LECTUR

PRIETENII PDURII
A fost odat un om care avea o pdure la care inea foarte mult. La umbra ei deas gsea adpost de soarele arztor al verii, psrelele l ncntau cu trilurile lor melodioase, iar florile l mbiau cu parfumul lor proaspt. ntr-o zi, plimbndu-se prin pdure, vzu o pasre care lovea cu putere n trunchiul unui copac. O urmri i observa c se mut de la un pom la altul, tot lovind scoara copacilor cu ciocul. Cum? Ciocnitoarea mi stric pdurea? gndi omul nostru. i din ziua aceea ncepu s alunge psrile din pdure i s le strice cuiburile. Psrile s-au speriat i au prsit pdurea. Cu timpul, gndacii, omizile i alte insecte, care nu se mai temeau acum de psri, se nmuleau i mpnziser pdurea. Omizile lacome mncau frunzele copacilor, gndacii miunau prin iarb i pe trunchiurile copacilor, iar insectele i depuneau oule sub scoara acestora, mbolnvindu-i. Stpnul pdurii nu mai avea acum un loc n care s se odihneasc. Dac se aeza pe iarb, gndacii l deranjau; umbra se mpuinase, cci copacii i lsaser crengile jos, suprai. Omul nostru, necjit, a nceput s se gndesc cum s salveze pdurea. i-a dat seama c a greit alungnd psrile i c trebuie s le aduc napoi. A nceput s construiasc mici csue n fiecare copac i s aseze grune n ele. Dei lea fost team la nceput, atrase de hrana bogat, grune i insecte foarte multe, psrile au nceput s se ntoarc n pdure. Aa omul nostru a salvat pdurea. Iar voi, copii, dac trecei printr-o pdure n care auzii cntec de psrele, s tii c este o pdure fericit!

LECTUR