Universul poetic la Blaga - Universul poetic blagian - tema timpului infinit, tema trupului ca inchisoare a sufletului, somnul si tacerea,

ca modalitati de atingere a absolutului

Lucian Blaga

S-a nascut la 5 mai, 1895, in satul Lancram, Alba; fiul preotului Isidor Blaga. Studiile: Scoala primara la Sebes, gimnaziul si liceul la Brasov (liceul Andrei Saguna) si la Sibiu Seminariul Teologic. Din 1917 studiaza filozofie la Viena, unde-si ia si doctoratul. Revenind in tara intra-n publicistica , fiind redactor la Cultura din Cluj, si la Banatul la Lugoj. Din 1926 intra in diplomatie, facand parte din corpul diplomatic romanesc din Varsovia, Viena, Praga, Lisabona si Berna. Paralel elaboreaza o valoroasa opera politica si filozofica, recunoscuta prin intrarea in Academie in 1937. Cu acest prilej rosteste discursul de receptie Lauda satului romanesc. In 1938 este numit profesor universitar la catedra de filozofie a universitatii din Cluj. Dupa instalarea regimului comunist, considerat idealist si refuzand sa falsifice filozofia prin prisma materialismului dialectic, refuzand sa-si renege conceptia, Blaga este inlaturat de la catedra universitara, devenind simplu bibliotecar la Biblioteca din Cluj. Opera: Poet si filozof, Blaga este creatorul unui sistem filozofic propriu, original. I. Poezia Poemele luminii (1919) Pasii profetului (1921) In marea trecere (1924) Lauda somnului (1929) La cumpana apelor (1933) La curtile dorului (1938) Nebanuitele trepte (1943) Postum: Poezii (1964) - grupeaza creatiile din ultima perioada a vietii II. Filozofie: Trilogia cunoasterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor, Trilogia cosmologica III. Dramaturgia: Zamolxe, Mesterul Manole, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor, Anton Pann, etc. IV. Aforizme, cugetari, marturisiri: Pietre pentru templul meu, Viscobolul, Elanul insulei Universul poetic blagian Poezia lui Blaga reprezinta un moment de elevatie a lirismului romanesc. Fata de marele sau inaintas, Eminescu, pasionat de filozofie, care a nuantat si a versificat idei filozofice, Blaga este primul poet filozof, autor al unui sistem de filozofie propriu, original. Legatura dintre poezie si filozofie este indisolubila. Astfel poezia nu poate fi inteleasa fara o necesara raportare la aspecte ale sistemului sau filozofic. Conceptia filozofica la randul ei este exprimata intr-o forma poetica metaforica. Aparitia lui Blaga in climatul literar interbelic i-a contrariat pe contemporani, care nu stiau unde sa-l plaseze: printre traditionalisti sau printre modernisti. Criticul literar Eugen Simion remarca capacitatea lui Blaga de a fi in acelasi timp modern si de a pastra legatura cu fondul arhaic, mitic, ancestral. Poetul insusi s-a incadrat alaturi de Brancusi intr-un traditionalist metafizic. Lucian Blaga e mut ca o lebada.

In patria sa zapada fapturii tine loc de cuvant. Sufletul lui e in cautare in muta, seculara cautare de totdeauna, si pana la cele din urma hotare.

El cauta apa din care bea curcubeul. El cauta apa, din care curcubeul isi bea frumusetea si nefiinta. In formatia spirituala a lui Blaga au jucat un rol important urmatoarele factori: a). Un contact timpuriu cu lumea satului si cu spiritualitatea populara: eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat: Sat al meu, ce porti in nume sunetele lacrimei, la chemari adanci de nume in cea noapte te-am ales ca prag de lume si poteca patimei. Spre tine cine m-a-ndrumat din stafund de veac, in tine cine m-a chiemat fie binecuvantat, sat de lacrimi fara leac. b). Un factor important la devenirea viitorului poet l-a reprezentat contactul cu filozofia indiana. De aici a retinut teme, motive, idei: tema timpului infinit, tema trupului ca inchisoare a sufletului, somnul si tacerea, ca modalitati de atingere a absolutului. c). Contactul cu filozofia germana, si mai ales cu expresionismul german. Multe elemente expresionistepatrund in opera lui Blaga (mai ales in dramaturgie): oroarea de oras, fata de binefacerile civilizatiei moderne, regresiunea spre vegetal, betia vitalista, cultul primitivului, al miticului si al arhaicului. Poezia lui Blaga se constituie mai ales pe metafora, care inchide de cele mai multe ori o problematica existentiala. Primul poet roman, care impune definitiv in lirica romaneasca versul liber. Primul volum: Poemele luminii - 1919 Metafora centrala a volumului este lumina. Tanarul poet oscileaza intre instinct si idee, traire si meditatie. Predomina elanul vital, betia vitalista, care tinde sa depaseasca limitele conditiei umane pentru a se contopi cu cosmosul Lumina are mai multe semnificatii; astfel ea inseamna originea vietii: Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept minunato e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai In poezia Vreau sa joc poetul exprima un elan vital dezlantuit:

O vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat ! Sa nu se simta Dumnezeu in mine un rob in temnita-incatusat. In alte creatii lumina apare alaturi de intuneric, semnificand coexistenta binelui cu raul, ca in Lumina raiului: De unde are raiullumina ? - Stiu: il lumineaza iadul cu flacarile lui ! Aceeasi combinatie de lumina si intuneric de bine si rau, defineste natura umana in poezia Pax magna. In poezia Dati-mi un trup voi muntilor poetul exprima dorinta fierbinte a sufletului sau, care-si cauta in invelis pe masura elanurilor sale dezlantuite: Dati-mi un trup voi muntilor, marilor, dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia in plin ! Pamantule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei naprasnice inimi, prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc, fii amfora eului meu indaratnic ! In alte poezii ca Frumoase maini, Gorunul poetul exprima presimtirea mortii. Alte poezii, ca Pamantul, Eva prezinta iubirea ca pe un mod de a comunica cu universul. Pasii profetului - 1921 Cu toate ca si volumul urmator mai pastreaza inca un elan vital dezlantuit (Dati-mi un trup, voi muntilor), Pasii profetului marcheaza o schimbare de atitudine, preeminenta (predominarea) cugetarii, a reflexivitatii asupra instinctului, asupra trairii. Semnificativ in acest sens este Moartea lui Anton Pann. Batran si orb, zeul naturii, al instinctelor, isi presimte moartea si inlocuirea lui cu un profet crestin care va indeparta omul de natura, de trairea imediata prin introducerea notiunii pacat: Pan rupe faguri in umbra unor nuci.

E trist: se inmultesc prin codri manastirile, si-l supara sclipirea unei cruci. Subt clopot de vecerne Pan e trist Pe-o cararuie trece umbra de culoarea lumii a lui Crist.

(Moartea lui Pan - III: Umbra) In marea trecere - 1924 Incepand cu volumul In marea trecere (= viata), reflexivitatea, framantarea, nelinistea metafizica devin dominante. Poetul se simte tot mai instrainat, mai singur in univers. Natur-si pierde frumusetea paradisiaca, iar elanurile vitaliste sunt inlocuite de marile intrebari ale vietii. Se accentueaza tot mai mult ruptura dintre eul poetic si lume. Poezia lui Blaga dobandeste o problematica filozofica. In poezia Scrisoare poetul regreta aparitia sa pe lume, din moment ce nu poate descifra marile taine ale universului: Sunt mai batran decat tine, Mama, ci tot asa cum ma stii: adus putin din umeri si aplecat peste intrebarile lumii.

Nu stiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lumina. Numai ca sa umblu printre lucruri si sa le fac dreptate spunandu-le care-i mai adevarat si care-i mai frumos ? Mana mi se opreste: e prea putin. Glasul se stinge: e prea putin. De ce m-ai trimis in lumina, Mama, de ce m-ai trimis ? In fata atator intrebari nedezlegate ale vietii, poetul traieste sentimentul regretului profund al copilariei si al inocentei acelei perioade. Regresiunea spre aceasta lume a copilariei este exprimata in poezia In marea trecere: Numai sangele meu striga prin paduri dupa indepartata-i copilarie Altaturi de copilarie satul reprezinta pentru Blaga un univers mitic, etern, o posibilitate, o sansa de regenerare sufleteasca. Poetul treaieste profund sentimentul vinovatiei de a se fi indepartat de aceasta lume si de a-si fi pus intrebari pe care aceasta colectivitate umana a satului nu si le-a pus de-a lungul generatiilor. Semnificativa in acest sens este Am inteles pacatul ce apasa peste casa mea: Am inteles pacatul ce apasa peste casa mea Ca un muschi stramosesc. O, de ce am talmacit vremea si zodiile altfel decat baba ce-si topeste canepa in balta ? De ce am dorit alt zambet decat al pietrarului ce scapara scantei in margine de drum ? Lauda somnului - 1929 Aduce o modificare profunda in lirismul blagian. Intregul univers este cufundat intr-o stare hipnotica, de destramare. Poetul cultiva aici un lirism magic, universul stand sub semnul haosului, al negarii totale: Pretutindeni e o tristete. E o negare.E un sfarsit. Somnul, ca metafora centrala a acestui volum, are o dubla functie. In unele poezii prin somn se realizeaza trecerea intr-o lume magica, atemporala; in alte creatii este o modalitate de a intra in moarte.

Poezia Somn defineste somnul ca o posibilitate de a iesi din timp. In somn sangele meu ca un val se trage din mine inapoi in parinti Incepand cu volumul urmator La cumpana apelor (1933), urmat de La curtile dorului (1938) se accentueaza inspiratia folclorica. Paralel se constata o temperare a framantarilor metafizice datorita contactului cu spiritualitatea folclorica. Totusi si in tiparul popular, Blaga introduce reflexivitatea, marile intrebari, care il framanta pe om si pe filozof. Semnificative in acest sens sunt: Sta in codru fara slava si Belsug: Sta in codru fara slava mare pasare bolnava. Se tot uita-n sus bolnava la cea stea peste dumbrava. Incepand cu Nebanuitele trepte (1943) se constata o impacare a poetului cu lumea. In locul marilor framantari metafizice, poeziile exprima increderea si speranta. Semnificativa: Schimbarea Zodiei Si azi, dintr-o data, neasteptat, acest rasarit. Ce cantec nemasurat ! Ca unui orb vindecat lumea-n lumina mi s-a largit. Creatiile dupa 1944 ne dezvaluie un poet nou. Desi trece printr-o perioda dificila, poeziile sale exprima impacarea cu viata si cu semenii. Descoperind un Blaga mai apropiat pe linia omenescului, marele nelinisti, framantari sunt inlocuite prin poezia iubirii si a germinatiei. Versurile din aceasta perioada sunt grupate in ciclurile: Varsta de fier,Vara de noiembrie, Ce aude unicornul, Corabii cu cenusa, Mirabila seminta. In poezia Vara de noiembrie sau Cantecul focului poetul canta o iubire tarzie doar cu atat mai profunda cu cat este atinsa de trecerea timpului si de presimtirea sfarsitului. In poezia Catrenele fetei frumoase poetul foloseste un limbaj metaforic, rafinat: O fata frumoasa e o fereastra deschisa spre paradis. Mai verosimil decat adevarul e cateodata un vis. In poezia de maturitate moartea nu este privita ca neliniste ci ca un eveniment firesc al vietii. Poezia Mirabila samanta este un elogiu al capacitatii de regenerare sufleteasca si de renastere al naturii: Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor ! Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina, s-ascunde in fiestecare din ele, cand dorm. Palpita in visul semintelor un fosnet de camp si amiezi de gradina, un veac paduret, popoare de frunze si-un murmur de neam cantaret.

O tema noua este aceea a necuvantului. Astfel in Ulisse personajul mitologic refuza sa-si mai povesteasca aventurile pentru ca prin cuvinte ar ucide farmecul, misterul acestora. Concluzie: Creatia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe demarcatii ferme, exacte. Astfel primul volum, Poemele luminii, se caracterizeaza printr-un vitalism pronuntat. Volumul urmator, Pasii profetului, se defineste printr-un limbaj meditativ, reflexiv. Volumele urmatoare, La cumpana apelor, La curtile dorului se definesc printr-un lirism folclorizant. Lucian Blaga este o personalitate marcanta a culturii interbelice care marcheaza aceasta perioada prin originalitatea creatiei.Opera sa este una in care gandurile si sentimentele autorului sunt transmise direct,intr-un limbaj urat.In multe din poeziile sale,Lucian Blaga sugereaza sentimentul dragostei.Tema dragostei ,a iubirii o intalnim foarte clar in poezia "Izvorul Noptii" in care eul liric aduce un omagiu iubitei.In poezia lui Blaga se sileste o stansa legatura intre iubita si natura deoarece iubita primeste trasaturi ale naturii:

"imi pare ca ochii tai,adanci ,sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai si peste munti,si peste sesuri, acoperind pamantul c-o mare de intuneric." ("Izvorul Noptii") O alta tema intalnita in poeziile lui Blaga este tema singuratatii si a izolarii.El se izoleaza,pleaca la marginea lumii,unde nu aude decat sunetul apei batand in tarmuri.Pamantul parca e o insula izolata,singuratica,inconjurata de intuneric: "Suntem fara scapare singuri in miaza noptii Aici unde astazi singuratatea ne omoara." ("Noi cantaretii leprosi") Singuratatea devine izolare a pamantului de cer.Poetul rataceste in singuratate in asteptarea iesirii zadarnice din aceasta. Tema mortii este prezenta in opera lui Blaga.Sentimentul mortii,tipul fiintei pandite de moarte este regasita in poemele sale.Teama de moarte e a omului pentru care nu exista viata de dincolo,o viata linistita ca cea a omului religios,ci a fiintei amenintate de intuneric.Blaga s-a inspirit din folclor si din mitologie unde teama de moarte este evidenta: "De ce imi e asa de teama-mama Sa parasesc iar lumina?" ("Din adanc") Tema trupului ca inchisoare a sufletului este si ea intalnita in opera lui Blaga.In poezia"Dati-mi un trup voi muntilor" poetul exprima dorinta fierbinte a sufletului sau care-si cauta un inlis pe masura cunostintelor sale: "Dati-mi un trup voi muntilor, dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia in plin! ("Dati-mi un trup voi muntilor") Tot in aceasta poezie intalnim axis mundi,prin dorinta sa de a putea fi un munte, sansa de a putea urca pina la cer precum muntii care pot atinge cu crestele lor norii. Tema cunoasterii,care inseamna iubire este intalnita in poezia"Eu nu strisc corola de lumini a lumii".Iubirea este o forma de cunoastere,o cale de comunicare cu Unirsul dar numai prin bataile inimii iubitei: ".si sub glii ti-am auzit a inimii bataie zgomotoasa" ("Pamantul") In volumul "Banuitele trepte"(1943),poetul apare impacat cu unirsal,poemele sunt incarcate de speranta,de incredere.Daca in celelalte poeme anterioare,nirea la lumina era tragica,aici este vazuta ca o binefacere. ".in tine cine m-a chemat fie binecuvantat sat de lacrimi fara leac." (9 Mai 1895) Lucian Blaga a scris poezii in care tema era natura.,"Vara",aici el nu descrie un peisaj din natura in genul celor creeate de Alecsandri sau Cosbuc.Pentru el natura inconjuratoare este numai un punct de plecare pentru meditatie,pentru cugetare,acest fapt fiind explicat foarte bine cu ajutorul cuvantului-cheie"dogoare"care sugereaza starea eului,arsita de conoastere a sufletului sau.
Prima este ordinea scrisului. Nu numai lumina selenara sporeste a lumii taina, dar si poezia: Frate, o boala invinsa ti se pare orice carte sau Rani ducem izvoare - / deschise sub haina. / Sporim nesfarsirea / c-un cantec, c-o taina. A doua este proiectia orfica in spatiul vrajit al unei lumi stranii, iesita din timp, incremenita intr-o stare de dinainte de geneza:, Jntru in munte. O poarta de piatra / incet s-a-nchis. Gand, vis si punte ma salta. / Ce vinete lacuri! Ce vreme inalta! / Din feriga vulpea de aur ma latra. / Jivine mai sfinte-mi ling mainile: stranii / vrajite, cu ochii intorsi se strecoara. / Cu zumzet prin somnul cristalelor zboara / albinele mortii, si anii. Si anii (Munte vrajit). In a treia etapa, schimbarea de zodie, cum spune poetul, se produce odata cu volumul Nebanuitele trepte (1943), dar se manifesta plenar in poemele postume. Acestea au fost structurate in patru mari cicluri: Varsta de fier, Corabii de cenusa, Cantecul focului, Ce aude unicornul. Poetul n-a mai apucat sa adune intr-un grupaj separat ultimele poezii, scrise intre anii 1958 1960. Aceasta parte a creatiei, care cantitativ egaleaza antumele, a fost numita etapa reconcilierii cu sine, a redescoperirii puritatii inefabile a cantecului, care este un extaz ceva mai domolit. Cuvintele, transmitand un fel de coincidenta magica intre logos si real, dupa epuizarea ultimei aventuri (aventura orfica, desigur, cea mai radicala), se intorc demiurgic in unitatea din care au iesit (Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric). Asezata sub semnul mirabilei seminte, al puterilor latente trezite din nou la viata, aceasta etapa a liricii blagiene se remarca printr-o vadita accentuare a clasicizarii viziunii si expresiei poetice. Este ca o recuperare a armoniei pierdute,

in sensul depasirii tristetii metafizice si al descoperirii unui univers simili-paradisiac (Eutopia, mandra gradina). In mod surprinzator isi face acum simtita prezenta erosul, identificat insa cu eternul feminin goethean: iubirea mantuie de nelinistile existentei si, purificandu-le, deschide o fereastra in plus spre paradis. Nu dispare cu totul sentimentul sfarsitului, dar acesta capata accente de calm si seninatate. Recapituland, asadar, in universul poeziei lui Blaga, reconstituit mai mult in substanta sa decat prin etalarea inventarului de teme si motive sau simboluri poetice, ipostazele eului se succed conform unei logici interne a raportului cu sine si cu lumea, evidentiind unele variante ale eului stihial, asezat sub semnul sacralitatii dionisiace (in primele doua volume), dupa care urmeaza eul problematic, al alienarii tagaduitoare (in poemele de pana la Nebanuitele trepte), si, in sfarsit, eul reconciliat din ultimele creatii, mai ales in postume. Se intelege ca ipostazelor eului le corespund tot atatea ipostaze ale erosului (in special in Poemele luminii, energia eului e esential erotica), vadind un izomorfism revelator in acest sens. Acelasi izomorfism caracteristic defineste eul solidar cu o anumita geografie simbolica, transsubstantializata, odata cu proiectia in limbaj, in ascunzisurile si tacerile logosului mitic. Read more: http://articole.famouswhy.ro/etapele_creatiei_in_opera_lui_lucian_blaga_-_a_patra_parte/#ixzz1lWWCu5cZ

Ca i la Eminescu, n lirica lui Blaga exist un plan filozofic secundar. Crea ia sa este un spa iu al experien elor esen iale. Poet i filozof, Lucian Blaga transpune n liric cele dou concepte filozofice originale:cunoa terea luciferic i cunoa terea paradisiac . Cunoa terea paradisiac , de tip logic, ra ional, se revars asupra obiectului cunoa terii i nu-1 dep e te, vrnd s lumineze misterul pe care astfel s -1 reduc .Cunoa terea luciferic nu are drept scop l murirea misterului, ci sporirea lui. Prima nume te doar lucrurile, spre a le cunoa te. A doua problematizeaz , producnd n interiorul obiectului o criz , care-1 descompune n ceea ce se arat i ceea ce se ascunde. Marele Anonim instituie cenzura transcendent care limiteaz cunoa terea uman . Op iunea filozofului merge n sensul cunoa terii luciferice, cu apologia intelectului extatic. Poetul sus ine aceea i cale n arta poetic Bu nu strivesc corola de minuni a lumii. Obiectul cunoa terii luciferice este totdeauna un mister care de o parte se arat prin semnele sale i pe de alt parte se ascunde dup semnele sale. [...] Cunoa terea luciferic provoac o criz n obiect, criz n sensul unei despic ri care r pe te obiectului echilibrul l untric."1 Tr ind n orizontul misterului", omul dore te s l mureasc tainele universului, ceea ce se realizeaz prin revela ie. Crea ia apare ca o posibilitate de revelare a misterului, iar forma ei superioar este mitul. Poetul va integra structura mitului n procesul de crea ie. Se cunoa te preferin a lui Blaga pentru valorificarea substratului mitic autohton. Poezia posed ceva din for a cuvntului creator, prin emanarea energiilor cosmice, originare, poetul fiind capabil de revela ie, n contact cu ilimitatul i absolutul. Etape ale crea iei i particularit i artistice n evolu ia liricii lui Lucian Blaga, succesiunea ipostazelor eului reflect raportul dintre sine i lume (eul stihial, eul problematic, alienarea, t g duitoare, eul reconciliant), se asociaz cu o anumit geografie simbolic i se transpune n limbajul aplecat asupra tainelor lumii. a. nceputul poetic st sub semnul expresionismului mitic i spiritualist. De cate ori un lucru e astfel redat, nct puterea, tensiunea sa interioar l ntrece, l transcedenteaz , tr dnd rela iuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist (Lucian Blaga, Filosofia stilului). Blaga m rturise te c vine c tre expresionism din direc ia unui tradi ionalism metafizic autohton". El respinge caricaturalul i grotescul cultivat de expresioni tii germani, manifestndu-se euforic i extatic. Imaginea existen ei i a lumii este inclus de o unitate cosmic . Exacerbarea eului, isteria vitalist , elanul dionisiac, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivit ii sunt tr s turile poeziei din etapa expresionist . Iubirea este un mod de comunicare cu universul. n volumelePoemele luminii (1919) i Pa ii profetului (1921), jocul desc tu eaz sufletul cuprins de elanuri titanice, dar ultimul volum preveste te o schimbare de atitudine, predominarea reflexivit ii. Poemele luminii con in in nuce toate elementele programului expresionist: sentimentul absolutului, isteria vitalist , exacerbarea nietzscheean a eului creator, retr irea autentic a fondului mitic primitiv, interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea vizionar maxim etc. [...] Dinamismul discursului liric este dat n primul rnd de imperativul categoric al manifest rii eului poetic: un eu stihial, dictatorial, care comand totul i se impune ca factor decisiv n raportul interrela ional stabilit cu cosmosul ntreg"(Marin Mincu,Introducere n poezia lui Lucian Blaga) b. ncepnd cu volumul n marea trecere (1924) i continund cu Laud somnului (1929), ruptura ontologic " dintre eul liric i univers se precizeaz . Vitalismul este nlocuit prin ntreb rile tulbur toare asupra sensurilor existen ei. Poezia tinde c tre inferioritate pura, f r imagine. Blaga devine poetul triste ii metafizice", provocat de dispari ia timpului paradisiac. Spaima de neant, de nimicul, marele, sentimentul pierderii divinului afirm ipostaza interogativ a euluf, suferin a provocat de pierderea contactului imediat cu universuf (Ion Pop). Somnul face posibil ie irea din timp, fiind legat de ideea increatului, considerat a fi perfect pentru c nu st sub semnul trecerii spre moarte. c. Volumele La cump na apelor (1933) i La cur ile dorului (1938) marcheaz o mai accentuat inspira ie folcloric . Misterul e nsufle it de regresiunea n arhaic. Ipostaza alien rii t g duitoare a eului, particularit ile tematice i stilistice ndreapt poezia spre blagianism. d. Schimbarea zodiei" se produce o dat cu volumul Neb nuitele trepte (1943) i se manifest plenar n postume. Dup etapa nega iei ontologice, volumul aduce reconcilierea cu sine, prin for a inefabil a cntecului. Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga se realizeaz prin: - capacitatea de plasticizare a ideilor: unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre" (E. Lovinescu); - poeziile se construiesc n jurul unei imagini realizate prin compara ia elementului abstract cu un aspect al lumii materiale; - poeziile urm resc o structur stereotip (n prima etap de crea ie), avnd trei secven e: planul existen ei, al interoga iei retorice/ al compara iei ample, al concluziei; - cultivarea cu predilec ie a metaforei revelatorii, care caut s reveleze un mister esen ial pentru nsu i con inutul faptului; metafora plasticizant d concrete e faptului; - enumerarea prin i; - resemantizarea cuvintelor, care sunt aduse ntr-un cmp al transcenden ei; prezen a cuvintelor cu sarcin magic " i cu sarcin mitic "; - cultivarea versului liber. Elemente moderniste: - viziunea asupra lumii (subiectivismul); - intelectualizarea emo iei; - influen ele expresioniste; - orfismul (lumea-cntare, tr irearcntec); - imagismul puternic; - metaforismul;

- structura poeziei/ tehnica poetic : o ampl compara ie, cu un termen concret, de puternic imagism, i un termen spiritual de transparent n elegere"(Pompiliu Constantinescu, Poezia d-lui Lucian Blaga) - nnoiri prozodice: cultivarea versului liber (cu metrica variabil ), al c rui ritm interior red fluxul ideilor i frenezia tr irii poetice. Modernismul Lucian Blaga Conceptul opera ional Arta poetic (arspoetica) Oper literar n versuri n care autorul i exprim crezul liric/ propriile convingeri despre arta literar i despre aspectele esen iale ale acesteia. Autorul i exprim n mod direct concep ia despre poezie (principiile de crea ie: elemente de laborator poetic, surse de inspira ie, teme, modalit i de crea ie i de expresie; rolul social al poeziei) i despre rolul poetului (rela ia poet - crea ie/ inspira ie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul s u social). Spre deosebire de poetic (un text teoretic n proz ), arta poetica este o oper literar n versuri, un program (manifest) literar realizat cu mijloace poetice. Prima utilizare a termenilor, n lumea antic , este datorat teoreticianului Aristotel, n lucrarea Poetica, respectiv lui Hora iu, primul poet care a reflectat asupra propriei arte ntr-o oper literar , Epistola c tre Pisoni, numit i Arta poetic (Ars poetica). Acest tip de reflec ie nu a ncetat niciodat i a marcat, prin diferitele aspecte relevate, evolu ia concep iei despre poezie n literatura universal . Spre deosebire de Arta poetic a lui Boileau, n care sunt expuse principiile clasicismului (respectarea regulilor, ra iunii i clarit ii stilului), Arta poetic a lui Verlaine red principiile simbolismului (anularea vechilor rigori formale, pledoaria pentru muzica interioar i vagul sentimentelor), curent literar modernist. La nivel ideatic, artele poetice se axeaz asupra a doi termeni: poezia i poetul.n func ie de termenul care de ine rolul determinant, ne afl m n fa a unei arte poetice clasice (cum este poezia?) sau moderne (care este rela ia poetului cu lumea i cu opera sa?). Rela ia divinitate - poet - oper constituie un factor de diferen iere ntre poezia romneasc de secol XIX- i poezia modern , a secolului al XX-lea. Dac pentru un poet ca O. Goga, actul de crea ie poetic era mediat de divinitate, iar harul poetic/ inspira ia era de origine divin , pentru Al. Macedonski, artele poetice moderne reflect ideea filozofic a mor ii lui Dumnezeu, proclamat de Nietzsche. Pentru Tudor Arghezi, poezia nseamn cuvinte potrivite" de un artizan al cuvntului, care contope te slova de foc" (inspira ia) i slova f urit " (me te ugul). Lucian Blaga plaseaz eul creator n centrul universului ale c rui mistere le protejeaz prin transfigurare artistic , iar crea ia poetic este o cale de cunoa tere (luciferic ).