Cazul Certesti ------------------Dan D.

Farcas Despre cazul Certesti s-a scris destul de mult in presa, s-au difuzat si reporta je televizate. Profitand de invitatia, care mi-a fost facuta de domnul Mihai Bad escu, sa insotesc in ziua de 12 august 1996 echipa de filmare a TVR1 la fata loc ului si sa fac comentarii, impreuna cu scriitorul Calin Turcu, la cele declarate de martori, am discutat cu numerosi localnici, conturandu-mi o parere personala asupra celor petrecute. In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 (in presa a aparut 7 spre 8!) plutonierul de p olitie Marian Mancu si paznicul Marcel Rusu isi faceau rondul prin comuna (satul ) Certesti (jud. Galati). In jurul orei 0.30, facandu-i-se foame, plutonierul Ma ncu vrea sa se abata pe acasa sa manance ceva. Locuinta sa este intr-un bloculet de un etaj, aflat pe partea cealalta a soselei asfaltate fata de postul de poli tie. Intrarea in bloc se face prin spate. Politistul urma sa lipseasca cel mult de zece minute; intre timp paznicul Rusu urma sa il astepte in strada. Abia a tr ecut plutonierul de coltul blocului cand a auzit un vajait ciudat si a simtit u n curent puternic de aer. S-a intors si a vazut pe sosea ceva care "improsca lum ini colorate albastrui-rosietice si care facea vum-vum". In primul moment crede ca e girofarul de la masina unui echipaj al politiei din Galati venit in control . Apropiindu-se a vazut ca obiectul era un OZN plutind deasupra soselei iar lang a el se misca un omulet cu infatisare neobisnuita. Striga "paza! Ca raspuns, Rusu , care se ascunsese, de frica, in santul de la marginea drumului, varat pe jumat ate sub un podet, la doi-trei metri de obiect, a scos capul din sant spunand: " dom' Marian Satana!". Paznicul Maricel Rusu declara ca imediat ce plutonierul "a dat coltul" mergand s pre locuinta sa, a aparut "o falfaiala de sus...". El statea rezemat de gard, de ci n-a vazut foarte bine aparitia obiectului. La inceput si-a zis ca-i defect ne onul de la iluminatul stradal. Si-a zis ca poate "il bate vantul". Obiectul a co borat usor, fara zgomot. Cand a zarit luminile, paznicul si-a zis ca e un echipa j de politie venit in control sau ceva in genul acesta si ca va avea "cu cine st a pana dimineata de vorba". S-a speriat abia cand a vazut ca obiectul nu s-a apro piat de pamant". El si-a zis ca "nu-i traba buna asta" iar cand au aparut si tre i umanoizi s-a ascuns in sant. Dupa propriile declaratii "cand i-am vazut cum er au, cand am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s de-ai nostri.. . apoi m-am speriat si am coborat in sant... (sa) ma ascund ca daca cumva... ca n-am vazut (asa ceva) in viata mea...". Obiectul, dupa descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea diamet rul de circa 5-6 metri si circa 2-2,5 metri inaltime. Un desen il infatiseaza cu o forma oarecum de palarie. OZN-ul plutea la circa jumatate de metru deasupra s oselei si se clatina usor. Avea de jur-imprejur un brau luminos "continuu", "ca un curcubeu" cu lumini albe, rosii, albastre (sau verzi in alte declaratii), car e palpaiau. Luminile nu au fost vazute rotindu-se dar erau "sterse asa..." si tr ecand unele intr-altele: "din verde pornea rosu...". Dedesubt obiectul avea o lu mina puternica, alba. Nici unul dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri. Inainte ca plutonierul sa plece de langa coltul blocului, OZN-ul a decolat perpe ndicular, "s-a urcat o data in sus", moment in care luminile sale au devenit mul t mai puternice, si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte mare, spre est. Dupa Maricel Rusu "a disparut cu o vijelie mare", "a luat-o intr-o directie care nici nu mi-am dat seama... ca a fost un timp scurt...". Felinarul de neon care asigu ra iluminarea stradala s-a stins in momentul decolarii, dar si-a revenit de la s ine, "fara sa puna nimeni mana", in circa jumatate de minut.

Fapturile umanoide au fost vazute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zarit una singura, si pe aceea din spate. Inaltimea lor a fost apreciata la cir ca un metru, poate mai mic, dar poate chiar mai mare ("ca un copil de sase ani") . Paznicul Rusu spune ca fapturile se invarteau in jurul navei boscorodind si bo lborosind neinteligibil, "ca ploaia intr-un burlan". Aveau, dupa descrierile con cordante ale celor doi martori, o infatisare de "avorton" (in sensul de "neimpli nit" cum se va preciza ulterior). Erau complet lipsiti de par (desi intr-o alta declaratie paznicul ii califica drept "parosi"; dar se pare ca a vrut doar sa ac centueze cat erau de urati). Aveau capul mare alungit spre spate si un fel de bu be, de ciuperci, pe crestet. Aratarile aveau urechi mari, clapauge, nu ascutite, mari cat palma unui om. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metaliz at; "imbracamintea lor, ca o fi fost imbracaminte sau ce-o fi fost, era... ca so lzii de pesti, asa stralucea...". Martorul Rusu declara ca n-a vazut daca omulet ii erau incaltati sau nu. Abdomenul era relativ mare si flasc. Bratele erau extr em de subtiri "cat doua degete" dupa aprecierea politistului Mancu, iar dupa ale lui Rusu "mainile erau aiurea dom'le, nici nu pot sa-mi dau seama... nu erau no rmali ca noi...". Martorii nu pot preciza daca fapturile mergeau sau pluteau dea supra solului, inclinand catre aceasta a doua varianta, in ciuda verosimilitatii scazute. Asa cum spune Maricel Rusu "nici nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... astia parca erau beti...". Nu au ramas urme pe sol. Un cires enorm aflat in locul respectiv a avut frunzele ofilite si fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroana, pe parte a in care se spune ca a aterizat si apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde. Se spune ca a doua zi dimineata au fost vazute pe jos frunze, crengi si fructe rupte. Exista un satean care afirma ca le-a rupt el. S e mai spune ca ar fi fost si alte urme, vazute de sateni dar sterse de ploaia to rentiala de a doua zi. Nu s-au facut determinari ale radioactivitatii sau alte m asuratori de acest tip. Plutonierul Mancu declara ca, dupa disparitia obiectului, "am mai stat cateva se cunde... omul era in marginea santului, l-am luat, am venit pe aici, nu stiam un de sa-l duc... el spunea ca-i este rau... l-am dus acolo pe iarba, unde-i semnul ala de circulatie... pe urma m-a intrebat - dom' Marian, ati vazut Satana?". Re venindu-si dupa incident, cei doi martori s-au decis totusi sa continue patrular ea. Dupa circa un sfert de ora, a aparut un tractorist - Nicu Chicos care se int orcea acasa. L-au oprit la control si l-au chestionat daca a vazut OZN-ul. Tract oristul declara ca plutonierul l-a intrebat ci-ca "ati vazut ceva? ", "ce sa vad? " prima data nu mi-am dat seama... dupa ce-a povestit dansul atunci am zis... "s tati asa ca si eu am vazut o lumina pe cer... dar ce-o fi fost, nu pot sa-mi dau seama" . Intr-adevar, el a vazut o lumina, impreuna cu sateanul Emil Bugeac din C arlomanesti, in timp ce erau cu combinele pe camp, la vreo trei kilometri de Cer testi, asteptand schimbul de noapte. Interviul facut peste o luna cu cei doi nu este insa foarte concludent. Lumina pe care au vazut-o trecuse oarecum paralel c u sediul de comuna, pe la orele zece jumatate - unsprezece. Era mai mare decat s telele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la indoiala daca n-a fost cumva un avion. Au existat si alte marturii concordante. Sateanul Gheorghe Ghenghea declara ca i n ziua si la ora respectiva urmarea, impreuna cu fiica lui, "Cerbul de aur" la t elevizor. Dintr-odata imaginea a inceput sa joace, s-a stins, s-a restabilit pen tru un moment, s-a stins din nou, dupa care s-a restabilit definitiv, fara probl eme. In casa nu ardea nici o alta lumina, deci nu si-a dat seama daca n-a fost c umva un deranjament general pe reteaua electrica. Martorul a iesit in curte cu g andul sa intrebe vecinii daca au avut si ei probleme dar aparent in jur totii do rmeau. Televizorul (color) era relativ nou si nu au fost probleme cu el nici pan a atunci nici dupa aceea. Satenii spun ca au fost si alte deranjamente in aparat ura electrica din zona dar nu am verificat daca aceste afirmatii se confirma sau nu.

Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia, aflat la circa 4 km nord-est de Certe sti, a fost trezit de latratul cainilor, in aceeasi noapte "pe la unu si douaspe minute era, chiar m-am uitat la ceas...". Privind pe fereastra, martorul a vazu t o lumina "foarte puternica" in curte, a iesit afara din dormitor s-o vada mai bine. Nu a vazut nici o sursa, doar "o raza foarte extinsa... o lumina deosebita , galben spre rosu... ceru' rosu si pamantu' rosu...". Lumina "era sus, la inalt ime" deasupra casei; era "o lumina cum n-am mai vazut... (desi) am saizeci si do i de ani... trei ani de armata am facut la aviatie...". Lumina era atat de puter nica incat ar fi putut citi ziarul la ea; nu avea o forma sau o sursa precisa ci invaluia totul. Razele veneau de undeva de sus "se revarsau... din partea apusu lui"; nu putea sa fie deci nici Luna. De altfel Luna nici nu era vizibila in per ioada aceea, iar lumina era cu totul alta decat lumina Lunii. Martorul s-a uitat daca animalele din ograda si acareturile sunt in ordine; "animalele erau in pic ioare, stateau, nu speriate, pasarile nu s-au auzit caraind sau cotcodacind... c ainii latrau intr-adevar...". Dupa ce a stat putin, a reintrat in camera, dar na trezit-o nici pe nevasta-sa nici pe cei doi nepotei... A stat asa vreo trei mi nute, la marginea patului, uitandu-se pe fereastra, gandindu-se "ce poate sa fie cu luminatia asta"... In momentul in care se gandea s-o trezeasca totusi pe nev asta-sa, a vazut ca lumina "s-a tot subtiat, s-a subtiat... asa usor, usor... sa zic ca trei minute ar fi durat pana a disparut lumina aia puternica si a ramas lumina noptii...". El precizeaza mai tarziu: "am vazut ca o ceata care se ridica la o inaltime oarecare si dupa aia se tot pierde in vazduh...". Exista si alte marturii care par sa ateste trecerea unui OZN prin zona in aceeas i seara, intre altele semnalarea profesoarei Felicia Constantin din Tulcea, bine mediatizata in zilele care au urmat. Credibilitatea martorilor este destul de ridicata. Plutonierul de politie Marian Mancu (circa 30 de ani) a fost tehnician veterinar, apoi a absolvit scoala de s ubofiteri de politie din Slatina; este casatorit, are doi copii si nu este cunos cut cu antecedente medicale. Majoritatea satenilor, inclusiv primarul Gheorghe N echifor, il considera o persoana serioasa, cu preocupari laudabile spre istorie si posedand o biblioteca destul de frumoasa. A avut initiative spre inzestrarea satului cu un monument al eroilor. Plutonierul declara sincer ca desi a auzit in ainte de OZN-uri, n-a crezut in existenta lor si nu l-a preocupat subiectul. Paznicul Maricel Rusu (41 ani) are doar sase clase, dar in realitate pregatirea sa este inferioara acestui nivel. El citeste foarte putin, nu-l intereseaza prob lemele stiintifice sau parastiintifice si in particular n-a auzit inainte mai ni mic despre fenomenul OZN. Era deci imposibil sa inventeze detaliile pe care le-a redat in marturiile sale si care sunt identice cu cele semnalate in numeroase a lte cazuri de intalniri de gradul III. Tocmai marea asemanare a celor relatate d e cei doi cu fenomenologia tipica binecunoscuta din sute de alte cazuri similare c itate in literatura (evident si diferentele de rigoare, intr-o proportie din nou tipica ), constatate fara prejudecati si patima, reprezinta o dovada foarte import anta pentru credibilitatea intregii istorii. E drept, ar fi fost recomandabile e xpertize suplimentare: psihiatrice si cu detectorul de minciuni. Ipoteza unei "i ntoxicari" este insa deosebit de improbabila. Martorii nu aveau pregatirea s-o r ealizeze atat de verosimil, iar incoerentele, din nou similare celor intalnite i n alte cazuri acceptate ca reale, ca si lipsa unei motivatii, par sa excluda si o interventie oculta, din afara comunei, care sa fi instrumentat incidentul. Maricel Rusu este un om cu frica lui Dumnezeu, fara a fi bigot sau macar practic ant. Aceasta explica si faptul ca prima sa ipoteza a fost ca l-a vazut pe Satana si sperietura care a urmat acestei constatari. N-a suferit de boli psihice, a f acut armata la geniu. Satenii nu-si amintesc sa mai fi mintit pana acum. Desi ma i bea uneori, nu a fost vazut niciodata beat in adevaratul sens al cuvantului. C u putin timp inainte de intamplarea in cauza mana paznicului a fost muscata de u n cal; drept urmare martorul a fost in tratament medical care i-a impus sa se ab

tina de la alcool doua luni de zile, inclusiv in perioada respectiva, deci nu ba use in seara aceea. Rana, urata, era evidenta si in perioada in care s-a facut i nterviul. Au existat si unele contestatii, e drept minoritare. O profesoara de matematica din localitate spunea - "cum de eu n-am auzit si n-am vazut nimic, desi nu dorme am la ora aceea?". Un altul spune ca obiectul era de fapt "Mercedes"-ul sau care a fost confundat cu un OZN. S-a spus chiar ca politistul a facut presiuni asupr a unor sateni "sa spuna ei de OZN". Din pacate o parte din contestatari sunt per soane sau rude ale unor persoane carora politistul le-a intocmit anterior acte p entru diverse contraventii. S-a mai spus ca OZN-ul n-ar fi putut ateriza din cauza firelor electrice si de t elefon de pe ambele parti ale soselei, fire care si traverseaza drumul din loc i n loc. Obiectia nu sta in picioare; la dimensiunile descrise, OZN-ul putea ateri za si decola comod. Intamplarea de la Certesti are deci suficiente argumente pentru a fi calificata drept o intalnire de gradul III. Dar ne putem pune o justificata intrebare - nu cumva a fost chiar mai mult? De pilda o intalnire de gradul IV?. Un prim argume nt ar putea fi faptul ca in zilele care au urmat incidentului plutonierul Mancu s-a simtit slabit si lipsit de chef; a declarat ca i-e teama sa nu fi fost iradi at. Paznicul Rusu a avut cosmare. Declara ca "la vreo doua nopti i-am visat... v isam asa cum stateam in sant", dupa care se trezea inspaimantat din somn. El ada uga "nu ma speriam daca nu-i vedeam asa urati... da' in halul cum i-am vazut... eu m-am speriat...". Am incercat sa aflu daca cei doi au avut sentimentul unei lacune de timp. Aparen t, nici unul dintre ei nu crede sa fi existat vreun indiciu in acest sens, ceea ce bineinteles nu inseamna ca o astfel de lacuna nu putea exista. Pentru o dovad a ar fi fost insa nevoie de o jalonare foarte precisa a evenimentelor in desfasu rarea lor. Din pacate plutonierul Mancu declara ca "n-aveam ceas la mine; nu-l p ort ca mi s-a rupt bratara... Rusu, care nu avea nici el ceas, crede ca a vazut obiectul "nici doua minute... zic doua minute... cand a aparut plutonierul, ei a u si zburat...". Nu au fost capabili, nici unul, sa jaloneze mai exact scurgerea evenimentelor. Totusi au existat anumite lacune in continuitatea evenimentelor. Nici unul dintr e martori nu-si aminteste sa fi vazut fapturile coborand din OZN sau urcand la l oc; nici nu-si pot explica pe unde ar fi putut cobori sau urca o data ce nu au v azut usi sau alte cai de acces. Maricel Rusu declara "n-am vazut pe unde-or cobo rat... ei se-nvarteau de-acuma...". La plecarea obiectului situatia s-a repetat, astfel incat in momentul in care OZN-ul si-a luat zborul omuletii pur si simplu nu mai erau acolo fara ca cineva sa-i fi vazut urcand in obiect. Acelasi martor declara: "ei au disparut, dar n-am bagat de seama in ce fel au disparut... nu s tiu pe unde au intrat, dar eu nu i-am vazut intrand...". Plutonierul Mancu recun oaste ca nici el nu-si poate explica disparitia omuletilor. Observarea a durat, dupa aprecierea sa, doar patru-cinci secunde... Exista in literatura numeroase cazuri similare, in care martorii au avut impresi a ca o intalnire de gradul III a durat doar cateva secunde sau minute, ca ulteri or, de pilda sub regresie hipnotica, sa iasa la iveala o intalnire de gradul IV mult mai lunga. Pentru a trage o concluzie, s-ar fi impus o examinare a martoril or prin regresie hipnotica sau proceduri echivalente. Din pacate ele nu sunt inc a la indemana investigatorilor din tara noastra. O alta curiozitate revelata de vizita facuta la Certesti a fost ca au iesit la i veala numeroase alte observatii foarte interesante ale unor OZN-uri, care n-au f ost raportate nicaieri si asupra carora nu mai insistam aici. Ele ar fi ramas ne cunoscute daca incidentul principal nu le-ar fi "starnit". Ne putem gandi cate c

azuri similare exista in diverse zone ale tarii noastre.