Sunteți pe pagina 1din 3

Benjamin Franklin: Mesmer i magnetismul animal

Benjamin Franklin (1706 -1790), om de stat, semnatar al Declaraiei de Independent a coloniilor americane faa de Marea Britanie i o for impuntoare n conturarea Constituiei care a unit coloniile americane, transformndu-le in Statele Unite ale Americii, nu i-a facut foarte cunoscut scurta sa carier de psiholog experimentalist, n cadrul careia a ntreprins o singur cercetare care s-a constituit ntr-o capodoper a controlului experimental. Povestea ncepe cu Friedrich Anton Mesmer (1734-1815) fiint student la medicin a fost influenat de Paracelsius, fizician al secolului al- XVI-lea. Care a ncercat sa demonstreze influena stelelor asupra snttii oamenilor. Pe la 1760 Mesmer a fost martor la demonstraii de vindecare aparent produse prin folosirea unor plci metalice magnetizate. Ca om de tiin, Mesmer nu a acceptat explicaia popular referitoare la exorcizarea demonilor sau vrajitoarelor, el a legat aceste fenomene misterioase de fore cum ar fi electricitatea. El a presupus ca exist un fluid care strabate ntregul univers si care putea fi mutat dintr-un loc in altul prin mijloace cum ar fi gravitaia si electricitatea. Mesmer a susinut ca bolile, inclusiv tulburrile mentale, apreau ca urmare a dezechilibrului acestui fluid universal in corp. Existau deja unele date conform crora vindecarea unor tulburri putea fi obinut prin aplicarea unor magnei pe diverse pari ale corpului. Aceasta, a sugerat Mesmer, ar putea nsemna c fluidul universal era subiectul influenelor magnetice care puteau s-i corecteze dezechilibrul. El a incercat terapia prin magnei n unele cazuri avnd succese rsuntoare. Incurajat de astfel de succese a continuat sa exploreze un tip de predecesor al terapiei de grup: vindecarea n grup. Grupurile de pacieni stteau n jurul unui hrdu , un butoi plin cu ap magnetizat. Fiecare pacient inea ntr-o mn o tij de metal care ieea din butoi. Apoi se inlnuiau mpreun formnd un cerc prin care putea circula magnetismul.

The sole remaining example of Mesmer's baquet, on display at the Muse d'Histoire de la mdecine et de la Pharmacie, Lyon, France.

Mesmer se poate sa fi avut succes n a le induce unora dintre pacienii si starea inalt sugestibila, care a ajuns sa fie numit mesmerism, dup numele su, dar care actualmente este numit hipnoz.

Mesmerismul a devenit foarte popular in Paris. Medicii din Paris erau deranjai de toate acestea, motiv pentru care acetia l-au convins pe regele Ludovic al XVI lea s stabileasc o comisie regal pentru a testa procedurile de vindecare ale lui Mesmer. Aceast comisie a inclus oameni de iint, precum: Antoine Savoisier, Benjamin Franklin, care era n Paris ca reprezentant al Americii. Comisia a nceput prin a observa ceea ce se petrece la hrdu, ns membrii comisiei s-au convins rapid ca nu era acela un mediu bun de cercetare. Situaia era lipsita de sub control, prea multe lucruri fiind variate deodat. Atunci, ca si acum, erau chestiuni de etica de care trebuia sa se ina cont, asadar comisia a decis ca experimentul s se realizeze cu persoane doritoare sa fie testate. Au nceput cu ei nsisi. Dup ce s-au conectat la vas niciunul dintre menmbri nu a simit nimic si nici nu a existat nici un remediu terapeutic asupra micilor dureri care ii deranjau. Membri au inceput sa se ntrebe dac lsnd la o parte magnetismul, o stare agitat putea juca un rol in rspunsurile de efect ale grupului original. Au fost testate si alte persoane, doar o mic parte a afirmat c a simit vreun efect, O femeie, in special, atunci cand un magnet i-a fost plasat aproape de stomac, a simtit cldur acolo., ns atunci cnd a fost legat la ochii, pentru a scoate imaginaia din ecuaie, ea nu a mai localizat cldura acolo unde erau magneii. Comisia a mai creat i alte teste prin care subiecii erau facui s creada ca erau magnetizai, n vreme ce nu erau , iar alii beneficiau de tratament magnetizat fara sa tie acest lucru. Rezultatele erau clare: participanii care inregistrau efecte erau cei care credeau ca au fost magnetizai. ntr-un alt fel de experiment Franklin, i-a cerut lui M. Delson, sa magnetizeze unul dintre copacii dintr-o gradina. Apoi, un participant care era extrem de sensibil la efectele magnetice, dar care nu i se spusese care dintre copaci era cel magnetizat, s-a plimbat prin gradina imbrind copacii timp de dou minute fiecare, asa cum hotrse M. Delson. La unul dintre copaci a avut o criz.Din nefericire nu era copacul corect. ntr-un alt experiment, o femeie a pretins ca putea simi apa magnetizata. Lavoisier a umplut mai multe ceti cu ap, dar magnetizat era numai una dintre acestea. Dup ce a atins una dintre ceti femeia s-a prabuit in convulsii doar c ceaca era greit. Apoi cand, Lavoisier i-a dat ap magnetizat s bea, a but-o n linite fr s aib loc vreun incident.

Aadar, dac participanii nu tiau dinainte care copac i care ceac erau cele magnetizate, nu le puteau identifica si nici nu puteau fi afectai de acestea., participani simeau ceea ce se asteptau sa simt, atunci si acolo unde se ateptau s simt.

Benjamin Franklin

Comisia lui Franklin a raportat regelui c nimic nu demonstreaza existena fluxului magnetic animal; c acel fluid care nu exist nu are nicio utilitate: c efectele violente observate la grupul de tratament se explica ...prin imaginaia care intr n aciune ( Franklin si altii, 1784/2002, p821). Efectul, cu alte cuvinte, nu este unul magnetic si unul psihologic rezultatul sugestiei, exaltrii si influenei de grup. Benjamin Franklin a utilizat controlul Placebo dublu-orb. Placebo, termenul utilizat n cercetare, este o substan inactiva sau o procedur utilizat ca element de control n experimente. Efectul placebo este imbunatairea msurabil, observabil sau care se resimte asupra sanataii, care nu se atribuie unui tratament n desfaurare. Atunci cand un tratament se bazeaz pe o substan inactiv cunoscut, precum pastile din zahr, ap distilat sau soluie salin, n loc de a se administra un produs cu valoare medical real, pacientul poate totui s se simt mai bine, in principal datorit asteptrilor sale fa de efectele administrrii tratamentului. Pentru a elimina efectul gandirii pozitive, n timpul testelor clinice, cercettorii deruleaz teste dublu-oarbe, controlnd doza de placebo.

Proiect realizat de: Ilie Alexandra Adina Grupa I