Sunteți pe pagina 1din 9

Cercetarea stiintific , in forma actual este o activitate recent , ea intrand in sfera stiintei dar si in viata societ tii.

Aceasta presupune adunarea de informa ii, fapte, provocarea unor fenomene, modificarea condi iilor de producere, decantarea datelor, analiza, prelucrarea, evaluarea. Obiectul unei cercet ri l constituie o problem , un fapt social,pedagogic pe care cecet torul l identific si l delimiteaz din ansamblul structural din care face parte, cu inten ia de a-i da o explica ie plauzibil si de a ob ine date certe privind functionalitatea sa. Cercetarea pedagogic este definit ca fiind o strategie proiectat si realizat n scopul de a surprinde rela ii si fapte noi ntre componentele ac iunii educa ionale si de a elabora, pe aceasta baz , solu ii optime pentru problemele procesului educa ional. Cercetarea pedagogic este un demers ra ional, organizat n vederea surprinderii rela iilor func ionale si cauzale dintre variabilele ac iunii educa ionale practice. Principalele functii ale cercet rii sociale sunt: func ia constatativ ; func ia descriptiv ; func ia ac ional ; func ia informa ional ; func ia ameliorativ ; func ia corectiv ; func ia de dezvoltare. TIP DE CERCETARE: I.a)cercet rile cantitative se bazeaz pe m surarea numeric a unor aspecte specifice ale fenomenelor studiate. b).cercet rile calitative acoper o mare varietate de abord ri, dar nu se bazeaz pe m sur ri numerice. Referitor la metodele utilizate, specifice modelului cantitativist sunt experimentul si ancheta pe baz de chestionar standardizat (metode si tehnici structurate), n timp ce modelul calitativist apeleaz cu prec dere la observa ia participativ si interviul intensive (metode si tehnici nestructurate). Dup esen a si obiectivele cercet rii, se disting trei tipuri de cercetare: cercetarea fundamental , cercetarea aplicativ si cercetarea de dezvoltare. II.a).Cercetarea fundamental se caracterizeaz prin aceea c deschide noi orizonturi asupra fenomenelor, proceselor investigate. Este cercetarea cu scop general de cunoastere, f r un scop practice imediat; b),Cercetarea aplicativ /aplicat este articulat nemijlocit de practic , de realizarea unei aplica ii imediate pentru a r spunde necesit ilor practice ale societ ii. c).Cercetarea de dezvoltare sau opera ional vizeaz implementarea rezultatelor oric rui tip de cercetare (fundamental si aplicativ ), adaptarea concret a inova iilor propuse la condi iile proprii ale unei organiza ii, institu ii scolare, grup scolar. III.a). cercet rile constatative, ce urm resc cunoasterea si descrierea riguroas a unei anumite situa ii, proces de instruirenv are sau a factorilor implica i b). cercet ri ameliorative care si propun s verifice eficien a unor interven ii, inova ii n cresterea randamentului scolar, n optimizarea rela iei profesor elev, n stimularea procesului de socializare a copilului, de dezvoltare a poten ialului s u creative IV.a). Cercet rile observa ionale (neexperimentale) se efectueaz de c tre un observator care, de obicei, este agentul ac iunii educa ionale (nv torul, educatoarea, profesorul). El si propune s urm reasc diferite aspecte ale activit ii de predarenv areevaluare desf surate, n vederea desprinderii unor concluzii, constat ri de natur psihopedagogic .

b). Cercet rile experimentale constau n declansarea unor ac iuni educa ionale originale n vederea descoperirii unor rela ii cauzale si a unor legit i dup care se desf soar procesul educa ional. Rezultatele sunt nregistrate si prelucrate pentru a demonstra eficien a lor educativ . urm toarele etape n proiectarea si desf surarea cercet rii: identificarea si formularea unei probleme; documentarea n vederea cunoasterii stadiului de rezolvare a problemei prin raportarea la o teorie mai general ; construirea modelului de analiz : formularea obiectivelor si ipotezelor, opera ionalizarea conceptelor propuse, precizarea nivelului si a modului de m surare a segmentului selectat din realitatea investigat ; construirea esantionului; selectarea si aplicarea metodelor si tehnicilor de colectare a informa iilor; prelucrarea si interpretarea datelor; formularea concluziilor. 1.Problema de cercetare trebuie s ndeplineasc mai multe condi ii, dintre care re inem: claritatea, fezabilitatea, pertinen a Claritatea vizeaz precizia si formularea concis a ntreb rii. Fezabilitatea vizeaz caracterul realist, posibilitatea realiz rii demersului pe care ntrebarea l las s se ntrevad . Calit tile de pertinent vizeaz registrul (descriptiv, explicativ, normativ) care eviden iaz problema de plecare. Aceasta trebuie s constituie cu adev rat o problem , s abordeze studierea unor fapte, fenomene, situa ii reale. 2.Alegerea resurselor bibliografice: -realizarea unei selectii, -apelarea la resurse primare, autentice -organizarea lecturii (citire progresiva, lectura exegetica, redactarea rezultatelor, compararea textelor) -reflectia personala -realizarea unor schimburi de idei 3. Construirea modelului de analiz -definitivarea problematicii cercet rii -adopt un cadru teoretic ce corespunde temei respective si expliciteaz propria problematic : -explicitarea propriei problematici. -formularea obiectivelor si a ipotezelor cercetarii Ipoteza reprezint un enun despre rela ia dintre dou sau mai multe variabile, leg tura dintre variabile fiind probabil . n general, n structura ipotezei se reg sesc: o unitate (ex. grup, institu ie, societate), o variabil (ex: inteligen , coeziune) si un set de valori ale variabilelor (ex: excep ional , nalt , medie etc.). n formularea ipotezei trebuie respectate cteva cerin e, pe care le sintetiz m astfel: ipoteza trebuie exprimat clar, f r echivoc, n termeni func ionali viznd cu exactitate ac iunea, previziunea, calitatea si cantitatea urm rit ; s fie nou , original ; s fie specific si testabil , verificabil cu ajutorul procedeelor obiective; s fie plauzibil , n acord cu cunostin ele verificate anterior;

s aib coeren extern si intern (s nu con in elemente contradictorii); s aib caracter probabil despre esen a, intercondi ionarea, cauzalitatea fenomenelor si proceselor socioumane, educa ionale; s permit validarea sau infirmarea ei; s fie direct raportat la fapte empirice, la metodele de cercetare si testare cunoscute; s poat fi usor cuantificat . Ipoteza specific formuleaz presupunerea c toate modific rile ce se produc, precum si diferentele la sfrsit s-ar datora factorului experimental controlat de cercet tor. Ipoteza nul presupunem c modific rile si diferentele constatate s-ar datora unor factori ntmpl tori, aleatori, necontrolati de c tre cercet tor. Variabila dependent modific rile ce s-au produs si care urmeaz s fie m surate si explicate. variabil independent invocat (de exempu, variabilele gen, vrst , specializarea etc). 4. Construirea esantionului -Prin esantion se ntelege num rul de cazuri alese dintr-o populatie pentru a fi supuse investigatiei; -esantionarea trebuie s r spund unor cerinte statistice privind reprezentativitatea, omogenitatea, m rimea esantionului, rigoarea sporit . -cercetarea se poate desfasura si asupra unui lot/esantion parcurgand urmatoarele etape: testarea initiala, introducerea factorului experimental de progres, retestarea elevilor. 5. Aplicarea metodelor si tehnicilor de colectare a datelor. Desi majoritatea lucr rilor de specialitate eviden iaz observa ia si experimentul ca principale metode de investiga ie, nu trebuie neglijat aportul celorlalte metode si tehnici precum: convorbirea, ancheta pe baz de chestionar si interviu, studiul documentelor, analiza de continut, tehnicile sociometrice. 6. Prelucrarea si interpretarea datelor -ordonarea si gruparea datelor -reprezentarea grafica -calcularea indicilor statistici(media aritmetica) -compararea rezultatelor asteptare cu cele obtinute -studierea legaturii dintre procese -cercetarea si precizarea semnificatiilor. 7. Redactarea lucr rii. Cercetarea stiintific realizat se finalizeaz prin elaborarea unei lucr ri.( recenzia, comunicarea stiintific , studiul, teza de doctorat, raportul de cercetare, lucrarea metodico-stiintific pentru obtinerea gradului I, lucrarea de licent , volume ample). Metoda (gr. methodos mijloc, cale, mod de expunere) este definit ca un demers rational pentru descoperirea adev rului sau rezolvarea unei problem Metodica este definit (de acelasi autor) ca un sistem de prescrip ii, procedee, tehnici, mijloace prin care se concretizeaz aplicarea unei metode sau unui grup de metode; modelul concret de lucru n cercetare. Tehnica (gr tekn) este definit n general, ca ansamblu de prescrip ii metodologice (reguli, procedee) pentru o ac iune eficient . clasificare a metodelor: 1. Nicola(1996) delimiteaz urm toarele grupe: a) metode de descriere si m surare a diferitelor aspecte si manifest ri ale faptului pedagogic; b) metode actional experimentale;

c) tehnicile corela ionale; d) metode matematico statistice. 2. Laz r Vl sceanu (1988) distinge: metode pentru culegerea datelor si tehnici de prelucrare a datelor. La rndul lor, metodele de culegere a datelor se clasific n metode intensive si extensive. 3). Cornel Havrneanu (2000), lund drept criteriu de clasificare gradul de control exercitat asupra situa iei de cercetare a fenomenului studiat, realizeaz urm toarea clasificare: a) metodele istorice: cercetarea istoric si studiul de caz; b) metodele descriptive: observa ia sistematic , metoda corela ional , metoda utilizat n studiile genetice si metoda utilizat n situa iile ex post facto; c) metoda experimental . 4). Septimiu Chelcea (2007) realizeaz o sintez a clasific rilor metodelor de cercetare n stiin ele sociale si comportamentale dup mai multe criterii: dup criteriul temporal, metode transversal si metodele longitudinale dup gradul de interven ie a cercet torului asupra obiectului de studiu , metode experimentale, metode cvasiexperimentale si metode de observa ie dup num rul unit ilor sociale luate n studiu, exist metode statistice si metode cazuistice. dup locul ocupat n procesul investiga iei, sunt metode de culegere a informa iilor, metode de prelucrare a informa iilor metode de interpretare a datelor cercet rii 1. Observatia- const n urm rirea intentionat si nregistrarea exact , sistematic a diferitelor manifest ri comportamentale ale subiectului uman (grupului) asa cum se prezint ele n mod natural. Putem vorbi de o observa ie spontan , la nivel cotidian, f r o inten ie specific si observa ia stiin ific , sistematic realizat cu scopul expres de a culege date cu caracter stiin ific, utiliznd mijloace specifice; ea este efectuat de c tre persoane cu preg tire special . n cadrul observa iei stiin ifice (sistematice) se disting dou mari tipuri: observatia structurat (cantitativ ) pe baza grilei de categ comportamentale si observatia nestructurat (calitativ ), care de obicei este cea participativ . La rndul s u, Zlate (1994) realizeaz urm toarea clasificare a formelor observa iei: a) dup orientarea actului observa ional: autoobserva ia (orientat c tre surprinderea particularit ilor propriului comportament) si observa ia propriu- zis (orientat c tre observarea manifest rilor comportamentale ale altor persoane); b) dup prezen a sau absen a inten iei de a observa: ocazional (ntmpl toare, f r a respecta anumite reguli) si sistematic (apeleaz la un proiect care i reduce cmpul); c) dup prezen a sau absen a observatorului: direct ; indirect ; cu observator uitat, ignorat ; cu observator ascuns ; d) dup implicarea/nonimplicarea observatorului:pasiv si participativ ; e) dup durata observ rii: continu si discontinu ; f) dup obiectivele urm rite: integral ;selectiv Referitor la con inutul observa iei, Zlate consider c acesta este reprezentat de simptomatica stabil si simptomatica labil Observatia este metoda cel mai des utilizat n cunoasterea manifest rilor comportamentale ale prescolarilor, elevilor, studen ilor, furniznd informatii bogate si variate. Aplicarea eficient a observa iei presupune parcurgerea urm toarelor etape: preg tirea cercet torului n vederea realiz rii observa iei; (documentarea, selectarea instrumentelor, tehnicilor etc.); observarea propriu-zis ; analiza, prelucrarea i interpretarea datelor ob inute.

Calitatea observa iei depinde de o serie de factori, dintre care enumer m: particularit ile psihoindividuale ale observatorului (concentrarea aten iei, sesizarea esen ialului etc.); ecua ia personal a observatorului: tip descriptiv, tip evaluativ, tip erudit, tip imaginativ i poetic; caracteristici ale percep iei: selectivitatea ei, factorii sociali ce o pot modela i deforma (M. Zlate, 1994). Unii observatori sesizeaz raporturile, rela iile dintre faptele observate, al ii consider faptele ca fiind independente. Pentru a limita sau elimina efectele deformatoare ale acestor factori i pentru a spori calitatea observa iei se recomand respectarea unor condi ii dintre care re inem: stabilirea clar , precis a scopului, a obiectivului urm rit; selectarea formelor observa iei ce vor fi folosite, a condi iilor i mijloacelor necesare; caracterul selectiv al observa iei; elaborarea unui plan n func ie de care se va desf ura observa ia; consemnarea imediat a datelor observa iei, n sintez , urmnd ca apoi acestea s fie detaliate; desf urarea observa iei n condi ii ct mai variate; efectuarea unui num r optim de observa ii; observa ia s fie maximal discret , persoana n cauz s nu- i dea seama de aceast situa ie; datele ob inute s fie confruntate cu cele ob inute prin alte metode. Alte condi ii pe care trebuie s le ndeplineasc o bun observa ie vizeaz : utilizarea unor repere de control reiesite din observa iile anterioare ale cercet torului, din experien a sa personal de via sau din lucr rile de specialitate; folosirea unor modalit i de evaluare a observa iilor efectuate care s permit nregistrarea facil a datelor si apoi compararea lor. utilizarea grilelor de observa ie Instrumente de observa ie - fi a de observare poate fi de tip descriptiv, n care ponderea o de ine prezentarea faptelor, urm rindu-se ndeosebi selectarea i nregistrarea celor mai importante, semnificative date, aspecte cu privire la obiectivul urm rit. - grila de observare, o list de rubrici care nlesnesc nregistrarea i clasificarea datelor brute ; astfel, observa ia nu se reduce la o simpl percep ie a faptului brut, nu se limiteaz la simpla nregistrare de date, ci se prelunge te ntr-un act de clasificare, ntr-un proces de conceptualizare (adic ncadr m informa ia culeas n anumite concepte). 2.Studiul de caz este o investiga ie prin care se cerceteaz un fenomen contemporan n contextul s u de via real , n special cnd grani ele dintre fenomen si context nu sunt foarte bine delimitate. niveluri/planuri de abordare a studiul de caz: - la nivelul cunoasterii commune -la un nivel mai avansat de sistematicitate se afl cazurile profesionale, pe domenii -la nivelul cunoasterii stiin ifice clasificarea studiilor de caz realizat de Stake( 1994): -studiul de caz intrinsic -studiul de caz instrumental -studiul de cazuri multiple (colective) n redactarea studiilor de caz, R. K. Yin (2005, 177-180) recomand urm toarele patru formate scrise: -studiul clasic al unui singur caz -studiul cazurilor multiple de tip classic -studiul unui singur caz sau al unor cazuri multiple de tip ntrebare-r spuns -studiul cazurilor multiple de tip analiz comparativ

n alegerea structurii compozi ionale a studiilor de caz trebuie avut n vedere scopul urm rit, fiind descrise urm toarele structuri: liniar-analitic ; comparativa; cronologica; de construire a teoriei; n suspans; nesecvential . Metoda cazului este prin excelen o metod activ (pentru c antreneaz spiritul fiec rui cursant), dar si o metod de grup Cazul este o descriere a unei situa ii reale, concrete care implic personaje, ntmpl ri, atitudini, opinii si comportamente, astfel nct s creeze o problem ce se cere a fi diagnosticat , analizat si rezolvat . Poate deveni caz o situa ie care ndeplineste urm toarele condi ii: s fie autentic , adic situa ia s fie concret , luat din realitate, din via asa cum s-a petrecut; s presupun urgen a interven iei, adic s fie o situa ie problem care suscit interesul pentru a fi analizat , diagnosticat , rezolvat ; s fie legat de preocup rile grupului, de mediul lor de via , profesional, astfel nct participan ii la rezolvarea cazului s de in informa iile necesare si s g seasc solu ii de rezolvare; s fie prezentat clar si complet, s con in toate informa iile necesare pentru a fi solu ionat . Etapele unui studiu de caz: 1. Prezentarea cazului scris, nregistrat sau filmat. 2. Cercetarea materialului de c tre elevi si solicitarea de c tre conduc torul grupului a opiniilor, impresiilor, judec ilor participan ilor. 3. Revenirea la faptele si la informa iile disponibile pentru analiza lor propriuzis 4. Extragerea unor concluzii generale, cu valabilitate si n alte situa ii de via (cazuri similare). furnizeaz informa ii despre procesele psihice si unele tr s turi de personalitate ale elevilor prin prisma obiectiv rii lor n produsele activit ii. Produsele activit ii pot fi cercetate att n procesul lor de definitivare, ct si n forma lor finit . Alte informa ii ob inute prin intermediul acestei metode vizeaz : stilul realiz rii; nivelul si calitatea cunostin elor, deprinderilor; caracteristicile observa iei; capacitatea de concentrare a aten iei; profunzimea n elegerii diferitelor material cercetate; spiritul de independen si ini iativ ; capacitatea de reprezentare; capacitatea de aplicare n practic a cunostin elor teoretice; bog ia vocabularului si precizia lui; unele tr s turi temperamentale si caracteriale etc. Analiza psihologic a acestor produse ale activit ii trebuie realizat dup o serie de criterii, cum ar fi: originalitatea, utilitatea, corectitudinea, complexitatea, expresivitatea, progresul nregistrat de la o etap la alta. 4. Metoda convorbirii Convorbirea se desf soar ca o conversa ie ntre dou persoane, dup anumite reguli metodologice, prin care persoana abordat ofer anumite informa ii la o tem anterior fixat . Convorbirea presupune: o rela ie direct , de tipul fa n fa ntre cercet tor si subiect; sinceritatea subiectului, evitarea r spunsurilor incomplete, a celor deformate n mod voluntar, a r spunsurilor de fa ad prin care subiectul ncearc s impun celorlal i o aparen pozitiv ; subiectul s fie capabil de efort de gndire, de introspec ie, de autoanaliz si autoapreciere; tactul si abilitatea cercet torului de a se face pl cut, de a inspira ncredere ob innd astfel o angajare autentic a subiectului n convorbire; captarea si men inerea interesului subiectului, a colabor rii sale; capacitatea empatic a cercet torului , transpunerea sa n st rile psihice ale subiectului pentru o mai bun n elegere a modului n care acesta gndeste, simte, evalueaz , ac ioneaz . Exist mai multe forme de convorbire, frecvent ntlnite fiind urm toarele: convorbirea standardizat , structurat ; convorbirea semistandardizat ; convorbirea liber , spontan . condi ii: alc tuirea prealabil a protocolului convorbirii, a unui ghid de interviu;

3. Metoda analizei produselor activit

ii si a cercet rii documentelor scolare

evitarea ntreb rilor directe, frontale ce ar genera r spunsuri formale; respectarea personalit ii subiectului si motivarea particip rii sincere a acestuia la convorbire; cercet torul trebuie s dispun de competen psihosocial , rela ional (tact, intui ie, empatie, sociabilitate); consemnarea r spunsurilor imediat dup ncheierea convorbirii; reconstituirea am nun it a protocolului si confruntarea datelor cu informa iilor ob inute prin alte metode, pentru a contracara eventualele neajunsuri. Marele avantaj al convorbirii const n faptul c permite recoltarea unor informa ii numeroase, variate si pre ioase despre motivele, aspira iile, tr irile afective etc., ntr-un timp relativ scurt. 5. Metoda biografic este considerat ca o variant a metodei studiului de caz, cu men iunea c ea se bazeaz pe cercetarea vie ii si activit ii individului n vederea cunoasterii istoriei personale, necesare n stabilirea profilului personalit ii sale, precum si pentru explicarea comportamentului actual al persoanei. tipurile mai semnificative de biografii sociale sunt: a) biografii spontane, neprovocate (oamenii povestesc/ consemneaz traiectoria vie ii lor nu la solicitarea cercet torului, ci din alte ra iuni); b) biografii provocate de c tre cercet tor, care pot fi nedirijate (subiectul relateaz ce crede de cuviin ) si dirijate (pe baza unui ghid). Dup form , biografiile sociale sunt vorbite si scrise. elaborarea biografiilor au fost desprinse cinci genuri : biografia obiectiv ; biografia de tip eruditistoric; biografia de tip eruditartistic; biografia narativ ; biografia fic ional 6. Metoda experimentului este apreciat ca cea mai important metod de cercetare, deoarece furnizeaz date precise si obiective. dou aspecte sunt esen iale pentru experiment: capacitatea acestuia de a verifica ipotezele cauzale si posibilitatea pe care o ofer pentru a controla situa iile experimentale. Factorul cu care opereaz si pe care-l variaz experimentatorul constituie variabila independent , iar modific rile ce s-au produs si care urmeaz s fie m surate si explicate constituie variabila dependent . Variabile intermediara care leaga cele doua variabile. etapele cercet rii: 1.Delimitarea si formularea problemei ce urmeaz a fi elucidat ; 2. Formularea ipotezelor; 3.Stabilirea variabilelor 4.Pretestarea pentru a ne asigura c to i subiec ii au n eles sarcina experimentului 5.Stabilirea situa iei experimentale 6.Constituirea esantionului experimental si de control 7.Administrarea factorului experimental pe esantionul experimental. 8.Faza nregistr rii, prelucr rii, analizei si interpret rii rezultatelor si a stabilirii diferen elor: 9.Redactarea raportului de cercetare. dac vrem s verific m superioritatea unei strategii didactice trebuie parcurse cteva etape: testarea ini ial a grupului experimental si a grupului martor n vederea evalu rii nivelului dezvolt rii intelectuale sau numai a nivelului cunostin elor asimilate; introducerea factorului de progres, respectiv a noii strategii de predare-nv are n lotul experimental retestarea (testarea final ) celor dou grupuri prin aplicarea probelor folosite n evaluare ini ial si compararea performan elor pentru eviden ierea rolului factorului de progres n stimularea randamentului scolar, sau n dezvoltarea intelectual a elevilor.

7. Metoda anchetei Considerat o metod complex de cunoastere stiin ific a opiniilor, atitudinilor,

aspira iilor, comportamentelor, trebuin elor, motiva iei, ancheta poate fi realizat pe baza chestionarului si a interviului. Chestionarul este definit ca un sistem de ntreb ri elaborat n asa fel nct s ob inem date ct mai exacte cu privire la o persoan sau un grup social Ancheta pe baz de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode si implic parcurgerea mai multor etape: stabilirea obiectului anchetei, a problemei de cercetat; documentarea; formularea ipotezei; determinarea popula iei (a universului) anchetei si esantionarea; alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului; pretestarea (pentru a vedea dac chestionarul a fost bine elaborat); redactarea definitiv a chestionarului; alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei opera ii operatorii de anchet - sau prin autoadministrare); recoltarea si prelucrarea informa iilor; analiza rezultatelor ob inute n raport cu obiectivele formulate; redactarea raportului final de anchet /cercetare. Clasificare: 1. dup con inutul informa iilor: chestionare de date factuale si chestionare de opinie; chestionare special, chestionare omnibus 2. Dup forma intreb rilor, se disting: chestionare cu intreb ri inchise; chestionare cu intreb ri deschise si chestionare cu intreb ri inchise si deschise (mixte). 3. Dup modul de aplicare, chestionarele se clasific in chestionare autoadministrate (aplicarea si inregistrarea r spunsurilor este realizat de c tre subiec ii esantionului investigat) si administrate de c tre operatorii de anchet . Astfel, n structura chestionarelor, dup func iile ndeplinite, ntreb rile pot fi: ntreb ri introductive, de contact, de spart ghea a, de obicei ntreb ri nchise la care subiectul trebuie s r spund f r mari eforturi ntreb ri de trecere sau tampon ntreb ri filtru -bifurcate, separ sensurile pro si contra din r spunsurile subiec ilor ntreb rile de ce? au func ia de a solicita explica ii privind diferitele opinii exprimate. ntreb rile de control verific fidelitatea si consisten a opiniei exprimate; ntreb ri de identificare n formularea ntreb rilor, trebuie respectate o serie de cerin e dintre care re inem cteva: fiecare ntrebare s vizeze o singur problem ; evitarea ntreb rilor duble; ntreb rile s fie clare, simple, corecte din punct de vedere gramatical, respectnd topica frazei/propozi iei; evitarea cuvintelor cu o puternic rezonan afectiv si a celor cu grad mare da ambiguitate; evitarea nega iilor; evitarea sintagmelor greoaie, tehniciste, cu grad sporit de abstractizare si generalitate; evitarea ntreb rilor ipotetice si a celor tenden ioase;

utilizarea (cnd este cazul) a tehnicii persoanei a treia, prin interogarea n leg tur cu al ii, nu cu propria persoan interviul ca o tehnic de ob inere, prin ntreb ri si r spunsuri, a informa iilor verbale de la indivizi si grupuri umane n vederea verific rii ipotezelor sau pentru descrierea stiin ific a fenomenelor socioumane caracteristicile sale: - interviul implic ntotdeauna ob inerea unor informa ii verbale; - convorbirea reprezint elementul fundamental n tehnica interviului; - interviul reprezint o interac iune psihologic si social ; - interviul nu presupune cu necesitate o rela ie ntre dou persoane (vezi interviul de grup); - utilizarea sa n cercetarea din domeniul stiin elor socioumane trebuie s conduc la stabilirea rela iilor dintre variabile, la testarea ipotezelor; - utilizarea anchetei prin interviu se recomand cnd trebuie studiate comportamente dificil de observant Focus grupul (focus group) mbin caracteristicile interviului centrat cu cele ale interviului de grup. Analiza de con inut