C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

 „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan. dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 .Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei. zdrobitoare greutate nu o simţim.  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga. Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional. pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing.  „Există două realităţi. a căror imensă. în paralele cu pregătirea tehnică. istoriei îngrijirilor.

să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate. „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. Cavell. „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe.       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide. acela a coborât raiul pe pământ” – S. Mehedinţi. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. „Cine a înălţat munca până la iubire. să cunoaştem cele prezente. „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei. E. 7 . „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. Marinescu.

asistenţă la naştere. diferite pe plan calitativ de cele de astăzi. În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. În lupta lor de supravieţuire. oamenii din epoca primitivă au încercat. odihnă şi relaxare. moarte şi boală. necontaminată. prevenirea transmiterii unor boli. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson. îngrijirea oricărei vătămări. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. fără succes. reducerea pericolului din mediul înconjurător. 8 . Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată.

Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului. selectau din natură acele elemente (seminţe.) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte. a fost alături de familiile confruntate cu boala. spasmul muscular. ci şi ca medicament – remediu. 9 . cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. pierderea auzului. frunze. rădăcini etc. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. dar totodată. slabi. pierderea vederii. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. fructe. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. traumatismul sau naşterea.întrajutorare umană. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. iar femeile. De atunci şi până astăzi. suferinzi sau bătrâni. Pentru a asigura toate acestea.

10 . Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. Spiritele bune ajută. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. PREOŢI. de unde urmează să fie înlăturate. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). CAVALERI. Aşa era explicată apariţia unei paralizii. Însăşi cauza îmbolnăvirilor. de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc.ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. bătrâni). boli sau moarte. Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste. demonii – spiritele rele aduc necazuri. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. dar cu puteri supranaturale. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. muţenia. este explicată prin existenţa duhurilor malefice. Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp. VRACI. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii. încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte.

uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare. şi mai ales să îndepărteze spiritele rele. Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. În această perioadă. frica. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. Prin proceduri instinctive. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. să dea remedii. apare vindecătorul.  Îndepărtarea spiritelor rele. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. Vindecătorul. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. Stresul emoţional indus astfel. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 . pe baza simpatiei. când se formează primul nucleu al medicini. cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul.VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului.

 Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant.  Purtarea amuletelor.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor. cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective.  Administrarea de băi alternative reci şi calde. delirul sau şocul. toxice.bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare. fetişelor cu puterii magice.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene. 12 . crizelor de epilepsie. Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa. Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap. Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure.  Când apăreu halucinaţiile.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii.

Potrivit etnologilor. către iatrosofie. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. eliberat de munca brută. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. Sacerdotul. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 . Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. aflată într-o fază intermediară. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. medicina empirică.

răspândirea bolilor etc.Hr. lipsa apei curate. Cert este că prin tradiţii culturale. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. considerat ca zeu vindecător. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale. prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice. 2750 (î.  Osiris (zeu al reînvierii). criminalitatea. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice. igienice şi farmaceutice. arhitect. ~ Cca. interpretări astrologice şi magie etc. – Imhotep („el vine în pace”) demnitar. 14 .). astrolog şi preot-medic (la Memphis). vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală.  Amon (alungătorul bolilor) etc.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc.  Seth (apărătorul de molime). ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii).societăţii pentru probleme ca suprapopularea.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale).Hr.

parazitare. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”).Ch. fracturi – în funcţie de regiunea lezată. (cca.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. scrise în jurul anului 2500 î. şi recopiate. pe un papirus datând din sec.d. imobilizarea fracturilor. oftalmologice. multe dintre ele utilizate şi în prezent. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi. diverse operaţii. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist. 1550). 15 . fitoterapeutice. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate. de cel care l-a descoperit – Ebers. 16 î. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul.Hr. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale.

16 .Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice.

în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. în cadrul comunităţii. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. Eufrat şi Tigru. dar şi 17 . Egiptul. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. Egiptenii executau. considerat de Herodot un dar al Nilului.F. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. Astfel. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. ceramica. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. Champollion.

Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei.de admiraţie. considerat zeu pe pământ. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. haine. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. Din aceste picturi. permitea celui ce o deţinea. şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. credinţele filozofice şi religioase. De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. în 1922. alături de obiceiuri. Egiptenii au stabilit. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. Cu timpul. 18 . deoarece conţineau hieroglife. de asemenea. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. chiar şi servitori şi sclavi. băutură. uneori încrustate în culori strălucitoare. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). practicile fiind costisitoare. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. Astfel. Egiptul oferă numeroase date.

practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. au pus în evidenţă nu numai bolile. de cap. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. calus în urma fracturilor. Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. arterioscleroză. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. de ochi. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor. 19 . Astfel.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. ci şi arta bandajării. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. purgative. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre.). Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. infecţii parazitare. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor. de intestin etc.

curăţenia. Erau pricepuţi în stomatologie. preot în templu.Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului. Imhotep (2900-2700 î. scrib şi magician. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase.d. Era o 20 . Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. băutura. A fost zeificat ca zeu al medicini. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara. s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. Reguli foarte stricte. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice..Hr. exerciţiul şi relaţiile sexuale. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii.El a fost recunoscut drept arhitect. deseori obturând dinţii cu aur. chirurg.Ch). Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie. iar după moarte îmbălsămat.

Treptat. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile. set de legi şi cu o anumită cultură. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile. 21 . Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau.cultură cu sistem propriu de scriere. luarea prizonierilor. nu şi bolile care erau indicate. scene privind sacrificarea animalelor. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. servitori. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. purtarea poverilor sau chiar unele care. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. Această scriere nu conţine nici un element magic. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. Animismul era acceptat. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană.

Societatea era constituită.Hr. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. Babilonul era în anii 3000 î. să reducă costul îngrijirilor medicale. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi.). guvernată de un conducător divin şi de un regepreot.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul. ca şi Egiptul. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 . decât cu bunuri sau servicii. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor. clasa mijlocie a negustorilor. Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată. centrul imperiului mesopotamian.Hr. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor. după un model aproape feudal.

care lucra cu mâinile. Pentru a se stabili prognosticul bolii. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. era presat de obligaţii grele. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. în timp ce chirurgul. avea o poziţie mai puţin apreciată. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. Tratamentul medical în Babilon era primitiv. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. constă în incantaţii. În afara practicilor mistice. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman. iar preoţii erau castraţi (eunuci). Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. Medicul avea o poziţie preferenţială. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude.crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. Se folosea termenul de boală. se ajunge la 23 .

nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. 605-562 î. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”.). extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. De aceea.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare. iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. Totodată preotul-medic comunică cu zeul. iar plata se făcea diferenţiat. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. Se tratau chirurgical plăgi. iar templul lui Solomon să se distrugă. Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. se operau tumori. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor.Hr. ci şi a spiritului. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie.

cu mici diferenţe. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul.care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon. imperiului fiind distrus în 612 î. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. 25 . a fost populat cu semiţi originari din Babilon. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. Textele nu conţin şi date medicale. mentale şi de natură emoţională.000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie). Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice.Hr. Decăderea a fost rapidă.

Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. Vrea să cucerească Grecia.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. India plătea 360 talanţi de argint (8. 26 . Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi. dar este învins la Marathon (490). Darius mută capitala imperiului la Persopolis.120 kg) şi 100.000 oi anual. învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale. pe care Cirus II (553-528 î. Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele.) i-a constituit într-o naţiune.Hr. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. Darius devine rege al perşilor în 522. soldată însă cu un eşec. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486). Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse.CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene.

iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. pentru a avea dreptul de practică. Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. De altfel. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. Chirurgii. pământul. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa.. Specifică perioadei 3000-1200 î. cultura minotică a dispărut rapid. 27 .Hr. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică. descompuneau cadavrele. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii.Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. chiar şi referiri la avort.

ca să părăsească această regiune politeistă. tineri şi tinere. erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament. Cretanii erau marinari cunoscuţi. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). palate splendide. ceramică. au fost chemaţi de Dumnezeu. unul dintre conducătorii acestui popor. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. La anumite intervale de timp. casele lor aveau băi. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. conform legendei.După anul 1900. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. Abraham. 28 . bijuterii. astăzi Israel. zonă învecinată cu Egiptul. de obicei atenieni. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu.

Deşi a primit educaţie aleasă. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. ca fiu adoptiv. către ţara promisă. Plecarea din Egipt. după o epidemie serioasă. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă. i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. Contribuţia cea mai importantă. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei.Moise obţine privilegii. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. vizau aspectele sociale. obiceiurile 29 . în cele mai bune condiţii. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . o constituie religia monoteistă. Multe legi. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. Oamenii simpli însă. cuprinse în Codul Mozaic. fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. unică în acea perioadă. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei.

creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. dizenteria. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. orele de activitate. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. principii curative. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor. Astfel. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. carantina şi dezinfecţia. somnul. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. reguli privind dieta. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. 30 . nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. izolarea.

evreii aveau case de oaspeţi. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. hanuri. măslinele erau considerate alimente. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. vinul era considerat aliment. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete. muzicoterapia în bolile mentale. dar şi apoplexia. Ca şi în Egipt. îmbolnăvirile mentale. păstrarea alimentelor. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. Erau renumiţi pentru ospitalitate. respiraţia artificială. sarcină considerată o datorie religioasă. vocaţia femeilor o constituia 31 . deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. În antichitate. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. hoteluri şi spitale. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia.Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. iar ca tratamente circumcizie.

istorice şi literar-religioase sau Ketubiim). Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. bucătării. Oamenii fug în peşteri. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică.Estera). legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine.Cântarea cântărilor). dintre care ¼ se refereau la Biblie. doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale.Maleahi). biblioteci unde manuscrisele se recopiau. ei aveau apeducte. magazii.Hr. aflat la Universitatea din Jerusalim. provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î. Unul din acestea. În anul 68 î. În 1974. aramaică şi greacă. manuscrisul lui Isaia.Hr.Deuteronomul). într-o singură peşteră. A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 . Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise..moşitul. literatura de înţelepciune (Iov . istoria (Judecătorii . După aproape 19 secole. profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea . magazine.

cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 . Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare.monoteistă. Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. viaţă spirituală deosebită. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. cu un grad mare de empirism. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este.Hr. legi de sănătate publică. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor.

În 1519. în urma săpăturilor arheologice făcute. cea mai mare parte a Mexicului. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. de la stepele din nord până în 34 . În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. în partea centrală a Mexicului. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. cu strălucire. iar la ceremonii. iar tinerii sacrificaţi. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine.un calendar excelent. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre.

veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. În anul următor. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. În 1517 o expediţie. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. în fruntea a 35 . religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. Din trecutul lor de barbari nordici. de către aceşti indieni războinici. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. au pierit în această luptă.Guatemala. Respinşi. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. De fapt. cu trei corăbii. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. Juan de Grijalva. vânători şi războinici. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. edificiile de piatră şi templele. pornită din Cuba.

primirea indienilor a fost amicală. Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii. Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic.patru corăbii.

În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. Bolivia. ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ. Imperiu era împărţit în patru suyu. Argentina şi Chile. suyu înseamnă "regiune" sau "provincie".Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. iar economic se baza pe 37 . Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200. Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. Peru. În 1533. politic şi militar incaş. Limba oficială a imperiului Inca era Quechua.

ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua . Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. Sub conducerea lui Manco Capac. nici culturile locale pe deplin integrate. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. natură şi zei era esenţială. numit şi Cinchi Roca. Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 . Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei.Qosqo). Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). cel mai important dintre aceştia fiind Inti. Zeul Soare. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII.proprietatea comună a pământului. cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. culturi şi oameni. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă. teritoriile imperiului nefiind uniform loiale.

imobilizarea oaselor etc. Paturile se pare că erau individuale. bandajarea. sutura. aplicarea ventuzelor. sudaţia. limbaj. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. amputaţia. aspiraţia. aplicare de cataplasme şi prişniţe. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. ridicate de la sol şi protejate de soare. bisturiu din bronz etc.diferiţi ca fizic. mod de trai. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. extragerea dinţilor. emisiunea de sânge. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. Se foloseau ca tratament masajul. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare.

ama quella (nu fura. auzul. Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). ceea ce făcea parte din tratament. la fel ca şi valoarea luminii. gustul. nu minţii. verdeţuri şi nuci. în plus vânau diverse animale pentru carne. laxativ sau purgativ. se testa văzul. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori. blănuri şi pene. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. pipăitul. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. se practica hipnoterapia. Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută .coagularea sângelui ca la egipteni. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. suplimentate uneori de carne (porc de guineea). Incaşii credeau în reîncarnare. ama llulla. iar în jurul lui participau prietenii. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. ceilalţi îşi 40 . Dieta incaşilor consta în principal din peşte. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine.

Taoismul din sec. proprie fenomenelor naturii. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India. combina tehnici 41 . în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist.. vieţii sociale şi gândirii omeneşti. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale.petreceau eternitatea pe pământul rece. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe. animismului. CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec. VI î. XVII şi care a avut la bază concepţia tao. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. inaugurată de Lao-dzî. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor.Hr.

Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. respectul celor vârstnici. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei. Mai târziu. patologiei şi chirurgiei. Yu = femeie). abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. După Confucius (551-479 î. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat.Hr. De altfel.) era importantă solidaritatea familială. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi. fiziologiei.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. veneraţia celor ce studiază. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . superstiţii.

Prea puţin s-a vorbit de spitale.Hr. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. pasivă. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. negativă.principii. 43 . o parte fiind preluaţi de misionari creştini. Yin reprezintă forţa feminină. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor. pentru a nu fi recunoscuţi. De frica vechiului rău. sugarii băieţi. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. Yang reprezenta forţa musculară. la care ulterior s-a renunţat. activitatea pozitivă a universului. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. Echilibrul era egal cu sănătatea. Un obicei de nedorit.

Hr.n. 2698 î.). ascultă. Chang Chung-Ching (sec II e. întreabă şi simte.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale. 44 . cauterizări. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei. acupunctură.Hr. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. ventuze. II e. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz. Acele. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. masaje. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa.n. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa. Palparea se referea la puls. în tendoane foloseşti cauterizarea. ascultaţia.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching. din silex la început. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox.Hr. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î. consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. palpaţia – priveşte.

În zilele noastre. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. tiroidă. binecunoscută în prezent. era utilizată şi în acele vremuri.. furuncule. În secolul al III-lea e. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. inflamaţii de orice fel. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . ulcere. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. Plantele medicinale marine. variola era cunoscută.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. şopârlă păstrate în vin etc.n. Era folosit macul (opium). Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. în China. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). în prevenirea variolei. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. China antică suferise numeroase epidemii de holeră. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit. deţinut de măştile cu aspect înfricoşător.

O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. În jurul anului 2000 î. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian. 46 . din fildeş. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. Între anii 1000 şi 800 î. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente.acuplate.Hr. introdu-se una în alta. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. s-a stabilit pe câmpiile Indiei.. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale.. Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers.Hr. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare.

Regele Ashoka (269-237 î.) în limba indiană din care se trage sanscrita. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte. Yoga reprezenta calea. Doi medici 47 .. maimuţa etc. într-o anume zi stabilită de astrologi. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical.Hr.) a construit numeroase spitale pentru pelerini. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa.Hr. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. În jurul anului 552 î. Cele 4 cărţi Rig-Veda. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. pregătirile şi băile erau practici dese.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. Yagur-Veda.Hr. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. o serie de animale nu erau consumate – vaca. Curăţenia corporală. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. iar cenuşa aruncată în Gange.

Totodată se făceau şi operaţii plastice. scalp. grefe de piele. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. seringi. să frece şi să maseze membrele.renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. – a descris boli. forceps. să ştie să facă şi să cureţe patul. să se distingă prin puritate. catetere). să se priceapă să îngrijească orice pacient. foarfeci. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e.n. Se amputau membre. rinoplastii. 121 de instrumente chirurgicale (ace. Învăţământul medical era foarte bine 48 . Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. plante medicinale. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. proceduri chirurgicale. bisturiu. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. Odată cu descrierea acestei metode. să dea dovadă de bunătate.

transmiterea malariei prin ţânţari. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. moral şi social. Dar multe obiceiuri. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . închiderea fetelor. vizând mai ales femeile. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. aveau efecte importante pe plan somatic. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. aruncarea copiilor în Gange. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. au fost păstrate. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut.organizat. iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. tuberculoza. cea mitologică.

însă rămân. sunt adesea meschini sau răzbunători. înainte de toate. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi. în pofida scepticismului unor gânditori. intrigi şi zei care intervin în permanenţă. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. personificări ale forţelor universului. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. războaie. biologie. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. cu zei creatori. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. le ofereau oamenilor atât ritualuri. Lumea mitologiei greceşti este complexă. plină de monştri. filozofie). cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. dar şi a 50 . medicină. cât şi istorie.

ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. când a fost declarat unica religie a imperiului. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. prin prezenţa a numeroase insule. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. şi atribuite lui Homer. a încetat să se mai practice. se aseamănă cu Grecia de astăzi. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. de care a fost legată.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice".Hr. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană. ambele scrise în greaca veche. probabil înainte de anul 700 î. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876).

facultăţile estetice şi mintea. Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. oratori. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. Exista un Panteon de zei şi zeiţe. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. atât al medicinii civile. cât şi al celei militare. şi care reprezenta simbolul medicinii. Ei pregăteau artişti istorici. bărbaţii trebuiau să se însoare. Astăzi 52 . Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană. filozofi sau chiar soldaţi. La 30 de ani. pe care populaţia îi venera. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii.desăvârşiţi.

când Apollon lipsea. şi în cele din urmă. Grecii credeau în zei şi de aceea. de mai multe ori. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia. prin vise sau unele semne. loc oracular cu mult înainte de Apollo.semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. La început. apoi o data pe luna. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. Tălmăcirea era făcută în temple. În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). cu excepţia lunilor de iarnă. În 53 . preoteselor. consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). în luarea unor decizii importante. sau se făcea comunicare directă prin spirit. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. Oracolul din Delphi. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon.

profetiza în cripta templului. se purifica prin îmbăiere. şi trecerea la baze ştiinţifice. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. poezie. senina. ca si zeul care o inspira. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. În cazurile mai grave. apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. La sosire. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. În această atmosferă neştiinţifică. sală de gimnastică. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. Aici a fost construit un templu ce avea teatru. Pythia este calma. inspirată de Apollon. Pythia. Ei căutau şi doreau perfecţiunea.general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. matematică. i se făcea un masaj. astronomie. pacientul sacrifica un animal. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. adânc 54 . ştiinţe naturale şi medicină. S-a vorbit despre "delirul pythic". chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. băi de ape minerale. istorie. concentrata. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. Pe momentele figurate.

în limitele posibilităţilor din vremea sa . În jurul anului 420 î.Hr.Hr. Cel mai vestit medic al Greciei antice.. dobândind o solidă reputaţie ca practician. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale. unde îşi va sfârşi zilele.Hr.cufundată în mitologie. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. Hippocrate a contribuit . considerat părintele medicinii. sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor. se întoarce la Cos. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. Tracia. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. Heraclide.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism. Hipocrate. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. a murit la Larissa către anul 370 î. Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant. unde fondează o şcoală pentru viitori medici. Hippocrate. Din cele peste 55 .

Hipocrate a înţeles rolul climei. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. Hipocrate a subliniat rolul aerului. În capitolul "Aerul. A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. modul de viaţă şi sanitaţia. modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. un medic. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. când apare bacteriologia şi imunologia. în "Prognostic. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos .probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. în care discută influenţa unor factori ca vârsta. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. prin observarea unui număr mare de cazuri. numită "Boala sfântă" (lat. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier.70 de lucrări care i se atribuie . În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale. după care. rolul solului. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute". ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. În lucrarea asupra epilepsiei. Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . regimul alimentar.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

creştine. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale.lor. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. SF.Hr. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. Cînd au constatat că n-au 62 . care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. condus de 01YMPIA. Foarte active in sec. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. In acest palat Sf. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici.MARCELLA Sf. pînă în Galia şi Irlanda. aproximativ prin anii 4oo î. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. IV şi V. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat.

au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile.Hr. de asemenea. Şf. A murit cam pe la 399 şi se spune că. unde a murit. cu toate acestea. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă.După acest asediu. SF. Sf. In scrierile sale.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. a construit primul spital public din Roma. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 . ea a fost nefericită în prima căsătorie.PAULA Sf. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. în semn de respect. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. ea a fugit la o biserică din apropiere. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană. instruită şi bogată. Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat.un discipol al Marcellei. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf. După o mărturisire publică a păcatului ei. Văduvă. a divorţat şi s-a recăsfltorit.Paula a fost. la înmormîntarea sa au participat sute de romani.găsit nimic altceva decît o clădire goală.

precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. Brigida. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. ordinele monarhice. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor. bărbaţi şi femei.prin ele tinerii. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. In această perioadă (aprox. îngrijind bolnavii. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. s-au înfiinţat primele spitale. Aceste spitale. a fost creată atunci. Scholastica (sora geamănă a Sf. frăţia PARABOLANI. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. plasate în afara 64 . Sf. între 50-300 d. care există şi astăzi.Hr. Nurse monahii renumite c Sf. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. de asemenea. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini.

.Acea cruce urma să fie folosită. Peste secole. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). mai târziu. n-a putut fi totuşi stinsă. Cavalerii. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii. XVI. există şi azi La sfîrsitul sec. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI. iar hotelul Dieu din Paris în 650. curajului şi credinţei 65 . Cruciadele care au măturat nordul Europei. Spitalul Santo Spirito din Roma. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim. Ioan a fost un astfel de ordin.pereţilor mănăstirii. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. Hotelul Dieu a fost construit în 542. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. aşa cum o cunoaştem astăzi. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. suprimată de bisericile occidentale. iar simbolurile înţelepciuni puterii. Din această cauză. organizaţi într-un ordin de nursing. sub sutană purtau armuri. cel mai mare spital medieval. 'Mişcarea femeilor diaconi.

fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice. XIV pînă 1a sfârşitul sec. au dat un nou impuls educaţiei. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. Misericordia(1244).apăreau pe nasturi. Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). Belgia (1184). Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce.XVI) şi de Reformă. În timpul Renaţterii. consultând bibliografia. 66 . embleme şi scuturi. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. Beguinii din Flandra. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor.

femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. Plata era mică. nu era una dorită. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. munca era istovitoare. Biserica protestantă. Roiul lor era în limitele căminului. nu acordă multă libertate femeilor. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite".Reforma. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. ordinele religioase erau dizolvate. orele erau lungi. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!. Mănăstirile erau închise. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. 67 .un grup ce cuprindea deţinute. o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. apărut în Germania în 1517. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig.prostituate şi beţive.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". care apăra libertatea religiei şi gîndirii.

Vincent de Paul şi. ciumă.Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. In 1521 Cortez a 68 . INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. pe care serveau ca vîslaşi. fiind înfieraţi. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. cei săraci sufereau cel mai mult. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau.. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. de ex. Aceste grupuri ofereau bani. Vincent de Paul. Refeorma socială era inevitabilă. In 164o Sf. Sf. în 1633. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria. Erau organizate diferite grupuri de nursing. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente.. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. mizerie şi groază. Surorile de Caritate. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. Primind ajutor. sfaturi şi încurajare din partea Sf. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. In Anglia. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei.

a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. Jeanne Mance. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. de-a lungul râului Sf. a fost construit în 1524 în Mexico City. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. care au devenit medicii. a fosr început în 1751 în Philadelphia. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. Primul spital de pe continentul american. nebuni. la îndemnul lui Benjamin Franklin. In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. Spitalul Concepţia Imaculata. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii.de pe acest continent. bătrîni. oameni remarcabili ai medicinei 69 . Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. bolnâvi. În Europa. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. nursele şi profesorii noii ţări. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. Se puneau bazele colegiilor misionare.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City.

• William Harvey (1578-1657). Ftiederike. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. Cu ajutorul primei sale soţii.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale. • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. Germania. Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne. În timpul unui tur de colectare a fondutilor. • Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. familia Fliedner i-a urmat 70 . Profund impresionat de ei. • Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. prin Olanda şi Anglia. Theodore Fliedner (1800-1864). • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. • Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării.

care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. după ce a dat naştere unui copil prematur. care includea şi prelegeri ţinute da medici. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. a fost recrutata prima diaconeasă. În Anglia. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. sprijinind activităţile diaconeselor. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. Au fost urmate de Surorile milosteniei. S-a dezvoltat un curs de nursing. Pe cînd era departe de casă. cam la aceeaşi dată. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. fiica unui medic.exemplu şi pentru. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster.. numite adesea Surorile Fry. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. un grup laic. Caroline Bertheau. a a flat că unul din copiii ei murise. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 . În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor.

72 .

Italia. dar în a doua jumătate a sec. ea era cultivată. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. sub auspiciile bisericii. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. i s-a permis să intre acolo. Deoarece era o instituţie religioasă. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. Născută la 12 mai 1820. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. voiajată şi instruită. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. deşi în spitalele englezeşti nu 73 .Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. Florenţa. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. XVIII. Ea dorea să devină nursă. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. ca a doua fiică a unei familii bogate. Florence Nightingale avea alte idei. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate.

corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. care i-a acordat ordinul Meritul.avea acces. care era atunci secretar de război. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. mulţi sugarând că era. 74 . care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. în mare măsură o nevroză. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. în 1907. încât ea a fost recunoscută mai târziu. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. Florence Nightingale. S-a scris mult despre boala ei. cît şi de către medici. ea era consultată atît de către reformatori. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert.cu sănătatea distrusă. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. Totuşi familia dezaproba activitatea ei. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. de către regina Angliei. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . ea a fost numită şefa acestei instituţii. În cele din urmă. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii".

• Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. că nursele 75 . Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. salubritate. în special. să dea examene orale preliminare. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. nu făcînd curăţenie. sănătate şi statistici de sănătate şi. În multe alte modalitaţi. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. care vor trebui să frecventeze cursurile. despre nursing şi educaţia de nursing. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii.Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. • Profesorii vor fi plătiţi. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. • Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing.

Sediul central este dislocat la Geneva. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". Societatea de Cruce Roşie. educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. Crucea Roşie 76 . Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia. programele de nursing au înflorit. iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări.trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze".

Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. Activă în războiul de independenţă. de cutremurele din 1940 şi 1977. spitale. ambulanţe.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . în primul şi al doilea război mondial. săraci. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva. Refugiaţi.La 4 iulie 1876. adăposturi. de secetele din Moldova. bolnavi. tabere.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război. sinistraţi. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. prezentă alături de cei în nevoie . să aline durerea celor loviţi de soartă. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. Cantine. colonii de vară. orfani. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. ICN (CIN) . bucătării de campanie. ceainării. de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. Prin munca a zeci de generaţii. văduve de război. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. organizaţia a reuşit de fiecare dată. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. prizionieri. răniţi.

cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES.trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul. Viziunea ANR .reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre. • Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora. Misiunea ANR . Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 . Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei.ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997.

judetean. • Comunicare cu alti profesionisti. • Influenta: influentarea politicilor. • Informatii transmise prin revista. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. grupuri de lucru. • Oportunitati de a participa la comitete. seminarii si conferinte anuale internationale. national. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. workshopuri. organizatii profesionale din tara si din afara. 79 . reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local.• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua.

non guvernamentala si non profit. ANR. organizatie apolitica.Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. este unica asociatie profesionala de gen din Romania. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare. Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 . Din 1995.

o Informatii. • • • • Comitete si Forumuri. simpozioane. 81 . de exemplu. cum este cel de etica. Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile. o Grupuri de Interes Profesional. Desfasurarea unor proiecte. Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. Dezvoltarea filialelor. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale. programe de educatie continua. mese rotunde.

psihologic si socio-cultural.Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic.Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate.Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: . . cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor. inclusiv resursele sociale. 82 .

modificat cand este nevoie si 83 . • Adune. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. • Actioneze cu competenta in orice situatie.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat. asteptarile si drepturile sale. spirituale si culturale. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare. nevoile. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism. dorintele. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale.

pastrat ca document. 84 .

care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante. plantelor. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene.DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. ~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec. ~ Arian – Care ţine de arianism. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. formă de spiritualizare. ~ Animism – formă primitivă a religiei. Adept al arianismului. ape etc. al cărei zeu suprem era Brahma. privitor la arianism.). apei etc. şi atribuită lui Buddha. propovăduind renunţarea la orice plăceri.Hr. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. V-VI î. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 .

Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. care. care se referă la această populaţie. medicaţie. în antichitatea greco-romană. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. ~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. ~ Hinduism . Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. ~ Delphi. medicament. Religie răspândită mai ales în India. Religia cea mai răspândită în India. remediu. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes. leac. iluziile care constituie lumea.plăcerile vieţii. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. aleatorie a realităţii.Religie răspândită în India. Ceva care aparţine populaţiei maya. 86 . fiica sau după o altă versiune. oraş din Phocis. înconjurat de doi şerpi. soţia lui Asclepius. simboliza pacea şi comerţul. aparenţa înşelătoare. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. socotit în Antichitate drept centrul universului.

. care. sunt arse lent (moxibustie). hrănire.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. ~ Peregrina . ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. activitate. remediu contra tuturor relelor. variantă a acupuncturii. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale. refacerii ţesuturilor etc. ~ Nurse – surori.tratament. structurile şi funcţiile organismului. după înfigerea în piele. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice. a face un peregrinaj. soluţie salvatoare în orice situaţie. chimice şi biologice ale vieţii. A călători. 87 . ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. infirmiere = asistente medicale. hrană. tratare şi prevenire a lor. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. alimentare. ~ Moxa – procedeu terapeutic. A cutreiera lumea. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. ~ Nursing – îngrijire. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. precum şi mijloacele de diagnosticare.

88 .

policlinici. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1. Comuna primitiva. practici magice. DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii. dispensare. spitale şi sanatorii.C2. ca totdeauna. remedii eficace însă nu existau. Bolile grave reprezentau. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 . o problemă serioasă. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. Ordinul Asistenţilor Medicali).1.

o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. Eficiente erau îngrijirea rănilor. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. Astfel. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 . repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. Aceste civilizaţii în esenţă continentale . se foloseau formule oculte sau talismane. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat. se improvizau dansuri.forţelor supranaturale. medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi. procedee folosite deja în epoca de piatră.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă.

vindecătorii rurali. zeul artei medicale era Apollo.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc.Ch. medici militari romani. 1. aceasta probabil la începutul erei faraonice. i se va tăia mâna. pământ şi aer) . practici magice. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt. Începând din secolul al VI-lea a.Ch. Galenus din 91 . dacă este vorba de un stăpân. 2 sikle dacă e vorba de un sclav.2. dacă comite o greşeală. considerat părintele medicinii moderne. . monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi. O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti.poruncind legile sale lui Hammourabi. La vechii greci. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi.medicina capătă trăsături ştiinţifice. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. la început.) centrul cultural devine oraşul Alexandria. apă. din contra. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos.

ocazia fugitivă. Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". calor.grec de origine . o societate democratică şi individualistă. aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. Theba. valabile şi în zilele noastre. tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. Cartagina. Ninive. tumor. Atena) . Babilon. umflătură şi durere (rubor. experienţa nesigură. arta este lungă.Pergamon .dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. căldură. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. Într-adevăr. Antiohia. şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. Alexandria. dolor). În mileniul de dinainte de Hristos. Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . judecata grea". În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă.

greutăţile şi nevoile dacă e necesar.care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. de a împărţi cu el subzistenţa. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. mă voi duce pentru a ajuta 93 . de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. Sofocle şi Euripide . nici nu voi da la nici o femeie contraceptive. În câteva case unde trebuie să intru. 500 de ani înainte de Hristos. "Jur pe Apollo medic.unde trăiau Pericle şi Philias. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. elaborat cu aprox. în epoca cea mai strălucită a Greciei antice .prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti. dar la nici un altul. de a comunica preceptele generale. Acest text. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. Asklepios. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. acest jurământ şi această angajare scrisă.

Să observe ceea ce i se permite. le voi ţine sub tăcere. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. evitând tot ceea ce este corupător. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 . aceasta va fi a unui om raţional. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. altfel el ar părea arogant şi dur. În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. după temperamentul său. lucru de care trebuie să se ferească. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. Cât despre ţinuta sa. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. va deveni obositor. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. Lucrurile care. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor.bolnavii.

el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. cast. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. amabil. frumos. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. să poarte părul scurt şi unghii tăiate. bogaţi şi săraci. fără gesturi. dar în interesul reputaţiei 95 . cu faţă calmă". Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. viguros. să vorbească încet. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. vesel când este ocazia. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ. În ziua primirii. rezervat. ura sau orgoliul. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. fără pretenţii. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. puternic. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". discret. va fi sclavul adevărului. El trebuie să fie îmbrăcat în alb.

".sale şi pentru a salva demnitatea artei. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi. spune stăpânul. 96 . nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui. Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă". va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia.de unde vine explicaţia despre existenţa. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . "Vei evita.în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. orice companie nepotrivită. pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege. Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor.

arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. devotat bolnavilor. totdeauna gata. puritatea moravurilor şi a corpului. familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. atent la nevoile bolnavilor. Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . să dozeze medicaţia. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. viguros. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. spirit deschis. nepurtând pică la nimeni. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". inteligenţă. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. experţi în arta de a prepara hrana.

cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. de prieten sau duşman.Thaoista. de bogăţia sa. Astfel. lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". de calitatea sa de chinez sau de barbar. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. compasiunea. de inteligenţa sa. fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. Creştinilor captivi în exil. Într-adevăr. bucuria renunţării. de frumuseţea sa. de arta sa. prin intermediul Imperiului Roman. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru.

Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. infatuat. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. bunul şi răul. prietenul şi duşmanul. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. nu va fi uşuratic. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. filozof şi talmudist eminent.practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. Moise Maimonide. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. medic. orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. al XII-lea după Hristos.

Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor. Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane. medici laici. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. călugări ortodocşi si catolici. o Dumnezeule. voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele". Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. Dă-mi forţa.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti. 100 . fă ca eu sa fiu moderat în totul. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. Îndepărtează de mine.mea. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv.3. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină. 1. ideea că eu vreau totul.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. AlRazi (secolul al X-lea p.Ch. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice.

o va aduce 101 . În secolul al XII-lea. Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă.ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina.Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea. Saint–Vincent . de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). tot în Italia. nu e decât ruina sufletului". Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze .T. medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic". deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie.

Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. dar paralel cu aceasta. nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. dar şi de etica şi psihologie. care se ocupa de alchimie. în mijlocul secolului al 102 . Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. Din acest motiv în Germania. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. stagnează. sau mai degrabă lui Dumnezeu. totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. autorităţile construiesc mai multe spitale. astrologie. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius.bolnavului. Forţate de împrejurări. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele.

unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". 103 .XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. Războaiele. în Spitalul St. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. în general. de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. Thomas. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. prima şcoala pentru surori medicale. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra.

şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. băieşi. bărbierichirurgi. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. moment crucial în istoria medicinii. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. considerate până atunci intangibile. călugări. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 . precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale.La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. moaşe. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei. Îngrijirea bolnavilor in sec. iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie.

1553). lăsată la dispoziţia bărbierilor. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei. în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 . Thomas Sydenham (1624 . face descrieri clinice amănunţite ale malariei. medic englez. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare.1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. medic şi alchimist în Elveţia. apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 . A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei. considerată până atunci o meserie şi nu o artă.lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 . Marcello Malpighi (1628 . către sfârşitul secolului al XVIII-lea.1689). În Italia.1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 .1541). în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui. recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 .1675) vasele de la baza creierului. cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus). în Italia.

1826) introduce stetoscopul. Asistenta publică. René Laennec (1781 . Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare.1804).(1729 . în Franţa. marile epidemii. evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare. XIX si pana in prezent. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec. asupra ţesuturilor pun bazele istologiei. În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice.1799) infirmă teoria generaţiei spontane. Lucrările lui Marie Bichat (1771 .1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei.1902). În jurul anului 1819. ale lui Emil 106 . prima şcoală pentru moaşe. personalităţii reprezentative. în Franţa.

1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 .1912).von Behring (1854 .1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei. ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 . Pornind de la aceste descoperiri. Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 . în Rusia.1936). în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică.1878) asupra funcţionării glandei tiroide. Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte. cu privire la reflexele condiţionate. 1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 . obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 .

suportul fizic al informaţiei genetice.1968) extrage Penicillina în formă pură.sistemului nervos. a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor. Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă. din care biochimistul Howard Florey (1898 . în Germania. structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA). Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 . (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium. Wilhelm Röntgen. iniţiindu-se astfel era antibioticelor. În 1932 Gerhard Domagk (1895 . întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 .1915). Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii.1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 .

operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. operaţii în afecţiuni valvulare. medicamentele beta-blocante.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale.1946). ca leucemia şi altele. sedentarismul. în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. cele mai multe 109 . transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. hipertensiunea arterială. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 .1939) şi Walter Dandy (1886 . dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. obezitatea. În domeniul chirurgiei. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. canadianul Wilder Penfield (1891 . Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia. După ce Charles Sherrington (1857 . cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker. nivelul ridicat de colesterol).organismului.

duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. Si în 110 . În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. mizere de trai. Maladiile si infectiile. în Statele Unite. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata. astazi. În ultimul mileniu. La o suta de nasteri. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. în Occidentul industrializat. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. La începutul secolului al XIX-lea. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere.controversate. în majoritate cauzate de conditiile improprii.

ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala.mod cert. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani. Bunaoara. uneori. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. Procedând astfel. Mai precis. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 . chiar miliarde de oameni. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare.

lepra. tipurile sanguine. prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. magico-religioase si tratamente. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. bacteriile. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). neconventionale.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. Din aceste motive. Ca o consecinta generala. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. vaccinul. holera. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. sifilis. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. razele X. Cu toate acestea. circulatia sanguina. Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. care astazi sunt numite cu un termen generic. anestezia chirurgicala. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. variola si alte boli. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . acestea au cazut în obscuritate. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. culturile de tesuturi. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale.

nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. Totusi. Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. În mod surprinzator. Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane. O data ce savantii ar fi înteles acestea. Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. în secolele al IX-lea si al Xlea. În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea.adesea forma standard de tratament.

la numai 29 de ani. în sapte carti). cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. a terminat celebra sa operă în şapte volume. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. în anul 1543. În Europa Medievală. Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. considerată o adevărată capodoperă. elev al lui Titian. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. la vârsta de 23 de ani. La scurt timp după absolvire. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi. În 1543. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman").în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. În 1537. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. 114 . cuprinde numeroase planşe. În timpul studenţiei. însoţite de un text clar. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. Lucrarea.

Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 . cartea de referinta a lui Harvey.De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. limitata de textele rigide. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). de fapt. cu radacini în antichitate. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. ortodoxe. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole. difera mult de cele umane. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. Publicata în 1628. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care.

Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. apoi catre vene si întorcându-se la inima. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. Cu toate acestea. pornind de la inima catre artera. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra.Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). Anglia. Când o vena se blocheaza. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. rolul exact al valvelor era incert. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. Când o artera e blocata. Procedând astfel. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. metabolismul si reproducerea. schimba multe dintre teoriile acestuia. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. De pilda. sub aparenta slavirii lui Galen. în capitolul opt din cartea sa. digestia. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 . incluzând respiratia. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului.

distruge deasupra lui. deci exista o “circulatie sanguina”. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. Antoni van Leeuwenhoek. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. Mai mult. Olanda. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. reprezentate de Vesalius si Harvey. a descoperit bacteriile si alte 117 . dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii.

Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. Philosophical Transactions. Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. în 1680. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. Acesta a constatat ca bacilul 118 . a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta. Datorita influentei unui prieten medic olandez. Dupa confirmarea acestora. cunoscute astazi ca protozoare. care înotau în apa de ploaie. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek.

Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. În ciuda acestui dispret. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari. care anterior erau expuse la aer. În 1865 Joseph Lister. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. bacilul tuberculei. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate. Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. precum omul. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil.microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. un chirurg englez. Spre deosebire de Koch. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. era la originea tuberculozei. El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca.

poliomielita. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze.extermina microorganismele din aer. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. au dat nastere chirurgiei antiseptice. Rezultatele experimentelor sale. În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. meningita. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. totusi au devenit curând larg acceptate. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. Drept urmare. publicate în 1867. gripa. Vaccinarea Variola. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. este considerata astazi complet eradicata. hepatita. La cea din urma se producea o 120 . Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. febra tifoida. tetanosul. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner.

o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. dar procedura era adesea mortala. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. Jenner. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana.forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana. La scurt timp dupa aceea. la Londra. mai ales în zona ugerului). La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. Prin urmare. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. el a vaccinat alti opt copii. 121 . lânga Bristol. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. Pe 1 iulie. În consecinta. deveneau imune la variola umana. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. se nascuse în satucul englez Berkeley. dar lucrarea ia fost respinsa. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. inclusiv pe fiul sau. ramas orfan de la cinci ani. a doua. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane.

Totusi. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. Pe 30 martie 1842. Long. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. pe post de drog euforizant. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. în 1842. La începutul anilor 1800. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. oamenii inhalau eter la petreceri. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. Georgia. moartea era considerata o binecuvântare. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. în cele singur rezultatele. un solvent organic. un medic american din Jefferson. platind tiparirea acestora. din urma. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. Cu toate acestea. Long l-a convins pe James Venable.dupa lucrarea lui Jenner. nu a simtit nici o durere. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. dupa cum a remarcat Long. chirurgia era o experienta cumplita. Anestezia a schimbat toate acestea. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. Într-o seara. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. o adevarata tortura fizica. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 .

au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. Mai târziu.chirurgicale. Morton. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Venable a acceptat. Massachusetts. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Lui Long. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. iar eterul l-a facut inconstient. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. pe 16 octombrie 1846. Cu toate acestea. sa încerce înlaturarea durerii cu eter. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. În urmatorii patru ani. William Morton. în schimb. Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea.

El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. raze catodice. care mai târziu s-au numit 124 . În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes.corpului fara a-l deschide. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. Ca un rezultat. putând stabili operatii adecvate. pentru a vedea mai bine stralucirea. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. tumorile si alte malformatii. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. în forma de para. razele catodice spargeau sticla.

în 1668. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668.razele X. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. care primise sânge de la o oaie. Jean Baptiste Denis. Deşi efectul a fost unul catastrofal. medical francez al regelui Ludovic XIV. La începutul secolului XX. Bolnavul. a îndraznit sa faca unui om o 125 . Dar chiar cu câteva secole înainte. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. Jean Baptiste Denis. a murit. În ziua de 28 martie 1895. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. ci si oasele degetelor. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg.

Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. B si 0. Culturile de tesuturi În 1907. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. Ca urmare. Un al patrulea si mai rar tip. biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. AB. iar Denis a fost arestat pentru crima. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930. Omul a murit. 126 . Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie.transfuzie cu sânge de la o oaie. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. În 1900. a fost mai târziu descoperit. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia.

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

C3. Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. „complet”. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. 132 . Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală. individul nu este „întreg”. „independent”. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea.

Când asistenta preia din funcţiile medicului. cu 14 nevoi fundamentale. ce trebuie satisfăcute. ~ Obiectivul activităţii: 133 .→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii.  De a favoriza vindecarea. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor. ~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane. Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană.  De a asista muribundul. Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat.

~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului.  Pacientul – sănătos sau bolnav. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . ~ Manifestările de dependenţă. ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. Intervenţii Rezultat. forţei. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului. cunoştinţelor. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa.

cât şi societăţii. Dimensiune psihologică. Dimensiune culturală. Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă.~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. Dimensiune spirituală. sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. 135 . rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate. Dimensiune sociologică. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. în acest mod de a vedea lucrurile.

Johnson. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. King. În anul 1968. sistemul social. spaţiul. 3. alcătuit din conceptele: percepţie. Orem. compus din conceptele: interacţiune umană. creşterea. Neuman. imaginea corpului. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. format din conceptele: organizare. dezvoltarea. luarea deciziilor. amintim pe cele ale lui Roy. comunicare. sistemul interpersonal.Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. bazat pe trei subsisteme: 1. mai ales în nursingul comunitar. statul. 2. autoritate. tranziţie. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . rolul şi stressul. Astfel. Rogers. timpul. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. sistemul personal. putere. distinctă de medicină. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. şinele.

TEORII D. De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. sănătatea şi starea de bine. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. concepţia despre procesul de îngrijire. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. mijloace ale auto îngrijirii. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA. originea teoriei. * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de .nilnmgrijire. elemente cheie. concepţia despre om. deficitul de autoîngrijire. pentru a-şi menţine viaţa. definiţia nursingu-lui.interacţioneaza între ele. Orem (tema centrala.

instruieşte. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. "Un an mai târziu. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. se găsesc indicatorii 138 . în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. sprijină. furnizează. Aceste idei.mai mare decât mijloacele de autoîngrijire. îndrumă. Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977.

concepţia despre om. enunţată de Martha Rogers în anul 1970. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. In acest sens. schimbând.politici de sănătate .dezvoltare socială şi economică . Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing.furnizarea îngrijirilor de sănătate . concepţia despre procesul de îngrijire. dacă este cazul. • Ştiinţa "omului unitar". rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării.globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane. Rogers (tema centrala. "Câmpul uman reprezintă mai 139 . comportamentele ineficiente. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. definiţia nursingu-lui. originea teoriei. elemente cheie.starea de sănătate M. Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează.

domiciliu. în orice mediu: spital.mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. concepţia despre om. definiţia nursingu-lui. Cvadridimensionalitatea. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. socioculturală. şcoală. El reprezintă un sistem deschis. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". elemente cheie. descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu". Neuman (tema centrala. psihică. B. de 140 . Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. cât şi celor bolnavi. concepţia despre procesul de îngrijire. O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. bogaţilor şi săracilor. loc de muncă. Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". originea teoriei. transcedentând instantaneu timpul. joacă etc.

Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură. Procesul de nursing. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice. Astfel. Inelul exterior este o linie flexibilă. cum ai. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. intraperso-naîă. iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. ondulata. prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant. extrapersonală.dezvoltare şi spirituală. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 . Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor.

identificarea problemei. influenţa factorilor. stabilirea obiectivelor. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. reproducere şi perfecţionare.creştere. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. intervenţii şi evaluare. Conform teoriei sale. 142 . îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. supravieţuire.

bolnav sau sănătos. mamă adoptivă. răniţi şi bătrâni.nursă = doică. Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă . cu condiţia ca acesta să aibă tăria. Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul.C4. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. 143 ∼ ∼ . să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. cât mai curând posibil. voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă.

5. 2. 6. 9. Să fii înconjurată de probleme. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. . Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. 8. 4. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. 3. Să fii deseori frustrată. Unii te vor binecuvânta. alţii te vor blestema. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. 7. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu.

Să vezi viţa începând şi sfârşind. dr. în anul 1990. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. 12. ANA. normelor europene. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit. OMS. la Riga. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. de curajul lor. de a îndura. 13. 11. Să râzi mult. oamenilor de a iubi. In anul 1988. 2. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. Să plângi mult. 14. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. Hiroschi Nagajima. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. cât 145 . a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4).10. ICN. directorul general al OMS.

Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. 7. 3. folosite în gospodărie.şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. Prevenirea şi controlul bolilor endemice. îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil. 5. Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. 6. 4. inclusiv planificarea familială. Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială. Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 . 8. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN).

funcţie de caracterul epidemiologic. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. Restructurarea. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. c. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. voinţa sau cunoştinţele necesare. 147 . de valorile culturale. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. de mediul fizic şi social. să-l asiste în ultimele sale clipe. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. funcţie de tipul de viaţă. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. pe participarea populaţiei.ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. (V. pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. b. Henderson – februarie 1991). Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a.

Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. relaţională şi educativă. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. în funcţie de informaţiile fizice. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. 148 . ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. ~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. culturale sau spirituale ce privesc individul.Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. economice. psihice. menţinerea. ~ Protejarea. sociale.

Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. ~ Tehnici specifice blocului operator. Funcţiile de natură independentă: 149 . 2. ~ Anestezie generală. reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. ~ Prima injectare în cazul alergiei. Sunt funcţii universale şi constante. indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu. Funcţii de natură independentă (autonome).~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. Funcţii de natură interdependentă. Funcţii de natură dependentă (delegate). Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. 3. 1. ~ Primul sondaj la bărbat.

c.a. b. d. b. Aplică metode de readaptare specifice. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. ascultă şi susţine pacientul. educativ. boală. c. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. Aplică metode de investigare. e. Planifică. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. Aplică metode de tratament. sociale. social. familia şi/sau anturajul. d. Transmite informaţii. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. psihice sau intelectuale. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. 150 . deficienţe fizice.

Acţiuni de educaţie pentru sănătate. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. d. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. e. Pentru exercitarea funcţiilor. ~ Cunoştinţe de psihologie. c. Funcţie de umanizare a tehnicii. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. 151 . psihic. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. social.b. Funcţie de psiholog. ~ Cunoştinţe de informatică. Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. ~ Cunoştinţe de economie. f. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică.

b. Elevilor. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. Organizarea timpului. Studenţilor. 3. Personalului din subordine.Funcţie îmbolnăvirilor. Precizarea priorităţilor. Să acorde îngrijiri directe. Funcţie recuperare. 2. 4. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. d. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. 5. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Funcţie economică Gestionarea serviciului. c. Să educe pacienţii. Aprovizionarea materială. Funcţie de cercetare 152 .

153 .- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare.

în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa. Prieteni ). Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. Procedură sau Intervenţie Medicală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. pentru următorii 20 de ani.Strategia Sănătate 21. reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. amplificând efectul benefic al acestora. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . Loc de Muncă.

Răspunderea personală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. de cei care ne conduc. 2. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 . fără discriminare fiecărei persoane. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM.1. Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit.

4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei. comunităţilor. Economică. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor.3) discriminare între Cursanţi. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. instituţiilor. Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. grupurilor.

3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Un Partenariat Extins (Familie. Refacerea Energiei de Homeostazie. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. Şcoală. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 . Loc de Muncă. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Armonizarea. Durabilă şi Eficientă.

2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 . Locul de Muncă sau Comunitate Locală ). Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). 21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Resurselor. Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Familial. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European. Eficienţi.Costurilor acestora.

Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). asigurarea unui Optim Fizic. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări. 159 . Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. Psihic. Legislaţie şi Activităţi specifice. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. Directări şi Cocreeri ). Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului.3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. alături de asigurarea unui Confort Material. Psihic.

Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. Adaptabilitate şi Performanţă. Creativitate. răspunzând la cerinţele lor psihosociale. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Educative şi Sociale. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor.4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) . Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă.

Accesarea. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei.6) Active şi să se Ajute Singure. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 . Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală.

8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. 10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori. socială şi mentală mulţumitoare. 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. Imunizare şi Strategii de Control. 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. 162 . o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale.Reale.

13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 . 12) Reducerea Răului provocat de Alcool. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. Şcolile. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil.Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate.

20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare.Universale. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. 164 . oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică.

− Natura intervenţiilor. 2. − Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului. − Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. − Beneficiarul activităţii.C5. afective. sociale. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. procedee şi metode 165 . CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. − Consecinţele intervenţiilor. Cunoştinţe acumulate. − Rolul propriu. − Cunoştinţe profesionale. Cunoaşterea unui model . intelectuale.

ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. planificare şi evaluare a îngrijirilor. comunitatea. echipa de îngrijire. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. 4. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. − Se aplică individual. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară. − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. analiză. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. anturajul pacientului. interpretare. 5. 3.

de respect.− Comunicare funcţională – clară. tratament. vindecare. tratament. ▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. ~ Calităţi profesionale – tehnice. îngrijiri. eficace. ~ Calităţi fizice. acceptare. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală. îngrijiri. recuperare. înţelegere şi empatie. ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 . ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor. cotidiană. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale.

diferite medii. ~ Amabilitate. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor. ~ Comunicativă. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. ~ Colegialitate. ~ Atenţie. ~ Calm. ~ Bună gospodină. ~ Conştiinciozitate. ~ Bunăvoinţă. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională. ~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Atitudine principială. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. 168 . domenii sau locuri. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. ~ Fermitate. ~ Altruism.

Devotament până la abnegaţie. Spirit critic şi autocritic. Omenie. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Păstrarea secretului profesional. ortostatism prelungit. Demnitate. Optimism. Promptitudine în luarea deciziilor. Stăpânire de sine. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. Seninătate. mobilizarea bolnavilor. Iniţiativă. coordonate. ~ Mişcări sigure. Ingeniozitate. Răbdare. Luciditate. 169 . Punctualitate.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. Interes pentru noutate. Spirit de echipă.

elaborează plan de îngrijire. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. autocontaminarea / autoinfectarea. Previne infecţiile intraspitaliceşti. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. ~ Însuşirea competenţelor de bază. o o o o 170 . ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. Cultivă spiritul de observaţie. tehnică. Verifică periodic efectul activităţii prestate. Asigură predarea şi preluarea serviciului. practică. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale.

planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. aplicate sau supravegheate. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. un proces intelectual. 171 . privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. de analiză a situaţiei. psihice şi sociale. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor. bazate pe necesităţi presupuse. foi de observaţie. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice. ~ Planul de îngrijire. foi de temperatură etc. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină.). care permite intervenţia conştientă. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza).

nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. ~ Internare → în stare de urgenţă. comportament nesănătos. satisfăcute într-un mod acceptabil. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. ~ Permite determinarea nevoile reale.Independenţa → nevoi fără ajutor. 172 . ~ Permite coordonarea îngrijirilor. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. ~ La solicitarea familiei sau anturajului. ~ La solicitarea directă a ajutorului. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. neplanificată. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. boală sau deficienţă etc. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate.

173 .

Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. Etapele procesului de îngrijire 1. Aplicarea intervenţiilor planificate. ~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor. ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse.1. 3. 4. evaluarea stării bolnavului. obiceiurile de viaţă. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. Evaluarea tehnicilor aplicate. conform obiectivelor propuse. 5. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. ~ Elaborează planul de îngrijire. 174 . starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. 2.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

orientarea temporo-spaţială. mobilitatea. mişcări respiratorii.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. semne de însoţire etc. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. alte manifestări. meteorism. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. edem. zgomote cardiace. zgomote respiratorii anormale. supleţea. frecvenţa respiratorie. icter. durerea. 180 . palpare. tuse. troficitate. tensiunea arterială. forţă musculară. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. Sistem osos: integritate. ritmul micţiunilor. voce. raport inspir / expir. vărsături. puls periferic. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. palparea pulsului periferic. ileus. semne de insuficienţă cardiacă. aspectul urinei. leziuni. hemoragii cutanate etc. Sistem muscular: tonicitate. aspect. examenul leziunilor. semne de insuficienţă respiratorie. mobilitate. erupţii cutanate. edeme. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. constipaţie. diaree. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. Aparat digestiv: aspectul abdomenului.

auz. comunicare. ▪ Superficialitate. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. ▪ Lipsă de concentrare. reacţii medicamentoase etc. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. expunere la pericole. durere. acceptarea rolului de bolnav etc. destindere. ▪ Discontinuitate. ~ Este un proces mintal activ. confort. ▪ Rutină. accidente. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. ~ Pentru o apreciere corectă. tact. miros. subiectiv. vedere. stres. Reacţii organice. evoluţia manifestărilor. depresie. ▪ Judecăţi preconcepute. grad de autonomie. infecţii.▪ Stare psihosocială: anxietate. ~ Necesită atenţie. ~ Observarea instrumentală: 181 . stare de conştienţă. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive.

Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. discuţia cu pacientul. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii. dialogul. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. 182 . Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ▪ Monitoare etc. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice.

▪ Respect. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. ▪ Cultură medicală redusă. după plecarea vizitatorilor. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. ▪ Menţinerea contactului vizual. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. ▪ Limbaj inteligibil.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. ▪ Bolnav timorat. ▪ Asigurarea unui timp suficient. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. după somn. ▪ Hipoacuzie. ▪ Confort şi intimitate. ▪ Interes manifest. directe. de tip descriptiv. ▪ Empatie. ▪ Boli psihice etc. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. reformularea conţinutului. de clarificare). după alte examene. ▪ Revenirea la temă. ▪ ~ ~ 183 . ▪ Întrebări clare. după ora de vizită.

▪ Nu se sugerează răspunsul. braţelor.~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. confortul. trunchiului etc. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. contact vizual direct.). ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. ▪ Aşezarea → nivel egal. ▪ Se pune o singură întrebare odată. momentul. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. informaţii prealabile. ▪ Nu repetaţi întrebările. ▪ ~ 184 . ochilor. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. intimitatea. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu.

~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate.3. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. 185 . Pacient cu probleme existente. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). Pacient cu probleme potenţiale.

~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor. enunţul diagnosticului de îngrijire.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. identificarea problemelor de sănătate ale pacientului. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. 186 . ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855).

culturală sau spirituală. refuz. Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. dificultate. incapacitate. factori 187 . Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. o atitudine. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. o insatisfacţie biologică. tulburări cognitive. 1976). Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. factori cauzali psihici – sentimente. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. socială. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. o dificultate a pacientului. deficit. psihică. în virtutea educaţiei şi experienţei lor.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. diminuare. Exprimă o reacţie. emoţii.

experienţa asistentei. ~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 . modificări ale rolului social. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. ~ Diagnostic potenţial. factori cauzali culturali sau spirituali. colegiale. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. pensionare. ~ Diagnostic posibil. ~ Imobilizare. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. dificultăţi de comunicare. Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie. cunoaşterea complicaţiilor bolii. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate.cauzali sociali – relaţii familiale. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. şomaj. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile.

greu de eliminat. ~ ~ ~ mari. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. informare insuficientă). ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. Plâns.~ în fibre. Insomnie etc. ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. ~ Doliu. Disconfort digestiv etc. Tristeţe. Fecale dure. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. ~ ~ ~ ~ Depresie. 189 . 3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. Lipsa de cunoştinţe. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă. Cefalee.

Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. Nu există ~ procesul patologic. ~ Ţine cont de starea pacientului.~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. ~ Descrie starea pacientului. ~ Ţine cont de problema de sănătate. Rămâne constant.). ~ Terminologie medicală 190 . ~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului. ~ Identifică un răspuns uman specific.

~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. resursele disponibile. spre 4. ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. pe 191 . zile).~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. Orientează spre intervenţii autonome. Ţine cont de sursele de dificultate. Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire. ~ Orientează tratament medical. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. specifică pentru descrierea proceselor de boală. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical.

rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. acţiuni măsurabile. ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. comportamentul sau acţiunea pacientului. intelectuale. evaluare precisă). ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 . ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). O = observabil (comportamente. P = performanţă (atitudine. Se elaborează planul de îngrijire. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. afective ale pacientului). luni). Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. I = implicare (singur sau cu ajutor).~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. comportament aşteptat).

▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 . Promovarea continuităţii îngrijirilor. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor. Orientarea spre îngrijiri individualizate. Evaluarea activităţii asistentei. Analiza surselor şi a posibilităţilor. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate.

Obiective. Evaluare. Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Intervenţii. Diagnostic de îngrijire.− − − − − Manifestări de dependenţă.

▪ Risc de infecţie. ▪ Alterarea eliminării urinare. Competenţe profesionale. ▪ Risc de accident. Efecte secundare. ▪ Alterarea eliminării intestinale. ▪ Durere. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. Complicaţii posibile. 1986. ▪ Alterarea comunicării nonverbale. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. Avantaje aşteptate. ▪ Perturbarea imaginii corporale. Motivaţia pacientului. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ▪ Perturbarea somnului. ▪ Alterarea comunicării verbale. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. ▪ Deficit de volum de lichid. ▪ Anxietatea. ▪ Hipotermie.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. 195 . ▪ Hipertermie. ▪ Intoleranţă la efort. Activitate continuă. ▪ Alterarea mucoasei bucale.

Se inventariază metodele de rezolvare. 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare. Se defineşte problema.▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. Se încearcă soluţii suplimentare. Se stabilesc intervenţiile specifice. Se evaluează soluţiile alese. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 .

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. 198 . ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului.5. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. încurajează. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. în funcţie de obiectivul ales. informează. de resursele pacientului şi de experienţa proprie.

▪ Eliminarea. ~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. ▪ Asigurarea confortului. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. ▪ Aplicarea tratamentelor. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. familiei. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. ▪ Asigurarea igienei.~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. ▪ Toaleta. în timpul şi după intervenţie. 199 . Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. ▪ Hidratarea.

− De înţelegere empatică. − De respect. 200 . Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. funcţiile vitale etc. ▪ Resurse materiale.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. ▪ Gradul de dependenţă. ▪ Timpul avut la dispoziţie. reacţiile medicamentoase. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. ▪ Terapie medicamentoasă. Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. ▪ Vârsta. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă. ▪ Pedagogică. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. Se supraveghează comportamentul.

Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. obezitate. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan.~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. îmbătrânire. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor. paralizie. amputaţii etc. Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. a rolului social. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. Pierderea → unei fiinţe dragi. apropiate. Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 . artrită. pierderi materiale etc. menopauză.

Previne complicaţiile. Asigurarea intimităţii. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. Pregătirea materialelor. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici. Adaptarea îngrijirilor la pacient. Aplicarea măsurilor de asepsie. 6. Pregătirea locului. Îngrijirea bolnavului după tehnică. 202 . Obţinerea consimţământului. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. Respectarea demnităţii pacientului.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. Pregătirea fizică şi psihică.

~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat.~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat. periodic. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut. 203 . ▪ La diverse intervale de timp. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. ▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului.

~ P = plan de îngrijire. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ I = intervenţii.Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 . ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza. ~ E = evaluarea procesului de îngrijire.

7. ~ Agresivitate. ~ Neacceptare. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate.Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor. 205 . ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri.

~ Îndoială. ~ Diferenţe spirituale. ~ Culpabilitate. ~ Imaginea corporală. ~ Probleme de încredere. ~ Probleme de identitate. ~ Să asigure integritatea pacientului. ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Locul de muncă. ~ Să menţină stima de sine. Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. ~ Modul de viaţă. ~ Recuperarea. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale. ~ Probleme de moralitate. ~ Boala. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. 206 . Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului.~ Furie.

▪ III – faza de convalescenţă. ▪ Starea generală. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. ▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. ▪ Personalitatea pacientului.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. ▪ Tulburări deja cunoscute. ▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie. 207 . Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea.

cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. frecvent se manifestă durerea. ▪ Asigură tehnici adecvate. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. ▪ Vinovaţi. ▪ Devin pasivi. ~ Apare anxietatea. ▪ Se interesează de competenţa personalului medical. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire. ~ Este o fază de şoc. vigoarea. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. ~ Scade rezistenţa organismului. precis. ▪ Neliniştiţi. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. tehnicile de îngrijire. nepăsători. capacitatea funcţională. singuratici.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. cefalee. tulburări digestive etc. 208 . ▪ Furioşi. ▪ Explică clar. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei.

209 . pe simptomele şi tratamentul său.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. sociale sau familiale. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. ajută să ia decizii. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. ~ În faza acută ajutorul este important. ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale. cu interes concentrat pe propria persoană. ▪ Încurajează primirea ajutorului. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire.

cu posibilităţi de adaptare la pierdere. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. personalitatea pacientului. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul.Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. ▪ Conştientizarea. ▪ Reorganizarea. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp. ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. gradul de invaliditate. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. ~ Pregătirea pentru un viitor incert. ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament. ▪ Rezolvarea. 210 . agravarea bolii sau moarte. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune.

lider.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. ▪ Identitate. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. aversiune. interacţiune. dirijarea altora. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. comportament distant. apartenenţă. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. patronaj. ▪ Fără acceptare: excludere. izolare. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. ură. ignorare. comunicare. intimitate. ▪ Stimă de sine. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. administrator. ▪ Încredere. adeziune. reţinere. ▪ Recunoştinţă. familie. subminare. echipa de îngrijire. prietenie. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. antipatie. refuz de colaborare. neputinţă. 211 . tandreţe. ▪ Siguranţă.

212 .

~ Teama este raportată la ceva specific. pierderea sănătăţii. oboseală. ▪ Variaţii de temperatură. prieteni. ▪ Variaţii tensionale. insatisfacţii profesionale. incertitudine. restricţii de mişcare. pericol de moarte. dezonoare socială. ridicol. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. singurătate. frig. ▪ Polipnee. privare sexuală.8. confuzie. afectarea integrităţii organismului. schimbarea regimului. ~ Se asociază cu: neputinţa. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. ~ Apare în: durere acută. disperare. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. nesiguranţa. crize financiare. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. insatisfacţia. jenă. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. separare de familie. 213 . şomaj. lipsă de curaj.

▪ Plâns. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. bolnavul se poate apăra prin educaţie. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. empatic. Când anxietatea este uşoară. ▪ Agitaţie. ▪ Asigură un climat calm. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. ▪ Insomnie. ▪ Midriază. ▪ Transpiraţii. ▪ 214 . respectă tăcerile şi plânsul. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. În anxietatea intensă scade puterea de analiză.~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. amplifică şi deformează informaţiile primite. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. concentraţia diminuată. percepţia este redusă şi deformată. de securitate. ▪ Piele umedă şi rece. cauzele şi factorii declanşatori.

antipatie. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. lipsă de cooperare. privire urâtă. ranchiună. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. limbaj obscen. 215 . evită atingerea pacientului fără acordul lui. indignare. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. comunică cât mai des cu pacientul.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. exerciţii respiratorii. furie verbală sau fizică. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. Informează corect. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. ~ Se manifestă prin iritabilitate. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. lumină intensă. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie.

Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. neputinţei sau stării de dependenţă. doliu. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. tratamentele şi îngrijirile aplicate. Apare frecvent în starea de disperare. Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. evitarea situaţiei. datorită unei stări toxice. 216 . retragere. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. ▪ Linişteşte pacientul. frustrare.~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului.

~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. simple. muzică etc. momentul apariţiei.~ Furnizează explicaţii clare. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie. lectură. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. masaj. clare. mijloacele de diminuare sau accentuare. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. ~ Se asociază medicaţie analgezică. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. ~ În caz de migrenă. mobilizare etc. 217 . masaj. atingere terapeutică. eliminare. Recomandă şi susţine un comportament sanogen. igienă. hidratare. ~ Se dau informaţii simple. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. adaptate nivelului de educaţie. cu lumină difuză.

indirectă. comprese reci pe ochi – încă de la primele semne. pungă cu gheaţă pe cap. 218 .

medicaţie. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. empatie. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. aspect estetic. manichiură. reflectare. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. care să permită recâştigarea stimei de sine. fără exuberanţă. înţelegere. odihnă activă. ~ Asistenta se manifestă cu calm.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. canalizarea energiilor. barbă etc. 219 . menaj. confidenţe. somn. ~ Se subliniază nevoile de igienă. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. educative. umor. repaus.

~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. sănătatea. furiei. durerii. pudorii. eşecului. şomaj. neputinţei. ▪ Frică. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. frumuseţea. 220 . stare de boală etc. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea.

Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament. ▪ Exagerare. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. chirurgie facială. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . ostilitate. agresivitate. manipulare. Strigăt. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. reţinere. negare. psihoză. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. depresie. apatie. dificultate de asimilare a informaţiei. ▪ În cazul clismelor. ură. ▪ Reacţii afective – anxietate. ▪ Anxietate. ▪ Agitaţie. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. chirurgia mâinilor. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. dependenţă. astm.~ ~ ~ Plâns. ▪ Comportament psihic modificat. hipertiroidie. ulcere. chirurgia organelor genitale.

▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. intervenţie. faţa etc. chimioterapie. radioterapie sau alte tratamente. susţinere. Asistenta explorează obiectul fricii. furie. desfigurare. plaga. dezolare. implicit adaptarea la noua situaţie. invalidităţii sau stării de boală.. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. disperare. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. anestezie. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. 222 ~ ~ . Este o tulburare de gândire. schimbarea funcţiilor corpului etc. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare.

experienţele anturajului. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. cultură. stare depresivă. mod de viaţă etc. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă. durerea.). somnolenţă etc. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. eliminarea obiectelor contondente. 223 . fiecare tehnică de îngrijire.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. lipsa de cunoştinţe etc. experienţe trecute. pe înţelesul pacientului. vărsături. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis.

confuzie. stare de slăbiciune etc. ~ Supraveghează alimentaţia. hipotensiune ortostatică. medicaţia. sisteme de alarmă. Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. pantofi potriviţi. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. balustrade.~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. evaluează funcţie fizică. cadru metalic. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. bare de sprijin). mijloace de imobilizare. pat cu rezemători laterale etc. cale de mişcare liberă. cârjă. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. hidratarea. îndepărtează obiectele periculoase 224 . pardoseală uscată. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii.

Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. hipotensiune ortostatică. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. parchet lustruit.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor. mochete de dimensiuni mici. aspirarea secreţiilor. căderile.~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice. Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. La nevoie se menţin încuiate uşile. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie.. încălţăminte neadecvată (cu toc). gresiei udă. folosirea incorectă a ochelarilor. Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. lumină permanentă (lumină de veghe). muşcarea limbii. În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. chibrituri etc. iar persoana este supravegheată continuu. 225 . cabluri întinse pe jos. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. apă prea caldă sau prea rece etc.

curiozitate sau repulsie. simpatice sau de milă. educaţie familială. când copiii îşi pierd părinţii. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. încredere sau respingere. Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. interes sau indiferenţă. mai ales în faza terminală. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou.~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. acceptate sau refuzate. antrenând singurătatea şi depresia. Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. lecţii – discuţii. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. Despărţirea şi doliu: 226 . ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale.

depresie. ▪ Acceptarea. partener. manifestările publice. disperare. pacientul resimte durere. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. acceptarea stoică a noii situaţii. Manifestările variază funcţie de contextul social. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. ▪ Calmarea. tristeţe. ▪ Incredibilitate. absenţa emoţiei în discuţii. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . prieten. parte din corp. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. Pe durata crizei de conştiinţă. ▪ Luarea la cunoştinţă. o mare tristeţe. rudă apropiată. singurătate. furie. sănătate.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. neputinţă. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Cu timpul apare detaşarea în comportament. Etapele doliului: ▪ Şoc. angoasă. sentimentul unui gol. Se manifestă prin angoasă. propria viaţă. vină.

Faza de revoltă → mânie. ▪ Face psihoterapie. agresivitate. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. ostilitate. ~ 2. sentiment de culpabilitate. dezorientarea. insomnie. Faza de negare → refuzul. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. neacceptare. promisiuni de schimbare a 228 . iritabilitate. previne suicidul şi susţine lupta pacientului. negare. dorinţa de singurătate. retragere. frică. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). ▪ Previne reacţiile negative. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. ▪ Respectă intimitatea. dar evită întărirea negării. neputinţa. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. ▪ Participă la durerea bolnavului.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1.

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

vinovăţie. cu disperare. personalitate. ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). oboseală. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. reclamaţii. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. anumite circumstanţe). tulburări de comportament. Este o stare psihică. religie. deprimare. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. vârstă. sociali (relaţii interpersonale. imobilizare – duc la accentuarea izolării. cu sentiment de culpabilitate. Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. aspecte familiale. privarea senzorială. dezorientări. psihici. imaginaţie → 234 . sarcinile şi obligaţiile profesionale. ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. experienţe trăite. cu revoltă. interpretare. Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. situaţii familiale.~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. cu anxietate. credinţe. plagă). ~ Mediul → izolarea. filozofie.

Compasiune. Asociată cu anxietate. Orgoliu. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. obiectul dorinţei este considerat rău. profitabil.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. un om moare în patul său (deces). o tragedie. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. este inevitabilă. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. Furie. Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. Dezgust. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). o catastrofă. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. dezavantajos. Speranţă. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). Invidie. Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. Dragoste. altul este asasinat (dramă). sau numai 3 persoane (accident). o oroare. 235 . Vină. avantajos. neprofitabil. Neputinţă.

create de imaginaţie. lipsa de mişcare. Lipsa de soare. călirea organismului cu mijloace naturale. dezagreabile. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. Piele neîngrijită. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. neglijenţă manifestă. Activitate fizică raţională. rânduită. injust. Băi de soare şi de aer. Lipsa unei activităţi. munci fizice. inacceptabil. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. sedentarismul. lipsa igienei individuale. Respectarea principiilor 236 . Excese alimentare. cultivarea normelor igienice individuale. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. catastrofal. ritmică. Grijă pentru toaletă.

tutun. Odihnă insuficientă. de alimentaţie raţională. respectarea fidelă a prescripţiilor. corecte. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. drog. nerespectarea dietei. autotratamente. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. frustrare. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. renunţarea la fumat. Solicitarea medicului la primele semne de boală. Maximum de confort. lipsa prafului şi a umezelii. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. drog. Neglijarea bolilor cronice. abuz de medicamente. Alegerea judicioasă a hainelor. condiţii igienice complete. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. crearea confortului psihic şi fizic. amânarea prezentării la medic. somn insuficient. obezitate.alimentaţie dezechilibrată. timp liber rău utilizat. 237 . mediu nepoluat.

Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier.Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani. În urma 238 .

Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. fracturi timp.căruia prezintă multiple contuzii. ază şi se ~ Se . Colaborează puţin la executarea toaletei. diminuar ea anxietăţi 239 . singură ând . imobilizate în aparat gipsat. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să. asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică.

Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin. Anorex ie. fructe. după puterile ei. Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ). cereale. ~ Alimen tare corectă cu protein e. Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici. Aliment aţie pasivă. 240 . Evaluar ea la 1 săptăm ână. legume. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i. Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale . lactate – particip ând direct. ~ Nu poate mânca singură . ~ Ronţăi e bombo ane între mese.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă.

241 .~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. fără secreţii . Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei. ~ Capaci tate funcţio nală bună. Se fac 10 inspiraţii forţate. izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. active. ~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii. Ritm respirat or scăzut. Se fac exerciţii pasive. ~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta.

242 ~ . Se asigură o relaţie de ajutor. ~ ţiilor şi tonusul muscul ar. Evaluar e la 3 zile. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare.zarea în aparat gipsat. Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână). Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii. ~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună. Va fi încurajat ă când se simte mai bine.

ză al 3 zile. ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. emisiuni tv preferate . Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri. ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). Se favorize ază prezenţa prietenil or. Preferă prezenţ a prieten ilor. ~ ~ 243 .are a organis mului. Evaluar e săptăm ânală. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup. Jocuri de grup o oboses c.

3. sigure (minime) 0. Îngrijiri optime colaborar ea cu 2. Îngrijir i adaptat e 1. ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui.~ ~ r şi cărţilor preferate . Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). ~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or . alimentaţie pasivă. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. Îngrijiri certe.

Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului. Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 . Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. Nu suferă nuci un pericol. dar de rutină. Aspect exterior lezat – neglijat. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. contract uri etc. Îşi dă seama şi consimţă mântul.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa.). Colabore ază. Nu este expus pericolelo r. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale. bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare.

se simte înţeles şi acceptat . 246 . stres. na complic aţii evitabile . Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă . Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării . 8îngrijir ile sunt individu alizate). Graţie climatul ui de încreder e. regresie.Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. bolnavu l poate să-şi exprime nevoile. Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte. Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului. reacţie de izolare.

Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă. Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r. Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane. se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii. 247 .Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire.

cât şi în afara spitalului. spital. Canada 1966. Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie .asigurată colocvii la fel de regulate bine în .

scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 . de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr. Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr.nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful