UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

1

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • 2

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus. Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . • Transmiterea sarcinilor didactice de către formator. în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială.manuale şcolare alternative . vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. • 3 . răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. aplicate în anumite condiţii specifice. • În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei. în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. b. a. îndrumătoare. ghiduri metodice. bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare.Auxiliare curriculare. în echipe formate din 4 – 6 cursanţi. În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune). exemplificăm câteva activităţi de învăţare.auxiliare curriculare” Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” • Împărţirea grupului (aleator. • Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs. combinate în diferite moduri. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe.programele şcolare . definiţii de bază. Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. Din acest motiv. Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. în funcţie de context. Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. • Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei. • Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului). • Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe. Lucrul în echipă ( Tema 3.

Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d. bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni.auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă. Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4.Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul . activitatea practică 2) Formatorul: . avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . continuitate.( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap. formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare. Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere.4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) c.manuale şcolare alternative . cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect. Referatul bazat pe informare-documentare. combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord. mod de prezentare 4 . Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi. Îşi prezintă părerile proprii.stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare .

Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. Tema 1. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza.e. M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică. integrator. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. Programele şcolare 2. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică.3.1. Crt . Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2. • formatorii. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia 1.1.2. Manuale şcolare alternative 2.2. Idealul educaţional al şcolii româneşti 1. pas cu pas. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor. Delimitări conceptuale. oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Activitate practică 1. 2 5 . Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . 1. Este un instrument de evaluare complex.4. 1 3. propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească. 2.3. Planurile-cadru de învăţământ 2. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile.1. Nr.

respins. În timp. Probă practică . Delimitări conceptuale. Tema 5. Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. Olanda (1582) şi Glasgow. 1 5. car de luptă. cursă. operaţionalizat în modalităţi diferite. Scoţia (1633).1.1. Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). Evaluare: 6. Tema 4. probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii 6 . alergare. drum. 2 Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. în treacăt. este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. scurtă privire. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . Reforma curriculară în România Tema 1. În limba latină. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1.portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice.4.manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 2. de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs. termenul desemna fugă. susţinut într-o şcoală sau o universitate". Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. înţeles şi utilizat necorespunzător. el a fost acceptat. drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae"). parcurgere. întrecere. Metamorfozarea întelesului.

Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete. deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. în vederea realizării unei educaţii globale. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. Programele şcolare erau tipărite şi publicate. numite de stat. în lucrarea "The Child and the Curriculum". planificate şi proiectate în şcoală. integrative. aşadar. cursuri sau discipline. universitate. Conţinuturile eau obligatorii. Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. de la cunoştinţe. dinamică. Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului 7 . respectiv atât activităţile formale. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. fiind obligatorii. a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. În anul 1902. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial.univerisităţilor. ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. la întreaga experienţă de învaţare a individului. organizată de şcoală. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. în lucrarea "The Curriculum" (1918). Ele erau stabilite de comisii speciale. Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. "New International Dictionary"). precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii". directe şi indirecte. desfăşurate în mediul şcolar. organizat într-o şcoală. Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum. colegiu. Americanul Franklin Bobbitt. americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului.

decadent. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1. Germania. care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. fiind considerat burghez.) 3.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. Olanda. Italia. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli. pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară. Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. în timp ce Franţa.) 4. eminamente directe.• un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire.) 2. În URSS el a fost respins cu fermitate. aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi. Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. Elveţia. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. reacţionar. precum şi implementarea acestui plan în clasă. 1987) Curriculumul azi : 8 . în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. Ţările Scandinave. Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară. Belgia. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor. Spania. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare.

. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative. asupra procesului educaţional. neformale şi chiar informale. accepţiunea modernă. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare. cu impact în situaţii specifice de învăţare. valori. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă .1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. Funcţiile curriculumului : 1. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili. Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2.V. forme comportamentale.Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii. forme simbolice de exprimare. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional. a căror material educaţional. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. cu efecte concrete. accepţiunea restrânsă. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. largă ⇒ concept integrator. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5. anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii 9 Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului. Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. asigurarea posibilităţii de comparare 3. C. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea. de subiecte de studiu.1959. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4.

mijloacele didactice. modalităţile de articulare între educaţia formală. La noi în ţară.învaţare propriu . În România. de la o comunitate la alta. obiectivele / competenţele. IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. principii. explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. conţinuturi. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. uneori. ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. locul învaţării. din precauţie.idealul educaţiei. Toate componentele curriculumului . inovare. cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. el era evitat. • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. educaţi. evaluarea performanţelor . proiectare. finalităţile educaţiei.umane. Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului 10 Economice Sociale şi . evaluare. implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. ideilor. Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. mijloace. cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". calitatea vieţii şcolare. elaborare. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. conţinuturile.zis. este rezultat al reprezentarilor. În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi. dezvoltare. pentru ca . nonformală şi informală. metode . Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. obiective . stilurile pedagogice . deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare . în final să se pună în aplicare evaluarea. Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. formele de organizare a învatării. de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice). conţinuturile latente sau implicite. însă. Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. reînnoire. credinţelor. Însă.sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau. metodele. Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. probabil .

Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). Religia are. 11 . Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . Prin modul de desfăşurare al lecţiilor. sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe.culturale prin presupoziţile pe care se bazează . Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. au creat unele tipuri de reprezentări mentale. mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată). Rousseau. Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. Învăţământul trebuie să fie centralizat. ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare).Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei. Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. În ţara noastră tradiţia. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei. concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate. Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii". (De exemplu. copiilor. ⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. în mod tradiţional. Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului . Pestalozzi.

Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor. Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor. şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora. care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce au acumulat . Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard. firesc .2. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. impus o data pentru totdeauna. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă. Şi atunci . Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. Unii profesori ofera direct cunoştinţe. rapidelor schimbări economice şi sociale. originile sale se află în realitatea socială. Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) 12 . prin proiecte curriculare novatoare. ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară. (Art. în mod abstract. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. la nivelul conţinutului idealului educaţional. pe care şcoala este chemată să o formeze. dar nu sunt interesaţi decât rar. idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. pentru participarea cetăţenească activă în societate. dar şi în fiecare zi de şcoală.Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare. nu un produs 1. În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină.

Art. e) principiul descentralizării . b) principiul calităţii . precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii . restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. profesional şi moral-civic. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze. deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. f) principiul răspunderii publice . S-a procedat la o restructurare curriculară. Eforturile de adaptare la noile situaţii. pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. iniţiativă şi creativitate. prin gestionarea resurselor existente. Conţinutul său are o determinare socială. datorate schimbării mediului social. păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi. În acest sens. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. 3.în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces. h) principiul asumării. 13 . învăţarea se rezumă la înregistrarea. Într-o asemenea optică.(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional.în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. ale poporului român. şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. Idealul educaţional reglează întregul efort educativ. adaptabilitate.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime. c) principiul relevanţei . Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional.Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil. au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. d) principiul eficienţei .3. responsabilitate. Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare.în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. 1. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii . care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale. astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii. g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi.

(Art. principiul incluziunii sociale. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. Art. principiul transparenţei . (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. principiul libertăţii academice. principiul asigurării egalităţii de şanse. iar din anul şcolar 2000-2001. principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare. care propune o articulare a obiectivelor educaţionale. principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia. principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut.curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii). - 14 . inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. învăţare şi evaluare. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional. în baza principiului subsidiarităţii. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. principiul autonomiei universitare. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente . principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ.i) j) k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. a conţinuturilor învăţării. inclusiv la liceu. lingvistice şi religioase. principiul promovării educaţiei pentru sănătate. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. culturale. prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora.1. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V. 64. în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. dreptul la păstrarea.concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. a metodelor de predare. dogme religioase şi doctrine politice.

Art. . ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei. domeniile de studiu.64. _3410_ din _16. (1).5 0. Cercetării. precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. (4) în cadrul Curriculumului Naţional. în urma consultării elevilor. - 66. cercetării. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. cât şi pentru învăţarea în clasă. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare. asistată de cadrul didactic. 65. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. regional şi local. (3) în cadrul Curriculumului Naţional. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile. disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.(1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. Art. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv.5 15 . tineretului şi sportului. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. Legea educaţiei naţionale. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. stabileşte curriculumul la decizia şcolii. (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional. conform prezentei legi. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale.(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art.III. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. a conţinuturilor predate. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ .2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 1 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0. cercetării şi inovării nr.

în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi 16 . Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant. la caracterul lor adevarat. câte o (una) oră o dată la două săptămâni. palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor. a lucrărilor de laborator. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă. exercţiilor.5 1 0.Educaţie plastică TEHNOLOGII Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor Informatică EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Educaţie fizică Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 2 2 0. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute.2.5 3 2 1 1 1 28 29 1 1 1 1 19 9 TC = trunchi comun. CD = curriculum diferenţiat.

programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ. în cazul copiilor cu probleme speciale. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. experimental şi aplicativ. pentru fiecare disciplină. 66. structurii asociative a părinţilor. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare.3. conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. Legea educaţiei naţionale. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe 17 . (5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. Cercetării. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu. consiliului consultativ al elevilor. domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. eventual În raport cu tehnica consemnării. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială. păstrării şi difuzării informaţiei 1.manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. 65. Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. cercetării. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. (4) Programele şcolare stabilesc. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2.schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. 66 2. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2. după caz. cu consultarea consiliului profesoral.65. tineretului şi sportului. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor.

Pentru realizarea activității ve . Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice. indicaţii bibliografice. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare. exerciţii.N. 18 .ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru.E. Pentru a-şi valorifica valenţele didactice. lucrări de laborator.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3. articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia.). DVD-uri.4. în menţinerea atenţiei. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute.(1) L. Aceste resurse sunt conexe manualelor. îndrumătoare. portofolii.3. culegeri etc.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare. în procesul didactic. exemple ) întelegere) 3.1. diversifică sursele de informare ale elevilor) Funcţiile manualului 1.şi sistematizate în alt mod. fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică. interesului 4. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice. 2.Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. manualul şcolar modern (are ataşate CDuri.

Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art. Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă.E.3 L. Etape de lucru. suportul de curs Tema1 subpunctul 1.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă.N. 19 .Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III. a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart. I. • Fișa de lucru se va preda formatorului. timp afectat 10 minute) II.3. Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. (timp de lucru 40 minute) IV.

____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ. Principiul descongestionării – recomandă selectarea. ____________________________________ 4. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu. Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună. ____________________________________ 5.FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 3. structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. prin parcurgerea trunchiului comun. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii. ____________________________________ 2. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la 20 .

a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime. în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale. permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ). Principiul coerenţei.cu paradigmele educaţionale promovate la nivel 21 . a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ . Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi.integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor. care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu. implicit.

CONCLUZII Tema 4.auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .european.  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat. III. Relația manual – auxiliare curriculare 4.programele şcolare manuale şcolare alternative . Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1. Concluzii ( 20 Tema 5. la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  22  .auxiliare curriculare” Etape de lucru. IV.programele şcolare manuale şcolare alternative . Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată. I. Relația plan cadru – programă 2. Relația programă – manual 3. II.

Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. F. V. M. Iaşi. (2008) Teoria generală a curriculumului.. I.merriamwebster. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă. Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. Iaşi: Editura Polirom.V. coord. Curriculum. Braşov: Editura Universităţii Transilvania.. Editura Printech. Păun. D. Potolea.. Negreţ-Dobridor. M. Eash. Pergamon Press. Articolele: Connelly. J. Editura Polirom. (2001) Didactica modernă...SUCCES! Bibliografie Husen. I. www. M. Definitions of. Clandinin. M. Radu... 1988. Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. Pedagogie . 2002 Popescu. J. M... O.. Nevile. Curriculum Components Ionescu. T. F. Connelly.. Lantz. D. Curriculum Content. E. Cluj-Napoca: Editura Dacia. ediţia a II-a.com 23 . revizuită. Bucureşti. T. 2003 Voinea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful