația plan cadru – programă 2. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată. Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1. IV. Relația programă – manual 3. Relația manual – auxiliare curriculare 4.european. Concluzii ( 20 Tema 5. II.auxiliare curriculare” Etape de lucru.programele şcolare manuale şcolare alternative . la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  22  . CONCLUZII Tema 4.

1988. Clandinin. Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă. Braşov: Editura Universităţii Transilvania. E.. Pergamon Press. Nevile.. coord. Potolea.SUCCES! Bibliografie Husen. Lantz. Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. Iaşi. 2003 Voinea.. J. I.Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Connelly. www. Articolele: Connelly.. 2002 Popescu.. M. Editura Polirom. M.com 23 . F. revizuită. T. Bucureşti. Eash. Curriculum Components Ionescu. M. ediţia a II-a. (2001) Didactica modernă. D. (2008) Teoria generală a curriculumului. F.. M. V. T.V. Cluj-Napoca: Editura Dacia... J. Păun.. Definitions of. Curriculum. Iaşi: Editura Polirom. Pedagogie . D. Curriculum Content. Radu. Negreţ-Dobridor.. O. I. M.merriamwebster. Editura Printech..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful