De la vecinul din iad -poezie

27 aprilie 2011 CBCB

De la vecinul din iad

de Costache Ioanid Mi-ai fost vecin i cumsecade! Nu ne-am certat nu ne-am urt Mi-ai fost prieten chiar, ca frate, De ce n-ai spus c sunt pierdut? Aveam ncredere n tine, i nu tiu al i vecini la fel! tiai de Dumnezeu prea bine, De ce n-ai spus nimic de El? Vecine bun, vecine drag , O vorb doar de mi-ai fi spus, Ce fericit a fi n slav , i cum i-a mul umi de sus! Dar vai! Ai stat pe-aceea i strad im tiai c -s p c tos, tiai c n-aveam mntuire, i din pedeaps nu m-ai scos! Cnd te chemam la b utur , Spuneai c e ti prea ocupat. De ce n-ai spus atunci n fa C ce f ceam era p cat? Dac veneam trziu acas , D deai din din cap cnd m vedeai, Puteam s strig, s cnt, s urlu, Tu tot nimica nu ziceai. i m gndeam: Vecin ca tine n toat lumea nu g sesc. E bun, simpatic, nu se ceart Cu-a a vecin s tot tr iesc! Ai vrut s fii doar cumsecade, Doar respectat i bun vecin. Dar tu mergeai pe calea dreapt , Iar eu pe drumul de venin. Nimic acum nu mai pot face, Primesc pedeapsa mea n iad Dar nu uita c sunt aici C m-ai l sat mereu s cad. Spune de-acum la to i s C e ti salvat i mntuit! S nu faci cum mi-ai f cut mie: S ascunzi c e ti un poc it! tie

Amin!