UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

1

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • 2

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

aplicate în anumite condiţii specifice. pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus. • În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei.manuale şcolare alternative . răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. b. în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare. în echipe formate din 4 – 6 cursanţi. ghiduri metodice. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs. Din acest motiv. • Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei.programele şcolare . Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . • Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului). a. Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. exemplificăm câteva activităţi de învăţare. • Transmiterea sarcinilor didactice de către formator. • Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe. Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. îndrumătoare. combinate în diferite moduri. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe. vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. definiţii de bază. Lucrul în echipă ( Tema 3.Auxiliare curriculare. • Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. în funcţie de context. În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline. în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune). Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială.auxiliare curriculare” Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” • Împărţirea grupului (aleator. • 3 .

continuitate. Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord. mod de prezentare 4 . Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4.manuale şcolare alternative . bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni.( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap.Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul . Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d. Referatul bazat pe informare-documentare.stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare .auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă. formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare. iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi. avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere. cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect.4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) c. activitatea practică 2) Formatorul: . Îşi prezintă părerile proprii.

Programele şcolare 2. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică. 2. Delimitări conceptuale. Tema 1. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2.e. integrator. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia 1. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2.2.3. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3.2.4. oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului. • formatorii. Nr. Planurile-cadru de învăţământ 2. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Activitate practică 1. pas cu pas. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare.1. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. 1 3.3. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor. 1.1. Este un instrument de evaluare complex. propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr.1. M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică. Manuale şcolare alternative 2. Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile. 2 5 . Crt . Idealul educaţional al şcolii româneşti 1.

el a fost acceptat. cursă. În limba latină. drum. susţinut într-o şcoală sau o universitate". de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. respins. car de luptă. Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. scurtă privire. Tema 4. Evaluare: 6. 1 5. termenul desemna fugă.4. înţeles şi utilizat necorespunzător. Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. în treacăt. În timp.1. Probă practică . 2 Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. Tema 5. alergare. parcurgere.manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 2. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . Delimitări conceptuale. este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii 6 . întrecere.1. drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae"). Scoţia (1633).portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. Reforma curriculară în România Tema 1. Metamorfozarea întelesului. Olanda (1582) şi Glasgow. operaţionalizat în modalităţi diferite.

universitate. deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. colegiu. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. organizată de şcoală. Conţinuturile eau obligatorii. directe şi indirecte. Ele erau stabilite de comisii speciale. "New International Dictionary"). Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii". în lucrarea "The Curriculum" (1918). integrative. planificate şi proiectate în şcoală. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. Programele şcolare erau tipărite şi publicate. aşadar. fiind obligatorii. în vederea realizării unei educaţii globale. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. de la cunoştinţe. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului 7 . la întreaga experienţă de învaţare a individului. întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster. Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial. În anul 1902. Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. desfăşurate în mediul şcolar. a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. în lucrarea "The Child and the Curriculum". cursuri sau discipline. dinamică. numite de stat. amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete. americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului. Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. respectiv atât activităţile formale. organizat într-o şcoală. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum.univerisităţilor. Americanul Franklin Bobbitt.

eminamente directe. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi. Olanda. cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. precum şi implementarea acestui plan în clasă. în timp ce Franţa. aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. Ţările Scandinave. decadent. Germania.) 3. care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1. Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare. Spania. Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară.) 4. Elveţia.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. Italia. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire. Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. Belgia.• un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum.) 2. În URSS el a fost respins cu fermitate. reacţionar. fiind considerat burghez. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. 1987) Curriculumul azi : 8 . pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară.

Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii 9 Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale. cu efecte concrete. accepţiunea restrânsă. de subiecte de studiu. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2. cu impact în situaţii specifice de învăţare. a căror material educaţional. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare. accepţiunea modernă. C. forme simbolice de exprimare. valori. Funcţiile curriculumului : 1. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. asigurarea posibilităţii de comparare 3. neformale şi chiar informale.Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii. Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a.. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă . largă ⇒ concept integrator.1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. asupra procesului educaţional. forme comportamentale. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4.1959. anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi.V. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good.

ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. nonformală şi informală. explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. principii. din precauţie.idealul educaţiei. pentru ca . proiectare. obiectivele / competenţele. implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. inovare. ideilor. În România. La noi în ţară. locul învaţării. el era evitat.învaţare propriu . metodele. mijloacele didactice. finalităţile educaţiei. • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. însă. mijloace.zis. de la o comunitate la alta. credinţelor. reînnoire. IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. în final să se pună în aplicare evaluarea. cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. evaluarea performanţelor . metode . stilurile pedagogice . calitatea vieţii şcolare. conţinuturile. În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau. Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. modalităţile de articulare între educaţia formală. conţinuturile latente sau implicite. deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997.sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. Toate componentele curriculumului . formele de organizare a învatării.umane. Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. obiective . Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. uneori. Însă. forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului 10 Economice Sociale şi . de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice). Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. educaţi. Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi. elaborare. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. dezvoltare. este rezultat al reprezentarilor. conţinuturi. cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare . probabil . evaluare. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă.

11 . Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii". Rousseau. în mod tradiţional. sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe. mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei.culturale prin presupoziţile pe care se bazează . (De exemplu. au creat unele tipuri de reprezentări mentale. concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate. ⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului .Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. În ţara noastră tradiţia. Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . copiilor. Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. Religia are. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată). ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ. Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. Învăţământul trebuie să fie centralizat. ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare). Pestalozzi. o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. Prin modul de desfăşurare al lecţiilor.

(Art. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) 12 . şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. pe care şcoala este chemată să o formeze. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. dar nu sunt interesaţi decât rar. originile sale se află în realitatea socială. prin proiecte curriculare novatoare. psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. dar şi în fiecare zi de şcoală. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă. Şi atunci . Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. pentru participarea cetăţenească activă în societate. În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. Unii profesori ofera direct cunoştinţe.2. Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. impus o data pentru totdeauna. Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard. la nivelul conţinutului idealului educaţional. ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară. alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate. rapidelor schimbări economice şi sociale. în mod abstract. Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor.Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare. (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce au acumulat . firesc . Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. nu un produs 1. integrală şi armonioasă a individualităţii umane.

în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. 13 .3. Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi. precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii . b) principiul calităţii . Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii .în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces. deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime. În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. h) principiul asumării. adaptabilitate. Idealul educaţional reglează întregul efort educativ.Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil. 3. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale. restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ.(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. 1. iniţiativă şi creativitate. Conţinutul său are o determinare socială. prin gestionarea resurselor existente. învăţarea se rezumă la înregistrarea. şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. Art. responsabilitate. datorate schimbării mediului social. impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii. În acest sens.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. f) principiul răspunderii publice . S-a procedat la o restructurare curriculară. g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural. c) principiul relevanţei . păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi. e) principiul descentralizării . d) principiul eficienţei . care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. Eforturile de adaptare la noile situaţii. au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate.în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. Într-o asemenea optică. profesional şi moral-civic. ale poporului român.

care propune o articulare a obiectivelor educaţionale. principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional.concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. a metodelor de predare. principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare. principiul asigurării egalităţii de şanse. dreptul la păstrarea. principiul incluziunii sociale. a conţinuturilor învăţării. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. principiul autonomiei universitare. prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora. principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia. inclusiv la liceu. învăţare şi evaluare. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. Art. (Art. în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ. inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. principiul libertăţii academice. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice.i) j) k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. principiul transparenţei .curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii). - 14 . principiul promovării educaţiei pentru sănătate. iar din anul şcolar 2000-2001. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. 64. în baza principiului subsidiarităţii. Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. dogme religioase şi doctrine politice. culturale. principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V.1. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente . lingvistice şi religioase.

(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. în urma consultării elevilor. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare. stabileşte curriculumul la decizia şcolii.(1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Cercetării. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. asistată de cadrul didactic. Art. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional. cât şi pentru învăţarea în clasă. _3410_ din _16.2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 1 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0. Art. precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei. Legea educaţiei naţionale. cercetării. (4) în cadrul Curriculumului Naţional. domeniile de studiu. tineretului şi sportului. (3) în cadrul Curriculumului Naţional. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei.5 15 . regional şi local. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.64. 65. conform prezentei legi. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ . cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. a conţinuturilor predate.5 0. cercetării şi inovării nr. - 66. .III. (1).

palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor.5 3 2 1 1 1 28 29 1 1 1 1 19 9 TC = trunchi comun. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a. la caracterul lor adevarat.Educaţie plastică TEHNOLOGII Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor Informatică EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Educaţie fizică Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 2 2 0. în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2. CD = curriculum diferenţiat. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă.5 1 0. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute. Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant. exercţiilor. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi 16 . câte o (una) oră o dată la două săptămâni.2. a lucrărilor de laborator.

Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. păstrării şi difuzării informaţiei 1. expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. experimental şi aplicativ. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic. (5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. 65. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu. eventual În raport cu tehnica consemnării. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. Legea educaţiei naţionale. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe 17 . domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ.65. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu.3. Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1.schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială.manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. după caz. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. structurii asociative a părinţilor. pentru fiecare disciplină. 66. tineretului şi sportului. cercetării. Cercetării. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi. 66 2. cu consultarea consiliului profesoral. în cazul copiilor cu probleme speciale. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2. consiliului consultativ al elevilor. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare. (4) Programele şcolare stabilesc.

în procesul didactic.N. exerciţii.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare. articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia. 2.şi sistematizate în alt mod.E.4. 18 . pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice. Pentru realizarea activității ve . Pentru a-şi valorifica valenţele didactice. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi. exemple ) întelegere) 3.1. lucrări de laborator.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. în menţinerea atenţiei.3. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. manualul şcolar modern (are ataşate CDuri.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie.). interesului 4.Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2. Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică. portofolii. DVD-uri. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare. culegeri etc. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru.(1) L. indicaţii bibliografice. Aceste resurse sunt conexe manualelor.ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art. fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare. îndrumătoare. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3. diversifică sursele de informare ale elevilor) Funcţiile manualului 1. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute.

timp afectat 10 minute) II. (timp de lucru 40 minute) IV.Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III.3 L. 19 . a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă. Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă. Etape de lucru. suportul de curs Tema1 subpunctul 1. I.E.N. • Fișa de lucru se va preda formatorului. Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art.3.

structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii. ____________________________________ 2. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. ____________________________________ 4. Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună. Principiul descongestionării – recomandă selectarea. prin parcurgerea trunchiului comun.FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 3. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la 20 . ____________________________________ 5. ____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ.

integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor. care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu. a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime. permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ).cu paradigmele educaţionale promovate la nivel 21 . Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi. a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ . implicit. Principiul coerenţei. în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale.

programele şcolare manuale şcolare alternative .programele şcolare manuale şcolare alternative . Relația plan cadru – programă 2. Relația manual – auxiliare curriculare 4. Concluzii ( 20 Tema 5. Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată.auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . IV. III. la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  22  .auxiliare curriculare” Etape de lucru.european. I. CONCLUZII Tema 4. II. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Relația programă – manual 3.  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat.

.SUCCES! Bibliografie Husen. revizuită. ediţia a II-a. Lantz.com 23 . Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. M. (2008) Teoria generală a curriculumului. O. D. Clandinin... coord.. Curriculum Content. V. www.Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. F. E. Bucureşti. Negreţ-Dobridor. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă.. Cluj-Napoca: Editura Dacia.. M. M.. I.. Iaşi: Editura Polirom. Pergamon Press. J. I. Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. Iaşi. Braşov: Editura Universităţii Transilvania. (2001) Didactica modernă.V.. Articolele: Connelly. Connelly. M. Editura Polirom. Nevile. Curriculum Components Ionescu. Păun.. 2002 Popescu. 2003 Voinea. Eash. Pedagogie . Curriculum. Potolea.merriamwebster. F.. Editura Printech. Definitions of. Radu. 1988. J. T. M. T. D.