Ghita - caracterizare

Ghita este unul dintre protagonistii nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman, n care contradictiile se manifesta puternic. Esenta este dramatica, fiind sfsiat ntre atractia banului si dorinta de a ramne demn si cinstit. Fondul lui sufletesc este bun, dar, confundat cu vicleniile destinului, Ghita va ceda. Personajul aspira sa-si depaseasca modesta conditie de cizmar, pentru ca monotonia acesteia si saracia l sperie si l ndrjesc, dupa cum i spune soacrei sale: Nu punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine si amndoi la copilas, iar dumneata la tustrei. Hotarrea lui e ferma: familia se va muta la Moara cu noroc, iar Ghita se va aseza deliberat n drumul porcarilor , adica n calea ispitei. G. Calinescu afirma ca personajul se pune ntre ordinea juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui e analizata magistral. E sfsiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: se gndea la cstigul pe care-l putea face n tovarasie cu Lica, vedea banii gramada naintea sa si i se mpaienjeneau ochii: de dragul cstigului ar fi fost gata, sa-si puna capul n primejdie. n prezentarea personajului, viata sa interioara e cu mult mai bogata, mai nuantata dect cea exterioara, definita ntre crciuma si familie. La nceput, cu toata pacea locului de la Moara, Ghita presimte o amenintare, care, deocamdata, nu prinde contur:Numai cteodata, cnd noaptea, zgltia vntul moara parasita, locul i parea strain. Presimtirea se ntareste cnd l vede prima data pe Lica si are senzatia ca s-a racit tot trupul. Venirea lui Lica l modifica profund si definitiv, acesta avnd o putere aproape magica. Slab, incapabil de a i se opune cu adevarat, atras de vraja cstigului, Ghita se va nchide tot mai mult n mutenie, izolndu-se sufleteste chiar si de Ana. Actiunile i devin precipitate, tradnd teama si nsingurarea, si cumpara doua pistoale, si i-a o sluga puternica, pe Mart, si ia doi cini. Gesturile si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil de narator: Ghita si dreseaza cinii sa ucida, iar el nsusi ncepe sa simta placere la vederea sngelui. Dezumanizarea merge att de departe nct Ghita regreta existenta familiei, considerndo o piedica n calea mbogatirii sale: Pentru prima data, n viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si copii. Stiind ca la moara nu putea ramne nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama neputintei, se complace n a se declara slab, devine irascibil, devine legat, si omul cnd se simte legat, e suparacios. Desprinderea nu-i este ngaduita chiar de propria sa patima, iar complexitatea personajului rezulta din faptul ca acesta e capabil sa constientizeze sfsierile si contradictiile launtrice. Drama sa e profunda si fiecare zi i aduce o noua prabusire. Cere ajutor, n mod direct, de la Ana, pentru ca apoi sa-i reproseze acesteia: Esti usoara de minte, nu ntelegi nimic si ma lasi sa mistuiesc cu gndurile cele rele. Ghita nvata treptat disimularea si pe masura ce nu mai comunica, devine tot mai crispat. Doar aparent, nsa, Ghita este slab, pentru ca odata intrat n crdasie cu Lica, va fi la fel de hotart ca acesta. Pentru el, nceputul a fost greu, dar patima cstigului i da forta nebanuita: nu cred ca poti sa ma tii de frica, i spune lui Lica, ferm. Devine siret si chiar mai subtil dect Lica, stiind sa actioneze astfel ca lumea sa-l creada n continuare

cinstit. Ghita devine mereu duplicitar de aici nainte; chiar si dezvaluirile facute jandarmului Pintea, se opresc la jumatate, iar prietenia cu acesta se clatina. Se clatina si iubirea pentru Ana, pe care o mpinge n bratele lui Lica. Chemat la interogatoriu si banuit de complicitate la o crima, Ghita simte cum lumea l paraseste si vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de autoritati devine disculpare fata de sine. Zbuciumul sufletesc se accentueaza: simti ca i slabeasc deodata toate puterile, privirile oameinilor ardeau parca si mergea drept nainte fara a ndrazni sasi ridice ochii de la pamnt. Monologul interior al personajului l arata mereu hartuit de propria constiinta. El ncearca sa mentina fie si numai n sufletul sau, echilibrul ntre bine si rau, ntre patima banului si taria morala. Framntat, zguduit de faradelegile savrsite, el ncearca sa transforme slabiciunile n virtuti, zicndu-si ca alti oameni aflati n situatia sa s-ar fi dovedit mult mai slabi sau poate le-a facut din dragoste pentru Ana. Dar prabusirea este completa, patima pentru bani l roade pe dinauntru, distrugndu-l: Banii primiti de la Lica erau pe masa; ar fi vroit sa-l ia si sal arunce, nsa el nu putea, se gndea ct ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mna. Structura personajului este sintetizata astfel de Pintea: Multe ar fi de facut, numai daca n-ai fi att de prost, ca sa-l acoperi, cnd vrei sa-l surpi pe Lica. Sfidnd prevestirile, sfidnd ntelepciunea traditionala ca: linistea colibei tale te face fericit, nu bogatia, asa cum i sugerase soacra sa, Ghita a sfidat primejdia. Universul malefic l cucereste definitiv. Raul l cuprinde mpotriva vointei lui, poate tocmai pentru ca a trecut granita binelui si a credintei, pentru ca a sfidat regula unanim acceptata n lumea satului care oprea omul sa se apropie de locuri rele. Ghita merge pe calea pacatului, desi stie ca e calea pierzaniei. n tragedia greaca, divinitatea pedepseste raul si pe cel care, aratndu-i ce e rau si ce e bine, alege totusi raul. n lumea mitica a satului ardelean, Ghita este pilda pentru nesocotinta.