UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

1

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • 2

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare. îndrumătoare. Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . • În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei. ghiduri metodice. • Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului). combinate în diferite moduri. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune).programele şcolare . • Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. în funcţie de context. Din acest motiv. prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs. răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. aplicate în anumite condiţii specifice.Auxiliare curriculare. în echipe formate din 4 – 6 cursanţi. În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline.manuale şcolare alternative . norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială. Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. • Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe. definiţii de bază. vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus. b.auxiliare curriculare” Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” • Împărţirea grupului (aleator. Lucrul în echipă ( Tema 3. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe. exemplificăm câteva activităţi de învăţare. • Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. a. • 3 . Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. • Transmiterea sarcinilor didactice de către formator.

manuale şcolare alternative . Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere. Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. Îşi prezintă părerile proprii.( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap. Referatul bazat pe informare-documentare. cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect.Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul .auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă. bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni.4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) c. avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi. Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4.stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . mod de prezentare 4 . combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord. continuitate. activitatea practică 2) Formatorul: . formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare. Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d.

Programele şcolare 2. Nr.1. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică.1. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Activitate practică 1. propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr. Idealul educaţional al şcolii româneşti 1. • formatorii. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia 1.3. Manuale şcolare alternative 2. Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului. Planurile-cadru de învăţământ 2. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza. Tema 1. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor.4. Delimitări conceptuale. 2 5 . M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică. 1 3.e. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. 1. integrator. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2.3.2. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească.1.2. Este un instrument de evaluare complex. 2. Crt . pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. pas cu pas.

el a fost acceptat. de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs. Tema 5. Reforma curriculară în România Tema 1. 1 5.4. Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. termenul desemna fugă. În timp. susţinut într-o şcoală sau o universitate".portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii 6 . 2 Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. înţeles şi utilizat necorespunzător. Delimitări conceptuale. cursă. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. Metamorfozarea întelesului. Tema 4. Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. parcurgere. drum. întrecere.1. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. Scoţia (1633). Evaluare: 6. Olanda (1582) şi Glasgow. drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae"). Probă practică . car de luptă.1. În limba latină. în treacăt. scurtă privire. alergare. respins. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. operaţionalizat în modalităţi diferite.manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 2.

care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. aşadar. universitate. la întreaga experienţă de învaţare a individului. directe şi indirecte. Ele erau stabilite de comisii speciale. de la cunoştinţe. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete.univerisităţilor. cursuri sau discipline. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii". numite de stat. planificate şi proiectate în şcoală. organizat într-o şcoală. dinamică. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial. a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. colegiu. Americanul Franklin Bobbitt. fiind obligatorii. Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum. în lucrarea "The Child and the Curriculum". americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului. integrative. în vederea realizării unei educaţii globale. Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. Programele şcolare erau tipărite şi publicate. ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. "New International Dictionary"). respectiv atât activităţile formale. reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului 7 . întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster. Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. În anul 1902. Conţinuturile eau obligatorii. organizată de şcoală. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". în lucrarea "The Curriculum" (1918). amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. desfăşurate în mediul şcolar. Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea.

Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. reacţionar. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor. Italia.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. Ţările Scandinave. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire. aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. decadent.) 3. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. în timp ce Franţa. pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară. Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare. În URSS el a fost respins cu fermitate. Spania. care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. Belgia. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. eminamente directe.• un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. Elveţia. Olanda.) 4. fiind considerat burghez. Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. 1987) Curriculumul azi : 8 . cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli.) 2. Germania. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. precum şi implementarea acestui plan în clasă.

valori. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative. forme simbolice de exprimare. accepţiunea restrânsă. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional.Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b. de subiecte de studiu. Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. a căror material educaţional. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. neformale şi chiar informale. asigurarea posibilităţii de comparare 3. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă . Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4. forme comportamentale. accepţiunea modernă.. cu efecte concrete. Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a. C.1959. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale. asupra procesului educaţional.V. cu impact în situaţii specifice de învăţare. largă ⇒ concept integrator. anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii 9 Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului.1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. Funcţiile curriculumului : 1. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good.

deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. inovare.idealul educaţiei. În România. La noi în ţară. evaluare. forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. elaborare. mijloacele didactice. din precauţie. În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau.învaţare propriu . mijloace. Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. Însă. cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . probabil .sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. calitatea vieţii şcolare.umane. de la o comunitate la alta. însă. pentru ca . modalităţile de articulare între educaţia formală. finalităţile educaţiei. conţinuturile latente sau implicite. ideilor. uneori. obiective . el era evitat. Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului 10 Economice Sociale şi . metode . principii. cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. conţinuturile. nonformală şi informală. dezvoltare.zis. reînnoire. Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare . stilurile pedagogice . în final să se pună în aplicare evaluarea. este rezultat al reprezentarilor. locul învaţării. proiectare. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. evaluarea performanţelor . conţinuturi. explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. credinţelor. formele de organizare a învatării. Toate componentele curriculumului . de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice). În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi. Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. educaţi. metodele. obiectivele / competenţele.

Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). 11 .Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. Religia are. Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. (De exemplu. mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist. ⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată). au creat unele tipuri de reprezentări mentale. În ţara noastră tradiţia. Învăţământul trebuie să fie centralizat. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei. Pestalozzi. Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate. copiilor. precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii". Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ.culturale prin presupoziţile pe care se bazează . Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. Prin modul de desfăşurare al lecţiilor. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului . ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei. Rousseau. ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare). în mod tradiţional. Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe.

la nivelul conţinutului idealului educaţional. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce au acumulat . Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară. şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. (Art. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora. prin proiecte curriculare novatoare.Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare. rapidelor schimbări economice şi sociale. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. originile sale se află în realitatea socială. alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. în mod abstract. Unii profesori ofera direct cunoştinţe. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. Şi atunci . Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate. pe care şcoala este chemată să o formeze. Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor.2. nu un produs 1. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. dar nu sunt interesaţi decât rar. care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) 12 . Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard. impus o data pentru totdeauna. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă. firesc . Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate. pentru participarea cetăţenească activă în societate. dar şi în fiecare zi de şcoală. Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor. În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină.

prin gestionarea resurselor existente. care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. Conţinutul său are o determinare socială. Într-o asemenea optică. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze.în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii .(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. Eforturile de adaptare la noile situaţii. S-a procedat la o restructurare curriculară. În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional. deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. În acest sens.în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces. e) principiul descentralizării . pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate. b) principiul calităţii . 13 . 1. ale poporului român. impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii. adaptabilitate. Idealul educaţional reglează întregul efort educativ. g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural. h) principiul asumării. restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. învăţarea se rezumă la înregistrarea. şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. f) principiul răspunderii publice . precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii . profesional şi moral-civic. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare.în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale.Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. iniţiativă şi creativitate. Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi. datorate schimbării mediului social. au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare. responsabilitate. Art. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale.3.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime. astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. d) principiul eficienţei . c) principiul relevanţei . 3. păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi.

concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. principiul transparenţei .curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii). 64. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. inclusiv la liceu. principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut. Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. iar din anul şcolar 2000-2001. - 14 . a conţinuturilor învăţării. a metodelor de predare. lingvistice şi religioase. Art. învăţare şi evaluare. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V. dreptul la păstrarea. (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora. principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. (Art. în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ. principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare.i) j) k) l) m) n) o) p) q) r) s) t) u) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente . culturale. inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. principiul libertăţii academice. în baza principiului subsidiarităţii. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. care propune o articulare a obiectivelor educaţionale. principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia.1. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. principiul incluziunii sociale. principiul asigurării egalităţii de şanse. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional. principiul promovării educaţiei pentru sănătate. principiul autonomiei universitare. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. dogme religioase şi doctrine politice.

respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. Art. .5 0. asistată de cadrul didactic. ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei. Art. regional şi local. (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional. stabileşte curriculumul la decizia şcolii. 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. _3410_ din _16. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. domeniile de studiu. (3) în cadrul Curriculumului Naţional. cercetării. Cercetării.(1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. în urma consultării elevilor. (1).5 15 .III. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. Legea educaţiei naţionale. tineretului şi sportului. precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. cât şi pentru învăţarea în clasă. conform prezentei legi. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ . Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. cercetării şi inovării nr.2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 1 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. (4) în cadrul Curriculumului Naţional. 65. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. a conţinuturilor predate. cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ.(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. - 66.64. (2) Prin excepţie de la prevederile alin.

Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă.2.Educaţie plastică TEHNOLOGII Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor Informatică EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Educaţie fizică Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 2 2 0.5 3 2 1 1 1 28 29 1 1 1 1 19 9 TC = trunchi comun. CD = curriculum diferenţiat. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi 16 . palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor. câte o (una) oră o dată la două săptămâni. exercţiilor.5 1 0. în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2. a lucrărilor de laborator. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a. la caracterul lor adevarat.

cercetării. Legea educaţiei naţionale. 66 2. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. pentru fiecare disciplină. domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ. (5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. structurii asociative a părinţilor. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe 17 . tineretului şi sportului.manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. Cercetării. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. păstrării şi difuzării informaţiei 1. eventual În raport cu tehnica consemnării. cu consultarea consiliului profesoral. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi. Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială. 65. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei.3.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2. consiliului consultativ al elevilor. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ. expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv.65. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare. programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. în cazul copiilor cu probleme speciale. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. 66. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor.schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. după caz. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. (4) Programele şcolare stabilesc. experimental şi aplicativ.

fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare. culegeri etc. 18 . manualul şcolar modern (are ataşate CDuri. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică.3. Pentru a-şi valorifica valenţele didactice. îndrumătoare.şi sistematizate în alt mod. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi. exemple ) întelegere) 3.1. în procesul didactic. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare. în menţinerea atenţiei. lucrări de laborator. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru. articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice. 2. DVD-uri. indicaţii bibliografice. diversifică sursele de informare ale elevilor) Funcţiile manualului 1.(1) L.E. Pentru realizarea activității ve .N.4. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice.Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2.). portofolii.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie. exerciţii.ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art. Aceste resurse sunt conexe manualelor.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. interesului 4. pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice.

I. Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. • Fișa de lucru se va preda formatorului.Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III. a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart.3. timp afectat 10 minute) II.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă.E.3 L. Etape de lucru. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art. suportul de curs Tema1 subpunctul 1. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă. (timp de lucru 40 minute) IV. 19 . Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe.N.

Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu. ____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la 20 . Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii. ____________________________________ 3.FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 5. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. ____________________________________ 4. prin parcurgerea trunchiului comun. Principiul descongestionării – recomandă selectarea. ____________________________________ 2. structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale.

a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime. Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi. permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ). care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu.integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor. în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale. a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ .cu paradigmele educaţionale promovate la nivel 21 . Principiul coerenţei. implicit.

Relația programă – manual 3. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată. la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  22  . IV. Relația manual – auxiliare curriculare 4. II.european. Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1.  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat. CONCLUZII Tema 4.auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . Concluzii ( 20 Tema 5.auxiliare curriculare” Etape de lucru. I. Relația plan cadru – programă 2.programele şcolare manuale şcolare alternative .programele şcolare manuale şcolare alternative . III.

Eash.. M.V. V. Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. T. M.. Bucureşti. Lantz.. Iaşi: Editura Polirom. Pergamon Press. J. M. Curriculum. T. Negreţ-Dobridor. Clandinin. (2001) Didactica modernă. O. Articolele: Connelly. Editura Polirom. Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei..merriamwebster. www. F.SUCCES! Bibliografie Husen. Nevile. Păun. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă. Iaşi. Curriculum Content. Definitions of. Cluj-Napoca: Editura Dacia. M. coord. Connelly. Potolea.. Radu.com 23 . M. 2002 Popescu.... D. Editura Printech.. Pedagogie . J. ediţia a II-a. I. Curriculum Components Ionescu. D... 1988. (2008) Teoria generală a curriculumului. F. revizuită. Braşov: Editura Universităţii Transilvania. 2003 Voinea.Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. I. E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful