C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

 „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan.Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei.  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga. în paralele cu pregătirea tehnică. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot.  „Există două realităţi. pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing. istoriei îngrijirilor. dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga. zdrobitoare greutate nu o simţim. Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 . a căror imensă.

acela a coborât raiul pe pământ” – S. „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate. să cunoaştem cele prezente. Cavell. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe. Marinescu. Mehedinţi. E.       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide. „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei. 7 . „Cine a înălţat munca până la iubire.

fără succes. reducerea pericolului din mediul înconjurător. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. îngrijirea oricărei vătămări. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. oamenii din epoca primitivă au încercat. odihnă şi relaxare. 8 . asistenţă la naştere. prevenirea transmiterii unor boli. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare. În lupta lor de supravieţuire.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. moarte şi boală. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată. În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. necontaminată. diferite pe plan calitativ de cele de astăzi. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson.

) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. iar femeile. rădăcini etc. traumatismul sau naşterea. cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. 9 . Pentru a asigura toate acestea. selectau din natură acele elemente (seminţe. dar totodată.întrajutorare umană. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. pierderea vederii. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului. frunze. fructe. a fost alături de familiile confruntate cu boala. suferinzi sau bătrâni. De atunci şi până astăzi. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. ci şi ca medicament – remediu. spasmul muscular. Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte. pierderea auzului. slabi.

încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. de unde urmează să fie înlăturate. este explicată prin existenţa duhurilor malefice. 10 . Aşa era explicată apariţia unei paralizii. Însăşi cauza îmbolnăvirilor. demonii – spiritele rele aduc necazuri. Spiritele bune ajută. Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. bătrâni). boli sau moarte.ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. dar cu puteri supranaturale. Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. CAVALERI. PREOŢI. muţenia. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. VRACI.

Vindecătorul. cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul.VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului. Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. Stresul emoţional indus astfel. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 . şi mai ales să îndepărteze spiritele rele.  Îndepărtarea spiritelor rele. uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. pe baza simpatiei. apare vindecătorul. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea. Prin proceduri instinctive. să dea remedii. frica. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti. În această perioadă. când se formează primul nucleu al medicini.

Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap. Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice. delirul sau şocul. fetişelor cu puterii magice.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene. 12 . toxice.  Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant. cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa.  Purtarea amuletelor. Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure. crizelor de epilepsie.bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare.  Administrarea de băi alternative reci şi calde.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor.  Când apăreu halucinaţiile.

Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 . odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. eliberat de munca brută. medicina empirică. aflată într-o fază intermediară. Sacerdotul. către iatrosofie.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. Potrivit etnologilor. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective.

~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale. prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice.  Amon (alungătorul bolilor) etc. 2750 (î. ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii).societăţii pentru probleme ca suprapopularea. arhitect.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale).Hr. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. răspândirea bolilor etc.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande.Hr. astrolog şi preot-medic (la Memphis).). lipsa apei curate.  Seth (apărătorul de molime). 14 . – Imhotep („el vine în pace”) demnitar. criminalitatea. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc. Cert este că prin tradiţii culturale. ~ Cca. igienice şi farmaceutice. considerat ca zeu vindecător. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. interpretări astrologice şi magie etc. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice.  Osiris (zeu al reînvierii).

şi recopiate. fracturi – în funcţie de regiunea lezată. diverse operaţii. parazitare.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist.Ch. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate. scrise în jurul anului 2500 î. (cca. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire.Hr. imobilizarea fracturilor. pe un papirus datând din sec. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi.d. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. 15 . Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). de cel care l-a descoperit – Ebers. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală. oftalmologice. multe dintre ele utilizate şi în prezent. 16 î. fitoterapeutice. 1550).

Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice. 16 .

era considerat hambarul de grâne al antichităţii. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică.F. Astfel. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. dar şi 17 . ceramica. Egiptul. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. considerat de Herodot un dar al Nilului. Eufrat şi Tigru. în cadrul comunităţii. Egiptenii executau. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului. Champollion. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J.

în 1922. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. băutură. Astfel. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. uneori încrustate în culori strălucitoare. practicile fiind costisitoare. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. haine. permitea celui ce o deţinea. Egiptul oferă numeroase date. o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. alături de obiceiuri. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. deoarece conţineau hieroglife. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri.de admiraţie. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. chiar şi servitori şi sclavi. 18 . s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. de asemenea. Din aceste picturi. Cu timpul. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. credinţele filozofice şi religioase. şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. Egiptenii au stabilit. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi. De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. considerat zeu pe pământ.

arterioscleroză. au pus în evidenţă nu numai bolile. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. 19 . de cap. purgative. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. Astfel. ci şi arta bandajării. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei. infecţii parazitare.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. dar nici o referire privind procesul de îngrijire.). de intestin etc. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. de ochi. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. calus în urma fracturilor.

s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. A fost zeificat ca zeu al medicini. Era o 20 . CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. Imhotep (2900-2700 î. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. deseori obturând dinţii cu aur. iar după moarte îmbălsămat. Reguli foarte stricte. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate..El a fost recunoscut drept arhitect. Erau pricepuţi în stomatologie. preot în templu.d. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană.Hr.Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului.Ch). curăţenia. băutura. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. chirurg. exerciţiul şi relaţiile sexuale. scrib şi magician.

servitori. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile.cultură cu sistem propriu de scriere. purtarea poverilor sau chiar unele care. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau. luarea prizonierilor. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. scene privind sacrificarea animalelor. Această scriere nu conţine nici un element magic. nu şi bolile care erau indicate. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. Animismul era acceptat. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. 21 . set de legi şi cu o anumită cultură. Treptat.

ca şi Egiptul. mai ales sub Hammurabi ((1900 î.Hr. decât cu bunuri sau servicii. Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. Babilonul era în anii 3000 î. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. centrul imperiului mesopotamian. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană. guvernată de un conducător divin şi de un regepreot.Hr. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi. să reducă costul îngrijirilor medicale. clasa mijlocie a negustorilor. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. Societatea era constituită. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 . după un model aproape feudal. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor.).

în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. Se folosea termenul de boală. constă în incantaţii. care lucra cu mâinile. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. era presat de obligaţii grele. În afara practicilor mistice. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. se ajunge la 23 . deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. Pentru a se stabili prognosticul bolii. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. iar preoţii erau castraţi (eunuci). Tratamentul medical în Babilon era primitiv. Medicul avea o poziţie preferenţială. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. în timp ce chirurgul.crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). avea o poziţie mai puţin apreciată. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman.

iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. se operau tumori. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie.). Totodată preotul-medic comunică cu zeul. Se tratau chirurgical plăgi. iar templul lui Solomon să se distrugă. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor. ci şi a spiritului.Hr. Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. iar plata se făcea diferenţiat. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. 605-562 î. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. De aceea.

Hr. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. Decăderea a fost rapidă. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie).000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane. 25 . Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. imperiului fiind distrus în 612 î. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. cu mici diferenţe. Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. a fost populat cu semiţi originari din Babilon. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon.care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. mentale şi de natură emoţională. Textele nu conţin şi date medicale. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic.

Darius devine rege al perşilor în 522. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi.Hr.120 kg) şi 100. devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486). Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse. 26 . Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron. Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale. Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India. Vrea să cucerească Grecia. India plătea 360 talanţi de argint (8.000 oi anual. Darius mută capitala imperiului la Persopolis.) i-a constituit într-o naţiune. soldată însă cu un eşec. pe care Cirus II (553-528 î.CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). dar este învins la Marathon (490).

pentru a avea dreptul de practică. 27 . În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. cultura minotică a dispărut rapid. De altfel. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică.Hr.. chiar şi referiri la avort.Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. pământul. Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. Chirurgii. Specifică perioadei 3000-1200 î. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa. descompuneau cadavrele. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine.

bijuterii. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. au fost chemaţi de Dumnezeu. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. La anumite intervale de timp. astăzi Israel. Abraham. tineri şi tinere. casele lor aveau băi. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. ceramică. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. Cretanii erau marinari cunoscuţi. ca să părăsească această regiune politeistă. unul dintre conducătorii acestui popor. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). zonă învecinată cu Egiptul. 28 . erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. conform legendei.După anul 1900. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. palate splendide. CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament. de obicei atenieni.

adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. Multe legi. o constituie religia monoteistă.Moise obţine privilegii. Deşi a primit educaţie aleasă. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. Plecarea din Egipt. Contribuţia cea mai importantă. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. unică în acea perioadă. vizau aspectele sociale. obiceiurile 29 . după o epidemie serioasă. Oamenii simpli însă. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . în cele mai bune condiţii. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. ca fiu adoptiv. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. către ţara promisă. cuprinse în Codul Mozaic. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă.

reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. somnul. reguli privind dieta. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. dizenteria. 30 . deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. carantina şi dezinfecţia. izolarea. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. orele de activitate. Astfel. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor. principii curative. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna.

hoteluri şi spitale. sarcină considerată o datorie religioasă. vinul era considerat aliment. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. păstrarea alimentelor. În antichitate. respiraţia artificială. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. măslinele erau considerate alimente. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. Ca şi în Egipt. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. îmbolnăvirile mentale. Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. hanuri. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. evreii aveau case de oaspeţi. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. dar şi apoplexia.Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. vocaţia femeilor o constituia 31 . muzicoterapia în bolile mentale. iar ca tratamente circumcizie. Erau renumiţi pentru ospitalitate. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea.

rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. literatura de înţelepciune (Iov . provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î. Oamenii fug în peşteri. aramaică şi greacă. manuscrisul lui Isaia.Estera).Cântarea cântărilor).moşitul. într-o singură peşteră. bucătării. După aproape 19 secole. În anul 68 î. A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 . istoria (Judecătorii .Maleahi). istorice şi literar-religioase sau Ketubiim). sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică. magazine. Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale. doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . ei aveau apeducte.. magazii.Deuteronomul). Unul din acestea.Hr. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine. dintre care ¼ se refereau la Biblie. Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise. profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea . În 1974.Hr. aflat la Universitatea din Jerusalim. Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. biblioteci unde manuscrisele se recopiau.

Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare. Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. cu un grad mare de empirism. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 . când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. viaţă spirituală deosebită. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. legi de sănătate publică. Se poate spune că este prima mare civilizaţie.Hr.monoteistă. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este.

CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. cea mai mare parte a Mexicului. În 1519. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. iar tinerii sacrificaţi. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific.un calendar excelent. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. în urma săpăturilor arheologice făcute. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. iar la ceremonii. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători. în partea centrală a Mexicului. de la stepele din nord până în 34 . Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere. cu strălucire. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre.

vânători şi războinici. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. cu trei corăbii. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. pornită din Cuba. Din trecutul lor de barbari nordici. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră.Guatemala. au pierit în această luptă. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. De fapt. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. În anul următor. edificiile de piatră şi templele. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. în fruntea a 35 . 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. Juan de Grijalva. veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. Respinşi. În 1517 o expediţie. de către aceşti indieni războinici.

patru corăbii. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii. a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic. CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. primirea indienilor a fost amicală. a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec.

Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). Imperiu era împărţit în patru suyu. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. Peru.Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. Argentina şi Chile. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200. În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. Bolivia. iar economic se baza pe 37 . Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. Limba oficială a imperiului Inca era Quechua. În 1533. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. politic şi militar incaş. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ.

ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua . culturi şi oameni. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). nici culturile locale pe deplin integrate. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 .proprietatea comună a pământului. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. numit şi Cinchi Roca. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. Zeul Soare. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. cel mai important dintre aceştia fiind Inti. Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi. la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. natură şi zei era esenţială. Sub conducerea lui Manco Capac. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă.Qosqo). teritoriile imperiului nefiind uniform loiale.

acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. aplicarea ventuzelor. bandajarea. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. emisiunea de sânge. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. sutura. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. aplicare de cataplasme şi prişniţe. bisturiu din bronz etc. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. ridicate de la sol şi protejate de soare. aspiraţia. sudaţia. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . imobilizarea oaselor etc. Se foloseau ca tratament masajul. Paturile se pare că erau individuale.diferiţi ca fizic. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. amputaţia. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. mod de trai. extragerea dinţilor. limbaj.

verdeţuri şi nuci. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic. ama quella (nu fura. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. blănuri şi pene. ceea ce făcea parte din tratament. gustul. auzul. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi).coagularea sângelui ca la egipteni. se practica hipnoterapia. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. ama llulla. se testa văzul. în plus vânau diverse animale pentru carne. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută . Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. nu minţii. iar în jurul lui participau prietenii. laxativ sau purgativ. pipăitul. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. suplimentate uneori de carne (porc de guineea). Incaşii credeau în reîncarnare. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. la fel ca şi valoarea luminii. ceilalţi îşi 40 .

CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. XVII şi care a avut la bază concepţia tao. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe.petreceau eternitatea pe pământul rece.Hr. vieţii sociale şi gândirii omeneşti. combina tehnici 41 . Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. inaugurată de Lao-dzî.. Taoismul din sec. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec. Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India. animismului. după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist. proprie fenomenelor naturii. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. VI î.

Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . Mai târziu. valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi.Hr. Yu = femeie). respectul celor vârstnici. De altfel. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. După Confucius (551-479 î.) era importantă solidaritatea familială. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi. superstiţii. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat. patologiei şi chirurgiei. veneraţia celor ce studiază. fiziologiei. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii.

Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. Un obicei de nedorit. negativă. De frica vechiului rău. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului.Hr. activitatea pozitivă a universului. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. sugarii băieţi. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. pentru a nu fi recunoscuţi. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. 43 . pasivă. Yang reprezenta forţa musculară. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. Prea puţin s-a vorbit de spitale. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. la care ulterior s-a renunţat. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. Echilibrul era egal cu sănătatea.principii. Yin reprezintă forţa feminină. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi.

) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale. 2698 î.Hr. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. ascultaţia. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală.n. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching.). consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte. cauterizări. acupunctură. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei. Chang Chung-Ching (sec II e. ventuze. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa. în tendoane foloseşti cauterizarea. Palparea se referea la puls.n. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. întreabă şi simte.Hr. palpaţia – priveşte. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. ascultă. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. masaje.Hr. 44 . Acele. din silex la început. II e.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox.

n. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. inflamaţii de orice fel.. şopârlă păstrate în vin etc. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. În zilele noastre. furuncule. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. binecunoscută în prezent.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. tiroidă. în prevenirea variolei. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). variola era cunoscută. Era folosit macul (opium). Plantele medicinale marine. China antică suferise numeroase epidemii de holeră. În secolul al III-lea e. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. era utilizată şi în acele vremuri. în China. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit. ulcere.

s-a stabilit pe câmpiile Indiei. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. introdu-se una în alta. 46 . Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente.. Între anii 1000 şi 800 î. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii.acuplate. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian.. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste. În jurul anului 2000 î.Hr. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. din fildeş.Hr. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu.

o serie de animale nu erau consumate – vaca. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. Doi medici 47 . Cele 4 cărţi Rig-Veda.) în limba indiană din care se trage sanscrita. Regele Ashoka (269-237 î. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. În jurul anului 552 î.. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa.Hr. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. într-o anume zi stabilită de astrologi. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. Yagur-Veda.Hr. Yoga reprezenta calea.Hr. iar cenuşa aruncată în Gange.) a construit numeroase spitale pentru pelerini. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. maimuţa etc. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. Curăţenia corporală.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani. pregătirile şi băile erau practici dese.

grefe de piele. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. – a descris boli. foarfeci. să frece şi să maseze membrele. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. bisturiu. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. Totodată se făceau şi operaţii plastice. Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. să se priceapă să îngrijească orice pacient. proceduri chirurgicale. să se distingă prin puritate. 121 de instrumente chirurgicale (ace.renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă.n. să ştie să facă şi să cureţe patul. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. catetere). să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. seringi. să dea dovadă de bunătate. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. scalp. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. Se amputau membre. rinoplastii. Odată cu descrierea acestei metode. plante medicinale. forceps. Învăţământul medical era foarte bine 48 .

Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. moral şi social. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . transmiterea malariei prin ţânţari. Dar multe obiceiuri. iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). închiderea fetelor. tuberculoza. aveau efecte importante pe plan somatic. aruncarea copiilor în Gange. cea mitologică.organizat. vizând mai ales femeile. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. au fost păstrate.

în pofida scepticismului unor gânditori. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. biologie. intrigi şi zei care intervin în permanenţă. însă rămân. personificări ale forţelor universului. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. înainte de toate. medicină. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. plină de monştri. cât şi istorie. le ofereau oamenilor atât ritualuri. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. sunt adesea meschini sau răzbunători. cu zei creatori. dar şi a 50 . Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. filozofie). războaie. cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. Lumea mitologiei greceşti este complexă.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi.

cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". probabil înainte de anul 700 î. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . prin prezenţa a numeroase insule. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. a încetat să se mai practice. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi.Hr. de care a fost legată. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. ambele scrise în greaca veche. şi atribuite lui Homer. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. se aseamănă cu Grecia de astăzi. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876). când a fost declarat unica religie a imperiului. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani.

oratori.desăvârşiţi. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. Astăzi 52 . Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. atât al medicinii civile. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. bărbaţii trebuiau să se însoare. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. Ei pregăteau artişti istorici. Exista un Panteon de zei şi zeiţe. pe care populaţia îi venera. La 30 de ani. cât şi al celei militare. şi care reprezenta simbolul medicinii. facultăţile estetice şi mintea. filozofi sau chiar soldaţi.

Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. În 53 . La început. sau se făcea comunicare directă prin spirit. cu excepţia lunilor de iarnă. prin vise sau unele semne. în luarea unor decizii importante. loc oracular cu mult înainte de Apollo. Grecii credeau în zei şi de aceea. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). Oracolul din Delphi. când Apollon lipsea. şi în cele din urmă. de mai multe ori. Tălmăcirea era făcută în temple. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). apoi o data pe luna. preoteselor. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia.semnul medicinii îl reprezintă Caduceul.

se purifica prin îmbăiere. poezie. Ei căutau şi doreau perfecţiunea. pacientul sacrifica un animal. În cazurile mai grave. Pe momentele figurate. senina. băi de ape minerale. chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. Aici a fost construit un templu ce avea teatru.general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. inspirată de Apollon. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. La sosire. ca si zeul care o inspira. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. Pythia. i se făcea un masaj. Pythia este calma. concentrata. S-a vorbit despre "delirul pythic". şi trecerea la baze ştiinţifice. adânc 54 . profetiza în cripta templului. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. astronomie. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. ştiinţe naturale şi medicină. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. matematică. sală de gimnastică. istorie. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. În această atmosferă neştiinţifică.

sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor.Hr. a murit la Larissa către anul 370 î. considerat părintele medicinii. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale. În jurul anului 420 î. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate.cufundată în mitologie. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său. Din cele peste 55 . Hippocrate a contribuit . Tracia. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. unde fondează o şcoală pentru viitori medici. se întoarce la Cos. Hipocrate. unde îşi va sfârşi zilele. Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism.în limitele posibilităţilor din vremea sa . s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î.Hr.Hr.. dobândind o solidă reputaţie ca practician. Heraclide. Cel mai vestit medic al Greciei antice. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale. Hippocrate.

ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier. în "Prognostic. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc. Hipocrate a subliniat rolul aerului. regimul alimentar. modul de viaţă şi sanitaţia. În lucrarea asupra epilepsiei. A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. numită "Boala sfântă" (lat. după care. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. Hipocrate a înţeles rolul climei. când apare bacteriologia şi imunologia. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului. un medic.probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. În capitolul "Aerul.70 de lucrări care i se atribuie . Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. prin observarea unui număr mare de cazuri. rolul solului. în care discută influenţa unor factori ca vârsta. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute".cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos . Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

lor. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. SF. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. Cînd au constatat că n-au 62 . cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. IV şi V. creştine. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. pînă în Galia şi Irlanda. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale. aproximativ prin anii 4oo î. Foarte active in sec. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing.MARCELLA Sf. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. In acest palat Sf. condus de 01YMPIA. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice.Hr. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat.

Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat. în semn de respect. Sf.Hr. a construit primul spital public din Roma. instruită şi bogată.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. unde a murit.După acest asediu.Paula a fost. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele. A murit cam pe la 399 şi se spune că. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. In scrierile sale. Văduvă. După o mărturisire publică a păcatului ei. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă.un discipol al Marcellei.PAULA Sf. cu toate acestea. ea a fugit la o biserică din apropiere. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile. la înmormîntarea sa au participat sute de romani. SF. de asemenea.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. a divorţat şi s-a recăsfltorit.găsit nimic altceva decît o clădire goală. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. ea a fost nefericită în prima căsătorie. Şf. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 .

Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. îngrijind bolnavii. care există şi astăzi. frăţia PARABOLANI.Hr. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. de asemenea. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. a fost creată atunci. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. Sf. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. între 50-300 d. plasate în afara 64 . In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. Scholastica (sora geamănă a Sf. bărbaţi şi femei. ordinele monarhice. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. Nurse monahii renumite c Sf. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. In această perioadă (aprox. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. s-au înfiinţat primele spitale. Aceste spitale. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. Brigida.prin ele tinerii.

sub sutană purtau armuri. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim. Peste secole. aşa cum o cunoaştem astăzi. cel mai mare spital medieval. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. Ioan a fost un astfel de ordin. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). curajului şi credinţei 65 .pereţilor mănăstirii. când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. iar simbolurile înţelepciuni puterii. Hotelul Dieu a fost construit în 542. mai târziu. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI.Acea cruce urma să fie folosită. 'Mişcarea femeilor diaconi. Spitalul Santo Spirito din Roma. Cruciadele care au măturat nordul Europei. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. suprimată de bisericile occidentale. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. iar hotelul Dieu din Paris în 650. Cavalerii. organizaţi într-un ordin de nursing. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. există şi azi La sfîrsitul sec. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. Din această cauză. . Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. XVI. n-a putut fi totuşi stinsă. trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii.

apăreau pe nasturi. au dat un nou impuls educaţiei. embleme şi scuturi. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. În timpul Renaţterii. Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. consultând bibliografia. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. Misericordia(1244). Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. Beguinii din Flandra.XVI) şi de Reformă. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. XIV pînă 1a sfârşitul sec. Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. 66 . Belgia (1184). In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor.

un grup ce cuprindea deţinute. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. nu era una dorită. Roiul lor era în limitele căminului. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi. apărut în Germania în 1517. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. munca era istovitoare.Reforma. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. ordinele religioase erau dizolvate. orele erau lungi.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". Mănăstirile erau închise. 67 . Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei.prostituate şi beţive. Biserica protestantă. Plata era mică. femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. nu acordă multă libertate femeilor. care apăra libertatea religiei şi gîndirii.

Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi. In 1521 Cortez a 68 . Erau organizate diferite grupuri de nursing. Sf. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente. Vincent de Paul şi. Refeorma socială era inevitabilă. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. sfaturi şi încurajare din partea Sf. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu.Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. Vincent de Paul.. fiind înfieraţi. INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. cei săraci sufereau cel mai mult. de ex. ciumă.. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. Aceste grupuri ofereau bani. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. In Anglia. în 1633. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi. In 164o Sf. mizerie şi groază. Primind ajutor. pe care serveau ca vîslaşi. Surorile de Caritate.

Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. la îndemnul lui Benjamin Franklin. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. Spitalul Concepţia Imaculata. a fost construit în 1524 în Mexico City. bătrîni. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. În Europa. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti. nebuni.de pe acest continent.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. nursele şi profesorii noii ţări. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. a fosr început în 1751 în Philadelphia. Jeanne Mance. de-a lungul râului Sf. oameni remarcabili ai medicinei 69 . care au devenit medicii. bolnâvi. Se puneau bazele colegiilor misionare. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. Primul spital de pe continentul american.

familia Fliedner i-a urmat 70 . • William Harvey (1578-1657). pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. În timpul unui tur de colectare a fondutilor. • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836. Germania. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. • Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. Theodore Fliedner (1800-1864). • Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării. • Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne. prin Olanda şi Anglia. Profund impresionat de ei. Ftiederike. • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. Cu ajutorul primei sale soţii.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale.

care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie.exemplu şi pentru. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. Au fost urmate de Surorile milosteniei. fiica unui medic. a a flat că unul din copiii ei murise. numite adesea Surorile Fry. S-a dezvoltat un curs de nursing. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. un grup laic. sprijinind activităţile diaconeselor. În Anglia. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. Caroline Bertheau. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. după ce a dat naştere unui copil prematur. care includea şi prelegeri ţinute da medici. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 .. Pe cînd era departe de casă. a fost recrutata prima diaconeasă. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. cam la aceeaşi dată.

72 .

Italia. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească.Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. XVIII. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. i s-a permis să intre acolo. deşi în spitalele englezeşti nu 73 . Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. Florenţa. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. Deoarece era o instituţie religioasă. voiajată şi instruită. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. ca a doua fiică a unei familii bogate. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. dar în a doua jumătate a sec. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. Ea dorea să devină nursă. Născută la 12 mai 1820. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. ea era cultivată. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. sub auspiciile bisericii. Florence Nightingale avea alte idei. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale.

S-a scris mult despre boala ei. 74 . i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". ea era consultată atît de către reformatori.cu sănătatea distrusă. care i-a acordat ordinul Meritul. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea.avea acces. ea a fost numită şefa acestei instituţii. corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. de către regina Angliei. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. În cele din urmă. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". Totuşi familia dezaproba activitatea ei. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. în 1907. în mare măsură o nevroză. cît şi de către medici. Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. încât ea a fost recunoscută mai târziu. mulţi sugarând că era. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. Florence Nightingale. care era atunci secretar de război.

salubritate. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. care vor trebui să frecventeze cursurile.Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. În multe alte modalitaţi. că nursele 75 . sănătate şi statistici de sănătate şi. despre nursing şi educaţia de nursing. să dea examene orale preliminare. • Profesorii vor fi plătiţi. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. • Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. în special. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. • Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing. nu făcînd curăţenie.

Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. programele de nursing au înflorit. Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani.trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. Crucea Roşie 76 . Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. Societatea de Cruce Roşie. Sediul central este dislocat la Geneva. Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS.

prezentă alături de cei în nevoie . de secetele din Moldova. văduve de război. bucătării de campanie. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. săraci. prizionieri. colonii de vară. Activă în războiul de independenţă. răniţi. în primul şi al doilea război mondial. Prin munca a zeci de generaţii.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. Refugiaţi.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . ICN (CIN) . sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război.La 4 iulie 1876. spitale. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. ceainării. organizaţia a reuşit de fiecare dată. să aline durerea celor loviţi de soartă. adăposturi. sinistraţi. de cutremurele din 1940 şi 1977. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva. orfani. tabere. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. bolnavi. Cantine. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. ambulanţe.

fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES. cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. Misiunea ANR . Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei. Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 .reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre. • Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997. Viziunea ANR .trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul.

• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua. • Influenta: influentarea politicilor. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. judetean. grupuri de lucru. national. • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. organizatii profesionale din tara si din afara. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. • Oportunitati de a participa la comitete. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. • Comunicare cu alti profesionisti. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. 79 . workshopuri. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local. • Informatii transmise prin revista. seminarii si conferinte anuale internationale.

ANR.Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. organizatie apolitica. Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 . non guvernamentala si non profit. Din 1995. este unica asociatie profesionala de gen din Romania. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare.

• • • • Comitete si Forumuri. Desfasurarea unor proiecte. cum este cel de etica.o Informatii. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale. Dezvoltarea filialelor. Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile. 81 . programe de educatie continua. de exemplu. mese rotunde. o Grupuri de Interes Profesional. simpozioane.

Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: . psihologic si socio-cultural. inclusiv resursele sociale. 82 . .Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate. cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor.Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic.

coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale. spirituale si culturale. • Actioneze cu competenta in orice situatie. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. nevoile. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism. dorintele. asteptarile si drepturile sale. nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. • Adune. modificat cand este nevoie si 83 . • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat.

pastrat ca document. 84 .

apei etc. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 . personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. ape etc. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. plantelor.). ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. V-VI î. ~ Animism – formă primitivă a religiei. Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. şi atribuită lui Buddha. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec. ~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. ~ Arian – Care ţine de arianism. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare.DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante. formă de spiritualizare. propovăduind renunţarea la orice plăceri. privitor la arianism. al cărei zeu suprem era Brahma.Hr. Adept al arianismului.

socotit în Antichitate drept centrul universului. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. înconjurat de doi şerpi. soţia lui Asclepius. aleatorie a realităţii. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes.plăcerile vieţii. 86 . medicaţie. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. în antichitatea greco-romană. leac. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. Religie răspândită mai ales în India. ~ Hinduism . Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. fiica sau după o altă versiune. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. oraş din Phocis. Religia cea mai răspândită în India. Ceva care aparţine populaţiei maya. care se referă la această populaţie. ~ Delphi. care. iluziile care constituie lumea. simboliza pacea şi comerţul. medicament. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană.Religie răspândită în India. ~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. remediu. aparenţa înşelătoare. Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste.

refacerii ţesuturilor etc. infirmiere = asistente medicale. care. structurile şi funcţiile organismului. activitate. ~ Nurse – surori. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. sunt arse lent (moxibustie). hrănire. precum şi mijloacele de diagnosticare. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. alimentare. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice.. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. hrană. a face un peregrinaj. remediu contra tuturor relelor. soluţie salvatoare în orice situaţie. A călători.tratament. A cutreiera lumea. ~ Moxa – procedeu terapeutic. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. 87 . chimice şi biologice ale vieţii. tratare şi prevenire a lor. ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale. variantă a acupuncturii.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. ~ Peregrina . ~ Nursing – îngrijire. după înfigerea în piele.

88 .

remedii eficace însă nu existau. policlinici. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 . DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii. ca totdeauna. practici magice.C2. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1.1. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. Comuna primitiva. Bolile grave reprezentau. dispensare. spitale şi sanatorii. o problemă serioasă. Ordinul Asistenţilor Medicali).

Astfel. repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 . Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică. Aceste civilizaţii în esenţă continentale . se foloseau formule oculte sau talismane. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. procedee folosite deja în epoca de piatră. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului.forţelor supranaturale. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. se improvizau dansuri. medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. Eficiente erau îngrijirea rănilor.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă.

Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt. practici magice. Galenus din 91 . zeul artei medicale era Apollo. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. apă. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi. pământ şi aer) .Ch. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos. medici militari romani. La vechii greci. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. dacă comite o greşeală. considerat părintele medicinii moderne. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti.) centrul cultural devine oraşul Alexandria. din contra. .2. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice. la început. dacă este vorba de un stăpân. i se va tăia mâna. aceasta probabil la începutul erei faraonice. vindecătorii rurali.medicina capătă trăsături ştiinţifice. O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. 2 sikle dacă e vorba de un sclav.Ch. Începând din secolul al VI-lea a.poruncind legile sale lui Hammourabi. 1. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap.

Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. dolor). Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă. Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. judecata grea". aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. arta este lungă. Ninive. În mileniul de dinainte de Hristos. tumor.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. experienţa nesigură. ocazia fugitivă. şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . Theba. căldură. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". Alexandria. valabile şi în zilele noastre. tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. o societate democratică şi individualistă. Babilon. Antiohia.Pergamon . calor.grec de origine . umflătură şi durere (rubor. Atena) . Într-adevăr. Cartagina. În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială.

"Jur pe Apollo medic. de a comunica preceptele generale. Acest text. în epoca cea mai strălucită a Greciei antice . Sofocle şi Euripide . oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. greutăţile şi nevoile dacă e necesar. dar la nici un altul. 500 de ani înainte de Hristos. În câteva case unde trebuie să intru. nici nu voi da la nici o femeie contraceptive. Asklepios. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. elaborat cu aprox. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea.unde trăiau Pericle şi Philias. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. mă voi duce pentru a ajuta 93 .care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor.prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti. de a împărţi cu el subzistenţa. acest jurământ şi această angajare scrisă.

În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. Cât despre ţinuta sa. evitând tot ceea ce este corupător. Să observe ceea ce i se permite. aceasta va fi a unui om raţional. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. după temperamentul său. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 .bolnavii. lucru de care trebuie să se ferească. Lucrurile care. le voi ţine sub tăcere. altfel el ar părea arogant şi dur. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. va deveni obositor. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă.

puternic. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. vesel când este ocazia. va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. fără gesturi. amabil. să poarte părul scurt şi unghii tăiate. viguros. fără pretenţii.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. bogaţi şi săraci. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. cu faţă calmă". să vorbească încet. frumos. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". El trebuie să fie îmbrăcat în alb. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. ura sau orgoliul. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. discret. dar în interesul reputaţiei 95 . va fi sclavul adevărului. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. rezervat. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. În ziua primirii. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. cast.

Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia. orice companie nepotrivită.în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. 96 . "Vei evita. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi. nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui.sale şi pentru a salva demnitatea artei.". spune stăpânul. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă".de unde vine explicaţia despre existenţa.

inteligenţă.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . nepurtând pică la nimeni. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. totdeauna gata. Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. viguros. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. experţi în arta de a prepara hrana. să dozeze medicaţia. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. spirit deschis. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. atent la nevoile bolnavilor. devotat bolnavilor. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. puritatea moravurilor şi a corpului. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece.

de calitatea sa de chinez sau de barbar. Astfel. a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. de prieten sau duşman. compasiunea. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. bucuria renunţării. de inteligenţa sa. de frumuseţea sa. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". de arta sa. cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru.Thaoista. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. de bogăţia sa. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". Într-adevăr. prin intermediul Imperiului Roman. Creştinilor captivi în exil.

medic. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. filozof şi talmudist eminent. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. al XII-lea după Hristos. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. infatuat. Moise Maimonide. Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. bunul şi răul. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. prietenul şi duşmanul. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec.practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". nu va fi uşuratic.

Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti. Dă-mi forţa. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. o Dumnezeule. AlRazi (secolul al X-lea p. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină. Îndepărtează de mine.Ch. Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae. 1.3. voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele". călugări ortodocşi si catolici. medici laici.mea. fă ca eu sa fiu moderat în totul. 100 . Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. ideea că eu vreau totul.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor.

medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova.T. o va aduce 101 . Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. Saint–Vincent .Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea. de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). În secolul al XII-lea. tot în Italia. Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze . sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie. ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic".ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina. nu e decât ruina sufletului".

totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". dar paralel cu aceasta. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. care se ocupa de alchimie. în mijlocul secolului al 102 . sau mai degrabă lui Dumnezeu. îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". astrologie. stagnează. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. Din acest motiv în Germania.bolnavului. Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. autorităţile construiesc mai multe spitale. nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. Forţate de împrejurări. dar şi de etica şi psihologie. Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele.

În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. 103 . Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". în general. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. prima şcoala pentru surori medicale. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. în Spitalul St. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale.XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. Războaiele. Thomas. de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor.

vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. bărbierichirurgi. moaşe. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc).La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. Îngrijirea bolnavilor in sec. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale. moment crucial în istoria medicinii. călugări. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie. Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 . iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. considerate până atunci intangibile. şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. băieşi. Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei.

asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. face descrieri clinice amănunţite ale malariei.1689). În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei. recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. către sfârşitul secolului al XVIII-lea. cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus).1553). Marcello Malpighi (1628 . în Italia. în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. medic şi alchimist în Elveţia. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei.1541). considerată până atunci o meserie şi nu o artă.1675) vasele de la baza creierului. apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 .1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 . În Italia. lăsată la dispoziţia bărbierilor.1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. medic englez. în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 . Thomas Sydenham (1624 .lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 . şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 .

în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec.(1729 .1826) introduce stetoscopul. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. marile epidemii. evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare. În jurul anului 1819. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. XIX si pana in prezent. în Franţa. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . prima şcoală pentru moaşe. asupra ţesuturilor pun bazele istologiei. în Franţa. personalităţii reprezentative. ale lui Emil 106 .1804).1799) infirmă teoria generaţiei spontane.1902). În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice.1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. René Laennec (1781 . Asistenta publică.

1878) asupra funcţionării glandei tiroide. cu privire la reflexele condiţionate. 1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 .1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei. Pornind de la aceste descoperiri. Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte.1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 .1912).1936). Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 . în Rusia. ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 .von Behring (1854 . în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică. obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 .

în Germania. Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă. descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor. iniţiindu-se astfel era antibioticelor. În 1932 Gerhard Domagk (1895 .sistemului nervos.1915).1968) extrage Penicillina în formă pură. întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne. a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. Wilhelm Röntgen. structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA). Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 .1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium. din care biochimistul Howard Florey (1898 .1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 . Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846. Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 . suportul fizic al informaţiei genetice.

medicamentele beta-blocante. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 .1946). dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. hipertensiunea arterială. operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. nivelul ridicat de colesterol). canadianul Wilder Penfield (1891 . În domeniul chirurgiei.1939) şi Walter Dandy (1886 . operaţii în afecţiuni valvulare. sedentarismul.organismului. Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. ca leucemia şi altele. Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia. cele mai multe 109 . obezitatea. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. După ce Charles Sherrington (1857 . în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi. cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker.

duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti. Si în 110 . La începutul secolului al XIX-lea. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata. La o suta de nasteri. Maladiile si infectiile. mizere de trai.controversate. în Occidentul industrializat. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. În ultimul mileniu. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. astazi. În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. în Statele Unite.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. în majoritate cauzate de conditiile improprii.

schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. uneori. Bunaoara. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani. chiar miliarde de oameni. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin.mod cert. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 . Procedând astfel. Mai precis. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti.

lepra.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. circulatia sanguina. acestea au cazut în obscuritate. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). care astazi sunt numite cu un termen generic. anestezia chirurgicala. sifilis. culturile de tesuturi. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. magico-religioase si tratamente. tipurile sanguine. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . Din aceste motive. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. Ca o consecinta generala. variola si alte boli. neconventionale. holera. bacteriile. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. Cu toate acestea. prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. razele X. vaccinul. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi.

Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane. În mod surprinzator. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. O data ce savantii ar fi înteles acestea. în secolele al IX-lea si al Xlea. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. Totusi.adesea forma standard de tratament. au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor.

la vârsta de 23 de ani. elev al lui Titian. însoţite de un text clar. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. În 1543. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. 114 . În Europa Medievală. la numai 29 de ani. în anul 1543. în sapte carti). pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. În timpul studenţiei. Lucrarea. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. a terminat celebra sa operă în şapte volume. considerată o adevărată capodoperă. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. cuprinde numeroase planşe. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. În 1537. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi.în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. La scurt timp după absolvire. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman").

Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). cu radacini în antichitate. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 . Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole.De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. limitata de textele rigide. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. cartea de referinta a lui Harvey. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. de fapt. ortodoxe. Publicata în 1628. difera mult de cele umane.

Procedând astfel. Când o vena se blocheaza. metabolismul si reproducerea. De pilda. schimba multe dintre teoriile acestuia. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. în capitolul opt din cartea sa. digestia. sub aparenta slavirii lui Galen. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. rolul exact al valvelor era incert. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra. Cu toate acestea. pornind de la inima catre artera. Când o artera e blocata. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 . apoi catre vene si întorcându-se la inima.Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). incluzând respiratia. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. Anglia. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale.

în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. Mai mult. Olanda.distruge deasupra lui. deci exista o “circulatie sanguina”. Antoni van Leeuwenhoek. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. reprezentate de Vesalius si Harvey. a descoperit bacteriile si alte 117 . care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale.

care înotau în apa de ploaie. Dupa confirmarea acestora. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. Datorita influentei unui prieten medic olandez.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. cunoscute astazi ca protozoare. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. în 1680. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. Acesta a constatat ca bacilul 118 . Philosophical Transactions. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta.

Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca. În ciuda acestui dispret. bacilul tuberculei. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala.microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari. precum omul. Spre deosebire de Koch. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. care anterior erau expuse la aer. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. era la originea tuberculozei. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. În 1865 Joseph Lister. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. un chirurg englez. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic.

În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. Drept urmare. hepatita. publicate în 1867. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. Rezultatele experimentelor sale. La cea din urma se producea o 120 . cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. au dat nastere chirurgiei antiseptice.extermina microorganismele din aer. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. totusi au devenit curând larg acceptate. este considerata astazi complet eradicata. tetanosul. Vaccinarea Variola. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. febra tifoida. poliomielita. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. meningita. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. gripa.

experimentându-si mai departe noua sa tehnica. a doua. se nascuse în satucul englez Berkeley. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara.forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. mai ales în zona ugerului). Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. lânga Bristol. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. ramas orfan de la cinci ani. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. Prin urmare. Jenner. dar procedura era adesea mortala. o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. deveneau imune la variola umana. 121 . inclusiv pe fiul sau. Pe 1 iulie. el a vaccinat alti opt copii. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. la Londra. dar lucrarea ia fost respinsa. În consecinta. La scurt timp dupa aceea.

un medic american din Jefferson. Cu toate acestea. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. Totusi. moartea era considerata o binecuvântare. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. în cele singur rezultatele. o adevarata tortura fizica. Long.dupa lucrarea lui Jenner. Într-o seara. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. în 1842. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. La începutul anilor 1800. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 . platind tiparirea acestora. un solvent organic. pe post de drog euforizant. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. din urma. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. Georgia. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. Anestezia a schimbat toate acestea. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. chirurgia era o experienta cumplita. dupa cum a remarcat Long. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. nu a simtit nici o durere. Long l-a convins pe James Venable. Pe 30 martie 1842. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. oamenii inhalau eter la petreceri.

Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . sa încerce înlaturarea durerii cu eter. în schimb. Massachusetts. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. În urmatorii patru ani. Cu toate acestea. William Morton. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Lui Long. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. Venable a acceptat. iar eterul l-a facut inconstient. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. Morton. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist.chirurgicale. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. pe 16 octombrie 1846. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Mai târziu.

în forma de para.corpului fara a-l deschide. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. putând stabili operatii adecvate. El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. raze catodice. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. Ca un rezultat. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. care mai târziu s-au numit 124 . Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. tumorile si alte malformatii. pentru a vedea mai bine stralucirea. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. razele catodice spargeau sticla. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes.

a murit. care primise sânge de la o oaie. Bolnavul. în 1668. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. Dar chiar cu câteva secole înainte. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. a îndraznit sa faca unui om o 125 . ci si oasele degetelor. La începutul secolului XX. În ziua de 28 martie 1895.razele X. medical francez al regelui Ludovic XIV. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea. Deşi efectul a fost unul catastrofal. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. Jean Baptiste Denis. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. Jean Baptiste Denis. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668.

a fost mai târziu descoperit. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. Un al patrulea si mai rar tip. În 1900.transfuzie cu sânge de la o oaie. Ca urmare. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie. Culturile de tesuturi În 1907. biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. B si 0. AB. Omul a murit. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. 126 . iar Denis a fost arestat pentru crima.

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

„independent”.C3. 132 . Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. „complet”. Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. individul nu este „întreg”.

~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat. ce trebuie satisfăcute.  De a favoriza vindecarea. Când asistenta preia din funcţiile medicului. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet.  De a asista muribundul.→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii. Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. ~ Obiectivul activităţii: 133 . ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor. cu 14 nevoi fundamentale.

  Pacientul – sănătos sau bolnav. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. Intervenţii Rezultat. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate. ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. forţei. ~ Manifestările de dependenţă. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. ~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . cunoştinţelor.

~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. 135 . sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. Dimensiune sociologică. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. cât şi societăţii. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. în acest mod de a vedea lucrurile. conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. Dimensiune psihologică. O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate. rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. Dimensiune culturală. Dimensiune spirituală.

În anul 1968. dezvoltarea. Neuman. statul. Astfel. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. imaginea corpului. compus din conceptele: interacţiune umană. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. putere. format din conceptele: organizare. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . 2. distinctă de medicină. sistemul personal. Rogers. spaţiul. timpul. sistemul interpersonal. bazat pe trei subsisteme: 1. Orem. rolul şi stressul. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. Johnson. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. luarea deciziilor. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate.Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. alcătuit din conceptele: percepţie. sistemul social. mai ales în nursingul comunitar. comunicare. King. 3. tranziţie. amintim pe cele ale lui Roy. creşterea. şinele. autoritate.

definiţia nursingu-lui. sănătatea şi starea de bine. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". mijloace ale auto îngrijirii. TEORII D. elemente cheie. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. Orem (tema centrala. concepţia despre procesul de îngrijire. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. deficitul de autoîngrijire. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. originea teoriei. concepţia despre om.nilnmgrijire. Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de . De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. pentru a-şi menţine viaţa. aplicabilitatea in practica îngrijirilor.interacţioneaza între ele.

Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). sprijină. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. furnizează. Aceste idei. se găsesc indicatorii 138 . în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). "Un an mai târziu. instruieşte. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). îndrumă.mai mare decât mijloacele de autoîngrijire.

Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează.politici de sănătate . dacă este cazul.globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J. schimbând. a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing. originea teoriei. comportamentele ineficiente. • Ştiinţa "omului unitar".dezvoltare socială şi economică . "Câmpul uman reprezintă mai 139 .furnizarea îngrijirilor de sănătate . elemente cheie. concepţia despre om. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane. Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. Rogers (tema centrala. enunţată de Martha Rogers în anul 1970. definiţia nursingu-lui. concepţia despre procesul de îngrijire. rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . aplicabilitatea in practica îngrijirilor. In acest sens.starea de sănătate M.

joacă etc. descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu". elemente cheie. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". aplicabilitatea in practica îngrijirilor. Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. psihică. şcoală. B. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. loc de muncă. concepţia despre om. O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. transcedentând instantaneu timpul. originea teoriei. de 140 . Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi.mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". El reprezintă un sistem deschis. bogaţilor şi săracilor. concepţia despre procesul de îngrijire. definiţia nursingu-lui. socioculturală. în orice mediu: spital. cât şi celor bolnavi. Neuman (tema centrala. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. domiciliu. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". Cvadridimensionalitatea.

Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor. extrapersonală. Inelul exterior este o linie flexibilă. iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice. prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură. Astfel. intraperso-naîă. ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 .dezvoltare şi spirituală. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. Procesul de nursing. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". cum ai. ondulata. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului.

intervenţii şi evaluare. influenţa factorilor. stabilirea obiectivelor. Conform teoriei sale. reproducere şi perfecţionare.creştere. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. identificarea problemei. 142 . supravieţuire.

să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul.C4. bolnav sau sănătos. cu condiţia ca acesta să aibă tăria. răniţi şi bătrâni. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă . voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă. Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. cât mai curând posibil. mamă adoptivă. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi.nursă = doică. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. 143 ∼ ∼ .

2. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. Să fii înconjurată de probleme. 6. 3. . 8. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. 5. alţii te vor blestema. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. 4. Unii te vor binecuvânta. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. Să fii deseori frustrată. 9.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. 7.

Să vezi viţa începând şi sfârşind. Să râzi mult. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. cât 145 .10. In anul 1988. de curajul lor. în anul 1990. a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4). OMS. Hiroschi Nagajima. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit. 11. directorul general al OMS. 14. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. 12. Să plângi mult. 2. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. normelor europene. oamenilor de a iubi. dr. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. ICN. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. ANA. 13. de a îndura. la Riga. Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare.

Prevenirea şi controlul bolilor endemice. 4. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă. Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. 5. îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil.şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. folosite în gospodărie. inclusiv planificarea familială. 7. 6. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 . Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN). 3. Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială. 8.

de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. să-l asiste în ultimele sale clipe. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. pe participarea populaţiei. b. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. de mediul fizic şi social. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. funcţie de tipul de viaţă. funcţie de caracterul epidemiologic. Henderson – februarie 1991). c. de valorile culturale. 147 . reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. (V. pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa.ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. Restructurarea.

148 . menţinerea. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. culturale sau spirituale ce privesc individul. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. sociale. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. ~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. psihice. ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică.Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. relaţională şi educativă. economice. în funcţie de informaţiile fizice. ~ Protejarea. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire.

indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. Funcţii de natură interdependentă. ~ Anestezie generală. Funcţiile de natură independentă: 149 . 1. 3. reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire. ~ Prima injectare în cazul alergiei. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. Funcţii de natură independentă (autonome). ~ Tehnici specifice blocului operator.~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. 2. Funcţii de natură dependentă (delegate). ~ Primul sondaj la bărbat. Sunt funcţii universale şi constante. Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu.

d. e. Transmite informaţii. Aplică metode de readaptare specifice. c. familia şi/sau anturajul. Planifică. deficienţe fizice. ascultă şi susţine pacientul. b. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. Aplică metode de investigare. b. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. social. d. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. c. boală. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. educativ. Aplică metode de tratament.a. 150 . 3) Funcţii de natură interdependentă: a. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. psihice sau intelectuale. sociale.

Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale.b. d. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. Funcţie de umanizare a tehnicii. ~ Cunoştinţe de informatică. c. f. e. ~ Cunoştinţe de psihologie. Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. ~ Cunoştinţe de economie. 151 . Acţiuni de educaţie pentru sănătate. psihic. Funcţie de psiholog. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. social. Pentru exercitarea funcţiilor.

5. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. c. Funcţie economică Gestionarea serviciului. Funcţie de cercetare 152 . Să acorde îngrijiri directe. Funcţie recuperare. Să educe pacienţii. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. Studenţilor. Aprovizionarea materială. Organizarea timpului. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. 3. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Personalului din subordine. 2. Elevilor.Funcţie îmbolnăvirilor. d. b. 4. Precizarea priorităţilor.

- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. 153 .

reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. Loc de Muncă. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa. pentru următorii 20 de ani. Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie.Strategia Sănătate 21. Procedură sau Intervenţie Medicală. Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. amplificând efectul benefic al acestora. Prieteni ). Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii.

permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Răspunderea personală. 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 . Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului.1. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. de cei care ne conduc. fără discriminare fiecărei persoane. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. 2. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit.

Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. Economică. 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. comunităţilor. 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei.3) discriminare între Cursanţi. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. grupurilor. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. instituţiilor.

Un Partenariat Extins (Familie. Refacerea Energiei de Homeostazie. Loc de Muncă. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Durabilă şi Eficientă. permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. Şcoală. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 . Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. Armonizarea. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor.3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient.

Costurilor acestora. Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 . Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Eficienţi. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Resurselor. 21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European. Familial. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ).

cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. alături de asigurarea unui Confort Material. Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor.3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. Legislaţie şi Activităţi specifice. Directări şi Cocreeri ). asigurarea unui Optim Fizic. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului. Psihic. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. Psihic. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. 159 .

inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Adaptabilitate şi Performanţă. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă. Creativitate. Educative şi Sociale. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor.4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. răspunzând la cerinţele lor psihosociale. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) .

Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. Accesarea. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa.6) Active şi să se Ajute Singure. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 . În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice.

162 . Imunizare şi Strategii de Control. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. socială şi mentală mulţumitoare. 10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării. o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane.Reale.

Şcolile. 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 .Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate.

iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 164 . 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii.Universale. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii.

Cunoştinţe acumulate. Cunoaşterea unui model . afective. − Rolul propriu.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. intelectuale. − Beneficiarul activităţii. CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. − Cunoştinţe profesionale. − Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. − Consecinţele intervenţiilor. sociale.C5. procedee şi metode 165 . SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE. − Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului. 2. − Natura intervenţiilor. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică.

4. − Se aplică individual. − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. analiză. anturajul pacientului.ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară. − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. 3. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. echipa de îngrijire. planificare şi evaluare a îngrijirilor. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . 5. comunitatea. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. interpretare. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie.

~ Calităţi fizice. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 .− Comunicare funcţională – clară. eficace. acceptare. tratament. de respect. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. înţelegere şi empatie. ~ Calităţi profesionale – tehnice. îngrijiri. ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort. vindecare. cotidiană. recuperare. ▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. tratament. îngrijiri. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală.

~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Bună gospodină. ~ Bunăvoinţă. ~ Colegialitate. ~ Conştiinciozitate. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. ~ Comunicativă. ~ Atenţie. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. domenii sau locuri. ~ Fermitate. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor. ~ Altruism. ~ Atitudine principială. 168 . ~ Calm.diferite medii. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. ~ Amabilitate.

Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. Promptitudine în luarea deciziilor. 169 . Ingeniozitate. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Demnitate. Punctualitate. Spirit critic şi autocritic. Iniţiativă. ortostatism prelungit. Stăpânire de sine. Luciditate. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. ~ Mişcări sigure. mobilizarea bolnavilor. Seninătate. Răbdare. Păstrarea secretului profesional. coordonate. Optimism.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. Omenie. Interes pentru noutate. Devotament până la abnegaţie. Spirit de echipă.

~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. practică. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. ~ Însuşirea competenţelor de bază.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. Cultivă spiritul de observaţie. Asigură predarea şi preluarea serviciului. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. elaborează plan de îngrijire. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. Previne infecţiile intraspitaliceşti. ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. o o o o 170 . tehnică. Verifică periodic efectul activităţii prestate. autocontaminarea / autoinfectarea.

care permite intervenţia conştientă.). Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. un proces intelectual. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). bazate pe necesităţi presupuse. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor. de analiză a situaţiei. 171 . ~ Planul de îngrijire. de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. foi de temperatură etc. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize. psihice şi sociale. aplicate sau supravegheate. planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. foi de observaţie.

~ Internare → în stare de urgenţă. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. boală sau deficienţă etc. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire.Independenţa → nevoi fără ajutor. neplanificată. comportament nesănătos. nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. satisfăcute într-un mod acceptabil. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. ~ La solicitarea directă a ajutorului. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. ~ Permite coordonarea îngrijirilor. ~ Permite determinarea nevoile reale. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. 172 . ~ La solicitarea familiei sau anturajului.

173 .

~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. obiceiurile de viaţă. ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. conform obiectivelor propuse. Etapele procesului de îngrijire 1. ~ Elaborează planul de îngrijire. Aplicarea intervenţiilor planificate. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. evaluarea stării bolnavului. 2. Evaluarea tehnicilor aplicate. 174 . 5. 4. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. 3. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire.1.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. voce. mişcări respiratorii. semne de insuficienţă respiratorie. Aparat digestiv: aspectul abdomenului. leziuni. icter. raport inspir / expir. constipaţie. mobilitatea. vărsături. ileus. edem. palparea pulsului periferic. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. zgomote respiratorii anormale. tensiunea arterială. aspect. erupţii cutanate. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. semne de însoţire etc. supleţea. diaree. aspectul urinei. troficitate. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. 180 . Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. puls periferic. mobilitate. semne de insuficienţă cardiacă. hemoragii cutanate etc. Sistem osos: integritate. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. zgomote cardiace. ritmul micţiunilor. alte manifestări. orientarea temporo-spaţială. tuse. frecvenţa respiratorie. meteorism. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. examenul leziunilor. edeme. palpare. durerea. Sistem muscular: tonicitate. forţă musculară.

Reacţii organice. ▪ Lipsă de concentrare. evoluţia manifestărilor. ~ Este un proces mintal activ. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. destindere. ~ Pentru o apreciere corectă. ▪ Discontinuitate. confort. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive.▪ Stare psihosocială: anxietate. depresie. miros. subiectiv. stare de conştienţă. stres. ~ Observarea instrumentală: 181 . infecţii. durere. comunicare. ▪ Superficialitate. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. tact. ▪ Rutină. acceptarea rolului de bolnav etc. ▪ Judecăţi preconcepute. expunere la pericole. ~ Necesită atenţie. grad de autonomie. auz. reacţii medicamentoase etc. accidente. vedere.

Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. 182 . Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. discuţia cu pacientul. dialogul. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. ▪ Monitoare etc.

de tip descriptiv. ▪ Limbaj inteligibil. ▪ Boli psihice etc. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. după ora de vizită. ▪ Respect. ▪ Cultură medicală redusă. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. după somn. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. ▪ Empatie. după alte examene. directe. ▪ Interes manifest. ▪ Întrebări clare. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. ▪ ~ ~ 183 . ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Bolnav timorat. ▪ Revenirea la temă.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. ▪ Hipoacuzie. de clarificare). ▪ Asigurarea unui timp suficient. reformularea conţinutului. ▪ Confort şi intimitate. după plecarea vizitatorilor. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului.

▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. braţelor. intimitatea. trunchiului etc. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. ▪ Aşezarea → nivel egal. contact vizual direct. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. informaţii prealabile. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. confortul.~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. momentul. ochilor. ▪ Nu repetaţi întrebările. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. ▪ Nu se sugerează răspunsul. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. ▪ Se pune o singură întrebare odată. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns.). ▪ ~ 184 .

Pacient cu probleme existente. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. 185 . ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). ~ Se definesc sursele de dificultate. Pacient cu probleme potenţiale. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă.3. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme.

identificarea problemelor de sănătate ale pacientului. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. enunţul diagnosticului de îngrijire. ~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. 186 . ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855).

dificultate. socială. Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. Exprimă o reacţie. diminuare. în virtutea educaţiei şi experienţei lor. o atitudine. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. deficit. tulburări cognitive. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. incapacitate. Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. factori cauzali psihici – sentimente. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. factori 187 . emoţii. culturală sau spirituală. o dificultate a pacientului. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. refuz. o insatisfacţie biologică. psihică.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. 1976).

~ Diagnostic potenţial. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. şomaj. Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie. pensionare. colegiale. experienţa asistentei. cunoaşterea complicaţiilor bolii. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. ~ Diagnostic posibil. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. modificări ale rolului social. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. ~ Imobilizare. dificultăţi de comunicare. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. factori cauzali culturali sau spirituali. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual.cauzali sociali – relaţii familiale. ~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 .

~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă. ~ ~ ~ ~ Depresie. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. Tristeţe. 189 . Insomnie etc.~ în fibre. ~ ~ ~ mari. Plâns. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. Disconfort digestiv etc. 3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. Lipsa de cunoştinţe. informare insuficientă). ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. Fecale dure. ~ Doliu. greu de eliminat. Cefalee.

~ Terminologie medicală 190 . Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. Nu există ~ procesul patologic.~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. ~ Identifică un răspuns uman specific. ~ Ţine cont de problema de sănătate.). ~ Descrie starea pacientului. ~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. ~ Ţine cont de starea pacientului. Rămâne constant.

spre 4. Ţine cont de sursele de dificultate. ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. pe 191 . Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. zile). resursele disponibile. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire. ~ Orientează tratament medical. ~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. Orientează spre intervenţii autonome. specifică pentru descrierea proceselor de boală.~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane.

afective ale pacientului).~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. comportamentul sau acţiunea pacientului. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). luni). acţiuni măsurabile. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. Se elaborează planul de îngrijire. evaluare precisă). intelectuale. P = performanţă (atitudine. comportament aşteptat). ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 . I = implicare (singur sau cu ajutor). ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. O = observabil (comportamente. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice.

▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 . ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor. alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. Evaluarea activităţii asistentei. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate. Orientarea spre îngrijiri individualizate. Promovarea continuităţii îngrijirilor. Analiza surselor şi a posibilităţilor.

Obiective. Intervenţii. Diagnostic de îngrijire.− − − − − Manifestări de dependenţă. Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Evaluare.

Activitate continuă. ▪ Perturbarea somnului. 195 . ▪ Risc de infecţie. ▪ Anxietatea. Competenţe profesionale. ▪ Alterarea comunicării nonverbale. Motivaţia pacientului. ▪ Hipertermie. ▪ Alterarea mucoasei bucale. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. ▪ Hipotermie. ▪ Alterarea eliminării urinare. ▪ Alterarea eliminării intestinale. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. Avantaje aşteptate. ▪ Perturbarea imaginii corporale. ▪ Deficit de volum de lichid. Efecte secundare.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. Complicaţii posibile. 1986. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale. ▪ Alterarea comunicării verbale. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Durere. ▪ Risc de accident. ▪ Intoleranţă la efort. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus.

▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 . Se încearcă soluţii suplimentare. Se defineşte problema. 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare. Se inventariază metodele de rezolvare. Se stabilesc intervenţiile specifice. Se evaluează soluţiile alese.

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. de resursele pacientului şi de experienţa proprie. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. informează. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. încurajează. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat.5. în funcţie de obiectivul ales. 198 . ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale.

▪ Supravegherea funcţiilor vitale. ▪ Asigurarea igienei. 199 . Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor.~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. ▪ Asigurarea confortului. ▪ Toaleta. ▪ Aplicarea tratamentelor. ▪ Eliminarea. ~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. ▪ Hidratarea. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. familiei. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. în timpul şi după intervenţie. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice.

Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. funcţiile vitale etc. ▪ Pedagogică. ▪ Vârsta. 200 . ▪ Resurse materiale. ▪ Gradul de dependenţă. − De respect. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. reacţiile medicamentoase. Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei. Se supraveghează comportamentul. ▪ Timpul avut la dispoziţie. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. − De înţelegere empatică. ▪ Terapie medicamentoasă.

obezitate. pierderi materiale etc. paralizie. Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor. menopauză. Pierderea → unei fiinţe dragi.~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. apropiate. îmbătrânire. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. artrită. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 . Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. a rolului social. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. amputaţii etc. Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic.

Îngrijirea bolnavului după tehnică. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. 6. Aplicarea măsurilor de asepsie. Asigurarea intimităţii. Pregătirea locului. 202 . Adaptarea îngrijirilor la pacient. Respectarea demnităţii pacientului. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. Previne complicaţiile. Pregătirea fizică şi psihică. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. Obţinerea consimţământului. Pregătirea materialelor. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici.

203 . ▪ La diverse intervale de timp. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. ▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat.~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire. Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut. Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. periodic. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată.

~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient.Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 . ~ E = evaluarea procesului de îngrijire. ~ P = plan de îngrijire. ~ I = intervenţii. ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza.

~ Agresivitate. ~ Neacceptare. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate. 7.Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. 205 . ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri.

~ Furie. Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. ~ Diferenţe spirituale. ~ Probleme de identitate. ~ Să asigure integritatea pacientului. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. ~ Boala. 206 . ~ Culpabilitate. ~ Imaginea corporală. ~ Locul de muncă. ~ Îndoială. ~ Să menţină stima de sine. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale. ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Probleme de moralitate. ~ Probleme de încredere. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. ~ Recuperarea. ~ Modul de viaţă.

▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie. ▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. 207 . ▪ Tulburări deja cunoscute. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare. ▪ III – faza de convalescenţă. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. ▪ Personalitatea pacientului. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. ▪ Starea generală.

▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. ▪ Asigură tehnici adecvate. frecvent se manifestă durerea. ~ Apare anxietatea. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire. ~ Scade rezistenţa organismului. singuratici.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. cefalee. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. capacitatea funcţională. precis. ▪ Explică clar. ▪ Furioşi. tulburări digestive etc. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. ▪ Neliniştiţi. nepăsători. ~ Este o fază de şoc. 208 . cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav. ▪ Devin pasivi. tehnicile de îngrijire. vigoarea. ▪ Vinovaţi. ▪ Se interesează de competenţa personalului medical.

▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. ajută să ia decizii.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. sociale sau familiale. ~ În faza acută ajutorul este important. ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. pe simptomele şi tratamentul său. ▪ Încurajează primirea ajutorului. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. cu interes concentrat pe propria persoană. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. 209 . ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială.

Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. 210 . ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. personalitatea pacientului. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. ~ Pregătirea pentru un viitor incert. gradul de invaliditate. agravarea bolii sau moarte. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ▪ Reorganizarea. ▪ Conştientizarea. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament. cu posibilităţi de adaptare la pierdere. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp. ▪ Rezolvarea.

reţinere. ▪ Fără acceptare: excludere.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. tandreţe. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. adeziune. interacţiune. ▪ Încredere. echipa de îngrijire. ▪ Identitate. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. ▪ Siguranţă. ▪ Stimă de sine. intimitate. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. ignorare. prietenie. comunicare. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. apartenenţă. ▪ Recunoştinţă. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. lider. patronaj. aversiune. familie. administrator. comportament distant. neputinţă. subminare. 211 . utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. dirijarea altora. refuz de colaborare. ură. izolare. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. antipatie.

212 .

dezonoare socială. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. jenă. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. ~ Teama este raportată la ceva specific. restricţii de mişcare. incertitudine. singurătate. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. confuzie. ▪ Variaţii de temperatură. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. ▪ Variaţii tensionale. ~ Se asociază cu: neputinţa.8. schimbarea regimului. crize financiare. lipsă de curaj. prieteni. insatisfacţii profesionale. oboseală. insatisfacţia. separare de familie. pericol de moarte. pierderea sănătăţii. afectarea integrităţii organismului. disperare. frig. 213 . ~ Apare în: durere acută. şomaj. privare sexuală. ▪ Polipnee. nesiguranţa. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. ridicol.

percepţia este redusă şi deformată. bolnavul se poate apăra prin educaţie. ▪ Asigură un climat calm.~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. ▪ 214 . empatic. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. ▪ Plâns. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. de securitate. ▪ Transpiraţii. ▪ Agitaţie. ▪ Midriază. ▪ Piele umedă şi rece. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. concentraţia diminuată. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. Când anxietatea este uşoară. amplifică şi deformează informaţiile primite. respectă tăcerile şi plânsul. ▪ Insomnie. cauzele şi factorii declanşatori. În anxietatea intensă scade puterea de analiză.

comunică cât mai des cu pacientul. 215 . să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. evită atingerea pacientului fără acordul lui. indignare. ~ Se manifestă prin iritabilitate. lumină intensă. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. lipsă de cooperare. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. privire urâtă. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. exerciţii respiratorii. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. antipatie. furie verbală sau fizică. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. Informează corect. limbaj obscen.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. ranchiună. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente.

evitarea situaţiei. Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. doliu. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. retragere. tratamentele şi îngrijirile aplicate. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. 216 . Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. frustrare. neputinţei sau stării de dependenţă. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului.~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. ▪ Linişteşte pacientul. datorită unei stări toxice. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. Apare frecvent în starea de disperare.

Recomandă şi susţine un comportament sanogen. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. atingere terapeutică. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. hidratare. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. ~ În caz de migrenă. adaptate nivelului de educaţie. mobilizare etc. igienă. lectură. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. clare. muzică etc. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii.~ Furnizează explicaţii clare. ~ Se dau informaţii simple. cu lumină difuză. mijloacele de diminuare sau accentuare. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. momentul apariţiei. masaj. masaj. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. simple. eliminare. 217 . ~ Se asociază medicaţie analgezică. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie.

pungă cu gheaţă pe cap. comprese reci pe ochi – încă de la primele semne.indirectă. 218 .

~ Asistenta se manifestă cu calm. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. ~ Se subliniază nevoile de igienă. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. înţelegere. odihnă activă. umor. confidenţe. somn. repaus.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. medicaţie. 219 . ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. fără exuberanţă. canalizarea energiilor. educative. menaj. Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. reflectare. care să permită recâştigarea stimei de sine. manichiură. empatie. aspect estetic. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. barbă etc.

şomaj. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. frumuseţea. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. furiei. ▪ Frică. ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. 220 . stare de boală etc. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. neputinţei.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. eşecului. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii. pudorii. durerii. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. sănătatea.

▪ În cazul clismelor. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. ▪ Agitaţie. ▪ Anxietate. depresie. dificultate de asimilare a informaţiei. psihoză. ostilitate. ▪ Reacţii afective – anxietate. hipertiroidie. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. chirurgie facială. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. agresivitate. chirurgia mâinilor. astm. ulcere. negare. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. ▪ Comportament psihic modificat. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . manipulare. ură. apatie. chirurgia organelor genitale. dependenţă. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. ▪ Exagerare. Strigăt. reţinere.~ ~ ~ Plâns.

dezolare. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii. chimioterapie. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. susţinere. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. radioterapie sau alte tratamente. implicit adaptarea la noua situaţie. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. furie. schimbarea funcţiilor corpului etc. Asistenta explorează obiectul fricii. invalidităţii sau stării de boală. anestezie. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. Este o tulburare de gândire. plaga. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. 222 ~ ~ . intervenţie..▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. desfigurare. faţa etc. disperare. Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire.

fiecare tehnică de îngrijire. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. cultură. ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. mod de viaţă etc.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. experienţele anturajului. 223 . ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. eliminarea obiectelor contondente. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. experienţe trecute. durerea. pe înţelesul pacientului. vărsături. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. lipsa de cunoştinţe etc. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. somnolenţă etc.). stare depresivă.

Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. cale de mişcare liberă. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. bare de sprijin). cârjă. pat cu rezemători laterale etc. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. balustrade. cadru metalic. stare de slăbiciune etc. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. îndepărtează obiectele periculoase 224 . hidratarea. evaluează funcţie fizică. confuzie. pardoseală uscată. pantofi potriviţi. ~ Supraveghează alimentaţia. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. sisteme de alarmă. medicaţia. hipotensiune ortostatică. mijloace de imobilizare.~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă.

Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. parchet lustruit. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. cabluri întinse pe jos.~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. iar persoana este supravegheată continuu. folosirea incorectă a ochelarilor. Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. apă prea caldă sau prea rece etc.. mochete de dimensiuni mici. încălţăminte neadecvată (cu toc). La nevoie se menţin încuiate uşile. muşcarea limbii. lumină permanentă (lumină de veghe). aspirarea secreţiilor. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. chibrituri etc. Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. căderile. hipotensiune ortostatică. gresiei udă. 225 .

Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. curiozitate sau repulsie. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. interes sau indiferenţă. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. antrenând singurătatea şi depresia. acceptate sau refuzate. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. educaţie familială. când copiii îşi pierd părinţii. ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. Despărţirea şi doliu: 226 . mai ales în faza terminală. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare.~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. lecţii – discuţii. simpatice sau de milă. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. încredere sau respingere.

▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. partener. absenţa emoţiei în discuţii. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Manifestările variază funcţie de contextul social. Etapele doliului: ▪ Şoc. ▪ Incredibilitate. vină. propria viaţă. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. furie. Pe durata crizei de conştiinţă. ▪ Acceptarea.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. parte din corp. angoasă. prieten. acceptarea stoică a noii situaţii. disperare. sentimentul unui gol. Cu timpul apare detaşarea în comportament. sănătate. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . tristeţe. manifestările publice. o mare tristeţe. Se manifestă prin angoasă. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. ▪ Calmarea. ▪ Luarea la cunoştinţă. rudă apropiată. singurătate. neputinţă. depresie. pacientul resimte durere.

dar evită întărirea negării. insomnie. iritabilitate. ~ 2. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. Faza de negare → refuzul. agresivitate. ▪ Respectă intimitatea. dorinţa de singurătate. previne suicidul şi susţine lupta pacientului. ▪ Face psihoterapie. dezorientarea. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. Faza de revoltă → mânie. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. sentiment de culpabilitate. ostilitate. neputinţa. neacceptare. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). negare. ▪ Previne reacţiile negative. ▪ Participă la durerea bolnavului. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. retragere.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. frică. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. promisiuni de schimbare a 228 .

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

credinţe. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. imobilizare – duc la accentuarea izolării. reclamaţii. Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. imaginaţie → 234 . plagă). personalitate. sociali (relaţii interpersonale.~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. tulburări de comportament. cu anxietate. Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. cu revoltă. interpretare. anumite circumstanţe). experienţe trăite. psihici. ~ Mediul → izolarea. Este o stare psihică. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. deprimare. dezorientări. ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). cu sentiment de culpabilitate. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. vârstă. ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. vinovăţie. religie. sarcinile şi obligaţiile profesionale. cu disperare. aspecte familiale. oboseală. filozofie. privarea senzorială. situaţii familiale.

altul este asasinat (dramă). Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. profitabil. Dragoste. Compasiune. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. Asociată cu anxietate. un om moare în patul său (deces). Neputinţă. Invidie. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). o oroare. Orgoliu. Vină. este inevitabilă. Speranţă. o catastrofă. Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. avantajos. neprofitabil. o tragedie. Dezgust. Furie. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. dezavantajos. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. obiectul dorinţei este considerat rău. 235 . altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. sau numai 3 persoane (accident).

călirea organismului cu mijloace naturale. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. sedentarismul. Băi de soare şi de aer. munci fizice. cultivarea normelor igienice individuale. neglijenţă manifestă. catastrofal. injust. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. ritmică. lipsa de mişcare. inacceptabil. Excese alimentare. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. Piele neîngrijită. Respectarea principiilor 236 . Lipsa de soare. Activitate fizică raţională. Grijă pentru toaletă. Lipsa unei activităţi. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. lipsa igienei individuale. create de imaginaţie. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. dezagreabile. rânduită.

Maximum de confort. drog. frustrare.alimentaţie dezechilibrată. Solicitarea medicului la primele semne de boală. obezitate. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. condiţii igienice complete. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Neglijarea bolilor cronice. drog. lipsa prafului şi a umezelii. Alegerea judicioasă a hainelor. crearea confortului psihic şi fizic. timp liber rău utilizat. renunţarea la fumat. de alimentaţie raţională. respectarea fidelă a prescripţiilor. mediu nepoluat. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. corecte. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. Odihnă insuficientă. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. somn insuficient. abuz de medicamente. amânarea prezentării la medic. autotratamente. tutun. 237 . nerespectarea dietei.

În urma 238 . Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier.Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani.

fracturi timp. ază şi se ~ Se . Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. singură ând . diminuar ea anxietăţi 239 . Colaborează puţin la executarea toaletei.căruia prezintă multiple contuzii. o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. imobilizate în aparat gipsat. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică. ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să.

Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale . Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ). Evaluar ea la 1 săptăm ână. ~ Ronţăi e bombo ane între mese. lactate – particip ând direct. Aliment aţie pasivă. ~ Alimen tare corectă cu protein e. după puterile ei. ~ Nu poate mânca singură . Anorex ie. cereale. Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă. Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin. legume. fructe. 240 . ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i.

~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta. ~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii.~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei. 241 . izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. active. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. Se fac 10 inspiraţii forţate. ~ Capaci tate funcţio nală bună. Ritm respirat or scăzut. fără secreţii . Se fac exerciţii pasive.

~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună. 242 ~ . ~ ţiilor şi tonusul muscul ar. Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii.zarea în aparat gipsat. Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. Evaluar e la 3 zile. Va fi încurajat ă când se simte mai bine. Se asigură o relaţie de ajutor. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare. Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână).

ză al 3 zile. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. Evaluar e săptăm ânală. Jocuri de grup o oboses c. Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri. Preferă prezenţ a prieten ilor. ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). ~ ~ 243 .are a organis mului. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup. Se favorize ază prezenţa prietenil or. emisiuni tv preferate .

~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri. alimentaţie pasivă. Îngrijir i adaptat e 1.~ ~ r şi cărţilor preferate . ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui. Îngrijiri optime colaborar ea cu 2. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. sigure (minime) 0. 3. Îngrijiri certe. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or . Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele).

Colabore ază. Nu suferă nuci un pericol. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale. contract uri etc. Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. Îşi dă seama şi consimţă mântul. cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 . Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale. Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. Nu este expus pericolelo r.). Aspect exterior lezat – neglijat. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa. dar de rutină. bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare.

Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte. bolnavu l poate să-şi exprime nevoile. Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă . Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării . stres. 246 . reacţie de izolare. se simte înţeles şi acceptat . regresie.Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. 8îngrijir ile sunt individu alizate). na complic aţii evitabile . Graţie climatul ui de încreder e. Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului.

247 . Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane.Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă. Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui. Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului. se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii.

Canada 1966. MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie . spital. cât şi în afara spitalului. Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa.asigurată colocvii la fel de regulate bine în .

scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 . Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr.nr. de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful