Partea a II-a ncepe sentimental, cu un lirism nostalgic: "Nu tiu al ii cum sunt, dar eu cndm gndesc la locul na terii

mele, la casa p rinteasc din Humule ii. la stlpul hornului undelega mama o far cu motocei la cap t de cr pau m ele jucndu-se cu ei. (...) parc -mi salt i acum inima de bucurie (...) i eu eram vesel ca vremea cea bun

i sturlubatic i copil rosca vntul n turbarea sa". Aducerile aminte renvie chipul mamei sale care. cu adev rat c " tia a face multe i mari minun ii", despre ntmpl

rile copil riei: "Hai mai bine desprecopil rie s povestim, c ci ea singura e vesela i nevinovat ".Sunt ntmpl ri celebre i de referin pentru copil ria lui Nic a lui tefan Apetrei: lacire e, pup za din tei, la sc ldat. Finalul acestui capitol este memorabil prin celebraautoironie: "la, am fost i eu n lumea asta un bo cu ochi, o bucat de hum nsufle it dinHumule ii, care nici frumos pn la 20 de ani, nici cu minte pn la 30 i nici bogat pn la40 nu m-am f

cut. Dar is rac, ca n anul acesta, ca n anul trecut i ca de cnd sunt,niciodat n-am fost".