P. 1
BAZELE STIINTEI NURSINGULUI

BAZELE STIINTEI NURSINGULUI

|Views: 12,630|Likes:
Published by Ioana Cristina

More info:

Published by: Ioana Cristina on Feb 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/04/2014

pdf

text

original

C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional.Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei. a căror imensă. zdrobitoare greutate nu o simţim. în paralele cu pregătirea tehnică. istoriei îngrijirilor.  „Există două realităţi. pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot.  „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 . dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga.  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga.

„Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei. acela a coborât raiul pe pământ” – S. „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe. Cavell. 7 . „Cine a înălţat munca până la iubire. Mehedinţi. „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. Marinescu. să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate.       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. să cunoaştem cele prezente. „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. E.

îngrijirea oricărei vătămări. diferite pe plan calitativ de cele de astăzi. necontaminată. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson. odihnă şi relaxare. reducerea pericolului din mediul înconjurător. fără succes. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. În lupta lor de supravieţuire.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. prevenirea transmiterii unor boli. oamenii din epoca primitivă au încercat. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare. Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. moarte şi boală. 8 . asistenţă la naştere.

Pentru a asigura toate acestea.) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. slabi. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. traumatismul sau naşterea. spasmul muscular. selectau din natură acele elemente (seminţe. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. pierderea auzului. cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte. dar totodată. suferinzi sau bătrâni. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. pierderea vederii. a fost alături de familiile confruntate cu boala. De atunci şi până astăzi. fructe. 9 .întrajutorare umană. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. iar femeile. frunze. ci şi ca medicament – remediu. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului. rădăcini etc.

10 . PREOŢI. Aşa era explicată apariţia unei paralizii. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii. muţenia. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). Însăşi cauza îmbolnăvirilor. de unde urmează să fie înlăturate. încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte. bătrâni). dar cu puteri supranaturale. CAVALERI. Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. VRACI. boli sau moarte. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. Spiritele bune ajută.ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. este explicată prin existenţa duhurilor malefice. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc. demonii – spiritele rele aduc necazuri. Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste.

Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. Stresul emoţional indus astfel. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. să dea remedii.VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. apare vindecătorul. când se formează primul nucleu al medicini. şi mai ales să îndepărteze spiritele rele. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului.  Îndepărtarea spiritelor rele. În această perioadă. pe baza simpatiei. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare. Vindecătorul. frica. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 . Prin proceduri instinctive. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea.

bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare. cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul.  Administrarea de băi alternative reci şi calde. toxice.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective. delirul sau şocul.  Când apăreu halucinaţiile.  Purtarea amuletelor. crizelor de epilepsie. 12 . Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa. Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice. Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap. fetişelor cu puterii magice.  Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii.

medicina empirică. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală. Potrivit etnologilor.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. Sacerdotul. aflată într-o fază intermediară. eliberat de munca brută. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. către iatrosofie. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 .

14 . Cert este că prin tradiţii culturale. lipsa apei curate. interpretări astrologice şi magie etc.  Osiris (zeu al reînvierii). criminalitatea. ~ Cca. prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice. răspândirea bolilor etc. ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii).). igienice şi farmaceutice.Hr. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. considerat ca zeu vindecător.societăţii pentru probleme ca suprapopularea. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice.Hr. astrolog şi preot-medic (la Memphis). dulapuri cu instrumente chirurgicale etc.  Seth (apărătorul de molime). – Imhotep („el vine în pace”) demnitar.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. arhitect. 2750 (î.  Amon (alungătorul bolilor) etc.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale).

15 . parazitare. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. de cel care l-a descoperit – Ebers. multe dintre ele utilizate şi în prezent. 1550).Hr. 16 î. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). diverse operaţii. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. oftalmologice. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist.Ch. şi recopiate. fracturi – în funcţie de regiunea lezată. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire. fitoterapeutice. pe un papirus datând din sec. (cca. imobilizarea fracturilor.d. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate. scrise în jurul anului 2500 î. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală.

Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice. 16 .

PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. în cadrul comunităţii. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului. considerat de Herodot un dar al Nilului. Egiptenii executau. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. Champollion. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J.F. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. Eufrat şi Tigru. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. Astfel. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. dar şi 17 . Egiptul. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. ceramica. în special cele legate de boli transmise prin surse de apă.

o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). chiar şi servitori şi sclavi. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. băutură. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. Astfel. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi.de admiraţie. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. Egiptenii au stabilit. de asemenea. în 1922. haine. uneori încrustate în culori strălucitoare. deoarece conţineau hieroglife. alături de obiceiuri. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. considerat zeu pe pământ. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. permitea celui ce o deţinea. Din aceste picturi. credinţele filozofice şi religioase. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. practicile fiind costisitoare. şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. Cu timpul. 18 . Egiptul oferă numeroase date. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare.

Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei. 19 . de cap. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau.). ci şi arta bandajării. arterioscleroză. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. de intestin etc. purgative. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. infecţii parazitare. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. calus în urma fracturilor. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. de ochi. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. Astfel. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. au pus în evidenţă nu numai bolile. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor.

preot în templu.El a fost recunoscut drept arhitect. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie. Reguli foarte stricte. CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. exerciţiul şi relaţiile sexuale. s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara. scrib şi magician.. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. curăţenia. iar după moarte îmbălsămat. Era o 20 .Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului. deseori obturând dinţii cu aur. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. băutura.d.Ch). A fost zeificat ca zeu al medicini. Imhotep (2900-2700 î. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu.Hr. Erau pricepuţi în stomatologie. chirurg.

chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. set de legi şi cu o anumită cultură. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. nu şi bolile care erau indicate. 21 . scene privind sacrificarea animalelor. Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. purtarea poverilor sau chiar unele care. Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau.cultură cu sistem propriu de scriere. luarea prizonierilor. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile. Această scriere nu conţine nici un element magic. servitori. Treptat. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. Animismul era acceptat.

ca şi Egiptul. decât cu bunuri sau servicii. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 . să reducă costul îngrijirilor medicale.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul.Hr. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. guvernată de un conducător divin şi de un regepreot. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. Societatea era constituită. clasa mijlocie a negustorilor. Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. centrul imperiului mesopotamian. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii.). Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată.Hr. după un model aproape feudal. Babilonul era în anii 3000 î. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi.

aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi.crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. se ajunge la 23 . Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. care lucra cu mâinile. în timp ce chirurgul. În afara practicilor mistice. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. Se folosea termenul de boală. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude. constă în incantaţii. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. Tratamentul medical în Babilon era primitiv. era presat de obligaţii grele. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. avea o poziţie mai puţin apreciată. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman. iar preoţii erau castraţi (eunuci). Pentru a se stabili prognosticul bolii. Medicul avea o poziţie preferenţială.

Totodată preotul-medic comunică cu zeul. De aceea.Hr. 605-562 î.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare.). Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. Se tratau chirurgical plăgi. iar plata se făcea diferenţiat. Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon. nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. se operau tumori. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor. extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. ci şi a spiritului. iar templul lui Solomon să se distrugă. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii.

Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. Decăderea a fost rapidă.Hr.care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. Textele nu conţin şi date medicale. cu mici diferenţe. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane.000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. 25 . Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie). mentale şi de natură emoţională. imperiului fiind distrus în 612 î. a fost populat cu semiţi originari din Babilon. Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic.

învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor.120 kg) şi 100. India plătea 360 talanţi de argint (8. soldată însă cu un eşec. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. Darius mută capitala imperiului la Persopolis. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale. Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele.CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene.Hr. Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India. Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron. 26 . devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486).000 oi anual. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi.) i-a constituit într-o naţiune. pe care Cirus II (553-528 î. dar este învins la Marathon (490). Darius devine rege al perşilor în 522.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. Vrea să cucerească Grecia.

pământul.. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. cultura minotică a dispărut rapid. descompuneau cadavrele. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică. Chirurgii.Hr. pentru a avea dreptul de practică. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. Specifică perioadei 3000-1200 î. De altfel. chiar şi referiri la avort.Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. 27 .

CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament. ceramică. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. 28 . zonă învecinată cu Egiptul. bijuterii. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. tineri şi tinere. La anumite intervale de timp. de obicei atenieni. unul dintre conducătorii acestui popor. conform legendei. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). au fost chemaţi de Dumnezeu. erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef.După anul 1900. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. casele lor aveau băi. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu. Abraham. Cretanii erau marinari cunoscuţi. ca să părăsească această regiune politeistă. palate splendide. astăzi Israel.

doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. ca fiu adoptiv. i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. o constituie religia monoteistă. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă. Plecarea din Egipt. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. Deşi a primit educaţie aleasă.Moise obţine privilegii. după o epidemie serioasă. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. Contribuţia cea mai importantă. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. unică în acea perioadă. vizau aspectele sociale. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. în cele mai bune condiţii. către ţara promisă. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. cuprinse în Codul Mozaic. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. Multe legi. Oamenii simpli însă. obiceiurile 29 . fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu.

au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. reguli privind dieta. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. orele de activitate. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. izolarea. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. carantina şi dezinfecţia. 30 . Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. somnul. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. principii curative. Astfel. dizenteria.

vinul era considerat aliment. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. hanuri. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. În antichitate. hoteluri şi spitale. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. sarcină considerată o datorie religioasă. evreii aveau case de oaspeţi.Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. dar şi apoplexia. Ca şi în Egipt. iar ca tratamente circumcizie. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. măslinele erau considerate alimente. Erau renumiţi pentru ospitalitate. vocaţia femeilor o constituia 31 . Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. îmbolnăvirile mentale. muzicoterapia în bolile mentale. respiraţia artificială. păstrarea alimentelor. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete.

într-o singură peşteră. dintre care ¼ se refereau la Biblie. literatura de înţelepciune (Iov . profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea .Hr. istorice şi literar-religioase sau Ketubiim).Deuteronomul). După aproape 19 secole. În anul 68 î. provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î.Maleahi). Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . istoria (Judecătorii . Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. magazii. ei aveau apeducte. Oamenii fug în peşteri. Unul din acestea. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine. Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise. bucătării. biblioteci unde manuscrisele se recopiau.Hr. manuscrisul lui Isaia. aflat la Universitatea din Jerusalim. În 1974.moşitul. doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale.Cântarea cântărilor)..Estera). A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 . aramaică şi greacă. magazine.

cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni.monoteistă. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare. cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 .Hr. cu un grad mare de empirism. legi de sănătate publică. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. viaţă spirituală deosebită. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană.

de la stepele din nord până în 34 . fetele erau aruncate de pe stâncile sacre. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. iar tinerii sacrificaţi. iar la ceremonii.un calendar excelent. cu strălucire. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. cea mai mare parte a Mexicului. în partea centrală a Mexicului. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. În 1519. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători. în urma săpăturilor arheologice făcute.

Guatemala. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. de către aceşti indieni războinici. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. În anul următor. Juan de Grijalva. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. au pierit în această luptă. Respinşi. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră. veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. cu trei corăbii. vânători şi războinici. pornită din Cuba. În 1517 o expediţie. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. De fapt. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. în fruntea a 35 . edificiile de piatră şi templele. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. Din trecutul lor de barbari nordici. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni.

CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . primirea indienilor a fost amicală. el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii.patru corăbii. a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic.

ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ. Peru. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Limba oficială a imperiului Inca era Quechua. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. Imperiu era împărţit în patru suyu. Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. Bolivia. Argentina şi Chile. Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". În 1533. politic şi militar incaş. iar economic se baza pe 37 .Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud.

ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua .proprietatea comună a pământului. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. Sub conducerea lui Manco Capac. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. numit şi Cinchi Roca. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. culturi şi oameni. teritoriile imperiului nefiind uniform loiale. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 . natură şi zei era esenţială. Zeul Soare. cel mai important dintre aceştia fiind Inti.Qosqo). însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. nici culturile locale pe deplin integrate. cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi.

bisturiu din bronz etc. imobilizarea oaselor etc. sudaţia. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. aplicarea ventuzelor. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. limbaj.diferiţi ca fizic. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. Paturile se pare că erau individuale. bandajarea. sutura. aplicare de cataplasme şi prişniţe. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. Se foloseau ca tratament masajul. ridicate de la sol şi protejate de soare. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. aspiraţia. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. mod de trai. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. emisiunea de sânge. extragerea dinţilor. amputaţia. ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul.

suplimentate uneori de carne (porc de guineea). verdeţuri şi nuci. se testa văzul. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori.coagularea sângelui ca la egipteni. pipăitul. se practica hipnoterapia. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută . iar în jurul lui participau prietenii. blănuri şi pene. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. ceea ce făcea parte din tratament. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). la fel ca şi valoarea luminii. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. laxativ sau purgativ. ceilalţi îşi 40 . ama quella (nu fura. în plus vânau diverse animale pentru carne. Incaşii credeau în reîncarnare. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. ama llulla. nu minţii. gustul. auzul. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic.

Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. animismului. VI î. inaugurată de Lao-dzî. Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India. proprie fenomenelor naturii. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. Taoismul din sec. CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. vieţii sociale şi gândirii omeneşti.petreceau eternitatea pe pământul rece.. XVII şi care a avut la bază concepţia tao.Hr. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec. după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. combina tehnici 41 .

Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii. fiziologiei. De altfel. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat. veneraţia celor ce studiază.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală. valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu.Hr. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi. superstiţii. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. patologiei şi chirurgiei. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. Mai târziu. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. respectul celor vârstnici. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Yu = femeie). După Confucius (551-479 î. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei.) era importantă solidaritatea familială.

la care ulterior s-a renunţat. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. Yin reprezintă forţa feminină. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. De frica vechiului rău. Un obicei de nedorit. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. 43 . sugarii băieţi. Yang reprezenta forţa musculară. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare.Hr. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. activitatea pozitivă a universului. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. negativă.principii. Prea puţin s-a vorbit de spitale. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor. pasivă. Echilibrul era egal cu sănătatea. pentru a nu fi recunoscuţi.

cauterizări.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie. consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte.n. întreabă şi simte. II e. ascultaţia. acupunctură. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa.). chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală.Hr.n. din silex la început. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. 2698 î. Chang Chung-Ching (sec II e. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. Acele. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale. Palparea se referea la puls.Hr.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox. ascultă. masaje.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. palpaţia – priveşte. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz. ventuze.Hr. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. 44 .) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. în tendoane foloseşti cauterizarea.

erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. Era folosit macul (opium).n. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei.. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. în China. era utilizată şi în acele vremuri. în prevenirea variolei. binecunoscută în prezent. tiroidă. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. În secolul al III-lea e.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). furuncule. ulcere. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. şopârlă păstrate în vin etc. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. China antică suferise numeroase epidemii de holeră. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. variola era cunoscută. În zilele noastre. deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. inflamaţii de orice fel. Plantele medicinale marine.

s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste. introdu-se una în alta. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. Între anii 1000 şi 800 î. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu.Hr.acuplate. s-a stabilit pe câmpiile Indiei. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare.Hr. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării.. 46 . Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers.. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente. În jurul anului 2000 î. din fildeş. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă.

Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical. Cele 4 cărţi Rig-Veda. În jurul anului 552 î. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. Yagur-Veda. maimuţa etc..) în limba indiană din care se trage sanscrita. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. iar cenuşa aruncată în Gange. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. Yoga reprezenta calea. Regele Ashoka (269-237 î. o serie de animale nu erau consumate – vaca. într-o anume zi stabilită de astrologi. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. Doi medici 47 . pregătirile şi băile erau practici dese.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. Curăţenia corporală.Hr. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte.Hr.Hr.) a construit numeroase spitale pentru pelerini.

să dea dovadă de bunătate. rinoplastii. Totodată se făceau şi operaţii plastice. forceps.n. să se distingă prin puritate. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. Odată cu descrierea acestei metode. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii.renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. catetere). – a descris boli. plante medicinale. seringi. Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. scalp. să frece şi să maseze membrele. proceduri chirurgicale. grefe de piele. Se amputau membre. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. Învăţământul medical era foarte bine 48 . 121 de instrumente chirurgicale (ace. foarfeci. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. să se priceapă să îngrijească orice pacient. bisturiu. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. să ştie să facă şi să cureţe patul.

Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. moral şi social.organizat. au fost păstrate. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. transmiterea malariei prin ţânţari. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). închiderea fetelor. aruncarea copiilor în Gange. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. cea mitologică. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. aveau efecte importante pe plan somatic. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. vizând mai ales femeile. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. Dar multe obiceiuri. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut. tuberculoza. iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia.

cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. biologie. înainte de toate. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. filozofie). personificări ale forţelor universului.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. Lumea mitologiei greceşti este complexă. dar şi a 50 . cât şi istorie. medicină. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi. plină de monştri. cu zei creatori. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi. însă rămân. le ofereau oamenilor atât ritualuri. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. în pofida scepticismului unor gânditori. războaie. sunt adesea meschini sau răzbunători. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. intrigi şi zei care intervin în permanenţă. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti.

Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. ambele scrise în greaca veche. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. se aseamănă cu Grecia de astăzi. şi atribuite lui Homer. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană.Hr. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. probabil înainte de anul 700 î. de care a fost legată. când a fost declarat unica religie a imperiului. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876). a încetat să se mai practice. prin prezenţa a numeroase insule.

Exista un Panteon de zei şi zeiţe. bărbaţii trebuiau să se însoare. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. Astăzi 52 . oratori. Ei pregăteau artişti istorici. filozofi sau chiar soldaţi. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. cât şi al celei militare. pe care populaţia îi venera. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană. Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. şi care reprezenta simbolul medicinii. atât al medicinii civile. La 30 de ani. facultăţile estetice şi mintea.desăvârşiţi.

consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). Oracolul din Delphi. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. loc oracular cu mult înainte de Apollo. sau se făcea comunicare directă prin spirit. şi în cele din urmă. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia. când Apollon lipsea. În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). preoteselor.semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. În 53 . La început. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. în luarea unor decizii importante. prin vise sau unele semne. Grecii credeau în zei şi de aceea. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. Tălmăcirea era făcută în temple. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). de mai multe ori. cu excepţia lunilor de iarnă. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. apoi o data pe luna.

inspirată de Apollon. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. băi de ape minerale. senina. S-a vorbit despre "delirul pythic". ştiinţe naturale şi medicină. Pythia este calma. pacientul sacrifica un animal. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. istorie. concentrata. Ei căutau şi doreau perfecţiunea. şi trecerea la baze ştiinţifice. profetiza în cripta templului. Aici a fost construit un templu ce avea teatru. Pythia. astronomie. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. În această atmosferă neştiinţifică. adânc 54 . apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. În cazurile mai grave. ca si zeul care o inspira. i se făcea un masaj. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru.general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. sală de gimnastică. Pe momentele figurate. se purifica prin îmbăiere. matematică. La sosire. poezie.

Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. dobândind o solidă reputaţie ca practician. considerat părintele medicinii. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. Hippocrate. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale.Hr. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice. Din cele peste 55 . Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. Cel mai vestit medic al Greciei antice.cufundată în mitologie. unde fondează o şcoală pentru viitori medici.Hr.. În jurul anului 420 î. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. se întoarce la Cos. Hipocrate. Hippocrate a contribuit . un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale.Hr. sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor. Heraclide.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. a murit la Larissa către anul 370 î.în limitele posibilităţilor din vremea sa . unde îşi va sfârşi zilele. Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant. Tracia.

regimul alimentar. Hipocrate a subliniat rolul aerului. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. În lucrarea asupra epilepsiei. după care. Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc. în care discută influenţa unor factori ca vârsta. Hipocrate a înţeles rolul climei. numită "Boala sfântă" (lat. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier. când apare bacteriologia şi imunologia. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute".probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. prin observarea unui număr mare de cazuri. ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. un medic. în "Prognostic. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos . În capitolul "Aerul. modul de viaţă şi sanitaţia. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului. Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp.70 de lucrări care i se atribuie . A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. rolul solului. În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

MARCELLA Sf. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo.lor. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. Foarte active in sec. IV şi V. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. Cînd au constatat că n-au 62 . Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat. SF. condus de 01YMPIA. In acest palat Sf. pînă în Galia şi Irlanda. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. creştine. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. aproximativ prin anii 4oo î.Hr. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale.

PAULA Sf. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă. Văduvă. A murit cam pe la 399 şi se spune că. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. ea a fugit la o biserică din apropiere. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană.După acest asediu. Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat.găsit nimic altceva decît o clădire goală. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf. în semn de respect. cu toate acestea.Paula a fost. a divorţat şi s-a recăsfltorit. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 . a construit primul spital public din Roma. instruită şi bogată. de asemenea. SF. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. la înmormîntarea sa au participat sute de romani. Sf.Hr. In scrierile sale. unde a murit.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. După o mărturisire publică a păcatului ei.un discipol al Marcellei. Şf.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. ea a fost nefericită în prima căsătorie.

In această perioadă (aprox. Brigida. îngrijind bolnavii. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. a fost creată atunci. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. Nurse monahii renumite c Sf. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi.Hr. între 50-300 d. s-au înfiinţat primele spitale. de asemenea. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. ordinele monarhice. Aceste spitale. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. care există şi astăzi. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. plasate în afara 64 . In Bethleem ea a organizat o mănăstire. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. Sf. bărbaţi şi femei. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. frăţia PARABOLANI. Scholastica (sora geamănă a Sf. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing.prin ele tinerii. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor.

cel mai mare spital medieval. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. Peste secole. Cavalerii. suprimată de bisericile occidentale. Din această cauză. Hotelul Dieu a fost construit în 542. sub sutană purtau armuri. Cruciadele care au măturat nordul Europei. Spitalul Santo Spirito din Roma. XVI. curajului şi credinţei 65 . trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii.Acea cruce urma să fie folosită. există şi azi La sfîrsitul sec. 'Mişcarea femeilor diaconi. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. iar simbolurile înţelepciuni puterii. aşa cum o cunoaştem astăzi. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. . organizaţi într-un ordin de nursing. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim.pereţilor mănăstirii. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. n-a putut fi totuşi stinsă. iar hotelul Dieu din Paris în 650. Ioan a fost un astfel de ordin. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. mai târziu.

apăreau pe nasturi. Belgia (1184). embleme şi scuturi. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. 66 . consultând bibliografia. Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor. În timpul Renaţterii. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri.XVI) şi de Reformă. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. au dat un nou impuls educaţiei. Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. XIV pînă 1a sfârşitul sec. Misericordia(1244). Beguinii din Flandra.

care apăra libertatea religiei şi gîndirii.prostituate şi beţive. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. munca era istovitoare. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. ordinele religioase erau dizolvate.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". Biserica protestantă. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică. orele erau lungi. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. Plata era mică. femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. 67 . nu acordă multă libertate femeilor. Roiul lor era în limitele căminului. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther.un grup ce cuprindea deţinute.Reforma. nu era una dorită. apărut în Germania în 1517. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". Mănăstirile erau închise. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!.

. cei săraci sufereau cel mai mult. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. Surorile de Caritate. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. ciumă. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. Sf. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. In 1521 Cortez a 68 . în 1633. Refeorma socială era inevitabilă. sfaturi şi încurajare din partea Sf. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. fiind înfieraţi. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria.. Vincent de Paul şi. Primind ajutor.Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. Vincent de Paul. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. Erau organizate diferite grupuri de nursing. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi. In Anglia. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. pe care serveau ca vîslaşi. Aceste grupuri ofereau bani. In 164o Sf. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente. de ex. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi. mizerie şi groază.

In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. a fost construit în 1524 în Mexico City. oameni remarcabili ai medicinei 69 . Spitalul Concepţia Imaculata.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. la îndemnul lui Benjamin Franklin. a fosr început în 1751 în Philadelphia. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. Se puneau bazele colegiilor misionare. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. bătrîni. de-a lungul râului Sf. Primul spital de pe continentul american.de pe acest continent. bolnâvi. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti. Jeanne Mance. nursele şi profesorii noii ţări. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. În Europa. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. care au devenit medicii. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. nebuni. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie.

Profund impresionat de ei. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne. Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. În timpul unui tur de colectare a fondutilor. Germania.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836. pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. • Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. prin Olanda şi Anglia. Theodore Fliedner (1800-1864). • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. familia Fliedner i-a urmat 70 . a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. Ftiederike. Cu ajutorul primei sale soţii. • William Harvey (1578-1657). • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. • Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. • Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării.

care includea şi prelegeri ţinute da medici. În Anglia. cam la aceeaşi dată. Au fost urmate de Surorile milosteniei. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie..exemplu şi pentru. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. sprijinind activităţile diaconeselor. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster. după ce a dat naştere unui copil prematur. a fost recrutata prima diaconeasă. a a flat că unul din copiii ei murise. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 . fiica unui medic. un grup laic. Caroline Bertheau. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. numite adesea Surorile Fry. Pe cînd era departe de casă. S-a dezvoltat un curs de nursing. care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor.

72 .

Florence Nightingale avea alte idei. deşi în spitalele englezeşti nu 73 . ea era cultivată. dar în a doua jumătate a sec.Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. Născută la 12 mai 1820. Florenţa. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. Italia. ca a doua fiică a unei familii bogate. i s-a permis să intre acolo. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. Ea dorea să devină nursă. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. voiajată şi instruită. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. Deoarece era o instituţie religioasă. XVIII. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. sub auspiciile bisericii. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei.

cu sănătatea distrusă. S-a scris mult despre boala ei. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. Florence Nightingale. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. de către regina Angliei. încât ea a fost recunoscută mai târziu. cît şi de către medici. ea a fost numită şefa acestei instituţii. care era atunci secretar de război. Totuşi familia dezaproba activitatea ei.avea acces. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. ea era consultată atît de către reformatori. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . mulţi sugarând că era. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". care i-a acordat ordinul Meritul. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. în mare măsură o nevroză. 74 . În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. în 1907. Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. În cele din urmă. Cînd a izbucnit războiul Crimeii.

să dea examene orale preliminare. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. sănătate şi statistici de sănătate şi. În multe alte modalitaţi. salubritate. • Profesorii vor fi plătiţi. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing. • Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului.Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. care vor trebui să frecventeze cursurile. despre nursing şi educaţia de nursing. • Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. că nursele 75 . Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. în special. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. nu făcînd curăţenie. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse.

Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". Societatea de Cruce Roşie. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul.trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări. Sediul central este dislocat la Geneva. programele de nursing au înflorit. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. Crucea Roşie 76 . Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS.

bolnavi. Activă în războiul de independenţă. să aline durerea celor loviţi de soartă. bucătării de campanie. Refugiaţi. Prin munca a zeci de generaţii. ICN (CIN) . România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. răniţi. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. organizaţia a reuşit de fiecare dată. de cutremurele din 1940 şi 1977. tabere.La 4 iulie 1876. ambulanţe. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. Cantine. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. de secetele din Moldova. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război. adăposturi. prizionieri. de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. săraci. văduve de război. în primul şi al doilea război mondial. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. colonii de vară. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. spitale. prezentă alături de cei în nevoie . sinistraţi. ceainării.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. orfani.

cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing.trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul. Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 . fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES. Misiunea ANR . Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei. Viziunea ANR .ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997.reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre. • Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.

• Informatii transmise prin revista. 79 . workshopuri. grupuri de lucru. • Comunicare cu alti profesionisti. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local. organizatii profesionale din tara si din afara. • Oportunitati de a participa la comitete. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie.• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. • Influenta: influentarea politicilor. judetean. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. national. seminarii si conferinte anuale internationale.

Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. Din 1995. este unica asociatie profesionala de gen din Romania. ANR. Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 . non guvernamentala si non profit. organizatie apolitica. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare.

Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. • • • • Comitete si Forumuri. 81 . Desfasurarea unor proiecte. Dezvoltarea filialelor. Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile.o Informatii. programe de educatie continua. de exemplu. cum este cel de etica. simpozioane. o Grupuri de Interes Profesional. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale. mese rotunde.

inclusiv resursele sociale.Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic.Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: . cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor. psihologic si socio-cultural. .Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate. 82 .

spirituale si culturale. coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism. asteptarile si drepturile sale. modificat cand este nevoie si 83 . • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. dorintele. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. • Adune. nevoile. nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. • Actioneze cu competenta in orice situatie. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana.

pastrat ca document. 84 .

Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. formă de spiritualizare. plantelor. privitor la arianism. ~ Arian – Care ţine de arianism.Hr. Adept al arianismului. V-VI î. al cărei zeu suprem era Brahma. şi atribuită lui Buddha. ~ Animism – formă primitivă a religiei. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. ~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. ape etc. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 . Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec. apei etc. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene.).DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. propovăduind renunţarea la orice plăceri. când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante.

Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. medicaţie. care se referă la această populaţie. remediu. ~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. în antichitatea greco-romană. iluziile care constituie lumea. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. medicament. oraş din Phocis. Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. socotit în Antichitate drept centrul universului. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. leac. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. care. înconjurat de doi şerpi. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. fiica sau după o altă versiune. Religia cea mai răspândită în India.plăcerile vieţii. având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. ~ Delphi. soţia lui Asclepius. aparenţa înşelătoare. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes. simboliza pacea şi comerţul. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. Religie răspândită mai ales în India. 86 . aleatorie a realităţii.Religie răspândită în India. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. ~ Hinduism . Ceva care aparţine populaţiei maya.

~ Moxa – procedeu terapeutic. hrană. după înfigerea în piele. a face un peregrinaj. ~ Peregrina . a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. structurile şi funcţiile organismului. hrănire. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. A cutreiera lumea. chimice şi biologice ale vieţii. care. tratare şi prevenire a lor. ~ Nurse – surori. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. precum şi mijloacele de diagnosticare. variantă a acupuncturii. refacerii ţesuturilor etc. ~ Nursing – îngrijire. 87 . activitate. soluţie salvatoare în orice situaţie.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. alimentare. ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice. remediu contra tuturor relelor. sunt arse lent (moxibustie). infirmiere = asistente medicale.tratament. A călători. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale.. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor.

88 .

remedii eficace însă nu existau. o problemă serioasă. policlinici. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor.C2. Bolile grave reprezentau. Comuna primitiva. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1. Ordinul Asistenţilor Medicali).1. spitale şi sanatorii. dispensare. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 . ca totdeauna. practici magice. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii.

medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi.forţelor supranaturale. Aceste civilizaţii în esenţă continentale . Astfel. o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică. procedee folosite deja în epoca de piatră. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. se foloseau formule oculte sau talismane. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. se improvizau dansuri. repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 . Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. Eficiente erau îngrijirea rănilor. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă.

aceasta probabil la începutul erei faraonice.poruncind legile sale lui Hammourabi. dacă comite o greşeală. . O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. medici militari romani. apă. Galenus din 91 . i se va tăia mâna.2. pământ şi aer) . În epoca elenistică (secolul al III-lea a.) centrul cultural devine oraşul Alexandria.Ch. vindecătorii rurali. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. considerat părintele medicinii moderne. La vechii greci. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap. 1. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti. dacă este vorba de un stăpân.Ch. Începând din secolul al VI-lea a. din contra. practici magice. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos. la început.medicina capătă trăsături ştiinţifice. 2 sikle dacă e vorba de un sclav. zeul artei medicale era Apollo. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale.

Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială. valabile şi în zilele noastre.grec de origine . Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . În mileniul de dinainte de Hristos. Ninive. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". o societate democratică şi individualistă. calor. Theba. Antiohia. ocazia fugitivă. Alexandria. umflătură şi durere (rubor. aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. arta este lungă. căldură.Pergamon . Atena) . tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. experienţa nesigură. tumor. Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. Cartagina. Babilon. dolor). şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă. judecata grea". Într-adevăr.

lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. greutăţile şi nevoile dacă e necesar. Acest text. 500 de ani înainte de Hristos. nici nu voi da la nici o femeie contraceptive. de a împărţi cu el subzistenţa. mă voi duce pentru a ajuta 93 .prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti.care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. dar la nici un altul. în epoca cea mai strălucită a Greciei antice .unde trăiau Pericle şi Philias. În câteva case unde trebuie să intru. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. acest jurământ şi această angajare scrisă. de a comunica preceptele generale. Asklepios. Sofocle şi Euripide . "Jur pe Apollo medic. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. elaborat cu aprox.

Cât despre ţinuta sa. va deveni obositor. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. aceasta va fi a unui om raţional. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 . altfel el ar părea arogant şi dur. după temperamentul său. lucru de care trebuie să se ferească. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. evitând tot ceea ce este corupător. le voi ţine sub tăcere. Lucrurile care. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. Să observe ceea ce i se permite. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară.bolnavii. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii.

Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. cast. bogaţi şi săraci. viguros. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. discret. În ziua primirii. amabil. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. va fi sclavul adevărului. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. dar în interesul reputaţiei 95 . să poarte părul scurt şi unghii tăiate. ura sau orgoliul. fără gesturi. puternic. vesel când este ocazia. fără pretenţii. va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. El trebuie să fie îmbrăcat în alb. rezervat. cu faţă calmă". Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. să vorbească încet. frumos. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală".

". nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia. Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. 96 . în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. spune stăpânul.de unde vine explicaţia despre existenţa. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui. pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. orice companie nepotrivită. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi. Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă".în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii .sale şi pentru a salva demnitatea artei. "Vei evita. Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor.

devotat bolnavilor. atent la nevoile bolnavilor.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. viguros. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. nepurtând pică la nimeni. Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. totdeauna gata. să dozeze medicaţia. puritatea moravurilor şi a corpului. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. spirit deschis. familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". experţi în arta de a prepara hrana. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. inteligenţă.

de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . de arta sa. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. de inteligenţa sa. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate.Thaoista. a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. compasiunea. de frumuseţea sa. de calitatea sa de chinez sau de barbar. Creştinilor captivi în exil. de prieten sau duşman. fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. Într-adevăr. Astfel. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. de bogăţia sa. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". prin intermediul Imperiului Roman. lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. bucuria renunţării.

orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. filozof şi talmudist eminent. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. infatuat. prietenul şi duşmanul. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile.practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. nu va fi uşuratic. al XII-lea după Hristos. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. Moise Maimonide. medic. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. bunul şi răul.

au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele".: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae. Îndepărtează de mine. 100 . dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. o Dumnezeule.mea.3. Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. ideea că eu vreau totul. Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. medici laici. călugări ortodocşi si catolici. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare.Ch. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti. 1. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină. fă ca eu sa fiu moderat în totul. Dă-mi forţa. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. AlRazi (secolul al X-lea p. Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab.

Saint–Vincent . Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. În secolul al XII-lea. nu e decât ruina sufletului". ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic". Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze . tot în Italia.Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea.ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina. medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. o va aduce 101 . deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie. de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno).T.

îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. dar paralel cu aceasta. astrologie. totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. care se ocupa de alchimie. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. autorităţile construiesc mai multe spitale. spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. Din acest motiv în Germania. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele. în mijlocul secolului al 102 . nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. dar şi de etica şi psihologie. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. sau mai degrabă lui Dumnezeu.bolnavului. stagnează. Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. Forţate de împrejurări. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu.

au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. în general. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale. în Spitalul St. Războaiele. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". 103 .XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. prima şcoala pentru surori medicale. Thomas. contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov.

şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale. Îngrijirea bolnavilor in sec. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 . Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei. considerate până atunci intangibile. bărbierichirurgi.La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. moment crucial în istoria medicinii. călugări. vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. băieşi. moaşe. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici.

în Italia. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. lăsată la dispoziţia bărbierilor.1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei. către sfârşitul secolului al XVIII-lea. recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 . Marcello Malpighi (1628 . A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei. În Italia. face descrieri clinice amănunţite ale malariei.1675) vasele de la baza creierului.1553).1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 . apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 . medic englez. medic şi alchimist în Elveţia.lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 . asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 . În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui. Thomas Sydenham (1624 .1689). cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus). considerată până atunci o meserie şi nu o artă.1541).

1799) infirmă teoria generaţiei spontane. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec. în Franţa. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. ale lui Emil 106 .1902). în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . asupra ţesuturilor pun bazele istologiei. René Laennec (1781 .(1729 . Asistenta publică. În jurul anului 1819.1804). Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . personalităţii reprezentative.1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare.1826) introduce stetoscopul. În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice. marile epidemii. prima şcoală pentru moaşe. în Franţa. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare. XIX si pana in prezent.

ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 .1912). obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 . 1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 . Pornind de la aceste descoperiri.1878) asupra funcţionării glandei tiroide. Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 .1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei. în Rusia. cu privire la reflexele condiţionate. în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică.von Behring (1854 .1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 . Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte.1936).

a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 . descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor. Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 . Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă.1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 .1968) extrage Penicillina în formă pură. suportul fizic al informaţiei genetice.1915). Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846. iniţiindu-se astfel era antibioticelor.sistemului nervos. în Germania. (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne. În 1932 Gerhard Domagk (1895 . Wilhelm Röntgen.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium. din care biochimistul Howard Florey (1898 . structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA).

1939) şi Walter Dandy (1886 .1946). transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. nivelul ridicat de colesterol). ca leucemia şi altele.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale. canadianul Wilder Penfield (1891 . Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. operaţii în afecţiuni valvulare. Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia. cele mai multe 109 .organismului. În domeniul chirurgiei. cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker. hipertensiunea arterială. medicamentele beta-blocante. După ce Charles Sherrington (1857 . operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. obezitatea. sedentarismul. dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 . Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă.

Maladiile si infectiile. Si în 110 . În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata.controversate. La o suta de nasteri. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. în Statele Unite. duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. În ultimul mileniu. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. în majoritate cauzate de conditiile improprii. mizere de trai. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. astazi. La începutul secolului al XIX-lea. în Occidentul industrializat. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani.

Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. Mai precis. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. Bunaoara. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani.mod cert. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. Procedând astfel. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. uneori. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 . chiar miliarde de oameni. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate.

În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. circulatia sanguina. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. bacteriile. razele X. anestezia chirurgicala. holera. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. care astazi sunt numite cu un termen generic. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . variola si alte boli. sifilis. prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. lepra. vaccinul.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. culturile de tesuturi. neconventionale. Din aceste motive. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. Ca o consecinta generala. acestea au cazut în obscuritate. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. magico-religioase si tratamente. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. tipurile sanguine. Cu toate acestea.

au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. O data ce savantii ar fi înteles acestea. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane. Totusi. Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului.adesea forma standard de tratament. În mod surprinzator. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. în secolele al IX-lea si al Xlea. Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea.

cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. În 1537. la numai 29 de ani. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. Lucrarea. elev al lui Titian. în sapte carti). însoţite de un text clar. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. cuprinde numeroase planşe. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. În 1543. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. a terminat celebra sa operă în şapte volume. La scurt timp după absolvire. la vârsta de 23 de ani. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi. În timpul studenţiei. considerată o adevărată capodoperă. Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar.în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. 114 . Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. în anul 1543. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. În Europa Medievală. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman").

Publicata în 1628. cartea de referinta a lui Harvey. Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. ortodoxe. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. difera mult de cele umane. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). de fapt. cu radacini în antichitate. limitata de textele rigide. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 . deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie.De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa.

venele care o dreneaza nu mai functioneaza. unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. Cu toate acestea. pornind de la inima catre artera. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. incluzând respiratia. metabolismul si reproducerea. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. De pilda. Când o artera e blocata. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. schimba multe dintre teoriile acestuia. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. în capitolul opt din cartea sa. sub aparenta slavirii lui Galen. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. rolul exact al valvelor era incert. apoi catre vene si întorcându-se la inima. digestia. Când o vena se blocheaza. Anglia.Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 . Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra. Procedând astfel. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp.

Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. a descoperit bacteriile si alte 117 . în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft. Antoni van Leeuwenhoek. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. deci exista o “circulatie sanguina”. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. reprezentate de Vesalius si Harvey. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice.distruge deasupra lui. Olanda. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. Mai mult.

Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. Dupa confirmarea acestora. în 1680. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. Acesta a constatat ca bacilul 118 . Datorita influentei unui prieten medic olandez. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. Philosophical Transactions. care înotau în apa de ploaie. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii. cunoscute astazi ca protozoare. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza.

El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari. Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. Spre deosebire de Koch. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. un chirurg englez. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. În ciuda acestui dispret. precum omul. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. bacilul tuberculei. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie.microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. care anterior erau expuse la aer. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. era la originea tuberculozei. În 1865 Joseph Lister. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic.

extermina microorganismele din aer. este considerata astazi complet eradicata. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. La cea din urma se producea o 120 . Vaccinarea Variola. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. meningita. tetanosul. Drept urmare. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. au dat nastere chirurgiei antiseptice. febra tifoida. totusi au devenit curând larg acceptate. hepatita. publicate în 1867. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. poliomielita. Rezultatele experimentelor sale. gripa. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici.

lânga Bristol.forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. dar procedura era adesea mortala. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. 121 . Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. Prin urmare. se nascuse în satucul englez Berkeley. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. a doua. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. el a vaccinat alti opt copii. În consecinta. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. dar lucrarea ia fost respinsa. mai ales în zona ugerului). ramas orfan de la cinci ani. inclusiv pe fiul sau. o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. Jenner. Pe 1 iulie. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. deveneau imune la variola umana. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. La scurt timp dupa aceea. la Londra. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana.

Georgia. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. o adevarata tortura fizica. în cele singur rezultatele. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. moartea era considerata o binecuvântare. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. Cu toate acestea. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. nu a simtit nici o durere. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul.dupa lucrarea lui Jenner. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. Long l-a convins pe James Venable. în 1842. Long. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. Pe 30 martie 1842. din urma. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. Totusi. Într-o seara. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 . un solvent organic. oamenii inhalau eter la petreceri. pe post de drog euforizant. La începutul anilor 1800. platind tiparirea acestora. dupa cum a remarcat Long. un medic american din Jefferson. Anestezia a schimbat toate acestea. chirurgia era o experienta cumplita. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie.

Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. În urmatorii patru ani. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. William Morton. Lui Long. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. Morton. Cu toate acestea. pe 16 octombrie 1846. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. sa încerce înlaturarea durerii cu eter. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea. Mai târziu. în schimb. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston.chirurgicale. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. iar eterul l-a facut inconstient. Massachusetts. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . Venable a acceptat. Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani.

raze catodice. Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. pentru a vedea mai bine stralucirea. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes.corpului fara a-l deschide. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. care mai târziu s-au numit 124 . în forma de para. Ca un rezultat. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. razele catodice spargeau sticla. putând stabili operatii adecvate. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. tumorile si alte malformatii.

Dar chiar cu câteva secole înainte.razele X. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. Jean Baptiste Denis. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea. în 1668. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte. Bolnavul. În ziua de 28 martie 1895. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668. a murit. a îndraznit sa faca unui om o 125 . Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg. medical francez al regelui Ludovic XIV. ci si oasele degetelor. Jean Baptiste Denis. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. La începutul secolului XX. care primise sânge de la o oaie. Deşi efectul a fost unul catastrofal. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său.

Omul a murit. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie. Culturile de tesuturi În 1907. iar Denis a fost arestat pentru crima. Un al patrulea si mai rar tip. B si 0. În 1900. AB. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. 126 . biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. Ca urmare. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. a fost mai târziu descoperit. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930.transfuzie cu sânge de la o oaie.

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală.C3. PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. individul nu este „întreg”. Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. „complet”. „independent”. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. 132 . Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte.

cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane.→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii. Când asistenta preia din funcţiile medicului. cu 14 nevoi fundamentale.  De a favoriza vindecarea. ce trebuie satisfăcute. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor.  De a asista muribundul. ~ Obiectivul activităţii: 133 . ~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet.

~ Manifestările de dependenţă. ~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. forţei. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului. cunoştinţelor. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. Intervenţii Rezultat.  Pacientul – sănătos sau bolnav. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate.

Dimensiune spirituală. Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". Dimensiune psihologică.~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. cât şi societăţii. O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate. 135 . în acest mod de a vedea lucrurile. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. Dimensiune culturală. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. Dimensiune sociologică.

Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. distinctă de medicină. creşterea. putere. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . Orem. Johnson. şinele.Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. luarea deciziilor. Astfel. mai ales în nursingul comunitar. timpul. sistemul interpersonal. sistemul social. amintim pe cele ale lui Roy. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate. sistemul personal. autoritate. dezvoltarea. tranziţie. statul. 2. bazat pe trei subsisteme: 1. comunicare. În anul 1968. imaginea corpului. King. Neuman. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. spaţiul. compus din conceptele: interacţiune umană. alcătuit din conceptele: percepţie. 3. Rogers. format din conceptele: organizare. rolul şi stressul.

Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . deficitul de autoîngrijire. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. concepţia despre om. sănătatea şi starea de bine. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. definiţia nursingu-lui. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. Orem (tema centrala. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. concepţia despre procesul de îngrijire. TEORII D. elemente cheie. Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA.nilnmgrijire. originea teoriei. De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. pentru a-şi menţine viaţa. * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de .interacţioneaza între ele. mijloace ale auto îngrijirii.

asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. se găsesc indicatorii 138 . în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). "Un an mai târziu. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. instruieşte. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. sprijină.mai mare decât mijloacele de autoîngrijire. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). îndrumă. furnizează. Aceste idei. Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000".

"Câmpul uman reprezintă mai 139 . In acest sens. concepţia despre om. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane.starea de sănătate M. definiţia nursingu-lui.politici de sănătate . Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează. • Ştiinţa "omului unitar". Rogers (tema centrala. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. originea teoriei. schimbând. concepţia despre procesul de îngrijire.globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. comportamentele ineficiente.furnizarea îngrijirilor de sănătate .dezvoltare socială şi economică . a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing. enunţată de Martha Rogers în anul 1970. rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării. Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . elemente cheie. dacă este cazul.

socioculturală. domiciliu. transcedentând instantaneu timpul. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". Cvadridimensionalitatea. loc de muncă. Neuman (tema centrala. descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu". bogaţilor şi săracilor. O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. joacă etc. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". aplicabilitatea in practica îngrijirilor. de 140 . Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. în orice mediu: spital. definiţia nursingu-lui. cât şi celor bolnavi. concepţia despre om. Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. elemente cheie. originea teoriei.mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". concepţia despre procesul de îngrijire. B. El reprezintă un sistem deschis. psihică. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. şcoală.

Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor. Procesul de nursing. ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice. Astfel. iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". intraperso-naîă. cum ai. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 . care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice.dezvoltare şi spirituală. extrapersonală. Inelul exterior este o linie flexibilă. prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. ondulata.

intervenţii şi evaluare.creştere. Conform teoriei sale. identificarea problemei. 142 . influenţa factorilor. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. stabilirea obiectivelor. supravieţuire. reproducere şi perfecţionare. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ.

Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. 143 ∼ ∼ .C4. să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. cât mai curând posibil. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă . voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă.nursă = doică. mamă adoptivă. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. răniţi şi bătrâni. cu condiţia ca acesta să aibă tăria. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. bolnav sau sănătos.

8. 3.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. alţii te vor blestema. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. 2. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. . 5. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. 4. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. 7. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. Să fii înconjurată de probleme. Să fii deseori frustrată. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. 6. 9. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. Unii te vor binecuvânta.

2. OMS.10. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. 11. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. Să vezi viţa începând şi sfârşind. Să râzi mult. In anul 1988. la Riga. de a îndura. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit. Hiroschi Nagajima. Să plângi mult. dr. cât 145 . Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. oamenilor de a iubi. Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. de curajul lor. normelor europene. 13. 12. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. în anul 1990. directorul general al OMS. 14. a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4). ICN. ANA.

îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil. Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. Prevenirea şi controlul bolilor endemice. 8. Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. 3. 7. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc.şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 . 6. 4. 5. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN). al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). inclusiv planificarea familială. folosite în gospodărie. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă.

de mediul fizic şi social. pe participarea populaţiei. c. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. (V. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. de valorile culturale. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. 147 .ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. funcţie de caracterul epidemiologic. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. Restructurarea. pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. Henderson – februarie 1991). să-l asiste în ultimele sale clipe. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. voinţa sau cunoştinţele necesare. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. b. funcţie de tipul de viaţă. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate.

~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. în funcţie de informaţiile fizice. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. culturale sau spirituale ce privesc individul. ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. psihice. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. menţinerea. relaţională şi educativă. Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală.Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. sociale. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. economice. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. ~ Protejarea. 148 .

~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. 3. Funcţiile de natură independentă: 149 . ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu. ~ Anestezie generală. Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. Funcţii de natură independentă (autonome). 1. ~ Primul sondaj la bărbat. Funcţii de natură dependentă (delegate). indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. 2. ~ Prima injectare în cazul alergiei. ~ Tehnici specifice blocului operator. Sunt funcţii universale şi constante. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. Funcţii de natură interdependentă. reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire.

b. d. Aplică metode de readaptare specifice. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. 150 . Aplică metode de investigare. sociale. c. familia şi/sau anturajul. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. ascultă şi susţine pacientul. Planifică. e. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. educativ. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă.a. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. c. deficienţe fizice. b. Transmite informaţii. psihice sau intelectuale. boală. Aplică metode de tratament. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. d. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. social.

Acţiuni de cercetare şi învăţământ. ~ Cunoştinţe de economie. Funcţie de umanizare a tehnicii. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică. d. psihic. f. Acţiuni de educaţie pentru sănătate. ~ Cunoştinţe de psihologie. c.b. Funcţie de psiholog. social. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. ~ Cunoştinţe de informatică. Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. 151 . e. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. Pentru exercitarea funcţiilor. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc.

Funcţie recuperare. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. b. c. Aprovizionarea materială. Să educe pacienţii. Funcţie economică Gestionarea serviciului.Funcţie îmbolnăvirilor. Elevilor. Organizarea timpului. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. Personalului din subordine. Precizarea priorităţilor. Studenţilor. Funcţie de cercetare 152 . 2. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. 3. 4. Să acorde îngrijiri directe. 5. d.

- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. 153 .

Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. Procedură sau Intervenţie Medicală. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa. reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. pentru următorii 20 de ani. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. amplificând efectul benefic al acestora.Strategia Sănătate 21. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. Prieteni ). Loc de Muncă.

Răspunderea personală. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave.1. permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 . fără discriminare fiecărei persoane. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. de cei care ne conduc. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. 2. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM.

3) discriminare între Cursanţi. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. grupurilor. 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. comunităţilor. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . Economică. 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei. instituţiilor. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă.

Armonizarea.3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. Loc de Muncă. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Un Partenariat Extins (Familie. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. Refacerea Energiei de Homeostazie. Şcoală. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 . va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor. Durabilă şi Eficientă.

Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Resurselor. 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 . Familial. Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European.Costurilor acestora. 21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. Eficienţi. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ).

acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. Directări şi Cocreeri ). cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). alături de asigurarea unui Confort Material. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. 159 . Legislaţie şi Activităţi specifice.3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. Psihic. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări. Psihic. asigurarea unui Optim Fizic.

4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. Creativitate. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Adaptabilitate şi Performanţă. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. răspunzând la cerinţele lor psihosociale. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) . Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Educative şi Sociale. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor. Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale.

6) Active şi să se Ajute Singure. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea. Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice. Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 . Accesarea. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei.

o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori. 10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării. 162 . 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. socială şi mentală mulţumitoare. Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale.Reale. Imunizare şi Strategii de Control. 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ).

Şcolile. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 .Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate.

cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 164 .Universale. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii. 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii.

C5.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. − Consecinţele intervenţiilor. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE. afective. − Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. 2. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. − Rolul propriu. − Beneficiarul activităţii. − Cunoştinţe profesionale. CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. Cunoaşterea unui model . Cunoştinţe acumulate. procedee şi metode 165 . − Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului. intelectuale. − Natura intervenţiilor. sociale.

Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. 3. − Se aplică individual. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. planificare şi evaluare a îngrijirilor. comunitatea. 5. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. interpretare. − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. 4. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei.ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. echipa de îngrijire. anturajul pacientului. analiză.

Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 . tratament. înţelegere şi empatie. recuperare. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. ~ Calităţi profesionale – tehnice. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală. tratament. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor. eficace. de respect. vindecare. ~ Calităţi fizice. ▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. îngrijiri. îngrijiri. acceptare. cotidiană. ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort.− Comunicare funcţională – clară.

~ Conştiinciozitate. domenii sau locuri. ~ Altruism. ~ Comunicativă. ~ Bună gospodină. ~ Atenţie. 168 . ~ Atitudine principială. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. ~ Amabilitate. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor. ~ Fermitate. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională. ~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Calm. ~ Bunăvoinţă.diferite medii. ~ Colegialitate.

Seninătate. coordonate. Demnitate.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. ~ Mişcări sigure. Interes pentru noutate. Spirit critic şi autocritic. Păstrarea secretului profesional. Răbdare. ortostatism prelungit. Spirit de echipă. Iniţiativă. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. Ingeniozitate. Promptitudine în luarea deciziilor. Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. mobilizarea bolnavilor. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Punctualitate. Luciditate. Devotament până la abnegaţie. Omenie. 169 . Optimism. Stăpânire de sine.

o o o o 170 . Verifică periodic efectul activităţii prestate. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. Asigură predarea şi preluarea serviciului.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. tehnică. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. ~ Însuşirea competenţelor de bază. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. elaborează plan de îngrijire. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. practică. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. autocontaminarea / autoinfectarea. Cultivă spiritul de observaţie. Previne infecţiile intraspitaliceşti. ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală.

). foi de temperatură etc. planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. aplicate sau supravegheate. de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. bazate pe necesităţi presupuse. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). ~ Planul de îngrijire. psihice şi sociale. Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. care permite intervenţia conştientă. 171 . de analiză a situaţiei. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină. foi de observaţie. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize. un proces intelectual. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii.

Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere.Independenţa → nevoi fără ajutor. 172 . ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. ~ La solicitarea directă a ajutorului. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. ~ Permite coordonarea îngrijirilor. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. ~ Internare → în stare de urgenţă. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. boală sau deficienţă etc. satisfăcute într-un mod acceptabil. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. ~ Permite determinarea nevoile reale. comportament nesănătos. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. ~ La solicitarea familiei sau anturajului. neplanificată.

173 .

~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. evaluarea stării bolnavului. 3. Aplicarea intervenţiilor planificate. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. 174 . conform obiectivelor propuse. ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse. 5. Etapele procesului de îngrijire 1. obiceiurile de viaţă. 2. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic.1. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. 4. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. Evaluarea tehnicilor aplicate. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. ~ Elaborează planul de îngrijire.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

mobilitatea. 180 . meteorism. alte manifestări. examenul leziunilor. leziuni. zgomote cardiace. ileus. palparea pulsului periferic. supleţea. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. voce. zgomote respiratorii anormale. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. tensiunea arterială. aspect. aspectul urinei. erupţii cutanate. forţă musculară. constipaţie. Sistem muscular: tonicitate. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. semne de insuficienţă respiratorie. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. durerea. vărsături. raport inspir / expir. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. orientarea temporo-spaţială. tuse. edeme. hemoragii cutanate etc. Aparat digestiv: aspectul abdomenului. diaree. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. troficitate. mişcări respiratorii. mobilitate. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. semne de însoţire etc. edem. puls periferic.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. palpare. Sistem osos: integritate. icter. frecvenţa respiratorie. semne de insuficienţă cardiacă. ritmul micţiunilor.

tact. reacţii medicamentoase etc. ~ Pentru o apreciere corectă. evoluţia manifestărilor. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. Reacţii organice. durere. infecţii. subiectiv. confort. miros. ~ Necesită atenţie. ▪ Rutină. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. comunicare.▪ Stare psihosocială: anxietate. ▪ Discontinuitate. expunere la pericole. ▪ Judecăţi preconcepute. depresie. auz. ▪ Lipsă de concentrare. vedere. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. ▪ Superficialitate. grad de autonomie. stare de conştienţă. destindere. ~ Observarea instrumentală: 181 . acceptarea rolului de bolnav etc. ~ Este un proces mintal activ. accidente. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive. stres.

▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. ▪ Monitoare etc. dialogul. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. 182 . ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. discuţia cu pacientul.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii.

▪ Asigurarea unui timp suficient. ▪ Limbaj inteligibil. ▪ Confort şi intimitate. după ora de vizită. ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Interes manifest. ▪ Revenirea la temă. ▪ Hipoacuzie. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. ▪ Empatie. de clarificare). ▪ Boli psihice etc. ▪ Cultură medicală redusă. reformularea conţinutului. după alte examene. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. după somn. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. directe. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. ▪ ~ ~ 183 . după plecarea vizitatorilor. ▪ Bolnav timorat. ▪ Întrebări clare. ▪ Respect. de tip descriptiv.

▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. informaţii prealabile. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu.~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. ochilor. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. intimitatea. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. ▪ ~ 184 . ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ▪ Se pune o singură întrebare odată. ▪ Nu se sugerează răspunsul. contact vizual direct. confortul. momentul. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. braţelor.). ▪ Aşezarea → nivel egal. ▪ Nu repetaţi întrebările. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. trunchiului etc.

Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. 185 . ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. Pacient cu probleme existente. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Pacient cu probleme potenţiale.3.

identificarea problemelor de sănătate ale pacientului.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor. 186 . ~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855). enunţul diagnosticului de îngrijire. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor.

socială. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. incapacitate. factori 187 . în virtutea educaţiei şi experienţei lor. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. o dificultate a pacientului.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. diminuare. o atitudine. o insatisfacţie biologică. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. refuz. 1976). Exprimă o reacţie. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. dificultate. tulburări cognitive. culturală sau spirituală. deficit. factori cauzali psihici – sentimente. psihică. emoţii. Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire.

cauzali sociali – relaţii familiale. pensionare. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. şomaj. experienţa asistentei. modificări ale rolului social. colegiale. ~ Diagnostic posibil. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. ~ Imobilizare. ~ Diagnostic potenţial. cunoaşterea complicaţiilor bolii. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. ~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 . Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. dificultăţi de comunicare. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie. factori cauzali culturali sau spirituali.

3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie.~ în fibre. Cefalee. ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. ~ ~ ~ mari. Insomnie etc. Fecale dure. Tristeţe. informare insuficientă). Disconfort digestiv etc. ~ Doliu. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. Plâns. greu de eliminat. Lipsa de cunoştinţe. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. 189 . ~ ~ ~ ~ Depresie. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă.

~ Terminologie medicală 190 .~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. Nu există ~ procesul patologic. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. Rămâne constant. Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. ~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului. ~ Descrie starea pacientului.). ~ Identifică un răspuns uman specific. ~ Ţine cont de problema de sănătate. ~ Ţine cont de starea pacientului.

~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. spre 4. Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire.~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. ~ Orientează tratament medical. resursele disponibile. Ţine cont de sursele de dificultate. ~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. zile). specifică pentru descrierea proceselor de boală. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. pe 191 . starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. Orientează spre intervenţii autonome.

luni). intelectuale. comportamentul sau acţiunea pacientului. O = observabil (comportamente.~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. P = performanţă (atitudine. comportament aşteptat). acţiuni măsurabile. Se elaborează planul de îngrijire. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. I = implicare (singur sau cu ajutor). ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 . ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. afective ale pacientului). evaluare precisă).

Analiza surselor şi a posibilităţilor. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate. Evaluarea activităţii asistentei. alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor. Orientarea spre îngrijiri individualizate. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 .▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. Promovarea continuităţii îngrijirilor.

Obiective.− − − − − Manifestări de dependenţă. Evaluare. Intervenţii. Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Diagnostic de îngrijire.

▪ Alterarea percepţiei senzoriale. ▪ Hipertermie. Motivaţia pacientului. ▪ Alterarea eliminării intestinale. Complicaţii posibile. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Alterarea mucoasei bucale.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. ▪ Anxietatea. Efecte secundare. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. Avantaje aşteptate. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. ▪ Perturbarea imaginii corporale. ▪ Perturbarea somnului. ▪ Alterarea comunicării nonverbale. Activitate continuă. 1986. 195 . ▪ Risc de accident. ▪ Hipotermie. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. ▪ Alterarea eliminării urinare. ▪ Deficit de volum de lichid. Competenţe profesionale. ▪ Alterarea comunicării verbale. ▪ Durere. ▪ Risc de infecţie. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ▪ Intoleranţă la efort.

▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare. Se evaluează soluţiile alese. Se stabilesc intervenţiile specifice. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 . Se inventariază metodele de rezolvare. Se defineşte problema. Se încearcă soluţii suplimentare.

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului.5. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. de resursele pacientului şi de experienţa proprie. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. 198 . Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. în funcţie de obiectivul ales. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. informează. încurajează. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă.

▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice. Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor.~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. 199 . ▪ Eliminarea. familiei. ▪ Asigurarea confortului. în timpul şi după intervenţie. ▪ Aplicarea tratamentelor. ~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. ▪ Asigurarea igienei. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. ▪ Toaleta. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. ▪ Hidratarea. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante.

reacţiile medicamentoase. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. Se supraveghează comportamentul. − De respect. Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei. Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. 200 . ▪ Resurse materiale. Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. ▪ Timpul avut la dispoziţie. ▪ Vârsta. − De înţelegere empatică. ▪ Pedagogică. ▪ Gradul de dependenţă. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. funcţiile vitale etc. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. ▪ Terapie medicamentoasă. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate.

amputaţii etc. menopauză. Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. Pierderea → unei fiinţe dragi. a rolului social.~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. pierderi materiale etc. Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. artrită. Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. obezitate. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor. Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. apropiate. îmbătrânire. paralizie. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 .

~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. 6. Pregătirea materialelor. Adaptarea îngrijirilor la pacient. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici. Asigurarea intimităţii. Pregătirea locului.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. 202 . Obţinerea consimţământului. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. Previne complicaţiile. Pregătirea fizică şi psihică. Îngrijirea bolnavului după tehnică. Respectarea demnităţii pacientului. Aplicarea măsurilor de asepsie.

▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. periodic. Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. 203 . ▪ La diverse intervale de timp. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut.~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat.

~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ I = intervenţii. Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 .Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. ~ P = plan de îngrijire. ~ E = evaluarea procesului de îngrijire.

~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor. ~ Neacceptare. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate. 205 . 7. ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri.Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. ~ Agresivitate.

~ Locul de muncă. ~ Culpabilitate. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale.~ Furie. ~ Îndoială. ~ Probleme de identitate. ~ Probleme de încredere. Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. ~ Să asigure integritatea pacientului. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. ~ Diferenţe spirituale. ~ Să menţină stima de sine. ~ Boala. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. ~ Imaginea corporală. ~ Recuperarea. 206 . ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Modul de viaţă. ~ Probleme de moralitate.

▪ III – faza de convalescenţă. ▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. 207 . Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. ▪ Starea generală. ▪ Personalitatea pacientului. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. ▪ Tulburări deja cunoscute. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient.

tehnicile de îngrijire. ▪ Explică clar. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. ▪ Asigură tehnici adecvate. capacitatea funcţională. ▪ Vinovaţi. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. singuratici. ▪ Furioşi. precis. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. ~ Apare anxietatea. cefalee. frecvent se manifestă durerea. tulburări digestive etc. 208 . ▪ Devin pasivi. cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. ~ Scade rezistenţa organismului. ▪ Se interesează de competenţa personalului medical. vigoarea. ▪ Neliniştiţi. nepăsători. ~ Este o fază de şoc. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav.

209 . ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. cu interes concentrat pe propria persoană. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. ~ În faza acută ajutorul este important. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. ajută să ia decizii. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. sociale sau familiale. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. pe simptomele şi tratamentul său. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. ▪ Încurajează primirea ajutorului.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială.

agravarea bolii sau moarte. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. personalitatea pacientului. ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ~ Pregătirea pentru un viitor incert. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament.Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. ▪ Rezolvarea. 210 . ▪ Reorganizarea. gradul de invaliditate. cu posibilităţi de adaptare la pierdere. ▪ Conştientizarea. ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul.

▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. ignorare. ▪ Siguranţă. echipa de îngrijire. dirijarea altora. patronaj.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. adeziune. ▪ Identitate. neputinţă. interacţiune. ▪ Încredere. ▪ Fără acceptare: excludere. familie. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. intimitate. prietenie. reţinere. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. 211 . ură. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. tandreţe. ▪ Recunoştinţă. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. comportament distant. aversiune. comunicare. izolare. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. antipatie. administrator. apartenenţă. refuz de colaborare. ▪ Stimă de sine. lider. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. subminare. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă.

212 .

~ Teama este raportată la ceva specific. insatisfacţii profesionale. ▪ Variaţii tensionale. dezonoare socială. ▪ Variaţii de temperatură. ridicol. afectarea integrităţii organismului. disperare. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. schimbarea regimului. jenă. crize financiare. ~ Apare în: durere acută. oboseală.8. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. privare sexuală. prieteni. nesiguranţa. ▪ Polipnee. pericol de moarte. insatisfacţia. lipsă de curaj. 213 . separare de familie. frig. confuzie. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. incertitudine. ~ Se asociază cu: neputinţa. pierderea sănătăţii. restricţii de mişcare. şomaj. singurătate. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol.

pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. ▪ Asigură un climat calm. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. respectă tăcerile şi plânsul. În anxietatea intensă scade puterea de analiză. ▪ Plâns. empatic. ▪ 214 . cauzele şi factorii declanşatori. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. de securitate. amplifică şi deformează informaţiile primite. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. percepţia este redusă şi deformată. ▪ Midriază. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. ▪ Transpiraţii. ▪ Agitaţie.~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. ▪ Insomnie. Când anxietatea este uşoară. bolnavul se poate apăra prin educaţie. concentraţia diminuată. ▪ Piele umedă şi rece. ▪ Agresivitate fizică sau verbală.

evită atingerea pacientului fără acordul lui. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. comunică cât mai des cu pacientul. exerciţii respiratorii. limbaj obscen. furie verbală sau fizică. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. privire urâtă. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. antipatie. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. lumină intensă. indignare. 215 .▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. ranchiună. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. Informează corect. lipsă de cooperare. ~ Se manifestă prin iritabilitate. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente.

neputinţei sau stării de dependenţă. doliu. retragere. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. tratamentele şi îngrijirile aplicate. ▪ Linişteşte pacientul. Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. Apare frecvent în starea de disperare.~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. evitarea situaţiei. 216 . Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. datorită unei stări toxice. frustrare.

~ Furnizează explicaţii clare. simple. momentul apariţiei. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. muzică etc. ~ În caz de migrenă. hidratare. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. eliminare. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. igienă. masaj. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. mijloacele de diminuare sau accentuare. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. masaj. mobilizare etc. lectură. cu lumină difuză. adaptate nivelului de educaţie. Recomandă şi susţine un comportament sanogen. clare. atingere terapeutică. ~ Se asociază medicaţie analgezică. 217 . ~ Se dau informaţii simple. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii.

comprese reci pe ochi – încă de la primele semne.indirectă. pungă cu gheaţă pe cap. 218 .

somn. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. care să permită recâştigarea stimei de sine. empatie. menaj. fără exuberanţă. repaus. medicaţie. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. înţelegere. odihnă activă. barbă etc. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. educative. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. canalizarea energiilor. confidenţe. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. ~ Se subliniază nevoile de igienă. manichiură. umor. Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. ~ Asistenta se manifestă cu calm. 219 . ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. aspect estetic.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. reflectare.

în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. durerii. stare de boală etc. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. eşecului. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. sănătatea. şomaj.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. 220 . ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii. neputinţei. frumuseţea. ▪ Frică.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. furiei. pudorii. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea.

agresivitate. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. ▪ Anxietate. ▪ Exagerare. apatie. manipulare.~ ~ ~ Plâns. depresie. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. ostilitate. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. ▪ Reacţii afective – anxietate. reţinere. ▪ În cazul clismelor. ură. dependenţă. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. chirurgia organelor genitale. psihoză. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. ulcere. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . chirurgia mâinilor. negare. Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament. chirurgie facială. astm. dificultate de asimilare a informaţiei. ▪ Agitaţie. hipertiroidie. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. Strigăt. ▪ Comportament psihic modificat.

desfigurare. schimbarea funcţiilor corpului etc. plaga. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. disperare. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii. susţinere. chimioterapie. Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. furie. dezolare. Asistenta explorează obiectul fricii. radioterapie sau alte tratamente. intervenţie. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. faţa etc. anestezie. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii.. Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. invalidităţii sau stării de boală. implicit adaptarea la noua situaţie. 222 ~ ~ . Este o tulburare de gândire.

Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului.). 223 . pe înţelesul pacientului. lipsa de cunoştinţe etc. stare depresivă. experienţe trecute. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. vărsături. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. cultură. durerea. somnolenţă etc. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. eliminarea obiectelor contondente. fiecare tehnică de îngrijire. experienţele anturajului. ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. mod de viaţă etc.

cale de mişcare liberă. ~ Supraveghează alimentaţia. Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. pantofi potriviţi. balustrade. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. cârjă. hidratarea. stare de slăbiciune etc. sisteme de alarmă. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. evaluează funcţie fizică. cadru metalic. confuzie. ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. medicaţia. pardoseală uscată. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. îndepărtează obiectele periculoase 224 . bare de sprijin).~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. pat cu rezemători laterale etc. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. hipotensiune ortostatică. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. mijloace de imobilizare.

lumină permanentă (lumină de veghe). mochete de dimensiuni mici. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. căderile. muşcarea limbii. hipotensiune ortostatică. parchet lustruit. chibrituri etc. Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. La nevoie se menţin încuiate uşile. cabluri întinse pe jos.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor.. iar persoana este supravegheată continuu. 225 . În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările.~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice. gresiei udă. Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. folosirea incorectă a ochelarilor. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. încălţăminte neadecvată (cu toc). Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. aspirarea secreţiilor. apă prea caldă sau prea rece etc.

~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. acceptate sau refuzate.~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. când copiii îşi pierd părinţii. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. Despărţirea şi doliu: 226 . curiozitate sau repulsie. simpatice sau de milă. antrenând singurătatea şi depresia. lecţii – discuţii. Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. mai ales în faza terminală. educaţie familială. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. încredere sau respingere. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. interes sau indiferenţă. Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale.

manifestările publice. pacientul resimte durere. neputinţă. o mare tristeţe.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. partener. angoasă. propria viaţă. Se manifestă prin angoasă. vină. absenţa emoţiei în discuţii. furie. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Etapele doliului: ▪ Şoc. ▪ Acceptarea. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . sănătate. tristeţe. parte din corp. rudă apropiată. singurătate. acceptarea stoică a noii situaţii. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. Cu timpul apare detaşarea în comportament. Manifestările variază funcţie de contextul social. ▪ Incredibilitate. sentimentul unui gol. depresie. disperare. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. Pe durata crizei de conştiinţă. prieten. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. ▪ Luarea la cunoştinţă. ▪ Calmarea.

▪ Face psihoterapie. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. ▪ Participă la durerea bolnavului. ▪ Respectă intimitatea. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. dorinţa de singurătate. Faza de negare → refuzul. negare. dar evită întărirea negării. promisiuni de schimbare a 228 . dezorientarea. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). previne suicidul şi susţine lupta pacientului. agresivitate. ostilitate. neacceptare. iritabilitate. neputinţa. Faza de revoltă → mânie. insomnie. frică. retragere.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. sentiment de culpabilitate. ~ 2. ▪ Previne reacţiile negative.

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. credinţe. psihici. Este o stare psihică. anumite circumstanţe). Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. reclamaţii. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. cu anxietate. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. situaţii familiale. deprimare. Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. cu revoltă.~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. ~ Mediul → izolarea. filozofie. sociali (relaţii interpersonale. sarcinile şi obligaţiile profesionale. dezorientări. religie. imobilizare – duc la accentuarea izolării. interpretare. vinovăţie. imaginaţie → 234 . ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. experienţe trăite. vârstă. tulburări de comportament. privarea senzorială. cu sentiment de culpabilitate. personalitate. cu disperare. oboseală. plagă). ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). aspecte familiale. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului.

vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. altul este asasinat (dramă). Compasiune. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). Dezgust. avantajos. profitabil. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. o oroare.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. 235 . este inevitabilă. Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. obiectul dorinţei este considerat rău. Speranţă. Asociată cu anxietate. dezavantajos. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). un om moare în patul său (deces). Neputinţă. Dragoste. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. neprofitabil. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. o catastrofă. Orgoliu. o tragedie. sau numai 3 persoane (accident). Furie. Vină. Invidie.

create de imaginaţie. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. catastrofal. Lipsa de soare. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. dezagreabile. rânduită. Băi de soare şi de aer. călirea organismului cu mijloace naturale. inacceptabil. Grijă pentru toaletă. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. Piele neîngrijită. Excese alimentare. cultivarea normelor igienice individuale. neglijenţă manifestă. Lipsa unei activităţi. lipsa igienei individuale. ritmică. munci fizice. sedentarismul. Activitate fizică raţională. injust. lipsa de mişcare. Respectarea principiilor 236 . cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis.

corecte. de alimentaţie raţională. crearea confortului psihic şi fizic. drog. tutun. 237 . mediu nepoluat. renunţarea la fumat. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. lipsa prafului şi a umezelii. Maximum de confort. condiţii igienice complete. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. amânarea prezentării la medic. Odihnă insuficientă. frustrare. abuz de medicamente. somn insuficient. timp liber rău utilizat. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. nerespectarea dietei. obezitate. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. Solicitarea medicului la primele semne de boală. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. Neglijarea bolilor cronice. Alegerea judicioasă a hainelor. drog. autotratamente. respectarea fidelă a prescripţiilor.alimentaţie dezechilibrată.

Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier.Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani. În urma 238 .

ază şi se ~ Se . trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să. asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică. imobilizate în aparat gipsat. Colaborează puţin la executarea toaletei. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. fracturi timp. Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. diminuar ea anxietăţi 239 .căruia prezintă multiple contuzii. singură ând .

~ Alimen tare corectă cu protein e. Aliment aţie pasivă. ~ Ronţăi e bombo ane între mese. fructe. Evaluar ea la 1 săptăm ână. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i. Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale . 240 . legume. Anorex ie. Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici. cereale. Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ). ~ Nu poate mânca singură . după puterile ei. lactate – particip ând direct. Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă.

Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei. 241 . Se fac exerciţii pasive. active.~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. fără secreţii . ~ Capaci tate funcţio nală bună. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. ~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta. Se fac 10 inspiraţii forţate. Ritm respirat or scăzut. izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. ~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii.

Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare. Va fi încurajat ă când se simte mai bine. Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână). Evaluar e la 3 zile. ~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună. Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. ~ ţiilor şi tonusul muscul ar. 242 ~ . Se asigură o relaţie de ajutor.zarea în aparat gipsat.

Se favorize ază prezenţa prietenil or. Jocuri de grup o oboses c. Evaluar e săptăm ânală. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). ~ ~ 243 . ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri.are a organis mului. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup. emisiuni tv preferate . ză al 3 zile. Preferă prezenţ a prieten ilor.

Îngrijiri optime colaborar ea cu 2. Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. Îngrijiri certe. Îngrijir i adaptat e 1. alimentaţie pasivă. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or . 3. sigure (minime) 0. ~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri.~ ~ r şi cărţilor preferate .

contract uri etc. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. dar de rutină.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa. Nu suferă nuci un pericol.). cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 . Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. Aspect exterior lezat – neglijat. Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale. Colabore ază. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare. Nu este expus pericolelo r. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale. Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului. Îşi dă seama şi consimţă mântul.

regresie. stres. Graţie climatul ui de încreder e. 8îngrijir ile sunt individu alizate). 246 . na complic aţii evitabile . Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului. bolnavu l poate să-şi exprime nevoile. Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării .Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă . reacţie de izolare. se simte înţeles şi acceptat . Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte.

se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui. Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r. Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane.Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului. Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. 247 . Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă.

cât şi în afara spitalului. Canada 1966.asigurată colocvii la fel de regulate bine în . spital. Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie .

nr. Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr. de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr. scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 .

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->