C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

a căror imensă.Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei.  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga. istoriei îngrijirilor. zdrobitoare greutate nu o simţim. Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 . dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga. pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing. în paralele cu pregătirea tehnică.  „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan.  „Există două realităţi.

să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate. Mehedinţi. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G.       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide. „Cine a înălţat munca până la iubire. 7 . să cunoaştem cele prezente. E. „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe. Cavell. „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei. Marinescu. acela a coborât raiul pe pământ” – S.

În lupta lor de supravieţuire. În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. îngrijirea oricărei vătămări. prevenirea transmiterii unor boli. oamenii din epoca primitivă au încercat.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. moarte şi boală. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. 8 . diferite pe plan calitativ de cele de astăzi. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată. fără succes. asistenţă la naştere. reducerea pericolului din mediul înconjurător. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. odihnă şi relaxare. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare. necontaminată.

fructe. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. ci şi ca medicament – remediu. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. Pentru a asigura toate acestea. traumatismul sau naşterea. Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire. pierderea vederii. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte. pierderea auzului. 9 .) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. iar femeile. spasmul muscular. rădăcini etc. suferinzi sau bătrâni. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. dar totodată. selectau din natură acele elemente (seminţe. cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. frunze. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului.întrajutorare umană. De atunci şi până astăzi. slabi. a fost alături de familiile confruntate cu boala.

CAVALERI. muţenia. VRACI. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. de unde urmează să fie înlăturate. Aşa era explicată apariţia unei paralizii. bătrâni). Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste. demonii – spiritele rele aduc necazuri. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp. încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii.ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. boli sau moarte. de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc. Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. dar cu puteri supranaturale. Spiritele bune ajută. 10 . este explicată prin existenţa duhurilor malefice. Însăşi cauza îmbolnăvirilor. PREOŢI.

când se formează primul nucleu al medicini. şi mai ales să îndepărteze spiritele rele. frica. Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. Vindecătorul. pe baza simpatiei. cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul. Prin proceduri instinctive. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti. uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare.  Îndepărtarea spiritelor rele. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. În această perioadă. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului. apare vindecătorul. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 .VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. Stresul emoţional indus astfel. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. să dea remedii. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea.

Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice. delirul sau şocul. Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap.  Purtarea amuletelor.  Când apăreu halucinaţiile. fetişelor cu puterii magice.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective. toxice.  Administrarea de băi alternative reci şi calde.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii. 12 .bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare. crizelor de epilepsie.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene. Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure. cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul.  Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant.

Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. Potrivit etnologilor. aflată într-o fază intermediară. către iatrosofie. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. medicina empirică. Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 . Sacerdotul. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. eliberat de munca brută.

 Seth (apărătorul de molime). astrolog şi preot-medic (la Memphis). arhitect.  Amon (alungătorul bolilor) etc. 2750 (î. considerat ca zeu vindecător. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale. – Imhotep („el vine în pace”) demnitar.Hr. lipsa apei curate. Cert este că prin tradiţii culturale.  Osiris (zeu al reînvierii).  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale). interpretări astrologice şi magie etc.Hr.). 14 . ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii).societăţii pentru probleme ca suprapopularea. prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc. răspândirea bolilor etc. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. igienice şi farmaceutice. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. ~ Cca. criminalitatea.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande.

fracturi – în funcţie de regiunea lezată. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală. multe dintre ele utilizate şi în prezent.Ch. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire. şi recopiate. 16 î. fitoterapeutice.Hr. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). pe un papirus datând din sec. imobilizarea fracturilor. diverse operaţii. 15 . de cel care l-a descoperit – Ebers. parazitare. (cca. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist. scrise în jurul anului 2500 î. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate. oftalmologice.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt.d. 1550).

Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice. 16 .

Astfel. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. ceramica. în cadrul comunităţii. Champollion. Egiptul.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică. Eufrat şi Tigru. considerat de Herodot un dar al Nilului.F. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. Egiptenii executau. dar şi 17 . Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele.

Astfel. Egiptenii au stabilit. de asemenea. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. Cu timpul. băutură. practicile fiind costisitoare.de admiraţie. considerat zeu pe pământ. o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. în 1922. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. permitea celui ce o deţinea. Egiptul oferă numeroase date. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. Din aceste picturi. credinţele filozofice şi religioase. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. 18 . alături de obiceiuri. deoarece conţineau hieroglife. chiar şi servitori şi sclavi. uneori încrustate în culori strălucitoare. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. haine. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi. De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare.

infecţii parazitare. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. arterioscleroză. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei.). Astfel. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. de cap. purgative. 19 . Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor. de ochi. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor. au pus în evidenţă nu numai bolile. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. ci şi arta bandajării.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. calus în urma fracturilor. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. de intestin etc.

descriau procesele unor boli şi ofereau remedii. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie.d. CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara.Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului. A fost zeificat ca zeu al medicini. Reguli foarte stricte.Ch).Hr. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase. deseori obturând dinţii cu aur. chirurg. exerciţiul şi relaţiile sexuale. băutura.El a fost recunoscut drept arhitect. Imhotep (2900-2700 î.. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. Era o 20 . Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. preot în templu. Erau pricepuţi în stomatologie. curăţenia. iar după moarte îmbălsămat. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. scrib şi magician.

Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. servitori. Treptat. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. Animismul era acceptat. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. purtarea poverilor sau chiar unele care. nu şi bolile care erau indicate. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile. set de legi şi cu o anumită cultură. scene privind sacrificarea animalelor. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. Această scriere nu conţine nici un element magic. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile.cultură cu sistem propriu de scriere. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. 21 . Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. luarea prizonierilor.

Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul. Babilonul era în anii 3000 î.Hr. guvernată de un conducător divin şi de un regepreot. după un model aproape feudal. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. decât cu bunuri sau servicii. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 . ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor.Hr. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. ca şi Egiptul. Societatea era constituită. Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor. centrul imperiului mesopotamian. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei.). clasa mijlocie a negustorilor. să reducă costul îngrijirilor medicale.

În afara practicilor mistice. Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. constă în incantaţii. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. avea o poziţie mai puţin apreciată. Medicul avea o poziţie preferenţială. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). Pentru a se stabili prognosticul bolii. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. care lucra cu mâinile. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman. Se folosea termenul de boală. Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. se ajunge la 23 . Tratamentul medical în Babilon era primitiv. în timp ce chirurgul.crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. era presat de obligaţii grele. iar preoţii erau castraţi (eunuci). se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei.

iar templul lui Solomon să se distrugă. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . iar plata se făcea diferenţiat.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare. ci şi a spiritului. Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. 605-562 î. De aceea. Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”.Hr. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii. Se tratau chirurgical plăgi. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. Totodată preotul-medic comunică cu zeul. se operau tumori.). Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon.

Decăderea a fost rapidă. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. imperiului fiind distrus în 612 î. 25 . a fost populat cu semiţi originari din Babilon. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon.care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane.Hr. Textele nu conţin şi date medicale. mentale şi de natură emoţională. Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie). În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe.000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. cu mici diferenţe. Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30.

CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene. Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron. 26 .352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse. învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi. Darius mută capitala imperiului la Persopolis. Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele.000 oi anual. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale. pe care Cirus II (553-528 î. Darius devine rege al perşilor în 522.Hr.) i-a constituit într-o naţiune. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. soldată însă cu un eşec.120 kg) şi 100. dar este învins la Marathon (490). Vrea să cucerească Grecia. India plătea 360 talanţi de argint (8. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486). Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India.

Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. descompuneau cadavrele. Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. chiar şi referiri la avort. Specifică perioadei 3000-1200 î. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. 27 . De altfel. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa. pământul.Hr. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii.. pentru a avea dreptul de practică. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. Chirurgii. cultura minotică a dispărut rapid.

CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. casele lor aveau băi. ceramică. zonă învecinată cu Egiptul. Cretanii erau marinari cunoscuţi. palate splendide. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. 28 . Abraham. tineri şi tinere. unul dintre conducătorii acestui popor.După anul 1900. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. La anumite intervale de timp. ca să părăsească această regiune politeistă. conform legendei. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. au fost chemaţi de Dumnezeu. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. de obicei atenieni. bijuterii. astăzi Israel. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. Avea unele deprinderi igienice recunoscute.

fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. în cele mai bune condiţii. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. vizau aspectele sociale. Oamenii simpli însă. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. Multe legi. unică în acea perioadă. Deşi a primit educaţie aleasă. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. cuprinse în Codul Mozaic. ca fiu adoptiv. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă.Moise obţine privilegii. o constituie religia monoteistă. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. Plecarea din Egipt. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. Contribuţia cea mai importantă. obiceiurile 29 . către ţara promisă. după o epidemie serioasă. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor .

reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. dizenteria.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia. principii curative. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. orele de activitate. 30 . izolarea. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. reguli privind dieta. carantina şi dezinfecţia. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. somnul. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. Astfel. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor.

iar ca tratamente circumcizie. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. muzicoterapia în bolile mentale. hanuri. Erau renumiţi pentru ospitalitate. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. păstrarea alimentelor.Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. dar şi apoplexia. În antichitate. măslinele erau considerate alimente. îmbolnăvirile mentale. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. sarcină considerată o datorie religioasă. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. evreii aveau case de oaspeţi. hoteluri şi spitale. respiraţia artificială. vocaţia femeilor o constituia 31 . deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete. Ca şi în Egipt. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. vinul era considerat aliment.

Maleahi). Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . dintre care ¼ se refereau la Biblie.Deuteronomul). Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale. ei aveau apeducte. provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î. istorice şi literar-religioase sau Ketubiim).Cântarea cântărilor). magazine. A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 . într-o singură peşteră.Estera). profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea . În 1974. magazii. bucătării. doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. Unul din acestea.moşitul. Oamenii fug în peşteri. Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise. După aproape 19 secole. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine. aramaică şi greacă. istoria (Judecătorii .Hr. În anul 68 î. manuscrisul lui Isaia. biblioteci unde manuscrisele se recopiau.. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. literatura de înţelepciune (Iov .Hr. Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. aflat la Universitatea din Jerusalim.

legi de sănătate publică. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare. viaţă spirituală deosebită. când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. cu un grad mare de empirism. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor.monoteistă.Hr. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este. cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 . Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor.

cu strălucire. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători.un calendar excelent. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre. în urma săpăturilor arheologice făcute. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere. iar la ceremonii. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. în partea centrală a Mexicului. cea mai mare parte a Mexicului. iar tinerii sacrificaţi. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. În 1519. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur. CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. de la stepele din nord până în 34 .

observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. de către aceşti indieni războinici. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. edificiile de piatră şi templele. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. În anul următor. cu trei corăbii. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. au pierit în această luptă. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. De fapt.Guatemala. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. În 1517 o expediţie. pornită din Cuba. Din trecutul lor de barbari nordici. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. Respinşi. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră. Juan de Grijalva. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. vânători şi războinici. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. în fruntea a 35 .

a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii.patru corăbii. el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. primirea indienilor a fost amicală. a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici.

Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo.Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. Imperiu era împărţit în patru suyu. ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ. Argentina şi Chile. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. iar economic se baza pe 37 . Limba oficială a imperiului Inca era Quechua. În 1533. Peru. Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). Bolivia. politic şi militar incaş. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200.

cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua . nici culturile locale pe deplin integrate.Qosqo). Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 . la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. teritoriile imperiului nefiind uniform loiale. natură şi zei era esenţială.proprietatea comună a pământului. numit şi Cinchi Roca. culturi şi oameni. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. Zeul Soare. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. cel mai important dintre aceştia fiind Inti. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). Sub conducerea lui Manco Capac. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă.

imobilizarea oaselor etc. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. sudaţia. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. mod de trai. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. ridicate de la sol şi protejate de soare. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. aspiraţia. bisturiu din bronz etc. aplicarea ventuzelor. emisiunea de sânge. aplicare de cataplasme şi prişniţe. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. amputaţia. bandajarea. Se foloseau ca tratament masajul. extragerea dinţilor. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit.diferiţi ca fizic. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. Paturile se pare că erau individuale. limbaj. sutura. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră.

Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). pipăitul. ceea ce făcea parte din tratament. în plus vânau diverse animale pentru carne. iar în jurul lui participau prietenii. la fel ca şi valoarea luminii. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. nu minţii. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. Incaşii credeau în reîncarnare. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. verdeţuri şi nuci. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. se practica hipnoterapia. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. gustul. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. suplimentate uneori de carne (porc de guineea). auzul. ama quella (nu fura. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic.coagularea sângelui ca la egipteni. ama llulla. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori. laxativ sau purgativ. blănuri şi pene. ceilalţi îşi 40 . Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. se testa văzul. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută .

Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe. inaugurată de Lao-dzî. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist. vieţii sociale şi gândirii omeneşti. animismului. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze.. proprie fenomenelor naturii. Taoismul din sec. CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec. după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India.petreceau eternitatea pe pământul rece. VI î. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor.Hr. combina tehnici 41 . XVII şi care a avut la bază concepţia tao.

) era importantă solidaritatea familială. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat. După Confucius (551-479 î. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. De altfel. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii. patologiei şi chirurgiei. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu. Mai târziu. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. fiziologiei. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi. veneraţia celor ce studiază. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. superstiţii. respectul celor vârstnici. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi.Hr. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Yu = femeie). Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală.

pasivă. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. activitatea pozitivă a universului. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă.principii. Yin reprezintă forţa feminină. negativă. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. 43 . Prea puţin s-a vorbit de spitale. Echilibrul era egal cu sănătatea. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. Un obicei de nedorit. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. la care ulterior s-a renunţat. De frica vechiului rău.Hr. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. pentru a nu fi recunoscuţi. Yang reprezenta forţa musculară. sugarii băieţi.

Acele. din silex la început. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa.). Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei. cauterizări. Palparea se referea la puls. ascultă.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec.Hr. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală. 44 . în tendoane foloseşti cauterizarea. ventuze.n. II e. ascultaţia. 2698 î. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte. acupunctură. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie.Hr. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. Chang Chung-Ching (sec II e. întreabă şi simte. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia.n. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el.Hr. palpaţia – priveşte. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz. masaje. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î.

Plantele medicinale marine. variola era cunoscută. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng.n. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. Era folosit macul (opium). Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. era utilizată şi în acele vremuri. şopârlă păstrate în vin etc.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. binecunoscută în prezent. inflamaţii de orice fel. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. în prevenirea variolei. tiroidă. În zilele noastre. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. furuncule. în China. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. China antică suferise numeroase epidemii de holeră. ulcere. iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit.. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . În secolul al III-lea e.

CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. din fildeş. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. În jurul anului 2000 î.. introdu-se una în alta. s-a stabilit pe câmpiile Indiei. Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. Între anii 1000 şi 800 î.Hr.Hr. în partea de sud a Orientului Îndepărtat..acuplate. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare. 46 . şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian.

) în limba indiană din care se trage sanscrita. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa. Yoga reprezenta calea. Cele 4 cărţi Rig-Veda. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte. o serie de animale nu erau consumate – vaca.Hr. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical. Doi medici 47 .Hr. Curăţenia corporală.) a construit numeroase spitale pentru pelerini.Hr. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. pregătirile şi băile erau practici dese. iar cenuşa aruncată în Gange. într-o anume zi stabilită de astrologi. Yagur-Veda. În jurul anului 552 î. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. Regele Ashoka (269-237 î. maimuţa etc.. După moarte corpurile erau arse pe ruguri.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani.

renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. 121 de instrumente chirurgicale (ace. proceduri chirurgicale. să ştie să facă şi să cureţe patul. bisturiu. să se distingă prin puritate. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. foarfeci. scalp. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. catetere). Totodată se făceau şi operaţii plastice. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. să frece şi să maseze membrele. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe.n. – a descris boli. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. seringi. să dea dovadă de bunătate. să se priceapă să îngrijească orice pacient. grefe de piele. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. Se amputau membre. Învăţământul medical era foarte bine 48 . plante medicinale. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. forceps. rinoplastii. Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. Odată cu descrierea acestei metode.

trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. vizând mai ales femeile. închiderea fetelor. au fost păstrate. la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. moral şi social. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul.organizat. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. aveau efecte importante pe plan somatic. Dar multe obiceiuri. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut. tuberculoza. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . cea mitologică. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. aruncarea copiilor în Gange. transmiterea malariei prin ţânţari.

cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. înainte de toate. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi. le ofereau oamenilor atât ritualuri. intrigi şi zei care intervin în permanenţă. plină de monştri. războaie. cât şi istorie. cu zei creatori. sunt adesea meschini sau răzbunători. medicină. cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. biologie. în pofida scepticismului unor gânditori. dar şi a 50 . filozofie). Lumea mitologiei greceşti este complexă. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. însă rămân. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. personificări ale forţelor universului. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti.

Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. şi atribuite lui Homer. probabil înainte de anul 700 î.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. a încetat să se mai practice. prin prezenţa a numeroase insule.Hr. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. ambele scrise în greaca veche. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876). de care a fost legată. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. când a fost declarat unica religie a imperiului. cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". se aseamănă cu Grecia de astăzi. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani.

Exista un Panteon de zei şi zeiţe. facultăţile estetice şi mintea. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană. Ei pregăteau artişti istorici. şi care reprezenta simbolul medicinii. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii. bărbaţii trebuiau să se însoare. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. filozofi sau chiar soldaţi. La 30 de ani. pe care populaţia îi venera. atât al medicinii civile. Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. oratori.desăvârşiţi. Astăzi 52 . cât şi al celei militare.

de mai multe ori. prin vise sau unele semne. cu excepţia lunilor de iarnă. În 53 . Oracolul din Delphi. Grecii credeau în zei şi de aceea. Tălmăcirea era făcută în temple. în luarea unor decizii importante. loc oracular cu mult înainte de Apollo. preoteselor. În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). când Apollon lipsea. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). şi în cele din urmă.semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. sau se făcea comunicare directă prin spirit. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. apoi o data pe luna. La început. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia.

Pythia. La sosire. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. S-a vorbit despre "delirul pythic". chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. astronomie. pacientul sacrifica un animal. Pythia este calma. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. matematică. şi trecerea la baze ştiinţifice. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. concentrata. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. profetiza în cripta templului. poezie. În această atmosferă neştiinţifică. apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. adânc 54 . i se făcea un masaj. băi de ape minerale. Pe momentele figurate.general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. Ei căutau şi doreau perfecţiunea. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. ştiinţe naturale şi medicină. În cazurile mai grave. Aici a fost construit un templu ce avea teatru. senina. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. sală de gimnastică. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. ca si zeul care o inspira. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. istorie. inspirată de Apollon. se purifica prin îmbăiere. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac.

Hippocrate. sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor.. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său. Din cele peste 55 . Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. a murit la Larissa către anul 370 î. unde îşi va sfârşi zilele.Hr. se întoarce la Cos. Cel mai vestit medic al Greciei antice.Hr. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice.în limitele posibilităţilor din vremea sa . unde fondează o şcoală pentru viitori medici. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î.Hr. Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant. Heraclide. considerat părintele medicinii. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. În jurul anului 420 î. Hippocrate a contribuit .cufundată în mitologie. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. dobândind o solidă reputaţie ca practician. Tracia. Hipocrate.

Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului. în care discută influenţa unor factori ca vârsta. modul de viaţă şi sanitaţia. numită "Boala sfântă" (lat. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc.probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. un medic. prin observarea unui număr mare de cazuri. regimul alimentar. când apare bacteriologia şi imunologia.70 de lucrări care i se atribuie . A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. Hipocrate a subliniat rolul aerului. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. În capitolul "Aerul. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute". rolul solului. Hipocrate a înţeles rolul climei. după care.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos . În lucrarea asupra epilepsiei. modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. în "Prognostic. Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest.lor. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. Foarte active in sec. pînă în Galia şi Irlanda. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo.Hr. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale. Mişcarea a culminat în Consţantinopol.MARCELLA Sf. Cînd au constatat că n-au 62 . SF. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat. creştine. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice. In acest palat Sf. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. IV şi V. condus de 01YMPIA. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. aproximativ prin anii 4oo î.

instruită şi bogată. Şf. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele.PAULA Sf. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. ea a fost nefericită în prima căsătorie.găsit nimic altceva decît o clădire goală. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. Sf. SF. Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat.un discipol al Marcellei.După acest asediu. După o mărturisire publică a păcatului ei. a construit primul spital public din Roma. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 . FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. a divorţat şi s-a recăsfltorit. cu toate acestea. de asemenea. ea a fugit la o biserică din apropiere. unde a murit. la înmormîntarea sa au participat sute de romani. în semn de respect. Văduvă. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. A murit cam pe la 399 şi se spune că. In scrierile sale.Paula a fost. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană.Hr.

Scholastica (sora geamănă a Sf. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. între 50-300 d. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. îngrijind bolnavii. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. s-au înfiinţat primele spitale. Brigida. Aceste spitale. In această perioadă (aprox. frăţia PARABOLANI. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. plasate în afara 64 . ordinele monarhice.prin ele tinerii. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing. a fost creată atunci. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor. de asemenea. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci.Hr. bărbaţi şi femei. care există şi astăzi. Nurse monahii renumite c Sf. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. Sf. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim.

. suprimată de bisericile occidentale. iar hotelul Dieu din Paris în 650. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii. curajului şi credinţei 65 . Hotelul Dieu a fost construit în 542. Spitalul Santo Spirito din Roma. iar simbolurile înţelepciuni puterii. n-a putut fi totuşi stinsă. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing.pereţilor mănăstirii. Cruciadele care au măturat nordul Europei. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. aşa cum o cunoaştem astăzi.Acea cruce urma să fie folosită. mai târziu. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. Peste secole. organizaţi într-un ordin de nursing. Din această cauză. XVI. Ioan a fost un astfel de ordin. sub sutană purtau armuri. există şi azi La sfîrsitul sec. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. 'Mişcarea femeilor diaconi. Cavalerii. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. cel mai mare spital medieval. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). Simbolismul uniformei datează din secolul XVI.

apăreau pe nasturi. embleme şi scuturi. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. XIV pînă 1a sfârşitul sec. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. 66 . În timpul Renaţterii. Belgia (1184). Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. consultând bibliografia. Misericordia(1244). Beguinii din Flandra. fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. au dat un nou impuls educaţiei. Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice.XVI) şi de Reformă.

Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. Mănăstirile erau închise.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". care apăra libertatea religiei şi gîndirii. nu acordă multă libertate femeilor. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!. munca era istovitoare. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. 67 . o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. Roiul lor era în limitele căminului. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. apărut în Germania în 1517. nu era una dorită. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei.un grup ce cuprindea deţinute. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică. ordinele religioase erau dizolvate.Reforma.prostituate şi beţive. Plata era mică. Biserica protestantă. orele erau lungi.

Refeorma socială era inevitabilă.. In 1521 Cortez a 68 . Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria. Surorile de Caritate. Vincent de Paul. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. sfaturi şi încurajare din partea Sf. ciumă. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. Vincent de Paul şi. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. Sf. Primind ajutor. Aceste grupuri ofereau bani. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. cei săraci sufereau cel mai mult. In 164o Sf. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. Erau organizate diferite grupuri de nursing. pe care serveau ca vîslaşi. de ex. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ.. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. mizerie şi groază. In Anglia. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. în 1633.Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. fiind înfieraţi.

nursele şi profesorii noii ţări. Primul spital de pe continentul american. de-a lungul râului Sf.de pe acest continent. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. Se puneau bazele colegiilor misionare. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. nebuni. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti. oameni remarcabili ai medicinei 69 . a fosr început în 1751 în Philadelphia. Jeanne Mance. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. În Europa. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. Spitalul Concepţia Imaculata. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. care au devenit medicii.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. bolnâvi. bătrîni. In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii. a fost construit în 1524 în Mexico City. la îndemnul lui Benjamin Franklin. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic.

• Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. Cu ajutorul primei sale soţii. • Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. Profund impresionat de ei. În timpul unui tur de colectare a fondutilor. Theodore Fliedner (1800-1864). care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale. • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. familia Fliedner i-a urmat 70 . Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. Ftiederike. prin Olanda şi Anglia. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. • William Harvey (1578-1657). Germania. pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. • Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836.

fiica unui medic. În Anglia. după ce a dat naştere unui copil prematur. care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. Caroline Bertheau. sprijinind activităţile diaconeselor. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. care includea şi prelegeri ţinute da medici. un grup laic. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 . Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie. Au fost urmate de Surorile milosteniei. Pe cînd era departe de casă. cam la aceeaşi dată. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. a a flat că unul din copiii ei murise. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster. S-a dezvoltat un curs de nursing.exemplu şi pentru. a fost recrutata prima diaconeasă. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing.. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. numite adesea Surorile Fry.

72 .

dar în a doua jumătate a sec. ca a doua fiică a unei familii bogate. Florenţa. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. Deoarece era o instituţie religioasă. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. Italia. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. XVIII. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. sub auspiciile bisericii. voiajată şi instruită. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. deşi în spitalele englezeşti nu 73 .Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. Născută la 12 mai 1820. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. Florence Nightingale avea alte idei. i s-a permis să intre acolo. Ea dorea să devină nursă. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. ea era cultivată.

mulţi sugarând că era. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. Totuşi familia dezaproba activitatea ei. cît şi de către medici. ea a fost numită şefa acestei instituţii. de către regina Angliei. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. ea era consultată atît de către reformatori. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . încât ea a fost recunoscută mai târziu. în 1907. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. S-a scris mult despre boala ei. În cele din urmă. Florence Nightingale. în mare măsură o nevroză. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. care era atunci secretar de război. Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile.cu sănătatea distrusă. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. 74 .avea acces. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. care i-a acordat ordinul Meritul.

care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing.Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. despre nursing şi educaţia de nursing. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. În multe alte modalitaţi. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. în special. • Profesorii vor fi plătiţi. sănătate şi statistici de sănătate şi. nu făcînd curăţenie. care vor trebui să frecventeze cursurile. să dea examene orale preliminare. salubritate. • Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. • Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. că nursele 75 . teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic.

Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul. programele de nursing au înflorit. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări. Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS.trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. Sediul central este dislocat la Geneva. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Crucea Roşie 76 . Societatea de Cruce Roşie. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia.

de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. tabere. organizaţia a reuşit de fiecare dată. orfani. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. bolnavi. Cantine. ceainării. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. spitale. prezentă alături de cei în nevoie .INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . văduve de război. colonii de vară. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. de cutremurele din 1940 şi 1977. în primul şi al doilea război mondial. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război. Activă în războiul de independenţă. sinistraţi. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. prizionieri. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. răniţi. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. ambulanţe. săraci.La 4 iulie 1876. de secetele din Moldova. Prin munca a zeci de generaţii. ICN (CIN) . să aline durerea celor loviţi de soartă. bucătării de campanie. Refugiaţi. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. adăposturi.

• Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora. cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 . Misiunea ANR .trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul. Viziunea ANR . fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES.ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997. Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei.reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre.

cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. organizatii profesionale din tara si din afara. • Oportunitati de a participa la comitete. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local. judetean. workshopuri. seminarii si conferinte anuale internationale. • Comunicare cu alti profesionisti. • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate.• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua. • Informatii transmise prin revista. • Influenta: influentarea politicilor. national. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. grupuri de lucru. 79 .

ANR. este unica asociatie profesionala de gen din Romania. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare. organizatie apolitica. non guvernamentala si non profit.Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. Din 1995. Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 .

simpozioane.o Informatii. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale. mese rotunde. Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. programe de educatie continua. Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile. de exemplu. cum este cel de etica. Dezvoltarea filialelor. • • • • Comitete si Forumuri. o Grupuri de Interes Profesional. Desfasurarea unor proiecte. 81 .

cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor. inclusiv resursele sociale. . psihologic si socio-cultural.Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: .Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic.Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate. 82 .

modificat cand este nevoie si 83 . nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. spirituale si culturale. • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale. • Actioneze cu competenta in orice situatie. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism. dorintele.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. asteptarile si drepturile sale. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare. nevoile. coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. • Adune. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana.

84 .pastrat ca document.

Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. al cărei zeu suprem era Brahma. propovăduind renunţarea la orice plăceri. ~ Animism – formă primitivă a religiei. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene.DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante. Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec. formă de spiritualizare. apei etc. plantelor. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. ~ Arian – Care ţine de arianism. Adept al arianismului. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. V-VI î.Hr. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. ~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede.). scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 . ape etc. privitor la arianism. şi atribuită lui Buddha. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului.

~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. soţia lui Asclepius. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. în antichitatea greco-romană. Religie răspândită mai ales în India. medicaţie. remediu. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. ~ Delphi. ~ Hinduism . aparenţa înşelătoare. Religia cea mai răspândită în India. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol.plăcerile vieţii. Ceva care aparţine populaţiei maya. aleatorie a realităţii. socotit în Antichitate drept centrul universului. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. leac. 86 . care.Religie răspândită în India. medicament. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. simboliza pacea şi comerţul. înconjurat de doi şerpi. iluziile care constituie lumea. având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. fiica sau după o altă versiune. care se referă la această populaţie. oraş din Phocis.

hrănire. remediu contra tuturor relelor. precum şi mijloacele de diagnosticare. tratare şi prevenire a lor. ~ Peregrina .(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt.tratament. ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. ~ Nurse – surori. hrană. după înfigerea în piele. alimentare. a face un peregrinaj. A călători. ~ Nursing – îngrijire. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. A cutreiera lumea. structurile şi funcţiile organismului. soluţie salvatoare în orice situaţie. activitate. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. care. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice. refacerii ţesuturilor etc. ~ Moxa – procedeu terapeutic. infirmiere = asistente medicale. ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale. sunt arse lent (moxibustie). variantă a acupuncturii. chimice şi biologice ale vieţii. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. 87 ..

88 .

îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. ca totdeauna. policlinici. remedii eficace însă nu existau.C2. spitale şi sanatorii. dispensare. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 . Bolile grave reprezentau. practici magice.1. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. Ordinul Asistenţilor Medicali). DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii. o problemă serioasă. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. Comuna primitiva.

Eficiente erau îngrijirea rănilor. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 . o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică. Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă. repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. procedee folosite deja în epoca de piatră. medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat.forţelor supranaturale. Astfel. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. se foloseau formule oculte sau talismane. se improvizau dansuri. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. Aceste civilizaţii în esenţă continentale .

i se va tăia mâna. 2 sikle dacă e vorba de un sclav.) centrul cultural devine oraşul Alexandria. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi. Galenus din 91 . Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap.Ch. vindecătorii rurali. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos. practici magice. considerat părintele medicinii moderne. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale. aceasta probabil la începutul erei faraonice. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. . O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. 1. medici militari romani. apă. pământ şi aer) . practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice. Începând din secolul al VI-lea a. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. dacă comite o greşeală. la început.Ch. zeul artei medicale era Apollo. dacă este vorba de un stăpân.poruncind legile sale lui Hammourabi. din contra. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. La vechii greci. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti.2.medicina capătă trăsături ştiinţifice.

Ninive. calor.grec de origine . şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială. Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . Theba. judecata grea". ocazia fugitivă. Alexandria. tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. Atena) . ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. Cartagina. o societate democratică şi individualistă.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. experienţa nesigură. arta este lungă. căldură. Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. Babilon. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. Antiohia. În mileniul de dinainte de Hristos. valabile şi în zilele noastre.Pergamon . umflătură şi durere (rubor. dolor). tumor. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă. Într-adevăr.

de a împărţi cu el subzistenţa. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. mă voi duce pentru a ajuta 93 . de a comunica preceptele generale. acest jurământ şi această angajare scrisă. Acest text. greutăţile şi nevoile dacă e necesar.unde trăiau Pericle şi Philias. în epoca cea mai strălucită a Greciei antice . Sofocle şi Euripide . "Jur pe Apollo medic. În câteva case unde trebuie să intru. 500 de ani înainte de Hristos. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. dar la nici un altul. nici nu voi da la nici o femeie contraceptive.prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti. Asklepios.care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. elaborat cu aprox. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat.

bolnavii. altfel el ar părea arogant şi dur. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. lucru de care trebuie să se ferească. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. Cât despre ţinuta sa. aceasta va fi a unui om raţional. Lucrurile care. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. evitând tot ceea ce este corupător. Să observe ceea ce i se permite. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. după temperamentul său. va deveni obositor. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 . În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. le voi ţine sub tăcere.

ura sau orgoliul. să vorbească încet. El trebuie să fie îmbrăcat în alb. Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. În ziua primirii. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ. fără pretenţii. frumos. bogaţi şi săraci. puternic. amabil.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. va fi sclavul adevărului. cast. să poarte părul scurt şi unghii tăiate. cu faţă calmă". se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. vesel când este ocazia. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. fără gesturi. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. dar în interesul reputaţiei 95 . va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. discret. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. viguros. rezervat.

nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui. Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. orice companie nepotrivită.". "Vei evita. pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege.sale şi pentru a salva demnitatea artei. Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă". spune stăpânul. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. 96 . Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor.în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi.de unde vine explicaţia despre existenţa. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri.

nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul. Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. să dozeze medicaţia. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. atent la nevoile bolnavilor. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece. spirit deschis. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. inteligenţă. experţi în arta de a prepara hrana. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. puritatea moravurilor şi a corpului. totdeauna gata. nepurtând pică la nimeni. devotat bolnavilor. viguros.

de prieten sau duşman. lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. prin intermediul Imperiului Roman. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". Creştinilor captivi în exil. de inteligenţa sa. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. compasiunea. de bogăţia sa. de calitatea sa de chinez sau de barbar. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. bucuria renunţării. Astfel.Thaoista. cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru. de frumuseţea sa. de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . Într-adevăr. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. de arta sa. a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea.

Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină.practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. al XII-lea după Hristos. filozof şi talmudist eminent. prietenul şi duşmanul. bunul şi răul. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. Moise Maimonide. medic. infatuat. nu va fi uşuratic. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit.

voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele". AlRazi (secolul al X-lea p. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. o Dumnezeule. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. 1. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. ideea că eu vreau totul. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. medici laici. Dă-mi forţa.3.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae. Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. călugări ortodocşi si catolici.Ch. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină.mea. fă ca eu sa fiu moderat în totul.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti. Îndepărtează de mine. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane. Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. 100 .

de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). În secolul al XII-lea. tot în Italia. sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. o va aduce 101 . Saint–Vincent .Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea. medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. nu e decât ruina sufletului".T. ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic".ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina. Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze . deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie.

va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. Din acest motiv în Germania. Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. sau mai degrabă lui Dumnezeu.bolnavului. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. care se ocupa de alchimie. nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. în mijlocul secolului al 102 . autorităţile construiesc mai multe spitale. îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. Forţate de împrejurări. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. dar paralel cu aceasta. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". stagnează. astrologie. Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. dar şi de etica şi psihologie. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate.

în Spitalul St. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. în general. 103 . de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. Războaiele. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli.XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. Thomas. prima şcoala pentru surori medicale. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale.

băieşi.La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie. Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 . XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. călugări. moment crucial în istoria medicinii. moaşe. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale. considerate până atunci intangibile. şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. bărbierichirurgi. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. Îngrijirea bolnavilor in sec.

1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 .1689).1541). în Italia.1553).1675) vasele de la baza creierului. cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus). către sfârşitul secolului al XVIII-lea. lăsată la dispoziţia bărbierilor. considerată până atunci o meserie şi nu o artă. medic englez. În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. Marcello Malpighi (1628 .lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 . recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. face descrieri clinice amănunţite ale malariei. asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 . medic şi alchimist în Elveţia. apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 .1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 . în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei. Thomas Sydenham (1624 . În Italia.

personalităţii reprezentative. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . ale lui Emil 106 . prima şcoală pentru moaşe. René Laennec (1781 . marile epidemii.1826) introduce stetoscopul.1804). asupra ţesuturilor pun bazele istologiei. În jurul anului 1819. evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare. în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . în Franţa. În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice.1799) infirmă teoria generaţiei spontane. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . XIX si pana in prezent. Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec.(1729 .1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală.1902). Asistenta publică. în Franţa.

1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 .1936). Pornind de la aceste descoperiri.von Behring (1854 .1912). ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 . obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 . în Rusia. Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte. Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 .1878) asupra funcţionării glandei tiroide.1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei. în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică. cu privire la reflexele condiţionate.1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 .

Wilhelm Röntgen. în Germania. din care biochimistul Howard Florey (1898 . Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 . a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. suportul fizic al informaţiei genetice.1915). Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă.1968) extrage Penicillina în formă pură. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 . Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846. descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor.1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 . (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium.sistemului nervos. iniţiindu-se astfel era antibioticelor. întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. În 1932 Gerhard Domagk (1895 . Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA).

operaţii în afecţiuni valvulare. obezitatea. cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker. sedentarismul. canadianul Wilder Penfield (1891 . cele mai multe 109 . medicamentele beta-blocante.1939) şi Walter Dandy (1886 . dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi. După ce Charles Sherrington (1857 .1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. ca leucemia şi altele. operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. În domeniul chirurgiei. Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia. hipertensiunea arterială. nivelul ridicat de colesterol).organismului. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale.1946). Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 . transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili.

Maladiile si infectiile. La începutul secolului al XIX-lea.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. în Statele Unite. Si în 110 . sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. mizere de trai. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. în majoritate cauzate de conditiile improprii. astazi. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani. La o suta de nasteri. duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti.controversate. În ultimul mileniu. în Occidentul industrializat. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata.

ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. Procedând astfel. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. Bunaoara. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. chiar miliarde de oameni. uneori. Mai precis. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 .mod cert. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani.

vaccinul. acestea au cazut în obscuritate. neconventionale. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. variola si alte boli. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). anestezia chirurgicala. culturile de tesuturi. holera. lepra. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. Cu toate acestea. Ca o consecinta generala. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. sifilis. care astazi sunt numite cu un termen generic. prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. razele X. bacteriile. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. Din aceste motive. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. circulatia sanguina.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. tipurile sanguine. magico-religioase si tratamente.

au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea. Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne.adesea forma standard de tratament. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. în secolele al IX-lea si al Xlea. În mod surprinzator. Totusi. O data ce savantii ar fi înteles acestea.

Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. la vârsta de 23 de ani. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. La scurt timp după absolvire. În timpul studenţiei. elev al lui Titian. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. 114 . în sapte carti). cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. a terminat celebra sa operă în şapte volume. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. considerată o adevărată capodoperă. Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi. Lucrarea. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. la numai 29 de ani.în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. În 1537. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. în anul 1543. În Europa Medievală. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman"). În 1543. însoţite de un text clar. cuprinde numeroase planşe.

Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. ortodoxe.De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. limitata de textele rigide. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole. Publicata în 1628. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). cu radacini în antichitate. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 . Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. difera mult de cele umane. cartea de referinta a lui Harvey. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. de fapt.

sub aparenta slavirii lui Galen. în capitolul opt din cartea sa. digestia. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. Cu toate acestea. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. rolul exact al valvelor era incert. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. Când o vena se blocheaza. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. Când o artera e blocata. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. apoi catre vene si întorcându-se la inima. pornind de la inima catre artera. metabolismul si reproducerea. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. incluzând respiratia. Anglia. De pilda. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. Procedând astfel. unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 . schimba multe dintre teoriile acestuia.Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra.

Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. a descoperit bacteriile si alte 117 . reprezentate de Vesalius si Harvey. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. Olanda. în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. deci exista o “circulatie sanguina”. Mai mult. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. Antoni van Leeuwenhoek. care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft.distruge deasupra lui.

cunoscute astazi ca protozoare. care înotau în apa de ploaie. Datorita influentei unui prieten medic olandez. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. Dupa confirmarea acestora. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek. Philosophical Transactions. Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. în 1680. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. Acesta a constatat ca bacilul 118 . cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi.

un chirurg englez. Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. Spre deosebire de Koch. care anterior erau expuse la aer. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. era la originea tuberculozei. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. În 1865 Joseph Lister. În ciuda acestui dispret. precum omul. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca.microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. bacilul tuberculei. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai.

În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. au dat nastere chirurgiei antiseptice. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. Rezultatele experimentelor sale. totusi au devenit curând larg acceptate.extermina microorganismele din aer. este considerata astazi complet eradicata. La cea din urma se producea o 120 . hepatita. publicate în 1867. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze. tetanosul. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. febra tifoida. poliomielita. meningita. Vaccinarea Variola. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. gripa. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. Drept urmare. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”.

forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. În consecinta. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. ramas orfan de la cinci ani. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. lânga Bristol. Prin urmare. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. la Londra. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. dar procedura era adesea mortala. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana. Jenner. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. deveneau imune la variola umana. a doua. inclusiv pe fiul sau. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. dar lucrarea ia fost respinsa. se nascuse în satucul englez Berkeley. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. La scurt timp dupa aceea. el a vaccinat alti opt copii. o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. 121 . mai ales în zona ugerului). Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. Pe 1 iulie.

provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. o adevarata tortura fizica. Georgia. Pe 30 martie 1842. dupa cum a remarcat Long. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. Anestezia a schimbat toate acestea. în cele singur rezultatele. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. Într-o seara. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 . un medic american din Jefferson. Long l-a convins pe James Venable.dupa lucrarea lui Jenner. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. moartea era considerata o binecuvântare. chirurgia era o experienta cumplita. nu a simtit nici o durere. La începutul anilor 1800. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. platind tiparirea acestora. pe post de drog euforizant. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. din urma. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. oamenii inhalau eter la petreceri. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. Totusi. în 1842. Cu toate acestea. Long. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. un solvent organic. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”.

folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. iar eterul l-a facut inconstient. sa încerce înlaturarea durerii cu eter. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. Massachusetts. Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . Morton. Venable a acceptat. Lui Long. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. pe 16 octombrie 1846. În urmatorii patru ani. Mai târziu. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. Cu toate acestea. în schimb. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea.chirurgicale. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. William Morton. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti.

în forma de para. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla.corpului fara a-l deschide. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. raze catodice. tumorile si alte malformatii. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. care mai târziu s-au numit 124 . producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. Ca un rezultat. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. putând stabili operatii adecvate. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. pentru a vedea mai bine stralucirea. razele catodice spargeau sticla. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului.

medical francez al regelui Ludovic XIV. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg. Jean Baptiste Denis. Deşi efectul a fost unul catastrofal. Dar chiar cu câteva secole înainte. în 1668. Bolnavul. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. În ziua de 28 martie 1895. care primise sânge de la o oaie. a murit. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. ci si oasele degetelor. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte.razele X. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea. a îndraznit sa faca unui om o 125 . Jean Baptiste Denis. La începutul secolului XX.

iar Denis a fost arestat pentru crima. B si 0. Omul a murit. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. În 1900. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. AB. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. Un al patrulea si mai rar tip. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine.transfuzie cu sânge de la o oaie. 126 . biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. Ca urmare. a fost mai târziu descoperit. Culturile de tesuturi În 1907.

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

„independent”. PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. 132 . individul nu este „întreg”. „complet”. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea.C3. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală. Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte.

 De a asista muribundul. Când asistenta preia din funcţiile medicului. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor. ~ Obiectivul activităţii: 133 . Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet.→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii. ce trebuie satisfăcute. Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane. cu 14 nevoi fundamentale. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat.  De a favoriza vindecarea. ~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire.

forţei. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. ~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. ~ Manifestările de dependenţă. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . cunoştinţelor. Intervenţii Rezultat. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate.  Pacientul – sănătos sau bolnav.

Dimensiune sociologică. sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. 135 . în acest mod de a vedea lucrurile. Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. Dimensiune spirituală. conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale.~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". Dimensiune culturală. cât şi societăţii. Dimensiune psihologică. O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate.

tranziţie. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. În anul 1968. bazat pe trei subsisteme: 1. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . alcătuit din conceptele: percepţie. format din conceptele: organizare. Rogers. putere. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. sistemul personal. statul. luarea deciziilor. Orem. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. mai ales în nursingul comunitar. creşterea. rolul şi stressul. şinele. Astfel.Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. Johnson. amintim pe cele ale lui Roy. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. distinctă de medicină. 3. autoritate. King. sistemul social. dezvoltarea. comunicare. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate. timpul. compus din conceptele: interacţiune umană. 2. imaginea corpului. sistemul interpersonal. Neuman. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. spaţiul.

Orem (tema centrala. acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. sănătatea şi starea de bine. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. TEORII D. definiţia nursingu-lui. elemente cheie. concepţia despre om. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. deficitul de autoîngrijire. originea teoriei. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine.interacţioneaza între ele. De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. pentru a-şi menţine viaţa. * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de . mijloace ale auto îngrijirii. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . concepţia despre procesul de îngrijire.nilnmgrijire.

în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. sprijină. cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. îndrumă. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). "Un an mai târziu. instruieşte. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing.mai mare decât mijloacele de autoîngrijire. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". Aceste idei. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. se găsesc indicatorii 138 . în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. furnizează.

rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării.starea de sănătate M. originea teoriei. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. concepţia despre procesul de îngrijire.dezvoltare socială şi economică . enunţată de Martha Rogers în anul 1970. Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. definiţia nursingu-lui. concepţia despre om.politici de sănătate . comportamentele ineficiente.furnizarea îngrijirilor de sănătate . Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane. dacă este cazul. Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing. "Câmpul uman reprezintă mai 139 . elemente cheie. Rogers (tema centrala. • Ştiinţa "omului unitar". Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează.globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J. schimbând. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. In acest sens.

bogaţilor şi săracilor. Cvadridimensionalitatea. loc de muncă. O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. cât şi celor bolnavi. şcoală. originea teoriei. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu". domiciliu. joacă etc. este una din caracteristicile câmpurilor de energie.mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". Neuman (tema centrala. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. concepţia despre om. psihică. El reprezintă un sistem deschis. concepţia despre procesul de îngrijire. Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. elemente cheie. de 140 . socioculturală. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". transcedentând instantaneu timpul. B. definiţia nursingu-lui. Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. în orice mediu: spital.

Astfel. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice. Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor. cum ai. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 . extrapersonală. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. Procesul de nursing. Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. intraperso-naîă. Inelul exterior este o linie flexibilă. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură. prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice.dezvoltare şi spirituală. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". ondulata.

Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. 142 . reproducere şi perfecţionare. Conform teoriei sale. stabilirea obiectivelor. influenţa factorilor.creştere. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. intervenţii şi evaluare. identificarea problemei. supravieţuire.

Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă. Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. 143 ∼ ∼ .nursă = doică. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă .C4. să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. cât mai curând posibil. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. răniţi şi bătrâni. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. mamă adoptivă. cu condiţia ca acesta să aibă tăria. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. bolnav sau sănătos.

8. 7. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. alţii te vor blestema. 4. 6. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. . Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. 3.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. Să fii înconjurată de probleme. 9. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. Să fii deseori frustrată. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Unii te vor binecuvânta. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. 5. 2. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale.

11. oamenilor de a iubi. Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. normelor europene. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. In anul 1988. 12. directorul general al OMS. dr. ICN. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. de a îndura. în anul 1990. la Riga. 14. Să vezi viţa începând şi sfârşind. Să plângi mult. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. cât 145 . Să râzi mult. 2. 13. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. de curajul lor. a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4). OMS.10. ANA. Hiroschi Nagajima.

7. Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială.şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. folosite în gospodărie. inclusiv planificarea familială. Prevenirea şi controlul bolilor endemice. 4. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. 5. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN). Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 . Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. 6. îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil. 8. Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă. 3.

de valorile culturale. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. funcţie de tipul de viaţă. b. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. (V. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. pe participarea populaţiei. să-l asiste în ultimele sale clipe. de mediul fizic şi social.ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. 147 . funcţie de caracterul epidemiologic. voinţa sau cunoştinţele necesare. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. c. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. Restructurarea. Henderson – februarie 1991). prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală.

~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. culturale sau spirituale ce privesc individul. relaţională şi educativă. psihice. menţinerea. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice.Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. 148 . Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. ~ Protejarea. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. sociale. economice. în funcţie de informaţiile fizice. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. ~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă.

~ Anestezie generală. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. 3. Funcţii de natură interdependentă. 1. ~ Primul sondaj la bărbat. ~ Prima injectare în cazul alergiei. reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire.~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. Funcţii de natură independentă (autonome). Funcţii de natură dependentă (delegate). 2. ~ Tehnici specifice blocului operator. Funcţiile de natură independentă: 149 . indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu. Sunt funcţii universale şi constante.

c. 150 . psihice sau intelectuale. b. Aplică metode de readaptare specifice. b. deficienţe fizice. boală. educativ. social. sociale. d. d. ascultă şi susţine pacientul. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. Transmite informaţii. Planifică.a. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. e. c. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. Aplică metode de investigare. familia şi/sau anturajul. Aplică metode de tratament.

Funcţie de umanizare a tehnicii. Acţiuni de educaţie pentru sănătate.b. e. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. d. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. ~ Cunoştinţe de economie. ~ Cunoştinţe de psihologie. c. f. social. 151 . ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. Funcţie de psiholog. psihic. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică. ~ Cunoştinţe de informatică. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. Pentru exercitarea funcţiilor. Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii.

Funcţie recuperare. Precizarea priorităţilor. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. 3. Funcţie economică Gestionarea serviciului. Elevilor. 5. Funcţie de cercetare 152 . b. Să educe pacienţii. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. Să acorde îngrijiri directe. 2. Aprovizionarea materială. Studenţilor. 4. Personalului din subordine. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1.Funcţie îmbolnăvirilor. c. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Organizarea timpului. d.

153 .- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare.

2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. Loc de Muncă. amplificând efectul benefic al acestora. Prieteni ). pentru următorii 20 de ani. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. Procedură sau Intervenţie Medicală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea.Strategia Sănătate 21. Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament.

Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 .1. Răspunderea personală. 2. fără discriminare fiecărei persoane. de cei care ne conduc. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM. permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut.

2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. instituţiilor. Economică. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . grupurilor. comunităţilor. 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate.3) discriminare între Cursanţi. Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei.

Şcoală.3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 . Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Durabilă şi Eficientă. Un Partenariat Extins (Familie. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Armonizarea. Refacerea Energiei de Homeostazie. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. Loc de Muncă. permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil.

Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. Eficienţi. Resurselor. 21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii.Costurilor acestora. Familial. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ). 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 . Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European.

Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. Psihic. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. Legislaţie şi Activităţi specifice. Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). 159 . acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. alături de asigurarea unui Confort Material. Directări şi Cocreeri ).3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. Psihic. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. asigurarea unui Optim Fizic.

răspunzând la cerinţele lor psihosociale. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) . Creativitate. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor. inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime.4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Adaptabilitate şi Performanţă. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă. Educative şi Sociale.

Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei. În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice.6) Active şi să se Ajute Singure. Accesarea. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 . Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa. Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii.

10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării. o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). 162 . Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. socială şi mentală mulţumitoare. o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori. 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul.Reale. Imunizare şi Strategii de Control.

Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 . 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. Şcolile. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool.

19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. 164 . alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare. oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii.Universale. 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii.

− Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE. intelectuale. − Rolul propriu. CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. sociale. − Cunoştinţe profesionale. − Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului. afective. − Natura intervenţiilor. Cunoaşterea unui model . − Beneficiarul activităţii.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. − Consecinţele intervenţiilor. 2. procedee şi metode 165 .C5. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. Cunoştinţe acumulate.

Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. − Se aplică individual.ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. 5. 3. interpretare. 4. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . planificare şi evaluare a îngrijirilor. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. analiză. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. anturajul pacientului. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. echipa de îngrijire. comunitatea. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei.

▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. îngrijiri. acceptare. cotidiană. ~ Calităţi profesionale – tehnice. recuperare.− Comunicare funcţională – clară. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort. tratament. de respect. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. vindecare. tratament. ~ Calităţi fizice. îngrijiri. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală. înţelegere şi empatie. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 . eficace.

~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Colegialitate. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. ~ Bună gospodină. ~ Fermitate. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. ~ Calm. ~ Conştiinciozitate. ~ Bunăvoinţă. ~ Comunicativă. ~ Atenţie. domenii sau locuri. ~ Altruism. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor.diferite medii. 168 . ~ Atitudine principială. ~ Amabilitate. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională.

Răbdare. Omenie. Spirit critic şi autocritic. Păstrarea secretului profesional. Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. Optimism. ~ Mişcări sigure. mobilizarea bolnavilor. Promptitudine în luarea deciziilor. 169 . Punctualitate. Stăpânire de sine. Ingeniozitate. Seninătate. Interes pentru noutate.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. coordonate. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. Iniţiativă. Luciditate. ortostatism prelungit. Demnitate. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Devotament până la abnegaţie. Spirit de echipă.

Asigură predarea şi preluarea serviciului. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. o o o o 170 . ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. tehnică. ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. elaborează plan de îngrijire.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. Previne infecţiile intraspitaliceşti. ~ Însuşirea competenţelor de bază. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. Cultivă spiritul de observaţie. autocontaminarea / autoinfectarea. practică. Verifică periodic efectul activităţii prestate.

planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. foi de observaţie. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină. psihice şi sociale. foi de temperatură etc. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. care permite intervenţia conştientă. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire.). de analiză a situaţiei. un proces intelectual. ~ Planul de îngrijire. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). 171 . aplicate sau supravegheate. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize. bazate pe necesităţi presupuse. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor.

Independenţa → nevoi fără ajutor. ~ La solicitarea directă a ajutorului. ~ Permite determinarea nevoile reale. comportament nesănătos. 172 . boală sau deficienţă etc. satisfăcute într-un mod acceptabil. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. ~ Permite coordonarea îngrijirilor. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. ~ La solicitarea familiei sau anturajului. neplanificată. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Internare → în stare de urgenţă.

173 .

5. ~ Elaborează planul de îngrijire. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. 4. Etapele procesului de îngrijire 1. 2. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. Aplicarea intervenţiilor planificate. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. obiceiurile de viaţă. 3. ~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor.1. evaluarea stării bolnavului. Evaluarea tehnicilor aplicate. 174 . conform obiectivelor propuse. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

Sistem muscular: tonicitate. forţă musculară. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. ileus. examenul leziunilor. constipaţie. semne de însoţire etc. supleţea. mobilitate. leziuni. mobilitatea. vărsături. semne de insuficienţă cardiacă. hemoragii cutanate etc. frecvenţa respiratorie. edem. Aparat digestiv: aspectul abdomenului. alte manifestări. aspectul urinei. edeme. semne de insuficienţă respiratorie. tensiunea arterială. palparea pulsului periferic. voce. raport inspir / expir. zgomote respiratorii anormale. meteorism. mişcări respiratorii. aspect. palpare. ritmul micţiunilor. durerea. orientarea temporo-spaţială. troficitate. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. tuse. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. Sistem osos: integritate. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. erupţii cutanate. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. zgomote cardiace. icter. 180 . diaree. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. puls periferic. diverse acuze şi deficite senzoriale etc.

comunicare. destindere. tact. depresie.▪ Stare psihosocială: anxietate. infecţii. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. reacţii medicamentoase etc. ▪ Discontinuitate. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. confort. Reacţii organice. grad de autonomie. subiectiv. ▪ Lipsă de concentrare. stres. ~ Observarea instrumentală: 181 . filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. ~ Este un proces mintal activ. stare de conştienţă. ~ Necesită atenţie. vedere. miros. auz. ~ Pentru o apreciere corectă. ▪ Judecăţi preconcepute. evoluţia manifestărilor. accidente. ▪ Rutină. acceptarea rolului de bolnav etc. durere. expunere la pericole. ▪ Superficialitate.

▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. dialogul. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ▪ Monitoare etc. discuţia cu pacientul.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii. 182 .

reformularea conţinutului. de clarificare). ▪ Empatie. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. de tip descriptiv. după somn.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. ▪ Asigurarea unui timp suficient. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. ▪ Revenirea la temă. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. ▪ Boli psihice etc. ▪ Limbaj inteligibil. ▪ ~ ~ 183 . ▪ Bolnav timorat. după plecarea vizitatorilor. după alte examene. ▪ Întrebări clare. ▪ Respect. ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Hipoacuzie. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. ▪ Cultură medicală redusă. directe. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. ▪ Confort şi intimitate. ▪ Interes manifest. după ora de vizită.

trunchiului etc.). confortul. ▪ Nu repetaţi întrebările. ▪ Aşezarea → nivel egal. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. ▪ ~ 184 . ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns.~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. ochilor. informaţii prealabile. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. contact vizual direct. momentul. braţelor. ▪ Se pune o singură întrebare odată. intimitatea. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ▪ Nu se sugerează răspunsul. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea.

Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Pacient cu probleme potenţiale. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate.3. Pacient cu probleme existente. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. 185 . ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile.

~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. 186 . enunţul diagnosticului de îngrijire. ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855). identificarea problemelor de sănătate ale pacientului.

validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. psihică. o dificultate a pacientului. refuz. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. o atitudine. dificultate.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. 1976). Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. factori cauzali psihici – sentimente. emoţii. tulburări cognitive. în virtutea educaţiei şi experienţei lor. socială. o insatisfacţie biologică. Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. Exprimă o reacţie. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. culturală sau spirituală. deficit. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. incapacitate. factori 187 . Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. diminuare.

~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 . factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. ~ Imobilizare. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. cunoaşterea complicaţiilor bolii. modificări ale rolului social. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie. dificultăţi de comunicare. ~ Diagnostic potenţial. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile.cauzali sociali – relaţii familiale. ~ Diagnostic posibil. pensionare. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. experienţa asistentei. colegiale. şomaj. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. factori cauzali culturali sau spirituali.

Lipsa de cunoştinţe.~ în fibre. Disconfort digestiv etc. Fecale dure. ~ Doliu. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. ~ ~ ~ ~ Depresie. Tristeţe. greu de eliminat. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă. informare insuficientă). Insomnie etc. Plâns. ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. 189 . Cefalee. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. 3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. ~ ~ ~ mari.

DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. ~ Ţine cont de problema de sănătate. ~ Terminologie medicală 190 . Nu există ~ procesul patologic. ~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului. Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. ~ Ţine cont de starea pacientului. ~ Descrie starea pacientului. Rămâne constant.).~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. ~ Identifică un răspuns uman specific. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă.

spre 4. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire.~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. resursele disponibile. ~ Orientează tratament medical. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. ~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. Ţine cont de sursele de dificultate. Orientează spre intervenţii autonome. specifică pentru descrierea proceselor de boală. ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. pe 191 . zile).

Se elaborează planul de îngrijire. I = implicare (singur sau cu ajutor). luni). comportamentul sau acţiunea pacientului. afective ale pacientului). O = observabil (comportamente. acţiuni măsurabile. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). intelectuale. ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 . R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. evaluare precisă). P = performanţă (atitudine. comportament aşteptat).~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni.

Orientarea spre îngrijiri individualizate. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. Evaluarea activităţii asistentei. alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. Analiza surselor şi a posibilităţilor. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 . Promovarea continuităţii îngrijirilor.

Intervenţii.− − − − − Manifestări de dependenţă. Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Evaluare. Diagnostic de îngrijire. Obiective.

Activitate continuă. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ▪ Alterarea eliminării intestinale. ▪ Risc de infecţie. ▪ Durere. ▪ Alterarea mucoasei bucale. 1986. Motivaţia pacientului. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. ▪ Hipertermie. Complicaţii posibile. ▪ Risc de accident. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. 195 . ▪ Perturbarea somnului. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. Efecte secundare. ▪ Hipotermie.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. ▪ Intoleranţă la efort. Competenţe profesionale. ▪ Alterarea comunicării verbale. ▪ Deficit de volum de lichid. Avantaje aşteptate. ▪ Perturbarea imaginii corporale. ▪ Anxietatea. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Alterarea comunicării nonverbale. ▪ Alterarea eliminării urinare.

Se stabilesc intervenţiile specifice. Se evaluează soluţiile alese. Se încearcă soluţii suplimentare. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 . Se inventariază metodele de rezolvare. Se defineşte problema.▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare.

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

încurajează. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. informează. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. de resursele pacientului şi de experienţa proprie. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. 198 .5. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. în funcţie de obiectivul ales. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe.

199 . ▪ Eliminarea. familiei. ~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. ▪ Hidratarea. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice. în timpul şi după intervenţie. ▪ Asigurarea confortului. ▪ Asigurarea igienei. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament.~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. ▪ Toaleta. ▪ Aplicarea tratamentelor. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale.

Se supraveghează comportamentul. ▪ Gradul de dependenţă. ▪ Pedagogică. 200 . Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. ▪ Resurse materiale. − De respect.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. ▪ Timpul avut la dispoziţie. reacţiile medicamentoase. ▪ Vârsta. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă. funcţiile vitale etc. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. ▪ Terapie medicamentoasă. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. − De înţelegere empatică. Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului.

îmbătrânire. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 . Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. artrită. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic. apropiate. a rolului social. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. obezitate. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi.~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor. Pierderea → unei fiinţe dragi. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. menopauză. Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. paralizie. amputaţii etc. pierderi materiale etc. Imobilitatea → diminuarea activităţii normale.

Aplicarea măsurilor de asepsie. Previne complicaţiile. Asigurarea intimităţii. Respectarea demnităţii pacientului. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. 202 . Obţinerea consimţământului. Pregătirea locului. Adaptarea îngrijirilor la pacient. 6. Îngrijirea bolnavului după tehnică. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. Pregătirea materialelor.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. Pregătirea fizică şi psihică. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici.

periodic. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. ▪ La diverse intervale de timp. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat. 203 .~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată. ▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut.

~ P = plan de îngrijire. ~ I = intervenţii. Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 .Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ E = evaluarea procesului de îngrijire.

~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor. 205 .Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. ~ Neacceptare. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate. 7. ~ Agresivitate.

~ Modul de viaţă. ~ Îndoială. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. ~ Să menţină stima de sine. ~ Probleme de identitate. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Culpabilitate. 206 . ~ Să asigure integritatea pacientului. ~ Probleme de încredere. ~ Imaginea corporală. ~ Diferenţe spirituale. ~ Boala. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale. ~ Recuperarea. ~ Probleme de moralitate.~ Furie. ~ Locul de muncă.

~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. ▪ III – faza de convalescenţă. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie. ▪ Starea generală. ▪ Tulburări deja cunoscute. Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. ▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. ▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. ▪ Personalitatea pacientului. 207 . Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică.

▪ Vinovaţi. ▪ Devin pasivi. vigoarea. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. frecvent se manifestă durerea. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. singuratici. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav. ▪ Furioşi. cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. tulburări digestive etc.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. ~ Este o fază de şoc. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. ▪ Asigură tehnici adecvate. 208 . ~ Scade rezistenţa organismului. ▪ Explică clar. cefalee. ~ Apare anxietatea. ▪ Neliniştiţi. precis. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. capacitatea funcţională. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire. ▪ Se interesează de competenţa personalului medical. nepăsători. tehnicile de îngrijire.

sociale sau familiale. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. 209 . cu interes concentrat pe propria persoană. ▪ Încurajează primirea ajutorului. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. ~ În faza acută ajutorul este important. pe simptomele şi tratamentul său. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ajută să ia decizii. ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale.

▪ Conştientizarea. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ▪ Reorganizarea. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. 210 . ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. gradul de invaliditate.Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. personalitatea pacientului. ▪ Rezolvarea. ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. agravarea bolii sau moarte. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. ~ Pregătirea pentru un viitor incert. cu posibilităţi de adaptare la pierdere.

subminare. dirijarea altora. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. antipatie. prietenie. ▪ Recunoştinţă. ▪ Stimă de sine. comunicare. ▪ Identitate. aversiune. intimitate. 211 . ▪ Siguranţă. ▪ Încredere. lider. apartenenţă. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. interacţiune. izolare.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. comportament distant. echipa de îngrijire. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. administrator. ▪ Fără acceptare: excludere. tandreţe. refuz de colaborare. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. neputinţă. adeziune. reţinere. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. ignorare. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. patronaj. familie. ură. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă.

212 .

~ Apare în: durere acută. dezonoare socială. confuzie. şomaj. ▪ Variaţii de temperatură. crize financiare. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol.8. 213 . schimbarea regimului. ▪ Polipnee. separare de familie. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. incertitudine. jenă. ▪ Variaţii tensionale. singurătate. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. frig. ~ Teama este raportată la ceva specific. ridicol. insatisfacţia. pierderea sănătăţii. lipsă de curaj. nesiguranţa. disperare. privare sexuală. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. insatisfacţii profesionale. prieteni. oboseală. ~ Se asociază cu: neputinţa. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. pericol de moarte. afectarea integrităţii organismului. restricţii de mişcare.

cauzele şi factorii declanşatori. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. concentraţia diminuată. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. percepţia este redusă şi deformată. ▪ Transpiraţii. empatic. Când anxietatea este uşoară. ▪ Midriază. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. ▪ Plâns. ▪ 214 .~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. ▪ Insomnie. În anxietatea intensă scade puterea de analiză. ▪ Agitaţie. amplifică şi deformează informaţiile primite. ▪ Piele umedă şi rece. de securitate. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. bolnavul se poate apăra prin educaţie. ▪ Asigură un climat calm. respectă tăcerile şi plânsul. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile.

215 . Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. Informează corect. ~ Se manifestă prin iritabilitate. evită atingerea pacientului fără acordul lui. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. exerciţii respiratorii. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. antipatie. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. limbaj obscen. furie verbală sau fizică. ranchiună. lipsă de cooperare. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. privire urâtă. indignare. lumină intensă. comunică cât mai des cu pacientul. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote.

Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. datorită unei stări toxice. retragere. tratamentele şi îngrijirile aplicate. Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. Apare frecvent în starea de disperare. doliu.~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. 216 . ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. neputinţei sau stării de dependenţă. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. ▪ Linişteşte pacientul. frustrare. evitarea situaţiei.

cu lumină difuză. lectură. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. masaj. muzică etc. ~ Se asociază medicaţie analgezică. ~ Se dau informaţii simple. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. mobilizare etc. 217 . se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. momentul apariţiei. simple. Recomandă şi susţine un comportament sanogen. ~ În caz de migrenă. clare. masaj. hidratare. adaptate nivelului de educaţie. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. atingere terapeutică. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. igienă. mijloacele de diminuare sau accentuare. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă.~ Furnizează explicaţii clare. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. eliminare.

218 . comprese reci pe ochi – încă de la primele semne. pungă cu gheaţă pe cap.indirectă.

odihnă activă. înţelegere. ~ Se subliniază nevoile de igienă. somn. reflectare. Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. care să permită recâştigarea stimei de sine. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. empatie. menaj. educative. manichiură. confidenţe. medicaţie. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. ~ Asistenta se manifestă cu calm. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. umor. canalizarea energiilor.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. aspect estetic. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. repaus. 219 . barbă etc. fără exuberanţă. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic.

pudorii. furiei. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. şomaj. neputinţei. durerii. stare de boală etc. ▪ Frică. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. eşecului. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. frumuseţea. 220 . ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. sănătatea.

psihoză. Strigăt. ▪ Agitaţie. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. chirurgia mâinilor. dificultate de asimilare a informaţiei. ostilitate. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. chirurgia organelor genitale. ▪ Reacţii afective – anxietate. ▪ Comportament psihic modificat. negare. dependenţă. ură. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. chirurgie facială. depresie. ulcere. astm. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. ▪ Anxietate. apatie. reţinere. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . manipulare. hipertiroidie. agresivitate.~ ~ ~ Plâns. ▪ În cazul clismelor. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. ▪ Exagerare. Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament.

identifică cauzele şi mijloacele de investigare. susţinere. implicit adaptarea la noua situaţie.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. desfigurare. Asistenta explorează obiectul fricii. invalidităţii sau stării de boală. Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. dezolare. intervenţie. anestezie. chimioterapie. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. furie. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. radioterapie sau alte tratamente. schimbarea funcţiilor corpului etc. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. 222 ~ ~ . Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii.. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. plaga. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. disperare. faţa etc. Este o tulburare de gândire.

~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. 223 . vărsături. stare depresivă. cultură. pe înţelesul pacientului. eliminarea obiectelor contondente. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. lipsa de cunoştinţe etc. fiecare tehnică de îngrijire. mod de viaţă etc. experienţele anturajului. experienţe trecute. durerea. somnolenţă etc. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie.). frustrare sau mânie în circumstanţele respective. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica.

forţa musculară şi propune exerciţii fizice. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. sisteme de alarmă. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. cale de mişcare liberă. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. hidratarea. balustrade. confuzie. ~ Supraveghează alimentaţia. evaluează funcţie fizică. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. îndepărtează obiectele periculoase 224 .~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. mijloace de imobilizare. bare de sprijin). ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. cârjă. pat cu rezemători laterale etc. Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. hipotensiune ortostatică. medicaţia. stare de slăbiciune etc. pantofi potriviţi. cadru metalic. pardoseală uscată.

parchet lustruit.. În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. hipotensiune ortostatică. iar persoana este supravegheată continuu. căderile. folosirea incorectă a ochelarilor. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. mochete de dimensiuni mici. 225 . cabluri întinse pe jos. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor.~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice. chibrituri etc. încălţăminte neadecvată (cu toc). Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. apă prea caldă sau prea rece etc. muşcarea limbii. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. La nevoie se menţin încuiate uşile. lumină permanentă (lumină de veghe). gresiei udă. Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. aspirarea secreţiilor.

antrenând singurătatea şi depresia. mai ales în faza terminală. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. interes sau indiferenţă. acceptate sau refuzate. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. încredere sau respingere. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. Despărţirea şi doliu: 226 . ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala.~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. lecţii – discuţii. Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. educaţie familială. simpatice sau de milă. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. când copiii îşi pierd părinţii. curiozitate sau repulsie. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii.

prieten. ▪ Luarea la cunoştinţă. furie. vină. Pe durata crizei de conştiinţă. Se manifestă prin angoasă. disperare. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. parte din corp. partener. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. ▪ Incredibilitate. manifestările publice. Cu timpul apare detaşarea în comportament. absenţa emoţiei în discuţii. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. sănătate. acceptarea stoică a noii situaţii. angoasă. neputinţă. tristeţe. rudă apropiată. pacientul resimte durere. singurătate. ▪ Calmarea. sentimentul unui gol. Manifestările variază funcţie de contextul social. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . ▪ Acceptarea. o mare tristeţe. propria viaţă.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. depresie. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Etapele doliului: ▪ Şoc.

neputinţa. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. insomnie. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. agresivitate. frică.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. promisiuni de schimbare a 228 . ostilitate. dezorientarea. dorinţa de singurătate. neacceptare. ▪ Previne reacţiile negative. Faza de negare → refuzul. previne suicidul şi susţine lupta pacientului. sentiment de culpabilitate. Faza de revoltă → mânie. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. ~ 2. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). ▪ Respectă intimitatea. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. ▪ Participă la durerea bolnavului. retragere. iritabilitate. negare. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. dar evită întărirea negării. ▪ Face psihoterapie.

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. ~ Mediul → izolarea. vârstă. psihici. aspecte familiale. tulburări de comportament. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. plagă). anumite circumstanţe). ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie).~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. Este o stare psihică. sarcinile şi obligaţiile profesionale. interpretare. ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. cu sentiment de culpabilitate. situaţii familiale. imaginaţie → 234 . oboseală. filozofie. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. experienţe trăite. cu disperare. cu anxietate. reclamaţii. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. cu revoltă. deprimare. dezorientări. imobilizare – duc la accentuarea izolării. personalitate. credinţe. vinovăţie. Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. religie. privarea senzorială. sociali (relaţii interpersonale.

Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. o oroare. Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. 235 . Tristeţea dă dimensiunea frustrării. dezavantajos. Compasiune. obiectul dorinţei este considerat rău. Furie. Invidie. Orgoliu. Neputinţă. un om moare în patul său (deces). Speranţă. este inevitabilă. Dezgust. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). Asociată cu anxietate. o catastrofă. Dragoste. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. profitabil. o tragedie. sau numai 3 persoane (accident). altul este asasinat (dramă). Vină. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). neprofitabil. avantajos.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor.

munci fizice. dezagreabile. neglijenţă manifestă. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. Piele neîngrijită. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. catastrofal. inacceptabil. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. injust. lipsa de mişcare. create de imaginaţie.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. Activitate fizică raţională. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. Excese alimentare. Grijă pentru toaletă. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. Lipsa unei activităţi. rânduită. Lipsa de soare. sedentarismul. Băi de soare şi de aer. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. cultivarea normelor igienice individuale. lipsa igienei individuale. călirea organismului cu mijloace naturale. ritmică. Respectarea principiilor 236 .

drog. condiţii igienice complete. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. lipsa prafului şi a umezelii. mediu nepoluat. Neglijarea bolilor cronice. abuz de medicamente.alimentaţie dezechilibrată. de alimentaţie raţională. Maximum de confort. Odihnă insuficientă. respectarea fidelă a prescripţiilor. corecte. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. autotratamente. Alegerea judicioasă a hainelor. obezitate. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. tutun. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. somn insuficient. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. nerespectarea dietei. 237 . amânarea prezentării la medic. renunţarea la fumat. timp liber rău utilizat. Solicitarea medicului la primele semne de boală. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. drog. frustrare. crearea confortului psihic şi fizic.

Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani. Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier. În urma 238 .

Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. imobilizate în aparat gipsat. Colaborează puţin la executarea toaletei. diminuar ea anxietăţi 239 . ază şi se ~ Se . ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să. asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică. Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. singură ând .căruia prezintă multiple contuzii. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. fracturi timp.

după puterile ei. cereale. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i. Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin. 240 . Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ). Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale . ~ Nu poate mânca singură . Anorex ie. ~ Alimen tare corectă cu protein e. Evaluar ea la 1 săptăm ână.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă. fructe. ~ Ronţăi e bombo ane între mese. Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici. lactate – particip ând direct. legume. Aliment aţie pasivă.

~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii.~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. 241 . active. Se fac exerciţii pasive. Ritm respirat or scăzut. Se fac 10 inspiraţii forţate. Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei. ~ Capaci tate funcţio nală bună. ~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta. izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. fără secreţii .

~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună.zarea în aparat gipsat. Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii. Va fi încurajat ă când se simte mai bine. 242 ~ . Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână). Se asigură o relaţie de ajutor. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare. Evaluar e la 3 zile. Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. ~ ţiilor şi tonusul muscul ar.

~ ~ 243 .are a organis mului. Preferă prezenţ a prieten ilor. ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). Evaluar e săptăm ânală. ză al 3 zile. Jocuri de grup o oboses c. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup. emisiuni tv preferate . Se favorize ază prezenţa prietenil or. ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri.

3. Îngrijir i adaptat e 1. ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui. Îngrijiri certe. sigure (minime) 0. ~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri. Îngrijiri optime colaborar ea cu 2. Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or .~ ~ r şi cărţilor preferate . alimentaţie pasivă.

Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa. Nu este expus pericolelo r. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. Aspect exterior lezat – neglijat. Nu suferă nuci un pericol. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. contract uri etc. dar de rutină. Îşi dă seama şi consimţă mântul. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. Colabore ază. Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale.). cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 . bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare.

Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului. na complic aţii evitabile . Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte. Graţie climatul ui de încreder e. bolnavu l poate să-şi exprime nevoile. se simte înţeles şi acceptat . 8îngrijir ile sunt individu alizate). regresie. Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării . reacţie de izolare. stres.Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. 246 . Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă .

Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. 247 .Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui. Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă. se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii. Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului. Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane. Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r.

Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie . Canada 1966.asigurată colocvii la fel de regulate bine în . cât şi în afara spitalului. spital.

scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 .nr. de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr. Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful