UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

1

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • 2

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

auxiliare curriculare” Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” • Împărţirea grupului (aleator. Din acest motiv. b. Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. aplicate în anumite condiţii specifice. în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline. în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. • Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus. • În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe. bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare. Lucrul în echipă ( Tema 3. în echipe formate din 4 – 6 cursanţi. definiţii de bază. Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .manuale şcolare alternative . prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs. • Transmiterea sarcinilor didactice de către formator. în funcţie de context. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune). răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. • Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe. vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială. • Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei. Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. combinate în diferite moduri. a.programele şcolare . exemplificăm câteva activităţi de învăţare. • 3 .Auxiliare curriculare. îndrumătoare. Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. ghiduri metodice. • Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului).

cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect.stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi.4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) c.manuale şcolare alternative . Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere.( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap. formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare. Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4. continuitate. activitatea practică 2) Formatorul: . avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d. combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord. mod de prezentare 4 . Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. Îşi prezintă părerile proprii.Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul . Referatul bazat pe informare-documentare. bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni.auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă.

3. • formatorii. oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului.3. Idealul educaţional al şcolii româneşti 1. Manuale şcolare alternative 2.e. Tema 1. Este un instrument de evaluare complex. 2. 2 5 . Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2.1. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică. propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr.2.2. Planurile-cadru de învăţământ 2. 1.1. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Activitate practică 1. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească. pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile. Delimitări conceptuale. integrator. pas cu pas.1. Crt .4. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia 1. Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . 1 3. Nr. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2. Programele şcolare 2. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică.

Tema 5.1. întrecere. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. car de luptă. Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. În timp. respins. Delimitări conceptuale. cursă. Reforma curriculară în România Tema 1. în treacăt. termenul desemna fugă. scurtă privire. înţeles şi utilizat necorespunzător. operaţionalizat în modalităţi diferite.1.portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Evaluare: 6. parcurgere. În limba latină. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii 6 . Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. Scoţia (1633). Olanda (1582) şi Glasgow. drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae"). este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. drum. 2 Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. alergare. Metamorfozarea întelesului. Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs.4. Probă practică . el a fost acceptat. 1 5. Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. susţinut într-o şcoală sau o universitate". Tema 4.manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 2.

în lucrarea "The Child and the Curriculum". universitate. aşadar. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. În anul 1902. organizat într-o şcoală. întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster.univerisităţilor. în lucrarea "The Curriculum" (1918). Conţinuturile eau obligatorii. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea. Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum. conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. Programele şcolare erau tipărite şi publicate. deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. "New International Dictionary"). Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. numite de stat. Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. planificate şi proiectate în şcoală. Americanul Franklin Bobbitt. Ele erau stabilite de comisii speciale. dinamică. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. integrative. care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. la întreaga experienţă de învaţare a individului. cursuri sau discipline. amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. respectiv atât activităţile formale. americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului. de la cunoştinţe. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii". directe şi indirecte. organizată de şcoală. colegiu. reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului 7 . a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. în vederea realizării unei educaţii globale. desfăşurate în mediul şcolar. fiind obligatorii.

aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. Germania. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor. Olanda. Elveţia. în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. eminamente directe.) 2. 1987) Curriculumul azi : 8 . Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. Spania.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. decadent. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare. Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară.) 4. fiind considerat burghez. Italia.) 3. care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. Ţările Scandinave. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. precum şi implementarea acestui plan în clasă. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire. reacţionar. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. Belgia. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi. cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. în timp ce Franţa. pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară.• un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. În URSS el a fost respins cu fermitate. Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli.

cu efecte concrete. Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. forme comportamentale. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5. accepţiunea modernă.1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă . C. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good. anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2. cu impact în situaţii specifice de învăţare. asigurarea posibilităţii de comparare 3..1959. forme simbolice de exprimare. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b. valori. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea. Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional.V. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare. de subiecte de studiu.Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii. Funcţiile curriculumului : 1. accepţiunea restrânsă. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii 9 Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului. asupra procesului educaţional. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4. neformale şi chiar informale. a căror material educaţional. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative. largă ⇒ concept integrator. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili.

explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. La noi în ţară.idealul educaţiei. conţinuturi.zis. conţinuturile. Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. metode . Toate componentele curriculumului .umane. în final să se pună în aplicare evaluarea. nonformală şi informală. este rezultat al reprezentarilor. Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. mijloacele didactice. elaborare. • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. educaţi. deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. locul învaţării. dezvoltare. credinţelor. ideilor. calitatea vieţii şcolare. Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. stilurile pedagogice . formele de organizare a învatării. obiective . proiectare.sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. În România.învaţare propriu . implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. evaluare. el era evitat. mijloace. din precauţie. inovare. metodele. reînnoire. În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi. de la o comunitate la alta. IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. pentru ca . obiectivele / competenţele. forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare . însă. Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului 10 Economice Sociale şi . În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau. evaluarea performanţelor . principii. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. uneori. finalităţile educaţiei. cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. modalităţile de articulare între educaţia formală. Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice). cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . probabil . conţinuturile latente sau implicite. Însă.

Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare). În ţara noastră tradiţia. Prin modul de desfăşurare al lecţiilor. Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ. Religia are.culturale prin presupoziţile pe care se bazează . mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată). Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului . au creat unele tipuri de reprezentări mentale. o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. copiilor. precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii". Pestalozzi. Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. (De exemplu. 11 . Rousseau. precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei.Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. în mod tradiţional. Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei. ⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. Învăţământul trebuie să fie centralizat. concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate.

firesc . Unii profesori ofera direct cunoştinţe. Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. originile sale se află în realitatea socială. Şi atunci . nu un produs 1. (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora.2. Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor. care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. rapidelor schimbări economice şi sociale. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă. Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor. în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) 12 . şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină.Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare. la nivelul conţinutului idealului educaţional. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate. impus o data pentru totdeauna. dar nu sunt interesaţi decât rar. pentru participarea cetăţenească activă în societate. dar şi în fiecare zi de şcoală. Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. pe care şcoala este chemată să o formeze. în mod abstract. (Art. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce au acumulat . idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. prin proiecte curriculare novatoare. Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard.

Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. b) principiul calităţii .(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. Conţinutul său are o determinare socială. precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii . pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. datorate schimbării mediului social. care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. Idealul educaţional reglează întregul efort educativ.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. învăţarea se rezumă la înregistrarea. prin gestionarea resurselor existente. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze. Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi. 13 . impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii. deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare. şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. d) principiul eficienţei .în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi. restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate. e) principiul descentralizării . astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. ale poporului român. f) principiul răspunderii publice . În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional. profesional şi moral-civic. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime. responsabilitate. În acest sens. 1. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii . adaptabilitate.în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. h) principiul asumării. Într-o asemenea optică.Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil. c) principiul relevanţei . g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural. Art. Eforturile de adaptare la noile situaţii.în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. iniţiativă şi creativitate.3. 3. S-a procedat la o restructurare curriculară.

principiul promovării educaţiei pentru sănătate. (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. lingvistice şi religioase. iar din anul şcolar 2000-2001. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. în baza principiului subsidiarităţii. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional. principiul libertăţii academice. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente . prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora. învăţare şi evaluare. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. (Art. inclusiv la liceu. principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut. a metodelor de predare. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V. inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.i) j) k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. principiul autonomiei universitare. culturale. dreptul la păstrarea.concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. - 14 . dogme religioase şi doctrine politice.curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii).1. principiul transparenţei . principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia. care propune o articulare a obiectivelor educaţionale. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. principiul asigurării egalităţii de şanse. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ. 64. Art. a conţinuturilor învăţării. principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. principiul incluziunii sociale.

domeniile de studiu.5 0.5 15 . conform prezentei legi. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv.(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. (4) în cadrul Curriculumului Naţional. disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. 65. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii.(1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare. cercetării şi inovării nr. _3410_ din _16. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. (1).III. Art. (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional. Legea educaţiei naţionale. asistată de cadrul didactic. în urma consultării elevilor. a conţinuturilor predate. ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei. tineretului şi sportului. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. regional şi local.64. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ . precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. (3) în cadrul Curriculumului Naţional. . 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. stabileşte curriculumul la decizia şcolii. Cercetării. cât şi pentru învăţarea în clasă. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Art. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. cercetării. - 66.2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 1 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0.

Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant.Educaţie plastică TEHNOLOGII Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor Informatică EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Educaţie fizică Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 2 2 0. a lucrărilor de laborator.5 3 2 1 1 1 28 29 1 1 1 1 19 9 TC = trunchi comun. la caracterul lor adevarat. în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi 16 . CD = curriculum diferenţiat.5 1 0. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a. câte o (una) oră o dată la două săptămâni. palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor.2. exercţiilor. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă.

conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. eventual În raport cu tehnica consemnării. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. structurii asociative a părinţilor. tineretului şi sportului.65. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2. în cazul copiilor cu probleme speciale. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe 17 .manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. Legea educaţiei naţionale. programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. (4) Programele şcolare stabilesc. Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1. pentru fiecare disciplină. consiliului consultativ al elevilor. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. experimental şi aplicativ. (5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. 65.3. după caz. cercetării. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2. cu consultarea consiliului profesoral. 66 2. Cercetării.schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. păstrării şi difuzării informaţiei 1. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi. 66. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor.

lucrări de laborator. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi. manualul şcolar modern (are ataşate CDuri. 18 . culegeri etc. Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice.(1) L. în procesul didactic. Aceste resurse sunt conexe manualelor. 2. articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia.1.3.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie. exemple ) întelegere) 3. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3. în menţinerea atenţiei. fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare. indicaţii bibliografice. Pentru a-şi valorifica valenţele didactice. Pentru realizarea activității ve . DVD-uri. pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice. diversifică sursele de informare ale elevilor) Funcţiile manualului 1.şi sistematizate în alt mod. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice. portofolii.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. interesului 4. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3.E.4. îndrumătoare.Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2.N.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică.ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art. exerciţii.). Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru.

3 L.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă.N. Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe. suportul de curs Tema1 subpunctul 1. Etape de lucru. timp afectat 10 minute) II.E. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art. (timp de lucru 40 minute) IV. a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart.Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III.3. 19 . I. • Fișa de lucru se va preda formatorului. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă.

____________________________________ 2. ____________________________________ 5. prin parcurgerea trunchiului comun. Principiul descongestionării – recomandă selectarea. ____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ. structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii.FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la 20 . ____________________________________ 4. ____________________________________ 3. Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu.

Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi.cu paradigmele educaţionale promovate la nivel 21 .integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor. în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale. care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu. Principiul coerenţei. a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime. permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ). a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ . implicit.

la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  22  . IV. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Relația programă – manual 3.auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .programele şcolare manuale şcolare alternative . CONCLUZII Tema 4.programele şcolare manuale şcolare alternative .european.auxiliare curriculare” Etape de lucru.  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat. Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1. Relația manual – auxiliare curriculare 4. Relația plan cadru – programă 2. Concluzii ( 20 Tema 5. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată. III. I. II.

Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. 2002 Popescu. Definitions of. (2008) Teoria generală a curriculumului. D. Braşov: Editura Universităţii Transilvania. Pergamon Press. I.. Iaşi.. Editura Printech. Păun.. Lantz.. Negreţ-Dobridor. Curriculum Components Ionescu. 1988. J. M... F. E. Curriculum. I. Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. coord. (2001) Didactica modernă.com 23 . V. O. Curriculum Content. M.merriamwebster.V. T.. F. Eash.. ediţia a II-a. M. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă. Potolea. T.. Editura Polirom.Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. J. Nevile. Pedagogie . www..SUCCES! Bibliografie Husen. Bucureşti. M. Connelly. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Radu. 2003 Voinea. D. M. Clandinin. Articolele: Connelly. revizuită. Iaşi: Editura Polirom..