Sunteți pe pagina 1din 8

Durearea psihologic In primul rand trebuie sa stiti: exista durere psihologica, inevitabil! Unele situatii nu au cum sa nu se intample!

Boli, accidente, despartiri, pierderi, morti etc. Vor aparea, mai devreme sau mai tarziu, in viata noastra. Nu inseamna ca aceste situatii nu pot fi prevenite, dar a crede ca toate relele" pot fi prevenite este o iluzie. Uneori se intampla si gata! Altfel spus, suferinta ne va gasi pana la urma, inevitabil! Chiar daca ne spalam pe dinti si pe maini regulat, daca mancam echilibrat, conducem atent, consumam alcool si sare cu responsabilitate etc., la un moment dat, ceva ne va strica ziua. Intrebati pe oricine in jurul vostru si veti descoperi ca nimeni nu a fost scutit de suferinta, de necaz", de probleme". Desigur unele necazuri" (situatii obiective) sunt mai mari decat altele, dar nu asta face diferenta intre suferintele (interpretarile subiective) oamenilor. Veti observa ca la acelasi tip de trauma unii sufera mai mult

decat altii. Trauma contribuie, dar nu determina suferinta noastra. Acest articol nu ne spune cum sa nu suferim, pentru ca nu avem cum sa nu suferim, ci cum sa facem fata suferintei. Multe persoane se agata de relatii care nu mai merg. Altele alearga din relatie in relatie ca sa nu ramana singure. Altele raman agatate de singuratate complicand zilele persoanelor care incearca sa lege o relatie cu ele. Altele se agata de viata oamenilor bolnavi, mai mult decat se agata oamenii bolnavi insisi. Altii raman ancorati in trecut, in amintiri cu o persoana pierduta sau cu o abilitate pierduta, refuzand sa-si continue viata. Aceste persoane incearca sa reziste schimbarii, sa o impiedice sa se intample, de frica sa nu ajunga la o situatie care va fi foarte dureroasa. Se tem ca durerea va fi insuportabila (cum o fi si asta?). Cum ai putea sa nu poti sa faci fata durerii? Nu vor sa accepte ceea ce le ofera viata, refuza sa lase timpul sa-si vada de drumul lui in aceste conditii. Ei cred ca este nedrept ce li se intampla. Dar nedrept in raport cu ce? In

raport cu modul in care li s-a explicat ca functioneaza viata. Multe din aceste invataturi despre viata sunt luate din religie. Iar religia spune ca daca suntem buni" si facem bine", ni se vor intampla lucruri bune". Iar cand un lucru rau" ni se intampla, il consideram o nedreptate, pentru ca noi suntem buni". Lucrurile rele ar trebui sa se intample oamenilor rai." Insa viata nu este asa. Lucrurile rele" sunt impartite, sa zicem, dupa o logica pe care inca n-a gasit-o nimeni. Nici preotii si nici macar doctorii care ne spun cum sa ne comportam ca sa nu ne imbolnavim. Drept dovada si unii si altii se imbolnavesc si li se intampla accidente. Unii oameni cred ca aceste rele" sunt date dupa gravitatea faptelor" persoanelor. Dar, iarasi este o iluzie. Daca sunteti persoane carora li s-a intamplat ceva grav sau cunoasteti indeaproape astfel de persoane, veti sti ca exista oameni mult mai rai" decat voi/ele carora nu li s-a intamplat ceva atat de grav. Nu incerc sa va transmit ca suferinta este banala si, deci, neinteresanta, ci ca nu aveti cum sa va feriti, de picaturile de ploaie''. Evitarea suferintei este ea insasi o suferinta.

A trai viata intr-o capsula, nu inseamna o viata mai lunga, ci o moarte prematura. Scopul vietii nu este sa fugim de suferinta si sa cautam confortul pe muchia unui cutit (in sensul de cat de stabil este), cu pretul unei suferinte prelungi, ci sa primim ceea ce vine spre noi si sa mergem inainte. Nu incercati sa fugiti de suferinta despartirii, a pierderii, a schimbarii. Viata merge oricum inainte fie ca inchideti ochii si va tineti cu dintii de cum a fost odata", fie ca dati drumul si traiti in prezent. Traitul in prezent este, de altfel, cheia in a face fata durerii psihologice. Este solutia rezistentei in fata suferintei. Nu este, insa, usor de explicat ce inseamna asta. Eckhart Tolle a incercat sa-l explice intr-o carte intreaga (Puterea prezentului") si tot au fost oameni (intelectuali) care n-au prins ideea. A fi in prezent nu inseamna sa faci un inventar cu ce ai, din cand in cand si sa te bucuri de el mama, cate am!". Nu inseamna sa ignori consecintele actiunilor tale, nu inseamna sa nu mai planifici, nu inseamna sa pleci de acasa fara sa stii unde ... ca-ti vei da seama cand vei ajunge acolo". Si acest lucru tot

trait in prezent" este, dar este un prezent pre-temporal. Ceea ce Eckhart Tolle promoveaza, desi el nu-l numeste asa, pentru ca nici el nu este constient de diferenta, este prezentul post-temporal. Altfel spus, si animalele traiesc in prezent. Cu cat mai in urma cu evolutia este animalul, cu atat este mai in prezent. Dar intr-un prezent impus, restrictiv, ingust. Apoi apare timpul si oamenii sunt vietatile care il folosesc cel mai bine, in sensul ca au cele mai bune abilitati de planificare. De asemenea, cu cat un om este mai evoluat, cu atat este mai bine ancorat in timp si intelege consecinte mai complexe. Urmatorul nivel este, pastrand aceasta abilitate de a opera cu timpul, sa traim in prezent. A trai in prezent post-temporal inseamna, propriu-zis, sa fim constienti de ceea ce se intampla cu noi. Inseamna a fi constienti de ceea ce ni se intampla fix in clipa asta. Iar in clipa asta n-avem nicio problema. Toate problemele sunt posibile suferinte in viitor. In prezent nu ni se intampla nimic. Daca o persoana vrea sa rupa relatia cu noi, in clipa asta (oricare clipa ar fi), nu avem nici o problema. Ne temem ca vom

suferi de singuratate, dar acum nu suntem singuri. Atunci cand suntem singuri, n-avem nici o problema, de asemenea, daca ramanem in prezent. Am vrea sa fim iubiti ca de un/o partener/a. Lasam dorinta asta sa apara si o lasam sa fie. Orice durere care apare o putem lasa sa fie in prezent. Acesta este cel mai potrivit si sanatos mod de a ne raporta la suferinta. Dar ce inseamna asta? Inseamna sa ne dam voie sa simtim tot ce se intampla acolo. Fara sa incercam sa facem durerea mai puternica gandindu-ne cat de oropsiti suntem, fara sa ne plangem sau sa ne vaicarim. Doar sa fim constienti unde anume ne doare in corp, care sunt fluctuatiile si s-o simtim din interior, sa ne afundam atentia in ea. Iar cand incepe sa se estompeze sa o lasam sa faca asta. Sa o lasam sa treaca, sa ramanem constienti la ce se intampla in corpul nostru si sa simtim starea de recuperare a corpului, chiar eventuala placere. Sa nu incercam nici s-o prelungim, nici s-o scurtam, nici s-o facem mai intensa, nici mai putin intensa, fie ca este vorba de durere fie de placere. Sa o lasam sa fie asa cum este ea. Si daca facem asta cu

durerea si placerea, de ce sa nu ne acceptam si pe noi exact asa cum suntem, fara sa incercam sa ne schimbam in niciun fel. Si daca facem asta cu noi, de ce sa nu acceptam si viata asa cum este, fara sa incercam sa o fortam sa se opreasca la un moment care nea placut noua. Nu inseamna sa nu mai facem schimbari (iarasi un concept greu de explicat), dar sa incercam sa dansam cu viata si nu sa o smucim in toate partile. Sa curgem cu ea, sa schimbam cat se poate, iar restul sa acceptam. A vedea lucrurile in acest fel presupune ani de practica (macar 1-2) pentru niste efecte vizibile, ceva ce Eckhart Tolle nu ne spune, pentru ca este paradoxal sa cauti prezentul in viitor. Dar, pe masura ce-ti antrenezi starea prezenta, viata va deveni mai usoara si mai interesanta si o poti accepta in deplinatatea ei. Si ce scop mai inalt decat acesta poate exista? Sa-ti traiesti viata fara teama.

Autor: Dumitru Sorin Info articol:

y y

Revista: Psyvolution People Numar: 14 din August 2011 Publicat in sectiunea Terapie Etichete y moarte y boala y solutii y durere psihologica y despartire

Dumitru Sorin Psihoterapeut, Consilier Psihologic, Coach, format cu Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania i Noble-Manhattan i acreditat de Colegiul Psihologilor. Sunt specializat in relaii de cuplu, relatii sociale, existentialism si, respectiv, rezolvare de probleme si atingerea accelerata a scopurilor. Website: www.consilieresicoaching.ro E-mail: sorinpsi@yahoo.com