Sunteți pe pagina 1din 5

EREDITATEA

-Ereditatea, este insusire de baza a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, mesajele specificeale specie, grupului, ale individului sub forma codului genetic. Materialul ereditatii este nuclear(la nivelul cromozonilor) si citoplasmatic(genotipul individului) . Ereditatea nucleara se transmite conform legitatilor cunoscute (Mendel; T.A.Morgan), care permit intelegerea combinarilor ce au loc, precum si producerea erorilor de copiere si a alterarilor (mutatilor). Ereditatea este studiata de catre stiinta geneticii. Cercetarile effectuate in acest domeniu, in ciuda progreselor inregistrate se afla la inceput intr-o perioada a copilariei. Practic va mai trece vreme pana la implinirea viselor utopice ale ale vizionarilor, entuziastilor, ale varfurilor ingineriei genetice, ori ale scriitorilor de science-fiction. Acestea imagineaza tipuri de oameni care pot fii construiti genetic in baza cunoasterii detaliate a structurii A.D.N.-ului si partilor sale component,mizand pe interventia umana, mecanica in miracolul nasterii vietii. In conceptia educational stiintifica priviind dezvoltarea personalitatii sunt luate in considerare trei categorii de potente ereditare de natura anatomofiziologica si anume; potentele analizatorilor, potentele sistemului nervos central si instinctele. Considerand factorii ereditari ca premise ale dezvoltariise ridica problema momentului intrarii lor in functiune. Se considera ca, in principiu actiunea lor nu se incheie in momentul nasterii, unele dintre aceste predispozitii intrand in actiune pe parcursul dezvoltarii,in diferite stadia, amplificand astfel gama reactiilor de raspuns ale organismului la influentele mediului. Dintre acestea mentionam, in primul rand, pe cele privitoare la sistemul nervos, cum ar fii; mielinizarea fibrelor nervoase, intrarea in actiune a centrilor nervosi cele privitoare la alte sisteme si aparate anatomofunctionale si anume; sistemul glandular, sistemul osos, sistemul muscular etc. Avem si unele aspecte specifice; ASPECTE ALE EREDITATI UMANE -mostenirea ereditara este un complex de predispozitii si potentialitati; -ereditatea caracterelor morfologice si biochimice sunt mai cunoscute sunt mai cunoscute decat ereditatea insusirilor psihice; -diversitatea psihologica umana are si o radacina ereditara;

-ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital (innascut), care cuprinde si influentele dinaintea nasterii; -potentialul genetic se selecteaza prin hazard; -ereditatea confera unicitate biologica, ca premise a unicitati psihice; -ereditatea umana, confera cea mai mica incarcatura de component instinctive -in cazul in care copilul este asistat in dezvoltarea sa timpurie de membrii altei specii, el isi va pierde specificitatea Copii salbatici , cei crescuti de animale, s-au animalizat, in ciuda ereditati lor de tip uman. -in procesele de crestere si maturizare, ereditatea creeaza moment optime de interventie din partea mediului educative, in perioade sensibile sau critice (achizitia mersului, limbajului,operatiile gandirii, etc) Rolul ereditatii in dezvoltarea psihica Sintetizand rezultatele cercetatorilor din aria geneticii, Luminita Iacob (Cosmovici, A., Iacob, L., 1998, pp. 26-27) mentioneaza cateva aspect referitoare la manifestarea rolului ereditatii in dezvoltarea psihica: In continuare voi prezenta cateva aspect privind manifestarea rolului lor; -ereditatea asigura unicitatea biologica, aceasta devenind premise pentru unicitatea psihica; -prin ereditate se transmit de la predecesori un complex de predispozitii si potentialitaii nu trasaturii identice ae acestora; -acest potential se poate exprima in diverse moment din viata, la anuite varste sau poate ramane in stare latent pe tot parcursul vietiiidaca nu intervin factori activatori; -potentialul genetic al fiecarui individ se selecteaza prin hazard si este polivalent, mai ales la nivel psihic; -ereditatea umana confera cea mai putina cantitate de informative priviind comportamentele instinctive; de aici si dependent foarte crescuta a copilului de parintii sai specificitatea comportamentului sau in functie de actiunile socializatoare ale acestora;

-a se face diferenta intre ceea e este ereditar si ce este congenital-innascut,in acesta din urma categorie intrand acele caracteristici dobandite in perioada prenatala ca urmare a factorilor ce au actionat atunci asupra organismului fatului; -ereditatea creaza premisele unor momente de interventie optima din partea mediului educative prin engramarea in codul genetic a unor faze de crestere si maturizare. Nerespectarea caracteristicilor acestor faze de dezvoltare poate conduce la regres sau stagnare a evolutiei persoanei. -rolul dominant al ereditatii este mai evident la nivel morofofiziologic unde se transmit trasaturi general umane, ale comformatiei somatice a individului, trasaturi ale structure interne, particularitati ale homeostaziei, insusiri ale tipului de sistem nervos cerebro-spinalsi vegetative, predispozitii pentru afectiuni generate de anumite configuratiicromozomiale, insusiri anatomofiziologice ale analizatorilor. -tot ereditar se transmit la anumite interval si la anumiti indivizi, datorita caracterului recesiv al unor gene, trasaturi neuter sau favorabile dezvoltarii, deficient sau predispozitii pentru deficient. -la nivel de dezvoltare psihica, trasaturile transmise genetic potenteaza manifestarile fenotipice ale comportamentului in special in cazul proceselor senzoriale, a memoriei, motricitatii si inteligentei(Macavei,E.,1997,pp.116-119): Functionarea analizatorilor si, respective, eficienta sensorial perceptive, depinde de particularitatile anatomofiziologice ereditare si innascute ale analizatorilor. Particularitatile innascute reprezinta ,,ereditatea falsa si pot fi generate de traumatisme fizice la nastere, intoxicatii cu alcool, nicotina sau alte substante toxice, boli virale ale mamei pe parcursul sarcinii. Anumite accidente la nivelul receptorilor, a cailor de conducere (nervi, fascicole nervoase), a zonelor nervoase subcorticale si corticale conduc la abateri de la dezvoltarea in parametrii functionali a senzorialitati si a activitatii perceptive. Memoria, prin capacitatile de engramare, stocare si activare a informatiei, asigura continuitatea si coerenta vietii psihice, permite valorificarea experientei trecute in construirea proiectilor de viitor. Memoria depinde de insusirile biofizice si biochimice ale celulei nervoase, de insusirile ADN-ului si mai ales ale ARN-ului, de calitatea circuitului cortico-talamice si talamo-corticale, de functionalitatea formatiunii reticulare care au in mare masura determinare ereditara.

Motricitatea, ca si conditie a formarii deprinderilor specific umane de deplasare, a deprinderilor motrice in general, depinde particularitatile biofizice si biochimice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare si nervoase. Inteligenta, ca aptitudine generala, are un fond predispozant determinat de particularitatile biofizice si biochimice ale celulei nervoase care asigura posibilitatea constituirii si stabilirii conexiunilor nervoase. Aceste predispozitii se refera la: numarul si calitatea dendritelor, a sinapselor, energia cerebral determinate de metabolismul cellular favorizat de enzyme si hormone, calitatea vascularizarii menigocerebrale, particularitati ale sistemului neurohormonal. Leziunile cerbrale din zonele frontale si parietale, insuficientele tiroidiene pot provoca asemenea predispozitii care conduc la un comportament intelligent deficitar. Pe baza cercetarilor realizate pana in prezent si a posibiltatilor de interventie descoperite si autorizate se poate spune ca ereditatea ca factor de dezvoltare psihica ofera un set de conditii naturale, predispozante. Acestea pot fii impartite in doua categorii: favorabile dezvoltarii-ereditate normal si nefavorabila dezvoltarii-ereditate tarata. In ambele cazuri devin importante, pentru dezvoltarea psihica, influentele mediului si cele educative in sensul utilizarii potentialului oferit in primul caz si in sensul compensarii, in al doilea caz.(Cosmovici, A., Iacob, L., 1998,p.27) Rezultatele actuale de cunoastere si stapanire a mecanismelor ereditatii afirma ca rolul sau in dezvoltare, mai ales in dezvoltarea psihica, este de premise naturala. Aceasta poate oferi individului o sansa (ereditate normal) sau o nesansa (ereditate tarata). Prima poate fi valorificata sau nu, cea de a doua, in functie de gravitate, poate fi compensate in diverse grade sau nu.