1.

Un

om care se simtea vesnic mpovarat de greutatile vietii i se plnse unui maestru spiritual vestit.- Nu mai pot! Viata mi-e un chin! Maestrul lua o mna de cenusa si o lasa sa cada ntr-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunnd: - Acestea sunt suferintele tale. Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca n mare. Cenusa se mprastie ntr-o clipa, iar marea ramase la fel ca nainte. - Vezi?, l lamuri nteleptul. n fiecare zi trebuie sa alegi ntre a fi un pahar de apa sau marea.

2. A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la unele stia sa le raspunda, la altele nu Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. -Ce vei face? o intreba sora ei. -O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela! Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand. -Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: -Depinde de tine fiindca e in mainile tale! Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

3. Bicicleta lui Dumnezeu ntr-o sear, un tnr, se apropie de Maestru, i-l ntreb: Cum pot fi sigur c ceea ce fac eu n via este pe placul lui Dumnezeu? Maestrul, surznd i spuse: ntr-o noapte, adormind, am visat urmtoarele: o biciclet cu dou locuri, un tandem, i l-am vzut pe Dumnezeu n spatele meu pedalnd. Dup un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbm locurile. Am fost de acord, i din acel moment, viaa mea s-a schimbat, viaa mea n-a mai fost aceeai. Dumnezeu ddea vieii mele fericire i emoii. Ce s-a schimbat cnd am inversat locurile? Cnd conduceam eu, cunoteam pe de rost strada, curbele, suiurile, coborurile. Era aceeai strad monoton, era aceeai. Era ntotdeauna drumul cel mai scurt ntre dou puncte. Dar cnd a nceput s conduc El, El tia scurtturi nemaivzute, sus ntre muni, traversam locuri stncoase cu vitez maxim, aproape s-mi rup gtul. Tot ceea ce reueam s fac era s m in n a. Chiar dac prea nebunesc, el mi zicea: pedaleaz! Pedaleaz! Cnd deveneam ngrijorat, l ntrebam: Doamne, unde m duci? Dar El nu-mi rspundea nimic, doar surdea. Deodat, nu tiu cum, am nceput s m ncred. Repede, am uitat viaa monoton i am intrat n aventur, i ziceam: Doamne, mi-e team! Dar El, se uita napoi, mi lua mna i dintr-o dat, m liniteam. M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat i s-au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru cltoria noastr. Dar Dumnezeu mi-a zis: mparte darurile primite, sunt bagaje n plus, sunt grele. i le-am mprit persoanelor cu care ne ntlneam n drum, i, mi-am dat seama c, atunci cnd mpream eram eu cel ce primeam i totui bicicleta noastr era uoar. La nceput nu m-am ncrezut n El, m gndeam c m va duce cine tie unde. Dar el cunotea secretele bicicletei, tia cum s ncline bicicleta cnd venea o curb, tia s sar ca s evite locurile stncoase, zbura ca s evite locurile nfricoate. Iar eu, nv s tac i s pedalez n locurile cele mai ciudate, ncep s m bucur de panorama care se ivete la orizont, de vntul care mi bate n fa i de tovarul meu de drum. i cnd nu mai sunt sigur c pot merge nainte, El mi surde i-mi zice: Nu te ngrijora! Eu conduc, tu pedaleaz!

4.Viaa e o oglind Renato, aproape c n-o vzu pe doamna ce sttea ntr-o main oprit pe marginea drumului. Ploua tare i era ntuneric. Dar, i-a dat seama c doamna avea nevoie de ajutorul su. Opri maina i se apropie. Maina doamnei era aproape nou. Se vedea pe ea. Doamna, ce avea o oarecare vrst, se gndi c poate era un rufctor, un ho, prea srac i flmnd. Renato i-a dat seama c doamnei i era fric i i-a zis: Sunt aici s v ajut, nu v facei griji. De ce nu mergei n maina mea pn eu repar maina dvs? Doamna fcuse o pan. n timp ce ploaia cdea necontenit, Renato se aplec, puse cricul i ncepu s schimbe roata. A reuit s repare pana, n ciuda faptului c hainele sale numai a haine nu mai artau. n timp ce strngea uruburile roii, doamna se apropie i ncepu s vorbeasc cu el. I-a povestit c nu era din prile acelea, i nu tia ce s-ar fi fcut dac el n-ar fi oprit. Renato surse, terminnd treaba. Doamna a ntrebat cat i datora. Dar Renato nu se gndea la bani, lui i plcea s ajute oamenii, aa era el. i spuse: Dac ntr-adevr vrei s m pltii, data viitoare cnd ntlnii pe cineva ce are nevoie de ajutor, amintii-v de mine, i dai acelei persoane ajutorul de care are nevoie. Dup civa kilometri, doamna opri ntr-un mic restaurant. Osptria veni i-i aduse un prosop s-i ute prul. Zmbea. Doamna vzu c osptara era nsrcinat n ultimele luni i se mir c cineva este att de amabil, chiar dac nu se simte tocmai bine. Atunci i aminti de Renato. Dup ce a terminat de mncat, i dup ce osptara era la alt mas, doamna iei din restaurant. Osptara, ndreptndu-se spre masa doamnei, vzu ceva scris pe un bileel, pe mas, i o suma important de bani, alturi. ncepu s plng, cnd a nceput s citeasc ce era scris: ine tot restul. Cineva m-a ajutat azi i vreau s te ajut i eu pe tine. Dac vrei s-mi restitui aceti bani, nu lsa ca acest cerc de iubire s se nchid ajut pe cineva!. Mai trziu, n timp ce ajunsese n camera ei, obosit, se apropie de patul unde dormea soul ei, dar nu vroia s-l trezeasc pentru c nainte de a adormi se agitase mult. Se gndea la doamna i la banii pe care-i lsase pentru ea. i ct nevoie aveau de aceti bani, gndindu-se la micuul care se va nate. Apoi zmbi, i mulumi lui Dumnezeu, se ntoarse spre soul ei, l srut duios, i-i spuse: Totul va fi bine. Te iubesc Renato! 5.i asta va trece Fiecare avem parte de clipe plcute sau mai puin plcute. Cum trecem peste ele? Iat o istorioar veche i simpl care ne poate determina s meditm mai mult la sensul vieii dect o facem de obicei. Regele David a chemat la el ntr-o zi un bijutier i i-a dat urmtoarea porunc: - F-mi un inel care sa fie n stare a schimba proasta mea dispoziie n bun dispoziie i invers ori de cte ori voi privi spre el. Dac-l vei face n timp de o sptmn, te voi compensa mprtete; n caz contrar i voi tia capul. Bijutierul a ieit din palatul regal profund consternat. Era contient c s-a terminat cu viaa lui. n curtea palatului, micul Solomon care se juca linitit, remarc tristeea bijutierului i dori s afle pricina ei. Cnd srmanul om i povesti cele ntmplate, Solomon izbucni n rs: - este destul s-i faci un banal inel de cositor, gravnd pe el cuvintele urmtoare: Gam zeia vo i asta va trece. Numai att. Dac tatl meu va vedea inelul cnd va fi bine dispus, el va deveni ndat serios, iar dac este nelinitit, o singur privire fixat asupra inelului va face s dispar suprarea de pe faa lui. Ct de simplu! Patru cuvinte care ne pot determina schimbarea strii. E bine s trim clipele, ncercnd s nu ne lsm dui prea mult de val pentru c timpul real are o singur direcie: numai nainte. 6.maestrul si clopoteii Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi: - Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau? - De la clopoteii de vant, raspunse maestrul. - Cum asa? - De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de

fericire Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara! Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta: - De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine? - Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii? - La poarta casei mele, maestre! - Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau

7.Povestea creionului.

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba: - Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului: - E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea! - Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea. Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui. A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau. Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta. 8.Iisus deghizat
Cocotat pe un varf de munte, intr-o pestera, un calugar - intelept se ruga. Terminand rugaciunea, a deschis ochii revenind aici. La intrarea in pestera, statea staretul unei mari si bogate manastiri. - Ce-i cu tine aici? Ai patit ceva? De ce ma tulburi din rugaciune? - Te rog de ma iarta, prea inteleptule, dar n-am somn de zile intregi. Se intampla ceva la mine in manastire si nu pot intelege de ce. - Ei, iaca minune, ce se petrece acolo? - Prea inteleptule, nu mai vine lumea pe acolo. Era o vreme cand, si biserica si manastirea, erau pline ochi de credinciosi. Stateau la rand tinerii sa devina ucenici intr'ale calugariei, iar pelerinii nu mai aveau loc. Acum....bate vantul si prin chilii si prin biserica, si-n manastire. Si nu pot intelege de ce. Ce s-a intamplat cu oamenii ? - Oamenii n-au nici o vina. Voi sunteti cei orbi. Nu sunteti in stare sa vedeti ca intre voi, acolo, locuieste Isus. Este deghizat, dar e acolo intre voi. Cand il veti descoperi, credinciosii, pelerinii si ucenicii vor veni din nou. Pan'atunci.......Dar mergi in pace si Dumnezeu te va lumina, pe tine si pe cei putini care ati mai ramas acolo. Staretul pleca uluit de cele ce auzise de la batranul intelept. Nu-i venea sa creada ca Isus, chiar deghizat, ar putea fi acolo in manastirea pe care o staretea de atatia ani. Coborand cu grija sa nu alunece de pe stanci, se intreba in gand: "o fi bucatarul cel negricios, sau poate gradinarul cel schiop; o fi tantalaul vesnic murdar de la atelier.....sau poate chiar eu? Doamne, eu care sunt atat de pacatos? Sau o fi...?Ajunse spre seara la manstire si, inainte de rugaciune, chema la el pe cei care mai erau acolo. - A zis inteleptul calugar ca suntem orbi si de aceea ne merge atat de rau. De aceea suntem bolnavi, n-avem de nici unele si

oamenii ne ocolesc. Suntem orbi ca nu-l vedem pe Isus care traieste, aici in manastire, alaturi de noi -deghizat. Incepand din aceasta noapte, sa va rugati Domnuluisa ne deschida ochii sa-l putem descoperi. Sa-l putem vedea, sa-i dam respectul cuvenit si iubirea neconditionata despre care El ne vorbeste.In fiecare noapte adormeau cu aceeasi intrebare in gand: care dintre cei ce-si duceau viata in manastire putea fi Isus? Dimineata, se priveau pe furis si se salutau cu respect, se ajutau la muncile campului, la atelier si la bucatarie. Criticile incetasera, judecatile se opreau pe buze, iar bunainvoiala era la ea acasa. Stiau ca el, Isus, este acolo. Stiau ca se bucura de atmosfera pe care, cu iubirea de semeni, reusisera s-o creeze.Florile straluceau pe aleile curate, zarzavaturile cresteau sanatoase in gradina de legume, iar icoanele din atelier erau mai frumoase ca niciodata. Incet, incet, zvonul ca unul din ucenicii ar putea fi IIsus facu ca sa vina multa lume si chiliile se umplura de ucenici. Astfel pelerinii nu mai aveau loc, iar duminica, biserica era intesata de credinciosi.Acceptarea, toleranta, IIsus tainuit in inima fiecarui om si mai ales iubirea LUI au facut minuni in aceea manastire. La fel poate face minuni si in viata noastra.

9.Ce-i doreti cu adevrat? Povestire cu tlc

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.- Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.- Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.- Pai, si ce faceti in restul timpului? a intrebat turistul.- Dormim pana tarziu, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa... Avem o viata plina.Turistul i-a intrerupt:- Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare.- Si dupa aia? au intrebat pescarii.- Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de barci de pescuit. In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City Los Angeles, sau poate chiar la New York! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera.- Si cam cat timp ne-ar lua asta? au intrebat pescarii.- Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani, a replicat turistul.- Si dupa asta?- Dupa asta?!... Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant, a raspuns zambind larg turistul. Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!- Milioane?! Serios? Si dupa asta? au intrebat pescarii.- Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti pana tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii, distrandu-va cum veti dori.- Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?!... au intrebat mexicanii.

10. Tamplarul si casa Un batrn tmplar se afla n pragul pensionarii. Era nca n putere de aceea patronul sau l mai dorea la lucru n echipa sa.Cu toate acestea batrnul era hotart sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul i ceru sa mai construiasca doar o singura casa.Batrnul accepta, nsa nu mai punea suflet n ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scnduri nepotrivite. Si lui i era rusine de cum arata ultima lucrare.Cnd n cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. i darui tmplarului cheia de la intrare, zicndu-i: - Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca si zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punnd n ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim n casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. nsa nu ne putem ntoarce napoi.Ia aminte! Tu esti tmplarul. n fiecare zi bati un cui, asezi o scndura sau ridici un perete. Viata e ntocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa n care vei locui mine.Deci nu uita: construiesti ceea ce esti !

11. Alpinistul. Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte. S-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei. Noaptea cazu grea pe inaltimile muntilor si omul nu a mai vazut nimic.Totul era negru. Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul. Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie. Urma un moment de tacere absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu : "Ajuta-ma Doamne".Deodata auzi o voce venita din departari: "Ce doresti fiule?" "Salveaza-ma, Doamne!" striga alpinistul cuprins de frica mortii. "Chiar crezi ca eu te pot salva?" "Da Doamne, cred in Tine" "Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni" spuse Dumnezeu Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata...asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc. A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig. Cat de atasat de franghia ta esti tu? :)

12.Adevaratul EU - Maestre, de ce parem cu totii la fel? De ce suntem imbracati la fel? De ce suntem cu totii rasi? De ce nu avem voie sa avem ceva diferit unul fata de altul? intreba discipolul pe Maestrul sau.- Pentru ca noi aici dorim sa ne cunoastem intre noi de la suflet la suflet. Pentru ca adevaratul EU al fiecaruia este sufletul, atat si nimic altceva. Fiind cu totii la fel, perceptia noastra depsre ceilalti nu este distorsionata de nici o forma exterioara. Si asa avem sansa ca atunci cand vorbim cuiva, sa ne adresam cu adevart acelui suflet cu care dorim sa vorbim- Pai cum are putea sa distorsioneze ceea ce eu cred despre un alt discipol daca ar fi imbracat altfel?- Uite, am sa iti dau un exemplu care sper sa te faca sa intelegi mai bine ceea ce vreau sa iti spun.Mai intai de toate trebuie sa confectionezi cateva perechi de ochelari cu lentilele colorate, fiecare lentila in alta culoare. Sa nu stergi lentilele, sa nu le cureti. Sa le lasi asa cum ies din mana ta.Timp de 2 zile discipolul confectiona cu migala 5 perechi de ochelari. Fiecare lentila era colorata in alta culoare si avusese grija sa nu le stearga, asa cum ii spuse Maestrul.- Maestre, am adus ochelarii.- Bun. Uite-te acum la aceasta orhidee , ii spuse Maestrul aratandu-i o frumoasa orhidee alba.- Uite-te atent la ea. Este alba si frumoasa, asa este?- Da Maestre!- Este cu adevarat o orhidee. Acum pune-ti un ochelar.Discipolul il asculta, lua primul ochelar, l-a pus la ochi si dintr-o data, orhideea cea frumoasa deveni mai urata. Cu o lentila rosie si una verde si cu petele de maini pe lentile, imaginea era departe de ceea ce vazuse fara ochelari.- Ei, tocmai ti-ai pus ochelarul care reprezinta imbracamintea diferita a fiecarui discipol. Asta daca fiecare ar purta alt fel de haine. Mai pune un ochelar!Discipolul asculta si mai puse unul. De data aceasta orhideea era stramba si parca mai mica. Iar culorile erau de-a dreptul ciudate. Urata chiar!- Acum ti-ai pus ochelarul care reprezinta corpul celuilalt discipol, gras sau slab. Mai pune un ochelar!- Acum ti-ai pus ochelarul corespunzator meseriei. Daca e medic sau avocat, invatator sau pantofar, ai pune alt ochelar cu alte culori, dar tot ar trebui sa puiAu continuat asa pana ce a avut toti cei 5 ochelari pusi pe nas.Imaginea orhideei era acum atata de diferita fata de ce vedea fara toti acesti ochelari incat daca nu ar fi stiut ca se uita la o orhidee nu ar fi putut nici macar sa ghiceasca ce ar putea fi.- Iti multumesc Maestre! Am inteles. Daca doresc sa cunosc pe cineva cu adevarat trebuie sa imi dau jos toti acesti ochelari! Sa nu ma mai gandesc la celalalt ca este gras sau slab, ca este doctor sau pantofar, ca este de la oras sau de la sat , tanar sau batran, cu facultate sau fara. Numai asa pot cunoaste celalat EU cu care stau de vorba!

13. MAESTRUL A fost odata ca niciodata un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj att de minunat nct toata lumea era profund emotionata n fata cuvintelor sale pline de iubire. n multime se afla un om care a ascultat fiecare cuvnt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inima foarte mare. El a fost att de emotionat de cuvintele maestrului nct s-a simtit obligat sa-I invite pe acesta n casa lui. De aceea, cnd maestrul a terminat de vorbit, el a iesit n fata multimii, l-a privit pe maestru direct n ochi si i-a spus: - Stiu ca esti foarte ocupat si ca toata lumea doreste sa-ti cucereasca atentia. Stiu ca nu ai timp nici macar sa ma asculti, dar inima mea este att de deschisa si simt atta iubire pentru tine nct as dori sa te invit la mine acasa. Doresc sa pregatesc cea mai buna masa pentru tine. Nu ma astept sa accepti invitatia mea, dar am simtit nevoia sa ti-o adresez. Maestrul l-a privit n ochi pe omul nostru, si cu un zmbet fermecator, i-a raspuns: - Pregateste totul. Voi veni. Dupa care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fara limite. Aproape ca nu mai avea rabdare sa-si astepte maestrul si sa-I serveasca cu inima plina de iubire. Aceasta era cea mai importanta zi din viata lui: ziua cnd maestrul urma sa fie alaturi de el. A cumparat asadar cele mai bune alimente si cel mai bun vin, precum si cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofranda maestrului. A alergat apoi acasa sa pregateasca totul n vederea vizitei maestrului sau. A facut o curatenie generala n casa, a pregatit o gustare excelenta si a aranjat masa cum a stiut mai bine. Inima lui era plina de bucurie, caci maestrul urma sa vina n curnd. n timp ce astepta cu nerabdare, cineva a batut la usa. S-a repezit sa o deschida, dar n locul maestrului a vazut o batrna. Aceasta l-a privit direct n ochi si l-a spus: - Sunt rupta de foame. Poti sa-mi dai o bucata de pine? Omul nostru se simtea putin dezamagit, dar i-a raspuns femeii: - Te rog, intra n casa. A asezat-o apoi pe locul pe care l pregatise pentru maestrul sau si i-a dat mncarea pe care o preparase pentru acesta. Era nsa nerabdator si abia astepta ca ea sa termine de mncat. Batrna a fost miscata de atta generozitate. Ea i-a multumit omului si a plecat. Atunci, omul nostru a pregatit din nou, n toata viteza, masa pentru maestrul sau. Nici nu a terminat bine, ca cineva a batut la usa. De data aceasta, s-a dovedit a fi un strain care caIatorise prin desert. Strainul l-a privit n ochi si i-a spus: - Mi-e foarte sete. Poti sa-mi dai ceva de baut? Omul s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a invitat pe strain n casa, l-a pus la masa pe care o pregatise pentru maestru si l-a servit cu vinul pe care intentiona sa-I daruiasca maestrului sau. Cnd strainul a plecat, omul a nceput din nou sa pregateasca totul pentru venirea maestrului. Cineva a batut din nou la usa. Cnd omul nostru a deschis usa, n prag statea un copilas. Acesta l-a privit n ochi si i-a spus: - Mi-e frig. Poti sa-mi dai o patura sa mi acopar corpul? Omul nostru s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a privit n ochi pe copil si a simtit cum inima i se ncalzeste de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregatise pentru maestrul sau si i le-a daruit copilului. Acesta i-a multumit si a plecat. Omul nostru a pregatit din nou ntreaga casa pentru venirea maestrului sau, dupa care l-a asteptat pna foarte trziu. Cnd si-a dat seama ca acesta nu va mai veni, s-a simtit foarte dezamagit, dar dispus totusi sa-I ierte. El si-a spus: Stiam foarte bine ca nu trebuia sa ma astept ca maestrul sa vina n acest camin att de umil. Desi el mi-a spus ca va veni, probabil ca ceva mult mai important l-a retinut n alta parte. Maestrul nu a venit, dar cel putin mi-a spus ca o va face, si acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire. A pus mncarea si vinul la rece si s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat ca maestrul sau a venit acasa la el. Omul era fericit sa-I vada, desi nu-si dadea seama ca viseaza. -Doamne, ai venit! Ti-ai tinut cuvntul! Maestrul i-a raspuns: - Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Cnd mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Cnd mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Cnd mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine sa ma acopar. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci. Omul s-a trezit cu inima plina de fericire, caci a nteles ce l-a nvatat maestrul sau. Acesta l iubea att de mult nct i-a trimis trei oameni ca sa-I nvete marea lectie, potrivit careia maestrul traieste n toate fiintele vii. Oricnd i daruiti mncare unui om nfometat, ori de cte ori i daruiti apa unui om nsetat, ori de cte ori mbracati pe cineva caruia i este frig, voi i daruiti iubirea voastra Maestrului universal.