Sunteți pe pagina 1din 10

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

PRIMUL AJUTOR in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs accidentul, de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta( salvator). Asistenta medicala de urgenta, in caz de accidente, se acorda in 3 etape diferite: la locul accidentului sau imbolnavirii; in timpul transportului; in unitati sanitare. Salvatorii/ cei care acorda primul ajutor, pot fi impartiti in 3 categorii: 1. medicii de orice specialitate: ei vor interveni cu prioritate la locul unui accident; 2. cadrele medii sanitare si studentii medicinisti din ultimii ani de facultate; 3. orice salariat care este instruit pentru a acorda corect primul ajutor. Cu exceptia cazurilor de mare urgenta si/ sau petrecute in locuri izolate, primul ajutor in caz de accident sau imbolnavire acuta trebuie sa fie acordat de catre salvatorii din prima si a doua categorie. Deci, in cazul producerii unui evenimet in care sunt si victime, trebuie, de urgenta, cerut ajutor de specialitate. Persoanele care nu sunt pregatite pentru acordarea masurilor de prim ajutor si se afla in preajma unui accidentat, nu trebuie sa intervina cu orice pret: aceasta constituie o grava eroare. Trebuie, doar: cerut urgent ajutor de specialitate; organizata protectia victimei si prevenita extinderea starii de accident! nu se atinge victima.

I. REGULI MINIME care trebuie cunoscute si aplicate, pentru acordarea corecta a primului ajutor la locul accidentului I. PLAGI. HEMORAGII Prin plaga( rana, leziune) se intelege orice intrerupere a continuitatii unui tesut( a tegumentelor, mucoaselor sau a tesuturilor mai profunde). Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin patrunderea microbilor in tesuturi. Sangerarea/ hemoragia, consta in curgerea sangelui din vase in tesutul inconjurator sau in exteriorul corpului. O alta complicatie posibila o constituie patrunderea de corpi straini( stofa, cioburi, pamant, praf, aschii, etc.) in plaga. I. 1. Plagile pot fi clasificate functie de mai multe criterii- cunoasterea si recunoasterea tipului de plaga permite acordarea corecta a primului ajutor. Plagile pot fi: 1. inchise si deschise; 2. functie de profunzime: julituri; superficiale si plagi profunde; 3. externe si interne; 4. functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere: plagi contuze( contuzii, vanatai) care pot fi superficiale sau profunde; plagi zdrobite; plagi taiate; plagi intepate;
1

plagi muscate; plagi impuscate.

Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor: combaterea hemoragiei; prevenirea infectiei; combaterea durerii; prevenirea si combaterea socului. Materialele de prim ajutor necesare( aflate in Trusele de prim ajutor): comprese sterile, vata, fesi, leucoplast; alcool sanitar; apa oxigenata sau tablete de perogen( 10 tablete/ 100 ml apa); rivanol 1%; apa fiarta 30 min. si racita; medicamente care combat durerea: algocalmin, etc. Dupa acordarea unui prim ajutor eficient si corect, tratarea calificata a plagilor trebuie realizata in primele 6 ore. Daca ranile s-au infectat, este obligatoriu acordarea de ingrijiri medicale, imediat.

I.1.1. Contuzii, vanatai Primul ajutor consta in aplicarea de comprese reci( care se pot realiza, de ex., prin inmuierea unui prosop in apa rece, stoarcerea lui de excesul de apa si infasurarea acestuia in jurul partii afectate) sau a unei pungi de gheata. Nu se aplica punga de gheata direct pe piele. I.1.2. Plagi minore cu sangerari mici cum ar fi julituri, taieturi mici si zgarieturi minore pot fi spalate cu apa de la robinet si sapun daca sunt murdare. Se sterg cu tifon steril si se acopera cu pansament special preparat sau improvizat. I.1.3. Pansarea corecta a plagilor: 1. Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii, spre pielea sanatoasa din jur( nu se utilizeaza vata- se folosesc comprese sterile sau un material moale, curat). 2. Se spala apoi pielea din jur( cu sapun lichid, alte substante detergente) si se dezinfecteaza cu ajutorul unor substante antiseptice: alcool, rivanol). 3. Plaga se curata si se dezinfecteaza, de eventualii corpi straini, cu apa oxigenata. Corpii straini superficiali, care nu sunt indepartati cu apa oxigenata, se vor indeparta, cu grija, cu pensete sterile( de ex. sterilizate la flacara) sau cu degetele( unghiile) dezinfectate( cu alcool, apa si sapun) si apoi rana se dezinfecteaza din nou. Daca obiectul infipt nu iese prea mult din rana se face un pansament, cu grija sa nu fie presat acel obiect. Daca obiectul este lung si a ramas prea mult afara din rana, pansamentul se face in jurul obiectului, pentru a acoperi rana. Corpurile straine infipte nu trebuie scoase. In ambele cazuri se solicita apoi ingrijiri medicale. Nu se toarna pesta rana substante antiseptice iritante: alcool, tinctura de iod. Nu se aplica pe rana prospata substante grase, de tipul alifiilor sulfamidate sau al alifiilor cu antibiotice. 4. Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile( eventual si un strat de vata- in caz de sangerari) dupa care se efectueaza bandajarea. 5. Daca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei. I.2. Prin hemoragie se intelege revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii, taierii, inteparii sau zdrobirii acestora, deci a deschiderii sistemului circulator printr-un proces distructiv, la orice nivel al sau. Cele mai frecvente cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele. Clasificarea hemoragiilor:
2

1. dupa vasul de sange: arteriala : sange rosu deschis, oxigenat, care tasneste ritmic, odata cu bataile inimii; venoasa: sange rosu inchis, incarcat cu bioxid de carbon, care curge in valuri( in jet continuu) inundand rana; capilara: sange rosu in cantitate mica, care musteste sau picura; deseori se opreste de la sine prin formarea unui cheag. 2. dupa locul in care curge sangele: externe- la suprafata corpului; interne( ex. hematonul) exteriorizate- hemoragii produse intr-un organ care comunica cu exterioerul: - direct( din nas, gura, ureche, etc.)- sangele este rosu, curat, prospat; - la distanta fata de orificiu prin care se exteriorizeaza si atunci sangele sufera unele modificari, in functie de care se poate deduce locul hemoragiei. Urgent trebuie oprita hemoragia= hemostaza, chiar si provizoriu, pana la internarea in spital. Hemostaza poate fi: spontana- in cazul hemoragiilor mici( se poate interveni si prin simpla compresiune); provizorie- in cazul hemoragiilor mijlocii si mari si are ca scop intreruperea hemoragiei, pana ce pacientul ajunge la spital.; definitiva- ce se executa numai de medic. Acordarea primului ajutor: 1. Nu se ridica in picioare un accidentat cu hemoragie importanta si nu misca inuti. Se aseaza cu capul mai jos decat restul corpului. 2. Rana se panseaza numai dupa incetarea hemoragiei. 3. Daca accidentatul a pierdut mult sange, pana ce se ajunge la primul punct sanitar (dispensarul din santier, spital, etc.), el trebuie culcat cu capul mai jos decat picioarele, pentru prevenirea anemiei creierului. 4. Daca ii este sete i se dau cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor incalzi mainele si picioarele cu sticle de apa calda si i se vor administra calmante. 5. Metode de realizare a hemostazei in hemoragii externe: a) Pansamentul compresiv: se foloseste in hemoragiile capilare si in hemoragiile venoase mici, dar nu se utilizeaza daca in rana se afla corpuri straine ascutite. Acest tip de pansament se aplica, in special, cand nu poate fi utilizat garoul. Pansamentul compresiv se realizeaza prin asezarea unui strat gros de comprese sterile( sau o bucata de panza curata impaturita la dimensiunile ranii), peste primele comprese cu care se acopera rana, care apoi se strang cu un bandaj compresiv. b) Compresiunea manuala: se realizeaza prin apasarea arterei afectate pe un plan osos situat intre inima si artera, de o persoana cu pregatire corespunzatoare, de salvator. Apasarea se face cu varful degetelor, cu ajutorul unuia sau mai multor degete sau chiar cu ajutorul pumnului, functie de calibru vasului si de profunzimea acestuia. c) Compresiunea circulara a tesuturilor: se realizeaza cu ajutorul unui garou sau o banda de cauciuc de 80- 100 cm lungime, o curea, cravata, fasii textile sau de plastic, etc. dar in nici un caz sfoara sau snur subtire ori sarma. Garoul se utilizeaza numai in cazul ranirii membrelor. Garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatirii si pansarii plagii. Conpresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde pentru a se goli de o parte din sangele venos. Garoul nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil( panza, vata, etc). Garoul nu se aplica la antebrat sau gamba. Locul aplicarii garoului : cand aceasta este venoasa, sangele curgand de la periferie spre inima, garoul se aplica sub nivelul plagii; cand hemoragia este arteriala, garoul se aplica deasupra plagii, sangele curgand de data aceasta de la centru spre periferie.
3

Garoul nu poate fi mentinut mai mult de o ora, de aceea trebuie notate ora si minutul aplicarii sale pe un biletel atarnat de garou. Tesuturile lipsite de oxigen incep sa fie afectate, pana la producerea unei gangrene( functie de timpul scurs). Din cauza riscurilor pe care le implica, specialistii nu mai recomanda utilizarea garoului in hemostaza decat pe perioada executarii toaletei si pansarii ranii sau in cazuri extreme. II. PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI in caz de LEZIUNI ALE OCHILOR Functiile ochiului sunt atat de complexe iar structura lui este atat de delicata incat el poate fi vatamat cu usurinta chiar si de o particula de praf. De asemenea, acordarea unui prim ajutor incorect, poate produce o lezare suplimentara. Structura ochiului: Globul ocular= principala parte a ochiului care are: 1. in partea frontala: cornee, iris, pupila si cristalin; 2. partile externe: albul ochilor, conjunctiva si pleoape. Corneea este un invelis delicat si transparent aflat in fata globului ocular. Irisul este un muschi circular si colorat cu o deschidere in centru numita pupila, care isi schimba marimea pentru a comanda cantitatea de lumina care intra in ochi prin cristalin. Cristalinul focalizeaza lumina pe retina, care e un strat sensibil la lumina, aflat in interiorul globului ocular. Albul ochilor este invelisul exterior dur al globului ocular. Conjuctiva este o membrana neteda care acopera partea interioara a pleoapelor si partial albul ochiului Pleoapele superioare si inferioare au rolul de a proteja ochiul fata de exterior. Cel mai important in timpul desfasurarii activitatii la locul de munca este de a preveni leziunile oculare, deoarece consecintele lezarii ochiului pot fi grave, ajungand pana la tulburari de vedere sau orbire. Deci trebuie: purtati ochelarii de protectie atunci cand se efectueaza operatii de polizare, sudura, sablare, curatare, etc.; Tipuri de accidente oculare: 1. Corpi straini in ochi: particule de nisip, particule abrazive sau resturi de gene se pot localiza pe globul ocular sau sub pleoapa, producand o stare de disconfort si inflamarea tesutului conjuctiv, dand ochiului un aspect caracteristic: ochi rosu si lacrimare abundenta( care poate ajuta la indepartarea unor astfel de particule). Nu trebuie sa se incerce sa se indeparteze particulele din ochi si nu trebuie frecat ochiul victima trebuie dusa urgent la un serviciu medical de specialitate/ oftalmologie. 2. Ulceratii si lovituri: umflaturi, vanatai, rani cauzate de obiecte ascutite. Nu trebuie presat globul ocular. Se inchide pleoapa si se acopera ochiul cu un tampon din tifon, fixat usor cu un bandaj sau banda adeziva. Se solicita asistenta medicala sau se transporta victima la un serviciu oftalmologic. 3. Enuclearea globului ocular din orbita: iesirea ochiului din orbita. Nu se repune ochiul in orbita. Se acopera usor ochiul cu un pansament umezit si cu un cornet protector de hartie. Se transporta, de urgenta victima la un serviciu oftalmologic, pe o targa si cu capul imobilizat. 4. Arsuri oculare: 4.1. Arsuri provocate de surse de caldura( arsuri termice): se acopera ochiul cu un pansament rece si umed. Se merge la oftalmologie, daca este ceva grav. 4.2. Arsuri chimice: provocate de substante chimice( acizi sau baze). Se spala ochiul lezat cu apa, se acopera cu un pansament si se solicita de urgenta asistenta medicala. 4.3. Arsuri provocate de o lumina puternica: arc electric, flacara de sudura, etc. Aceste arsuri pot deveni dureroase in decurs de 3-5 ore. Se acopera ochii cu tampoane groase si umede. Se merge la oftalmologie, daca este ceva grav.
4

III. PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI in caz de ARSURI Arsurile sunt raniri ale pielii sau al altor tesuturi produse de agenti termici, chimici, electrici sau de radiatii. Dupa profunzimea lor, arsurile se clasifica: 1. Arsuri de gradul I- pielea este rosie si ustura( ex. arsura solara); 2. Arsuri de gradul II- cuprinde toata grosimea pielii pe care apar basici cu continut galbui sau hematic( ser amestecat cu sange).Victima are dureri mari si exista pericolul de infectie. 3. Arsuri de gradul III- leziunile depasesc grosimea pielii, putand distruge si muschi, grasime, vase, nervi, pana la os. Durerea este mai mica, deoarece extremitatile nervoase din piele au fost distruse. 4. Arsuri de gradul IV- implica distrugerea tuturor structurilor inclusiv a osului. Arsurile provoaca suferinta intensa, complicatii ale organismului si se vindeca in timp indelungat. Viata accidentatului poate fi amenintata daca suprafata arsa depaseste 10% din suprafata totala a pielii. Complicatiile care pot aparea: socul, produs de durerea intensa si de pierderea masei sanguine sau a plasmei; infectia; probleme respiratorii, la arsurile faciale severe sau cand s-a inhalat fum sau vapori fierbinti, fiind lezate caile respiratorii si plamanii; inflamarea( producerea edemelor), in mod deosebit daca zona arsurii a fost presata de imbracaminte stransa sau de bijuterii. Scopul primului ajutor este de a preveni si combate, pe cat posibil, aparitia complicatiilor mentionate. Se actioneaza astfel: se stinge focul- folosind extinctorul, aruncand peste victima o patura sau rostogolindo la pamant, sau se scoate accidentatul de sub influenta curentului electric- dupa caz; se indeparteaza imediat orice sursa de presiune a zonei arse: inele, bratari, imbracaminte sau incaltaminte, inainte de aparitia inflamarii; se spala arsura numai cu apa si se aplica un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril. In caz de arsura cu var, acesta se indeparteaza mai intai rapid, prin periere usoara cu comprese uscate si apoi se spala cu apa. In caz de arsura cu smoala nu se face nici o interventie- se merge imediat la cel mai apropiat punct sanitar. Nu se aplica lotiuni, alifii si nu se folosesc pansamente murdare. Nu se foloseste pamant, cerneala, uleiuri, albastru de metil, etc Nu se sparg basicile. Se calmeaza durerile, administrand victimei medicamente antialgice: algocalmin, antinevralgic, etc.( din trusele de prim ajutor). Daca victima este constienta, i se da sa bea apa minerala, ceai, sirop pentru compensarea pierderilor de lichide si saruri. Se asigura transportul de urgenta a victimei la spital, pentru acordarea ingrijirilor necesare de persoane competente. IV. PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI in caz de ELECTROCUTARE Fenomenele care apar in organism ca urmare a trecerii curentului electric definesc conceptul de electrocutare sau soc electric. Electrocutarea se manifesta prin vatamari de diferite grade, pana la deces si depinde de 3 factori: 1. intensitatea curentului electric; 2. timpul cat trece curentului prin corp;
5

3. traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp. Intensitatea curentului electric care se considera nepericuloasa( adica omul se poate elibera din circuitul electric prin forte proprii) este de: 10 mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala si 50 mA in cazul curentului continuu. Din experienta tragica in timp a rezultat ca efectele cele mai probabile de paralizare a functiilor sistemului nervos, le provoaca intensitatile curentului de tip industrial( 380/220 V). Curentii rezultati la tensiuni mai mari de 1000V produc si efecte termice, cu consecinte fizice grave. - Timpul de expunere, respectiv de trecere a curentului prin corpul omenesc este foarte important, mai ales in raport cu intensitatea curentului( cu cat timpul este mai scurt, valoarea curentului la care omul reuseste sa se desprinda este mai mare si invers). Este foarte important pentru viata omului ca timpul in care acesta este in circuitul electric sa fie cat mai scurt, deoarece rezistenta electrica a corpului continua sa scada sub actiunea curentului si, ca urmare, intensitatea curentului care trece prin corp creste continuu, moartea devenind practic inevitabila. Din motive de protectie, limitile timpului de deconectare a instalatiilor electrice de joasa tensiune trebuie sa fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pana la 250V si de 0,1 sec. pentru tensiuni pana la 500 V. - Traseul strabatut de curent prin corp este de asemenea important, considerandu-se ca foarte periculoase caile: mana stanga- picior drept( axa inimii) si mana dreapta- marginea superioara a bazinului. Efectele curentului electric asupra omului pot fi: urmari imediate, care se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/ sau circulatorii, respectiv aparitia stopului respirator si/ sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilatie ventriculara; urmari intarziate( ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli, chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaus- la reluarea activitatii pot aparea tulburari. Deci este obligatoriu ca orice electrocutat sa fie transportat la spital pentru supraveghere medicala, deoarece ulterior pot surveni tulburari ulterioara de ritm cardiac. Prima operatie in caz de electrocutare este scoaterea- urgenata-a accidentatului de sub influenta curentului electric- de catre persoane competente: se actioneaza pentru intreruperea tensiunii( cand tensiunea de lucru este sub 1000V), prin scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, de la caz la caz. Daca tensiunea de lucru este peste 1000V , scoaterea de sub tensiune o poate face numai o persoana calificata, care cunoaste instalatia; daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, ducand la intarzieri ale interventiei, se scoate accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau echipamente electroizolante( cizma si manusi electroizolante, stanga de manevra- corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei); daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei electrice, acestuia i s-au aprins hainele, fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona urgent, pentru stingerea hainelor aprinse, prin inabusire. Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de acesta se procedeaza astfel: daca in urma producerii accidentului nu au rezultat vatamari si leziuni care ar contraindica miscarea si deplasarea accidentatului( de ex.: cadere cu grave leziuni si vatamari; fracturi, hemoragii), se aseaza accidentatul in pozitia culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista eventuale vatamari ascunse, pentru care miscarea ar fi contraindicata;
6

se desfac hainele la gat, piept si zona abdominala; se verifica starea respiratiei si existenta pulsului- lipsa functiilor vitale impune acordarea de urgenta de asistenta medicala: respiratie artificiala sau reanimare cardiorespiratorie; la accidentele prin electrocutare se pot produce si: arsuri, plagi, tulburari de vedere, fracturi- functie de tipul vatamarii se acorda primul ajutor.

Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau( nici macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5- 1 ora, dupa care trebuie supus unei consultatii medicale.

V. PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI in caz de FRACTURI Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os, deci orice rupere, zdrobire sau fisurare a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic: cadere de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire, etc. Deci trebuie evitate: neutilizarea balustradelor si centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime; suprafetele accidentate sau incarcate cu diferite obiecte( obstacole): unelte, materiale, cordoane de racord, furtunuri, etc.; pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; scarile luminate insuficient si aglomerate cu obiecte diferite, fara balustrada, acoperite cu gheata si/ sau zapada. Fracturile se pot clasifica, dupa diverse criterii, in: fracturi inchise( cand cel putin pielea aramas intacta) si fracturi deschise( cand s-a produs si o rana, fiind insotite de hemoragii); fracturi complete si incomplete; fracturi unice si multiple; etc. Semnele privind probalitatea producerii unei fracturi sunt: durerea la locul fracturii( si o simpla contuzie musculara poate provoca durere); deformarea regiunii traumatizate( durerea poate sa apara si in caz de luxatie sau hematom); scurtarea membrului fracturat; imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite; vanataia- apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii( poate sa apara si la o simpla contuzie); miscarea anormala ivita in afara articulatiilor- indica sigur o fractura completa. Primul ajutor in fracturi are rolul sa previna complicatiile si leziunile ulterioare si sa diminueze durerea si umflatura zonei. Ce nu trebuie facut: nu trebuie sa se actioneze brutal sau sa i se impuna victimei miscari inutile; nu trebuie ridicat accidentatul in picioare sau transportat inainte de imobilizarea fracturii, pentru a se evita complicatiile: accentuarea durerii, deplasarea fragmentelor osoase, transformarea unei fracturi inchise intr-una deschisa. Ce trebuie facut: Primul ajutor trebuie acordat la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol- in acest caz, victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc sigur, unde se poate acorda primul ajutor in siguranta. In caz de fractura deschisa trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea ranii( fara a forta osul sa intre inapoi in rana).
7

Pentru diminuarea durerii, trebuie administrat un calmant: algocalmin, antinevralgic, etc( din truse de prim ajutor). Imobilizarea fracturii cu ajutorul atelelor confectionate special( aflate si in trusele de prim ajutor) sau improvizate( bastoane, bucati de scandura sau placaj, sipci, etc). Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele reguli: - orice imobilizare trebuie sa cuprinda 2 articulatii( incheieturi): cea de deasupra si cea de dedesuptul focarului de fractura; - la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura; - atelele se invelesc cu vata( sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu mari durerea; - se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea( ex.: fata antero-interna a gambei); - acolo unde atela nu se poate mula pe regiunea imobilizata se umple golurile cu vata; - se pune apoi o fasa circulara si apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinandu-se o imobilizare provozorie( aparatul gipsat se va face la un serviciu medical de specialitate); - nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela; - cel putin 2 persoane trebuie sa colaboreze la efectuarea imobilizarii. Transportarea accidentatului la spital, se recomanda sa se faca dupa imobilizare. In caz de nesiguranta, traumatismul trebuie tratat ca pe o fractura

VI. PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI in caz de ACCIDENT ACVATIC( inecul) Inecul constituie o forma de asfixie, determinata de patrunderea apei in caile aeriene, de un spasm la contactul cu apa sau de fenomene reflexe de oprire a respiratiei si circulatiei la unele persoane care sar in apa de la inaltimi mari, intra in apa foarte rece sau primesc in apa lovituri in abdomen sau in cap. Aceste accidente se pot complica frecvent cu alte raniri ca: fracturi, plagi sau hipotemie. Accidentele acvatice sunt periculoase si pentru salvatori, care ar putea deveni ei insisi victime. Este strict interzis inotul sau sa se faca baie in zona santierelor navale unde se desfasoara activitatea de productie a societatii., in timpul programului de lucru, in pauzele de masa sau pe drumul- la sau de la- locul de munca. Primul ajutor in cazul in care, accidental cineva a cazut in apa, depinde de viteza de salvare si de acordare a primului ajutor( dar salvatorul trebuie sa fie precaut, pentru a nu deveni si el insusi o victima). Regulile de baza in salvarea de la inec sunt simbolizate prin cuvintele: ARUNCA, TRAGE, VASLESTE, INOATA. ARUNCA un obiect plutitor spre persoana care a cazut in apa (si risca sa se ineace), utilizand o anvelopa de cauciuc, o vesta de salvare sau chiar o vasla pentru a sprijini victima. TRAGE la mal persoanacare se ineaca cu o franghie sau un cablu. VASLESTE spre persoana care se ineaca cu o barca sau orice alt obiect plutitor. INOATA spre persoana care se ineaca numai daca stii sa inoti. Imediat ce victima a fost scoasa din apa, trebuie respectate urmatoarele reguli de acordare a primului ajutor: Se restabileste imediat respiratia. Aceasta este cea mai importanta cerinta a primului ajutor in caz de inec. Caile respiratorii trebuie curatate de orice material strain vizibil si, daca respiratia nu se reia spontan trebuie inceputa respiratia artificiala prin metode directe. URGENT TREBUIE CERUT AJUTOR MEDICAL DE SPECIALITATE.
8

Victima trebuie tratata ca si cum ar avea o leziune a maduvei spinarii daca accidentul a survenit in timpul scufundarii, navigatiei etc. O victima care are o leziune a maduvei spinarii, este adesea gasita cu fata in jos in apa. Aceasta trebuie intoarsa cu deosebita grija cu fata in sus pentru a nu-i rasuci coloana vertebrala. Capul si ceafa victimei trebuie sa fie sprijinite. Daca este necesar, se acorda primul ajutor pentru hipotermie- incalzirea victimei. Pentru a scoate apa din stomacul victimei, varati ambele maini sub abdomenul acesteia si ridicati-o. Trebuie evitat utilizarea alcoolului.

VII. TRANSPORTUL ACCIDENTATILOR In caz de accident de munca, inainte de a fi transportat accidentatul,( pentru ca acesta sa suporte transportul in bune conditii), trebuie sa i se acorde primul ajutor. Dar acordarea primului ajutor nu trebuie sa intarzie transportarea victimei la serviciul medical. Se recomanda ca accidentatii sa fie transportati cu autosanitare( ambulanta)- o intarziere in sosirea acesteia fiind compensata de transportul victimei in conditii de securitate, evitandu-se ca acestia sa fie inghesuiti pe bancheta unui autoturism sau sa fie asezati in remorca unui camion( a carei suspensie deteriorata, poate sa-i agraveze starea generala). Numai accidentatii cu leziuni usoare, care nu influenteaza functiile vitale ale organismului pot fi transportate cu mijloace improvizate si numai in conditii exceptionale se poate indica si transportul celor accidentati grav cu aceste mijloace improvizate. De asemenea, se recurge la mijloace de transport civile, atunci cand accidentul s-a produs in locuri izolate, la mare distanta de statiile de salvare. In conditiile actuale de organizare si dotare a serviciilor de urgenta, numai cadrele medico- sanitare de specialitate( medici, cadre sanitare medii, studenti medicinisti in ultimii ani de facultate) au dreptul sa dispuna ridicarea si transportul victimelor de la locul accidentului. Odata cu sosirea ambulantei, cadrele medicale preiau cazul si perfecteaza masurile de prim ajutor initiate la locul accidentului( de salvatori). Ei pot efectua cu profesionalism, reanimarea cardio- respiratorie, pot trata leziunile asociate, etc. Pana la sosirea ambulantei, trebuie sa se intervina cu promptitudine, pentru combaterea cauzelor si consecintelor accidentului si pentru prevenirea si inlaturarea factorilor de agravare si apoi sa supravegheze starea victimei. Persoanele care au suferit traumatisme grave nu trebuie deplasate inainte de sosirea unei persoane calificate, in afara cazurilor in care este absolut necesar ca aceste persoane sa fie scoase dintr-o pozitie sau situatie periculoasa, care ar agrava consecintele accidentarii. Neacordarea primului ajutor la locul accidentului, nesocotirea necesitatii transportului accidentatilor cu ambulanta (unde se aplica tratamentul necesar calificat), duce la agravarea starii accidentatilor si poate duce la reducerea sanselor de a fi salvate. Transportul accidentatilor trebuie facut in asa fel incat sa nu agraveze sau sa complice vatamarile produse de accident. Foarte important este ca mobilizarea accidentatului sa fie facuta astfel incat segmentul format din cap- gat- trunchi- bazin, sa ramana nemiscat, ca un bloc rigid. Astfel coastele rupte nu vor ajunge sa perforeze plamanii, vertebrele rupte sa sectioneze maduva spinarii, accidentatul in coma sa se sufoce cu propria-i limba etc.
9

In orice situatie, oricat de grele par sau sunt circumstantele de producere a accidentului si starea victimei, trebuie sa se intervina cu calm si sa se aleaga acele tehnici de manevrare a accidentatului care sa reduca in mare parte riscurile amintite. Se va folosi targa( conventionala sau improvizata) atunci cand starea generala a bolnavului o impune. Tehnicele de transport fara targa se vor folosi numai atunci cand starea generala a accidentatului este buna, leziunile fiind evident, numai la periferia corpului sau cand victima trebuie deplasata prin spatii foarte inguste sau intortochete. De asemenea, direct sau prin persoanele din apropiere trebuie solicitata ambulanta: TELEFON 112 Trebuie facut un anunt clar si concis, privind locul accidentului de munca (numele si adresa locului producerii accidentului ) numarul accidentatilor si pe scurt cauza si starea acccidentatilor.

10