P. 1
Resursele Oceanului Planetar

Resursele Oceanului Planetar

|Views: 86|Likes:
Published by 12345zoly

More info:

Published by: 12345zoly on Feb 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/22/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Cluj-Napoca

Facultatea de Geografie

Resursele Oceanului Planetar Proiect la Oceanografie

Profesor îndrumător: Șef Lucrări Dr. Horváth Csaba

Studenți: Maroși Zoltan Meseșan Flaviu Specializarea Geografie Anul II

17.11.2011

......4 Petrolul.........................................................................................................................................................................................................................................................................5 Aurul și cositorul...................7 Resursele bilogice........................................................................................................2 Sarea...........10 Bibliografie........................................................................................Cuprins Cuprins...................................................................................................................................................5 Nisipul și pietrișul...........................................................................................................3 Sulful.......3 Nodulii polimetalici............................15 Bibliografie .......................................................................7 Resurse de energie.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

formându-se un strat subțire de apă. existând câmpuri mai înalte pe care se pompa apa mării cu ajutorul cailor. Desalinizarea apei reprezintă procesul de îndepărtare a sării din apa mărilor pentru consumul populației din zonele cu deficit de apă dulce. Ele produceau deja 17000 tone de sare în 1868.Sarea Sarea a fost extrasă din apa de mare încă din secolul al V-lea î Hr. doar cu unele îmbunătățiri.U. Tunisia etc. Iran. Țări care au recurs la această alternativă costisitoare sunt: S. Conținutul mediu în aceste arii este de 1200 tone/km3. cobaltul. Pentru a obține o tonă de sare trebuie să se evapore aproximativ 37000 litri apă de mare. Cel mai bun randament se poate obține în zonele calde unde evaporația este mare precum Mediteraneana. Metodele utilizate s-au păstrat până în evul mediu. în procente mai semnificative fiind manganul. Nodulii polimetalici În timpul expediției Challenger. Franța. Azi se păstrează același principiu. Marea Roșie. Cele mai eficiente zăcăminte de noduli polimetalici se găsesc în partea centrală a Pacificului de Nord. Arabia Saudită. Libia. desfășurată între anii 1872-1876 au fost descoperite 500 de arii de unde se pot exploata astfel de noduli polimetalici. situate la adâncimi de 508000 metri. În urma evaporării rezulta un strat de sare de 7-8 cm în aproximativ 20 de zile. În acești noduli polimetalici se întâlnesc 42 de elemente.A.. și anume peste un procent. Aceste zăcăminte se caracterizează printr-o densitate mare și printr-un conținut de nichel și cupru peste medie. (800000 m3/zi). cuprul. Apele cu salinitate mai scăzută ca Marea Neagră sau Marea Baltică dau un randament mai scăzut.U. Acest lucru a fost realizat pe țărmurile italiene.A. Israel. nordul Mării Adriatice. Golful Persic. O altă tehnică de exploatare reprezintă aspirarea cu ajutorul unor pompe gigantice a nodulilor polimetalici sau a altor segmente metalifere. . cu un indice de puritate de 91. Rezervele de noduli polimetalici cunoscute ating 40 miliarde tone iar cele estimate 60 miliarde tone. între Hawaii și Mexic. după epuizarea rezervelor de pe uscat. fierul. Zone de extracție în prezent sunt Sicilia. ceea ce face ca nodulii polimetalici să fie sursa viitorului pentru aceste metale. E.63%. Metalele conținute de nodulii polimetalici se găsesc și pe uscat. nichelul. Salinele din golful San Francisco sunt cele mai mari de pe glob.

cupru și fier. reprezentând un adevărat tezaur al omenirii. Deși există zăcăminte bogate. Principalul lor avantaj ar fi capacitatea mare de 40000-50000 tone cu putere de remorcare de 10 ori mai mare ca în prezent. Sulfurile studiate sunt asociate unei intense activități hidrotermale din Pacificul Oriental unde izvoarele hipersărate calde își deversează saramura la 2600 metri adâncime. acestea nu au atras atentia asupra lor din cauza mediului coroziv. Sulfurile amintite pot fi viu colorate în unele locuri. cu incluziuni de cobalt. Exploaterea acestor sedimente metalifere ar putea cauza reducerea transparenței apei din cauza norilor sedimentari enormi influențând activitatea fotosintetică a planctonului vegetal.Navele miniere ale viitorului sunt deja definite. în special de Arabia Saudită. . care ar putea fi obținute din sulfuri. Cele mai importante proiecte de exploatare a saramurei sunt cele care vizează Marea Roșie. Zăcămintele de sulf se formează în jurul acestora în microdepresiuni depunându-se sub fornă de pernă. mai pot fi blende (sulfuri de plumb) și pirite (sulfuri de fier). Sulful În urma unor descoperiri s-au evidențiat depozite importante de sulf în Pacificul Oriental și în golful California. plumb și argint. de 2000-5000 metri. Exploatarea acestor zăcăminte masive ar asigura pe lângă sulf și o mare cantitate de zinc. Totuși sunt exploatate datorită tehnologiei actuale saramurile puternic mineralizate care pot fi exploatate cu ajutorul unor pompe. și a adâncimilor mari.

astfel ca în viitor atenţia va trebui îndreptată spre ocean. în prezent astfel de exploatări se află doar în apropierea ariilor intens populate. S. Arabiei Saudite. producându-se crizele energeticetice mondiale.A. Resursele de petrol de pe domeniul uscatului s-au diminuat considerabil. acestea fiind construite din structuri gigantice de metal și beton. Această exploatare ar putea ridica probleme ecologice mari. Nigeriei.. În prezent producția de petrol este 800 milioane tone pe an.Petrolul Petrolul s-a format din materia organică adică viețuitoare moarte. etc diminuează resursele. metale grele. pe lângă unele resurse de petrol. Malayeziei. principalele materiale de construcţii. platformele plutitoare sau semiplutitoare și navele cu poziționare dinamică. Deși exploaterea petrolului a început pe uscat încă din antichitate. sectorul Arctic 17%. Platformele submersibile și plutitoare operează la adâncimi mult mai mari. construcţia marilor autostrăzi. în regiunea estuarelor unor fluvii. Fiordul Stavanger a permis ansamblarea majorității platformelor care operează în Marea Nordului. Interprinderile se îndreaptă din ce în ce mai mult spre nisipurile şi pietrişurile de origine marină. Prognozele estimative de rezerve variază de la 1 la 2.6 trilioane tone.U. Evoluţia peisajului urban. Punctul capital al acestor construcții reprezintă echilibrul. sectorul Indian 15%. Problemele care se pun în mod . aproximativ 55% sunt localizate pe platformele continentale iar restul de 45% pe taluzul și piemontul continental. aeroporturi. Platformele fixe sunt primele care au fost folosite. Indoneziei. Sectorul Atlantic 29%. cele din Mareea Nordului și Marea Neagră.. În prezent sunt prospectate și exploatate zăcămintele de petrol de pe coastele Venezuelei. poziționate de ancore imense fixate de fundul mării.A. sectorul Antarctic 4%. Există 3 tipuri de structuri cu care se forează în mare: platformele fixe. Rezervele sunt repartizate astef: Sectorul Pacific 35%. Nisipul și pietrișul Studiile realizate recent ne avertizează că. România a fost prima țară cu exploatări industriale. însă ele nu pot opera decât la adâncimi mai mici de 300 metri.U. oamenii și-au îndreptat atenția asupra rezervelor din domeniul oceanic. Australiei. apa potabilă etc va lipsi şi nisipul şi pietrişul. ajunsă într-un mediu lipsit de oxigen unde are loc descompunerea hidraților de carbon și formarea hidrocarburilor. din care după unii autori. în special placton. În aceste locuri zăcămintele sunt bogate. Toate zăcămintele de pe platformele continentale au fost inventariate. Mexicului. Iranului. E.

Geologii urmăresc albiile vechilor fluvii şi apelează la o serie de sondaje sonore care le . Primele două insule vor cuprinde aproximativ 100 de milioane de metri cubi de rocă şi nisip. Fiecare piatră a fost plasată în mod individual de către o macara. Nisipul este pulverizat de către navele de dragare. unde sunt create celebrele insule artificiale în formă de palmier sau chiar în forma hărţii lumii. Insulele Palmier (create în 2001) sunt situate în largul coastei Emiratelor Arabe Unite în Golful Persic si adaugă peste 520 kilometri plajelor oraşul Dubai. care sunt ghidate de GPS. Din păcate în aceste condiţii factorii ecologici pot fi grav afectaţi. Cele mai mari exploatări de pietriş şi nisip marin au loc în Emiratele Arabe Unite. pe zona necesară într-un proces cunoscut sub numele de “rainbowing” din cauza arcelor din aer atunci când nisipul este pulverizat. Palm Deira va fi compus din aproximativ 1 miliard de metri cubi de rocă şi nisip. Aurul și cositorul Cercetările placerelor submarine se face actualmente cu ajutorul ecosondajului. Digului din Palm Jumeirah încorporează peste şapte milioane de tone de roca.stringent sunt cele ale recuperării materialelor de pe fundul mării (dragare) şi apoi cele de transport. Marginea exterioară a fiecărei insule Palmier este formată dintr-un dig piatră mare. coordonată de către un scafandru si de coordonarea prin GPS. perturbându-se întregul ecosistem marin.

Resurse de energie Energia mareelor şi utilizarea lor Una dintre necesităţile de bază ale omenirii o reprezintă energia.permite localizarea anomaliilor existente în sedimente. societăţiile miniere au început deja exploatarea în regiunea gurii fluviului Yukon.1. Cu cât va creşte valoarea acestor metale. În perioadele recente s-a îndreptat atenţia asupra exploatării acestor resurse de energie inepuizabile şi regenerabile. energia produsă să nu fie la o distanţa prea mare de locul consumării etc. Locurile favorabile amplasării centralelor mareomotrice sunt foarte numeroase pe Terra. Acesta primeşte aluviunile fluviilor din Alaska şi a altora din Siberia Orientală – două regiuni foarte bogate în aur. În funcţie de alinierea Terrei cu Luna şi Soarele se pot forma: maree maxime (atunci cănd Soarele şi Pământul sunt aliniate cu Luna între) maree medii (atunci cănd Soarele. Încă de la Isac Newton se cunoaşte faptul că atracţia Lunii (şi în mod secundar a Soarelui) stă la originea apariţiei mareelor. În alegerea unui loc cu potenţial de utilizare a energie mareomotrice se ţine cont. Un dezavantaj ar fi adaptarea exploatării energiei mareomotrice la consumul energetic. comparabilă cu energia potenţială totală hidrografică a râurilor şi fluviilor Terrei de aproximativ 3 miliarde kW.7 kg cositor pe metru pătrat de placer. care de multe ori nu se suprapun. structura geologică favorabilă. după cum reiese şi din Fig. este faptul că sunt previzibile şi au o putere fenomenală. în primul rând. Când întâlneşte o masă metalică viteza de propagare se schimbă. de amplitudinea mareei. faţă de alte forme recuperabile de energie. Pământul şi Luna formează un unghi drept) sau maree minime (atunci când între alinierea Soare – Lună se află şi Pământul). Cu toate că condiţiile climatice sunt aspre. Sunt proiecte care presupun amenajarea unor situri de pe coasta nord-vestică a Islandei. Marele avantaj al mareelor. Coastele americane din Maine şi New Hampshire sunt şi ele . Unul dintre cele mai promiţătoare locuri de exploatare a aurului este platoul continental al Mării Bering. de suprafaţa bazinului captat.000 m2 este de 2. O societate minieră din olandeză instalată în apropiere de Palau Tujuw a publicat rezultatele unui sondaj: a efectuat 129 de carotaje şi a găsit în medie 2. cu atât mai mult se vor intensifica astfel de exploatări.250t metal pur. rezerva pentru o suprafaţă totală de 740. Sunetul se deplasează cu viteze diferite în funcţie de densitatea mediilor traversate.

15 Rance. producând 10. 1983 Gheorghe Romanescu.000kW fiecare. 22.G.California.1 km2 şi comunică cu Oceanul Arctic printr-un prag de 5 m adâncime şi 30 m lăţime.Araguaza (Brazilia). San Jose (Argentina). 23.Darwin. 8. 7. Fig. 24. 6.San Diego.Fundz. 11. Cea de-a doua centrală mareomotrică de mari dimensiuni este cea din Golful Kislaza. 1 Legendă: 1. 14. G. acoperă o suprafaţă de 1.promiţătoare (două situri reperate pe fluviul Pistaqua pot furniza împreună 39. Columbia Britanică. Bazinul de retenţie se întinde pe 20 km. 4 Arhipeleagul Chonos. Barajul său limitează un rezervor relativ profund de 35 m. 21. Lungimea totală a barajului este de 910 m cu toate că lungimea estuarului în acest loc este de doar 750 m. 17. Centrala Rance este cea mai mare centrală mareomotrică de pe Glob amplasată în Bretagne. Rangeon. 3.G. Cutch. Energia este produsă de 24 de turbine speciale care pot funţiona în ambele sensuri.Mananho (Brazilia).Ungava (Labrador). 9. pe râul Rance între Mont-Saint-Michel şi Dinard. 10.000 kW. G.Frobisher. 13. din apropiere de Murmansk (Rusia). 19. 18. 5. G. Marea Ohotsk.Severn. acoperind o suprafaţă de 20 km2 şi permite o acumulare de apă echivalentă cu 184 mil. Str.Cambay.m3. Resursele Oceanului Planetar Alte surse de energie . I-le Kimberlz. adică dublul capacităţii nominale a centralei termice celei mai apropiate. astfel puterea instalată totală a centralei este de 240 MW. G.Mezen. 12 G. Fluviul Seul. 16. Shanghai (China) 20.I-le Gallegoz. 25.Cook (Alaska). După Planete Ocean. Magellan. I-le Amoz.G.

Valurile pot fi descrise de o înălţime (h). ca de exemplu prin dispozitive pneumatice (Britanicii . Georges Claude a instalat o primă centrală de acest tip în golful Matangas din Cuba: ansambul avea o putere de 22 kW. Marea Britanie etc.A.U. În Norvegia. Suedia etc. un ansamblu de . demonstrând rentabilitatea şi importanţa acestei energii regenerabile şi inepuizabile care nu este altceva decât o forma convertită a energiei solare. Ele pot. şi o perioadă (T). în unele cazuri. Scoţia. în prezent necesitatea din ce în ce mai mare de energie a dus la conturarea ideilor privind valorificarea acestora.Energia eoliană a fost utilizată încă din timpurile antice. Fiecare val se deplasează cu viteza C= λ/T. Japonia. Energia gradientului termic se bazează pe diferenţa de temperatură dintre straturile oceanului. acolo unde el curge cel mai rapid. Locurile unde ar putea fi instalate turbinele (acţionate direct de curenţii marini) sunt deja cunoscute. o lungime de undă (λ). de exemplu Curentul Golfului când se alungeşte pe ţărmul Floridei dezvoltă o energie de 50 de ori mai mare decât cea a tuturor fluviilor de pe Terra. freonul). Şi în prezent obţinerea energiei în acest mod este practic tot în stadiul de proiect. unele regiuni ale S. chiar în centrul curentului. Energia curenţilor marini ar putea reprezenta o formă comună de obţinere a energiei electrice în viitorul apropiat. Sunt cuprinse între 10 şi 100 kW pe metru liniar de ţărm. energia potenţială a valurilor fiind deja calculată. Sub forma cea mai elaborată proiectul turbinării Curentului Golfului se prezintă astfel: se pot amplasa.Nation Engineering Laboratory) sau dispozitive în formă de con în vârf paletele învârtindu-se sub impulsul valurilor (experimentat de norvegieni şi americani). mărindu-se eficienţa utilizării acestei resurse energetice. Zonele de ţărm sunt de regulă traversate de vânturi relativ constante. Marea Britanie.U. cercetările asupra domesticirii energiei valurilor sunt destul de avansate. Energia gradientului termic poate fi valorificată prin utilizarea într-un sistem închis a unui lichid precum amoniacul. Franţa . Trebuie menţionat exemplul pe care l-au dat olandezii prin construirea polderelor şi drenarea acestora cu ajutorul energiei eoliene. care poate fi lichefiat la temperaturile mai scazute din adâncimile oceanelor (aproximatic 4oC) şi vaporizate la temperaturile mai mari de la suprafaţă astfel fiind pus în funcţiune o turbină. Energia valurilor se bazează pe capturarea energiei vântului stocată în valuri prin intermediul forţelor de frecare (tangenţiale) şi de presiune (normale). dar a fost distrus de un uragan. Amoniacul poate fi înlocuit cu gaze cu punct jos de fuziune (butanul.A. În S. să atingă 1 MW pe metru liniar de ţărm. Există diferite metode experimentale de domesticire a energiei valurilor. însă îmbunătăţirile tehnologice din prezent fac posibile construirea centralelor de conversie termică oceanică.

Fiecare turbină cu un diametru de 171 m. în care pătrunde lumina. guri de vărsare şi precipitaţii. Ele preferă un mediu de viaţă nisipos. Valoarea sa creşte şi atunci când curenţii reci din larg ating ţârmul. stele de mare).242 turbine de 83 MW fiecare. ceea ce ar reprezenta un total de 10. foarte apreciate de consumatori fiind aşa numitele „Huîtres”. Cea mai mare parte sunt crescute în incinte . oceanele joacă un rol determinant în echilibrul biologic al Terrei. Resursele bilogice În Oceanul Planetar trăiesc peste 400000 de specii vegetale și peste 500000 de specii animale. Litoralul marin are o valoare cu totul deosebită prin faptul că activitatea marină este concentrată de-a lungul ţărmurilor. Litoralul asigură 25% din productivitatea biologică primară a planetei şi 80-90% din cantitatea de peşte comercializată. Kilowatul oră obţinut ar fi mai ieftin decât echivalentul său pe cale nucleară. ceea ce depășește cu mult flora și fauna terestră. În habitatele marine sunt reprezentate 32 dintre cele 33 forme de viaţă animală (lipsesc doar insectele).4 t fiecare şi cabluri de oţel cu lungimi de kilometri. Pescuitul costier Găzduind o mai mare varietate de organisme animale (phyla) comparativ cu sistemele terestre şi furnizând peste jumătate din bunurile şi serviciile ecologice. Resursele oceanului planetar) Recoltarea moluştelor Sunt probabil cele mai comune nevertebrate cunoscute de publicul larg. dar răspândite neuniform de la un bazin oceanic la altul și de la o zonă la alta a aceluiași ocean.000 MW. ar fi menţinut în loc cu ajutorul unor ancore de 5. Recoltarea moluştelor se practică încă din antichitate.t barili de petrol. specific ţărmurilor marine. Valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor marine este estimată la 21 trilioane de dolari anual (cu 70% mai mare decât cea asigurată de sistemele terestre) (Paulz. Dintre acestea 15 sunt exclusiv marine (meduze. mai ales în nisipul zonelor din perioada mareelor joase. primesc nutrienţi şi sedimente prin curgeri de apă. acolo unde apele de suprafaţă. Zonele de coastă generează 38% din bunurile şi serviciile furnizate de ecosistemul Terei. în timp ce largul oceanelor oferă încă 25% din acestea. 1995 citat de Gheorghe Romanescu. viermi cu cochilii. Energia obţinută ar putea să se substituie unui ansamblu de centrale termice care consumă anual 130 mil. Christensen.

Spania. această cultură este specifică ţărilor bogate. S-a crezut că acest peşte poate fi inepuizabil deoarece se prezintă în . Calmarul. mai ales Japonezii care au inventat recent o „pompă de calmar”foarte eficace Pescuitul crustaceelor Cu toate că există mii de specii de crustacee în apele mării. printre acestea sunt şi specii pe cale de dispariţie. atragând pescarii. Italia. (industrie dezvoltată după anul 1950). activitate denumită Ostreicultură. În prezent se estimează câteva milioane de persoane ocupate în pescuitul industrial. cu o valoare foarte mare în restaurante. Mai puţin de 20 de specii furnizează peste 98% din totalul peştelui. Cu toate acestea. care de cele mai multe ori pescuiesc în condiţii inospitaliere din Marea Bering. (Gheorghe Romanescu. hrană pentru animale. în zona Mării Mediteraneene sunt Cefalopodele. heringul etc. pentru pescuirea speciei de Crabi Imperiali. păianjenii de mare etc.speciale. care aparţin familiei clupeide trăiesc în bancuri şi sunt uşor de pescuit. Sardinele. pe plan mondial totalul anual al creveţilor depăşeşte 600. Numai unele specii fac obiectul unei capturi sistematice: crabii. Adevărate delicatese exploatate încă din antichitate. cultura este denumită Miticultură. în anumite locuri ale oceanului. langustinele. adică 1% din totalul pescuitului de animale marine (Planète Océan 1983 citat de Gheorghe Romanescu) Crabii reprezintă o delicatesă. Pescuitul industrial În prezent. creveţii. care fac obiectul unui pescuit intensiv. Ele reprezintă o treime din tonajul mondial anual de peşte capturat. exploatarea lor nu este prea dezvoltată.000 tone. Resursele oceanului planetar) Heringul a reprezentat suportul istoric al bogăţiei şi civilizaţiei popoarelor care locuiau în jurul Mării Nordului. şprotul. pescuitul asigurând nu doar hrană pentru populaţia planetei. Din acestea se remarcă creveţii care trăiesc pe fundurile nisipoase şi mâloase unde amatorii îi prind foarte uşor. homarii. o parte din efectiv. Sepia. Ostreicultura asigură 25% din cantitatea de moluşte recoltate şi consumate de om. langustele. unele au şi dispărut din habitatul lor considerat tradiţional. „Moules”-urile sunt moluşte mai rustice şi mai puţin pretenţioase decât „Huîtres” fiind prezente în toate regiunile costiere ale lumii. „Huîtres” fiind foarte apreciate în Franţa. ci şi transformarea unor specii neglijate în făină de peşte. este în scădere. activitatea pescuitului dă naştere unei ramuri industriale importante a cărei cifră anuală de afaceri se ridică la câteva miliarde de dolari. Caracatiţa.

Zona N – Atlanticul de sud-est. . Sardinele reprezintă o dovadă a proastei gestionări a resurselor oceanului. stavrid (Trachurus trachurus).681 milioane km2 (4. după ce s-a multiplicat de 4 ori în 40 de ani. Zona H şi H1 – Oceanul Indian de vest şi est. În prezent sunt capturate în larg de nave cu plase care pot avea dimensiuni de până la 600 m şi care pot fi coborâte până la -200 m adâcime. macrou (Scomber scombrus). Cele mai importante zone de pescuit sunt: Zona A – Atlanticul de nord-vest cu o suprafaţă de 5.bancuri imense. 877 milioane km2 adică 4. Se pescuiesc cu precădere Cod (Gadus sprattus). La reducerea numărului de hering a contribuit şi poluarea apelor. Captura este prelucrată mecanic chiar pe vapoarele-uzină de unde sunt şi vândute. Tonul este adus la bord prin agăţare cu gafa de pescar. Din păcate heringul a fost excesiv capturat şi totodată s-a început pescuitul exemplarelor tinere. Tonul este un carnivor activ care se hrăneşte cu peşte de talie mică. Pescarii cunosc obiceiurile tonului şi îl aşteaptă în apropierea bancurilor unde vânează pescăruşii.4% din suprafaţa Oceanului Planetar. hering (Clupea harengus). Se pescuiesc: şprot (Şprattus sprattus). Carnea roşie este destinată consumului proaspăt sau în stare congelată. Zona J – Pacificul central de est. find exploatat în California. Se pescuiesc hering loval.1% din suprafaţa Oceanului Planetar). Pescuitul tot mai intens a dus la înfiinţarea unor reguli ecologice cu scopul de a reduce efectul negativ asupra ecosistemului marin. Tonierele dispun de plase mari care încercuiesc bancurile de peşte.t/an (120 mil.979 milioane km2 adică 3. Zona B – Atlanticul de nord-est cu o suprafaţă de 16. Zona E – Pacificul de nord-est.207 milioane de km2. conchilicultură etc. sebastă (Sebastes marinus). macrou etc.9%. stagnează în jurul valorii de 100 mil. industria s-a ruinat datorită reducerii numărului de sardine în urma pescuitului excesiv şi a variaţiei naturale a unor factori ecologici.t/an în 1996) se pune atenţia pe soluţii revoluţionare precum acvacultura. unele specii de delfini se hrănesc asemănător cu tonul. Zona M – Atlanticul de sud-vest. Tonul este pescuit la scară largă de japonezi.7% din suprafaţa Oceanului Planetar.000t. în anii 1930 în cantităţi mai mari de 500. capelan (Mallotus villosus) etc. sardină etc Zona G – Atlanticul central de vest deţine o suprafaţă de 14. astfel find capturate şi acestea. Zona I – Pacificul de sud-est. adică 1. producţia mondială de peşte şi cochilii. Zona F – Atlanticul central de est cu o suprafaţă de 13.

rata mortalității putând ajunge până la 50%. care determină infectarea viermelui în interiorul stridiei. și i se introduce o perlă-mamă. fie exploatate la maximum. aproximativ. ea este scoasă din apă. etc. altfel se pune problema în adâncuri. Această activitate este la fel de veche și în extremul orient. Ele sunt adesea parazitate de un vierme de talie mică. Marea Caraibelor. Marea Roșie. sau melegrine. Hr cu referire la Peninsula Arabică. Acestea reacționează secretând în jurul viermelui infectat strate succesive de sidef înainte de a o izola de propriile țesuturi. o impuritate cum ar fi un grăunte de nisip sau un fagment de cochilie pot declanșa formarea unei perle. Scoicile au nevoie de o îngrijire specială. de unde scoica va începe să depună sidef pentru a se auto-proteja de corpul strain. Cultura perlelor a fost menționată de Philostrate. conforn Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie. Astfel se formează așa numita perlă mamă. formată de o altă scoică. iar dintre aceste perle. Perla în sine se formează prin adăugarea la perla mamă a altor strate de sidef cu grosimi minuscule. după aproximativ 2 ani. Foarte rar. La rândul lui acest vierme este parazitat uneori de un protozor. După 4 ani. Anul 1998 a fost proclamat „Anul Internaţional al Oceanului” şi UNESCO a lansat un apel la protecţia acestei „surse de viaţă şi civilizaţie”. un filozoful grec care a trăit în secolul II d. Golful Aden. fie supraexploatate . Oceanul Indian. Se introduce o manta pentru a marca locul. Acestea trăiesc în Golful Persic. Perlele Perlele sunt produse de stridiilele din speciile Melegrina vulgaris. Marea Chinei de Est. în țări ca Japonia și China. Procesul de fabricare a perlelor artificiale este în esență foarte simplu dar extrem de costisitor. Anii de exploatare neîncetată a oceanelor au avut urmări foarte importante: 11 din cele mai importante 15 întinderi de pescuit şi 70% dintre principalele specii de peşte sunt. culoarea viitoarei perle. . și pentru a stabili astfel. un procent mai mic de 25% se poate comercializa. Când scoica ajunge la maturitate. doar un sfert din scoici vor produce o perlă.Dacă la suprafaţă totul pare în regulă.

(2000) Oceanografie.Bibliografie Gâșterscu. București. Rădița Alexe. 11. Gh. (1981). Gh.silverzone.2011. I. Editura politică..ro/blog/perla-de-cultura-modul-de-formare-al-unei-perle-de-cultura 4. Editura Albatros. Presa Universitară Clujeană Romanescu. Târgovişte. Resursele marilor și oceanelor. (1983) Oceanele și mările Terrei. Editura Sfinx.42 . Păcurar. București http://www. Resursele oceanului planetar.. A..11. P. (2000). Manea. Geografie economică mondială. Stăncescu.. Editura Universității din Suceava. (2006).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->