IVAN PAVLOV

IVAN PETROVICI PAVLOV

14 SEPTEMBRIE 1849-27 FEBRUARIE 1936 1849 A fost un fiziolog,psiholog si medic rus  I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicina in 1904 pentru cercetari referitoare la sistemul digestiv  A fost cunoscut pentru ca a descris primul fenomenul conditionarii clasice in experimentele pe care le-a facut lecu caini


Ivan Pavlov s-a n scut in Riazan, unde stat l s u era preot. Din cauza acestui fapt, Pavlov a urmat coala bisericeasc i seminarul teologic din ora .

Inspirat de ideile progresiste raspindite de D.I. Pisarev, cel mai eminent critic literar rus al perioadei si de I.M. Sechenov, parintele fiziologiei ruse, Pavlov a abandonat cariera religioasa si si-a dedicat siviata stiintei. In 1870 s-a inscris la sFacultatea de Fizica si Matematica pentru a urma cursul de stiinte naturale.

Pavlov a fost foarte pasionat de fiziologie care a avut o importanta fundamentala in toata viata lui. In timpul primului curs, in colaborare cu un alt student, Afanasyev, el a realizat primul sau tratat, o lucrare referitoare la fiziologia nervilor pancreatici. Lucrarea a fost larg apreciata, acordindu-iacordinduse o medalie de aur.

In 1875, si-a completat cursul cu un sicapitol important, primind gradul de Candidat al stiintelor naturale. Impulsionat de interesul coplesitor pentru fiziologie, el a decis sa-si continue studiile, urmind saAcademia de Chirurgie Medicala. A absolvit aceste studii in 1879, primind inca o medalie de aur

Dupa o examinare competenta a obtinut o bursa la Academie si aceasta, impreuna cu pozitia lui de director al laboratorului de fiziologie al celui mai faimos clinician rus, S.P. Botkin, i-a permis sa-si continue munca de isacercetare. In 1883, si-a sustinut teza de doctorat, cu sisubiectul "Nervii centrifugali ai inimii". In aceasta lucrare a dezvoltat conceptul de nervism (=conceptie fiziologica care extinde influenta sistemului nervos asupra unui numar foarte mare de activitati ale organismului, n.t.) folosind ca exemplu nervii inimii descoperiti de el, iar mai tirziu a pus bazele principiilor de functionare trofica a sistemului nervos. In aceasta lucrare, ca si in altele bazate mai ales pe cercetarile din laboratorul de la clinica Botkin, Pavlov a aratat ca exista un model de baza in functionarea reflexelor organelor circulatorii.

In 1890, a fost invitat sa organizeze si sa conduca Departamentul de Fiziologie al Institutului de Medicina Experimentala. Sub conducerea lui, care a continuat pina la sfirsitul vietii, Institutul a devenit unul dintre cele mai importante centre de cercetare fiziologica.

In 1890, a fost numit profesor de farmacologie la Academia Medicala Militara, conducand Departamentul din conduca 1895 pina in 1925.

Intre anii 1891 si 1900, a atins apogeul in cercetarea fiziologiei digestiei la Institutul de Medicina Experimentala. Aici a dezvoltat metoda chirurgicala "cronica" cu larga folosinta la fistule, ceea ce i-a permis iobservarea continua, in conditii relativ normale, a functiilor diferitelor organe. Aceasta descoperire a deschis o noua era in dezvoltarea fiziologiei pentru ca, pina atunci, metoda folosita a fost aceea a vivisectiei (=disecare a unui animal viu pentru a studia un fenomen fiziologic, n.t.) "acute", functia unui organ deducindu-se deducinduprintrprintr-un proces de analiza. Aceasta insemna ca cercetarea functiilor oricarui organ necesita distrugerea relatiilor normale dintre organe si mediu.

O asemenea metoda era inadecvata ca mijloc de determinare a functiilor reglatoare ale unui organ sau de descoperire a legilor care guvernau organismul ca un intreg in conditii normale - probleme care impiedicau dezvoltarea stiintelor medicale. Cu aceasta metoda de cercetare, Pavlov a deschis calea spre orizonturi noi in medicina teoretica si practica. Cu o claritate extrema, el a aratat ca sistemul nervos a jucat rolul dominant in reglarea procesului digestiv, aceasta descoperire fiind baza fiziologiei moderne a digestiei. Pavlov a facut cunoscute rezultatele cercetarii sale in acest domeniu care sunt de mare importanta in medicina practica, in lucrarile expuse in 1895 si publicate in 1897, sub titlul "Consideratii referitoare la principalele glande digestive".

Cercetarile lui Pavlov din domeniul domeniul fiziologiei digestiei l-au condus la crearea lunei stiinte a reflexelor conditionate. In studiul reflexelor de reglare a glandelor digestive, Pavlov a acordat atentie speciala fenomenului de "secretie psihica", care este cauzata stimulii nutritivi.

Aplicind aceasta metoda - dezvoltata de colegul lui, D.D. Glinskii, in 1895 - de stabilire a fistulelor in canalele glandelor salivare, Pavlov a fost capabil sa experimenteze natura acestor glande. O serie de experimente au condus la respingerea interpretarii subiective a secretiei salivare si, de asemenea, pe baza ipotezelor lui Sechenov potrivit caruia activitatea psihica era de natura reflexa, l-au facut sa concluzioneze ca lsi aici era implicat un reflex nu neaparat permanent, ci temporar sau conditionat

Descoperirea functionarii reflexelor conditionate face posibil studiul tuturor activitatilor psihice in mod obiectiv in loc de a recurge la metodele subiective care au fost pina atunci necesare; era acum posibil sa investigheze prin mijloace experimentale cele mai complexe relatii dintre organism si mediul extern.

In 1903, la al XIV-lea Congres International XIVMedical din Madrid, Pavlov a citit lucrarea "Psihologia experimentala si psihopatologia animalelor". In cadrul acestei lucrari, s-a dat sdefinitia reflexelor conditionate si a altor reflexe si s-a aratat ca reflexul conditionat ar trebui sprivit ca un fenomen psihologic elementar care in acelasi timp este si un fenomen fiziologic. Rezulta de aici ca reflexul conditionat a fost un indiciu al intelegerii mecanismelor de reactie la animale si oameni, in mediul lor si a facut posibil un studiu obiectiv al activitatii psihice.

In consecinta, intr-un program de ceretare intrsistematica, Pavlov a transformat incercarea teoretica a lui Sechenov de descoperire a mecanismelor reflexe ale activitatii psihice intr-o teorie al reflexelor intrconditionate demonstrata experimental.

GhidinduGhidindu-se dupa principiile invatarii materialiste a legilor care guverneaza activiatea organismelor vii, Pavlov a dedus trei principii pentru teoria reflexelor: principiul determinismului, principiul analizei si sintezei si principiul structurarii.

Dezvoltarea acestor principii de catre Pavlov si scoala lui a ajutat la construirea unei teorii stiintifice a medicinei si descoperirea legilor ce guverneaza functionarea organismului ca un intreg. Experimentele facute de Pavlov si elevii lui au aratat ca reflexele conditionate au originea in cortexul cerebral care actioneaza ca "prim distribuitor si organizator al intregii activitati a organismului" si care este responsabil pentru echilibrul delicat al animalului cu mediul. In 1905, s-a stabilit ca sorice agent extern ar putea deveni semnalul pentru formarea unui nou reflex conditionat, daca coincide cu un reflex obisnuit. In urma descoperirii acestui postulat general, Pavlov a recurs la investigarea "reflexelor conditionate artificiale". Cercetarile desfasurate de-a delungul anilor au relevat, pentru prima data, legile fundamentale care guverneaza functionarea cortexului emisferelor cerebrale. Multi fiziologi au incercat sa dezvolte legile fundamentale descoperite de Pavlov. Ca rezultat al acestor cercetari s-a obtinut o intreaga teorie spavloviana referitoare la activitatea nervoasa superioara.

Chiar si in primele stadii ale cercetarii, munca lui Pavlov a fost recunoscuta. In 1901 a fost ales membru corespondent al Academiei de Stiinte Ruse, in 1904 i s-a sacordat premiul Nobel, in 1907 a fost ales academician; in 1912 i s-a acordat o sdecoratie la Universitatea din Cambridge si in anii urmatori a fost membru de onoare al unor societati stiintifice straine. In cele din urma, la recomdandarea Academiei Medicale din Paris, in anul 1915, i s-a sacordat ordinul Legiunii de Onoare.

Dupa revolutia din octombrie, un decret guvernamental special semnat de Lenin in 24 ianuarie 1921, sublinia "serviciile stiintifice extraordinare ale academicianului I.P. Pavlov, care sunt de o importanta enorma pentru clasa clasa muncitoare din intreaga lume".

Partidul Comunist si guvernul sovietic leleau acordat, lui Pavlov si colaboratorilor sai, mijloace nelimitate. Uniunea Sovietica a devenit un centru important in studiul fiziologiei si faptul ca cel de-al XV-lea de- XVCongres International de Fiziologie din 9 17 august 1935 a fost tinut la Leningrad si Moscova arata in mod clar acest lucru.

Pavlov si-a directionat toata energia inspre sireformele stiintifice. A depus mult efort in transformarea institutelor de psihologie in centre de cunoastere stiintifica si, in general, a reusit.

Pavolv a intretinut o mare scoala de fiziologi care a produs foarte multi elevi distinsi. El a lasat cea mai bogata mostenire stiintifica - un grup stralucitor de elevi, care ar putea continua dezvoltarea teoriei maestrului lor.

Pavolv a intretinut o mare scoala de fiziologi care a produs foarte multi elevi distinsi. El a lasat cea mai bogata mostenire stiintifica - un grup stralucitor de elevi, care ar putea continua dezvoltarea teoriei maestrului lor.

EXPERIMENTUL

ntrntr-o cabin izolat acustic, cinele fixat n hamuri pe un stativ avea o capsul lipit de orificiul glandei salivare care a fost mutat , printr-o printropera ie prealabil , la exterior, unde era fixat un sistem de tuburi care nregistra fiecare pic tur de saliv . Cercet torul urm rea printr-un printrperiscop tot ceea ce f cea cinele.

Cnd n fa a animalului se aprinde un bec, cinele l prive te lini tit; nu curge nici o pic tur de saliv . Prin urmare, stimulul optic (experimentele au fost f cute i cu lev n ic , stimul olfactiv, sau cu un clopo el, stimul auditiv) nu influen eaz n nici un fel secre ia salivar , este neutru. n schimb, dac i se d o farfurioar cu mncare secre ia salivar este foarte abundent , cum e i firesc: acesta este reflexul salivar nn scut

Se continu experimentul dndu-i-se cinelui de dndumncare de fiecare dat cnd se aprinde lumina, i anume: se aprinde becul zece secunde, apoi apare farfurioara cu hran . Dup cteva repet ri ale acestei asocieri, se constat c imediat ce se aprinde becul, cinele saliveaz , se linge pe bot i prive te spre locul unde trebuie s apar farfuria cu mncare. Prin urmare, cinele reac ioneaz la aprinderea becului la fel ca la mncarea propriu-zis . propriuDe aceea, se poate spune c stimulul luminos a c p tat o nou proprietate: de a anun a venirea mnc rii. Din indiferent fa de secre ia salivar , stimulul luminos a devenit un semnal al acestei secre ii.

Cu aceast nou calitate, stimulul luminos produce acela i efect ca i mncarea, deci a luat na tere un nou reflex. Dar spre deosebire de celelalte reflexe cu care se na te animalul, acest reflex nou s-a format chiar n timpul sexperimentului prin asocierea repetat a unui stimul optic cu un reflex nn scut, n cazul de fa , cel alimentar.

Condi ia fundamental pentru formarea acestor noi reflexe este coinciden a, asocierea, n timp a unui stimul oarecare cu un reflex nn scut. Pe baza lui se elaboreaz un reflex care nu exista nainte. Deoarece acest nou reflex necesit o serie de condi ii suplimentare, el a fost denumit de Pavlov reflex condi ionat; spre deosebire de prima categorie de reflexe, nn scute, care au fost denumite reflexe necondi ionate.

Deosebirile principale dintre aceste dou categorii de reflexe sunt urm toarele: reflexele condi ionate se dobndesc n cursul vie ii i sunt individuale, pe cnd cele necondi ionate sunt nn scute i apar in ntregii specii. n plus, formarea de leg turi noi n cazul reflexului condi ionat, care le modeleaz sau le adapteaz pe cele stabilite ereditar, are loc prin implicarea scoar ei cerebrale.

Teoria nv rii elaborat de I.P. Pavlov, al turi de teoriile ulterioare ale lui E. Thorndike i J. Watson, explic conceptul de nv are prin prisma teoriilor asocia ioniste ale lui H. Spencer i H. Taine. Dac Pavlov definea nv area ca pe o substituire de stimuli, realizat intern prin formarea temporar a unor leg turi ntre diferi i centri nervo i, i considera drept factori principali ai nv rii nt ririle aplicate subiectului, imita ia i curiozitatea lui, Thorndike a formulat legea efectului", potrivit c reia nv area este o succesiune de ncerc ri i erori din care subiectul re ine doar ncerc rile finalizate cu succese i respinge pe cele care au dus la e ec, iar Watson a fost adeptul unei psihologii strict obiective, bazat pe observa ia comportamentului (behaviorism), i definea nv area ca pe o succesiune de reflexe condi ionate.

Aceste teorii asocia ioniste au fost infirmate de experien ele ulterioare, dar ele au fost primul pas spre n elegerea acestui fenomen att de complex numit nv are. Iar experimentele lui Pavlov au f cut trecerea de la biologie la n elegerea activit ilor psihice.

LUCRARI
Conditioned reflexes:An investigation of the physiological activity of the cerebral cortex

EDWARD LEE THORNDIKE

Edward Lee Thorndike

 

31 august 1874 - 9 august 1949

a fost un psiholog american care i-a petrecut ntreaga carier la Teachers College, Columbia University. Lucr rile sale privind comportamentele animalelor i a procesului de nv are au condus la teoria conec ionismului i au ajutat la punerea bazelor psihologiei educa ionale moderne .

Timp de aproape o jum tate de secol, in ciuda multor atacuri i a numero ilor rivali, o singur teorie asupra inv rii a dominat ntreaga Americ . Este vorba de teoria emis de Edward Lee Thorndike (1874 1949), prezentat pentru prima oar n lucrarea sa "Inteligen a animal " (1898).

Importan a acestei lucr ri a fost subliniat cu competen de Tolman: "Psihologia inv rii la animale - f r s-o mai men ion m pe cea a snv rii la copii - continua s r mn o problem de acord ori dezacord cu Thorndike sau de ncercare minor pentru a o mbun t i. Psihologii gestalti ti, psihologii din grupul reflexului condi ionat ori cei din grupul sign gestalt - to i, intr-un fel sau altul, au ca punct de intrplecare pe Torndike" (Tolman 1938, pg.11).

Baza nv rii acceptat de Thorndike in primele sale scrieri a fost conexiunea ntre impresia asupra sim urilor i impulsul spre ac iune. O astfel de asocia ie a devenit cunoscut ca o "leg tur " sau ca o "conexiune". Aceasta, pentru c n procesul dezvolt rii ori dispari iei deprinderilor, o asemenea leg tur va trebui int rit ori respectiv sl bit . Sistemul lui Thorndike a fost numit "psihologia leg turilor" ("bond" psychology) sau "conexionism".

Astfel, aceasta reprezint teoria stimulstimulraspuns sau teoria psihologic a nv rii S - R. De i mai multe versiuni ale psihologiei recente de tipul S - R au redus importan a interpret rii dat de Thorndike, nu trebuie s consider m ca opiniile sale intereseaz numai din punct de vedere istoric, pentru c ele continu s influen eze multe cercet ri recente.

Aproape la un sfert de secol dup ce Tolman a stabilit cele men ionate, Postman, un alt specialist activ n domeniul inv rii, a emis cele ce urmeaz : "Schema procesului nv rii f cut de Thorndike cu mai mult de cincizeci de ani n urm este nc mult men ionat n c r i. Nici o teorie asupra nv rii nu- i poate permite s ignore numo tenirea pe care ne-a l sat-o Thorndike nesat(Postman, 1962, pg. 397).

EXPERIMENT


Edward Lee Thorndike a ramas celebru in istoria psihologiei datorita experimentului cu pisici. Acesta a construit o cutie ale carei iesiri erau prevazute cu diverse parghii, pentru ca animalele sa le foloseasca pentru a iesi. Cutia a devenit cunoscuta sub numele de "Cutia lui Thorndike" sau "Cutia Puzzle a lui Thorndike".

In cadrul experimentului, o pisica era pusa in cusca iar in afara acesteia, psihologul a pus o farfurie cu hrana, pentru a stimula felina. La inceput, pisicile aveau nevoie de mult timp pentru a realiza ce se intampla si pentru a gasi calea de iesire. Insa, pe masura ce experimentul a fost repetat, pisicile au gasit din ce in ce mai usor parghiile pentru a scapa din cutie. Asa a descoperit ca pisicile au memorie! memorie!

Conform psihologului american Edward Thorndike, pisicile pot invata lucruri noi bazandubazandu-se pe incercari repetate, chiar daca acestea se finalizeaza cu esecuri. Adica, chiar daca pisica va esua de 3 ori in a ajunge la jucaria din dulap, a 4-a oara 4va invata ca deschizand usa cu labuta va reusi! Prin experimentele cu pisici, Thorndike a reusit sa dezvolte teoria behaviorismului.

Astfel, Thorndike a propus o lege care demonstreaza ca un comportament care este intarit de o recompensa (adica de o atitudine pozitiva), va fi asimilat mult mai usor decat un comportament care nu este urmat de o recompensa sau este urmat de o atitudine negativa din partea stapanului.