P. 1
Sonet - Comentariu

Sonet - Comentariu

5.0

|Views: 16,056|Likes:
Published by Edward Castle

More info:

Published by: Edward Castle on Feb 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/23/2015

pdf

text

original

Sonet

"Sonetul" lui George Bacovia, aparut in volumul "Plumb" (1916), exemplifica toate mutatiile tematice si prozodice inregistrate de aceasta poezie cu forma fixa prin adaptarea ei la estetica simbolista bacoviana. Utilizat inca din secolul al XlIIlea in Italia, trecand prin Renastere, clasicism si romantism, folosit in creatii remarcabile de Charles Baudelaire, sonetul are in cazul lui Bacovia particularitati adecvate viziunii proprii asupra lumii cuprinse de un iremediabil declin existential. Dezarticularea limbajului poetic, una din trasaturile evidente ale creatiei bacoviene, care transforma armonia muzicala recomandata de Verlaine intr-un antisimbolism tot mai vizibil, seproduce si sub aspect prozodic, chiar intro poezie cu forma fixa, cu rigori in mod normal de neinlaturat. Sonetul bacovian nu respecta masura unitara a versurilor (versul al doilea are 13 silabe fata de 11 ale celorlalte), rimele au banalitatea vorbirii comune, iar unele cuvinte se repeta, "noapte", "casa", "triste", accentuand universul obsesiv al poeziei. Tematic, in Sonet" este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru, folosindu-se din plin instrumentarul simbolismului bacovian: noaptea "uda, grea", incarcata de o materialitate lichida, mahalaua potopita de intuneric, ploaia ajunsa la proportii diluviene, ceata in care se contureaza prezente umane estompate, sugerate prin "rosii felinare", crasmele marginase, case cu ziduri vechi, nesigure, in daramare: "E-o noapte uda, grea, te-neci afara./ Prin ceata - obosite, rosii, fara zare -/ Ard, afumate, triste felinare/ Ca intr-o crasma umeda, murdara." Este un spatiu sufocant, inchis, "fara zare", care invadeaza si inabusa fiinta umana, prin proiectii terifiante de umbre launtrice, cuprins, sub efectul licorilor bahice, de balans, de instabilitatea planului inclinat (Ion Caraion), pe care finalul sonetului o descrie in versuri memorabile. Lumea devine, in aceste versuri sugestive, o imensa carciuma, un spatiu al pierzaniei, ca in volumul de poezii "Alcooluri" (1913), de Guillaume Apollinaire. Felinarele sunt "obosite", rosii, sugerand transcenderea lumii intr-un paradis al simturilor. Elementul acvatic indeamna la somn, la uitare, determinand coborarea pe scara timpului, pe vremea potopurilor si a marilor catastrofe. Lipsa de zare inchide spatiul, creand un univers inchis, in care betia, alcoolurile tari sunt singura solutie de supravietuire. Noaptea, de o materialitate palpabila, fluida, se insinueaza treptat in aceasta atmosfera crepusculara, casele se satureaza de infiltratia acvatica, ziduri- <echi", macinate de eroziunea timpului si de actiunea dizolvanta a apei, se afla in acelasi echilibru instabil al planului inclinat, "stau in daramare": "Prin mahalali mai neagra noaptea pare.../ Sivoaie-n case triste inundara -/ S-auzi tusind o tusa-n sec, amara -/ Prin ziduri vechi ce stau in daramare." E o stare de spiritpostromantica, determinata de persistenta ruinelor si de reactii maladive iremediabile, de o "tusa-n sec, amara", a insesi vremii apocaliptice, ajunse la capat, la marginea timpului si a spatiului. Mahalaua este loc infernal, de margine, apocaliptic, cu o noapte si "mai neagra" decat in lumea obisnuita, vizitat periodic pentru licorile bahice, spatiu din care poetul totusi se intoarce, abia gasind puterea de salvare: "Ca Edgar Poe ma reintorc spre casa,/ Ori ca Verlaine, topit de bautura -/ Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa." Poetul, observa Mihail Petroveanu, incearca sa se uite pe sine in compania confratilor blestemati", Edgar Poe si Paul Verlaine, "Ies poets maudits", cu care se solidarizeaza in manifestari bahice si in viziunea asupra lumii, detasandu-se de realitate prin fluidizarea narcotica a dimensiunilor, printr-o perceptie euforizanta a instabilitatii

cu pasi de-o nostima masura. o "forma a planului inclinat. data de tenebrele noptii acvatice. "triste". si nu mai tac din gura. . de trecere in starea de visare. diferentierea si avertismentul". o "metafora a caderii". nota de vechime a lumii. Carciuma devine un suprapersonaj. loc marginas. in plan estetic. in succesiunea ciudata a verbelor ("Si cad. accentuand starea de dezechilibru a lumii. si nu mai tac din gura"). fulgurantele personaje bacoviene suferind de ftizie. recad. sugereaza logoreea ce insoteste caderea. sugerat prin epitete ale disolutiei si ale apasarii materiale si psihice: "uda". de Gaston Bachelard: "in mod evident alcoolul este un factor de limbaj. • Mahalaua. indusa prin licori euforice. de continua macinare a nervilor. intunericul noptii e in concordanta cu "ceata".si dezechilibrului ei perpetuu: "Apoi. Tusea. sa se salveze. dispusi la mari incercari ale fiintei./ Prin intunerec bajbaiesc prin casa." Poezia se constituie in jurul unui sentiment nedeslusit. poetul sufera de extaze bahice. prin care eul poetic trece periodic. sufera de "le mal du siecle". Rosul. de asteptare si dezechilibru. corelata cu visul. cu ziduri in daramare. cu felinarele "fara zare". este "amara"." Simbolurile predominante in aceasta poezie sunt cele ale mortii ce asteapta intro margine intunecata a lumii. Starea de betie. El imbogateste vocabularul si elibereaza sintaxa. motivand in parte si dezarticularea limbajului ce se constata sub influenta tariilor alcoolice. Cealalta constructie verbala. "grea". de nesiguranta a fiintei. normalitatea primeste in vizita rarirea. singura lumina ce domina in acest peisaj cu influente de tenebre. al salvarii eului de absorbtia intunericului si a neantului. • Taverna. aflat intr-o subtila. in care predomina starea de neliniste. • Labirintul intoarcerii spre casa. aflata in prag de prabusire. topit de bautura -/ Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. "nu mai tac din gura". cu strazi luminate de felinare rosii." Poetii romantici si simbolisti se dedica acelorasi manifestari existentiale. cu case triste. sugereaza o imagine de infern insidios. ca exteriorizare maladiva a fiintei. punct de intalnire a oamenilor care locuiesc in zone tributare infernului. Drumul spr-e casa determina o ratacire salvatoare in acest labirint al mahalalei: "Apoi. epitetul "afumate" sugerand aglomerarea atmosferei apocaliptice. situatie observata de altfel./ Prin intunerec bajbaiesc prin casa. produce euforie. • Betia. in care linia de plutire intra in criza./ Ori ca Verlaine. Felinarele rosii pregatesc calatoria spre lumea cealalta. si nu mai tac din gura. inca. recad. un fior nedeslusit al extinctiei. boala concordanta cu umiditatea si dezagregarea structurala a lumii./ Si cad." Ion Caraion identifica aici./ Si cad. reusind totusi. irepresibila expansiune spatiala. se supune exceselor hedoniste: "Ca Edgar Poe ma reintorc spre casa. proiectand un tablou intunecat al lumii. echilibrul se surpa. recad. se transforma intr-o manifestare de infailibilitate proprie. in aceasta atmosfera incerta. de continua alunecare. proprie simbolistilor. Teme si motive ale poeziei "Sonet" • Starea de apasare. cu pasi de-o nostima masura.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->