C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei. Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot. pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing. în paralele cu pregătirea tehnică. istoriei îngrijirilor. zdrobitoare greutate nu o simţim.  „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan. a căror imensă.  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga.  „Există două realităţi. dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 .

„Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. Cavell. Marinescu. să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate. 7 .       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide. „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei. „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe. Mehedinţi. acela a coborât raiul pe pământ” – S. E. „Cine a înălţat munca până la iubire. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. să cunoaştem cele prezente.

În lupta lor de supravieţuire. diferite pe plan calitativ de cele de astăzi. odihnă şi relaxare. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. moarte şi boală. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. oamenii din epoca primitivă au încercat. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. îngrijirea oricărei vătămări. Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. 8 . În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. reducerea pericolului din mediul înconjurător. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare. prevenirea transmiterii unor boli.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. fără succes. necontaminată. asistenţă la naştere.

pierderea vederii. rădăcini etc. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. ci şi ca medicament – remediu. suferinzi sau bătrâni. spasmul muscular. cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire. Pentru a asigura toate acestea.întrajutorare umană.) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. frunze. dar totodată. De atunci şi până astăzi. traumatismul sau naşterea. fructe. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. a fost alături de familiile confruntate cu boala. selectau din natură acele elemente (seminţe. slabi. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. iar femeile. 9 . pierderea auzului.

dar cu puteri supranaturale. de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. CAVALERI. demonii – spiritele rele aduc necazuri. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii. 10 . de unde urmează să fie înlăturate. este explicată prin existenţa duhurilor malefice. Însăşi cauza îmbolnăvirilor. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. PREOŢI. bătrâni).ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. VRACI. boli sau moarte. muţenia. Spiritele bune ajută. încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp. Aşa era explicată apariţia unei paralizii.

cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul. Vindecătorul. şi mai ales să îndepărteze spiritele rele. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. apare vindecătorul. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. Prin proceduri instinctive. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 . În această perioadă. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. Stresul emoţional indus astfel. frica. uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare.  Îndepărtarea spiritelor rele. când se formează primul nucleu al medicini. să dea remedii. Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. pe baza simpatiei. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti.VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie.

cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul. delirul sau şocul. toxice.  Administrarea de băi alternative reci şi calde.  Purtarea amuletelor.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective. fetişelor cu puterii magice. Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure.bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa. crizelor de epilepsie.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii.  Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant. Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap. 12 . Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor.  Când apăreu halucinaţiile.

începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. eliberat de munca brută. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. medicina empirică. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor. Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. Potrivit etnologilor. Sacerdotul. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 . încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. către iatrosofie.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. aflată într-o fază intermediară.

răspândirea bolilor etc.societăţii pentru probleme ca suprapopularea.Hr. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. criminalitatea. arhitect. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. Cert este că prin tradiţii culturale. 2750 (î.  Seth (apărătorul de molime). igienice şi farmaceutice. interpretări astrologice şi magie etc.Hr.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale). considerat ca zeu vindecător. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande. astrolog şi preot-medic (la Memphis). ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii).). ~ Cca. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc. lipsa apei curate. – Imhotep („el vine în pace”) demnitar.  Amon (alungătorul bolilor) etc. prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice.  Osiris (zeu al reînvierii). 14 .

Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate.Ch. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul. pe un papirus datând din sec. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). 15 . şi recopiate. 1550). oftalmologice. Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire. (cca. imobilizarea fracturilor. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi. fracturi – în funcţie de regiunea lezată. fitoterapeutice.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală. parazitare.Hr. diverse operaţii. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist. de cel care l-a descoperit – Ebers. 16 î. scrise în jurul anului 2500 î. multe dintre ele utilizate şi în prezent.d.

16 .Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice.

în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. Champollion. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. Egiptul. Egiptenii executau. considerat de Herodot un dar al Nilului. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. Eufrat şi Tigru. în cadrul comunităţii. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. Astfel.F. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. dar şi 17 . ceramica. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind.

o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. chiar şi servitori şi sclavi. Egiptenii au stabilit. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor. şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. în 1922. credinţele filozofice şi religioase. considerat zeu pe pământ. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). Astfel. de asemenea. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. Egiptul oferă numeroase date. băutură. uneori încrustate în culori strălucitoare. Din aceste picturi. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele.de admiraţie. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. deoarece conţineau hieroglife. permitea celui ce o deţinea. practicile fiind costisitoare. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. 18 . haine. alături de obiceiuri. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon. Cu timpul. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi.

Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. au pus în evidenţă nu numai bolile. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor. Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. de ochi. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. infecţii parazitare.). faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. calus în urma fracturilor. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. Astfel. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. de intestin etc. de cap. arterioscleroză. 19 . Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. ci şi arta bandajării. purgative.

exerciţiul şi relaţiile sexuale.d.. Erau pricepuţi în stomatologie. chirurg. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara. iar după moarte îmbălsămat. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. băutura. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. A fost zeificat ca zeu al medicini. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase.El a fost recunoscut drept arhitect. s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea. deseori obturând dinţii cu aur. CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î. Reguli foarte stricte. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii.Ch). Imhotep (2900-2700 î. Era o 20 . preot în templu. scrib şi magician.Hr. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie.Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului. curăţenia.

Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. nu şi bolile care erau indicate. Această scriere nu conţine nici un element magic. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. Animismul era acceptat. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. servitori.cultură cu sistem propriu de scriere. Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. 21 . S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. scene privind sacrificarea animalelor. purtarea poverilor sau chiar unele care. Treptat. luarea prizonierilor. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. set de legi şi cu o anumită cultură. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile.

a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. guvernată de un conducător divin şi de un regepreot. decât cu bunuri sau servicii.Hr. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. să reducă costul îngrijirilor medicale. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 . Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul.Hr. ca şi Egiptul. Societatea era constituită. după un model aproape feudal. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. clasa mijlocie a negustorilor. Babilonul era în anii 3000 î. Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană. centrul imperiului mesopotamian. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi.).

În afara practicilor mistice. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. care lucra cu mâinile. Se folosea termenul de boală. se ajunge la 23 . Medicul avea o poziţie preferenţială. în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. Tratamentul medical în Babilon era primitiv. iar preoţii erau castraţi (eunuci). Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. avea o poziţie mai puţin apreciată. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea. Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman. în timp ce chirurgul. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. Pentru a se stabili prognosticul bolii. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. constă în incantaţii. era presat de obligaţii grele. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude.crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil.

Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. iar templul lui Solomon să se distrugă.Hr. Se tratau chirurgical plăgi. 605-562 î. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi. se operau tumori. Totodată preotul-medic comunică cu zeul. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. De aceea. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. iar plata se făcea diferenţiat. Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon. ci şi a spiritului. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare. Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”.). nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii.

000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. Decăderea a fost rapidă. Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie). Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. 25 . a fost populat cu semiţi originari din Babilon.Hr. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. mentale şi de natură emoţională. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. cu mici diferenţe. Textele nu conţin şi date medicale. imperiului fiind distrus în 612 î.care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane.

Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513). Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. Darius mută capitala imperiului la Persopolis.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. India plătea 360 talanţi de argint (8. pe care Cirus II (553-528 î.120 kg) şi 100. Vrea să cucerească Grecia.CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene. devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale.Hr. 26 . soldată însă cu un eşec. Darius devine rege al perşilor în 522. dar este învins la Marathon (490). Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486). Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse.000 oi anual. învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron.) i-a constituit într-o naţiune.

Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. descompuneau cadavrele. Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. pământul. pentru a avea dreptul de practică. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. De altfel. Chirurgii. Specifică perioadei 3000-1200 î. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. cultura minotică a dispărut rapid. 27 .Hr. chiar şi referiri la avort. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică.. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa.Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei.

astăzi Israel. conform legendei. tineri şi tinere. palate splendide. va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. de obicei atenieni. unul dintre conducătorii acestui popor. bijuterii. ceramică. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. casele lor aveau băi. 28 . Cretanii erau marinari cunoscuţi. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament. La anumite intervale de timp. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos.După anul 1900. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. zonă învecinată cu Egiptul. au fost chemaţi de Dumnezeu. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. ca să părăsească această regiune politeistă. Abraham. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu.

ca fiu adoptiv. o constituie religia monoteistă.Moise obţine privilegii. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. către ţara promisă. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă. Contribuţia cea mai importantă. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. Multe legi. Plecarea din Egipt. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. cuprinse în Codul Mozaic. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. Oamenii simpli însă. vizau aspectele sociale. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. Deşi a primit educaţie aleasă. după o epidemie serioasă. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. în cele mai bune condiţii. obiceiurile 29 . unică în acea perioadă. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci.

Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. somnul. Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. Astfel. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. principii curative. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. izolarea. reguli privind dieta. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. carantina şi dezinfecţia. 30 . orele de activitate. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. dizenteria. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare.

vocaţia femeilor o constituia 31 . hanuri. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete. respiraţia artificială. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. măslinele erau considerate alimente. Erau renumiţi pentru ospitalitate. evreii aveau case de oaspeţi. îmbolnăvirile mentale.Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. iar ca tratamente circumcizie. sarcină considerată o datorie religioasă. deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. dar şi apoplexia. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei. Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. vinul era considerat aliment. muzicoterapia în bolile mentale. În antichitate. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. hoteluri şi spitale. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. Ca şi în Egipt. păstrarea alimentelor.

dintre care ¼ se refereau la Biblie. Oamenii fug în peşteri. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică. Unul din acestea. aramaică şi greacă. În anul 68 î. Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi.Cântarea cântărilor). istorice şi literar-religioase sau Ketubiim).Hr. Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea . A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 . După aproape 19 secole. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine.. istoria (Judecătorii . manuscrisul lui Isaia. magazii. într-o singură peşteră. literatura de înţelepciune (Iov . În 1974. Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza . doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. ei aveau apeducte. magazine. biblioteci unde manuscrisele se recopiau.Hr. Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale.Estera).moşitul.Deuteronomul). aflat la Universitatea din Jerusalim. bucătării.Maleahi). provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î.

Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. viaţă spirituală deosebită. când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este. cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 . prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. cu un grad mare de empirism.monoteistă. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare.Hr. CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. legi de sănătate publică.

Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere.un calendar excelent. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. în partea centrală a Mexicului. În 1519. CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. în urma săpăturilor arheologice făcute. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. cea mai mare parte a Mexicului. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. cu strălucire. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. iar la ceremonii. de la stepele din nord până în 34 . iar tinerii sacrificaţi. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre. Cu scop medical erau recomandate băile cu abur.

mexicanii conservaseră divinităţile astrale. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. Din trecutul lor de barbari nordici. În 1517 o expediţie. Juan de Grijalva. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. edificiile de piatră şi templele. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră. În anul următor. De fapt. de către aceşti indieni războinici. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. au pierit în această luptă. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică.Guatemala. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. vânători şi războinici. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. cu trei corăbii. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. pornită din Cuba. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. în fruntea a 35 . Respinşi.

el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur.patru corăbii. a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic. CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . primirea indienilor a fost amicală.

Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. politic şi militar incaş. În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ. Bolivia. suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". Limba oficială a imperiului Inca era Quechua. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). Imperiu era împărţit în patru suyu. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador.Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. iar economic se baza pe 37 . Argentina şi Chile. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. Peru. În 1533.

Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. cel mai important dintre aceştia fiind Inti. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 . Zeul Soare. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. numit şi Cinchi Roca. ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua .Qosqo). nici culturile locale pe deplin integrate. natură şi zei era esenţială. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. existenţa lui istorică fiind foarte probabilă. Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor.proprietatea comună a pământului. cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). teritoriile imperiului nefiind uniform loiale. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. Sub conducerea lui Manco Capac. culturi şi oameni. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia.

ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile.diferiţi ca fizic. Se foloseau ca tratament masajul. mod de trai. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. aplicarea ventuzelor. aplicare de cataplasme şi prişniţe. aspiraţia. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. sudaţia. limbaj. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. Paturile se pare că erau individuale. extragerea dinţilor. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. emisiunea de sânge. amputaţia. imobilizarea oaselor etc. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. sutura. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. ridicate de la sol şi protejate de soare. bandajarea. bisturiu din bronz etc.

auzul. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. ama quella (nu fura. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. se testa văzul. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. în plus vânau diverse animale pentru carne. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. Incaşii credeau în reîncarnare. pipăitul. Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). ama llulla. suplimentate uneori de carne (porc de guineea). Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. ceilalţi îşi 40 . se practica hipnoterapia. Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută . la fel ca şi valoarea luminii. ceea ce făcea parte din tratament. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. nu minţii. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. iar în jurul lui participau prietenii. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori.coagularea sângelui ca la egipteni. gustul. verdeţuri şi nuci. blănuri şi pene. laxativ sau purgativ.

Taoismul din sec. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor. Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. VI î. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari.petreceau eternitatea pe pământul rece. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec.Hr. XVII şi care a avut la bază concepţia tao. vieţii sociale şi gândirii omeneşti. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist. proprie fenomenelor naturii. după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India. animismului. inaugurată de Lao-dzî. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe. combina tehnici 41 . CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune.. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive.

De altfel. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. patologiei şi chirurgiei.Hr. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu. fiziologiei. respectul celor vârstnici. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi.) era importantă solidaritatea familială. veneraţia celor ce studiază. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. După Confucius (551-479 î. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. Yu = femeie). Mai târziu. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii. Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei. superstiţii. Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală.

Echilibrul era egal cu sănătatea.principii. 43 . Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. negativă. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. Yang reprezenta forţa musculară. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor.Hr. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. sugarii băieţi. Un obicei de nedorit. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. pentru a nu fi recunoscuţi. la care ulterior s-a renunţat. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. Yin reprezintă forţa feminină. activitatea pozitivă a universului. Prea puţin s-a vorbit de spitale. De frica vechiului rău. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. pasivă. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia.

II e. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală. 2698 î. ascultă. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. ascultaţia. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei. Chang Chung-Ching (sec II e.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale. întreabă şi simte. Acele.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î. în tendoane foloseşti cauterizarea. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. acupunctură.n. palpaţia – priveşte. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. cauterizări.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox. Palparea se referea la puls. masaje. 44 .Hr.) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching. consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte.n. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie.).Hr. din silex la început.Hr. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. ventuze.

variola era cunoscută.. În zilele noastre. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. În secolul al III-lea e. China antică suferise numeroase epidemii de holeră. inflamaţii de orice fel. iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). în China. erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. Era folosit macul (opium). Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. binecunoscută în prezent. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. furuncule. în prevenirea variolei. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit.n. şopârlă păstrate în vin etc. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . Plantele medicinale marine. ulcere. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină. tiroidă. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. era utilizată şi în acele vremuri.

Hr. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului.acuplate..Hr. s-a stabilit pe câmpiile Indiei. introdu-se una în alta. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene.. În jurul anului 2000 î. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. 46 . un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian. Între anii 1000 şi 800 î. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. din fildeş. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente.

Hr. Yoga reprezenta calea. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î. Curăţenia corporală. Doi medici 47 . Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa. Yagur-Veda. Regele Ashoka (269-237 î.. iar cenuşa aruncată în Gange. o serie de animale nu erau consumate – vaca. În jurul anului 552 î.Hr. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical.) în limba indiană din care se trage sanscrita. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. într-o anume zi stabilită de astrologi. Cele 4 cărţi Rig-Veda.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte.Hr. pregătirile şi băile erau practici dese. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. maimuţa etc.) a construit numeroase spitale pentru pelerini.

bisturiu. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare. forceps. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. grefe de piele. seringi. Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. Se amputau membre.n. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. să ştie să facă şi să cureţe patul. să se priceapă să îngrijească orice pacient. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. catetere). Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. scalp. rinoplastii. 121 de instrumente chirurgicale (ace. să frece şi să maseze membrele. să se distingă prin puritate. plante medicinale. – a descris boli. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere.renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. proceduri chirurgicale. să dea dovadă de bunătate. Odată cu descrierea acestei metode. Învăţământul medical era foarte bine 48 . să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. Totodată se făceau şi operaţii plastice. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. foarfeci.

Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. aveau efecte importante pe plan somatic. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. aruncarea copiilor în Gange. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. cea mitologică. tuberculoza. Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice. transmiterea malariei prin ţânţari. moral şi social. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. Dar multe obiceiuri. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. vizând mai ales femeile. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut.organizat. au fost păstrate. închiderea fetelor.

le ofereau oamenilor atât ritualuri. medicină. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti. cu zei creatori. Lumea mitologiei greceşti este complexă. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi. dar şi a 50 . intrigi şi zei care intervin în permanenţă. cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. înainte de toate. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. filozofie). Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. în pofida scepticismului unor gânditori. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. însă rămân. cât şi istorie. războaie. biologie. sunt adesea meschini sau răzbunători. plină de monştri.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. personificări ale forţelor universului. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă.

cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". a încetat să se mai practice. de care a fost legată. probabil înainte de anul 700 î.Hr. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . se aseamănă cu Grecia de astăzi. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. şi atribuite lui Homer. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. când a fost declarat unica religie a imperiului. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876). prin prezenţa a numeroase insule. ambele scrise în greaca veche. ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană.

Ei pregăteau artişti istorici. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. cât şi al celei militare. şi care reprezenta simbolul medicinii. atât al medicinii civile. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. filozofi sau chiar soldaţi.desăvârşiţi. Exista un Panteon de zei şi zeiţe. La 30 de ani. bărbaţii trebuiau să se însoare. oratori. Astăzi 52 . Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. facultăţile estetice şi mintea. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii. pe care populaţia îi venera. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană.

semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. sau se făcea comunicare directă prin spirit. cu excepţia lunilor de iarnă. prin vise sau unele semne. Tălmăcirea era făcută în temple. consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). când Apollon lipsea. Oracolul din Delphi. apoi o data pe luna. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). În 53 . în luarea unor decizii importante. şi în cele din urmă. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia. de mai multe ori. preoteselor. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. La început. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. Grecii credeau în zei şi de aceea. loc oracular cu mult înainte de Apollo. În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap).

ca si zeul care o inspira. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. În această atmosferă neştiinţifică. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Ei căutau şi doreau perfecţiunea. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. poezie. i se făcea un masaj. Pythia.general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi. şi trecerea la baze ştiinţifice. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. senina. Pe momentele figurate. ştiinţe naturale şi medicină. adânc 54 . În cazurile mai grave. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. Pythia este calma. se purifica prin îmbăiere. profetiza în cripta templului. pacientul sacrifica un animal. inspirată de Apollon. S-a vorbit despre "delirul pythic". apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. concentrata. astronomie. băi de ape minerale. La sosire. chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. Aici a fost construit un templu ce avea teatru. istorie. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. sală de gimnastică. matematică.

a murit la Larissa către anul 370 î. unde îşi va sfârşi zilele. Hipocrate. Hippocrate a contribuit . Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită. considerat părintele medicinii. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale. În jurul anului 420 î. unde fondează o şcoală pentru viitori medici. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. Hippocrate.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism. Cel mai vestit medic al Greciei antice. Heraclide. dobândind o solidă reputaţie ca practician. Tracia. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice.cufundată în mitologie. se întoarce la Cos. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său..Hr. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. Din cele peste 55 . sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î.Hr.în limitele posibilităţilor din vremea sa . Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant.Hr.

Hipocrate a subliniat rolul aerului. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. regimul alimentar. În lucrarea asupra epilepsiei. rolul solului. În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale. Hipocrate a înţeles rolul climei. în care discută influenţa unor factori ca vârsta. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc.probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. în "Prognostic. un medic. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului. În capitolul "Aerul. A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos . Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute". când apare bacteriologia şi imunologia. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. numită "Boala sfântă" (lat. modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate.70 de lucrări care i se atribuie . prin observarea unui număr mare de cazuri. după care. modul de viaţă şi sanitaţia.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

MARCELLA Sf. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. In acest palat Sf. Foarte active in sec. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat.lor. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. IV şi V. Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. pînă în Galia şi Irlanda. Cînd au constatat că n-au 62 . SF.Hr. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. creştine. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. aproximativ prin anii 4oo î. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. condus de 01YMPIA. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice.

în semn de respect. Sf.După acest asediu. cu toate acestea. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. de asemenea.Paula a fost. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 . Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat. După o mărturisire publică a păcatului ei. la înmormîntarea sa au participat sute de romani. In scrierile sale. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană.Hr.un discipol al Marcellei. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. instruită şi bogată. ea a fugit la o biserică din apropiere. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. Şf.PAULA Sf.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei.găsit nimic altceva decît o clădire goală. SF. A murit cam pe la 399 şi se spune că. ea a fost nefericită în prima căsătorie. a construit primul spital public din Roma. unde a murit. Văduvă. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. a divorţat şi s-a recăsfltorit.

învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. Brigida. bărbaţi şi femei. Scholastica (sora geamănă a Sf. Nurse monahii renumite c Sf. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. între 50-300 d. a fost creată atunci. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli.Hr. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor. In această perioadă (aprox. s-au înfiinţat primele spitale.prin ele tinerii. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. care există şi astăzi. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. de asemenea. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. îngrijind bolnavii. ordinele monarhice. frăţia PARABOLANI. plasate în afara 64 . Aceste spitale. ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. Sf.

trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii. suprimată de bisericile occidentale. n-a putut fi totuşi stinsă. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). există şi azi La sfîrsitul sec. Cruciadele care au măturat nordul Europei. Hotelul Dieu a fost construit în 542. 'Mişcarea femeilor diaconi. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. Cavalerii.pereţilor mănăstirii. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI. Ioan a fost un astfel de ordin. XVI. Din această cauză. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. cel mai mare spital medieval. aşa cum o cunoaştem astăzi. curajului şi credinţei 65 . a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză.Acea cruce urma să fie folosită. iar hotelul Dieu din Paris în 650. iar simbolurile înţelepciuni puterii. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. Spitalul Santo Spirito din Roma. mai târziu. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. . când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. sub sutană purtau armuri. organizaţi într-un ordin de nursing. Peste secole. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim.

Misericordia(1244). Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). Belgia (1184). embleme şi scuturi. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor.apăreau pe nasturi. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce. Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. au dat un nou impuls educaţiei. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. Beguinii din Flandra. În timpul Renaţterii.XVI) şi de Reformă. XIV pînă 1a sfârşitul sec. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. consultând bibliografia. fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. 66 .

Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. Roiul lor era în limitele căminului. orele erau lungi. Plata era mică. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. ordinele religioase erau dizolvate.Reforma. nu era una dorită. Mănăstirile erau închise. Biserica protestantă. 67 . femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. apărut în Germania în 1517. care apăra libertatea religiei şi gîndirii. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică.prostituate şi beţive. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. nu acordă multă libertate femeilor.un grup ce cuprindea deţinute. munca era istovitoare.

regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. Erau organizate diferite grupuri de nursing. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria. Vincent de Paul şi. Primind ajutor. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. In Anglia. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi.. în 1633. sfaturi şi încurajare din partea Sf. In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. Surorile de Caritate. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. Aceste grupuri ofereau bani. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. cei săraci sufereau cel mai mult. mizerie şi groază. Vincent de Paul. In 164o Sf. de ex. In 1521 Cortez a 68 . pe care serveau ca vîslaşi. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. Refeorma socială era inevitabilă. Sf. fiind înfieraţi. ciumă. INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă..Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete.

In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. oameni remarcabili ai medicinei 69 . nebuni. bolnâvi. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. a fost construit în 1524 în Mexico City. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor. Se puneau bazele colegiilor misionare. de-a lungul râului Sf. a fosr început în 1751 în Philadelphia. nursele şi profesorii noii ţări. Spitalul Concepţia Imaculata. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse. Primul spital de pe continentul american. În Europa. Jeanne Mance. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti.de pe acest continent. bătrîni. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. la îndemnul lui Benjamin Franklin. care au devenit medicii. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord.

• Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării. Ftiederike. • Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. Cu ajutorul primei sale soţii. Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. prin Olanda şi Anglia. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. În timpul unui tur de colectare a fondutilor. Profund impresionat de ei. • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. Germania.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale. • Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. familia Fliedner i-a urmat 70 . • William Harvey (1578-1657). Theodore Fliedner (1800-1864). pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836.

un grup laic. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 .exemplu şi pentru. a fost recrutata prima diaconeasă. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. a a flat că unul din copiii ei murise. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth.. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. S-a dezvoltat un curs de nursing. care includea şi prelegeri ţinute da medici. după ce a dat naştere unui copil prematur. fiica unui medic. care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. Caroline Bertheau. sprijinind activităţile diaconeselor. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. Pe cînd era departe de casă. cam la aceeaşi dată. numite adesea Surorile Fry. În Anglia. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie. Au fost urmate de Surorile milosteniei.

72 .

Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică.Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. Florenţa. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. i s-a permis să intre acolo. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. deşi în spitalele englezeşti nu 73 . ea era cultivată. Italia. Ea dorea să devină nursă. dar în a doua jumătate a sec. voiajată şi instruită. Deoarece era o instituţie religioasă. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. Florence Nightingale avea alte idei. XVIII. sub auspiciile bisericii. ca a doua fiică a unei familii bogate. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. Născută la 12 mai 1820.

Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . ea a fost numită şefa acestei instituţii. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth.avea acces. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. S-a scris mult despre boala ei. încât ea a fost recunoscută mai târziu. Totuşi familia dezaproba activitatea ei. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. care i-a acordat ordinul Meritul. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale.cu sănătatea distrusă. care era atunci secretar de război. în mare măsură o nevroză. corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. de către regina Angliei. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". cît şi de către medici. În cele din urmă. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. Florence Nightingale. 74 . în 1907. ea era consultată atît de către reformatori. pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". mulţi sugarând că era.

În multe alte modalitaţi. să dea examene orale preliminare. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. nu făcînd curăţenie. salubritate. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing.Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. • Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. despre nursing şi educaţia de nursing. • Profesorii vor fi plătiţi. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. sănătate şi statistici de sănătate şi. în special. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. că nursele 75 . care vor trebui să frecventeze cursurile. • Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică.

iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. Crucea Roşie 76 .trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". programele de nursing au înflorit. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia. Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". Societatea de Cruce Roşie. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. Sediul central este dislocat la Geneva. educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente.

La 4 iulie 1876. orfani. prizionieri. adăposturi. ambulanţe. sinistraţi. văduve de război. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva. bucătării de campanie. de secetele din Moldova. săraci. colonii de vară. tabere. Activă în războiul de independenţă. în primul şi al doilea război mondial. de cutremurele din 1940 şi 1977. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. ceainării. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. organizaţia a reuşit de fiecare dată. ICN (CIN) . Prin munca a zeci de generaţii. spitale. Cantine. Refugiaţi. răniţi. prezentă alături de cei în nevoie . să aline durerea celor loviţi de soartă. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. bolnavi. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război.

fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES.trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul.reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre. cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. Viziunea ANR . Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei. Misiunea ANR . • Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997. Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 .

• Informatii transmise prin revista. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. judetean. • Oportunitati de a participa la comitete. • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. 79 . national. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. grupuri de lucru. • Influenta: influentarea politicilor.• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. workshopuri. seminarii si conferinte anuale internationale. • Comunicare cu alti profesionisti. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. organizatii profesionale din tara si din afara.

este unica asociatie profesionala de gen din Romania. Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 . Din 1995. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare.Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. ANR. organizatie apolitica. non guvernamentala si non profit.

a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale. mese rotunde. cum este cel de etica. programe de educatie continua.o Informatii. Dezvoltarea filialelor. o Grupuri de Interes Profesional. simpozioane. Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile. Desfasurarea unor proiecte. Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. • • • • Comitete si Forumuri. de exemplu. 81 .

cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor.Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic. . inclusiv resursele sociale.Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate. psihologic si socio-cultural.Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: . 82 .

• Actioneze cu competenta in orice situatie. spirituale si culturale. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. modificat cand este nevoie si 83 . coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. • Adune. • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat. recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana. nursa trebuie sa urmareasca vindecarea. dorintele. asteptarile si drepturile sale. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale. nevoile. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare.

84 .pastrat ca document.

~ Animism – formă primitivă a religiei. propovăduind renunţarea la orice plăceri. al cărei zeu suprem era Brahma. privitor la arianism. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. şi atribuită lui Buddha. ~ Arian – Care ţine de arianism. formă de spiritualizare. Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. V-VI î. Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. apei etc. plantelor. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. Adept al arianismului.DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet.). ~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 . când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii.Hr. ape etc.

~ Hinduism . având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. fiica sau după o altă versiune. care se referă la această populaţie. simboliza pacea şi comerţul. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. leac.Religie răspândită în India. ~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. aparenţa înşelătoare. care. remediu. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. medicament. 86 .plăcerile vieţii. Religie răspândită mai ales în India. iluziile care constituie lumea. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. oraş din Phocis. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. Religia cea mai răspândită în India. Ceva care aparţine populaţiei maya. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes. medicaţie. ~ Delphi. aleatorie a realităţii. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. înconjurat de doi şerpi. socotit în Antichitate drept centrul universului. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul. soţia lui Asclepius. în antichitatea greco-romană.

~ Peregrina . hrană. infirmiere = asistente medicale. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. ~ Nursing – îngrijire. precum şi mijloacele de diagnosticare. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale. ~ Moxa – procedeu terapeutic. A cutreiera lumea.. hrănire. remediu contra tuturor relelor.tratament. refacerii ţesuturilor etc. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. soluţie salvatoare în orice situaţie. 87 . chimice şi biologice ale vieţii. structurile şi funcţiile organismului. ~ Nurse – surori. variantă a acupuncturii.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. tratare şi prevenire a lor. alimentare. activitate. ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. a face un peregrinaj. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. care. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice. sunt arse lent (moxibustie). ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. după înfigerea în piele. A călători.

88 .

Comuna primitiva. dispensare.1. practici magice. Bolile grave reprezentau. spitale şi sanatorii. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. ca totdeauna. o problemă serioasă. DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. policlinici. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. remedii eficace însă nu existau. Ordinul Asistenţilor Medicali). Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 .C2. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1.

repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. Astfel. Eficiente erau îngrijirea rănilor. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi. se improvizau dansuri. Aceste civilizaţii în esenţă continentale . două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 . Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat. procedee folosite deja în epoca de piatră.forţelor supranaturale. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. se foloseau formule oculte sau talismane. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor.

O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. considerat părintele medicinii moderne. i se va tăia mâna.poruncind legile sale lui Hammourabi. Începând din secolul al VI-lea a. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. 1. dacă comite o greşeală.Ch. vindecătorii rurali. practici magice.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. medici militari romani.medicina capătă trăsături ştiinţifice. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi.Ch. La vechii greci. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice.) centrul cultural devine oraşul Alexandria. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos. 2 sikle dacă e vorba de un sclav. .2. la început. dacă este vorba de un stăpân. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti. din contra. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. aceasta probabil la începutul erei faraonice. apă. zeul artei medicale era Apollo. pământ şi aer) . Galenus din 91 . Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap.

arta este lungă. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. ocazia fugitivă. În mileniul de dinainte de Hristos. Într-adevăr. Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . o societate democratică şi individualistă. valabile şi în zilele noastre. căldură. experienţa nesigură. şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. judecata grea".Pergamon . Ninive.grec de origine . tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. calor.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. Babilon. În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială. Theba. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". Atena) . Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi. dolor). umflătură şi durere (rubor. Cartagina. Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. Antiohia. tumor. aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. Alexandria. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă.

"Jur pe Apollo medic. elaborat cu aprox. de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. 500 de ani înainte de Hristos.prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti. nici nu voi da la nici o femeie contraceptive.unde trăiau Pericle şi Philias. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. mă voi duce pentru a ajuta 93 . în epoca cea mai strălucită a Greciei antice .care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. acest jurământ şi această angajare scrisă. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei. de a împărţi cu el subzistenţa. Asklepios. În câteva case unde trebuie să intru. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala. Acest text. Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. de a comunica preceptele generale. greutăţile şi nevoile dacă e necesar. Sofocle şi Euripide . dar la nici un altul.

Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 . orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. după temperamentul său. le voi ţine sub tăcere. Să observe ceea ce i se permite. Lucrurile care. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. Cât despre ţinuta sa. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. va deveni obositor. Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. altfel el ar părea arogant şi dur. aceasta va fi a unui om raţional. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. lucru de care trebuie să se ferească. evitând tot ceea ce este corupător.bolnavii.

va fi sclavul adevărului. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele. El trebuie să fie îmbrăcat în alb. să vorbească încet. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". discret. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. cu faţă calmă". puternic. Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. fără pretenţii. amabil. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. ura sau orgoliul. fără gesturi. viguros. cast. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. rezervat. În ziua primirii. va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. frumos. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. dar în interesul reputaţiei 95 . bogaţi şi săraci.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. vesel când este ocazia. să poarte părul scurt şi unghii tăiate.

". Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă". orice companie nepotrivită. spune stăpânul. stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi. 96 .în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia. Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. "Vei evita. în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară.de unde vine explicaţia despre existenţa. Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor. nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui.sale şi pentru a salva demnitatea artei. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale . pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege.

Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . totdeauna gata. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii. spirit deschis. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. nepurtând pică la nimeni. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. atent la nevoile bolnavilor. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. să dozeze medicaţia. devotat bolnavilor. inteligenţă. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. viguros. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. puritatea moravurilor şi a corpului. experţi în arta de a prepara hrana. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul.

a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . Astfel. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". de arta sa. de prieten sau duşman. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru. de frumuseţea sa. Într-adevăr. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. compasiunea.Thaoista. bucuria renunţării. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. de bogăţia sa. de inteligenţa sa. prin intermediul Imperiului Roman. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. Creştinilor captivi în exil. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. de calitatea sa de chinez sau de barbar.

al XII-lea după Hristos. medic. Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. prietenul şi duşmanul. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. nu va fi uşuratic. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. filozof şi talmudist eminent.practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. bunul şi răul. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. infatuat. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. Moise Maimonide. ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec.

Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. Îndepărtează de mine. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină. o Dumnezeule. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. fă ca eu sa fiu moderat în totul. medici laici. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor.)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. călugări ortodocşi si catolici. voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele".: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae. 1. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei.mea. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. Dă-mi forţa. AlRazi (secolul al X-lea p.3. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti.Ch. Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. ideea că eu vreau totul. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. 100 . Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane.

nu e decât ruina sufletului". medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. tot în Italia. ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic".T. Saint–Vincent . Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. În secolul al XII-lea. de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze . o va aduce 101 . deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie.ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina.Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea.

Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. autorităţile construiesc mai multe spitale. astrologie. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. stagnează. dar şi de etica şi psihologie.bolnavului. Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele. îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". care se ocupa de alchimie. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. Din acest motiv în Germania. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. Forţate de împrejurări. sau mai degrabă lui Dumnezeu. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". dar paralel cu aceasta. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. în mijlocul secolului al 102 .

era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate. de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale. în Spitalul St. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. în general. prima şcoala pentru surori medicale. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu.XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. Thomas. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. 103 . Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. Războaiele. au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea.

şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate.La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. Îngrijirea bolnavilor in sec. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie. băieşi. iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. moment crucial în istoria medicinii. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale. bărbierichirurgi. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. considerate până atunci intangibile. Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei. călugări. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 . moaşe.

cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus). recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. către sfârşitul secolului al XVIII-lea.lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 .1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. medic englez. asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 .1541). în Italia. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. Thomas Sydenham (1624 . În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei.1675) vasele de la baza creierului. lăsată la dispoziţia bărbierilor. în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 . Marcello Malpighi (1628 . face descrieri clinice amănunţite ale malariei.1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 . considerată până atunci o meserie şi nu o artă. medic şi alchimist în Elveţia. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei.1689).1553). În Italia. prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 . în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui.

1902).1799) infirmă teoria generaţiei spontane. În jurul anului 1819. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec. în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare.1804). în Franţa. personalităţii reprezentative. Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare.(1729 . ale lui Emil 106 . XIX si pana in prezent. asupra ţesuturilor pun bazele istologiei.1826) introduce stetoscopul. René Laennec (1781 . În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice. marile epidemii.1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. în Franţa. prima şcoală pentru moaşe. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 . Asistenta publică. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală.

1878) asupra funcţionării glandei tiroide.1912).von Behring (1854 . 1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 . în Rusia. în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică. ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 . obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 .1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 . cu privire la reflexele condiţionate. Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte.1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei. Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 .1936). Pornind de la aceste descoperiri.

Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846. Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă. descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor. Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 . iniţiindu-se astfel era antibioticelor.1915). în Germania.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium.sistemului nervos. din care biochimistul Howard Florey (1898 . (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne. structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA).1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 . În 1932 Gerhard Domagk (1895 .1968) extrage Penicillina în formă pură. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 . întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. suportul fizic al informaţiei genetice. Wilhelm Röntgen.

1939) şi Walter Dandy (1886 . nivelul ridicat de colesterol). hipertensiunea arterială. obezitatea. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 . dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. După ce Charles Sherrington (1857 . ca leucemia şi altele. operaţii în afecţiuni valvulare. Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia. cele mai multe 109 . în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi. cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker. transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. canadianul Wilder Penfield (1891 . În domeniul chirurgiei.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale. sedentarismul. medicamentele beta-blocante.1946).organismului.

La o suta de nasteri. Si în 110 . astazi. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat. în Occidentul industrializat. mizere de trai. În ultimul mileniu. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. în Statele Unite. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani.controversate. duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti. Maladiile si infectiile. La începutul secolului al XIX-lea.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. în majoritate cauzate de conditiile improprii. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala.

sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. Mai precis. chiar miliarde de oameni. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. Bunaoara. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. uneori. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 .mod cert. Procedând astfel. Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani.

care astazi sunt numite cu un termen generic. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. tipurile sanguine. lepra. magico-religioase si tratamente. vaccinul. razele X. prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. Din aceste motive. culturile de tesuturi.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. variola si alte boli. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . sifilis. neconventionale. Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. acestea au cazut în obscuritate. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. Cu toate acestea. Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. anestezia chirurgicala. holera. circulatia sanguina. Ca o consecinta generala. bacteriile.

în secolele al IX-lea si al Xlea. Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. O data ce savantii ar fi înteles acestea.adesea forma standard de tratament. Totusi. În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea. au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. În mod surprinzator. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane.

cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman"). Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale.în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. considerată o adevărată capodoperă. La scurt timp după absolvire. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal. elev al lui Titian. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi. însoţite de un text clar. 114 . În 1543. la vârsta de 23 de ani. în anul 1543. Lucrarea. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. cuprinde numeroase planşe. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. a terminat celebra sa operă în şapte volume. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. În 1537. În timpul studenţiei. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. În Europa Medievală. în sapte carti). la numai 29 de ani. Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre.

cu radacini în antichitate. Publicata în 1628. Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. cartea de referinta a lui Harvey. difera mult de cele umane. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole.De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?). de fapt. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. ortodoxe. limitata de textele rigide. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 .

ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. pornind de la inima catre artera. Cu toate acestea. schimba multe dintre teoriile acestuia. Când o vena se blocheaza. Procedând astfel. apoi catre vene si întorcându-se la inima. Anglia. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. metabolismul si reproducerea. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 .Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. De pilda. Când o artera e blocata. rolul exact al valvelor era incert. în capitolul opt din cartea sa. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. digestia. sub aparenta slavirii lui Galen. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care. incluzând respiratia.

Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. a descoperit bacteriile si alte 117 . Antoni van Leeuwenhoek. care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte. Olanda. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie.distruge deasupra lui. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. deci exista o “circulatie sanguina”. reprezentate de Vesalius si Harvey. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. Mai mult. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli.

Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. cunoscute astazi ca protozoare. Datorita influentei unui prieten medic olandez. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. care înotau în apa de ploaie. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. Philosophical Transactions. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. Dupa confirmarea acestora. Acesta a constatat ca bacilul 118 . el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. în 1680. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta.

microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. un chirurg englez. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. era la originea tuberculozei. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate. Spre deosebire de Koch. El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. bacilul tuberculei. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. precum omul. În 1865 Joseph Lister. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. În ciuda acestui dispret. care anterior erau expuse la aer. Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari.

este considerata astazi complet eradicata. totusi au devenit curând larg acceptate. publicate în 1867. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. Rezultatele experimentelor sale. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. tetanosul. au dat nastere chirurgiei antiseptice. La cea din urma se producea o 120 .extermina microorganismele din aer. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. Vaccinarea Variola. În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. poliomielita. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. Drept urmare. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. meningita. hepatita. gripa. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze. febra tifoida.

121 . Jenner. dar lucrarea ia fost respinsa. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. Prin urmare. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. deveneau imune la variola umana. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana. La scurt timp dupa aceea. mai ales în zona ugerului). lânga Bristol. el a vaccinat alti opt copii. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. În consecinta. variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. ramas orfan de la cinci ani. a doua. Pe 1 iulie. o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. dar procedura era adesea mortala.forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. la Londra. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. se nascuse în satucul englez Berkeley. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. inclusiv pe fiul sau.

Totusi. oamenii inhalau eter la petreceri. Georgia. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. Pe 30 martie 1842. Long. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. un medic american din Jefferson. Anestezia a schimbat toate acestea. Long l-a convins pe James Venable. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. Într-o seara. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. în cele singur rezultatele. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. în 1842. chirurgia era o experienta cumplita. moartea era considerata o binecuvântare. La începutul anilor 1800. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute. platind tiparirea acestora. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 . nu a simtit nici o durere. Cu toate acestea. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. dupa cum a remarcat Long. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. o adevarata tortura fizica. din urma. un solvent organic.dupa lucrarea lui Jenner. pe post de drog euforizant.

Venable a acceptat. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson.chirurgicale. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. pe 16 octombrie 1846. în schimb. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . iar eterul l-a facut inconstient. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Morton. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Lui Long. Mai târziu. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. William Morton. sa încerce înlaturarea durerii cu eter. Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. Massachusetts. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. În urmatorii patru ani. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. Cu toate acestea.

Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. Ca un rezultat. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. putând stabili operatii adecvate. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. care mai târziu s-au numit 124 . producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. în forma de para. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. pentru a vedea mai bine stralucirea. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. tumorile si alte malformatii.corpului fara a-l deschide. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. raze catodice. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. razele catodice spargeau sticla. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes.

S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. Bolnavul. Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. Jean Baptiste Denis. La începutul secolului XX. Dar chiar cu câteva secole înainte. în 1668. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte.razele X. medical francez al regelui Ludovic XIV. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668. În ziua de 28 martie 1895. ci si oasele degetelor. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. a îndraznit sa faca unui om o 125 . care primise sânge de la o oaie. Deşi efectul a fost unul catastrofal. Jean Baptiste Denis. a murit. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea.

Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. AB. Omul a murit. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. a fost mai târziu descoperit. B si 0. Un al patrulea si mai rar tip. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930. iar Denis a fost arestat pentru crima. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie. Ca urmare.transfuzie cu sânge de la o oaie. În 1900. Culturile de tesuturi În 1907. biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. 126 .

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. „independent”. PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V. 132 . un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. individul nu este „întreg”. Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte. „complet”. Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea.C3.

~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. ~ Obiectivul activităţii: 133 . ce trebuie satisfăcute. cu 14 nevoi fundamentale. cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane.→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii.  De a favoriza vindecarea. Când asistenta preia din funcţiile medicului. Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor. Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet.  De a asista muribundul.

~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului. ~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. Intervenţii Rezultat. forţei. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. ~ Manifestările de dependenţă.  Pacientul – sănătos sau bolnav. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. cunoştinţelor. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului.

sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. 135 . O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate.~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. Dimensiune psihologică. Dimensiune sociologică. Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. Dimensiune spirituală. rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. în acest mod de a vedea lucrurile. Dimensiune culturală. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. cât şi societăţii.

cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. luarea deciziilor. amintim pe cele ale lui Roy. putere. sistemul personal. sistemul interpersonal.Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. tranziţie. comunicare. bazat pe trei subsisteme: 1. Orem. distinctă de medicină. alcătuit din conceptele: percepţie. format din conceptele: organizare. rolul şi stressul. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. Rogers. imaginea corpului. 2. Johnson. spaţiul. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . compus din conceptele: interacţiune umană. autoritate. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. timpul. În anul 1968. dezvoltarea. statul. creşterea. King. Neuman. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate. Astfel. şinele. mai ales în nursingul comunitar. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. sistemul social. 3.

mijloace ale auto îngrijirii. * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de . sănătatea şi starea de bine. Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . elemente cheie. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. concepţia despre om.interacţioneaza între ele. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. originea teoriei. deficitul de autoîngrijire. acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985.nilnmgrijire. De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. pentru a-şi menţine viaţa. definiţia nursingu-lui. concepţia despre procesul de îngrijire. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". TEORII D. Orem (tema centrala.

mai mare decât mijloacele de autoîngrijire. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". Aceste idei. sprijină. îndrumă. s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). se găsesc indicatorii 138 . cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. "Un an mai târziu. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. instruieşte. Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. furnizează.

rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării.dezvoltare socială şi economică . concepţia despre om.furnizarea îngrijirilor de sănătate . Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează. comportamentele ineficiente. "Câmpul uman reprezintă mai 139 . Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. originea teoriei. definiţia nursingu-lui. Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: . concepţia despre procesul de îngrijire. a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing.starea de sănătate M. dacă este cazul. • Ştiinţa "omului unitar". schimbând. In acest sens. Rogers (tema centrala.politici de sănătate .globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J. elemente cheie. enunţată de Martha Rogers în anul 1970. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane.

"atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate".mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". loc de muncă. concepţia despre procesul de îngrijire. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. transcedentând instantaneu timpul. domiciliu. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică. şcoală. psihică. B. socioculturală. joacă etc. cât şi celor bolnavi. elemente cheie. Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. Cvadridimensionalitatea. descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu". concepţia despre om. Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. definiţia nursingu-lui. de 140 . în orice mediu: spital. originea teoriei. bogaţilor şi săracilor. Neuman (tema centrala. În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". El reprezintă un sistem deschis.

ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice. Inelul exterior este o linie flexibilă. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 . prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. cum ai. Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor. Astfel. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. Procesul de nursing. ondulata. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant. Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. extrapersonală. intraperso-naîă.dezvoltare şi spirituală. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice.

reproducere şi perfecţionare. identificarea problemei. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire. În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. 142 . Conform teoriei sale. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. stabilirea obiectivelor.creştere. supravieţuire. intervenţii şi evaluare. influenţa factorilor.

să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. răniţi şi bătrâni.C4.nursă = doică. cât mai curând posibil. Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul. 143 ∼ ∼ . cu condiţia ca acesta să aibă tăria. bolnav sau sănătos. Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. mamă adoptivă. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă . voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă.

Să fii deseori frustrată. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. . 5. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. alţii te vor blestema.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. Să fii înconjurată de probleme. 6. 3. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină. 9. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. 4. 2. 7. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. Unii te vor binecuvânta. 8. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN.

Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. In anul 1988. Hiroschi Nagajima. 12. a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4).10. normelor europene. dr. de a îndura. ICN. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. Să plângi mult. ANA. Să râzi mult. OMS. 13. 2. directorul general al OMS. 11. Să vezi viţa începând şi sfârşind. 14. de curajul lor. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit. cât 145 . Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. în anul 1990. oamenilor de a iubi. la Riga. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale.

7. folosite în gospodărie. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). Prevenirea şi controlul bolilor endemice. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. 8. Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. inclusiv planificarea familială. Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 . Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. 6. 3. 4. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială. 5. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN). îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil.şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă.

pe participarea populaţiei.ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. să-l asiste în ultimele sale clipe. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. (V. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. 147 . pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. funcţie de caracterul epidemiologic. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. voinţa sau cunoştinţele necesare. b. de valorile culturale. Restructurarea. Henderson – februarie 1991). c. de mediul fizic şi social. funcţie de tipul de viaţă. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale.

~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. 148 . ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. menţinerea. relaţională şi educativă. psihice. ~ Stabilirea procesului de îngrijire. ~ Protejarea. culturale sau spirituale ce privesc individul. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. în funcţie de informaţiile fizice. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. ~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire.Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. sociale. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. economice.

~ Prima injectare în cazul alergiei. Funcţii de natură independentă (autonome). 3. indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. 2. Funcţii de natură dependentă (delegate). ~ Anestezie generală.~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. Sunt funcţii universale şi constante. Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. ~ Tehnici specifice blocului operator. reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire. 1. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. Funcţiile de natură independentă: 149 . Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. ~ Primul sondaj la bărbat. Funcţii de natură interdependentă.

Aplică metode de tratament. d. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. social. e. familia şi/sau anturajul. sociale. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. psihice sau intelectuale. c. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. boală. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. b. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. b. ascultă şi susţine pacientul. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. 150 . d. c.a. deficienţe fizice. Aplică metode de readaptare specifice. Transmite informaţii. Aplică metode de investigare. educativ. Planifică.

Funcţie de psiholog. e. 151 . Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică. ~ Cunoştinţe de informatică. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. social. f. ~ Cunoştinţe de psihologie. Pentru exercitarea funcţiilor. c. Acţiuni de cercetare şi învăţământ.b. Acţiuni de educaţie pentru sănătate. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. ~ Cunoştinţe de economie. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. d. Funcţie de umanizare a tehnicii. psihic. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii.

Personalului din subordine. 3. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. Funcţie de cercetare 152 . Aprovizionarea materială. Precizarea priorităţilor. Elevilor.Funcţie îmbolnăvirilor. Să acorde îngrijiri directe. Funcţie recuperare. Funcţie economică Gestionarea serviciului. b. 4. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. c. Studenţilor. d. Organizarea timpului. Să educe pacienţii. 5. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. 2.

153 .- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare.

Strategia Sănătate 21. Prieteni ). reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. pentru următorii 20 de ani. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. amplificând efectul benefic al acestora. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . Procedură sau Intervenţie Medicală. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. Loc de Muncă. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor.

3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. 2. fără discriminare fiecărei persoane. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 . de cei care ne conduc. permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. Răspunderea personală.1.

Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. comunităţilor. grupurilor.3) discriminare între Cursanţi. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. Economică. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . instituţiilor.

permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. Un Partenariat Extins (Familie. Armonizarea. Şcoală. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Durabilă şi Eficientă. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor.3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Loc de Muncă. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 . Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Refacerea Energiei de Homeostazie. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor.

21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ). Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Resurselor. Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European.Costurilor acestora. Familial. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 . Eficienţi.

159 . acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. alături de asigurarea unui Confort Material. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. Legislaţie şi Activităţi specifice. Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. Psihic. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie.3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări. asigurarea unui Optim Fizic. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. Psihic. Directări şi Cocreeri ). cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ).

Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) . inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. Creativitate. Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei. Adaptabilitate şi Performanţă. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. Educative şi Sociale. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor.4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. răspunzând la cerinţele lor psihosociale.

Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice.6) Active şi să se Ajute Singure. În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa. Accesarea. concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 .

10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării.Reale. o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale. socială şi mentală mulţumitoare. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. Imunizare şi Strategii de Control. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori. 162 . Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie.

Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil. Şcolile. Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 . 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine.

iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare.Universale. 18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii. 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. 164 .

− Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. − Beneficiarul activităţii. procedee şi metode 165 . CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. − Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. 2.C5. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE. Cunoştinţe acumulate. intelectuale. sociale. − Natura intervenţiilor. − Consecinţele intervenţiilor. − Rolul propriu. − Cunoştinţe profesionale. afective. Cunoaşterea unui model .

secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. 3. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei. Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară. 4. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. echipa de îngrijire.ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. analiză. 5. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. interpretare. comunitatea. − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. anturajul pacientului. − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . − Se aplică individual. planificare şi evaluare a îngrijirilor.

acceptare. îngrijiri. tratament. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală. eficace. ~ Calităţi profesionale – tehnice. îngrijiri. cotidiană. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor. vindecare. de respect. tratament. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 . ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort. recuperare.− Comunicare funcţională – clară. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. ▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. ~ Calităţi fizice. înţelegere şi empatie. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor.

~ Conştiinciozitate. ~ Atenţie. 168 . ~ Altruism. ~ Fermitate. ~ Bună gospodină. ~ Atitudine principială. ~ Colegialitate. ~ Amabilitate. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor.diferite medii. domenii sau locuri. ~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Calm. Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. ~ Bunăvoinţă. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. ~ Comunicativă. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională.

Ingeniozitate. Punctualitate. Spirit critic şi autocritic. Optimism. Interes pentru noutate. Stăpânire de sine. Omenie. Iniţiativă. Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. Devotament până la abnegaţie. 169 . mobilizarea bolnavilor. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Seninătate.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. Demnitate. ortostatism prelungit. ~ Mişcări sigure. Răbdare. Luciditate. Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. Promptitudine în luarea deciziilor. coordonate. Păstrarea secretului profesional. Spirit de echipă.

tehnică. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. Asigură predarea şi preluarea serviciului.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. o o o o 170 . Cultivă spiritul de observaţie. ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. ~ Însuşirea competenţelor de bază. elaborează plan de îngrijire. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. Previne infecţiile intraspitaliceşti. autocontaminarea / autoinfectarea. Verifică periodic efectul activităţii prestate. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. practică.

aplicate sau supravegheate. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. psihice şi sociale. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. foi de temperatură etc. foi de observaţie. ~ Planul de îngrijire. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. 171 . de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice. Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. de analiză a situaţiei. bazate pe necesităţi presupuse. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire. un proces intelectual. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. care permite intervenţia conştientă.).

Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. boală sau deficienţă etc. ~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Permite determinarea nevoile reale. nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. satisfăcute într-un mod acceptabil. ~ La solicitarea familiei sau anturajului.Independenţa → nevoi fără ajutor. 172 . comportament nesănătos. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. neplanificată. ~ Internare → în stare de urgenţă. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor. ~ Permite coordonarea îngrijirilor. ~ La solicitarea directă a ajutorului.

173 .

~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor. ~ Elaborează planul de îngrijire. 2. Evaluarea tehnicilor aplicate.1. conform obiectivelor propuse. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire. obiceiurile de viaţă. 4. evaluarea stării bolnavului. 3. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. 5. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. 174 . ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse. Aplicarea intervenţiilor planificate. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. Etapele procesului de îngrijire 1. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

icter. orientarea temporo-spaţială. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. raport inspir / expir. aspectul urinei. 180 . leziuni. alte manifestări. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. tuse. durerea. vărsături. Sistem muscular: tonicitate. edeme. supleţea. edem. palpare. mobilitate. Sistem osos: integritate. puls periferic. zgomote respiratorii anormale. diaree. semne de însoţire etc. mişcări respiratorii. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. hemoragii cutanate etc. aspect. palparea pulsului periferic. mobilitatea. forţă musculară. examenul leziunilor. frecvenţa respiratorie. troficitate. Aparat digestiv: aspectul abdomenului. semne de insuficienţă respiratorie.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. ritmul micţiunilor. semne de insuficienţă cardiacă. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. zgomote cardiace. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. erupţii cutanate. constipaţie. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. tensiunea arterială. voce. meteorism. ileus.

auz. Reacţii organice. ▪ Rutină. acceptarea rolului de bolnav etc. vedere. reacţii medicamentoase etc. accidente. ~ Necesită atenţie. subiectiv. ▪ Judecăţi preconcepute. ▪ Superficialitate. destindere. stres. ~ Este un proces mintal activ. comunicare. ▪ Discontinuitate. stare de conştienţă. depresie. infecţii. durere. tact. evoluţia manifestărilor. expunere la pericole. confort. grad de autonomie. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive. ~ Pentru o apreciere corectă. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. miros. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. ~ Observarea instrumentală: 181 .▪ Stare psihosocială: anxietate. ▪ Lipsă de concentrare. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă.

Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. discuţia cu pacientul. dialogul. Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. 182 . ▪ Monitoare etc. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie.

▪ Revenirea la temă. ▪ Boli psihice etc. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. ▪ Hipoacuzie. ▪ Bolnav timorat. după ora de vizită. ▪ Cultură medicală redusă. ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Întrebări clare. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. ▪ Confort şi intimitate. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. ▪ Limbaj inteligibil. reformularea conţinutului. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. ▪ Asigurarea unui timp suficient. ▪ Interes manifest. după alte examene. ▪ ~ ~ 183 . ▪ Respect. de clarificare). ▪ Empatie. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. după plecarea vizitatorilor.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. după somn. de tip descriptiv. directe. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului.

▪ Aşezarea → nivel egal. ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. ▪ Nu se sugerează răspunsul. contact vizual direct. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. confortul. ▪ ~ 184 . informaţii prealabile. ▪ Se pune o singură întrebare odată. ▪ Nu repetaţi întrebările. ochilor.~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. momentul.). intimitatea. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. trunchiului etc. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. braţelor.

Pacient cu probleme potenţiale. ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. 185 .3. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. Pacient cu probleme existente.

~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855). enunţul diagnosticului de îngrijire. identificarea problemelor de sănătate ale pacientului.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. 186 . ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor.

Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. incapacitate.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. psihică. diminuare. Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. emoţii. deficit. culturală sau spirituală. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. factori 187 . socială. Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. factori cauzali psihici – sentimente. o insatisfacţie biologică. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. refuz. în virtutea educaţiei şi experienţei lor. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. dificultate. Exprimă o reacţie. tulburări cognitive. o atitudine. 1976). o dificultate a pacientului.

Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie.cauzali sociali – relaţii familiale. ~ Diagnostic posibil. modificări ale rolului social. colegiale. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. experienţa asistentei. ~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 . Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. dificultăţi de comunicare. factori cauzali culturali sau spirituali. ~ Imobilizare. şomaj. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. ~ Diagnostic potenţial. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. pensionare. cunoaşterea complicaţiilor bolii.

~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. Insomnie etc. ~ ~ ~ mari. greu de eliminat. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. ~ Doliu. Fecale dure. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă. Plâns. 189 . Disconfort digestiv etc. ~ ~ ~ ~ Depresie. 3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. Tristeţe.~ în fibre. Lipsa de cunoştinţe. informare insuficientă). ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. Cefalee.

~ Descrie starea pacientului. ~ Ţine cont de starea pacientului. Rămâne constant. ~ Ţine cont de problema de sănătate. ~ Identifică un răspuns uman specific. Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical.~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. ~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului.). Nu există ~ procesul patologic. ~ Terminologie medicală 190 . indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă.

starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. Orientează spre intervenţii autonome. spre 4. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. specifică pentru descrierea proceselor de boală. resursele disponibile. Ţine cont de sursele de dificultate. pe 191 . Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire.~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. ~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. zile). Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. ~ Orientează tratament medical.

evaluare precisă). Se elaborează planul de îngrijire. luni). acţiuni măsurabile. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient). O = observabil (comportamente. rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate.~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. afective ale pacientului). intelectuale. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. comportamentul sau acţiunea pacientului. ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. comportament aşteptat). I = implicare (singur sau cu ajutor). P = performanţă (atitudine. ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 .

Analiza surselor şi a posibilităţilor. Evaluarea activităţii asistentei. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 . Orientarea spre îngrijiri individualizate.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. Promovarea continuităţii îngrijirilor.

Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Diagnostic de îngrijire. Intervenţii. Evaluare. Obiective.− − − − − Manifestări de dependenţă.

1986. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ▪ Alterarea eliminării intestinale. Motivaţia pacientului. Avantaje aşteptate. Efecte secundare. Activitate continuă. ▪ Alterarea comunicării nonverbale. ▪ Hipertermie. ▪ Alterarea mucoasei bucale. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. ▪ Intoleranţă la efort. ▪ Durere. ▪ Hipotermie. ▪ Anxietatea. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale. ▪ Perturbarea somnului. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Alterarea eliminării urinare. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. ▪ Alterarea comunicării verbale. ▪ Perturbarea imaginii corporale. ▪ Risc de accident. Complicaţii posibile. 195 . ▪ Deficit de volum de lichid.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. ▪ Risc de infecţie. Competenţe profesionale. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces.

Se încearcă soluţii suplimentare. Se stabilesc intervenţiile specifice. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 . 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare. Se defineşte problema.▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. Se evaluează soluţiile alese. Se inventariază metodele de rezolvare.

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

5. informează. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. 198 . în funcţie de obiectivul ales. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. încurajează. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. de resursele pacientului şi de experienţa proprie.

~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. 199 . Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. ▪ Eliminarea. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. ▪ Toaleta. familiei. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. ▪ Asigurarea confortului. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice. ▪ Hidratarea. ▪ Aplicarea tratamentelor. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale.~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. ▪ Asigurarea igienei. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. în timpul şi după intervenţie.

▪ Pedagogică. Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. 200 . − De înţelegere empatică. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. ▪ Vârsta. funcţiile vitale etc. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. Se supraveghează comportamentul. Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. ▪ Gradul de dependenţă. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. ▪ Timpul avut la dispoziţie. reacţiile medicamentoase. ▪ Resurse materiale. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă. ▪ Terapie medicamentoasă. − De respect. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei.

amputaţii etc. artrită. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. obezitate. Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 . Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. îmbătrânire. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor.~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. paralizie. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. a rolului social. menopauză. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. Pierderea → unei fiinţe dragi. pierderi materiale etc. Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic. Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. apropiate.

Respectarea demnităţii pacientului. 6. Îngrijirea bolnavului după tehnică. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici. Aplicarea măsurilor de asepsie. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. Pregătirea fizică şi psihică. Asigurarea intimităţii. Pregătirea locului. Adaptarea îngrijirilor la pacient. 202 . Previne complicaţiile.Etapele de desfăşurare a tehnicilor. Pregătirea materialelor. Obţinerea consimţământului.

▪ La diverse intervale de timp. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire. periodic. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei.~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat. ▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. 203 . Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire.

Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 . ~ I = intervenţii. ~ E = evaluarea procesului de îngrijire. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ P = plan de îngrijire.Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza.

7. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate. ~ Neacceptare. ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri. 205 .Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. ~ Agresivitate. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor.

~ Să menţină stima de sine. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. ~ Imaginea corporală. ~ Probleme de identitate. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale. ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Culpabilitate. ~ Modul de viaţă. ~ Recuperarea. ~ Probleme de moralitate. ~ Boala. ~ Probleme de încredere.~ Furie. ~ Îndoială. ~ Diferenţe spirituale. ~ Să asigure integritatea pacientului. Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. 206 . ~ Locul de muncă. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare.

207 . Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. ▪ Tulburări deja cunoscute. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. ▪ Personalitatea pacientului. ▪ Starea generală.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie. ▪ III – faza de convalescenţă. ▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. ▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii.

tulburări digestive etc. ▪ Vinovaţi. precis. ▪ Explică clar. ▪ Devin pasivi. ~ Este o fază de şoc. tehnicile de îngrijire. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. ▪ Neliniştiţi. vigoarea. ~ Apare anxietatea. ▪ Se interesează de competenţa personalului medical. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. frecvent se manifestă durerea. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. ▪ Furioşi. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. cefalee. nepăsători. 208 . ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire. ~ Scade rezistenţa organismului. singuratici. ▪ Asigură tehnici adecvate. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. capacitatea funcţională.

▪ Încurajează primirea ajutorului. 209 . pe simptomele şi tratamentul său. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. cu interes concentrat pe propria persoană. ajută să ia decizii. sociale sau familiale. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. ~ În faza acută ajutorul este important. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială.

~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. agravarea bolii sau moarte. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. 210 . ~ Pregătirea pentru un viitor incert. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ▪ Rezolvarea. ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament. ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. cu posibilităţi de adaptare la pierdere. ▪ Conştientizarea. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. personalitatea pacientului.Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. ▪ Reorganizarea. gradul de invaliditate.

~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. ▪ Stimă de sine. reţinere. ▪ Fără acceptare: excludere. ură. interacţiune. prietenie. comunicare. 211 . ▪ Încredere. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. intimitate. ▪ Recunoştinţă. ▪ Identitate. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. aversiune. lider. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. dirijarea altora. antipatie. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. neputinţă. administrator. ▪ Siguranţă. apartenenţă. comportament distant. patronaj. adeziune. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. refuz de colaborare. familie. subminare. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. echipa de îngrijire.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. tandreţe. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. ignorare. izolare.

212 .

dezonoare socială. ▪ Variaţii de temperatură. lipsă de curaj. pierderea sănătăţii. nesiguranţa. schimbarea regimului. oboseală. ▪ Variaţii tensionale. 213 . separare de familie. insatisfacţii profesionale. ~ Se asociază cu: neputinţa. incertitudine. privare sexuală. ~ Apare în: durere acută. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice.8. ~ Teama este raportată la ceva specific. ▪ Polipnee. disperare. insatisfacţia. jenă. confuzie. crize financiare. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. frig. prieteni. afectarea integrităţii organismului. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. şomaj. ridicol. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. pericol de moarte. restricţii de mişcare. singurătate.

concentraţia diminuată. În anxietatea intensă scade puterea de analiză. percepţia este redusă şi deformată. de securitate. cauzele şi factorii declanşatori. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. empatic. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. ▪ Transpiraţii. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. ▪ Piele umedă şi rece. ▪ Plâns. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. ▪ Asigură un climat calm. amplifică şi deformează informaţiile primite. ▪ Midriază. Când anxietatea este uşoară. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile.~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. respectă tăcerile şi plânsul. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. bolnavul se poate apăra prin educaţie. ▪ Insomnie. ▪ 214 . ▪ Agitaţie.

lumină intensă. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. exerciţii respiratorii. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. Informează corect. limbaj obscen. lipsă de cooperare. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. 215 . Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. evită atingerea pacientului fără acordul lui. antipatie. Învaţă pacientul tehnici de relaxare. furie verbală sau fizică. privire urâtă. indignare. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. ~ Se manifestă prin iritabilitate. comunică cât mai des cu pacientul. ranchiună. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. Răspunde direct şi clar la toate întrebările.

retragere. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. datorită unei stări toxice. tratamentele şi îngrijirile aplicate.~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. ▪ Linişteşte pacientul. Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. neputinţei sau stării de dependenţă. 216 . ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. Apare frecvent în starea de disperare. frustrare. evitarea situaţiei. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. doliu.

intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. atingere terapeutică.~ Furnizează explicaţii clare. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. adaptate nivelului de educaţie. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. clare. masaj. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. masaj. lectură. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. 217 . exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. hidratare. mijloacele de diminuare sau accentuare. eliminare. muzică etc. ~ Se asociază medicaţie analgezică. simple. ~ Se dau informaţii simple. igienă. ~ În caz de migrenă. mobilizare etc. cu lumină difuză. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. Recomandă şi susţine un comportament sanogen. momentul apariţiei. ~ Se asigură un mediu de siguranţă.

218 .indirectă. pungă cu gheaţă pe cap. comprese reci pe ochi – încă de la primele semne.

odihnă activă. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. ~ Asistenta se manifestă cu calm. umor. care să permită recâştigarea stimei de sine. somn. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. empatie. fără exuberanţă. Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. menaj. canalizarea energiilor. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. confidenţe. reflectare. barbă etc. aspect estetic. ~ Se subliniază nevoile de igienă. educative. manichiură. medicaţie. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. 219 . înţelegere. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. repaus.

~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. ▪ Frică. durerii. şomaj.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. 220 . pudorii. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. sănătatea. furiei. frumuseţea. neputinţei.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. eşecului. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. stare de boală etc. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală.

negare. ură. ▪ Exagerare. ostilitate. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . hipertiroidie. chirurgie facială. ▪ Comportament psihic modificat. psihoză. manipulare. apatie.~ ~ ~ Plâns. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. ▪ Agitaţie. depresie. chirurgia organelor genitale. Strigăt. astm. ▪ În cazul clismelor. chirurgia mâinilor. ▪ Anxietate. dependenţă. ▪ Reacţii afective – anxietate. dificultate de asimilare a informaţiei. agresivitate. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament. ulcere. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. reţinere.

furie. Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. 222 ~ ~ . implicit adaptarea la noua situaţie. radioterapie sau alte tratamente. anestezie. schimbarea funcţiilor corpului etc. disperare. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. desfigurare.. dezolare. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. chimioterapie. susţinere. faţa etc. intervenţie. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. Asistenta explorează obiectul fricii. plaga. invalidităţii sau stării de boală.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. Este o tulburare de gândire.

~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. cultură. eliminarea obiectelor contondente. vărsături. lipsa de cunoştinţe etc. somnolenţă etc. durerea. stare depresivă. 223 . ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. pe înţelesul pacientului. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. experienţele anturajului. experienţe trecute. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. fiecare tehnică de îngrijire. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă.). ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. mod de viaţă etc.

~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. pat cu rezemători laterale etc. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. îndepărtează obiectele periculoase 224 . hipotensiune ortostatică. evaluează funcţie fizică. Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. pardoseală uscată. balustrade. confuzie. pantofi potriviţi.~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. sisteme de alarmă. ~ Supraveghează alimentaţia. cale de mişcare liberă. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. mijloace de imobilizare. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. medicaţia. bare de sprijin). cadru metalic. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. hidratarea. stare de slăbiciune etc. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. cârjă.

Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului.. lumină permanentă (lumină de veghe). iar persoana este supravegheată continuu. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. gresiei udă. încălţăminte neadecvată (cu toc). muşcarea limbii. căderile. hipotensiune ortostatică.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. parchet lustruit. Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. folosirea incorectă a ochelarilor. mochete de dimensiuni mici. Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. cabluri întinse pe jos. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. La nevoie se menţin încuiate uşile. 225 .~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice. În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. aspirarea secreţiilor. apă prea caldă sau prea rece etc. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. chibrituri etc.

simpatice sau de milă. educaţie familială. Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale.~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. mai ales în faza terminală. acceptate sau refuzate. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. Despărţirea şi doliu: 226 . când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. antrenând singurătatea şi depresia. lecţii – discuţii. când copiii îşi pierd părinţii. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. încredere sau respingere. curiozitate sau repulsie. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. interes sau indiferenţă. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată.

angoasă. ▪ Incredibilitate. depresie. acceptarea stoică a noii situaţii. absenţa emoţiei în discuţii. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. ▪ Calmarea. sănătate. furie. Manifestările variază funcţie de contextul social. Cu timpul apare detaşarea în comportament.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. neputinţă. disperare. vină. singurătate. o mare tristeţe. sentimentul unui gol. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. manifestările publice. propria viaţă. partener. tristeţe. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. Pe durata crizei de conştiinţă. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . Se manifestă prin angoasă. Etapele doliului: ▪ Şoc. ▪ Luarea la cunoştinţă. ▪ Acceptarea. parte din corp. pacientul resimte durere. rudă apropiată. prieten.

Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). frică. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. ▪ Face psihoterapie. negare. previne suicidul şi susţine lupta pacientului. ~ 2. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. iritabilitate. ostilitate. agresivitate. Faza de revoltă → mânie. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. ▪ Respectă intimitatea. neputinţa. promisiuni de schimbare a 228 . chiar dacă ea este disperată sau descurajată. dar evită întărirea negării. sentiment de culpabilitate. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. neacceptare. ▪ Participă la durerea bolnavului. ▪ Previne reacţiile negative. Faza de negare → refuzul. insomnie. dezorientarea.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. retragere. dorinţa de singurătate.

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

sociali (relaţii interpersonale. ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere.~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. privarea senzorială. Este o stare psihică. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). filozofie. cu disperare. Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. dezorientări. interpretare. credinţe. cu sentiment de culpabilitate. personalitate. situaţii familiale. anumite circumstanţe). cu anxietate. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. deprimare. tulburări de comportament. experienţe trăite. oboseală. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. imaginaţie → 234 . Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. aspecte familiale. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. cu revoltă. ~ Mediul → izolarea. sarcinile şi obligaţiile profesionale. psihici. vinovăţie. plagă). vârstă. religie. imobilizare – duc la accentuarea izolării. reclamaţii.

Orgoliu. Dezgust. dezavantajos. Asociată cu anxietate. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. o oroare. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. sau numai 3 persoane (accident). o catastrofă. Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. Dragoste. Speranţă. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). avantajos. Compasiune. neprofitabil. Invidie. Neputinţă. Furie. este inevitabilă. 235 . profitabil. obiectul dorinţei este considerat rău.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. Vină. altul este asasinat (dramă). o tragedie. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). un om moare în patul său (deces).

cultivarea normelor igienice individuale. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. Lipsa de soare. Respectarea principiilor 236 . neglijenţă manifestă. Lipsa unei activităţi. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. injust. munci fizice.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. Piele neîngrijită. Excese alimentare. Băi de soare şi de aer. create de imaginaţie. călirea organismului cu mijloace naturale. Grijă pentru toaletă. catastrofal. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. lipsa de mişcare. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. inacceptabil. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. rânduită. ritmică. lipsa igienei individuale. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. Activitate fizică raţională. dezagreabile. sedentarismul.

tutun. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. drog. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. crearea confortului psihic şi fizic. timp liber rău utilizat. obezitate.alimentaţie dezechilibrată. de alimentaţie raţională. autotratamente. frustrare. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. Alegerea judicioasă a hainelor. corecte. mediu nepoluat. Solicitarea medicului la primele semne de boală. Maximum de confort. Odihnă insuficientă. drog. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. nerespectarea dietei. Neglijarea bolilor cronice. lipsa prafului şi a umezelii. renunţarea la fumat. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. 237 . în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. abuz de medicamente. respectarea fidelă a prescripţiilor. somn insuficient. condiţii igienice complete. amânarea prezentării la medic.

Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier.Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani. În urma 238 .

Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. diminuar ea anxietăţi 239 . Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. ază şi se ~ Se . Colaborează puţin la executarea toaletei. ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să. fracturi timp. singură ând . o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult.căruia prezintă multiple contuzii. imobilizate în aparat gipsat. asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă.

240 . Evaluar ea la 1 săptăm ână. Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ). după puterile ei. ~ Nu poate mânca singură . Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici. fructe.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă. legume. Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin. ~ Ronţăi e bombo ane între mese. Anorex ie. cereale. ~ Alimen tare corectă cu protein e. Aliment aţie pasivă. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i. Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale . lactate – particip ând direct.

izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. Se fac 10 inspiraţii forţate. ~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta. Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei. Se fac exerciţii pasive. Ritm respirat or scăzut. ~ Capaci tate funcţio nală bună. fără secreţii . 241 .~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. active. ~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii.

~ ţiilor şi tonusul muscul ar. Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. 242 ~ . Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână). Evaluar e la 3 zile. Va fi încurajat ă când se simte mai bine. Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii. Se asigură o relaţie de ajutor.zarea în aparat gipsat. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare. ~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună.

Jocuri de grup o oboses c.are a organis mului. ză al 3 zile. Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri. Se favorize ază prezenţa prietenil or. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup. Preferă prezenţ a prieten ilor. ~ ~ 243 . ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). emisiuni tv preferate . ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. Evaluar e săptăm ânală.

Îngrijiri optime colaborar ea cu 2.~ ~ r şi cărţilor preferate . Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. sigure (minime) 0. Îngrijir i adaptat e 1. Îngrijiri certe. ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or . alimentaţie pasivă. 3. ~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri.

Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. Colabore ază. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. contract uri etc. Nu suferă nuci un pericol. Îşi dă seama şi consimţă mântul. Aspect exterior lezat – neglijat. Nu este expus pericolelo r. cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 . Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale.). Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. dar de rutină. bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare. Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale.

8îngrijir ile sunt individu alizate). 246 . Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte. Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării .Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. Graţie climatul ui de încreder e. bolnavu l poate să-şi exprime nevoile. Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă . se simte înţeles şi acceptat . reacţie de izolare. na complic aţii evitabile . regresie. stres. Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului.

Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane. 247 . Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului. se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii.Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire. Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r. Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui.

Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. cât şi în afara spitalului. spital. Canada 1966. MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie .asigurată colocvii la fel de regulate bine în .

scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 . Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr. de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr.nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful