UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

1

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • 2

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

ghiduri metodice. pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus. Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .manuale şcolare alternative . răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. • Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. combinate în diferite moduri. definiţii de bază. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune). Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. • Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului). • 3 . aplicate în anumite condiţii specifice. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. • Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei. b. vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. Lucrul în echipă ( Tema 3. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe. Din acest motiv. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială. exemplificăm câteva activităţi de învăţare. Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. în funcţie de context. În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline. în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. • În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei. bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare.auxiliare curriculare” Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” • Împărţirea grupului (aleator. a. în echipe formate din 4 – 6 cursanţi. îndrumătoare. în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. • Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe.Auxiliare curriculare.programele şcolare . prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs. • Transmiterea sarcinilor didactice de către formator.

activitatea practică 2) Formatorul: . continuitate. combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord.4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) c. cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect. mod de prezentare 4 . iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi. Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4. avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d.stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare .Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul . Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere.auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă.manuale şcolare alternative . Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni.( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap. formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare. Referatul bazat pe informare-documentare. Îşi prezintă părerile proprii.

2 5 . Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2.1. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. 2. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr.2.4. Idealul educaţional al şcolii româneşti 1.3. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Activitate practică 1.e. oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului. Manuale şcolare alternative 2. Planurile-cadru de învăţământ 2. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică. 1 3. pas cu pas.1. Tema 1. Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . Programele şcolare 2. Delimitări conceptuale. Este un instrument de evaluare complex.1. 1. Crt .3. • formatorii.2. Nr. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia 1. integrator. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza. pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile.

este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.4. cursă. operaţionalizat în modalităţi diferite.1. Probă practică . 2 Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. alergare. Olanda (1582) şi Glasgow. Tema 5. Delimitări conceptuale. de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs. În limba latină. Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. 1 5. susţinut într-o şcoală sau o universitate". respins.1. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. Tema 4. drum. întrecere. Scoţia (1633). Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. Metamorfozarea întelesului. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). el a fost acceptat. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. car de luptă. Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. scurtă privire. Evaluare: 6. În timp. înţeles şi utilizat necorespunzător. termenul desemna fugă. probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii 6 . drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae").manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 2. Reforma curriculară în România Tema 1.portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. parcurgere. în treacăt.

reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului 7 . conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. fiind obligatorii. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. în vederea realizării unei educaţii globale. dinamică. de la cunoştinţe. care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea. organizat într-o şcoală. întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. desfăşurate în mediul şcolar. colegiu.univerisităţilor. Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. universitate. în lucrarea "The Curriculum" (1918). la întreaga experienţă de învaţare a individului. cursuri sau discipline. Americanul Franklin Bobbitt. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii". Ele erau stabilite de comisii speciale. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. Programele şcolare erau tipărite şi publicate. organizată de şcoală. "New International Dictionary"). Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete. Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. În anul 1902. numite de stat. Conţinuturile eau obligatorii. în lucrarea "The Child and the Curriculum". a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum. integrative. planificate şi proiectate în şcoală. Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. directe şi indirecte. Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. aşadar. americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului. respectiv atât activităţile formale.

fiind considerat burghez. Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1.) 4. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. decadent. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. Germania. Spania. Italia. precum şi implementarea acestui plan în clasă. aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire. cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară. Ţările Scandinave. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. Elveţia. eminamente directe.) 3. Olanda. care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară. 1987) Curriculumul azi : 8 . Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. Belgia. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor.) 2.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare.• un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. reacţionar. în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi. în timp ce Franţa. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. În URSS el a fost respins cu fermitate.

Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă . largă ⇒ concept integrator. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2. forme comportamentale. C. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional. asigurarea posibilităţii de comparare 3. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4. Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. accepţiunea modernă. valori. neformale şi chiar informale. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili. de subiecte de studiu. a căror material educaţional. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii 9 Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului.V. accepţiunea restrânsă.. forme simbolice de exprimare. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5. asupra procesului educaţional. anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi. Funcţiile curriculumului : 1.Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii. cu impact în situaţii specifice de învăţare. cu efecte concrete. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b. Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a.1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale.1959. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare.

mijloacele didactice. pentru ca . din precauţie. deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. este rezultat al reprezentarilor. În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi. nonformală şi informală. conţinuturi. se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare . mijloace. conţinuturile latente sau implicite. • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. evaluare. de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice).umane. modalităţile de articulare între educaţia formală. calitatea vieţii şcolare. implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. obiective . Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. metodele. probabil . el era evitat. explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. uneori.învaţare propriu . Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă.sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. În România. Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. ideilor. proiectare. Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului 10 Economice Sociale şi . stilurile pedagogice . cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. metode . Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. principii. în final să se pună în aplicare evaluarea.zis. Toate componentele curriculumului . finalităţile educaţiei. evaluarea performanţelor . IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. educaţi. elaborare. obiectivele / competenţele. forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". formele de organizare a învatării. locul învaţării. conţinuturile. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. inovare. La noi în ţară. însă. credinţelor. În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau.idealul educaţiei. de la o comunitate la alta. dezvoltare. reînnoire. Însă.

în mod tradiţional. Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare). ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii". au creat unele tipuri de reprezentări mentale. Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ. o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată).Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. În ţara noastră tradiţia. Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. (De exemplu. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului . Religia are. Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. Învăţământul trebuie să fie centralizat. Prin modul de desfăşurare al lecţiilor. Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). copiilor.culturale prin presupoziţile pe care se bazează . Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. ⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe. Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei. concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate. 11 . Pestalozzi. Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist. Rousseau.

idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. firesc . (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora. la nivelul conţinutului idealului educaţional. alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. pentru participarea cetăţenească activă în societate. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. în mod abstract. originile sale se află în realitatea socială. care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. Unii profesori ofera direct cunoştinţe. Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce au acumulat . Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor. În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină.Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare. 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) 12 . ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor. rapidelor schimbări economice şi sociale. nu un produs 1. Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. Şi atunci . în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. pe care şcoala este chemată să o formeze. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă. dar nu sunt interesaţi decât rar. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. (Art. prin proiecte curriculare novatoare. şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. impus o data pentru totdeauna.2. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate. dar şi în fiecare zi de şcoală. Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard.

deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate.Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil. Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime. e) principiul descentralizării . f) principiul răspunderii publice . S-a procedat la o restructurare curriculară. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural. În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional. astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. Art. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii . Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. profesional şi moral-civic. Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. responsabilitate. şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. b) principiul calităţii . ale poporului român.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. Într-o asemenea optică. care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. d) principiul eficienţei . precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii .3. păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi. Eforturile de adaptare la noile situaţii. Idealul educaţional reglează întregul efort educativ.în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. adaptabilitate. pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. iniţiativă şi creativitate.(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze. c) principiul relevanţei . Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. datorate schimbării mediului social. Conţinutul său are o determinare socială. impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii.în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces. 1. 13 . În acest sens. au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. h) principiul asumării.în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. învăţarea se rezumă la înregistrarea.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. prin gestionarea resurselor existente. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale. 3. restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ.

principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.1. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. principiul promovării educaţiei pentru sănătate. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. a metodelor de predare. Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut. (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora. - 14 . numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. dogme religioase şi doctrine politice. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente . principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia.curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii). inclusiv la liceu. 64. principiul autonomiei universitare. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. principiul incluziunii sociale. a conţinuturilor învăţării. principiul transparenţei . lingvistice şi religioase. care propune o articulare a obiectivelor educaţionale. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. culturale. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V. în baza principiului subsidiarităţii.concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. (Art. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. principiul libertăţii academice.i) j) k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. dreptul la păstrarea. iar din anul şcolar 2000-2001. învăţare şi evaluare. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. Art. principiul asigurării egalităţii de şanse. inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional. în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ.

(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. (2) Prin excepţie de la prevederile alin.5 0. (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile. (3) în cadrul Curriculumului Naţional. (4) în cadrul Curriculumului Naţional. 65.III.(1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei.5 15 . precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora.64. Art. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. - 66. (1). _3410_ din _16. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. cercetării. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. Art. . cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. domeniile de studiu. cât şi pentru învăţarea în clasă. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. a conţinuturilor predate.2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 1 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0. disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare. stabileşte curriculumul la decizia şcolii. conform prezentei legi. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. tineretului şi sportului. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ . în urma consultării elevilor. Legea educaţiei naţionale. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. asistată de cadrul didactic. Cercetării. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. cercetării şi inovării nr. regional şi local. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei.

în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2.2. exercţiilor.Educaţie plastică TEHNOLOGII Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor Informatică EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Educaţie fizică Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 2 2 0. CD = curriculum diferenţiat. palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute. a lucrărilor de laborator.5 1 0.5 3 2 1 1 1 28 29 1 1 1 1 19 9 TC = trunchi comun. la caracterul lor adevarat. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi 16 . câte o (una) oră o dată la două săptămâni. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă. Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant.

structurii asociative a părinţilor. păstrării şi difuzării informaţiei 1. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei.manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. tineretului şi sportului. Legea educaţiei naţionale. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. cercetării. Cercetării. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ. (4) Programele şcolare stabilesc. 66. cu consultarea consiliului profesoral.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2.3. în cazul copiilor cu probleme speciale. după caz. conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială. eventual În raport cu tehnica consemnării. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. pentru fiecare disciplină. (5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. experimental şi aplicativ. domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe 17 . Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1. consiliului consultativ al elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. 65.65. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi.schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. 66 2. expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu.

îndrumătoare. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice. culegeri etc.1.). Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice. lucrări de laborator. exemple ) întelegere) 3. indicaţii bibliografice. în menţinerea atenţiei. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare.E.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. DVD-uri.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie. 2. portofolii. fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare. Pentru realizarea activității ve . articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru. exerciţii. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică.(1) L. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute.3. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3.ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art.4. în procesul didactic. interesului 4.Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi. Aceste resurse sunt conexe manualelor.N. diversifică sursele de informare ale elevilor) Funcţiile manualului 1. Pentru a-şi valorifica valenţele didactice.şi sistematizate în alt mod. manualul şcolar modern (are ataşate CDuri. 18 . pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice.

3.Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III. • Fișa de lucru se va preda formatorului. 19 . suportul de curs Tema1 subpunctul 1. timp afectat 10 minute) II. Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe. Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. Etape de lucru.E. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art.3 L. I. (timp de lucru 40 minute) IV. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă.N.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă. a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart.

____________________________________ 4. ____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale. prin parcurgerea trunchiului comun. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu. Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună. ____________________________________ 5. ____________________________________ 2. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la 20 .FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 3. Principiul descongestionării – recomandă selectarea.

Principiul coerenţei.cu paradigmele educaţionale promovate la nivel 21 . care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu. Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi.integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor. implicit. în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale. a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime. a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ . permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ).

auxiliare curriculare” Etape de lucru. Relația plan cadru – programă 2. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată. I. IV. la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  22  .european. Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1.  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat.auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Relația programă – manual 3. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Relația manual – auxiliare curriculare 4.programele şcolare manuale şcolare alternative . Concluzii ( 20 Tema 5. CONCLUZII Tema 4. III. II.programele şcolare manuale şcolare alternative .

V. Clandinin. 2003 Voinea. M.Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Nevile.merriamwebster... T. I. Definitions of. J. M. Iaşi: Editura Polirom.. Articolele: Connelly. Bucureşti. Connelly. Radu. O. Editura Printech. (2001) Didactica modernă.V. Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. Editura Polirom. M. Pergamon Press.SUCCES! Bibliografie Husen. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă. I. D.... Cluj-Napoca: Editura Dacia. 2002 Popescu. Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. Eash. Pedagogie . E... M. Curriculum Content.. revizuită. 1988. Curriculum. Iaşi. Lantz. T. Potolea. Curriculum Components Ionescu. ediţia a II-a. www.. D. (2008) Teoria generală a curriculumului. M.com 23 . Negreţ-Dobridor. coord.. Braşov: Editura Universităţii Transilvania. J. Păun. F. F.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful