rti,l',

\' . r,'rrt,

.\r
l\l

\ ,, ,4

o)":

VICTOR EFTIMIU

GERBUXs
FFXEIVKffi6d[6K
Editura lon Creangd

avea nenumerate mo$ii, pdduri, vii gi elegtee. Stdpinea multe sate gi tirguri. $i il chema impiratul Neguri. Mii qi mii de terani trudeau pe piminturile lui. Vltafi cu bice plumbuite pizeau pe ace$ti bieli muncitori ai Frinei, lovindu-i fdri mili cind nu mai puteau 9i cideau de osteneali si de argilA. pe brazda gi pe holda incinsi de soarele amiezii. Iar Neguri-lmpirat triia numai in belgug, in ospele 9i desfltdri, fdri si-i pese de cei care se istoveau, adunindu-i atitea bogecare

fost odate un imperat

luaseri spaima nu numai oamenii de pe mogiile sale, dar qi sllbdticiunile codrilor, pisirile cerului 9i pegtii din fundul apelor, pe care ii vina cu plasa qi cu undila, iar cerbii gi ciprioarele cu sigeata gi cu furca. Avea qoimi cu care pleca dupi potirnichi 9i

rii. '

ii

\t.. r, "i's
I

I!

n"

'-:. '"i

,,i.

iepuri yi cai sprinteni cu care alerga prin vi4ile munlilor ;r prin desigurile pidurilor, urmerind mistrelii, lupii, urqii, vulpile'9i'alte Nu era riu si mai nimiceasci acele lighioane vitimitoare, dar lui ii plicea mai mult sd fugi.reasci qi id ucidi nevinovarele celrgnloane.

prioare 9i cerbii bitrini, cu^coarne mari gi frumoase, care nu fi_ c.eau. reu nimenui. NegurdL-Impdrat avea un singur biiat. pc care il iubea ca lumina ochilor gi.ciruia voia sd-r lase bogaliile lui, precum pi puterea de srapinitor al acelor linuturi.

r
F

i:i
.!ii'

I
I

li
'1

,a

Beiatul mo$tenise de la taice-su patima vinitoarei. Alerga de drmineali pini seara. cu o mullime de flicdi argafi $i hiita$i, adici oameni care goneau fiarele 9i i le aduceau in bdtaia arcului sau a sulitrei. Se afunda in codri neumblaii, pe unde picior de om u cdlcase vreodatS. NuJ insplimintau intunecimile pidurii. stejarii trdsni!i gi schimonosili, pegterile, stincile inalte de pe marginea priplstiilor firi fund. Ciuta mereu locuri tot mai asci:nse, pri^mejdii tot mai mari, fiare tot mai silbatice. Intr-o bund zi, biiatul nu s-a mai intors acase. Degeaba iscodi, degeaba pedepsi Neguri-Impirat pe insolitorii fliciului, ci nici

.J

.':

.i:r'"-'.

4rai*1
ii

i::

,,,.

r'/
|
.:.

ll

,;

,,

,;'i

unul nu Stia unde pierise indrdznetul vinetor. A trecut o zi, au trecut doue, au trecut noui 9i bliatul nu s-a mai intors. Mult l-a jelit bitrinul, multe lacrimi a vdrsat -de dorul copilului pierdut! Credea ci o si moari de inimd-rea. Ii venea si-si ouni caoit zilelor, la gindul ci feciorul siu drag, singurul mogienitor, se rostogolise in cine gtie ce fund de prdpastie, sau fusese ucis de tilhari, sau sfiqiat de lighioanele vdgiunilor. ,,Cine $tie ce zimbru l-a spintecat - gindea el - cine qtie ce urs l-a strins in brate de i-au trosnit oasele!" Ca si-gi mai uite de amar, Negurl-Vodi ceuta tot felul de cazne gi desfitdri. Parci tot vindtoarea era cea mai crinceni, ci-i fura gindurile, ii mai stimpira dorul 9i jalea. Din zorii zilei pind-n faptul noplii, bltea bi.trinul coclaurile, trigea flrd mil6 in orice vietate ii iegea in cale, fie cdprioari, fie viezure, fie gu$ter, fie^ porumb silbatic, fie nevinovati turturea. Intr-o zi, se pomeni fagd-n fali cu un cerb tindr qi frumos, care-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcd rugindu-l siJ crufe. Dar impiratul neindurat intinse arcul qi trase o sigeatS. care nimeri drept in grumazul silbiticiunii. Cerbul o lui la goand, vinitorul, dupd el. Au alergat ei aga, amindoi, pind ajunseri la marginea

'?;

t"

i.
V,

\)

'llu\
tJ\lb

"4"

,,

l:

f.

fel
$,d
ry';
I

l1\

ld;

t.,
I

ir

l'b,4

I,{l

h$l
,t0i

fi.',,i

.''.'.-..-},''.

pidurii. Acolo era coliba unui pindar. Cerbul slri gardul gi se as-

__Ia vederea jivinei cu ochii rugltori, pindarul se apropie cu blindele de c91Q, din gitul ciruia picurau mari broboane de singe. Ii scoase cu. binigorul segeata din grumaz, ii spili rana 9i i-o legd.
Iar silbdticiunea, ca un semn de mullumire, ingenunche in fap moqneagului pi-i linse mina dreaptd, mina care-l ingrijise qiJ temiduise.

cunse

in dosul colibei.

i:

.:ir,

-@
clipi intri in ograda pidurarului impiratul cel riu, urmat de ceata lui de haitaSi. - Adu cerbu-ncoace ! strisi el. rispunse mo5ul. deN-am nici un - E cerbul meu, cerbl-amdati eu sigetat! - Se prea poate, dar eu l-am scepatstrigi Neguri-Vodd. triJ de la moarte 9i nu
ln
aceeagi

-! gtii cu Neruqinatule, migelule, ticilosulel urll impiratul. - vorbegti! Eu sint stepinul tuturor acestor finuturi...Nu mele cine Ale
dau

sint peminturile, viile, pidurile 9i munfii aceltia, cu toate jivinele 9i oamenii ce trliesc pe ele... Eu sint 9i stipinul teu, betrine fer' de minte! Supune-te, ci de unde nu...

.,,(.

--a

';io

!. rl

'I

:,

. 1:,

'{ &*.

'{!3-.:

:r;1v;ri

se puse in fala cerbului, ocrotindul. Minios din cale afari., imperatul porunci slujitorilor si puie mina pe betrin, s5-l lege 9i si-i ia vinatul. Dar, in clipa cind slugile boieregti se apropiau de pindar, sd indeplineasci porunca stepinului, ce le fu dat ochilor sd vadi? Cerbul se apropie de impirat qi incepu si vorbeascl: Opreqte-te, stepine, opre$te-te, tat6! - abia rosti cuvintul ,,tatd" ce-i c5;z:urar coarnele pielea de $i , 9i pe el qi se ivi biiatul crezut atita vreme mort. Neguri'.se trase doi pagi inapoi de mirare gi de bucurie. Biiatul

stepinul ograda qi-n - Vei fi dumneata stepinul !acestor linuturi, dar in cu semefie. coliba mea, eu sint rlspunse mogneagul

$i

ci m-a scipat de la - Lisati-l pe bitrin in pace, multumiJi-i vedeai biiatul niciomoarte! Dace nu era el, titucule, nu-1i mai
date
!

mal

vorDt:

>:\,

hecum ;tii, am - cu arcul intr-omi afundasem in codru, la vinitoare, 9i gi a tras ceprioara. Dar sdgeata mi-a luat-o vintul
frumos

$i fliciul

povesti tatelui

siu ce i se intimplase:

zburat sus de nu s-a mai vizut. O lumind orbitoare se f6cu in intunericul dintre copaci 9i din mijlocul acestei lumini vizui chipul

moaie inima qi lui Neguri-Vodi, care nu face alta decit se prigoneasci oamenii gi dobitoacele ! Apoi, ridicind toiagul, Zina Pidurii fdcu clteva semne in jurul caDulul meu. Te - clndprefac ln cerbrAutatea celor-puternici 4l bunitateapini-n - strigi ea 9i cerb 9i si rimii celor ziua vei cunoagte
slabi.

Zina Pidurii - Eu sintpe tine si pe tatilvorbi ca si ardtare voigi-am durerea! - teu, acea stili gi - ce e venit si pedepsesc te Si afle gi taic6-tu suferinla de a-gi pierde copilul! Si i se mar

al unei zine.

Blestemul zinei s-a imolinit. Astizi am cunoscut durerea sl- tale, o, puternice pdrinte, 9i-am cunoscut alinarea pe care gelii

mi-a adus-o bietul pindar bdtrin qi sdrac... Mullumeqte-i ci a fost om de omenie qi m-a mintuit, 9i figiduiegte-mi ci nu vei mai ridica niciodati arcul impotriva nevinovatelor lighioane ale pidurii

gi ale cerului ! Neguri-Impirat incepu si plinge $i figddui biiatului tot ce-i ceruse. Mai ceru iertare birinului pindar, ii dete o pungd de bani, iqi strinse copilul in brale 9i plecari amindoi, ficind jurdmint s[ fie mai buni 9i mai milogi cu silbiticiunile pidurii, cu zburitoarele vizduhului qi cu pegtii din adincul apelor. S-au linut de legimint, n-au mai vinat cerbi gi ciprioare, dar cu oamenii tot atit de crud se purta Neguri-Vodi. Ii punea si munceascd fird nici o risolat[. ii scotea mereu datori. le cerea alte noi dobinzi qi d6ri, pind cind, intr-o zi, nemaiputind ribda, oamenii s-au resculat, l-au alungat pentru faptele lui neomeneqti.
Clicagii de pin-atunci, dezrobili de apisarea unui singur om, se uniri..qi. incepuri sd munceascl folosindu-se ei acum de rodul munclt lor. Iar feciorul impiratului Negurd, nemaiavind ce face, 9i trebuind sd aibi gi el un rost pe acest pimint, se duse la marginea pidurii, unde triia cu baba lui pindarul ceJ scipase cind era cerb, 9i-l rugl siJ primeascd in coliba lui, ca odinioari, 9i siJ foloseasci gi pe el la gospodirie.