MUNTEANU FLORENA

POVESTE DE IARN

Iarna iar grbit vine i ntinde pe coline Lungi troiene de zpad, Adunnd copii grmad. Alearg, se bulgresc i cu toi se veselesc. Frigul faa le-nroete, Viscolul se nteete. Fulgi mai cad uor n noapte, s-au stins i ultimele oapte... n sob focu-i linitit, Copiii toi au adormit.

JOCURI PRIN ZPAD

Afar-i frig i ninge Copiii-alearg bucuroi i jocul lor gerul nvinge i rd n hohot zgomotoi. Ei urc derdeluul i-l coboar Cu sniile, ca prima oar, Cci oboseala nu-i doboar Dei-e-a nu tiu cta oar. Iar ali copii s-au apucat S-nale omul de zpad Ce st acuma n ograd n cap c-un fund de oal spart. Prin copaci de frunze goi Vrbii mici i piigoi Ciripesc curioi s vad i ei omul de zpad.

IARNA

Peste tot este zpad i copiii pot s vad Ct de greu se urc-acum Prin troienele din drum. Dar lor totui le place, C pe deal ei azi vor face Prtie cu-alunecu S merg la sniu.

ZI DE IARN Cerul este plumburiu , Iar pmntul argintiu De la fulgii de zpad, Care-au nceput s cad. Muli copii s-au adunat Colo-n vale i-au crat Dup ei: snii, patine, schiuri, sau au cobort pe vine. Este larm-asurzitoare Dar i bucurie mare. Sar, se-mping n jocul lor, Rsun valea de glasurile lor.