ED.

SANTO SABINA GRADINITA VESELIEI GHERLA

SOCIALIZAREA COPIILOR DIN PERSPECTIVA EDUCATIEI TIMPURII

Cresterea si educarea copiilor este cea mai sensibila bucurie a vietii.De buna lor crestere, educare si cultivare depinde viitorul umanitatii.Copiii sunt unici si ritmul acumularilor, transformarilor si evolutiei lor este diferit. Locul potrivit pentru educarea copilului este gradinita.Aici el intra intr-un mediu protector si stimulativ un loc in care muzica, artele plastice, natura, literatura, miscarea, dialogheaza intre ele si implica si copilul. La intrarea in gradinita copilul depune un efort considerabil, deoarece patrunde intr-un nou univers pe care sa-l descifreze, sa-l inteleaga si sa-l asimileze. Prima zi de gradinita la inceput de an scolar, pentru educatoare este cea mai grea din tot anul, iar pentru copii constituie o zi hotaratoare care lasa urme pentru intreaga viata, deoarece primele impresii sunt trainice, iar copilul este receptiv.Mi-am propus sa fiu atenta cu toti copiii, pentru a-i putea cunoaste, sa am o atitudine calda, calma, primitoare, plina de afectiune care sa inlature orice rezerva intre copii si mine, ca la primul contact copilul sa recunoasca in atitudinea mea aceeleasi sentimente de dragoste caracteristice unei mame. Patruns in noul univers, copilul, isi doreste sa-l exploreze dar, fara indoiala este deocamdata retinut, chiar reticient.Aici devine un ins intr-o multime, care trebuie sa invete sa respecte anumite reguli : sa se joace impreuna cu ceilalti copii, impartind jucariile cu ei, sa se adrese respectuos sa fie atent la ceea ce spune doamna educatoare, sa- si pastreze lucrurile personale in locuri speciale, sa se imbrace si sa se dezbrace singur etc. O prima experienta noua in plan psihic: trebuie sa invete sa suporte vointa celorlalti. Rigiditatea programul ii dazvaluie trairea notiunii de fermitate, ii impune supunerea contra vointei proprii: de fapt, chiar, fara sa-si dea seama, ia contact cu prima sa lectie: educarea vointei. Privind acesti micuti care vin prima zi la gradinita, adesea m-am intrebat: ce se petrece in

sufletele acestora care, deodata, nu mai sunt copilul, ci unul din cei 25-30 de copii din grupa mea? Micutul, speriat ori este derutat, in functie de inclinatiile personale, va cauta refugiu langa mine, educatoarea, probabil si pentru ca simte nevoia sa ma asimileze cu mamica.Este foarte important sa simtim acest moment in care el incearca sa se apropie de noi, sa-i adresam cuvinte calde, o prima mangaiere pentrui a-l linisti si a-l face sa capete incredere pentru a-i reda sentimentul sigurantei. O vorba buna , un dar, un strop de caldura le poate incalzi fie si numai pentru o clipa sufletul setos de dragoste. Important este insa rolul familiei care trebuie sa-l pregateasca pe copil pentru acest moment. Cazurile cele mai frecvente de copii au fost acelea care s-au adaptat treptat la mediu. La sosirea in gradinita acesti copii se manifestau prin planset, capricii, nervozitate, nedorind sa se desparta de cei care l-au insotit. Majoritatea copiilor trec peste aceasta etapa de acomodare cam in 15-20 zile, uneori mai mult. Cand educatoarea este atenta, intelegatoare, totul se petrece firesc; copilul capata incredere, curioziotatea sa nativa si nevoia de joaca, de comunicare rezolva problema integrarii in colectiv. Este foarte important ca acest prim moment al zilei sau a primei saptamani in gradinita sa fie trecut fara crize, fara traume. Este un pas important al integrarii sociale, este debutul vietii sale de individ independent. Obiectivele socializarii copiiilor in gradinita urmaresc familiarizarea cu joaca si lucru in echipa si vizeaza interiorizarea unor valori morale si a unor comportamente specifice altor grupuri sociale decat cel al familiei. Este important ca in cadrul grupului de prescolari sa se creeze un climat psiho-afectiv benefic pentru valorificarea potentialului fiecarui copil in parte, iar acest lucru trebuie realizat inca de la intrarea copilului in invatamantul prescolar. Nou veniti in gradinita, copiii au nevoie de ajutor pentru a capata incredere si respect de sine in relatiile cu ceilalti, mai ales in prima etapa a integrarii. Mediul social al gradinitei le poate parea ostil prin noutatea sa: in acest scop este necesar sa le se faciliteze familiarizarea cu membrii grupului (adulti sau copii) si participarea activa la diferite situatii de invatare. Educatia are delicata sarcina de a incuraja manifestarea pozitiva si de a le corecta pe cele neadecvate fara a submina autoritatea familiara. Experienta ma determina sa insist a arata cat de important este sa luam in serios acest prim contact al copilului cu gradinita.Ar trebuie ca noi, educatoarele, sa ne straduim sa aflam cai mai eficiente care sa inlesneasca acomodarea copiilor cu regimul si mediul noului univers. Problema adaptarii copilului impune: cunoasterea individualitatii fiecarui copil, folosirea unor metode si procedee de tratare diferentiata.

In adaptarea copiilor la cerintele vietii sociale, tratarea diferentiata in diverse planuri de tip cognitiv, afectiv, motivational, actional, joaca un rol deosebit de important. Studiind manifestariile copiilor in gradinita pe o perioada mai mult sau mai putin indelungata am constatat ca adaptarea lor la cerintele vietii, difera de la caz la caz.Copiii nou veniti in gradinita manifesta atitudini diferite (pozitive sau negative) , determinate de diversitatea mediului din care provin.In functie de aceasta diversitate am urmarit organizarea trecerii copiilor din mediul strict familiar in cel al gradinitei. Indiferent de situatia lui sociala copilul trebuie ocrotit, tratat cu caldura si dragoste, cu onestitate si incurajat de afectiune,cu aceea tandrete de care simt nevoia numai ei. Tratare diferentiata in adaptarea copiilor la viata organizata din institutiile prescolare, constiutie un factor psihologic de succes, care faciliteaza buna desfasurare a procesului instructiv educativ din gradinita, pregatirea copilului pentru scoala si viata. Adaptare nu se face de la sine, ea se realizeaza numai in procesul de instruire si educatie. Fiecare copil are dreptul si privilegiul de a se dezvolta in limitele si capacitatiile sale. Responsabilitatea parintiilor, a familiei, a medicilor, a educatoarelor, este de a asigura copilului cele mai bune conditii pentru a fructifica din plin aceste drept si privilegiu. Copilul este fantezie si mobilitate, deci noutate si surpriza. El este o neobosita, o neipuizabila dorinta de nou si de varietate, se plictiseste repede de o activitate care nu duce la noi domenii, care nu deschide noi cai de explorare si nu raspunde la intrebarile lui.