P. 1
Muntii MARAMURES

Muntii MARAMURES

|Views: 231|Likes:
Published by Ada2763

More info:

Published by: Ada2763 on Feb 17, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/17/2014

pdf

text

original

Aşezare Parcul Natural Muntii Maramuresului este situat în nordul judetului Maramures, în zona localitatilor Borsa, Moisei, Viseu

de Sus, Viseu de Jos, Leordina, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Petrova si Bistra, incluzând masivul Muntilor Maramuresului pâna la frontiera româno-ucraineana. Parcul include si terenul intravilan al localitatilor de pe raza lui. Muntii Maramuresului sunt situati la granita de nord a tarii, între paralele de 47°35'5'" si 47°58'20" latitudine nordica si între meridianele de 24°8'12" si 25°2'38" longitudine vestica. Se întind spre nord de valea Viseului si a Bistritei Aurii pe o lungime de peste 100 km, însumând o suprafata de circa 1500 de kilometri patrati. Fac parte din Provincia Carpatica, Subprovincia Carpatii de Sud-Est, Regiunea Carpatii Orientali, Subregiunea Muntii Cristalino-Sedimentan, Districtul Muntii Maramuresului.

Viseu de Sus. de aici pe D. Viseu. De aici urca pe muchie în Culmea Sarata la borna silvica 236. . urca pe drumul forestier pâna la borna silvica 237. care trece prin vârfurile Ignateasca. pastorale si cu alte utilizari situate în judetul Maramures. Limita estica urca pe pârâul Sesuri pâna în Pasul Magura. borna silvica 162 (Unitatea de Productie VII Izvoarele Bistritei).Limite Limitele au fost stabilite si aprobate prin H. Pop Ivan.G. urmarind limita Ocolului Silvic Viseu pâna la frontiera de stat cu Ucraina. Leordina. trece prin vârfurile Ciungii Balasanii (1800 m).3 km de centrul localitatii Lunca la Tisa coboara spre sud. Viseu de Jos. Stogu. Comanu. referirile de mai jos au în vedere borne silvice. include Defileul Viseului dintre localitatile Bistra si Valea Viseului. Parcul Natural Muntii Maramuresului include terenuri silvice. urca în vârful Salhoi (borna silvica 107). trece prin vârful Tocarnea. incluzând perimetrele localitatilor Valea Viseului. coboara pe valea Banarii pana in Salhoi (canton silvic). la circa 2. în continuare. Bistra. Ca urmare. Jupania (1850 m). Budescu Mare. Ruscova si Poienile de Sub Munte. Petrova. Limita sudica este data de Valea Viseului. 18 pâna la Sesuri. borzaeana. Holovaciu. incluzând rezervatia Stâncariile Salhoi si micro-rezervatia botanica de Cochlearia pyrenaeica var. unitati de productie si parcele din aceste ocoale silvice. Moisei si Borsa pâna în Pasul Prislop (1416 m). Poloninca. Muncelu si coboara pe pârâul Narita în localitatea Valea Viseului. Limita vestica porneste din borna silvics 284 (Unitatea de Productie I Bistra) aflata pe malul stâng al vaii Tisa. respectiv în Ocoalele Silvice Borsa. limita nordica este data de frontiera de stat.N. Limita nordica este data de Culmea Jupaniei. trece prin bornele silvice 102. precum si alte elemente din structura geografica si infrastructura zonei. 149 si coboara la borna silvica 196 din Izvorul Ursului. De aici limita parcului natural este râul Tisa pâna la borna silvica 284. 2151/2004.

Zona de management durabil . Zona de protectie integrala .Sehleanu – 100 ha – categoria IV IUCV.769 ha La delimitarea zonelor de protecþie integralã s-a avut în vedere necesitatea conservãrii unor eºantioane reprezentative ale ecosistemelor din aceastã regiune biogeograficã. patru arii naturale protejate declarate prin Legea nr.18. Poiana cu narcise Tomnatec . Vârful Farcău .Ciungii Bălăsânii – 800 ha – categoria IV IUCV. Suprafetele date de lege sunt aproximative însa vor fi cartate cu exactitate în procesul de elaborare a hartilor parcului.79. reprezentativitate datã în principal de criteriul valorii diversitãþii biologice a ecosistemelor. Aceste arii protejate sunt asimilate zonei de protectie integrala.Din punct de vedere al zonarii interne. de asemenea. conform OUG 57/2007. Zonarea interna a Parcului Natural Muntii Maramuresului este realizata tinand cont de nevoia de conservare a biodiversitatii si peisajului dar si de dezvoltare economica a zonei prin activitati cu impact redus asupra mediului. 5/2000. suprafata Parcului Natural Muntii Maramuresului cuprinde trei zone: • • • zona de protectie integrala zona de management durabil zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane În interiorul parcului exista.585 ha . acestea fiind: • • • • Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavile – 5 ha – categoria IV IUCV.Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu – 100 ha – categoria IV IUCV. Cornu Nedeii .

. Pe aceasta constitutie petrografica. pasunile montane din afara zonei de protectie integrala. pâna la granita tarii. Micu Mic (1718 m). gresii. frecvent în stratele de Borsa (alternante de gresii cu marno-argile. sisturi bituminoase. este fragmentata în mai multe masive (Pop Ivan. 1971 m). din apropierea pasului Prislop si în zona Pietrosul Maramuresului. care se varsa în Viseu în localitatea Viseu de Sus. jurasicului si cretacicului. unul al Ruscovei. orientata NV . ca înfatisare. Cea mai bine reprezentata este o suprafata de paduri si poieni care cuprinde spinari largi si ramificate între 800-1200 m (Vf. Lastun (1642 m). Relieful dezvoltat pe roci cristaline are ca nota dominanta rezultata din aspectul de cupola al masivelor. precum si suprafetele din extravilanul localitatilor care au suferit modificari antropice prin desfasurarea de activitati traditionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile. forma prelunga si relativ domola a culmilor. Cea mai frumoasa zona. menilite bituminoase). marne. a strapuns culmea principala morfologica. aceasta fiind efectul eroziunii diferentiale si regresive. Sunt constituiti din sisturi cristaline strapunse de eruptiv (bazalte mezozoice din zona Mihailecu-Farcau sau andezite neogene din Toroioaga) si roci sedimentare (conglomerate. Vf. Ruscova). A treia suprafata se gaseste la 400-450 m. De remarcat adaptarea retelei hidrografice la structura geologica. din defileul Tisei (din aval de localitatea Valea Viseului) si pâna la vaile Cârlibaba si Bistrita Aurie. formând defilee. cai ferate. Stogu (1651 m).000 ha Cuprinde intravilanul localitatilor din parc. Sunt alcatuiti dintr-o singura culme principala înalta. drumuri comunale. Copilasu. drumuri auto forestiere. 1963 m). care urmareste destul de fidel cumpana de ape dintre bazinul Tisei superioare si cel al Ceremusurilor. Cele mai reprezentative vai care traverseaza acesti munti sunt adâncite în formatiuni cristaline (Vaser. De aici rezulta întinderea depresiunii sculpturale peste zona cristalina spre est (Vf. o întâlnim în Muntii Prelucile Cerbului. Exista si a doua strapungere a Cumpenei (bazinul superior al Ruscovei). Vaserul. Zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane . Pietrosul Maramuresului. Cornu Nedeii. culmea principala morfologica. Sârcu. ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboara la 900-1200 m. Relieful structural este prezent în partea nordica (Bârsanescu. Formele muntilor sunt foarte domoale si masive. Întâlnim creste formate în relief monoclinal. Copilasu (1611 m). Culmea principala se prezinta ca un podis cu o suprafata de nivelare situata la 1800-1600 m.35. Comanu (1723 m). cai ferate forestiere cu terasamentele aferente). 1963 m). argile) si doua mari golfuri de paleogen. iar fiind mai dure s-au mentinut în relief. care pornea de la nivelul de baza local mai coborât din Depresiunea Ruscovei. trecând dincolo de ea. Toroiaga). ce merge pâna la Poienile de sub Munte si altul al Borsei. Budescu). indiferent daca sunt sau nu incluse în circuitul agricol sau silvic. a fundamentului cristalin (defilee). Budescu (1679m). Mihailecu. Suligu (1683 m). înscrisa pe aliniamentul Pop Ivan (1937 m). drumuri judetene. Un afluent de ordinul II al Tisei. ridicata la o altitudine de peste 1900 m. Ludescu (1580 m).Face trecerea între zonele de protectie integrala si zonele de dezvoltare durabila a activitatilor umane. Aceste formatiuni apartin triasicului. cu versanti abrupti. sisturi argiloase. Farcau-Mihailecu. Mihailecu. Munţii Maramureşului ocupa întreg spatiul de pe dreapta Viseului.SE . Ea are o înclinare generala spre Muntele Stogu (Vf. unde întâlnim relief selectiv si inversiuni de relief pe conglomerate si clipe calcaroase. suprafetele ocupate de caile de comunicatii permanente (drumuri nationale.

taiata în numeroase curmaturi peste care se poate trece usor în Depresiunea propriu-zisa a Maramuresului. de flis.reprezinta corpuri subvulcanice scoase la zi de eroziune cu pante foarte repezi si versanti puternic taiati de eroziune.etajul crioplanatiei sau al dezagregarilor periglaciare. Este încadrata între latura vestica a Muntilor Maramuresului si culmea joasa. Muntii Zâmbroslavele si Obcina Tapului. Vaser. Tâsla si Viseut) sapte grupe muntoase: Culmea Pop Ivan. Astfel. contrastând cu formele domoale sculptate în sedimentar. Mentionam totusi abrupturile calcaroase din Mihailecu si Petriceana si relieful selectiv pe calcare în baziniil vaii Repedea. versantii au fost prelucrati mai ales de procese de solifluxiune. a Viseului. au fost fixate de padure. Ruscova. Alte forme de relief periglaciar sunt determinate si de gradul de înclinare a reliefului. solifluxiunea. Depresiunea Ruscova. movile înierbate etc. toate cartate. asa s-au format: râurile de pietre. Farcaul atinge cea mai mare înaltime din acesti munti. În Mihailecu. doline. Culmea Pietrosu Maramuresului (Bardaului). Masivul CearcanulPrislop. Culmea Toroioaga-Jupania. Rugasu si Mihailecu este reprezentat prin bazalte. Asocierea acestor procese periglaciare în regiunile înalte permite considerarea unui etaj bine definit . Pesterile se afla: în bazinul vai Repedea-Smereceni si Petriceaua-6. ulterior. Pesteri si avene Morfologia carstica de adâncime este prezenta prin 32 de pesteri (de dimensiuni relativ mici) si doua avene.Relieful dezvoltat pe calcare. procesele crionivale au dus la formarea niselor de nivatie. la confluenta Ruscova-Viseu si contactul eocen-oligocen-miocen. . blocurile glisante. La altitudini mai mici de 1000-1200 m. Bistrita. procesele crionivale constituie principalul agent actual al reliefului din zona înalta (Atlasul R. Cuprinde de asemenea numeroase corpuri mai mici. Pe pantele aflate sub nivelul zapezilor permanente. iar cel estic cu terase. Relieful periglaciar s-a format în pleistocen. pe versantii abrupti. Relieful vulcanic. Eruptivul de vârsta mezozoica din Farcâu. Tibau). polii) nu este caracteristica Muntilor Maramuresului. Masivul Farcau. neacoperiti de zapada. La înaltimi mai mari de 1850 m. când teritoriul României se gasea într-un climat rece si când solul se afla pe mari suprafete într-un regim de înghet permanent (permafrost). Frumuseaua. Morfologia de suprafata (lapiezuri. si au format în cristalin defilee (Vaser. Reteaua hidrografica s-a extins si s-a adâncit. la degajarea unui bogat material detritic (gelifracte). datorita activitatii intense a eroziunii asupra rocilor sedimentare mai moi. are versantul vestic abrupt. Puternica fragmentare a masivului individualizeaza între principalii afluenti ai Viseului (Ruscova. Depresiunea Borsa se alungeste de la Gura Fântânii (cabana). orizonturile de bazalte alterneaza cu cele de calcar. odata cu încalzirea climei. în care actioneaza puternic si frecvent procesele de înghet si dezghet. la vest de Farcau.S. Ca urmare a rezistentei mari la coroziune. pâna la localitatea Moisei.R. Are doua îngustari care separa bazinetul Gura Fântânii si bazinetul de la gura vaii Repedea si apoi o prelungire pe valea Tâsla (Baile Borsa). dyk-uri si sill-uri localizate în sisturi cristaline si în formatiuni sedimentare. materialul detritic alcatuia cuverturi întinse de grohotisuri care. Relieful glaciar este reprezentat de mici circuri glaciare în vârful Pietrosul Maramuresului (Bardau) si în Farcau-Mihailecu. 1974-1978). Vulcanismul neogen din grupul Toroiaga .

Domeniul cristalino . Muncelasu. şi în partea de nord în regiunea Poienile de sub Munte. şisturi sericitoase. pegmatite. la exteriorul masivului cristalin maramureşan. bazinul vaii Tâsla . obârsia vaii Rica.bazinul vaii Socolau . pintenul cristalin al Vaserului ce se interpune între bazinele sedimentare ale Ruscovei şi Borsei. ce corespunde depresiunii Maramureş. şisturi cloritoase şi calcare cristaline. extern faţă de masivul cristalin maramureşan şi cuprinde în cea mai mare parte formaţiuni cretacice aparţinând flisului intern al Carpaţilor Orientali. Avenele se afla în Muntele Petriceaua si sectioneaza calcarele triasice pâna la substratul impermeabil si respectiv în bazinul vaii Bistra. amfibolite. Seria proterozoic superioară-paleozoic inferioară epimetamorfică este larg răspândită în bazinul superior al Ţibăului. Cearcanul-Dealul Negru.9. Piatra Baitei (Baia Borsa). gnaise oculare. pe o suprafaţă restrânsă situată pe cursul mijlociu al Văii Peştilor (la nord de Vişeul de Sus) şi la vest de Pop Ivan în valea Bistra. Munţii Maramureşului se încadreaza din punct de vedere geologic în trei domenii structurale: • • • Domeniul cristalino-mezozoic care cuprinde masivul cristalin şi cuvertura permomezozoică Domeniul flisului. formând două golfuri cu depozite paleogene-neogene: Ruscova si Borşa. cutate şi sariate în faza austrică Domeniul transcarpatic sau maramureşan panonic. Apare în bazinul văii Vaser. Majoritatea seriilor depuse în axul geosinclinalului au termeni transgresivi. Întâlnite numai în partea de nord. seria de Bretila.Cearcanu . Cu aspect de culme largă şi unitară. În cadrul acestui domeniu se disting trei serii: • • • Seria anteproterozoică superioară mezometamorfică. Poienile de sub Munte. care mărginesc flancul sud-vestic al masivului cristalin maramureşan. răspândită în bazinul inferior al Vaserului iar spre nord se găseşte în valea Ruscovei la Poienile de sub Munte şi în bazinele superioare ale văilor Bistra şi Frumuşeaua de unde se extinde până în vârful Pop Ivan. Pesteri izolate mai sunt explorate în vârful Mihailecu. Domeniul flisului Flisul este situat în partea de nord-est. Seria este constituită din filite. Cuvertura sedimentară a zonei cristalino-mezozoice este formată din permian. situată în Devonian-Carbonifer. în bazinul Vaserului. ca sinclinale prinse în cristalin si petice de acoperire ale pânzei cristalino-mezozoice. Cvasnita. prelungire a unităţii central-carpatice cu direcţia nord-vest sud-est. Această serie este reprezentată prin micaşisturi. în cel al Ţâslei. bazinul vaii Bistrita Aurie-5. fie ca olistolite în flis.mezozoic Termenul cel mai vechi al formaţiunilor geologice este reprezentat prin şisturi cristaline care ocupă cea mai mare parte din Munţii Maramureşului. 1999).Piatra Socolau-3. manuscris. Cele . cu o dezvoltare restrânsă. bazinul Bistrei-4. Izvorul Dracului si Kostila (Vaser). Seria paleozoică epimetarnorfică. triasic şi jurasic. formaţiunile cretacice au o dezvoltare mai mare şi s-au depus după cutările austrice. Seria este constituită dintr-un complex tengen peste care se dispune un complex vulcanogen. din care se detaşeaza dirijându-se spre sud-vest. (Dumitru Istvan.

Potok) se poate presupune că ea aparţine jurasicului mediu. Condiţiile fito-istorice ale Parcului Natural Muntilor Maramureşului. şisturi argiloase violacee în bază şi calcare în parte dolomitice.panonic Formaţiunile zonei transcarpatice se astern pe toată marginea de sud-vest a masivului cristalin al Maramureşului. Jurasicul mediu se compune din conglomerate cuartitice. Prin comparare cu succesiunea aceleaşi unităţi de pe teritoriul Ucrainei (seria de Kameny . calcare în plăci cu feţe cărbunoase. Flisul negru apare în bazinul superior al Ruscovei. eocenului. şisturi argiloase cu intercalaţii de piroclastite bazice. la nord de Poienile de sub Munte. gresii micacee negre. . Depozitele aparţin paleocenului. brecii calcaroase şi calcareniţe şi se intercalează cu roci eruptive bazice . sunt determinate de poziţia geografică. complexitatea geomorfologică zonală.mai vechi roci aparţin triasicului inferior şi mediu şi se compun din gresii cuartitice. Burloaia. cu dezvoltarea cea mai mare în golfurile Ruscova şi Borsa. Bogăţiile subsolului cuprind sulfuri polimetalice la Novicior. La poalele munţilor vulcanici sunt izvoare minerale folosite pe plan local şi mai nou în circuitul comercial. oligocenului şi miocenului inferior. alcătuit din şisturi argiloase. clima temperată. puternic tectonizate. gresii cenuşii.tufuri bazaltice şi bazalte. în grupul muntos Farcău-Mihailecu şi la nord-estul acestui grup. Toroioaga. apoi în bazinul superior al Vaserului. Domeniul transcarpatic sau maramuresan . structura geologică. Din Jurasicul superior-cretacic inferior formaţiunea cea mai răspândită este reprezentată prin flisul negru. precum şi instalarea unui covor vegetal variat. de evoluţia diferitelor tipuri de sol a favorizat dezvoltarea unei flore bogate şi diversificate. şisturi grezoase. spre graniţa de est. Măgura Cataramei. marea amplitudine a înclinaţiei versanţilor. expoziţiile diferite.

flora acestei zone este valoroasă şi prin elementele floristice ce au diferite statute de conservare cum ar fi: • • • • • • • • • Arnica montana -specie prezentă pe ANEXA Nr. conservarea habitatelor naturale. Campanula serrata – specie ameninţată în Europa. dintre care unele sunt întalnite frecvent în cantităţi apreciabile. pyrenaica . având o floră caracteristică Carpaţilor Orientali. cu valoare alimentară ridicată. Leontopodium alpinum . 2000). declarată monument al naturii. perioada în care s-au început primele intinerare botanice în aceşti munţi. cormofitele identificate în Parcul Natural Munţii Maramureşului reprezintă aproximativ un sfert (24%) din flora de cormofite spontane aflate la nivel naţional. Trollius europaeus .relict glaciar. Vâlcea. Poa granitica ssp. Ştiind că flora României cuprinde un număr de 3759 de specii de cormofite. endemit carpatic. rezultînd astfel importanţa conservării speciilor din Parcl Natural Munţii Maramureşului. prezenţa ei fiind semnalată numai în judeţele: Maramureş.specie cu statut de conservare la nivel naţional. încadraţi în 2 clase . a florei şi faunei sălbatice. dintre care 3136 sunt specii spontane (Ciocârlan. Dintre ciupercile comestibile semnalăm prezenţa următoarelor specii mai însemnate: Amanita Familii 34 47 80 90 Taxoni 109 123 476 752 IUCN red list 5 47 7 Romanian red Endemic list 23 1 2 102 27 . Ligularia sibirica – specie rară. Bistriţa-Năsăud. specie rară pentru România. aparţinând la 252 familii. 5 (Specii de plante şi de animale de interes comunitar ale căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management)din legea 426/2001 privind regimul ariilor naturale protejate. inclusă pe lista roşie Drosera rotundifolia şi Pinguicula alpina sunt două dintre speciile de plante carnivore semnalate în România şi sunt reprezentate aici prin populaţii cu efective mari.specie prezentă pe lista rosie a plantelor la nivel naţional. Evidenţiem semnalarea unor specii comestibile. inclusă pe lista roşie. făcându-se şi primul conspect al florei Maramureşului cuprinzând 967 plante. rară. Cochlearia officinalis subsp. Cypripedium calceolus – specie inclusă pe lista roşie naţionala ca fiind vulnerabilă.Primele investigatii botanice au fost efectuate în secolul al XIX.Ascomycetes şi Basidiomycetes. reprezentaţi prin: Grupa sau clasa Macromicete Licheni Briofite Cormofite Mycobiota În prezent sunt cunoscuţi 169 taxoni de macromicete. Pe lângă bogăţia specifică mare. cu o biodiversitate ridicată. În total au fost identificaţi până în prezent un număr de 1521 taxoni. aparţinând la 34 familii. In urma centralizării informaţiilor din diferite studii s-a ajuns la concluzia că flora investigată în PNMM prezintă 1521 taxoni. Cercetarile botanice întreprinse până în prezent evidenţiază încadrarea acestui teritoriu în complexul general al florei Carpaţilor. Suceava.disparilis – specie endemică rară. ca eşantion reprezentativ pentru regiunea biogeografică alpină.

Russula foetens. Centaurea melanocalathia. Amblystegiaceae şi Sphagnaceae (cu câte 22 taxoni). Conspectul briofitelor cuprinde 476 taxoni. Polytrichaceae (14 taxoni) şi Scapaniaceae (12 taxoni). Amarita muscaria. Au fost de asemenea identificate 27 de specii de plante care sunt endemite ale Carpaţilor Româneşti: Achillea schurii. Saxifraga carpathica. Hypnaceae (13 taxoni). bine reprezentaţi atât în zonele forestiere cât şi în golul alpin. asigură dezvoltarea şi menţinerea unei bogate flore briologice. Aconitum moldavicum. Hypholoma filamentosus. Boletrus aestivalis. . crustoşi (în masivul Pop Ivan) şi fruticuloşi. Ranunculus thora. Juncus castaneus. Lactarius vellerus. Symphyandra wannerii). Lichenoflora cunoscută cuprinde 123 taxoni care aparţin la 68 genuri şi 47 familii. Verrucariaceae. lemne). Tricholoma saponaceum. însă cuprinde şi un număr însemnat de rarităţi floristice (Carex capillaris. Laccaria laccata. Licheni Lichenii fac parte din categoria plantelor inferioare. Briofite Datorită alcătuirii geologice şi a condiţiilor pedoclimatice favorabile. Peltigeraceae. Chrysosplenium alpinum. Phyteuma spicatum. Centaurea carpatica. muşchi. Cormofite Cele mai multe date floristice se referă la flora şi vegetaţia de cormofite. Sisyribchium bermudiana. Cochlearia officinalis subsp. stânci. Dintre ciupercile toxice amintim: Amanita citrina. Bryaceae (20 taxoni). Paxillus involutus. În Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt semnalaţi până în prezent un număr de 752 taxoni de cormofite. Armeria pocutia. Rhinanthus alectorolophus. Lichenii sunt plante cu mare amplitudine ecologică. restul aparţinând clasei Bryatae (Musci). 112 taxoni aparţina clasei Hepaticatae. Campanula serrata. Carex strigosa. Pottiaceae şi Grimmiaceae (17 taxoni) Brachytheciaceae (16 taxoni). Anellaria semiovata.rubescens. Campanula carpatica. Sedum sexangulare. Familiile cele mai bogate la număr de specii sunt: Parmeliaceae. Calvatia utriformis. Cardaminopsis neglecta. Russula virescensXerococum badius. scoarţa arborilor. Festuca stricata. Lysimachia nemorum. aparţinând la 80 familii din care 89 taxoni sunt noi pentru teritoriul cercetat (Raport I. vegetând pe diferite substraturi (pe sol. umede ale Munţilor Maramureşului. Goia. Hydnum repandum. Cel mai bine reprezentate în teritoriul cercetat sunt familiile Dicranaceae (36 taxoni). Boletus edulis. Cardaminopsis neglecta. Lophoziaceae (21 taxoni). În flora bogată a Munţilor Maramureşului există numeroase specii cu o răspândire foarte largă. 2007). cu rol hotărâtor în formarea solului în zonele stâncoase erodate şi îşi găsesc condiţii ecologice favorabile în habitatele umbrite. Armillaria mellea. Crepis jaquinii. În arealul parcului sunt prezenţi lichenii foliacei (în masivul Kuzi). Cladoniaceae. Parcul Natural Munţii Maramureşului. Gentiana kochiana.

pădurile de arin. dubia. Bine reprezentat şi într-un stadiu excelent de conservare se afla habitatul „Tufăriş cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtyfolium habitat prioritar. Melamphyrum saxosum. tăurile. Scabiosa lucida. mlaştinile mezo-oligotrofe. este menţinută stratificarea firescă a tipurilor de vegetaţie pe gradient altitudinal pornindu-se de la făgete şi fâneţe şi ajungându-se la pajiştile alpine. . pădurile de molid. Cea mai mare parte a habitatelor se află într-un stadiu foarte bun de conservare. izvoarele reofile. O particularitate deosebită este prezenţa mlaştinilor mezo-oligotrofe şi oligotrofe la altitudini marii peste 1700 m. Poa granitica ssp. Ecositeme şi habitate În ceea ce priveşte diversitatea tipurilor de habitate caracterizate prin tipuri diferite de vegetaţie. Hieracium kotschyanum. tufărişurile cu jneapăn. Doronicum carpaticum. din legea 426/2001. prezent în ANEXA Nr. stâncăriile. Silene nutans ssp. etajelor de vegetaţie şi a expoziţiei sunt prezentate mai jos. cele mai bine reprezentate sunt: fâneţele.pyrenaica. Heracleum carpaticum. etc. Clasificarea şi acoperirea terenului conform sistemului Corine lancover. Dentaria glandulosa. pădurile de fag.disparilis. mlaştinile eutrofe. Symphytum cordatum. tufărişurile cu amestec de ienupăr şi jneapăn. mlaştinile oligotrofe (turbării). Festuca carpatica. Phyteuma vagneri. pădurile de amestec fag-molid. 2 TIPURI de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare. zonele umede ripariene. Ranunculus carpaticus. Phyteuma tetramerum. Festuca porcii. Dianthus tenuifolius. zonele umede create de izvoare de coastă. pajiştile alpine. cât şi harta principalelor tipuri de ecosisteme bazate pe o analiza a acoperirii terenului. tufărişurile de ienupăr. Trisetum fuscum.

Pe lângă aceste specii debază mai întâlnim: Populus tremula. gorunete-făgete (Fagus sylvatica) de dealuri ca specii lemnoase principale şi o serie de specii de amestec specifice şleaului: Tilia cordata. Vegetaţia forestieră din acest etaj este formată din gorunete (Quercus petraea). Prunus avium. tipul de sol.Tipuri de vegetatie În funcţie de factorii determinanţi. condiţiile climatice. Carpinus betulus. Acer pseudoplatanus. substratul litologic şi vegetaţia forestieră existentă au fost identificate următoarele etaje de vegetaţie: Etajul deluros de gorunete şi făgete – gorunete situat în zona de deal. altitudinea. Acer . În văile cu expoziţie nordică apar făgetele Fagus sylvatica. la altitudini cuprinse între 300-700m. panta şi expoziţia. iar pe pantele însorite domină Quercus petraea.

Sambucus nigra. Cetraria cucculata. Acer pseudoplatanus. Gentiana lutea. prin precipitaţii. Cel mai important rol pe care îl au jnepenişurile este oprirea eroziunilor provocate prin păşunat. Huperzia selago. Rosa canina. Rosa canina. Betula pendula. Geum montanum. Bucovina. care formează pajişti întinse în Munţii Pop Ivan. Etajul subalpin începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor. Festuca saxatilis. Şerban. Fraxinus excelsior. Plai şi pâlcuri pe Vf. Vegetaţia lemnoasă este formată în general din molidişuri pure (Picea abies). Salix caprea. Poloninca. Vegetatia forestiera din acestetaj este reprezentată de specii ca: Fagus sylvatica. Fraxinus excelsior. la altitudini cuprinse intre 7001200m. Acer pseudoplatanus. Etajul montan de amestecuri – este situat la limita superioară a munţilor. . Poloninca. Scabiosa lucida. Cele mai întinse jenpenişuri se întâlnesc pe următoarele masive: Pop Ivan. Gentianella lutescena. O importanţă deosebită prezintă stâncăriile calcaroase. Printre tufişurile caracteristice etajului subalpin se evidenţiază şi smârdarul. Din punct de vedere peisagistic are o importanţă deosebită mlaştina Tăul Băiţiei. Aici există bazinete cu potenţial torneţial ridicat – Valea Repedea (Vinderel). Alnus viridis pe culoarele de avalanşă de pe valea Repedea. Carpinus betulus. Homogyne alpina. Ulmus glabra. La marginea pădurilor apar asociaţii cu porumbar şi păducel. Salix alba. Abies alba. Picea abies. Festuca amethystina. Crataegus monogyna. Etajul montan numit şi etaj de limită joacă un rol foarte important pentru protecţia împotriva eroziunii solului şi viiturilor. reglează regimul hidrologic şi au o importanţă peisagistică şi sanitar-recreativă. Paltin. Pietrosu Bardăului. Salix caprea. Ca arbust mai semnificativ ca prezenţă este afinul (Vaccynium myrtillus). Etajul montan-premontan – face trecerea de la deal la munte.este situat la limita superioară a pădurii. aflată sub muntele Băiţa. Betula pendula. Salix caprea. Silene dubia. Achillea schurii. Calamagrostis villosa. Farcău. la altitudini de peste 1300m. Vaccynium myrilutus. la altitudini cuprinse între 1000-1400m. Gentiana punctata. Vaccynium myrtilis. Socolău. Larix decidua. Pe aceste stâncării au mai fost semnalate: Pedeicularis verticillata. Carduus kerneri. Ligusticum mutellina. Din categoria arbustilor cele mai răspandite specii sunt: Coryllus avelana. Etajul montan de molidişuri . cu flora caracteristică calcofilă. De-a lungul văilor se întalnesc frecvent Alnus glutinosa. Dintre speciile mai valoroase amintim: floarea de colţ .Leontopodium alpinum pe Farcău. Vegetaţia lemnoasă din acest etaj este formată din amestecuri de Fagus sylvatica. Şerban. Rosa canina. În compoziţia fitocenozelor edificate de Pinus mugo se întâlnesc alte specii alpine ca: Cetraria islandica. Valea Socolău. Din categoria arbuştilor cele mai des întâlinte specii sunt: Coryllus avelana. Pecealu.plataniodes. Cornus mas. Gentiana verna. Anemone narcissfolia. Phyteuma vagneri. Ca arbuşti avem: Coryllus avellana.

şi Eriophorum vaginatum. Drosera rotundifolia. mlastini ologotrofe (turbării) – edificate de Sphagnum sp. a temperaturii scăzute. Stachys palustris. Sunt prezente atât specii indicatoare de umezeală cât si specii ruderale: Caltha laeta. Vaccinium oxicoccos şi Andromeda polifolia. Fitocenozele stâncăriilor au slabă coeziune cenotică. numeroase plante sunt lipite pe stânci.. alpina şi ssp.Etajul alpin apare doar fragmentar.Dintre diptere. Primula minima. izvoare reofile – vegetaţia prezentă ca specie dominantă Caltha laeta alături de Cardamine impatiens. Filipendula ulmaria. Valeriana officinalis. Epilobium montanum.Smereceni . Asplenium septentriolnale. V. abrupturile. Silene dubia. Sedum fabaria. myrtillus V. Saxifraga bryoides. Aceste mlaştini prezintă o mare diversitate în startul muscinal. vitis idaea şi cele de caricet Carex rostrata. Valeriana montana. Epilobium parviflorum. Saxifraga aizoides. C. Rhodiola rosea. De asemenea sunt prezente şi specii tipice de pajişte alpină: Nardus stricta. Impatiens noli-tangere. Nevertebrate. Sedum acre. îndeosebi cele orientate spre nord. Cirsium oleraceum. Digitalis grandiflora. Vaccinium oxicoccos. Typha latifolia. cu diversitate relativ ridicată. latifoluim. curta. Valeriana tripteris. Datorită vânturilor puternice. familiile Dolichopodidae si Empididae s-au identificat 74 de specii dintre care 7 specii pentru prima data în România: • Rhaphium ensicome (Memgen 1824) . de-a lungul cursurilor de apă ce brăzdeză parcul. Caltha palustris. Aster alpinus. ocupând vârfurile munţilor celor mai înalţi şi stâncăriile. pe sol. mlaştini mezo-oligotrofe – prezintă în proporţii relativ egale speciile tipice de tinov Sphagnum sp. strânse în grupuri de indivizi: Campanula alpina. rare în România sau în Europa. ilvensis. În starul arboricol ponderea exemplarelor de Picea excelsior este mult mai mare decat a celor de Pinus mugo. E. Fauna Muntilor Maramuresului este o fauna caracteristica Carpatilor Orientali. Ecosistemele acvatice din Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt reprezentate de: • • • • zone umede ripariene. Aceasta biodiversitate variarta este îmbogatita de o serie de specii endemice. Festuca rubra.1968). Saxifraga cuneifolia.Repedea . tinutul Carpatilor Orientali (Calinescu. Festuca drymeia. Pulsatila alba. Carduus crispus. Sedum alpestre. cu o biodiversitate ridicata datorita factorilor ecologici existenti. cele mai cunoscute plante din aceste grupe sunt: Woodsia ilvensis ssp. Eriophorum vaginatum. Euphorbia villosa. Din punct de vedere biogeografic teritoriul parcului apartine cu toate speciile caracteristice zonei de Provincia Dacica.

Repedea Hilara albitarsis von Roser. Bistra. Rhopalopus femoratus (Linnaeus 1758) si Chlorophorus varius (Muller 1766) sunt semnalate pentru prima data în Maramures. broasca rosie de padure (Rana dalmatina). rezultatele fiind urmatoarele : s-au identificat 136 specii din 29 de familii. muscar gulerat (Ficedula albicollis). pitigoiul de bradet (Parus ater).cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix). buhai de balta (Bombina variegata). Au fost preluate si date din monografia rezervatiilor învecinate . ierunca(Tetrastes bonasia) – cât si prin ornitofauna tipica din zona montana a fagetelor si padurilor de amestec de rasinoase.Cârligatura. nâpârca (Anguis fragilis).Nivellia sanguinosa (Gyllenhal 1827) pe valea Cârligatura. codobatura dc munte (Motacilla cinerea) si codobatura alba (Motacilla alba). babete (zglâvoc) (Cottus gobio). cifre care dovedesc diversitatea lepidopterelor din zona.lostrita (Hucho hucho) sau cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) specie endemica pentrn Maramures.specie endemica pentru Carpatii Orientali si Sudeti. broasca râioasa (Bufo bufo). Lânga cursurile de ape sunt instalate specii caracteristice ca : mierla de apa (Cinclus cinclus). fluierar de munte (Tringa hypoleucos). boistean (PhoxiriLis phoxinus). numarul speciilor de pesti este mai mare datorita speciilor de pesti care intra din râul principal pentru depunerea icrelor ca: moioaga (Barbus peloponnensius petenyi). babete(Cottus poecilopus). . sopârla de munte (Lacerta vivipara).) nuntia Meigen 1838 . scobar (Chondrostoma nasus) si chiar specia monnment al naturii.Repedea . Ihtiofauna în cursurile superioare ale râurilor si pâraielor este saraca în specii dar datorita conditiilor ecologice sunt specifice.(Smereceni) În 1997. Reptilele sunt reprezentate pâna în prezent prin 6 specii care sunt: sopârla de câmp (Lacerta agilis). raritati faunistice pentru România . Clasa pasarilor este reprezentata prin specii caracteristice de munte. salamîzdra de munte (Triturus alpestris). salamazdra carpaticâ (Triturus montandoni) .Repedea (Poiana Smereceni) Empis (s. sarpe de casa (Natrix natrix). sarpele lui Esculap (Elaphe longissima). broasca rosie de munte (Rana temporaria). 1869) . între care si specia foarte rara în România . broasca raioasa verde (Bufo viridis).Paltin Empis (s. doua specii sunt trecute în lista losie (Anguis fragilis) si (Elaphe longissima). În rezervatia Pop Ivan au fost identificati 65 de taxoni.str. etc. În padurile de amestec apar si speciile specifice paduirilor de rasinoase ca : alunarul (Nucifraga caryocatactes). Frumusaua. dintre care. vipera(Vipera berus). Dintre amfibieni 8 specii sunt identitlcate cu siguranta: salamandra (Salamandra salamandra). În fagete speciile caracteristice sunt : ciocanitoarea spate alb (Dendrocopos leucotos).str.Pop Ivan si Cuzii din Ucraina. se colectează în această zonă 15 specii de Coccinellidae si 35 de Cerambycidae (Coleptera). specii reofile pretentioase la cantitatea de oxigen si foarte sensibile la gradul de poluare: pastrav indigen (Salmo trntta fario). În partea inferioara a râurilor de munte: Ruscova.• • • • • • Rhaphium rivale (Loew.Repedea . iar în rezervatia Kuzii 86. Dintre reptile cea mai frecventa si cea mai caracteristica golurilor de munte si fânetelor montane este sopârla de munte (Lacerta vivipara). lipan (Thymallus thymallus). 17 km amonte de Repedea. 1840 .) planetica Collm 1927 . etc. foarte valoroase calitativ.Repedea .Smereceni Argyra spoliata (Kowarz 1878) . precum si a golurilor de munte. Diaphorus halteralis (Loewl869) .Bistra . cocosul de munte(Tetrao urogallus). Lepidopterele au fost studiate în zona.

Aquila pomarina. etc. cu un areal restrâns. lupul (Canis lupus). Categorie Rezervaţie naturală.În padurile pure de molid speciile cele mai caracteristice sunt : cocosnl de munte (Tetrao urogallus). vânturel rosu (Falco tinnunculus). Lyrurus tetrix. uliul pasarar (Accipiter nisus). Pieoides tridactylus. Bubo bubo. ca: sorecarul (Buteo buteo). Corvus corax. categoria a III-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a diversităţii biologice. scatiu (Carduelis spinus). nu lipsesc specii trecute în Cartea Rosie a Europei ca râsul (Lynx lynx). Dintre speciile de pasari înca prezente în zona cu populatii viabile unele figureaza în lista rosie ca Aquila chrysaetos. forfecuta (Loxia curvirostra). Fauna de mamifere este de asemenea completa. ursul (Ursus arctos). vidra (Lutra lutra) etc. etc. care au disparut sau au devenit specii foarte rare. în fauna Europei. Acvila de munte (Aquila crysaetos) apare pe lânga alte specii de pasari rapitoare care cuibaresc în padurile de limita. are suprafaţă de 1 ha. nurca (Mustela lutreola). . etc. ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus). Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele Localizare Obiectivul este situat în localitatea Borşa.. uliul (Accipiter gentilis).

si degetăruţ . Mihailecu . Poiana cu Narcise Tomnatec Sehleanu Localizare Aceasta rezervaţie este situată în localitatea Repedea şi are suprafaţa de 100 ha. Vegetaţia acestei zone este tipică golului de munte.Cochlearia pyrenaica var. Descriere A fost propusă în anul 1994 ca rezervaţie floristică-peisagistică (poiană cu narcise) administrarea se face de către Parcul Natural Munţii Maramureşului.Descriere Rezervatia cuprinde stâncăriile Sâlhoi si două staţiuni cu populatie de lingurea . Vf.Gentiana clusii. Farcău . Fauna reprezentativă este ursul brun . corbul .Vf. deoarece este instituită ca zonă specială de conservare.Sus scrofa.Soldanella hungarica.Narcius radiiflorus (numite de localnici aiuţ de munte) in asociatie cu ghinţura . cerbul carpatin Cervus elaphus şi mistreţul . aici întâlnim o staţiune compactă de narcise . Poiana Sehleanu se află în partea sudică a Vf. situate pe malul drept al Văii Măguriţei caracterizata prin bolovănişuri de calcare eocene provenite din stâncile din amonte.Corvus corax. iar de sub acesta izvorăşte valea omonimă. borzaeana. categoria a IV-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a statiunii cu narcise aflata la cea mai inalta altitudine din judet. Categorie Rezervaţie naturală. Tomnatec care are înălţimea de 1618 m.Ursus arctos.Lacul Vinderel .

Carex rostrata. ochiul boului . Cornu Nedeii Ciungii Bălăsinei .Localizare Această arie naturală protejată este situată pe teritoriul administrativ al localităţilor Repedea şi Poienile de sub Munte şi are suprafaţa de 150 ha şi se află la altitudinea de 1700 m. Acesta are o lungime de 155 m. barba ungurului . adâncime maximă de 5.90 ha. Triturus montandoni. lăţimea maximă de 85 m. In apa lacului se găsesc şi alge din specia Mallomonas actinoloma var. Categorie Rezervaţie naturală. Lacul Vinderel este situat în şaua dintre Farcău şi Mihailec.Leontopodium alpinum. faunistică. Vegetaţia acestei zone este reprezentată prin următoarele specii: floarea de colţ .Hieracium alpinum. Rezervaţia este o creastă montană cu două vârfuri proeminente (Farcău. categoria a IV-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a diversităţii biologice.Crocus heufellianus. Descriere Aceasta a fost propusă în anul 1994 ca rezervaţie geologică.Eriophorum angustifolium.5 m. bumbăcariţă .Vaccinium uliginosum. Carex canescens.Triturus alpestris. branduşe de primavara . aceasta fiind o zonă plată. afin vânăt . Groapa Bologhii. vulturică . peisagistică şi administrarea rezervaţiei se face de către Parcul Natural Munţii Maramureşului. deoarece este instituită ca zonă specială de conservare.Dianthus carthusianorum. Mihailecu). Groapa Lupilor). cu relief glaciar în versantul nordic (Farcău) şi estic (Groapa Julii. rogoz .Aster alpinus. ce găzduieşte şi alte foste lacuri.Carex pauciflora. uşor înclinată spre vest. suprafaţă 0. Maramuresensis si tritoni .

Vâlcănescu. Şesuri. Cornul Nedeii şi Cearcănul Mestecăniş). . Haşmar. Stâna Sasului. Jupania). cu sectoare cu exocarst . Vegetaţia rezervaţiei este constituită 60% din păşuni de munte şi 40% păduri de conifere şi jnepenişuri (Jupania.ponoare.Tetrao urogallus. Prut şi o formează apele curgătoare Ţâşla.zona Fântâna Stanchii. izvoare carstice . Podul Cearcănului). categoria a IV-a UICN Scop Rezervaţia faunistică Cornu Nedeii Ciungii Bălăsinei are ca scop protejarea populaţiilor de cocoş de mesteacăn . Culmea montană a rezervaţiei este reprezentată printr-un substrat geologic variat (roci cristaline. Categorie Rezervaţie naturală. Descriere A fost înfiinţată în anul 1971 şi se află în administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului.Localizare Rezervaţia este situată în localitatea Borşa şi are suprafaţa de 800 ha. cel mai extins din Carpaţi. căldări glaciare (versantul nordic al Vf.Lyrurus tetrix. Jnepenişurile constituie habitatul cocoşului de mesteacăn. abrupturi calcaroase (Cearcănul. sedimentare şi eruptive). cocoş de mesteacăn Lyrurus tetrix. Reţeaua hidrografică este tributară celor trei bazine hidrografice Tisa. Fauna corespunzătoare este constituită din: cocoş de munte . Fauna reprezintă un motiv important pentru această arie naturală protejată. Someş. Bălăsâna.

mineral) Punct rosu 45 minute Staţie Făina – Valea Mihoaia – Borcut Mihoaia Punct albastru 1 ora Pasul Prislop – Cabana Fântâna Stanchii – Tarniţa Bălăsânii – Vf.Trasee turistice Traseu 1 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 2 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 3 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 4 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 5 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 6 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 7 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Staţia Bardău .Poienile de Sub Munte Banda rosie 10-11 ore Staţia Şuligu – Valea Şuligu – Borcut (izv. Prislopu Cataramei – Şaua Gâliu Banda rosie 8-9 ore Baia Borşa (centru) – Valea Secu – Refugiul Lucăceasa – Haitul Măcârlău (Valea Vaserului) Triunghi rosu 5-6 ore Cabana Coşnea – Stânişoara – Vf. Pecealu . Pietrosu Bardău . Mihailecu – Lacul Vinderel Banda rosie 4-5 ore a) Repedea – Chicera – Laba – Runea – Lacul Vinderel b) Valea Repedea – Canton silvic Repedea – Petriceaua – Lacul Vinderel Banda albastra 5-6 ore .Vf.Vf.Cabana silvică Coşnea .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->