C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot. în paralele cu pregătirea tehnică. istoriei îngrijirilor. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 .  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga.Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei. Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional. dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga.  „Există două realităţi. a căror imensă. zdrobitoare greutate nu o simţim.  „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan.

să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate. Mehedinţi. „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. Cavell. acela a coborât raiul pe pământ” – S. să cunoaştem cele prezente. E. „Cine a înălţat munca până la iubire. Marinescu. „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. 7 . „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei.       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide.

prevenirea transmiterii unor boli. În lupta lor de supravieţuire. 8 . În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. reducerea pericolului din mediul înconjurător. Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată. necontaminată. fără succes. oamenii din epoca primitivă au încercat. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. moarte şi boală. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. asistenţă la naştere. îngrijirea oricărei vătămări. diferite pe plan calitativ de cele de astăzi.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. odihnă şi relaxare.

dar totodată. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. rădăcini etc. fructe. pierderea auzului. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. slabi. Pentru a asigura toate acestea. spasmul muscular. De atunci şi până astăzi. suferinzi sau bătrâni. pierderea vederii. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte.întrajutorare umană. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. frunze. traumatismul sau naşterea. cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. ci şi ca medicament – remediu. a fost alături de familiile confruntate cu boala.) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului. selectau din natură acele elemente (seminţe. iar femeile. 9 . Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire.

ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. boli sau moarte. dar cu puteri supranaturale. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. este explicată prin existenţa duhurilor malefice. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. CAVALERI. încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte. Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste. de unde urmează să fie înlăturate. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). demonii – spiritele rele aduc necazuri. PREOŢI. VRACI. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp. Însăşi cauza îmbolnăvirilor. bătrâni). muţenia. 10 . Aşa era explicată apariţia unei paralizii. Spiritele bune ajută.

Stresul emoţional indus astfel. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 . şi mai ales să îndepărteze spiritele rele. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. pe baza simpatiei. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare.VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului. Vindecătorul. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. În această perioadă. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. să dea remedii. apare vindecătorul. Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. frica.  Îndepărtarea spiritelor rele. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea. cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul. când se formează primul nucleu al medicini. Prin proceduri instinctive.

toxice. cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul. Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap. delirul sau şocul. 12 .  Administrarea de băi alternative reci şi calde.  Purtarea amuletelor. Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice. fetişelor cu puterii magice. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii. crizelor de epilepsie.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene. Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure.  Când apăreu halucinaţiile.  Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant.bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare.

aflată într-o fază intermediară. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. Potrivit etnologilor.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. medicina empirică. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. Sacerdotul. eliberat de munca brută. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. către iatrosofie. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 . încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind.

prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale).  Amon (alungătorul bolilor) etc. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc. igienice şi farmaceutice.Hr. criminalitatea. – Imhotep („el vine în pace”) demnitar. lipsa apei curate. astrolog şi preot-medic (la Memphis). Cert este că prin tradiţii culturale. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. considerat ca zeu vindecător.  Osiris (zeu al reînvierii).societăţii pentru probleme ca suprapopularea. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale. răspândirea bolilor etc. arhitect. interpretări astrologice şi magie etc. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. 2750 (î.  Seth (apărătorul de molime). 14 . ~ Cca.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande. ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii).).Hr.

diverse operaţii. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi.d. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală. de cel care l-a descoperit – Ebers. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. 1550). şi recopiate. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). fracturi – în funcţie de regiunea lezată. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate. scrise în jurul anului 2500 î. pe un papirus datând din sec. fitoterapeutice. imobilizarea fracturilor. 16 î. parazitare.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. (cca. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul.Ch. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire.Hr. multe dintre ele utilizate şi în prezent. 15 . oftalmologice.

16 .Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice.

construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele. Egiptenii executau. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. Eufrat şi Tigru. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. Champollion. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. ceramica. Astfel. considerat de Herodot un dar al Nilului. în cadrul comunităţii. Egiptul. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică.F.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. dar şi 17 .

De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. permitea celui ce o deţinea. Egiptenii au stabilit. în 1922.de admiraţie. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. Cu timpul. chiar şi servitori şi sclavi. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. haine. de asemenea. Din aceste picturi. uneori încrustate în culori strălucitoare. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. Astfel. băutură. o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. alături de obiceiuri. practicile fiind costisitoare. credinţele filozofice şi religioase. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. Egiptul oferă numeroase date. 18 . Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. considerat zeu pe pământ. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. deoarece conţineau hieroglife. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor.

de intestin etc. de ochi. 19 . arterioscleroză. ci şi arta bandajării. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. au pus în evidenţă nu numai bolile. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. purgative. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. Astfel. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei.). cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. calus în urma fracturilor.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor. infecţii parazitare. de cap.

El a fost recunoscut drept arhitect. băutura.Hr. CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. Imhotep (2900-2700 î.Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului. exerciţiul şi relaţiile sexuale. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. preot în templu. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara.. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie. deseori obturând dinţii cu aur. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. chirurg.Ch). s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. scrib şi magician. iar după moarte îmbălsămat. curăţenia.d. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. Erau pricepuţi în stomatologie. Era o 20 . platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. Reguli foarte stricte. A fost zeificat ca zeu al medicini. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase.

servitori. luarea prizonierilor. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. 21 .cultură cu sistem propriu de scriere. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. Această scriere nu conţine nici un element magic. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile. Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau. Animismul era acceptat. Treptat. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. nu şi bolile care erau indicate. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile. scene privind sacrificarea animalelor. purtarea poverilor sau chiar unele care. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. set de legi şi cu o anumită cultură. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie.

). Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul. decât cu bunuri sau servicii. Societatea era constituită. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană. ca şi Egiptul. clasa mijlocie a negustorilor. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 .Hr. guvernată de un conducător divin şi de un regepreot. centrul imperiului mesopotamian. Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. să reducă costul îngrijirilor medicale. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi.Hr. după un model aproape feudal. Babilonul era în anii 3000 î. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi.

Pentru a se stabili prognosticul bolii. Se folosea termenul de boală. era presat de obligaţii grele. în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude. Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. se ajunge la 23 .crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. iar preoţii erau castraţi (eunuci). dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. avea o poziţie mai puţin apreciată. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. în timp ce chirurgul. constă în incantaţii. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. care lucra cu mâinile. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman. Tratamentul medical în Babilon era primitiv. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. Medicul avea o poziţie preferenţială. În afara practicilor mistice.

Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie.Hr. nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. se operau tumori.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile.). iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. De aceea. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . Se tratau chirurgical plăgi. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor. Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon. Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”. iar templul lui Solomon să se distrugă. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. iar plata se făcea diferenţiat. ci şi a spiritului. 605-562 î. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. Totodată preotul-medic comunică cu zeul.

care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. Textele nu conţin şi date medicale.Hr. 25 .000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie). a fost populat cu semiţi originari din Babilon. cu mici diferenţe. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. Decăderea a fost rapidă. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane. Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. imperiului fiind distrus în 612 î. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. mentale şi de natură emoţională. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic.

26 . devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486). Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. Darius mută capitala imperiului la Persopolis.120 kg) şi 100.Hr. Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India. Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron. pe care Cirus II (553-528 î. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi. Vrea să cucerească Grecia.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. soldată însă cu un eşec.CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene. Darius devine rege al perşilor în 522. dar este învins la Marathon (490).000 oi anual.) i-a constituit într-o naţiune. India plătea 360 talanţi de argint (8. Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale.

Hr. chiar şi referiri la avort. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. cultura minotică a dispărut rapid. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa. pentru a avea dreptul de practică. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. De altfel. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. descompuneau cadavrele. 27 .. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii.Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. Chirurgii. pământul. Specifică perioadei 3000-1200 î.

Cretanii erau marinari cunoscuţi. 28 . casele lor aveau băi. ca să părăsească această regiune politeistă. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. bijuterii. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). tineri şi tinere. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. au fost chemaţi de Dumnezeu. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. zonă învecinată cu Egiptul. conform legendei. La anumite intervale de timp.După anul 1900. palate splendide. de obicei atenieni. astăzi Israel. Abraham. unul dintre conducătorii acestui popor. ceramică.

în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. Contribuţia cea mai importantă. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. după o epidemie serioasă. fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. către ţara promisă. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti.Moise obţine privilegii. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. obiceiurile 29 . i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. o constituie religia monoteistă. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . Oamenii simpli însă. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. cuprinse în Codul Mozaic. ca fiu adoptiv. în cele mai bune condiţii. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. Multe legi. Deşi a primit educaţie aleasă. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. Plecarea din Egipt. unică în acea perioadă. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. vizau aspectele sociale.

febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. orele de activitate. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia. reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. Astfel. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. carantina şi dezinfecţia. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. reguli privind dieta. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. dizenteria. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. principii curative. somnul. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. 30 . izolarea. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere.

Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. dar şi apoplexia. respiraţia artificială. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. vinul era considerat aliment. măslinele erau considerate alimente. muzicoterapia în bolile mentale. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. păstrarea alimentelor. Erau renumiţi pentru ospitalitate. îmbolnăvirile mentale. deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. Ca şi în Egipt. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. vocaţia femeilor o constituia 31 . Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. În antichitate. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. evreii aveau case de oaspeţi. iar ca tratamente circumcizie. sarcină considerată o datorie religioasă. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. hanuri. hoteluri şi spitale. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus.

provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î. dintre care ¼ se refereau la Biblie.moşitul. A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 .. profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea .Hr.Estera). Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise.Deuteronomul). doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine. istorice şi literar-religioase sau Ketubiim). După aproape 19 secole. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică. Oamenii fug în peşteri. bucătării.Cântarea cântărilor). Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. într-o singură peşteră. istoria (Judecătorii .Hr. Unul din acestea. În anul 68 î. Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . aflat la Universitatea din Jerusalim.Maleahi). magazii. magazine. ei aveau apeducte. literatura de înţelepciune (Iov . În 1974. manuscrisul lui Isaia. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. biblioteci unde manuscrisele se recopiau. aramaică şi greacă. Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale.

cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 .Hr. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. cu un grad mare de empirism. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. viaţă spirituală deosebită. când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului.monoteistă. Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. legi de sănătate publică. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate.

Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. iar tinerii sacrificaţi. cea mai mare parte a Mexicului. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere.un calendar excelent. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. în partea centrală a Mexicului. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. iar la ceremonii. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. cu strălucire. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. În 1519. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători. de la stepele din nord până în 34 . Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. în urma săpăturilor arheologice făcute. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur.

Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. Din trecutul lor de barbari nordici. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. cu trei corăbii. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. Juan de Grijalva. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. în fruntea a 35 . Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. pornită din Cuba. au pierit în această luptă. În anul următor. Respinşi. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. edificiile de piatră şi templele. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. De fapt. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră.Guatemala. de către aceşti indieni războinici. În 1517 o expediţie. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. vânători şi războinici.

a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . primirea indienilor a fost amicală. CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec.patru corăbii. Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii.

suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". Imperiu era împărţit în patru suyu. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200.Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ. Bolivia. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. În 1533. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. Argentina şi Chile. Peru. Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. politic şi militar incaş. În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Limba oficială a imperiului Inca era Quechua. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. iar economic se baza pe 37 .

Zeul Soare. numit şi Cinchi Roca. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. culturi şi oameni. Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 . Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. Sub conducerea lui Manco Capac.proprietatea comună a pământului. teritoriile imperiului nefiind uniform loiale. cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua . nici culturile locale pe deplin integrate. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. natură şi zei era esenţială. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. cel mai important dintre aceştia fiind Inti. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii).Qosqo).

aspiraţia. ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. Se foloseau ca tratament masajul. emisiunea de sânge. aplicare de cataplasme şi prişniţe. sudaţia. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. Paturile se pare că erau individuale. ridicate de la sol şi protejate de soare. limbaj. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. bisturiu din bronz etc. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. amputaţia. imobilizarea oaselor etc. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. extragerea dinţilor. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. aplicarea ventuzelor. mod de trai.diferiţi ca fizic. sutura. bandajarea. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea.

Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. pipăitul. la fel ca şi valoarea luminii.coagularea sângelui ca la egipteni. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. laxativ sau purgativ. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. iar în jurul lui participau prietenii. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. verdeţuri şi nuci. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută . Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. ama quella (nu fura. ama llulla. Incaşii credeau în reîncarnare. suplimentate uneori de carne (porc de guineea). Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic. se practica hipnoterapia. ceea ce făcea parte din tratament. în plus vânau diverse animale pentru carne. nu minţii. se testa văzul. auzul. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. gustul. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. ceilalţi îşi 40 . blănuri şi pene. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa.

vieţii sociale şi gândirii omeneşti. CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor.. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist. VI î. inaugurată de Lao-dzî. combina tehnici 41 . Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India. Taoismul din sec. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec.petreceau eternitatea pe pământul rece. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe.Hr. proprie fenomenelor naturii. animismului. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. XVII şi care a avut la bază concepţia tao.

patologiei şi chirurgiei. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. Yu = femeie). Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi. valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu. superstiţii.Hr. veneraţia celor ce studiază. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. fiziologiei. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat. Mai târziu. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă.) era importantă solidaritatea familială. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. După Confucius (551-479 î. respectul celor vârstnici. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei. De altfel. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei.

pasivă. Yin reprezintă forţa feminină. sugarii băieţi.Hr.principii. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. negativă. Prea puţin s-a vorbit de spitale. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. la care ulterior s-a renunţat. Un obicei de nedorit. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. Yang reprezenta forţa musculară. activitatea pozitivă a universului. Echilibrul era egal cu sănătatea. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. pentru a nu fi recunoscuţi. De frica vechiului rău. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. 43 .

Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. Chang Chung-Ching (sec II e. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. Palparea se referea la puls. masaje. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. în tendoane foloseşti cauterizarea. 44 . consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte.Hr. întreabă şi simte.Hr. acupunctură.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching. palpaţia – priveşte. cauterizări.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale. ventuze.n. din silex la început. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. 2698 î.n. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei.). Acele. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. ascultă. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. II e.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox. ascultaţia.Hr.

Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. în prevenirea variolei. binecunoscută în prezent. deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. în China. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. tiroidă. variola era cunoscută. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit.n.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. inflamaţii de orice fel. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor).. ulcere. Era folosit macul (opium). China antică suferise numeroase epidemii de holeră. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. şopârlă păstrate în vin etc. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. În zilele noastre. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. era utilizată şi în acele vremuri. furuncule. erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. În secolul al III-lea e. Plantele medicinale marine.

Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente. din fildeş.acuplate. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge..Hr. s-a stabilit pe câmpiile Indiei. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. 46 . Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu. introdu-se una în alta. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene. În jurul anului 2000 î. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers.Hr.. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. Între anii 1000 şi 800 î. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste.

Hr. pregătirile şi băile erau practici dese. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani. într-o anume zi stabilită de astrologi. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. o serie de animale nu erau consumate – vaca. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. În jurul anului 552 î. Yagur-Veda.) a construit numeroase spitale pentru pelerini. maimuţa etc. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical.Hr. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. Cele 4 cărţi Rig-Veda. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. Curăţenia corporală. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. Yoga reprezenta calea. Doi medici 47 .) în limba indiană din care se trage sanscrita. Regele Ashoka (269-237 î.Hr. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa.. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. iar cenuşa aruncată în Gange.

foarfeci. bisturiu. catetere). Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. – a descris boli. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. Se amputau membre. Totodată se făceau şi operaţii plastice. Odată cu descrierea acestei metode. să se priceapă să îngrijească orice pacient. să frece şi să maseze membrele.renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. să ştie să facă şi să cureţe patul. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi.n. plante medicinale. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. Învăţământul medical era foarte bine 48 . grefe de piele. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. scalp. să dea dovadă de bunătate. forceps. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. proceduri chirurgicale. seringi. să se distingă prin puritate. 121 de instrumente chirurgicale (ace. rinoplastii. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune.

moral şi social. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. aruncarea copiilor în Gange. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . transmiterea malariei prin ţânţari. Dar multe obiceiuri. vizând mai ales femeile.organizat. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. închiderea fetelor. la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. cea mitologică. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. aveau efecte importante pe plan somatic. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. tuberculoza. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. au fost păstrate.

Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. le ofereau oamenilor atât ritualuri. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti. medicină. Lumea mitologiei greceşti este complexă. înainte de toate. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. biologie. intrigi şi zei care intervin în permanenţă.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. sunt adesea meschini sau răzbunători. filozofie). cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. cu zei creatori. cât şi istorie. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. personificări ale forţelor universului. plină de monştri. însă rămân. războaie. dar şi a 50 . în pofida scepticismului unor gânditori.

când a fost declarat unica religie a imperiului. probabil înainte de anul 700 î.Hr.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană. se aseamănă cu Grecia de astăzi. prin prezenţa a numeroase insule. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani. ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . a încetat să se mai practice. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876). ambele scrise în greaca veche. cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. de care a fost legată. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. şi atribuite lui Homer.

facultăţile estetice şi mintea. bărbaţii trebuiau să se însoare. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. Ei pregăteau artişti istorici. cât şi al celei militare. Astăzi 52 . Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii.desăvârşiţi. Exista un Panteon de zei şi zeiţe. oratori. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii. filozofi sau chiar soldaţi. pe care populaţia îi venera. atât al medicinii civile. La 30 de ani. şi care reprezenta simbolul medicinii. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană.

Tălmăcirea era făcută în temple.semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. În 53 . a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. sau se făcea comunicare directă prin spirit. consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. prin vise sau unele semne. de mai multe ori. preoteselor. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. când Apollon lipsea. în luarea unor decizii importante. loc oracular cu mult înainte de Apollo. Grecii credeau în zei şi de aceea. cu excepţia lunilor de iarnă. şi în cele din urmă. La început. apoi o data pe luna. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). Oracolul din Delphi.

general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. Aici a fost construit un templu ce avea teatru. ca si zeul care o inspira. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. adânc 54 . pacientul sacrifica un animal. i se făcea un masaj. La sosire. matematică. Pythia. profetiza în cripta templului. istorie. concentrata. şi trecerea la baze ştiinţifice. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. senina. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. astronomie. Pe momentele figurate. S-a vorbit despre "delirul pythic". Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. băi de ape minerale. Ei căutau şi doreau perfecţiunea. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. În această atmosferă neştiinţifică. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. inspirată de Apollon. În cazurile mai grave. ştiinţe naturale şi medicină. Pythia este calma. poezie. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. sală de gimnastică. se purifica prin îmbăiere.

a murit la Larissa către anul 370 î. Heraclide. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant.cufundată în mitologie. Din cele peste 55 . Hippocrate a contribuit . Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. dobândind o solidă reputaţie ca practician. Hipocrate. Hippocrate.Hr. Tracia. unde fondează o şcoală pentru viitori medici. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său.Hr. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice. sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale.în limitele posibilităţilor din vremea sa . se întoarce la Cos.Hr. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. În jurul anului 420 î. unde îşi va sfârşi zilele.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism. considerat părintele medicinii.. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î. Cel mai vestit medic al Greciei antice. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale.

modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute". Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc. Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. regimul alimentar. În lucrarea asupra epilepsiei. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. prin observarea unui număr mare de cazuri. în care discută influenţa unor factori ca vârsta.probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. în "Prognostic. Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos . modul de viaţă şi sanitaţia. rolul solului. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. după care. Hipocrate a înţeles rolul climei. Hipocrate a subliniat rolul aerului. ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. numită "Boala sfântă" (lat. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale. un medic. când apare bacteriologia şi imunologia.70 de lucrări care i se atribuie . se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier. În capitolul "Aerul.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. aproximativ prin anii 4oo î. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale. creştine. IV şi V. Cînd au constatat că n-au 62 . care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat. Foarte active in sec. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. In acest palat Sf. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. condus de 01YMPIA. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. SF.Hr. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. pînă în Galia şi Irlanda. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile.MARCELLA Sf. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă.lor. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice.

Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. la înmormîntarea sa au participat sute de romani. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. Văduvă. In scrierile sale.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. A murit cam pe la 399 şi se spune că. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 .Paula a fost.PAULA Sf. ea a fost nefericită în prima căsătorie. cu toate acestea. în semn de respect. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană.găsit nimic altceva decît o clădire goală. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. Şf.un discipol al Marcellei. După o mărturisire publică a păcatului ei. de asemenea. ea a fugit la o biserică din apropiere. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă. SF. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele.Hr. Sf.După acest asediu. instruită şi bogată. unde a murit. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. a construit primul spital public din Roma. a divorţat şi s-a recăsfltorit. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf.

In această perioadă (aprox. s-au înfiinţat primele spitale. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor.prin ele tinerii. Sf. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. care există şi astăzi. bărbaţi şi femei. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing.Hr. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. Brigida. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. plasate în afara 64 . au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. Aceste spitale. de asemenea. îngrijind bolnavii. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. ordinele monarhice. Scholastica (sora geamănă a Sf. Nurse monahii renumite c Sf.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. a fost creată atunci. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. frăţia PARABOLANI. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. între 50-300 d. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină.

Peste secole. cel mai mare spital medieval. trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii. 'Mişcarea femeilor diaconi. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. XVI.Acea cruce urma să fie folosită. Ioan a fost un astfel de ordin. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). Cavalerii Ospitalieri ai Sf. suprimată de bisericile occidentale. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. iar hotelul Dieu din Paris în 650. aşa cum o cunoaştem astăzi. n-a putut fi totuşi stinsă. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie.pereţilor mănăstirii. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. Hotelul Dieu a fost construit în 542. Spitalul Santo Spirito din Roma. Din această cauză. sub sutană purtau armuri. mai târziu. iar simbolurile înţelepciuni puterii. organizaţi într-un ordin de nursing. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. Cavalerii. există şi azi La sfîrsitul sec. . pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim. curajului şi credinţei 65 . în Anglia existau mai mult de 700 spitale. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI. Cruciadele care au măturat nordul Europei.

embleme şi scuturi.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. au dat un nou impuls educaţiei. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice. consultând bibliografia. XIV pînă 1a sfârşitul sec. Beguinii din Flandra.apăreau pe nasturi. 66 . Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. Belgia (1184). Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală.XVI) şi de Reformă. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. Misericordia(1244). Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). În timpul Renaţterii. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce.

Biserica protestantă. ordinele religioase erau dizolvate. Plata era mică. care apăra libertatea religiei şi gîndirii. Roiul lor era în limitele căminului. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi.prostituate şi beţive. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. Mănăstirile erau închise. orele erau lungi. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. 67 . femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori.un grup ce cuprindea deţinute. nu acordă multă libertate femeilor. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". nu era una dorită. munca era istovitoare. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. apărut în Germania în 1517. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul.Reforma. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului.

Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi.. pe care serveau ca vîslaşi. cei săraci sufereau cel mai mult. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. ciumă. INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. Primind ajutor. Vincent de Paul. In Anglia. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. de ex.. In 1521 Cortez a 68 . fiind înfieraţi. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. în 1633. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. Refeorma socială era inevitabilă.Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. In 164o Sf. Sf. Vincent de Paul şi. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. sfaturi şi încurajare din partea Sf. Surorile de Caritate. mizerie şi groază. Erau organizate diferite grupuri de nursing. Aceste grupuri ofereau bani. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente.

Se puneau bazele colegiilor misionare. bătrîni. a fosr început în 1751 în Philadelphia. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii. În Europa. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. Spitalul Concepţia Imaculata. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. la îndemnul lui Benjamin Franklin. Jeanne Mance. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. bolnâvi. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. nursele şi profesorii noii ţări. nebuni. care au devenit medicii.de pe acest continent. a fost construit în 1524 în Mexico City. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. Primul spital de pe continentul american. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. de-a lungul râului Sf. oameni remarcabili ai medicinei 69 .

• Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. Ftiederike. familia Fliedner i-a urmat 70 . Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. prin Olanda şi Anglia. • Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. Theodore Fliedner (1800-1864). În timpul unui tur de colectare a fondutilor. Germania.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale. • Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării. Cu ajutorul primei sale soţii. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne. pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. Profund impresionat de ei. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836. • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. • William Harvey (1578-1657).

vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. un grup laic. S-a dezvoltat un curs de nursing. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. Au fost urmate de Surorile milosteniei. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. sprijinind activităţile diaconeselor. Caroline Bertheau. a fost recrutata prima diaconeasă. a a flat că unul din copiii ei murise. Pe cînd era departe de casă. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. cam la aceeaşi dată. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 . care includea şi prelegeri ţinute da medici. care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor.exemplu şi pentru. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster. fiica unui medic.. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. În Anglia. numite adesea Surorile Fry. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie. după ce a dat naştere unui copil prematur.

72 .

Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. sub auspiciile bisericii. Născută la 12 mai 1820. ea era cultivată. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. Italia. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. deşi în spitalele englezeşti nu 73 . i s-a permis să intre acolo. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. ca a doua fiică a unei familii bogate. voiajată şi instruită. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. XVIII. Ea dorea să devină nursă. Deoarece era o instituţie religioasă. Florenţa. dar în a doua jumătate a sec. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. Florence Nightingale avea alte idei.

În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. în mare măsură o nevroză. Florence Nightingale. încât ea a fost recunoscută mai târziu. care era atunci secretar de război. care i-a acordat ordinul Meritul. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. ea a fost numită şefa acestei instituţii. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. 74 .cu sănătatea distrusă. Totuşi familia dezaproba activitatea ei. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . S-a scris mult despre boala ei. ea era consultată atît de către reformatori.avea acces. mulţi sugarând că era. de către regina Angliei. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. În cele din urmă. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. în 1907. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. cît şi de către medici. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite".

Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. În multe alte modalitaţi. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. care vor trebui să frecventeze cursurile. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. să dea examene orale preliminare. sănătate şi statistici de sănătate şi. în special. Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. nu făcînd curăţenie. • Profesorii vor fi plătiţi.Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. • Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. despre nursing şi educaţia de nursing. că nursele 75 . salubritate. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. • Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei.

educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia. Sediul central este dislocat la Geneva. Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul.trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. Societatea de Cruce Roşie. Crucea Roşie 76 . Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". programele de nursing au înflorit. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări.

Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. bucătării de campanie. Cantine. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. de secetele din Moldova. tabere. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război. văduve de război.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. să aline durerea celor loviţi de soartă. orfani. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva. Prin munca a zeci de generaţii.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. ceainării. Refugiaţi. organizaţia a reuşit de fiecare dată. sinistraţi. Activă în războiul de independenţă. în primul şi al doilea război mondial. spitale. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. ICN (CIN) . săraci. răniţi. colonii de vară. adăposturi.La 4 iulie 1876. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. de cutremurele din 1940 şi 1977. ambulanţe. prezentă alături de cei în nevoie . bolnavi. prizionieri.

Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei. Misiunea ANR . Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 .trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul.reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre. Viziunea ANR . fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES.ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997. cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. • Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.

• Comunicare cu alti profesionisti. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local. workshopuri. organizatii profesionale din tara si din afara. • Informatii transmise prin revista. • Influenta: influentarea politicilor. grupuri de lucru.• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. 79 . • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. • Oportunitati de a participa la comitete. national. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. seminarii si conferinte anuale internationale. judetean. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu.

Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 . fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare. este unica asociatie profesionala de gen din Romania. organizatie apolitica.Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. ANR. non guvernamentala si non profit. Din 1995.

cum este cel de etica. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale. Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. • • • • Comitete si Forumuri. mese rotunde. simpozioane. de exemplu. Desfasurarea unor proiecte.o Informatii. Dezvoltarea filialelor. o Grupuri de Interes Profesional. Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile. 81 . programe de educatie continua.

Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic. 82 . . inclusiv resursele sociale.Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: .Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate. psihologic si socio-cultural. cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor.

spirituale si culturale. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana. • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism. • Adune. nevoile. nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. • Actioneze cu competenta in orice situatie. dorintele. coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. asteptarile si drepturile sale. modificat cand este nevoie si 83 .

84 .pastrat ca document.

când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante. şi atribuită lui Buddha. V-VI î. plantelor. Adept al arianismului. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 . Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor.DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. ~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. apei etc. ape etc. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene. formă de spiritualizare. ~ Animism – formă primitivă a religiei. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special.). Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. ~ Arian – Care ţine de arianism. propovăduind renunţarea la orice plăceri. privitor la arianism. al cărei zeu suprem era Brahma.Hr. Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec.

aleatorie a realităţii. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. 86 . care se referă la această populaţie.plăcerile vieţii. simboliza pacea şi comerţul. Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. aparenţa înşelătoare. fiica sau după o altă versiune. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. Ceva care aparţine populaţiei maya. Religie răspândită mai ales în India. ~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. care. înconjurat de doi şerpi. ~ Delphi. medicaţie. în antichitatea greco-romană. oraş din Phocis. având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. leac. socotit în Antichitate drept centrul universului. iluziile care constituie lumea. ~ Hinduism .Religie răspândită în India. medicament. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. remediu. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. soţia lui Asclepius. Religia cea mai răspândită în India.

hrană. ~ Nursing – îngrijire. structurile şi funcţiile organismului. ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. hrănire. variantă a acupuncturii. 87 . soluţie salvatoare în orice situaţie. precum şi mijloacele de diagnosticare. activitate. alimentare. a face un peregrinaj.. A călători. ~ Moxa – procedeu terapeutic. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. remediu contra tuturor relelor. care. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. chimice şi biologice ale vieţii. infirmiere = asistente medicale. sunt arse lent (moxibustie). refacerii ţesuturilor etc. ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. A cutreiera lumea. ~ Peregrina .tratament. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. tratare şi prevenire a lor. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale. ~ Nurse – surori. după înfigerea în piele. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice.

88 .

spitale şi sanatorii. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare.1. Bolile grave reprezentau. practici magice. Comuna primitiva. dispensare. remedii eficace însă nu existau. ca totdeauna. policlinici. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 . Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii.C2. Ordinul Asistenţilor Medicali). o problemă serioasă.

numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă.forţelor supranaturale. procedee folosite deja în epoca de piatră. o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică. se foloseau formule oculte sau talismane. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat. repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. Aceste civilizaţii în esenţă continentale . medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi. Eficiente erau îngrijirea rănilor. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. se improvizau dansuri. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. Astfel. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 .

) centrul cultural devine oraşul Alexandria. i se va tăia mâna. La vechii greci.poruncind legile sale lui Hammourabi. dacă comite o greşeală. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale. O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. practici magice. la început. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. 1. din contra.medicina capătă trăsături ştiinţifice.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. Începând din secolul al VI-lea a. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. apă. aceasta probabil la începutul erei faraonice. considerat părintele medicinii moderne. 2 sikle dacă e vorba de un sclav. Galenus din 91 . zeul artei medicale era Apollo. dacă este vorba de un stăpân.Ch. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti.2.Ch. vindecătorii rurali. medici militari romani. pământ şi aer) . .

o societate democratică şi individualistă. tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. Babilon. dolor). tumor. ocazia fugitivă. calor. Într-adevăr. Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. Alexandria. judecata grea". umflătură şi durere (rubor.grec de origine . În mileniul de dinainte de Hristos. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . căldură. În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă.Pergamon . şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. Theba. Atena) . Cartagina. experienţa nesigură. aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". Ninive. valabile şi în zilele noastre. Antiohia. arta este lungă.

nici nu voi da la nici o femeie contraceptive.unde trăiau Pericle şi Philias. în epoca cea mai strălucită a Greciei antice .care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. Acest text. mă voi duce pentru a ajuta 93 . de a împărţi cu el subzistenţa. de a comunica preceptele generale. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. "Jur pe Apollo medic. greutăţile şi nevoile dacă e necesar. elaborat cu aprox. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. Asklepios. În câteva case unde trebuie să intru. dar la nici un altul. acest jurământ şi această angajare scrisă. Sofocle şi Euripide . Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. 500 de ani înainte de Hristos. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea.prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti.

Cât despre ţinuta sa. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 . evitând tot ceea ce este corupător. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. le voi ţine sub tăcere. altfel el ar părea arogant şi dur. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Lucrurile care. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. va deveni obositor. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. Să observe ceea ce i se permite. aceasta va fi a unui om raţional. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. lucru de care trebuie să se ferească.bolnavii. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. după temperamentul său. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii.

să vorbească încet. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". ura sau orgoliul. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. cast. fără gesturi. va fi sclavul adevărului. cu faţă calmă". puternic. El trebuie să fie îmbrăcat în alb. rezervat. Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. amabil. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. dar în interesul reputaţiei 95 . vesel când este ocazia. frumos. să poarte părul scurt şi unghii tăiate. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. discret. viguros. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele. bogaţi şi săraci. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. fără pretenţii. În ziua primirii. va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă.

96 . pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. spune stăpânul.". Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei.sale şi pentru a salva demnitatea artei. Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor. nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia.de unde vine explicaţia despre existenţa. "Vei evita.în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă". va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi. orice companie nepotrivită.

nepurtând pică la nimeni. totdeauna gata. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul. viguros. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. devotat bolnavilor. inteligenţă. familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. spirit deschis. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. experţi în arta de a prepara hrana. puritatea moravurilor şi a corpului. Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. atent la nevoile bolnavilor. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. să dozeze medicaţia. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile.

Thaoista. Creştinilor captivi în exil. Într-adevăr. bucuria renunţării. de bogăţia sa. prin intermediul Imperiului Roman. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. de frumuseţea sa. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. de inteligenţa sa. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. de arta sa. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . Astfel. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. de calitatea sa de chinez sau de barbar. de prieten sau duşman. a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. compasiunea. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru.

infatuat. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. prietenul şi duşmanul. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. al XII-lea după Hristos. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. medic. bunul şi răul. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi.practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. Moise Maimonide. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. nu va fi uşuratic. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec. Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". filozof şi talmudist eminent.

100 . AlRazi (secolul al X-lea p. Dă-mi forţa.3. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. o Dumnezeule.mea. fă ca eu sa fiu moderat în totul. Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab. călugări ortodocşi si catolici. Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane. ideea că eu vreau totul. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. 1. voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele". medici laici. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae.Ch. Îndepărtează de mine.

T. Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. În secolul al XII-lea. deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie.Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea. de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). o va aduce 101 . tot în Italia. sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. Saint–Vincent . ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic". medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. nu e decât ruina sufletului". Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze .ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina.

Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. Forţate de împrejurări. dar paralel cu aceasta. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. în mijlocul secolului al 102 . Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. sau mai degrabă lui Dumnezeu. Din acest motiv în Germania.bolnavului. nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. astrologie. spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. dar şi de etica şi psihologie. totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. autorităţile construiesc mai multe spitale. care se ocupa de alchimie. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele. stagnează.

în Spitalul St. Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura.XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. 103 . Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. prima şcoala pentru surori medicale. Războaiele. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. în general. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. Thomas. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale.

vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. bărbierichirurgi. moment crucial în istoria medicinii. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. băieşi. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. considerate până atunci intangibile. iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. călugări. moaşe. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie. şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. Îngrijirea bolnavilor in sec. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei.La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale. Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 .

în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 .1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 . recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei. în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui. cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus).1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. medic şi alchimist în Elveţia. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. face descrieri clinice amănunţite ale malariei. Thomas Sydenham (1624 . În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. În Italia.lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 .1541).1675) vasele de la baza creierului. Marcello Malpighi (1628 .1553). În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei.1689). apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 . lăsată la dispoziţia bărbierilor. către sfârşitul secolului al XVIII-lea. asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. medic englez. şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 . în Italia. considerată până atunci o meserie şi nu o artă.

Asistenta publică. asupra ţesuturilor pun bazele istologiei. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare. în Franţa.1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei.1804). René Laennec (1781 . în Franţa. În jurul anului 1819. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale.1902).1799) infirmă teoria generaţiei spontane.(1729 . XIX si pana in prezent. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . personalităţii reprezentative. ale lui Emil 106 . evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare. marile epidemii.1826) introduce stetoscopul. în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice. prima şcoală pentru moaşe.

1936). Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte.1912). Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 . Pornind de la aceste descoperiri. obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 . în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică.von Behring (1854 . ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 . 1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 . în Rusia.1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei.1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 . cu privire la reflexele condiţionate.1878) asupra funcţionării glandei tiroide.

În 1932 Gerhard Domagk (1895 .sistemului nervos. Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846. (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne. Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă. întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă.1915). Wilhelm Röntgen. în Germania. Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 . suportul fizic al informaţiei genetice. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 . descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor.1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 . din care biochimistul Howard Florey (1898 .1968) extrage Penicillina în formă pură. structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA). iniţiindu-se astfel era antibioticelor. a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium.

1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale. operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. obezitatea. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. medicamentele beta-blocante. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală.1939) şi Walter Dandy (1886 . ca leucemia şi altele. Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia.1946). operaţii în afecţiuni valvulare.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 . nivelul ridicat de colesterol). hipertensiunea arterială. După ce Charles Sherrington (1857 . sedentarismul. transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili. dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker. Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. În domeniul chirurgiei. canadianul Wilder Penfield (1891 .organismului. cele mai multe 109 . în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi.

în Statele Unite. astazi. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata. Si în 110 . în Occidentul industrializat. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani. La începutul secolului al XIX-lea. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. mizere de trai. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. La o suta de nasteri. În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. În ultimul mileniu. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. în majoritate cauzate de conditiile improprii.controversate. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. Maladiile si infectiile.

ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. Bunaoara. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. Procedând astfel. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. uneori. Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 . în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane.mod cert. chiar miliarde de oameni. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. Mai precis.

prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. acestea au cazut în obscuritate. care astazi sunt numite cu un termen generic. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. tipurile sanguine. Cu toate acestea. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. sifilis. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. bacteriile. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. circulatia sanguina. neconventionale. vaccinul. Din aceste motive. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. holera.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. lepra. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . variola si alte boli. razele X. culturile de tesuturi. magico-religioase si tratamente. anestezia chirurgicala. Ca o consecinta generala. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana.

Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea.adesea forma standard de tratament. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. O data ce savantii ar fi înteles acestea. în secolele al IX-lea si al Xlea. În mod surprinzator. au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. Totusi. Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane.

în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. în anul 1543. cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. Lucrarea. În 1543. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. În Europa Medievală. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. În 1537. a terminat celebra sa operă în şapte volume. în sapte carti). însoţite de un text clar. la vârsta de 23 de ani. 114 . Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. considerată o adevărată capodoperă. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman"). Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. cuprinde numeroase planşe. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. La scurt timp după absolvire. la numai 29 de ani. elev al lui Titian. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. În timpul studenţiei.

Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. cartea de referinta a lui Harvey. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 . cu radacini în antichitate. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. de fapt. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata.De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. ortodoxe. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. limitata de textele rigide. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. difera mult de cele umane. Publicata în 1628.

el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale.Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). schimba multe dintre teoriile acestuia. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. metabolismul si reproducerea. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. Când o vena se blocheaza. incluzând respiratia. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra. Când o artera e blocata. apoi catre vene si întorcându-se la inima. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 . unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. pornind de la inima catre artera. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. în capitolul opt din cartea sa. Anglia. sub aparenta slavirii lui Galen. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. Cu toate acestea. rolul exact al valvelor era incert. digestia. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. De pilda. Procedând astfel.

Olanda. deci exista o “circulatie sanguina”. Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. Mai mult. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. a descoperit bacteriile si alte 117 . care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft.distruge deasupra lui. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. reprezentate de Vesalius si Harvey. Antoni van Leeuwenhoek. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat.

cunoscute astazi ca protozoare. Acesta a constatat ca bacilul 118 . Dupa confirmarea acestora. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. în 1680. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii. Datorita influentei unui prieten medic olandez. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. Philosophical Transactions. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. care înotau în apa de ploaie. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie.

cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. era la originea tuberculozei. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. un chirurg englez. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. precum omul. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari. El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . care anterior erau expuse la aer. Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. În ciuda acestui dispret. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. bacilul tuberculei. Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel.microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. Spre deosebire de Koch. În 1865 Joseph Lister. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate.

Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. La cea din urma se producea o 120 . tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. este considerata astazi complet eradicata. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. hepatita. Drept urmare. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. Rezultatele experimentelor sale. gripa.extermina microorganismele din aer. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze. publicate în 1867. febra tifoida. În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. Vaccinarea Variola. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. poliomielita. au dat nastere chirurgiei antiseptice. totusi au devenit curând larg acceptate. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. tetanosul. meningita. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii.

inclusiv pe fiul sau. la Londra. el a vaccinat alti opt copii. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana. Pe 1 iulie. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta.forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. lânga Bristol. 121 . dar procedura era adesea mortala. Prin urmare. se nascuse în satucul englez Berkeley. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. mai ales în zona ugerului). o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. Jenner. deveneau imune la variola umana. În consecinta. La scurt timp dupa aceea. Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. a doua. ramas orfan de la cinci ani. dar lucrarea ia fost respinsa.

Georgia. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. un solvent organic. nu a simtit nici o durere. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. La începutul anilor 1800. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. Anestezia a schimbat toate acestea. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 . Cu toate acestea. în cele singur rezultatele. în 1842. o adevarata tortura fizica. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. din urma. Totusi. dupa cum a remarcat Long.dupa lucrarea lui Jenner. Pe 30 martie 1842. platind tiparirea acestora. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. moartea era considerata o binecuvântare. Long l-a convins pe James Venable. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. pe post de drog euforizant. chirurgia era o experienta cumplita. un medic american din Jefferson. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. Într-o seara. Long. oamenii inhalau eter la petreceri.

Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea. Lui Long. Morton. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. Cu toate acestea. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. în schimb.chirurgicale. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. Massachusetts. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. pe 16 octombrie 1846. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. iar eterul l-a facut inconstient. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. Mai târziu. William Morton. sa încerce înlaturarea durerii cu eter. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. În urmatorii patru ani. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Venable a acceptat.

Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. în forma de para. Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. pentru a vedea mai bine stralucirea. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului.corpului fara a-l deschide. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. putând stabili operatii adecvate. tumorile si alte malformatii. Ca un rezultat. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. razele catodice spargeau sticla. raze catodice. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes. care mai târziu s-au numit 124 . chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes.

Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. În ziua de 28 martie 1895. Dar chiar cu câteva secole înainte. La începutul secolului XX. medical francez al regelui Ludovic XIV. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg. a îndraznit sa faca unui om o 125 . medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. care primise sânge de la o oaie. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668. Deşi efectul a fost unul catastrofal. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. ci si oasele degetelor. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea. în 1668.razele X. Jean Baptiste Denis. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte. Jean Baptiste Denis. a murit. Bolnavul.

Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. AB. Ca urmare. Omul a murit. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. 126 . Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie. Un al patrulea si mai rar tip. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930.transfuzie cu sânge de la o oaie. iar Denis a fost arestat pentru crima. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. Culturile de tesuturi În 1907. a fost mai târziu descoperit. B si 0. biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. În 1900.

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

„independent”. individul nu este „întreg”. 132 . PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. „complet”. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii.C3. Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte. Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea. Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate.

Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. ~ Obiectivul activităţii: 133 . Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul.  De a asista muribundul. ~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane. cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor.  De a favoriza vindecarea. ce trebuie satisfăcute. Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet. cu 14 nevoi fundamentale.→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii. Când asistenta preia din funcţiile medicului.

forţei. ~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului. ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului.  Pacientul – sănătos sau bolnav. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. Intervenţii Rezultat. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . cunoştinţelor. ~ Manifestările de dependenţă. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate.

sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. Dimensiune culturală. Dimensiune sociologică. Dimensiune spirituală. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. 135 . Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. în acest mod de a vedea lucrurile. Dimensiune psihologică.~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate. Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. cât şi societăţii. conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie.

King. sistemul social. distinctă de medicină. creşterea. spaţiul. Neuman. Orem. dezvoltarea. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. compus din conceptele: interacţiune umană. 3. Johnson. bazat pe trei subsisteme: 1. rolul şi stressul. putere. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată.Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. Rogers. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate. Astfel. statul. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. În anul 1968. timpul. tranziţie. alcătuit din conceptele: percepţie. amintim pe cele ale lui Roy. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . comunicare. autoritate. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. format din conceptele: organizare. imaginea corpului. sistemul interpersonal. mai ales în nursingul comunitar. sistemul personal. 2. şinele. luarea deciziilor.

TEORII D. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de . De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. deficitul de autoîngrijire.nilnmgrijire. definiţia nursingu-lui. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". Orem (tema centrala. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. concepţia despre procesul de îngrijire. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui.interacţioneaza între ele. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. pentru a-şi menţine viaţa. acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. elemente cheie. sănătatea şi starea de bine. originea teoriei. mijloace ale auto îngrijirii. Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA. concepţia despre om.

în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. îndrumă. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. sprijină. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. instruieşte. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. Aceste idei. "Un an mai târziu.mai mare decât mijloacele de autoîngrijire. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. furnizează. Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). se găsesc indicatorii 138 . cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978).

Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . dacă este cazul. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează. rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării.starea de sănătate M. schimbând. Rogers (tema centrala. a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane. concepţia despre om. concepţia despre procesul de îngrijire. In acest sens. elemente cheie. Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ.globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J.politici de sănătate . aplicabilitatea in practica îngrijirilor.furnizarea îngrijirilor de sănătate . "Câmpul uman reprezintă mai 139 .dezvoltare socială şi economică . enunţată de Martha Rogers în anul 1970. comportamentele ineficiente. definiţia nursingu-lui. originea teoriei. • Ştiinţa "omului unitar".

B. în orice mediu: spital. joacă etc. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. psihică. de 140 . originea teoriei. Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. domiciliu. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. şcoală. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. El reprezintă un sistem deschis. Cvadridimensionalitatea. cât şi celor bolnavi.mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". transcedentând instantaneu timpul. socioculturală. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu". concepţia despre om. elemente cheie. concepţia despre procesul de îngrijire. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. bogaţilor şi săracilor. loc de muncă. Neuman (tema centrala. definiţia nursingu-lui.

Inelul exterior este o linie flexibilă. Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor.dezvoltare şi spirituală. ondulata. extrapersonală. iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. intraperso-naîă. Procesul de nursing.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 . ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. cum ai. Astfel. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant.

identificarea problemei. stabilirea obiectivelor. Conform teoriei sale. reproducere şi perfecţionare. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. influenţa factorilor.creştere. supravieţuire. intervenţii şi evaluare. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. 142 .

să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. bolnav sau sănătos. 143 ∼ ∼ . Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. cât mai curând posibil.nursă = doică. răniţi şi bătrâni. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. mamă adoptivă.C4. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă . cu condiţia ca acesta să aibă tăria. voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă.

2. Să fii înconjurată de probleme. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. 8. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. . a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. 3. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. alţii te vor blestema. 4. 5. 6. Să fii deseori frustrată. Unii te vor binecuvânta. 9. 7.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN.

Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. normelor europene. Hiroschi Nagajima. a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4). de curajul lor. 13. 2. ANA. Să vezi viţa începând şi sfârşind. OMS. dr. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit.10. 11. 12. cât 145 . directorul general al OMS. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. la Riga. de a îndura. oamenilor de a iubi. ICN. In anul 1988. Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. 14. Să plângi mult. în anul 1990. Să râzi mult.

Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. 7. Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă. îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. 6. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). 3. 4. 8. Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 .şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. folosite în gospodărie. 5. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN). Prevenirea şi controlul bolilor endemice. Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. inclusiv planificarea familială.

ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. pe participarea populaţiei. funcţie de caracterul epidemiologic. Restructurarea.ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. funcţie de tipul de viaţă. c. 147 . Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. Henderson – februarie 1991). să-l asiste în ultimele sale clipe. voinţa sau cunoştinţele necesare. b. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. de valorile culturale. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. (V. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. de mediul fizic şi social.

Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. în funcţie de informaţiile fizice. ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. ~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. ~ Protejarea. economice. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. sociale. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. psihice. 148 . relaţională şi educativă. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. culturale sau spirituale ce privesc individul. Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. menţinerea.

Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. ~ Primul sondaj la bărbat. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu. Funcţii de natură interdependentă. reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire. ~ Anestezie generală. Funcţii de natură dependentă (delegate).~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. 1. 2. Funcţiile de natură independentă: 149 . ~ Tehnici specifice blocului operator. Funcţii de natură independentă (autonome). 3. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. ~ Prima injectare în cazul alergiei. Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. Sunt funcţii universale şi constante.

ascultă şi susţine pacientul. Aplică metode de readaptare specifice. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. b. psihice sau intelectuale. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Aplică metode de tratament.a. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. e. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. Transmite informaţii. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. c. c. familia şi/sau anturajul. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. d. deficienţe fizice. 150 . Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. b. sociale. educativ. boală. Planifică. social. d. Aplică metode de investigare.

Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. ~ Cunoştinţe de informatică. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. psihic. Funcţie de psiholog. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. d. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică. c. Funcţie de umanizare a tehnicii. e. social. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. ~ Cunoştinţe de psihologie. 151 .b. Acţiuni de educaţie pentru sănătate. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. ~ Cunoştinţe de economie. f. Pentru exercitarea funcţiilor.

Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. Să acorde îngrijiri directe. Studenţilor. Funcţie de cercetare 152 . 4. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală.Funcţie îmbolnăvirilor. d. Să educe pacienţii. Precizarea priorităţilor. c. b. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. Personalului din subordine. Aprovizionarea materială. Funcţie recuperare. Elevilor. 5. Organizarea timpului. 3. 2. Funcţie economică Gestionarea serviciului.

- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. 153 .

Loc de Muncă. Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Procedură sau Intervenţie Medicală.Strategia Sănătate 21. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. pentru următorii 20 de ani. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. amplificând efectul benefic al acestora. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. Prieteni ). în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa.

Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. de cei care ne conduc. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. Răspunderea personală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 . Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. fără discriminare fiecărei persoane. permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. 2. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări.1.

comunităţilor. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. Economică. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală.3) discriminare între Cursanţi. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. instituţiilor. grupurilor. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea.

permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 . Loc de Muncă. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. Armonizarea. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. Durabilă şi Eficientă. Un Partenariat Extins (Familie. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Şcoală. Refacerea Energiei de Homeostazie. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii.3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient.

Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente.Costurilor acestora. Eficienţi. 21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Resurselor. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ). Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 . Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European. Familial.

alături de asigurarea unui Confort Material. Psihic. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. 159 .3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului. Directări şi Cocreeri ). Legislaţie şi Activităţi specifice. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. Psihic. asigurarea unui Optim Fizic. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări.

îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. răspunzând la cerinţele lor psihosociale.4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) . Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă. Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. Educative şi Sociale. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor. Creativitate. inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Adaptabilitate şi Performanţă.

Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 . Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. Accesarea.6) Active şi să se Ajute Singure. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea.

o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale. o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori. 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. 10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării.Reale. Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. socială şi mentală mulţumitoare. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). 162 . 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. Imunizare şi Strategii de Control.

15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 . Şcolile. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană.Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă.

Universale. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare. iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. 164 . 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective.

− Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. − Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului. sociale. Cunoştinţe acumulate. Cunoaşterea unui model . − Beneficiarul activităţii. 2. CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. − Rolul propriu. − Cunoştinţe profesionale. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. − Consecinţele intervenţiilor. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE. afective. − Natura intervenţiilor. intelectuale.C5. procedee şi metode 165 .

planificare şi evaluare a îngrijirilor. − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. interpretare. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. analiză. 4. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. anturajul pacientului. 3. echipa de îngrijire. comunitatea. 5. − Se aplică individual. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei.ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară.

cotidiană. eficace. vindecare. înţelegere şi empatie. îngrijiri. tratament. recuperare. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor. ▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. acceptare. îngrijiri. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală.− Comunicare funcţională – clară. tratament. ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. ~ Calităţi fizice. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 . ~ Calităţi profesionale – tehnice. de respect.

domenii sau locuri. ~ Comunicativă.diferite medii. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor. ~ Fermitate. ~ Atenţie. ~ Colegialitate. 168 . ~ Bunăvoinţă. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. ~ Altruism. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. ~ Bună gospodină. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. ~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Conştiinciozitate. ~ Amabilitate. ~ Atitudine principială. ~ Calm.

Punctualitate.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. Optimism. Răbdare. Stăpânire de sine. Interes pentru noutate. Promptitudine în luarea deciziilor. Spirit de echipă. Iniţiativă. Spirit critic şi autocritic. Demnitate. coordonate. Omenie. ortostatism prelungit. Devotament până la abnegaţie. mobilizarea bolnavilor. 169 . Ingeniozitate. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Seninătate. Păstrarea secretului profesional. Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. Luciditate. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. ~ Mişcări sigure.

~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. o o o o 170 . autocontaminarea / autoinfectarea. Verifică periodic efectul activităţii prestate. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. practică. Previne infecţiile intraspitaliceşti.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. tehnică. Asigură predarea şi preluarea serviciului. elaborează plan de îngrijire. Cultivă spiritul de observaţie. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. ~ Însuşirea competenţelor de bază. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor.

~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. 171 . de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. foi de temperatură etc. ~ Planul de îngrijire. psihice şi sociale. de analiză a situaţiei. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. un proces intelectual. aplicate sau supravegheate. foi de observaţie. bazate pe necesităţi presupuse. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină.). care permite intervenţia conştientă.

~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. 172 . nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. comportament nesănătos.Independenţa → nevoi fără ajutor. ~ La solicitarea directă a ajutorului. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. ~ Permite determinarea nevoile reale. ~ Permite coordonarea îngrijirilor. neplanificată. ~ Internare → în stare de urgenţă. boală sau deficienţă etc. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. ~ La solicitarea familiei sau anturajului. satisfăcute într-un mod acceptabil.

173 .

Etapele procesului de îngrijire 1. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. 4. ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse. evaluarea stării bolnavului. 5. 3. ~ Elaborează planul de îngrijire. 174 . Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. ~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor.1. Evaluarea tehnicilor aplicate. 2. Aplicarea intervenţiilor planificate. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. obiceiurile de viaţă. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. conform obiectivelor propuse.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

supleţea. mobilitatea. edeme. tensiunea arterială. icter. Sistem osos: integritate. zgomote respiratorii anormale. orientarea temporo-spaţială. troficitate. durerea. alte manifestări. semne de insuficienţă respiratorie. constipaţie. edem. 180 . mişcări respiratorii. palparea pulsului periferic. aspectul urinei. forţă musculară. zgomote cardiace. examenul leziunilor. Aparat digestiv: aspectul abdomenului. aspect. palpare. ritmul micţiunilor. diaree. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. meteorism. frecvenţa respiratorie. raport inspir / expir. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. erupţii cutanate. mobilitate. semne de insuficienţă cardiacă. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. ileus. tuse. hemoragii cutanate etc. semne de însoţire etc. puls periferic.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. voce. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. leziuni. vărsături. Sistem muscular: tonicitate.

destindere. ▪ Judecăţi preconcepute. acceptarea rolului de bolnav etc. stare de conştienţă. infecţii. auz. Reacţii organice. confort. ~ Observarea instrumentală: 181 . stres. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. reacţii medicamentoase etc. evoluţia manifestărilor. ▪ Rutină. ▪ Superficialitate. expunere la pericole. vedere. grad de autonomie. accidente. ~ Necesită atenţie. depresie. ~ Pentru o apreciere corectă. durere.▪ Stare psihosocială: anxietate. miros. comunicare. tact. subiectiv. ▪ Lipsă de concentrare. ▪ Discontinuitate. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. ~ Este un proces mintal activ. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive.

182 . ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. discuţia cu pacientul. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. ▪ Monitoare etc. dialogul. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii.

de tip descriptiv. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. reformularea conţinutului. după plecarea vizitatorilor. ▪ Revenirea la temă. ▪ Hipoacuzie. ▪ Interes manifest. după somn. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. ▪ Întrebări clare. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. ▪ Empatie.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. ▪ Bolnav timorat. directe. ▪ ~ ~ 183 . ▪ Cultură medicală redusă. ▪ Limbaj inteligibil. de clarificare). ▪ Boli psihice etc. după ora de vizită. după alte examene. ▪ Asigurarea unui timp suficient. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. ▪ Confort şi intimitate. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Respect.

~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. intimitatea. momentul. confortul. informaţii prealabile. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ▪ Nu repetaţi întrebările. ochilor. trunchiului etc. ▪ ~ 184 . ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. contact vizual direct. ▪ Nu se sugerează răspunsul. braţelor. ▪ Se pune o singură întrebare odată. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea.). ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. ▪ Aşezarea → nivel egal. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul.

~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. 185 . Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme. Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Se definesc sursele de dificultate. Pacient cu probleme existente. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. Pacient cu probleme potenţiale. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă.3. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. Pacient cu probleme conexe (complicaţii).

~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855). identificarea problemelor de sănătate ale pacientului. enunţul diagnosticului de îngrijire. 186 . ~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor.

refuz. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. incapacitate.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. Exprimă o reacţie. deficit. o atitudine. dificultate. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. socială. o insatisfacţie biologică. factori cauzali psihici – sentimente. psihică. o dificultate a pacientului. în virtutea educaţiei şi experienţei lor. diminuare. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. culturală sau spirituală. emoţii. factori 187 . tulburări cognitive. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. 1976).

şomaj. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. ~ Imobilizare. factori cauzali culturali sau spirituali. ~ Diagnostic potenţial.cauzali sociali – relaţii familiale. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. pensionare. experienţa asistentei. ~ Diagnostic posibil. Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie. dificultăţi de comunicare. modificări ale rolului social. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. ~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 . Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. colegiale. cunoaşterea complicaţiilor bolii. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi.

~ ~ ~ ~ Depresie. informare insuficientă).~ în fibre. 189 . ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. Disconfort digestiv etc. Fecale dure. 3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. Cefalee. Lipsa de cunoştinţe. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. greu de eliminat. Plâns. ~ ~ ~ mari. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. ~ Doliu. Insomnie etc. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. Tristeţe. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă.

~ Terminologie medicală 190 . Nu există ~ procesul patologic. Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. ~ Descrie starea pacientului. ~ Ţine cont de starea pacientului. ~ Ţine cont de problema de sănătate. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. Rămâne constant. ~ Identifică un răspuns uman specific. ~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului.). DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane.~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc.

Orientează spre intervenţii autonome. Ţine cont de sursele de dificultate. zile). pe 191 . ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. resursele disponibile. specifică pentru descrierea proceselor de boală.~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. ~ Orientează tratament medical. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. spre 4. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. ~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului.

evaluare precisă). comportamentul sau acţiunea pacientului. acţiuni măsurabile. afective ale pacientului). O = observabil (comportamente. comportament aşteptat). Se elaborează planul de îngrijire.~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. intelectuale. ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 . rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. P = performanţă (atitudine. luni). ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). I = implicare (singur sau cu ajutor).

Promovarea continuităţii îngrijirilor. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 . alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. Orientarea spre îngrijiri individualizate. Evaluarea activităţii asistentei. Analiza surselor şi a posibilităţilor.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor.

Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Intervenţii.− − − − − Manifestări de dependenţă. Evaluare. Obiective. Diagnostic de îngrijire.

▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Risc de infecţie. ▪ Alterarea comunicării verbale. 1986. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. ▪ Risc de accident. ▪ Perturbarea somnului. Efecte secundare. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. Motivaţia pacientului. ▪ Durere. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. ▪ Anxietatea. Complicaţii posibile. Activitate continuă. ▪ Deficit de volum de lichid. ▪ Perturbarea imaginii corporale. Avantaje aşteptate. ▪ Alterarea eliminării intestinale. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale. ▪ Alterarea eliminării urinare. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. ▪ Alterarea mucoasei bucale. ▪ Intoleranţă la efort. ▪ Hipertermie.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. Competenţe profesionale. ▪ Hipotermie. 195 . ▪ Alterarea comunicării nonverbale.

Se încearcă soluţii suplimentare. Se defineşte problema.▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. Se inventariază metodele de rezolvare. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 . Se evaluează soluţiile alese. 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare. Se stabilesc intervenţiile specifice.

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

informează. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. încurajează. 198 . de resursele pacientului şi de experienţa proprie. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. în funcţie de obiectivul ales.5. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat.

priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. în timpul şi după intervenţie. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale. ▪ Aplicarea tratamentelor.~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. ▪ Asigurarea confortului. 199 . Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. ▪ Eliminarea. ~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. ▪ Asigurarea igienei. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. ▪ Hidratarea. ▪ Toaleta. familiei. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice.

Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. ▪ Pedagogică.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. reacţiile medicamentoase. 200 . ▪ Gradul de dependenţă. Se supraveghează comportamentul. − De înţelegere empatică. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă. − De respect. Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. ▪ Vârsta. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. ▪ Timpul avut la dispoziţie. ▪ Terapie medicamentoasă. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. ▪ Resurse materiale. funcţiile vitale etc. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei.

~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. apropiate. Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. obezitate. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor. menopauză. îmbătrânire. amputaţii etc. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. a rolului social. Pierderea → unei fiinţe dragi. Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. paralizie. pierderi materiale etc. Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 . artrită.

Adaptarea îngrijirilor la pacient. Pregătirea locului. Îngrijirea bolnavului după tehnică. Aplicarea măsurilor de asepsie. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. Asigurarea intimităţii.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. 202 . Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. Obţinerea consimţământului. Pregătirea materialelor. Pregătirea fizică şi psihică. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici. Previne complicaţiile. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. 6. Respectarea demnităţii pacientului.

Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire.~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat. periodic. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. ▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. ▪ La diverse intervale de timp. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată. 203 . Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat.

Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. ~ P = plan de îngrijire. ~ I = intervenţii. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ E = evaluarea procesului de îngrijire. Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 . ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza.

~ Neacceptare. ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri.Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. 205 . Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate. 7. ~ Agresivitate. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor.

Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. ~ Să asigure integritatea pacientului. ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Probleme de identitate. ~ Probleme de încredere. ~ Probleme de moralitate. 206 . ~ Diferenţe spirituale.~ Furie. ~ Recuperarea. ~ Îndoială. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. ~ Boala. ~ Locul de muncă. ~ Să menţină stima de sine. ~ Imaginea corporală. ~ Culpabilitate. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale. ~ Modul de viaţă.

▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ▪ Tulburări deja cunoscute. Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. 207 . ▪ Starea generală. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. ▪ Personalitatea pacientului. ▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. ▪ III – faza de convalescenţă. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie.

▪ Se interesează de competenţa personalului medical. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. tulburări digestive etc. ▪ Vinovaţi. precis. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. ▪ Furioşi. cefalee.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. singuratici. frecvent se manifestă durerea. vigoarea. nepăsători. cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. ▪ Explică clar. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. ~ Apare anxietatea. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire. ~ Scade rezistenţa organismului. ▪ Neliniştiţi. capacitatea funcţională. ▪ Asigură tehnici adecvate. 208 . ~ Este o fază de şoc. ▪ Devin pasivi. tehnicile de îngrijire.

~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. ▪ Încurajează primirea ajutorului. cu interes concentrat pe propria persoană. 209 . Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. ajută să ia decizii. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. ~ În faza acută ajutorul este important. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. sociale sau familiale. pe simptomele şi tratamentul său.

~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. personalitatea pacientului. cu posibilităţi de adaptare la pierdere. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. ▪ Reorganizarea. 210 . ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament.Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. ▪ Conştientizarea. gradul de invaliditate. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. agravarea bolii sau moarte. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. ~ Pregătirea pentru un viitor incert. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ▪ Rezolvarea. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp.

antipatie. aversiune. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. adeziune. tandreţe. ▪ Fără acceptare: excludere. ▪ Identitate. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. izolare. interacţiune. comportament distant. 211 . subminare. dirijarea altora.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. ură. patronaj. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. prietenie. apartenenţă. administrator. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. ignorare. ▪ Stimă de sine. ▪ Recunoştinţă. refuz de colaborare. reţinere. echipa de îngrijire. ▪ Încredere. neputinţă. intimitate. lider. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. comunicare. familie. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. ▪ Siguranţă. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare.

212 .

dezonoare socială. frig. singurătate. afectarea integrităţii organismului. insatisfacţii profesionale. crize financiare. privare sexuală. oboseală. disperare. pericol de moarte. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. ~ Teama este raportată la ceva specific. şomaj. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. ▪ Variaţii tensionale. nesiguranţa. jenă. ~ Apare în: durere acută. restricţii de mişcare. schimbarea regimului. ridicol.8. pierderea sănătăţii. 213 . Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. ▪ Variaţii de temperatură. ~ Se asociază cu: neputinţa. lipsă de curaj. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. incertitudine. confuzie. prieteni. separare de familie. ▪ Polipnee. insatisfacţia.

▪ Transpiraţii. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. În anxietatea intensă scade puterea de analiză. ▪ Piele umedă şi rece.~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. ▪ Asigură un climat calm. ▪ Plâns. ▪ Insomnie. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. empatic. ▪ Midriază. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. ▪ Agitaţie. cauzele şi factorii declanşatori. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. Când anxietatea este uşoară. amplifică şi deformează informaţiile primite. percepţia este redusă şi deformată. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. ▪ 214 . concentraţia diminuată. respectă tăcerile şi plânsul. de securitate. bolnavul se poate apăra prin educaţie.

215 . Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. indignare. limbaj obscen. Informează corect. ~ Se manifestă prin iritabilitate. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. antipatie.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. evită atingerea pacientului fără acordul lui. lumină intensă. ranchiună. exerciţii respiratorii. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. furie verbală sau fizică. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. lipsă de cooperare. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. comunică cât mai des cu pacientul. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. privire urâtă.

doliu. 216 . frustrare. neputinţei sau stării de dependenţă. Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. ▪ Linişteşte pacientul. evitarea situaţiei. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. datorită unei stări toxice. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii.~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. retragere. Apare frecvent în starea de disperare. tratamentele şi îngrijirile aplicate. Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare.

mobilizare etc. masaj. eliminare. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. momentul apariţiei. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie. clare. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. ~ Se dau informaţii simple. masaj. lectură. muzică etc. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. adaptate nivelului de educaţie. 217 . poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate.~ Furnizează explicaţii clare. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. atingere terapeutică. igienă. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. ~ În caz de migrenă. cu lumină difuză. mijloacele de diminuare sau accentuare. ~ Se asociază medicaţie analgezică. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. simple. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. hidratare. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. Recomandă şi susţine un comportament sanogen.

comprese reci pe ochi – încă de la primele semne. pungă cu gheaţă pe cap. 218 .indirectă.

care să permită recâştigarea stimei de sine. barbă etc. Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. înţelegere. ~ Asistenta se manifestă cu calm. somn. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. ~ Se subliniază nevoile de igienă. umor. manichiură. empatie. fără exuberanţă. repaus. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. educative. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. canalizarea energiilor. confidenţe. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. medicaţie. 219 . aspect estetic. odihnă activă. reflectare. menaj.

şomaj. pudorii. ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. furiei. stare de boală etc. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. 220 . durerii. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. neputinţei. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. sănătatea.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. frumuseţea. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. ▪ Frică. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. eşecului.

▪ Comportament psihic modificat. ostilitate. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. agresivitate. ▪ Anxietate. ▪ Exagerare. hipertiroidie. ură. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. chirurgia organelor genitale. apatie. ▪ Agitaţie. chirurgia mâinilor. dificultate de asimilare a informaţiei. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. reţinere. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. negare. depresie. ulcere. Strigăt. psihoză. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . manipulare. ▪ În cazul clismelor. Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament.~ ~ ~ Plâns. ▪ Reacţii afective – anxietate. chirurgie facială. astm. dependenţă.

Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. intervenţie.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. invalidităţii sau stării de boală. chimioterapie. anestezie.. Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. schimbarea funcţiilor corpului etc. 222 ~ ~ . faţa etc. furie. radioterapie sau alte tratamente. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. disperare. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. Este o tulburare de gândire. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. plaga. dezolare. susţinere. implicit adaptarea la noua situaţie. Asistenta explorează obiectul fricii. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii. desfigurare.

~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. pe înţelesul pacientului. experienţele anturajului. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile.). ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. 223 . fiecare tehnică de îngrijire. cultură. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă. eliminarea obiectelor contondente. mod de viaţă etc. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. experienţe trecute. lipsa de cunoştinţe etc. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. stare depresivă. somnolenţă etc. durerea. vărsături. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica.

sisteme de alarmă. pat cu rezemători laterale etc. pantofi potriviţi. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. medicaţia. cadru metalic. balustrade. cârjă. Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. confuzie. ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. îndepărtează obiectele periculoase 224 . ~ Supraveghează alimentaţia. evaluează funcţie fizică. stare de slăbiciune etc. pardoseală uscată. mijloace de imobilizare. hipotensiune ortostatică.~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. cale de mişcare liberă. hidratarea. bare de sprijin).

Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. hipotensiune ortostatică. folosirea incorectă a ochelarilor. În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. La nevoie se menţin încuiate uşile. iar persoana este supravegheată continuu. Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. gresiei udă. lumină permanentă (lumină de veghe). muşcarea limbii. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament.. 225 . ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. cabluri întinse pe jos.~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. apă prea caldă sau prea rece etc. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. chibrituri etc. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. căderile. aspirarea secreţiilor. încălţăminte neadecvată (cu toc). mochete de dimensiuni mici. parchet lustruit.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor.

~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. antrenând singurătatea şi depresia. încredere sau respingere. Despărţirea şi doliu: 226 . Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. curiozitate sau repulsie. mai ales în faza terminală. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. lecţii – discuţii. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. acceptate sau refuzate. simpatice sau de milă. educaţie familială. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. interes sau indiferenţă. când copiii îşi pierd părinţii.

▪ Incredibilitate. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. angoasă. ▪ Luarea la cunoştinţă. Manifestările variază funcţie de contextul social. Cu timpul apare detaşarea în comportament. tristeţe. rudă apropiată. sănătate. propria viaţă. pacientul resimte durere. disperare. furie. parte din corp.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. Etapele doliului: ▪ Şoc. o mare tristeţe. sentimentul unui gol. manifestările publice. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. depresie. Se manifestă prin angoasă. singurătate. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. partener. ▪ Calmarea. absenţa emoţiei în discuţii. Pe durata crizei de conştiinţă. prieten. vină. ▪ Acceptarea. acceptarea stoică a noii situaţii. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . neputinţă.

▪ Participă la durerea bolnavului. promisiuni de schimbare a 228 . previne suicidul şi susţine lupta pacientului. dezorientarea. agresivitate. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. sentiment de culpabilitate. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). ostilitate. dorinţa de singurătate. insomnie. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. ▪ Respectă intimitatea. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. frică. retragere. ▪ Previne reacţiile negative. dar evită întărirea negării. iritabilitate.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. neputinţa. negare. Faza de negare → refuzul. ~ 2. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. ▪ Face psihoterapie. Faza de revoltă → mânie. neacceptare.

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. Este o stare psihică. religie. ~ Mediul → izolarea. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. sarcinile şi obligaţiile profesionale. plagă).~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. anumite circumstanţe). aspecte familiale. privarea senzorială. imaginaţie → 234 . deprimare. dezorientări. cu disperare. experienţe trăite. reclamaţii. credinţe. cu sentiment de culpabilitate. imobilizare – duc la accentuarea izolării. vinovăţie. cu revoltă. personalitate. vârstă. situaţii familiale. sociali (relaţii interpersonale. tulburări de comportament. cu anxietate. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. psihici. oboseală. filozofie. interpretare. Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea.

Compasiune. Orgoliu. Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. altul este asasinat (dramă). Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). este inevitabilă. 235 . dezavantajos. Dezgust. Vină. profitabil. Neputinţă. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. Asociată cu anxietate. neprofitabil. avantajos. obiectul dorinţei este considerat rău. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. o catastrofă.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. Invidie. Speranţă. Dragoste. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. o oroare. o tragedie. Furie. sau numai 3 persoane (accident). un om moare în patul său (deces). Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii.

Grijă pentru toaletă. călirea organismului cu mijloace naturale. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. dezagreabile. Lipsa unei activităţi. Lipsa de soare. sedentarismul. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. Excese alimentare. create de imaginaţie. catastrofal. injust. inacceptabil. munci fizice. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. Băi de soare şi de aer. Activitate fizică raţională. Respectarea principiilor 236 . lipsa de mişcare. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. neglijenţă manifestă.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. lipsa igienei individuale. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. ritmică. rânduită. Piele neîngrijită. cultivarea normelor igienice individuale.

drog. Solicitarea medicului la primele semne de boală. somn insuficient. amânarea prezentării la medic. Odihnă insuficientă. Alegerea judicioasă a hainelor.alimentaţie dezechilibrată. crearea confortului psihic şi fizic. tutun. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. timp liber rău utilizat. abuz de medicamente. renunţarea la fumat. Maximum de confort. frustrare. respectarea fidelă a prescripţiilor. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. obezitate. corecte. 237 . drog. Neglijarea bolilor cronice. autotratamente. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. mediu nepoluat. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. nerespectarea dietei. de alimentaţie raţională. lipsa prafului şi a umezelii. condiţii igienice complete.

Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier. În urma 238 .Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani.

o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. imobilizate în aparat gipsat. asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică. singură ând . diminuar ea anxietăţi 239 . Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. fracturi timp. ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să. ază şi se ~ Se . Colaborează puţin la executarea toaletei. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult.căruia prezintă multiple contuzii. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă.

fructe. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i. Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin. Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale . ~ Nu poate mânca singură . lactate – particip ând direct. ~ Alimen tare corectă cu protein e. cereale. Evaluar ea la 1 săptăm ână. Aliment aţie pasivă. 240 . legume. ~ Ronţăi e bombo ane între mese. după puterile ei.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă. Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici. Anorex ie. Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ).

~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. ~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. Ritm respirat or scăzut. Se fac exerciţii pasive. Se fac 10 inspiraţii forţate. ~ Capaci tate funcţio nală bună. ~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta. 241 . izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. active. fără secreţii . Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei.

Va fi încurajat ă când se simte mai bine. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare. Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. ~ ţiilor şi tonusul muscul ar. Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână). 242 ~ . Se asigură o relaţie de ajutor.zarea în aparat gipsat. Evaluar e la 3 zile. Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii. ~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună.

Se favorize ază prezenţa prietenil or. ză al 3 zile. emisiuni tv preferate . ~ ~ 243 . Jocuri de grup o oboses c. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri.are a organis mului. Preferă prezenţ a prieten ilor. ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. Evaluar e săptăm ânală.

alimentaţie pasivă. Îngrijir i adaptat e 1. ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. ~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri. sigure (minime) 0. Îngrijiri optime colaborar ea cu 2.~ ~ r şi cărţilor preferate . Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). Îngrijiri certe. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or . 3.

bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. Aspect exterior lezat – neglijat. dar de rutină. Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa. Îşi dă seama şi consimţă mântul. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale. Colabore ază. Nu suferă nuci un pericol. Nu este expus pericolelo r. contract uri etc. Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale.). Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 .

reacţie de izolare.Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. Graţie climatul ui de încreder e. na complic aţii evitabile . stres. se simte înţeles şi acceptat . Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului. regresie. Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte. Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă . 8îngrijir ile sunt individu alizate). 246 . Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării . bolnavu l poate să-şi exprime nevoile.

Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r.Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. 247 . se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii. Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane. Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă. Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului.

MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie . spital. Canada 1966.asigurată colocvii la fel de regulate bine în . cât şi în afara spitalului. Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa.

Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr. scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 .nr. de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .