B O LIN T E R N E I

pentru cadre medii Ediţia a Il-a

EDITURA MEDICALA BUCUREŞTI. 1980

CUVÎNT INTRODUCTIV la ediţia a ll-a

Epuizarea într-un timp scurt a primei ediţii a volumului „îndreptar 'ff boli interne (pentru cadre medii)" a făcut necesară editarea celei de-a II-a ediţii. In redactarea volumului de faţă s-a ţinut seama de proytuscle ştiinţelor biologice şi sociale, de sugestiile valoroase primite Hn la cadrele muncii şi de la medici, precum şi de propria experienţă In răstimpul celor 6 ani care s-au scurs de la apariţia priediţii. Faţă de volumul anterior s-au efectuat importante restructurări de Hinterial în concordanţă cu noile cunoştinţe şi s-au adăugat noi capi-'«>/«. S-au extins toate temele din partea generală şi s-au adăugat — tlnîndu-se seamă de importanţa lor în activitatea practică •— următoa-'K/C capitole: folosirea optimală a repausului în cadrul tratamentului, tillmcntaţia raţională a omului sănătos şi bolnav; tratamentul antibac-tarlcin-, tratamentul cu preparate de cortizon-, terapia imunosupresivă; Itulncofizioterapia şi cultura fizică medicală. In partea specială s-au tratat bolile după schema din prima edif/n pe aparate, adăugîndu-se noi capitole ca: bolile mediastinului; insullt'l^nţa respiratorie; hipotensiunea arterială; topografia abdomenului; ttilhnrări hidroelectrolitice şi acidobazice; balneofizioterapia în bolile uşuratului urinar şi în bolile reumatismale cronice; colagenozele şi huictici antisanogene: fumatul, alcoolismul şi consumul mărit de cafea. ft'ii adăugat şi o iconografie strict necesară înţelegerii textului. Ca şi în ediţia anterioară s-au tratat probleme practice care stau *n /a/a cadrelor medii din teren, căutînd să fim cît mai exhaustivi şi In acelaşi timp evitînd orice repetare. Volumul de faţă are extindere •i IM / mare şi sperăm că şi o îmbunătăţire corespunzătoare. Plecînd 3e

ntfit 09 teutt prnhfanwlt) d9 txpcrMfâ medicală 9! recuperare a llâlll rtc /nunrfl fi principalelor hnll cn potenţial Invalldant. nin ptlinl cn m'flayl Inlcu's observaţiile critice competente şi nltnarc 1u//iMii/ni Hdlturll medicale pentru sprijinul acordat la apariţia pre-' etltlll.
A to ii u r

Napoca, Iulie 1978

CUVÎNT INTRODUCTIV la edifia l

Necesitatea unui material informativ sintetic de boli interne, elaborat după programa analitică în vigoare şi după necesitatea din teren pentru cadrele medii sanitare, s-a făcut simţită de multă vreme, atît pentru cadrele didactice care predau bolile interne, cit şi pentru elevii în curs de pregătire sau cadrele aflate deja in activitate. O activitate clinică îndelungată, efectuată, atît în staţionar, cit şi ambulator, conjugată cu experienţa dobîndită în activitatea didactică la Grupul şcolar sanitar Cluj, ne-au dat posibilitatea să observăm o .vene de lacune atît în cadrul pregătirii teoretice, cît şi în munca pe teren a absolvenţilor. Plecînd de la observarea acestor lacune, ne-am străduit să pre•/.entăm mai întîi lecţiile noastre sub forma unor fascicule intitulate „Note de curs de medicină internă", cu care am dotat biblioteca şcolii noastre, pentru ca ulterior, în urma interesului stîrnit de acest material pentru elevi şi absolvenţi, să revedem conţinutul lor şi să-1 redactăm, sub forma „Lecţiilor clinice de medicină internă pentru învăţâmîntul sanitar postliceal". Ne-am străduit să prezentăm cunoştinţele necesare elevilor în mod sintetic, dar să răspundem necesităţilor din producţie şi orientării prolilactice a medicinii din ţara noastră. S-a insistat asupra urgenţelor din diferite boli pe care le întîlnim mai des pe teren, deoarece practica a arătat, pe de o parte, o mai slabă orientare a cadrelor medii sanitare în nc.eastă problemă, iar pe de altă parte, ştiindu-se că de promptitudinea acordării primului ajutor medical depinde adesea viaţa bolnavului. Cunuscînd faptul că un cadru mediu sau auxiliar sanitar (soră, moaşe) tămîne adesea singur la dispensar, la un serviciu medical sau deservi'ffte un punct sanitar izolat, am încercat să prezentăm astfel matei laiul încît să fie accesibil, la îndemînă şi să-1 poată folosi orice cadru Interesat, indiferent de timpul care s-a scurs de la audierea unor cazuri (h medicină internă sau de nivelul lor profesional.

/«•-«m străduit ca noţiunile să fie predate concis, dar în acelaşi ,i(l f/c clare, să aibă înlănţuire logică, astfel încît, aplicîndu-le In led, c/cv// să înţeleagă de ce anume trebuie să procedeze într-un II M. n /xirfca gcnera7d sînt prezentate noţiunile de boală, bolnav, mcr /c diagnostic şi evoluţie a bolii, subliniindu-se supravegherea /c.xrt n bolnavului. Plecînd de la experienţa personală şi exigenţele l ' - , la cc/e mai multe boli am introdus în loc de „tratament", no* < !< • „îngrijiri". Am insistat asupra noţiunilor de deontologie, atlt < <-\<i/c î;i viaţa de toate zilele. n '•ontinuare am prezentat suferinţe ale organelor interne pe apar. 1 1 nun .se face în mod clasic: definiţie, etiologie, simptome clinica /•/oi ari paraclinice, evoluţie, complicaţii, îngrijiri. In formularea ( / / < • / ,s-<i căutat să se prezinte fondul noţiunii cu implicaţiile esen<!>• J;ifc/c</c.re a sarcinilor de îngrijire complexă. Astfel, spre exemIfllniml infarctul miocardic ca o necroză ischemică şi ca o marc it<1 nn-ilntilă, s-au subliniat consecinţele: măsuri imediate de trăit y i K-JXIUS necesare vreme mai îndelungată, pînă cînd zona p /,(i/d .v i • x < / cic a triz a . i'pcrd/n i - < / prezentarea amintită va răspunde necesităţilor didactice, /(>(//(•() .•.,•/' va permite sesizarea gîndirii medicale în elaborarea \otilirnliii yi îngrijirea bolnavului. n III /MVK/U activitate didactică am ţinut seamă de exemplul marit>$lil nun'stri, regretatul academician I. Haţieganu, acad. A. Moga F jf, t//, O. For/or, membru corespondent al Academiei care ne-au (tt *fl /n' slnlilntm asiduu pentru a forma şi a da reţelei medico-sa'iu ifttul (Un cnn<>ytlnt''l<- cJştigate de la marii noştri dascăli şl in»i nuntim /» i/r;ifu, aircvrdm sd aducem o modesfd contrl-/fi i i/i1f/«'(i ! . / . • < r/r . MIC /ic ocupăm. 'tun /ii lini n " /; i/> / s or/cc observaţii critice, sugestii şl tnwl l»i vnr/tti' unu Ilonti a viitoarei noastre activităţi. '1H//HIM/IM tuturor Gtslor c«n.- ne-au încurajat pe această cale. A to u rii

CUPRINS
•fVliif

/nlroduct/v la ediţia a H-a 3 Kvlnf Introductiv la ediţia I 5 Wf, InliiMliircro. Probleme generale ale medicinii 11 * i l '.loric. Introducere în medicină 11 'liiitipiile organizării ocrotirii sănătăţii în ţara noastră 13 'linripalele specialităţi medicale 18 Mijloacele generale prin care se acţionează în medicină 19 loţiunoa de sănătate, boală, bolnav 21 ini/nle bolilor 22 'lecţiile de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor patogeni . . 25 vnlntia generală, diagnosticul şi prognosticul bolilor 29 înlnmentul bolilor (principii generale) 35 îl.l. Folosirea optimă a repausului în cadrul tratamentului 36 .11.'A Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav 38 (1.3. Tratamentul cu medicamente (principii generale) 43 ,11 :i. n. Tratamentul antibacterian (cu antibiotice şi chimioterapice) . . 46 ,11.'t. b. Tratamentul cu preparate de cortizon 50 'l '1. i1. Terapia imunosupresivă (imunodepresivă) 54 ( llnlni'nfi/ioterapia (principii generale) 55 i l'uliil ( ndrolor medico-sanitare pentru asigurarea unei asistenţe medicale • in rnlltntc superioară 65 > ' nunţiului respirator 71 mii olomentare de anatomie şi fiziologie 71 ml olctnontare de semiologie 72 "trtil <'f)inplomenitare în bolile aparatului respirator 76 |illi« cfiilor respiratorii superioare 77 Uluita acută („răceala", guturaiul sau coriza) 78 Hlnltn alergică spasmodică . _. 78 Klnlliiln cronice 79 • l,nilnţ|ltol« 79 a.4.4.1. Larlnglto striduloasă 79 80 «cută 81 cronice 82 acute 83 inla pnmimocoolcă !i'1 Mă pulmonari M

...................... 2..... '.. Bxplontri complementare în bolile cardiovasculare ......... k. 1 4...........lpollliiln Sincopa hiNiiflclenln cliculntorle periferică Ii" .. '^ Supiirntlllo bronhopulmonare .................... 1 4.toinul Inli'lliltxlkr i ......0. C'lilNlnl hld'Qtic pulmonar .. j...... ........ Pitiileularitfltilc îngrijirii bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator lllu npiinitiilul cardiovascular ..0..... l.. Scleio/.................4............... Alto pneumonii bacteriene .. Itollle medlastinului ...............1.... Noţiuni demontare de anatomie şi fiziologie .... 2........ \.. Tiilintciilozn pulmonară ............ hollln vonnlor periferice Pnitii itlniltătl 'il«> îngrijirii bolnavilor cardiovasculari a npninllilul (Iligestlv Noţiuni elnmontnro do anatomie IUi(|luiillu lopoginllce ale abdomenului l'l/lolo(|ln npnrnliilul digestiv llolllu npnrntulul digestiv ' ll ol ll u c vi vl ta tll ' b u c al e M ol ll e In il n g ul ui ll ol ll n e s of uţ lll lu i Sl ni pl oi n el o cl in ic e g e n er al e al e b ol il ...... Pneumoniile viiotice (atipice) ...... 2.... .............141.. .. 2... Hronşiectazia ..... 2.......... Plmireziile netuberculoase . l..... Noţiuni demontare de semiologie .. Plnmn/llln ....... S. Abcesul pulmonar ......... £!nfl/emul pulmonar ......... l.......3..... Mloonrdopatiile ......1..............8.. l'lourezia tuberculoasă .... ..... Hronhopneumonia .................... ').. lunii cnrillm A congiitlvA l vinului pnlltnllett hollln nilmlfllo funcţionale l• llolllu nil»llnle oigniiJce .... lllpi'iteiiNhinnn arteriala Alnlonc loio/fl Hollln «i Imulor < onwînru îl'1 i AiM|lnn puctornlA l Inlnirllll lillnctiidlc l 'iliiit............ ..... l................................. 3....0.. fHIologla bolilor cardiovasculare ........y. Bolile' Inimii .......... Cimentul bronhopulmonar . an| mul bronşic ..............fl. lllpirteiulunun arteriala l < ' l.............................. Gnngrena pulmonară ............ piiimiiikx oniozele ....... \....... l..2...iile purulente ..............elo pulmonare .....................11......... IriNullc lenţii respiratorie ..... Poilcarditele .. Pleuro/...........

1 1 1.0. lixplorărl poracllnlco In bolii* 4. .4. Bxammiul roprologle H/ i 1 1. 1 H V 1 1 7 B M W l H M 0 1 OI I ( M 0 4 9 1 0. .6.' . .4.or organelor digestive din cnvltntoa abdominala . Stmpiome clinice ce Indică o urgon(rt niudlco i hlrurglială ubdoînlnală 4. 1 ( M l OI I ( M l W 1 0 4 1 0 1 1 0( i l O H l O H 1 0 H .1.

llll 11" 121) 121) 121 123 124 12(1 12H l '14 KI4 l llll llill IDO 141 141 144 140 14H ISO Iad ini l W IftW INI .

4.9.9. Cuncerele aparatului digestiv 214 1414.. Particularităţile îngrijirii bolnavilor digestivi | '. denutriţia şi caşexia 237 i 239 " determinate de carenţe vitaminice 241 h i Ari hidroelectrolitice şi acidobazice 248 '. Bolile ficatului şi ale căilor biliare 190 Noţiuni de anatomie. histologie şi fiziologie 190 Semnele clinice şi explorările paraclinice în bolile de ficat Sindromul icteric " 194 Hepatita acută 195 Hepatita cronică 198 Cirozele hepatice 202 Chistul hidatic hepatic 203 Alte afecţiuni hepatice 204 Bolile veziculei biliare şi ale căilor biliare 204 4 4. fl.1.7..9.1.2.nulului renal 257 nul olornentare de anatomie şi fiziologie renală 257 nul elementare de semiologie renală 259 iiînniclo renale 263 lirli'iilii renală 264 " «iînrntuUu renal 267 i. lîolile pancreasului 209 i 4 II.1.1.1..1.2.1.1. Glomerulonefrita acută 267 0.3. 4. fl/1.4.10.1...4.0. Nolroputii medicale cu predominanţă tubulară .3. Bolile intestinului 177 Duodenitele 178 Sindromul diareic 178 Sindromul de constipaţie 179 Enterocolopatiile 180 Apendicita 185 Hemoroizii 187 Parazitozele intestinale 187 4. Ni'fropatiile medicale vasculare (nefroscleroze) ..Iii.1.4.5. Glomerulonefrita în focar (nefrita în focar) .2.. Glomerulonefrita cronică 270 0.1.t ilo nutriţie şi de metabolism 220 Mirtlic-iul zaharat 221 /lintea 233 iii'ii. Glomerulonefrita subacută şi subcronică . Ulcerul gastro-duodenal 171 Stomacul operat pentru ulcerul gastric sau duodenal . .IZ Ileusul 213 « 4.l 4. 1.. Nefrita interstiţială descendentă (hematogenă) . 6. 274 II. Nefrita ascendentă (pielonefrita) 274 1.. Bfl..1.5.r>.1. Bolile stomacului şi duodenului 168 Gastritele 169 Boala ulceroasă.l.fi. Nnfiopdlii medicale 267 0.1. Nofropatii medicale glomerulare 267 0.. . Sindromul nefrotic 275 im|Kiiu chirurgicale şt mixte 276 1 •Inli'UiplM In bolile aparatului urinar 279 nln orţ|nni'lor homatoformatoare 281 «iilnin <tn nnnlomlo şl fl/lologle 281 Hininlo nli< xlnţ|i'lul 282 175 192 217 271 271 272 273 ...4. Nfliopatii interstiţiale 273 (1.0..4.1.1.8.. Bolile peritoneului 211 » 4.

un k uium tiu h('iiil(il«n|Ui 285 .

. um|. CuMumul ni Ai K do cafea 307 . i. .« aparatului respirator 314 . .l leu. lnioxi< atu dlvone 33(1 ... n(ll. Ui<|i'n|< . .nln l' l'nlinilillii MMiinatoldâ n l. .-i 31J puţul.'frluiiMl. ni.-n«ralităU 32U Ini.< «iulniiiiilui retlculohlHlii» Hm . <.'ii|.'uiiinti.. hi patologia profesională 32(1 llcntlllf l'X<M|rn.. Inloxlcnjln cu baz« (hldra(ii alcalini) 341 . Mluuilla Iiimntulut 350 .-dlclna Internă ...iipiiuilliMiinlovlaoorlta malignă UI l i li n mxloasi 31J Mia 313 .ii..i 3UI hiiuii.'ii|. 11 u.imalcs nmlliniul nitlcular ncut "' imnllnmul sccutKlar Inloctlos " >niUliţa ni\c lillo/. ..lll!... TiAtnmoftliiI diferitelor intoxicaţi! 341 .-i. iini.nntfl n i' fitUmul doflonoraliv .loti'riipla In bolile reumatismale cronice <|i /. l. n|ii cu acetonă 33:t Inlnulcntll cu acizi 333 . .iil/. li. l)i(|i<n|. . 314 . . i flţ)l|WIH> . Hailflcaroa bolilor r.ipaiaiului cardiovascular 317 . n. Akoi»ll»mul rtimlc 362 .iiiiu(jnllllo ninl gminlnUi. l W>n l n du Iradiere 357 llcl niitl»nno(rono: fumatul.ixi. Hi'iiiiinliniiiul nbartlcular linlm'. .. Alli |. ll> ||. In) . alcoolismul şi consumul de cafea în cantitate b 350 ...medicale 3Ufl ..

INTRODUCERE IN MEDICINA t Un cele mai vechi timpuri. să deschidă un abces. Ei transmiteau l»ut nceste cunoştinţe membrilor familiilor lor care deveneau ulteiicl. omul a căutat în mediul său ambiental Mologic şi social) „leacuri" pentru alinarea suferinţelor sale sau vindecarea lor. vindecătorii erau de regulă şefii . iar practica vindecării celor suferinzi •Mutila cu elemente mistice. Eficienţa mijloa'•uipeutice era o realitate şi în timpurile vechi datorită psiilel la care era supusă persoana suferindă şi a utilizării unor H 11 do terapie naturală care şi-au dovedit capacitatea tămăduii t l n observaţia empirică. .1 . Folosirea leacurilor de către un „vindecător" a pus bazele iot umane. „şamani" sau „vin' ! " . 11 ." Mai tîrziu unii vindecăi nu invitat să reducă o fractură de membre.i ni comunităţii respective. „magi". început. nici/ ales folosirea plantelor. psihoterapia şi mijloacele naturale de KM -.. Preoţii-vraci. vindecarea "ludea prin urmare de forţe supranaturale a căror bunăvoinţă clşligată prin intermediul preotilor-vraci. P R O B L E M E G E N E R A L E A L E M E D IC IN E I 1. si-au putut însuşi o cultură remarcabilă pentru timpurile luni v detalii ce se refereau la vindecarea bolilor. La început deci medicina eia imnttt cu elemente mistice. încă în cadrul celor mai primitive colectivităţi > l l .. datorită situaţiei lor priIp. IN T R O D U C E R E . ISTORIC. fiind efectuată în cadrul unui ritual i Holile erau considerate că provin de la divinităţi. Ei mmi în funcţie de regiune: „vraci". mult mai tîrziu beneficiind de aceste cunoştinţe mai multe un n le aceleiaşi colectivităţi. iar cel care practica acest meşteşug era „medic". acelaşi vraci efectuînd toate procedu<i|ieiilice avea un profil de „generalist. unul sau mai mulţi membri dintre cei mai de frunte s-au spe1 In meşteşugul de a linişti suferinţele şi de a vindeca bolile.1.. stăteau la baza eficienţei sale. în comuna primitivă.dicină strict curativistă.

m u l t e b o l i . bloloific. la ce« lillcrt si nmi tîrziu la medicina preventivă. în diferitele ştiinţe.ictiuno al medicinoi prin de/văluirea interrolndlnlro om şi mediul ambiental: fi/. privit integral psiho-bio-social. chiar parţiale. dar mnl cu seamă de progresele ştiinţelor naturii şi ale ştiln. Ştiinţele socialo măresc şi ele sfera do cuprindere. Treptat s-a putut răspunde la întrebările: i ' 1 boala"? „cum se produce"? . i l i ' l cu dezvoltarea societăţii. Sfera de mo n medicinei se extinde pe arii mult mai largi începînd cu proIn pi Imnul colectivii. curativă.n priveşte omul integrat în mediul său de viaţă şi de muncă. inclusiv biolo.-. Omul sănătos bolnnv oslo privit ca o fiinţă integrală bio-psiho-socială. ambientologia.(lragft o măsea. endocrinologia. psihanaliza. M I I. Mrihi i n . Anatomia. fiziolo tl/lopnlolo(|lM.. .apun' îmbolnăvirea. Aceşti doi specialişti au conil t ii'.n medicală şi recuperarea capacităţii de muncă. la aceste întrenii pci uns să se treacă de la medicina curativă empirică. devenind astfel şi „chirurgi".OClfllf». Hlolofjlfl cu nînneroasele ei ramuri a permis aprofundarea cunoşlot oiqnnlsmiilui uman.i' recent o nonfl minillrt n inotllclnei: ambientalo i l l I n n u n n i i l h î n n l d e p i > i »ş i | i t >r « ( i i i t i | H . epidemiologia etc. iliclrirt NocUilă actuală beneficiază de progresele ştiinţelor In ..'. Metodele de cercetare niiil()lo(|i('('i aplicate unor boli cu extindere în masă."i sft colaboreze.i-i vnjll hoclolmiicu n n rolcvat natuin ilA a multor boli unu l n l < n i i(lfl clltilm im torll biologici şi col • N l i > i i M l . au devenit do i p i t i l i i i i | i 1 covîrşitoare deoarece ele corespund unui ideal. . situaţie care s-a menplnfl în ultimele secole cînd s-a produs diferenţierea între medicii lodlclnă generală şi medicii chirurgi. la condiţiile in. medicina covlt/UIlor otc. Gradlntro srtii<H<ito şi boală se demarcă mult mai greu. grăitor i ni de dicloiml: „este mai uşor să previi decît să vindeci". medicina socială. aplicarea individualizată a celor mai eficiente n l li'Uipeullcc si comlncînd planul de recuperare aşa încît să so •n Iunie milNiiillc |)onlni readaptarea sau adaptarea la viaţa activd ' i l i | i i i < i i « n condiţiilor de cictivitate pentru toţi membrii colectivităţii. i .. / pwnlru doi (ciontii cronici sau handicapaţi. si u croat noi cadre instituţionale ce o susţin şi o promovează: clnn muncii şi bolilor profesionale. 1 ' m . cît şi privitor la cunoaşterea caul i o l i l o i .lc.i terapeutică propriu-zisă. cu marile aglomeraţii de •ni cdio stabilesc între ei multiple relaţii. imunologia. i ca ramură a biologiei s-a dezvoltat în mod deosebit. atît l in. iiilNctfidn-. Do/volliirod societăţii contemporane. )loţ|l/i. a făcut necesar ca meni s o evolue/e pe o nouă treaptă numită etapa socială a medicinei. u i obţinut progrese remarcabile. socială şi recuperato-\ l.i vindecăm"?. 'rll'/. Răspunsurile..pentru ce se produce"? şi :. l < i cunoaşterea modului lor de a se produce. de înţelegorp iiţ|onc ctmpnl d<> . enzimologia. Ca urmare s-a creat şi ui Insliliiţioiicil: igiena. t ( « . Iiislocliiinid. psihologic şi socloStudii rum chim Miuplc olc. psihologia şi alte ramuri ale biologlnl li'll'l Nli-Ki do înţelegere a suferinţelor umane. Medicina «ctuală este profilactică.

crearea condiţiilor ergonomice de activitate şi de viaţă.|(l şi să aplice noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în favoarea iul sănătos sau bolnav.ştiinţă şi con|ft". psihoterapia individuală sau • i iip. conducem iţe n m. Mrdicina beneficiază în prezent de aportul altor ştiinţe: fizica. care situează în centrul preocupărilor NU le.. iM'h'/n/ i':'inllicat <il anutiill sducIM/// re/ultrt din faptul cft tlvllnlc . nrtt'nil unitar al sistemului statul do ocrotim al sănătăţii nlslerul :.Miele locule. l n in. . ergonomj'a apare ca o preocupare disciplinară ce tinde la optimizarea funcţională a sistemului om-maiiicdiu ambiental. Pe lîngă tratamentele cu medicamente. aşa cum spunea acad. nidrele medicale trebuie să-şi perfecţioneze în permanentă ' ş l i n ţ i ' l i . populaţia InsAşi. năzuinţe şi aspiraţii sociale etc. O. Cultura generală şi medicală a unui ii medical trebuie să fie deosebit de vastă pentru a putea să în( n. cultură fizică medicală. urmărindu-se revei n !n starea de sănătate anterioară îmbolnăvirii. matematica. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII OCROTIRII SĂNĂTĂŢII IN ŢARA NOASTRĂ u'ii sănătăţii în ţara noastră are următoarele caracteristici din orînduirea socialistă şi care corespund intereselor saMutNi'lor populare: iirfwj/ f/c stat ui ocrotirii sănătăţii. neputîndu-se obţine vindecarea prin nici un mijloc terapeu( 11 ele medicale sînt persoane calificate şi specializate pentru n în practică a principiilor ştiinţifice ale medicinei. biochimia. de/voltnie soclal-econoinlcA t\ ţ n i i l noa*tru nil.i i l n r . Medicina este. 11 u nou domeniu de activitate. a biologiei şi a medicinei tu i i . chimia. miuiutica. logica.e sociale au impus medicinei promovarea celui mai avansat MlMnlsm. Dat fiind > ' i | t . filozofia. Se urmăprevenirea îmbolnăvirilor prin crearea condiţiilor ergonomice de ă şi de viată. urnirea sau reorientarea profesională. I. acordînd prioritate subsistemului om.i milo sociale şi medicule lunte de orcjnnelo (enlmle ifl t)\ oui . medicina i la adaugă şi uneori dă prioritate mijloacelor terapeutice natuşl sociale: repaus profesional în diferite condiţii (staţiuni bali llmaterice. i /Ini.in<Uăţii este forul centrul do concepţie. i continuă a ştiinţelor în general. a umanismului socialist.r milor cure urmăresc oplicarco în proctlcă « poli< i . i .lor medicale şi sociale. cibernetica etc. omul — sănătos sau suferind — satisfacerea nevoilor sale de l" "iii şi de perspectivă. oi<|iini'/nţlile obşteşti. sanatorii de postcură). statistica. sau după cum spunea acad. Fodor „medicina este o ştiinţă 'Unirii ştiinţelor în folosul omului". îmi ie<i unor deziderate.. Haţieganu . sport. Ea este o ştiinţă care se ocupă n rveni rea îmbolnăvirilor şi cu tratamentul lor. Uneori cadrele i i' f i l e sînt nevoite să se rezume numai la alinarea suferinţelor boi lor.

i i i i liniilor generale şi a principalelor obiective ale politicii sâni n e.\ MIC. i l e pe un anumit grup de probleme şi au ca sarcină prin pnlA IMOMK . l'ri'vcnlorlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură preveni* •d şl i o m b . Dispensarul medical se organizează în municipii. oficii farmaceutice.. gratuită. direcţii sanitare judeţene şi direcţia sâni 11 M M municipiului Bucureşti.şi locale care au atribuţii în domeniul ocrotirii sănătăţii.i cercetării şi ii tehnicii medicale. . n . spii l e l e pot fi: republicane (subordonate Ministerului Sănătăţii). comune.i <m te unii< < <i snnltm n em u nn|ţ|iiin < i ie|ltrea educarea 9! »ur a v o y h ii < < â m e d i c u l . sni i l o r i i şi preventorii. precum şi sarcini edlcdlr i n < . de structură pe specialităţi şi de subordonarea lor. inw Inii şl de înaltă calitate pentru toate specialităţile. în funcţie de teri>i iul cirondat.ilnrlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistent^ n ' i n dld nlili/înd factorii curativi naturali. Cri". liiNllInlele si centrele medicale se constituie în centrele universitare. precum şi la bolnavi) i iiibrn nlo/. care are ca sarcină principală asigurarea elao i . — Ocrotirea sănătăţii este orientată profilactic şi se bazează |»> •le m/ii noi achiziţii ale ştiinţei medicale. institute şi centre medicale. Activitatea de ocrotire a sănătăţii din ţara noastră este organizatfl e următoarele tipuri de unităţi sanitare: spitale şi spitale clinice.i stabilizată clinic şi necontagioasă. curativft pi ol i Inel ied a populaţiei din teritoriu arondat. preventivă.1 bolnavilor ambulatori este asigurată de policlinici şi dispensarel» ledi.i!e teritoriale. Spitalele clinice se organizează în centrele univeri l M i e medicale unde sînt clinici universitare.m. creşe şi leagăne do npii. i i i c i profiliiclic şi c nuitlv. i i . municipale sau orăşeneşti şi spitale comunale. de/bate şi adoptă hotărîri obligatorii pentru toate organele cen •ile .Ailatenţa medicală este accesibilă tuturor cetăţenilor.ile. judeţene. Se organizează în oraşe şi municipii. El funcţionează cu iiblnele (le medicină generală şi cabinete de consultaţii şi tratament»» e ' e idil lo . Tu vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prograi i i l | M r Udului cu privire la îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănflUli publice şi a creşterii eficienţei muncii medico-sanitare s-a creai oiiMlml Sanitar Superior în subordinea Consiliului Suprem al Dezvolţi ii l (onomice şi Sociale. ' i e a tuberculozei la copii şi tineri. a l c â r o i u .p c l d .i a c o p l l lio t v h u t A > |ij | u i ! • 3a n i . Dispensarul policlinic asigură asistenţa de specialitate bolnavilor mbiildlori. In Nlnl p i o l i l . departalent. i l i c p i iudei i şi instituţii. oraşe. S. Asls•n(. asociaţi cu celelalte proc@« • • < • lelimi e şi mijloace terapeutice. pentru acordarea asistenţei medicale. Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenţa medicală cornletd de specialitate. curativă şi de recuperare a bolnavin internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat. ia măsuri eniru întărirea ordinei şi disciplinei în sectorul sanitar.

Prin expertiza medi> • • < « evaluează capacitatea de muncă şi se răspunde cu argumente Mre la întrebarea dacă persoana de expertizat mai poate lucra.C. Compusă din: medicii de specialitate şi reprezentanţi al or(U i d lu e m s ă. UAupuit- şi | r .i . sînt (lnmentate de Ministerul Sănătăţii.'. |u | | ! bolnavul oşti .C. care în urma unor eforturi recuperatorii ijuns Iu concluzia că bolnavul nu mai este recuperabil . M *| .R.i| ii > l i u U in1 i i i 1 c lic «u - . Laboratorul de educaţie sanitară.n i [ i i r n i c : . contacţi tbc.M <HI|f|li< .M. dnr «re multiple implicaţii socio-economice. l l H i |i in < > ' .i la comisia de E. i 'onxiderînd această finalitate a ocrotirii sănătăţii se prezintă o la-. cîte ore pe zi şi în ce condiţii. iicbule evolunlt dhiţjnoslicul h . i l . necesită asistenţă medicală 'iidicapaţi motori. dar este absolut necesar ca şi > medii sanitare să cunoască metodologia de expertiză medicală npeiare a capacităţii de muncă (E. .M. în condiţii de invaliditate (pensioi. precum şi a unor categorii de copii care în funcţie dezvoltarea şi starea lor de sănătate.111 M lllll V i im |ii. c ( i i ) c i i i n e i i t e l e medicale.M. aprci f i l In rlndul ei prin scăderea morbidităţii şi a invalidităţii.R. deficienţi neuropsihici.d rliliiic e i li|t ii. prematurii. /i'Kpe. şi de Consiliul Sanitar Superior. în diferitele domenii ale asistenţei medicale.M. Laboratorul de sănătate mintală. se face de către medicii de • I i i invalidante. Răspunsurile la aceste u l levin medicilor de specialitate. Normele tehnice. se efectuează de medicii din Comisia de •' M.iiflilnţi sau susţinătorii legali sînt încadraţi în muncă. Alte unităţi sanitare sînt: Centrul judeţean sanitaro-antiepidemic.e in ii îu(r .R.1 <-sle nevoie < .i tratamentul recuperator să fie conţii î n d i ' l i i m i ..ilr -li. Centrul judeţean de recoltare şi conservare a sîngelui.rf/za medicală a capacităţii de muncă este o activitate medii*l. l'ltcienţa activităţii în domeniul ocrotirii sănătăţii se evaluează pe oi {/e/iera/ prin întărirea sănătăţii cetăţenilor patriei noastre. educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor în ••trt de pînă la 3 ani (care.) pentru a putea tn-)n mod corect persoanele care le cer sfatul în aceste probleme. Oficiul farmaceutic. alterărilor •In i-.M.1 n-ltitiv mai nouă a medicinei: expertiza medicală şi recuperarea "iii'/M/// de muncă.1 jillli dui iimciil. a mul. i < estoni.C. apoi qrudul '. şi •il din familii dezorganizate). i . Leagănul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanentă i i » asigură creşterea. potrivit legii beneficiază şi de ocrotire uceste unităţi). mumie. Tolodatii U lii î l" H l l MriM 'l / h i" tiiinc. Laboratorul pentru controlul medicamentelor. Laboratorul de analiza stării de sănătate şi evaluare sanitară. • l l v i l i i l e a de E.il clinic .M.i bolnavului 9! «i l (dncă bolimviil oiidiţU).ii IM l. se află în perioada studii sau în alte situaţii similare. i l i i c < > ale !o< l l l l l l li i .n ) ml/i) '•'• ' lll i unu ţloiinle !• He | l |i i ii p i'llllll tu m d o i mi 11-i e.

M.mdicapate (persoane cu deficienţe mari fizice şi/sau pdl ilfe) In viul.i<lrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni. educaţională şi socioprofesională prin care se urmăreşte u>= Idblllien cit mai deplină a capacităţilor funcţionale reduse sau plaf* nlo (Indiferent. complexe: biologice şi socioprofesionale.) este o activitate me. poate da următoarele răspunsuri: — Capacitatea de muncă este păstrată.Ind la aceste întrebări se evaluează capacitatea de muncă a bolnavului xamtnat. l'huililMle.. fie cu pierderea autori vii ii cînd se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă d" sdii 12 luni. Există mai multe definiţii ale noţiunii e H.r.inului in !nln<uliiie. Comisia de E. Mijloacele prin care se unnrtieşt» 1 l n . i<><lnnnron HQU chiar plt»f tiMC'ii <'n|t<u'iirtţii <!<• mnn .ilcite (eventual în alt loc de muncă cu program redus la jumflile). de cauza care le-a determinat).i Activităţii de recuperare este reînserarea sau înserarw iursortiieloi li. Pro. i l c . similar cu cel de reabililnn» iloslt p<. încadrarea într-un grad de invaliditate nu însuin> • •n/îl încheierea preocupărilor pentru cadrele medico-sanitare.M. încadrarea unei persoane do nvdliditatc trebuie considerată ca o posibilitate ce se acordă acesfelci tentai a continua tratamentul recuperator în condiţii de repaus pro/tf« tonul parţial (cei încadraţi în gradul III) sau total (cei încadraţi Irt 'fwlnl l sau // de invaliditate). lOiifllrt.M. t'dtnd în acest fel. /tVcu/x-rarea capacităţii de muncă (R. In «şa mrtsurn ItU'H |e|<Mnilnn (|n-nlAţl In nciu iinlun | M . rămlt i i d s.i ...ni n (in|.' Iiic.i lucreze în continuare în acelaşi loc de muncă cu program redus i )uiu. i l i l . Capacitatea de muncă este pierdută: fie cu păstrarea autoservirii lud : .c)iinele li<in(li< i <ip l il<>..s<«chr|elor unor I n il x i ln i v i i i < mo scn<l cn|xicilfltea funcţloiuilA » nqnniihil nlc< lot s. paralel şi strîns legată de activitatea de expertiză m««-Icnlfl <i ('<ip<icitc1ţii de muncă.C.C. Se urmăreşte de as<a= luntifi de/voltarca unor mecanisme compensatorii şi adaptative cară ft «sigure persoanei de recuperat posibilitatea de muncă sau de auto» tHvln».. i profesională. cum n mod cu totul greşit se mai consideră. Capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate cînd .i ' » i l « H« ii|ii'iatorll medicala con- .. I .M.K l i v .'i <!<> timp. Arocaşi comisie medicală întocmeşte şi planul de recuperare.o largă arie geografică: „domeniu de activitate complexă H'dlrnlft. < • încadrează în gradul II de invaliditate. cure «u însă acelaşi conţinut. Hi<rll« vi/<'<i/<i |"'i :. . ce se desfăşoară dinamic pe o perioadă înde-iini| iil.inr. i l i > :. respectiv o viaţă activă cu independenţa economică şi (sau) oelnlft".R.inl. i cu dezideratul major de încadrare sau reîncmlra* e<i lor In <n l i v i l .i pi. Ico soci<il<yt complexă. l ii gradul III de invaliditate se încadrează cu precădere muncitorii In t | i n | ) < i I sau a Il-a de muncă. în condiţiile prevăzute de lege. cetăţeanul puţind efectun l continuare o activitate cu program complet (sau redus cu 1/4 din orină pe o perioadă de 3 luni pe an calendaristic) în acelaşi loc di» luncă sau în alt loc de muncă corespunzător potenţialului său fum nnal. ci constituie un prilej de InMisiliedre a procedurilor recuperatorii. in mni in'l lichidarea sau dlniliiînren .

mijloace terapeutice l luncţional etc. c.1 .ll .ilă.l l'. i nlura cducativ-profesională a R.i nivelul locului s ăli di . mai bine zis constituie1 do-a treia etapă a medicinei actuale: medicina socială.IIIIIIH .r < H ticiiHM/.C.n r.M. [1 < I 1 1 1 1 llr llV .|nlor!u tont»» cui»» Irr»! Inttirl ' i | « "H ii i ' .|««| H i .).i prin încadrarea în activii.C. tehnicieni sociali care să rezolve problemele i!inlo ale deficientului.M.i poinvii. .n ţ i i soli.i In m. măsuri ulico cu caracter patogenetic sau etiologic.intui .l .|| r 1 . toocupiiţională. urmăreşte şcolarizarea gone-i di'Iicionţelor şi profesionalizarea lor în funcţie de criterii c. compensarea şi adaptarea funcţiilor reduse sau pierdute mijloace multiple: măsuri terapeutice cu caracter general.i tir lucru c <ii n U lll t (r llr | C I' U ( C lll't /l). pirrum şi de posibilităţile concrete de şcolarizare. în lctate şi la locul său de muncă aşa ca să se poată readapta sau ipta la condiţiile vieţii obişnuite. de viitoarele solicitări profesionale şi ale locului iliicrt. proceduri de balneofiziotepslhoterapie individuală sau în grup..lllle . • KiyiiiA linei li ilrin n u(i io necuMlta po toate. tehnicieni pedagogi care să asigure şcolarizai(eficientului şi tehnicieni profesiologi pentru alegerea celei mai ilvlte profesiuni şi pentru sprijinirea menţinerii unui loc de muncă U. ele urmăresc creşterea rezervemorfofuncţionale. se încadrează sau.it.M organi/at ă a folhi'liMil rccupri <it.i In speri. Corespunzător conţinutului său. rcp. activitatea de R.• mcmli.ire «l (!•' (iptitudinile şi calităţile biologice şi psihice ale deficientului. l r| l. este o medicină a omului integral privit toate laturile existenţei sale: bio-psiho-sociale. compensarea şi adaptarea funcţiilor deficitare ale Cinismului.l "l>h. In timp .]! l.ip. | |( | (lllllin fl . 1-nliira medicală a recuperării are ca obiectiv principal reeducarea on. IMM ni mimrtt şi nirntiiieir.ll r .lll'/.| i . 1 1 K 1 .i pioblcmcle sociali tontului si .olv.il. In arc. este o activitate unitară. educativ-profesională şi socială.. Activitatea de R.n h/. R.irra ac ţiunii de r«-.M.I ie i lIp rl.>l.ist ă et.C. în majoritatea afecţiunilor se efectuează cu bune •iilr: kineziterapia.C. ergoterapia şi psihoterapia.i se ir/.jft mijloacele terapeutice obişnuite.. se desfăşoară mirul unei echipe de specialişti cu variate calificări: tehnicieni cu |nl 11 medical sau paramedical care să se ocupe cu latura biologică şi llmlogică a recuperării.M. Ir. să intre în activitate şi să-şi menun loc de muncă adecvat posibilităţilor sau psihofizice.C.liril 5 ).ne în muncă în judeţul de domiciliu (în timpul şi după .lM -. schematizată însă i se evidenţia/ci li Inturi: medicală.lll/.i in lui. răspunzînd în acest dezideratelor umanismului socialist. I | I |. l. ii. în activitatea de recuperare deficientul este ajutat nu di în condiţii de staţionar sau de ambulator. ci şi în familie. exerciţiile sportive.. 1 1 1 I i ( <C!V Ut | 1 1 1 1 1I le I t l i < 1 /.h lirlr. I <|. aspiraţiilor si care să-i permită totodată independenţă economică.. Datorită pstor caracteristici.u lrII1 . r .! •„ > Mi iiclivitoto: nl «« ui loc d. cninclcri/. 'plrfitiile sale.M. 3 «d Aior/d/ â n recuper ării reprezint ă finali/.ilii l. cultura fizică medicală.

cu rol l. i n i l m c unde a fost tratat). neurologia cu bolile sistemului ner-/UN. se creează o legătură sufleteasca . De asemenea un rol deosebit îl au în urm.ii K-ductibile.C.i îndelungat de „colaborare". lîrcupcrarca terţiară se adresează deficienţilor cu invalidităţi p. favorizate de timpul . actl-de iccuperare este ierarhizată în trei etape: /iVeuperarea primară cuprinde acţiuni medicale şi social-profe.ilă şi economică pe care o implică activitatea de E..i .ndultll c.'tpiins cu timpul — mai ales în ultimii zeci de ani — o serie de sp«= • U i l l l i i ( i : endocrinologia care se ocupă cu bolile endocrine.ocii|)(i cu bolile de plămîni. Ea urmăreşte elncered integrală morfofuncţională a părţilor lezate şi prin aceasta elnreie. pneumolo* . în raport cu reacţiile de răspuns ale nli<'<|uhii organism la agresiunea procesului patologic.osebit în respectarea şi în final în reuşita planului de recuperare. i>\lhiulri<i cu bolile psihice şi de comportament. i i i i d faza în care se acţionează şi obiectivul urmărit.u putui de latura socio-profesională.. endocrin.miurirea deficientului pentru respectarea întocmai a acestui l M. Prin legăturile lor mai directe cu bolnavului. do Oflanul u h ' l i i t trebuie privită ca o suferinţă a întregului organlnn\.. /u rupcrarea secundară se adresează deficienţei morfofuncţionaln d e | .1 ic'.. orgaie|oi.\/. reumatologia CU xxil.M.nli.pectării planului de recuperare (întocmit de comisia E.itn ontribuţia lor directă la actul de E. idielo medii sanitare au un rol deosebit în această activit.i domiciliul bolnavului.ilidanto.suprfl psihicului bolnavului.M. i n. in I I I M V asupra sistemului nervos >l n. i inv.. umoral. la locul său de muncă sau la unităţii" .. se râslrliuje «supra întregului oryfl I I M I I . n l i u cadrele medicale...C. Din cadrul medicinei interne s-au If. deşi locală.R.i echilibrului dinaintea bolii. .3.M.M. i mediul .. l' i u loiile aceste date se înţelege deosebita responsabilitate medl-. PRINCIPALELE SPECIALITĂŢI MEDICALE Medicina are două ramuri principale: medicina internă şi chluiijln. nporatclor şi sistemelor. şi prin întocmircn documentelor medico-sociale necesare (în mod deosebit a investigaţiei de leren l. i .) .i HMiiiKilisnicilâ.C. gas/roonle* o/d(//(i cu bolile organelor cavităţii abdominale.x i. cît şi pentru cele medii sanitare. CB 1..M.iliiicuţi beneficiază mai ales de latura biologică a recuperării •l in.. ' ţ i n I n i .sistemului nervos. indiferent de sediul său. vascular ţi ret! lini se ledli/. cărorn deosebită competenţă şi probitate.R./« si. i/c n'tlnut că orice afecţiune. dar într-o fază reversibilă a acesteia. i l c cu potenţial invalidant. leonrci < 'ilectiunou.R.IUIH l i o n . M('(//c//ja internă are ca obiectiv studiul bolilor ţesuturilor. i i f i i s i l co favorizează un „transfer" de încredere şi optimism.M. cardiologia cu bolile de inimă şi vase. (< i r e se adresează factorilor ce pot determina deficienţe morfo.i in l.eu/a iinitotoa fljsloluyUfl şl (Ulopatologlcă a oi* l e s l l l i j < ' • ! <. hematologia cu bolii» /:.

alinarea suferinţelor bolnavului timid cînd vindecarea nu mai este posibilă). dar |i"l qrupa în: mijloace sociale şi mijloace biologice. ci tratăm un organism bolnav în întregime.a mediului miiblunlul: fizic. oftalmologia. întărirea sănătăţii şi a Unicităţii de prestaţie şi de muncă. Mijloacele sociale: se referă la îmbunătăţirea continuă a condi<!<• viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor. ovltnroa toxicomaniei. vllnicn stresurilor d<> orice fel şi promovării tehnicilor (!• In condiţii hum. Chirurgia şi ramurile derivate din ea (neurochirurgia care se ocupă diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor chirurgicale ale sistemului iivns.„se tratează bolnavul.. Din acest motiv nu tratăm niciodată un organ sau un apa-. mai stăpîn pe sine însuşi. liulirflcăminte corespunzătoare normelor igienice şi esteticei de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice. mai cultivat şi cu o cunoştinţă ikl cît mai înaltă. a iiicred*Mll In viitor/ .îl umanitare. a fumatului. blolo» > i r şl Noclali i(|lonl/(ii(><i mlicgll vieţii ulllvnrea optlmtimului. Năzuinţele medicinei moderne sînt din ce în ce mai înalte . ele vizează toate sectoarele activităţii umane. MIJLOACELE GENERALE PRIN CARE SE ACŢIONEAZĂ IN MEDICINĂ Mijloacele prin care se acţionează în medicină sînt complexe. urologia etc.i l l i i ambiental. inclu-todelarea comportamentului uman pentru ca acesta să devină mat nuii activ. otorinolaringologia. a amliilnqioi (domeniu de activitate care se ocupă de studiul relaţiilor f oui şi mediul ambiental) şi a ergonomie! (domeniu de activitate ţi Inlordisciplinar care se ocupă cu optimizarea sistemului om-mau i i . prin traducerea In l i m « principiilor partidului nostru.. a sociologiei socialiste. a raţională a repausului: prin odihnă activă şi cultu» Mx'lnrultură.) se ocupă do [Htnmentul bolilor prin mijloace chirurgicale (intervenţii chirurgicale). hoala". evitîndu-se abuzurile şi carenţele.4. luminoasă. întregirea multilaterală a fiinţei umane. •vllnrcn sedentarismului şi cultivarea mişcării sub toata for* U. vindecarea omului bolnav. a excesului ntnflj Iiiculnţă corespunzătoare: spaţioasă. chirurgia cardiacă ce se ocupă cu afecţiunile chirurgicale ale kliuli. ajungîndu-se în final la optimizarea producţiei fi Miliţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor) manifestate pracUn nllmontaţie raţională.lnlsmului. curată etc. Scopul oricăreia din ramurile medicinei este prevenirea îmbolnă-ţtllor. creşterea duratei de viaţă activă ilor. 1. a alcoolismului.

mljloncc terapeutica m .i | >roducătocire a bolii). PontrU flcunstd stnt necesare studii epidemiologice în vederea cunoaşterii ac«i« tor fnclnii şi pentru combaterea lor organizată. Alteori se intervine profilactic şi prin administrarea unor 'niiH'Ute: astfel hidrazida se administrează contacţilor cu persoa bolnave de tuberculoză.. Tinerii care se şcolarizează şi se profesioim ll/«'rt/i'i i " 'litru ii deveni cadre medico-sanitare (indiferent că este voi Im <|n Ui . '. antipoliomielitică.. I rolul important al prevenirii unor boli şi a unor factori di l INC m: iii'xlilicilrile nefavorabile ale mediului ambiant: poluarea. în special cele de circulaţie. CHIN <i|uld Ui n l < ULUCII diiKMil snii n InlonHilAlH Hlinptonn>lor unei boli (Util ic. linlniii iM il MiiploiiHilic. <intltulicrculoasă. i Apariţiei guşei etc. măsuri terapeutice cu ctirrtrluF pdliMji'iiiMn (vi/cn/ft împiedicare^) mecanismului de producere n bolii).— acţiuni cultural-educative şi tehnice pentru evitarea accideii telor In afara producţiei. stressurile. antidifterică. prin cure se combcit simptomole bolii cînd ni* clnvln |)ic.ilx' tul zaharat. — Mijloacele nespecifice se confundă cu mijloacele menţioiniln mal In n i n te.i iipdnltoHK' (tusen.. Mijloacele biologice sînt de asemenea multiple. adesi-rt (lui. imediat ce ele s-au validat ca eficiente. traumatismele în producţie şi bolile profesionale. psihoterapia. vitamina D şi calciul se administrea/rt yravldi ! < > r şi sugarilor pentru profilaxia rahitismului. Mijloacele preventive sînt individuale sau colective. — aplicarea în practică a cuceririlor ştiinţelor sociale şi biologice* ( i n special medicale).. i / .miiaro. Mijloacele specifice sînt reprezentate de vaccinările pentru prevenirea unor boli infecto-contagioase. curative şi recuperatorii.i Ui boulA tniA IunA n o vlutlnnt). infecţiile. sulx ullura. ce stau la baza patologiei din zilele noastre. iodul pentru pic vt»nlr<'. supin l c c i . Mijloacele curative se împart în medicale. proccduil i ce acţionează prin mijloace nespecifice (balneofizioternpin 9! KIIIIIII !!'• I M ) . lidlnmcnt paliativ. medicamente.). fumatul. M | .— organizarea ergonomică a muncii în aşa fel ca să se evite obo Htiala excesivă.ihilă: antivariolică. durerea ctc. chirurgicale şi răni Mijloacele medicale sînt: măsuri terapeutice cu caracter 1gotiornl. hipertensiuni^ ili. mflsuri terapeutice cu caracter etiologic (vizează rom Ixili'ii'ii n i i i / i . regimul igieno-dietetic. sedentarismul.. dar se pot împart! I ii mijloace preventive. antitetanică. dislipidemiile. bolile ereditare. a) Mijloacele preventive individuale reprezintă totalitatea măsui i l o r igienice pe care le urmează fiecare persoană pentru a-şi păstrfl 1)) Mijloace preventive colective sînt specifice şi nespecifice. Ele conferă imunitate. ori chiar institute de medicină şi farmacie) trebuii Nrt ln|i h .educarea întregului popor pentru păstrarea propriei saln — educarea copiilor şi a tineretului în muncă şi pentru munrrti — cultivarea şi sprijinirea condiţiilor pentru stabilirea de relaţii otice şi echitabile între oameni. alcoolismul. i stnn .

NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE. ca metode de refacere. precum •"iMbilităţilor de transformare a mediului ambiant în mediu sano•i mi« s<i contribuie la recîştigarea şi la menţinerea stării de sănăMII In stabilirea unei boli active-evolutive). ea in.i intcrreluţii li/iologicu tntro toate orgt* HilNimilul.p) lunctional (tind la ameliorarea funcţională a organului atins de .. între organism şi mediul ambiental se stablMre de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv prin . Mijloacele recuperatorii au fost amintite în partea în care s-a î li» i îs recuperarea capacităţii de muncă.. dar ea se perfecţionează şi individual în timi i ' l i i de către sistemul nervos. a măsurilor l i t ' l i i i i o luate pentru menţinerea concordanţei om-mediu. unele cazuri organul afectat se înlocuieşte prin transplante sau f...in în l c ' in l .. l l l n t a care se ocupă cu studiul acestor relaţii este o ramură a fizioşl se numeşte ecologie.|co-chimice dintre organism şi mediul înconjurător. Mijloacele chirurgicale folosesc.întrevede că starea do sănătate Inc'lude Ct echilibrul <lmtre organism şl mediul înconjurător (ax-timp. Dacă acesta se modifică. '' ' i'undiţii normale. l" doufl deliniţii s<. 'iiportanţa deosebită a mediului ambiant a determinat apariţia io| ştiinţe numită ambientologie. BOALĂ. El se adaptează în mod continuu la mediul încon-i. a relaţiilor acestuia cu organismul uman. i ri/ui/c <•« o f/ere(//(/M' niotlo-liint'llondlfl a acontul CC/W//'jfU. di* iliualA •?! pioliin/lnift dlfmltl . care îi permite să ia parte la viaţa activă. BOLNAV l >upă cum se ştie organismul uman realizează cu mediul înconjuun tot unitar. care se ocupă cu studiul mediunliliMital.. Sănătatea s-a mai definit ca ildtoa organismului de a funcţiona eficient într-un mediu dat". înde-ea părţii bolnave din organismul afectat.•. Viaţa are ca uiTi fundamentală metabolismul prin care se realizează schimbuM/. 1. pot apare perturbări grave. Influenţa organism şi mediu este reciprocă şi multilaterală pe plan fizi>lo(jic şi social..5. Unitatea cu mediul înconjurător ''•terminată genetic. printr-un act operator... mai ales chimbarea se face în mod brusc.i presupun» şi un echilibru interior •— ho» i cn umilire ii i i h i . să K şl să se simtă bine muncind.Imto şi spune persoana respectivă şi obiectiv printr-o seric blochimico-umorali care atestă o stare numită sănătate. In prezent -i prin sănătate o stare în care persoana prezintă un echilibru hlc şi social. In i ireo de sănătate se definea ca o lipsă de boală. ii< l i i < l < i i l f x l c ii i l '.. endocrin şi umoral.

se realizetr/8 acea legătură sufletească. nu boala. l'nctorll care duc l . psihice şi socio-profesionale. din ca In ce mai mult că de bunăstarea fizică.n H de sănătate a poporului. Conducerea de partid şi de stat din ţara noastră creca/ tonle coii'liţiile.care alterează sau nu de muncă a firespectiv.> populaţia fiind cointeresată la apărarea propriei sănătăţi.MII ello|o(|l(i bolilor. timpurile prin mijloacele corespunzătoare dezvoltării ştiinţelor în gen.. neputînd lucra. dal. tflţii respective. i rare-adaptare de care dispune. Se înţeli-. Trebuii' . cnlo-endotelial. premisă holflrHoare pentru obţinerea unor rezultate terapeutice pozitive. Sleirea de boală perturbă acest echilibru şi în multe cazuri altH» rează capacitatea de muncă. Organizarea combatei bolilor avea însă mai mult un caracter particular. morală şi spiritunlft onmenilor muncii depind în mare parte realizările de viitor ale soci.6.. A. CAUZELE BOLILOR Orice bon IA are o c. vascular şi IH.. prin boală şi prin neputinţă satisfacerii obli<|n> ţiilor sociale. Planul de tratament fixat de organ.nr/. n rita Intervenţiei capacitatea nervos-endocrin. Tehni cizarea excesivă a medicinei actuale nu trebuie să ducă la neglijarea creerii legăturii psihice cu bolnavul şi nici la neglijarea ambianţei du încredere a bolnavului faţă de cadrele care îl îngrijesc. între bolnav şi cei care îl îngrijesc..•> . care mobilizează toate mijloacele naturale de .lre. înţelegînd bolnavul în complexitatea muiil» lesifirilor sale biologice. •. M.m un <ompirx de cauze care o detc* nilnfl.r. De asemene nu trebuie să se fetişiseze unele tehnici înalt specializate. Prin aceasta starea de boală depăşeşte •tadiul perturbării unor relaţii biologice personale şi implică intervenţii unor factori sociali.li tartori < .a' s. In definiţia stării de sănătate s-a arătat că echilibrul fizic.st. persoana bolnavă trece în sarcini societăţii.> sistemului umoral.. i niedico-sanitare trebuie să se sprijine tocmai pe această tendinţă n. • ". Cadrelor medico-sanitare le revine rolul principnl i aplicarea pi adică a cuceririlor ştiinţelor care acţionează pentru uu'i ţinerea NI .lanismului alcătuiesc cmr/snl. pentru promovarea stării de sănătate a cetăţenii' pnlilol iio.. întregul organism reacţionează ca un tot unitar.. persoana poate lucra şi M •imte bine lucrînd. în statele cu orîndun Noclnllstă sleirea de sănătate a poporului a devenit o problemă de . Pentru aceste motive starea de boală a fost combătută în toni. bolnavul este aşa cum spunea Engels „privat în libeitn tea sa". propriu numai lui... deoarece fiecare organism reacţionează într-un mort particular. De altă parte. i îmbolnăvire. 1. ci bolnavul cu particularităţii» sale biologice şi psihice.i la do vindecare pe care o manifestă fiecare organism.i numesc agenţi iHienţl filologici sau fmloii nocivi. psihic şl «ocial permite desfăşurarea unei activităţi. ral ţ»l a celor biologice şi sociale în particular. Consecinţa practică este faptul că se v* I1v i l a în mod individualizat.i p .persoanei cadrul bolii.< I u r..uiiMiiiul pi In care aqcnţll ...i 11-ţinem totodată că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un oKjanism la altul.

presiunea atmosfei'rt hipobarismul (presiunea mică) sau hiperbarismul (presiunea mare) K ulcele nocive asupra organismului. în unele i insuficient elucidată. cauze Kitişante şi cauze sociale.). parazitozele in.ilcrgice apar ca urmare a unei sensibilităţi exagerate a l. cauze favorizante. este complexă. ulcnr duodenal. acestea îmi'iniă poartă numele de etiopatogeneză (cauza bolii şi mecanismul său producere). Traumatismele de orice fel determină plăgi şi 'litir/. ciuperci (determină micozele. litiază biliară.1 do anumite substanţe. Ele sînt Iile/cutate de: Traumatisme. radiaţiile atomice. ui bărbaţi se Inttlncytc homofllla (pe care Insă lo-o transmit* .inumite boli. hepatita virală etc.ui/Ho predispozante sînt cele care predispun sau pregătesc ml priiiui . electricitatea (determină arsuri şi şocuri electrice. Cauze chimice: acizii şi bazele puternice determină răni şi ne(moartea ţesuturilor). Cunoaşterea etiopatogenezei bolilor este importantă deoarece pre'•a şi tratamentul cel mai eficient se bazează pe combaterea cauiii împiedicarea mecanismului său de a produce şi a dezvolta Etiologia bolilor. virusuri (determină unele i n. substanţele toxice profesionale sau extra•iloiuile determină agresiuni locale sau generale. Cauze biologice: sînt cele mai răspîndite şi sînt reprezentate de '/ i / (iMcilul Koch determină tuberculoza). actinomiHollle ereditare apar ca urmare a unor defecte ereditare. Dintre aceşti factori cităm: "MU/.li în raport cu forţa lor de agresiune. femeile prezintă mai des derft bărbaţii de aceeaşi vlrstli iifltll cronice. cauze predispozante. In practica curentă. de autoagresiune (imunologice) apar ca urmare a unor I t l in inccdiiisinul imunologic de apărare-adaplare a orgunlsmu- « . boli coronariene şi insuficienţă aortlcl. Cauzele determinante (principale) sînt acelea care acţionează di>i 1 nsupra organismului şi produc întotdeauna aceeaşi boală. medicamente •iitmte şi în doze mari acţionează şi ele ca agenţi patogeni. 1. Cauze fizice: căldura (determină arsurile).illci îşi exercită acţiunea lor nocivă şi determină boala se numeşte 'of/enerd sau mecanism patogenetic. paraziţi (determină malaria. frigul (determină con•-Uttic). » Bolile . intestinale etc. De regulă se clasifică în: cauze determi(sau principale). valvulopatil mitrale* bărbaţii prt» i (Ici».). razele X. mal mixlinopatice sau erori de cod genetic cu consecinţe negative • > H nieUiliolismului. uneori carihUnrua şi moartea). ca şi etiopatogeneză lor.iţ.

Bolile contagioase. iar hipertensiunii nrtorlală esen|i. Cauzele sociale.a. micro.-xe.ln înaintata pnv. surmenajului şi modificărilor mediului aii' b l i ' i i l n l care se poluează. iniiIclndu-so ftiu/o ţi iiiocanl'iiiu» dlforite.nic. supraponderalitătii.n Nhlemelor). 5. Cauzele declanşante sînt cele ce dezlănţuie o boală care era lti« li-nUI: o alimentaţie bogată în grăsimi poate declanşa o colică bilinrl l n o persoană purtătoare a unei litiaze biliare pînă atunci latentă. con.ilil. alergice.iii<il. Reumatismul acut şi bolile de inimă de oi l ţ|lw» reuinnli:.1 MI. ateroscleroză şi boli coronarionn. pot crea condiţii pentru apariţii tuberculozei. i se întîlnesc mai frecvent la tineri.Miqflril şl bătrfnii pro/lntă mal dos bronhopnoumonll.npdrme-adaptare la o agresiune internă sau externă (boli imun I n i ' . degenerativ yl n celor ce apar ca urmare a unei suprasolicitări psihice şi senzorial (iiolesioiicile şi extraprofesionale. Persoanele în vln. endocrine. alcoolismul. Societatea umană contemporană caracterizat! prin industrializare rapidă. coiitr. ateroscloro/ honln coronariană. dereglări umorale. Dintru i'Ie. înnl ules prelungite. dereglări ale mecanismi lui i li. Unolt obiceiuri ca: tabagismul.) şi condiţiile nefavorabil» de vintă (alimentaţie. fcivori/anto şi a celor sorind Cln.silirni i l e pre/. Condiţiile nefavorabile <le înnnră (mediu cu substanţe toxice. rujeola. .ele determinante. Boli ca hipertensiunea arterială esenţială. diabetul zaharat. precum şi ca urmare a sedentari inului.cle externe provin din mediul extern şi sînt cuprinse în grii| n. 3. suprasolicitări impuse de locul de muncă etc. dereglări n' llNlemului nervos central.entato au corespuns unor novol didactice ţi tl> NCli«imill/.! i elor descrise l . Suprasolicitările fizice şi psihice scad rezistenta organll* inului şi favorizează apariţia unor boli.intă mai des cancer. de nuloiicjresiunc etc. scarlatina.) dereglări ale funcţiilor şi corelaţiilor dlnh C'iiu/. 4. recunosc în mecani inul lor do producere intervenţia negativă a factorilor sociali aminlil O uită clasificare a cauzelor bolilor este cea care le împarte \ Interne şi cauze externe: Cauzele Interne sînt: ereditare. Un efort li/ic poate declanşa o criză de angină pectorală la o persoană eu o c'oronaropatie cronică. i v la copii.ii 1.. locuinţă) pot favoriza apariţia unor boli.şi macroclimat nefavornbll. toxicomaniile de orice fel. i can/.ite cauzele bolilor şi memnlsmele lor de hlnt rt)ni|. In re. automatizare. nevroza ş. diabetul zalift rnt tiito mm « i i .il<1 şi ulcerul duodenal la adult.menţionăm condiţiile climatice nefavorabile. dereglînd echilibrul ecologic (echilibrul e.i.sil* mul alimentelor prea calde sau prea reci pot favoriza apariţia unor boli. şcolarizare şi urbanizare şl-l crcnt propria ei patologie dominată de scăderea bolilor infecto-conl > <|lo<ise şi a celor carenţele şi creşterea bolilor metabolice. Cauzele favorlzante sînt cele care înlesnesc apariţia bolii. ii dos boli eruptive şi reumatism acut.

'oncepţia se axează pe noţiunea de „stress". pe de o parte.lflcc sînt i r . REACŢIILE DE RĂSPUNS ALE ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA AGENŢILOR PATOGENI l .i c d mai maro rol In menţinerea i/. i a/e X.u).. fu speri.iM-n. tlllf iwspi'C. aglutine. substanţe chimice etc.mu . prin care autorul şi | i| ml i înţeleg o stare a organismului rezultată din interacţiunea ( tiyrvsor-mecanisme de autoapărare. durere. lormintt o ontilate nosologică (de exemplu barilul Koch. cart» n Niihllnla Selye in I ! > M > . im ilmliii intern)..î l . După Selyt.. foame. i i . hM|. Acţiunea directă a agentului stressaul asupra ţfilU'Ici'iiiinrt un sindrom de adaptare lorald: iullaintiliu.ildură.d acţiunea agresivă „stressantă" a agenţilor patogeni. • nlla. •i i nnr/.. fie prin compensarea funcţiei lezate nlorul altor organe ce acţionează sinergie. i-itl/.. O parte din mijloacele «iilice acţionează în sensul sprijinirii acestor reacţii de adapompcnsare. l Uit' specifice se manifestă printr-un tablou clinic caracteristic.iită de eforturi fizice sau psihice. •ncepţia autorului. precipitine.sau exogen poate cauza li* . SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Updftm pe scurt pentru informare şi orientare o concepţie carf i «rt explice modul de producere a unor îmbolnăviri... lumină puternică. i l <!<• centrii liipotalamlcl. opsolermenţi şi enzime. anxietate (factori neuropsihici). medicamente. J(»n . pro"l)c'iciilo/.slress.1.il l i n u l i . reacţiile de adaptare-compensare efectuează adaptarea şi comitea organului fie prin hipertrofierea părţii restante din organul cllv indemn de orice leziune.7."i ^i suprarontilfl.«1. Uzine. i l i / i i i e d i i c c l prin inlermedlul slstemu>N i>l endociin. urmată de o i Ic alte reacţii specifice.. morfologice iui iile cu apariţia de anticorpi. M i .i h/i<i| ( H|ic. organismul lonoază mobilizîndu-şi forţele sale de autoapărare. n loclor stressant se poate considera orice acţiune agresivă: in. f i i ţ | . orice factor endo. Autorul <nj •ii-lye şi teoria este cunoscută sub numele de „Sindromul gene-r nclnplcire". care determină "l>ut o reacţie generală nespecifică efectuată de către sistemul nercntral şi endocrin (în special hipofizo-suprarenal).. nelinişte. îşi d rolul n MI M >i ilupA tiiin/ttoiiM . Un rol deosebit au leucocitele şi unele celule internul reticulo-endotelial. care distrug sau captează agenţii paii şi îi elimină din organism.1 ' iieinA: (actor stresiant-l i l p ' i i . nnurohoinionnlM iatt .nlivnropn cnlo iinrv.îl pun lii|n)liy. traumatisme) 111. agentului agresor: reacţia de apărare constă în modificări metabolice. c.o-niipi. organului care răspunde şi. Stressul provoacă — după Selye — reacţii de răspuns şi nuspecifice din partea organismului.-| .l«l (iiii'iitiin-ir. sunete puternice.

Faza de epuizare se dezvoltă în urma expunerii îndelungate |( pn-. \ M \ .l. . în vederea îndepărtării agresiunii şi restabilirii st/V diMIM .stress. Alteori însă apare boala clinică. alimentaţia etc. n i i a ţ i ale stressului.ucuie m nfnm orlcrtrul Milei. O nurci na a cadrelor medicale ar fi să descifreze expresia bolii î Hflyt care trebuia combătută şi expresia mecanismelor de adaptau. H ' iiiliilitdi'c-componsoic. bolilo cn dlnvuscuUire cu hipertensiune arterială. i p . I .oxicorticosteronul. d^f • • ' • şi poate schimba sub influenţa brutală a unor factori condiţionali (< '«iitlilionings factors) interni (constituţie.umorală a hipofizei anterioare cu secreţie şi excreţie abundent* liormon adrenocorticotrop (ACTH). un. iar organismul se adaptează. bolile alergice. Tu mod normal există un echilibru între hormonii corticosuprrn unii p i < > . bolile de rinichi şi allr-l Aceste îmbolnăviri pot fi tratate corespunzător prin administram c hormoni sau alto medicamente care acţionează sinergie cu mecanism^ do sflno(|(>i)c/..i l l u x crescut de s t i i ' i 1 Im ni conlllcliiltii nţ|K". i i c . respon-bil do apariţia ulceraţiilor gastro-intestinale. în dinamica sindromului general de adaptare deosebim trei reac{ia de alarmă. M p i i n < l c | > ..)..1111!. i > . Există însă şi |> .. apoi antişoc (80« eretic mărită de hormoni antiinflamatori). n .<i neuro-hormonale..i p i i n : — ro7if/<'.> iitnige după sine creşterea unor hormoni: antiinflamatori (glii «•oitiroizi: cortizon. i / . ereditate) sau externi (pflr« t i c u l .. •. COHM< IM \ > .s'//o duc M.vicii de adaptare".n. de.i puternice a organismului la acţiunea cauzei stressante şi se cn= M < ieri/oază prin pierderea adaptării care a fost cîştigată în faza prn. în mecanismul de adaptare-apărare este angrenat şi catul (dezactivator al hormonilor steroizi). cum ar fi: reumatismul. :.l.ni i îmi \ .c. dar organismul reu^-v SM f n v i m H prin mecanismele de luptă şi adaptare.uli miliionţa hipofizei anterioare. aldosteronul). şi aparatul digestiv.icllvfl ( i n p| i>!i<M«]e llillnnuilorll). i i l n i i i de cotu|eslic . rinichiul care secretă în < rcs substanţe presoare de tipul reninei).a însăşi reacţia de adaptare şi protecţie să fie o cciu/ft stfliii morbide şi să apară aşa-numitele „boli de adaptare".şi antiinflamatori. i rocirţiilor de i i p . CIM|I Schema descrisă de autor se repetă în majoritatea cazurilor. — Reacţia de alarmă (alarme reaction) este primul răspuns acl<ip< tntiv la stress şi se manifestă printr-o reacţie de şoc. Concomitent.. hidrocortizon) şi proinflamatori (mineralcorticoi do/. hipofiza secretă'!' (stimulator al tiroidei) şi STH (stimulator somatic) care este un horni pminflamator. — Faza de echilibru constă într-o stare de rezistenţă crescută frtjl de ficţiunea agentului stressant. • i i l i l l i l . i l c . i |.n d i r / i ." r<i/c caic trebuie sprijinite.!• 111. i i .oi o:< | . Stimularea corticosuprareu.. faza de echilibru şi faza de epuizare.. n\< i h i i l i i M.i . ' CM minim... cu dispariţia modificărilor morfologici şi biologice produse de aceasta în organism. mai prwi . r ..î l . Reacţiile patologice < I | > . precum şi între ceilalţi hormoni secn-i" •.1 umil Cili5 l c» liiiplodlcfl clrculdlKi de ini».

care migrează în ţesuturi.t " vinţă care favorizează sedentarismului şi supraponderalitatea condiţii pentru apariţia unor boli ce predispun la degenerări yl tulburări metabolice: ateroscleroză. diabetul zaharat. sau din contră prin acumulare de leucocite în cantitate mare mrc puroiul care în final (spontan sau prin incizie) se elimină. miocardul). tulburări circulatorii. după administrarea de soiuri (obţinute prin vaccinarea . . agresorul. d«n esio pietioaiă pentru autoaplrarea organismului. Recunoaşte multiple cauze: . I I | K iiiirea (muşchi scheletici. procese de îmbătrînire (invoi.— Edemul constă în acumularea de lichid seros în ţesuturi. leziuni nervoase etc. letabolică etc. Creşterea mediei de vîrstă. se produce o invadare a întregului organism cu ii mbi cînd vorbim de bacteriemie sau chiar pot lua naştere focare iiulente secundare realizîndu-se septicemia cu alterarea profundă a ni li generale. lipsite de mijloacele iiţnuite de apărare. boala coronariană. cit şi consecinţele agresiunii. mecanică. sau prin autoagre• . Atrofia este un grad avansat al hipotrofiei şi recunoaşte aceHipertrofia este inversul atrofiei.sclerozări. intereînliegul organism sau segmentară. disproteinemică. imiinitnte naturală cu care omul se naşte şl o imunitate clştii l i i l i i i x l l t î l . (immunis — ferit) este însuşirea organismului de a nu nft v l < tnd intră în contact cu un agent patogen: microbi. agenţi *lrt sau chimici. vlrui. Ea • / H /d t i n d i ^mitele do autoapărare ie Qlieic In itnga şl . în rare cazuri ca urmare a unui agent micronii virulent sau în cazul organismelor debilitate. hipotil . •i . Inflamaţia este un mod de apărare locală a organismului spre mina atit cauza. efectul local fiind roşeaţa (rubor) şi creşterea nperaturii locale (calor). — Inîlamaţia se caracterizează prin aflux crescut de sînge în ca. Este miluită de inactivitate. care se dilată. Ca urmare apare o tumefiere (tu• i ) care exer citind p presiune asupra filetelor nervoase senzitive "duce durerea (dolor) urmată de impotenţa funcţională (functio laesa). virusuri. subsolicitare. Mai poate fi de natură alergică. alergică. Ea poate să fie generală.1 Iure. Aceasta din urmă poate fi activă (clnd ie obţin* ieii de vaccinuri sau este urmarea unei boli) sau pasivă. Ele par în mod fizioi n u r m u re a îmbătrînirii organismul. Itillamaţia este cauzată de agresiunea unor microbi. El Iţe fi de natură inflamatorie. reu<le<|i>iierntiv (artrozele). interesînd numai o parte. tulburările l ico.). pro-i' Indu-se vindecarea. obezitatea. inflamaţiile. nvolutia sa inflamaţia se poate resorbi şi se produce vindecarea fără Mtflri. /'/orose/e degenerative şi tulburările metabolice se întîlncsc din IM unii des în activitatea medico-sanitară. Ilipotrofia este un alt mod de reacţie şi constă în micşorarea •luni a ţesuturilor şi organelor. Capilarele devin permeabile pentru conţii l u l lor. multiplicarea celulară etc. ( j l i l uc ir .

alergia este expresia conflictului antigen-n licorp nuinifestat zgomotos la persoane cu o anumită condiţionare ci dilnrâ şi cu tulburări neuro-umorale. formînd un complaif (înligon-anticorp inofensiv pentru organism. Schematic fenomenele dec urg astfel: substanţa antigenică pătrundu tn organism şi se fixează pe celulele sistemului reticulo-histocitar cfl rora le conferă proprietatea de a elabora anticorpii specifici împotriva iinliqeiiului respectiv. ic--. mai des gamnqlobuline. bacteriolizinele.lari de colaps. Pentru a se înţelege acest fenomen...i încît boala nu se mai produce.! . la care persoana respectivă este sensibilizată.uiloagresiune. se spune că este incomplet. deternilnA l oi marea unei substanţe numite anticorp cu acţiune specifică de neutra^ lr/. antitoxinele.umori (anticorpii. I Idlo. n i l. ido <dc oryuiilNinU1 ui cu •lllntfliitfl rtlurql'/.tnn(n ie. m l .|i..inilesta sub formă de fenomen Artlms.irc prin 2 poli şi incompleţi cînd se unesc cu antigenele respectiv» prlntr-un singur pol.. Antigenul este complet cînd provine din mediul exterior c.iro a antigenului. sau tardiv la cîteva zile). Tulburările pi duse sînt de natură vasculară (vasodilataţie capilară ce explică roşem permeabilitatea capilară crescută şi edemul).• ^ • | .m.( t i \ .ilare. cee<i ce o doosobosle de . Anticorpii apar în sînge şi asigură imunităţii oi<j<ini. Uneori se pot realiza cin •. trebuie reţinut că pătrund* >n<n unei substanţe proteice. numită antigen.uilicorpii apei IIU'! împotriva Nlll)iil<iii|ii| nnll<i<-Mi< . la 5—30 min. Ei sînt globuline de diferite mărimi.i m inrd< > > n < ! < • i . Antigenul este de regulă o substanţă proteică. n i . n i i l . l \< n<. dupi l>.i iderqizantă (imediat.'.pectlvfi.i 11 tinderea sa. l i n i p In oue . şoc anafilactic şi boala *«< rnlni iisupni cărora vom reveni în cuprinsul volumului. de hipersensibilizare smi (Ic . Alergia se prezintă din punct de vedere clinic ca un răspuns m<>' l i c. precipitinele) şi ce7u/<i/«î cînd există celule specializate în elaborarea substanţelor de autoapfl* i (i r<> (mai des celule care fac parte din sistemul reticulohistiocitar). străină corpului.nnlii.în cazul în care antigenul se perfectează în organism. Anticorpii reprezintă răspunsul specific al organismului la patru»' fierea antigenului. aceştia se unesc. mai des microbimit^ s. Suirile de hipersensibilitate constau în apariţia unor fenomene tip nleiqic la un oarecare interval după reluarea contactului cu sii Nlnn[. Constricţiile musculare bronşice şi abdominale eocpli dispnecti şi colicile abdominale care însoţesc manifestările alergi' (!. i | > . 11 al organismului la contactul cu anumite substanţe din mediul * lerior. atunci cînd aceasta pătrunde din nou în organ isnii «r.iii virusală. Aşa se petrec fenomenele în condiţii obişnuite — fiziologice — d«r unii ca antigen-anticorp poate să fie însoţită şi de manifestări patoln» qice cunoscute sub numele de boli alergice.la oslo intolor<mt<i organismului de Iii primul conltict Ml Mil>'. I | C K | I C unde fononioiii'lp xiloloqh <• opui In ni doile.smului prin aceea că la o nouă pătrundere a antigenului (car« iidcsefi este microbian sau viral).i7. aşa încît boala nu se mal produce (s-a instalat imunitatea). Pot să fie compleţi cîndsepotuni cu antigenele corespun/Alo.slncr.i fenomen biologic..i ..

8. o i a lte ra re a s tă rii g « n « rn l» n i l> IIIIIIIC IK « l i . care elaborează autoanticorpi. i.. Primul imbold care a iritat celula a «•nit din mediul extern (să presupunem un virus). din cînd în cînd cu perioade de oarecaro siune şi care beneficiază de tratament imunosupresiv. i i apare clinic.. I > M . declanşarea bolii. b ru s c '.u n < l i l n r N u p r a a c u t u• • lnl(|nrfltor.i.nlu l «tllolnglc şi < ! < • i. U i i » .. boala se cronicizează.i i n i i i .i/. 1. a unei boli cu evoluţie îndelungată şi deoi i ' l i i t de agresivă. agentul iniţiator a putut dispii'omplet din organism. In evolu. După aceasta. l> « « Iu n -. • • • . .M .' ( « • care susţin acest mecanism în cronicizarea unor boli ca hepatitu • i s<iu nefrita acută. La baza acestor fenomene ar sta o tulburare 1 1 Iară privitoare la imunocompetenţa anumitor celule ale organis. Dacă în patologia aler i antigenul este o substanţă străină corpului.lii'ptaţi împotriva lor înşişi realizînd conflictul antigen-anticorp ce Iun» la distrugerea parenchimului organului respectiv şi la realizarea. Această boală cronică se autoîntreţine fiindcă celu"li< cu aceste proprietăţi (autoantigenice) se menţin. |M •! i i u iltilc < n ii <i i i . ta lii.c . In cir/ul bolilor prin traumatisme această p*-h | i . i i . Prin conflictul cronic autoantigeni. " .il. .ula de latenţă este intervalul scurs de la pătrunderea agentupnli"l' -n în organism şi pînă la apariţia primelor tulburări funcţlo» i i primelor semne de boală. perioada de stare.|în lor b i i l i l o urmează o dinamică ce poate fi astfel schiţată: perioada M I f i l t . l'orio. î l . p. 'b iă s au siih lc ib rlllta tl.il so produce conflictul dintre organllB i n i n.<> (Iccl.inşc. i i i o i i i< • . . 1 < îlcva luni. ! • • . i < > d e n > < | i i i .n l . . elaborează peii idld autoanticorpi şi întreţin — am putea spune — la nesfîrşit conM> i n i autoantigen-autoanticorp. A H . i nu i n . perioada de conva-i i'ii|fl vi perioada de vindecare. în iicrst intorv.. id itfi. m l n l g l l . procesul pato->• i n i .UMIII! pn cai ti .inticorpi. capabile să elaboreze autoanticorpii în.Bolile de autoagresiune constituie un grup de boli cu evoluţie înde. EVOLUŢIA GENERALĂ. 1 vi ho. I |.'. r/u l In hulai n . [ < n c u t . In cadrul bolilor iniecto-contaglOMt i><Tioadfi se numeşte incubaţie şi are o durată variabilă de la > i ' 1.uită.. M I . In cazul victoriei ji. Sînt din ce în ce mai multe argu. în r. adesea foarte grave..Kjontului patogen. Legătura lor boli cu patologia alergică este strînsă. «rest sens autoantigene. DIAGNOSTICUL Şl PROGNOSTICUL BOLILOR EVOLUŢIA BOLILOR livnliiliii bolilor constituie modul m care ele se desfăşoară. lăsînd unor celule proprietăţi autoantigene. Un punct de vedere practic. I :.ii ' M I I . el i-a conferit tcia proprietăţi autoantigene cu elaborare de autoanticorpi îndrep* împotriva ei înşişi.T i I n c o p< iu• l. i . în bolile de autoagre-celulele proprii ale organismului capătă proprietăţi de antigene. In Inncţln de i '.

î l vindecării şi al recuperării totale. Mai persistă fenomenele generale de asteul» •. în unele cazuri boala sa lermind prin moarte. Iar untofl şl a oxmiiKimhn niuilul")(|ic.biochimico-umorale revin spre valorile fiziologice. în cazul începutului supraacut sau fulgerător.tcnlii unor leziuni sau mai des a unor tulburări funcţionale care s« evidenţiază numai în condiţii de efort sau dacă sînt mai profunde pot -ip..u e chiar şi în condiţii de repaus. — complicaţia este o formă particulară de agravare a unei boli.i i .c l .K 11 n. In evoluţia unor boli cursul obişnuit poate fi tulburat de: — recrudescenţă care constă în exacerbarea bolii în perioada da stare sau de convalescenţă.< • po<ile complica cu o ruptură de miocard. — recăderea (reşută. i i c l vindecată. stenoză piloro-duodenală sau cu o perforaţie. siinptomc clinice şi tulburări biochimico-umorale mai mult sau mul puţin specifice bolii în cauză. — suprainfecţia constă în adăugarea unei infecţii bacteriene MB « emulare în cursul unor boli virale sau în suprapunerea unor agenţi ml« ciohieni noi în evoluţia unei infecţii bacteriene. de agentul agresor şi de modul de reacţie al bolnavului i "•• pectiv.i*ă.ireii «iclivităţii profesionale. d* exemplu un ulcer duodenal se poate complica cu o hemoragie digoil i vd. Un infarct miocardici . deci a unei noi Imholnăviri. i 11 l i . iar starea i | e i i e i . Este bine ca activitatea si it» M . (uneori destul d. I iieptiit pentru ca fostul bolnav să se poată readapta la condlţllla de mimcd. dar ea poate să fie şi numai parţială cu perM.) n K i nost icni constd tu sl.iit îmbolnăvirea. tulh n i . recidivă) constă în reapariţia simptomolor bolii în perioada de convalescenţă. i . — reinfecţia (mai ales în cadrul bolilor infecto-contagioase) constă In producerea unei noi infecţii. imie care diminua şi în final dispar şi ele. Treptat. .I . Semnele clinice diferă în funcţii» d" ixuild.ihilirea precisă a bolii pe baza exameilM Iul clime. proba muncii fiind martorul cel mal tidel .t icul şi «ipoi se face tratamentul. i l < i se ameliorează. Perioada de convalescenţă şi de vindecare.ida de stare este caracterizată printr-o serie de tulburări func(iMimle. fenomenol» clini" •• ilnt loarto accentuate. Trebuie combătuţi factorii socio-profesionali care au favo i i/. De cele mai multe ori vindecarea este totală cu n-\liiiilio ad integram. pe baza cărora se stabileşte diagM ".•voim .-. DIAGNOSTICUL BOLILOR t. cu acelaşi germen. r<-ilo. persoana putînd fi ( l i . C. K!rele medii şi medicale trebuie să urmărească bolnavul în tOit« pei lucidele de evoluţie ale bolii şi chiar după stingerea acesteia şl r»« lu.. n exploifirllm ImnIiimico-umorale si funcţionale. Un diagnostic prccli stă la baza unul tri> tament liliio Imulnmoiilat. icpcde) tulburările funcţionale şi simptomele clinice se şterg.

mişcările coloanei • iii 1 şi membrelor etc.din creştet pînă tn< i " . Pun p . î l . i h • ! ( • IM i c ( | i i l . i . evcnl u . stări con-uiilo. i u « •• vor M I I I | | | C I M | | NiiluMfiiidlbiilnrl. //i. . şl •< vor deiortt « . i l c M I I I I . membre) şi se vor controla diferitei» ti/lolocjiro: flexiunea şi extensia capului.Iul de început şi evoluţia ulterioară a simptomelor clinice. plinn) ( ' f i u l M. spre a primi cît mai l i .ilpare so vor localiza evrntiwlolo puncte durei hi. Se vor obţ i in n Iii privitoare la consultaţii anterioare.(Iute utile diagnosticului. i l | i . d prima menstruaţie) sau patologice (boli de care a suferit mai uto).Istoricul bolii constă în relatarea de către bolnav a suferinţei Ini care ne consultă. Prin p.ilcţel loi.Pînd la stabilirea diagnosticului complet se parcurg mai multe MO .\ < > i ' . să se dea atenţie tuturor simptomelor care Io î n l . antecedentele eredocolaterale (sufe' • • I o rudelor de sînge) antecedentele personale fiziologice (menarha. nxllnrl. indicînd data şi modul în care a apărut boala. de cine şi la ce unitate me i.. c o n N | H l r « i ) | r t . ritmicitatea lor vi'ntuala legătură cu anotimpul.ma vertebrală.s'poc//a prin care bolnavul este cercetat . f l d or e n ta c l i n t i * « l i a u i d e - . fiindcă uneori bolnavul omite. Pentru aceasta trebuie adesea să . domiciliul. Anamneză cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii.vm obtim. /'«/porru folosoşto simţul pipăitului prin aplicarea şi apăsările « i l i i t a deqoteloi :. i ( . N i ' t i Ni bi l i i n t e a . i . ) ! ( | ( I M r înlcniOi Olfll liimlmilr ( I n . eventualele formaţii anormale de i i i i i i t c şi mucoase. întotdeauna examinîndu-se întregul chiar dacă suferinţa pentru care ne consultă este localizată " i i m i M regiune. alimentaţia (şi felul ei). bazin.••mm lîngă bolnav şi să-1 ascultăm fără grabă. 1(1 trebuie să fie dezbrăcat. Discuţia cu bolnavul trebuie să iilliirt de solicitudine. insistîn-.n-laţii usupr. vîrsta. I M I I I U I i li iiiciisluillll'.iu şi a palmei a tegumentelor şi organelor dii H'(|iuiil. eforturi fizice sau psihice etc.i' să se afle împrejurările în care apar simptomele.i /nuci lor de '•xtindi'ie. diagnosticul stabilit anterior. t n i i n n . condiţiile de viaţă ( ii-siunea.prima este etapa diagnosticului clinic în care diagnosticul se iicşte în baza simptomelor (semnelor de boală) clinice pe care ni Io a bolnavul anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le • li-nţiein prin examenul obiectiv. •n/n sau uită unele manifestări importante ale bolii. tinlcimontcle urmate şi eficienţa lor. — Interogatoriul constă dintr-o serie de întrebări adresate bolnft' u i privitoare la identitatea sa.l i i ţ n . i l n l f i i . Tot prii» < ) l l ( l l i r | | | l i .SUpm I l i n l I i i l i i i j i r i lllioi . la eventualele examir M Unice.. p l M i l i i . lnţ|hlimll etc. n i l . conversaţia fiind totuşi discret dirijată. conformaţia diferitelor segmente ale corpului ( olo.i l' n | . n i l l n Iu fum I M ' di* iniynu i l r i(". Se vor consemna observaţiile privitoare la CU» ii'<| iiim>ntolor şi mucoaselor. condiţiile de muncă. Kxiitncnul clinic obiectiv foloseşte următoarea schemă generală car* mii» srt intre în obişnuinţa examinatorului (să devină reflexă).|)iinloi i i ..I. Este bine să se Mirt c'u întrebări suplimentare. < oir.

De regulă se ascultai p l . Treliulf întreprinsă o largă activitate de educaţie sanitară atît cu bolnavul. Trebuie creată obişnuinţa pentru a se tace numai exani/Mrtr//<. Iiislsllnd asuprii efectuării numai a examinărilor paraclinlco noe*-«nr<«. în acelaşi fel se vor examina şi eventuulnln tumori. după care se stabileşte diagnosticul finul. In raport strict ru diagnosticul clinic.i pe regiunea de auscultat.•.<•/<'/oi-cop biauricular care se aplică pe suprafaţa de auscultat con pim/. în prezent se foloseşte un aparat im in ii . De regulă se percuta ritmic cu degetul mediu de i . La început se apln > ureche.xoni/fidr/ rare trebuie c/ec/uai» la orice bolnav pe» cure U coiiMillAm. lixamlnările paraclinice completează investigaţia în vederea precizării diagnosticului. subliniem şi faptul CA «X/«ffl cHevu e. In l)<i/. abdomenul. inima. aşa cum s-a prezentat nun MS . a acelor examinări car* •lut cunoscute si recunoscute ca elicionto. l ' i i n inspecţie şi palpare se vor căuta şi eventualele edeme ( I n qambe si In părţile declive) prin exercitarea unei compresiuni do/alo.ista tehnică numai diagnosticul de sindrom. DM «xomplii. vasele. cu simptome comune mai multor boli. complotat şi motivat prin examinări complementare. l'crcuţia foloseşte tehnica de punere în vibraţie a unor orgunc cu conţinut gazos.il crescută. Indiferent do locul nostru d* activitate (dispensarul din . capabile să piu «luc. Pe baza Iul con-liiid toate datele obţinute — se stabileşte prima etapă a diagnosticului: diagnosticul clinic. Astfel se recurge la examinările specifice suferintr! Mispectnle pe ha/. In majoritatea cazurilor se stabileşte diagnosticul corect fi conipl' l numai prin examenul clinic.c» tegumentele etc. rare uneori solicită efectuarea unor examinări <le»N|iM' care ei „au au/it" că „pun cu siguranţă diagnosticul bolii lor".sini deosebite în condiţii patologice faţă de condiţii fiziologii • Org. <'tt şl cu dpai liiicHorii săi. în acest fel se obţin sunete cu tonalităţi variei' cmo . Cap. In ca/ul edemelor la locul compresiunii apare o uşoară depresiune. Diagnosticul de sindrom eitt numai un diagnostic de etapă. amănunţită şi sistematică. Auscultaţia foloseşte simţul auzului. plecînd de la diagnosticul clinic. Se contraindici efectuarea „do rutină" a unor examinări care n-au nici o legătura cu diagnosticul clinic. necesare. < hldtă cu auscultaţia se încheie examenul clinic. se pune diagnosticul de sindrom ideile.i citate.i do a deosebi elementele patologice de cele fiziologice se < i liga iu timpul prin experienţă şi observaţie. < mina dreaptă degetul mediu de la mîna stingă care este aplicat pe K -«jluiiea do percutat. dur acesta poate apărea în cursul mai multor boli: boli de ficat. cm n dispare la scurt timp după încetarea compresiunii. hol! cur»' comprimă sau obstruează căile biliare sau boli care evoluează cil liemnliy. în multe cazuri însă se stabileşti prin M . Stabilirea diagnosticului clinic este uşurată dt examinarea corectă. i i i i i n i i .a examenului clinic.i Mmete sau zgomote pe care le apreciem şi le evaluăm în corelaţi* cu cHi'lalte date obţinute prin examenul clinic. Un alt exemplu este acela al sindromului febril enio poate evolua în cadrul multor boli.ct examenului clinic. adică un diagnoil Ic «u n sforii mai largă.melo cele mai frecvent percutate sînt plămînii şi abdomenul.iloare unor organe cu conţinut gazos sau lichid.

l n cii/. stadiul său evolutiv şi eventua-'•lente funcţionale ale organului alecUit şi .rt bolnavul în vederea evitării eventualelor fenomene de in• < \\\\i\. 'iiunfirul scaunelor. istoricul iiulli actuale. apoi de două ori pe "l (dimineaţa şi după-amiază) sau ori de cîte ori o solicită medicul.. în afară de cazurile ' i | i ' i i ţ u medico-chirurgicală este bine să nu intervenim cu tratament ^ fimenlos. viteza de sedimentare a hematiilor şi reacţiile l>entru infecţia siiilitică. în stabilirea diagnosticului trebuie să tindem la precizarea şi a liologiei bolii. In raport cu acesta se planifică examinările şi se •••r/. se întăreşte.ile organismului In i".urile de urgenţă se administrează medicaţii corespunzătoare i In lipsa unui diagnostic complet şi definitiv. După aceasta se face planul terapeutic si se începe t iată-' nimpunzător. la indicaţia medicului). pentru a nu influenţa valorile explorărilor paraclinlc* ni i n n introduce încă de la început cel mai eficient tratament (după illii'M diagnosticului). In /Ude imediat următoare se efectuează explorările paracliniot ". se face o primă interpretare clinică şi se stabileşte nosticul clinic.-au efectuat şi prezentate medicilor pentru a se stabili cît mai repede diagnosticul final. Rezultatele explorărilor paraclinice trebuie aduse imediat după ce •. .1 uuvulo mal ileN sau mal rur. ca şi în cea mai specializată clinică universitară) şi anume: determinarea tensiunii arteriale sistemice. Se vor înregistra deci datele generale. Datele culese de la bolnav prin examenul clinic trebuie să fie sistematizate şi introduse în foaia de observaţie. Se vor nota: atitudinea. procesul yhidliii «chipul cart ob- . diureza. precum şi comportamentul său.evoluţia bolii" HO consemneny. se mott» « documentează etiologia bolii. examenul sumar de urină. De asenenea trebuie precizată şi forma clinică a bolii: uşoară. iar pentru cei cu acuze dispeptice se recomandă efectuarea reacţiei timolCadrele medii au un deosebit rol în pregătirea fizică şi psihică a liolnavului pentru aceste explorări şi în testarea bolnavilor în vederea ivitării administrării unor substanţe faţă de care au sensibilitate particulară. In două xllo. deci să tindem să stabilim diagnosticul etiologic.cel mai îndepărtat sat de munte. După ce toate aceste date au fost consemnate în foaia de observaţie i3«u după caz în foaia de examinare clinică) la locul rezervat pentru "In t ia bolii". iar ulterior săptămînal sau 'îmi des.ft /lInie. fizionomia. « Se va termometriza imediat după internare. cele anamnestice. i i i l n l c a . dnprt care diagnosticul se perfectează. mijlocie sau l m vă în funcţie de intensitatea şi durata simptomelor clinice şi bioluinico-umorale. Se va menţiona dacă bolnavul este sau nu în stare de cunoştinţă. examenul obiectiv. starea de nutriţie (bolnavii se vor cîntări în mod obligatoriu la internare. Pentru persoanele care prezintă supraponderalitate este indicată şi determinarea glicemiei ci jeun şi colesterolul. peni ii a introduce cel mai eficient tratament: tratamentul etiologic.

. I s-a acordat întotdeauna nune importantă atît de medici.ce boală am". prietenii ne cer să le spunem dacă „este grav"? „durciiză mult"?.iu (mjentul patogen) şi efect (răsunetul fizic şi mai ales psihic al < \ < Mă). — durata posibilă de viaţă a persoanei respective. prudenţă şi cunoştinţe te» rneiiiice. !n vlndemi .. cer experienţă. Bolnavii. cn urmare a evoluţiei ştiinţelor biologice în general şi a medicinel fu pnrtlculnr. Multe din măsurile terapeutice tind sprijine această tendinţă naturală. în mod particular se vOf evalua posibilităţile sale de activitate. trebuie Sft SC depună" toata ciulim l l r vi nfl NU npliee cele moi moderne mljloaoodo tratament ponţi u M Nfilvn bolnavul. Prognosticul imediat poate să fie: — bun cînd se prevede o însănătoşire sigură şi fără urmări. Se deosebeşte un prognostic imediat şi unul tardiv.. — starea afectivă şi psihică a persoanei în cauză. cînd diagnosticul se cunoaşte sub toate aspectele» •nle. . In flroti. de regulă în bine. .. Compensarea sau chiar supracompensarea anumitor defiri* se realizetrză şi în mod spontan.K'ivfl bolnnvul. prin introducerea de noi mijloace terapeutice. Prognosticul îndepărtat se referă la: — vindecarea completă fără urmări sau vindecarea cu urmări. PROGNOSTICUL BOLILOR Prognosticul semnifică evaluarea viitorului bolnavului sub aspectul evo/u/k:/' imediate şi tardive a bolii sale. exitusul sau imi nenţa acestuia. Curioscîncl posibilitatea existenţei acestorn. cît şi de un pesimism descurajant.scapă"? Răspunsurile la aceste întreb<1rl sînt însă foarte dificile. — rezervat cînd nu există certitudinea unei evoluţii favorabile» — infaust cînd se prevede evoluţia nefavorabilă. tratamentul şi evoluţia bolii. cxplorflrllo cu rezultatul lor. Ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă şi de munt'ft IM Norieldteo socuilisld creează premisele evoluţiei mai favorabile M unor tinlioliiAvIri. Trebuie BA ţinem seama că prognosticul se modifică în timp. In evaluarea prognosticului trebuie să ne ferim atît de un optimism exagerat care este dăunător. De asemenea trebuie să considerăm şi unele posl Mlltflţl ' ! • • evoluţie iieiiştoptate numite do profesorul luliu Haţleganu „Niirprl/'. so evaluează prognosticul bolnavului respectiv. Adesea sîntem întrebaţi de bolnavi . cît şi de bolnavi.se vindecă"?. ImlUuront de studiul uvolutlv fll bolii. Observaţia co tidiană ne arată că adesea leziunile mici au un răsunet profund psihic « • u «Horarea comportamentului bolnavului. persodiw relntogrîndu-se temeinic şi de durată în viaţa socială. . din ce tu ci» nuil eficiente. — posibilităţile de reintegrare socială.1 mim cn/iiri deosebit de gnive.iilolcxjlce". în timp ce la alte persomi» li'/iuni mari sînt bine compensate fizic şi mai ales psihic. Aceasta scoale tu evidenţă rolul personalităţii bolnavului care se interpune între c.ce va fi cu mine" înainte de a ne întreba .sta eUipă. rudele.

Individualizată. In unolo cazuri orFifeclnt Mii'l iotul si ireversibil compromis so poato înlocui prin i i i i l n (cn de < \emplu rinichiul). In felul acesta se deosebeşte: 1. Profilaxia primară ce cuprinde: depistarea activă a factorilor •i i Isc ai bolilor şi ameliorarea sau suprimarea acestora pentru a îmi <llca apariţia lor.vu(//o terapeutice cu caracter general constituie un grup de cm<• se iiplică la majoritatea afecţiunilor. comune pentru orice suferinţă. piecum şi la tratamentul complicaţiilor acestora. în trecut întreaga activitate medicală se reducea la tratamentul curativ prin care se urmărea ameliorarea sau vindecarea unei boli. unele. Ele încop l i i i .1. Profilaxia secundară cuprinde: depistarea activă a bolilor In iliidlllc iniţiale şi tratamentul adecvat în condiţii de dispensarizara ni tlvfl.iui inieivuiitin <"'' Aninai caracter de explorare . decise de către t)i'<|<mele politico-administrative. Tniltiun-iilnl chirurgical constă în îndepărtarea părţii bolnavei imihînnl i i l n lat printr-un act operator sau prin favoriznren vinprin ml)l<Mic chirurgicale: Incizii. prevenind instalarea unei boli ( p i l i i prevenirea instalării factorilor de risc generatori de boli). contlIiiilnclu-se în funcţie de evoluţia stadială a bolii respective. Tratamentul preventiv (profilaxia) constă în aplicarea unor măsuri torc urmăresc să împiedice apariţia unor boli sau dacă boala a apărut le urmăreşte prevenirea complicaţiilor sau vindecarea fără sechele (urmări). 2. curativ şi recuperator. Iar • -n/. uşurarea suferinţelor sau vindecarea lor. Acţiunile profilactice se eşalonează pe o lungă perioadă.il. ştiu prin prote/o (In mod doonpii ih ii '| i>) Uneori trnUimentnl cliirur<|i< < i l are caracter de unimiţft i II In peifornien on|niieloi (iliduinmale). In prezent deosebim trei laturi ale tratamentului: preventiv. i n l c de declanşarea clinică a bolilor.9. A1rt. Toate aceste probleme sînt pre• In cnpilolclo următoare. Profilaxia bolilor cuprinde un complex de acţiuni. ponderea lor însă fiind i tu luncţie de boală şi bolnav. Tr. drenări. Profilaxia terţiară se referă la depistarea activă şi precoce a bolllur. nlteorl Intervenţln MM i/t'fi/rt pentru pie(|Atirc<n blolo<|!rft şl piihicâ a bolnavului. TRATAMENTUL BOLILOR (principii generale) Tratamentul cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte prevenirea instalării unor boli. Tratamentul curativ medical dispune de o serie de mijloace iillce. organizate şi efectuate de către perHonului medico-sanitar în colaborare cu organele administrative de rolo r l locale şi cu sprijinul larg al populaţiei. altele cu o aplicare ii. J. Aceste măsuri sînt medl(siiu) chirurgicale.unentul curativ constă în aplicarea unor măsuri ce urmăresc n suferinţelor sau vindecarea bolilor. urmărindu-se împiedicarea apariţiei unor complicaţii sau vindo»fiicfi cu sechele.

Midiiiile socio-profeslonale alo bolnavului. pentru o perioadă de cîteva zilo.. •. l i n imun •.1.r. pudrarea părţilor expuse la necroză etc. Se indică în primele zile după instalarea infarctului miocardic (extins)..>. necesită mănurl de prevenire a escarelor de decubit.i .. cearceaf curat şi fără cuto. [ > e r | . Igiena liijuroasă. evaluat» tle medicul cardiolog.u ile. Pielungirca repausului absolut. profesionale de orice fel. .. tulburări în circulaţia şi oxigenarea cerebrală. la diminuarea funcţională a marilor viscere (în «pecia l a aparatului cardio-respirator).. i i e . apariţia plictiselii. rtnd •« acordă concadlu medicul. încetinirea proceselor metabolice. redori articulare şi artroze.9. M I . Durata sa est» Individualizată.. u i .ife n total.illa (umilirile . S« IndlcA In perioadele de evolutivitate ale bolilor acute. • ' Mituri do orlcp activitate profoitonalăi iau puf- . o readaptare profesională deficitară. Uneori. tendinţa l(i hipercoagulabilitate sanguină şi boala tromboembolică.. L I I Mipi. migrene şl Insomnii cunoscute sub numele de „devianţă psihică". dar se indică limitarea la strictul necesar.i de cele socio-profesionale ale bolnavului. dureri de cap. In perioada lor activă şi ori de cîte ori se simte nevoia de odihnă. necesita prelungirea i MM.olini. Repausul relativ se indică în perioada de evolutivitate a bolilor. In ultimul timp diirnta sa s-a restrîns ca urmare a introducerii unor medicamente cu mecanism de acţiune etiologică sau patogenetică. precum şi în urma cunoaşterii — şi recunoaşterii — unor urmări negative ale repausului preluiHjit: tendinţa la hipotrofie musculară. indicîndu-se în multe cazuri pe o perioadă îndelungată de timp.. la supraponderabilitate.i repausului şi regimului igieno-dietetic în condit. ' uiltiUl mult după introducerea anticoagulantelor în terapia acestor Repausul la pat: bolnavul păstrează repausul la pat avînd permisiunea şi chiar indicaţia de a se mişca. . iun.l i o l i M v i i l u i necesită prelungirea repausului în condiţii dt »pllali/ai< . ii . . treptat durata lui s-a redus (pentru motivele montlnnute) la 5 — 10 zile în funcţie de condiţiile fiecărui bolnav. repausul era singura indicaţie terapeutică. Ini i • . FOLOSIREA OPTIMA A REPAUSULUI IN CADRUL TRATAMENTULUI Repausul a constituit în toate timpurile un element de bază al tratamentului. ca şi a repausului la pat. iMii pi <>!<••. dai . . Repausul absolut nu admite nici cea mai mică mişcare. i i m l t i i medic. scăderea obişnuinţei de a lucra...' . schimbîndu-şi des poziţia. bolnavul ştirul nemişcat în pat. Durata fui csle strici individualizată în funcţie de condiţiile biologico-umoralo. în mod deosebit ctnd sini însoţite de febră şi alterarea stării generale.i l i u medical este direct proporţional/i cu 1 .1. In (jenei ii iiumia mini < . îl pînă la consolidarea deplină a bolnavului. în trecutul nu prea îndepărtat se menţinoa acest repaus 21 zile. Lipsa posibilităţilor de i < . AIAturi de aceste electe somatice s-au evidenţiat şi o serie de lepernisiuni psihice care apar ca urmare a unui repaus prelungit: seu» fierea lacultăţilor psihice. • — • Repausul absolut pentru un membru sau mai multe se indici în fracturile membrelor pentru o perioadă de cîteva săptămîni şi In I x i a l a Iromboembolică a membrelor.

bene d do concedii medicale mai îndelungate. ca şi în perioada de invaliditate.m l u m (le alto i ii|inclinil tiiiic(l()iml«.| I > lUpra* ".i. cum ar fi: imfirltul. relua» ulterioară a activităţii cu program complet.M I I | . tuberculoza >ricare localizare etc. In» ante mai ales pentru indicarea felului cum trebuie folosit raţional nr. Durata repausului pentru boală este strict individual. 1'eisfHinelor care efectuează o activitate profesională cu solicitări uc mari. i r o a unor muzee. Persoanele ce activează în locuri de muncă cu se 11 mari energetice.pei i. iar reluarea activităţii cu program redus.se la flnnl •i i it|)ncltrtlll Inncţlonnlo a oiii'inlMiiului In 1iilie(|!nie. descifrarea unoi partituri muzicale. i . dru-• . In timpul concediului medical.. Controalele medii K / C şi revizuirile periodice ale comisiilor de expertiză medicală şi rea capacităţii de muncă trebuie să constituie prilej pentru rezultatelor şi pentru reajustarea planului de recuperare în rt cu noua situaţie.ul. senzoriale sau psihice. . .'ioannlor ce efectuează activităţi profesionale predominant cu ' ' • n i morgctice. activităţi In aţe-! • • do modelare.flal.r. le este indicat să-şi petreacă repausul efectuînd i i ţ ! cu solicitări predominant psihico. li se recomandă ca în timpul repausului lor profesional (eclue/o activităţi cu solicitări predominant energetice.1 UDO! i noi.ili/imlu-. i i < .i l < o parta iilllinen . • negativi 'i'rtiu! n (MUS pasiv prelumjit şi dfl posibili! n . Repausul în condiţii de invaliditate. caro exclude . lurism etc.. In legislaţia ţării noastre sînt 11 ri grade de invaliditate: gradul I şi II cînd nu se admite nici UB fel ih< cictivitate în sistem organizat — se acordă deci persoanei respective repaus profesional total — şi gradul III de invaliditate cînd se reiluco programul de activitate la o jumătate de normă. sport (tenis.ue de. legătorie de cărţi. .• ! . m ' a anal hrtlno. v l / i i . de coordonare.d în gradul III de invaliditate. Iniil* i" u l m un n-|>flus medical activ. precum şi de condiţiile o-profesionale. lucrări de tîmplărie. i 1 i. nnlrciilndii se ş\ r< .). rnno. El trebuie să • M ' întindă pe toată perioada de evolufcivitate a procesului patologic. Important este că orice concediu medical să se acorde în vederea Mcuperării bolnavului şi să se acţioneze în sensul recuperării sale.. cînd programul de activitate se reduce cu un sfert de normă (în 1«M|islaţia noastră se poate indica pe o durată de maximum 3 luni pe an i nlcndaristic) sau poate fi redus la jumătate cînd este necesară încadrai i . în funcţie de qmdnl lor da M I . trebuia *<1 ne întocmească un plan de tratament — şi respectiv de recuperare — /ic care medicul şi bolnavul să-1 respecte întocmai.SV mai poate considera: repausul fizic şi repausul intelectual.i nrllle corlU'dle şl In (|cneinl l i > . sprijinindu-se prin mijloacele cunoscute. i | . sculptură. Ini |M < | i > uită parii» (•(•(•(•«/A condiţii sn m l i < . . i. fotoamatorlsmul. construcţii mecanice.li i . cînd este nevoie de repaus profesional înde-ini în funcţie de bolnavul respectiv. moilei. jilii'1 7—10 zile pentru convalescenţă şi consolidarea vindecării. M M . în\ . înot. nsplrnţiile şi dorinţa fiecăruia: lecturi diverse. în unelo 1 ' i i convalescenţa este mai îndelungată: hepatita virală.

vitmnino şi minerale. să permită deci o viaţă activă completă \ » < i > fuvIonnlA socială şi familială în condiţii de confort.-ilc 4. particularităţile individuale. glucide. t'uiitru a ii raţională alimentaţia trebuie să aducă un aport adecvnl fte material energetic. vorba de repausul impus de o suferinţă. Aceste calorii sînt asigurate dof hlliuiiilno (nnimulc 60 g şi vegetale 40 g) grăsimi (animale 40—60 g. l do convalescenţă sau de consolidare a convalescenţei bolilor cn>m. Amintind nevoile energetice. fie <'ă «<slo. studii din ultimii zeci de ani arată rezultatele buno î l ' . conservarea obişnuinţei la efort şt | M i .iusul impus de anumite suferinţe nu înseamnă deci absenţa orieărol K livităţi. minerale. „loisirs". vitamine.n »tor« lin l llmlct' fn.1 calorii. 9. iar la femei cu 2 kg m n i puţin faţă de aceste cifre — după o formulă mai veche. fio că este vorba de timpul liber extraprofesional. vo-(| ot. i ţ) de proteine 4."i înlătură oboseala". cu sexul. Mai mult. < »u tliţll climaterice şi de sol.u n oi activităţi cuprinsă sub termenul de terapie ocupaţională sân ' •\ do ergoterapie. vîrsta.3 cal o r i i . i i i r o a din timp a readaptării profesionale. greuliil<-. In mod cu totul general (valabil numai statistic). Iar In Inni-i <lo 1900—2300 calorii.iro mijlocii sînt acoperite la bărbat de 2500—2800 calorii. trebuie să se reţină că l g do i j l u rUlo furnizează prin urdore în organism 4.i ] .i. NoroBltăţllo energice alo organismului pot fi acoperite In telul imtifttnr: la adultul normal într-o zi 25 calorii pe kg greutate corpornlfl In roiulltll do ropnus la pat. în strînsă corelaţie cu solicitările locului < ! • • muncăi ou solicitările extraprofesionale. 30—35 culorii pe kg greutate corpornlft In l>tti*onn<> cu nctivitrtţl ce necesită eforturi moderate. în prezout (llwutută.. Astăzi americanii vorbesc de „hobbies".9. anotimpul. 41—45 colorii p« k<| ur«utat« corpornlA la persoane ce efectuează eforturi li/.• c-ste lupta împotriva plictiselii.ii ic mori. înălţimea. astfel ca să se menţin <1 «• Uroulate IdeuKi-stabilă.• .') (i!) g) şi glucide (250—300 g). Aceasta trebuie să fie consumată în asemenea cmititute totală. Scopul oricărei activităţi recuperatorii în peHo u. l g de lipide. plastic şi catalitic. măsurată în centimetri. ALIMENTAŢIA RAŢIONALA A OMULUI SĂNĂTOS Şl BOLNAV Hrana sănătoasă se consideră aceea care conţine toate principîilt alimentare (proteine. nevoile cnlnrico n1o unei persoane de circa 70 kg ce efectuează o activitate cu • «forturi fi/. Ideea nu este însă noua. aria geografică. (!o| ol>rul medic Aulus Cornelius Celsus arăta că „schimbarea felului do.lco înmii 40 :•() (-Miorii !><• kq gr«utate corporală la persoane ca efectuoa/.1 calorii. încît persoana respectivă să nu depăşească 15% şi să nu sfadă sub 10% din greutatea ideală (la bărbat egală cu ultimol» douu cifre ale înălţimii. Această raţie asigură şi nece.In ultimii ani se insistă mult pentru folosirea raţională a repauNulul. .2. 1. fibre alimentare şi apă) ă/i proporţie corespunzătoare necesităţilor metabolice al9 persoanei respective.MII ni «N.i bolilor zise .de adaptare" sau „boli ale civilizaţiei actuale". lipide. In r i Mucezii de „bricolage" ca mijloace de tratament preventiv îm-polriv. inniic. R i.

!()% din raţia calorică... Ele trebuie să fie în proporţie de 55—65% de "ilqine animală.)..i:.ate de aproximativ 2 litri pe zii în rnntltato i n h .. Persoanele care traniplrtt 'i lurrotT/. 'ralurile ele. crescînd în anumite condiţii patologice: disproteinemii. enterocolopatii. Repartiţia principiilor alimentare. ' • • • .. l i n d // KitioiHiki « <iimn-nta(lc mal /robu/e aă rejp«c(« şt alt* ilvllutin...la o . M/w/d/e/e (oligoelementele): sodiu.inc. i M I | I .într-o i'iitcjţie normală aportul zahărului nu trebuie să depăşească limidi. i 11 . M mo. potasiu..vor/V f / . /• (/Mur/ conexe a/o sa/e: ijlonn rnvH. I .mlit. V//f/fi»/ne/o trobuio să provină atît din alimente de origine animalii 1 "<'(jotal<1. Vechiul dicton .10% din totalul numărului de calorii"). Se preferă glucidele provenite din fructe. cu valoare biologică mare (lapte. Pro t einele pot furniza între 15 şi . (| nu •• Ulto ei im im o|Ht im .iicii huoalA ( p i t i t pUtilIna iallvnrfl)i . nipru.i n | x • ! . cereale şi miere pentru că ele sînt uşor asimilabile. Lipidele pot furniza între 25 şi 30% din raţia calorică din care i| i.lichide. ole fiind bogate în acizi graşi saturaţi (cu potenţial aterogen mat mm o). i . fosfor. ! i ui i ridicate tiu nevoi mal mart.. l'ii l cm rectifica dictonul amintit în sensul ca aproximativ 50% din calmii să parvină organismului înainte de începerea activităţii profesioiwlo. restul Î M I ! fi de origine vegetală (aceasta revine la l g pe kg corp. pro1 îmi şi la copii.1/111 unui consum normal de dulciuri.MII t»i< i l < > Intoqrltntctt (lonllţlel. Soroci de bucătărie (CINa) nu trebuie să depăşească 6—10 g l.. carne( /fl. cobalt. pentru a se nslţjura o bună digestie şi un somn liniştit. parvin în cantităţile necesare în con!« unei alimentaţii echilibrate şi suficiente în legume verzi. grăbesc apariţia diabetului zaharat la persoane predispuse.1 o stare de irascibilitate crescută. Produsele zaharoase rafinate iloiormina afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal. la fimiază cu prietenii. Excesul de dulciuri clolUirt apariţia cariilor dentare de 3 pînă la 8 ori mai frecvent dorit . carne. ouă). Fructele şi /arzavaturile conţin vitamina C.5 g pe kg corp greutate ideală. Zaharumfinate sau suprarafinate este bine să fie evitate sau consumate «mlităţi minime (cu prilejul unui recent congres s-a arătat că . fluor ctc.i m.. i i i ' o ) .Aceste calorii trebuie să parvină organismului în 3—4 chiar 5 mese lopartizate pe întreaga zi. perioada de alăptare etc. Dulciurile în exces pot doteri <>l)o/i lalea şi ateroscleroza cu toate consecinţele lor.im i de origine animală 1/3 pînă la maximum 1/2 din cantitatea toi ' i l .dimineaţa mănîncă singur. gravide.5—2. fier. Vara eito 1 n rmitltnlr . calciu. Ultima masă se recomandă H (\ ţ i e luată cu cel puţin două ore înainte de culcare. greutate lili'dlă. i «<Hto noco:. Practic cei mai mulţi oameni ar trebui să consume cel puţin Himătate din mîncare în prima parte a zilei. iar lapteh» ntp|«» Iul conţin complexul vitaminei B..fl l . r organismul de vitamine din grupul B şi prin aceasta favorl.nYi în r. Acesta ar corespunde la 1. bătrîni.. dlucidele pot furniza între 50 şi 55% din raţia calorică globală mtre 4 şi 7 g pe kgcorp... iar seara dă mîncare la duşmani" este valabil nutuni în măsura în care activitatea se efectuează în prima parte a zilei. vitamina A şl D.'i iu mvii. /.I.

i i l r . — după mese se recomandă o scurtă siestă. i raţională are în considerare şi vîrsta.. trebuie să conţind •.).I n p l .iţl.. — gustrotehnica actuală combate excesul de prăjeală în grăsime. timp scurt. sfecla roşie sînt „medicamente" penlm bolile dr i i r j i l .i o oarecare cantitate de balast (celuloză etc. — alimentele trebuie sa aibă un aspect cît mai plăcut şi să fie ' .linie. Igiena alimentelor va fi cu un gr«d înmii de vigilenţă în acest sezon. nl«i ren f l / l o l i i ( | i c . pun . evitarea sedentarismului şi pro mo v n i «M misciirii sînt cel mai potrivit „medicament" pentru menţln«« 1 rci mir i < | i e n l .i le în exces pot duce la obezitate (în special dulciurile ţi frtiM".P .. ' In iicest anotimp.l « .n ir.ni' . nportul « ! • .— -.onul. prin măsuri igienice trebuie evitată perisabilitatea alimentelor. i r iicutul crud este „medicamentul" anemiei pernicio'in<>i — . muştar.. proveni din fructele de sezon.i r'inre rste cu (cvo mai nur.de Ixilnst — fllirplf nllmeiilnir iielnile sA ( i e ceva mm m. i ..u r i .. sînt recomandate 1<I Im '«-pulul mesei. ambianţa plăcută în care se serveşte masa are deosebită impoilonţâ.. ea fiice parte din cadrul „vieţii roţionnlo" Allinriil.Alimentaţia în timpul verii va considera pierderile mai mari d« I n i m i . cît şi după pregătirea lor culinară.ilniientar mărit şi numai în 10% o tulburare endocrină. — ni i montele trebuie prezentate cît mai estetic — apetisant — penii u a nulii pofta de mîncare prin mecanism psihogen (cînd se realizează 0 secri-tie mărită de sucuri şi enzime digestive)..mnul zilnic. profesin. aperitive. — alimentele nu trebuie să fie prea rafinate. suplinindu-se printr-un aport mai mare car«» poui..e contraindică tahifagia (mîncatul repede) spre a evita supra solicitai eu restului aparatului digestiv. i împotriva hiperponderalităţii trebuie să înceapă din mlcft COjn l. i ( i < . i. irijimul alimentar echilibrat. f i i i ! ni. de exemplu: oul I l e i l iiKKilr.i .m m l . . pentru a se asigurn • • « .. H ! K -ulnritAţl: cnnlllnli'ti nllmeiilrlui i i ' . pun lămurirea mamelor de a nu-şi supraalimenta copiii. . ardei)» — in procesul de pregătire alimentele nu trebuie să fie fierte timp IndaluiHi'il (se distrug vitaminele şi alţi factori nutritivi). i <i(lul(ll tineri p<»ntrv l .1 . e i v l l e hi temperatura dorită de persoana respectivă (evitîndu-se aiiiiienlelr prea reci sau prea calde). ci este prefeml>llă fierberea la o temperatură mai ridicată. usturoi.i că obezitatea recunoaşte în aproximativ 90o/0 din cazuri un • i p o i i . i |.| . . i l i m e n i i .h » au uneori rol de medicament. i . tradiţiile şi obiceiurile din aria geografică a persoanelor i« p<-< tive. supe. dacă acestea nu contravin gastrotehnicii actuale..din acest motive se preferă pîinea integrală care aduc» i •> cantitate mai mare de substanţe minerale şi vitamina B t (tiamina ' «• r (jăseşte tn coaja boabelor de cereale).-.. stimulatoarele apetitului. i l i m e n l .i pi'rsonnolo (inelfi cli« o l H(K» l 'îmi cnînril p(< zi.i la hillrinl ore urnu'il'. i | i cît mai apropiate de cea ideală. adăugirile în exces de condimente iuţi (ceapă.inv/ii piodspăld de vaci.• .in|«.irlivitatea de educaţie sanitară se va arăta că toate alimonlei' .i se/. alimentaţia trebuie să respecte particularităţile strict individuale • î l ' lu'caruia.\.

$1 vitaminele necesare). ceapft vordo..3—0.. ştevie. Condimentele Iul indicate atît cît este nevoie pentru ca alimentele să aibă gust.' 4 mg acid folie.. precum şi i n impunerea unor regimuri alimentare prea deosebite de cele cu care ieisoana respectivă s-a obişnuit de-a lungul vieţii în cadrul regiunii • dle de baştină. în•bl pa seama celor din fructe şi legume (care asigură totodată mi11. In iird. Proteinele (mai ales ulm...Vara căldura scade uşor pofta dft 11 unire. neprelucrate dar i nu '. Alimentaţia la gravide trebuie să fie în general mai bogată..p. Se urmăreşte aport • i l l c i i ' i i l de minerale şi vitamine. Este necesară creşterea vigilenţei privitoare la igiena lor şi a alimentelor consumate.4 g pe kgcorp).7 g c" kgcorp pe zi. se pierd multe lichide şi minerale prin transpiraţie... Alimentaţia în raport cu sezonul.n l i . continuare alimentaţia va fi completă..5—1. ca să ("•imită o creştere în greutate de 11 kg în medie (0. Creşterea cantităţii de alimente se face mai ales pe seama proi"luelor care în partea a doua a sarcinii pot ajunge pînă la 1. mai rar de subalimentare. varză timpurie. cvltindu-fte consumul uullnli*-i nil d* porc şl cu deosebire a grflslmllor prfijltc. Aportul de proteine poate să fie mai mare ca la ntlult (1. ' i MP respecta regimul obişnuit. vt'icle. cantitate uşor crescută de glucide. iiHiniim trebuie să se consume cît mal multe fructe. Este bine ca în special vara şi m legumele şi fructele trebuie să reprezinte în jur de 15% din iun cnlorică a dietei (cu deosebire la copii. Alimentaţia la copii..5 kg pe săpMinfnă). în.. din care cel puţin jumătate de origine aninxilu).. zarzavaturi.5 şi 1.'• ' • . spanac.. I'iinn1\'(ira trebuie să se înceapă cît mai devreme consumarea lo-i i i vcr/l caro apar timpuriu: urzici. Mai este necesar un supliment zilnic de 30—60 mg fier '. Fructele proaspete. consum uşor crescut de sare şi mai scăl.. femei în perioada mafl|ii ţ)l Ui cei ce muncesc în mediu toxic)..). 1 . în M'himb regimul trebuie să fie bogat în legume şi fructe. (iport normal de proteine..! late nu pot lipsi din alimentaţia copilului.... grăsimile şi glucidele pot fi cu ceva mai reduse decît la adult.I HlJ 1 . lillll>r««|0 nutriţionale nfnt repic'/enlfiln di< A l. care conferă protecţia împotriva rahitismului şi anei i i ' 1 . compoturi etc. Greşelile alimentaţiei i'ftti inilor constau mai ales în excese (regimuri de supraalimentare şi i. lobodă..ile) se situează între 1.MM bogate în sare de bucătărie).i lipide.7 g pe kgcorp. ceai şl •. Cel mai bun aliment al nou-născutului este udele de mamă. i i dudele trebuie să fie în cantitate suficientă. i l 1 .de aceea se indici' •nisum în cantitate mai mare de lichide ce provin din lapte. Se vor (<>n-u m | n şl leţ|limo. dovlecei. ridichii. m.işi timp -imun KN |« sezonul depozitării acestora şi păstrării lor tn condiţii cit M! i< ict* pentru a fi consumate şi In sezonul de iarna. iar îmboK r i Ic gastrointestinale acute sînt mai frecvente.n se asigura scaunul regulat (se recomandă pîinea integrală...

care pun în pericol săcn|)n( Itntou de muncă şi chiar viata oamenilor.< • \ . i i i i i . la vindecarea lor atunci cînd s-au p r < > < l n . insuficienţă respiratorie. I •.. . /n/rodu<-. l ' . artroză. nllllli Sitli.i h .. . i IM • l l l i .. l i motiv* .i complicaţiilor şi a dGrom|)iMi.l < i l > i . tind n>' ittit< trlctel InillvIdnalliQH » . ' i . — Subalimentaţia mamei în perioada sarcinii şi a copilului în primii uni riscă să antreneze scăderea numărului de celule cerebrale şi să dlocleze dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale persoanei. i nuli vuln.. artificială există pericolul hipernatremiei datorită alimentelor ce < onţin prea multă sare şi al hidratării insuficiente datorită hranei prea i -om -entrate.u nmiiUirea de noi cunoştinţe privitoare la gastrotehnică şi răspîmlin. i l e şi noevolulive ale unor boli. |)n .p r .. I I . i l i . i i .. astenie.ipi'utico ce se indică.. i l iTiiir hn. tulburări nervoase.1 . i l c . i i v < . La adulţi aceste eventualităţi survin mai rar... . iar ulterior.ii ilor. mii sănătăţii pot fi astfel enumeraţi: „microbii. (). ' s c i h l .(A MB V i ' l i \ ' | | M I I I I | | . dereglări endocrine şl metabolicei.sliicleţe raţia alimentară zilnică a mamei şi respectiv a copilului.I H M I .l. 'up r i n . Mai poate apărea şi sub forma unei denu 1 1 i ţ i i iatrogene ce rezultă din interdicţii nejustificate. u . excesul de supărare şi excesul de muncă". . -venirea îmbolnăvirilor. tulburări dlHI . varice. dietetic are un mare rol în planul de tratament. Supraallmentaţla duce la supraponderalitate cu toate consecinţele s<il<> nefaste: afectarea aparatului cardiovascular. cantine şi restaurani*. . d . u l i .tor cunoştinţe în masele largi ale populaţiei prin şcoală şi edu< . i m l .. .n t .1 j i i . <T<-stcrea nivelului economic şi socio-cultural al întregului popi n. hipotensiune arterială. Stările de subnutriţie (predominant cu lipsa proteinelor) pot merge pînă la taI iloul cel mai grav cunoscut sub numele de Kwarshiorkor observat la copii subnutriţi din ţările subdezvoltate.i i i t o l i l ' . . i l i x i v . Cfitiliopatil. diabet zaharat. creştere. i r e a unor prejudecăţi.am exagerat de băuturi alcoolice în mod cronic. d i i ' l . 1 . i r ă vor contribui la o alimentaţie raţională care să contribui.n>' . ' / .i in p . i i . în l l" c < > n i | > . scăderea duratei medii de viaţă. i .. . i . clnll M i ' .. fu i profilactice şi dietetice In familie.ll'>'. l ' . Anticii recunoşteau că „omul f'. scăderea.pilii compllcotlllo po care le pot produce. n l < •' N l i i ' i ' n i ' l i . i.. dieta şi mişcai "ii sini . .•! I'«I|UIV" (!• l u l i u i '' . litiază biliară.. .1 ţ h iun l.icutr. fatigabilitate. La copii hrăniţi cu alimen\ > \ \ \ f . în perioada intraulriină şi în primii ani ai copilăriei se impune să fie respectată cu . hipoglicemie. '.il. Urmarea este •.1 • i' i . Un autor spunea mai de mult că duşi i i . 1 . i .irldoi . i ' . in Inncţic i l > . \ l i m i . tulburări v i .. pţi rtlcroa capacităţii de muncă. .pioccdin i ter. fie mai rar ca i i i m .ipft singur mormîntul cu dinţii". — Suballmentaţia are şi ea efecte nefavorabile.. Ele conţi i l m i e l . ateroscleroza. excesu] de mîncare. 1 • . -n . i.. •. dislipidemii. parestezii.1 uic la boli infecţioase.n o necesitate a zilelor noastre. fie a unei alimentaţii neechilibrate caracterizată mai ales prin ron .'.n . I i i i-n'sU-roa longevităţii active şi a capacităţii de muncă. i mortalităţii.Subalimentaţia adultului apare ca urmare fie a unui aport insul i i .n l .ii'iH'rt în greutate şi forţe fizice..i . i^ (MM. m r i i " i l d . susceptibilităţi « • n . tulburări osoase (osteoporoză).ili/atc. i l i . . i n l u c i i i . .. .

'i. . Se va indica frecvenţa meselor şi perioada cit lielmie să fie urmată dieta prescrisă. este incriminată în următoa•drtri patologice: constipaţia. diabetul zaharat. ori chiar la eliminarea lor aproape în întregime. Se recomandă uiiKiM'M pîinii integrale. Se reglează în acest fel ritmicitatea cotidiană a scaunului. I11 (iclivitatea practică a personalului medico-sanitar se impune • i l l n smiitară a oamenilor muncii pentru „reintroducerea unei dieto in în fibre alimentare care deschide noi şi interesante perspective i u protecţia sănătăţii oamenilor" (M. gastrotehnica şi condiţiile vieţii moderne au dus la o reducere • •ntuată a acestora. Ele au însă rol important: reţin apa. unele oligoelemente (ca zincul şi magneziul) enzime iruri minerale. ! Kll. polipoză. dezvoltarea unor diverticuli ai intestii (jros (în special a rectosigmoidului). Originea mu-"Kiilelni '• •. lirana populaţiei din ţările dezvoltate. !( • fonrto variată: vegetalii. TRATAMENTUL CU MEDICAMENTE (PRINCIPII GENERALE) 1p consul''i.im. apendicită. zarzavaturi şi tărîţe.1 M . Alimentaţia rafinată.r. Mal î l .3. a zarzavaturilor şi a fructeu t'onj.itli-tei. Miri. cresc cantitatea de scaun eliminat la 300— I1 (care cuprinde în această cantitate mare şi substanţe fitotoxice. după ce au fost bine spălate. lipidele inutilizabile de tip va-ifl sau ceară. hernie hiatală.inl/ . Nevoia zilnică de fibre aii-lare este de 15—20 g.şi heteropolizaharidele. t tiil^mniilul profilactic ie aplică fntr-o scrie do rn/. 1. Se găsesc în cereale. Acesteu 11 liicut parte totdeauna din alimentaţia omului. . Ele se găsesc larg răspîndite în pereţii celulelor ve-< l e întro formă neabsorbabilă. în ansamblul său dieta trebuie să fie adaptată calitativ şi cantitativ sensului planului terapeuti c individualizat bolii şi bolnavului.i medicament orice substanţă caro se foloseşte pentru nlipfl. a cantităţii şi a moilnlni lor de pregătire. itnle. uşurarea sau vindecarea bolilor. P yl oilclul gravidelor 9! Niiunrllor peni iu profil i rnhltll* n iilr n ii . varice şi hemoroizi.lfel hidra* nlinliilNln<n/A persoanelor contncto cu hohinvll de tnlierculo/a. o. ligninele.9. cardiopatia ischemică. Se vor preciza şi alimentele contraindicate. Iu Moda fibrelor alimentare intră următoarele substanţe: celuloz.-iiMiurou. «nimalfi sau chimica.|>mte din medicamente se obţine pe oile sintetica. Aroste fibre alimentare nu sînt digestibile în intestin şi nu se re>. ateromatoză.Mileniul |xmle să Ho profilactic SUU CUIflliv. sînt schimbătoare de ioni şi nbunte. n mau. influenii metabolismul cecal. cancerul colonului • lului. derivaţi de acizi biliari şi probabil unele substanţe canceri•|.sau dietary liber după termenul creat de Trowell în 1977. săracă în fibre. dar în ultimele den i i . Exigenţele unui regim complet cer ca acesta să cuprindă pe lîngâ MI incipiile alimentare cunoscute şi ceea ce s-au numit fibrele alimen. influenţează activitatea bacteriilor din intestin. a celulozicelor. Voiculescu). a enunţării cu precizie a alimentelor admise.i. colon iritabil.

uleiuri) poluezi.i oplumi (uneori la rece — antibioticele). ferit de lumină şi de umezeală..' • < i d se . soluţii (în diferite concentraţii izo-.Ti. Manipularea medicamentelor necesită o grijă deosebită. subarahnoidiene. infuzii.i bolnavi şi administrate. . Prin do/rti i n . în vagin). . A ilin inifitraira nnu. supozitoare. i i n i A cum ul unei cile ii n ouţii iji' i c . Modul de acţiune al medicamentelor este diferit: unele acţionează «•f/o/og/c (aşa sînt antibioticele cînd se administrează după efectuarea (ihlibiogramei).e u i n . r . în aplicaţii loc. uncnlul curativ are ca scop vindecarea bolilor. intraarticulare. i i niţele care se folosesc în condiţii obişnuite.). mai rar intracardiac. păstoase pentru fricţiuni.l i . la temperatui. '. fu . Unele medicament ( 'inii < i r fi opiaceele se păstrează în spaţii încuiate — sigilate — < M pustiirea unei evidenţe speciale.iic/. evitîndu-se stocarea medicamentelor în nopllerp. pe cale parenterală. intravenoase (i. ' i ip i i i v i i n c n u n . .. T r e b • h.ile (pe tegumente.m.) sau subcutanate (s. alifii. precum şl Ui Iniicţic de efectul dorit. pentru a respecta întocmiţi pi '" . i medicului atît sub aspectul cantităţii. ' i i t strict . . i i i .i (cele care se administrează parenteral). cnl u i i. intrapleural. Preluare*! ti e In l«irmacia spitalului se face în urma prescrierii lor în condici h< i'r. inIiiilnţii. dar iIn l i u lu n o r ministreoză.n e.o.ile. iar atunci cînd nu esle posibil se urmăreşte ameliorarea sau uşurarea suferinţelor holiiiiviiur. n e t r e b u i ie precizata cari* m . semnate şi parafate de medici. Este bine să fie sortate pe grupe de acţiuni.e slerilit. Din farmacie sînt aduse dl rei't l.. i li uşor identificate. m i e i i i i ' i (o%i e în ţe le o . i i e < .i<lmini:. în rect.v. altele acţionează patogenetic. împiedicînd mecanismul de producere al bolilor (cum sînt medicamentele imunosupresoare pent r u bolile de autoagresiune). H (II('A s i>! l. ovule. c. unguente.r. s r e s p e c t a t e . Modul de păstrare al medicamentelor este deosebit de important pentru a-şi menţine eficacitatea.. altele se administrează în scopul combaterii unor si mplome cum ar fi: codeina pentru calmarea tusei iritative. aerosoli.). Se pot administra pe cale bucală. capsule. i n t i ! .ise (Og în boli de inimă şi plămîni etc. în condici speciale. ' i iin /H c m e d ii -. s<m • el puţin în două sectoare: unele care se folosesc în caz de urgent.< (/o/ii. intrarahidian. t» injecţii intramusculare (i. u i i i m l t e l e.u iu m i . aşezate în ordine pentru a pi* ir. ( ' n deosebiUi ţ j i i j . altele au un rol funcţional urmărind ameliorarea funcţiilor unor organe (acidul aspartic pentru hep<itile etc. de boala şi bolnavul în cauză. Ca regulă generală ele vor fi păstrate Inlr-iin loc bine precizat. tabh'tp. . Poruitj f/c prezentare a medicamentelor este variată: pulberi.). ga•/.).u M l e i p i i i j i .. alcool. drajeuri. i se vor manipula medicamentele care trebuie sa-şl p. . mucoase. individualizat. «h. «Tipii.ivii trebuie sfătuiţi şi controlaţi./ir M <i@ ore eite cantllntnn u | hu. Holn. dozd pe dozd. i i«>i ' i . emetiralul pentru combaterea vărsăturilor etc. comprimate. L i . < 'alea de administrare este în funcţie de forma sub care se găseşle medicamentul respectiv. altele au acţiune antialgică (medicamentele antinevralgice).pective.-.it. < lic< im < M it< '!or face strict l i q m o .m .sau normotonice) cu apă.ire. cît şi sub acela ti l r i t inului de . hipo.

i . diferenţiată şi perseverentă. lumi si . Cadrele me • 11-sanitare sînt obligate să informeze Comisia pentru farmacovigilel • di c funcţionează la Ministerul Sănătăţii.i « l l .) ca „reacţii dăunătoare şi nedorite ce apar la doze utilizate în mod nornml la om". care trebuie rid cunoască şi să respecte de asemenea calea de administrare. Potenţarea psihică a remedlului c. Observaţiile vor fi trimise prin „nucleele de farmacovigilenţă" ipltalele judeţene.lrnt) i iipfllrt In l o r o n l i i i M . a înfiinţat la < ieneva un Centru de farmacovigilenţă. Consldeniieo unor reqnli privitoare l . Dozele sînt indicate de medic. unde j ifiportează toate observaţiile privitoare la aceste reacţii. printre tniii noastră. că termenul de valabilitate nu este depăşit şi că bolnavul dre sensibilitate particulară faţă de medicamentul respectiv. Nu trebuie neglijată latura psihică a oricărui tratani. adică boli produse de cadrele medico-sanitare sau de medicamonte.'</oza pe cură reprezintă cantitatea totală de medicament care trebuie administrată într-o cură de tratament. cu cele mai reduse i'te secundare şi reacţii adverse şi cel mai puţin costisitor economic.M.>m M ' . cu date complete privitoare modul de manifestare a acestor reacţii şi împrejurările în care au nit. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot determina „bolile iatroţjene". particularităţile di* reacţie ale organismului respectiv şi de mediul ambiental. Dat fiind frecvenţa mare a acestora. precum şi modul de a le combate. Şocul la medicamente constituie cea mai sev0jr| M'iicţie adversă la medicamente.iilmmr.mollmpul < iml • . ritmul de administrare. — Asocieroa folosirii tehnicii celei mai avansate cu solicitudinea mol ti Leala faţă de omul bolnav. privit sub aspectul său Integral i(>-t)lo-so<:ial.S. . — O terapeutică fără polipragmazie (folosirea prea multor medlminte o dată la acelaşi bolnav).i (m. precum şi accidentele sau incidentele care pot inter veni. înainte de administrarea oricărui medicament trebuie să ne aii* (Miiflra încă o dată că este medicamentul prescris (nu se vor adminisua. d<< râu' (tehnic v. y l u . Reacţiile mlvorse sînt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. dar • • I c trebuie cunoscute şi de cadrele medicale ajutătoare. Aceste reacţii depind de substanţa administrată.M. au creat sisteme naţionale de farmacovigilenţă. i l . u < ' i p i c icrduri medicale tn dn orn.S. că medicamentai |U i f alterat. — C) terapeutică adaptată. remiivitntea psihică a persoanei la medicamentul administraţi i| tUii'ti<i sn l<i procesul de vindecare. O. Numeroase ţări. Oîndirea terapeutică modernă solicită respectarea şi a altor reguli: — Administrarea celui mai eficace medicament (în situaţia dată id bolnavul respectiv) cu cea mai mică toxicitate. pînă la uporfireo completă a bolnavului. illcamente care nu au etichetă de identificare).sle ţinti dintre condiţiile succesului terapeutic.| " ' H ' l . I I I M In nrllvltfltua / i ' in>-<lifitin< nlf >l . Mijloacele naturale de tratament îndeplinesc aceste deziderate în mo•Iul cel rnai plenar. i croiintdrinacalnţile (moficţiune ni medicamentelor şi al nh< .

4 . In acest fel se uşu•ază înţelegerea tratamentului numeroaselor boli în care se folosesc iceste medicamente. peniciline active pe cale orală rezistente la acţiunea acidă a sucului gastric (penicilina V). R. A. Au ac ţlnn* bn. Considerînd importanţa şi actualitatea tratamentului antibacterian.3. febra puerperală. Antibioticele 1. ca: endocarditele acute şi subacute bacteriene. Iţind d( llve asuprii bucilllor gramncgativi. în special cele de origine bacilară. adică substanţele produse de microorganisme care au o acţiune inhibitoare sau distructivă asupra unor germeni. Ti smi coli in/r/nci (collstlna) si derivatei» lor sulfometilate. Au •pnetrul Ixtcterlan ai «mi* . Clasificarea cea mai larg acceptată a acestor medicamente este CM care pleacă de la structura lor chimică. 2. Aproape 50% din bolnavii spitalizaţi în secţiile de boli interne primesc tratament antibacterian. aproape 100%. ncomicina. substanţe antibacteriene rezultate din sinteză. carbencillixt. indicate în scop curativ sau profilactic (Moldamin. penicilinrt depozit.septicemiile. meningitele de orice natură. Hxistă în momentul de faţă numeroase substanţe antibacteriene. Beta-lactaminele cuprind penicilinele şi cefalosporinele. Amlnozidele cuprind antibioticele bacteriostatice: streptomlcltm. — chimioterapicele. nfi'andarn/r/nri etr. i celui cu preparate de cortizon şi a celui cu preparate imunosupresive. In cadrul acestui grup. şi împotriva piocianicului. — Penicilinele sînt antibiotice cu acţiune bactericidă asupra unor ţjnrmeni grampozitivi sau negativi şi asupra treponemelor. paramomicina şi gentamicina. • prezentăm în această parte generală a volumului. a bacililor grampozitivi şi negativi. Recent s-mi obţinut derivaţi cu spectru larg de acţiune: ampicilina. în continuă creştere. peniciline semisintetice (meticilina). Miicrolldolo cuprind: er/from/c/mi. Extcnctlln) |l care se administrează la intervale de zile sau săptămîni. Au efecte bueterlclde. datorită tratamentului antibacterian au devenit vindeîablle boli care în trecut erau mortale. In» clilllv Klehsiellci.— Creşterea continuă a nivelului profesional pentru a fi la curent tlt cu „revoluţia farmaceutică" cît şi cu „farmacovigilenţa". Aceasta a în-:«put în deceniul al treilea al secolului nostru. — (U^lalosporinele (cefaloridina şi altele) sînt active împotriva co cilor gnimpozitivi şi negativi. TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN (cu antibiotice şi chimioterapice) Introducerea substanţelor antimicrobiene în terapie a reprezentat o revoluţie în medicină în general şi în terapie în special.i iln «lMllrft ?l condi ţionat bncterlcld ă. se deosebesc două categorii: — antibioticele. /uinatri/V/mi. 1. a. 3. Antibioticele pollpcptldlce ciclice: polimixina A. Iu prezent..9.

Au acfiune bacteriostatică cu spectru larg. anemii şi mai ales la cei cu aplazii medulare.v. neoxazolul). sulîizoxazol (gantrisinul. cu antibiotice n*c«sltA cunonşturta bolii şl a «gen(dprl c'Unon|ti'it»n dlnunostlt ului cornel ni . Sulfamidele şi substanţele înrudite cu acţiune rapidă. sulif/iirri' (badional).. dar foarte i. ' Nllrofuranii: nitrofurazona cu administrare locală (nitrofuran-' " i . eventual asociat cu poli-'i. I). sa facă d* 'iii'lo medii. bacitracina şi. dar de in IA durată: sulîatiazolul. Sullamide practic insolubile.. tratamentul patogenetic şi etiologic al bolii reiptoindlc. succinilsulfatiazolul. i Oxlchlnoleinicele: saprosanul (eubiotic şi antifungic) şi mexa•" ni (nntisoptic intestinal). riiampicina. n 11 obţinut şi produşi cu administrare pe cale i. Tetracicllnele: tetraciclină. (i.In lumenul intestinal: sulfaguanidina.. activă în rectoi > i < i lu'inoragică. dulana ş. Antibiotice cu structură variată: novobiocina.a. precum şi la persoane cu trommitopenii. ftalll-! itf/. 7. (reverin. antibiotice antistafilococice. Substanţe înrudite cu suliamidele: salazopirina. au acţiune bacterioi.itlfi de tratament cu sulfamide si antibiotice se fac* dt < l l c i numai In lipsa acestuia.olul.5. H. în infecţii digestive şi furaltadona luciii generalizate. sau In caz d* urgenţa. Se contraindică admi-• i l i . i r e a lor la nou-născuţi şi prematuri. oxitetraciclina. lizostaiina.aproape exclusiv bacteriostatică. Chimioterapicele I. cicloitltirt. i A Ho chlmioterapice: mandelamina cu indicaţie în infecţii urliH'iirunwl activ asupra germenilor gramnegativi. neresorbabile.. tormosulfatiazolul etc. cît şi grampozitivi. Peptolidele: pristamicina (pyostacin) etc. hormosulfamidele (marfanilul) ş. tu injecţii urinare (furazolidin). fiind activ atît îm• l i l v a germenilor gramnegativi. în intestin. Do ri'llmit: 11 ii. vancomicina.itlcă.. indicat în infecţii ' i n şl septicemii cu germeni gramnegativi. solvocilin). Cloramfenicolul cuprinde cloromicetina şi alte preparate înru-i ' 1 .a. cu eliminare înceată. cu toxicitate redusă şi cu toleranţă i snllametina. ici'ura şi preparate cu timp de înjumătăţire îndelungat (vibramicina). cu acţiune intermediară: sulfametoxazol (gantanol)i i ficţiune de lungă durată (sulfamide depozit) cu absorbţie rapidă In i digestiv. cu un larg spectru de acţiune.ului antibacterian nu înlocuieşte tratamentul clasic: rtgl> i» no dirictlc. Vibramicina este un antibiotic cu spectru larg. vibramicina au acum.. mal 'font.

de exemplu). de vlisln.5 g po zi. l i r | l e bolii şi de starea generală a bolnavului. după nevoie. ca regulă generală 3—4 zile după ce bolnavul • devenit afebril în bolile acute. Administrarea lui se va face imediat după dizolvare. precum şi a costului său pentru a alege antibioticul qel mal i-1 im-n t în cazul dat şi în acelaşi timp şi cel mai ieftin. Poza pe doză. Uneori este necesari administrarea cronică îndelungată luni sau chiar ani de zile (în cazul lul>ereulostaticelor. contraindicaţii. — Bolnavul trebuie să fie observat în tot timpul tratamentului. C.ip|e|. i i e i i l i u c-vilniea lilocnlulul rnnfll |t a anurlul < l . Se va evita administrarea unei do/. o săptămînă. frfrw/r/i'nr/e în jur do l—1. — Tratamentul trebuie să fie administrat la timp. Este neco•. c|o y. prin teste de toleranţă. c/ora/nfrn/ro/ii/ în jur do l—1. Se va evita atingerea cu alcool pentru că inactivează antibioticul. conduita practică este următoarea: \tirpti>inicina se administrează în jur de l g pe zi. în doze suficienţi 9! un timp îndelungat. Este necesară cunoaşterea toleranţei bolnavului înainteze aditilmsirare.Antibioticul trebuie păstrat la întuneric şi la loc uscat.til şi a posibilităţilor de combatere a lor. Doza zllnlcfi vii fi mai mare decît doza minimă eficientă.n ie<|iilfi generală. iar în bolile subacute şi cronice.i . în cazuri dubioase. pentru refacerea ||u r»! mlcrobletie Intestinali. incidente posibile. So <>l>servă de asemenea diverse fenomene adverse. Ambalajul în cnn stut piey. după viteza de resorbţie şl In a-. Aceste persoane se vor depista prin anamneză. cunoaşterea urmărilor negative pe care le poate avea tralmii<Mil. In timpul Inilamenlului cu antibiotice» pe cale orală SR vn ndml nUti't vll'imlnn H complex şl lapte acru sau lauri.— înaintea introducerii tratamentului antibacterian este necesarfl nnllhiocjrama şi după aceasta se va administra antibioticul la care agen tul patogen are cea mai mare sensibilitate (fac excepţie urgentele caro necesita" terapie antibacteriană). Se contraindică tratamentul cu antibiotice la persoane care prezintă sensibilitate sau fenomene alergice faţă de antibiotice. / Este necesară cunoaşterea antibioticului şi a modului său da i' ( I I I M C . este ne< esnrA administrarea unul i»gtm Imuni Iu lli'hUlt». pe zi. greutatea persoanei respective. —.aloa de administrare este după caz: orală. indicaţii.•n<1 o atenţie deosebită deoarece în ultimii ani s-au observat cazuri < n lenomene alergice şi chiar şocuri alergice mortale la antibiotice.nepatogene.e prea mici.Se va respecta ritmul de administrare.n|ul respectiv. la 3—8M r. precum şi în funcţie de curm t * M l ' . penicilina în Jur de două milioano U.entale medicamentele cuprinde şi indicaţiile de tratament.. 2 săptămîni. 2—• :t stiplămîni după ce bolnavul a devenit afebril. C'. sau. .rmt .5 g pe zi. pe zi sau pe cură este în funcţie de antibioticul «N-. a lei Jncît să se păstreze în mod continuu o concentraţie utilă şi sil ! i< lenta. parenterală sau l < > cnlil. In cursul Nultami<lolei.» 24 ore.

iritabilitate.il''. hipovitaminoze (vita-" i n . aplică numai la Indicaţia şi •ub «•rvdţld medicului <!<• • •!»•' in lil. i [)ersoano cu: pneumopatii wufo i «IUN copil. icter. anemici). . Sulîamidele pot produce: 1. clorocid etc.. fenomene toxice: fenomene nervofise: cefalee. i B. lecţii cînd bolnavul prezintă limbă albicioasă.1 l . iaurt.. se va evita prin administrarea judicioasă a antincclor. enterite (mai ales la penicilină). convulsii. iiindrome de tip boala serului.ipcnin ...apariţia unor microbi rezistenţi 1 "itibiotice. Se vor . alte complicaţii: disbacteria. bătrîni. . ameţeli.ife do nisip în gură. azotemie). dhihi'tlrl. Se va alege antibioticul la care microl i i c v i t i l f t cea mai evidentă sensibilitate (după antibiogramă) şi CBTt i-ehr.t. Alt' indicaţii: — se administrează In infecţii grave cu agenţi patOl mu M .. anemie tromImcitopenie sau chiar panmielopatii prin aplazii medulare mai ales după administrarea de cloramfenicol la copii. Indicaţia majoră a antibioticelor o constituie afecţiunile cauzate dt i o l i | M-iisibili la antibiotice. . . K) prin administrarea orală a unor antibiotice care distrug şi i intestinală vitaminoformatoare. . fenomene de sufi'rlnţă viscerală: renale (albuminurie.. micozele (candidiozele) determinate de ciuperca Candida alns se combat prin administrarea de micostatin sau stamicin. < » l i n l n . . ameţeli. eczemă. ongeite. hipoacuzie chiar surditate (mai nli-s pentru streptomicină dacă se depăşesc 50—60 g). Antibioticele pot determina: 1.. hepatomegalie).. manifestări diverse: fenomene psihico |l norvoase: cefalee. urticarie.i timp este şi cel mai ieftin. cît şi după antiMolerapie. T*M'n|tlii cu niillliii'i. perintlerita nodoasă (rar) etc.transformarea unei boli 11' tn boală cronică. ftiiurie.vo/e /n//dmirtul •!«. vărsături. se evită prin administrarea concomitentă i ld|)telui acru. edeme alergice sau chiar şocul mmlilactic (atenţie la persoanele cu sensibilitate particulară).•!. vitamina B complex şi administrarea antibioticei'u numai în caz de nevoie şi numai în timp util. cardiaci).1'IUll. i i c « > ( » | i ( ' i . cu depozite şi cu . leucopenii. luMilni.i. usturimi în gît şi anorexie în timpul terapiei Milibiotice (mai ales pe cale orală). rnronţlnţl. fenomene afergice.iM i. Electe nocive pot apărea atît la sulfamidoterapie. hepatice (Irler.fenomene urinare: oligurie. care nu cedează la terapia • In : < < > | > de pn. A « ' l l ' M i . care se poate evita prin alegerea antibioticului după antlnmtiă şi administrarea sa în doze suficiente. fenomene generale: anemii hemolitice. fenomene de radiculită» fwnomene auditive: tulburări de auz. manifestări alergice: urticarie.nnte \de cristalele de sulfamide care acţionează prin blocarea tubilor i i "fromilor la diferite niveluri ale acestora. gastrite. .. miocardlle.lumi (la copii. 2. complicaţii sanguine (leucopenie.. caro fnc da nin bronlioptinimoiill) • -mlnctirillln /e/i/ri şi In toate prori*..n nntlblotlciilul este promptă şl evlrluntfl. 2. bfitrîni. hematurie.. mai ales după administrarea orală l" tetraciclină. .

1M .i i n i i i ! ..> i . malaria).om i | . Cauze de eşec: . Se indică în: profilaxia infecţiilor streptococice la bolnavii cu reumatism polic i i l n r m: u t în antecedente. i>i i .mlministrarea lor în cazul unor contraindicaţii.noruspccatroa indicaţiilor de către bolnav. ! <. mai ales dacă au prezentat cardită reu. i . In (. i i i -i .folosirea neraţională a antibioticelor.<i " .. — profilaxia tuberculozei (la contacţi). -i i i . cu tendinţă naturală spre vindecare. . H i |i . infecţii intercurente). 1 .iiulrloi nuli M uni' din <il>domen. n i ( c u i K>(I I^ i n i i ' i ni . ric. i .". i i s. holeră. i 1 . Contraindicaţiile an tibio terapiei: — stări febrile neinfecţioase (colagenoze. ' . 1. i iic . i c . utilizare timp insuficient.profilaxia grefei bacteriene endocardice la bolnavii cu valvulopdtll In timpul unor manopere cu risc de diseminare bacteriană (intervonţll operatorii.• Snptni <'M i |. — stări febrile infecţioase de etiologie nebacteriană (mononucleozn InfâCţiodsfi. 1i | i .ulmi ijl. i ' . .— boli grave susceptibile la apariţia infecţiilor.i i.9. r n | | M . Se pot asocia mai multe antibiotice car» au acţiune sinergică. . i .. fără complicaţii» — Infecţii cu germeni rezistenţi. i i u d i n< ci o r t l c o » i i. .i < i i i .in ic . — sleiri febrile infecţioase de etiologie bacteriană care determini! !>oll urnire. i i n i <•i . / Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice este limitată datorită pericolului instalării fenomenului de rezistenţă. In viroze. Antibioticul folosit va trebui s<1 dibă o sferă de acţiune cît mai îngustă şi să nu determine t l i mlvorso. datorită scăderii puterii de apărare a organismului (agranulocitoza). hemopatii maligne)..nn .. doze suboptimale. tularemie.'kettsioze.3. • . folosire izolata ncadiiitîi într-un complex de măsuri terapeutice. morvă)» — contacte infectante cu bolnavi de meningită cerebrospinală epidomlcă. . — porsoane sensibilizate. b.la bolnavul fobril.n n c i i o r a l r I n i » i H ip A I . ' . — iminenta unei epidemii grave (ciumă. Administrarea mai multor antibiotice nju jus tifică micşorarea dozei. . TRATAMENTUL CU PREPARATE DE CORTIZON u t l i n iip .|i. — „protecţie" în cazul unor intervenţii chirurgicale pentru a evita riscul de diseminare a unei infecţii. — ctnd avantajele reale ale antibioterapiei sînt întrecute de deza/anUiJo.. utilizarea incorectă: alegere greşită. hepatita acută virusală.i . antibioticele actuale nu sînt eficiente deci nu «sta cazul să se administreze decît numai în cazuri speciale pentru d evita supralnfectia microbiană. cale d* iclmlnlslruro neadecvată. i .

delta-hidrocor-ml).. intraarticular. —. acţiune asupra metabolismului hiclromine(favorizînd retenţia de Na. nedorite ale cortizonului natural decît într-o mică măsură. pregătirea şi izolarea sa necoi l l u t l o cantitate mare de glande suprarenale animale. cortidcetat. A fost descoperit în anul 1936 de către KenI i i l l . fluocinolon acetonid (sy-r). • M I > pe lingă faptul că sînt mult mai ieftine. acţiune asupra metabolismului acidului uric şi asupra inetaboului calciului.Acţiunile secundare sînt următoarele: acţiune antitoxică (se utliză în stări toxice grave). delta-cortizonul). locacorten. Efectele acestui hormon în terapia reumatismului cronic au fost la început | ini'tnculoase şi au constituit obiectul unor aprecieri elogioase din partea medicilor i n bolnavilor. între care nu toate sînt favoruhilot cadroln HI ou sarcina urmăririi modului de administrare $1 controlul asupra nlimlolnr efecte negative. hormon hlpnfl/nr cnrtleoiiuprarennlai ACTH retard (cortlcotrophln 7. Indicdlitt terapiei cu cortizon trebuie să o facă medicul. In prezent dispunem de o serie de preparate de corti/on. hidrocortizonul. — Zona fasciculară care secretă hormonii glicocorticoizi (cortizonul) cu rol Mnclpal antiinflamator. cu rol important în activitatea organelor genitale. Curînd s-a observat însă că efectul durează numai cît timp se admlutri'tiză hormonul.11». stări de şoc etc. antialergic şi imunosupresiv. dexametason (superprednol). 1 Cortizonul este hormonul de secreţie internă a zonei fasciculare a l nudei corticosuprarenale.acţiune asupra catabolismului protei(do iicoea în timpul corticoterapiei se administrează un regim hiper•inie). prednisolonul (supercortisol. deloc neglijabil. sau bolile inlocţloait ilc««. .Anatomia. era preţul său mare. De la început s-au depus eforturi pentru prepararea sa sintetică la un proţ . ilus. printr-un mecanism asupra căruia vom reveni. inhibă funcţia hipofizei. Actualmente dispunem de preparate glicocorticoide care se pot administra per oral. mai ales că astăzi terapia cu cortizon *-n i i i mult. Inr durata tratamentului este de luni sau chlnr nul du 7. sînt mai active şi nu au efectele seiiinlrirc'. Corticosuprarenala prezintă trei zone distincta •înlomle şi funcţional: —\Zona glomerulară (externă) care secretă hormonii mineralocorticoizi (aldoste"iul şi dezoxicorticosteronul) cu rol important în metabolismul hidromineral. iar ulterior s-au evidenţiat şi o serie de efecte negative. i lente: triamcinolon acetonid. estrogenii şi progcste>nul. Reuşita a însemnat accesibilitatea terapiei cu cortizon tuturor celor ce aveau M : v < > l i i de acest hormon. izolat din corticosuprarenală şi introdus în terapie după 1948. nefiind accesibil în acest fel •uliilor bolnavilor. stimulează sistemul nervos central (determină chiar ' i l i > ) i poate activa focarele de infecţie cronice. — Zona reticulată secretă hormonii sexuali: androgenii. — Acţiunea principală a acestor hormoni este antiinîlamatoare. intramuscular.lnr) nra provein nţă şl nclliinu (dar cu efocta prelungite). Un •'(«•rt negativ. acţiune asupra nbolismului glucidic şi lipidic. edeme şi hipopotasemia). cnrticotrolInlCQ. dat fiind • In multiple acţiuni. ACTH (cortlcotrophln). hemisuccinat de hidrocortizon. tintlalergică şi imunosupresivă (sau imunodepresivă). fiziologia şi explorarea lor au fost expuse în capitolele respectiv* n volumul de Explorări funcţionale. determină creşteroa secreiirldo gastrice. intravenos. prin fric•'""il şi prin supozitoare: prednison (supercortil. Dezoxicorticosteron acetat administrat în doze de 5—10 mg In urna gravidei.

percorten) hormon mineralocorticoid. în boli de colagen: lupusul eritematos diseminat. In afecţiuni ale sîngelui (imunologice): anemia hemolitică clştlgata (cu anticorpi). /n holl alergice: dermatoze. în poliartrita reumatoidă se administrează prep<ir<itc de cortizon singure sau asociate cu alte tratamente (auroterapie. vitamina C. Se indică acolo unde se urmăreşte un efect antiinllutnator. în hepatita acută forma severă. 7. (i. tratamentul cu preponite de cortizon este obligatoriu cînd se evidenţiază clinic şi EKG somne de cardită reumatismală. agranulocitoza (asociat cu antibiotice). difterie toxică. în hepati tele acute forme icterigene.• '• Ic snbintrante (mai ales sub formă de hemisuccinat de hidrocortizon)» in pin irozii exsudative (tuberculoase) în asociaţie cu antibiotice. in colici unimnltirt/ 3/1 (////t'co/oy/cj (iiiH'iioKM'. 4. în această situaţie terapia cu cortizon si1 asociază terapiei cunoscute antireumatice (antiinflamatoare. purpura tromhocitopenică imună. Afecţiuni endocrine. uii'iioinull (IniprcutiA cu traUflBLM» . Infecţii bacteriene (mai ales cele însoţite de colaps): în febra l l l i t i d . prurit. favorizează re-«ilisorbţia tubulară renală a clorurii de sodiu şi apei. boala Hodgkin.Preparate mineralocorticoide: Mincortid (acetat de dezoxicbrticoslcron. în tuberculoza pulmonară şl diseminări acute (în asociaţie cu tuberculostatice). Afecţiuni pulmonare.sldlire. poliartrita reumatoidă. Indicaţiile generale ale cortizonului rezultă din acţiunile sale principale şi secundare. nicniiHjitci mcningococică.a.. creşte tensiunea arterială. pancitopenii. puncrua» litri nciitA htmurnţjU'ă. vitamina C etc.iiiylontMJiotU'c. periarterita nodoasă. boli diyestivc: rcclocolltd bomornţjicfl. antialergic şi imunodepresiv. antibio tice. Se administrează în astmul bronsic în cri-. sclerodermie. u i l i ' i n i . 'i Allo Indlctiţli. extracte de ficat).). 1. In boli renale: în nefroza lipoidică şi în sindroamele nefrotice. leucoze acute (în asociaţie cu t'IlosUitice şi antibiotice). calciu ş. in hepatita cronică colestatică şi în hepa titele cronice în care s-a evidenţiat un proces inflamator mezenchimal (In nsociaţie sau nu cu asparagina şi imunodepresoare). dermatomioTllă. constituie terapia de sup l i n i r e 1 în iifecţiunile glandelor suprarenale acute sau cronice cu rezulhilc lo. boala snrulul. In afecţiuni hepatice. Indicaţiile acestora decurg din acţiunea lor terapeutică. 5. pyran. în unele forme de reumatism se poate mlministra cortizon intraarticular. bruceloza. In aceste afecţiuni.irlo bune. limfosarcoame (în asociaţlt • •n n'intgenterapia). stropi»Nliillliiroriij viroze: în asociaţie cu antibiotice şi tratamentul spoclflo wiviloi ufcrintc. H. tubor-c'iilo. Iod. clorochină. i . 2. In hlp»yllc(unlll(> dup/l ic/octln (((istrlcft. măreşte eliqainaren K'iuilă a potasiului. în reumatismul acut. In boala reumatismală. 3. cortiron.i: IM •mlsuirimiliil de bidrocortizon sau dexamotazonul. In ncosto situaţii se folosesc preparate cu acţiune) ra« pld.

la apariţia unor tulburări endocrine.. n l ' . Se asociază vitamina C.. în stări de colaps. niponu-noror» ţ| . Accidente minore se referă la apariţia diabetului cortizonlc (din'Iul Hte.iiii'iioiec /\('('/(/cn/e nitiri silii n'pi e/onl. îl ' .uri . -c \<'i'l(lelltf l " ' " de. n l < « < | t < i V f ml eHte v n l l m i l < > edem | ni hnoil. Tratamentul se începe cu o doză relativ mare de 60—100 mg |>e /.Iul specific). i ( | i i dn|c.i/.ile dr: edenic viwvialc ( l i > . i indicată în: nefrite acute azotemice. specific sau general individualizat.i i. Prevenirea acestora se face prin administraroa lle antibiotice.m. dieta este uşor hiposodată. psihoze... i l i i > H i I U N . | ( •( > | n M i. llIpOilli' IIIUH(lllniM ' . Contraindicaţiile terapiei cu cortizon. / . diabetul zaharat.i . i / . dimpotrivă. H I ' n. tratamentul etiologic si patogenetic al bolii respective. i ] .ni n < | i . in-MiJe D' i fuinlfi d" l'. sau mai rar i. II tlva focare latente).lic). — se adaugă vitamina C în scopul stimulării glandei corticosupratsntUtit. Doze.fl i" Mirii rai< i hnlm n i cuitl/<niul) . Accidentele corticoterapiei pot fi minore sau mari. după situaţia concretă a fiecărui bolnav (la indl<'fiţi a medicului). hipertensiunea arterială.| ull" i Mi/ecJ// / m e i / .... hipokaliemii. -. mai ales în formele cu poliurie. hipoglucidlcă şl mai bogată m proteine. Insistăm asupra faptului că terapia cu cortizon nu este o terapie vllnlogică şi deci nu scuteşte. osteoporoze. glaucom. u l . epilepsii. hlpeltnrltilln flllerlnlil./. .ni duodenal.paralel se indică administrarea de potasiu sub formă de clorurfl fie potasiu l—2 g pe zi. obligă la tratamentul etloIttylc. in afecţiuni oculare: iridociclite./. — este necesară observarea atentă a bolnavului: se va urmări sapHintnal greutatea sa şi eventuala redeşteptare a altor infecţii (se pot IH . — JocaJ (tamponări. — co/ea parenterală: în injecţii i. / .v. Precauţii in timpul terapiei cu cortizon. care se administrează timp mol îndelungat (l—2 luni). ci. în timpul corticoterapiei. n i ). . | H > I M C H .i (repartizată la intervale regulate pe întreaga zi) şi se scade treplul doza cu cîte două tablete la intervale de 5 zile (sau o săptămînfi) pluft se ajunge la doza de 2—3 tablete. i c i c l u . nevroze. Modul general de administrare a cortizonului. fricţiuni) sau în injecţii intraarticulare.— în supozitoare: rectale sau vaginale. n c vi D ' . (hemisuccinat do hidrocortizon).li vi». r l i i < '. Cortizonul se poate mlministra pe următoarele căi: — calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (clnd acesta se prezintă sub formă de tablete). ulcerul ţ|(istric şi duodenal. exoftalmii (dar numai pentru o perioadă scurtă. eclampsii. Preparatele ce conţin corilKon se administrează cu multă atenţie la indicaţia medicului de spet InllUito şi în doze descrescînde cu pauze. deoarece s-a evidenţiat că determină creşterea tensiunii intraoculare sau chiar glaucom). flebite şi tromboflebite (contraindicaţie relativă). Terapia cu cortizon este con11. i u l.

ceea ce se evită l >i n i alegerea judicioasă a indicaţiei terapiei cu cortizoni şi prin res-! " • < i. a. rninsi'i ii.irea precauţiunilor tratamentului cu cortizon. se evită prin scăderea treptată a dozei de cortiy. i 1. c. 2 — 3 mg/kgcorp pentru clafen şi 0. — Timp de administrare: pînă la obţinerea unei ameliorări nete.i'nlti prin prorutiul do ll/fl asupra ţesuturilor care izolează focarul respectiv. i \ . i i i i ' c i . i'iiccl. imuranul. asupra cărora s-a n r. încetinesc proliferarea celulară şi au proprietăţi antiinflamatorii.2 mg/kgcorp pe zi pentru clorambucil.3. rectocolita hemoragică. fenomene de tip sindrom Cushing. boalii ••ain i' i o i is i l . — Modul de acţiune: sînt imunodepresive. scleroza multiplă. .I in l. tulburări psihice. hepatita cronică agresivă. leucoze. exprimată prin astenie fizică şl psihică. levofolanul. 1 >(»/. poliartrita reumatoidă. caşexie. boli le» cnl. Indicaţii. tulburări electrocardloqraflce. scleroza în plăci. In cursul Inii i i itorltfl n ului (Miihrlopdtlllor).i|l| niiijoro: Insuficienta hopnllrfi şl roruilA. 6 MP (6 mercaptopurinele). i i | i .on ţi asocierea vitaminei C în tratament. ici Iu. tiroidita Hashimoto. clafenul ş. ' .IMC. periarterita nodoasă. antialergice. .r/(i de început.mc'inia hernolitică autoimună cu anticorpi la cald sau rece.Kicii (lupo-eritemato-viscerita malignă. Modul intim de nu este însă cunoscut. redeş("plorea aceleiaşi boli după întreruperea tratamentului. plicim! şi în transplantele de organe. trombonim i.. girostanul..U! intolernuţei la corticotonij! ( <>iitralii(ll< . I / . Do ncooa lornpiol cu cortizon trebuie să i se asocieze antibiollct. boala i N t i n .. Medicamente imunosupresive utilizate în practică. pii-crtdoro In cazul bolilor autoimune şi în imposiblj I | I M . glomerulonefrita subacută sau croilcfl. apoi so scade treptat pînă la 5+4 mg pe zi. citul n vom cea mai mică suspiciune de infecţie microbiană. Endoxanul din grupul ciclofosfamidelor.. — Medicamente asociate: corticoterapia la început 11+6 mg pe zi. citosulfanul. tu Iciicoponli şl uiUiinll nuiiiiiial •gin-. — Doza de administrare este în medie 0.« totală l 020+540 mg în 3 luni cît durează o cură. NH 2 dintre derivaţii azotului. . Alte accidente: miastenie cortizonică. Se asociază splenectomia rliid so dovedeşte hipersplenismul imunologic. Medicamentele imunosupresive se adiminstrează în toatr? in care s-a dovedit o componentă autoimună: leucopenii. i i . lltpoluncfla glandelor suprarenale şi hipofizei. M n i'lrmvtomiol sau in CM/.r. Terapia imunosupro-l vii • • • .iliitniolita alergică.ta t. Medicamentele imunodepresive i l i i i i i n I M . i . sclo-otlci im. dermatomiozita).5 mg/kgcorp pe zi pentru 0 MP.i (joncralizată. TERAPIA IMUNOSUPRESIVĂ (imunodepresivă) Terapia imunosupresivă sau imunodepresivă s-a dezvoltat în ultimii ani ca urmare a recunoaşterii mecanismului autoimun în patogeneza unor boli cronice şi ca urmare a dovedirii eficienţei sale în aceste boli.9.

<icl de ani s-au lărgit şl s-au reamenajat vechile stntliml. utorapia şi masajul. Cadrele medii urmează să respecte indltdkr [Iile medicilor. Balneo-' upla cuprinde următoarele ramuri: electroterapia. 1. Doi hi-buie să fie cît mai mici posibil. — în afecţiunile reumatismale se citează următoarele rezultate: In . Ţnrn noastră are o imensă bogăţie de ape minerale cu m. kineziterapia. în mod deosebit a leucocitelor. l MI ic prevenite infecţiile prin administrare de antibiotice şi transf i l t < leucocite. climatoterapia. cultura fizică medicală. Agenţii fizici folosiţi sînt: electricitatea. de modul de aplicară a procedurilor şl do rwadlvl-'ură a flnrărel pnrRonna tu porto. Indicaţia terapiei imunosupresive se face de către i/ispecialitate în consult. •' i' fim l boli. în 33% rezultate bune. în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acel* 1 i i . Vindecări definitive sînt foarte rare. călduni.ilo. l<f«'t lo|o balneoflzloteraplol sînt din co in re imii bine cunoscute fi i|i'|ilml d» cunoaşterea acţiunii factorilor naturali şl aitlllcinll al l i i i n i i n<n|)nctlv0. tulburări cutanate: ilopecie. vărsături. tnrlt climaterici etc. procura şi pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri. — în reumatismul psoriazic rezultatele sînt modeste.imnlul.«Hn(n.10. Se poate spune că ea este necesară. ll. In i i n i l 7. balneoi'M. dar în acelaşi timp suficiente. n. — în bolile canceroase şi hemafoJogj'ce se obţin rezultate mulţu mitoare. BALNEOFIZIOTERAPIA (principii generale) Hdlneofizioterapia ocupă un loc important în terapia diferitelor afecţiuni cronice. holioterapia. favorizează agresiuni microbiene viu virusale (deci poate duce la complicaţii infecţioase). în 25% ameliorări modurate şi în 12% eşecuri. s-au ii nlii'ld noi.'10% rezultate excelente. talasoterapia. Aceste medicamente se administrează sub observaţia riguroasă a vlvmentelor figurate ale sîngelui. să urmărească eventualele incidente sau complicaţii p* ckire trebuie să le recunoască şi să le anunţe medicilor curanţi. Rezultatele terapeutice diferă după afecţiunea în care s-au întrebuinţat.II Incidente: tulburări digestive: greţuri. m. apa. .ilnoofizioterapia (BFT) este ramura medicinei în care se folosesc i> terapeutic agenţi fizici şi balneari naturali sau artificiali. infecţii cutanate. într-o anumită etapă. hidroterapla. Rezultatele s-au menţinut bune între cîteva luni şi 3 ani. nlinllare cu cele mal variate ape minerale din streinul. inhalaţiilc otc. aplazie medulară (trebuie urmărit numărul loucocitelor şi al globulelor roşii). — Administrarea lor în transplantele de organe este în studiu. s-au notat ln-Ivcţii fungice şi cu germeni gramnegativi.

exercitlndu-şi acţiunea sa prin mijloace nespec///cc. /H-/i. de calmul bolnavului care este eliberat de sarcinile sale cotidiene profesionale şi familiale. i i l n i r c . Repetate. De regulă se recomandă un interval de două pînă la trei lunJ tul i <• ultimele manifestări acute şi data trimiterii în staţiune. contribuie la stabilizarea leziunilor de debut şi if i " i i > i . Acestea creează condiţii de a se pune în VOIM. balneofizioterapia pune accentul pe excitare şi pe ameliorarea mecanismelor roglntoare. Dacă terapia clinică no hn/oază în special pe repaus şi se acţionează asupra afecţiunii prin mijlouco putogenetice şi etiologice (atunci cînd se cunoaşte cauza).ii riguroasă. rezultatele bune car* §• >l>tlri dud u* r i in NO Indicii clupA criterii ştiinţifice. ci numai Io completează. succesiv. < i ' < i > n minerale clin tara noastră.i diagnosticului şi tratamentului lor. Noi criterii clinice de pre--. Hulnooterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice. recîştigarea celor pierdute.' . cu atît supravegherea trebuie să li e ni. Ea este o terapie generală ca urmăreşte ameliorarea funcţiilor deficitare. de adaptare şi de compensare. fie. Nu pot fi influenţate la* Minico constituite. pre-' i i in şi de particularităţile staţiunii propuse. Alegerea momentului trimiterii la cură este în funcţie de bolnavul In c. mai des.'in l>il<1 n afecţiunilor cronice.! iKiinoofi/lnU'inplol un hv important tn recuperarea dlforl- . ea este favoriţi ta de noul mediu balnear. de :. m < ompensarea funcţiilor deficitare ale organismului. Se observă în ultimele decenii <> veritabilă virare a patologiei. organismul uman îşi mobilizează proprii Io forto de recuperare şi de autovindecare. a bolilor alergice. Psihoterapia trebuie să facă parte integrantă din cură.in/îi. m t < i organismului la aceste leziuni. precum şi de rcsperUiroa unor norme igienice prescrise în timpul curei. care actualmente este caracterizată i n l n relativa reducere a frecvenţei afecţiunilor acute şi creşterea consl-il. efectuarea de exerciţii. precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii şi adaptatlve.i esto mai aproape de faza acută.ire posibilităţile largi de acţiune ale diverselor cure balneofiziotern-Pontice. în mart p u r i . Cu cit cui. păstrarea (atît Cit este necesar) a repausului şi adăugarea după nevoie a unui miniin de medicamente. inhalaţii etc. O cură prea tardivă riscă să fie ineficientă. Supus unui program de cură. Indicaţiile clinice ale curelor balneare sînt în funcţie de boală. cură internă (crenoterapie). toxice sau prin suprn-M > l i i ' i l » i r i fizice şi psihice. Reuzultatele col* i' i leferă Ia creşterea capacităţilor funcţionale restanta. ajutînd bolnavul să se dezintoxice de droguri.//n/e/e tratamentului balneofizioterapic sînt în funcţie. constituie o bas! •mu conţin. intervenind fie simultan. i curelor este necesară pentru consolidarea rezultatelor. .uliul evolutiv al bolii respective. La acestea se aclmigă o dietă individualizată.•ALNIOFIZIOTERAPIA IN PLANUL TERAPEUTIC Cunoştinţele recente au arătat că balneofizioterapia este o terapie de rwic//»' yl de reglare.' riero a curelor balneare nasc din înseşi progresele cunoaşterii boli-l i > i . în schimb accelerează vindecarea lezlU* . Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi.1.

ţi lor deficienţi. fosfaţi. testării capacităţii funcţionale etc. — Apo sulfurate sînt ape care conţin cel puţin l g săruri la litru. în••uşirii regimului igieno-dietetic şi a unor tehnici de cultură fizică medicală. NĂMOLURILE (PELOIDELE) '. Iii» caro predomină sulfaţii. Administrate pe cale externă (băi) acţionează prin: efecte termice.liinţe radioactive. — Ape ieruginoase sînt cele care conţin cel puţin 10 mg ioni de fli>i Iu litru de apă minerală. în sensul educării şi culturalizării multilaterale a bolnavilor. — Ape sulfuroase sînt cele care conţin cel puţin l mg de sulf la litru. prin inhalaţii sau irigaţii. cloruri. radiaţii).7 mg ioni de arlunhi la litru de apă. — Ape alcaline sînt cele care conţin cel puţin l g de bicarbonat «Iu luitriu sau potasiu la litru de apă minerală. mod do formare 9! prodomlnnnţa •!•• wunl"l"i oi(|iinicu «au miorgaulce pe care le conţin. hidrogen sulfurat şi subî. administrate pe cale internă (crenoterapie) bnu externă. Uneori acţionează prin temperatură. — Ape carbogazoase sînt cele care conţin cel puţin l g de bioxid • ti ' carbon la litru de apă minerală.Ape arsenicale sînt ape care conţin cel puţin 0. care se dezagregă spontan şi emit raull<i. fier.miu. .Ini subsl. nii'canice şi chimice determinate de conţinutul lor. i'flii> loimi'n/n linproiiiio cu fipn o masă cu cnraclor plnstlc. au efecte terapeutice asupra orOnnismului în funcţie de conţinutul de minerale. Administrate In cură internă (crenoterapie) au efecte care depind «li> factori fizici (temperatură. bioxid de carbon. bicarl K maţi. A P E L E M IN E R A L E Sînt ape naturale care. sodice) sînt cele care conţin cel puţin l y de sare la litru. iar alteori prin • imţinutul de gaze. — Ape oligometalice sînt cele care conţin minerale în cantitate mică. actiniu sau toriu. Recent s-a lărgit sfera de activitate în staţiunile balneare. gaze. de factori chimici (substanţe • li i mice care sînt dizolvate în apele respective) şi de organismul pe care n<'(iernează. sub formă de hidrogen sulfurat liber sau diverse săruri In care fjfodomină tiosulfaţii. O persoană înainte de a fi trimisă la tratament balneofizioterapio trebuie minuţios examinată pentru a face cea mai potrivită indicaţie terapeutică şi pentru a exclude cazurile care prezintă contraindicaţii. Clnslflcar»» Im NU luni In luncţlci d(i orlţjlno.mţo nnturnlo formate din pnrtirulo fine. — Ape sărate (clorurate. — Ape radioactive sînt apele care conţin elemente radioactive dtn ur. Modul general de acţiune depinde şi de felul de nilministrare (în cură internă sau externă). arsenic. bula şi gama. Insolubile In apl. -.

timp de 15—30 minute.I l o i a l a . • ni scop terapeutic. astmul bronşic etc. în afecţiuni genitale inflamatorii cronice. gaze. iicml muiNllillllntod localii. Sărata. Durata prelungim Inlilbfl fdstomul norvoi central şl produc* somnolentă. Ele au însă şi o acţiune care se referă la anumite • M 11. . dar cu modificări în ce priveşte temperatura.sarcină.. care cel mai des este crescută (dar se folosesc şi băilo roci). cu efect antiinflamator şi antialgic. Sovata. tuberculoză ganglionară şi osteoarticulară nefistulizatd (xlnMII/. hipotensiunea arterială cu maxima sub 100 mmHg. apendicita J P I . Bazna.i.S. Acţiunea apelor este în funcţie de conţinutul I « M in minerale. Indicaţii generale: ca stimulent al organismului în întregime. obezitatea. Amara. de temperatură şi de reacţia organismului asuprn ' . Aplicaţiile generale reci se fac în scopul Inviolării ( ) i ( | .pentru a unor funcţii dereglate. Acţiunea apelor asupra organismului. dacă durează mal mult. unele atrofii musculare etc.Mil> formă de pungă cu gheaţă. de imobilizare a bol» i i i i v i i l u i şi anliinflcirmitor. iullamatii seroase cronice netuberculoase. Apele acţionează asuprn Inlii-'iului organism determinînd o serie de modificări care pot fi folosii. bioxid de carbon.local: se fac împachetări cu nămol la temperatura de 45—50°. Contraindicaţii: boli acute mai ales febrile cu semne clinice şi he-|ice de activitate şi V. HIDROTERAPIA EXTERNA Este o ramură a fizioterapie! care se bazează pe aplicarea pe cale externă a apei în scop curativ şi profilactic. hiperten-artorială cu maxima peste 180 mmHg.ile). în terapia unor boli cronice de roInllamatorii. pungă cu apă rece. săruri (clorură de sodiu.ala). pe cale generală se pot face şi băi cu nămol rece urmate imediat do expuneri la soare (metoda egipteană). La noi se pot face băi de nă mol la Techirghiol. sau prin adăugarea unor substanţe. gaze (oxigen. i i i i s m u l u i şi pentru creşterea tonusului sistemului nervon Nlinpnllc) — acţiunea apelor calde: In aplicaţii locale. carbonat de sodiu).H. 1 ) Asupra sistemului nervos: — acţiunea apelor reci: în aplicaţii locali. ulcer perforat) cu scop anestezic.11 n > considerate separat: . tamponări vaginale cu nămol la 35—40°. Aplicaţiile generale de scurtă durată (trol minut») oxcltfl viNtomul nervos central şl provoacă înviorare.hepatitele cu semne clinice şi biochimico-umoiale de activitate. timp de 15—30 de mi nute. Modul de aplicare: —. hidrogen sulfurat) şi emanaţii radioactive.boli ginecologice cronice (în special inflamaţii mnlimim..— general: se fac băi de nămol la 35—40°. ca: vegetale (nămoluri cu nlţjo). Eforie. crescută peste 40 la 2 ore.. se foloseşte In abdomenul acut (perforaţii ale organelor cavitare digestive. i i mă acţionează.Iiidlmţll lorapeullce: boala reumatismală în forma sa cronică articulmfl wnn abartlculanl. Apa folosită este cea obişnuită. deformaţii osoase nln coloanei vertebrale.

apoi se produce o nsodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale. Apllriifll recii protopul înmuiat tn apă r< . con-'•înMiţci după unele boli. li) Asupra aparatului urinar: băile reci scad diureza. g) Asupra aparatului respirator: aplicaţiunile reci cresc amplitudl'îmi respiratorie şi deci activează schimburile gazoase. a heloylobinei şi leucocitelor. băile caldo <• diureza. Aplicaţiile generale au în linii mari i 'aşi efecte. Acţiunea terapeutică a apelor so ••r/. se stoarce şi se întinde pe uiioii de fricţionat. Tehnica hidroterapiei externe. raldă sau nltermmttt. Bucăţi de plnză înmuiată In apă In diferite temperaturi ipllrfl p<> divanele regiuni ale corpului In scop tcrapoutlr.b) Asupra aparatului cardiovascular: — băile reci de scurtă duratd roduc vasoconstricţie şi cresc tensiunea arterială. pe care îl activează). cu deosebire în fazele mai avansate ale acestora. j) Asupra secreţiei biliare: atît aplicaţiile reci. se Inmoilt i lift ruldă şl se stoarce. redori articulare.. nevrite acutet >iUm«lunea arterială. Tehnică: bolnavul stă în pat gol sau parţial acoperit. afecţiuni cardiace decomptn» > unu evolutive. se ia un prosop. Se spală întîi un membru şi apoi întreg COP MU porţiuni/ ie face mal mult In scop igienic. De aceea sînt contraindicate la persoanele cu suŢinte cardiovasculare. f) Asupra schimburilor gazoase: le activează timp de l — 2 ore. d) Asupra musculaturii: cresc tonusul musculaturii locale şi gee) Asupra metabolismului: scade metabolismul. pe conţinutul lor în substanţe minerale. . afecţiuni dermatologice. NpAl. < . Indicaţii: — In aplicaţiile parţiale: surmenaj. bronşite cronice. Contraindicaţii: hemoragii. neurastenie. nm<Hii(! un prosop în apă rece sau caldă. ateroscleroză. atrofii musculare. Tomptrt* i tipul pe m t u fi rece. pareM) — )ri aplicaţii generale: obezitate. Aplicaţiile reci de lungă durata l secreţia biliară.fl pe factorul termic. cresc secreţia biliară. Tehnica: bolnavul stă în pat. dacă acesta este • ruKCut patologic (acţionează în mod deosebit asupra metabolismului 'iilnoral. hipertiroidism. astenii nervoase..irea. i) Asupra tubului digestiv: aplicaţiile locale calde epigastrice scad i ' l i a gastrică pînă la 50% din valoarea iniţială.optică pe (noului rmpiJi Uv «l ie schimbă din cinci tu cinci . Se fricţionează locul apăsînd peste prosop. Compresele. — băile calde cresc activitatea inimii şi prin urmare sînt oboslînre pentru inimă. dtaline. ceea ce se traduce prin creşterea globulelor roşii. emfizem pulmonar. cît şi cele calde do t ft durată. c) Asupra organelor hematopoietice: activează hematopoieza timp '» 24 de ore.. Iată cîteva tehnici prezentate pa I: fricţiunile. Aplicaţiile reci epi-! i ice cresc secreţia gastrică. vei l u sau gaze şi pe efectul mecanic..

săpun de potasiu. brad. colici abdominale. medie 10—20 minute şi lungă peste 20 minute. Sînt utilizate mai frecvent în afecţiuni ginecologice sau rectale. Apa sub formă di Jet este aplicată asupra organismului la presiuni şi temperaturi dife« rlte. Se aplică pe trunchi. Băile sînt proceduri de hidroterapie cu apă la diferite temperaturi. gazoase. tărîţe. sulf.'• iu i n n le). împachetările pot fi locale sau generale. parestezii. Milfurnnse. făină. castan. cu <i|>rt răcoroasă la 21—33°. nevralgii. inflamaţii cronice. cu apă indiferentă 34—36°. umede sau uscate. nisip. plante medicinale ca: muşeţel. Indicaţii: pareze. carbogatunse. flori de tei. stări de debilitato şi pentru schimbarea reactlvltflţll orţ|<inismiilul In scopul creşterii tonusului gonorul al organll* mulul. frunze de stejar. fier. Acţiunea se bazează pe efectele apei încălzite. Se pot face băi: cu apă rece pînă la 20°. Indicaţii f/e/K»rn/e. pe coloana vertebrală sau pe abdomen. Se mai pot face împachetări cu parafină.lllo minerale sînt băi cu apă în care s-au adăugat substanţei orf/nn/ce. Se indică cu deosebire în ştii r i febrile. favorizînd circulaţia locală şi stimulînd sistemul nervos. congestii cerebrale. cu alterna rea aplicaţiilor reci şi calde. Se fac aplicaţii reci care se acoperă cu o pînză groasă uscată şi se ţine în acest fel 2—6—12 ore în scopul activării circulaţiei locale. Se pot introduce în reci sau în vagin. iod. In aplicaţiile cunoscute sub denumirea de duş-masaj. Răspînrlire mai largă au împachetările întregului corp într-un cearceaf înmii i. meningite. — Aplicaţii calde: prosopul înmuiat în apă caldă şi stors se aplică pe porţiunea de corp respectivă şi se acoperă cu o pînză uscată. cu apă fierbinte peste 40°. Indicaţii: nevralgii. Durata poate fi: scurtă (pînă In . Indicaţii: diferite sindroame dureroase. umede sau uscate (pîine. Cataplasmele sînt aplicaţii cu mase păstoase încălzite. flori de fîn). Se bazează pe f > fer tul termic al apei la temperatura de 18—22°. Se aplică la suprafaţă. H. flori de fîn. nămol. în care se înfăşoară corpul după care se acoperă cu o pătură caldă şi se menţine mai multe ore. — Aplicaţii alternative: se fac în felul descris mai sus. abdomen. HIdrofoarele sînt aparate în care circulă apa la diferite temperaturi după dorinţă. . Acţiunea principală este în funcţii» do temperatura apei. rnnlt. cu sau fără adăugarea de ingrediente. pen tru a menţine căldura. tărîţe. Duşurile şl afuziunile sînt proceduri ce constau în proiectarea fărl presiune a unei coloane de apă asupra diverselor regiuni. cu apă caldfl ni -IO".Indicaţii: hemoragii digestive. oxigen. în stări febrile. Prişniţul. apa este folo •lift Iu presiune mare. nuc» anur<i<nil<:c: NdCI.i t în apă rece. Se pot face băi cu ape alternante.

i. vasomotor şi liolic. bolnavul stă întins în pat acoperit cu un cearceaf rămînînd neacoperită doar partea asupra căreia se acţionează. în lombosciatică. asupra sistemului nervos: are nfcct de sedare. scade intensitatea senzaţiei dureroase. hipertiroidism. E L E C T R O T E R A P IA Electroterapia este partea terapiei care utilizează energia electrică Iu scop curativ sau profilactic. fenomene de electroendosmoză şi electroforeză. creşte conl i i i c ' ţ lu fibrelor musculare. cu unde medii sau unde scurte. Efecte: creşte tonusul şi excitabilitatea neuromusculară. Efectele culoivlului galvanic sînt: efecte biologice. astenie. «Inu/lte . asupra tubului digestiv: măreşte secreţia de suc gastric. Curenţii do înaltă frecvenţă folosesc curenţii alternativi care dopttSUNI' KlOOOd osnleitii pe secundă. convalescentă. obezitate.l roşind n-. scăderea tensiunii arteriale.illzarc cu aparate mici portative folosite In dermato-| i»tll" •. hipotensiune arterială. precum |l secreţia glandelor tubului digestiv. Indicaţii: atrofiile musculare de inactivitate (după păstrarea îndolimţjattt a aparatelor gipsate). Se acţionează asupra segmentului dorit. chimico şl lilochimice. &•• vMlqii. în mod indirect.Perierile sînt proceduri care se adresează circulaţiei periferice ale t'flror efecte se datoresc efectului mecanic realizat cu ajutorul unor porii. In cilgllle suporficicile. termice. Indicaţii: tratamentul paraliziilor (în mod deosebit cele consecutive iHiliomielitei). efecte calorice (produc o sen-/..<ilio de căldură cu creşterea locală a temperaturii). paralizii flasce otc. In (irnctica curentă deosebim următoarele forme de electroterapie: Galvanoterapia foloseşte energia electrică a curentului continuu furnizat de anumite aparate medicale numite pantostate. Efecte: modificări ale excitabilităţii nervoase (creşterea sau scă• Itm-ti ei). reprezentaţi de: D'arsonv. tratamentul atrofiilor musculare. nevralgii faciale şl clcatrlcoalf». fie. în inflamaţii cronice. l'aradoterapia foloseşte curentul alternativ de joasă frecvenţă de o fînnmită formă specială produs de aparate de tip Borgonie. Se face fie direct prin aplicarea curentului continuu sau alternativ. srlntlco/ nfortluul corounrlouo (da grnvltnto uijonrrt sau M»<li'<)i dl«i ţiunl alo aparatului rasplrator: larlnylto crontco. calorică sau luminoasă. curentul electric translormat în alte forme de energie: radiantă. produru vasoconstricţie în circulaţia periferică şi activează circulaţia slsInmleft. Sînt perieri uscate şi umede. Cu efect vasomotor în boala Hnymmd şi în hipertensiunea arterială esenţială (în stadiile sale d* l l H oput). efect analgezic. Indicaţii generale: tulburări ale circulaţiei periferice. modificarea pHului ("Miturilor. -rţlunl nrUnihirn: artritei afecţiuni nlo sistemului noriuwrnli|ll. mialgii cu scop sedativ şi analgezic. Alte efecte sînt cele magnetice.

Indicaţii: boli metabolice: obezitate. afecţiuni dermatologici. lilccte: antiinflamatorii. dizolvate în apă.. spondiloze. subnutriţi. intoxicaţii cronice cu ni•'liilo. Ulcelele sînt: mecanice.i iiih'Cttoase. do (icooa helioterapia este indicată dimineaţa cînd sînt multe rn/n i ill r. anemici. desensibilizante. diabet. debilitaţi. afecţiuni digestive: perivisceille.nl (dnca n< «sin csio sid/. cr«ft«r«a motaholti» nulul lm/. inflamaţii cronice ale organelor genitale/ rH'liopatii cronice. hiposulfitul de sodiu. Indicaţii: cele menţionate la galvanoterapie. artrite cronice. Intensitatea radiaţiilor este mai marw le amiază. Contraindicaţii: tuberculoza pulmonară evolutivă. plourezll (In faza de resorbţie).: furunculoză. antinevralgice. ţ AEROTERAPIA Su 1/icc c•onronilUtnt ru holiotorupia. Ca efecte hiologice importante menţionăm: acţiunea bactericidă şi creşterea permeabilităţii membranei celulare.astm bronşic etc. Razele ultraviolete emise de lămpi sau arcuri voltaice sînt indicate In convalescenţi.sinuzite acute şi cronice. lonizările sînt proceduri prin care se introduc în organism. iv io li' te şi mai puţine radiaţii calorice. Ultrasonoterapia se bazează pe efectele piezoelectricitătii. adică pe pioprietatea unor cristale de a se încărca electric dacă se exercită asuIIKI lor o presiune mecanică. HELIOTERAPIA Este terapia cu raze solare. Spectrul solar este format din radiaţii Infrnroşii..fl. ACTINOTERAPIA ll • •< Vi'lltfl. Undele scurte (ultrascurte) sînt produse de curenţii de înaltă Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor. salicilati etc. tabes. cu ajutorul curentului electric. calciu.nonlcu.'. Indicaţii: nevralgii vechi.ut)/ mărirea rezlitonţ*! organlimululi . Se folosesc mai des următoarele medicamente: adrenalina. reumatism cronic. vizibile şi ultraviolete. dischinezii bilio-intestinale. consllpotll spastice. artrite reumatismale . paralizia gejioralfl progresivă. Este ramură a terapiei care foloseşte energia furnizată de spectrele do Iradiere emise de corpurile încălzite. codeina.. Razele Infraroşii sînt emise de lampa Solux de diferite tipuri cu care se fac băile de lumină. diferite substanţe medicamentoase cu acţiune t'irmacologică. endarterita obliterantă. dar atunci sînt şi radiaţii calorice care încălzesc şi incomodon/. chimice. lilscte: Ntlmiilnrort sistemului nnrVOI simpatic. termice şi biologice. angină pectorală.

îmbrăcat cu haine speciale (cu mînecă scurtă.tţla . cînd bolnavul execută mişcări cu greutăţi.MASAJUL MEDICAL Masajul constă dintr-o serie de manipulaţii manuale aplicate la suprufdţa organismului în scop terapeutic sau igienic. . fricţiunea este o netezire mai pronunţată. (!<• l i p Colinfl. i | d(> l . pe n'ijlunea interesată în direcţia centripetă sau paralel cu fibrele muscuInui şi are drept efect scăderea durerii. se efecIni«<i7. medic sau maseur. cu pumnul. mai rar două şedinţe la zi sau o şedinţă la două zile. i • i | ni i u n i . ciupirea: un fel de petrisaj.I I' fo <Nl(iii(ti n i i ' l . tndopărulii miis( nliiro.• .ho sisleinul norvoi nliti nniunile onjdih' dnpn /unei. haltere pomenii. cu palma. i l M i l i c r i h . fir//unea generală: stimularea funcţiilor aparatului cirîl lo'iphotor. l ..i " I .. /. In general se efectuează o şedinţă pe zi. Aceasta noi In lorţfi musculară. Manevre fundamentale de masaj: — netezirea. dar efocI numai cu policele şi indexul. timp de 2—6 săptămîni. Mîna se deplasează o dată cu tegumentul în limitele per-'i de Inxitatea hipodermului. efecto fnvori/.l i p l i i i . ••(luiipii M/.i MmiiliioiiiiiM . vibraţia constă într-o serie succesivă de presiuni şi relaxări. baterea sau percuţia constă în ciocă• • n ţesuturilor cu ajutorul mîinilor..i ) v < ' ' i < . i cxic'M. fărfl ml mi stl se desprindă de pe tegumente. sau mai simplu. crcşteren metabolismului bazai.r m a * i v .ă de regulă dimineaţa. .. cu opoziţia creată de maseur. Cuvîntul masaj provine din limba arabă (mass=a frămînta).. — frămîntatul are mai multe tipuri: compresiuni întrerupte-. de aceea s-au creat aparate ce produc vibraţia llnlrt sun totală a întregului organism.o uşoară atingere efectuată cu pulpa degetelor sau cu palma. ' M i m niiisaj trebuie să fie urmat de mobilizarea articulaţiilor şl •ilor din vecinătatea zonelor masate care poate fi: activă.antt i II u«iu<nilo u organismului.loIoglcă a masajului:ac//unea locală: sedativft şl hlporr lui ulii. masajul vertij: se efectuează cu ambele mîini în sens "uivtrtire (se foloseşte la braţe). 11. Masajul trebuie făcut de către npocialişti. prin aceasta efectuîndu-se iimrtlnri rapide ce se transmit tegumentelor bolnavului. „atingerea apăsată" sau „alunecarea apăsată" constă I n l i .'iţiroa somnului. dezbrăcat parţial sau total în cameră încălzită la 20—22°. RBU lubIu. executîndu-se şi o •••presiune. ndică prinderea maselor musculare voluminoase şi deplasarea imnsversală. Bolnavul este aşezat în nu l special. petri•"i/tij. pasivă.coptoiii tcfiuiiicntB|l i iiilocdptorll din iinivi'hi vi i<' ( |iinn'iil. Maseurul trebuie să se spele pe mîini după fiecare bolnav masat şl să nu poarte în activitate inele sau brăţări. efeo Iu cfttrc bolnavul însuşi... . efectuată de către maseur» ac-i opo//f/e. îmbuncil.. unghii tăiate scurt şi rotunjite). i u l ' ni nu incmnism icllex pic. cu partea cubitală a H l lor. i i u n i i i '.. I ! M | c lr< u i. ! ( « complex vi insuficient cnno'icut. Durata şedinţelor este de 5—25 minute. M' ' r/i< nt'tlniH* ni maMijulni « " . cu vîrful degetelor.

... membrele superioare sau inferioare. Aparatul respirator funcţionează mult mai eficient prin mărirea eliisticităţii cutiei toracice şi a amplitudinilor respiratorii.. l i i l i l l i i u l i . reumatism. ' .. In liiupul efortului la persoanele bine antrenate.. sindromul hemoragipar. i .. Capacitatea de prestaţie a aparatului cardiov. .. Sub acţiunea irigaţiei active ţii . chiar într-o formă organizată. ulcerul gastroduodenal.isrulur esle mai mare la persoanele antrenate decît la cele neantrenat». în scop de antrenament pentru sportivi..se înlătură tendinţa la constipaţie.K tivcci/ă funcţia pielii. urlrilo. vi/. cît şi una socială. tuberculoză. se accentuează funcţia glandelor digestiv». Cultura liy.. faţă. spondiloze.lor şl eliminarea produşilor azotaţi oi Influenţa culturii fizice medicale asupra aparatelor şi organelor. Creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. Aparatul digestiv. Practicile culturii fizice nu sînt de datS recentă. i i economic.. în acest fel se uşurou/ă activitatea inimii. ameţeli.Sub acţiunea masajului se favorizează drenarea lichidelor din ţeKiituri şi eliminarea lor prin organele de excreţie.. Contraindicaţii: boli infecţioase. ' i <. hipotrofii musculare la membre.înd fortificarea unei persoane. După terminarea efortului aceste v<ilori revin mai repede la valorile iniţiale la persoanele bine antrenate. Cultura fizică medicală este atît o problemă biologică individuală. i p n i i u i h/. sînt mai mici decît la perşi ti ine neantrenate sau rău antrenate.. ele au existat încă în antichitate. CULTURA FIZICA MEDICALA Cultura fizică în general urmăreşte fortificarea organismului şi creşterea rezistenţei sale prin efectuarea diferitelor mişcări. Prin îmbunătăţirea motricitatii intestinale şi a evacuării i i i i i ( i n i i l i i l i i i intestinului . MrtdbuliNimil f.ioiiKjjr între diferitele faze ale acestuia. astenie. capacitatea de efort. florii la cele neantrenate. cap. există tehnici speciale pentru masaj pe diferite regiuni: ceafă.m M | > i .1 sliujelui bine oxigenat.. urmărind creşterea potenţialului biologic a întregii societăţi. abdomen.r...inM uşurează circulaţia în trunchiurile venoase şi limfatice mari Hm (il)doiiHMi. cu scopul de a menţine şi de a potenţa sănătatea şi capacitatea de prestaţie a organismului în întregimea sa.. ficatului şl rinichilor. Practic. torace..ic do asemenea influenţat favorabil regllndu-1 şl i i v .. cefalee. I C N I I . gît.. flebite. studiind cu deosebire constituţia. duţji. spate. cu urmări economice în ce priveşle productivitatea muncii. încît ventlIdtiu pulmonară creşte. cancer etc. Miy. Indicaţii: persoane obosite.lcrt mocllf u l i i '. capacitatea de muncă. valorile funcţionale ale organelor. Aparatul cardiovascular funcţionează de asemenea mai eficient fi n i .iii. Cultura fizică medicală produce efecte favorabili» p i i n îinlrenarea musculaturii abdominale influenţînd în mod reflex proroşele chimice şi mecanice ale digestiei. Cultura fizică medicală este o ramură a medicinei. care tinde spro cunoaşterea omului sănătos. ateroscleroză.

fl pentru CM••.'itntlt de muncă $1 pcnliu . urmată de o hiperglobulie de durată şi de creşterea hemoglobinei care permite transportarea către milocondriile celulare a unei cantităţi mai mari de O2 . favorizează dezvoltarea glandelor suprarenale. recuperator ie. La femei cultura fizică medicală urmăreşte în afară de promovarea • Itirii de sănătate şi efectul estetic.11. forma culturii fizice medicale istematice şi de durată — efectuată cel puţin de două ori pe zi cîte i 1 0 minute — reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva • oclentarismului şi a urmărilor sale negative..emonon un Imparativ al < i nrtiinl' ( . dar în formula leucocitarS se evidenţiază creşterea limfocitelor.Organele hematopoietice.i > i " i i t a l!•€• neO tM fl . M | < I fn(A de | M I I | | . educaţia voinţei. exercită o uşoară acţiune de inhibiţie asupra gonadelor şi o uşoară acţiune stimulatoare asupra hipofizei. . Gimnastica medicală. —lylvni/. cultivarea mişcării sub toat* "• •I o sale. —Igienizarea vieţii personale începe încă din copilărie. Antrenamentul fizic produce o uşoară si trecătoare scădere a globulelor roşii. Itolul cadrelor medii în educaţia sanitară a populaţiei rezidă în acivlluloa desfăşurată pentru ca aceasta să înţeleagă şi să respecte indlflţlllo medicale de sanogenizare şi igienizare a întregii vieţi. curativă.i|>.iritaţii do rezistentă naturală monismului. Populaţia 'i«hulo educată să ia parte în mod direct la păstrarea şi la întărirea proM(| P| sănătăţi.. acestea constituie HMilo do bn/.in. cadrele medii au un mare rol. mişcarea sub.• > i n'. n culturii fizico medicale. •tţhi prin muncă şi pentru muncă.ice medicale în procesul de sanogeneză devine din ce în ce mai important. fftrfl n se urmări num.r... imediată şi gratuită. înot sau oricare dintre sporturile faţă de caro tlnărul ar» untll. calificată. Prin aceasta rolul culturi? i|/..tio. pentru r r e ş ! > i < .i r. a sportului de rmisă (turism. călirea organisîl prin contactul nemijlocit cu asperităţile vieţii. Efortul fizic repetat provoacă modificări pro l unde ale glandelor endocrine. ' | < M m< mlul . ROLUL CADRELOR MEDICO-SANUARE PENTRU ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE MEDICALE DE CALITATE SUPERIOARA Sarcinile cadrelor medico-sanitar e rezultă din caracteristicile esenf/«/«! ale asistenţei medicale din tara noastră care este o asistenţă proilliirtică. h | m . 1 : miel longevităţi active.mierii performanţe). i < q> i ţ i i du prestaţi*. Rolul cadrelor medii in profilaxia bolilor este de a respecta indica' l i l « ' medicilor de specialitate şi legile în vigoare privitoare la adminisiftrod la timp şi în bune condiţii a vaccinărilor. creşterea ii. Numărul leucocitelor nu se modifică în urma antrenamentului. fiind nei ă educaţia sanitară pentru alimentaţie raţională.nirn V/P/// rn/er/M . 1.-. în le|filtiră cu îndeplinirea acestor sarcini. Glandele endocrine. în mod deosebit Io npli.

etica şi echit. In acest fel so n|ungo la stabilirea diagnosticului corect şi în timp util şi se instituie lifil. atît în stabilirea diagnosticului. Multe cunoştinţe se primesc în şcoală. deoarece el observă bolnavul 9! are un contact apropiat şi prelungit cu acesta. lupta împotriva cancerului etc. să observe cu atenţie semnolo de suferinţă ale bolnavilor şi să le comunice medicului. Rolul cadrelor medii în stabilirea diagnosticului. Este de asemenea coordonată pe plan mondial organizarea luptei pentru păstrarea purităţii mediului ambiant. Cadrelo modii trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre cauzele bolilor. încrederea între oameni. . de aceea stabilirea corectă şi în timp util n acestuia este o sarcină de primă importanţă. far bolnavilor prima anamneză. In oricare loc de muncă s-ar afla. optimismul.imenlul corespunzător. Pentru aceasta ele trebuie să fie bino pregătite profesional şi să fie conştiincioase. a solului. se orientează asupra ui-examinării şi comunică modicilor observaţiile personale. cooperare justă şi întrajutorare. Ii încurajează.i baza oricărui tratament. iau temperatura. devotat şi conştiincios este de mare utilitalu bolnavului şi medicului. Trebuie avut în vedere în primul rînd poluarea aerului. în locul acestora trebuie cultivată o concepţie sănălo. a apei. Trebuie de asemenea să ştie ce examinări trebuie să facă în legătură cu anumite semno clinice pe care le prezintă bolnavii pe care îi îngrijesc. cunoscut fiind că un cadru medical trebuie să înveţe toată viaţa atît pentru a nu uita ceea ce n ştiut. cît şi a trata-«iontulul. înţelegînd aceste idei cadrele medii trebuie să le propage în activitatea cotidiană. în sala de aşteptare a unor servicii ambulatorii.inieni.itoa. Intol-ulllu oi'lunlAi'll diagnosticului 9! Iratamuntului. mai dreaptă şi mai sănătoasă fizic şi psihic. pericolele care le determină poluaroa şi mijloacele de luptă împotriva lor. Acest mod tio a gîndi se înţelege mai uşor dacă amintim că încă de pe acum unele mijloace de prevenire a o serie de îmbolnăviri sînt coordonate pe plun mondial: lupta împotriva unor boli infecto-contagioase şi a unor l>oli carenţiale sau metabolice.isa despre viaţă. liMisluncfi arterială. Diagnosticul stă l. contribuie la educaţia sanitara. cultivarea pesimismului şi a ignoranţei de orice fel. Ii liniştesc. ordine economică dreaptă. alteln Iu timpul activităţii practice. care sînt valorile fiziologice ale acestor probe şi care este semnificaţia modificărilor acestora. ca şi poluarea sonoră. răspîndiiou de zvonuri etc. Un cadru mediu bun. După terminarea şcolii vn treimi să continue pregătirea profesională. De modul cum se vor însuşi aceste cunoştinţe depinde felul cum se va lucra în producţie. cum să recolli>/e diferite probe de laborator. cadrele medii ia oilciiton/fi usupra gravităţii bolnavilor. cît şi pentru a fi la curent cu ceea ce apare nou în medicină. srt ţitle să interpreteze şi să înţeleagă semnele de boală. în locul individualismului pledăm pentru un colectivism care să cuprindă pe» cei care acceptă egalitatea între oameni şi care militează pentru o lume mai bună.însuşirea unor cunoştinţe de ambientologie prin care se arată sursele de poluare a mediului înconjurător. frecvenţa cardlwtt. le dau prlsfaturi. pregătesc fişele sau carnetul de sănfltutt*. Să nu se uite însă poluarea psihică: cultivarea urii şi inegalităţii între o. La stabilirea diagnosticului contribuie şi cadrele medii.

face examenul macroscopic al acestora şi referează medicului. iiiU'llgouţrt.iii i i l i < n Iun (Iccl/ll . Totodată comunică medicului propriile observaţii culese discuţia anterioară cu bolnavul în sala de aşteptare sau din carne-« I n saiuUate. Tot caii pregătesc bolnavul pentru examinări complementare: pra-hlcfl şl fizică. la îndemînă. . pulsului. îl ajută să ia anumite poziţii cerute da mliuitor. rolul lor este tot aşa de mare. 1 •• . l U i j i i u i . Ele planifică şi însoţesc bol-• ' nevoie — la diferite laboratoare. nlmiţlo i>l memoriu bună. t<v////e cu staţionare.ă probele biolo-iluc rezultatolo. cadrul mediu îl ajută la dezbrăcat. izotopico etc. favorizat de timpul lung cît stau în preajma lor. . cadrele medii realizează un contact mult mal ii bolnavii. i". curnj. dragostea pentru profesiunea aleasă. i . scaun. Cadrele medii < i u 9! n Instrui bolnavul asupra obligaţiilor ce le are în condiţii da nHupru disciplinei şi igienei generale şi individuale. arată spiritul său l>ndîlresc. în staţionare trebuie să se respecte circuitul bol-i (miilru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. Introducînd bolnavul în cabinet. Aspectul cabinetului de consultaţie este „car• Io vizită" a cadrului mediu. po»lbllll. Documentele clinice trebuie 98 iu ordine. administrarea unor modica-• limrea testelor de toleranţă etc. secreţii. l. Ele rorollon/. să se facă îmbă->i iiHiiiiU' de a se aşeza în patul curat etc.. de spălătură gas> ' ' I c . de aceea ea trebuie să fie cît mai plăcută şi mai fci-. reforoasrft modicului lot co observă In Iu-învii de cnrc răspund şl fcic IniUmu'nliil indicul do medic. Koclnhllltntn. precum şi valorile T. dacă este nevoie. efectuarea examenului coprologic macroscopic şi microscol l v . • i ««fi şi citirea unui sediment de urină sau de bilă.« ' bolnavilor In secţia do boli Interne. gradul său de preqăprofesională şi de conştiinciozitate.n Indicaţia medicului recoltează produse biologice: urina.socio-profesionale şi chiar pur medicale utile în stailloţjriosticului. Da nil bolnavii sînt mai sinceri faţă de aceste cadre decît faţă da Jupi cure poate fi folosit pentru culegere de date complemen-'i'i m mistice. Mai mult. regim dietetic. care lucrează în el. 11(11 do spitalizare. lichidele de vărsătură..••. îngrljlron bolnnvllnr • i comploxrt c«ro corci o timimlIA vocdţlo şl niuiinlto liftU rnre n-mi siclpnt ubsorvollllor voclil şl cnro pot li nNtii. puroi. efectuarea de sondaje gastrice sau • uliu. <|1n.A. i inia. spută.fn cabinetele de consultaţie ambulatorii. temperaturii şi rezul-il nllor examinări pe care le-a efectuat. Ambianţa de lucru impresiofi\ bolnavul. hainele de protecţie. explorări radiologie*. cadrele medii asigură conIu igienice şi de ordine.i " necesar ca pe lîngă cunoaşterea tehnicii recoltării şi a exame"Microscopic să cunoască şi tehnica de a efectua personal o seria minări de laborator cu caracter de urgenţă: sumarul de urina. colorat cu Sudan III şi lugol).irfl. pregătind tot ce esta t'Mir pentru examinarea bolnavilor (materialele necesare examenu• Unic şi examinărilor de laborator). ondoscoplco. recoltarea ele ii"iitru examenul hematologic.>tu || «(jnrlmn Hunzorlală.

Aceasta cu nttt mal mult în prezent cînd tehnicizarea excesivă — inclusiv în modlclnfl — a creat pericolul depărtării psihico de bolnav. dictonului că „fiecare om trebuie să ştie în profesia sa cit ştie epoca în care trăieşte". blîndeţe. în tot ceea C«. caracter stabil. conştiinciozitate.prompte şi corecte.. — totalitatea măsurilor şi procedeelor de supraveghere perma nentă a bolnavului. iubire de onmoni. multă forţă de muncă pentru a putea să şi-o dăruiască bolnavilor.. în prezent vedem mult mal dos. Cadrele medicale sanitare trebuie să înţeleagă epoca socială în care trăiesc. multă omenie.. Prin îngrijirea bolnavilor în staţionar se înţelege: — îndeplinirea sarcinilor generale privitoare la igiena generală a Jalonului sau cabinetului de consultaţie. Cei co avem o vechime mai mare în activitate am putut observa că psihologia bolnavilor se schimbă în timp. Atitudinea personalului medico-sanitar faţă de bolnav este o verigă Importantă in lanţul procedurilor terapeutice. In ţara noastră. IncH Iu sflrşitul oi acesta să so simtă mal llntvlit. capacitate de a înţelege oamenii. luce trebuie să se ţină seama de psihologia bolnavului. De acest fapt trebuie să se ţină seama în relaţiile cu bolnavii. necesitatea unei permanente perfecţionări. Trebuie să se aibă în vedere eficienţa economică a oricărei internări 3/i spital.sională şi din mediul familial presupun motive serioase. conform. să se obţină rezultatele cele mai bune. deoarece scoaterea bolnavului din activitatea profe. a patului bolnavului. ci şi multă dragoste pentru om. a bolna vului însuşi.i mitdi . Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Medicina este într-adevăr o profesiune. onestitate faţă de superiori şi subalterni. dar nu este o profesiune ca toate celelalte. Ei au devenit în ultimii zeci de ani mult mni sonsibiii şi în acelaşi timp mai pretenţioşi. M. cit şl In pu> in. — totalitatea examinărilor clinice şi paraclinice efectuate pentru Itabilirca diagnosticului în timp util terapeutic şi pentru urmărirea evo luţiei bolii. pasiunea de a te dedica sănătăţii semenilor". simţ de ordine. străduindu-se ca într-un timp scurt şi cu cheltuieli cît mal puţine. mu! optlmllt şl mal încrezător atlt tn f or te l o Iul. aproape întotdeauna. — totalitatea procedurilor de tratament. Timpul petrecut în spital trebuie judicios folosit pentru recuperarea bolnavului şi redarea sa familiei şi societăţii. Internarea bolnavului în secţia de spital însemnează asumarea unei mari responsabilităţi.. fire optimistă. Academicianul luliu Haţieganu ne spunea: „bolnavul are întotdeauna dreptate" şl no îndemna sci-1 sprijinim multilateral. împletirea componentei medicale cu cea soda la la bolnavii care ne consultă. sănătflto li/ică şi psihică. deoarece cîştigîndu-se încr«'(l(M'ca bolnavului şansele de reuşită vor fi mult mai mari. obiectivilato. Ea cere nu numai multă pricepere. yiatlo unoi vechi tradiţii nu s-a ajuns la acest pericol. Discuţia cu bolnnvul trobula astlul condusă. discreţie. ceea ce influenţează psihicul şl Comportarea lor. perfecţionării profesionale şi întregirii continue a fiinţei lor fizice şi morale.

WIH'/I*. psihice. n l ' l m i e m cîteva responsabilităţi care trebuie gîndite şi reţinute: •O i<->. In concluzie. Haţieganu). l/yiif«. ' . în mediul familial şl • in ini din care provin. l i ) n<npvnsabilitatea economică pleacă de la faptul că toate valor iu întregul proces de asistenţă medicală (prevenire. conştiinţa fără ştiinţă Inutilă (J. i timp util şi cu cele mai eficiente şi ieftine mijloace. itfl- .Sil nu se uite că cei ce ne cer ajutorul o fac pentru că suferă şl intui dreptul de a se întoarce în cîmpul muncii. după care se începe tratamentul. /«<•/. Trat" hi! hi'buie condus pînă la recuperarea completă a fostului bolne ln| uneori chiar înaintea începerii oricărei proceduri terapeutlj • « l i n i i » să se facă pregătirea psihică. < )(l<ită înţeleasă necesitatea unei atitudini pline de solicitudine faţă i -i îl n<iv trebuie continuate preocupările pentru aplicarea măsurilor ' • • n corespunzătoare de diagnostic şi de tratament. Totodată trebuie să se evite excesele. Initament. recuperare) reprezintă ajutorul dat de între 'inului care suferă. nul» aspectul modului său de acţiune şi a posibilităţii apariţiei i i l i ' i i l n sau accidente» chiar şi in condiţii de respectare a tuturor I i Mnlilllte de fannacovigllenţă. . cadrele care manipulează acest* i i i ' b u i o să aibă deosebită grijă. Bernard) pentru bolnav şi pentru societate (chiar culpai l o pedeapsă). orice tratament trebuie să îl ru cfoctul psihoterapie!.i<-. a medicamentului şi a procedurii terapeutic*. „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului" (Rabeci'oa ce însemnează că numai în această alcătuire: ştiinţă şi con|>1 so poate efectua o medicină eficientă. sociale şi profesionale. Bolnavul trebuia i n 11 piuă la recuperarea lui completă. în cadrul celei mai depline solicitudini faţă de bolnav i n< •<-dează la aplicarea măsurilor pentru stabilirea în cît mai scurt n diciţinosticului.iionsabilitatea medicală constă în prevenirea prin toate mij|n < unoscute a îmbolnăvirilor. i'npnnsabilitatea juridică sau medico-legală decurge din faptul că "fi Incorectă a unor proceduri de explorare sau tratament poate Incidente sau chiar accidente de diferite grade care pot aniitrlluul Juridice (despăgubiri sau consecinţe penale). înaintea administrării unor mei tu 11 "bule ia se facă investigaţii privitoare la posibilitatea de n1 Iniinmenelor alergice sau de idloslncnr/. stabilirea diagnosticului şi tratai ulm l. adică pînă la recîştigarea săl i i i li'pline biologice. urmărind eficienţa optimă prin i directe şi mai ieftine mijloace. ImnavDlntQ. spitalizz l ic. Fiecare om sănătos însemnează două braţe şi o idili» redată circuitului economic şi niciodată nu vor fi prea multe i l n l l şl prea multe braţe de vreme ce avem aşa de multe de făcut atît 1 i (ix'zont cît şi în viitor. Aplicarea procodurl terapeutice trebuie să fie precedată de cunoaşterea t n bolnavului. Ca atare. Dacă medicina niiiuuză „ştiinţă şi conştiinţă" (I. Substanţtl* d9 "inile ta //e In prealabil (esfnfo (rospectlnd întocmai indica- m ini sănătăţii). 'TU CM /(ic cadre/e medii trebn/c na dea dovada do hună pn-f/e bJi/idi'/c. depăii««i stircinilor şi competenţa proprie.i/d. corespunzătoare epocii tri-.

. Insistăm şi asupra necesităţii creării unul confort estetic. trebuie să fie de culoare şi formă potrivită. S-ar putea spune că realizînd în bune condiţii tot ce s-ri spus pînă aici s-a efectuat deja umanizarea activităţii sanitare. pe lîngă tehnicitate şi funcţionalitate optimă. Acţionînd In acest fel. spaţiile verzi vor fi amennJtito şi întreţinute în acest sens.rulre şi devotament. Cadrelo medii au sarcina de a întreţine confortul estetic realizat iniţial de col ce se ocupă cu proiectarea. executarea şi dotarea unităţilor sanitare cu mobilier şi aparatură. în acest fel unind ştiinţa cu conştiinţa. Pereţii camerelor este bine să fie coloraţi în funcţie de destinaţia încăperii respective. Asistentei şefe de secţie îi revine s<ncina îndrumării cadrelor medii pentru estetizarea locului lor de munol. care să completeze atmosfera intraspitalicească tonică. prin aceasta contribuie la dezvoltarea multilaterală a societăţii noastre socialiste. cadrele medii slujesc omul. Aceasta este numai în parte adevărat. premisa eficientei oricărui tratament precoce şi util. prin educaţie şi persistenţă este obligaţia tuturor celor ce au ca sarcină păstrarea şi întărirea sănătăţii oamenilor. Exteriorul clădirilor. fizic şi psihic în cadrul oricărei unităţi sanitare. In acest fel cadrele medii contribuie la prevenirea sindromului da iiwdaptare la viaţa de spital. Ei pot fi decoraţi cu reproduceri de artă în culori. cadrele medii devin un sprijin activ al bolnavului şi medicului. Ele contribuie la stabilirea în cel mai scurt timp a diagnosticului. fotografii artistice. :. care. dominînd culorile pastelate. etajere pentru flori decorative de interior ce vor fi atent îngrijite de către cadrele medii yl chiar de bolnavii înşişi. la umanizarea asistenţei medicale şi într-0 mare măsură la potenţare celorlalte mijloace terapeutice. Aceasta mai ales în secţiile unde spitalizarea este mai îndelungată. Umanizarea asistenţei medicale este o altă sarcină importantă a cadrelor medii. parcul spitalului. reconfortantă şi optimizantă. La locul de muncă trebuie să domnească o atmosferă de înţelegere şi de lucru. Perfecţionarea continuă prin studiu individual sau colectiv.

Bronhiola terminală deserni. laringe şi trahee. nuni cu lilonliliil <la carbon. nvlnd rentrul in bulb. Ini. iternorlnlil""1" i« i|tiul iiniiniuleien aerului lioţint In nx/i/ni tn pllnilnl. pjdmln// • i"iac/cd. iii »tnt organe elastice.plnitln conul/l c l i n d!l<ilnr«a cutiei liiliulco i i ' i r i f rimplrnlcirl (lutnii oitnll oxlnrnl.iru i l i a mul pulmonar este format din partea funcţională a orc.lobului ' • < compus din acini. l'lttraro lob este format din mai multe segmente.1. ' l 'Iv «pin cltumelilro da exfiltatle < nrn ion ut» illn rncli n " ( i r l u talninion muţchlliir roiplintnil. iar aceştia din alveolele pii-lmnii/nr. h. cu baza iiuiro . adică • i nt i l o ru aclnll. cel stîng din doi. i i » n Invenl. ulnr |l trcco In nlvcolc. Pleurei illntr-o foită viscerală ce se aplică direct pe suprafaţa plămînnlui no vino In contact cu faţa internă a peretelui toracic. prin pllnră se face transferul de gaze din alveole In slnije mi. vaie. efec-"t" ş« In acest fel respiraţia externă. iar iin-.itlnqom doua momonta i i i i l l n ţ| rx/j/iu/iu.2. 'îl" nerlene slut formate din nazofarlnge. B O L ILE A P A R A T U LU I R E S P IR A T O R 2. ţoiut ceun ml i i ' f l c ' x . Dl. nervi.IMIUI veitehnilâ. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A|>nintul respirator asigură schimbul gazos între sînge şi mediul extern. "io fontul du trunchi do con şl eito oUAtultA din oaio (anterior I . i n u l u i . fol drept este alcătuit din trei lobi. Foiţa \ !••< < i •' închid Intre ele o cavitate virtuală cu presiune negativfi. muşchi. Interni coastele). Iar do acolo prin cxplrn1 <>»(• •llml* «nil tn nicilhil extern. ce se bifurcă In 'înmhll — cile una pentru fiecare plămîn — care se ramifică descreicind plnfl njung tn stadiul de bronhiolă terminală. h. m-nlenl. nlrdtuil din alveole pulmonare. Lobii pulni<> prin scizuri care iau naştere prin plicaturarea pleurelor. i i i < >itii|lR nuinialM U mlult are (r(ov«n(n da 16— IH pa minut |l tr<M .O( in > i n R — prin procesul numit hematozS — Inr CO2 l» i . cnlnbntt'i plAm n' . du c u » cnlrt In condiţii patologice dacă pătrunde aer (pneumotoi H c ) u l. El au formă de trunchi de con. El este alcătuit din căile aeriene. Unitatea morfofuncţională a plămlnului c-. tn/ullnl din pun unuia n.

Imlo roţinut acest fapt în vederea aprecierii modificărilor patologice ale frecvenţei ncostcla şi pentru practicarea corectă a respiraţiei artificiale.i se adreseze medicului.I dureroasă. Ctnd se Insl. HfHpiraţia externă sau ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului în rBlle respiratorii. este reglată reflex de sistemuj neurotmlnrrln. unde este purificat. 5. sau do boli ale altor organe. 2.04%. 3. umezit. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE Semiologia se ocupă cu studiul şi interpretarea simptomelor. O2 = 20. suprafaţa respiratorie (rezultată din suma suprafeţelor alveolare) să fie integră morfofuncţional. Rezultă că între cele două aparate •— respirator şi cardiovascular — există o strînsă legătură funcţională. Asigurarea schimburilor gazoase are loc deci cu participarea activă a aparatului cardiovascular. căile respiratorii să fie permeabile. iar a aerului expirat: N = 79. Dacă boala începe la inimă.. în special de sistemul neurovegetativ.5%. aerul respirator să conţină oxigen suficient (compoziţia aerului la nivelul mării este: N=79. cu ajutorul cărora se elaborează diagnosticul. !l.94%. 8. reglarea fiind în funcţie de încărcaiun ţosu(urilor cu O2. 0»-16. \le<tiimile aparatului respirator pot fi primitive sau cauzate « l e î m i " i i n . luînd parte la procesele metabolice celulare (faza tisulară a respiraţiei) şi se elimină CO2 din celule.1 In suferinţă şi aparatul respirator. InteiiNfl. 4. i l e acestuia care se manifestă ca simptome. Vorbim astfel de boli pulmonaro-cardiace sau cardiopulmonare. unde se efectuează trecerea O2 (cu ajutorul fermenţilor respiralori) din sîngele arterial în celule la nivelul mitocondriilor. i uneori de mlsettiilo respirntorii. iiparatul cardiovascular să fie integru. respectiv cu CO2 şi alţi produşi de degradare metabolică. să nu conţină aer sau lichid).ilează brusc |l vin. vascularizaţia şi inervarea să fie morfologic şi fiziologic nor male.2. unde fixat pe heuioţjlobină (hematoza) este vehiculat de globulele roşii (faza circulatorie a respiraţie!) pînă la celule. Oric-i! modificare a unuia din factorii amintiţi duce la apariţia respiraţiei dificil*» (dlupnco) pînă la apnee şi asfixie. încălzit şi amestecat cu aerul existent tu cfillo respiratorii. conformaţia toracică să fie normală. Pentru ca respiraţia să aibă loc normal sînt necesare mai multe condiţii: 1.02%. aşa cum s-a amintit.. Respiraţia internă este reprezentată de trecerea O2 în sînge. Funcţia plămînilor.02%. i v i r i goneralo. cn o Impiinsrtturfl de pumnal la nivelul toracelui (d«* • «| |n teţihiiHui iiMinicloiKirfl) vorbim de junghi tmucic şl ponto HUI v In n im n . musculatura. pleurele să-şi îndeplinească funcţiile lor fiziologice (să nu fie lipite. i i . exai ' ' i ' . cu timpul intr. C02-4. 2. n n /lri. 7. semne ce silesc bol ri'ivul . CO2 = 0. care explică de ce afecţiunilor pulmonare li se asociază şi suferinţe ale inimii. centrul respirator din bulb să fie în stare morfofuncţională normală. u e in lu e N in ti n e b ile m le le re n n o f/ic ix la i in iilln nl u . G. a semnelor de boală.3%. care este mlus la plămîni prin intermediul circulaţiei venoase. aparate sau sisteme. îmbolnăvirea aparatului respirator duce la alterări morfofunctlo mile . In ' ' • ! • • ce urmează so vor prezenta simptomelo şi semnele de bonlfl îl 1 ' i i ' ' "i' 1 <le «fectaroa aparatului respirator: I'IIICKM eslo IrecvcMit sonuuiltilft de bolnav c<i JCMI. presiunea CO2 alveolar (care reflectă încărcarea sîngelui cu CO2) să fie fi ziologică. iar globulele roşii suficiente ca numBr fi ca încărcare cu hemoglobina.

plr|onn>). î n l i .\ciil Iu holil<> | > i i l m o i i < u .n i-o a teţju^1 imiron.ţ» ("itfeiuiH iiilinpuliii'Hiui v 1 HiiiiiNi/n un c\|m IHIINC '. lobuln mei I u l .i .. pauză. l . O I n l î l i i i n i iu boli pul. lini.1 u i i i u i i n do 1n< l i n i e i i . <HM nil»' illl Nimptom IM. spusm al laringelui etc. expiraţie sacadată cu durată egală inspiii Imfisi pauză. !»i[nt. strangulare. pseudodifterlc. i c o (do! II firidnz ă).iu C'O. unyhll. /VW/x/u cxfernd este anoxia determinată de împiedicarea oxlgeiiiuHiil cauzată de diverse obstacole (înec.. n. corpi In nrborele laringo-traheo-bronşic. X\*//x/d Internă este anoxia celulară (lips<i oxigenării celulol) n ţ|fl*lin tn Intoxicaţia cu acid cianhidric s.. /qomotoasă.ji MO ('(uarlcrizcazâ priutr-o coloraţie (ill)iisl i. .!'• mai c«xi «xlicmltaţl (pirumido nasnlâ. Este caracteristică stărilor de acidoză (diabet comH/of: so caracterizează prin cicluri de respiraţie normală urmată "ti 9! din nou respiraţii normale. buze.. 1 iiitr/.. crup difteric.i-viol. i'irlnţ|lnn. !•:• .)... i < | | D | I i Aerul m< .i cotldln i lli»i|ilifiUi' hciutrt ^1 ndlin . ronsocint*1 u tulburării hoin.toracică.sHnr.ito/i-i. fiind KnxNmaul: constă dintr-o respiraţie cu următorul ciclu: inspiraţio dfl.MIC .

aspectul. — tuşea seacă se constată în prima fază a laringitelor. . trahee). esto pntognomonică pentru pneumonia francă lobară.il şi tuberculoză pulmonară. chist hidatic drenat în bronşii etc. — tuşea sonoră. mirosul. răguşită (disfonică) arată o laringită. aderentă de fundul vnMI Iul. Cornajul este o inspiraţie zgomotoasă. Tirajul constă în retracţia ţesuturilor moi în regiunea subclaviculară. secreţii. Sputa mucopurulentă sau purulentă (culoare galbenă-verzuie) s« găseşte în traheobronşite purulente sau supuraţii bronhopulmonare. rozată se constată In edemul pulmonar ni'ut. După caracterele ei. în pleurezii. |«r !n stdti* ro/A «putn »it« ro»lntlcfl. secreţii. La eliminarea produselor patologice mai contribuie şi mişcările cililor mucoasei bronţ>lco.fi roşie. Sputa albicioasă. cantitatea. inflamaţii (este un reflex de (ipariire).n n tronează elementele patologice din arborele traheobronşic (corpi străini. profundă şi prelungă. sînge). care semnil'iră o anemie cerebrală trecătoare. fipnia ca pelteaua de coacăze se întîlneşte In cancer bronhopulmonur. La spută descriem: culoarea. Cunoaştoren caracterului sputei este util în stabilirea diagnosticului şi aprecierea evoluţiei unor boli ale aparatului respirator. — tuşea cu expectoraţie (tuşea umedă. cauzat de iritaţici mucoasei nazale prin corpi străini. uruitoare. Spnla rubiginoasă (culoarea cărămizii arse). productivă) se întîlneşte în bronşite. supuraţii bronhopulmonare. intercostală şi epigastrică în timpul inspiraţiei. mucus. dlfituri de bătaia aripioarelor nazale alcătuiesc o triadă simptomatică Ce poate apare în bronhopneumonie la sugari. scurt. vîscoasă o întîlnim în bronşite catarale (spută mueonsă). Căscatul este o inspiraţie forţată. puroi. tuşea are mare valoare semiologică. Astfel: — tuşea voalată. Spntti scruatifl. tuberculoză pulmoiînrfi. lătrătoare se observă în cancerul mediastinal sau odenopatie traheobronşică. spumoasă. o spul. Pilii dieimiert unul chist hldcitic pulmonar so elimină un lichid clnr. Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronşii. Din ea se fac examinări citologice şi bacterlolocjh o în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului. Fumătorii pot ellmlnn o spută neyrlclonsă. a pneumoniilor. cauzată de obstacole în căile respiratorii (laringe. lichide aspirate. Cornajul şi tirajul. traheobronşltelor. ci apn r!» Kttneă. Strănutul constă dintr-un expir violent. gelatinoasă. Sputa hemoptoică (are striuri sanguinolente) se poate găsi în bronfl9Ct07. orientînd diagnosticul. pneumonii. spre a relata fidel cele constatate tu procesul de îngrijire a bolnavului. Ajutoarele medicului trebuie să ştie să descrie o spută.

pentru ca MI ! inferior. tu timp ce In hnrhat se evidenţiază o respiraţie da t i p im funii nlidnmiiidl. . iau n Iul In slmflzele pleurnle extinse. l n n por t la. deformării . Patologic li ponta i ' i i l n n i i i MIII o nliollro a fronmniulnl perlnml/ na IH t n» clni'ft Invltnm bolnnvui . Normal toracele este simetric. In gangrena mirosul •. respingător (miros putred). sub el un strat seros în care înoată formaţii mucopurulentc. Cu ajutorul inspecţiei se poate aprecia *l «for? fnmeln resplrrt cu pnrtcn superioară (respiraţie de tip i lor). ii>m«»(i (xnrepo iiecmfiiul pectoral. percuţie şi auscultaţie. Poate fi •ilfl In tuberculoză pulmonară. unele forme de bronşite).lo penibil. Inspecţia '(înrl n bombcire a unui hemitorace în colecţiile pleurale. precedată N| Mitti eliminată fiind formată din sînge roşu şi aerat.3'l". abcese şi gangrene pulmonare): un strat superior IKJ .1 . aceasta se află un nou strat seros de culoare verzuie. Patologic putem constata asimetrie. Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator.S'/)u/a perlată. ^Viosul fetid al sputei arată o supuraţie pulmonară (abces. tuberculoză. bronşiectazii sau cancer bronhl l iHntuxIsul este hemoragia nazală care apare în cadrul unor afecl "'filo sou generale. să aibă un aspect grunjos. format din puroi. Urmărirea l ui cum se modifică straturile sputei are mare valoare pentru apre-'0 evoluţiei bolii: scăderea stratului grunjos (de la fundul paharului J l i »i l fi) şi creşterea celui seros sau spumos arată o bună evoluţie a [j 'imţiei. n unui abces pulmonar sau a unui chist hidatic pulmonar. n/cu este o eliminare de 300 — 500 ml de spută deodată. Inr < ifo/a denumeşte prezenţa unui ghibus).Spută numulară conţine formaţii asemănătoare unor monezi (In ilftculoza pulmonară sau unele bronşite).. V . prin M . . putînd ajunge pînă la 300 — 500 ml/24 de ore în supuraţiile uilmonare.^t dillo heinltorncelul. în timp ce creşterea stratului grunjos şi scăderea celui seros i evoluţia nefavorabilă. anume accentuarea procesului supuraţiei. nodozităţi pe marginea sternului) nlo coloanei vertebrale (scolioza este devierea la dreapta K|fi. niionul obiectiv foloseşte metodele expuse la partea generală a I u l : Inspecţie. ititatea sputei poate varia între 30 şi 100 ml în 24 de ore In •.-i dlnmetrelor antero-posterior şi transversal ca în toracele i nrnfl'/em toracele are formă de butoi. palpare. cu mişcări simetrice ale t luiinlloruce. Toracele rău conform n t •K |ln rosplrntorie. bron-•. doscoperă puncte iau '< '• > i< 9! (i|iiiM'l(i/i1 înl. ţipata este stratificată în supuraţiile bronhopulmonare (bronşite fe-bronşiectazii. Se pot observa urm» nulul (torace proeminent. La sfîrşitul crizei de astm bronşic bolnavul poate o spută în care înoată formaţii similare unor perle.

-ipii lunii diagnosticului de tuberruloy.I c.se se poate găsi un lichid hemoragie. Bolnavul este pregătit psihic şi medicamentos cu 1/2 mg atropină d. — Examenul sputei prin însămînţări pe medii de cultură (culturi microbiene) pentru diagnosticul bacteriologic.il. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR In acest capitol prezentăm explorările uzuale mai frecvente. diminuat sau abolit.— Percuţia este o metodă prin care apreciem sunetul obţinut. — In infecţii cu microbi piogeni colecţia pleurală este purulenţii — In unele forme de insuficienţă cardiacă gravă sau în afecţiuni ('ciiinTOii. raluri sibilante: zgomote ase mănătoare cu ţiuitul vîntului prin coş. microbi (de mare valoare fiind decelarea bacilului Koch în diagnosticul tuberculozei) sau ciuperci. patologic mur murul vezicular poate fi înăsprit. ţii o fiolă romergan pentru prevenirea şocului pleural. 2. Licliidul pleural poale fi Insămjntat pe medii de cultură pcntni (liuţiniifitlr Ixicteriologic si antibiogramă sau po.ile li inoculat Iu cobai In ni/ni . cantitatea şi s<" face examenul citologic şi bacteriologic. exniiH'iiiilnl medii al tn scoli NOII li eynnpMinlo .U* un examen de lutinfii NC fnre ru o. radiologie e ste o exploiciro cnrentA şi neces.sii.inl In bolile piilmoiKiic.r. în ve derea instituirii unui tratament corect. crepitante. raluri subcrepitante. Lichidul obţinut prin puncţic pleurală este seros în hidrotorac». frecături pleurale etc.). Se pregătesc) «pol materialele şi instrumentarul necesar. Examenul sputei: se analizează aspectul. cu reacţia Rivalta pozitivă sau negativă. mirosul. — In sediment pot predomina limfocitele.3. In scopul dcrelniii tuberculozei se lor ex. i < >lnrl0l.miiiiAil In ma ţii tu &|>H. — Examenul sputei pe frotiu colorat prin diverse metode urmă reşte descoperirea de celule tumorale. pleurezii). submatitate Sii u înaintate (în pneumonii.. — Lichidul obţinut prin puncţia pleurală poate fi galben. Funcţia pleurală se practică la bolnavi care au colecţii lichidienc» pleiimle. executîndu-se apoi antlhingrama pentru testarea sensibilităţii germenilor la antibiotice. Pentru aceste examinări sputn NC recoltează în recipiente sterile. scleroemfizem pulmonar).. se poate auzi i» expir prelungit sau se pot percepe zgomote supraadăugate (raluri ronllunte: zgomote asemănătoare sforăitului. — Auscultaţia percepe normal murmurul vezicular. serocl11 In. elemente figurate ale sîngelui (In special eozinofile).-n/la rtii ţjajfliil In munCl. aşa cum se constată la pleiirezla bacilară şi alte pleurezii cronice. Nor imil se obţine sonoritate pulmonară. iar în mod patologic se poate consltila hipersonoritate (în emfizem.

ml se pot preleva şi ţesuturi pentru examen histopatologic.itiu n i a c u te . i simţuri) pentru decelarea proceselor patologice din profunzime. lu t (« x tif in h . Imn. . a unor opacifieri.inuMitotr • "'f((l'l/(l '"' l > n i : . v . — Tomografia reprezintă radiografierea plămînului pe secţiuni ( i . •IK//CC/O de robustitate rezultă din o serie de măsurători şi calcule» "«'iNoiirâ înălţimea (talia=T).1. iar în expiraţie este în medie de 82 cm. Se explorează cutia toracică. plămînii. urmată de radiografie. Examtenul radiologie al plămînului furnizează date asupra unor msparenţe mărite.i\ r i i i . „ h .cil<> « l i . cu ajutorul i nioscopului. folosind substanţe r«M Măsurătorile toracice: perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul i niclru panglică. descriind localizarea. < | . sinusurile costodiaHjmatiqă. hepatltn • pi. scizurile.iplul Că: " d '). --. forma. iniciobi. i ' . INFECŢIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE it rnpllol.i vrt. Cu cît indicele de robustitate este mai mic declt 'J 1 1 MM nproc'iază o dezvoltare mai bună a organismului. intensitatea.nlc de v i i i ÎMI 1 1. greutatea de 62 kg şi perimetrul t i > mediu do 84 cm.Bconhograîia reprezintă explorarea arborelui bronşic — cînd sa •n pictează bronşiectazia — prin introducerea unei substanţe de eonii < i ' . n.ofcsionale. in . manca. mirii. piu: pentru talia de 169 cm.m .l i n i I < ." '/< ni( (niiitltul ppMiMMiu.. i l . Si Intlgrama pulmonară este o probă mai recentă în explorările e şi se practică în servicii specializate. ! / i \ î m i ' ' i i . subsl<ml(> chimice sun I I I I M | K .Irlq.ili-cţiuni favori7./ I I | | Q din l. pleura. c a n i ' . i (lipiodol). vîrfurile pulmonare. IMeuroscopia este metoda de vizualizare a pleurelor. P 4. Diferenţa din i i ' iiMlă indicele respirator.I ] Q unor boli conl'i-ii" • ' • • ' « cn rii|i<olA. n > 'lihnii. cuprinde afecţiuni rino-fiirlrni" l ..i rnii/. l di ctiolixiic. i . La adultul normal perimetrul în inspiraţie este In • • < l c 89 cm. greutatea (G) şi perimetrul toracic i ' l n do robustitate se calculează cu ajutorul formulei: IR=-T — (P+G).ilu N Cţi > « ' . dlftci n .( ouvul'.. aplicînd formula. — Ratfioscopia şi radiografia toraco-pulmonară sînt cele mai uti I i le examene radiologice. care ajută la precizarea diagnosticului. tturi mut cnrnrl-'i ni minori ţjrnv al bolii i f . Uronhoscopia este explorarea bronşică cu ajutorul bronhoscopulul. indicele de robustitate esi 1 114 | (52)=23. 'holfl. care la normal este egal cu 7 (89— l. .i prin fii <• MH i >irlli» i pldomlru/ . mediastinul. i'tolmlo splrometrlce şi spirografice sînt prezentate detaliat In vo• l du l xplarări funcţionale.n .

Debutul este cu strănut.stlla(ii nazale de vitamina C şi ceai de muşeţel. bronhopulmonan 1 . ln.2. Uneori netratato pol duce la complicaţii sinuzale. diabetici etc. 2. îngrijiri: se va termometriza şi supraveghea bolnavul spre Ş 89 dlnqnostica o eventuală boală contagioasă. antinevralgice). Poate avea şi un mecanism alergic. aceste afecţiuni se clasifică în primitive şi secundare (în codrul unor boli contagioase). prin natura agentului etiologic sau a terenuluf. O lipseşte do factorii locali de autoapărare. Anatomo-patologic sînt inflamaţii acute sau cronice.1. antigripale. rinofaringită sau rlnolciringo-laringită. Dezinfectantele nazale pe cîl posibil se vor evita. RINITĂ ALERGICA SPASMODICA F sta o larmă particulară <la rinită care so declanşează la contactul cu fllprgonolc. Inflamaţia poate fi locfili/fită la nivelul mucoasei nazale (rinită).4. ceaiuri caldn. evoluţia putînd fifăiil l i ' b m sau cu febră de tipuri variate. faringelui (îaringită) sau laringolui (îaringită). d«isn> upei lllcfl nou nospeclflcă.4. . cauzînd boli cu mecanism/alergic ca: rlnlto. livoluţla este de 4—7 zile. — prin numărul mare de îmbolnăviri aceste afecţiuni determină numeroase zile de incapacitate temporară de muncă (concedii medicale). apoi mucopurulfntă (rinoree). starea generală se poate modifica uşor. secreţie seroasă. nefrite. urmată de vindecare. — unele. Se administrează polidin. bătrîni. Frecvent această rinită apnrw prlmflvnrn la polon. Cdran((iţi. anosmie temporară (pierderea miiosului).). deoarece „spălînd" mucoasa nazală. Se numifestcl printr-o senzaţie de gîdiliturăf urmată du •trAnut In salve» şl secreţie scroasă abundentă. usturimi în nas. Repausul este indicat dacă persoana este febrilă. vitamina A. dar se poate complica microbian. ustm bronşic. la nevoie. traheobronşice. ol i l c c Ic. seromucoasă. mai des infectiu se propagă în vecinătate şi evoluează ca rinită. pot cauza asfixii. 2. iar după evoluţie sînt acute şi cronice. Etiologic.— netratate sau tratate incorect pot determina uneori complicaţii gravo cum ar fi bronşiolite sau bronhopneumonii (la sugayi. C şi. Prinderea segmentară este rară. Tratament: erti» Indicata evitarea contmliilul cu alergenul. reumatism acut. aspirină. antitermlc» (pyran. — pot sensibiliza organismul. RINITĂ ACUTA („răceala". guturaiul sau coriza) Rinită acută este mai des sezonieră şi cu etiologie virotică.

i l. "Iţi începe cu cui.. Se manifestă cu somn agitat. bruscă cu acces de tuse..i diuijimstlcului. Accesul > l « linişti brusc în cîteva minute. iar după evoluţie sînt acut* fi noiiice. Ins. i ' .i hi stabilii''. i i i|uii|nOltlCUli ni» n dl «li» in(|iilrt In i'pldi nul. 1 < u antitusice. pol indica inhalaţii. substanţe iritante..i in medii ului se pot folosi şi antibiotice. 2. i i r c n h / .. Bolnavii au nasul înfundat şi reducerea mirosului. LARING1TA STRIDULOASĂ TMo o formă particulară de laringită care evoluează la copii cu idonoidian. • | M pont' IIIIK rl ' O 1 li l). gargarisme cu dezinfectante uzuale. bolnavul va păstra repaus vocal. dispnee.1. se vor administra vitamine (A.iicn itilrll .4. In declanşarea simptomatologiei [ i i l n c i p ' i l îl deţin terenul adenoidian şi spasmul.4. Simptomatologie Slmptomiil dominant este modificarea vocii (disfonia).i(i()()—1/5000.. Tratamentul se referă la cauze locale şi se vor evita cele de ordin carq acţionează patogen.2.n l M .idrnop. Lajringitele acute pot fi complicaţii ale rinitelor. i . se tonifică organismul cu vitamina A. .ilii rotrooci ipl'III l l .IM < l | > < > C U IP IU IIO I iiiio f tIiiI|I<I I I M. « n 1 piişinţ" alcoolizate în jurul gîtului.n oculo-nuznl intens. C vi ... i ' .. d .K i .o> n'/i'iiţn afecţiunilor rinofaringiene primitive.ilnm8nt corespunzător încă din fazele do început alo bolii.I i i i i n l .ilc realiza o larlnr|UA i plin crup.4. ini l. . cornaj. po. cu fusospirili. LARINGITELE Filologic pot fi specifice.c omul. "'l«> cazuri evoluţia bolii contagioase poate fi gravă şi daci 'i.i erupţia ujut. p(inlc< |)n r'iitn nu cnlar rtipl'ilnnţn M I . trebuie să avetn dlnţniosticul diferenţial cu boli infectocontagioase.i. Cu bune rezultate • . Se vn l» l i r . alături de M-wă iritativă. C). II i i' n "Mlp|li<l liKH'iilo-piipllIo-v i n ."nniili III |ll l II l M v i din pir/rul. RINITELE CRONICE Rinitelfe cronice sînt favorizate de cauze locale sau de fum. i < i l ' C | K ) . f n cii/ii de laringită striduloasă se fac instilaţii cu picături do illnn l/. tiraj.4.1 l l Kl| | | l'' M n |tl « » |( '.n ^a i ' < •' i > < > . va evita fumatul. unele forme la copil pot cauza dispnee intensă» uit'U1 pseudomembranoase cu crup pot determina asfixie. care rel'iu» rapidă spre a nu deveni focare de răspîndire a infecţiei. prnf.3.i unei .ip varlcelic. cianoză.• i l l .. H .. 2.4. i. respiraţie stertoroasă..ne t n i i f i'ptoini'lo loi <il« 9) fillri.. variaţiile mari de temperatură. i l < .

La do> • liiiiipnren bolii ioiitrilxiM. procesul morbid este mii coin» plex declt u:. ! . •— bolnavii vor fi supravegheaţi atent. uneori extrem de gravă (în formele apoplectice.(teiierulo. i i .se aplică medicaţia indicată de medic. atrage atenţia asupra acestei boli. De aceea este necesar un examen atent a] < lerelor şi examenul de urină pentru decelarea pigmenţilor biliari şi :'robilinogenului.|><-< Iul i n o i l i > | i ) ( | n . — pentru instituirea tratamentului corect este nevoie de stabiliroti diagnosticului etiologic în care scop se fac prelevări de produ. TRAHEOBRONŞITELE Ti. transpira ţ i i l e . i •. — se va urmări starea generală. i ! c . Iricillll locnl ((loficleilţ» . ţinînd seama de forma clinii .ictori variaţi Ia nivelul arborelui traheobronftc.. NTCIIII! indivUliinl cu O fP-.itiu|i'iil<\ Tu ( oiircpţi .U«|ltfl MCfl/lllfl (copil. . i l .n u l i M ' i h t t i i . leucograma. evoluţia temperaturii. boală gravă în trecut.ici'»ri varinţi. care obStruen/â laringele şi care în unele cazuri necesită traheoiomie pentru •i c v i l « i moartea prin asfixie.ih'Mlironşitele sînt inflamaţii ale mucoasei traheobronşlce.H. i . oldlmron/. Boala începe cu o rinită. de gravitate şi de complicaţii. \ i r . datorită formării crupului difteric. însă se Instalează o angină gravă. poate începe prin simp: iine de suferinţă acută a căilor respiratorii (este aşp-zisul debut |)spudogripal" al bolii). l n M |.mita sau cronic ă. fiind vorba de un răspun s morfofunc ţionnl In M ţ | i i . formula leucocitară. i . i .nulroiiiului bronşillc. Se efectue<r/rt V. i Hepatita epidemică. cu nvolu ln .5. lillo|>. bolnavul va păstra rei uns relativ sau la pat în cameră curată şi bine aerisită. comprese calde alcoolizate în jurul gllumi). i h ( i o n i . prişnite.i i i n c . (!<•». bolnavii transpiră mult.— din cauza febrei. respiraţia. destul de răspîndită.S. •— în perioada febrilă se administrează un regim hidrozaharat care suplineşte lichidele pierdute prin transpiraţie. îngrijirile necesare acestor bolnavi: — în funcţie de gravitatea tabloului clinic. . i unor f. b . stări cl»< colaps). ai terenului {]*• ni'ifil ţi loco l . evitîndu-se cuiciltil de aer. i c t i i . lipdtimii. de aceea se va schiml>tl tenjeria la timp şi se va menţine o bună igienă corporală.. a devenit sporadică da urmare a obligativităţii vaccinărilor în masă. r. favorizează sudatia şi furnizează substrat energetic prin zaharuri. de vîrstă.ncr. 1 i n > . Tuşea convulsivă se diagnostichează uşor atunci cînd s^ instalează nnvsolo caracteristice de tuse. 2. — în funcţie de indicaţiile la cazul dat se aplică proceduri fiziolerapice (comprese reci. pulsul şi tensiunea arterială.sn biologice pentru culturi microbiene şi antibiogramă.i 1 . rezultatele oferind date impoiUinle în sprijinul diagnosticului etiologic şi al tratamentului corect. Dlfteria.l < i < . ) . i .

subfebră sau febră.urile. • implic . Bronşitele secundare se constată în cadrul unor bol! i l f i ( | i o .>lratoriil prin factori locali ca vegetaţii adenoide.1. scleroze pulmonare. Hi puliiMiiMi''. plc-urezii. febra tifoidă. tuşea convulsivă Observaţia şi analiza clinică a simptomelor bronşitice trebuie fă• ' f t ni discernămînt în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic "i l. transpiraţii. i de cornet. factori iritanţi (fum. mucopurulentă sau purulentă. tlînnylolltele sînt forme mai severe care evoluează pe teren debilitat i i i p l l 9! vîrstnici cu manifestări grave (dispnee. tuse seacă sau cu expectoraţie. sibilante şi subcrepitante". umezeala) contribuie la instalarea bolii. de factorii ihn NU va MfAtul abandonarea fumatului. ipleurite extinse) sensibil la acţiunea variaţilor factori externi.. prin acţiunea tn nulii' roiiitiuti Io bronşita cronică (bronhopatle cronică obitruo . Bronşitele primitive recunosc cauzele menţionate la 'pnl(>c|<Micză. care. In trailiiniişitc-le spastice. BRONŞITA ACUTA Mronşita acută debutează ca o infecţie acută a căilor respiratorii ipi'rloare: modificarea stării generale. expiraţia este prelungită. 2. sau aşa cum s-a amintit. i s o cum ar fi rujeola. Torme clinice. i n i posibile şl se pot manifesta ca: bronhopneumonle. toracalgii. i |np|uii(|itfi in formele grave. Mutacustic se constată raluri ronflante.bun In formele comune şl rezervat tn formele < ullluilii. rubeola. llr»n$ltcle spastice trebuie diferenţiate de astmul bionşic.r. Anatomopatologic se constată modificări inflamatorii (hiperemie. M . evoluţia este de 3—7 zile. 1 i<i(|iionUciil '• i i . virulenţa germenilor.urile profilactice vor ţine cont de factorii menţiotii!(i|miuţ|(jiio7. scleroemfizem pulmonar. respiraţie înăsprită. agenţi sensibilizanţi (alergene). VI. nefrite parcelare etc. starcn . » i l ( | l l .5. livolu|lti.n.il. emfizem. tuse seacă — la început — urmată de iM'doraţie mucoasă. Se va ţine teama de terenul local.fi. dispneizantă. pot trece In cronicitate. tabagismul) alături de factori ai mediului climatic lt de microclimat (frigul. deviaţii de sept. In formele comune. «tu i i'l ie de ţiucus sau mucus şi puroi) şi funcţionale (îngustare a IuMii'iniliii bronşiilor). In funcţie de teren. cianoză. astenic. • muică) Şi de predominanţa segmentelor afectate. (Milbcri. gaze iritante.i(lllc> . microbii.mulul.i lcl. i-nrl predomină simptome de traheită care evoluează cu usturimi reilrrnale. unele bronl i i " pot sltr. n-pdiţia bronşitei. obişnuite. Aspect clinic: simptomele sînt în funcţie de forma clinică (acută. uneori "ii li<).

Qidrul sanitar ajutător va educa bolnavul tuşitor. pionim 9! din punctul < ! • • vil.2. acordîndu-se o atenţie sporită copiilor şi vîrstnicilor. Diagnosticul se va sprijini pe datele epidemiologice şi/pe explorări l<> complementare. Ele se pot acutiza. litstrulndu-1 în legătură cu comportamentul faţă de mediul ambiant. — Tuşea seacă. Medicamente. Uneori îmbracă un caracter nslimitlform. Holnnvll l i c l n u c sd I n . — sînt indicate proceduri fizioterapice (fricţiuni. determină emfizem pulmonnr cronic < > ! > • .p ' i . 2. ventuze). — Antibioticele — de obicei cu spectru larg — se folosesc la indlcntia medicului (tetraciclină. Tratamentul bronşitelor acute: repausul în încăperi igienice (acasă smi spital) care poate fi relativ sau la pat.urllor l < i . BRONŞITELE CRONICE Uronşitele cronice se caracterizează printr-o evoluţie îndelunjfitli cH puţin 2 ani. tipul respiraţiei. îngrijiri.ti vă)» se vor depista factorii alergizanţi şi se vor lua măsuri consecutive. antinevralgice combinate la nevoie cu sedative şi tranchilizante. forma clinică. prin preparnto corespunzătoare (sirogal. pulbere Dowori sau preparate după indicaţia medicului. cloramfenicol). obositoare. a mucoaselor. aspirină. mai ales dacă este prezentă şi noaptea drnmjînd somnul. regim hidrozaharat. îl va instrui privitor la colectarea spu IM tn voderea măsurării sau colectării pentru examen bacteriologic ţ*i t»f«»ctuurca antibiograraei. tn vml'Mi'n mri'.m. K . sta-l>ll! iulu-se etiologia. antigripale. i l ciipticildtii funcţionale vcntllnloill. i p . Se urmăreşte la fiecare bolnav: temperatura. <!'• nsnmonoa.). transpiraţiile. se combate cu antitusice pe bază de codeină. prin evoluţie. frecvenţa cardiacă 9! respiratorie. cu expectoraţii-.5. se în locuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde. wnlor. în care perioadă bolnavul tuşeşte şi expectorează minimum 't luni pe .n nude dintre ele. de care depind şi îngrijirile. sun color cu tare. coloraţia tegumentelor. l Mictiv şi consecinţa sa insuficienţa respiratorie d* tip ohNtructlvj NI. n i şi pentru evaluarea capacităţii d« IIIIIIH h . — Cînd apare expectoraţia. se favorizează tuşea ziua. în cazurile indicate. — Febra şi durerile se combat prin piran.investigaţi bacteriologic (şi anlibiogrnmn). La boala declarată se va face diagnosticul complet. de regulă 3—7 zile în forim'lo comune: — în cazurile cu transpiraţii abundente se schimbă lenjeria. i. sirogal cu efedrina — dar numai în for mele spastice şi fără hipertensiune arterială — sirop de pătlagină la copii etc. i i i ' evidenţia alterarea probelor respiratorii.

n i uneori sînt expresia unor procese alergice.i(|lnnieraţiile favorizează agresiunea agenţilor doterml» im l.i i . virusul gripal. cum este în cazul bronhopneumolc. fumatul. n i i i .n | i i i-iioiogici se disting: pneumonia francă lobată " i| « c . i i c ( i psihofizică. gaze iritante). .. h . patogenetică (combaterea mi'lor bronşice).. . in lunc'ţir do particularităţile de reactivitate indlvl-i. " P ..im mc rliniri! do pneumopatii. interstiţiul sau sînt focare bronhopneumonice dl^ Alldtomopatologic se pun în evidenţă leziunile inflamatorii..' M . îngrijiri. vlniNiiil. Ltiopatogenetic intră în discuţie terenul ereditar şi aerul poluat . un lob sau mai mulţi. P N E U M O P A T IIL E A C U T E << i"iimopatiile acute sînt afecţiuni inflamatorii care interesează pi» mul pulmonar. rlckotsll (ft> >|ifltttlo acuta pot tmhrflrn mal miilto aipecto cllnlco: puou( n . mediul poluat. Factori i cu i . sau leziuni interstitifllo uniunii «tipice).-ui . Bune rezultate s-au i u l cu randomicină (capsule sau sirop) 300—600 mg pe zi. umezeala.ui chlnr l»u:ilul coli. . carenţe alimentare. la indicaţia medicului. unei tuberculoze sau a altor afecţiuni pleuro-pulmonaro • • pot ascunde în spatele unei bronşite cronice diagnosticată clinic Uire la prima vedere. etiologică (antibiotice. Un rol deosebit îl joacă fumatul.•. Profilaxia va ţine seamă de factorii incriminaţi menţionaţi la etio-•<| oneză ca factori de risc pentru bronşitele cronice..6 . ploclnnlCi m Inllm-n. iiiiiuroclcl. c. Se vor face investigaţiile paraclinice pentru stabilirea etio••i. praf.i agont do Infecţie Intnispitallcească).. Adesea.. cont|r<Ntia pulmonara ijil bronhopnoutnonia. • . . i i ' .evită frigul. 2 .|i u i / . ' i i . pn«iiitn'tH-i<.! pnruinonlo cu bacilul Frledlănder.. chimioterapice adaptate 'MKitic şi ţinînd seama de datele antibiogramei). c i i i u i i i i i n (i(|»ntul Eaton. vîrstă. In funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv se prescrie me//<• simptomatică (calmante ale tusei). i i I I I M vontft în trecut. vlru-'ipiMi i .M| Dispneeţa şi cianoza sînt simptome care pot completa tabloul clinic bronşitelor cronice. pneumonii stafllococlce (di 1 . Se va evita aliI n l i a excitantă şi condimentată.. . Cauzele principale sînt reprezentate de microbi. leziunile sînt mixte sau se decelează f<>Iiiiiuliopulinonare diseminate. cuprlnuii Horjinont de lob. i n i . infecţii i. Unele in beneficiază.ili<' ' . Pentru stabi• i diagnosticului etiologic se va ţine seama de posibilitatea existenunui cancer. de tratamente balneare (cu •toii) în staţiuni ca Slănic Moldova.'!'• . l i . Govora etc.

frison solemn. Junghi toracic. L I / I .1.2. pleuro/li | Mi<i|>neumonică sau pleurezia metapneumonică. Orice complicaţie Inlecţioasă este posibilă. în perioada evoluţiei poate apărea delir. denumită astfel din cauza delimitării precise a procesului patologic (afectarea unui lob. Examenul radiologie se practică în funcţie de starea bolnavului ţ*l evidenţiază opacifierea segmentului sau lobului afectat.ristică.H. mult mai scurtă prin aplicaron «nlibioticelor. Uihipnee.îl l voliiţi. facies vultuos (uneori mai accentuat de partea bolnavă). ceea ce reclamă o observaţie atentă a bolnavului.. leucogramă.i mui îndelungată a unei congestii pulmonare obligă l* MiNp< < i . Evoluţia. Boala debutează brusc. S-a menţionat delirul. unui segment de lob sau mai multor lobi). Diagnosticul clinic se bazează pe sinteza simptomelor clinice. suflu tubar. Mai poate apare edem pulmonar — infecţiei sau cardiac — icter prin hepatită. succesiunea lor avînd o mare valoare diagnostică şi se completează cu d*iIc complementare (V. tuse seacă. alcoolici.2. .cancer pulmonar. cmdiaci. „în plină sănătate ap<ironta" prin alterarea stării generale.s. Simptomatologia este mai atenuată. I M pulmonară poate să fie secundara unor procese primitive (Inoii M . Prinderea pleurei poate duce la colectare de lichid intri* pielii . iar evoluţia este mai scurtă.6. tablou sanguin. 2.S. vîrstnici. hepatici. copil.6. Simptomatologie. febră de 39—41°. Uneori li procesul morbid participă şi pleura. F. artrită etc. i i f. examenul Ixuioriologic al sputei. frisonul şi junghiul putînd lipul/ sini prezente ralurile crepitante. < i M p . tendinţă la co ld|). Pneumococul acţionează în condiţiile factorilor ajutători. nefrită. Conţinuţii puliiiumiie i " > i apărea şl In afara unor cauze mlcrobione: este vorbai\m t'ongwttnio puv/vo din emirul unor boli cardiace eau rcnnle care itmnl flrft un prognostic i«v«r. cart «parr> mai fercvent decît pneumonia pneumococică. Complicaţiile apar mai des la persoane debilitate.xamenul obiectiv poate decela matitate. încît se spune sugestiv că bolnavul „îşi scuipă diagnosticul". colapsul. evoluţia este favornblid. urmată la scurt timp de expectoraţia ruginie canicte. PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Este vechea pneumonie francă lobară. cu durata clasică între 7 şi 11 zile. chist hldatlc pulmonar etc. cînd vorbim de congestie picura* pulmonară. forma clasică de pneumonie fiind din ce în ce mai rnră. raluri cropiUmte etc.). în funcţie de starea organismului.i miel etiologii bacilare. CONGESTIA PULMONARA Congestia pulmonară este o formă mai uşoară de pneumonie.

adesea cu prognostic Hi ti 1 1 înni sever.> piillnil 11 nfoctotu In H1''11' Inn' 'i'i»iiun*lolog!. hipotensiunea arterială). hi-'•nuia indică slaba reactivitate a terenului şi un prognostic deosebit '. puls mic. apare cel mal de» : ' i ' H uripă sau rujeolă. 'l u tun md .3.5. Este caracteristică evoluţia severă şi apariţia ir levfirscite pleurale. Aspectul clinic: boala se remarcă prin caracterele ei dispneizante. ALTE PNEUMONII BACTERIENE Stnt pneumonii cauzate de alţi microbi decît pneumococul. Necesită doze mal mari •I lMtc .4. cu iminenţă de colaps (tahicardie. în circa 50% din cazurile de decef In MHjari este responsabilă bronhopneumonia.). h oi e l l'iu'iiinoiiid cu bacii Friedlănder apare la persoane debilitate. Pneumonia stafilococică apare adesea în cadrul unor septicemii stan 'urlci.'i. adesea hemoragice cu tendinţă de suprainfecţie <i|ec(ie pleurală purulentă. Pro-ni pneumonie poale avea caracter saltant. existînd forme cu evoluţie i u lucratoare. 2. filiform.6. merii spre puls imperceptibil. Se aditulren/n fintihloticc cu spectru larg.2. Ellopatogenie: boli virotice pregătesc terenul pentru agresiune» flotei microbiene. stare febrilă. mnt i. nhi'ii|. denutriţi. imn dispneea şi cianoza accentuată. Gravitatea bolii este marcată printr-o stare generală neurotoxică.6.'•vor.6. trecînd de la un lob la alIM mir siipuni ovoluînd după tipul supuraţiilor bronhopulmonare sau tfiplemuliii toracic (colecţie purulentă în cavităţile pleurale). convalescenţi • lupii boli grave etc. Imittud o Infecţie ncutfl n cflllor rnuplrntorll. bătrîni. PNEUMONIILE VIROTICE (atipice) 1 mi nml ln'< ventil pneumonie «tipica osU' ci><i delermlnntfi <!• "Ull Kiilnii \imlom<ip<ilol<M|lc: Ic/iuiille principele slnt la nivelul Inli'istltluliil uni. Ele slnt fîiMiNHblt de grave şi îmbracă forme clinice variate. Dintre acestea menţionăm: l'noumonia streptococică cauzată de streptococi.voluţia şi prognosticul sînt rezervate. mo/ante. realizîndu-se o suprainfecţie foarte agresivă. BRONHOPNEUMONIA | Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare InlUimatorii bronhopulmonare diseminate în plămîni care evoluează pe nu loren cu reactivitate scăzută (copii. F.cu o evoluţie clinică foarte severă.i illnlcă •• caracterl/cn/a prinţi -un iU'i>ut acut. 2.

V. rloiorlditl. măsurarea pulsului. Tratamentul fizioterapie (comprese.mal des Irltativfi. cardiotonicele) se va adminlslid. conform unui plan care trebuie trocul fu fonia do observaţie n bolnavului.H. şi leucocitele nu sînt crescute ca în pneumoniile bacteriene. supravegherea colectivităţilor şi combaterea infecţiilor intraspitoliceşti. educarea gravidelor. a mamelor în vederon Aplicării măsurilor de creştere a rezistenţei naturale. r«|hi" rfl untlblotlcile nu un Indicaţii. dată fiind mortalitatea infantilă ridicată înregistrată prin bronhopneumonie la (ireastă grupă de populaţie.'iliit cerinţe ce trebuie aplicate riguros. Evidenţa şi supravegherea medicală a copiilor problemă din teritoriu. co-u sputei şi se iau măsurile cunoscute faţă de expectoraţie.S. DUignosticul clinic se face prin coroborarea datelor clinice cu exainunul radiologie care evidenţiază hiluri mărite difuz conturate spre parenrhim. examenul sputei). alteori durata bolii este mai lungă (l — 2 luni). Tratamentul medicamentos se individualizează de medic. Plasarea bolnavului în condiţii de ambianţă corespunzătoare. Evoluţia bolii este mai trenantă (2 — 3 săptămîni în medie). vaccinările. Diagnosticul clinic trebuie completat cu examinări paraclinice (examonul de urină. suprnvegherea transpiraţiilor.i milioane U pe /i). Aiitlhlotlci'lt': penicilina oslo folosită în pneumonia pneumoco» i\ tu do/Ho Indiciile (l . hipertermia. leucogramă. iar V. utili* . Durerea. în timpul delirului pot silri pe fereastră). — Mudicatia pentru prevenirea colapsului şi pentru combaterea colapsului (analepticele cardiovasculare. Pneumopatiile acute necesită măsuri de îngrijire imediată. schimbarea lenjeriei. examenul radiologie este util şi practicarea iui va tine seama de starea bolnavului. iar semnele fislut sărace. îngrijiri. — Madicatia simptomatică. de poziţia lui în timpul examinării.H.în pnonumnnlllu vlralt. reprezintă măsuri eficace la dispoziţia cadrelor medico-sanitare. punldlinu somislnlntice. tuşea. Reacţiile serologice sînt utile pentru evidenţierea etiologici unor virusuri. împachetări) este util la bolnavi cu fobră ridicată. de aceea se preferă plasarea acestor holiuivi la parter spre a evita accidente grave.. respectlnd doza şi ritmul. erilromlcina) sa adnil» lien/rt In luncile du lornui cllnicd $1 de dorit dupA antlbiogramă. favorizarea «Jtpoetorfltiei se tratează cu medicamentele alese de medic. temperaturii . Se acorda ln educării bolnavului privind comportamentul faţă de tuse. cu prognostic favorabil. tablou sanguin. examene serolo y i ce. Alte antibiotice (tetraHun. NA .S. starea psihomotorie (undo forme evoluează cu delir. temperatura ajunge în jur de 38 — 39°. tensiunii arteriale. Profilaxia pneumopatiilor acute se adresează factorilor de teren individuali. cadrelor nu»dlcule ajutătoare revenindu-le sarcina cunoscută de aplicare riguroasfl u planului de tratament indicat pe zile şi ore de către medic. De o deosebită importanţă ni se pare problema sugarului.

după colectare. membrana cedează şi conţinutul purulent Vficuenză printr-o bronşie de drenaj (vom/caj. sau propagare din vecinătate.1. ABCESUL PULMONAR AhdCHul pulmonar primitiv debutează de regulă cu simptomel* i umonlol. stafilococi. C îormenii patogeni pătrund de regulă pe cale aeriană. cu radu-• HH firnţjrpslv'i n oxpectoraţiei. pleură cu drenaj bronşic). Durii evacuarea este totală urmează ameliorarea treptată. !n cn/iiill' in (nre comunicarea cu bronhia se întrerupe. i vi o acădore a frocvonţt'1). Cauza principală este reprezentată de germeni piol.-nllor cauzali. nefiind ex•1 calea hematogenă sau limfatică de vecinătate (abces hepatic. chist hidatic.iIo» In urma tratamentelor Antibiotice (clin car* " numii. 2. SUPURAŢIILE BRONHOPULMONARE înţelegem prin supuraţii bronhopulmonare formarea de puroi în '•nchimul pulmonar în zone bine delimitate sau difuze. stări septicemice. Dintre factorii favorizanţi amintim: frigul. denutriţia. Supuraţiiile pulmonare pot fi primitive sau secundare. Etiopatogenie. în acest capitol intră abcesul pulmogangrena pulmonară şi bronşiectazia. Mai pot fi-. germeni aerobi sau anaerobi. diabetul zai l .7. nlcoolismul. roapart < \|>cctoraţla. 2. «tnt tn«â >i ' t i tu i i » In rrnnicltnta şl complicaţii (nmlloldo/fl) «nu .1 (igcnti micotici sau parazitari (amoeba). ori în cavităţi 'xistente (spre exemplu: dilataţii bronşice. După vindecare se apreciază individualizat necesitatea repausului In convalescentă şi se educă bolnavul privind alimentaţia tonifianta jirnlru refacerea completă. De reţinut că sputa este tn con 11 ţaţe l Nl> Nilul îl u . Sputa poate fi fetidă sau nefetidă. cu condiţia menţinerii drenajului. unică sau multiplă) şi forme difuze pulifiit'. Innic). o«l«« Invorabilfl.i <i|ii|ln. asociaţii de fuzospirili. embolii septice ifitocjrne sau limfatice. A «poetul clinic este variabil în funcţie de forma anatomo-clinică. in lunc-M' MM. Anatomopatologic se disting forme circumscrise (o cavitate cu pu« ili'llmilată de o membrană. ni n . Pot fi incriminaţi: streptococi.7. Klebsiella. chiste aei i > . ciircicteristice gangrenei pulmonare. Escherichla . prin însă• i | f t i o de la alte focare piemice iniţiale ca în cancer.lor trebuind bine motivată (tetraciclinele în cazul pneumoniilor i n virusuri mari sau pentru prevenirea unor suprainfecţii).

m i « i ' . M » i n . care necesită timp nml limi| pentru vindecare. Aspect clinic. starea ţl'i^-rală alterată. Examenul do urină. care se depune. dar mai ales prin simptomul caracteristic denumit „toaleta bronşiilor" care constă din eliminarea unei cantităţi m n r i de spută purulentă dimineaţa la sculare. hemograma HlllI li ' < > ' . i i i ' ( i i siil). HoliHivii pot avea complexe din cauza mirosului fetid al sputcl. Pe lîngă scăderea frecvenţei lor. determinate de piogoni. l'iecr/. V. 2. prognosticul este în prezent mult nmeliorat datorită antibioticelor şi tehnicilor chirurgicale practlcnto In unele cazuri. Etlopatogenia: dilataţia bronşiilor poate să fie congenitală sau dohttulitci. colectării. altor procese patologice pleuro-pulmonare. Atenţi» • i» ' i . apariţia expectoraţiei purulente în cantitate mare.irea diagnosticului necesită explorări paraclinice. i i . iar examenul bronh c n | i . frecvent c» miros putrid.H.S. secundară bronşitelor cronice. măsurării şi repro-/ ' • i i l . lixamenul clinic se completează cu examinările paraclinice. Supuratiile sînt boli grave. Rronhografia (cu lipiodol) indică forma şi extinderea leziunii. Bronşiectazia neinfectată poate evolua vreme îndelungată fără expresie clinică. de forma niuitnmo-clinică.7. cu sfacele de ţesut pulmonar distrus. o bronşiilor. uneori a hemoptiziilor.3. ne<<". iar „toaleta bronşiilor" spre bronşiectazie. Evoluţia supuraţiilor depinde de starea organismului. Starea generală este foarte alterată. bronhografie). favorizînd prin suprainfecţia secreţiilor. aspectul sputei cu detritusuri pulmonare spre gan-i| i"n. •puhi aro aspect murdar.( II e.liftul înţelegere şi încurajare prin psihoterapie.' l i r p tn foiiia de observaţie. i v i i vor fi însoţiţi la examenul radiologie. < • va acorda examenului sputei.2. pe teren debilitat. ca urmare a acumulării produselor patologice în timpul nopţii. de natura germenilor şi de sensibilitatea lor la antibiotice. GANGRENA PULMONARA (imujrem» pulmonară este expresia evoluţiei unei supuraţi! pulni'iimro difuze. în trei sau patru straturi. radiografie. în era antibioticelor afecţiunea este rară. Diagnosticul supuraţiilor pulmonare se face prin analiza simptomeloi clinice: vomica purulentă orientează spre abces pulmonar.2.. i • . examenul radiologie fiind deosebit de util pentru precizarea formei an<jlomo-rlinice de supuraţie (radioscopie.i. . BRONŞIECTAZIA Bronşiectazia este constituită de dilataţia congenitală sau dobîndilrt. Inqrljirl.slnn|a de contrast (lipiodol) necosită precauţii In legă* (mu i u • veiitunln reocţii In iod. trenante. Boala poate fi bănuită prin apariţia tusei sezoniere.7. tusei convulsive.

/(i/if i'i* ' i i i i M ' " H ' . de asemenea.il<>. Calea de administrare este parenterală sau locală ( NI . a bolnavului.sf/l/d/ (ip«ic CM unn. a respiraţiei. antibiotice.. i i ' l dî n l n r t r u p t u r a ţ e s u t u l u i p i i l n i v ip < i t m u ie r e a a e r u lu i I n .1 UIUM 11 . a coloraţiei tegumentelor nule o sarcină importantă.stice ale leHU-ni imlinoiuir. Antibioticele se aleg în funcţie de antibiograma efectuată din ««puia expectorată. El este condiţionat otm|>. i tiofi u iina rt a icoa ter tl din npn ( r tt i u n u l p A itt d in tm ln l ( a > . tonice generale şi vitamine. a temperaturii.Postoperator este indicată observarea bolnavului şi continuarea iiiilnmcntului recuperator: dezinfectante bronşice. pulsului. după consult medico-chirurgical şi după pregătire t " . cultură fizică medicală (exerciţii respiratorii: respli i i | i « » adîncă)..n. — Se va ţine seamă de igiena încăperii. mm multe varietăţi de emfizem: 'mul funcţional se caracterizează prin mririren nlvcolelor p«|-• Hiir«» ni c. a transpiraţiilor.iclen.. psihoterapie (se va lămuri bolnavul că poate să trăiască «M "»fl muncească bine chiar şi numai cu un singur plămîn. favorizarea expectoraţiei.i potrivită stării lui.8.. evitarea atmosferei r'litote şi iritante. p u lm o n a r e ) . lobectomie sau după caz (MHMimonectomie.<• .administrează antibioticele direct în focarul purulent cu ajutorul unor sonde introduse pe căile respiratorii).tt/iiii/ /)U//iio/Kir doternilnnt d<> l>roni>it<i t ionică. . se practică segmentectomie.miuatlim* toracic» i ( l i i l piilnionnr. de aplicarea corectă a tratamentului tiw'ilicamentos: combaterea tusei. nli/t'nml /n/er.i ' i 'M ///(M iu // v icri.ÎMI pulmonare cu tulburări consecutive în schimburile gazoase şi ereicniititilţii aerului rezidual. . evitînd atmo-« l i ' i n poluată. . p lr . ENFIZEMUL PULMONAR Bmflzemul pulmonar se defineşte ca mărirea de volum a alveola. — Cazurile care se cronicizează sînt indicate pentru intervenţia t'lilnirgicală.i|imgo li cmll-ulil piilmoimr cronic obslructiv cu modificări c. cu condiţia M-'.-. 2.mirter trecător.— Supravegherea evoluţiei prin urmărirea stării generale. de alimenInli.. n(//. vr<|hind şi ajutînd bolnavul pentru luarea poziţiei care favorizează «Vficuarea puroiului.|«MietIc '!'• ust-M l)ioii->ir. operatorie. fumatul şi răcelile).in. — Se va îngriji.. Prin repetarea crizelor de astm bronhie :. — Cadrul mediu se va îngriji de aplicarea drenajului postural.| n<ctnrii regulilor de igienă — individuală şi generală — şi cu aleş i * i i .n unui loc de muncă fără suprasolicitări energetice.

indicînd o Insuficienţă respiratorie în grade variate. ca urmare a reducerii suprafeţei respiratorii. Cînd fosele supraclaviculare sînt escaViite vorbim de scleroemfizem. se instalează bronşite cronice. fosele supraclaviculare dispar. prin modificarea septurilor alveolare cu tulburări în schimburile gazoase.ilo respiratorii. fumatul. dilatarea globală « plămînilor şi a cutiei toracice. Aspect clinic. realizînd cordul pulmonar cronic (insuficienţa pulmonaro-cardlacă — I. Bolnavul acuză dispnee de efort. Diagnosticul clinic se completează cu explorări paraclinice. finaliza locului i l > ' muiirfl şl nrtlvltatta bolunviihil . pentru adoptarea conduitei terapeutice şi evaluarea capacităţii de muncă. frigul. Emfizemul senil este o boală a vîrstei înaintate. spasmele bronşice. are formă de butoi sau clopot. Toracele este rigid. precum şi prin modificări vasculare pulmonare şi ale inimii drepte. bronşite cronice. atmosfera poluata. Profilaxia este primară şi secundară. Explorările sînt deosebit de utile în fazele ini(hile ale bolii.Iau mflsurl d< l u c . fumatul. Manifestările clinice apar de regulă după 50 de ani. ca urmare a hipertensiunii în teritoriul arterei pulmonare. cu caracter progresiv care se dezvoltă începînd din deceniul al IV-lea sau al V-lea al vieţii. Examenul radiologie evidenţiază hipertransparenţă pulmonară. Scleroemfizemul este una din cauzele care iniţiază suferinţa cordului drept. itnl: M. infecţii bronşice repetate. Pentru diagnosticul definitiv sînt necesare examinării» nionţloiuiti' (rwlioscopio toracică peni iu aprecierea plămînului. Anatomopatologie. aerul po~ luat contribuie la grăbirea instalării sau evoluţiei mai rapide a bolii. ' M < vii cvilu fumatul. scleroze pulmonare. i t i o privind neceiitatna abonimn (tulul. îngrijiri. < • ' Irociirdiogramu) şl alte explorări crin' d i ' i ' i i M i din i'iimpliuiliiln bron < • . profesionale. uneori cu crize de astm intricat. care reclamă efort fizic efectuat cu glota închisă (muncitori In fabrici de sticlă. buzele sînt uşor cianozate. instrumente muzicale de suflat). Ventilaţia insuficientă favorizează infecţiile. eforturi fizice). prin creşterea aerului rezidual. răcelile. ca factor deosebit în apariţia şi agravarea emil-/'•mulul. Profilaxia secundară se adresează factorilor ineliminaţi că favorizează progresiunea rapidă a bolii (bronşitele cronicei).Hmlizemul senil este o boală degenerativă. Evoluţia este progresivă. aer poluat. cordului) liiobi'li' IiiiirtioM. Haţieganu). Emfizemul pulmonar se caracterizează în afară do mărirea de volum al alveolelor pulmonare. iar la auscultaţie murmurul vezicular este cu expirul prelungit. Probele funcţionale respiratorii arată modificări patologice în funcţ i e de stadiul evolutiv. evoluînd spre decompensare. grăbită de o serie de factori patogenetici (fumat. O serie de factori etiologici ca: bronşitele cronice. La percuţia toracelui se percepe hipersonoritate. Etiopatogenie. Profilaxia primară se adrosnază factorilor de risc ce favorizează bronşitele.

i. ^iptM'lul clinic. Unele anomalii locale (ca deviaţia do • l. respiraţi*. unele alimente. caracterizată i Ilult: prin crize de dispnee paroxistică expiratorie.nnm . < i fi (ropii. cri/a | ..' l ' . uiînnrn a constricţiilor bronşice..filcrgone sau numai cu rol iritant (bolnavul se polialergi'/. ceea ce face s. substanţe me• ••ntoiisp.se combat infecţiile supraadăugate. .9. ullcnoi nr. . ! • • ... organismul mani• «ccplivilate nu numai la factorii iniţiali. expresie <i inicşoiillhrului bronşiilor prin spasm şi edem. DupA un llinp. ca. L i t ' o rt'NplintU'l. Gimnastica medicală respiratorie este deosebit de utilă. ci şi la alte substanţe l li. ASTMUL BRONŞIC Este o boală cu mecanism etiopatogenic variat şi complex (domlnnnt fiind mecanismul neuroalergic sau infecţios alergic). i I . micelii.i <ipară <Uin tu expulzarea aerului. ' > • • ndn . > ' r i i v a Iflifl polen) declanşează criza care iniţial a fost doclanş. vegetaţiile adenoide sau amigdalitele cronice) favo• ii/fi infecţii respiratorii repetate cu rol în sensibilizarea mucoasei Substanţele alergene sînt diverse.. ' i i HI uim i . .....ulmi- ' i n i o U l c a m e n t ep s anu n n p r i n ţ i u n . i i In oilcn parte a zilei smi nopţii. t-u.|ii-Mlru a-i face recomandările necesare (evitarea aerului poluat. Dltii'i'. ui.dintre ele cităm praful casnic. .pcctive. i i" t i > n h . .n »n «'Kplrntorlf. Se educă bolnavul pentru evitarea infecţiilor resplînlorii intercurente. > i o t <I ui m at . mai dos noaptea cînd prcMl. Fîoliiuvul sf trc/< • • .i i « i flori iirtificiale sau un desen ce reprezintă floarea ic . Cu timpul factorii nervoşi şi <il"i-genl Iflcl pot declanşa criza caracteristică expiratorie. i < < D. . adulţi).ii.1 siiblllul Inctorilor nervoşi se descriu cazuri cînd numai simpli \ ' .. O dată sensibilizat. fibre. In nui^rt sau la spcton/a unul scaun p'' <• . Pentru . cu condimente sau alcool şi va fi sfătuit să evite mesele 'iliimdente şi supraponderalitatea. i . brtidipniMcii.'i p < > . 2.-. . Inci-rclnd prin nccnsln sa-şl mfln-n i .pnl l n i l l rr. H . I se arată rolul nociv al unei alimentaţii greu cli<l<">libile.i < l i .oaza)... n Mn.. m \ n r .1 loniisut : Apnra mal frecvent tn n doua p<irl<! a nopţii. bradipneizantă. cozi de cornet. fulgi. Pentru boala astmatică se ia în considerare vlrsta . In faza ompensării pulmonaro-cardiace se administrează cardiotonice (stro-i i lină sau digitală) şi diuretice.. pene. un anumit teren individual de reactivitate neuroMiU'tt sau infecţios alergică. a eforlinilor fizice mari). litlopatogenie.şuicr<1to*irc. Accesul (criza) de aslm bronşic est f < l n l. > I I | M < tul cu alergenul iniţial sensibilizează mucoasa bronsir. alte substanţe chimice şi substanţe endogene ce senslbii In rîndul lor organismul.inşnt In l cu l ( i < torul alergon.. scame. •• pup i|ncflt.sl contact declanşează criza reprezentativă. — Se combat spasmele bronşice prin bronhodilatatoare indicate de < n < iile.

a formulei leucocitare pentru eo/inofilie. la nivelul bronşiilor şi bronşiolelor. sau perlu/. — Dacă nu s-au obţinut rezultatele scontate se poate recurge la novocdirul l % i. astmul grăbeşte cu timpul Instalarea scleroemfizemului pulmonar şi cordului pulmonar cronic care treptat se decompensează. extrem de chinuitoare pentru bolnavi. îngrijirile pentru diagnostic se referă la examinările paraclinice: examenul sputei. Infecţiile se vor combate prin antibioticele indicate după antl— ''«' pot folosi mitihistaminice de sinteză. iiblturicole se pot folosi. urmat de preparate cortizonice. Bolnavul va fi plasat în camere Igienice. se twldenţiază tumefierea mucoasei bronşice. îngrijiri. mai ales dacă măsurile terapeutice se iau la început. Moartea survine rar în criză. Uneori crizele sînt prelungite. electrocardiografie. la auscultaţie se percepe caracterul spastic şi numeroase raluri sibilante: „simfonia bronşică"). dacă nu răspunde la administrarea oralei. realizînd stări de rău astmatic. completate cu examenul obiectiv pulmonar (hiper-«onoritate la percuţie. căci pot deprima conţi u l i «•.ii cu ACTH.d*.itâ e . subintrante. sau teoglucin i.v. Prognosticul longevităţii este bun. deoarece pot duce la deetiu/ httlnuvnlul prin deprimarea centrului rtiplrutor.v.. .v. Este necesară multă solicitudine faţă de suferinţa bolnavului în criză sau stările astmatice. dar cu prudenţa .L. al secreţiei nazale. stomatologie) în vederea tratamentului de fond. Tratamentul crizei de astm: se utilizează mai frecvent o fiolă do luiofilin i. dar n-au întotdeauna efect* ' "iidudeiito.. liniştite. — In cazul în care criza nu cedează se poate administra adrena lină — epinefrin-suprarenin — (1/2 fiolă=l/2 mg) sau efedrina (nu însă la hipertensivi) sau 1/2 mg atropină pentru paralizarea vagului. uneori In timpul crizei de astm. după indicaţia medicului. Diagnosticul clinic este uşor în formele clasice şi se face din simptomele descrise. examen radiologie. 1 i. De asemenea bolnavul va face examene clinice de specialitate (O. Iu stări de rău astmatic se poate practica emisiune de sînge cu •fi'ct biiii sau se administrează epinefrin. cadrele sanitare contribuind la crearea condiţiilor de îngrijire şi la efectuarea examinărilor paraclinice.eliminarea unei mici cantităţi de spută mucoasă.R. hipersecreţie de mucus şi •posinul musculaturii bronşice. vîscoasă. Evoluţie şi prognostic. — p il. Nu se vor administra opiacee. hidrocortizon hemisuccinat în perfuzie l '2 liolo.spinilor. Evoluţia este cronică. sau dispezin (extract de retrohipofiză) — care este contraindicat la hipertensivi. Vindecarea este posibilă. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele dispnee de tip nevrotic sau cu astmul cardiac unde domină dispneea de tip inspirator şi unde găsim semne de suferinţă cardiacă. dar. cu perioade de remisinne.

pil-i. Nan i ' M . levuri i.1 l i n l i m v i l l l l l .v. locul de muncă.B.apa dd clinic. soluţie aerosoli).. inclusiv măsurile referitoare la capacitatea de muncă i lioliuivului. vaccin T. a locuin1 l sau a localităţii de domiciliu. In plămîni (sau în celelalte organe) parazitul produce UD 1 i nu mai multe) relativ sferic. opuc. Bisolvon sau itec (în aerosoli). în afara crizelor. cu insuficienţă cardiacă. splină. folosind substanţe care provoacă i " .. descoperindu-it ilni In un examen radiologie (apare rotund. tablete.în fazele avansate. . Onalo embrionate eliminate de gazda definitivă ajung cel mai * i ' t i l prin mSini murdare. — Se tratează infecţiile cronice. fructe..10. S-au obţinut bune rezultate cu Alupent (fiole.itogenle. omogen. intradorm oreactla Canoni) şi la progA* |'l*H)|IUI(ll()l|c . plin cu un lichid clar.) admi• i aţe după schema întocmită de medic.Se va combate dependenţa bolnavului faţă de droguri (mai ales .L.Se poate administra asmofug (soluţie) şi la cei cu hipertensiune l U i l ă sau asmofug E numai la cei fără hipertensiune arterială. urmată de prepararea unor autoaccinuri. — Este utilă ancheta anamnestică pentru depistarea alergenelor la i iruinţa bolnavului. l tlop. polivaccin.paratele de efedrina) care se administrează cu ajutorul unei ipn". aleudrin). Volon.. . Parazitul trăieşte în intestinul cîînelui. i l c i-volua cu tuse iritativă. porcului sau oii. se face tratamentul 'H'S|>unzător. bine î l ) . se efectuează asanări O. stoiHilologice.tuia.R.. .. . i (lapte steril i. uneori fiind necesară schimbarea locului de muncă. pisicii sau i l u i . 2. ca . -. n MIT . Uneori. CHISTUL HIDATIC PULMONAR Iii ia In este o parazitoză provocată de forma larvară a teniei echi-ţ irir. IUTI . cnre se localizează în plămîni. bionhodilatin (isoprenalin.A.Tratamentul de fond — desensibilizarea — poate da rezultate mai Ies dacă se aplică de la începutul bolii.i i histulul poate determina un abces cu evoluţia ultt> t i | < i i i in-. Chistul poate evolua asimptomatic. — Alimentaţia are restricţii doar pentru alimentele cu rol în deUmşarea crizei.' n 'i'T fi In in v e stig a ţiile p n ra c lln lc e ( e x a m e n ra d io lo g ie i n ni < i i / i i i u i i i i < > i snii(|iilnc. membrana chili i i p r v i | M i r vomica cu eliminarea lichidului clar (vomlcn hiînfuriai. zarzavaturi în tubul digestiv al ini.. — Rezultate bune dau desensibilizările nespecifice care constau in piretoterapie. unde sub acţiunea sucurilor digestiv» l i n i i l l NO «'liberează şi prin sistemul port ajung în ficat.m.

Diagnosticul de silicoză se stabileşte în baza: criteriului clinic. m Tratamentul curativ constă în tratarea complicaţiilor. Pneumoconioza cea mai frecventă este silicoza. ameţelile. Pulberile pot fi variate. Simptomatologia este necaracteristică.. determină apariţia bolii. dar mai ales .•. Treptat se adaugă astenia. noduii.). 2. tulburări funcţionale. conglomerate şi în final placarde fibroase. primitive «au secundare unor boli (tu» herculo/A. cauzate de inImlaroa unor pulberi fine. de azbest (azbestoza). insuficientă pulmonaro-cardiacă. scade apetitul. practicîndu-se examenele periodice obligatorii ale muncitorilor. Inhalarea unor particule fine (sub 10 microni) în concentraţie mărită şi vreme îndelungată.2. Radiologie apar modificări caracteristice: reticulaţie.ileicii hi liinp din mediu silicogen. Fiind vorba de boli profesionale.iilo de normele şi tehnica securităţii muncii.. pnouiiiocoiiioze. PNEUMOCONIOZELE Pncumoconiozele sînt afecţiuni pulmonare cronice.i). apoi bolnavul pierde din greutate. precum şi supravegherea (ilenld « mediului de muncă. a examenului radiologie şi a probelor funcţionale respiratorii. Amintim pulberile de cărbune (care determină (intracoza). Etlopatogenie.12. urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare. sclerozele pulmonare extinse figurînd între cauzele cordului pulmonar cronic. iar capacitatea de muncă diminuează. . Deosebit de importantă este asocierea silicozei cu tuberculoza pulmonară realizînd tabloul clinic al silicotuberculozei. Procesele de fibroză favorizează infecţii pulmonare. de fier (sideroza) şi mai ales de bioxid (Ic siliciu (silicoza). a locului de muncă cu risc silicogen. Silicoza se caracterizează prin proliferarea unor noduii care cresc progresiv. mai ivii survine hemoptizia. fiind excluşi candidaţii cu orice afecţiuni luonliopulmonare şi îndeosebi cu tuberculoză pulmonară (chiar mlm . Anatomie patologică. SCLEROZELE PULMONARE Scteto/He pulmonare stnt proliferări mal mult sau mal puţin extlnie ala ţesutului llbropulmonar. Domină dispneea. Evoluţia silicozei este lent progresivă de la simpla fibroză reticuIdid pînă la forma tumorală.11. care reprezintă peste 80% din totalitatea acestora. adesea sanguinolentă. durerile difuze toracice. tuşea cu expectorase săracă.. supurntil pulmonar* etc. se vor lua măsurile prevn/. caşexio !>i uneori moarte. Profilaxia. O deosebită atenţie trebuie acordată examenului la angajare în mine.

1 irizează infecţii repetate. i in t i m p util. fll'id pi fo/ft a . gume. tratarea • •ctă a infecţiilor bronho-pleuro-pulmonare). unele progresiv. apare durerea (uneori atroce). tuse seacă. Debutul este insidios şi cu semne variate: altera i l ycnerale. Măsurile terapeutice se adresează cau>r care le generează (evitarea fumatului.iud(/0 lA. prostatice. simptomatice ale tusei. iiv. dureri difuze toracice.). reduc suprafaţa respiratorie şi reu-. orbire şi In stare de caşexie. Cancerul pulmonar secundar (metastatic) are originea în tumori iii'illgne cu alte localizări (hepatice. supuraţiile bronhononare. benzină. So referă la examinările paraclinice la care participă cadrul MTolUiri. bron-• . 2. mucoasă.14.iză cordul pulmonar cronic. Inllnnuiţln plcmml. Factorii principali etiologici nu sînt cunoscuţi sufiI. Trata» i Urni oslo pnlc»»itiv (calmarea durorii. Cancerul bronho-pulmonar primitiv ia naştere din celulele bronşico. cronice. substanţe radioactive). inhalarea de hidrocarburi complexe de huilă. a aerului poluat. PLEUREZIILE afecţiuni de imturfi intlnmatorlo cantonni<% la nlvoprin <i< linuiltircn do lichid Inflamntc x. 2. Rol important se acordă fumatului. CANCERUL BRONHOPULMONAR Cancerul bronhopulmonar care este o tumoră malignă poate să fio Hi i nativ sau secundar. 'iiljlrl. hemoptoică (ca „pelteaua de coacăze" în forme Ilixiori boala se descoperă accidental cu ocazia unor examene ni"i l< 'o periodice sau cu ocazia unor suferinţe pulmonare acute. pierdere progresivă în gr . bronhoscopie. indispoziţie.).l Importanţa lor constă în faptul că evoluează lent. gastrice. chimioterapie). r. bln nu ctiol(i(|lu variată. paloare. Aspect clinic. fumatul. inapetenţă. sau expectoraţie •4. care ar induce transformarea malignii MOŢ celule bronşice. i'xmiK'ii de spută etc. cele cerebrale puţind fi urmate de plegii. radioterapie.13. poato beneficia de tratament chirurgical. prin expansiunea tumorii. însoţiri la serviciul de radiologie. iliimciilul curativ depinde de stadiul în care este surprinsă boala. rectale etc. caiiuitastaze. Nocivitatea •*U' cu atît mai mare cu cît se fumează mai mult şi de la vîrsta Unnră. fără «xsudat. In apariţia bolii primitive este incriminată ereditatea şi factorii nu'diu cu potenţial cancerigen (vîrsta. Etiopatogenie.

tineri. astenie. — D^hulal Insidios se manifestă cu alterarea progresivă a stfiiil i | > in'rnlc.1.14. impune examenul radiologie şi puncţia pleurală. care prin simptomatologia clinică generală orientativă. pi iniiivara. Anatomopatologic se constată prezenţa unui exsudat fibrinos în cazul plcuritelor. pe care îl putem găsi în contextul clinic al unor suferinţe co: insuficienţă cardiacă. Pro-/«-nţa neutrofilelor în număr mare sprijină o etiologie microbiană.Lichidul pleural poate fi neinflamator: în acest caz este vorba de un transsudat. examinarea lui avînd mare importanţă pentru diagnosticul etiologic: reacţia Rivalta pozitivă arată natura inflamatorie. streptococi. Semnele fizice de pleurezie se pun în evidenţă în cazul în care cantitatea de lichid depăşeşte 100 ml. sublcbi ilitfiti. infecţii genitale. Boala apare de obicei la adolescenţi. în pleurezii este prezent un lichid inflamator. uneori insidios. durorl toracice exacvrbntA k . PLEUREZIA TUBERCULOASA Avînd în vedere frecvenţa mare a pleureziei tuberculoase (în trorut so aprecia 90% din cazuri) se va lua ca tip de prezentare climeS plcmc/ia tuberculoasă (bacilară). <nc loc lirptat. Bacilul Koch determină pleurezia serofibrinoasă sau uneori o pleurezie purulentă. O pleurezie particulară este cea care apare în unele tumori genitalo benigne la femei. splenice etc. pancreatite acute hemoragice etc. tumori bronhopulmonare. predomii i c i n t a limfocitelor pe frotiul preparat din lichidul centrifugat orientea/n" spre cronicizarea pleureziei şi asupra etiologici probabil bacilară. în cadrul unor stări septicemice). boala Hodgkin. Iu «r»«nl HI/. transpiraţii (semne do imprcgnaţie bacilară)) oxn tm-mil H/ic <>vid<>iilmzfl un sindrom pleural. Etiologic. fatigablH Inlr. fcluA pn<icdniA de fiisnnnc. aşa cum se poate întîlni în abcese subfrenice. colagenoze) sau în cadrul unor infarcte (pulmonare. 2.vr ni plriirozlol tuborculoaie •• manifestă cu jun (t it lu l torticlc. boli de sistem (leucemie. Simptomatologie. în vederea stabilirii cadrului nosologic.). Cauza cea mai frecventă a pleureziei rămîne încă şi în prezent infecţia bacilară. disproteinemii etc. pierdere ponderală. mol • l'". />''/>ufu/ bni. acumularea lichidului. purulent sau hemoragie. Dvhntul pleureziei este variat. stafilococi.). în anumite cazuri. Acumularea de lichid intrapleural realizează sindromul pleuial. Lichidul poate fi serocitrin. iar «i cozinofilelor etiologia alergică. cate constituie un indiciu preţios pentru natura canceroasă a pleureziei. apendicite. Etiologia mai poate fi reprezentată de agenţi virusali. boli renale cu edeme mari generalizate (anasarcă). ce conţine fibrină şi elemente celulare. liiiipctonţil. adinamie. microbieni (pneumococi. reacţia pleurală apare ca urmare a unor procese de vecinătate sau de la distanţă. în lichid pot fi celule tumorale. alteori brusc.

uilor respiratorii) In căzuIh I M .a d* m edic. Dacă în cavitatea pleurală se acumulează o can1. Datele clinice se completează cu exameimniclinice (puncţie pleurală exploratorie. iar în cazurile în care se suspectează etiologia baci-. trani. Vindecarea poate fi prin restitutio ad integrum sau CU (sltnll'/. starea da l $1 tu explorările paraclinicc (puncţie pleurală. La auscultaţie. extindere. aceasta în funcţie de lulea de lichid este diferită. durerea cedează şi 'liuivul doarme pe partea afectată spre a permite o bună respiraţie i plomînul sănătos. t'd Inocularea de lichid la cobai. i u l l i i i l nilcrobiene.. pe semnele clinice şi evidenţie• iiulromului fizic pleural. • Diagnosticul iazei de pleuriîă se bazează pe simptomele geneL •)[ pe examenul fizic care evidenţiază frecătura pleurală..11 e mare de lichid. medias!* «nu închistată).). ' . tinlil)io<|i<i!nă eli . • Diagnosticul după acumularea lichidului exsudativ se stabileşte examenul fizic care evidenţiază matitate. de diagnosticul precoce fi ii l In tratamentul instituit. Minvii liilc>riinţl vor fi observai m (•<• pliveşte: temperntura. — Pleurezia la debut poate fi confundată cu o pneumonie. l'unclia pleurală exploratorie furnizează date asupra aspectuMficroscopic al lichidului. diafragmatică. însă ••rttlura pleurală orientează diagnosticul. moderată sau extinsă).S. "d u tn l cn /u f/v : •• ap lică m ăsu rile d o Iq ln n a m o d lu lu l şl p erm i i f i | ' . în cazuri grave. vindecarea clinică survin* n luni. prin acumularea lichidului. exan| rlloUxjic. în funcţie de cantitatea de lichid. simptomele funcţionale devin alarmante: se insta' . • fixcmicnuJ radiologie oferă relaţii referitoare la localizare (uuilillnlerulă. în medie. care. pleuretic sau abolirea murmurului vezicular („silenlium"). temperatura. După cîteva zile. Diagnosticul pozitiv se formează pe baza antecedentelor familiale. examinarea şi ie/iiltfit<>lor obţinute din I i i ludul plrurtil.fl discretă. n i uiitlni nparlţla cinnnzel :?\ tulbin. t < va preicrlo conform «tftrll evolutivei «• va r»il i i x i ! . 1 "luţla pleureziei tuberculoase este favorabilă. . ('mirele medico-sanitare au sarcini importante în cursul nilul clinic (aprecierea stării generale.şcftrile respiratorii. însoţire la examtnn '| lre. mergînd spre vin-l ii funcţie de starea organismului. impun evacuarea de ' u/d a lichidului. exnineno biologice: V. probe H|lre). . localizare interlobară. henioqiiimă completă. ea se completează cu reacţia Rivalta. uneori cu caracter de matitate rezis.I I . silind bolnavul la atitudini antalgice: toracele ilnuv se imobilizează şi bolnavul doarme pe partea sănătoasă. i dispnee şi cianoză. inoculirt i. i mult nocusltA intervenţia (!<• nrgoaţA prin pu/ic//e «va* IM . lemnoasă. 1 iljlrl. se • percepe diminuarea respiraţiei fundamentale (murmurului vezicumiilu. »iuile sau contactului tuberculos. examen radiologie.

După vindecarea clinică.illeo in cadrul reuma tismului artk'uUir at. examenul clinic va căutfi să stabilească etiologia sindromului pleural. Sînt o serie de alte pleurozii în afară de cea de origine tuberculoasă. algocalmin.se adnu nislrează medicaţia simptomatică (antialgice de tip piran. Sindromul picurai obligă la puncţia pleurală. b) Pleurezia metapneumonică se manifestă clinic prin sindrom plen nil după o pneumonie.nl color nih loblono. mai ales prin lezarea aparatului auditiv.mrl mull(|n» sau boli do sistem. crescută). vor II (iimli/flte Jn contextul cl inic ui bolilor cmi/. bolnavul este menţinut în evidenţa dispen surului antituberculos teritorial.i|e.. deoarece poate reaparituberculoza pulmonară sau cu alte localizări. inapetenţă. alfafotoproteinele sini MCM iile în stngo. anemie. «ntircum. locul de muncă şi durata orelor de muncă).c.i» (antibiotice tu cn?.). (acid paraaminosalicilic). d) Pleurezia canceroasă se poate suspecta şi apoi diagnostica la un bohwv în vîrstă — de regulă după 50 de ani — fără antecedente baciUn e su u iafecpioase recente şi la care analiza lichidului pleural evl clonţui/ii celule atipice (canceroase). V.Se aplică procedurile fizioterapeutice indicate de medic.A. eventual subfebnlităţi. o) Alte pleurezil. de prc/cnţa bilaterală a lichidului.'. codenal).i bloul clinic al reumatismului articular acut în cadrul căruia a apărui. pe lîngă semnele clinice ale im prei|iHi(iei lurnorale (astenie. care îl dispensarizează. .S. 2.14. Ca. do etiologic diferită fată de cele enunţate. pierdere tu ţ|ieiil.2. care are caracter fugace.H. c) Pleurezia din reumatismul acut este de regulă bilaterală. medicaţia tonicii (f . fugcn i» şl dispare la tratamentul antireumatic. alin dor. tinînd seama că strepto micina poate determina intoxicaţii. consecinţa fiind surditatea definitivă. tu:. a) Pleurezia parapneumonică însoţeşte o pneumonie. Fvnlutin şl trntnmnUul lor slut conditionuto do bonla de b<i/. streptomicina şi izoniazidă în dozelo şl intervalele stabilite de medic. asociată uneori şi cu un proces con yc. Diagnosticul este uşurat de l. aspirină. în cadrul comisiilor de expertiză medicală şi recuperarea capacităţi! de muncă se va aprecia momentul reluării activităţii (după 6—12 luni. PLEUREZHLE NETUBERCULOASE - Dacă se exclude pleurezia tuberculoasă. iar analiza lichidului evidenţiază în lioliul pleural predominanţa neutrofilelor.S. paloare.'Ut otr.tiv pneumonie. vitamine C. se diagnostichează tinînd seamă de procesul pneumonie anterior şi de prezenţa în număr mare a neutrofilelor In lichidul pleural.e.il. Cadrul sanitar ajutător are obligaţia să observe şi să relateze feno menele de intoleranţă la drogurile administrate. B complex) şi medicamentele antituberculoase c<i P. antitusice ca pulbere Doveri. Chiar şi după reluaren Activităţii bolnavul trebuie controlat periodic.

tlcului . Prin linii (le «nllvrt snu hpulh rHspIndlto do bolnav In n (U-.. urmate adesea de sechele definitive).3. roborant. Hiicilul este sensibil la rnz. i ' n i l l i i l Koch se pro/i ntS sub fnrmn unui bastonaş carn se colortazB ilupH nu'tndn /U-hl-NInlson. ' Kifd/ncnfuJ medical local constă în puncţii evacuatorii cu intron <lo soluţii clorurosodit:e în scop de „spălare". însă germenii piogoni II responsabili de această formă clinică. 2. Acesta determină leziuni specifice (adicfl luliil Koc'h)..ole ultramilririt. în funcţie de etiologie (substanţe ••'uioiiso. etiologic. i'MjrlJlrlle se referă la diagnosticul clinic. mirnfii/ medical general este etiologic (tuberculostatice sau " obişnuite). Rbzlstii la iiscttdnii<>. C'ultlvnt po modlllc di« i ulliirB. c«'('(i ce fnvorly.•/.) In vcdricri pumnii tu cvldonlli n In- in iiilllvH pn înrdll d" culturii imn l'i'iiliu dlNtiuţierea Iul nu Iu '•". Simptomatologia clinică este condiţionată de boala de bază.2. care SO cin obicei iniţial la acest organ cu posibilităţi de diseminare niynmsm. Febra i nrncterele supuraţiei.Ru i Ul()7.n pulmonară este o boală infectocontagioasă. i n i . antibiotice uzuale după antibioyramă). urmate de injec•«nliiliilor dezinfectante locale. deoarece în formele care nu pot id' pe cale medicală se va recurge la tratamentul chirurgical. evoluţie şi la imit medical. U. între care nu lipsesc cele cei i ' . conduc spre diagnos|l dflinitiv.R. Tuberculoza este cauzată de un microb descoperit de i hnrllul Koch. ct'i'ii fi! uste loartc iniporliint pentru clc/lnfoctln lenjarlel i . •uncntiil pleuteziilor purulente se efectuează mai bine în seri'hlrurgie toracopulmonară.D. n t posibile evoluţii trenante cu însămînţări la distanţă (artrite.-n bncllulul po sol t>mi In utmosIcM'Q.1). al liei şi răspunsului la tratamentul instituit. H|lle. Sindromul fizic pleural completat cu puncpli'iimlă şi analiza cito-bacteriologică. bncilul Koch produce mmiullo Hiilmliinto Intre rnr« ln/u'/ciiJ/na. nnlmi'pth'i) dlvcmni Mn< 'l l l ''a tipuri ":n clcicilu: Imt Mul 'di' In vodcri'fi illagiKn.lnutft i»1V Iflipllidd'jtc lionln In »•«•! din ]ur. i voluţia este prelungită purtînd amprenta terenului individual.15. denumită şi empiem pleural. <|Kitnn< InlindoriulcK (1. abcese cu diverse localizări.oa/il trunsinlterca inlccţlul.14. S ti amintit posibilitatea etiologiei bacilare. tonic. I. PLEUREZHLE PURULENTE l'loureziile purulente se caracterizează prin prezenţa unui lichid fiilent în cavitatea pleurală. frlţj fi ixliuiual. se va completa cu gimnastică ie ele. TUBERCULOZA PULMONARĂ > ri. ilnminlnl iau clorurA fin n <<MI|CIIU puntru om) »l nvlm.

ganglioni. articulaţii. Uneori se formează . la care se adauq.) şi stadiul tuberculozei terţiare (cu localizare pulmonară) şi pînă la concepţia actuală care admite că infecţia tuberculoasă nu trebuie să treacă obligatoriu prin cele trei stadii. indicînd o stare de anergie a organismului (prfl l>uslie/i re.i c.it n răspîndi în organism pe cale sanguină. alimentaţie. deternnnînd variate forme clinice pulmonare sau se localizează la nivelul altor organe (seroase. meningeale. urmată de diseminarea secundară cu localizări variate (bronho-pleuro-pulmonare. însă uneori poate fi negativă. în prezenţa factorilor etiopatogenici. ciroză hepatică. în afara leziunilor locale. oh servîndu-se că boala se instalează cu mare frecvenţă la tineri şi copii. apoi digestivă şi excepţional cutanată sau mucoasă.ilologi. IOD .iso ripar şi modificări bio-umorale.ir! bolnave). In decurs de 3—4 luni se schimbfl le. Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin. toxice). precum si do divor.R. Cauzele favorizante sînt numeroase. deşi In fecţln este prezentă. boli cronice (diabet zaharat. Este primoinfecţia care poate evolua asimptomatic sau. dimpotrivă. Sursa de infecţie este omul sau animalul boln. însă injectntrt In bolnavi determină fenomene locale (edem. lini fangită şi adenopatie satelită). uneori dispnee). iar calea de transmisie cea mai frecventă este cea aerian. a fost interpretat în mod diferii. găsind condiţii favorizante. oase. devine agresiv şi dă naşte n • bolii manifeste clinic. Patogenie. leziunile provocate de bacii sînt specifice. Vîrsta joacă rol. se calcifică sau printr-un proces de liz.ini se drenează în bronşii. Icy.elo forme.» cronică. do mfirimi variabile.ltii fi/iologice a organismului cu semnificaţie nefavoru blid pentru bolnuv). peritoneale. Tubercu Unu injectată la omul sănătos nu produce nici o reacţie. Mecanismul de producere a bolii. papulă) şi fcno niene generale (febră. De la nivelul leziunii primare microbul se po.). Anatomopatologic. Alergia se pune în evidenţă prin intrn (lei inoreacţia (I. hepatil. limfangită. bacilul Koch determină infecţia tuberculoasă (alveolită. osteo-articulare etc.i. rinichi etc. ganglionare. organe genitale.linicfi oste varinM tn funcţie de sl.. negativitatea reacţiei puţind indlrn flbsentti infecţiei tuberculoase. surmenaj.iv (transmiterea de la animal se face prin lapte nefiert. în locul lui apărînd excavaţii (cavernele). Ajuns în organism. silicoză etc.1 condiţii de viaţă şi de muncă neigienice (locuinţă. importante de reţinut pentru pro filaxia bolii.).. de la teoria tristadială a lui Ranke care descria primoinfecţia tubei culoasă cu constituirea complexului primar (constînd din alveolită.idivitatea organismului faţă de o nouă reinfecţie. anu toiiiorlliih u.iuni care conţin numeroşi microbi. în cursul infecţiei tubercu • Io. microbul se multiplică. eritem. provenit de la v.idiul primar $1 ««Tuiului ol tuberculozei pulmonare.cazeum-ul" cure poate fi delimitat fibros.) la tuberculină şi prin fenomenul Koch. adenopatie şi modificări biologice). Intradermoreacţia la tubercu Una oslo utilei în diagnosticul bolii. reactivitate cuno» culfl sub numele de alergie.Epidemiologie. limfatică sau bronşică.irtivil. boli anergizante.D. Boala se produce prin pătrunderea bacilului în organism şi acţiunea lui în condiţii favorizante. Slmploiu. e/cmontul caracteristic fiind foliculul tuberculos sau procese de alveolitn.

Il. limfangită şi alveolită).TUBERCULOZA PULMONARA PRIMARA Tuberculoza primară poate îmbrăca mai multe forme clinice: n) tuberculoza primară asimptomatică este foarte frecventă. î l ) i-pitnberculoza reprezintă procese alveolitice nespecifice asociaji • '• li'cUr/ie constituite în jurul elementelor componente ale cOjj|« i primar. semne biologice şi uneori posl-'H'lilrnţierea bacilului Koch în spută. ganglioni.d s<i de muncă viitoare.-y) /ornie/c cavitare pot apare prin Uzarea cazeumului unui focar « MI uloN. Se lid/rt prin testări biologice la copii şi tineri în vederea chimiopro-u ' l . semne radiologice (complexul primar tuberculos..D. cure ridică probleme deosebite piMilru j . paloare exprimînd anemie. c) tuberculoza primară cu localizare pulmonară se caracterizează Hlndromul de impregnaţie bacilară (astenie. subfebrilităţi. Sa mani i i i i i s m ol le/luiiilor. evidenţiind i'/. transpiraţii).cninilard snu f ti/in pouto upure la orice vlrstn. are prognostic sever. febră. inapetenţă. junghi toramii l hemoptizii. comblnnta uiieou i <lititmii< alo nu ie loldeail cu reiultotelt favornbila din . Vindecările. Anatomopatologic se constată nodul! l un bob de mei — alb-gălbui în plămîni şi în alte orcjcim'j ni//i<1r//c în alte organe (seroase. constlnd mli'iiopatie. fibrozo pulv i l i . semne radiologice şi biologice (pozitivi-n I. osteoarticuUii. flecare puseu evolutiv «du< > iMiii. carnctorlzotă prin (ilii'iutnd iu perioade da acalmie. Bit* cu evoluţia îndelungată. slă-In greutate.u l l dl i . apţâ> •<' u fi procese hiperergice nespecifice. '>/ #) Inima pneumonică debutează brusc. transpiraţii mai alea im m»). care favorizează imeumonice cu etiologie specifică sau nespecifică cu evoluţie ' l i n i cu clinică a bolnavului este bună. la tuberculină. hronşiucUr/ii. în timp ce manifestăr i|l c <. pierderea > l u i d l < i . Se poate prezenta şi cu discrete semne radiologice.sint extinse. uni'ori importante: simfize pleurale extinse. nlInlA) sînt posibile mai ales pe cale hematogen'ă şi explicit ii fici'stor organe. l) ntlt-noputia traheobronşică este frecventă la copil şi se manifestă t «h'i'lnien ganglionilor din plămîni şi mediastin. inapetenţă. Sub tratament boala beneflcin/fl i l n prognostic favorabil. h) tuberculoza primară cu simptome clinice (febră. cavităţile puţind fi de dimensiuni variabile. Interesează parenchimul pulmonar şi bronşiile. unice sau mul-"»i h) Inhi-icnhmi miliară poate avea ca punct de plecare primoinforţin i n i m i i diseminarea infecţiei tuberculoase în organism. stabilizările au loc l".i. TUBERCULOZA PULMONARA SECUNDARA (FTIZIA) '"/(<i •. ini tratamtntele medicale.lstonţoi organismului. 1 ' i(l«« lul>erculozel primare. cu frison.

edem pulmonar sau hemoptizie.n .i pi m . Tabloul clinic este deosebit de grav dacă se constituie un pneumotorace cu supapă (aerul pătrunde în inspiraţie.după o serie de pusee evolutive. Pneumotoracele spontan este o altă complicaţie gravă. expectoraţia şi de/infecţia produselor patologice. a obiectelor de uz perIn spital.liuimidn.S. în funcţie de canti-tfiloii de aer ajunsă în cavitatea pleurală depinde şi intensitatea simp-tomolor: durere toracică (junghi). dar poate apărea şi în afara etiologiei bacilare. cu vase.o c mă. pormito urmărirea evoluţiei.A. otambutolul. sputa şi măsurile de pieveniro a infecţiei prin spută. culturi. lenjerie separată. uneori feno-meno de colaps. tiocarlidul otc. tnrîmuri. In npllffired Initninenlului vom urmări reacţiile bolnnv ului.. După un efort.Trebuie să se urmărească evoluţia febrei. domiciliu.ni.! In surdllntc dellnltlvfl. V. Do flspmeneci. fără a se evucun în expiraţie) şi nu se intervine de urgenţă. d« prepnmle do codolnfi sau elropuri e\p"i lomul. hitn/fi. Pentru diagnostic sînt necesare o serie de examinări paraclinice: i'xnmenul sputei (examen bacteriologic pe lamă. morinamidul.S. »X(im<Miul sucului gastric dacă bolnavul înghite sputa sau spălăturfl bron*il('8. — Tratamentul simptomatic: se vn combnte tusen sc. la domiciliu sau în secţii specializate. se practică numărătoarea hematiilor. tcbomidiui. (xihiplcurita extinsă sînt sechele care conduc la insuficienţe respiratorii ţii pulmonaro-cardiace grave. . îngrijirea vizează cura de repaus şi condiţiile de igienă» nllmentaţia va fi substanţială. Ic. COMPLICAŢIILE TUBERCULOZEI Dintre complicaţiile grave menţionăm: hemoptizia care a fost amintită la semiologie. îngrijirea bolnavilor de tuberculoză pulmonară.H. MH H ll. se produce o comunicare între o bronşiolă şl cavitatea pleurală. care pnote duce \t\ lu'/fireu nervului .. ouă) şi vegetale. hematocritul şi formulti Icucociliiră. -. antibiogramă).Iiiln-rculozele primare. alimentaţia. fintozid. Fibroza pulmonară.iiip. cianoză. •>•/.. Aerul pătrunde cu presiune. Bolnavul tuberculos este. un focar de răspîndire a infecţiei la cei din jur.oilicare situat subpleural. a latrinei. igiena încăperii. radiografie». cu aport de vitamine şi minerale. este de regulă crescută. . plrn/.nidiliv •. Prima măsură oslo izolarea. dispnee. Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gamă lanjă d(> medii omenie. Le menţionăm pe cele clasice: streptomicina. luîndu-se măsuri de educare şi supraveghere privind cura de repaus. alături de examinarea clinică şi radiologică. prin eroziunea ori ulcerarea unui focar de ca-?. Se practică examenul radiologie (radioscopie. mai rar f fir 3 o cauză evidentă. dncfl S(> depflşesc1 do/ele de fii) HI) (j \ » . bolnavul trebuie plasat în cameră separată. uneori bronhoscopie. nizolimil.i. P. se poate produro exitusul prin insuficienţa cardio-respiratorie. tomografii). tuse. tuse. bogată în proteine animale (carne.. lapte. m/îl rtlfi« pentru slreplomiriun. izoniu-/Idn (liidni/idn).

l •. tonifi-n«a organismului se realizează prin administrarea de vitamine. în poziţie semişezîndă şi aplicări pungii cu gheaţă pe torace. au redus mult morbiditatea prin tuberculoză. Ui nou-| l populaţiu tînără cu I. Măsurile luate de stat atît generale. tn. plasmă.Tratamentul tonifiant: alături de alimentaţia adecvată. necesită motoarele măsuri: repaus psihic. rămînînd totuşi iA'. i'i'riircin bolnavilor cu tuberculoză pulmonară sau extr.G. Cei. izolarea şi tratarea focarelor de infecţie. fizic şi vocal.oxigenoterapie prin sondă nazală. <l<'lilxl<tr(<(i In masă cu ajutorul radiofotografiei medicale. transfuzii de sînge. iiifMi(Jr/ni<>ro«cf/a la populaţia tinără.D. In funcţie de starea bolnavului se iau măsuri de combatere a tusei. negativă. Min/)////arca 9l educarea populaţiei pentru examenele de dopli-n fl.(i(laiu|A psiliolernpla. / ttitamentul hemoptiziei. Iar In mnille spitale esl« necesara Intioducciim ciyo-' -i |nin|il(i ut'upcilloiiuhl In liincţle do tle< nto ( M/ In parte. se practică intervenţia chirur- l'rolllcixla tuberculozei. deoarece bolnavul este scos din • rt vieinc îndelungată.frfoa nivelului material şl cultural al maselor ca măsura dt i Al. /Ic nii'i/lcd/c n'ciipt'nilDi li slut cele subliniate In li. care este o urgenţă pulmonară. tratament medicamentos: calciu clorat sau gluconic şi vitaIftâ C intravenos. care se pot si| sl i <l<'l>lnl<irca. Colapsului (medicamente.NO face exsuflaţie şi se administrează antibiotice. iitiiliAHndu-se: durerea.ilani'Mitul <i| In colo HI. boala avea o răspîndire largă în îl populaţiei..plndită şi corînd eforturi mari. Fe.i'uiitrolul periodic al contacţilor la dispensarul teritorial. adrenostazin (sau venostat). gimnastica medic alfl irspl-o'ifcninn. lin initamentul pneumotoiacelui spontan cu supapă se aplică imediat. profilaxiei i se acordă atenţie dooi Matul nostru alocînd fonduri însemnate pentru aceasta. i'hlniioprolilaxia cu hidrazidă a contacţilor tineri. . cît şi medicosu-". Cadre ÎMI sanitare trebuie să aplice măsurile profilactice.C. t n unele forme clinice se recurge la colapsoterapie (pneumotoraco llllclal. i'o/ifro/tiJ periodic al foştilor bolnavi activi la dispensarul turl-uliul In |t»t i scoaterea lor din evidenţă. mai «Ies în ultimul timp <!<• clnd o un ol)Ni<rvA nuil rur cu boulft aculti şi mult nuii des IM lionlrt ii hlpi'K ionii A cu evoluţie (Ic zt-cl de ani. In comlmlcrca tuberculozei.ipulmon (iBoHobllfl ImportnnţQ. vaccinarea B.i . dispneea (se administrează morfină sau o fiolă ilnlljtii): . pneumoperitoneu) sau intervenţii chirurgicale. dacă starea bolnavului o cere. In trecut.R. substituenţi de l«M ).

inima. venele cave. 1 (U . In procesele maligne osie sumbru.16.mi ri palpebrale (semnul Claude B ernard. BOULE MEDIASTINULUI Mcdiastinul este un spaţiu delimitat anterior de stern. precum schimbarea locului di.'. îngustarea l \.1 ! ' ) < .miinarlle complementare precizează diagnosticul clinic de suiplclunc. mai rar procese inflamatorii. bronşiile mari. îmbolnăvirea oricărein dintre ele se manifestă printr-un grup de simptome cunoscute sub nu melc de sindromul mediastinal. livolnii.). traheea.i|cul aitfl rezervat. dispnee şi cianoza.Mnsurllu soclo-proiesionale se referă la orientarea profesională n linurilor caro au avut o tuberculoză activă. !'•''•'..i este leul progresivă. vcmne oculare: înfundarea globului ocular. nervul frenic. artera aortrt şi pulmonară. mioză. posterior do coloana vertebrală. — voce bitonală determinată de afectarea nervului recurent. duetul toracic şi ganglionii limfatici. compus din semne care aparţin organu lui interesat şi conflictului cu ţesuturile din jur: durerea retrosternalfl de intensitate slabă. Cnilrdo medii trebuie să fie alături de medicii de specialitate în efortul de (i lamuri persoanele cu tuberculoză cronică sau hipercronică pentru d jcspt'cta planul complex de recuperare.ilizarea procesului mediastinal.— disfagie (greutate la înghiţirea bolului alimentar) determinată »!•• compresiunea esofagiană. la ctire se adaugă semne determinate de organul interesat şi de formn etiologică a bolii de bază.— sughiţul rebel la tratament determinat de compresiunea nervu lui Irenlc. tuse seacă. i i . Deşi organe diferite. l . i h ' i ' " ' . M<ii îl'-.. umeri. Sindromul mediastinal. iar lateral de fata mediastinală a pleurei. sectorul de pregătire sau servire a alimentelor etc.ft.|><>sibil natura procesului patologic. gît. — circulaţie colaterală pe faţa antero-superioară a toracelui. punctul său de plecare rinei f / . edem în pelerină (pe toracele superior. marele lanţ simpatic. El conţine 0 scrie de organe: vase şi nervi.Horner) datori t i rit ării nervu lui M III | li 11 JC.muncfl şi îndrumarea sau reîndrumarea profesională a persoanelor wliilto calificate în profesiuni incompatibile cu tuberculoza pulmonanl |inv<"il<lmînt..ului eite tn funcţie dt boala do l><iy. timusul. dar lent progresivă. . — nevralgii intercostale determinate de compresiuni pe trunchiuri!» iiei voase. ner vul recurent.t 2. / \nnicnul radiologie şi mediastinoscopia sînt examinările ce cl/co/. porţiunea inferioară n fetei şi 1/3 superioară a braţelor) şi turgescenţa venelor jugulare deter minate de compresiunea venei cave superioare. esofagul. l'im|ii..-! este vorba de tumori congenitale sau dobîndite be (mu m .

In fibrozele pulmonare extinse etc. INSUFICIENTA RESPIRATORIE liiHiilIrinnţa respiratorie este incapacitatea aparatului respirator de Im n Iotă sarcinilor sale (în principal asigurarea O 2 necesar proceH MiuUtbolice tisulare). o găsim Sn majoritate* nonlci! (.ts. oboseală.scleroemflzcmul pulmonar cronic etc. i/H punctul de vedere al capacităţii funcţionale poate fi: in*utl<'lentH compensată. ' mi Iinpludlcfl d n (\\< \( \\[ \I I . I O X H I . nle inlonni'l vei t»brale ţtl tDKicelul.17. lltmillnonta respiratorie cronică. univp (cordul pulmonar cronic decompensat): fenomenele clinice apar la i ll*lin mlct snu In repaus. . /r/i/a subacută se constată în embolii pulmonare mici li in tul)erculoză miliară pulmonară. "h ţninc. .) »i'd<ln sub 70%. crişt nlrtinlG de astm bronşic etc..)i 'n minn Intervenţiilor chirurgicale cu rezectii de plămîni sau la persoane • i n i icHplrntorll.slall. • n/n rrsplratorlc de tip obstructiv. IlUIllli'lentfl decompensată.S. cînd scade capacitatea vitală (C. fibroze pulmonare ni obe/itate sau din cauze mixte.. î l . nu punctul de vedere al gravităţii deosebim trei forme: U»' ni f e (fenomenele clinice: tuse.slrucţii laringo-traheo-bronşice. i respiratorii sîtit: nciilr <ilo cailor respiratorii. mal o Ies cclo extinse $1 bilnlei . I .V. Din punct de vedere clinic se descriu: . bronşitele astmatlformt x-imoln rnro reduc permeabilitatea bronşică şi elasticitatea alveolnrâj >--i\t*h respiratorii m/x/c.E..ibnm(poslcdlislic'c). corpi străini inli.ilurft)) inii'iii lilniiilul pulmonar (infcctioosc.i d In illnlinţiimilui «au hub(luiliuţ|in<itli.M.V. ( O l l o / n etc. In polloinlelitii. i' iionlcn (fibrozele pulmonare de mico n. / « ' / • • / I / H pulmonară cronică se instalează în fazele avansate ale n/. orice boli acute pulevoluează cu reducerea bruscă a ariei respiratorii. cianoză.rmului pulmonar. De ri.|Mrutoi .tnl r/e vedere al probelor spirometrice s-au descris: n//i'iiii/fj respiratorie de tip restrictiv. cînd scade atlt C. |H nrivllor Inti'no. o Intîlnim în astmul bronşic.2. înec. fie restricţia.domlnfl fie obstrucţia. ( i i " . bronhopndumonia — prin lulburnn -n pi-rp l l n i i ' tfl prin limitarea spaţiului n". cît şi V. dispnee.Iniuflcicnta respiratorie acută.). metastazele pulmonare. în deformaţii toracice. llianllcicnţa respiratorie acută apare în emboliile mari pulmo|fl" tu ol). cînd volumul expirator maxim sg. apa r la eforturi »i»il// (fenomenele clinice apar la eforturi fizice mijlocii). | ilniiial<>.Inuullcicnta respiratorie subacută. tuniiirali»).

. nti< t silind . 2.Tratamentul medicamentos este în funcţie de factorii etiologici şl faza evolutivă (vezi Capitolul 10: Urgenţele în medicina internă). NO pincticA exnnieiH 1 ludiologico. pulsului. Nu »« . a durerilor toracice. în funcţio H situaţia concretă a fiecărui caz. Proceduri fiziotera peutice pot să fie aplicate după stabilizarea pp coşului inflamator. iclutlamme pulmonare. la indicaţia medicilor de specialitate. bi oi)ll.a pulmonară. oxniuonul «puici. — Capacitatea de muncă este în funcţie de gradul deficienţei func ţionale pulmonare. tratamentul este de lungfl durată şi trebuie repetat. — se contraindică cu desăvîrşire fumatul şi respiraţia în atmosforrt în care s-a fumat. tensiunii arteriale.îl. — Repausul la pat este absolut necesar în perioadele de decompensare pulmonaro-cardiacă.18. bogat în toate principiile alimentaro în ca/u l pncuiiiipdllllor cronic» 1 si In tuborculo/. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR Poziţia în care este aşezat bolnavul cu afecţiuni ale aparatului ro»* pirator are importanţă deosebită.piuiliiii' lovlno < milelor medii In cinstii explorărilor complementele. variat. pU«urosropH. Bolnavii cu febră ridicată pot prezenta delir. Cea mai favorabilă po/ltio este cea semişezîndă. Combaterea junghiului. — kineziterapia (terapia prin mişcare). H H |n huiţi Hei liirtto Iu luncile de slmon bolnavului (In p. de evolutivitatea bolii de bază. bolnavii cu astm bronşic etc. mnd|H< I i i n d anunţat la orice tendinţă de agravare. Oxigenoterapie se efectuează în caz de tulburare profundă a In matozei.supravegherea respiraţiei. de asemenea. de asocierea altor suferinţe. de prognosticul acesteia. liionhodfnfll. ca şl evitarea activităţii în mediu poluat cu pulberi de orice fel. Un i o l important In IiKjrijiroa bolnavilor cu iiloctiuni nv. hiposodată. — gimnastică respiratorie (respiraţii ample). necesitînd supi >• veghere şi măsuri atente. I . în insuficienţa respiratorie cronică. în special ale aparatului cardio vascular şi de caracterul solicitărilor locului de muncă ale persoanei în cauză. — Dieta este hipocalorică. ea trebuie să uşureze respiraţia |l dacă este cazul să favorizeze drenajul bronşic. în perioada activ? ?i de evolutivitate a bolilor. a tusei seci sau /uve rixarea expectoraţiei se va face după indicaţia medicului.de asemenea pot apărea stări toxice. — Evitarea răcelilor este. transpoit cu UiUHi !n' "| i i ' i Aulti'!. foarte importantă. Rcc/lnml dietetic csto individualizat după afecţiune: se impun n stricţii în ca/ul pneumopatiilor acute pe perioada febrilă. pneumotorace spontu cordiopulmonarii gravi. rogimiil v fi M complot. Supravegherea atentă şi aplicarea măsurilor terapeutice do ur<jon| necesiUl bolnavii care au prezentat hemoptizie. hJpolipidică.

). educaţia sanitară iiinibiilorea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice. /m/c/up/a. bolile cronice pulmonare care necesită sanatorizare de lungă (tuberculoză pulmonară cronică sau hipercronică) se indică tcru-/xi//onu/d şi ergoterapie.iH«(|lija examenele bacteriologice din alte produse biologice (secrefnringiană. gimnastica medicală respiratorie. în special cu evitarea atmosferei polua Iu i i l n sînt de mare utilitate pentru prevenirea şi tratamentul efii . va administra la timp şi corect medicaţiti -\ după planul terapeutic fixat. sînt do 'iiporliintă în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici.îl nci'slor bolnavi. Ergonomioiid i li i lor de muncă. Cadrul mediu trebuie să cunoască p*ţ|fllliil(> pentru puncţia pleurală. pentru tratamentul pneumotorace-|| N | i D i i l < i n cu supapă sau pentru colapsoterapie în unele forme do n 11 Io/u pulmonară. vizînd în mod deosebit provo-'Iiipsului. lichid pleural etc. Irul medical se va îngriji de recoltările indicate pentru diagnosntmărirea evoluţiei. .

Iar In stingă col ol artorol aorte.3. Cel doi vcntricull au orlflrll prevfl/uto cu vnlvulnl* »ii| iiH)ld« care permit deichlderea şl închiderea orificiilor arteriale: tn dreapta mltl mii arterei pulmonare. Prin sîngele circulant se aduce oxigenul şi elementele de nutriţie la nivel celular şi se transpoilS ipre caile de eliminare bioxidul de carbon şi deşeurile metabolice. care prin ramificaţii lucceilve.u (Ulgurl Impulsurile ritmice necesare contracţiilor miocardului. — Endocardul este foiţa internă care căptuşeşte cavităţile inimii şi care. von».1. în mod patologic. care deschide şi închide orificiul atrlovontrlcular drept. realizînd schimburile între mediul extern şi intern. prlnli im (niiiniipii Invors arterelor. rare ie deirhld tn nlrlul drept. Pericardul nte mlul de n proteja inima şi a-i permite expansiunile. umectat. . miocardul şi endocardul. ailgurl Irigaţia cnlulnlor ţi ţesuturilor. BO LILE APARATU I C ARD IO VASCU LAR LU 3. în ip »lmea miocardului se află şi elementele anatomice ale sistemului automat. Vunele. formează valvulele: tricuspidă. Atriul drept este prevăzut cu un orificiu prin care venele cave (superioara* fi iiilrrloarl) aduc In Inima dreaptă sîngele încărcat cu bioxid de carbon. care nduc In Inimi» nlln(|8 ilngole do In pUmtnl. care are o alcătuire identică. Anatomie. prin nlţte pliuri. colecţii ill n Inlii'yul organism. tsl mirese calibrul p« mliura ce se apropie de cele ilniiM VCIIB c'olac'tnare. capilare şi limfatice). Inima are patru cavităţi: două atrii care comunică cu ventriculii de acpomi p/irte. Arterele slut elastic»/ ilhi vi'iililciilul sting plcncl aorta. între ele fiind un spaţiu virtual. dosplrlll! pilntr-un tept de Inimă stîngă. ipre exemplu). cavltnl'-» virtuali dintre cele două foiţe poate deveni reală prin acumulare de lichid (porl< » <llt". Aparatul cardiovascular este alcătuit dintr-un organ central — Inlmn iau cordul — şi organe periferice reprezentate de vasele sanguine (artere. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE Aparatul cardiovascular are funcţia de a asigura factorii de respiraţie şi nutriţie celulară. Inima este alcătuită din trei straturi: pericardul. c«re tn linal n|uiiyo In inima dreapta. — Pericardul este un sac fibros format dintr-o foiţă internă. In atriul sttng pătrund venele pulmonare. mlr?ortndu-sl mni»Mi lallbrul ptnN In cnpilare. Aci-. Vasele limfatice rn|ecle««t din nryaiiH |l («iiilurl. Distingem inima dreaptă formata din atriul şi ventriculul drept. — Miocardul este alcătuit din fibre musculare striate (dar involuntare). şi bicuspidă sau mitrală. care se aplica p» miocard şi alta externă. cu acelaşi rol pentru orificiul atrlovenlrlrular itlng.

cirul vorbim de stenoze. Graţie sistolei.Mol. urmată imediat de cea ventriculară stingă. prin leziuni ale endocardului valvular. .n. '(lunilor siniînrc dn anatomic şi fiziologie. . iar cel /fl o Nlonozfl. La auscultaţia unei inimi normale se percep două zgomote: •nur) este scurt.mi.. i i . Ele trebuii. iar cel diastolic semnifică o insuficienţa. ateroscleroza ţi i i i I n l H ntliiga. inima este controlată de sistemul < Intlv simpatic (cu rol accelerator) şi parasimpatic sau vag (cu rol inhibllui cardiace). Prin acelaşi mecanism. (l(H)arece acestea sînt cele mai solicitate şi deci cu uzura cea i ' H ln'cvmitfl a cauzelor întîlnim: reumatismul acut. -.• In vttntriculi.Impoi i. Onoi'iiimlHo cardiace se pot reda astfel: „tum-ta" la vîrful inimii şi „tum-taa" i" diisrultaţie al aortei. iinirnput In orificiul mitral sau tricuspidian indică insuficienţă.cază o revoluţie cardiacă....A .«MliIcului sting. inima dreaptă expul» tn rlrrul/itln mică.. Acestea se asigură prin sistemul arterial coroi n c c trubuie să fie perfect calibrat. < u . t n i orospunde în general cu momentul umplerii cavităţilor inimii. nur «ullurl organice. ' i t n rtculo • "i ivulilli foi mi'iien mân. In iiK. ' i i oillldilc arteriale sînt închise pentru a împiedica reîntoarcerea sln. t> tondilii patologice..iu dn <ului. care durează pînă la reapariţia primului zgomot. i'i'lo mnl frecvente leziuni valvulare se întîlnesc la nivelul val."I kltilollc nratfl stenoză.'ii!hli|UOStlCUlltl..i |»«nilntlna.h. imlmoiuiră. sifilisu l S i c liin ir ' u n i .ii. sau se închid incomplet. Sistolă este mai scurtă decît diastolă. capilarele pulmonare. va ajuta înţelegere! > y i ' M ţi n ii<>|lunllor semiologice necesare în diagnosticul bolilor car* 11. care permit diagnosticul unor leziuni valvulare.hld. venele cave şi atriul drept alcătuiesc sisteulmule al marii circulaţii (circulaţia de nutriţie). care în mod normal se repetă într-un ritm (K) HO ori pe minut. urmat de o pauza l| imi/. are nevoie de un consum mare îmi vi de elemente nutritive. deşi are un automatism propriu. iar în sistolă se deschid. Perceperea suflurilor la orificiile arteriale are semnlfl.m u l i i l l > i . Inima funcţionează ritmic: prin sistolă (contracţie) şi diastolă (reiiuili/. Ne dăm seama de i i l l n d inima. în timp ce orificiile atrioven. < • voi investiga mînmiir . aorta. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE PLI Iliilanviil ponlr fnrnizn numeroase date roforllonre la •> Inţll cmc se vor cciccta cu atonţie.n dlastolică).1 l ihllh i MHKI/I. asigurîndu-se | ll optime de repaus şi refacere a muşchiului cardiac. orificiile nnpU't. "îmi. Iar ini'i'IH» Intîi la atrii. 1 ' " > i i l m i ' i l lu lic ii iiln /n . tutifK ulo/.1 > . diastolei şi elasti-• >i"i rare înmagazinează forţa contractilă a cordului — sîngele circula i ti 'iti iiii ul vascular şi irigă permanent sistemul celulo-tisular. pentru a nu permite trecerea sîngelui din ventriculi în atrii. <>i |i <i . slngel» nUin circulaţiei mari. •>(|lo. capilarele.ua. hlpriicir. Hu NU * mici Un in nnildilnllh i.icuta. cînd vorbim Iu fircstn condiţii sîngele trece prin orificii strîmtate şi sub presiune. aă fit l» t»r#ilucal(itrr<il(\ Moli rn ateroscleroza. venele pulmonare şi atriul sting alcătuiesc >l niiiilomic al micii circulaţii. imn.. Raportul dintre durata sistolei şi diastolei se poate "«i Iiint' din analiza electrocardiogramei. Starea coronarelor ure ''"i'iutiinlă pentru patologia inimii. . apoi al doilea (la începutul diastolei). permeabil şi elastic. H unmtls» INII ! pot fi icspoiiMnliil. corespunde momentului golirii cavităţii inimii.«nilul.. în timp ce ventriculul drept. organ de travaliu mecanic prin excelenţă.

). adrenalină. sclerozele pulmonare. durerea este foarte puternică şi survli de obicei în repaus. n HI do . frig (are acţiune vasoconstrictoaro) nrt după o masă copioasă (digestia reclamă un efort cardiac). bolnavii localizînd-o precordlnlt trebuie să ţinem seama de faptul că nu toate durerile localizate precor» dial sînt de origine cardiacă. după abuz de cafea. care se pot asocia cu boli con» genitale cardiovasculare.. sinuzite pot declanşa un reumatism arii cular acut.< Ti e cit are „înţepături" care au o origine extracardiacă (în nevio/ Miimenaj. bolnavul aro o tlur«re tnten* »«ti. el Indii cu piilma regiunea precordială. i ni. astmul bronşir. — Modul de apariţie al durerii: în stare de repaus sau în timpul unei efort. dureren fiind somnaluM !n regiunea cervicală silim mniiflilmln. slnnilliid o novidlgie denUirâ. nevro/n Durerea este un simptom frecvent. ţiuni ale aparatului cardiovascular. Durerea semnalată de bolnav trebuie analizată ţinînd seama de ca» racterele sale (mod de apariţie. efedrina.cronice). afecţiunile pulmonare cronice. tutun sau pr»|" rnto fu cofeină). aerogastrie. boala Addison care se put însoţi cu suferinţe cardiovasculare. minerale. InlHiutltiitfia dur w II 9< siareq ps//i/cd a bolnavului: In Inilllf « ' • ' • mrli (niiţiliiA. ateroscleroza. Hlmultnd im ulcor perlorat. el relatează că are SIMI /I ţ i . <iltf(iri iradierea esto Iu i«i ynxliu. localizare etc. tutun. aerocolie. Datele obţinute se analizează critic şi sini ulile în raport cu datele obţinute la examenul obiectiv şi cu cele obţl» nute prin examinările paraciinice. pînă în ultimele doufl (1»<|' < i l « mlinil stingi. afecţiuni dentare. valvulopatii) sau în tulburări funcţionale după oboseală. hipertensiunea arterială pot determina leziuni coronariene şi miocardice.c). Vom investiga asupra unor eventuale boli congenitale ale altor organe. Infnrc. . ca sclerooin fizomul. în infarctul miocardic zona de iradiere esto Un M uneori «tipicei. . calini. poate de asemenea să stea la baza unor aice. unele dispepsii gazoase. infarct) durerea iradiaţii liniarul stîng. în membrul superior stîng. i de constricţie ca în engina pectorală sau infarctul miocardic sau < l < • . la emoţii. — în infarctul miocardic.Itadicreu durerii are importanţă deosebită pentru diagnostlci Miloilnţcle coronariene (angina pectorală. bolnavul indică un punct dureroi leqiunea precordială cu vîrful degetului.Localizarea: cerînd bolnavului să arate locul durerii.'t mlocord. Palpitaţiile sînt simptome prin care bolnavul no relatează că percepe bătăile cardiace („bolnavul simte că are inimii") Palpitaţiile pot fi îatîlnite în afecţiuni organice ale inimii (miocardln păţii. O alimentaţie cu carenţe de putteinc. o pantă.ne vom intere-m do boli endocrine ca hiperfuncţii tiroidiene. bronşitele cronice pot cauza cordul pulmonar cronic. în nevroze însă pe lîngă luxul ' nmîinunte privind suferinţa sa. ceai. durerea survine la efortul de mers. sirafiza pleurale extinse. Simptome subiective. simulînd cu degetele „ghearela t'di slrlrtivo" (în infarctul miocardic). Senzaţia descrisă de bolnav este diferită. de urn scările sau. vitamine.. — în angina pectorală. alcool.

agitaţie. Pe măsură ce muşchiul cardiac uni „obosit" se reduce treptat şi forţa sa de rezervă. din ce în ce mai mici. în aeroflomgastrocolii. i/./(( o . 'i/.'100 500 ni/ s imlimron eml. i < u acestea ajung în lumonul bronşiilor. Explicaţia constă în aceea că» uiiol insuficienţe acute ventriculare stingi (în hipertensiuni i. bolnavul se tro-'i . în oclcmul pulmonar acut. «nu în unele anemii.'ii so aşează pe marginea patului. . spumoase. ca . iilNpneea traduce tulburarea hematozei şi creşterea concentraţiei i ii -ilnge. ca. CU i hlporextensie (dat pe spate). după cafea. cianozăi •oft. valvulare) se produce o stagnare a sînţft» . bolnavul sui tioluilo recunoscuţii pentru a fi tratulă. caută o poziţie potrivită. de undo prin "liiuliifl sul) lorma sputoi ro/atc. La cardiaci are unele caracteristici în funcţie de gradul K'ienţă a muşchiului cardiac. l)oli miocardice. Ăstl" pot fi generate de procese pericardice sau pot fi extracardiaco suferinţe ale mediastinului. consecinţa fiind i < < a insuficientă cu O2 a ţesuturilor şi creşterea concentraţiei 1 ''«uză a dispneei. Criza aceasta este denumită asta Vi NO poate termina aici sau poate trece în edem. pulmonar acut» 'i/om pulmonar acut: după o tuse în acces. pentru a-şi uşura respiraţia. anxietate. aerate.tnd dispneea la un cardiac o putem clasifica astfel: 'i/. ulcer perforat. ln]acMm 2/2 //o/â d@ «lro> / Uniţi f/e înlolHlnri i MIM nit preparnt Hlmllnr)) . labilitate neurovegetativă pe teren neurotic.vp/ieea vesperaM apare seara ca urmare a oboselii ventriculu-i In timpul zilei.sp/ieea de eioit poate apărea la eforturi mari (începutul insu-i miocardului). nelinişte. iiinon Intoi vculici medii ale csto urmutoaroa: -. pun uculaşl ac.îl <i|>ară chiar in stare de repaus.Durerile prccordiale pot avea şi alte origini decît coronariene. spumoase şi aerate.ipllarolo alveolare care se congestionează şi devin permeabil* hi'iiintlt.. tutun. apoi la eforturi mici. i ^moţionale. p în ă la iar circulaţia este încetinită proporţional. ' >/. "Hi lunţa acută ventriculara stingă reprezintă o urgentă nu'dlnlor vcnţic m(>dicala. urmează expectoraţta nlo ro/ato.vpneea de decubit este dispneea care este prezentă în poziţia i M l şi trădează o insuficienţă.slnl.vo/<i imperioasă de aer. cu picioarele atîrnate.v/)/ieeci paroxistică nocturnă apare de regulă în prima parlQ •jl se manifestă în: vf/nn/ cardiac: la cîteva ore după ce a adormit. 'li/. irtopneică. litiază biliară. o Recompensare gravă a miocariliuivul. spre exemplu. Uneori senzaţiile dureroase precordiale som• do bolnav pot surveni (ca şi palpitaţiile) în afecţiuni ale coloanei n-<lorsale sau sînt de origine digestivă. peretelui toracic (coaste. muşchi.

percuţia şi ausciii tatia.i e a poal> a apaiA (luptt . ajutîndu-ne să delimităm aria matităţii precordlule.e produci. La copii. permite evidenţierea unui sunet mai închis (mut) faţă de sonorihitria pulmonară din jur. Ea poate fi discrcl la nivelul extremităţilor sau din contră poate fi intensă. insuficienţă aorllrA. dau indicaţii asupru tl/niltii de leziune (pot fi sufluri sistolice şi diastolice). Aceasta se va administra numai la indicaţia medicului spre . Simptome obiective. . . — Percuţia suprafeţei corespunzătoare a inimii. sau pentru n pune în evidenţă un freamăt (exemplu putem avea o senzaţie similnifl cu cea obţinută cînd palpăm o pisică ce toarce. Aceste mişcări reprezintă „şocul apexian".i<|iioslic.e) la indicaţia medicului se va administra o fiolă de mialgin MI H morfină. poziţia în astmul cardiac). care determlnft hipertrofia inimii (exemple: insuficienţă mitrală. ortopneea. Cldiulicdtin inlcrtnilt'iitn e . în boala numită sin noză mitrală). putem vedea mişcări ritmice în regiiinud vîrfului (spaţiul al V-lea intercostal stîng pe linia medioclaviculmă sau puţin mai spre stern). .h < îl de oxlţ|wu |l npnrtt tn nrtei iopatll pn i l . Durerea poale fi semnalată de unii bolnavi cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular. — Simptome şl semne periferice. care au ţesutul musculo-adipos mai roduii putem constata un şoc apexian mai amplu şi mai frecvent.|i. miocardiopatii.i n <• unde. In cazul unor hipertrofii mari cardiace se poate vedea o bombare a K " giunii apexiene (regiunea vîrfului inimii). fără sa fin vorba de o afecţiune cardiacă organica. palpare. Se explica prin < l . pe peretele toracic. iar şocul apexian se dopln» soază patologic (mai jos sau mai în jos şi în afara liniei medioclavicnIcire) în raport cu tipul afecţiunii cardiace. | > < . .Ut ««loriul ' ! > • mers — un .> evita confuzia cu criza de astm bronşic. — Inspecţia constată dispneea şi cianoza furnizînd de asemene-' date importante despre poziţia bolnavului (s-a amintit dispneea î l decubit. pentru perceperea frecăturilor pericardice. unde administrarea opiaceelm este contraindicată. Examenul obiectiv foloseşte: inspecţia. tineri. — Palparea este folosită pentru delimitarea şocului apexian cînd nu rste vizibil. persoane cu labilitate neurovegetativă. Mar rar survine l anumite boli generale (intoxicaţii spre exemplu). extinsă. caracterul lor şi propagarea la distanţă. Analiza şl Inter» pretarea el poale oieri date importante pentru rli. după momentul producerii. ! < • o durere în imrruUilma i|.v >! se calnn'<u<i In «-paiia. hipertensiunea arterială). — Auscultaţia permite perceperea suflurilor care. la bolnavii slabi. Cianoza este un simptom ce apare în bolii' pulmonare şi cardiace (dobîndite ori congenitale). Aceasta poate fi normală sau mărită în bolile cardiace.i liimonillll! bolnave.rm ait-arlflli mlcşnica/a «>i mal l l i u l l ac(«Nt Imncn I n i i .-.linija uiicsoMn-. Auscultaţia posibilitatea aprecierii ritmului cardiac ce poate fi regulat sau Ini (tahicardie sau bradicardic) în condiţii patologice.mil>el ctlf# (iparv Iu nier. Observînd regiunea pic cordială.

i l i u i a d role sanitare medii este important să înţeleagă semniiiihnlui care trădează o insuficienţă circulatorie periferică adică l. «Ini reamintim că bronhopneumonia. amorţeală. u l se poate percepe uneori fără nici o regularitate (aritmie). arsuri) pot exprima suferinţe artePulsul este obiectivizarea expansiunii peretelui arterial în timpul • Ici. du i oro q\ pnlonro. acrocianozfi. Pulsul se ia oblii l u la toţi bolnavii.iologice. sau este imperceptibil.. apăsînd-o uşor cu degetele pe planul său !)<• regulă se palpează şi se apreciază la artera radială. Se va aprecia: frecvenţa. flebite. c)/»/ pulsul este mic. insul ic u-nţa aortică constatăm pulsul bondisant (loveşte degetul ilfl şi dispare tot aşa de iute). pleurezla mii. La capitolul colapsului se vor pre-î l . 'liuiNtli ui '. vorbim de impotenţă funcţională de origine venoasă nu'ii spune şi „indice de claudicaţie venoasă"). cînd din cauza durerii.pic cniholla arterială (slndiom de lsclicit»i< •1) i n i i ' ucii-. •"« («nu t'|niio/. pneumonia. survciiind la frig. npnt şl Nltnptomo tixtracerdlnce. Aritmia poate fi l ol i ca sau completă. UI» flkliiioiidl. cu atlt 'mi e.vfr mai ameninţătoare pentru viaţa bolnavului. el este în <<>ti(ll(i! tahicardie şi cu cit tahicardia este mai mare. in unor segmente ale membrelor (sau daneza) o întllnlm trt '(le. slab bătut.ice.u) unnntft do roşeaţă reactivă o extremlinţllor "i pli-lonre). Numărul de paşi după care este "iimalcită durerea este numit „indice de claudicaţie". cu cauze cunoscult» Iu o ţ|nslni in Imnlti snu sindromul Rayiuiud.ii) 500—l 000 de paşi sau mai mult. 111 tromboflebite şi în varice. este şi tahicardie. couiideriţa dintre puls şi sistolele cardiace şi calitatea sa care poate anmlâ sau patologică. bolnavul nu poate merge. . abia perceptibil. prin palparea arterei. Iu nlara Hlmptomulnr piopill hollloi car» •InduilA Intnrncţlunll cordului cu nlle npainU^ şl iu i ' i r (flidlnce. n u or //c în care apare colapsul sînt extrem de variate şi /rec-f depilnderea aprecierii acestor caractere este absolut nece-i ni mărirea bolnavului. ' ' " i . /'i//.ilrt trntninent de uiţ|enţfi. însă se 'c palpa la orice arteră sprijinită pe un plan dur. Frecvenţa poate fi în afara l«|oi normale (60—80/minut). pnoumotoracele se pot complica cu stan de colaps •l ponto fi uneori locală ca în varice. emoţii.v tahicardie se consideră în prezenţa unei frecvenţe mai mari M hrtltU pe minut. furnicături. l« răcire brusca. vorbim de puls tahiaritmic.ireală. starea arterelor. este deci ritmic şi egal. Un puls normal are frecvenţa sistolelor car« li/. iar puls bradicardic atunci cînd scade sub 60 bătăi uimii. cu te(|utneiitelo rorl. dînd senzaK///)rtm un fir (puls filiform). spre exemplu senzaţia i. l'arcsteziile (forme ale senzaţiei de durere.

Foi 'tiele clini<:e sînt condiţionate de locul stimulilor ectopici. In mod normal impulsurile pentru contracţiile cardiace pleacă din nodului Keith-Flack.ire. lulun. albuminurie. s-a amintit la insuficienţa acută ventriculară stingă. pareze. intoxicaţie cu digitală. diagnosticul formei clinice şi tratamentul revine medicululi In tain niK'i tahicardii depăşind 160 de bătăi pe minut. după administrarea de adrenalină (simpaticomimetică). lipotimii.i că se află în fata unei tahicardii paroxistice şi poate în-«•n. IK ! IC paroxistică.i i i i i . Tahicardia poate fi sinusală şi extrasinusală. Sînt de regulă extrasistole rapide. fn opn> . anemii. — Simptome nervoase: cefalee. după consum de cafea. hematurie. l ' o . beladonă (vagolitice). durere în hipocondrul diept. care apar în salve. In anumite condiţii. care. miMiile. boahi B. hepatomegalie. b) Tahicardia extrasinusală realizează forma paroxistică şi ia naşloro prin formarea şi validarea impulsurilor în altă parte decît în nodu Iul Kojlh-Flack. Aceste manevre ajută şi la precizarea diagnosticului tipului «le l. accese rpilepliforme. fie înlocuind funcţia nodulului Koith-Flack. în forma ventriculara rămtti Ineh.ifti'n ponto fi prezentă şi se explică prin prezenta bronşitelor In rardlnpiiImniKiri.irdia oslo scăderea frecventei cardiace sub 60 do bătfll p«< mlmil. alte intoxicaţii). bmdir«rdi. — Siiuptome renale: oligurie. Tulburări de ritm cardiac Inima funcţionează ritmic gratie automatismului cardiac şi controlului sistemului nervos vegetativ. a) Tahicardia sinusală poate înregistra pînă la 150—160 de contrac ţ i i pe minut. inspiraţie profundă urmată de expir cu glota închisă. Apar după emoţii. insomnii sau somnolentă. ameţeli.isodow. edeme. hotnnr<i<|ii.i are soni tlt» p'iloloqlcd nimici rlnd oslo cnir/dtA de immitie (denutrltlM itnin). Iu linir<1ri vizuale. auditive. d i i i l i i l î r d centrul normal. greţuri. l l i . Tahicardiile paroxistice ventriculare sînt în cea mai mare partt <i ca'/uiilor expresia unor suferinţe cardiace organice severe (infarct mlocHidic. i d i c . paralizii. fie suprapunîndu-se. cadrul ajutător Işl r i d M'. se instalează brusc şi pot dispare la fel de brusc .un. efort. vărsături. i l e f| fl/lnloglcft la sportivi. Tahicardiile supraventriculare pot fi oprite prin compresiunea globilor oculari. — Tulburări digestive: balonări epigastrice. determinînd variate IOMIIO de aritmii. inapetentă. sincope. atro pină. provocare de vărsături. tumorii cen>l)Kil).i lin .idir. uneori fără a decel. dar în cazuri patologice impulsurile pot pleca şi din alte locuri ale sistemului autonom. . i din metodele amintite. alcool sau în stări febrile. hlpotlroldlNiii (mutnbollamul oslo KM ui. In cpigastru. Viigntonicl. hiperfuncţie tiroidiană. Poate fi întîlnită la emoţii. ritmicitatea nu inui este respectată. în microinfarcte pul monare prin mici embolii din trombozele venoase. intercalîndu-se. hipertensiune InlrnrinnInnM (meningite. efort. — Hemoptizia poate apărea în stenoza mitrală.i o c:<iu//i opdrentă. abaterile de la ritmul normal (care se transmit şi pulsului) poartă numele de aritmii. Pi.

necesillnd •'.Ihlll • ' I n . preparate cu cafeina. intoxicaţie cu digitală) sau survin înstări •osenlă. diagnosticul I . i l i r . hlporteiisilllio nr- iMiiiiillln Ililinll se pun In evident') elc< l i < > < . i . i cu o forţă constantă.ilert ile n •.) \lli'in.ă. p i l i t cerreliiien hecventel cnnlinie si n pulsului (bina ÎMI (iindiil II 9! I I I .te nu focar extrasinuzal sau ectopic). hiper". după boli infecţioase grave (pneumonie.mliiH l . .i Keprozentarea se face astfel pentru a se urmări eficienţa toIn ' . pleiică din diferite focare ectopice (orice focar de excitaţie In •. febră tifoidă. i l e (sleiin/<1 i n i t r f l l i i . al'.. Extrasistolele sînt contracţii premature în raport cu cele normale i uilijmr în alţi centri de excitaţie (ventriculari sau supraventricularl). hipertensiune arterială. Srltinla completă (fibrilaţia atrială) se caracterizează prin bătăi cnrcimiplot anormale. Extrasistolele pot avea semnificaţie de suferinţă u"ă (miocardopatii. In timp ce frecvenţa cardiacă se va reprezenta printr-o linie npl. în nevroze. Examenul medical trebuie să elucideze cauza. . hipei 111 eo/. i l n consilii.l i i ' ni creşterea metabolismului din hipertireoze) sau convalescenţa ' • n Imli infecţioase. nevroze..in|. ONtt* l i i l i l c n l l l l i l | u i l < llogll . după consum de cafea.'ului normal reprezentat de nodului Keith-Flack sau nodului sinu.snu Jnfrrn/pcr/ nle slnnnlllor In roţenita ' fl/lii|o(||cA. încît ritmul original dispare.1 | | ) l l l l l ! i l S I I I V I ' l l l 1ll II'IJ» . poarta l» de deficitul pulsului.ilternind cu bătăi mai slabe. exprimînd incap. Arltmla respiratorie se manifestă prin creşterea frecvenţei cardlnco tu funcţie de respiraţie.. insuficienţă ovariană. n a pe durata unui minut. ' Inlli'fiil iitrUiI r. l . In acest Hfprenţa dintre frecvenţa cardiacă şi frecvenţa pulsului. i i < l i o < | i . Impulsurile. c î n n i l icoţin tliitteruliii esle p. gripă. Seninillrn.1/111 răspunsului bun. în vedoren nenlului etiologic. Se constată la copii. ni'nrl subiecţii le percep ca palpitaţii sau senzaţia că „inima s-a oprit" H < l i » „gol toracic". ( I I ( i n . (Pe o foaie de temperatură se înregistrează niuhele frecvenţe: cea periferică — pulsul — cu linia continuă ulln. ( i i Innilicnnlic nc( enluntrl). stenoză mitrală. foarte •. la concnţi.K'il. ca şi în intoxicaţii cu digitală (sau alcaloizi al ' i i l n l c i ) sau cu plumb. Ele s i l i i i unui i umilii c i l liK'rtinih.•).u. In tineln cn/nri ne piiletn du senina şl clinii! lor. cînd se pen-ep i M i i î n n l ' . N» eonlicicţiile se transmit la periferie.. astfel încît frecvenţa ctir• — In Uihiaritmie — este mai mare decît cea a pulsului. în practică este bine ca nurn<n<1i >tn ..o aritmie cauzată de stimuli ce se succed l u . I x i l n « .I M ! fiind stabilit prin M r i i i ! h i ( | i n i n .. i u / .. aerogastrocolie. i i r e a celei periferice.nii în aerofagii. curba frecvenţei centrale scado şl In • • i i l i / ..c l . n t a i l n i i nre nu l i > [ i ujung să determine contnKţii ventricuUiie.i o ifihiriirdin.i inimii se constată prin palparea pulsului.. Cînd sînt percepute de bolmiv •i h'.itologlcă. Imli nlr i oioiuirelor). fără nici o regularitate.

EXPLORĂRI COMPLEMENTARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE în acest capitol se vor aminti probele uzuale. acesta fiind nevoit să se contracte după excil . efectuate în condU (lila practicii de ambulator şi spitale. u diac. l . i l i i l e — stimulii — unui centru propriu. Sindromul Adams-Stockes. Presiunea arterială doplndo do torta do contracţie a Inimii. b) în fibrilatie ventriculară datorită ineficientei contracţiilor ven ii iculare. c) în tahicardii paroxistice cu frecvenţă foarte mare. . ca trebuie practicată la orice examen rllnlr.3.sUila în următoarele împrejurări: a) prezenţa unui bloc atrioventricular total (adică excitaţia din atriu nu ojunge la ventricul. Prognosticul este condiţionat de durata stopului '. duce la bradicardie de 30—40 de bătăi pr minut). volumul singclul "Irciihint yi de rez/s/on/n periferica. In concluzie. ceea ce în cazul unui ritm d<> slimuli atriali normali. Vnsoconstrlcţla arterială măreşte lU'/lNtnntn periferlrft şl dncl crnşto T. duprt cum vaiodllata(la O fCMCi >u 11 ud merge pînrt Iţi vnlnnron zero în Mflrllti de colaps.A. Instalarea sindromului se deduce din simptomele clinice de scurtă durată (ameţeală. se poate iii. se ajunge la absenţa irigaţiei cerebrale. care este lent. ca urmare a reducerii considerabile n debitului sistolic şi reducerea irigaţiei cerebrale. explicat prin nevoia de oxigen a sistemului nervos central. care poate reP Mila sfîrşitul dramatic al celui suferind. 3. realizînd o lic-cvonţă foarte joasă: 30—40 bătăi pe minut) sau în cazuri mai rare iu blocul atrioventricular 1/2 (adică din 2 stimuli atriali. f/<i !'/«s//r/f«/oa ptrefllor arteriali. Cadrul ajutător trebuie să aibă noţiunea de bloc al inimii. durata stopului cardiac peste 10 minute este ireversibilă. El se realizează prin dimiM • 'ii considerabilă a contracţiilor cardiace (10—20 bătăi pe minut) oprirea inimii. înţelegerea tulburărilor de ritm de către cadrele medii vizează: — cunoaşterea şi recunoaşterea clinică a unora dintre ele. <!• noco. — cunoaşterea semnificaţiei lor pentru diagnostic şi prognostic în Vtderea respectării cu stricteţe a terapiei indicate în timp util. Măsurarea T.. urmare a tulburărilor de ritm.ui i nul).). Tensiunea arteriali (T.A. cadrul ajutător putîndu-1 b/Inul în cazurile unor bradicardii accentuate (30—40 de contracţii l a. n a mijloace moderne de asistentă. de debitul sistolic.Diagnosticul de bloc revine medicului.A.— cunoaşterea semnificaţiei lor spre a se putea orienta terapeutic. lipotimie) sau de mai lungă durată cînd după 3—4 MI mute apar convulsii. este metoda prin cnra «p dotormlnft presiunea arterială. numai unul năşeşte să producă contracţia ventriculară. uneori se instalează sindromul Adams-Stohes. se ajunge tot \i\ deficit de oxigenare cerebrală.

n u n ea •.A. fără a se administra hipotensoare (mai ales inilor a fost mărită) semnifică slăbirea accentuată a miocardului ilnoştt In Infarctul miocardic.. Creşterea sau scăde-nleră indicaţii preţioase pentru diagnostic. Acest fapt se întîlneşte itensiunile umorale (mai des de origine renală) cînd se pot rea-ul de acest tip: T.A.A .1.. « ' r tensiunea arterială este creşterea tensiunii peste valorile • •otvnsiunea arterială este scăderea tensiunii sub normal. 1 . ' l o i l l e dominate ale minimei se întîlnesc în insuficienţa aortică..A./ . 14 In condiţii patologice (hipertensiune arterială) minima se ridică. De asemenea..însoţita de Slm ptom e i n i c i -( i | i e a l . I ! H n cl c i f l i ' M ivasculari do exemplu: T.. minimă este jumătate plus unu din T. între T. cresc mult..| | J M . i i .A. minimă există ||n şt anume: T. —[-1=7+1=8 i le u p r ă b u ş ir — T ..m i i t rt p rins c l d e r o nt P U H ln n l l m i n i m ./ / ' » o ( . în orto. Creşterile T. minime semnifică "ii(ă periferică crescută.i c . maximă şi T.n i i a li. i \ \ \ \ c• . .( l i l c i . i ai nete rioa re stă riii i " i " < i .i^ ip si a) • " ' < u l i ţ e c o r e nu r a t a i .A.innll <»/>/$• 'nnvnlnl. romi//// fiziologice. Amintim că este necesar ca măsurarea să se efectueze înmiiţii de repaus psiho-fizic. a modului de aplicare a manşonu-|i rt liiipţjistrării corecte a zgomotelor indicatoare a valorilor maxime '. > < i n t 0 / i e ' tt u (|IM V« de debilitat* a m im i n i mi l'. se face cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau itiniioinetru. In <!•• oboseală şi stări emoţionale.. l i > T. minima este IA-14—8. ţH Ininntate din maximă plus 2 sau chiar 3. care corespunde sistolei cardiace şi tensiunea minimă sau ••••<! mai mică.. . i |( .vuper/oun. adrenalină. ' d in ti'i i N lu n n n n in x l iu r t) .A. valorile T.A. n m \ in... la valori mult .A. poate să crească sau să scadă una din•il.u n ţsăi n i. .«nto . maxime. Hipertensiunile de acest fel au un i Ir mal sever. n . 'tema T.i ...Ifir. \ < i i i <i < . 1 nlnţjic: pot creşte ambele valori (maxima şi minima) sau pot ' i uinbcle. ' n i i . i . miocardite şi colaps. f v n i M K ' .A . Măsurarea T. i . > . maximă=14. Valorile normale se admit a fi cuprinse între 15 şl iu maximă şi 6 şi 9 pentru minimă. Fiecare corn•un semnificaţie pentru diagnosticul sau prognosticul unei boli.A. sau creşterea volumului sanguin. . M ' i d r it* O ( u ro n . i . •ilunea arterială poate varia chiar şi în condiţii fiziologice. • . l v p. înregistrează două valori: tensiunea maximă ' >//cd.A.| .i•<) c o l i z i u n|nii . maxime semnifică creşterea forţei de contracţie miori nşterea debitului sistolic.A.=18—12. . Acestea se apreciază in i Io vîrsta celui examinat. .A.Mrtsurarea T. După administrarea de efe-nh'iiui. 'MI proţjnostlc — deci pentru urmărirea evoluţiei unei start patoui e Importanţă deosebită reţinerea de către cadrul ajutător a 1 n lni/>re/urdr/: li'H'n h rusca a T.şi clinostatism şi cu respecpfi cinuliţiei tehnice a aparatului...A.

ictica şi cu substanţe radioactive. frecvenţei cardiace. cald etc. Presiunea venoasă se exprimă în ml apă şi atinge normal 12 —14 ml. coloNterolemln. la artera femurală oscilaţiile ating 7—-8 divi/iuni.iritia senzaţiei determinate de substanţa folosită. Metoda permite şi practicarea angiocardiografiei. date preţioase asupra configuraţiei cordului. Se folosesc obişnuit substanţe injectabile i. In mod ll/iolofjic. Funcţia pericardică se face în scop explorator sau terapeutic In perlairdite cu lichid. Cateterismul cardiac se face cu ajutorul unor sonde speciale care •e Introduc pînă în inima dreaptă şi artera pulmonară. Examenul radiologie are multe aplicaţii. (•'xlstă şl alto rnetodo de explorare a aparatului cardiovascular.S. Radiografia cardiopulmonară fixează pe film imaginea cordului şi plăm inului. măsurîndu-m pro.). llpld«mln. Interpretarea rezultatelor revine medicului în contextul diagnosticului clinic. Electrocardiograma este o metodă curentă şi uzuală în explorarea ni ni lor boli cardiovasculare. car» •n vor însuşi tn servicii specializate. Se practică radioscopia ^i radiografia cardiopulmonară. a mişcărilor. Fonocardiograma este metoda de înregistrare grafică a zgomotului ce sc produc la nivelul cordului şi permite precizări în cazul cînd existfl (lnl)iu în suflurile percepute cu urechea.I I . — In bolile aparatului emdlovnscular se mal practica o scrie d» »»xp/ordr/ mnynliw: V. care produc anumite senzaţii (amar. angiografia etc. Irl . Exemplu de relaţii normale: braţ—limbă: 6 s (braţ—braţ opus: 20—25 s). pe lîngă relaţii asupni plămînilor. Angiografia şi flebografia sînt metode de explorare a arterelor şl venelor prin injectarea unor substanţe de contrast şi fixarea imaginilor cu ajutorul razelor X pe film. Important pentru Inter-piilnro este însă compararea dutelor obţinute simetric. care se citesc pe un cadran numerot/i l. Radioscopia cardiopulmonară furnizează. care înregistrează curenţii electrici ai inimii sub formă grafică. Hpldoqiiiiiui. !• ImeqlstrecT/ă oscilaţiile arteriale. /implitudinea lor descrescînd în funcţie de calibrul arterelor. concentraţia gazoasă prin preluare de probi dc< stiuje. Oscllometria este metoda prin care. asupra vaselor de Iu baza inimii. In Io.Presiunea venoasă se măsoară cu un manometru care se pune în COntcict cu sîngele venos prin puncţionarea unei vene (de obicei venei CUbilulă). Ea se execută cu ajutorul electrocardiogni f n l n i. Se folosire sulfatul de magneziu. cu ajutorul oscilometrulni. a poziţiei sale în mediastin. pe • • lud la treimea Inferioară găsim l—2 divi/iuni. cronometrăm timpul scurs de la injectare pînă Ici ci| i. Practicînd proba.v. .siunoci endocavitară.nle multe împrejurări cadrele ajutătoare execută partea tehnică. Timpul de circulaţie este timpul necesar sîngelui ca să ajungă între două puncte ale aparatului circulator. Proba se poate pi. dehidrocolatul de sodiu sau eterul.

u . . testul <X ?i altele care vor fi interpretate în contextul clinic general. hemoleucograma. Cunoaşterea cauzelor i i i .erldole. ni'lmUil la timp şi corect. poate afecta aparatul cardlo-<| omo sifilitice la ni voiul miocardului. » n ţ « ' proteic». deoarece. deşi mai r< ii (> in \>\< -/. stressurUo. hematocritul. azotemia.irdiovasculare este o necesitate. boala Basedow. prin rasptn-' lor. Atacurile repetate • • • t frecvent lo/iuni valvulare definitive.. dico-sanitare vor putea duce lupta de profilaxie. //i/oi'f/od. liiMipp Inert din tinereţe. cu timpul. '•'"in vodca cîteva aspecte principale: n) holiicivii cardiovasculari nu pot depune efoilwri profesional» i. iiilnr(ll|(>. cerebrale. h| ro/islenţa acestor bolnavi este scăzută prin agravări sau corn. torcnul ereditar ei~. val-itll otc. 3. Iniiiliclontrt aortica. avînd nevoie permanentă de îngrijire medicală calificată Si 'luaro (de exemplu: endocardita lentă. infarctul miocardic. Progresele ştiinţifice ale medicinii au descoperit numeroşi fac-' < ! < • îmbolnăvire a aparatului cardiovascular. Este o boală degenerativă şi prinde m pro-"I wnibld nrtorelo de importanţă vitală: coronare. ca-. dlabutul (hlp^rllpoprotulnemll. .nit. Este cunoscut ' " l TA bolile cardiovasculare afectează toate virstele şi.Jî > aceste boli duc la decese la vîrstă tînără sau la morţi subite. hemoculturi cu antibiogra-. sindrom I-N.irditelor.1 n| il. uniate. evoluează spre cordul 'im cronic. titrul ASLO. mozen-|/ ri'tiulv. b". bnll f i a li ic r l ne afectează ş\ sistemul c nrdlovoscular/ spic "«illmMhimil..i loro-• i l i lilpcrtonsiuned arteiială. ETIOLOGIA BOLILOR CARDIOVASCULARE l i n i i l e cardiovasculare deţin prirrml loc între cauzele de invaliditate ! > < • " > . obepnt ciur» la Bufurlnţ» rardlovaurnl untiorl grnve. i ' i liiclpnlole cauze care afectează sistemul cardiovascular: l) /Wrrrw/eroza este cea mai răspîndită boală a vîrstei în. rflnitn de tomut n inhii (udului (miocardlto ocuioj. electroforegrama. dovenind în acest fel dependenţi familiali sau sociali. obezitatea.. rt|uii(|înd adesea la adevărate complexe psihice şi la incapacitate imnu'A.sr acute. sedentarismul. spir ox< >mplu: febra UnUfiiili'iiHitlc. flbrinogenemia. < i u numeroase implicaţii medico-sociale.4. •i ii/o/<i |)ont(> figura tn etiologui pori< . cunoscîndu-le. cndocardul încă din copilărie. i . Fciftorii de risc care favorizează apariţia atern . diabetul zaharat.. Hntinatlaintil articular acut (Bouillaud-Sokolski) afectează perliiilorardul.iliaien-'Hiţinlft cu grăsimi animale (colesterol).iln Addison. Ciii'/o boli toraco-pulmonure. dlfterla.

Tahicardia exprimă tulburările de hemodinamică prin împiedicare*» |)rtii'. sau poziţia nu pectorală).-i in» . i r i l e respiratorii. — pericardite purulente. | n i .liinii normale a inimii.punţlei (poziţia şezînd..u(l|(.(• determină natura (serofibrinos. revărsatele lichidiene (hidropericard. IN-H uţlti evidenţiază. iar anemii croice grave pot duce la insuficienţă coronariană sau cardiacă.9) Anemiile acute pot duce la moarte prin colaps. mai rar poate î l ' . 1'uiH'tlM porlcdrdli .). . olcrlnd pos|l)l|ltiitca examlnflrll Udului »l nvacualom m «i/utl de |l( hld dhundent cu tulburări Qravt . • .. ld ilo AUM iill. ' e i i. tuse. iiidlrntll prellonse».-nul r. în pericarditele lichidiene mărirea ariei matlII |H< iO u . — pericardite constrictive. în unele cazuri pot fi procese neinfla-atorii ca. Aspect clinic.1 '< < plorntorle. Acesta se poate extrage prin puncţie/ prin examinarea lichidu( •. hemoragie). turgescenţa jugulară.. spre exemplu. > M i(„ in im a lin iş tita " ). Anatomopatologic se constată exsudat fibrinos sau prezenţa de •lilcl. mărită. Colecţiile mari exercită presiune în mediastin cu apaIn de dureri toracice.... cu trunchiul aplecat înainte.origine tuberculoasă. tuberculoză etc. fiind exacerbată do •. Manifestările cardiace constau în: Durere precordială de intensitate variabilă.i . obligînd bolnavul la căutarea unor poziţii de uşurare a . purulent. După acumularea lichidului durerea diminua. i i r ..in. 10) Bolile cardiace congenitale sînt întîlnite la tineri sau adulţi. ele pot fi acute şi cronice. Se pot întâlni: — pericardite uscate fără lichid..ţie. cianoză. ( l i . virusală sau microbiană. precum şi febra (dacă boala evoluează hi|"'i li-rmie).iţla. l \. 3.5.. infarct miocardic etc.i|i. BOLILE INIMII 3.. i l i i r i perircirdice. — pericardite hemoragice. hemo-irlcard posttraumatic). Pot apare de ase• I M M în nefrite. M M Ii. Simptomatologia generală este aceea a bolii de bază •uiiuitism. do eisemone/i. m<ii alos în pericardliu In lud. Iar . Dlspncca este determinată de acumularea de lichid în cavitatea inoidirfi. Mai frecventă este etiologia reumatismală. Miologie. în pericardilele uscat» nud h i ' i .1111.1 |i h fiirnlzn.5.1.. După evo-. .idloloqh <"Ue de mare utilitate. — pericardite cu exsudat. /gomotelc cardiace sînt asurzite. i M M c i'onljţjuraţia iniinii este modificatri. PERICARDITELE Pericarditele sînt afecţiuni inflamatorii ale pericardului.

Ele apar MI! unor boli infecţioase.lu'inodinamică.). hemopatia sau infarctul mio-In pericarditele microbiene se aplică tratament antibiotic. După evoluţie sînt acute şi cronice. Indicaţia de in. infarct etc. Prognosticul este bun în cele reumatismale şi virotice. în pe-i l o l o constrictive. nefrita. gradul şi extinderea le-i l» nu nduc precizări asupra etiologiei bolii.5. ui cllttlr (<Ntn do sindrom miocardic. Miocardopatiile cronice au fi :. iar postoperator recuperare medicală şi socio-profe- 3. l voluţia este condiţionată de cauza determinantă.spnee de grade diferite. tratamentul este chirurgical. anemii grave de lungă . aritmii complete. duc la slăbirea miocardului. examene hematologice. scarlatina. nun urnit. infecţia virotică. Un i n > i l < m t îl deţine reumatismul acut. Se tratează reumatis-' i . M(j) care. ""•«nul obiectiv decelează tulburări de ritm dintre cele mal va' f i i i l h . sau virusale.r/. cele bacilare i i l l n i l Icisa ca sechele pericardita constrictivă. dureri. Pentru precizarea diagnosticului se vor face examene >m|ilomentare (teste pentru reumatism. care trebuie staanalizei clinice şi cu ajutorul examenelor para- pruzlntă: palpitaţii. disproteinemii. Tratamentul se aplică în funcţie de etiologie.|>rc deosebire de inflamaţiile din miocarditele acute — lero. realizînd cardita reumatismală). Aria matitătll precordlale este mărită. l urmele clinice sînt determinate de etiologic: reumatismele (cînd se " i. dreaptă sau globală. tnl)orculoza. dar pontru trntninont f MI un iliiMinoNtlc otloloylc din contextul tlmptomolor geK'lil «l \< .. huli . i l c o. jenă precordială.ndocardului. avitaminoze.. uneori cu t Nnglnod sau di. l llopatogcnie.ii cu miocardită şi endocardită. ca febră tifoidă.2 MIOCARDOPATIILE Mlocardopatiile sînt afecţiuni ale miocardului. în timp. Ele pot fi inflama-| ll Mt nelnflamatorii sau distrofice. K. "i. pericardului. ritm de • . hipertensiune arterială. boli illnl' . teste n l i u nefrită. l»'i'| clinic. difteria.H. i l c inimii.HC se face în consult medico-chirurgical şi necesită pregătire 'ititorie. tulburări electroli. extrasistole. iar zgo> l i f i <n N ln t iisu r/lto . C u tim p u l su rv in e d eco m p cn sarea şl ap ar //i>n//c/r/)/(l cardiacă atingă. ca urmare a tulburărilor de oxigenare a miocardului c<iuze: ateroscleroza coronarelor. Miocarditele acute sînt cauzate de microbi. Cele din uremie şi inIM l n l miocardic au prognostic grav. brndlcardie. Simptomele miocardopatiilor alcătuiesc sindromul fiind dependente de natura bolii.

îngrijirile privind stabilirea diagnosticului vizează cornplel. In endocarditele acute microbiene se constată leziuni inflamat") > <!<> rcguU'i de un cord nelezat anterior. slcno/<i mitrtilA. roali/înd insuln icni •tiMio/e.u ctoillcâ. i U hlenozn i n i l i . în general.iliif>ă ettologie: — microbiene. stafilococ. îngrijiri. In reumatism. — subacute (reumatismale sau recidivante şi microbiene mitl lente). — mixte (reumoseptice).i/d (|iupd vulvuloputillor. I lonne. dar sînt posibile şi morţi subite (în convalescenţa difteriei).irea examenului clinic cu probe paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului etiologic. cauzaţi» de «genţi microbieni (sterptococ. 3. Atoroscleroza poate să producă leziuni scleroase ale endocardulul valvular. i . îngrijirile de tratament vor acorda atenţie deosebită repausului.înlerior. mut rar sU:no/. mai ales dacă nu se respectă indicaţiile de tratament. Nlnl lii-.c/iiinili' i K . In ciule» arditele lente. aplicării corecte a terapiei medicamentoase indicate. procesul acut endocarditic se vindeca Iftsînd leziuni cicatriceale. i n. F. pneumococ. i l .r. putînd apare accidente acute.ui subacute de natură reumatismală. cel mai des.n i.ulu i' ni i n i l i n l a . procesul inflamator se grefează pe un cord Ic/nl . cu prezenţa microbilor cauzali.iliifiă evoluţie: — acute (microbiene sau reumatismale). Mai des apar în cadrul reumatismului poliorticular acut. Lxlbhl ^i le/. a regimului igieno-dietetic şi de tr<i Uimenlul medicamentos. C(>lo ni. cu tcrococ.iuni asudate imlttl* . I .' . Claslllcarea endocarditelor: .5. — reumatismale. ENDOCARDITELE Endocarditele sînt procese inflamatorii ale endocardului. i l .i. constituindu-se valvulopatiile cronice. sau infecţii microbiemt.ilricealo stabilizate sînt cel mai frecvent (onv p'iiiin illsiin iliii. . pn rare se pot grefa noi atacuri reumatismale. gonococ.ilomopatologic se constată leziuni specifice reumatismului în ti l nrulc s. al<V l i n i de supravegherea evoluţiei bolnavului. treponema palidum). de respectarea repausului. MLocardopatiile cronice au prognostic rezervat. l \ l e împiedică închiderea sau deschiderea compi o n l i i l l l o i . nlinventaţiei. A C ' . cu cantonarea germenilor la ai f -l nivel.veniiiciiUiro s<iu arteriale.n l i < .3.' . miocarditele acute se vinderft odată cu boala de bază. Au.Evoluţia şi prognosticul miocardopatiilor acute depind de boala cin fon/fi. insulicienţo n i i l i . i (cunosi ulii sul) dcniimircd di> boulă mitiuhi) > lenta aortlr.

. cu evoluţie gravă. l Ini • ni un •uiDllorut mult «lupă Introducerea antibioticelor . nu constituie un < liniere a (llnţ)iu)stl( ului. antibiotice. semne de nefrită în focar. n II detaliat la capitolul referitor la reumatismul BouillaudSo-f repaus. urmărirea evoluţiei şi tratamentului curativ. dar mai alos pe hemocultuin<i|Hllvltat(>a lor. In unele cn/nrl oiţe > < > nlliiin din Ntuyele nicdulur. enterococi). «Iulie poate fi spre vindecare la primul puseu. sufluri " (re se pot permanentiza indicînd organicizarea leziunii valvu-i xplorările biologico-umorale evidenţiază: leucocitoză. corticoizi. ( I n bolii este luncjd.. Nlaillococi. ' ». Ilemoculturilo trebuie oiectuatt "h'vni iu ncccs febril.ltlv NC /^i/. poliartrită cu caracter saltant. Hemocultura cu antibiogramă pen••illc şl tniUiment antibiotic este necesară. dar pot fi găsiţi şi alţi germeni l.. meningococi..ir//j(i/o de. librinogenemie crescute. realizînd i i l n leumatismală sau pancardita. . V.sc. uneori embolii cerebrale cu •mu embolii in membrele inferioare. frisoane. ENDOCARDITELE MICROBIENE i '"locardlta acută este întîlnită în septicemii. Fiind vorba de o reci-• m (i i numeşte şi endocardita subacută reumatismală recidivantă.S. laii). asanarea focareînfecţle.cinictoristică do cafea cu lapte (cate au.i'uzd pe existenţa anterioară a leziunilor ifif(iuiii/(t pr/.ENDOCARDITE REUMATISMALE l) l ndocardita reumatismală acută este endocardita din primul puni bolii şi se poate asocia cu pericardita şi miocaidita. tratamente balneare. Cel mai des agentul cauzal i. mptomele principale sînt cele ale reumatismului acut: febră moţi l terarea stării generale.locardlta lentă este inflamaţia endocardului (lezat anterior de i M'Unitttism) cauzată de microbi.H. septicopioemii. Kudocardita reumatismală subacută rezultă dintr-un nou puseu uHiiiiil pe fondul unei valvulopatii vechi. sau se instavnlvulopatie stabilizată din cele amintite.ntare. Unele forme de endonciito pot evolua cu insuficienţă cardiacă. tratamente de prevenire a reciI. efectuarea exploromplcinc.vcr/. cu ii'iilentl. chior după repetare. ISndocardita reumoseptică reprezintă asocierea unei endocardite i M m o Io subacute cu prezenţa microbilor cantonaţi la nivelul lei (deci endocardita lentă). sub-u paloflro e. /i///n/e se referă la stabilirea diagnosticului.cui vlridans (60—75%). antireumatice.. nhlwtlv al inimii evidenţiază semnele valvulopatillor an- i ni i>ti/. l/olnren agentului cauzal fiind n«riiilllilnginniA >1 Irnlninent nutlblotic. trtlu». gonococi. cu starea generală alterată.

temperatura. dieta adecvată (hipocalork'4. psihică. miocardopatii şi endocardll* necesare unui cadru medical ajutător.j • . transfuzii de sînge. care reclamă atitudine terapeutici «lilerenţiată.C. care pot suferi variaţii cu semnificaţii ev«* lulive favorabile sau de agravare. zeci sau. hiposodată şi hipolipidică). endocarditele se pot complica cu insu» licienţă cardiacă.6. instalarea miocardopatiei ţi derompensarea miocardică.. tonice. îngreunează travaliul muşchiului cardiac. liniştea necesară cardiacilor. tn cadrul cArutH distingem: . T. lues. -. E. de eliologie.efectuarea tratamentelor indicate. tonicardiace etc. radioscopia toracică.supravegherea evoluţiei prin urmărirea clinică: stare genernlfl.. leziunile orificiale de insuficienţă sau steno/ă. Indiferent de faza evolutivă. mine. Noţiunile succinte despre pericaidite. starea psihomotorie. mai rar atero.A. V A L V U L O P A T IIL E Valvulopatiile au drept cauză principală reumatismul. V. 3. îngrijirile se referă la: •— sarcinile generale de îngrijire ale bolnavului. lllpt»rtonsluticm artorialfi eatu do fapt un sindrom.G. boală infecţioasă. Dozele mari de penicilină se administrează în perfuzii. pulsul. hipertensiune mlerială. — efectuarea de explorări clinice şi paraclinice. . subliniindu-se im» cesitatea asigurării repausului indicat. edemul..).H. cadrul ajutător bine instruit trebuie să < u« uoască „bateria" de teste ce se fac pentru fiecare ipoteză etiologici I i i discuţie (reumatism. cunoscînd posibilitatea emboliilor Itt unelo valvulopatii. pentru stabil i rut diagnosticului etiologic. ateroscleroză etc. La indicaţia medicului se pot asocia după caz.. igiena încrt* perii. dispneea. tuberculoză. de evoluţie. Penicilina se poate asocia şi cu alia (intibiotice. antireumatice.S. întru rnre penicilina se prescrie în doze masive (milioane. ca spre exemplu: hemograma completfl. Tipurile au fost amintite la anatomia patologică. • • x i i i n c n do urină. uneori. stiiie. Kiite de milioane în 24 de ore).evoluţia se urmăreşte (în afară de examenul clinic) şi cu ajuto» ml unor probe paraclinice. hemocultură elr. diureza. deoarece. Prin acest fenomen apur lulburări de irigaţie în fibrele miocardice. permit sintetizarea sarcinilor principale de îngrijire a acestor bolnavi. în funcţie de forma clinic* • bolii. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Prin hipertensiune arterială se înţelege creşterea presiunii flitt^ rial* pesta vnlorllo considerate normale. scleroza şi tuberculoza. trniiN* 1'iiuţiilo.Tratamentul de bază constă în administrarea de antibiotice. a bolnavului etc. cianoza.

nln exdiniiKil pentru llmptoni' nl>lorliv« Cd i t |l lncdll/dld occipital.. i . ccire şi în prezent este cercetată şi controversată. denumită încă şi boală hipertonă sau hlptr* •iiiivi nrterială esenţială. şi din cauza cunoaşterii insuficiente a etiolo» «nIc. lilp M rten. i i mulţi autori descriu evoluţia bolii In sta* 11(1 m din !)<• iirtli didactice. . incidenji lud după vîrsta de 40 de ani. sau puternice..'. boala hipertensivă reprezintă O i Intri importantă. olx >•.inţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor. ce apare ca simptom în cadrul unor i iiiiiiscute ca spre exemplu: unole boli reno-vasculare (nefropatii acute şi cronice.. îl m(icuid. cu largi implicaţii medico-sociale. autorii acordă sodiului în exces rol în produt lilpcl I c i I N l l l l l l i dl'teridlo. h) hipertensiunea arterială simptomatică. tuIhlHAll (Itt inid.l. tromboza arterelor renale). tumori cert* MU boli inflamatorii). . nUnit'iil<i(hi: regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exoIni în ultimul timp.. (< i n i . De asemenea se cunoaşte rolul I M H I I I I I M I i'ldhordţi de glanda suprarenală.itogenle. '/•// Inlfcţio. Frecvenţa bolii este în jur de 80% din cazurile do ilniiMimo. deoarefi i . boala Basedow. i (iincldi/ i prin creşterou i^mpororă n lensiunll <iri dhcllfinln i ' o h l şl ge poate « l .iiiiole boli endocrine (hipertireoza.<•..•. profesiunile generatoare de astfitl tflil. afecţiuni hipofizosupra- —iiix'lo afecţiuni ale sistemului nervos central (post-traumatic.n) hipertensiunea arterială boală. ! /// K // \ixtemului nervos intervine prin condiţionarea reactivităţii ' i n i In i l . i t hlpeilcn umed ditorială după anginc streptococlce). IM tim p .. A. boli cariirulnre congenitale. ateroscleroză.iluno fi p onto sfl fit» v in decată. . determină o stare de neadaptare a organismului la <t|llln mediului extern. Prin frecIM i>i prin complicaţiile de temut. prin cercetări numeroase.!. între care amintim cate-(• nli. Dintre cauzele recunoscute amintiatt tt'K-inil ereditar căruia i se atribuie un rol important. i. Se instalează de obicei la adult.monte.itor. o perioadă lungă de timpi • îl c u creşterea T. • • . IntcpAturt prinmillnl»). i l f i instalarea mai frecventă la indivizi cu antecedentele eredfc* le hipertensive (mai ales de la mamă). .iinloţllc. i n p i ! n . .. <fi diipn I I I M io infecţii se instalează hipertensiune arteriali . încordările psiho-emoţionaw « I m pei m. Moga şi colab.i importiinţă unor deficite enzlmatlce ereditate. i stimulii din mediul extern. arterială.11.iilielell. liK'lortl ( ndociini intră în discuţie întrucît se constată frecvent i l i ' i i N l i i i i e . i instalată la menopauză. 'perl intlinpl. Hipertensiunea arterială esenţială este cea mai frecventă şi est* • imlld cistfel ca urmare a evoluţiei sale. lillop.A.i psiho-fizică ca urmare a unei activităţi iraţionale şl nn liiNiilineiil<i. Hipertensiciidocrine particulare sînt cele din hiperaldosteronismul MI (hnnlii Conn) şi hipertensiunea arterială paroxistică ce benefii t | n tltllailiont Op(>rcltOr. —mmle intoxicaţii. asinii.e Mihloctlve (palpllntll.

ll < \- fii i (llllllllll. moartea survonud printr-un accident major. • •i trocardiografic). în spital se asigură condiţiile igienice generale cunoscuţii Se Impune cu ocazia spitalizării educarea bolnavului de a păstra r«-i| iililo i<|i(Miico de viaţă şi muncă şi în afara spitalului. vărsături. constînd în cefalee inns<"i. (•Misiunii «nieri'i ii > i in n> ii e| . lm testu l prcS r 1<I lere. agitaţie.i v. sînt mai îngroşate. mai filcs In ' . :.otiMiila)i Iutei. Ti<il(im<-Mlul cu hipotensoare şi diuretice este necesar pentru tonifl vliitM bolmivuliii hipertensiv. Examenul cordului evi•nţia/. IVnlm di.r-tort.••. Forma benignă are o evoluţie îndelungată (ani sau zeci de ani). Inmplicaţiile pot fi: cerebrale (hemoragii cu sfîrşit letal sau cu paralizii tiu pure/e. Se descriu două forme clinice cu evoluţii deosebite: — hipertensiunea arterială esenţială benignă.elor (examenul fundului de ochi. în caro teiosrleroza — favorizată de hipertensiune — are un rol important. inird miocardic. > < \ > J|c .i nicilignă a hipertensiunii arteriale.li( ui stadial al bolii se vor face examenele complomenlore pi ivind . ir/. croaliuiiiiMiiiii. 1 di. I aparatului cardiorenal (ex.m qroniâ. nelinişte. O tP t H . iar examenul fundului de ochi arată modificări ale • iM'lor retiniene. cu reflex lărgit.ă semne de hipertrofie ventriculară stingă (clinic.>eiic|«>u» Iul fie epumro plasm ' < • u. In r. sau semne de encefalopatie peitonsivă. L u l M i l l.n c adăugăm răspunsuri favorabile şi în stadiul II şi chiar III. prognosticul s-a ameliorat şi In toi in. insuficienţe cardiace — forme cronice sau insuficienţa cutii ventriculară stingă) sau renale (scleroze renale cu insuficienţă rediu cronică). cardiace (angină pectorală.eilimontul urinar. < ••icotnrea ckMisitrtlilor urinui' '.. t>• • . Prognosticul bolii rezultă din prezentarea celor două forme clinica $1 ci evoluţiei: mai favorabil în forma benignă şi rezervat în formfl imili(|ii('i do boală. parestezii. de echilibru. auditive. eliMll . furnizînd date preţioase de diagnostic (arterelo ii l mai îngustate. în ultimii ani.A. iar venele apar mai sinuoase şi dilatate). Stadiul III este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut. po 'lud cea malignă are o evoluţie scurtă.Stadiul II: în această fază evolutivă valorile hipertensiunii se stall/.l. M I '. ramolismente cerebrale).ue.). hemoragii ale retinei etc.nc • . ! > • p i M i l i i i «leci-înrt'ii inlecţlilor urin. Pe acest fond de hipertensiune permanentă survin crize cu interi mari ale T.r.pii/ii.Kino:. I . ca urmare a noilor tratamente cu mu(tlciimcnlo hipotensoare şi diuretice. — hipertensiunea arterială esenţială malignă. Forme clinice. între l şi 5 ani. cu calibru nerenlut. In acest stadiu pot apare diverse •moragii (epistaxis. M . Evoluţia formei benigne este mai favorabilă şi depinde de stadiul lipislarii.. instalată brusc după unele eforturi. în tot restul vieţii Mile. pierderea cu>ştinţei cu convulsii tonicoclonice. de instituirea şi conducerea tratamentului precum şi de conboidrea bolnavului. Apar apoi Iburari de vedere. îngrijiri.uiumul (Ilo loţlU . S-a amintit posibilitatea vindecării în stadiul l. greţuri. Simptomele din stadiul I se menţin. radiologie.

e l l'.A.ilo şi zgomote în urechi.n e il v'nuc lllo coieludle. .T. l . cu • iili/me.A.O.î l . i esenţială --' • • noi hlpeitensiune .'rir<ic/er/. unde se evidenţiază modificări similare li* descrise la persoanele cu hipertensiune arterială esenţială sistel lJ .U.) .A . prin creşterea indicelui retino-umeral peste 0.il. i • • li i| d |l.R.C. Marin) Hipertensiunea arterială regională cerebrală (H.C.1 i '. i muticul (iceslor forme de hipertensiune artei i. prin creşterea tensiunii în artera centrală a retinei . după administrarea • llcnniente (chinidina şi barbituricele). 1le .) şi a indicelui im iimeral (I. a Bicolor uzuale./mireu fenomenelor vascu/o-cen-hra/e. Hipertensiunea arterială regională cerebrală (FI.l' O 1. •. l A. în condiţii de hipobarism. M .) ijfi i .C. i i l e | e . • 1 1 1 1 1 e.ln l)lllle u l n M .A l.A. Uneori se indică repaus cu o zi de post pe săptănft In care timp este bine să se consume numai fructe. intervenind după caz cu recomandarea schimbării lolul de muncă. n l e i In rtlu persofinele nl e l .1i l< . II n .).A . i . 1 l l l. reducerea grăsimilor ani-t| i' şi sării alimentare sînt principii pe care bolnavul trebuie să le Hre toată viaţa. '. O . apari min) ar/i'i/d/d si hi circulaţia sistemică. de complicaţiile şi asociaţiile prezente.curo scop se vor practica: colesterolemia.K C.A. f î. cu com/. în cadrul cnllrl nhdominale. VI!. care se aplică în funcţie de stadiul olutlv.A.T. .55.). !.C.•! i i'blla impoi i. • nli u :.! cu le tlle / c d ă începui şi predoml-••e pune mimai . i '.idiocirculograma cerebrală corespund modificărilor descrise.i esenţial. Arteriografia carotidiană.ll|e le C U c l.l'.). i .C!. lipidemia.1 p I S C ( >. se face prin exa• l lundiilui de ochi (F. Obiectivizarea H.K. a eforturilor fizice mari. ' L I I . electroencefalograma !.R.). 'îl aproximativ 50% din persoanele cu această suferinţă.llllll lll le le l \ <i ulnro tncArcnto ( • M l l A K . C IHli |l l e . asociată cu tul ii mi vi/u. în faze de înco•unor nlectiuni intracraniene (tumori intracraniene etc.H • lin .1 i' 1 1 ţ ( ( lli 1|< lll '.! de regulă occipitală şi cu evoluţie ondulantă. M 11. domină tabloul clinic.p . trii eiidomia etc.A.1 i l l II | iiT ili 1 lo .) este un sin• >m compus din mai multe simptome ce trădează o suferinţă vascui e i e i i i u i . şl T. Tratamentul curativ se referă la indicarea condiţiilor de viaţă şi meu igienică. precum şi în intoxicaiicfl. in ie i ( Vl il d l il le . liviUirea încordărilor psiho-emoţionale.R. p e l II l . Alimentaţia va fi hipoloilcrt (pentru a evita creşterea ponderală). poate să fie primară (boală) sau poate apare în cadrul ><ul«ilnte ca: fazele de început ale aterosclerozei.1 l .irleri.C i / illlle.v//'ca cea mai importantă a formei primare a H. prin creştfMisiuiiii în artera temporală superficială (T. . Se manifestă clinic prin cefalee cu caracter pulsatil.I' .>u • iiu l> r< u In d u .iluncl < m< h \.)o mare importanţă este dieta.1 n|l»>r»n ll.islemică.1 nt.R. în afara oricărei afecţiuni apare ca (. lipidograma.li • .n > i ului In Hni|) nlll i• in|rt \ ilo i .A.U.A. Hvidenţierea H.R. evoluînd 3n continuare i/ H.1 . Uneori sînt asociate ameţelile care.C.

obişnuită. ir o timp de 12 zile.iu'fl < domin ( i i obstrucţii arteriale şi instalarea accidentelor acuto. 3. înroti ' ! < • regulă seara la culcare.ui ioc intro cauzele de deces prin boli cardiovascularii. iar lumenul arterlnl 1n<|iisloază. 5 cm zilnic în 5—6 şedinţe.R. singur sau în cazuri severe asociat cu fu/n» .iiog<>nlc.R. Tratamentul H.n •' ţ! i. scade sub vnlo^ rilc de 50 mmHg şi cînd bolnavul se simte bine. Se începe cu două tablete la zi (o tabletă aro 0.idolilor ctlopatogenetlcl aro maro Importanţă pentru ton < ' In im illf'o-sdiillnre. S-au obţinut ro» /uitate cu guanetidină.. cu următoarele particularităţi: — necesită o terapie hipotensoare mai energică. . unt«i l / i l n l i .u l Uitul tratamentului se consideră bun cînd T.Milm i lor. sls« lomică. chemate sfl dosfăşoare lupta do combrtteu» a n iot i > " i i . îngustarea lumenului arterial produce un deficit de i r i < i ' i ţ l e (i'. Rezultate bune s-au obţinut cu befan'« dină şi clonidină. nu dus In forinulnron noţiunii du „lactorl d» .H . Cura de sulfat de magneziu Nt» l. Prin frecvenţa şi consecinţele grave. l i!<>|>.5—Î%J. I l. — Regimul igieno-dietetic. precum şi penii u aplicarea unui tratament corect a acestora. dar care începe din tinereţe. administrat în doze crescînde de 3—6—8—10 cm3 i.lu ''.C.E. aterosc loro/.unor ameţeli şi a unor tulburări de vedere şi de auz. Ea constă din tulii rfirl motabolice complexe.010 g) şi se creşte zilnic cu cîte o tabletă pînă la obţinerea efectului dorit (doza maximă terapeutică 5 tablete pe zi). Nivelul cunoaşterii nclunlo. RB« •/.v.. zilnic. Uneori ceîaleea cedează după infiltraţia nervului Arnold cil novocaină sau xilină (0. sedativele şi psihoterapia stnt ca şi în H. care îşi pierd elasticitatea. apoi se scade treplnt ptnă la doza minimă eficientă.A.'"m/d în tablete sau chiar injecţii i. ( n I .1 sini inului nervos contrai şi rinichilor.. explicînd creşterea presiunii arterialo..A. cu depunerea de colesterol şi calciu în pereţii « t c i l i i l i . ATEROSCLEROZA Este o boală care în majoritatea cazurilor se manifestă clinic In • vtrstă mai înaintată. precum şi cu hipopresol în doze uzuale. la zi timp tn«li'lungat.v. n <ilcs în teritoriul coronarian şi cerebral.7. — Se asociază medicamente reglatoare ale vasomotricităţii: //y» dcrţjină. Dihidroergotoxină sau Redergină 3X1°—15 pic.A. simptomatice se confundă cu tratamenhil bolii de bază. Alrrosrloro/a favorizează hemoragii intravasculare.A. — Este necesar să se asocieze depletive ca sulfatul de magncy.C. devin rigizi. Se insistă pentru evitarea fumatului.A. boală este similar cu cel din orice H. devenii un obstacol pentru inimă. diureticele. .. fonn. Datorită acestor modificări apar o serie de consednl prin pierderea elasticităţii creşte rezistenţa periferică.R.E. slstomatl/nroa ctinoţiUiiţuluf «!•• r i » n ifft bonlă. un rol important atribuindu-se dereglării m tnbolismului lipidic.. n i .C. Tratamentul H. suferinţa cea mai mare fiind la nivelul coronarelor.r>%.. ut filcs sistolice.

1

istenţi în rîndul unei populaţii studiate. Aceşti factori intervin defa-'rabil asupra individului, mărind riscul instalării unei complicata, cvent cu sfîrşit letal la vîrstele încă active, sau urmate de sechele i incapacitate de muncă sau reducere a capacităţii de muncă. Studiile epidemiologice asupra acestor factori de risc au scos în idenţă rolul eredităţii, al factorilor genetici, pe care acţionează o se•• de alţi factori ca: viaţa sedentară, profesiuni care se exercită în udiţii de sedentarism, alimentaţia neraţională prin obiceiuri sau tra< ţ i c în care se consumă în exces alimentele grase de origine animală >yate în colesterol), hidraţi de carbon şi sare,- fumatul, alcoolul, obei.itoa, hipertensiunea arterială, guta, diabetul zaharat, infecţiile,- viaţa (ossantă se numără de asemenea în rîndul factorilor de risc. Cu cît un subiect acţionează un număr mai mare din aceşti factori, cu atH '.'•u/ bolii pretimpurii cu consecinţele sale grave este mai mare: riscul ''•v /o în proporţie geometrică! Simptomatologia. Boala apare clinic în fazele avansate şi este raM'lcnslică teritoriului în care se manifestă cu precădere (aortă, comun-, «irtere cerebrale, renale sau artere periferice), în afara simptoi > | i > i ciiro trădează suferinţa organelor, ateroscleroza poate fi răspuui l n i i i c de tulburări psihice (memorie, caracter) ce pot merge pînă la menta senilă. Tratamentul aterosclerozei. Cu toate progresele înregistrate nu se • >« ! » ' vorbi încă de un tratament eficace al aterosclerozei; de aceea, în M * II | nrcslci boli, profilaxia este cel mai bun tratament. Mrt,vnr//e profilactice se adresează acelor factori de risc, ce pot fi iMiiniiţ<iti prin educaţie. Ele vizează combaterea sedentarismului, evi• Inrlorilor stressanţi, odihnă activă, recreativă; se recomandă cît mişcare; mersul pe jos în pas vioi, cel puţin cîţiva kilometri lsmul, gimnastica, jocurile sportive în aer liber, în natură, gră-, plivitul, sînt cîteva activităţi care implică mişcarea şi deco-nervoasă. Se vor evita toxicele uzuale (fumatul, alcoolul, ex-• '«ifca). iic-ccsară o alimentaţie raţională însuşită de fiecare individ, cu i'-rtive de restrângere a difuzării alimentelor care constituie mc.. Alimentaţia raţională va reduce regimurile hipercalounse şi hiperglucidice, combătîndu-se aceste obiceiuri încă <•, cînd de fapt se formează „gusturile". Raţia lipidică va cuiiitin 1/3 grăsimi vegetale, în locul dulciurilor rafinate sau ' • « , hipercalorice se va forma gustul copiilor pentru fructe, mişcare, odihnă recreativă. Regimul acesta se va aplica ri» •«•opul tratamentului curativ, alături de medicaţia vltami-'pfl, hopariniră sau care inhibă sinteza colesterolului, dupl medicului.
.18. BOLILE ARTERELOR CORONARE 3.8.1. ANGINA PECTORALA

i .H om esto un sindrom clinic caracterizat prin durară rnmctcr cnnsiilrtlv, tnHotltă d« o stare d« anxietate/ â ritmic in uinAuil ntlnţi, m<<mbrul luparlor ittng ptnl In

ultimele două degete şi este declanşată de regulă de un efort fizic, dm si alte cauze pot interveni (frigul, emoţiile, mese copioase). Spre deu scbire de infarct, durerea încetează la înlăturarea cauzelor sau la adj minislrarea de coronarodilatatoare (nitroglicerină). Etlologie-fiziopatologie. Cauza cea mai frecventă este aterosclero/ nilcrelor coronare, care devin insuficiente pentru aprovizionarea nm nmld cu sînge oxigenat a miocardului. „Foamea de oxigen" se tradm prin npariţia durerii, al cărei mecanism este explicat prin acumulări' (Ir produşi metabolici care ar excita terminaţiile nervoase din mioccinl Şi uite cauze pot sta la baza anginei pectorale (unele valvulopatii ani licc, miocard insuficient, anemii etc.). Simpto matologie. Diagnosticul bolii se face pe baza analizei cnr.n iciclor durerii descrise. Examenul fizic, cel mai frecvent, nu decelcii/ •> •. ' •muc concludente, în unele cazuri se pot pune în evidenţă semin'1 hol i i de bază care se manifestă cu crize anginoase. Explorările paraclinice (electrocardiogramă, radioscopia cardiopulmonară, explorări pentru ateroscleroză, reumatism, sifilis, anemlw rlc.) completează investigaţia clinică. Evoluţie şi prognostic. Bolnavii cu angină pectorală pot face infarct inioriirdic; uneori pot surveni morţi subite. Prognosticul este deci rp' • l Vili.

" g ( ^ *

•II

îngrijirile terapeutice: se evită eforturile fizice, frigul, emoţiile, m«« ••••Ic copioase. în crize, se administrează nitroglicerină (o tabletă sublingual, t'» se poate repeta după 10—15 minute). Pentru prevenirea crizelor s-au obţinut preparate pe bază de nilrfi(l (•n ic tm o acţiune mai prelungită: pentalong, cîte 3 comprimate po y l tif/o/o/ (segontin) 2 —3 tablete pe zi. I,o indicaţia medicului se pot utiliza preparate betablocante <idri» i i c i ţ | H ' c ca: propranolul, inderaî. Ca Initament cronic se administrează: agozol, intensain, indutUl oxtlluvil, spasmocromona. In cazuri indicate se poate folosi şi medicaţia antiaterosch'rotU'ii faar/ero/, clofibrat).
3.8.2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic este o mare urgenţă medicală, care dacfl n piodus moarte subită la instalare, rămîne de temut în continuata.

1

f'

Anitomopatologlc se caracterizează printr-o necrozd iachemln <ii'nld, însoţii do manifestări clinice dramatice. Cauza principală aboli i'.slc (itarosclcro/a, care determină fie obliterări (irombozo) complod l(i nivelul unor rnmuri coronariene — mai frecvent la nivelul v«Mitil nilului «ţinu, care oiţe cel mal solicitat — fie hemoragii tn „lublnthiin < oronnrlanft", doclanşlnd o insuficienţă coronariană acută de lunţja du* iată, a cftrol con»«clntH eite o /iecrocd Itctietnlcă miocardica ex///ivd,

oa noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de vadcoarece ajută la înţelegerea necesităţii repausului absolut la nis care cruţă efortul inimii şi creează condiţii ca ţesutul mlo-"cro/at să se cicatrizeze. loqla. Pe fondul unei ateroscleroze, boala se instalează de rel 'd 40 de ani, dar în ultimii zeci de ani se observă şi sub acoaii. Iu antecedentele bolnavului pot fi prezente accidente vascunlllnlc, obezitate, diabet zaharat, tabagism, stressuri nervoaM n de ungină pectorală. iHninntologie. Boala se instalează dramatic, de regulă brusc — < i ir/iiii însă se pot semnala simptome prodromale anginoase — Ini A vreun efort fizic imediat, în repaus, frecvent noaptea cu *pnnciH bruşte la frig sau ca urmare a unor stressuri psihice. IM- n durere atroce precordială, mult mai intensă decît în anglna iî < 'ii caracter constrictiv şi cu iradierea largă. Bolnavul este ion, are senzaţia de „nimicire" de „moarte iminentă", este durerea iradiază atipic: în regiunea cervicală stingă, în maniillnd o nevralgie dentară sau, din contră, poate iradia In 1 1 ilft a toracelui. Alteori durerea iradiază în regiunea eplMinltnd o perforaţie de ulcer, spre hipocondrul drept, simu-• ti H taxii'ă biliară. •1 nu rofloo/ă la nitroglicerină, durata ei depăşeşte 20 de 'i 'Ifvino tahicardie, slab, filiform, iar T.A mai ales maxi nllt» normale (dacă bolnavul este hipertensiv, T.A. sc| i|n nvuU» înaintea instalării durerii), iiit»l« (!<• debut se pot asocia tulburări digestive (grei <\\\), liipurtcrmia moderată putîndu-se instala după clt«
1

n*l.- l . i p t u l că anturajul bolnavului intră în panică con-: In n. |i. iv. nea stării lui. 1 1 -i descrisă este tipică pentru infarctul clasic. MI / I /< V . In practică pot fi întîlnite numeroase cazuri " ' ! • • in ( hiar fără durere, cînd pentru diagnostic, In 1 . ! • , slut nocosare aprecierea critică a antecedentelor unic » " , i . - uşor r l i > pus în form ele clinice tipice şl se '" < - i < ( |. n i i - i o r ,,i siinptom(?lor clinice, care, In condiţii <n|i|ţi|i' . i / . i < n d.iic clinice şi paraclinice: •cv< ni pi-• . ! . - in M C ani, clar slnt num eroase cazuri • • • nhi' . - i l > . n i i . i i n iiimntorlintft n i . n < ! • • • . mi IM ic mloc.irdlcn după vlrsta <l(»
< < l) (|.h l Mlll l11lll ,11
L

1 1 . ' şi < > l " ' / , 8 )

Klnnli'loi ( . î n l i o v n ' . i nlarc m n n l i ' i i'dcntal»

, a o i"

'i f l t " i. n• '( | i i n p' i > > M .I I ! . . n a u a f i l i « r ' I

1 iplnmolorIM « 'n i . . . i i ' i 't ' l f' l i ' s c i i ' i' liră/ •« vi n i\ alm p to in ri 'i n iip n c, cam p o t d iu u U g rav i' ţi

Iiitale erori de diagnostic la bolnavi cu ulcer, litiază biliară, obezitate, di -oarece şi aceştia pot face infarct miocardic; — starea de şoc (caracterele pulsului, valorile T.A. interpretate critic); — aritmiile posibile, interpretarea zgomotelor cardiace, a semnelor do edem pulmonar acut, de insuficienţă cardiacă; — examenul cordului poate evidenţia prezenţa frecăturilor pericardice (pericardite de infarct). Examenele paraclinice pot furniza următoarele date: — leucocitoză (creşterea peste normal a numărului de leucocitoji — V.S.H. şi coagulabilitatea sîngelui cresc; — glicemia şi fibrinogenemia pot creşte; poate apare glicozuriai — transaminazele serice cresc în primele zile peste normal (TGO«« transaminaza glutamic-oxalacetică în special); — electrocardiograma dă indicaţii preţioase asupra existenţei şi lo calizării leziunilor, fiind deosebit de utilă în diagnosticul diferenţial cu sindromul intermediar,— scintigrama cardiacă arată extinderea zonei necrozate. Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este lungă (minimum 6 săptămlill penlru cicatrizare), iar prognosticul este rezervat. Moartea poate surveni în procent ridicat prin fibrilaţie ventricu« larft, odem pulmonar acut, ruptură cardiacă. De temut este colapsul, caro poate surveni la debut şi în primele săptămîni. îngrijiri. Fiind o mare urgenţă medicală, este necesară cunoaşterii conduitei imediate de care depinde adesea viaţa bolnavului şi cară ia po.ilo sintetiza astfel: d) liniştirea anturajului care intră în panică; h) liniştirea bolnavului, acţionînd asupra stării psihice prin mim! ni.'.li.irea unei fiole de papaverină în ser glucozat i.v. şi a unei fiole <h niinl<iin (morfină) ce se poate repeta la nevoie după 1/2 de oră; i l combaterea colapsului (vezi capitolul colaps); î l ) asigurarea repausului absolut, inclusiv atunci cînd transporlfln boln. ivul la spital (sugestiv spunem că bolnavul „nu are voie nici > • • • In sj)ital bolnavul este îngrijit atent, în mod permanent, respecttn du : . < • întocmai planul terapeutic fixat de medicii de specialitate, căit prevede ritmul administrării medicamentelor orare, la 2 — 3 — 6 oro, li' f u i K ' l i e de situaţia concretă a fiecărui caz (analeptice cardiovascular» 1 liomi.siicciiHit de hidrocortizon, heparină sau alte anticoagulante, sndn llve, librinolitice, cardiotonice etc.). absolut la pat este păstrat un timp limitat — mult scurtai
In ultim ii m co ice ln rd
f'll|ii'.ISC<1";

5- 7 -10 — 15 zile în func ţie de exlinderea nocrn/i' iii (m ărimea inimii, complic.ilii de.). i trebuie Incopnl.i c ît m<ii devieme r;iv e posibil, In tu i|>oi n mllniloi, l ) r , i ( < - l ( > r , .1 «dive, fncopind cu p flllfi lll In llll lo •.! p .i ln mi şi.nr.i l i .i et » (Io/iile i|i|onielih, sub deqotolor, <i|HH • ' • ' " . l e p l t i e c M l l i l l IBCUpeiatorll. membrei »! iniei i». ne, ridic<ne in şr/.ut, apoi r*'
li c c .M (le c u r le lu i-.i ltu â 1 /ie in d 1 .i o ir.il ă, O P l X re | HuV i |l n a C ie f 'l " e *ra fid lO '('Iflllz t a

ţll .n » IU

Psihoterapie este absolut necesară. Se va insista ca bolnavul să In• rfl vindecarea este posibilă în majoritatea cazurilor şi că va pu<t\ reia activitatea anterioară, dacă aceasta nu solicită eforturi ire sau psihice deosebit de mari şi dacă locul de muncă nu est* H'.'isiint. în aceste condiţii va putea să-şi reia activitatea în alt munca compatibil. După trecerea perioadei dureroase cînd bol• ' liniştit, trebuie să-şi facă singur analiza asupra vieţii şi actl(interioare sub aspectul factorilor de risc amintiţi la caplto» li-roză şi să înlăture aceşti factori de risc. Mulţi bolnavi şi-au omplet felul de viaţă postinfarct şi evoluţia ulterioară a fost Srt nu se uite că infarctul a fost numai un accident al unei ' n l -- ateroscleroza — care rămîne şi după infarct şi trebuie 'nr nn-dii le revine rolul de a asigura un climat igienic, de lilc.1 .1 bolnavului, a familiei şi prietenilor săi. Asigurarea p o i . i l ' ' , a scaunului (la nevoie se pun supozitoare cu glicei l m i i l m dietetic indicat, ajutorul pentru alimentaţie, mai ales ' • i rr|>.insului absolut, ca şi educarea familiei bolnavului, slnt " i n i l . n i l e ale cadrelor medii. • iieln/i1 complementare pentru diagnostic, menţionate anterior, " I i i p . i t sau cu transport pe targa în condiţii de repaus ab1

M rt v i. i ţa.

H | , n l i n rrcui unei perioade de 2—3 luni se evaluează capacita""nu ,i i n indicaţii dacă este necesară schimbarea locului de • n M UiilcKM temporară (6—12 luni) din activitatea profesională .....p M » continuă măsurile recuperatorii: mişcare dozată, cultură MI din, llpidoconversante. / ( ( i l / / / e ;mic//co de recuperare în infarctul miocardic. <> iirij/(1 (primele 20 de zile): • nrjIoiHi împotriva efectelor decubitului prelungit (escare, ii i-, hlpotrofie musculară, stază venoasă, tendinţa la em•.lin ie ortostatică etc.) prin masaj, mişcări active, mobili•»lilct Individualizate în timp), iH'ţlonn împotriva descurajării bolnavului şi a fenomeneprin psiliotorapie aplicată bolnavului şi celor apropiaţi, 'iiwi/r.sren/d (următoarele 100 de zile): l>|(ilo(jicc vizează recuperarea unei condiţii fizice nor-"iinont l'izic, la început sub observaţie medicală, apoi iilii>, >|i' lndlvidu<il(i sau do grup; « I n iiioli'.sinndi'' iiulividii(ili/nt(\ în funcţie de fl«card (i luni): i d (in l lll fi/ic individual sau nml r<ilnnre n •I. iini'.iii uA de nlnlc (iMiscblIn (ictlvltftt'l t>rn|eih puii', uvnlui*n/A i se rnntlnuft trntniiientnl prnfesloiuil pnrtinl (dclivllnle cu noiiiiii cu NIIII Iflitl Nchluilxirnn locului (Io n |iiiileM|onal total clnd •« lnc'adren/.A temporar tn qra-

Reluarea activităţii profesionale trebuie să se efectueze treptat, la început cu program redus cu 1/4 normă, cu evitarea suprasolicitărilor de orice fel şi a stressurilor. Foştii bolnavi vor fi repartizaţi numai în prima tură, eventual în tura a doua, în nici un caz în tura de noapte. ; ; < • contraindică şi locurile de muncă în care se degajă oxid de carbon • . . i u cele insuficient oxigenate, în continuare fostul bolnav va fi urmaut do medicii de specialitate (cardiologi) care vor aplica măsurile recuperatorii medicale în completarea celor socio-profesionale efectuate la nivelul locului de muncă şi în familia sa.
3.8.3. SINDROMUL INTERMEDIAR

Este o suferinţă coronariană acută, care se manifestă clinic asemănător anginei pectorale, cu deosebirea că durerea are o durată irui'. lunga, depăşind 20 de minute; se poate instala în repaus şi nu cedea/.S I<i vusodilatatoare coronariene cu acţiune rapidă. Examenul electrocardiografie nu evidenţiază însă semne tipice de necroză miocardici, Pentru diagnosticul cert — care necesită excluderea unui infarrt miocardic — este necesară observaţia, investigarea paraclinică şi trnl.niKMit de durată, deoarece se poate instala infarctul miocardic. Cond i i i l i i în perioada de debut trebuie să fie similară cu cea din infarct, spre a evita erorile fatale pentru bolnav.
3.9. INSUFICIENTA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom, o stare morbldl» In cure inima nu mai este capabilă să asigure irigarea celulelor şi ţeiU* l i n i l o r . Orice boală cardiacă sau vasculară care creează un obstacol I H ' i i i i n adaptarea fiziologică a inimii duce cu timpul la slăbirea muşchlu lui c.irdiac, care devine din ce în ce mai incapabil de a se contrariu
e|i< M 'llt.

l .1 începutul suferinţei, inima îşi mobilizează forţa de rezervei pilit flliiii'iirea fibrelor miocardice: este faza de hipertrofie. Cînd forţa di» rozorvă este epuizată, urmează iaza de dilataţie a fibrelor miocardice car« exprimă „obosirea" inimii şi deci apariţia semnelor de insuficienţi cardiacă. Insuficienţei cardiace cronice i se mai spune şi congestivă spie « sublinia staza sanguină periferică (vase, organe) cu imposibillt.il' Inimii de a satisface o circulaţie normală, în raport cu necesităţile < ! • moment alo orgain.inului. litlnloglc. Con/'-le insuficienţei cardiace slnt multiple şl orii. M . l l n t i e c<iir/'-le « •hii!i[ato Iu etiologia generala poate duce la instalm. n iimilicicii[<'i v,,1.1,11, afecţiuni ale pericardului, miocardului, encloi m . tulul, cn vi ' • " ' . • ' • care măresc rezistenta periferică (arterioscloioafl, ilpi'iiousliii" ,iirimlă) pot conduce la docomponsarea curdlacfl. H«>nmliitlra cu i n . i afecţiuni toraco-plcuro-pulmmiaro ca: deforînnţll M|« :'Ull«'l torn. i Iproamfliemul, gclem/e pulmonnro, H! m 11/.o

creează un obstacol pentru ventriculul drept, determinînd corii nionar cronic, care duce cu timpul la o insuficienţă cardiacă i rilllcare. Insuficienţa cardiacă poate începe ca urmare a intrării m(ft a ventriculului sting sau drept.
lunM-m deci: <lii|iit localizare: insuiicienţa cardiacă stingă, dreaptă sau globală, cxprimtnd in uuferinţă a ambilor ventriculi, indiferent de ventriculul care a cedat > i n pa «voluţie: insuficienţa cardiacă acută sau cronică. Insuficienţa oculţi ni di(<nptă sînt urgenţe, care necesită intervenţie rapidă.

im li-risticile principale ale variatelor forme clinice de insufi• «mllacă. liiNiiflclenţa ventriculară acută stingă se datoreşte unui obstacol i " l nli-cţiuni ce interesează ventriculul respectiv, care duce la ' llnlcd bruscă de a mai pompa sîngele în arborele vascular. Sini i i i t n i ' l ti atriul stîng şi în plămîni. Capilarele pulmonare se dl•- < iiiiijcstionează şi se produce extravazare sanguină în alveole, " n|inr<» eliminarea sputei seroase, rozate, aerate. / >m<-/<> şi tratamentul insuficienţei ventriculare acute stingi iiduic, edemul pulmonar) au fost descrise la capitolul de se« • «Iul pulmonar acut exprimă o insuficienţă acută a ventriculu* ' 'nir/.ii coa mai frecventă este o embolie (tromb desprins de i" lormnre), care obstruează artera pulmonară sau ramuri BMl nuii mici «le ei. Cu cît trombul este mai mare, cu atît prOfl•.!»« mai yrav (moarte rapidă). Tromboflebitele — cauze ale inilnioiHiic — pot apărea frecvent postoperator, postpurtUM, im, fnpt care reclamă atenţie la examinarea bolnavilor, cu î l , «jiu1 M Io diagnostica şi trata la timp. iinii'/i' np«r do obicei la mobilizarea din pat: bolnavul se ' 1 9) rado, uneori murind subit. Alteori, brusc, apare o dulitiicordiulâ, imitînd un infarct; se instalează cianoza Inp'tflto tnsft şi lipsi) şi dispnee. Anxietatea, starea de toc Unilioliilo mai mici, unice, pot evolua fără sfîrşit letal. tini rtiruf/v; principalul ar fi descoperirea focarului embo-i Itntnt înaintea declanşării sindromului. ixilnovul a fost salvat, trebuie descoperit focarul şl tratat «l»i<l<una, care poate fi fatală. acut se combat: j i i l u nilalglnsau morfină}
K

|iM io|(.(|lcQ ca uza tn n ro ale hip e rten siu n ii p u lm o n ar* m iiin • 'iioH , ropetatA la nnvole după 1/2 — l — 2 ore, afro* ini
;

nn\ i/irt l % |.v. i U ' nttllHlIi
;
Iii ft

IM

u lu iN U p o ate ad m in istra n tro fa n tln ăi

Cianoza In acest tip de insuficienţă cardiacă este mai discretă. Staza pulmonară favorizează infecţi i l«>. . Diagnosticul clinic se face ţinînd seama de antecedente •. i . edeme mari (edeiBi • illnislre). proteinurie. Simptomele principale ce caracterizează acest tip de insuficientă nit: cianozâ intensă (mai exprimată la extremităţi).i is i i l i c i e n l .u. stază pulmonară. hidro* |M'ijc<ird. Staza pulmonară . caro la rîndul lor agravează şi mai mult decompensarea miocardului.in/a stazei periferice). periferie. Cu timpul. durui l tn epiqaslru şi hipocondrul drept). exprimînd gradul de decompensare a miocardului V<<nlrlrul<ir. azotomic . i.! de «n. de dolir. semne de suferinţă renală (oligurie. tahicardie. de < orectiliidinen < i l montului. \ t r * lonalfi). edeme sau transsudate în cavităţi. tr î l ' rnh|)«H tnren Indlcuţlllor (le tinlaiiieiit amliulaloi. lixamenul radiologie evidenţiază aspectul de hiluri mărite. Acesta stagnează în vene. Ximptome extracardiace în insuficienţa cardiacă. Timpul de circulaţie creşte. .semnele de bronşită. realizîndu-se o insuficienţă globală. ascită). lixamcnul clinic şi electrocardiograma evidenţiază semne de mflnre a ventriculului stîng. hepatOine(|<ilie. semne de suferinţă digestivă (anorexie.'Hunului. i e cronic. oligurie.Lvoluli. ficat.. cianoză cu tegumente reci (din • . i l c n l(Jtipliul dei i a t u i a bolii de ba /. turgescenţa venei >r superficiale. i volulin< . d) Insuficienţa cardiacă dreaptă se explică prin incapacitatea ven triculului de a mai face faţă primirii şi expulzării sîngelui venoi. La începutul decompensăm dispneea apare la eforturi mai in ar l pentru ca progresiv să apară la eforturi din ce în ce mai mici.i şl ptou u i i ' i . mrcorn l>llcfltlllii InlectloaM' Iri'j'vonto ngrdvea. mai ales jugulare. o) Insuficienţa cardiacă globală este des întîlnită în practică şi Intru» iif^te simptomele cardiace (descrise la insuficienţa stingă şi dreaptl)» • lripne<> (uneori mai puţin exprimată).1 ineiiiil clinic actual. reflectînd suferinţa tnlieifului organism: . aritmie. In fiecnre raz se va face diagnosticul l. . iar diversele aritmii (puls alternant. oligurie.simptome nervoase: cefalee. turgescenţa venelor. ritm de galop) arată afectarea miocardului. La unii bolnavi putem întîlni dispneea de tip Cheyne — Stokes.. care apare în cursul . insuficienţa stingă se răsfrînge şi asupra ventriculului drept. greţuri. posibile trassudate în cavităţi (hidrotorace.i|>oi Iii repaus.. silind bolnavul să ia poziţia ortopneică. raluri crepitante la baze.volu|l<>. somnolenţă sau semne de . halucinaţii — „nebunia cardiacilor". complicaţii şl prognostic. precum şi mărirea ventriculului stîng.i |iuiilp surveni ork'Ind. difn conturate.c) Insuficienta cardiacă congestivă stingă se caracterizează prin progresivă.< evidenţiază prin tuse.i(|itfl(l» pslliicfl.. cu aspect de stază. vărsături. Moait<. hepatomegalia.

ti m p î n d e lu n g a t s u b o b s e r v a ţ i e m e d i i .Ct Imwllut f/n/xJ i/o f//y/N//d (oslo noi osară o pun/A do cttovn /. i < i | din alim ente uşor digestibile. Se poate începe cu pulbere de digitală purpul .. i 1.••«• dni>fl t i r u l u i . t f ţ l i m u l a l i m e n t av a f i h i p o c a l o r i c . în fu ncţie de gradul de insu'l<1/ v j u x l g c n o t e r a p i a e f a c e l a ş i d u p ă i n d i c a ţ i i l e m e d i c u l/uni /. S e va controla riguros pulsul şi diureza care se notează graclluroza indicîndu-ne şi evoluţia (o diureza m are indică o evoluţie l i. i ninsă va fi cu 2 — 3 ore înainte de culcare.i^ n i A N i i l l i in h'l i li n.1. cu •n<i i i m .s a u b r a d i c a r d l e .! deill 11 i'ţi IH 'I i'. l i n p n ' ţ l i i i i o i ' i p n l i i i • .din fioln. urm ărind toleranţa şi fenom enele de 1 1 . iniţial 3X 10 pienluri 3— 4 l .cnre s o ndmim .!'• i '(tfiliu/..v.i. f ă r ă s ă c u m u lp o n . In p i m ' i mumii { i î n m l n l i .1 0 g pe zi.10 g d in d ou ă în d ou ă z ile sau 0 .«e ndminr.'iliod /n pi' i i l o o rală s au în in jecţii intravei c . S e p u l n d i n i n i s l r a ş i d o / o m . i i.s e d o z a m i n i m a me r n tp îndelungat.1. cedilanid). r / .itam entul curativ are ca obiectiv com pensare a cordului ce se reai printr-un com plex d e m ijlo ace: r e p a u s u lv a f i r e l a t i v ( m a i r a r a b s o l u t ) . m ai ales M U ilu card ie sau tahiaritm ie.2!) mg). > • • > • tulniintsIn'u'/. " p o n t o î n c e p e c u t r o f a n t i n ăd a c ă e s t e n o r m o . la fel d oza şi ca lea de adm inistrare. i i m a r i .ipoi cile <> holn pe /i. o s / r e a s t o n î c a i d i a c e l o r e f a c e l a i n d i c a ţ i a ş i d u p ă p o s o l o g l a do s IA m edic.il. h i p o l i p i d i c ş i h i p o s o d a t . f i i ) g po zi tim p de 4 — 5 zile (doza de atac)..i i nil < ' .. (ol i o l . î n p o z i ţ i e s e m i ş e z l n d ă neo) sau în poziţia cea m ai com odă pentru bolnav.il t •iiiln l. Se exclude tem porar i. în încăporu A ţ ii a s i g u r î n d u . m e n ţ i n î n d u .m .1 0 g p e z i 5 z i l e p e s ă p t ă m l n f l « (in 0. C adrelor m odil le i r l i m do a respecta doza.s e s o m n b u n ş i s u f i c i e n t .20— 0.H o ş l u l t e r i o r s e c o n t i n u ă c u 0 . i i l n | i (!< l . i ion m edicam entului tonicardiac revine medicului în funcţie • U nic. deslan osid..i educe sodiul din alim entaţie. o ezet î n c e p e c u d i g i t a l ă r a p i d ă s a u l e n t ă .c a r e g u l ă g e n e r a l ă s e a d m i n i s t r e a z ă l a î n c e p u t •I n — u m i l . apoi 0. 4 zllo < l l n n no ndm inistrcază în picături. evitînd supraîncărcarea cu lichide..nliil. dig ox in . N lddcilnlsînt preparate d o digitală. I/K .40 g / .llo). in do/. • i ' l i l l C . < i p o i s e s c a d e t r e p t a t . s a u p r e p a r a t e d i n 'e!x•-• digitală (digitalin ă. s « n a c ţ i u n e ş i o e l i m i n a r e m a i r a p i d ă .n picături încă cîteva zile şi se răm îne la o do/n do î n t r r -'i p l c r t l u r l p c > z i . d i ' regulii Inipienn.h r «l NtroluiitiiHi nn IM. c n ro d u c la in to x ic a re a o rg a n i s m u l u i. lnnp • >' Ilece l . In tunlrnrdlac nu se vor <i<linlnlnlrn propurd/n «/ . P entru diag no stic şi evo lu ţie se fac exp lo rările p araclinlce llcnlo. .îng rijiri. i < u e 0.

< | . la externare. La indicaţia medicului în uncie ' . ale plexului brahial.clc pot fi necunoscute. Un bolnav cardiac care odată a fost decompensat va fi t i i n i < i r i t şi ajutat tot restul vieţii pentru a se preveni noi decompensărli prin măsuri medicale şi socio-profesionale. . aldactone (spironalactone) prevenind Npolln'-'i organismului de K prin administrarea intermitentă a acestora de '' .vrni. se complpIcir/.irdince.W. se vor indica boli i . i i < . tubrimlo/. tulburări de ritm 9! de conducere (vezi intoxicaţia cu digitală). manifestat prin greţuri. oferind condiţii de evitare a decompensai i l o r frecvente.. Reamintim că după compensare. cauzată de dilataţia venelor. cosnldon-retardi p^idutln-knlicrcin). complnmlu.10.1. traumatisme prin iiNtrutn<Milcle vibratoare — la dactilografe. mcdicaţia adjuvantă: în afara medicaţiei diuretice. cariei») l'onto tipdi'a şi In angina pectorală.i 3 .AIAturl do medic. Tratamentul sindromului Raynaud oşti. urmnia ! • • i uino/ii. bogat în potasiu s«u prin 'iduiinistrarea de clorură de potasiu l—2 g pe zi.s c bolnavii şi instrumentarul. i l c ş i gangrene cure necesită amputaţii ale exlivinilA|il bolii Raynuuil constă In vatiudllatatoarc (toltizolln. i t i o l l l n u i i c . alături de tonii .i cu scdative şi antibiotice în cazul infecţiilor şi vitamine mai al«'i din ijiupa B. infarct miocardic. colagenozc. respectarea dozei de digitală. pentru ca la sfîrşitul cri/olm xi npniti roşcată ca urmare a hiperemiei prin vasodilataţie artorinlfl •îlmplmimlologia este declanşată mdi ales de frig. modul de viaţă şi de activi» tatu după compensare. situaţie în care vorbim de boala Rny ifliid smi pot fi decelabile şi trebuie căutate (compresii ale vaselor nul) 'Ifivh'Ul<irc. diciil schi şi cu cadrele medii. leucemie. 11 neori sînt necesare puncţii evacuatorii. Boala Raynaud se manifestă prin spasme arteriali' î l ' . în care caz cadrele medii i M ' . IM Ifpn.'! ori pe săptămînă în condiţiile unui regim. — folosirea diureticelor face parte din terapia adjuvantă.col «l bolii de bază. perforatori în mine. i v u lui măsurile de continuare a tratamentului. coastă cervicală. colaborarea cu nn>.extremităţilor membrelor superioare — uneori şi ale membrelor In . «III IN . vărsături.cl. In unele cazuri se ajunge la sclorndcnnln. B O L I L E V A S E L O R P E R I F E R IC E 3. /nx/'s. spre a evita subdozajul 9! supnidozajul.1 0 . BOLILE ARTERIALE FUNCŢIONALE BOALA RAYNAUD Aupect clinic. nefrix sau ufrix.mii i de insuficienţă cardiacă se practică emisia de sînge (3—500 cms). c«n'« Im . Se pot folosi preparate mercuriale sau tiazidice ca furo. iionu> — traduse clinic prin paloarea dureroasă a degetelor. cadrele ajutătoare vor contribui la educarea bol' navulul In co priveşte regimul alimentar. emoţii sau oboseală < 'inr/.

rflre coden/fl In tn- . a) SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA ••.2. ERITROMELALGIA Homolalgia se manifestă prin crize de vasodilataţie periferică A ilfltilor. ilninontul constă în evitarea căldurii. atroce. evidonţiabilă prin termometrizare cutanată. psihoterapie si »• ilmt'ii Irigului care accentuează manifestările clinice. pnieHle/ll.o tiuitput bolnavul se plluqa do senznţln de ohdîl ilr nmrN. paloare. întîlnindu-se mai des la femei cu tulburări neuroendocrine. l. Cel ' m bolul are punct de plecare inima stingă (stenoză ml1 1 (1 1 cardiacă. I)nc<1 intervenţia nu este rapidă. se vn practica Intervenţia pan* ninlMiInliil. fibrilatie atrială etc.iri\'c. endocardită lentă. Obstruarea se instalează brusc. osciul)sciitft. creşterea temperaturii locale şi hipersensibiiiMjiunii interesate. care necesită amputarea membrun»nlul Irclxiic aplicat de urgentă prin injectarea de novo'••'.)' Hologle. Crizele sînt declanşate de căldură. I. cu tulburări N ti-i Itoriului deservit de artera interesată. răceala tegu* • Iernile. dar dncă In decurs de cttava "iun cf\ ('Ircul'itin s o reia. cu manifestări cilu«: dureri.ACROCIANOZA Ai mcianoza se manifestă prin cianozarea şi răcirea extremităţilor i durere. senzaţie de frig. BOLILE ARTERIALE ORGANICE SINDROMUL ISCHEMIEI ARTERIALE PERIFERICE 'i l» firpflstă noţiune înţelegem o manifestare clinică amintita la •yli» sub numele de claudicaţie intermitentă. 3. eforturilor de mers sau Mc« (aspirină). cu răspuns d* survine gangrena. couirnctli lonlco alp muNculaturil • MI i «pnic iluiorun In «foitul de inern. După evoluţie ilu irlţ|'i(le poate fi acută sau cronică.! c fie unei embolii care obstruează lumenul unei artert miel tromboze obstruante care se formează pe loc. cu roşcată.10. avînd ca lorfofiincţional obliterarea arterială periferică.) IINDMOMUL DI ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA • (nli»yl«.//irt iulrnarterial sau infiltrarea cu novocaină para> < > n l i < (idiiiliilstra şi lieparină. IKitiitnentul constă în administrarea de sedative. merii UNUI.

eatlnlroa efortului. Cu timpul deficitul de irigaţie se accentuează, du roren npnre şi în repaus, la căldură, noaptea, iar în poziţie clinostaticâ NU ameliorează. Fazele avansate duc la gangrena, care necesită amputa tll corespunzătoare. Se caracterizează clinic printr-o evoluţie progresiv/J Cauzele sînt multiple: — microbiene (febră tifoidă, tifos exantematic, pneumonii, sepii '• •• mi i, ricketsii, reumatism, sifilis, toxoplasmoză); — alergice (trombangeita obliterantă care apare la tineri între 20 i 40 d(> ani, însoţită de tromboflebite migrante, uneori de sindrom i'.iynaud); — ateroscleroza este frecventă în etiologia obliterărilor arterelor i i i . 11 alos la nivelul membrelor inferioare. Apar pe teren aterosclerotlr. i 11 factorii de risc amintiţi şi se instalează de obicei după 40 de ani» - fumatul, frigul, umezeala, diabetul zaharat sînt factori frecvenţi i i i l i l u i ţ i la bolnavi cu manifestări arteritice. Adesea se evidenţiază i .ui/o mixte, de regulă cumulate. Diagnosticul clinic este de sindrom, iar analiza clinică va fi făcutS l > c - n l r u decelarea factorilor etiologici. Diagnosticul de sindrom se bazează pe: prezenţa simptomelor sili H . ' c l i v e — de mare valoare fiind claudicaţia intermitentă; pe palpar««i pulsului arterial comparativ, aprecierea temperaturii, a culorii tegumenl i - l o r şi pe informaţiile explorărilor complementare (oscilometrie fune* (intuilă, arteriografie etc.). Diagnosticul etiologic va lua în considerare vîrsta, sexul, antero (lentele bolnavului, probe paraclinice necesare, rezultînd din supoziţlll* < linice.. Evoluţia şi prognosticul depind de natura bolii, de extinderea hv/.lu nilnr, de stadiul în care se face diagnosticul. Evoluţia este progresivă Iu hnlilc cronice, ajungîndu-se uneori la gangrene cu consecinţele Ini Inqrljlrile acordate bolnavilor se referă la stabilirea diagnosticului l e x p l i u . n No pentru diagnosticul de sindrom şi diagnosticul etiologic) ţi !.i tuiliiment curativ. 'l'iiiliinientul curativ pune bază pe factorii care grăbesc evoluţia .•.c- interzice cu desăvîrşire fumatul, se evită frigul, umezonlni n|iena riguroasă a membrelor, a extremităţilor (spălat, tălntwl rotund . î l unghiilor, ciorapi călduroşi, largi, încălţăminte şi ImbrAc'A mlnle l i ' j i r ă , evitînd orice împrejurare constriclivă a trunchiului ttnw •i iiii'inliM'lnr); • • < • indicei gimnastica medicală, tratament balnear în staţiuni ru i i m l i l c.inliovciscular (l)uziaş, Borsec, Tuşnad, Vatra Doinei). 'iratamentul medicamentos foloseşte o gamu larţj.i < l e mediciininntf* ru.\»r///(ifd/n(ir<v pompa) arterial cu novocaină, vitamin.i l'P, p.ipdverlnft, h j <l e i < | l n , redeKjiii, cninplamin, hiiledrin, tolazolin, kalikn'in, inlillrnlU MI nnvni'uliul n simpaticului lombar, uneori simpatectomie InmbnrA unu jlelti Nllllntlc'i', VeiKKise. Profilaxia M< <i(liesen7,a cnu/clor cunoicuto cu potenţial determinant îl nitt'rlnpntlllnr nlilltemnln.

3.10.3. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

H i | i . i | . Misiunea arterială se caracterizează prin valori scăzute ale =' i nrtcriale sub 100 mm Hg maxima şi sub 60 mm Hg minima, i'li'rfi şi aici criteriul vîrstă, prezenţa şi gradul simptomelor • i'put capitol descriem:
i|iiilannlunea arterială sistemică esenţială; i| inlan»lunea arterială sistemică secundară; i|'"t | m»lunea arterială ortostatică; ii».liiimlunea arterială regională cerebrală.

|ilimu»l<> clinice sînt comune tuturor acestor forme: ameţeli, cefa•n i i « pronunţată, scăderea capacităţii de prestaţie, insomnlli '.' viM|i>Uitive (transpiraţii, tahicardie, tegumente reci şi marmoi Inunde mai severe apare tendinţa la lipotimie şi chiar sin>n Inima secundară se adaugă semnele bolii de bază în cadrul i|iitn' (bocila Addison, boli cardiovasculare, stări caşectice, tu'n Inima ortostatică sînt caracteristice apariţia şi accentuarea t ilt» N u l ' - i i n ţ ă la trecerea din clinostatism la ortostatism. • l«meniul o efectuează în funcţie de forma clinică. •i i i i M ' / r . :i-n[iale tratamentul este deosebit de dificil. Psihoterai' .1 lipsei de nocivitate a hipotensiunii este pe primul . 11 K l.i regim complet, mişcare, cultură fizică medicală, in . K T liber. .«•'•/;m/nre se va face tratamentul bolii de bază. In « u / c domină hipotensiunea arterială în teritoriul ceii ti. î l . i montul menţionat la hipotensiunea arterială reglo•nlorldlă regională cerebrală (FI. Marin) .iili-ruilft regională cerebrală (Hipot. A.R.C.) est* irtpn i l i n nuii multe simptome ce trădează o tulburar» 14. \ltlnnmlica d ticestui sindrom este constituită de: attlt» Ui r<l(/ore -- chiar leşin — şi scăderea accentuată Q
la «pnro cu <lr»M»biro la vnriantdo posluralo, mal alţi Himinim In v i i - . i . i cu vari><' i - \ h n • . < • , li\ < undiţii In cart •e'tlvfl t".li- i'xpiisă la ciililui.i l.ii'l.ivit.iiili- .K|iii'(i|i' In IM piu . ' . u n ciiicinico, In [ H M i i i . n l . i p u li i' i l.n .1 . H I |ira'i la cd'/. '• i rhinr leşinuri iir.uţcsc a n i " ( c , i l , i , < i . n »|>|ş. l i n i i " ' . M I no, piTsontui tivind timp H.I MI av ' A< ' . . I M «•! nml di's sub valon do 20 unii l Ig. ml • i nml fn'i'vcnt In limita Inferioară a valorilor i) tu /mut vnloillor do hlpolonslune.
•U,

şl ci«fnl<M '(i, chiar foart* puternică — nituati li n q lold lor o cu lari — « loc U tl eu tu lb u ră ri

Ii- vedere, zgomote în urechi, senzaţia de hipoacuzie şi tulburări van-'ulovegetative: paloare, tegumente marmorate şi reci, transpiraţii, tahl-•nidic, puls filiform, diskinezii biliodigestive — în special staza duoObiectivizarea acestui sindrom se face prin scăderea T.A.C.R. sub ."> mm Hg, scăderea I.T.U., scăderea T.A.T. 0 caracteristică importantă a Hipot. A.C.R. este că fenomenele? cil idee descrise cedează mult, iar valorile tensiunii arteriale retiniene (şl •, i.•, le m i ce) revin la valori fiziologice (rămînînd totuşi la limita lor infui n Mia) în postură clinostatică. () altă caracteristică a acestor fenomene este evoluţia lor îndclun* ' i ' d . i vi ondulantă (ani — zeci de ani), scăderea capacităţii de adaptam ! • ! elorturi şi foarte des scăderea capacităţii de muncă. Fenomenele sini ULM accentuate postprandial, după mese copioase. ni pot. A.R.C. poate ii esenţială (boala) sau secundară. — Hipot. A.R.C. apărută in cadrul altor boli (secundară unor boli rnidiovasculare, digestive, spondiloze cervicale sau boli generale). Di* o deosebită importanţă este Hipot. A.R.C. în cadrul hipertensiunii tirturlalo esenţiale (H.A.E.). Evidenţierea Hipot. A.R.C. în cadrul H.A.E. are semnificaţie diforltH şl o deosebită importanţă practică: — dacă apare în fazele de început ale H.A.E. are semnificaţie favo^ rabilă, ea fiind expresia unei vasodilataţii compensatorii în teritoriul vasculocerebral; — în fazele avansate însă ea are semnificaţie cu totul nefavor* 1)1 la — mai ales dacă urmează unei perioade în care valorile T.A.C.M ou fost crescute şi dacă este asociată şi ateroscleroza. în aceste condiţii « • M semnifică decompensarea vasculocerebrală şi iminenţa unor an l denie v.isculocerebrale. In această situaţie administrarea medicament»» lor hlpntensoare, vasodilatatoare, a ganglioplegicelor, a diureticelor |i elecţiunea de emisii de sînge sînt nu numai inutile, dar pot fi dftuilfl toni e prin agravarea tulburărilor vasomotorii, pînă la provocarea UMIH wrldenle vusculocerebrale acute. 1 llpotensiunea A.R.C. s-a mai evidenţiat în perioada climact«*rlu Iul, precum şi după administrarea intempestivă a unor medicament" hlpolensoiirc şi vasodilatatoare. » llipotensiunea A.R.C. esenţială (boală). Se consideră esentl«!fl rliid nu ((asini nici o cauză şi nici o suferinţă în cadrul cărclo in i'Vollie/e. Tratamentul hipotenslunii A.R.C. este tot atît de dificil ca şl lenţi meniul hlpoleiisiunii în circulaţia sistemică. «) In /o;me/e secundare se face tratament cauzal. !•) în lninii'le esenţiale se acţionează pentru ridicarea tonusului gt n c 'i. 'l .d <>K|,iiiismiilui şi In special a celui vasomotor. He<iimn| nlimenttir tretmio sfl ile uşor hlpersodut, bogat tn IIi ' l i h i Milu H'nl In produse de cnrne şl ((lucido. Se indică repaus |)Ult« pi HI l u d In |i<r.liii rt clInosIfdicA. Spoitul .i iidtuui l i / . l ( A niedlcfilfl tiebulo «(actuat motodlc şl Ilni|i lufliiluiMi"1 conliMlndlcft exercllllhi «portlvt C«ro »U|H(moli
li'IKllă.

iînnlura ortostatică (volei); dau mai bune rezultate exerciţiile la înotul. Psihoterapia individuală este întotdeauna necesară. Sfflativele şi psihotropele trebuie administrate cu prudentă, i sen i a pentru a asigura un somn liniştit şi a evita starea de toro-faracteristică unor somnifere. Hnlneoterapia în staţiuni colinare sau submontane (Vatra Dori'M.'iec etc.) se indică cu bune rezultate mai ales în lunile de vară » to<imnă. Aplicaţiunile reci: duşuri cu apă rece seara şi dimineaţa ulme, în cure de cîteva minute, asociate cu automasaj, au rol i * ir n l vasomotricităţii. Corectarea anemiei asociate este obligatorie, ca şi a oricăror iifpriiiţo asociate. Se indică l — 2 cafele mici pe zi. Purtarea de burtiere este utilă dacă fenomenele clinice apar miidiul, iar a feşilor elastice la membrele inferioare în cazul paMlnr cu varice extinse. In perioada de acutizare a fenomenelor clinice se intervine prin "••i repausului profesional şi tratamentul medicamentos (similar Iministrat în cazul hipotensiunii arteriale sistemice). Rezultate ii obţinut cu apă distilată administrată i.v. încet în doze cresi l n i c 10—15—20—25—30 ml, în cure de cîte 12 zile, de 3—4 n i . Tofedol sau preparate similare (l — 2 — 3 tablete pe zi), stric"imnal, preparate de efedrina şi norartrinal.
3.10.4. LIPOTIMIA. SINCOPA

l Ipollmla este o anemie cerebrală tranzitorie cunoscută şi sub nuIflsln, care apare în diverse împrejurări clinice ca: boli car-• u tulburări funcţionale, aglomerări cu deficit de oxigenare, stări i'iollcitare, intoxicaţii etc. ntnnuitologie. Bolnavul are ameţeală, devine palid — alb ca şl In cele mai multe cazuri îşi dă seama că îşi pierde cunosaspjml evitînd un traumatism. MH»/iii/ obiectiv: respiraţia şi circulaţia se menţin, iar după cîititp sau cd mult o oră bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, i n i < < n l if/c u rg e n ţă : il
• leriM Ixtln.ivului la aer curat (oxigenat); i i c c i c - , 1 l c i | , i t u r i l o r constrictive (gît, torace, abdomen)» ÎMI I . I I I M « ' i n joşilor (care prin aglomerare împiedică OJcl-•d tpll ..... .1 î l ' • -M i l . . i n ţ i fizici ca: flugelnrcu leţel, stropirea CU
i

l

- < ii l ' i i • • • • n , 1 1 , is e o t e l, p a r f u m , a m o n in<cifct e s t e p o ii b l l t M ; d i i M M i ', i1 . 1 n I M- • ,( >v. i M ec respiraţie i i n. M . I . aii I n i i> ...... \ ' i n u li' * iio ln a v u lu l s ă c o n r.n iic m e d ic u l p e n tru
< l IIIM 'I l V I lllll.llc l(l'l ll/ U | (

«HM i« ear«etarlz@fl?,ă prin pierderea bruscă a cunoştlnt»!, cauacută a debitului circulator cerebral, cu scăderea

liruscă a circulaţiei sau oprirea respiraţiei (ori a ambelor, cîpd asist-. Ui moartea aparentă). Dacă în decurs de circa 5 minute bolnavul nu-şi revine, survi n....rtea reală prin anoxie cerebrală. Cauze. Sincopa are cauze foarte variate. După ce bolnavul îşi i vine la cunoştinţă, se vor face investigaţii pentru decelarea cau/ Sincopa poate fi: — de cauze chirurgicale (survine pe masa de operaţie, după truu niatisme hepatice, epigastrice, testiculare, ale regiunii laterocervicali puncţii pleurale, pericardice); — de cauze medicale (boli cardiace, boli cardiopulmonare). Tratamentul este intensiv. Se va face masaj cardiac, respiraţie ficlală, stimulare cardioelectrică, defibrilare, adrenalină intracardli etc. Se tratează pe cît posibil cauzal.
3.10.5. INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA (ŞOCUL COMPENSAT Ş! DECOMPENSAT)

Insuficienţa circulatorie periferică nu trebuie confundată cu IIINU licionţu cardiacă congestivă. Ea este o stare caracterizată esenţial pi prăbuşirea rapid progresivă a tensiunii arteriale, puls mic, filiform, flli perceptibil, apoi imperceptibil, puţind atrage după sine exitusul. ACK.I t.i stare de extremă gravitate, exprimînd o tulburare vitală în ţipi vi/ionarea celulelor cu O 2 , survine în legătură cu perturbări matul* lico-colulare, instalate în împrejurări clinico-etiologice variate. Arun».' : , t i i i e cuprinde — fără a fi epuizată fenomenologia bio-clinico-pot<MI iiic('i — două stadii: i\) Şocul compensat este stadiul tulburărilor metabolice celulu / .-.///un!, fără tulburări mari hemodinamice (avînd ca expresie sefld ir.i T.A.). I t ) Şocul decompensat caracterizat prin prăbuşirea T.A., cu rodui t rrn mvenu.dtu a funcţiilor vitale, stadiu în care dacă nu se obţinu rfl puiiii Ui încercările de redresare prin aplicarea măsurilor de ttn»|c Intensiva survine încetarea funcţiilor vitale şi moartea. Pentru cadrele medii este important de reţinut: — gravitatea extremă a acestor stări; -- împrejurările clinice în care se pot instala,- iMctorii capabili a iniţia fiziopatologic aceste stări; - tralumentul corespunzător. Cauzele sau împrejurările clinice cile şocului (compensat 9! apoi (t* rompiMisul) so yrupoază în cîtcva mari c.ileqoril: 1) cau/o chirurgicale: traumatism* .n•< ulentale, profesionale1, aoi dnntn do clrculaţlo foarte frecvente in i > i < •/.cnt, intra- 9! postopi<r«t" liMinorâull, arsurii '2) cauze obşti* t r leale t nvortinl, nn-,1. n i.ihorloaie cu hemorogll nn 11, InltH'ţll pUHtabartumi poitportumi

mite medicale: hemoragii (ulcer, varice esofagiene rupte, hopanK'o, ciroze hepatice, hemoptizii, hemoragii cerebrale, sindrom \ i \ t t t retc.);itmludratări: vărsături, diarei, vărsături şi diarei, transpiraţii pnliurii mari — în criza unor boli febrile; <">/ / infecţioase (prin toxine care lezează centrii nervoşi şi slsnlcrial, miocardite) ca: pneumonie, bronhopneumonie, diiterio, ifl, febră tifoidă, tifos exantematic, gripe, stări virotice gruvoi /io// cardiace: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, cord pulirut) i'()//<•/ generatoare de şoc: renale, pancreatice; Intoxicaţii (alimentare, cu ciuperci, substanţe chimice, madl1 ')/ •.incul alergic la diverse alergene este actualmente tot mai frec• pocite produce după administrarea unor medicamente ca: aspl'iilniină, iod etc. în principiu, se va supraveghea atent admiii oricărui medicament, practica arâtînd că reacţia adversă se ninlli-sta chiar şi după cel mai inofensiv drog. <iii<|i>nle. Indiferent de boală (împrejurarea clinică iniţiatoare a i' .;;<ir decompensat sau colaps cum mai este cunoscută insufl• nMil.itorie periferică), în patogenie se incriminează următorii

l> i' i turbarea centrilor vasomotori, care devin incapabili să mal • /•• tonusul fiziologic al circulaţiei periferice; •ili'ihircci excesivă a forţei de contracţie a miocardului, incapabil «pul/n o cantitate necesară de sînge pentru irigarea celulo-tlsui l ' i u ' t miocardic, miocardopatii, cord pulmonar acut, tamponavfiH/win-u slngclui la periferie astfel încît se ajunge clasic la .1 vnM'lor mari", iar inima „bate în gol" de unde ineficienta tranilul lonicardiac. Este suficientă dereglarea uneia din verigii* " (H-uiru instalarea colapsului. 1 "i"itl<i socului este mult mai complexă decît cea redată schemai . i i . i r o n fiind favorizată de gravitatea bolii iniţiatoare, pe un • im psihicul este labil, epuizat sau t erenul somatic este debiliMU , hntrlui), c:arenţe alimentare, boli consumptive, temperaturi
i'lr,).
.lllll(K'))

itpluinatologla. In raport cu cauzele iniţiatoare şi cu evoluţia stn« • M'itmrrA următoarele manifestări: U I M I I / c.ntniH'nsat, care precede colapsul, are puţine : imptonic, l inpi < ii ' i *pi ll ) ii n, înşelătoare, dar care căutate atent, ne V < M orlcntn H 11 ni co poato urma: lin mute Importantă <%stc tmpr<>jurarea clinică In caro l.u vin ol>'K

nlnicii ir.llilcrt: bolii,ivul |IM,I|I> li Inijorcir, |ti||niin'nli'l« pot li pnluli , ' n MiMiitA spn> iMinpci (iliini, pulsul, IA .........n.i i - s nu, In nnolo cazuri, ie con-

i ţn c< ul (/(•('(iin p c ii.'rd f.' cu n n u l rm i/dlo d eclan şato are ale n n n l ., uim ititoa poato M urprlnd u .uuii/ic/e culaptulul, lâna term ln< ii< i n

hlrtl I n t i i l i n t A In crt'^tcir ,i l A. l . i începui/

adesea defavorabilă, din care cu greu mai poate fi o şans.i 'i snlvare; / — starea psihică: apatie, indiferenţă sau obnubilare,- / — somatic obiectiv: paloare, tegumente reci, marmorate, tnm i «(11 reci, cleioase; — impresionează tahicardia (pulsul cu caracterele descrise) şi • . . dorea T.A. sub 10, coborînd, în funcţie de cauză şi evoluţia gravă, .- . I M . u (zero). Venele sînt colabate, iar injecţiile i.v. sînt dificile. Profilaxie. Se vor reţine cauzele colapsogene spre a împiedica liu stalarca stării de şoc decompensat (insuficienţă circulatorie periferica) — In caz de traumatisme, bolnavul va îi scos din mediu — în tu dlţii de securitate — măsuri care să nu-i agraveze situaţia actuală (h mostază, combaterea şocului psihic, combaterea durerilor, a deshidi tării). — Se vor combate: durerile din colici, iniecţiile grave, cu supt vegherea strictă a bolnavilor şi aplicarea măsurilor antişoc. Trebuie reţinut că o dată instalată starea de decompensate a yoi'ii Iul, evoluţia poate fi progresivă, rapidă şi cu cit T.A. este mai aproci/m de zero, cu atît tahicardia este mai mare, iar pulsul devine mai //ri/juf* ccptibil-, In aceste condiţii posibilităţile terapeutice de a reanima bo//id* vnl devin tot mai dificile. Tratamentul curativ constă în reanimare intensivă şi tratamţ'nl «tlopatogenetic: — evitarea pierderii de căldură, încălzirea treptată a bolnavului rare va fi aşezat cu capul mai jos, în vederea irigării mai bune a eni > laiului; — se va proceda la umplerea patului vascular prin transfu/i< • stnge, plasmă sau înlocuitori de plasmă, în lipsă, pînă la procurau , vor face perfuzii cu ser fiziologic sau glucoza; — administrarea de O 2 , care are şi un efect calmant; — perfuzie cu norartrinal, hemisuccinat de hidrocortizon sau, « 1 . 1 dispunem, angiotensină, cu efect hipertensiv,— celelalte analeptice cu acţiune centrală, existente în uz toropri' Ud ie administrează în forme mai uşoare sau în scopul prevenirii i< tnpsulul (cofeină, stricnina, lobelină, micoren, carion), după un plnn (t rapcutlc bine fixat şi adaptat individual. In încheiere subliniem necesitatea ca ajutoarele medicilor să r,\noascfl fourte bine împrejurările instalării colapsului, deoarece so di" prinde pericolul mare pentru bolnav şi necesitatea unei supravoţjlit ppiiiiiincnlo spre a preveni şi surprinde la timp tendinţa la colnpn, l v<-</<•;<•</ luării măsurilor de prevenire. Transportul bolnavului so v<i fn< cu iiiiiliiih itiţ» antişoc, evitînd frigul.
3.10.6. BOLILE VENELOR PERIFERICE
VARICELI

Vnnr.'lo slut dllrttnrl prnimmînt» ale venelor superficiala, UBtSlt ou »lmi"/!lrt|l yl «glumei m t in pachtta.

solvocilin. can' i .n m . I . eczeme. după diuroticr. In general posturile ortostatice prelungite fără deplasări postuNhiiptoinatologie.1 ( ( ! I I M | I | . i i c di>rl( coit<Npniizâtonru . vciieli d«-a liuiqul n n< < tulul und veno so pnlliuluint |l ••ntibll Npoiiluii . vitamina C.iM'icti'lo cndovcmoH |l l t'iiiliMh < -mie (6—7 y. postabortum.i'iiţ. ' 'nii/. /. după injecţii intravenoase cu substanţe Irl•. fiind accesibile inspecţiei şi probelor MICI'.. complicaţii ale bolilor infecţioase. i i i ' ' i . Uneori multă vreme sînt bine suportate.Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare.ocnl î n n l . Pentru cele primitive recomandăm evitarea ortoi l u l îndelungat. ' ' ••'• M M i i i i i i i u u r / . . n l Io indicate se pot efectua sclerozări vasculare cu substanţe» n l i <> (inoruat de sodiu). cianoză. tahicardiei m. crosectomii). n i .mercuriale. i \\lrurqicalc: postoperator. TROMBOFLEBITA. I. calciu clorat. nolice) sau se poate ajunge la hemoragii prin rupturi. farmacişti. nilrtbilil. Varicelo iu ld tromboflebite. etc. ''"•(// (•«i/c. In i i'liininării ei. edem. tulburări trofice (pigmentaţii. (|l<v înnvul pr«zlnl(1 mim!. teren varlcos. biirarile de circulaţie produc jenă. după n.M'Miornle şl locnlo. llllopatogenie: varicelepot fi primitive. • i > iloqcnle: împrejurările cauzale sînt variate şi numeroase. condiţionate de terenul con• I l i i i m l — ereditar şi secundare sau simptomatice. iin iu itA d o lnflu n iaţla i c/i' Urlu! i i nul cho<i«|n| adcr/i < l c .111 f. ciorapi elastici sau fese compresivc. cu consecinţele lor embolice. repaus la pat cu membrele afectate în poziţii vnilzna/ă golirea venelor. Suniiu-li' " I H A *nu («bră. Diagnosticul >i nu întîmpină dificultăţi. pollcl-. lujaturări. >liimcntul: pentru varicele secundare se va investiga cauza. soluţie cloruroso-'Mil< ii s«u glucoza hipertonică. încetinirea circulaţiei prin Insufl-. <>OAIA TROMBOEMBOLICA (FLEBOTROMBOZA. ««fort violent. frizer.i ulceraţiilor şi a tulburărilor trofice constituie ceea ce se < „complexe varicoase".fillcllnt do sodiu. uter ui) pe vena cavă inferioară sau pe venele iliace. apărînd după o l i ' i l l c b i t ă profundă sau după compresiuni mecanice (tumori. postpartum.ilii sîngelui. qlobnlfl). Alteori. oboseală. ni/c alorgico. i i î n m i m l u l c b o t r o m i U p i m l h l l l t i i i i < ! < • M iu |raro . senzaţie de greu-i <|<imbe. trombciii<i''iKl oblitorantă. se face tratament chirurgical de speciali•••rţll.i' favorizările: sexul (femeile fac mai frecvent varice) şi pro-i i i l l i rare se exercită în ortostatism (ospătar. vtn-M.).i In pnlpnrc fliiA. i . FLEBITA) i l n liomboombolică se caracterizează prin formarea unor trombi iinl vnscular şi inflamaţia peretelui venos.ilo dup i inniiaroo trombuliil).p rcn i i n .. ! l o r m a r c .

Evoluţia este variabilă de la cîteva /l le rtleva săptămîni. Itulni'oli'/. i l i de afecţiune: ortopnee în insuficienţa cardiacă. contraindicîndu-se vizitele obositoare.iţia pulinon. liniştea etc. mobilizarea putîndu-se face după 5—7 zile.(iihi .icute .ml<i Im ..n l . varicele şi complicaţiile acestora) cară r« < l ' i i n ă analiza profesiunii cu recomandări de schimbarea locului (1*» muncă. Importanţa tromboflebitelor trebuie reţinută sub aspect prollluelh. pericolul fiind embolia pulmonară. Liniştea.M'itflţll luni (> M(|niilsiiuiliil In 1nlre(|inic. . spre exemplu. a bolnavului. Cura balneofizioterapeutică se indică in <lii|)fl slinţjeroc) completă şi de durată a procesului acut inflamatul. J M < I.are ti O. I> H! nav.). Se Indica lialneoli/ioleiapia ( c u n .. so aplică comprese reci. uneori cu sfli>< letal ducă interesează un vas principal (postpartum. ce pot avea efecte agravante asupra stării bolnnv /'(•////'o bolnavului în pat trebuie realizată conform cerinţelor l .i evoluează bine.ip.. cicatriceale.. 1 . I | C . a camerei.i < . i l i ' i u l e . i nu pol II modificate prin nici un fel de tratament. Se contraindic* i luilncoli/iotortipculică Ia persoanele cu insuficienţă cardiovoscnl » • ililcirnt de cau/<i care a provocat-o....1 IH i. repaus absolii Inlaictiil miocardic. (le/voltareu unei circuldtii i .>n..' du indici luncţionali ccirdio-respirdlori: vnlil. cu membrul flebitic mai ridicat etc. comun!» < l < . ..iolerapia amelli" '.iniilor ninln H'imiannlt* cu cnidlo|)Mlii II ' UIIIII || MII . Btilneofi/. . l'MiilImtazonă etc.vesti rele. 3. In cri/ui lo/iuriilor cardiace sau vasculare numai în fazelo lnl| Innlnlc de constituirea leziunilor profunde.se folosesc de asemenea antialgice şi antiinflamatorii (asplrlnM.it. PARTICULARITĂŢI ALE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CARDIOVASCULARI In încheierea acestui capitol subliniem cîteva aspecte părtinituri In îngrijirea bolnavilor cardiovasculari. î l |M'iicolului imediat al emboliei pulmonare şi al consecinţelor tnrdlVn l edem cronic postflebitic. |fitld coronarelor.11. Măsurile de îngrijire (luMului •. In perioada evolutivă pulsul creşte zilnic (pul^ căţăra 1 U» Uneori bolnavii au o stare de anxietate.1 K. urmată de cum^fl nl<• • • cu urmărirea timpului Quick şi sedimentului urinar.) se vor aplii» i iquros. Tratament: — repaus la pat cu membrul afectat imobilizat şl ni' riiln . a patului. f i n l i i i n 'ooflclelltulul (le nlili/. ill( lUMlv lllfalcliil î n l i x nidlc (Iapa («•'' M .H. cu consc. .temperaturii. somnul sînt extrem de utile pentru cardiac (insuflcli ' > ! * inidiactl.tratamentul etiologic se va efectua în funcţie de cazul dat (ani) limlice. definitiv». 1 . tratamentul insuficienţei cardiace etc..ioterapia. infarct).|<minte.Icre. .i scurlaren lei plnfl In reîncadrarea In muncd si ( i r .se administrează anticoagulante heparină. dar coborînd din pat cade şi sucombă).).donului. antireumatice. de nelinişte sau irascibilltfl! Evoluţie şl prognostic..iiii.

cîntărirea vor fi respectate şi efectuate con• n|lilor. angină pectorală. Tratamentele majore trebuie efectuate grabnic şl n<llc(i(iilor primite. . liipo.). Călan) sînt •utru vasodilataţia puternică pe care o produc. • f lirrt cslc necesar ca toate cadrele ajutătoare ale medicului 1 i iiMiicinic tehnicile cele mai potrivite de îngrijire a acestor • • i i i . colaps. precum şi la persoanele t | l i 1 i i neurovegetative cu manifestări generale şi cardiace. •n n l loc în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare îl ocupă apele nrbogazoase simple sau mixte. bicarbonatate sodice-calcice.sau izotonice de la Borsec. infarct miocardic.sau izotone (Călimăneşti. lipo•i <M) ÎI . sindrom intermediar etc. Geoagiu. recunoaşterea simptomelor de agravare. cord pulmonar acut. Căciulata. Vatra Dori i ' . care reijfltiroa bolnavului. Se cere o bună pregătire pentru cunoaşterea perico(\mvure. ca şi măsui n / i ' impuse de aceste împrejurări (de exemplu insuficienţă lilrulară stingă. băile termale simple (Victoria. • |ft dcosobită se cere cadrelor medicale ajutătoare în efectualînrlnhil unor bolnavi care au indicaţii de repaus absolut.i>|)orate cu succes.recomandă în tulburările de irigaţie periferică. Buziaş. Olăneşti. •nutcrapia se aplică ori de cîte ori se face această indicaţie de IU 1. Herculane. întocmai ca şi medicii. Efi» .l<' maximă în stadiul tulburărilor funcţionale.l n djutâtoare. La i vi slnt necesare puncţii exploratorii sau evacuatorii. < H<. înn'ti scaunului va fi o grijă deosebită la bolnavii imobilizaţi. a materialelor şi instrumentarului (periitullcionţe cardiace). Apele sulf u ! > • » . Tuşnad. bolnavilor cere supraveghere şi uneori ajutorarea bol- diurezei. hipertensiunea arterială esenţială şi arterioi i l c ă obliterantă (în fazele incipiente). ItrnlH'lor pentru examinări paraclinice la momentul oportun 11(11 rororte sînt de asemenea cerinţe obligatorii şi de înaltă 'li'Hloimld. l Mai. trebuie să înveţe şt i • mirt vuiţu lor.

. apoi cu esofagul care străbate torartli* pntiundo în abdomen prin hiatul diafragmatic. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi din anexele sale: ci In mii) lallvare. prin canalul coledoc. căile biliare şi pancreasul. f. In exterior se află tunica seroasfl. Fsofiicjul are o lungime de aproximativ 25 cm şi prezintă la exterior o tuni du ţesut conjunctiv care înconjură o altă tunică mai groasă de ţesut muscular !• malft din două straturi: unul longitudinal extern şi altul circular intern.tlv. lltd ltl. unde se deschide în stomac prin < > • Meiul numit cardio.ii> |)oitiuin>n ti-imlnall a Intestinului groi. cnrn se. (i. cut lecrall lucurl îl fermenţi. Tubul digestiv încep» cavttatra bucală.sc nini . (II fetite o l«t n im M> «Iu «puroiului dlgeitlv. ilu molii) t\ ! > • > ) . Prima porţiune a intestinului iid ti IM nu numeşte. Intestinul subţire are o lungime medie de 4 m.(LleberkOhn) care ie gSsesc pe toatil lnliiMln|t Iiiiitnilinil n i"» '"''<' forînnt din coc. cute îl porţiunea terminali • In llllllll l l l IV.i</i'/c! Intestinale tubulo-aclnoase (Brdner) care se gifsi-. [ '• f//ii.. Ui ' Intmlor rxlstă tunica submucoasă şi tunica mucoasă care formează mai mulln rul tu (iKiNlmon cfiroift se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. traniveri. r.1. se continuă cu iaringele. Stomacul este un organ cavitar situat în continuarea esofagului. do«condiml. c ii |ii< < lll il n i'Mlrmilri şl tultuloasc. Duo<i' mii »u rut llniirt cu Intcillniil liber. Sucul intestinal ce conţine ferim n | n dl. BO LILE APA R ATU LU I DIG E STIV 4. duoden şi are formă de potcoavă. Nn ui/ unul. Stomwrul ! cniilliiiiA prin intermediul pilorului cu intestinul subţire.. vezicula biliară. ficatul. El formează 14—16 anse intestinale din care o• ! ' • -iup f'i li/nntalfi. La Intel! ie nllrt mucoasa esofagului.i vei" ' IM ru • mii.4. excreţie şi absorbţie. iar cele inferioare. bila din vc/iriila blllit şl micul pmicrratic prin canalele pancreatice Wirsung şi Santorini.lMfl. portluni-'i ti-imlnalH a rectului. aparatul rti . Anntoniin intestinului subţire este adaptată funcţiilor < i ! n cir (•(H llln in i îl' . El reprezintă o important! pin (liuiu n tubului digestiv unde se scurge. imn i--. constituie jcjnnul. In nfnrfl de glandei* mici iltuil» In Iii ini» «la lutiuliil ilii|i".. colon (aicendent. cu diro. efectuează în intestinul subţire. are formă rin şl i'ilc prevăzut cu tunică musculară foarte puternică formată din trei straturi < ajutorul citrora stomacul sfărîmă alimentele şi le pregăteşte pentru digestia proptii /. miiniunu iinm ! Ini nun • lumii'.

/ . prin ii|loiuile. l — regiunea lllaeâ dreapta. 3/4 din stomac. 7 — regiunea hlpoga*trlcl. ficatul (împreună cu vezicula biliară şi căile biliare) îl. t — regiunea lllaca atingi (dupi Haţleganu-Oola). ni ilivfil: nnuo Jojunale ţi Ileonul/ colonul ascendent. 4 — reglunM ombilicală. ni n/l/ii/i Intcmtlnul subţire. i i i 9! coledocul. incnto etaj abdominal în trei loji. prima porţiune drept: lobul drept uln blllnră. 3 — hlpocondrul sting. 1).„i iiMini »/l/ii/(1/ porţiunea «Igranldl a colonului dencenrlent. l — hlpocondrUl drept. llliiom utarln ntc. n i/reu/ilâi (tuui ţi apendicele. Topografia abdomenului: i ninhlllcală: marele eplploon. . unind spinele ilince iipcrioure. • • ' î l n se obţin în total nouă zone /ui niipcrior: zona mijlocie este ii(|«*trică. iar zonele laterale sînt ic d« cei doi hipocondri (sting şi îl mijlociu: la mijloc zona ombiiulmnl cele două flancuri. artera hepatică./iffica cpigastricâ se află: lo• "pul Ir. Lateralele i'lud In flnncuri. m /mi marele eplploon.un/ă pe peretele antero-lateral al abdomenului două linii orizontale: una tnminntă pe bordul falselor coaste. ru două linii verticale. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE ABDOMENULUI ii (i localiza organele pe care le conţine. unghiul drept al nnen superioară a rinichiu-' i l M de glanda suprarenală uiidrtil sting: marea tubero-i ului) un mic segment din i «l splina.posedă şi o serie de glande mari situate în afara tubului digestiv numite o/ glandele salivare. o parte din Intestinul subţire rnlonul ppl-n (dnd o*ta foarte dilatat») ţi uterul (clnd »»to m«rlt In volurni ic. submandibularele şi sublingualele. In felul acesta obţinem trei etaje abdominale: superior. abdomenul a fost împărţit. i tul Interior: la mijloc hipogas-turnl fosele iliace. mijlonor. coada pnncreasu-"i RiiporloarA a rinichiului M l l — regiunea eplgastrlcă. Ele secret! i ni Jn digestia bucală. i'. Postero-late-in < i'le două regiuni lombare. colonul descendent. Ficatul şi pancreasul vor fi studiate în capitolele >. 1. în mai multe regiuni (fig. perpeni ' i ' mijlocul arcadelor crurale. ii limitate de apofizele spinoase.). S — flancul drept. Fig. Raportul organilnnlc cu aceste zone: tii|. • • I o salivare sînt: parotidele. i i . împreună l pllorlc şi cardia: epiploonul i i l i ' i vonn portă. alta inferioară. l n !>l crestele iliace. porţiunea mijlocie n colonului trans-'i«fl n Intestinului subţire ţi mozenterul/ a treia porţiune duodenul»/ nvB Infnrlonra. t — flancul sting..

In unele cazuri afecţiunea iniţială nu *• la nlvnliil fipmvitului digestiv. Grăsimile iau mal 1> rnli'ii limfatică şi ajung în final tot în sînge. La formarea bolului alimentar şi alunecarea acestuia în faringe şi apoi In ei* contribuie şi mucina care are şi rolul de apărare a mucoasei împotriva faclm agresivi mecanici şi chimici. numit chil intestinal. cil vi . SI» tnsl nu sînt oferite NI > ' i n dh . — Digestia gastrică se realizează sub acţiunea sucului gastric şi a mulaturii stomacului.. U"xllM Imun -. nedigestive: boli de rinichi. In intestinul subţire SII | IM (duoden.c exprimă prlntr-o stare do confort fizic şl psihic. mucina. ci în restul organismului.. sucul pancreatic şi sucul duodenal. vezică n (imense pn|i>lo<|lco cu sediul retroperitoneal.l cu experienţă poate să evalueze cu multe şanse de reuşită locul şl cârmi tul afecţiunii numai din examenul clinic. riilliinflilln nunlulunc|lonale ale apnrntulul digestiv se manifestă prlnlr-o ifeda dn ilin|il"ine (in înro 10 NtudUsi somlnlogln nparatulul digestiv. jejun şi într-o măsură şi în ileon) se desăvîrşeşte digestia şi se prodi nhsorlitla prin peretele intestinal: monozaharidele şi aminoacizii iau calea sniiyin trec in ve. prlntr-un piiinloinl Imn. < nr»1 • (Inc o sorie de substanţe organice şi anorganice din care trebuie să se reţină': ni l clnrhldric. dar se manifestă cu semne dhi- Trebuie reţinut cfi pentru buna funcţionare a aparatului digestiv este ne Inli'tirll'ilen mnrlo-fiinclinrnilă a aparatului digestiv. In intestinul gros chilul suferă acţiunea florei bacterii dn fermentaţie şi de putrefacţie.tentă. se produc». bolul alimentar ajunge în stomac unde este supus unor transforn mecanice şi biochimice care constituie digestia gastrică. care dezagregă amidonul fiert sau copt şi-1 In formă In waltoză. limbii şi a musculaturii obrfl| In nfară de acţiunea mecanică. în acidoza diabetică. Evacuarea nllm telor din stomac începe imediat după ce alimentele suferă acţiunea sucului y«i' şl datorită mişcărilor peristaltice.3. piliilr-nn xrnun de frecventă şl consistentă corespunzătoare şl f u u > i > linuri rnpficiintn dv ndfiptfirii !• eforturile profesionale şl extraprofeslonale. Un cadru nmilli «Imit . se resoarbe o parte din apă şi săruri minoraln «n formează în acest fel bolul lecal care este eliminat ca scaun. Trecînd prin In nul esofagului. prin formarea unui strat protector. — Digestia intestinală. Restul substanţelor nedigerabilo t>\ > nhsorbilo progresează cu ajutorul peristaltismului intestinal şi trec în intestinul u f. începui. o |f|irn<t iillmentnră riguroasă attt sub aspectul cantităţii şl calltAl -înmiiţilor.na portă şi ajung în ficat unde sînt metabolizate.tuli nspeciiil respectării ritmurilor clrcadlene de alimentaţie. la început adesea nespecifice. în unele boli infec{lon-" iitinln Intoxiciilii sau în unele boli alergice. dinţilor. Aceite semnu «Iul i)e înniM vnliHiiu pvntru ilnlilllret dlagnonllcului.4. în situaţia unei alterări ii" tolo(|lce ţi/sau funcţionale a unui anumit segment al acestui aparat. Sucul gastric este un lichid incolor cu reacţie intens acidă. Fiziologia colonului. alimentele suferă şi acţiunea unei enzime co ut» iuţite In salivă: amilaza salivară. în uremie. pentru un anumit segmnnl. Buri n funcţionare a aparatului digestiv în ansamblul său presupune integrllnl imulo-liincţională a tuturor părţilor sale componente. In cazul alteraţiilor morfologice profunde nciiuif do Hufeiiiitii devin oarecum specifice pentru segmentul respectiv. ele trec ritmic prin pilor în duoden. fii biologice şi chimice care constituie digestia ce începe în cavitatea bucală. Aşa se întîmplă în unele boli ala ni»! mulul nerviis central. manifestîndu-se ln»l |<i «pmntt de nfertiuno a aparatului digestiv. nu proces de adaptare-compensare din partea altor segmente ale aparfltir dl(|eillv cure încearcă să suplinească această deficientă. l i'oimtllnle . Alteori suferinţa apare în cadru nlm'tlunl de vecinătate. Dacă afecţiunea este proflln yl peni'. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv primeşte şi prelucrează hrana prin procese mecanice. Alimentele ajungînd în duoden se amestecă cu iswnri digestive: bila. lipaza gastrică). — Digestia bucală constă în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivel. enzime (pepsina. sînt depăşite posibilităţile de compensare-adaptare şi apar piliţi» imune de suferinţă.nl) lonua unui lichid lăptos. Acest fenomen constituie mai>tl< ce se efectuează cu ajutorul maxilarelor. n\ MIMICO şi triturarea celor solide şi semisolide. organe genitale. labfermentul.nln(lronml dispeptic". precum şi asigurarea unei imullcnlll.

vorba de ocluzii intestinale sau hemoragii digestive. bismut. ulceraţii sau gangrena. anemia.slio. eve-nL > i. croştoroa numărului leucocitelor.. favorizate de iritaţia unor carii deni f i i l i u dentar. •i.1. afecţiuni gastrointestinale etc. uiiiestfl . iar alteui l ţ|invo: febra.ill u .4. apară estonie. BOLILE CAVITĂŢII BUCALE cavităţii bucale pot avea cauze diferite. Alteori apar în cadrul unor boli infecţioase generale: rujeola. Stomatitele pot apărea ca infecţii banale prin exa• '. precum şi în cazul unor inii 1 1 i-ndogene: boli cronice avansate de rinichi. 11 bolile digestive se prezintă ca urgente medico-chirurgicale.no dentare. care determină stomatitele şi glosiS T O M A T IT E L E llopntogenie.i Moroi bucale obişnuite. Pot apare şi în cazul unei igiene bucale defltoxice apar în intoxicaţiile exogene cu mercur. l in p l o inele clinice se manifestă prin semne locale: senzaţie de us* Ui nivelul mucoasei bucale. . ci trebuie să fie obţinute de către examinator printr-o anamneză preNcă şi o examinare atentă. scddereti poftei do mlncaro şl pierdere ponderală. modificări iţlel In sens de hiposalivaţie (scăderea salivei cu senzaţia do aţă") sau luposalivaţio (creşterea cantităţii de salivă cu senzangioşare a salivei". • • de (just (gust amar sau senzaţia unui gust metalic la purtătorii •i"/»» meUilice sau în intoxicaţia cronică cu metale). i l cavităţii bucale evidenţiază mucoasa roşie.v /o /ii(i//< e ulceroase CM iau u/ct?rn '. cînd este l'i-rlcol viaţa bolnavului: perforaţii de organe cavitare (duoden. mal nu < . Utnldii. sau 'iinti'h 1 vitaminice (vitamina C.il (l. dureri spontane sau la masticaţie. la un '•orect. Procedînd metodic..il 1 | (1 l. în mare majoritate a cazurilor. peritonite acute). diabet zaharat. dar cele mai des în•Int procesele inflamatorii. în toate acestea tirul trebuie stabilit în cel mai scurt timp posibil pentru aplicarea celui mal Initument. y /u . procese inflamatorii acute (apendicite. alteori 1 4. alţii se plîng de miros neplăcut (balenă Uonţjro. <i (/i'/ieni/d a bolnavului este alterată.. A sau PP). Momii obiectiv .. pneumonii. BOLILE APARATULUI DIGESTIV 4. n i l. aşa cum s-a expus In •lulă a volumului. apendice.'i"iv.4. biliară). sau de iritaţia prin nicotină. d uL I I a to m a tt tu /d /if/r o /io a je (s a u n o m a ) d u d p e f • M l< < i u* (ivnim ato evo luen/rt cu o itare generală profund . tuldlţjo. " > ' depista odeine. se poate ajunge. alcool sau substanţe e. Niilistanţe chimice (acizi sau baze)..

In condiţii fiziologice.5%. Regimul igieno-dlt>!pl(f oslo întotdeauna necesar. ni uşor reflex şi cu papilele linguale distincte. limba roşie cu pete albicioase cu aspect de membrane şi cu t» ssntia dc/ugreabilă de „nisip în gură" este caracteristică pentru mu do/fi (mm ales dacă persoana este debilă fizic sau a primit antlblntl< limba uscată. Ele pot evolua < i . Examenul limbii are o mare valoare semiologică atît în l generale. — Stomatita sifilitică şi tuberculoasă se observă din ce în CP mi| rar. cu depozite negricioase dar cu viţiul şl murgită royil [limba de papagal) sugerează o boală infecţioasă: febra tifoldrt ' • ihnhn zmeur/e este caracteristica pentru scarlatină. cu semnificaţie iov*! N cn np/im tn infecţii grave. subţire. ll ii' ic limba uscată. Se clăteşte gura cu ceai de muşeţel. prăjită se observă în marile deshldrutflii t I m. albicios. Tratamentul este în primul rînd etiologic. Prognosticul este în funcţie de boala de bază. — Stomatita herpetică este datorită unui virus. de tratamentul ffet t tuat şi de rezistenta organismului pe care evoluează. roşie-roz. t | l t cciină boraxată 10%. apa boricată 2 — 3% sau soluţie de sulfat I|B zinc 0. Diagnosticul se stabileşte prin examen clinic (anamneză şi exam«Miu( obiectiv). se bwllJH no<i/. în mărgăritar» 1 ! IN c v i UI alimentele dulci. cît mai ales digestive (limba este considerată oglinda np< tulul digestiv). — Mărgărltărclul (Candidoza) este cauzată de o ciupercă numllâ Glositele sînt afecţiuni inflamatorii ale limbii. .STOMATITE INFECŢIOASE SPECIFICE Oldlum albicans (boală mult mai frecventă după introducerea antllilui tlcelor In terapie). citoloylri şi examenul pentru depistarea unor ciuperci. de aceea limba trebuie întotdeauna atent examinatA. limba ponto prezenta ai t e sau ulceraţii. însoţiţii itnznţifl <!(> arsuri. leucemii sau septicemii. mucoasa limbii este netedă. mîncărimi. în toate cazurile se va face examen bacteriologic. semim da r0gul<i o dispepsie sau o infecţie generală. limhn pont© ift fie sediul unor rmictrt sau poate fi int«r«i«iR In trAuiiiaUtiiu«l« fvţel. în formele severe este util repausul pi'ol«« sional şi un regim de cruţare cu lichide şi pireuri. înţepături şi dureri la masticaţie apnic' anemii şi carenţe vitaminice. roşiatică. In condiţii patologice îmbracă mai multe aspecte: — limba saburală: acoperită cu un str^t gros.ci cu soluţii uşor antiseptice: albastru de metilen soluţie 1%. arsă. lucioasă. ui •au cronic. GLOSITELE — Stomatlta aftoasă este cauzată de un virus. — limba netedă depapilată.

se evidenţiază o uşoară Hi uxamcnului cavităţii bucale trebuie să se urmărească 9! «•nil) / H ) care o dcga)ă vorbirea sau respiraţia bolnavului l un («lemont de mare valoare semiologică. în poliglobulii sînt roşietice. In scarlatină. . să nu vorbească prea mult «< munîncă şi să nu bea apa decît după masă. în jurul gurii. i io n ic e ttv a iiH a leh 'im in H iid i ş i u ^ ii i d M i< p n ie iu d ifte r la ^i n H m a lig n a . O bună masticaţie şi insalivaţia uşurează procesele de dine so petrec în stomac şi intestin. gangrenai rlontarfl.sou mă* U N ilu l l | > IH K II II Cc o fljii' > i siritu h ac eto n ă • su rv>a||i tn in » n. f(irlnnit<'.ile (boala Addison). i oţoxll qiave. i lor. nu mai înconjură dinţii care se mişcă şi cad (In puradontoză). cît mai ales în interior. Cancerul buzelor se n p i l i i aspecte proliferativ-ulceroase şi interesează mai des "'"flirt. nmiirnu/ cavităţii bucale trebuie completat cu inspecţia dinţilor.iiin c u lfl M iiv liir in u ie in llle il .i < n olcool ellllc . crfll i i i l i u i v i i febrili. crăpături) în infecţii cocice şi avita-In nnemii.(imnul buzelor poate oferi date importante: ele pot fi arse. 'imnul gingiilor poate arăta procese inflamatorii: gingivite (uneivo prin tartru) sau gingivoragii. forma. ni i i dentare. gangrene. Cadrele medicale A sfătuiască pacienţii să-şi îngrijească dantura. In < iţele nndiaco şi pulmonare sînt cianotice. Mai adăugăm posibilitatea existenţele cenuşii care se observă în insuficienţa glandelor cortico-. puţind atrage in UIUM boli. m fecoloida npare In ocluziile i n i " s t i i i < ! i l e inieiioorei un dldeliUIIrfl nporo tn intoxiccili. ceea ce favole/voltarea unor boli în special la stomac. obrajilor se face atît în exterior. ml fetid (ipore in noma. . a obrajilor şi buzelor. să mănînce fără grabă. buzele sînt palide. r. numenul dentiţiei se referă la numărul. rădăcini gangrenoase sau fistule periden- • • semnifică mai întotdeauna granuloame dentare (pungi de pu.l frttdinentul este etiologic şi simptomatic. v i i o/e. Tratamentul simptomatic • lin l Ui r cu cel descris la stomatite. adică sîngerări ce pot surveni n l (c.voiul rădăcinilor dinţilor). Alteil i. ragade (fisuri. lil-se «ispoctul mucoasei.ulrofiază. Se ştie că digestia începe chiar din cavi• nici. Dinţii cu tartru pot explica unele Upsa parţială sau totală (edentaţia) este deosebit de nocivă u Asigură masticaţia. O slabă masticaţie constitui care deosebită pentru restul tubului digestiv. 1 nevoie. Modificările care pot surveni au lost In piexcMitarea stomatitelor. iieplncnl apare In ungine şi furingite.i renta de vitamina C) sau în tulburări de coagulare. să şi-o com1 . prezenta eventua. ih 1 . pot prezenta herpes în intoxicaţii alimentare. i i r n v l d l i u n m u .si.

edemati . pultui (criptice sau foliculare). ANGINELE Anginele se manifestă prin simptome locale şi generale.. cuiul medicamentos constă în administrarea de antlh tlcci şl im ..n ducă «ceustu nu se poate efectua.i i n . vorblr» ţ l i i ş i l ă şi dureroasă. sau slntein p «n ( l dci (|i <ivlt cile <i bolii. so administrează penicilina In jur de l Of H MII li pn /l.'. u/ccrm unu n Diagnosticul clinic se face prin examenul clinic (local şi Inr cliolocjia se stabileşte prin examenul frotiului faringian (cară r ohllţ|. ii rar se pot observa leziuni profunde ulceroase.1 tumefiate.. iar uneori febră şi altoni i •tarii generale. în cazul în care angina evoluează în cadrul unei st (|<-iierale grave trebuie să ne gîndim la două boli infecţioase: scarlnl ţ. disfagie.4. i r congestionaţi. apoi so continua cu admltilM mn unor antlhlotlco cu ronorbţlo tnttrzlatA.. care ulterior. va face întotdeauna tratamentul etiologic. Particularitatea acestei angine este roşeaţa fon Intensă şi delimitarea netă spre vălul palatin. Amigdalele şi vălul palatin sînt roşii. — ]n toi mele cu alterarea stării generale se indică repaus la i şt admiri i . tu furtnvla In cară n-a «vidantlat piolelmnic . Antibioticele se aleg In fuii' do n n t l l > i o < | i . Macroscopic. Angina în difterie (mai ales în forma malignă a acesteia): mucdfnringiană şi amigdaliană este congestionată. necrotice sau eh <il>rese. Ele sînt procese inflamatorii difuze care interesează lc| amicjdciliene şi zonele învecinate. îngroşîndu-se.. dă naşti Io pseudomembrane de o grosime remarcabilă. flegmonoase. BOLILE FARINGELUI Cole mai frecvente boli ale faringelui sînt anginele acute şi nu nele cronice. pseudomembranoase.iloriu în orice amigdalită acută) şi prin efectuarea altor explni blnloijicc. sucuri şi m poturi.2. Pe suprafaţa amujdttl' 1 se evidenţiază mici puncte alburii care prin extindere formează o pi culci do culoare alburie-opalină. l i . n i m . lueta şi sil t\ | > . i i . astenie. Bolnn ucu/a dureri spontane la deglutiţie cu iradieri spre urechi.mai mult sau mai puţin alterată: apar insomnii. adinnn nimrexie. Alteori este interesat şi peretele posterior al farinţf*'1 ' M. în contrast cu aceasta prnfnţa dorsală a limbii se prezintă albă.4. febră. t i . Tratamentul anginelor acute este în funcţie de boala de ha/N. plnA co holnnvul devine afnbrll.imentc antiinflamatorii. i . anginele pot fi: catarale sau edematoase. n i > ii unui regim de cruţare bogat în lichide. Angina în scarlatină: amigdalele sînt mărite şi roşii. i. Starea gencn • v.iiigina difterică. — T i . Se manifestă prin edemaţierea şl mefiorea ţesuturilor interesate. iar pe margini şi vîrf i roşie. cînd ganglionii regionali sînt măriţi şi dureroşi. după indicaţia modicului > i ciul.n u nu apflrul l . care aderă foarto Iul de mucoasă încît greu poate fi desprinsă de aceasta.

huli (ilergico.s/c cavităţi. pro• v« IMCO electrocardiograma mai ales în cazurile în care >i4fl mtinlcjii şi înţepături în regiunea precordială. i'itfl perioadă poate dura cîteva săptămîni (2—4). tratamentul cu antibiotice cu resorbţie întîrzlată se admi-<r/ă mai multe luni în funcţie de starea generală.. "itnările paraclinice arată creşterea V. l ' i n t r o preparatele antiinflamatorii se preferă piranul 5X0. uu antibiotice. i laliimentul anginelor cronice urmăreşte sterilizarea acestora prin m N! i <i rea de antibiotice (penicilina). să ia primele măsuri <e« ii»/n/»iif holiKivll la medicii de specialitate ori do cita |)nlolo(|lce. rămîn cu astenie. n . cu resorbţie lentă — Moldamina — admiindwlunţi'it asigură protecţie în marea majoritate a căzun liucnla ^1 ((irinqele pot fi sediul şi a altor boli cum or fi: i ' i i l o y . In (înţjinele acute secundare unor boli de sistem. starea flirt n bolnavilor nu se reface complet. leucocitoză cu '/Iiiolilie şi anemie moderată. indispoziţie. refalee. . frotiul faringian. Itnnii'iiiul se face în contextul terapiei acestora.ntu DU trebuie privite ca nişte boli simple care trec de irehtiic atent tratate şi urmărite chiar şi după liniştirea lei'Uff. iar controlul temperaturii arată subfe> | l . tensiunea arterială.S. Alteori se adaugă: transpiraţii. reumatismul acut sau hipertensiunea arterială. •Un cn/uri însă apare una din bolile următoare: glomerulo• i utfl.30 g/zi mipirina 5X0. stare de • ilc'l. Conduita »itn flxntfl do medici în raport cu fiecare bolnav în parte. boli sanguine (scăderea globulelor mi elementelor figurate ale sîngelui).50 g/zi asociat cu vitamina C per os 3X200 mg la zi. Rolul cudrvlot • inilnt'w dlfiit cjce. după care In i «n (vi/urilor starea generală se ameliorează şi probele bioloii In valorile fiziologice.H.i |li. de agresivitatea microbului agresor (mai des strepmolllic). 4 4 1 BOLILE ESOFAGULUI ti m u llu i iu flio d ie lo r p ro c e ia p a to lo g ic e i m u ara«tni |> ioc'e> « « intlninntorll siofagton t. iar dacă puseurile de acutizare uerventc şi prelungite se face amigdalectomia sub protecţia de 1 otice si medicamente antiinflamatorii.. Apariţia ' n i l ! depinde de reactivitatea imunologică a persoanei care a 11 iui iicuUi. mialgii. de condiţiile de mediu în care se petrece drama iroryunism) şi de eficienta tratamentului administrat. So va urmări temperatura. SINDROMUL POSTANGINOS 1 i unele cazuri după trecerea fenomenelor acute de angină. • tii'. leucoze acute etc. artralgii. paloarea tenli'lnr si mucoaselor. • i ta antistreptolizinelor în ser etc.

•. asociată cu dilatarea esofagului supraiacenl. In încheiere subliniem că limba. Inervaţia senzitivă şi n torlo comună explică de ce afecţiunile acestui segment al tubului ţfn. — Corpii străini opriţi in esofag sînt frecvent observaţi la copil. Tratamentul acestor boli este în sarcina medicilor de specialitntn. la medicii de spn« dalit.. — Varicele esoiagiene sînt dilataţii ale venelor endoesofagiem 1 . — Tumorile esoiagiene benigne (cu evoluţie favorabilă) şi malign» (cu evoluţie gravă în cazul în care nu se efectuează tratament în timp oportun). fără efort de vomă. — regurgitarea esoîagiană care însemnează revenirea în gură « d l i montelor ingerate în esofag.i «pol ingerate din cavitatea bucală în stomac.. esofagoscopia cu fibroscopul. care prezintă acest sindrom.su tilo esofagului. SIMPTOMELE CLINICE GENERALE ALE BOLILOR ORGANELOR DIGESTIVE DIN CAVITATEA ABDOMINALA Illfllnle de o descrii* bolile i H ( | i i i i e l o r dic|c\live din c/ivllatM abil" ffilllfllfl liu'iillniuliii ca semnele l»i ( l u m e • . prlutf*un (M"M '!<' tiiiiptutne cunuNcuti* MI|> mmn < i < . după unele intervenţii pe eso fag şi în urma unor iritaţii prelungite ca urmare a refluxului de sin 1 (jcistric acid din stomac în esofag).ite. durere şi regurgitare. cînd se poate preleva material pentru examen bioptic sau hislm dumic şi mai rar prin manometria esofagiană. Explorarea funcţională în bolile esofagiene se face prin examenul clinic care evidenţiază sindromul esofagian.milesla (nidtffftnt il« cauitl ţi organul la cate evoln< . — Diverticulii esofagieni sînt expansiuni sacciforme circumscri. faringele şi esofagul constituit unitate funcţională care asigură transportul activ al alimentelor ţ. — Achalazia cardiei este o tulburare funcţională a esofagului in ferior care este strîmtat. prezente mai ales în ciroza hepatică.stlv so manifestă prin disfagie.— Stenozele benigne ale esofagului ce pot fi congenitale sau cîştigate (după intoxicaţia cu sodă caustică. S'irriuu cadrelor medii este recunoaşterea sindromului esofagian şi lit'i (Irunuirea bolnavilor. 4.imiiomiii dlMpapUc" comun . indiferent bon M şi localizarea sa predominantă.1 nu i'imt. examenul radiologie brt 11 Uit — în caz de varice cu past baritată •—.4.4. • • m. Slinptomele clinice sub care evoluează aceste boli au fost grupa l o sub numele de sindromul esofagian compus din: — disfagie care însemnează înghiţire dificilă cu oprirea sau pro gresiunea prea lentă de-a lungul esofagului a bolului alimentar indife rent de consistenţa sa. < H puln 1. în cazul suspiciunii di reflux gastroesofagian se face pH-metria sucului recoltat din esol'tiy. — durerea esolagiană care însoţeşte disfagia şi este situată retro sternal profund.i|.

'« se caracterizează prin interesare pluriviscerală atît •fiere anatomic.acestor boli dar cu o nuanţă care permite — la o observaţie orientarea spre organul afectat. Mai tîrziu prin evoluţia bolii. Haţieganu să descrie sindromul abdominal lornalnat fie de afecţiuni concomitente a mai multor din. '/nita şl noaptea (reallilndu-se i o parte din «• >> i»>iiiavl pot face ulterior ulcer tltUMleiIfll. UnlUilea funcţională a tubului digestiv se manifestă atît în 'Uloloqice. '•••n/ă precizarea diagnosticului prin orientarea explorări-' " către organul respectiv. emctaţii (eliminarea pe cade gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stolilnty. hdlunări abdominale. localizate In irqiumM epigastrlcă. urmrtrindu-se simptomele de început ale bolii. Simp-il însă. rît şi patologice. u l i l d i l c liber e'. Adesea crnmi mul qiistric are valori crescute. fiziologic. abdominale (de diferite intensităţi. . sînt relativ • pi'iilru un anumit organ sau segment al tubului digestiv. ică(l> ' p"llo| de nilncar». iitdrnmul dispeptic este alcătuit din următoarele simptome: acdf/erea poftei de iruncare. greţuri. cît şi clinic. ! ' • i M. fie de afecţiunea unui singur organ. deoarece •Io simptome pe care le relatează bolnavul. tnlhntari de scaun (diaree sau constipaţie). manifestărilor clinice ale sindroamelor dispeptice este se< | montul digestiv ce se află în centrul suferinţei. deoarece rareori tulburările interesează un sin-i.i/a prin fenomene dureroase (l. dar cu răsunet • i c mnl reprezentative sindroame dispeptice Intllnite In ii fi. fttjnoNlicul bolilor aparatului digestiv un rol important îl are 1 flinte.ls (senzaţia de arsură retrosternală determinată de iritatla ului inferior de către sucul gastric acid). de la jenă dureroasă illcn abdominală). prin interesare directă (propagare irtto din aproape în aproape) sau prin reflexe de la distanii'tinatologla devine polimorfă şi necaracteristică pentru un 'i i o anumită boală. vdr.< •n/nţln ds plenltuM|(lu««lllt'fl pnstprniullnlfl. hlpoi i •*f«n/cd se carocterize. Aceste fenol i i . şi în mod deosebit anamneză care trebuie luată cu nţln. care apar mal >mclntr> adesea < n piio/is şl vărsături.ţrtfun (eliminare pe gură a conţinutului gastric). fiziopatologic. '•h'iilcă «»te carnct«rlzată prin t. minat pe I. > i l n ţ ă organele vecine. barbarisme (zgomote produse în abdomen 'M|il<ntfir<»<i gazelor în tubul digestiv şi perceptibile de la distanţă). 1 tU|ii'|>tlr gastric poate îmbrăca forma hiperstenlcă.

iiipocondnil stîiu). examenul radiologie baritat gastro-duodenal vniddjul duodenal. ni boli digestive sau chiar extradigestive (afecţiuni genitale la femei). scaune abundent* lurloav. se va face examc chimismului gastric. observat clinic. iritabilitate.simi. oboseală la eforturi ll/h • mici. examenul radiologie baritat. mai ales femeile. ce determină a< gastrla. flancul sttng sau loiiilxnrt «Ung.u c . «par crize violente manifestate prin dureri în hipocondrul drept. La acestea se mlnutn Nciiuic <lis|)e|)ii < • . ţi turi. intoleranţă alimentară ohlivâ (la grăsimi. malformaţiile congenitale ale veziculei biliare. Un c. greţuri.fltrofagle (stare morbidă caracterizată prin înghiţirea de aer odatii saliva. procesele inflamatorii ale căilor biliare. diagnosticul de sinrli dispoplic fiind numai unul de început. Chimismul gastric arată mai des valori scăzute. Examlm nlc piiraclinice ce trebuie efectuate sînt: examenul radiologie cu sul •. Orice bolnav care prezintă una din aceste foi de dispepsie. i l ' > . — Formele mixte se manifestă prin simptomele intricate din foi hlpor. dischineziilo hi l i . jenă din roasă în hipocondrul drept sau chiar colică (durere abdominală vii lenta) în hipocondrul drept. saţietate precoce (boln<n ia cîteva înghiţituri după care simte o jenă epigastrică şi în nipon • drul drept). Investigaţiile care trebuie efectuate în aceste situaţii sli sondajul duodenal (pentru decelarea unor paraziţi duodenali. Sindromul dispeptic biiio-duodenal constituie o intricare în li o iii* diomiil biliar şi cel duodenal. El survine în boli concomitente cile duh» deliului şi cailor biliare.i . Se asociază fenome qenerale: astenie. i . constă din balonări postprandiale. gust amar. staza duodenală. Bolile care evoluează cu acest sindrom sînt: lltl«u*> biliară. mai rar alte boli blllaif -ui ale căilor biliare. adică distensia stomacului prin gaze).şi hipostenică. Sindromul dispeptic pancreatlc constă în semne generale: slăbiri*'* iddliv bruscci din (jreulate şi forţe fizice. Sindromul dispeptic duodenal a fost descoperit de L Hatieganu. examenul gastros pic şi alte examinări după nevoie pentru a se stabili diagnosticul y se «plică tratamentul potrivit în timp util. ce survin la cîteva ore după masă. trebuie dispensarizat. conserve). durere spontană sau provocată In pttrloinbilicnin u i i ( | . apar greţuri şi imposibilitatea de a continua masa. sosuri. Bolile mai frecvente care pot evolua acest sindrom sînt parazitozele duodeno-biliare. clnd bolnavul vorbeşte sau cînd mănîncă. adinamie. b o < | . i i < in (jiă. tegumente subţiri şi uscate.Iiirilă de contrast a veziculei biliare şi al căilor biliare (colecistogrnh i-olecislocolangiografia). i b i l i i . vărsături şi intoleranţă alimentară absolută. Bolnavii. în spo< Icimblii) şi examenul radiologie baritat cu atenţie deosebită asup eventualei staze duodenale. Sindromul dispeptic biliar se caracterizează prin balonări postprn dialc. intolerantă la grăsimi şl la glucide. sînt irascil şi anxioşi. i n l . uneori slăbirea în gi ţaţe. uneori subicter sau subfebrilităţi. mm licări umorale de tipul tetaniei. scăderea din greutate şi forţe fizice.

Starea generală este adesea alterată. do oblcol 1.nu. mai ales matinalei |iil . i / . lapte.mu MI u l radiologie baritat al tractului digestiv este obligatoriu. sarcină înaintată (modificare fizioasimetrică a abdomenului. l i n i culcată).. meteorism. La acestea • ' î l ntliujă fenomene generale: ameţeli postprandiale cu accentuare hlinh. /leu dhthală a abdomenului se constată în obezitate. . subfebri-. i duodenală sau în visceroptoza generaliNKIIS (ji.ilidomon). Se începe cu examenul de ansamblu al n pun inspecţie urmată de palpaţia. i//n/Hi/d a abdomenului (în formă de luntre) sau ex« . . i c d dreaptă ce survine la 6—8 ore după masă (cu exacerbare îl de mers).1 In s t . apare febră n« (M .ili i n.: . scaune mai frecvente cu produse patologice: mu "i • i sînge. ascltă 'inimi peritoneală). . ' M i l e şi fenomene generale: astenie. flatulenţă şi scaune mai frecvente.mm: dureroase). sau pancreatice. i i ' . Aceste fenomene apar mai ales la persoane cu sto-i| npciiit pentru ulcer duodenal. anemie. i l superior şi vergoturllo (atrol . i oh. în stingă. «lumini rectosigmoidian constă în dureri în etajul abdominal inml .ivitaţional a organelor abdominale). meteorism (distensia intestinelor prin ivarlnno sau uterine.'ii ilc posturale (ridicarea din poziţia de decubit şi liniştirea lor ' / . i i i"vu violticiM.u . tispoo ţ| < . dureri difuze • mlmilc.1 i. Diagnosticul . •ml obiectiv al întregului organism şi al abdomenului in speefi'chmt metodic. alimente bogate în celuloză şi sosuri.nrsistematizate şi intricate care denotă afectarea con-.'. Indionml dispeptic ileocecal se caracterizează prin jenă dureroasă l i . •K i'IltP HtuU' ' "l ( I u •\ hlniţla• • '. supe. se evidenţiază In pnllco.r/.pi 1 ' 11.ipoi albe-sldefil. borborisme şi scaune diareice. mai multor segmente ale aparatului digestiv. unde ie nbilninenului superior şi proeminenţa celui Inii» un mal m nulreşto: poziţia şi forma ombilicului. • m .1 po. cefalee.cu ţesut celular gri< . .Plndromul dispeptic jejunal evoluează cu o „dispepsie gazoasă" ce minctorizează prin intoleranţă la alimentele lichide dulci. /. percuţia şi auscultaţia ' î m i I O I I I I M abdomenului poate să fie cea obişnuită sau poate iimilillcdri patologice.'iiliMlcle voncctazii (dilataţii venoaso) mal In ' i .\ . La eonii i « < i <icestor alimente survine o senzaţie de agitaţie. in.rt prin examenul obiectiv şi examinări paraclinice.ni tu urma sarcinilor şl la 1 • Hmtlc. i j n l i i l K l o m i i i. dulIfl concentrate. 1 "iul dispeptic interdigestiv constă într-un complex de simp-.. • l i c i .

V'(Jr. Auscultaţia abdomenului oferă date utile dacă acestea se interpr»» IIM /. mărinm si consistenţă a ficatului sau splinei. cardiacă.vdUjr//r> In afecţiunile gastrici' pol li de dourt loliiri: a) <•«!«« i nrn Hiirvln Imedint postpimulml şl conţin resturi alInienUue din alt ntttt)t010 lnţ|ernle Innlnte sini <lctcimln. hepatică sau sînt determinate de carcnţn piotoinico. Mxamonul clinic permite evidenţierea unor simptome de maro vrtIonic pentru diagnostic: Dureri accentuate abdo minale la un bolnav cu alterarea |>i lumii! n stării generale. . Astfel în condiţii fi/. cxtragastricc şi chior ox 11 «digestive. fără neregulii uluiţi şi fără puncte sensibile. deoarece ole pot surveni In nlncţliini gastrice. Ea se efectuează cu o mînă sau bimanual. /:V/eme7e la pleoape. consemnate în foaia de observaţie şi n»« Icnite medicului. speriată.r. puncte snu /. hipotensiune arterială şi tahictuiliIn CMIO so evidenţiază o faţă suptă. sau existenţa unor puncte sensibile. zgomote hidroaerice puternice (borborismo) se percep în enterocolite şi colonul iritabil. Inspecţia regiunii anale şi tuşeul rectal (atunci cînd anamneză lll* d iert o suferinţă a regiunii ano-recto-sigmoidiene) încheie examenul obiectiv al aparatului digestiv. elastic. gambe. I în cadrul ansamblului examenului clinic. în aceste cazuri este vorba de o urgenţă mcdlrnchirurgicală. Percuţia oferă mai al es date asupra ariei organelor parenchiiiift» to. u i i im unor microhemoragii cu sediu la nivelul tubului digestiv. In ilousul paralitic (suspendarea tranzitului de materii fecale şi (jfi/«<) curo survine după colici renale.Palparea urmăreşte să verifice datele obţinute prin ispectie şi srt depisteze eventualele modificări ale organelor abdominale. torace pol indica o afectlutlf lic| Millc<1 cronică progresiva. . în condiţii patologice se pot evidenţia modificări de formă. Toate modificările palo* logico trebuie bine localizate. ochii înfundaţi în ortul' ((lobii oculari hipotoni şi vocea slabă înclină diagnosticul spre o peni nllfl (iciitd. nlo( ţiuno renală.lt>« loyko la auscultaţia abdomenului se percep cîteva zgomote hidroaerlc».sensibilo. care sînt apoi verificate prin puncţie exploratull« (şi eventual evacuatorie) abdominală (paracenteză).ono sensibile. so evi denţiază silenţiu (linişte absolută). Tegumente/e şi mucoasele palide trebuie să îndemne la c . precedat de o durem nuiro abdominală este determinat de perforaţia unui organ cavitar şi <!• irltciţia peritoneului. frunte.S7( %/u/e/e vasculare pe faţă.srt/i/r//e Impun o Inrgft investigaţie. părţi dcclive indică cel mai < l < . In condiţii fiziologice abdomenul este suplu.c: ficat şi splină.il> < l c (|nstropnln mute . Subicterul sau icterul este aproape întotdeauna semnul un nli'c(iiini hepatice.. Prin percuţie se culeg primele date asupra existon« Jci lichidului ascitic. cu febră. postoperator sau în peritonite. V'df. existenţa unor zone împăstato 9! . Abdomenul sensibil şi tare „ca de lemn".

mai des stenoză imliî.l«»).c. atonie sau ptoză gastrică avansată.... ..MH-/. unsori . i | i . descrisă ca i i i l i p l In <il)domen. puroi..ilc'inc/.. ai( i atra-' i ...1 . Pentru aceste motive n* i nsupra caracterului vărsăturilor.n diaree). Insoţlla Uu yrvtutl..uc: i h i K ' i o pnroxisli* <i după cnio(ll. <|iA'. snhf(>brilităţi. la care (••îmi. 1 < i l n (lli|i'slivc). i r c i n i i oxtrauterine. i H mure tu fosa iliacă dreaptă (mai ales la bolnavii tineri.r//e în afecţiuni extragastrice pot apărea în apendicită '//un In afecţiuni extradigestive se constată în boli ale sfeIn fomei şi unele boli renale. <'ifi. In afecţiunile cerebrale ca tabesul (sifilisul nervos) i i<it'l>rale. ntli'M'M i u . i u . Se va controla dacă văr( I n produse patologice: sînge. vărsături. De asemenea vărsături se la-• cursul sarcinei. mclciic'i siiu . t iilidoinliidle difuze (eventual cu perceperea mişcărilor i » ... . l|| irt(U> ( i n .o ce survin în cadrul unei afecţiuni gastrice acute.(ii nuile) iau i i'xpuse se reţine că simptomele subiective completat* • i i v o (unoori foarte sărace) trebuie atent analizate.i. la palpare „abdomen de lemn". melenă.iini.b) vărnnţin resturi alimentare din alimente ingerate cu mai multe denotă o insuficienţă cronică de evacuare..A. mul. Vărsăturile descrise pînă acum sînt pre« iipatrt. cu luidicic In spntti yl umăpinioitllal). SIMPTOME CLINICE CE INDICA O URGENŢA MEDICO-CHIRURGICALA ABDOMINALA "i «iMiprii simptomelor care pot indica urgenţe.inilicli'. p. cu sensibilitate la palpare In . dupA Im hini'tii r |uu.N i i p i < i l < i t < i <il)domenului). liciii.A. liipiili-nsiiinr mlo-| iu< i uldps.. vărsăturile se produc fără greaţă şi fără efortul vom A. i i .. . I n l i K drdio şi leucocitoză. trebuie sd otragfl nlontla Ini urnii' ' . unoori cu greaţă. perforaţia ulcerului. •u| rullcll vc/l< ul. In ItlpiKondiiil dicpt. i i ( > musculară.ilci.. 1 <ul liomoruqli-l (llqostlvr: persoane cu *inl«'( («dcnlc nlcehii|inll( c. n p i n in măloarelor aspecte: '•«unul perforaţiei: se manifestă cu durere vie.. sînt vărsături incoercibile. lipntimic. vaisatuil. care vor hotărî asuilut yi <t tratamentului chirurgical (întîrzierea duce inei> ii'ci bolnavului). Aceste urgenţe necesită trimiterea imediată a bolit' ll r/c asistenţă medicală calificată. corpi străini. cu suspendarea tranzitului do un ( r » v i ' i i l i i ( i l miros focaloid) conduc spre diagnosticul do IhinlA.. căci "! <|c'i)l<' (apendicită acută.i'ir. . n r. para4 1 '.in> luu'.

se recoltează suc gastric din l fi l 'i i n i i i i i l c .i p s. tumori. Ele constituie aşa-zisul abdn* înrn acut medical. EXPLORĂRI PARACLINICE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV Cavitatea bucală: se pot recolta secreţii pentru examen biologii (microbi. în abdomenul superior şi meteorism la un obez. inlo» xicuţia cu plumb.4. evonluni cu litiază biliară. diverticuli. care pledează pentru ul> duodenul.i pauzei secretorii de acid clorhidric liber între orele 23 ţi diinliir.'. h) Colici abdominale în boli întîlnite mai rar: porfiria acută. indiclnd pllnilcfl. litiazfl lilllara etc. apoi se examinează chimismul.04 UMI po ky corp sau insulina 10 U (cu atenţie. timp de 2 or«i cnli iilivi/a ('(înlitiitea de ncid clorhidric în miliechivalenţi pe oră (mEq/orH). virusuri. Esofagul se explorează prin examen radiologie cu pastă baritatâ. ilnpit care se extrage sucul gastric din 15 în 15 minute (4 — 8 probe). g) Sindromul colicii din toxiinfecţiile alimentare:apare după ingosl i < i de ciuperci. l>lltnutrie în refluxul de acid gastric.. drojdii! do colon" iu cancerul gaitrlc nvnniati . alergii digestive acute.strlcA nvan. Ic nii'. 4.6. colecistită acută. constituie starea discretorie.• gastrofibroscopia permite prelevarea fls Irsut pontru biopsie. vis r i < 'c esofagiene etc. fiind posibile accidente hlstmnin unii liiHiilInlco) şl se recoltează suc gastric din 15 în 15 minute. „în bară".<|/oi<l| valorile cresc mult în ulcerul duodenal.. alimente alterate.irindu-se: aspectul. alcool. substanţe toxice. f) Sindromul pancreatitei acute ulceronecrotice hemoragice:durere marc. mi. timp de o oră. compresii extraesofagiene. etilic. după o masă copioasă. Stomacul se explorează prin examen radiologie cu suspensie bath ttitfi (dimineaţa pe nemîncate) . Dacă acidul clorhiclrlr li i".cnt se administrează un excitant al secreţiei gastrice (cofeină.Sucii/ f/av/rJc ponte arătu: irstuil nlliuciilnrti iicdlgoruto după 24 de ore. ie h nocturn cu intubare la ora 19 şi extragerea sucului gastric din In o i a i n ml Iu 7 dimineaţa. Se intubează sonda. In condiţii fiziologice cantitatea de acid clorhidrc estt» • '^. în care intervenţia chirurgicală este contraindicată.iţa. l . cu simptome du coltips. cantitatea şi chimismul gastric.0 | i '.Somfa/uJ pcnfru obţinerea excitaţiei maxime: se administrează 0. semnifică o hiperchinezie biliară. ciuperci) sau se pot face prelevări pentru examen hislologic sau histochimic. ptozA «nu atonU< gn. . Fibroesofagoscopia poate decoln diluleiţii esofagiene.satăi t d<« . ln> ! nuna). cercetarea sucului gastric obţinut prin intubm iiini. Kondajul gastric.Icter şl febră.

limpede. stai l Du pa ingestia bariului se poate administra o supă stre• şl so cercetează tranzitul bariului la l — 2 — 4 ore (penii b(lro) şi după 8 ore (pentru intestinul gros). După intubare în duoden se obţine. cu sîngo (posibile miri traumatisme iau 1 M| rupulul pancreasului).lu. secreţia gastrică. Dacă • • U N In nmpula rectală se poate aprecia ca fiind un tran'i s . iiilnttta de b!18 scursa. ilii|if) administrarea de sulfat de magneziu 33% (20 — 40 ml) cHlduţ.). îngroşate In "i trofice). Persistenţa bariului după Hftlfi o insuficienţă evacuatorie gastrică (spasm piloric. so obţin» c i x uiinsrutS după culoarea sa galbenă-aurie.• •> iul macroscoplc al bilei: llmpedo tn condiţii fiziologicei cu nn-vo/lnilare). Ml *»t» explorează prin examen radiologie baritat şi sondaj '*» Mlliiră şl căile biliare se examinează prin sonda] duodenal i nil Iţi. 'iln \'f'/ili'iil<irO) mai închisă. plus de bariu (imagine de nişă). conformaţii anormale ale liteiin/o. ni/ radiologie baritat. prezent mai ales în can-NIIU în procesele fermentative gastrice. alin cnxurl mai rare. stomac mult mărit în stenoza pilol de comportare al peristaltismului şi permeabilitatea pilone elimină din stomac în 2 — 4 ore. Se examinează apoi după n nprecia tranzitul intestinal în ansamblul său. idtmţiază bariu în stomac după 8 ore semnifică o insu!• Uni o. bila M vn <• vn iniliiiu(|n si so vn exnmlnn In mlcroMrop ledlmantul • •n nu coiitlno o. M-rn (nml ttr/.i ' roşu sau striuri sanguine (gastrite hemoragice.lomonto flţjurnto. ulcor •ritul. iK'B se evldontln/rt leucocllo (uneori plncnrdo). '/ nu'iltl: ululmii'n sondei Sn duoden (prin administrarea de Inpte. i ( l nun •>! ••!• pun mult mal greu tn ovIdonţS). Inmlilll (pn r o/l 1 1 unlcolulnil diiodcno-coIndO" iiiţ)hlluln. mediogastrice. varice gastro-esofagiene rupte etc. limpede. bila A »l\nia): un nmestec de bilă din coledoc cu suc duodenal (galbentt. l cliimismului gastric cu valori mari ale acidităţilor legato IM ncidului clorhidric liber se va face reacţia Uîielmann pe/î-•M'd acidului lactic în sucul gastric. urilor mucoasei (şterse în gastrite atrofice. brună. . în primul timp. După bila n. defecte de umplere (lacune) în tumori (cancer. iar dacă ţi persistă şi după 48 de ore arată un tranzit încetinit. se face examen radiologie prin care ie miMiloi)/ • « liinpnl scurs pîn3 la apariţia bilei B şi sS notozo slmptomelo l in i un sulfatului de magneziu. Ctml nu NO ol)ţliu< hlln (dNlgurtndu-Rf . elementele figurate din bllH ie pot llzn.M evacuat total indică un tranzit accelerat. în conţi I «o poate alimenta normal. Bolnavul ingeră suspensia de sulfat in pormite urmărirea tranzitului esofagian.

deuolci tran/il . Se urmăreşte ritmul scaun | In mod normal.4. cu 20—30 min. cu ajutorul fibrocolonoscopului. culoarea (galbenă închisă). l'ie/eniii di> produse |i. infi. cancer al ampulei Vater. pi Ntl)i|e). In cazul sindromului rectosigmoidian se e/ee. mai ales dacă bolnavul simte o uşui'iiro după evacuarea acesteia. — O cantitate mare de bilă care vine încet.Insă că oliva este în duoden) este posibil un obstacol coledocian ( I I tiu/ă. Cadrelor medii le revine sarcina pregătirii bolnavilor astfel încît intestinul i» nu aibă gaze. < UUiteo (circa 220 g).i dnlfi). Pre/> resiui Hor <iliinenl(ire. ce explorează anusul si rectul inferior pe distanţă de 12 cm. zilnic. forma (do cîrnat). examen cu ajutorul anuscopului.6. mirosul (de putreln lermenlaţie). . eventual două scaune pe zi sau la două 7. fără mueus. înaintu de rtidiografie.simptomelo care apar în legătură cu scaunul (tenesme etc. care împiedică o bună interpretare (pregătirea constă în regim nuli l < . clisme înalto »l nclministrarea de triferment). spasm oddi<m etc.ilolo(jice în scaun: inueus în cantitate n> şl puioi denotd un pro< i-. Clolecistografia este metoda radiologică prin care se vizualizea'/rt ve/icula biliară prin intermediul unei substanţe de contrast (pe ba/fl do iod). tuşeul rcclnl (constă în palparea rectului cu indexul îmbrăcat în mănuşă lubrifialA). tiu Orc Indu-se aparatul dlge. Colecistografia negativă însemnează lipsa de vizualizare a veziculei biliare. Se pocite Idee şi cx.). Nu se va uita urmărirea toleranţei bolnavului la |m|. Anuscopia. Rectoscopia constă în examinarea rectului pînă la 25 cm cu njll torul unui aparat numit rectoscop. indică o hipotonie veziculară. sigmei şi colonului. tuccr/. Se | x ui le (lo/ci ennlilttten de resturi alimentare. « ntft (pcisloasrt).iiiienul chimie al scaunului. eventualele resturi alimentare. puroi.. adminstrare de cărbune absorbant de gaze.sllv eu unele ollmenle şi urmMrlN . a ampu lej rectale. produse patologice (mucus.ă următoarele examinări: inspecţia regiunii anale.imcilor la nivelul colonului.). [rigoscopia este examinarea radiologică cu substanţa baritată In liodusft prin clismă după o prealabilă pregătire similară cu cea dlli i n|e< islngrafie. siii(|e. purgaţie.utelnial ItllfNlliml. 4. înainte de expunerea filmului radiografie. Colangiocolecistograîia este metoda radiologică de vizualizare ti veziculei biliare şi a căii biliare principale (hepatocoledoc) prin admlnislrarea endovenoasă a substanţei de contrast. se pol (>|e< l u a puilo' (In «fnil. EXAMENUL COPROLOGIC Se Idee obligatoriu pentru orice suferinţă a organelor digesl i din ncesl motiv îl prezentăm mai pe larg. Colonul şi rectul.1. stenoză a sfincterului Oddi.i mcntescibil. paraziţi vizibili cu ochiul liber sau la microv unde se pol ţjîisi ouă de paraziţi. care se poate administra pe cale orală cu 12—16 ore. de culoare neagrfl. l'ibrocolonoscopia este o examinare mai recent introdusă. (lei i dldiee.

. coapte). in A n llM < > . iidininisli .o» In p.1 u n d rndoet. i l c . ic ( i i i n d i M .n ca de '. iar grăsimile în galben cu Sudan III. n m intim aspectul scaunului fiziologic.musculare lungi.l arest regim timp de 3 — 4 zile.tosut muscular cu structura păstrată datorită lipsei ' U d ilorliidric asupra ţesutului conjunctiv dintre fibrele îl iHiiicicatic se evidenţiază — pe lîngă prezenţa graşiUliu.••ni.incTeatita cronică. c o n * i < ltt*I I : ' I I rniK't't. < > x < n t i > d e c a p r ă (» c h lb a lf l) MK n . | i < e . i l c orulă. i microscopic poate arăta deficitul de digestie şi.<mtoniruvi. NllIctUI l l c < l . Acest regim cuprinde toate principiile HI i l i < origine animală. pentru a pune aparatul digestiv în diferite situaţii 'In i nli'«i depista deficienţa digestivă. cu "Knminări cu izotopi radioactivi). n u l i i ! normal este brună datorită stercobilinei (un de-!/ nglr poato avea următoarele culori: iu in diaree sau în fermentaţie. . indiferent de forma pe care o tmlii'n/.d acestora pe cale rectală (încărcarea cu grăsimi. Se administrează bolnavului timp do rlli'va iiimplrt (Schmidt-Strassburger). cu margini ascuţite şi cu striaţii ii lînnsvcrsale. » . f . înainte de a prezenta aspectul cîtorva tipuri 1 . paralel cu 't|i<'.c pe ( . îl (/c acid clorhidric (aclorhidria) se manifestă coprololn 1 1<. indirect. ihfi tu coz de putrefacţie sau după consum imirn li'iul itH . dar variabil In lunrţl* da cantitatea d« . im In iicmor<Kjii superioare sau după consum do HHIM'i de Ic-qumo (spnnnc) în cantitate mare. îl hlliur so pune în evidenţă prin prezenţa acizilor graşi ^in/Uni intestinal accelerat prin resturi alimentare nedigc-»n|fi piixlusolor patologice în scaun.i ( ! < • l. coprologic. urmînd ca în ziua a 3-a — Mc/iscaunul care este analizat la laborator prin preparat nativ ţi ••ulmlnnle ce evidenţiază mai uşor resturile alimentare: amidonul tu • t i u cu soluţie Lugol. n ln n c . . i IM i f i | i m lactat hidric. t Mim joNcoplr.i d< bariu. cît şi vegetală) şi sub toate formele de pregflil|ili>.

7. microscopic: floră iodofilă. Patologic. studiindu-se flora microbiană şi antibiograma. acoperind materiile fecale. fie după o purgaţie. — Scaun cu putrefacţie: culoare brună închis. se evidenţiază o pastă amorfă formată din resturile alimentare digerate.Mirosul scaunului patologic poate fi: . microbi intestinali (nepalogeni). fie spontan.— cu miros de fermentaţie cînd domină fermentaţia. puroi. intim amestecate cu •somnul. Fiziologic. cancer de colon sau rect. Mult mol rnr sui vin tuberculoza gastrică.4. lu cios. Tipuri de scaun patologice: — Scaun cu fermentaţie: culoare galbenă deschis. mai ales în mediul rural). Reacţia scaunului patologic: — este acidă cînd domină fermentaţia. 4. amidon intra. reacţia alcalină. celule epiteliale descuamate. sînge etc. sînge. grăsos. Examenul microscopic. BOLILE STOMACULUI Şl DUODENULUI (vio mal frecvente boli nle stonuirului sînt: gastrita. dar este roşunililiint. Prin acost examen se urmăreşte infestaţia în mod deosebit la copii (nproxiniuliv 80o/0 din copii au paraziţi. — Scaunul panereatic (de insuficienţă panereatică): voluminos. . în hemoragii găsim de asemenea sînge în scaun.fără miros în holeră şi diareele nervoase. ulcerul gastric şl minerul gostnr. cu miros (icid.trlro. aerat. în vase •pocUili'. după care se examinează imediat ia microscop. produse ale digestiei microbiene.şi exlracelular. lixtinwnul coprologic trebuie efectuat imediat după emisie pentru d nu «e altera produsele patologice (autoliză) şi pentru a surprinde para•/.Iţll Jm'd vii (cînd se pot identifica uşor datorită mişcărilor de care sînt iinltntill). .— este alcalină cînd domină putrefacţia. puroi.foarte fetid în colite ulcerioase.' 11 Ic. reacţia uşor acidă. Pentru evidenţierea paraziţilor există şi metode de concentrare prin caro cicoştia se pun mai uşor în evidenţă. l xamcnul coprologic pentru paraziţi se face recoltînd scaun. . — Scaunul din rectocolita hemoragică se caracterizează prin pre/enlci produselor patologice: mucus. Pentru aceasta se recoltează scaunul în mod steril. microscopic: fibre musculare digerate sau parţial digerate. substanţe secretate de intestin sau glandele anexe. microscopic este bogat în grăsimi sub formă de picături. polipii şl nlto tumoti <|ir.cu miros de putrefacţie cînd domină putrefacţia. miros de putrefacţie. sifilisul y. Coprocultura este examinarea făcută pentru evidenţierea microbilor In scmin. Reacţia este uşor alcalină sau neutră în mod fiziologic. scaunul se modifică în funcţie de tipul de suferinţă cînd poiiln apare mucus.

• cron/cc.ft cu modificări ale secreţiei de suc gastric şi ale chimismului uir din punct de vedere clinic se manifestă ca un sindrom dllilpostenic.. .M. ceapă.iiidioni dispeptic hipo. huli inlecţioase: febra tifoidă. comportament alimentar deficitar (consum de alimente prea «nu prea calde. i «Ini !• de colaps.. salicilaţl. 1 .fumatul (mai ales pe nemîncate şi în can-i iiînri)..(i altor. polipi gastrici şi aclorn-lractară la histamină). liipolenslunc).unciiul ol)lc( l l v (>vi(U>ntio/. usturoi). tipul de secreMldm-poptică şi morfopatologia gastritei. (•(jron/e de vitamine: vitamina B 12 (gastropatia din anemia bier. • «mi toxiinfccţii alimentare).1 evoluează cu atrofia mucoasei gastrice. piran. piper.vuf alimentar cu alimente prea grase. . i i atenuate.. diabetul zal i Decompensat metabolic. gripa. uncie boli alergice pot evolua cu manifestări gastrice (alergia MM. i i t t i t o «pont'inft «l ifl inia» In ici|iinii>(i cpUpi i t l c ă şl tu I n i i M i i n i nii . hiperstenic sau mixt cu evoluţie acută sau cronică. tahicardie. similar evoluează şi gastropatia din cai i Ic vitamina PP. determină gastropatii cronice datorită fclimlnnili unor substanţe toxice. intoxicaţii alimentare (cu alimente alterate) sau cu ciuperci rxee.7. vări nu. I • n ((«'iiorale. fenomenele clinice sînt m .i .1.. conicei şi pe nemîncate. ti'(| iimcnte uscnl. Ele >/.hipc'rsteru ni mixt.4. . abuz de condimente (ardei. preparate de cortizon. i ologia gastritelor este complexă: i r i laţ ii ale mucoasei gastrice cauzate de alimente insuficient ! ' • în cavitatea bucală prin lipsa danturii sau prin tahifagie (mîn-pcde). muştar. ţuică). hepatita virală etc. . f/i inunde acute (din intoxicaţiile acute cu substanţe caustice. hduturi alcoolice (mai ales cele concentrate: coniac. abuz de medicaaspirina. mi cu manifestări gastrice). f/i r< / .lce). . butazolidina. GASTRITELE Nlul procese inflamatorii ale stomacului ce interesează mucoaia > şi în diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric.determină tulburări hidroelectrolitice şi flcido-ba/. llinlxi !n-hnloun Idiihi.' n i . manifestările clinice sînt zgomoi'olimvii acuză dureri mari în regiunea epigastrică. («volulnd MI ! d. (sodă ' i sau acizi concentraţi (acidul acetic) care determină gastritelo traumatisme ale mucoasei gastrice prin substanţe caustice ele. greţuri. prea prăjite. sau în cantităţi mari no o (jaslropatie acută trecătoare care se rezolvă prin regim de > Diplomele clinice sînt în funcţie de forma clinică. C. B. sau greu digerabile. nerespectarea rlt-ilui circadiene — alimentaţia la ore neregulate.4. iritante.I K . une<(/<'. ic ca primitive sau sînt secundare altor boli. «linoliiiidil <i stării generale (febră. Intoxicaţiile endogene: insuficienţa renală cronică. pentru mucoasa gastrică.

Cîastroscopia (cu gastroscopul sau mai recent cu axofibroscopul) i i d i u e informaţii asupra mucoasei gastrice şi a eventualelor procese IMtolotjice endogastrice.nIA. de precorltnle. /camă de orez. mai mari [hlperclorhidrie). mai mici (hipoclorhidrie) decît valorile considerate Il/loloţjicc. Tratamentul cel mai eficace este cel preventiv şi se referă la evitnrea lut lorilor care determină gastropatiile. tonus.Chimismul gastric se cercetează numai în formele cronice şi poate Viilori normale (normoclorhidrie): 2+2 mEq/1 şi oră. peristaltism).de morcovi. ceai semiîndul( I I . sa nu prezinte stricturi esofagiene. cu linguriţa la mici intervale. Evoluţia şi prognosticul sînt în funcţie de boala de bază. (i. lipsite < ! < ' coiulimente. brînză da . apoi brînză proaspătă de vaci şl cnriie luirlil.i. In (|(islrilele acute cu pierderi mari de lichide se face reechilibrarea lililiuch'Ctmlitică şi acidobazică şi se administrează după nevoie ana-/!'/)//('(• si eventual antibiotice.l ra m. pliuri hipotrofice). Prelevarea de material din diferitele segmente. Holul cadrelor medii este de a pregăti psihologic bolnavii pentru aceste exaî n l i i A i i . să nu fi trecut mai mult de 4—6 ore de la ingerarea toxicului. sil nu prezinte ulceraţii esofagiene sau gastrice (aşa cum se tiiMniplil în gastrita acută din intoxicaţia cu sodă caustică). anastomozate sau.. snu se va administra ceai amar.istrllele cronice: Tr<ilamenlul va fi în funcţie de forma etiolo(|U A 9! lipul de secreţie n acidului clorhidric.1 moi. Reţjimul dietetic este de mare importanţă: în primele două zile nu m» va mlminislra nici un aliment pentru a pune în repaus mucoasa gasIrU'ft. dimpolnv. cu legumele In tniinfl do plh'inl. plini. In /oMiir/e cu /i/pe/r/oi/in/r/c se vor «u li ii in i . a evacuării gastrice şi a evenI milelor procese morfopatologice gastrice. Examenul radiologie barltat se efectuează numai în formele cronice >i (M relaţii asupra mucoasei gastrice. <lnr In ('(înliUite loială cil mai mare. supă de făinoase.i tratamentului şi de posibilităţile pe care le are bolnavul de a i («specia indicaţiile medicale. Gastrita acută necesită un tratament de urgenţă: evacuarea con( i i u i l u l n i stomacului de preferinţă prin spălătură gastrică şi respectînd conţi ((indicaţiile acestora: bolnavul să fie în stare de cunoştinţă. neregulate. TrepUil se va trece la alimentaţia completă. (' (iinr h. Tratamentul curativ este In lunrţie de forma clinică şi secretorie a gastropatiei. radiologie se pot evidenţia modiln rui morfologice (pliuri îngroşate. In afară de semnele funcImiidle (secreţie. 011.isc fracţionate şl tll î n n t i l n l e mied. apoi se va trece la administrarea dn nllmenle de cruţare: pîine prăjită. «oii.prâjitA. reduse In celulo/A. i l i i p d necesităţi. Uneori se constată aclorhidrie. Prin gargarizare sau tamponare cu soluţie anestezică a faringelui se facilili'ir/rt examenul gastroscopic. ale mucoasei gastrice pentru examen bioptic sau histo• lumic ridică mai mult valoarea acestei examinări.

în timp ce In ulcerul •l In i o ( | i n i H ' < i anlro-pilorică (deci mai aproape do duoden) durerea unii Inidivn. agrişe.sau aclorhidrie se vor administra alimente oxcii l i l o «Io secreţiei clorhidropeptice: bulion de carne. M Indicaţia medicului se administrează pansamente gastrice. în majoritatea cazurilor umil pi'-/. ciorbe > i l l i < cu zeamă de lămîie.'l sAptnmlnl.onţa unei ulceraţii.i ) . sezonieră şi de elort. Sînt indicate: ape alcaline (BodocM. vorbim de ulcer gastric sau duodenal. dar totdeauna trebuie să fie bine coaptă.i l n ulceroasă se caracterizează mortclogic..e vor indica ape care să stimuleze secreţia gastrică. borşuri.eficienţă. prune verzi. aguridă.vo/on/ord constft tn apnriţin dureriloi l . Boala se caracterizează.nu ului sau duodenului. după ora 24 şi se culmea/M după all/'«T/(H//c//(j/e(/ . ape alcalino-feroase (Sîngeorz.DUODEN AL li". . oţet. nnuol sau periodic.ipnre noaptea.7.2. extrem de rar în porţiunea inferioară a esofagului sau fn l ludului digestiv.4. situată pe duodon S8U imune. Se va face traiiniMit substitutiv cu acid clorhidric (betacid sau preparate similare). / i nise. i n <'/. unele izvoare din Slănic-Moldova). Instnd unii mu liberi. foarte rar mai multe. i începutul iivi'ill y| toninnel. Tratamentul balnear (crenoterapie) este indicat în afara perioade-'t <le activitate. VllI lllC ) a. ape cloruro-sodice. (iastropatiile hiperacide beneficiază de balneofizioterapio cu "in. Valea Ciungetului. în larmele cu. Malnaş). înde porlondolo l nu ar0 nici un lei di* ne u/o. P«M iliiroronNo NO nieii(lno 2 .mirt complicaţii. In cazul " i u l duodenal durorea aparo la 5—6 oro după masă mul conţinu•.«H./oamr ilureroaaă". Observaţia atentă i i n l ră localizarea gastrică a ulceraţiei în porţiunea verticală a stoi i i n (deci mai aproape de cardia) evoluează cu dureri care apar l oro după alimentaţie (durere precoce). Carnea • ponto administra la grătar.. Ai|MU't clinic. Se folosesc apele minerale alcaline sau alcalino-tendininistrate cu l 1/2 ore înainte de masă. eventual uşor încălzite ii <i olimina bioxidul de carbon. l't-riodicitatea (sau ritmicitatea) alimentară constă în apariţia i l l « > r pe nemîncate şi liniştirea lor după mîncare. deci ape car-. puţin concentrate şi apele mixte (Bor-Stolceni.s/H-cfd periodicitatea alimentară.. Se contraindică consumarea de băuturi alcoolice şi fumatul (imil M» po nemîncate). BOALA ULCEROASA ULCERUL GASTRO.icului este ovac'uat şi creează senzaţia do . uşor condimentată. (iastropatiile hipoacide beneficiază de asemenea de crenotera•. în faza ei dezvoltată. hipo. printr-un sindrom dîspeptic dureros sistcmatl-' ce /e.. După cum localizarea ulceraţiei este la nivolul . Pîinea va fi neagră nu Ni-mialbă. la 3—4 ore după alimentaţie (cluiero tardiv. 4. < l u i e i e < i . Sîngeorz.

l:. Semnul radiologie di-! < • < l c. spontane sau provocate.— Ritmicitatea durerilor în funcţie de alimentaţie.K iu dureroase de cîte 2—3 săptămîni pe an. Acidul clorhidric liber este prezent şi în tnnpul nopţii constituind ceea ce O. Adesea.r. l'.i | >e. greţurile. > i . u l i u l de bariu). fără ca să HH |. scăderea poftei /c mlncare pot fi prezente în oricare localizare a ulcerului. transfixiant spre coloana vertebrală sau spre regiunea >iccordială.. î l mucoasei ce afectează peretele stomacului sau duodenului avînd • r. i evidenţia nişa prin examen radiologie sau ynstroscopic. sposmc). Arsurile retrosternale şi vărsăturile însoţesc deseori durerea (ade-»•« durerile cedează după vărsături). Prin umplerea ulcerului cu substanţă de contrast ( • . Boala du p ml «nu zeci de ani. constipaţia. dar sînt unii c'tiracteristice pentru ulcerul duodenal decît pentru cel gastric. Examenul sucului gastric â jeun (pe stomariil (joi) arată o secreţie mărită. | e i i e i .iicclul unei pîlnii. în ilcerul gastric. (i(intr<i':i'opia (efectuată cu axofibroscopul) aduce date utile asupra Mediului şi . i oste bună şl capacitatea de muncă păstrată.ructaţiile. Fodor a numit „stare dissecretoi n 1 " . l'Kamenul radiologie baritat este obligatoriu. Cînd acestea sînt constituite din illmenlc — ingerate cu cîteva zile mai înainte — semnifică o stenoză >lloro-duodenală. uneori iradiază spre hipocondrul sting sau Irepl. iar chimismul gastric arată în cele mai multe cazuri valori crescute. sînt mai şterse. nişa apare ca „o pată persistentă" la nivelul peretelui filonmciiliii sau duodenului.iractoristic este „nisa" ulceroasă. după u l m ilustrarea de bicarbonat de sodiu. Durerea este simptomul dominant al ulcerului. dar în cele mal n n i l l e e. cu evoluţie ondulantă: un. sîmbure de cireaşă) şi se însoţeşte do Nemiu» Indirecte: umplerea fugitivă a bulbului sau bulb în formă do trifoi (In di/ul ulcerului cronic). llxaminări paraclinice. durerea are mai des sediul în stînga liniei medioepiliislrlce. ale mucoasei (modificuien pliurilor mucoasei) şi ale peristaltismului gastric (incizuri proluiide. în cazul ulcerului bulbului duodenal nişa are diferito inflilinl (bob de piper. în cazurile în caro NO pune pioblema diagnosticului diferenţial ulcer—cancer se poate rei'olln cu ui ei.poetului morfologic al nişei ulceroase. microhemoragiile. .işi aparat material pentru examenul histopatologic. unde :lcsi prezente. i . în spate. după aplicare de căldură pe reI1 nuca epigastrică. Alteori se constată numai semne indirecte c|c ulcer: modificări ale secreţiei (hipersecretie). între care N t n i ' . sînt prezente numai simptomele clinice..şi supraomlillCUl. alteori după vărsături. Ea este localizată n regiunea epigastrică. eforturi fizice I psihice. în timp ce în ulcerul duodenal este situată para. i i .e de/voltă ca o boală cronică. în cazurile necomplicate ea cedează postalimentar. precum şi liniştirea lor în perioada de repaus constituie o l l d caracteristică a durerii din ulcerul simplu necomplicat.. i l .i/uri :. mazăre.i <i"n. Uneori ulcerul apare ca o boală acută. In i >i ' i " început. Ea traduce ulcerul rotund sau < p \ ' .. caracteristică pentru ulcerul duodenal.v()lu|le.

tulburări vasculare ce duc Mjnrca insuficientă a unor porţiuni din mucoasa gastrică. cortizonul etc. i tio. Se va evita abuzul de cafea. funcţională (examenul ui ului gastric) şi morfologică observarea radiografică şi gastroscopică iili-i'iiiţLei.i/.i. care nu se pot prevedea chiar în condiţiile unui tratament i'înr/. cel de vindecare este rezervat.<> n 'llcli'iitrt de evacuare. consumarea cotidiană de băuturi alcoolice uluite (mai ales pe nemîncate) şi a medicamentelor iritante ale • • ' ! • ' "i gastrice. Iar «l de muncă este bun. cim l. In ambelo cir/url S© evl-o slrîmtare a lumenului gastric şi respectiv pilone tu <iş<i mrt lucii stomacul nu-şi mai poate evacua conţinutul roali/.n i .vf/rn/ so bazează pe simptomele clinice: bolnavii mi micUi nnlori'donto somne clinice de ulcer..i'i-rita şi. Examenul clinic este insuficient pentru prei/mea sediului ulcerului gastric sau duodenal. Sltmo/. malignizarea ulcerului gastric. fo / i i i ' / i i i / xni'.). hemoragia. 1'rofllaxia este greu de efectuat în lipsa cunoaşterii cauzelor (etlo* i) şi a mecanismului său de producere (patogenezei). i i i m i . i ţ i i . | »• .ulnt yuatrlc di'cclo.n iiil m u lt m ă rite .îndii . i / . In aceste cazuri • i l i i n v i i trebuie dispensarizaţi activ şi văzuţi de medic după 2—3 sap• f i n i t u l . sldbesc din greutăţi ' I'. alcool. r.M i v i n d r m a d e c h iu * M u .snl d|)Mriţiei vărsăturilor cu alimente inferate cu 2—3 zii* ' I c Ci-l in vtîrsnturi mari se dcshidratea/. 1 .ci poate surveni la nivelul stomacului pe care îl împarte în i. i•. Chimismul gastric.C . Diagnosticul diferenţial. simptome clinice). Se efectuează testul evolutiv terapeutic prin tratament complet i ui murirea clinică (cîntărire. iciili/înd stenoza mediogastrică. Ceea ce se •sto că în apariţia ulcerului gastric sau duodenal intervin mai mulţi > r l cu pondere individuală diferită: transmiterea ereditară sau cîş•i <i unei mase celulare acidosecretoare mărite.n i i l radiologie baritat şi gastroscopia lămuresc întotdeauna diagnosi> ui do localizare. acţiunea ntri a unor alimente (condimente. fumat). în situaţia unei ulceraţii gastrice trebuie să ne ginim dacă nu este în realitate un cancer gastric. Aceste complicaţii sînt: stenoza.. n/Of/no.ălor. perforaţia. exni i . după unii autori.i lii|)orsi'i n [n- . nerespectarea ritlor circadiene de alimentaţie. sau poate fi la nivelul pilorului . • •• va evita fumatul. a condiţiilor de viaţă. m ld e i t o m a c c u / '« \ ! » n . agresiunea cloripoplică (determinată de starea dissecretorie).vfono/ci pilorică sau piloro-duodenală. acţiunea unor medicamente (aspifcnilbutazonă. scăderea secroţlel iurus protector al mucoasei gastrice. stressurile fizice şi psihice etc. Proin hr/olor de activitate dureroasă constă în respectarea igienei de i î l . de activitate şi de odihnă.Prognosticul de viată este bun. I/I C 1 i i i c i i u n i d t i t i o g i c c uu / u i -n i e n i i . mai ales pe nemîncatei COMPLICAŢIILE ULCERULUI GASTRODUODENAL In evoluţia ulcerului gastric sau duodenal pot apărea o serio do l n . cu niodilicarea tabloului cilIn wcn.

Semnele majore sînt hematemeză şi melenă.i unui vas... hidratare (ser glucozat. timp de 7 — 10 zile. unii admiţînd-o. alţii i.. se face •nf/M/rea preoperatorie: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-ban-. se «irronluează la schimbările posturale şi la mers. i l. tendinţă .il. Perforaţia constă în ruptura peretelui gastric la nivelul ulceraţiei îl tiiToroa conţinutului gastric în peritoneu cu iritaţia acestuia şi apaI t l n Minplotnolor caracteristice abdomenului acut: durere violentă. ^pniltifi s<i modifică tabloul clinic clasic al ulcerului: durerile devin i i i i l i i i n o si nu mai respectă ritmicitatea. Sistomul nervos joacă rol l I M I I luni In doi Inii^nron poi uxidci durotonso n bolii. sînt greu influenţate de tran m i ' i i l ..area ulcerului gastric este discutată.ică In spital este o |n i i n l | ) ( i l A pontru ulcerul (((istroduodonal. senzaţie de sete. hipo-'•MMUMO. melenă . Tratamentul hemoragiei gastrice constituie o urgenţă şi constă în Miubatoroa stării de şoc şi oprirea hemoragiei: — ropaus absolut la pat. adică după i ' c l i K i i r d loslului evolutiv terapeutic care în 2 — 3 săptămîni nu a îl MI irilicsr/.ve/e de salvare sînt foarte mici). după un efort de defecaţie. leucocitoză.pumnal înfipt în abdomen. a aparatului cardio-. (nnvocaină. ido dureroase de ulcer.• i . l>«rlvlsccrita este inflamaţia din jurul stomacului şi duodenului. lapte rece tăiat cu ceai şi idinlnistrat cu linguriţa. ca > lovltnirt r/c. i -. Hemoragia se consideră complicaţie cînd este masivă şi apare sub • .. Fenomenele cli-.r..iu lighean. Perforaţia -.. transpiraţii. rt.c l do hematemeză (vărsături cu sînge în cantitate mare). stare de şoc... l infamantul constă în administrare de antispasmodice per os şi v.illqnl/. miIWfllizare. întărirea prin contractare a iliilomomilui („abdomen de lemn"). ( '.r bohmviil clinic. — medicamente ca în hemoptizie.iiiicnlul ulcerului simplu (iară complicaţii) i .— la nevoie intervenţia chirurgicală de urgenţă după un consult nedico-chirurgical. transfuzii de sînge. tahicardie. i l o<iparentă. psihoterapie şi apoi intervenţia chirurgicală. evacuarea se efectuează cu dificultate. i i . l|tl" .. | M .'1.ymi. refacerea echilibrului proteic.. vitciminizare. în cadrul unei H .mii cu sînge negru ca păcura) sau ambele. precum şi tn linl ţjB> ied liMioNiniii'lor (lutcrotiso. plasmă. 'l i dlcimotiLul constă în intervenţia în timp util.1 lipolimie sau chiar lipotimie la ridicarea capului de pe planul ori-"ii l . paloare extremă.< iil<ir şi hematie. întît după 24 • • ' > ! < • se constată o cantitate considerabilă de bariu în sWmac. soluţii macromoleculare. pungă cu gheaţă pe abdomen. funcţional şi morfologic. pcir de regulă brusc.. ' .'c' o im/r/i/d care se tratează chirurgical în primele 6 ore (peste 24 /<• or o . ceai cu bucăţele de gheaţă.odihnă psiholi'/. — coai rece. fiziologic). atropină). sau uneori hemoragia apare în plină să• /Vv/f/i/Mi/ru dinţatului f/c. Se produce prin eroda-'-. M.linie se manifestă prin semne de anemie acută: ameţeli. i | i n < l n. Dtică fenomenele de insuficienţă evacuatorie nu cedează.

STOMACUL OPERAT PENTRU ULCERUL OASTRIC SAU DUODENAL \ft\ rum . ulcostop (capsule operculate) sau ulcerotrat. unrlc iz-• iu Slnnir -Moldovei.llvunil cu rezultate imediate bune. Dicta. orez. Alimentaţia în faza dureninsă: supe-creme pasate (de franzelă. K) bis cir. bismut subnitric. dicarbocalm. paste făinoase. homorniiln. Sîn<i<M>r/. carne tocată de 4—5 ori i M Iu maşină. smîntînă. abdomenul. ouă. ne/ia usta).. unt. stA* ((•«iicnilă. spasmoverin. antispasmodice (atropină. brînză de vaci. Sedative (amital sodic.i 1% intravenos sau per os). Treptat. l rutamentul medicamentos: alcalinizante şi protectoare ale muri gastrice (pansament cu bicarbonat de sodiu. l. hi /or/w/e cu chimismul gastric scăzut se indii .A. Recent s-a ulus tratamentul cu inhibitori enzimatici: acetazolamidă (ederen). grija şi supravegherea dietei în corn' l i i Ic hemoragice. rehidratare. Pholi i < | c l şi preparate cu acţiune neuroleptică de tip sulpiridă (Dogma1'i'iMMiiele cu ulcer. neopepulliclk. '. Principiile dietei sînt: mese frecvente (7—8 pe i ) . După 7—10 zile.). Vîlcele.t-n nrfltnt. laptele cu derivatele lui • I n i e i .Vu M'ni n. deoarece o alimentaţie necorespunzătoare poate sn se repete hemoragia. scaunul.). în condu spitalizare etc. rnilnînrntul balneofizioterapeutic. P«rfora(ia fi hemor*. In romplirutillc ulcerului <|nslrlc unu duoîl ttono/tt pllorlcA. trebuie supravegheate cu atenţie (pulsul. Ulcerul gastric şi duodenal bent» /ft <lc bcilncofizioterapie după cel puţin 3 luni după stingerea fenoi lui de (idivitate şi în afara oricărei complicaţii. chisel de lapte. ochiuri dietetice. dacă durerea a i'ilnl. izvorul nr. se trece la alimentaţia adecvată ulcerului cronic.J. sulfat de magneziu l. Se pot indic<i şi apele nlcaM lioţin/oHse (Slănic-Moldova. >i l>ncaş) drese cu lapte. se administrează Iu •udele dureroase). Malnaş) sau apele aleai''i»nsc: Sîngeorz-Hebe. gris cu lapte. H caro lăsăm bolnavul să se alimenteze. reprezintă factorul de bază i u tratamentul ulcerului. Stoiceni. ouă fierte moi sau ca omletă iit'lelică. mai ales cu crize dureroase (de penetraţii) i u hemoragie. care să aducă în jur de 2000 calorii/zi. observînd „ce-i face bine".unon. belafit. leii nu fără a preciza alimentele care pot fi nocive (prăjeli. conserve de orice fel. smîntînă. T. deci ape carbogazoase. ca frişca. 4 4 7. desert sub formă de gelatină de lapte. se poate administra pîine albă prăjită. papaverină. condiiii'iite.. .1 u|>c cmc stl-«ci'iclin (jaslriră. iar mai recent Antipepsine. probantin. Alcalinizarea se face continuu imnple. cartofi. tu larmele cu chimismul gastric crescut se indică apele cu acinhilnlocire: apele alcaline (Bodoc-Matild. băuturile alcoolice etc. perforaţln fi ninliţjiilaarpn (pentru iul UMutrU-) »o IndlcA Inieivenţln chirurgicală. remineraliin caz de stenoză pilorică. a|>c rlortim sudice 'iH'eiilmle şi apele mixte: Horsec. de i m Ic. comportamentul.). alături de repausul psihofizic. Ţinea.Terapia începe cu asigurarea unui somn mai îndelungat şi cu r«» l mus la pat 2^—3 săptămîni. Reamintim necei i l e e i pregătirii preoperatorii prin alimentaţie. paloarea.

i i u|n<intl. hipolirime. ce favorizează apariţia poştei Mior de noi ulcere. senzaţia de „cap gol". lenomene ce denotă o insuficienţă suprarenală. n i ..1 iiepUit în greutate şi starea generală se reface complet. cedează în primele luni postoperator. l 2 linguri înainte de fiecare masă.<\ o parte din aceşti bolnavi simptomele sînt minore: balonări . hipotonie musculară.Manifestări care rezultă din insuficienţa de tehnică chirurgicală . Ciiilirl. bolnavul cîş-. agitaţia abdominală. alegerea judicioasă a cazurilor ce trebuie să > <> l> < i. . oarecare in-i i . Tratamentul preventiv se face prin evi. Curativ se administrează novocaină 2% i ii . . mai recent se administrează ithy ' i<|id. uneori scaune moi.i»nl. HM mic număr dintre cei operaţi acuză însă o serie de simptome • • . iar examenul radiologie şi axofibrojejunoscopia locali-i/ii ulceraţia. / Poslopcrator însă o proporţie de 10—20o/ 0 din boţnavii operaţi r/. borbome. Se manifestă n durori mari cu deosebire postalimentar. supe etc. A(i'i)lln vor t robul ia 1iUcU-au« cA cuţit necesar sQ-şl schimbe ftlul vini i ' i i i i n i n i g «io Initiivunţltii «B reipticto un ocutt icpniiii pontprnndlnl In poiturft d)' i '. Se tratează substitutiv. Ulcerul jejuno-peptic postoperator constă în apariţia unui nou •n situat mai ales pe ansa eferentă (cea care face legătură între stoic si jejun) imediat în apropierea gurii de anastomoză. Rit mHnlnct Mtt .Sindromul carenţial se manifestă prin slăbire din greutate. i r li: gura de anastomoză prea mică. cafea cu lapte. ceai. Sindromul jejunal (cunoscut şi sub numele de sindrom dumping) manifestă printr-o serie de simptome care apar postprandial după (i'Nirea do lichide dulci. Necesită intervenţie chirurgicală. i gurei de anastomoză prea jos. plai ' . stare de rău general. Inilcii/ri etiologic şi simptomatic.Ipnindiale. ansa jejunală prea lungă. /'«•ven/rcfi acestor fenomene se face printr-o pregătire preopeI n r l ' i i>ies|)UM7<Uo(ire. transpiraţii. cmente vilaminice.mm<• (pe care nu o putem stăpîni prin mijloace medicale) necesită 'iviMiti'i chirurgicală de urgenţă. M I fost astfel grupate: n . i n t c i la dulciuri. adinamie. lapte dulce. ameţeală. anep. deoarece acestea pun în pericol \<\ bolnavului.|o|inrnlorlo. Chimismul gastric arată lori crescute.1 nllmenlelor ce provoacă aceste manifestări şi prin clinostatism . 11 dorsal) postprandial. iH «vita ftinmtul |l tillnntulo niucimm'l gnutrlrf. pierderi de calciu. Alic manifestări: astenie. şi nimici în clinostatism (decubit dorsal). dispensăriIn |)o. nifilll mi un iiioro rol In sensul nducn|l<<l annltiire ce trebuie s» o (act l i M i v l l . nleqerea individualizată a tehnicii operatorii potrivite (In urlu ' I e lipul secretor de acid clorhidric şi alte criterii).iie. nevroză etc. tendinţa lipolimie. \. saţietate cu o cantitate mică de alimente. Cu ocazia interven-I se explorează şi pancreasul pentru înlăturarea eventualelor tumori determină creşterea acidităţii gastrice. hipotensiune arterială ii'inlnl si cerebro-retiniană.o o sorie de simptome legate de actul operator cate sînt cunosc sub numele de „sindromul stomacului operat".

. umoral şi nervos secta» |in |iin|iiie intestinală. tulburările funcţionale care apar io rafarM la moM C .c r o fe r B la m u c I n B . i nivelul intestinului. secreţia de suc pancreatic şi secreţia de bilă. imop./P (lfl'(l.l mni puţin. inimile biliare îndeplinesc un anumit rol în digestia şi absorbţia grăsimilor şl minelor liposolubile şi prin activarea peristaltismului intestinal. lipaza intestinală pentru lipide şi erepsina pentru desBvlrşlrea (••illel proteinelor. fe r m e n ţi şl e n /lm e. In duoden.i s t o a c c e le r a ta ş i d e t e r m in » c o lic i ş l c lla r a a .. Prin mişcHrl peristaltice. apoi şl iB rurlIor m inanla. Tot nici ie ab-npn -. se fac* • iltrt stimulării de către hormonii pancreozimina şi secretina.i unde săruri minerale.. prima porţiune a intestinului Mibtire. Secreţia de bilă (în cantitate de 500—l 200 ml în 24 de ore) este stimulata ilnl hormoni duodenali: hepatochinina ce stimulează secreţia de bilă şi colecistochl» i mu. d a lir m ln ln d i pm iiI M . cidelor..4. să mănînce încet.ccretlcl Intestinale. piMl. Sucul pancrettlC ' n i l t N conţinutului său în bicarbonat de sodiu) alcalinizează chimul gastric acid. Hncul intestinal propriu-zis cuprinde de asemenea fermenţi pentru cele trei ( j n i l l do substanţe organice: glucide.1 . La nivelul u H<> înletizează vitaminele din complexul B şi vitamina K. conţinu-iileir. fie că Intestinul rBipunda numai la o i» I M H < i< i ii. Amilaza. Bolnavul va trebui să fie ajulut N<1 înţeleagă că poate trăi şi poate duce o viaţă activă şi cu stoma' oporat (chiar dacă a rămas numai 1/3 sau 1/4 din stomac) datorită i mecanisme adaptative şi compensatorii ale aparatului digestiv In miblul său. în special repausul postprandial eventual în posturi Incubit. Indiferent de cauza şl localizarea afecţiunii dlQOitlve.t i h i i i u i n l' '. Secreţia multiplelor glande intestinale este stimulată de cStre i lilniiul. ii '• i i i u . . . ! M iiiiliiu i:.. lipidelor. AliHti[l>(la intestinală a alimentelor digerate se face sub formă de molecula Ii'. . Este absolut necesară schimbarea modului de viaţă in îl tu care s-a amintit.iioloqu'c.stimulează contracţia veziculei biliare. chimul gastric acid excită prin mecanism direct. glu i //oi. tripsina şi lipaza din sucul > iwntlc acţionează asupra amidonului. . Bila nu conţine fermenţi digestivi.stnt eliminate. ( .|./. '-ilul nuisei neabsorbite (aproximativ 10% din ceea ce a pătruns din stomac In i trece în intestinul gros sub forma unui lichid lăptos numit chil Intestinal.\ •. f If i llh -n ii. Să-şi repare dantura. i. apoi prin i du i l < '' • < i n . -. .Mii(|i'sMvB. \ să rămînă în observaţia centrului teritorial de gastro-enterologie. . solubile la nivelul intestinului subţire..n colonul sigmoid unde materiile fecale slnt depozitate. ia u e ila o •Iii l'iif/iiifiini ii In ill(i< M niliiitit.lr. proteine şi lipide: maltaza. să evite streini» i In orice fel.e regulat tratamentul indicat de medici şi să beneficieze anual de tratamint 1 n li ii 'f ir în funcţie de starea concretă a fiecăruia. > ' U tin l« .. Bolnavii vor trebui ajutaţi şi la nivelul locului muncă ce trebuie astfel ales încît să permită respectarea indicaţiido mai sus. Secreţia de suc pancreatic.i <ijută la formarea bolului fecal. proteinelor şi grăsimilor. i l . . .8. l'sihoterapia este de mare valoare. i . i . • mlu-1 accesibil restului enzimelor din intestin. li . i i . fără grabă. BOLILE INTESTINULUI Intestinul subţire este segmentul tubului digestiv în care se desăvîrşeşte digeitla îl »n produce absorbţia alimentelor digerate. 1 . Pereţii intestinului gros secretă muclna cu rol n ţi t"i ' . i . 4. în cantitate de 500—800 ml în 24 ore. . Hunii-datarmlnB tulburări ala ferm «nt«t!e! şl putra- .. Unul qros chilul intestinal suferă importante modificări chimico: de termen-' do putrefacţie datorită florei bacteriene care populează colonul. zaharata şl Jac-i pentru glucide. . . i .••/. să-şi formeze deci un nou ritm circadian pe care să-1 respecta in iestul vieţii. .

greţuri.1. lapte. incriminîndu-se cauze: — ncrvoa. vărsături. manifestîndu-se într-un grad mai mare sau mai mic la mai multe (sau chiar luate) segmente intestinale. fructe zemoase. ouă. / --. Hg. diverticuli duodenali. (Ic consistenţă moale sau lichidă. As. stenoze duodenale. săruri minerale şi determină starea de d «nutriţie cunoscută In linlllo Intestinale cronice. Pentru înţelegerea adecvată a bolilor intestinului. polipi duotl>-iitili şi extrem de rar cancerul primar al duodenului. ciuperci. holeră. Alte procese patologice duodenale l. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice. descărcări inii|tt <!<' b i l A ce dotei mlnft sc. rniloc.4. SINDROMUL DIAREIC DUireen ronstă în mărirea frecvenţei scaunului. Duodenita acută prezintă o simptomatologie asemănătoare cu cea < l m ţjastrite (dureri epigastrice. DUODENITELE Sînt procese inflamatorii ale duodenului cu evoluţie acută sau rrtmică. — (//IT//I/N/ v/sre/d/e cu tulburări secrcturii: aclorhidrii. avînd cn mecanism patogenetic accelerarea peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei Intestinale. Etiologia este extrem de variată.8. bicarbonat.l. datorită excitabilităţii crescute A fllstcinuliii nervos. alimente alşi virotice: toxiinfecţii alimentare. amintim Cei nu se poate făcu (i (Ichinitiire precisă între diversele segmente. periduodenite.se: diareea emoţională. acidoză. tulburările funcţionale şi/sau morfolo-ţ| li'«. (//cry/c'c: la lapte. lichide. a examenului iiidiologic şi a sondajului gastroduodenal. Insuficientă pancroatică mă-p i l i i dUiree cu Ncdinic oliundentu şi grăsoase (stoatoree)/ .4. Tratamentul duodenitelor cronice este similar cu cel al ulcerului duodenal.rinc: la hipertiroidieni.8. 4. dizentorlui oricciro din p<ircr/.itozele intestinale.2.<i nivelul duodenului se mai pot constata: dischinezii duodenale (adică tulburări ale motilităţii duodenale.i «•«/u/ tulburărilor fiziologicului.iuiic verzui. Duodenita cronică se manifestă cu: dureri â jeun. boala Basedow. / Reţinerea acestor aspecte va permite înţelegerea unor mecanisme patologice l. peste două scaunn pn y. Duodenul poâto fi Interesat în procesele maligne de vecinătate. calmate cu aliini'iitc.• • Procesele inflamatorii locale produc o endoexsudatie intestinală cu pierden i\t> proteine. deshidratare. 4. mat licrventă fiind staza duodenală). mai des sînt asociate cu gastrite şi enterite. carne de peşte. Rar independente. cu resturi alimentare. Tratamentul în duodenitele acute este cel al bolii de bază.t'tiilotoxice: uremie. diaree). Uneori duodenita precedă ulcerul. intoxicaţii exogene cu: bismut.Tulburările de absorbţie conduc şi ele la denutriţie.

sensibil. li/ndon. tetracicline). carne fiartă sau caş (brînză de vaci).procese locale intestinale: tuberculoza intestinală. f i i > in. 4.. proteine. tratament şi urmărirea evoluţiei bolii. numite diaree prin disbacterie. nefritelor. astenic şi adinamic. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu diaree se d'irt la diagnostic.). riziforme în holeră i. atropină. administrat cu linguriţa (rehidratare). i . boli-< • ndorrine. cadrul mediu trebuie să ştie să descrie aspecil rllnic şi pe acela al scaunului diareic (ca zeama de carne în dizeni l i ' i sanguinolente în intoxicaţii cu mercur. Abdomenul este moale. cancer intestinal. Slmptomele sînt cele ale bolii de bază în cadrul căreia a apărut 1 uii'cii. M«v//ru.8. tmulop-i l"'i il'-i !<•<• dacă ameninţă colapsul.ilo administra. l rutamentul este profilactiv şi curativ Tratamentul profilactic se referă la tratamentul parazitozolor lunile. SINDROMUL DE CONSTIPATII ( <>ii>itip«ilfl ost(> o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei Cinului ln(A do normnl (scauno la 3 zllo snu mal rar). supe strecurate de zarzavaturi (pentru iul mineral şi de vitamine). arsen. se administrează mere rase M • »<i)fl cu tot. vitamine. zeamă de orez.ii(T)/e: rehidratare. H|(|iiiinl.3. ca şi pentru examenul macro. avind o conI | A Ini n (unoorl Nclilbalo). \llo examinări sînt condiţionate de boala de bază (hipertireozăi •/. 1'iMitru diagnostic. intoxicaţiilor cu ciuperci. diabetului.4. <i :i-a zi.n lume animal. să recolteze material pen•icotarea fermenţilor pancreatici etc.o. dacă nu mai există diaree. l 2 zile: ceai amar. după nevoie (în colici). fără resturi nllmentare (dlg«itl« fonrt» I.("i. bolnavul ilu palid.să ştie să recolteze pentru "•ultură şi antibiogramă.. uremie etc. adică deshidratarea şi denutriţia (mai ales ri'lo cronice). . ileita termlilfl (hoala Crohn). îngrijiri.xamenul radiologie indică un tranzit accelerat. bolilor contagioase (vaccinări). F. ihi'nile. />/»'((/ joacă un rol deosebit. Tratamentul curativ este cauzal şi patogenetic.ndoscopia şi biopsia endointestinală contribuie la precizarea cau•I ţfl o gradului leziunilor. paraziţi). să ştie să facă un sondaj gastric MCI?). vitamine. metale grele. un sondaj duodenal (este bilă?). diareea propriu-zisă cu consecinţele sale: pierderea de lichide. tonice. excavat.n |.distrugerea Horei microbiene intestinale după administrarea de illliiotice (clorocid.şi micro"• < i l scaunului (digestie. r Iul s<> continuă cu alimentaţie de cruţare. sft le aprecieze numărul şi cantitatea.eliminarea «li-i°nlH<>r alorgizante care produc diareea etc. t'. remineralizare.

ll|i>|Mtog<»iile. se consumă de preferinţă pîinea neagră. iar prin excitarea periitriltlsmiilui intestinal se regularizează scaunul. dimineaţa.iihr. K / I .('(////(•/(• slut /ourto vuiinlo . — iieiiii>lunc(ioiiale (atonie. ' i dimoo rare durea/ă mai mult de 3—6 săptămîni trece în entero• n l l i .— nervoase: meningite. să aplice corect tratamentul indicat (etiologic. ciocolax. varză. Se va începe cu adminislnirea unei linguri de sămînţă de in pusă în 100 ml apă.să ştie să descrie şi să interpreteze semnificaţia scaunului (de nxnmplu: scaunul în formă de creion arată stenoză rectală).iir.v o l u t i e pot li acute şi cronice. — endocrine: hipotiroidism. La nevoie se recurge la ulei de parafină l—2 linguri. fasole. ii''i>. JM. anorodile..slipdţie. îngrijiri./nu/ iMilogviK / / < • ioir.! . sintolax. anile. pîine albă fără colulozăj — tumori intestinale: în special cancerul colonului. lipsa de mişcare. periviscerite. coniodlldlr. rectite. I i i i Minimi pentru scurt timp (pentru că spoliază organismul de vitanlue llposolubile). pudoare.i roM. să execute •oicct indicaţiile pentru examinările necesare stabilirii diagnosticului •tlnlnţjic. — leziuni ale tubului digestiv: hemoroizi. — alimentare: mese reduse. ptoza colonului. WC un noujionice. sînge). puroi. cartofi). liiilnment etiologic. IU ) .o|>iiulu-so de scaunele din diaree prin lipsa alimentelor nedi-| erni' >i prin prezenţa produselor patologice (mucus. hipertonie: constipaţia spastică). tabes.i p i l i i mliliKjtiroa factorilor iritativi la nivelul mucoasei intestinale. caro uluc celuloză şi permit formarea bolului fecal. ENTEROCOLOPATIILE Stul iilecţiunl ale intestinului caracterizate prin scaune frecvente şl noi. llmincaţa se face masaj abdominal în direcţia progresiunii bolului fecal. prune).. alimente uscate. evitarea folosirii cronice a purgativelor. ulcerul gastric sau duodenal.iipuţle lidhitiMl.'. zarzavaturi (spanac.4. clismo nunuii l . simptomatic).i p l i n lipsu de răspuns ld timp npeliilnl <! •• d e l e c . insuficienţe poliendocrine. sarcină.srfideiou porNiiI tlNtiiuliii $1 ledurorwii ' i i e l l e l intestin.. Tratamentul etiologic se face în toate cazurile cînd se cunoaşte itloloţjM.i mediului In care trăieşte. M liujorează un pahar cu apă rece şi o linguriţă de miere sau dulceaţă icn-le şi dulcele excită peristaltismul intestinal).lft tn .i ' . m caro bolnavul o bea seara la culcare (aport de masă celulozică).8. Medicamente. sdiiml>. Hoţj i m ui igieno-dietetic singur rezolvă adesea constipaţia. 4.4. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu constipnlin slnL: . i indicaţia medicului). — mecanice: «iderenţe. aglomerări mari Iu o cabină WC) duru CU timpul l. — sedentarismul. i i c . i udo do sezon. Tratament: educare şi măsuri pentru combaterea sedentarismului.niiiiilii (< Mir. Tratamentul patogenetic este cel dietetic. salate de crudităţi. Hip. supozitoare de glicerina. fisuri anale.

l . Alteori ojxir In cmliul nud Intoxl ilimenlare. ÎM I . In enterocolitele mixlc (Cu fermontap i i l i H . celulozice fine).ise.in.lllare. fie flora de putrefacţie. iiiientul curativ este etiologic. dureri abdominale dl< n > (simptomele variază cu forma clinică: acută.. strongiloidoză). examenul pentru paraziţi). . l rut.1 luncii' di.INTIROCOIOPATIIII ACUŢI nil determlnnto de bnctcrll 9! virusuri. cu sensibili1 1 1« diluză abdominală spontană şi la palpare.. di/enlerio bacllura. Simptomatologia se caracterizează prin alternarea constipaţlel cu i i ' . u/ histologic şi histochimic al materialului recoltat prin i'tidointestinală. a diaree sau scaune moi. purgative saline) pot duce la enterocolite cronice. adopttnd rtjl» • • i n l i i i K ' i i l .se ciiii iliice . cronicizarea unei enterocolite acute. abdomenul poate fi balonat sau excavat. n. insuficienţe pancrootlee M i. i Kildtnrntul este în funcţie de etiologic şi gravilaled siinplnmolo). alterarea u ii generale. aclorhidrii. survin In cadrul mini boli • nle ori Iu c«drul unol Infecţii enleroltope: fubra tlloldn ţi par n i ' i . acidoză). intoleranţă faţă de lapte (deficit lactazic). în parazitozele intestinale (lambliază. constipaţia îndelungată.şi exotoxici (Bi. sau alto intoxicaţii exogene. diareice. n i ' . igieno-dietetic. co[)rocultura.. care se urmăreşte < ! < • mai î n n l l e ori n i UlMil liulainentiilni. antibiograma. alimentaţie unilaterală.iinontul preventiv vizează cauzele determinante şi declanşantt. i r iinlifcrmentativ în cele cu fermentaţie ( :. La auscultarea abdomeului pot fi percepute unele zgomote hidroaerice (borborisme). ENTEROCOLOPATIILE CRONICE ' • î n t afecţiuni intestinale cronice ce survin în variate împrejurări: după intervenţii pe stomac. nunii igiono-dietetic este similar cu cel din sindromul diareic. Hxamenul coprologic evidenţiază caracterul scaunului: colită CU imentuţio sau cu putrefacţie (aspectul macro. folosirea abuzivă a laxativelor (coprol.l a . conturului şi calibrului anso-'i Intestinale. i ''amonte. uneori apare febra.ulministreall •. l > n . i l . cronică). uremie. l. i'nvl şi anliputrefacţie în cele cu putrefacţie (•„<• adinlnistrtAll uri.şi microscopic al scauuhil.n inspecţie. alimente alcrgizante. frecvente.exiiinenul cronologic. simptome nervoase. • factori endo. Hg. holera. care poate exacerba.. Examenele complementare sînt necesare pentru stabilirea cauzei şi ulilnirea unui tratament individualizat: Examenul radiologie baritat permite aprecierea tranzitului Ini l i n . fie flora do for-"iiliiţio. n (ir) se va administra regimul în zig-ztig. < • . aspectului mucoasei intestinale. precum $i examenul enzimologic ocupă un loc lor in diagnosticul etiologic şi în stabilirea stadiului evolutiv al rr«il.

Aii i/c iimc/jfr/c -.e piescilu In funcţie de etiologic. Se tratează ev««nIunie p(iui/Hi)/,c. Hota inl( robuinfl se tio ten/A In luni (ic do antiblograînrt {Irlnicii-liiit', c/omm/e/i/co/, împreuna cu vitamina B complex |l Idiiil ) j palo(|ciiclic se loc rehidrotări, remineralizări şi vitaminizări. R«« cent s a introdus tr<ilomenlul cu Bactisubtil pentru normalizarea florei Nopiolilc înlcsliiuile. 7'/(i/(inie///u/ balncotiziotcrapcutic. Enterocolopatiile cronice beneiIcUr/.fl (Ic ,ipc sulfatate sodice ce activează secreţiile intestinale, influen(lud In acelaşi limp sistemul vegetativ,- de asemenea, au un rol laxativ, tflrfi s.i u i t e mucoasa intestinală şi fără să producă obişnuinţă. i In cntcrocolopatiile cronice nespecifice cu tendinţă la diaree, se ndininislrcci/ă în cure interne ape alcaline, sulfatate sodice şi calcice, picciim şi ape akratoterme (Slănic-Moldova, Sîngeorz, Borsec, Malnas), care conţin şi bioxid de carbon.
FORME PARTICULARE DE ENTEROCOLOPATII

—- Enteropatia glutenică se caracterizează prin triada: diaree, siciblre In greutate şi creşterea în volum a abdomenului. Examenul coprologic arată un scaun voluminos şi bogat în grăsimi. Caracteristica acestei boli este apariţia sau accentuarea fenomenelor după administrarea unor alimente bogate în derivate de grîu, seca M, or/, şi ovăz. Hoala este determinată de un defect enzimatic al epiteliului intestinal deficienţă biochimică ereditară — care nu permite digestia pepti(lelui din gluten pînă la produşii lor finiţi. '/ rataincntul constă în asigurarea unui regim alimentar fără conţinui de gluten, eliminînd din consum pîinea, pastele făinoase, preparatele de patiserie, sosurile şi supele cu făinoase. Se va administra un re-i | l i n (are să cuprindă preparate de cartof, orez, porumb, carne, mine-i ale şi vitamine. Dulciurile şi grăsimile în general sînt admise, redui-Indn se numai în perioadele de diaree. Boala Crohn se caracterizează printr-un proces inflamator infii-11 ni i v cu extindere segmentară, localizată mai frecvent la nivelul ileo-i i i l n i terminal, dar poate afecta întreg tractul digestiv, de la esofag ilna la conalul anal. i'titipatoycnia nu este suficient cunoscută. Simptomatologia: se manifestă prin dureri în fosa iliacă dreaptă, • • - , astenic, subfebrilităţi sau chiar febră. Examenul radiologie şi l i i n p l i c completează diagnosticul clinic, între complicaţiile acestei M - citează stenoza intestinului, fistule entero-enterale, sau entero'iil(....l ' v abcese, hemoragii, caşectizarea bolnavului etc. / nitiimcntul constă în repaus, psihoterapie, medicamente sau inter•eiiin- chiruiţjirulă. Tuberculoza intestinală se localizează cu precădere la nivelul c i | i n n i i Ici iniţiale a intestinului subţire (regiunea ileocecală). Apare
.......Io, Ia tineri.

KlnipIdiiHitologlc. Tuberculoza intestinală se manifestă prin: diaree c Iiinţ|(l dimilfi, febril, scăderea poftei de mîncare, slăbire în greutate, ur«»il dllu/.e nbdoiiiinole, tegumente palide, aspect de deshidratare.

ia

/ 'x (iin i'/iii/ ;< K /jii/(>im u lu in i ii ia M u ran e ca re n ju i.i 1 .1 p re ciza re a (//(
l'ruktnti-iilul e:.t.«» cel comun din tubori uloză.
ALTE BOLI INTESTINALE
llllll,

Alergia alimentară digestivă constă In fenomene digestiv* (gr«vărsături, colici abdominale, borborisrae, meteorism, diaree imrisfi) ce apar în primele ore de la consumul alimentului sensibili-la care so adaugă fenomene extradigestive: urticarie, eczemtt, ml-i, fenomene de astm bronşic etc. l'rolilaxia constă în evitarea alimentelor care produc aceste feiiRUMlC.

Tratamentul etiologic cel mai eficient este suprimarea alimentului lni»|l/<int. Desensibilizarea specifică sau nespecifică se face do cătro
ll'ltlC.

Accidente digestive după administrarea orală a unor medica* "ionic antibiotice apar mai ales după tratamente prelungite şi In doze - i . H i de antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol), dar .ui observat asemenea fenomene şi după administrarea lor parenterală, ui cbUir după doze mai mici pe cale orală. Se manifestă fie ca o mlI / A digestivă situată oral (stomatită) sau anorectal (anorectită) datoIfl deprimării florei microbiene saprofite, fie ca accidente disbiotice laiilleslute prin sindroame diareice de diferite grade. Tratamentul constă în întreruperea administrării de antibiotice, rei hllibrorea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Se administrează antlinllce selective după sensibilitatea germenilor din scaun, asociflte CU 11 n m i ne din grupul B, lapte acru şi iaurt. Fenomene digestive prin abuz de purgative. După administraţi îndelungată de purgative (carbocif, ciocolax, sulfat de mnţjncslu Ic.) dntorită iritaţiei produse de acestea, pot apare o serie de ienomonf ' i t| es li ve în centrul cărora se situează: diareea refractară la restricţiile •lliiH'iiUirc şi la terapia simptomatică obişnuită. Fenomene digestive ca urmare a unor defecte biochimice eredl' HIV In ciceastă categorie sînt incluse: n) linteropatia glutenică care s-a amintit mai sus. l ) ) Carenţa dizaharidazică manifestată prin intoleranţă faţă d* ! i j i l e , cu debut încă din copilărie. Cînd apare la o vîrstă avansata et •.h- cîşliqcilă şi apare ca urmare a unor afecţiuni enterolrope cronlcfl mi i'ventiicil vindecate cu acest defect. Aspectul clinic reprezentativ este apariţia paroxistică d leiiomcnt» i u dicjeslivo: dureri difuze abdominale, diaree, borborisine, l)(iloiirtrl, i ruine ( i i «'«iracler intens fermentativ, acid. |) i < i( |i ni s li c ul se stabileşte din aspectul clinic şi se î n l . m ••..!'• p i l i i inului i n l.iclo/il (ve/i volumul de Explorări funcţionala). lini.....entul constă în excluderea sau reducerea aportului ' ! < dr/,rt' • n Ide I n t n ( ! <• c ore este intoleranţa şi tenipin substltutivd cu di/iihnnlft/.e. 183

c) Caronţ.i do hot.i-llpoprolclne determină steatoree incă din cop! Iflrlo. nsoclfitft < u nmnifesUin oculare şi nervoase. Un semn do mm e valoare oslo ti.speclul ,,du roata dinţată" al enterocitelor.
RECTOCOLITA HEMORAGICA

Este o dfocţiunc de natură inflamatorie a intestinului gros. Simptomatologie. Boala se manifestă prin dureri difuze în abdomo» nul Inferior, mai ales în stingă, alterarea stării generale, febră şi sind i om re< iosigmoidian: scaune care conţin mucus, sînge şi puroi, intim Pro/jo/e- biologico-funcţionale arată: anemie hipocromă, hipoproteitlenilo si V.S.H. mărită. Irlyoscopia, rectoscopia, colonoîibroscopia şi biopsia precizează formn şi stadiul evolutiv al bolii. lixamcnul coprologic şi coprocultura aduc date utile completării tlln<|n»sticului. Diagnosticul se stabileşte pe baza sindromului clinic rectosigmol-dlfln cn evoluţie periodică; alterarea stării generale, febră, slăbirea in , disproteinemie, anemie, examenul restoscopic (cu endobiopsie), l radiologie baritat şi irigoscopia care arată extinderea şi aspectul morfologic al procesului rectocolitic ce se stadializează în grade: — In gradul I: se evidenţiază congestie, edem şi fragilitate a muL'oasei colonului („mucoasă ca*e plînge cu sînge"); — 3n gradul II: pe lîngă modificările descrise se adaugă ulceraţii iuperficmle; — 3» gradul III: se pot adăuga la cele menţionate aspecte poli*>oldo, stenoze difuze, perforaţii, hemoragii mari etc. Evoluţie. Mai frecvent se realizează o succesiune neregulată de discuţi active şi faze de remisiune, cu durată inegală, de săptămîni ilnrt l*i niiii mulţi ani. Complicaţii: hemoragii de diferite intensităţi, perforaţii (mai ales •u evoluţie torpidă), stenoze, cancerizare, stări septice, fenomene de; ilpei.seiiMbilitate (eriteme, iridociclite, poliartrite etc.), denutriţie prin lUM'iiiiisni malabsorbtiv, steatoze hepatice, pancreatite etc. Triilfimcnt. Repausul fizic şi intelectual este totdeauna necesar în • i i i M i i l perioadelor active. Recurgem obişnuit la spitalizare şi din cauza nv«'stl(|.iliilor care trebuie efectuate, dar în egală măsură pentru a pupa n s l ( | i i i i i o desprindere din preocupările zilnice şi pentru a oferi con11(11 roiilc relaxării nervoase şi repausului la pat. Dacă afecţiunea u ost rc< cui explorată şi puseul este lipsit de severitate, iar condiţiile fan i l l n l e sînl compatibile cu obiectivul terapeutic, bolnavul poate rămînc n concediu de boală la domiciliu. Va păstra însă o legătură strînsă cu ni'dlciil, penlru aprecierea evoluţiei. trebuie să respecte în primul rînd principiul cruţării D i irjuro/itatc care variază cu numărul de evacuări cu i In iormele difuze, cu participare enterală, restricţiile do 'Hulo/h.- i «lulcinrile stnt mai severe. Proporţia acestora rămîne Insă n Umil io holiuivii cu constipaţic. Totdeauna se evită subH4

nţelo chimico cu n< tlune Irllnntn asupra nun i| .e| I ţite: i.lle, Cfl« d lacla/lcă obligă In restricţia şl uneori chin Xl'lllll'-l i". ' <>mplel4 Lipiciul. Aceostfl simplă măsură contribuie, In .elllei n .1 •moi ni'.imiea rapidă a sindromului diareic şi secund !.i :.i . al u i . Asigurarea necesităţilor calorice şi a raţie i li • v i!. i ml neiale (fier, calciu, potasiu) şi proteine devine < :i ţ |.i l.l pe I i i i i v i supuşi unor spolieri însemnate. l'nnniliil şi băuturile alcoolice sînt nocive pentru influenl'-ln lor muhonmmale. Se va obţine de aceea colaborarea bolnavilor pentru i.Hiirarca lor. 7'ercip/a antiinflamatorie constituie elementul central. Se re.ili/.uază HI Irei grupe principale de substanţe, administrate izolat sau în aso•!« •: Kalazopirina, hormonii corticosuprarenali şi imunosuprcsivele la IM se adaugă psihoterapia şi în unele cazuri intervenţia chirurgicală.
IM

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Sindromul de malabsorbţie este un complex de simptome digestive 'lenerale determinate de o tulburare în transportul prin mucoasa in- i l a sau prin căile aferente (spre deosebire de maldigestie care letcrmmată de o tulburare a proceselor enzimodigestive). Aproape bolile digestive (şi unele extradigestive, dar care au consecinţe 11 intestinului) pot evolua cu sindromul de malabsorbţie. \spectul clinic este dominat de diaree şi de sindromul carenţlal lestat prin deficit ponderal, paloare, edeme carenţiale, anemie, cavitaminice şi minerale, insuficienţe poliendocrine, scăderea capa-i de efort şi în final scăderea capacităţii de muncă. 1 in loc particular în realizarea sindromului de malabsorbţie au de-'e creditare ale transportului diferitelor principii alimentare. Cade bcta-lipoproteine (manifestată prin steatoree), malabsorbţla de /ii şi galactoză, determinată de incapacitatea celulelor funcţionale i l e (euterocitele) de a acumula glucoza şi galactoză, tulburări tn l » t i ( i unor aminoacizi (triptofan, metionina), tulburări în absorbţia cloruri etc. Aspectul clinic sub care evoluează este cel comun sinului do malabsorbţie la care se asociază simptomele carenţei spo-(lipidice, vitaminice, minerale). l ratamentul este în funcţie de forma etiologică şi constă In repuus, > | i m Iţjlcno-dietetic, tratament patogenetic, substitutiv şi simptomatic,
4.4.3.5. APENDICITA

\pendicita este inflamaţia apendicelui cecal, ce apare co urmare a infecţii cu microbi variaţi. Ea poate fi acută sau cronică (s-a devi o Inimă subacută de apendicită).
APENDICITA ACUTA

Sui vine i n . îl (Ies Io tineri, cu deosebire la bărbaţi inlro 10 fi 30 de • ni, dai poali .ipaie si la udulti şi balrlni. Ea este cea mal frecventă ,in/,i n rtb(l"meimlul ficut chirurgical.

1IB

(•'nctorii favorizanţi sînt multipli: anumite conformaţii anatomice nh' leqiunii ileo-ceco-apendiculare care favorizează staza şi suprainler(i,i, infecţii generale, boli infecţioase acute, paraziţi situaţi în acea.1.1 regiune, alimentaţia bogată în celuloză, toţi factorii care favorizeazii 'lisinicirea apendicelui şi „transformarea lui într-o cavitate închisă ni "iilinul întotdeauna infectat". Alteori inflamaţia apendicelui se face ! > < • r<ile hematogenă sau limfatică. La nivelul apendicelui se poate reall'/fl un proces cataral, flegmonos sau gangrenos. Simptomele clinice constau în durerea spontană de intensitate viol<»nl<i, cu început relativ brusc, cu evoluţie ondulantă, situată (de re-r| iiln) în fosa iliacă dreaptă, asociată cu greţuri, vărsături, febră şi (mai ies) ronstipaţie. l-xdincnul obiectiv evidenţiază o durere vie în fosa iliacă dreaptă l > < - cuie uneori bolnavul o localizează precis într-un punct pe care-1 :> < >< il< > <irăta cu degetul. Se mai evidenţiază hiperestezie cutanată, iar uneori la palparea profundă se poate decela contractură musculară. 'l'uşcul rectul şi eventual vaginal ajută la precizarea diagnosticului ,,i Iu diferenţierea faţă de o afecţiune genitală (în special sarcină extniPulsul este accelerat, leucocitele sînt crescute. Aceste simptome însoţesc formele obişnuite de apendicite, dar în funcţie de localizarea •ipi'iidicclui, de etiologia şi intensitatea procesului inflamator, semnele linice pot fi extrem de variate. Atunci cînd simptomele sînt clasice, :liti(| nosticul este uşor, iar atitudinea este una singură, punga cu gheaţ<i DO l»sd iliacă dreaptă şi trimiterea de urgenţă a bolnavului în secţia de "hiimqie, observare atentă, pregătire operatorie, apoi intervenţie chiComplicaţii. Dituzarea procesului inflamator prin toate straturile» i| >eiKlirelui şi interesarea peritoneului periapendicular realizează o peilnnitfl plastică localizată („blocul apendicular"), iar perforarea apenllcelui realizează peritonita acută. Ambele sînt urgenţe medico-chirur(Irnle şi necesită intervenţie de urgenţă. Peritonita acută din apendi-'llrt iirnlu necesită intervenţie de urgenţă. Dintre complicaţiile la dis-filiţri (iiiiinlim complicaţiile hepatobiliare care evoluează cu subicter şi 'Irhilele exlremităţilor. Prognosticul este în funcţie de rapiditatea intervenţiei chirurgicale, >x*cul<ilci în cit mai scurt timp după declanşarea fenomenelor clinice.
APENDICITA CRONICA (APENDICOPATIA CRONICA) llelin ). ă

Uneori procesul inflamator apendicular evoluează lent cu simptome /ni I n i e care pot imita sau se pot asocia cu manifestări din partea altoi >rf|niie nlxlominalc. Slmplomclc locale sînt dominate de durerea din fosa iliacă dreaplfl iul* Inimii de nrsiiri, cu iradiere variată, ce survine la efortul de mers, nnl nh". l , i incnron unui plan înclinat, sau Iu .r> -(> ore după masă. Unoti l iluieir.i se iu < enlne<r/.A dupfi d<>( omprinuire.i rapidă co urmoa/ft Ihfl ('oMi|]iesliiiu In re(|iune«i c (>co-apendi( uhinl (semnul Blnmbcrţj), llipH ninsnjtil minim ui ie(|iiinii ileo-co( nle (l , l lulieqnnii), ori prin rnm-

presiunea gazelor de-a lungul colonului transvers spre colonul ascen-«lent (Rowsing). Sindromul dispeptic apendicular constă în greţuri matinale şi postii limentare, uneori vărsături, constipaţie alternînd cu diaree. Semnele generale sînt nespecifice de tip neurasteniform, fenomene Vegetative: extremităţi reci, transpiraţii, palpitaţii şi slăbire în greutate. Examenul radiologie ajută uneori la precizarea diagnosticului. Evoluţia este uneori spre agravare,- alteori evoluează cu semne minime care se manifestă intermitent. Tratament: în cazurile în care fenomenele persistă se indică intervenţia chirurgicală, cu explorarea largă a regiunii ileo-ceco-apendi• ulare.
4.4.8.6. HEMOROIZII

Sînt dilataţii varicoase ale plexului hemoroidal în porţiunea submiiroasă. Pot fi interni sau externi. Ca semnificaţie clinică pot fi: Mmptomatici în cancerul rectal şi în cirozele hepatice sau pot fi favorizaţi de sedentarism, graviditate, constipaţie. Neinflamaţi sînt bine suportaţi; se pot complica cu inflamaţii (cînd | IK >(|UC arsuri, dureri, flebotromboze, ulceraţii urmate de hemoragii, fiNini anale) sau pot sîngera cronic, ducînd la anemii. Scaunul este de i niislipaţie, cu sînge pe suprafaţă. Tratamentul profilactic constă în combaterea cauzelor favorizante. Tratamentul curativ: igienă locală riguroasă, combaterea constipaJU-l, combaterea durerii, băi de şezut cu ceai de muşeţel, hemorsal sau niMiior/on supozitoare. Tratamentul chirurgical se indică în cazul hemohtl/ilor complicaţi cînd nu cedează la tratamentul medicamentos.
4.4.8.7. PARAZITOZELE INTESTINALE

Sînt boli cauzate de prezenţa unor agenţi biologici adaptaţi la vlntn parazitară în intestinul omului, îmbolnăvirea prin paraziţi se nuin«!ţjto infestare. l'nra/iţii intestinali pot fi: unicelulari (Lamblia sau Giardia intcntiiinlls, llalantidium coli, Trihomonas intestinalis, Amoeba histolitica) s<iu lilmlrelulari (anghilula, anchilostoma duodenală, ascaridul, teniile si 1 < lm< «'laiul). filologia paraziţilor. Pentru înmulţire, unii paraziţi au nevoie do o uclrt %<iii mai mulle, iar alţii au nevoie de condiţii de mediu extern iinlilia, «iscaridul, anchilostoma). C«iU-a de transmitere o constituie apa poluată, alimentele, li udele, i / n v . i l i i r i l o pe care se află ouă de paraziţi, care ajung In intestin, l'o • /Ho/ele stni liivori/.cilo, deci, de condiţii neigienice. Elo sini destul 1 iflN|ini(llle, linii nles iu mediul rural. Ac(lunea nociva M punr/.itilor consta in spolierea organismului de Intimii n u t i l l i v i (utlll/.uţi de cAtie |)<ilci/,ll)i

l i l l d ( l n niucodsol Intestinale (inflamaţii); .n (imn» «nomiuntă prin pierderi mici, dar repetate de sînge; .ujiiino toxică prin eliberarea unor toxine care sensibilizează (n l' • 1111 .• i •. i/, i) organismul; • n [ i i i n i mecanice: ascarizii făcuţi ghem pot produce ocluzii intest i n . i l < - , pol pătrunde în canalul coledoc determinînd icter mecanic, sau pol |.nuluce asfixii prin ieşirea prin esofag, ajungînd la laringe (mai nli :. l . i copii în cazul infestaţiilor masive). Slmplomele generale rezultă din acţiunile expuse şi constau în Nliiiptoine nervoase, ca: indispoziţie, cefalee, nervozitate, crize convulsive» (se pot confunda cu epilepsia). Copiii slăbesc, sînt astenici, nu se f1<"/vo|t<1 satisfăcător, sînt palizi, anemici; Slmplome digestive: dureri abdominale, mai ales periombilicale, Inapetenţei, hipersalivatie, uneori prezintă bulimie (în teniază), senzat l n că: ,,cova mişcă prin abdomen", meteorism, prurit anal, prurit nazal Ndii cutanat. Adesea bolnavii acuză senzaţia de apă sărată în gură. Subliniem şi faptul că uneori infestaţia este bine tolerată şi nu se manili'.sltt prin nici un simptom. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice amintite, examenul ui coprologic macroscopic şi microscopic, care poate evidenţia ouă de pura/iţi, paraziţi sau chisturi, iar hemograma arată eozinofilie.
LAMBLIAZA

l.iimbliaza este diagnosticată prin evidenţierea parazitului în bilă BAU n chisturilor în scaun. 'l'ratamentul se face cu atebrină prin sondă (0,60—0,80 g) sau 3XfMO 9 Pe zi. timp de 5 zile, per os. Mai recent se tratează cu metronldu/.ol siiu fasigyn.
ASCARIDOZA

Ascaridoza este determinată de Ascaris lumbricoides (limbricul, pan/11 lung de 12—25 cm, alb-murdar) care trăieşte în intestinul subţire. JnfcsUiţia se poate autoîntreţine (femela depune ouă în pliurile mu-'onsoli «ici ies larve, din care cresc adulţi) sau prin ouă din mediul >xt«m. I.«rvele pot trece în sînge, ajung în plămîni, iar de aici, prin la-Inţjf, trec în esofag, stomac, intestin. Tratamentul este profilactic (cel mai bun) şi curativ: nematocton, \lcopar sou loxuran, la indicaţia şi sub observaţia medicului. Recent s-u ntrodus tratamentul cu Decam-Richter în tablete.
OXIUROZA

Oxltiro'/a osie cauzată de viermi mici de 9—12 mm, ce trăiesc In nti'Nlliiiil ţjros (cer). Femela migrează în regiunea anală unde depune ufl i?l lillrt muconsn, producînd prurit, fapt pentru care bolnavul ie rnrplnfi, In ouMle pe de(|(>t(> şi apoi le duce la nas sau gură. Se admite
(III

fenotiazină. Para-' i l u l este lung de 10—12 m.|l miloinlcstaţiii.1 ' i •' imprimate. Trut<nnentul va fi locul de 1ntnM<|. Diagnosticul se face prin progloIfllo eliminate. — Tenia saginata: infestaţia se face prin carne de vită. vermigal. faringe. strînşi etanş (pentru a împiedica pătrunderea clogoInlor în regiunea anală). uniri 2 comprimate.Botriocefalus latus: infestaţia se face prin carne de peşte. parazit lung de 3—5 m. plămîni. int). pe un vas cu apă fierbinte.< nperl SCOl"HUl (nllininterl lintnmentul nu n fost eficaco .ca medicamente: oxiuran. Infestaţiile mici sînt bine suportate. Bulimia este un simptom particular al tenia-loi. care conţin ouă. . Este rezistentă la tratament. trec în circulaţie. Larvele se dezvoltă în mediu umed. Infestaţiile mari se tratează cu greu. Diagnosticul se pune prin evidenţierea Jn uni a ouălor operculate. . dimineaţa pe nemîncate. / ratamentul curativ al teniazelor: Filix mas 8 g în capsule. 1 . Se foloseşte violet de genţianâ. Se Ingetă usturoi sau se pot face clisme cu usturoi. bronhii. T R IC H O C EFA L O Z A Trichocefaloza este produsă de trichocefal. care conţine cisticerci. porlneu nan In clcntrl|i i>«i ombilicală. Atebrină: 0. Diagnosticul se stabileşte prin existenţa proglotelor In scaun ce conţin ouă. 1 in nxllc. ANGHILULIAZA SAU STRONGILOIDOZA Anghiluliaza sau strongiloidoza este dată de Anghillula intestinalls ni Xtrongyloides. apoi purgaţle şl deh ' i i i i . 1BO .i M . ouflle putinii p i . De aici iliunxînd prin piele. nematocton-. > : .ţi trebuie i c | > . cu o ţiMMlfttlro prealabilă (alimentaţie: peşte. atebrină.unilio. timp du 40 00 de zile. i l< necosarfi examinarea atentă a parazitului spre <i div. un vierme mai mare clooxiurul. Parazitul ente lung de 5—6 m. Se dezvoltă în reqlu-i lleocecală. TENIAZELE — Tenia solium. Diagnosticul se face prin punerea parazitului în evidenţă în bilă '. cu ceapă). pfistrlndu-so riguros şl | |(|l«*n<i corporală (pentru <i nu se pmdure auloinfostaţia In acest Intervnl). în mine.i l. apoi după o OM ţin .. parazitul fiind foarto . iar femela nu va mol «11înlna ouă. Tratament.istcnt la medicamente. infestează omul prin carlica do porc. dlIttMfinină sau vermigal. In acest timp viermii adulţi masculi mor. duo-•'• n. care se schimbă seara şi dimineaţa.8—l g prin sondă) iau Ni-! . Pe acest principiu folosim următorul tratament: chiloţi storlll/nţi prin fierbere.mi scaun.

UnlInlcM sa niorfo-funcţională este reprezentată de lobului hepatic.— spălatul mîinilor înainte de mîncare. cu o lungime do 1. Inr c elftlnll pol orientat spre canaliculele biliare. HISTOLOGIE Şl FIZIOLOGIE f'' } Anatomic. care conţine larve luciu Io. Vc/lcii biliară prezintă mai multe regiuni: fundică. se află IM lilpocondrul drept. Are o greutate de 1.4.5 kg. doterminînd dureri.cel stîng este situat în parte şi în regiunea epigastrică. Suprafaţa sa este netedă. mai ales în mediul rural. iar consistenta este de organ.9. iar cu (cldlnlt tn contact cu canaliculele biliara explica posibilitatea îndeplinirii 100 .stiH In circuhiţic.TftlCHINOZA Trlrhliu »/<i <"..nc cerebrală. care prin destinderea bruscă a ficatului devine Nwifilhllrt. iar parenchimul este alcătuit din celule hepatice dispuse în « (ifclnnne rmllnre (cordoane Romack). Figura 2 pre-«Inlfl /niiele sfincteriene bilio-duodenale. alterarea stării generale. în şcoli etc. Ficatul imlr ncoporit de capsula Glisson. 4.ilo/<i provocata de Trichina sau Trichinella V>/»( nenuilod In lomul de fir. — stîrpirea clinilor şi pisicilor vagabonde. '. care se deschide în duoden. |)f*! vft/iit<1 cu un sfincter (sfincterul Oddi). El se v«i»fl împreună cu canalul principal pancreatic (canalul Wirsung) în ampula Vater. Stroma este alcătuită dintr-o reţea vasculară (arInii'. cefaloe. urti-«'rtrli . — spălatul fructelor şi a zarzavaturilor înainte de consum. Profilaxia generală a parazitozelor: — surse igienice de apă (la sate. > — educaţia sanitară. o fata inferioară şi o margine anterioară. — combaterea muştelor.'urni/i// cistic confluează cu canalul hepatic (provenit din unirea canalelor lobilor hp|mlirl drept şi stîng). Hhloloqle. corporeală şi colului (gît). (.9. limfatici ).iloH. subfebrilităti. Mitologia. ' prin consum de carne do porc sau de urs. Acosloo se eliberează în intestin. cnntlnutild ni ranalul cistic. BOLILE FICATULUI Şl ALE CĂILOR BILIARE 4. midlgii. pătrund prin peretele inli'.4.1. La nivelul confluenţei veziculei cu cisticul se află sfincli'iul vr/l< ui. în peM'lll («pllnrelor Intralobularc se găsesc celulele Kupffer ce fac parte din ţesutul M'lli ulnendotellfll. Alteori apar semne de .5 — 4 mm. Infestaţia ••c l . — latrine igienice. canalul hepallr $1 nervi. Ficatul are o structură alcătuită hi conformitate cu funcţia lui complnxfl. unde se '>/m/)/o/nc/e principale sînt edemele pleoapelor. ir.i musculară precizează diagnosticul. NOŢIUNI DE ANATOMIE. Eozinofilia şi eventual liiop. Prezintă o fată anteroNUpt'rlodiil. Ficatul este un organ nepereche. în continuare purtînd numele de canalul coledoc. culoare vlşlnlo şi este alcătuit din doi lobi: lobul drept. Aţe/arca celulelor hepatice cu un pol In contact ni reţeaua capilurJt. iar de aici ajung în diferite organe. mai mare decît cel stîng. inaccesibilă palpării. al căror perete ÎI formează.M. Tot aici se află şi vezicula biliară. \. l'e fiit« inferioară se află hilul hepatic alcătuit din vase sanguine. \ene. oculară.). care au un pol în contact cu vasele sanguine. hepatică sau renală. — controlul veterinar al cărnii înainte de consumare (mai al$S clnd aceasta provine din sectorul particular). care este Alt'HIull din slromâ 1 şi pnrenchim.(<• |xiifl/. etanşe şi folosite corect. Necesită internare şi tratameiil in condiţii de spitalizare.

. I.. A ..Ilel diilile: nxnrrlnH (df t>xc*r«>tlti A hlli'l) şl pndoi rllifl cu pn»ll>llllnti>n elinn.. O cnsner ------------------:> a sfincter Fig. nnibele nnieslertndii-NO aşa tnctt celula hopatli <i pilmi'ţtn un '. l'iln cfl|illnit'lii v<<ti(>n»n.n|>in niinii-ioii>.< K . ( e l n l n hepntlcA piliiieţlc ntnqn luiK'llonnl Incttunl cu Mil>'. co pn>v|n din . pe de o pnrte. . „acţiunea de laborator" n.imie pici (ine ti pennlle. < l tu linge dti uii/lmi* şl hormoni.i<|ni nduso.. Zonelet •finctcrlciu' blllo-<luodenalt. e nxli|eiinl.lnu|e niililIlM ile tu imun dlţ|('Ntlel Inr prin mpllarcle co provin din nil<m hepullifl piim i. Inr pe de nltn pin l e activitatea de excreţie o bilei In cnnnln ulule SMi Z l ir i 7-8 cm H20 --5-6cmH 2 0 1 bulbo 'iiotfcnd -----12cmH20 când!pancreah'c '. 10 1 ..

limiţiile ficatului sînt extrem de complexe.iciiln biliara. elaborează anticorpi cu rol In nntoiipărarea organismului. Na. anamneză.stimulează peristaltismul intestinal şi combate flora de putri' laclle. avlnil un ni"umilim în primele 3 ore după prînz. itlng ţi apoi comun). prin canalele perllobulare. Fe (este depozit de fier)/ r«l Jn metabolismul apei. Intervine In metabolismul mineralelor: CI.. In vc/iculă. Func//d f/c ti-rmore<jlare: generează căldură în stare de repaus. An. — .liiliaiCt (colectatul) este un rezervor pentru bila secretata continuu «la Urni l i l l n NccictnIA şl ezcretată umple coledocul (sfincterul Oddi fiind închis) şl pN l i i u u l i ini<|i(i(l In veziculă. lifpatoclilnlna care stimulează formarea bilei şi colecistochinina care du l i ' i i n l i i . Intarlobulare şl apoi canalele colectoare. prin S. sintetizează fermenţii: fosfataze.H. precum şi unele medirainqntB sl substanţe chimice/ -— cllm/nă prin bilă bacteriile ajunse în organism. sinergismul este tulburat şi apare dissinergismul pe caro-1 ' ni sub denumirea de dischinezii biliare. ' I | ' " M | I I In i'aimlelfl hepatice (drept. Cu. Zn. concentrlndu-se. SEMNELE CLINICE Şl EXPLORĂRILE PARACLINICE ÎN BOLILE DE FICAT VC // CM / U • i 'it ic tu ve/.'lltiii'<' sini clcinonlole de bază pentru diagnostic. formează glicogen din grăsimi ţi iicl/i aminaţi (funcţie gliconeogenetică).9. Iar In final prin canalul Cn tu lo. odatfl cu IIOCCM i conţinutului gastric In duoden.4. La unii bolnavi se pot găsi ambele forme de dischinezii. Rol In reijlarea echilibrului acido-bazic. I'nncfla biliară sau biligenetică constă în formarea bilei de către celulele hepntlc«' ţ. Sintetizează grăsimi din acizi graşi.i celulele Kupffer. bila se evacuează intermitent. Important de reţinut că aceste dischinezii favorizează staza biliară. Din colecist. iar hiperchinezia se caracterizează prin accelerare» Intensitatea contracţiilor. acesta fiind un organ indispensabil vli'tll (este un adevărat laborator al organismului). fenolul rezultnts «lin putrefacţia intestinală. Joacă rol în esterificarea colesterolului. antidiuretici). K. iwicfla metabolică se referă la toate substanţele nutritive: yllcogenică: sintetizează glicogenul din glucoza (funcţie glicogenetică). Vîrsl<i bolnavului ne poate oferi unele indicii. l l l n d in aceiaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor îmbătrînite. fosforilaze. transforma ylucidclo în exces în grăsimi şi invers. Mecanismele de contracţie şi relaxare n rior se produc sinergie. Hipochinezia este reprezentată de n'n contracţiei veziculei. examenul obiectiv şi examinările pamr. i i i . sein ilen/il glicogenul în glucoza (funcţie glicogenolitică). la rin-(Iul ci poate favoriza infecţia şi formarea de calculi biliari. transformă deşeurile metabolice toxice în uree şi amoulm1. i i oiitruc(ia coleclstulul şi relaxarea sfincterelor căilor biliare (în principul ni vt'/lcui' i si al ampulei Vater). i .neutralizează substanţe toxice exogene: Pb. i i u . capătă aspectul ţi culmii' i lunuri cunoscută. atlipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi. transaminaze etc. Pe cale neuroumorală iau naştere doi hormoni (luixli-n i i i .R. do umle. sintetizează fibrinocjenul şi protrombina cu rol în coagulare. l'iiiictlu licmatopoietică: ficatul formează hematii în perioada intrauterină a In-I n l u l . El antrenează grăsimile de re •«•rvil din organism în caz de inanţie. care. cute depozit de vitamine liposolubile şl hidrosolubile. condiţii patologice. Du|>fl 40 de tun <i|xiro mai des cancerul hepatic. contribuind IA menţinerea echilibrului proteineraiei cu raportul A/G de 1. Bătrînii fac mai rcir hepatită 102 . scatolul. intervenind în transformarea acidului Im'tlc In glucoza. estrogeni. 4. As. mul puţin toxice (funcţie uroproteică sau urogeneticS).iiimc'/a.4. bila. hincţla proteinolormatoare: sintetizează albumine şi globuline. Evacuarea bilei se extinde pe o durată de 6 ore.ito bolile. l'nnclla antiloxică: neutralizează substanţele toxice endogene: indolul. formarea amoniacului din acizi aminaţi. Bila îndeplineşte următoarele funcţii: participă la emulslonurcii grăsimilor şi potenţează acţiunea lipazei (în vederea absorbţiei lor şi a vltnînlnelor liposolubile).2.3—1. reglînd diureza prin neutralizarea unor hormoni (nii|>inieiin! i.

>n. hepatomegalla. Gross etc.H.illo coloclntopntll.lie. Hipercolesterolemle i ni in hiper. eliminarea mai mare de 2 g semnifica ueiaeta1 l l / n i e n de către ficatul alterat. :.iliUi epidemii . i. î l . I i i olul nereuşind s-o transforme în bilirubină conjugată (directă). pru-' i i i ( i n ictorul mecanic).are<i bună i calului de (|"Uicloză). /\nfc<v(/c///c/r crcdocolatcrale: luesul.i < • . De mare valoare în diagnosticul bolilor he(Hif/ri1 fi'int explorările biochimice.IM -. Explorările biochimice. l'unc|l. l i l l u / n b l l i i i i . — Hlllrublnemia (normal pînă la l mg%. meteorism. scade-«i pol tei de mîncare şi scăderea în greutate sînt cele mai importante.c.. de la 2 mgo/ 0 în sus apare inrul). i'ş/r/cfi bilirubinemiei directe o întîlnim în ictere mecanice In timp In icterele hepatocelulare cresc ambele. sul-in| de cadmiu. Slmptomele obiective: amintim aspectul caşectic şi abdomenul asin MI circulaţie colaterală în ciroze-.<• n>< . hemoroizi şi edemele în diferite forme de hepatite i'W e lc . \. unic decolorate sau hiperpigmentate. i viilui cu o sursii (Ic hrp. Colesterolemia (normal 180 — 220 mg %). irubul* «Ă »t» i|.i/. Proba este normală '••" rt Iu primele 4 ore se elimină sub 2 g (semnifică metaboli/. loi» ' i e d tudelmi' MI<I d unor modiccimonle pot piodure le/iunl hepiillci-.iide'.ti-iolcmie.i antltoxică se explorează cu benzoat de sodiu. iar hlpo-i' -. Creşterea bilirubinemiei indirecte o găsim în icterele hemoli".i'. precum şi în icterul mecanic. se administrează soluţie de galactoză 40/400 9! incollează probe de urină la 2 — 4 — 6 şi 24 ore.imctoi ic. sulfat de zinc.1| •• iiiiliil-.oază i i i h i n d i n pniin-le 4 oro şi se dozează acidul hipmic. i i .e. Electrofore/a (î litiiinelectroforeza arată în afecţiuni hepatice scăderea serumalbumi-si creşterea gamaglobulinelor (în special beta.' -. mai ales scăderea colesterolului esterificat în leziunile lM'| inlii '• (este alterată funcţia de sinteză). steluţe vasculare.i bolniivului G g benzoat de sodiu i><-r os-.şi gamaglobuliFuncţia în metabolismul glucidelor se explorează prin proba H/iic/o/t/r/e/ provocate. c. inapetenţă.Hpldeinlrft. ictorul hemoll-. • nlni Iul l ) i i i n .cul pi uhu diagnosticul do hep< i ţ i t ă epidemic. urini colorate. Noi m. balonarea postprandială.şi dislipidemii.i'.pectul galben al tegumentelor (ictere). predominînd una sau alta liiiH'tio de mecanismul predominant. llli.dori m. tuberculoza. Takata-Ara.i in u i i ud peste 4 g acid hipuric.slonal cu toxli <-. Proteinele serice se explorează prin testele de disproteinemie hui „hepatice" cum li se spune greşit): V. n i m e i i l mal do» Iclor hpniollllc i onoln prp/lntrt nun i i . Mediul |>t<>l«.i în antecedentele bolnavilor cronici du firul.i.i-. . n mici arată H(erlfii< i n || •• MoU Interii» penii u onili* n\»dll . constipaţie. li'iiomrrjalia. timol. Slmptomele subiective: durerea este rară (dar poate surveni). m* est* • •i"lnlioli/. i .S. Hl-miil i i p i i n .nl Iu acid hipuric do către ficat şi se elimina prin min.r/<i b i l i i i i d trebuie cunoscute. ! ( • | I I I | M I I Inul niiio'. hemoragii dl. reacţiile Mallen.

. microbi (septicopioemii). Este cauzată de creşterea bilirubinemiei. su b sta n ţa in l i h i <> i > in i/kg co rp ) şl se cercetează In slng c du |> .. l ' i l n scoaterea din funcţie a unor celule hepatice. ' i miiuite. i / . care cedează la presiune şi bilirubina directă treco In sliuje. l \dinunul materiilor fecale: culoarea şi compoziţia. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor (icterul) este vizibilă i'e 11 la lumina zilei. 4. . de virusuri hepatotrope (al hepatitei epidemice. mai rar spasme puternice şi prelungite ale sfincterului Oddl. clordolazin. i t e acololdo<i| p i > i ii i i n iu liil In h e p a tite le fă ră ic te r. hepatice şi hemomice. SINDROMUL ICTERIC h Cunoaşterea sindromului icteric permite înţelegerea simptomatoloqlei unor afecţiuni hepatice.P. Consecinţa este icterul prin creşterea bilirubinemiei directe. destinde cmlc biliare.4. ciuperci otrăvitoare care produc le-/liini (juive hepatocelulare. Cauzele icterelor sînt mecanice. i i . . substanţe toxice (fosfor..3. ' | .ei infecţioase). coledociene sau hemolitice. M . IU4 . In icterele mecanice scaunele sînt decolorate (bila nu se mai elii ii i ml In duoden). — Icterele mecanice pot fi determinate de stenoze coledocicnu (consecinţa inflamaţiilor sau cancerului. . poate apărea prurit.Sclntlgrama hepatică şi puncţia-biopsie hepatică sînt utile (atent i o Iu eliist hidatic. cu apariţia iiinliiliiioţjenului în urină. n i . medicamente (neosalv i i i ' .). I . |)iillndu-se constata şi creşterea bilirubinemiei indirecte. pătrunderea de ascarizi în coledoc. i i i cactiv.1K | i i H ' i .'in < 1 5 de m inu te. Icterele prin proces hepatic sau prin lezare hepatocelulară sînt i l e l .. tetraclorurfl de r. monoinichMi/. care poate determina şoc alergic prin punctionarea «a).l xamenul urinei: se va urmări urobilinogenul care creşte în he patite -.9. plegomazin). D u . iar pigmenţii biliari sînt „pozitivi" în ictere mecanice şi hepatocelulare. .S.i'ioh.. nSjoe c i . (brom iulfonftalelnfl) ('orcoton/ft><K i i . Etiopatogenie. cancer etc.i ictere homolitice. cancere comprimînd calea hopnlocoledociană. . . Tu aceste cazuri bila nu se mai poate evacua.i le (semne de litiază. Pulsul poate fi bradii nidic (acţiunea bilirubinemiei).Sondajul duodenal: absenţa bilei indică obstrucţia căii bilicirt princip.i . i(n sln g e e s te p e ste 1 0 % d in s u b s ta n ţa in je c t a tă in d ii a un I . distrugînd arhitectonica normală a lobulului liepiilic.. nu mai poate şti l le i (inJu<|<ilA toutti bilirubina. fapt pentru care bilirubinemia directă şl indiM'i Iii iie>te si apar în urină pigmenţi biliari şi urobilinogen. billî n l i l i u i neconjugată (indirectă) nu mai poate fi conjugată în totalitate. Concomitent. inclavare de calcul î/i coledoc. ' . apar pigmenţii biliari în urină. policlorură de vinii). stagnează în ficat.i H .n l)on. veziculare.

b) stadiul icteric (perioada de siarcj.ilo aspira sînge în seringă. fără ••mus ilnrlsticc. Iar i ui virusul B (care poate proveni şi de la bolnavi care au avut hepa' i 'u <mi în urmă) de l — 8 luni. ci la fiecare bolnav se schimbă şi seringa (valabil şi pen1 vaccinări şi prelevări de sînge pentru analize). o picătură microscopică de sînge ' ' i i (f> ml) uscată pe un instrument medico-chirurgical protejează vi"I In licrberea reglementară şi-1 poate transmite.'. i <'<>ii)n<|flrll Mllni-'linul şl ca urmnro creole lilIltiiliiiiHtnla indin 1. hepatice şi hemoliLic c.. S-a dovedit că ambele virusuri Minsmit.. de aceea nu este suficientă schim1 .4.1 ncului. incubaţia este de 2 — 6 săptămlni. 4. «speclul scaunului.1 l n | n -i |>i<| iiiiMitnr«'n M iiu-M'lnr. i | .. mai des decît cea produsă de virusul A. — Icterele cu cauze mixte. probele biologice-funcţionale. rezultatul examenului de urină privind pigmenţil. analiza simptomolor: caracterul coloi. iUuo(| ('tiul. fire cel puţin două tipuri: A şi B.— Icterel* hemollllre (<>r<<(1llara INII il<>i>tiidlli-) ului i Io liomoll/n crcsculfl. microbiene şi toxice). cart • • l i n dicignosticată etiologic. care prin utilizare deschid vase capilare (CU in tratamentelor pe cale parenterală şi prin diferite intervenţii chlncnlc). Chiar şi cînd se face injecţie intramuscu•.. avînd cauze multiple (virale. c) stadiul .. ducînd la evidenţierea • I M . atît pe cale digestivă .. mai gravă şl poato 1 • In hepatita cronică. Indică fllOi f i i i a cau/olor mecanice. Se va i le ca prototip hepatita epidemică virală.ui icli-rului. cît şi prin seringă: transfuzie.! numele. Simptomatologia Icterelor este in funcţie de boala de bază. n < . după cum m . HEPATITA ACUTA Hepatita acută este îmbolnăvirea acută a ficatului. i i H •-.<• po. pili. i •.4. tnstru• Io nosterilizate corect. scintigrafice şi murfuloofiM-ci posibilităţi de diagnostic diferenţial. Pentru virusul A. . i i .dirpl ciinsn m(n i-i'9terflfl urobllinogonulul In urină. de unde necesita•. pruritul. H E P A T IT A E P ID E M IC A V IR A L A Hepatita epidemică virală este produsă de un virus hepatotrop. Boala evoluează în trei stadii (faze): a) stadiul i l nunul (prulctcric). l !i*palila prin virus B are o evoluţie mai lungă.li-rilizarea prealabilă.9.l . u ii a oricărui instrument la jet de apă. cliul firului nu punic i . cu prelucrare mecanică M > i . Cu timpul se poato ajunge 9! la leziuni i i r p . precum . în special a paUlmului.1 >> . . Incubaţia. Simptomatologie. deci greu de bănuit dacă nu ne glndim la ucoaită posl• iii' >l nu exttininflin plgmenţii bilinri şi urobilinogonul care tlnt po- 199 . proporţia între cele doua fracţiuni bllirubinemiei.1) Stadiul prodromal reprezintă faza începerii bolii.

ca: cefalee. . uneori tulburări de cunoştinţă. n i .illerarea stării generale. gingivoragii. HB S este adesea po/iliv. poate fi scăzută datorită deficitului In loim. Irbui. se «wlilenlici/.M-.H. Perioada preicterică durează 5 — 7 zile.) sînt crescute (arată distrugerea ceIiilmd . . Antigenul Australia Au.vni mic.l'orma de debut cu fenomene alergice: erupţii. (jird( ( i. nun . la fel disproteinemia începe să indice U'iil i («venirea In normal. ! 1' | n . cp e • . în care simptomele djspc|)hc(> sînt extrem de discrete. i l i e psihomotorie.i posibilitatea unei hepatite. are hepatosplenomegalie. vol uli . Ii l'i u l n u i " . c. Eventuale date epidemiologice ajută la precizarea (limjMosticului în această fază. astfel că bolnavii ajung în secţii de m-uropsihiatrie. rahialgii.. Perioada icterică se termină lent. urina şi apetitul revin la normal. iar la unii l " î l n. splinei şi disproteinemiei. pn primul plan fiind fenomene generale.. >' '//'n/c.. i vi sînt prezente semne de insuficientă hepatică (somnolentă sau • i ' i i i . pigmentai biliari pozitivi (rar negativi).lcnie.i. dureri epigastrice. horboiisme. la nori liiiu'tiilor ficatului.citoliză).lculmc.irea globulinelor de autoapărare.v > m i in |iM iţ . • / ilfliiil jiul tiiil>i(icu 108 .ii" cu rmire severitate spre a evita complicaţiile sau sechelele. i ţ 'n. V. niHi'irmjii. /•'orma de debut cu fenomene de ordin nervos este dominată de d'.iici I O I I I< H (i I l < / '//•. b) Stadiul icteric (perioada de stare): dominat de icter. l '. în această perioadă leqlmiil de vuită (fără eforturi psihofizice) şi regimul alimentar trebuie ieN|)t«. i | ) ( M u l i < l:nrnid < ! <• <l('l)iit reumatismal (imită reumatismul). v<u« n i i i i . î l. I. cu caractet u l Jiepatocelular" (vezi sindromul icteric). ficatul şl «pilim tind spre limitele normale. O l III l)!'. ineleorism.. l xtimene de laborator. . I I I . Diagnosticul în această fază se poate face numai dacă ne gîndim l.iloihu i. După 2 — 3 săptămîni (în formele medii) începe decolorarea. Pe primul plan sînt artralgllle fldi d senine de artrită). iiii. bolnavul este icteric. Transaminazele mai ales glulnm»x.ni d . examinînd urina şi efectuînd probele bio chimice obişnuite.S. prurit.ilico (normal pînă la 17 U. care sînt de rău augur). ( y. mialgii. . ( ) Stadiul de convalescenţă este de 4 — 6 luni. M« fttu ii.cl hipersideremie. cresc aldolazele şi fosfatazele.Forma cu debut mixt: se pot asocia simptome din diferitele li u ine enunţate. < . fel)i.n i riilitdle după nilni > i fi ai r f . "i.• li. timolul este crescut. I M M tulburări de coagulare manifestate prin epistaxis.i'.-n i i inioi indigestii sau crize apendiculare (debut vel i a r e |. chiar mici colici bin i i . care nu cedează la tratament antireumatlr l'orma de debut gripal: fenomenele dispeptice sînt discrete.ri." i..il.. s l i | i . Pot .. stări confuzionale. hemoragii digestive. -. uroMImogenul este crescut./)(•/)//(•.i ni timp trebuie să ducă la ameliorarea stării generale.

In care survine insufi». Insuficienta hepatică şi encefalopatia portală reprezintă o modaliInln finală. sterilizarea instrumentalului medico-chirurgical. spălatul mîinilor înainte de masă. gravă. Se păstrează repaus la pat. Formele clinice indică şi prognosticul. Ih'yimiil dietetic este de cruţare. Se va admliil. <u evoluţia ipre vindecare fără urmări. Formele cu Ag. Evoluţia şl prognosticul. Tratamentul profilactic: depistarea şi izolarea bolnavilor care au n v ii t hepatită acută. 107 . brînză de vaci (pentru aminoacizil esenţialii caro nu pul li slnleli/.1 1. came proaspătă du pusare linărâ (fiarta).1 hepntlin <iou!cfl. După aceea se va prescrie reIHIIIS relativ cît va fi necesar. biscuiţi. — Forma yravă. \ hepatică datorită m»i mzel celulare extinse. Este utM'esar ca în toate secţiile să se respecte principiul: „bolnavul şl ieilnU'i".ul (rontiiK' proteine cu valoare biologică mare. tilliuy de ou..fiţi de organism.i . El trebuie să fie mai prelungit la l n i l i K i v i i cu hepatită serică şi în formele cu Ag. în funcţie de rezultatele controalelor raeillmlc v (clinic şi probe biochimice.HBs pozitiv.. dar sînt indispensabili). — l'ttiniti tiiilcterlcâ (Ctrl Icttr) estu pprlmlonNft. precocitatea diagnosticului 9! a tratamentului aplicat. vitamine.. roniinliKl minerale.4% |)<irtte surveni insuficienţa hepatică. cu serhol» (rolo mai frecvente sînt dischineziile).. care va continua ') ii săplămîni după dispariţia icterului. alimenteIul. terenul pe care evoluează.. apoi se adaugă lapte de-ţ| ii". de zarzavaturi.'iliii in primele zile regim hidrozaharat (sucuri de fructe. deci (Ară tratament şl duc« i ' i < > .1 ih ) — Forma medie: icterul durează 2—3 i | > i i i n i n i . necesare pentru roUnici. iar în unele cazuri circa 0. ţinînd seama de datele arătate la etiologle (spălarea imediată sub jet a instrumentelor. Se vor respecta regulile generale de igienă: igiena apei. glucide). controlul medical al lucrătorilor din sectorul • llmeiilar.i \ \ .ilingnoNtlcatâ.HBs pozitiv timp Inili'Umgat au evoluţie mai severă. — După durată: forme obişnuite şi forme prelungite de icter (de In l la 12 luni. miere. Copiilor contacţi li se vor injecta gamaglobuline. sfeclă roşie.. considerîndu-se însă şi condiţiile de BJtini'c i «le bolnavului). Trecerea în hepatita cronică se face în l—7% din cazuri în funcţie ile virusul agresor. de evoluţie a acestora. Vindecarea survine fără sechele (în peste 70% din ca/uri).Au. coma şi moartea. evninr. uşurînd vindecarea. Itt'pausul este obligatoriu.. realizînd forme suhacute). — forma <ihortlvă: de scurtă durată (< M^ \ . n»- Forme cllnlra.Au. dar nu de carenţare. Cercetarea contacţilor şi aplicarea măsurilor coiMHpimzătoare.\ > . hepatica). combaterea muştelor.factori nutritivi în ficat. El favorizează circulaţia hepatică CU aporl (l< . apoi prelucrare mecanică)) liiNliumentar medical separat pentru foştii bolnavi de hepatită. O atenţie deosebită trebuie să avem faţă de cei care primesc IKIII donează sînge. Tratamentul curativ se va face în spital (şi pentru izolare) In veili-rivi urmăririi evoluţiei. Repausul profo-«ilniinl durea/ă în medie 3—4 luni.

în concluzie prin răspîndire. ceea ce solicită o supraveghere clinică atentă bolnavului. l . l . c. formele evolutive (unele grave.. . V'll.ut. logalon. glulamalul de sodiu.. rămîne să se folosească măsurile clasice de rofllaxie. O hepatită acută la care semnele de evolutivitate persistă după D l ' . viiinlnc din complexul B şi C. altele nlrlerico rămase nediagnosticate).imma).. • I I 1 1 evolutive — cu posibilitatea vindecării. barbiturice. cisoi i .mi. • | n l l l d p i l l c IMltflVi' ( | M o l e ! l i c nllllimlc. • '. Recent se administrează cu bune rezultate ih. celu-)/. 4.i l l i l îl îl . i i p ui so l i c i t a p < i i n H M M I | e nd oc ri n şi p ri » iNpuiM' I M (ll'ihcl '/iilmict. prin timpul lung necesar refacerii i (|nnismului. alimentele prăjite. m/o: o cauză frecventă este hepatita epidemică manifestă sau MI. iar dintre medicamente se vor evita acelea care so-' î l .m. dar numai la indicaţia medicilor de speInlllrttc. ' < • . sosurile. dară nu se respectă dieta şi odihna în perioada de conva-• • . l i r t q l u c l d e i n c x c i ' s .— l o i i n e l o cu perioade preicterice lungi pot duce mai frecvent la lopritltc i ionice.. cu Idroxllul de aluminiu. !• i î l . lipldt* V('<|. acid orotic.n. . i persoane cu anumite particularităţi imunologice.. Ea trebuie deosebită de ciroza hepatică. relevîndu-se semnele de instalare a insuficienţei hepatice.. un ' i i l . l luni poate fi socotită cronică. — asigurarea alimentaţiei ţinînd seama de principiile enunţate annlor şi unole obiceiuri alimentare ale bolnavilor. i t e cu ser gluco/. Pînă la irt'pnniroa unui vaccin.i aspuragină (acid as» mile). .I i i l i . i enţn..5.9.— administrarea medicamentelor prescrise. aspatofort. c m c p o l • . hepatita acută epideilrfi esle o boală cu largi implicaţii medicale şi sociale împotriva canin lielmio aplicate toate mijloacele profilactice şi curative. antibiotice etc. / .' >l (IlIflM' |. V c i | i ' | . Boala a fost descrisă în ultimii cei de . Băuturile alcoolice se contraindică cu deîngrijirea bolnavilor cu hepatită acută necesită deci: — urmărirea asigurării repausului timp suficient.SV vor evita: grăsimile în cantitate mare (se vor reduce cele ani-mlc). prin sechelele pe care le poate lăsa. i luncţia anlitoxică a ficatului (sulfamide. Se mai D! lolo..stnnţe hepalotrope (trofopar) şi tratament de imunostimulare. se pot folosi hormoni corticoizi sau lodlcnmente linunosupresive. 1 1 . cu scoaterea bolnavului din activitate pe o perioadă înl«<liiiH|/ild. conservele (greu digestibile). clordelazin. HEPATITA CRONSCA . muicidlo.n l 1 1. După caz.4. <isp<ul<il de sodiu. condimentele. Din prezentarea formelor clinice se reţine şi posibilitatea evoluţiei ofavorabile cu agravări. -— l i c | » i L i t a serică duce mai frecvent la forme cronice. • / < • / .n/o\.si dcidul (jlulumic. 1 1. Se cidministrcti/.).. < '«nn'lorlstica hepatitei cronice este evoluţia intermitentă — în pu-.— fiind o boală contagioasă se vor respecta riguros normele genenle de prevenire a răspîndirii infecţiilor. i l r . 'rnildiiH'iilul /iied/Vo.

sindromul hlllar se manifestă prin creşterea bilirublnemlel directa *ou liniiHM In ( t n lorniclo cu homoliză). In unele forme se evidenţiază o componentă autoimună: anemiei IIMK "penie.S. balonârl postprancUale.n. edcmo.I. anticorpi mililicpatici. M . crioaglutinine.i . steluţe vasculare. MacLagan. crtlIm «i tlmolului. i .HBf. llcputosplenomegalie.H. Aceste reacţii trebuie căutate întotdeauna Iu l MI mele cu splenomegalie şi anemie. somnolentă. Sondajul duodenal evidenţiază semne de suferinţă a căilor bll i n i i ' cxtrahepatice (dischinezii.(»• /n/i/('(1 i'vldcnţlii/a Inert din (n/clo de început lilportcnsiunou portnlă (trnduvH p i l n fvl-i|p|itl«mn «.. mărită. . Intestinale.H. Nliidronml Imunologlc prin prezenta de autoanticorpi şl Ag.Nlndromul dihipertensiune portală se canictcrizcazS prin ascltd.! toxice. ScOderea debitului înnguln li<>pnllo B»ln pii'/rntn In hrpnlltcU' (ionice ncllv-ovohitlvo.. ( . pozitivitatea reacţiei Coombs. apetit diminuat. iirit) generale stnt reprezentate de astenie.S. arată retenţie peste 10%. creşterea ylobulinelor beta. dar mai ales gama. — Galactozuria provocată indică deficit funcţional hepatic. s i m p t o m . crioglobuline. precum şi în cele cu sindrom lii'inonigipar. in ( p .Au. . n i i• .S. — Proba B. Ficatul are marginea mal ascuţită) conftlNtmlti m«ii formă. — Disproteinemie: timolul mărit peste 6 U.S/. o hepatită cronică se analizează pe baza sindromelor fiziopatologlco — sindromul mezenchimal (inflamator) se exprimă prin creşterea V. l no . i i o i o g l i i c l i n i c i i e c a r a c t e P iI z n aszeăm n e g e n e r a l e ş ! r ie tl|N ll<C |)l'p . antigen Australia l IU (Ag. (şi a altor enzime). trombocitopenie. .>/<>meJe d/. iplonoiucon-Im. utate. Splonoportogtalla //. duodenale. vnrli'ii (| iistrorsolii(|iciH'. Probele biochimice: -. uneori uşor neregulat. flbrinogonului şi a colinesterazei serice. subictcr sau Icter. Puncţia-biopsie hepatică cu examen bioptic şi histochimic preci-«««n/ti stadiul evolutiv şi forma clinică de hepatită. Punctional. lulbumii d i . Determinarea debitului sanguin hepatic are mare valoare pentru | iiori/«rea stadiului hepatitei (scade în afecţiunile hepatice evolutive). creşterea sideremlel şl a vltamlii»! Dlt In stnge.Au. V. vititm liiK .spcpf/ce: jenă epigastrlcă. i r i i i t o l » •. nliu/ul.P..şi gamablobulinelor.|)ii»i«lni( .iiiiliiillnr vcnonsc splonopulmonnro).. inflamaţii). . pot duc« In hapal>i< rrontca.lliperbilimbinemia se constată în puseurile evolutive. papaină.Hlmlromul hepatopriv se manifestă prin tulburări de coagulare: scfiderea albiinliiuinlcl. i hinotice biliare. circulaţie abdominală colaterală.HBs) pozitive. S< Intlgrama hepatică contribuie la evaluarea stadiului evolutiv al tiolil. a beta. d. r n i i i i i f . — Nlndromul de citoliză se exprimă prin creşterea transaminazelor !n tpaclnl t|liitam»x<ilicâ peste 17 U. — Antigenul Australia este prezent în majoritatea cazurilor. lungit de bftuturi N i* i>i. Splina este uneori palpabili.

Hepatita cronică progresivă. iar greutatea este în limite fiziologice.. In condiţiile unui tratament arespun/ător această formă rămîne stabilizată. '. ne•i|iilm Itdtilor ficatului..Minlionnil (/c . subfebrilităţi. I ' . Seinhepatică şi examenul histologic arată semne de afectare hepaIn (|idde diferite. oclilinic se evidenţiază alterarea testelor. Debitul sanguin hepatic este nil scfl/tit. Hepatita cronică activă.S.P. seric peste 1 2 % . Morfologic: aprecierea se face prin laparoscopie şi puncţie bioptlcă. Probele biochimice sînt alterate în grade diferite..one dispeptice. expilnmt prin creştere H. Clinic se caracterizează prin stare rneniiel bună.:Ti ?l <omft liepatică. scăderea uşoară în greutate. hepatomegalie sensibilă. cu faze de latenţă şi <• i'\dcerbare. Fi ii n l se palpează uşor. Sînt posibile însă şi '<|iosluni şi stabilizarea de durată. cu tenînlcl de revenire către valorile fiziologice. fie spre ciroza hepatică. Scintigrama hepatică arată modificări profunde. necesare pentru precizarea stadiului evolutiv al e d i.\ro/)/« permite aprecierea culorii. U. Evoluează cu semne dispeptice perrtnente.10 pe l < mice. fatigabiInte. /. de res'•«•I. sindrom hemoragipar. apetitul bun. Alteori boala evoluează ondulant. dimensiunilor. p lile l'ioţliiostlcul este în funcţie de precocitatea diagnosticului. sensibilă).. uneori steluţe vascu.i tratamentului şi de particularităţile imune ale bolnavului. scăderea în greutate. colesterolul şl sărurile biliare. Posibilităţile evolutive ale hepatitelor cronice sînt varia<) indre parte sa stabilizează pînă la vindecarea completă clinică l. unii loloqică. slixlininul culcfitdtlc se manifestă prin crcşteren unor en/ime ca tHfnld/d dl< i i l l n o .>. iar exaenul hlslologic arată alterarea profundă a structurii lobulului hepai ' . Acoosta formă de hepatită poate evolua fie cu insuficienţă hepa. iar persoana respectivă :>atf> dure o viaţă normală. formei. i ImtlNOftului de I t .*". Poate însă evolua şi spre forma progresivă. degenerarea. S . Clinic se manifestă prin discrete feno. Probele bioii mice sînt la valori fiziologice sau foarte aproape de acestea. respectînd numai regimul igieno-dietetic.. de aceea trebuie să se insiste • u l i u respectarea tratamentului indicat care se face în condiţii de l m ut. lllnpxlii poate aprecia inflamaţia. de durată şi în grade diferite. Evoluţia spre ciroză este ll(il)iitita cronică prezintă trei posibilităţi majore de evoluţie: //<• l voluţla. uneori splenomegalie. de consistentă ceva mai crescută. . icter. «prttomegalic (formă neregulată. 10 . / / u \ < ' / vu/r /ic'pn//'d" cnnslii din (nllxirni i . apariţia exozlvrt de steluţe vasculare. Cu un tratament corespunzător boala poate re ţii se stabilizează.. apetit diminuat. Hepatita cronică stabilizată. regenerarea şi arhi• ' l i m l c d hepatică..fi/«iro. scăderea poftei de mîncare. Debiil sdiii| iiiii hepatic rămîne la valori fiziologice sau uşor scăzute. nidi rar subicter. e dsemenea posibilă.

aspectul palpatoric al ficatului şl i iei sînt urmărite în evoluţia procesului patologic. Este de mare importtinţfl i i><tcUirea indicaţiilor de tratament posthepatitic.e ţinfl seama de solicitările locului de muncă şi de condlttilt •• • iDiiomice ule bolnavului.. M ţi de Niptul că uneori dieta este hiposodată. alături de proteine. i se renunţă la toxice şi se administrează vitamine din timpul I). medicamentele toxice. a stării ''•inului nervos. a faciesului.! procesului hepatitic. n ijirn de viaţă şi de muncă igienic. Este important ca repausul la pat li i M I M < 1 I nuii cuifnd ( i n fu/ă prciclcricft docă s-a stabilit dlagnoitl* • > l i c iu lepuusul Iu put in po/iţio de ducubit dorsal. lovorlzoail 201 \ . . . Durata repausului este în funcţie do prezenta fi pioliin/iine. imporluiil de H'linul ( . I!ste. brînză de vaci. i l . îngrijiri.slolocjlc modlflcflri alo rfllloi Itlllmn hilinhop. — llrpatopatla consumatorilor cronici de băuturi alcoolic» (cu doi i ' . evaluat în lumina datelor clinice. l\'i'l>(iusul la pat este necesar pe toată perioada de evolutlvitatt'l piorrMilui hepatic. tutunul.i hopiililii cronică a etilicilor esto reversibilă. albuş de ou fiert).1 vinului) esle relativ frecventă.l'orme particulara de hepatltl cronici -• Hi'patita cronlcA coIflNhitlrâ In r (ir o din punct (In vodci o i llnlc: il'itiilnfl K ierul $1 piniilul. mai ales serice. Murllnntele. Arc evoluţie severă.greutatea. bolnavul se internează în spital. hipolipidic. toiA iln un repdus relativ.ile şi vitamine (necesare. Se va ţine seama de posibilitatea iustai unor hemoragii grave prin tulburări de coagulare sau rupturi de u'e esofagiene. proceselor metabode regenerare). bogat In "• <T. Ea evoluează lent ( t u cn/ul i i i i i l l M i i . evitarea toxiceloi. în Kr/olo el in< i( i i i ' i i l e . regim dietetic.iiiro. pregătirea bolnavului. diureza. i ' b l r o . Dicta va respecta următoarele principii: regim normocaloric. Probele blochii'-funcţionale şi morfologice contribuie întotdeauna la evaluarea i uliului evolutiv al bolii şi de asemenea la evaluarea capacităţii de iiniiK'ti a bolnavului respectiv. i l ii consumului) către ciroză hepatică etilică. undo no pim'tică examenul clinic şi examinările paraclinice.Evoluţia se urmăreşte prin aprecierea stării generale. în timpul perioadei în care se menţin semne dt « r l i v i l i i t e u procesului hepatic este de asemenea nevoie de repaus. Trebuio de atent* »' ' ' . mese mici (dar bogate nutritiv) şi frecvente.'. admiţindu-se în jur de 50—60 g lipita •l<ile. normoproteic (predominînd proteinele cu valoare biologică mare. Se exclud alcoolul. Semnificaţia cxp/onil l lor indicate. carne. Uir hl. btO» • lilmiro-umonilo şi uneori izotopice şi morfologice. neevolutlvă. Tratamentul profilactic esto siniiIM cu cel cil hepatitei acute. pit'domiuanţa sindromelor). In Inimelo active se indică repaus la pat. i r . tehnica recoltărilor trebuie bina litMiyitc de cadrele medii. mal alţi i l l n lupte degresat. jiinilionina şi aspatofort.Tratamentul curativ depinde de forma clinică şi etiologică. Tratamentul hepatitelor cronice. Pentru stabilirea formei clinice (evolutivă. < i . Se va ţine seanA • i nmpetenţa bolnavilor pentru a se pregăti alimentaţia apetisantă.

evoluează cu hipertensiune portală şi cu i i i x l i l i r . Uneori se reni 1 1 1 • la tratament cu corticoizi sau medicamente cu acţiune imunoupii-'. activitatea în tura de noapte.i prin lulburAri de coagulare sau prin ruperea varicelor gastro..«"i •' liemoroizllor.... ctlvil. chiar 3 ani. ie/olvarea problemelor lor socioprofesionale sînt de mare valoare n ' i i l i i i recuperarea lor. al retenţiilor hidrosaline. Persoanele caro il-il pot asigura condiţii satisfăcătoare de repaus în familie este indiat Bă (le spitalizate pe o perioadă mai îndelungată. urmată de scăderea în volum.. mai Ies « l . alături de terapia cu medicamentele amintite. Disproteinemia duce la edeme. Splenomegalia însoţeşte ciroza.iloa în mediu cu substanţe hepatotoxice şi limitarea activităţilor xlr< i profesionale.Irculatln arterială Intrahopatica. acid aspartic. l'nrata repausului la persoanele cu hepatită cronică. ajungîndu-se la un „ghem sclenfl" q. asparagină. profesionale pe zi. Dilcronţa faţă de hepatita cronică constă în faptul că ciroza este n i ) ( | M . CIROZELE HEPATICE Cirozele sînt afecţiuni hepatice cronice progresive care evoluează u nllemroa stării generale şi a structurii normale a ficatului. Reluarea activităţii trebuie să se facă treptat. dutnd Li micşorarea în volum a acestuia în faza finală de evoluţie. Condiţiile socloprofesionale ale bolnavilor cu hepatită acută inuonţează durata repausului în condiţii de spitalizare... Se face tratamentul 'implicaţiilor infecţioase (cu prudenţă). IniInl p'Mlo să fie o fază de hepatomegalie. după trecerea şi vindecarea episodului rut.<|. Med/cafj'e: se instituie terapia cu vitamine (complex B. acordîndu-se program »dus do activitate şi excluderea locurilor de activitate cu substanţe cprilntoxlce.ilben. i r e a structurii lobulului hepatic.. cu margine i N c n l i i i i . Mnr/o/oy/'c se produce o distrugere a structurii organului. i c ă locul de muncă prezintă solicitări mari de orice fel.. circulaţia colaterală. Hemoragiile e « ... psihotera-)ln.6. adesea ireversibilă.\ p i i i .4.isli(>esof(Kjiene. . cu ficat neregulat.. Hepatitele cro-| cf « i i semne nete de activitate necesită repaus profesional total.. în ciroze « pi«duce înlocuirea ţesutului funcţional hepatic cu ţesut scleros. iar tuneIonul.. Timp de l — 2. :. 4.. legalon.ivS.. ascită şi • m i i ' .c vor ovita locurile de muncă ce solicită eforturi energetice mai iun i le. aspatofort. ce croşto cu 40% şl prin aceasta se eeelerează procesul de vindecare. al hel'îxpensarizarea activă a bolnavilor cu hepatită cronică. dar numai prin indicaţie stabilită de către medici (forme i n v i ..ivă. extracte <• l K Ml.9. C). De asemenea peroanele ce activează în locuri de muncă cu solicitări mari energetice nu care nu pot respecta regimul igieno-dietetic în condiţii de activiito este bine să li se prelungească repausul. dltcrnroa tuturor funcţiilor hepatice.. explicitul hipertensiunea portală. Sclerozarea împiedică circu<\\\<\. l 500 Kcal.L . forme cu mecanisme auto imune dovedite).

lavorabilă. u f i i v . hinc. beneficiază de apele alcaline simple sau mixte. putînd alterna perioade cu evol u 11 u lentă cu perioade de acutizare şi evoluţie rapidă.i(|iio(itlcul clinic <ne în vedere: a) nntecedenlelo poisoiuiln. Funcţia evacuatoare peritoneală se face num.i are etiologia şi patogeneza prezentată la descrierea chistului l i l i l n l i c pulmonar. undo se fixea/d şi apoi se dezvoltă. Uneori se recurge la tratament chirurgical. vliiAtorl etc. Crenoterapia bolilor ficatului.emid. scintigrafice şi examenului morfologic. Diagnosticul se face pe baza antecedentelor. precum şi ciroza reprezintă contraindicaţii pentru traIrtiiienle balneare.oiine ce vin în contact cu cilul: cio bani. Mmirtoa se produce prin comă hepatică: pierderea cunoştinţei.n Iu m/ de necesitate. deoarece spoliază organismul de proteine.Mucul ImliMviilui. cu păstrarea funcţiilor vitale. simptomelor clinice.. l)|..4. Apele sulfuroase de la Olăneşti au ac(111111. aldactone etc. Prognosticul de viaţă este de 3—6—8 ani (uneori şi mai mulţi).7. progresivă. îngrijirea bolnavilor cu ciroză hepatică este similară rolei rxpuso In hepatita cronică. la care se asociază intermitent cloruia de p<>IfiNiu . Coma este expresia insuficienţei ficatului de a-fi IM n l îndeplini funcţiile biologice. Frecventa localizării este favorizată de faptul că para* /Mul tnlihuişte In calea lui mai întîi bariera hepatică (cu o bogată raţca M). proo (c.M m i < < i tumori olnstlro la nivelul (leatului . prin tratament putîndu-se obţine revenirea din comă. aboli» im reflexelor.str> mnl frecveni 1. hepatita cronli rt evolutivă.)/ b) pol|..1 pci '. Alteori moartea se produce în urma unor hemoragii mari (prin tulburări de coagulare sau rupturi de varie* ijiriliocsofagiene). Hepatita cronică activă. Pot surveni Inia ţi |>erloade de relativă stabilizare. 4. piolielor paraclinice. amoniemia este crescută. In coma hepatol n * rlnlă. Se folosesc intermitent diureticile de tip nefrix.. Bolnavii cu hepatită cronică stabilizată (persistentăi H'/idudlă).i i h c sc reface rapid după puncţie şi influenţează nefavoiabil p>. CHISTUL HIDATIC HEPATIC Itoal.Evoluţia este cronică.?i vitamine. lichidul ft'.9.islx. precum |i i l n npc bicarbonatate calcice. La acestea se adaugă semIM ' I n clinice şi de laborator privind afectarea hepatică. i.

subfebrilităţi.NllV.4 . durează l-—3 zile (i se mai pun« „dispepsia de trei zile") şi se întind pe o perioadă de cîţiva ani. 04 . l i i i i c s f t s e f a c ă n u m a i d u p ă c e n e . subicter sau icter. 4 . urină nlurlrfl (pigmenţi biliari prezenţi). ce evoluează cu o stare generală nu prea alterată.a m a s ig u r a t c ă n u e s l e u n c h i s t du lie. a h i o c lt lm i c o . Reamintim că nnmnc'za amănunţită are mare importanţă pentru diagnosticul clinic c sindrom vezicular (sau biliar). colecisloţjrafia. după I n i l u r i li/ice sau psihice.Itxa m o n u l ra d io lo g ieo ate s ă d e a u n e o ri in d ica ţii ddie./o/rin funcţionale utile pentru diagnostic: sondajul gastric şi noclciml. frison. Va fi susi'C'Uit în toate cazurile în care se evidenţiază un ficat mare şi nereguit. sensibilitate obiectivă (în rade diferite) în hipocondrul drept (punctul vezicular: vezi împărţirea >po<|rnficft a abdomenului). D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l tr e b u i e f ă c u t c u c a n c e r u l ş i s if il is u l h e p a ti c . T r a t a m e n t u l e s t e c h i r u r g ic a l . decolorarea parţială sau totală mntcriilnr fecale. Sifilisul hepatic este actualmente din ce în ce mai rar. B O L IL E V E Z IC U L E I B IL IA R E Ş l A L E C Ă IL O R B IL IA R E Noţiunile de anatomie şi fiziologie au fost amintite la anatomia rolului. care apar de regulă după greşeli de regim alimentar.b io p s i e h e ip-a ti c ă .8. pigmenţii biliari în urină. i ra rtru l u n e i N tflri fle n p rn lfl b u n e» r) p o zltlv ita ten u n o!r <p•io ln < In •rflto r (v o /in o fiU i» . I u l p o d i e p r o d u c e c o m p l i c a ţ i i p r i n f i s u r a r e .9. . p in / ficln tiflr a llc re m a re v a lo a re în stab ilire a d i. subicter. d eo aro ce p u ncţion area chistului p oate determ in a u n şo c m o rtal. 4. ce iradiază în spate l umftrul drept sau numai în umărul drept. l>ilitubinemiu. — greţuri şi vărsături bilioase. colangiocolecistografia. ro actia C asso n i). alterarea stării generale. Sindromul biliar (vezicular) se manifestă indiferent de cauză (care npihnrt forma clinică a colecistopatiei) prin simptome relativ carac• l i s l i c e . l i r . diaree sau constipaţie. h i '.i< in o sti< u lu i. febră. Noţiunile de semiologie şi probele paraclinice au fost de aselenen redate în partea de semiologie a tubului digestiv. ALTE AFECŢIUNI HEPATICEn c e r u l h e p a t i c v a Ca fi m en ţio n at la cap itolu l priv in d canceru l d i. după emoţii: durere de tip colicativ în hipocondrul drept. E s t e i m p o r ta n t d e r e ţ i n u t c ă p u n c t i a . uneori apărare musculară sau palparea c'/lmli'i ( I n hidrocolecist).4. — durerile apar la intervale neregulate.'. a b c e d a r e . laparoscopia.fu n c ti o n a ae a t ă r e l a ţ i i f i z i o l o g i c e . /:x/. In unelo unie se n-rcelea/u colesterolemia. lr C o m p l i c a ţ i i .9 . i n f e c t a r e . alteori iradiază în regiu•fl precorclială. examenul i mitmlm.9 . în hînrţie de forma clinică se pot asocia şi alte simptome: gust mar. i < j i x > .

. raărlnili • iiiictiel sau eventualelor malformaţii congenitale ale veziculei bli M . cu spasme şi pe căile biliara liliif/ii) care favorizează staza. intervenţii chirurgicale tyt • flllf biliare şi cancerul căilor biliare. uneori apărare musculară |t • Ifiirrt ţjenenilă alarmantă. frison. llxplorări paraclinice. iar angiocolitele reprezintă inflamaţii ale căilor iilllnrr-. dislipidemia. în angiocolită se poate produce subicter 8811' ' ' ' • i r icter prin componentă mecanică şi prin interosarea secundară • • liilH hepatice.. Tratament: repaus. formei. dischinezia şi litiaza sau parazltOMU COLECISTOPATII INFLAMATORII (!olecistitele pot fi acute sau cronice. Sonda/u/ duodenal şi examenul bacteriologic (antibiograma) stnt . pot duce la litiază " r ă.. Acroloina care se formează din grăsimile prfljlta 0 substanţă iritantă a mucoasei gastrice. fiil iile U' biliare. realizîndu-se colecistopatii alergice. însoţite de dischinezii sau favorizează apariţia litiazei. I i ) în cadrul patologiei veziculei şi căilor biliare mai amintim. infecţiile căilor biliare şi proclpl* i colcsterinei cu posibilitatea formării litiazei biliare. malformaţiile căilor biliare. illln 0) Cauze alergice reprezentate prin alimente la care bolnavul M "ii'. apoi regim liml-'•n < u col din bolile de ficat.. virusuri) realizează colecistitite (in* i ţ i i ) .i (i ilo r şi a litiazei biliare.COLKIlTOfATIILI Cnlpclstopnllllc' stnt Nllfcilliţo alo rflllui bll|nn< fll uL Icul' i i'ilhiro. adică inflamaţii ale vezin l i ' l biliare şi ale căilor biliare. ea determină spasm pllo1 roflcxc patologice visceroviscerale. anghilula sau anchilostoma). dacă '••«Uzează şi alte condiţii. După trocoroa puseului . ultimele sînt frecvent angiocolecistite. Adeseori afecţiunile căilor biliara i l n t mixta: coexistă inflamaţia. se eftci ' i r/n coleclstogralia care dă relaţii asupra poziţiei. febră.ibilizează. d) Factorii dismetabolici: obezitatea. l i ) l:actorii infecţioşi (microbi. senilhllllnto marcată în punctul vezicular. Colecistitele sînt inflamaţii i l n vc/iculoi biliare. ducînd la dissinergiile lor cu favorizarea ini. regim hidrozaharat 2—3 zile. etiologia coledstopatlllor este variată fiind incriminaţi: i) factorii alimentari de risc reprezentaţi de abuzul de grăsimi ' i o şl rtiiluşuri. ' ) l'actorii nervoşi şi hormonali (la femeie) acţionează asupra li-«lismelor căilor biliare. (|) 'Traumatismele pot determina colecistopatii traumatice (mal rai. ' . După trecerea fenomenelor acute. pentru diagnostic şi tratament etiologic. aplicaţii reci pe hipocondrul drept» antl-l'lnllcn (dupA nntlblogramă)) apoi drcunj biliar. Manifestări clinice (acute): sindrom vezicular. con* npnr mnl frecvonl In f o mol.. • Iar posibil).. 1) l'arazitozele determină colecistopatii parazitare (de exemplu: înmhllti..

!n fn/n cronica. Sînt frecvente. | H ' | i l i c r biliare. tulburări de meta-'jn/tem (cu repercusiuni asupra precipitării colesterinei. la care şl succesiunea ciclului are importanţă în patogeneză şi declanşarea colicilor biliare. Colccistograiia arată hipotonie marcată. 00 . Sondajul duodenal: bila B întîrzie după sulfat. 1 1 i. — Dischinezia hipertonă este dominată de durere vie. însoţită de Ronzaţici de greutate în hipocondrul drept. ni K (ipnic i . este în cantitate mare. balneofizioterapie. care acuză dureri In timpul scurgerii bilei.•eut. are o culoare închisfl (atra bila). paroxistică. caracterizată prin durere paroxistică. Pot fi determinate prin influenţe nervoase (nevroze). Slmptome. Colecistografia indică semne de hiperchinezie (vezica biliară este iilpercontractată după administrarea colecistokineticului). gra-Mdltaten şi obezitatea sînt factori care) pot juca un rol în declanşarea M llll. «i| M-ii(lk'ită. i ţ j a neratională. în combina-l« şl cu săruri de calciu). mai ales la femei. . Litiaza biliară poate îmbrăca o diversitate de simptome i r . — Dischlnezia hipochinetică: durerea este ca o jenă. Analiza clinică. COLECISTOPATII DISSINERGICE Colecistopatii dissinergice (dischinetice) sînt hipo-. i (colangiografia) confirmă diagnosticul care trebuie să fie băi M i l d i n cxoinonul clinic. Colica biliară este manifestarea clinică cea mai importantă peni i i (llnţinosliciil litiazei biliare.i urmare a unei cauze declanşatoare şi care poate să M/O In t r i i l . Formarea calculilor este condiţionată de mulţi factori: illmenturi (grăsimi. vom fac* tratament curatlvo-profllactlc (do provmilrti o nciitl/flrli)) antispastice. coleretice (fliiyhlrol).itla/a biliară este frecventă la femei. M I mixte. gust amar. Durerea are Iul In lilpoi M i u l i t i l drept şi iradiază în spate. dulciuri. pot însoţi afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare • m pot apărea ca urmare a unor procese patologice abdominale (ulcer. colagoge. stază. Diagnosticul se face pe baza sindromului dispeptic biliar. ameliorează acuzele şi uşurează bolnavul. litlologle. umărul drept sau regii locoulUilu. antlalorgice. sondajul duodenal şi mai ales colei 1 1 H 1 1. Terenul ereditar. dar nu în toate cazurile se lA clinic. Sondajul duodenal este greu suportat de bolnav. nucului antispastic sau numai la opiacee. hipercolesterolemie). aiim i ' i i i . uneori migrenă. hiperkineticg • . infecţii biliare. metroanexită). LITIAZA BILIARA I. utldurfi locală.

In plină sănătate se declanşează fcno» •nBiiHo care dispar la tratamentul antialergic. Dltiqnoatlcul se face prin sondaj duodenal şi examen coprologic. COLECISTOPATIILE PARAZITARE Colecistopatiile parazitare cele mai frecvent Inttlnlte stnt cauzat* •Iu lamblla. cu grea| i. vflraflturl) C O L E C IS T O P A T I IL E A L E R G IC E Colecistopatiile alergice sînt frecvente. Este necesară observarM illniciitolor declanşatoare ale fenomenelor spre a fi excluse din allu«ntntlo (atenţie deci la anamneză!). Fenomenele apar după inl«»tln de alimente alergizante. 7 niluniuntul «sta cauzal. anghllula sau anchilostoma. an. .ii ' < 'om pllcată (sindrom dureroi.

examenului scaunului !>l ni l i l l i i nbineniiei. Diagnosticul se confirmă prin colecistografie. subicter sau icter. alterarea stării gene-. FISTULELE BILIODIGESTIVE Fistulele biliodigestive sînt traiecte anormale care fac legătura ntrc colorist şi un segment al tubului digestiv (stomac. icter. Tratamentul este chirurgical. sublrtor. inflamaţiei periviscerale existentă înainte de operaţie. periviscerite subhepatice. . litiaza). pxiimomilui obiectiv (cicatricea postoperatorie) şi a mani-ilor clinice: sensibiliUileci în hipocondrul drept. i FICATUL OPERAT (BILIARII OPERAŢI) Un procent însemnat de bolnavi operaţi pe căile biliare (circa 20%) rtmln cu suferinţe biliare. . Cauzele fistulelor biliodigestive: inflamaţii. Dliignostlcul se faco în lumina antecedentelor (operaţii). inleslln subţire sau colon). Tratamentul este chirurgical. *— cî1 i Io biliare nu se adaptează la funcţia de eliminare a bilei în rondlţlilo noi create postoperator. duoden. — se menţine sau se accentuează o dischinezie anterioară. care proInf adorenţe. litiază. Tratamentul constă în dietă. din următoarele cauze: — persistenţa suferinţei anterioare (nu se înlătură toţi calculii. sedative. Vbift. — formarea de aderenţe postoperatorii. tumori.jll Intrumurale ştiu în cavitatea veziculei biliare (cînd apar Imorl loarlc mari). staza. Plschineziile favorizează staza. anamne-| iliuere). la tinei >rln dispopsie biliară. COLECISTOPATIILE CONGENITALE Colcc istopatiilo congenitale se manifestă de timpuriu. antispastice. — se formează un nou calcul în căile biliare. 208 . psihoterapie. caro dau peritonite biliare grave sau pot determina lemorm. îmi ales cei care sînt situaţi în canalul coledoc). apoi crearea de fistule. Prin acest traiect se scurge bilă. •i. rtlter<ire<i sleirii qenercilo.fl nevoie intervenţie chirurgicală (s-a amintit că malformaţia favoriwazfi dischinezia. infecţiile şi angiocolita cu simple ninosriilo: durere în hipocondrul drept.COLICISTOPATIILE TRAUMATICI l ' i l n trnumatlsmo In liipocondnil drept se pot produce rupturi <ilo biliare. examenului urinii.. CANCERUL CAILOR BILIARE Cancerul căilor biliare este prezentat în capitolul în care se desdirle •ancerul organelor digestive.

.. calcice sau magneziene de la Ivanda.Persoanele cu colecistopatii cronice nelitiazice. antispastice. inflamate. dezinfectante biliare. cu veziculă fragă.(Ui liormoiuild In pnilc In rci|lnr*a glicemiei fi iii<'!nl)oll«niulul ijlili Idolor.1 (lilpo- glIi'Kiiilnntn) şi crlul^ (|ninii. Covasna. lipsa ei lli'tinpiedicînd persoana de la o viaţă activă. Sîngeorz-Băi. BOLILE PANCREASULUI Panrroo. cu aderenţe bilio-hepatoduodenale nu beneficiază de crenoterapie. h) Internă reprezentaţii de insulele Langerhans. un corp ţi o comlfl. Ţinea. Bodoc. Biliarii operaţi beneficiază de ape minerale. l diidirtul /nlmrnt. . «pol In duoden.pentru a aprecia eventuala «volutla «pn. înapoia stomacului şt inconjurnl de rniliul ihiiidiiiinl. Scăderea secreţiei biliare se poate obţine prin cure cu ape sulfa-'Iţi sodice..4. alngorca celei i potrivite tehnici operatorii. de teama unor Imll do ficat asociate. beneficiază de apele bicarbonatate sodice şi apele sulfatată! Wlftnlc-Moldova. cerct-' • a atentă inli. I n i pi In Nn i(. favorizează vindecarea eventualei afectări hepatice |l cft vezicula biliară nu este absolut necesară pentru viaţă. asociate cu aplicaţii externe de nămol cald la luleivale de 2—-3 zile. cu ci'lnle • lU'ibrnilnnrn di' (ilucuqon (hipergliceminnt). 11 nall Intern» — p»nu. Malnaş.. sllunl ri-lroporltononl. l'nncii'iisiil I . Călimăneşti. Olăneşti.H | ( . Ciungei. drenante biliare (Bourget. în acest sens se indică apele minerale de Bodoc. l HpolnNUlIiii'liiln ( I c l c i l i i i n . Aceştia vor fi lămuriţi că îndepărtarea veziculei liillnre. Dacă stnt omeiio de hepatită.Formele hipertone ale colecistopatiilor cronice nelitiazice bennflrln/ă de apele minerale de la Ciunget. cu atonii vezicuIniK accentuate (cu vezicule voluminoase).su/ este o glandă cu secreţie mixtă: a) exienid: secretă «ucul pnncrf-nllr i Iminenţi! digestivi pancnmtici eliminaţi prin canalul principal Wlrsung in nnipiiln nlnr. — Formele hipotone beneficiază de proceduri excitante: spălaturi. la cel puţin 2—3 luni după operaţie. l)U'ol. anglurol. sondaj duodenal). Tratamentul curativ: dietă. admihhliale pe cale orală. H CRENOTERAPIA IN BOLILE CAILOR BILIARE — Apele minerale bicarbonatate sodice simple sau mixte fluidifică ulcalinizează secreţia biliară. 4. duşuri scoţiene..10. ivnsiia.i» mwut . Ţinea.<> liepntli/t rnl«»Mnii< i explora şl ntl<< funcţii hepatice.. Bolnavii cu litiază biliară.. la Ciunget.s/'/ioterap/a biliarilor operaţi este absolut necesară mai ales la hnlimvil care întîrzie să-şi reia activitatea postoperator. Tratamentul profilactic constă IM pregătirea prcoporatorlo. /'.iopcialohe (colangioyrafie retrogradă).i ' llvitfite. dUtlii(|1iidu-l-Hii un rap. Ţinea. Prin formanţll trtl partlclţit In ilii| nillti. lirtl cu peria. uneori t l l n d IMMCMIIH ptinrţin I u n ' • hepatica. Bodoc. celule beta-secretoare dt lnsulln. Căciulata. tratamentul se va completa după nevoie. au deci acţiune coleretică şi coleclsto• luetică. • . fără semne d* . şi de la Breazu. Covasna.

idministrează antifermenti pancreatici: trasylol. grăsoase.sucul duodenal — determinată din bila A şi sub 16 U. lucioase.Teatici în sînge (în special lipaza şi amilaza). llxamenele biologice arată: leucocitoză şi creşterea fermenţilor pmu. ca şi în cea acută. balonări. de regulă se asociază cu alte afecţiuni digestive. Prognosticul bolii este rezervat. hemoragii). Slmptome. A lto fifcc(iunl itnt reprezen tate de litiaza p ancreattcă şi| tu m orilo hiiirroflll< o. Montionăm că administrarea morfinei este contraindicată pentru t d stimulează secreţia pancreatică şi agravează boala. adesea cu litiază biliară. PANCREATITELE CRONICE R<ir se individualizează ca atare. Debutul este brusc. la nevoie intervenţie chirur• |ir<il<1. poritonite. atropină. codeină. Boli i .i'iiluii' ţii d grăsimilor. încît i s-a mai spus şi drama abdominală. ' i . < .. Examenele paraclinice pot evidenţia: scăderea fermenţilor pancreallrl In sîiHjc1. cu ameninţarea vieţii (prin şoc decompensat). Apărarea musculară este slabă: domină meteorismul. Wohl-«liumilli tn . cu mortalitate mare dacă nu se Intervine în timp util şi cu mijloace terapeutice potrivite. starea de şoc oste atît de puternică. analeptice). PANCREATITA ACUTA CATARALA Pancreatita acută catarală survine la persoane obeze. Manifestarea clinică principală este dispepsia cu emaciere (slăbire în greutate). în urină şi sucul duodenal (amilaza scade sub 32 U.W. şocante (ducînd uneori la colaps) cu aceeaşi localizare. ingestia de alcool jucînd rol declanşator. Tratament: calmarea durerii (agravant al stării de şoc) prin miol i l i n . « ru te (cn tn rn lfl şl n et'ro tlt'o -h o m o rag lc ă ) sa u cro nli«. papaverină.sle tratat în salonul de reanimare (supraveghere permanentă. Scaunul evidenţiază deficiente de digestie a fibrelor mir. cu dureri în bară (abdomenul superior cu punct de plecare epigastrul sau lilpocondrul stîng). PANCREATITA NECROTICO-HEMORAGICA Pancreatita necrotico-hemoragică apare de regulă ca şi cea catarală la obezi şi litiazici veziculari. zymofren etc. Se manifestă cu dureri atroce. în •ilii(|c *i urină). remineralizare. P a n i i i l i ' i t '| . în scaun se evidenţiază grăsimi sub formă «M O .1 H . . efedrina. alterarea stării generale. ocluzie. durere epiştiu în hipocondrul stîng postprandial. după abuz de grăsimi şi proteine. Ea ropr<v/intă un aspect al „abdomenului acut" (alături de perforaţie. frecvent hepatobiliare şi ulcerul duodenal etc. Impresionează deci alterarea profundă a stării generale.u lii p rii M N iilu l N tu t fio tip : In flfin iflto i n n c ro tic ş l h e m o r a g ie . greţuri. i\ n l e. scaune abundente. Durerea este atît de mare. < • . infiltraţii cu novocaină. ' M M-hidratare.

cae u n sac „fâră o rificii" (B ich a t). <is-Iul scaunului macroscopic şi microscopic.slui lilucloi nnr. CANCERUL PANCREATIC Cancerul pancreatic este prezentat în capitolul „Cancerul apară-"ilul digestiv". festal. n i i ' i $ | v ag in .el (suleiinie dl-n in trecut şi prezent)... stării do nutriţie.<• KMUIM' In mţ|limil St limldt-SlrnNNbiirni< constă din adinint' ii n i unui i < . cu iradieri în spate. caracterului durerii..i i i <i I M . di<|e. Inup de l i c l y. Se efectuează de asemenea proba cu trioleină. ioduria provo-! explorări cu izotopi radioactivi (vezi volumul de Explorări /u/io r i idtamentul: regim alimentar sărac în grăsimi şi mai bogat în proii^or digestibile şi glucide.în timp in Insufldunta blllnrfl grA*tmtl« apar iub formă <. LITIAZA PANCREATICA Litiaza pancreatică este o afecţiune foarte rară. glucidele. n m b H ' o n i u M i i i M i i i . suc duodenal.. aspectul scaunului m . t i i s . Tratamentul este medical (se tratează infecţia adăugată) şi chirur• i " ni (îndepărtarea pietrelor). i < loscopic.. i i i l r u n d e l i c h i d u l o r g a n e l o r c a v i t a r e p e r f o r a t e ( c o l e c l i t . Se vor trata: colecistopatiile... ! ( •n s e ro a s S a lc ă tu ită d in d o u a f o ite . cercetării fermenţilor Antici (mai des. Slinptome..in tim p ce la fem e le co m u n ică cu ex terio ru l p rin o rlflIM i i i i n i | i i im ni . etc. Se admiie<r/. sub forma de lanţ situate în hlpo-Midiul stîng.4. alcătu in d tn tro ala o < •« • < s > i l « i l i I n I M M i -. BOLILE PERITONEULUI l Y i l t n i i i ' i i( i• • . 4. TUMORILE BENIGNE PANCREATICE Tumorile benigne (chisturile pancreatice. grăsimii'-..11. Se manifestă prin dureri în epigastru sau hipocondrul i i l i y s<iii paraombilicale. creionul). Diagnosticul se bazează pe sindromul dureros şi pe aspectul ra-'' " I i i ţ i i c : de calcificări pancreatice. acizi grafi. i t o m a c .ă fermenţi pancreatici: trizim sau triferment. Mesele vor fi mai frecvente. u n a p a r ie ta li $ 1 a lta v lic tm l/l. '(agnosticul clinic se sl. L a b l r b a t .< | l m nllinentar c'omplel pi Ivind nelo.n ..t i « c a r e s e p r o p a g a i n f e c ţ i i l e g e n i t a l e l a f e m e i .. litiaza biliară. 211 . i . falsele chisturi.i .ibileştc pe h<r/. c a i • i i i i t i ' Mn it' | „ . i 'în n ilc. după curo se ui mrtie-jln I u l .i ulmii ul. Se vor preveni ' i ' t l l l e pancreatotrope (în special cele virotice: hepatita.lle. lu t. i ntiu a urmări di<|esli. sliujo na. cotazlm. chisturi i"increatice-posttraumatice) se întîlnesc rar. lipaza şi amilaza) în fecale.im i.slmllor In special..<i cinamne/.

... plegonur/. apărare muscularei |. revenirea fenomenelor.i onjunele respective la peritoneul din imediata vecinătate. colaps t'ninprnsut. l>) Imn de acalmie înşelătoare."..HIIHI. atropină..lnd este singur. ni('M|liitiHlii-lc In pn/ltln ll/lnlogtcfl. metroanexite. Inuiunlc ii. opiacee cînd se bănuieşte un nlxlomoa acut. vonn cava Inferioara. I de al Analonwpatologic. dilauden) se va nota: . în care lenomenelo clinice par aă sa amelioreze} aia . (papaverină. Nn trebuie uitată evoluţia în 4 faze a peritonitelor acute: a) l(i'/.mcrcuHul PERITONITELE IM i tt« nrgtn de protecţia p«ntn. ulcor (|<istric sau duodenal cronic. apendicite cronice.. calmante..l'erllimoul fl l Hi'HHiQitift lor p<< l' l 'i l n | i l l u i l l i i (in care |e (niiin'n/fl Inroiijuilml "M'Micli ii i | > < ' tl ( o ii ' t i > ' . PERITONITELE GENERALIZATE ACUTE Peritonitele generalizate acute nespecifice reprezintă urgenţe chi-i urgicale. Dacă se administrează totuşi modicamonto.nlr> i H .vou generale numite peritonitc.. împuşcare..c: debut.. luminai.niiilHinure. Evoluţia fenomenelor se desfăşoară 'in -l [tr/.. prin perforaţia organelor cavitare: stomac.. peritoncul poate fi sediul unor inflamaţii par-//a/o . tuberculoză.slnt In lin|inill(>iipnlii/ unele «lut lotrofmrllonPale ca: rlnlcln. Inr colo secundare.. stare de şoc compensat. apoi decompensat. acalmie înşelătoare. pun probleme grele de diagnostic şi atitudine terapeutică. Tratamentul este chirurgical de urgenţă (reanimare). tranzitorie.. metrite.i n smi muilcjin.... morfină. ce a administrat ca tratament yi la ce oră. i . Subliniem noţiunea de urgenţă a peritonitelor acute.. colecist. Mnjorltnl'• • < . Aceste peritonite trebuie stt I i i " recunoscute cît mai repede şi trimise imediat la spital. îmIMin..i om i. Stmptomele sînt cele din abdomenul acut: durere violentă abdoin l un M.a de debut cu simptomele abdominale menţionate.s-a administrat azi ( d n l i i ) om X următorul medicament...Sfilnri de corn de animal etc. MIJIM i < . leucocitoză. periclitînd viaţa bolnavului. Intestin. . Peritonitolc acuto primitive apar în cadrul unor boli generale infecţioase. l'ciitonitele parţiale se numesc periviscerite şi apar în colecistite. fenobarbital. cînd procesul inflamator difuzează do l .nl>(l<>im>n de lemn"). septicemii. ca şi cele segmentare... Peritonitele specifice din cancer. Peritonitcle generalizate pot ii primitive sau secundare. Se mai pot reali /n poritonite prin traumatisme deschise. apendice. relatlnd în biletul de tri-/ii//rr<' ce a constatat. C. sarcină extrauterină ruptă. duoden. vo/lrn Ullnnifl.lUlomln. înjunghiere. apoi decompensat.ii'. !uluia aliilninenulul «au nluiiuc n \ . florin nbilomlnnlS.jsiti< i< mlnile. cadrul sanitar trebuie să trimită la spital orice cu/ rare / se pare suspect de abdomen acut. urotcn l' 1 . Insistăm sfi nu so «idministreze antispastice. ce consideră că este. p.i i / . căci maschează simptomele şi pentru un timp medicul i-slo tnşolcit de ameliorarea care apare după aceste medicamente şi nu Inli'ivino prompt. le fi » i .. salpingoovarito cronice. .

Iar la fem ol de cu ascită. tumori etc. Diagnosticul se ' pfp prin analiza lichidului recoltat prin paracenteză (lichid hemoraWfi ţi cu celule de aspect malign).alteori determină chiar • intestinale.>c/d/n li/crro . fizioterapie. 4.4. puncţia peritoneală extrage lichid serocitrin cu Rl» o/ltiv şi limfocite în sediment. Hl. prin torsionarea unei anse (răsucire)* • ce c'OMNtltulc un volvulus. Clnd luco ascită. sedative. de obicei i. i u it'* /c/io /iic/n y« v i« r(i/« ra . Ele pot fi: postoperatorii (peni i / o variate) sau în legătură cu o inflamatie abdominală: cipcndiolecistită. adică cu lichid în cavitatea peritoneală. Obstruarea poate fi cauzată din interior (ghem de M I / . PERITONITELE ADERENŢIALE (PERIVISCERITELE) manifestă prin colici abdominale.<i lliidlfl: colaps. în special metastatic. ILEUSUL Mudromul ocluziv intestinal (ileusul) este o urgenţă chirurgicali. căldură locală. 'illnh'tn (jcr.v mecanic produs prin obstruarea (închiderea. PERITONITELE GENERALIZATE CRONICEu i l f r e c v e n t e le n sînt de origine tuberculoasă. sub niollfvrutivă (tumorală) sau cu aderente (libroadezive). iiobuie recunoscut în orice serviciu medical. în restul cazurilor 'ilnblloşte cauza şi se tratează etiologic şi simptomatic cu antlspasillcK. în cele tuberculoase sînt prezente semnele uului de impregnaţie bacilară (vezi tuberculoza pulmonară).) iim \ < ! • " -1 ' i m ' n tenom eneloi < • < » / «(rtiirnr/abdom inale). Clinic evolueti/d cu "H dureros colicativ sau subocluziv. apare mai des la persoane In j |f!f»IA.i //cu. I . El se clasifică in: tlcus paralitic (dinamic) care semnifică absenţa peristaltlsmulul i mnli npore postoperator. tratamentul peritonitelor cronice: în cazurile cu fenomene de ocluInti'slinală este indicată intervenţia de urgentă. cd|( ui billur.v/(! /ci/o spre « Insista încă o dată să nu iw )/i. astuparea) -ului intcstiiidl.). sau prin compresiune din afară (compre213 . mm ales la femei. N// IUI //O/ r/fife s/ sd Internam bolnavul do uryo/i/d. tu ltlvtttd lts. în pancreatite etc. metroanexită. tuberculoză etc. în colici renale. (ig ltn lle)i (leb î l ) ln/. clnd poate determina o peritonită canceroasă. CANCERUL PERITONEAL î ţC!niu'orul.12. Lichidul se poate inocula la cobai..'imoreacţia (IDR) este intens pozitivă.

Examenul radiologie arată semne caracteristice: imagini hidroaerico < omparate cu tuburile de orgă sau cuiburile de rîndunică. cu stare de şoc (la înce put compensat. 4.sle necesară trimiterea în serviciul medico-chirurgical pentru observ i i i e ţii alegerea momentului operator.13. i u c. nasul ascuţit. Abdomenul este balonat. Intervenim chirurgicală este salutară. apoi decompensat).4. dacă nu apare reluarea tranzitului. Goia). fumatul./ c sfiit insuficient cunoscute. uneori în ileusul mernnlc undele peristaltice sînt vizibile pe suprafaţa abdomenului (misr.v. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV < ' .— greţuri şi vărsături (uneori fecaloide dacă obstrucţia este situ ată In porţiunea inferioară a intestinului). aparatului digestiv pot fi localizate la nivelul oricărui iei| im-nl . î l tubului digestiv. tratamentul este medical. Restul simptomelor menţionate sprijină diagnosticul. MI 1 1 u t de magneziu injectate i. Slmptomele clinice: — culii'l abdominale difuze domină tabloul clinic. — alterarea progresivă a stării generale. tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice. ! < • linere. incerul gastric şi rectal. — suspendarea tranzitului pentru.soiutâ) cară împiedică tnm/ltul sau favorlzon/rt lor*| oii<in<ii. Auscultarea abdomenului arată linişte perfectă în ileusul dinamic şi zgomote hidroaerice în ileusul mecanic. Frecvenţă mal u n i i . timpanism şi sensibilitate la palparea abdomenului. privirea înspăimîntatîi " (I. etilismul. Haţioganu. de regulă. Diagnosticul este de urgenţă: suspendarea gazelor şi scaunelor esto ciipitală pentru stabilirea diagnosticului. ochii excavaţi. nlum'iiUitiii. miostin. Tratament. poluarea mediulll ele. Undele pot iuvariza volvulusul.. Sediul durerii (locul de plecare) poate da indicaţii asupra locului ocluziei.irl vermiculiforme). i m i'iele. înfundaţi în orbite şi împrejmuiţi de cearcăne albastre. este mult mai rapidă. Cauza ileusului se descoperă adesea nuni. . acoperită cu sudori. după reechilibrare hidroelectrollllrfi tfi ticidobazică. ii Iu intervenţie. Vii ' . i miii des interesată este după 40 de ani. în ileusul paralitic (dinamic). Alteori este vorba do o Iminle încarcerată. Ciin < . materiile fecale şi pentru gci/c (somn absolut de diagnostic). Sînt incriminaţi: factori eredlrtil. i . i'. dar poate fi întîlnit îl In vd • . In ileusul mecanic: dacă este recunoscut în faza de început se poato 1n< eroi o clismă înaltă după care. la care evoluţia. inclusiv la anexele sale. Examenul obiectiv: constată faciesul peritoneal: „faţa este palidei. pămlntio. Im'tori iritativi. I. i u excitante ale peristaltismului: administrare de retrohipofiză.•luni' I I I H I Im lire nli.

CANCERUL ESOFAGIAN Hidmmul esofagian şi vîrsta atrag atenţia asupra supoziţiei dt i esofagian. Mui tîrziu. mai ales la persoane dupH i i Io 40 de ani. tirul clinic." i i ' i i i i c i . funcţional şi gastroscopic. încept M l «cască. aclorhidrie.i i i i . polipii gastrici. radiologie.chimismul gastric: hipoclorhidrie. cînd simptomele sînt avansate. creier). i / .imcntul cflcaro osto cel chirurgical.itenţie specială acestor simptome. ulcerul gastric. constituie stări precanceroase. pot apărea dureri necaracteristice în epigastru. iar examenul radiologie baritat. /)<. anorexie faţă de pîine. gastrita polipoasă din anelii'rnlcioasâ. oase.zaţ de cafea". u cinci a-a Invddul in jur. . permite diagnosticul In timp util pMl» ' • " iMtorvcnli. Mai tîrziu se adaugă slăbirea progresivă In greui anemie.examenul radiologie baritat al stomacului care atrage atenţia diagnosticului prin descrierea: n) rigidităţii segmentare (lipsa peristaltismului pe o anumită re- l h) nişa mare..i chirurgicală. stările precanceroase amintite care trebuie dispensarizate şl ic clinic. diagnosticul elţl Irtullv. plămîn. Se va i i . i ' i n o ' .i epigastrică.meciul Im. simptomatologia în faza de început este necaracteristică. ais . carne.i u l Umbli ou fost dlsrutatn la gomlnloţjht yt uşor d t i M i t i . i v i i l u l ) aspoctul luzluntl şl uxainenul hlNtopntoi omplolcd/. nece-I dtenta urmărire a evoluţiei şi indicarea operaţiei cînd apar " do malignizare (cancerizare). după cel genital. . Palparea tumorii reprezintă un semn prea tardiv pentru eficace. esofagoscopia şl bloiireclzează diagnosticul. CANCERUL GASTRIC < 'nncerul gastric deţine locul al doilea (în „concurenţă" cu cel pulmt). Bolnavul • MI . anfractuoasă. prezenţa în sucul gastric a sîngelui şi a acidului lactic (reac-iiM Ulli-lmann pozitivă). cînd radiologie se constată doftfi" MI l i Io umplere (lacuna) sau există stenoză gastrică. • Bistriţele hipertrofice. indispoziţie. rrai.CANCMUL «Ulii fi CANCUUL LIMIII . cînd aspectul sucului extras este de . marc utilitate este examenul gastroiibroscopic (axial şl latorll) • "• ol'ochiiil în fnzulo incipiente. i ii" i n . clnd cancerul eite surprlni n> i . căci tumora a invadat organul şi sînt posibile metastaze In alto • ' M i n i i o (ficat. adîncă. diagnosticul in „fază utilă terapeutică" sînt importante: simptomele vagi de început care apar la o persoană fără anii-n Io de afecţiune gastrică.

m p trlo m b lc ale. CANCERUL CAILOR BILIARE Cnnrorul căilor biliare apare mai des la persoane cu litiază biliară. cu nuanţă negricioasă (icter nwl(ifi). constipaţie). prezenţa de sînge în bilă. icter mecanic progresiv. Sînt prezente semnele generale (inapelenţft. avînd o evoluţie progresivă gravă.CANCERUL INTESTINAL Cancerul intestinal este mai rar şi apare cu simptome variate (diaree. constipaţia. Atrag atenţia hemoroizii simptomatici. vom căuta canc i ' i i i l primitiv prin examen clinic şi explorări complementare. în stabilirea diagnosticului au mare valoare examenul radiologie baritat şi fibroscopia intestinului. în cazul în care ficatul este neregulat. apoi febră. stenoza rectală cu scaunul ca un . cu probele biochimice în relaţii fiziologice. CANCERUL RECTAL Cancerul rectal este frecvent. Tratamentul este încă ineficace. Tratamentul este simptomatic (antialgic şi sedative). alterarea stări» generale. crescută. bolnavul decedînd într-un interval de circa 6 luni de la descoperirea bolii.S. Dacă evoluează cu fenomene de compresiune. cu compresiune. liep. Pentru diagnostic este caracteristică alterarea stării generale.itomegalia neregulată şi sensibilă la palpare fină. sindromul rectosigmoidian. biopsie» 9! axocolonofibroscopia precizează diagnosticul.i < < \ i < n 1 1 . Diagnosticul se face în contextul manifestărilor clinice dominate de constipaţie la o persoană în vîrstă şi prin prezenţa de produse patologice (sînge) amestecate cu scaunul.. Uneori tipare ca ampulom vaterian. CANCERUL PANCREATIC C fint'urul panere. pancreas). Examenul prin tuşeul rectal. lindoscopia cu fibroscopul contribuie la elucidarea diagnosticului nvldentlcreu sfngolui în sucul duodenal are valoare diagnostică pen Ini cdiiceiiil iimpuloi Vaier şi cancerul duodenului. intestin. bulbul duodenal poate apărea mărit şi defoi mnl. astenie.H. 1 com presiuni m ecanice asupra organt* ii i ' > r d in ju r şl p rn d u < < • iim < n m . emaciere). icter mecanic.creion". . ficat cu neregular i l d ţ i . CANCERUL HEPATIC Cancerul hepatic poate fi primitiv sau metastatic (cu punct de plecare din stomac. Cancerul hepatic secundar apare în cadrul unei tumori cunoscuto CM localizare. Cancerul hepatic primitiv poate avea punct de formare în celulele liopatice sau în căile biliare. V. scaune cu produse patologice.

n i .. ni. qrdsimi. Examenul radiologie arată lărgirea cadrului duo-«i 'l şi uneori semne din partea stomacului: lărgirea şi modificarea 'iilui retrogastric. examenul • lismului gastric. l.. enterocolite cronice). alimentele nespăiu>spălatul mîinilor înainte de masă.r. incerte. care lată .. traume psihice). progrefctnd lent spre icter intens (icter mecanic).niira Intrpyup ilii ' ln.r. reH'-x..iţi. x j i n digestivă ar putea fi redusă mult printr-o profiUixio SUI-• "in. Influenţele nervoase (viaţa neregulată. Alv.inism.il. i x .. i l i o l i l m dicjostivo s-a pred. l i n i / u l u i de nlrool..1 le(|. i po tome de educaţie sanitară care să educe populaţia In • ni e v i l . vcnţă după bronhopneumonii.' ] .. MI idsunot .. Exetn* { lnllllnc|i i i> . P n l o i . tutun. Ilillu .|. dizenteria. Diagnosticul se poate stabili în timp util dacă examenul e va fi completat cu explorarea radiologică baritată. . virusuri. tahifagia... orarul neregulat al meselor. Pnl"l.. î l . neobservarea alimentelor care produc tulbuNtnt factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive. beneficiază de tratament chirurgical cu l salvator..4.ndnnqc! lupta hn . Pnni/.M ulcn/ft (ii. probe biochimice. . icterul progresiv ireversibil. i. n o U C ()l'i|''<.14. Din cele expuse rezultă că tumorile canceroase ale organelor dii hve.i ti 7i M| i. este necesară o atenţie specială la simptomele dis-i i ico..enţa igienei defecaţiei duce la constipaţia habituală.icid l'.. cu urmări yllmionic pe toată viaţa (constipaţie.. n p i . febra tifoidă. sondajului 'i i-nai fără bilă.ilnr. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR DIGESTIVI liniile digestive ocupă un loc important în patologie. il i> li )i |i cA a Iniiilul np. microbi. Dispepsiile la sugari survin ca (M . l'ratamentul este chirurgical în faza utilă. dulriim de.in vi suf^rin ţtt . i ' . |.ii.iliMil. Ele ocupă (inul ui doilea în morbiditatea generală şi locul II—III în morbiditatea HI incapacitate de muncă şi invaliditate. apoi subicter..h. n i i f. n | i .|idiii MM|.n• | H .Im. lipsa de igienă în timpul modcntiţia deficientă..i .I c avansate şi simptomatic în fazele tardive. i ndie.. dacă sînt diagnosticate în timp util (adică în perioada cînd nu i iloază organele din jur). pot genera boli vindecabile. cafea. raţia alimentară incorect alcătuită. 4. i .' i . examinări izotopice şi endo-i'ice. . ilo-hih. i i \ .Cancerul se localizează mai des la nivelul capului pancreasului i lud apar semne dispeptice.iC .ni'. Diagnosticul se face pe baza fenomenelor dispeptice de lungă dul . M i / . lafflttlinsn)..l n ipntil.. • u r i l e alimentare.li.1 so poate ved..lilrt «fui i • . Deci.... slăbire în greutate. mai ales la persoanele după vîrsta de 40 ani.. .ii i i i .i/.i .«•n urme sau sechele (hepatita acută. | e ' . paliativ chirurgical în l i .... încordări..ictorilor de risc amintiţi la caro sd M. denutriţie.. alimentaţia i inU-rală. care i uită cancere în antecedentele ereditare şi care prezintă factorii do i dinintiţi..M M'iimcMiliir « I m nevoi dldacdin l. i (inapetenţă).

de aici ne resitatea observaţiei atente şi continue a acestor bolnavi. La toţi bolnavii digestivi se va urmări evoluţia zilnică.. iar pentru detalii se va vede<i Inln (| u l capitol. examenul scaunului (macroscopic.variat. orice simptome digestive. în funcţie de boală. Ne vom reaminti rolul sondajului gastric şi duoden. De mare actualitate sînt astăzi examinările cu Izotopi radioactivi şi cele endoscopice axo-esofago-gastro-intestino-ii broscopia şi axocolonofibroscopia.1 . microscopic. DI » . pot perfora.•. un hidrocoleclst . recoltarea şi con-M i v . cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire.. l(ipiiroscopie). scaunul sub aspect macroscopic. (ju/c). Urmărirea evoluţiei prin observarea durerii.o hemoragie digestivă se poate repeta sau poate evolua spre colaps. i I M . fapl peiitiu (<iro expunerea sintetică este dificilă. să fie pregătit şi prezentat estetic.Moln.i hulii şi a bolnavului.s«u piocolecist. intestin. Se va administra un l e i j i m eH mai complet posibil care să conţină alimente cu toţi factorii uuliilivi.o apendicită acută poate perfora. Este necesară înţelegerea seini n l i c . da tftc9IM . en dobiopsia gastrică. irigosco-pie. vîrsta bolnavului şi solicitfii l l e eiicrqelice şi neuropsihice profesionale şi extraprofesionale. u e a diferitelor materiale biologice.ipetilul. teste morfologice si eventual probe de efort.î l . abundenţă). bilirubinemie. căci ar presupune reluo leu p. iar îngrijirea lor este complexă. revenim aici asupra cîtorva principii dietetice.ilologiei. intestinală. incll sil li e/c. tuşeul rectal. sa ţină seama de chimismul gastric. piecum şi starea generală în ansamblu. Este necesar să se recunoască în timp şi complicaţiile bolilor digestive.. şuii • 'leul c<i <iport caloric.r. vărsăturile. caracterul durerilor. i l i o i rezultatelor. să fie ropartizut judicios (mese fracţionate)» •m |ju (idiiphii n• < | iu i i i i in cure trăieşte bolnavul. stomac. Examinările complementare pendiagnostic trebuie cunoscute pentru pregătirea. regimul Schmidt-Strassburger pentru cercetarea digestiei. să tină seama de prelerluţeic lin.hebuio să fie astfel ales încît să fie potrivit bolii şi să conţi (hulo l .. a tranzitului (scaune.să se adapteze fa/cl evolutivi . colonofibroscopii. colecistografie. Evoluţia unei boli digestive se poate aprecia şi prin probe paradinice: teste de disproteinemie. paracenteză. Un ulcer.ivii digestivi sînt mulţi. frecvenţă.! pentru diagnostic este necesară o bună anamneză şi un examen « i h i c r i i v sistematic şi amănunţit. Se vor determina urobilinogenul şi |)K|inonţii biliari în urină. Vom enunţa principiile. puncţiebiopsie (hepatică).. coprocultură. Do mare importanţă în îngrijirea bolnavilor digestivi este regimul tlii-iutic. mai ales în cazul urgenţelor. Deşi s-au menţionat principiile dietei în partea generală a volumul u i . teste prin care se evalu oază metabolismele sau echilibrul acido-bazic. rectală etc. Se va urmări mersul icterului şi al febrei.H i•. Regimul dlHi'lu. sumarul de uri tui. pregătirea pentru diverse endoscopii (esofago-gastro-duodeno-fibroscopii. . a vărsăturilor este o cerinţă majoră ce trebuie făcută atent şi cu responsabilitate. diareea. adesea singurul eficace în unele boli digestive. colangiografie). pro-'H i M cu pentru examenul radiologie (esofag. i pum-rea în repaus a organelor suferinde. îngrijirea se referă în primul rînd la stabilirea diagnosticului.

1 s l > i i > ..i /.porlstflltlsmulul ţfl (Ic. nnou< ' t it n) Alimentele excitanţi' • .. să le •i ) | i c i e în timp util din punct de vedere terapeutic. cheltuielile sociale mari care le implici iili/urea lor îndelungată şi frecventă. c o n d im e n te le.i a lo. l'rct-'vonţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidi-i prin boli digestive.. • n l n . dulciui l ) Hxcitante ale peristaltismului (indicate în combaterea constipti-'. l or efoiM . cit mai accesibile oamenilor muncii. adică 2—3 zile regim antifermentativ.. grăsimile (neprăjite.K jră .fi fină.. fructe. c etip . spre a li accesibile atît celor cu afecţiuni digestive. cît mai variate şi diversifi•c» meniu. i lilptă c. (p ip e r. c) Hc<j imuri excitante ale secreţiei pancreatice: ouăle (m«i ales moi care excită şi eliberarea de bilă din vezicula biliară). smînlîna. l i . ul ca -' i i . .< iv<ilunlr ( pidi-i i < ••lnln/ăji m il < fi n c. care măresc masa bolului •'). fructele. alternînd cu 2—3 zile nţjlm care combate putrefacţia. ' ' • « • / .. o u ă l e t a r i. cure sînt cele admise şi care este perioada aproximativă în cat» ' • i i l e respectat acest regim. în rîndul aer:.. limitînd pînă la excludere carnea.. Alimentele slab excitante ale l») secreţiei gastrice: pîinea alba (mal prfijitii). interesarea cu precădere a persoanelor tinere i l l n d activitate profesională.i. laptele i'. grăsl(oxcită şi contracţia veziculei biliare şi eliminarea bilei). i l•' ! < • < l e f l r | r n | < iMi/lni" i.\• . Iu activitatea practică se observă o serie de greşeli privitoare ' «rea regimului dietetic. ' < • / «/e </<i.<ir/. untul.. '.v//iVr . g ră s im ile p ră jite . puţin coa fiartă). nearse).'I contraindicate parţial în sindromul diareic): alimentele reci. justifică orice eforturi mato* >• v' spirituale pentru limitarea extinderii lor. AlteorlJ i n bolnavului ce să nu mănînce.(u instrumentar de înaltă tehnicitate şi cadre bine caliln «ilo CAfŞ l'irvlnîi îmbolnăvirile sau dacă aceasta nu mai este posibil. fructele :. dulci.. grăsimile (mai ales cele vegetale: nuci. i > ) Regimuri indicate în enterocolopatii: pentru combaterea termenl NO administrează făinoasele. legumele fierte. dulciurile.« I i l o r Min.«'/>//d a cantinelor restaurant şi dietetice care trebuie să fie cît mal li-. Mare parte din greşeli se referă la indt unor regimuri dietetice prea restrictive timp îndelungat. fără a se specifica ce să manii' v «i explica bolnavului în mod clar care sînt alimentele contralr •. In acest context subliniem importanţi •. zarzavaturile cu "loy. zarzavaturi.. cit •'/or cu alte afecţiuni sau a celor îndemni de orice afecţiune.situează educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea unit. dar numai perioade 11il«i| In enterocolopatiile cu caracter mixt se administrează un regim il|-/ag. • t » ) i celuloză (legume. chiar apa rece simplă. u stu ro i. ard e i).

ilii ii-clmiul ofort cnrdlac Intens). <» ponte njunge pînă la caşexie. exprimată prin capacitaton de autoreînnoire a substanţei vii. Astfel la adultul normal. Această autoreînnoire este legată de proteino ţi constă din schimburi de substrat între organism si mediul extern. energetice (lipidele cu 9 calorii/g şi glucidph cu 4 calorii/g). cauze interne (diferite boli) şi cauze mixte (interne şi externe). Totalul rnlotlllor în 24 de ore este furnizat de raţia de întreţinere continînd elemente plii'i llft> (protidele degajează 4 calorii/g). §tatpu ( i i m i i t i i i l t i i «xcrtfor (pont» 18 cllniliio aefturlle metabolica (au iR . cosit otc. cu înnrţ. B O LILE D E N U T R IJIED E M E T A B O LIS M Şl Bolile de nutriţie apar în cadrul tulburărilor de metabolism. Metabolismul este proprietatea fundamentală a vieţii. muncitor! In cariere. /'/. S-a calculat. rldlcntN) nrllvllnlcii mu*! iilnrrt (munrfi în po/iţio şozfndS. se ponln •puno că metabolismul este asimilaţie (anabolism) şi dezasimilaţie (catabolism) |m ••am» substratului nutritiv. care constituie procesul de catabollxm (sub control simpatic) şi de anabolism (sub control parasimpatic).i îmbolnăvit! tino senina de: starea aparatului niiilliivitnriildi (dl(|i". creştere. cu eXfli lllflle necesnrul de calorii rezultat din proporţionalitatea factorilor nutritivi în func||ti l n '. minerale) şi apă (mediul în care au loc rom l l l l e hiochimico). im rtml domină catabolismul (dezasimilaţia) se realizează treptat subponderabilitatea. sex. Substratul esln reprezentat de principii nutritive (proteine. fitnhlllii'ii mlli-l (illiiH'nlnrft I. din raţia de lipide l—1'/2 g kilocorp şi raţia de glucide dt4 1) fi/kllnrorp. Administrarea regimului alimentar suficient trebuie să considera: Nlnrca (Ir xanătatc (starea fiziologică) şi sliiri'a <!<• boală a persoanei respective. Raţia de întreţinere. biocatalitice (vitamine. Atunci clini domina anabolismul (asimilaţia) se ajunge la supraponderabilitate şi obezitate. stan-a tubului digestiv ţi {jlninlfliir «n/c a/icxc (dlmcxic dctcnnlnn plerdercn unor principii nutrltlvn ndu«» H« •liniuitlv). cu degajare de energie (exprimată în calorii). m ortostnlism. dezvoltare. unde au loc o serie de transformări. fSrH sau cu efort mc (Inul. temperatura mediului ambiant (scăzuta.5. graviditate). »INH fl/|i>li>f|li'e (nlrtptnre. pentru a asigura In ti 'f |i llnle/i morfofuncţională celulotisulară a întregului organism. Necesarul de calorii este folosit pentru determinarea meln Imllsimilui şi a energiei necesare activităţii extraprofesionale şi profesionale.xnroa ra(/c7 alimentate ţine seama de: vîrstă. vitamine. Irtlclorl d<> lemne. raţia de proteine rezultă din aportul ilii l (j/kilocorp. Raţia de întreţinere aduce factorii menţionaţi. El» recunosc cauze externe (aport alimentar nepotrivit calitativ şi/sau cantitativ). lipide. care după digestie şi absorbţie ajung pe cale sanguină şi limfatli N in celule. minerale şi apfl( aduse de alimente.).Im CM organismului. glucide. Sintetic.

Ipiillco. evllitfi'n stressurilor. tulburările hidroelectrolitice şi acidobazice. insuficienţă hipofizară. cultivarea mişcării sub toate formele sale (cultură fizică medicală. lipide. TropUit. Cunoaşterea noţiunilor expuse este indispensabilă înţelegerii bolilor de nutriţie. pregfilllfl dietetic. a alcoolismului şi a fumatului. Menţionăm că aceste boli sînt din ce în ce mai frecvente datorită schimbărilor ft'xlului de viaţă.i ni <' .fi esenţială. mai ales cu glucide rafinate şi grăsimi. consumului excesiv de • Irnol. i de a o scădea) şi alegem modul de a-1 realiza (alimentaţia substanţială.1. de starea aparatelor şi sistemelor menţionate. obezitatea. suprarenală. tiroidiană şi umorală). menţionăm că metabolismul bazai este.iImllrc stnl polifmjiti. Simptomul» clinice mai rcprezontative ale acestor tulburări md. vitaminice şi hidrominerale. proleinice. cafea. i l •>! A lipidelor sanguine.ăm scopul propus (de a mări greutatea corporală. ii|)(ir o scrii» d(> coin|)liciitii. în stările de boală. starea aparatului respirator (poate furniza ' suficient necesar metabolismului?) şi bineînţeles de starea sistemului neuroendo• i . exprimatH In calorii (pe kilocorp şi suprafaţa corporală) pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor Vllfllc. stressurilor de orice 1*1. iii/.sau poliendocrine este: tulburarea întregului hiMnliolism începînd cu cel al glucidelor (manifestat prin hiper<|lii• « • m m i glicozurie). fără consum rtn proteine cu 24 de ore înainte de probă (proteinele măresc metabolismul bazai) fi post de 12 ore înainte de efectuarea sa. hiperfuncţii ale unor glande cu sontinţio internă (tiroida şi hipofiza). Din acest motiv bolile descrise în acest capitol se caracjiMI/. n o colo voscuhiro sini colo inul ltii| iorl(inl(>. sport). temporar sau detlliillv.). în condiţii bâzâie de repaus psihofizic. In definiţia sa cea mai simplă..M " itfllii snlo d« o (luco o vln(l iinttllă. înainte de a prezenta bolile de nutriţie. dlaiii'liil zaharat şi insipid.) este o boală metabolică cronică. dislipidemiile. . — Metabolismul bazai este scăzut în: insuficienţe endocrine (mixedem. creşterea azotului r e / i c l u . a drogării excesive. 1 5. bonln Aildlson. leucemie. — Metabolismul bazai este crescut în: stări febrile. care atrage după sine dereglarea altor verigi mol. poliuria şi polidipsia.plnrdB elemente nutritive prin urină?). bolnavul se pregăteşte prin repaus psihofizic.iqirml. Pentru determinare. insuficienţă cardiovasculară.i ni ninge. paralel cu vci'hiinra H / . valoarea i| irpdindu-se diferit între —15% şi +15% ca valori fiziologice extreme. Consecinţei «rMsti>i insuficienţe uni. de a menţine greutatea Idealfl. gonadică şi hipotalamică) şi în nefroza lipoidică. lipsei mişcărilor.1 ln> piV. în special sedentarismului. h. care poate modifica metabolismul în sens hipercatabolizant sau hipoanabollzant. hipertensiunea arterială. La fomoi somai poale i i ( l < i i i ( | n HM ni pnlriilcn „p": prurilul vulvo-v. mai des cu cauză uniglandulară (insuficienţa celulnlor beta din insulele Langerhans din pancreas) sau poliglandularO UPIIIK roatică. tumori maligne. uuta.rnză pe lîngă tratamente proprii şi prin tratamente comune: alimentaţie echlllÎMfllfl. fumatului etc. cu apariţia trepi'H. reducînd din cantităţile de proteine. Ţinînd seama. DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat (D. metabolismul bazai se explorează şi se exprimă în procente. I n l u 1 < . stări caşectice. i mslmittf prognosticul diiiliKlIcu» Iul 1 NU!) (ispcclul dumici viciu -. nevroză anxioasă. boala Hwlqkin. administrînd mese frecvente şi mici etc. Kiipraalimentaţiei. d<< olo dupiii/Ind in u l l i i n . este lipsa relativă sau absolnlrt do insulina activă.î l " . în care i nuir.Z. In clinică. în majoritatea cazurilor.il'M < ! < > mtincfl . cantitatea de energie necesară în 24 de ore. slăbirea şi denutrl-| la. hipofizară. umori şi urină a corpilor cetonici..ildlrt. In c mi' Cflpaclt. (lin care vom studia: diabetul zaharat. ? . glucide. în unele forme de reumatism şi în sindromul no imile.

stressurilor de diferit» teluri. de contrarcţjlare sau diabet contrainsular: . carn •jntil înţelegerea variatelor posibilităţi prin care se poate ajunge la D.i).Z. siipniponderabililciţii. (în special la copii şl tineri) a devenit una din sarcinile importante a cadrelor medii. idiopatic-primar (la care nu se cunoaşte cauza) apare şi se dezvoltă cu nemurii» obişnuite. durînd în cele mai multe cazuri toatfl viaţa bolnavului. Alr<: t lunile endocrine pot realiza un D. proprii D. O. 2. acosta avînd în permanenţă nevoie de asistenţă me dicala/ — ca urmare a cunoaşterii. este complexă. suprasolicitărilor. hcmocromntoza cu interesarea accentuată pancreatică (realizează un D.'/.Z. an(Ilorollta. în timp ce glicozurli •re Vdlnii nu pr<<n ridicate.Z..iiiifiit<'l»r proMome pe care le ridica a/1/ boala diabetica Imtayl.Z.Z.Z. d/ir (io/iţi» fi si neereditar (de cauză încă necunoscută).— D.. Acesta este în cele mai multe cazuri ereditar. fără de care nu se pot obţine succese de durată în menţinerea acestor bolnavi In situaţia de a duce o viaţă apropiată de cea normală (situaţie denu mita „condiţionat sănătos"). este o boală cronică.v(M/. I. sînt: infecţilln vliiiln pmicreatice (parotidita epidemică. Atcctlunile cu interesare pancreatică care pot genera un D. cadrele medii fiind nevoite să răspundă sau să dea indicaţii ce pretind o eoni potentă din ce în ce mai ridicată.Z. orientîndu-ne după I.Z. şi respectării indicaţiilor medicale privitoare la dietă. dt yi /M'f. l/ir alteori ca urmare a unor stressuri sau a unor tratamente cu medicamenta (|). Mincu. recunoaşterii. dar şi de către ca drele medii. — educaţia sanitară a persoanelor cu D. hepatita virală sau alte viroze). Introgen): 1./. raincti'il/nt prin aceea că reglarea metabolică a acestor bolnavi solicită doze mari do liiMilln. secundar poate surveni în cadrul unor afecţiuni pancreatice sau endoi ' i l n i 1 .s. D./. involuţln tenllA n pancreasului şi în special a celulelor beta din insulele Langerhans. ulimentaţiei prea bogate cu deosebire în glucide. în acelaşi timp nu crescut şi solicitările acestor deficienţi la asistenţa medicală. Etiologia şi patogeneza D. ca urmare a sedentari** inului. care era cunoscut în trecut sub num«l« do l). IUITIINI $1 piln crcstcicii accentuată a valorilor glicemiei.Z. cm" so cnrnctori/ouzâ prin asocierea sa cu obezitatea şi hipertensiunea artnriali. tumorile pancreatice benigne (chisturile mari pancreatice). putînd interveni o seric do factori pancreatici sau extrapancreatici.Z. Prezentăm. în centrul cărora se găseşte întotdeauna o lipsă relativă sau absolută de insulina activă. pancreatitele nm'inllrii. tumorile pancreatice maligne care invadează o mare parte clin pnnrrcn. intervenţiile chirurgicale cu extirparea unoi por|luiil mari din pancreas./.Z. mai ales rafiiitile sau suprurafinale./r'/c cn D. fac necesară o revizuire periodică a cunoştinţelor despro această boală nu numai de către cadrele medicale.. a cazurilor de D. ulcerul perforat în pancreas. 232 . — progresele continue care se fac an de an în cunoaşterea şi tra tamentul D. de cdfre cadrch' mcdlco-santtan» are o di-a. atero•rli>ro/n [xincreatică.Z. do venind aproape egală cu cea a persoanelor sănătoase. o clasificare etiologică a D.Z. unele afecţiuni în vecinătatea pancreasului: litiaza biliară.holllc hlpollzcl anterioare: acromegalia şi bazofillsmul hipofizar pot realiza Uit D. II.whltfl importanta pentru mal multe motive: — rrestoroa «ti do un. mişcare şi medicamente antidiabetice (in sulina şi preparatele orale) a crescut longevitatea acestor bolnavi.

-. AltUuri de acestea s-a adăugat D. deoarece D.. în special celulele beta (afecţiuni ce interesează pancreasul. adicB prin intervenţia unor Inlilhlluil i|l unu tl. apoi prea puţină. Indiferent de mecanismul de producere. fJImplomele clinice ale diabetului zaharat se pot grupa In simptomo "i]oro $ i miri semne revelatoare. i i n . Z . la copii (diabetul juvenil) este mult mal sei ilurlt l). iifiili' sun cronice. r mo Hon/dţla de foame ceea re explică j / / J n < / .n .: n) tllahctul insular produs prin leziunea directă a celulelor beta dtn •Milnli» I. r / . m « I u llfl/ldluv. (Ic s i i l i n i ş l n l u l i " ou oslo în cantitate mică. la adulţi. Nu toţi autorii mrcplA <iiucnnl*m de producere a D. seuilni se» poate vindeca dacă înlăturăm cauza ce-1 determină. celulele onj. în D. Din colo prezentate se poate deduce. i nume ii le ini iln «iiuliiiiii <'inhlm| miînnii'iinl. .i i>»li< H i>:in. K .Z.-isaron pnivnun- M. traumatisme abdominale cu inlon. deci la bolnavii care avcnu <U'Jn l i i ' l i u i c reţinut că D. | H I h o l n . M . î l ./ f>rjfii!H!a//ci: lornuito din cnliiln nlfn din Inuulolu I. b) (ll(il)ctul contrainsular produs prin interesarea indirectă a coliiiiif bolti insulare. i în ţesuM| 9! se acu mulează în sînge. prin mecanism autoimun. /)(is//cra. • 223 . i v ' i . . ca primar sau secundar. datorită dnficienţoi iulinei. crescînd mult peste valorile de I20nu|%.Z.linii tilu (//unde/or /iil/înm'/ui/i' rni Imunii n l o ni oului tilmide. adicţ in pri'/. .. poliun< şl I td lp x lv . I n D . i oni<mi . unliconceplionale sau alto cîteva preparate. că există douB iilnlllrttl do a se realiza un D. nu este una< tu mroptcită).sularl ai insulinei (anticorpi antiinsulinlcl).Z./.Z. " . unu hlpr<rfunr|ll atu nrnator (ilnnilo 111111» i i i iniiiiiilii do lilp<unldnNl<mmtim prlnmr (hnnln Con n) ţi loornminrllom ( I n l in «nu Iiiinorfl nic(liiloHii|>rnr<umln «i «volu<m'/. u . I j n n i m n>iiu< .onţa anticorpilor antiinsulari care inactivează o mare part • i nsi il iti a proprie organismului (această formă de D. firoilua prin mecanism autoimun. care determină o inadecvată secreţie de Insulina i tni'oput prea multă.rolcva sau agrava un IJ.2. d e ş i g lu c o z a e s te c r e s c u tă în s îiu ie. Ki'i'unoaşterea unui D.mul< l i . ' i ^ a inMi||| IH coni|i>i — do le r mină polinrla cure | H i i i . unde evoluţia sa este> mult mai benignă.Z. deoarece aceşti anticorpi nu au fost dcplstn|i ! ' i bolnavii trataţi în prealabil cu insulina.fi pi 'înmii mlnorala do unde sen/<iţlti du' • ' • • -. în general. insular sau de nliiiioglcircî. 'tMMMiri pancreatice postterapeutice)./. ori prin mecanism autoimun are deosebită importanţă In iii ll lrod tratamentului şi evaluarea prognosticului./.Z.fiiniplomclc majore sînt reprezentate de: polifacjle.H rit hlpertuniiliiiin «rtmlnlA l u (t «l lilpii|(jllri>ml«)i Iu/im. sau se secretă o insulina InlivA) tn bolile ereditare sau cîştigate care lezează direct pancreasul >lut i In. .Z. Glucoza nu mai este utili/.niiM niihii smi i < o n i .Z. ().«ngerhans.i. se deranjează homeostazia glicemiei (care în condiţii fizioloi' v n i i < i / d între 80 şi 120 mg%).«'U(/cc (iatrogenc) ca urmare a tratamontulul cu cortl/on.nnflorhmi» (i//uca(/on «i'ric'lrt ţi'ucagonul cfini OHto u» hormon nntllnsulnr (fnvorl/oa/rt rrctţtmaa "•Di liliietliinctll nan tumori nlo glandei tiroide/ nu ia l nu punte. /x Minţiţi /nhdrulul In urină (glkozuria) — M I > . cum este cazul în afecţiunile endocrine amintita îl» «»' produce o suprasolicitare a celulelor beta.

Simptomele paraclinlce: glicemia depăşeşte valorile de 120 mg%.Z.. In cazul D. i | " i e NO adăuga slfllnron tu (jrouUilo. iar postpranduil Diabetul chimic la care nu sînt prezente semnele clinice. a trigliceridelor şi a azotului. ...alr. pioree alveolară. în această categorie încadrăm persoanele ce provin din familii de diabetici.. l ><>oscbim. Diabetul latent la care lipsesc semnele clinice. . prin proba hiperglicemiei provocate cu glucoza (fig... '. cefalee. . Diagnosticul D. 11 c|li(omia este în relaţii fiziologice — şi cei care prezintă hipoglicc. 11 ic.. către valori fiziologice.. mici semne revelatoare. fenomene de nevroză etc.i sînt în limite considerate fiziologice. Dialwtul zaharat constituit în care sînt prezente în diferito \ \ i . dar a | i . njungînd chiar la 200 sau 500 mgi%. dar care într-o proporţio însemnată pot face D. Apariţia acestora la un bolnav cu D.i n i i şti se prcci/. Trebuie să ne străduim să stabilim diagnosticul într-o fază cît mai timpurie a D..Z. i . In cazul cînd bolnavul prezintă semnele majore amintite diagnos-th n l i'. n i ' vi qlicozuria.identifica glucoza impune iim. prurit (mai .. a lipidelor. obezi. flegmoane. la care sau instalat complicaţii.. apoi în u i i i i . glicozuria apare la depăşirea va lorilor dje 160—180 mg% (sau 1. myata palmelor.• .iro. Prezenţa acestora necesllfl \ ' < i l i ' . fenomene dispeptice (uneori lii'l>atomcgalie). hidramnios. n) d. Se mai poate evidenţia 0 creşterea colesterolului. i > K n 11 K >-it icni de D. Efectuarea examenului pentru i| llro/nii' . Diagnosticul se stabileşte m..'.Z. în diabet sînt repicviTitale de: căderea precoce a dinţilor.-diat căutarea corpilor coloniei in ni i n . tulburări de vedere. In aceste condiţii organismul neputînd folosi glucoza.iaralo. apelează la propriile re-y .! <i diabetului ca urmare a unei supravegheri medicale ne--. i .•iernile i n . i evonlual cu acetotost. « • i ii n o lo clinice şi paraclinice cunoscute în diabetul zaharat.. nevralgii adesea simetrice (de < i.cte: .ista se găseşte din abundenţă în sînge. facial). eczemă. se constată semnele clinice respective.n i în nrinfl slut corpi cetonici. intercostali.Z. apariţia corpilor coloniei in Ninge i niinrt şi donutritia azotată. din punct de vedere clinic mai multe aspecte..|)ontane.i K i l n l glicemiei ă jeun evidenţiază hiperglicemia. se pune de regulă cînd sînt prezente măcar o p u i l i ' din '•niiiolo clinice şi paraclinice cunoscute. la femei se mai adaugă şi prurii n i v i i l v n v . . 3) (sau/şl CI îl l l /(i n). — Predîabetul sau diabetul potenţial în care persoana nu prezintă inert nici un semn clinic sau paraclinic de D. ' de proteine şi grăsimi ceea ce duce la slăbirea în greutate (de-i i i i i n i i a azotată) şi apariţia corpilor cetonici mai întîi în sînge. pentru a re aduce cît mai repede. crural. arată evoluţin i K ' l . furuncule în repetiţie. î l ' • • • pcrianal şi perigenital).lo uşor. i n .Z. n \ .Simptomele minore. cei cu diabet renal — prezintă glicozurio...6—1. i l i " .Z. d.. i v Mulul. hiperglicemia ridicată. iar valorile gliC'e.. se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se înIflroşte prin probele paraclinice amintite.n c. apatie.. giganţi.Hjindl.Z.8 g%). \ i \ t . femeile care au dat naştere la feţi morii.

-•. scăderea poftei de mîncare (în contrast cu polifwtjtfi anterioară). mortalitatea prin comă diabetică a scăzut mult.3 -S 6 ••ÎJ 10 0 0306090 150 210 270 330 120 180 2W 300 J âO fimpul în minute Figf.70 1.Treptat — Boli ttiUnin ... IM . J'recoma se manifestă prin semnele clinice descrise l.d i . prezenţa corpilor cetonici în urină şl în slnge. •.i.9 0 1.. d \ i n . dar cu păstrarea funcţiilor vilfllo: respiraţia şi circulaţia.Z.. . este în mare | inil« In funcţie de complicaţiile care pot surveni la un moment dat. gust particular în gură.ii.un bolnavul tu staţionaţi i iu. la hepatici. ««Iunie fizică şl psihică. fim» curo oxistă deja la cazul dat.i < . a senslbiliiBţll.iri paraclinice.i rolozH.. i l i l cir <.« iiKji'iitA tn staţionar şl ' ) (Im .i < ! < • l u d i . M luam lialamontul corespunzător..i i abdomlnnle. ! .. înainte de a intra în comă bolnavul treco (ulii «tarea numită de cerozd şi de precomd.Z. hlperglicemlo. tdlucnrdie.i. în stadiul actual.. corpi coloniei în '.Z. datorită proy i «NU Iul ştiinţelor medicale care permite aplicarea unui tratament ştiinţific $1 eficient.lllnlj | i m i ăt < " c i p r * • • / • d) c..imi". Insă nulii accentuate. Coma tUrtbtttlcă evoluează ca orice comă cu pierderea cunoştinţei.1 . Prognosticul bolnavilor cu D. mureau prin comă diabetică.ulmii In COH- i. ! < • 'întrebări trebuie şti m l > ' i n.> • : . la care se adaugă cefaleea..un r\ploi.6 0 1.. Complicaţiile D. •tensiune arterială.i. Cetoza se manifestă prin slăbire în greutate fără un motiv evident. să stabilim clapa în caro su (jflseste . ! < • un clltihnt Inmilnr sau ' "tili .! -. . a reflexelor şi a motilităţii voluntare. Coma diabetică este considerată de unii «ulmi ca o complicaţie a D.. • tolnunţu bolnavului Ld. s..Complicaţiile metabolice. inapetenţă extremă.. 3.imbulator şl tn activii.. în timp ce alţii o consideră o posibillIrtlii foarte gravă de evoluţie a acestuia. la basedowieni şi la cei cu diabet zaharat. 3. • . somnolent.. respiraţie greoaie zgomotoasă..i obnubilarea i tulburarea stării de cunoştinţă). miros de acetonă al halenal | iiiln»i de poame coapte). ! pmfosmn.Z. . i • . Curba hiperglicemiei provocate la persoane îndemne de orice suferinţă. Pentru a mic l. • l .i d.).pentru o»dr« inedit 22 8 . în trecut majoritatea bolnavilui ni D..ml complicaţii) h) din . tr<iumonin uscate.

|. hidrominerală şi vll<niilnlcă.. tegumentele sînt în întregime umede şi reci.-.Z. Este important să se facă deosebirea între o comă diabetică acidotlcă şt o altă stare comatoasă care poate apare la diabetici numită coma hipoglicemică. nooformatii vasculare. bolnavii prezintă chiar convulsii. . Complicaţiile sistemului nervos.Z. Gravitatea vasculopatiei diabetice este în funcţiedo vechimea diabetului şi de teritoriul vascular interesat. bolnavul nu mai răspunde In < ' x i -11(1(11.no alo sistemului nervos central care pot da accidente vasculare ci'ieliidlo. pot apare leziuni Vrtsriil. . Diabeticii Ide uşor infecţii urinare. ducînd adesea la orbire.n". La nivelul sistemului nervos periferic poate apărea polineviî l . agresiv cu tendinţa de a lovi pe cei din jur. devlno superficiala. intervenţii chirurgicale.Z. este efectat adesea tubul dli|i i i v . In starea comatoasă hipoglicemică bolnavul nu este inert ca în coma hipoglicemică ci agitat.80 mgVo)Proba terapeutică le diferenţiază în mod categoric: după administrarea de glucoza toate fenomenele cedează în coma hipoglicemică şi nu este influenţată coma acidotică. în coma hipoglicemică se evidenţiază hipoglicomie (sub 0. cardiace. glicozurio şi corpi cetonici. proteinică. renale sau vasele membrelor inferioare.Z.Z. glucidică. interesează mai des vasele retiniene. cataracta diabetică. care survine ca accident terapeutic după administrarea de insulina şi care se tratează cu totul diferit decît coma acidotlcfi. hipoalbumineuile. — Complicaţiile oculare constau în retinopatia diabetică (ce se iiidiiifestă prin dilataţii ale vaselor retiniene. Se insUiloazfl astfel coma diabetică ce semnifică o profundă liillinraro metabolica. i di. Leziunile vasculare în D. In D. Ele apar încă din fazele do început ale D. hipermoliopio şi anomalii pupilare. musculatura este contractată. ce interesează vasele mici reprezentat prin microangiopatiile diabetice. b) tipul specific de leziuni. edeme. infecţii.iiii(id 10 schimba. sînt de două feluri: a) tipul nespecific care interesează arterele mari şi dau procese de nrlerioscleroză şi de ateroscleroză numite macroangiopatii diabetice-. iar în final azotemie şi alte semne de insuficientă renală. Unii bolnavi prezintă tulburări psihice. Complicaţiile oculare ale D.Z. lipidică. hipertensiunea arterială.Complicaţiile renale sînt determinate de interesarea vaselor fllomoiukire şi se manifestă la început prin proteinurie la care se asocln/d ulterior hematuria. este transpirat. — Complicaţiile vasculare în D. în cadrul D. şi se dezvoltă mai ales la diabeticii insuficient echilibraţi metabolic. Spre deosebire de coma diabetică acidotică unde se evidenţiază hiperglicemie.i anexele sule. retinopatia proliferantă. au prog nostic sover. miopie.ibotică. Ea poate surveni ca urmare a unei dereglări profunde metabolice legato de boala de bază — lipsa insulinei — sau apare ca urnmro a unei greşeli alimentare. in special ficatul. mici hemoragii şi exsuddlo. Alto complicaţii viscerale. iar în final dezli pi ren do retină). la un bolnav cu diabet zaharat etc. lipemia retiniana.

i m Ilinp ni.n . « l u r n i .i li < >t «llnlii'ticl.i. Acc-. glucide) reprezintă cantitatea K| I . i i i i i upoilirmlc.ivr -.iln in c ş\ vitamine). pruni | M ' i i c i ! K i l :.sc np. . Se bazează pe trei elenn'iite pi nu ip. rînnfa la hidraţi de carbon (HC.it)' şl nun o. lHHd are cea mai mare importantă.'t din cazuri — este suficientă pentru menţinerea diabetului de compensare metabolică. finiinii-mi-in qinvIdA . Adesea IM si înjură — aprol/. De exemplu. lolK nlilc.i < vo l ' i <'otnpllc<itll culiin.lc complicaţii apar m. i h iln-tlcl.. ni/smedicamentele (insulina.Z.r»(l c) glucide în raţia alimentară şi nu apare glico/urie Insem-ii toleranţa este de cel puţin 150 g.i snu •U Nlinptom ni. deci celulele bota-insulare insulina pentru metabolizarea a cel puţin 150 g glucide. ii de:. dacă adoil* l.ni chim qnn- iii ' 'l..ingorată fără să apară glicozuria... il c: <llvtu. n r i|i. micului D.>li|p pilim* IIKII i' iii' dinii M|n' InluMi nliiii .r. sulfamidc ciiitidi.ni vulvoi. n i tndclliii' ' ul». l .ideso.

1 .... piMiliii M < (ilcula la gramaj.. dacă vrem să dăm 120 g HC/24 ore este necesar să admlnlHtrltH ţn sn imullna. bine i'iniiMitul diabetului prin dietă presupune cunoaşterea conţinutului tn să se HC •) n.. atunci administrăm 120 g pline (circa 6 felii a 20 g ii de (alia). lu de urmări re a iţaInlmnii U'i).cadă din greutate plnă la greutatea l nr. la 120Q ' u ull''f >''urile în jur de 20 g/24 ore. i«rclnl). un exemp nlăptare.iiinr (iM-cesltatea de calorii este In funcţie de arată efortul en«-i profailnnal. I Ideală) . star* fiziologică (creştere.. i m ui i| 11 ( ' . în următoa rele 3 zile.•inu <•«•/. vlrstă. 1 1. n'stiil. i i c declt practica mult prea aproximativ^ In care zlcei „Daci tolecondiţ > < i l r l . glicozur ia este minimă adică 1. Dncă necesităţile cer. să zicem 140—150—160—180 g HC. diabeti I) lol. 1^0 120 UO Alinii"! lnl)olul ui nr.>i.. l 8 HC/zl U) 100 . car-ivnlini. va stabile trtblll şte Miliniu 20 25—30—40 U insulina (adică l U. liilin înliul Ifl un i h l i i • i n .ni|. deoarece fixarea cantităţii de facă nllmont» «itt i|n< i l < > i c . cercetînd In acelaşi mod toleranţa la glucide.8 g. dar după aproximaţie. ' O <| IK .i l n ' l a se fixează tn funcţie de: fişa l. Tabelul nr. i h l . insulina pentru 2 g HC prin p«lU U' tol(<rnnta). se completează cu ipltalt ffllnoaia.i) |)ioii-. I arată: f «i MMI u l IC.i 1 1 1 cului U) u"'" "' •> i ' ' < i i a (diabeticul trebuie să aibă greutatea (tabelu ideali). Deci toler anţa este de 120 — 20 — 100 Q . nlin/i hi I H I H . tatona i i i n l i n l i i l care tolerează — şi care n-a făcut acidoză — se pot folosi re >U//d* (este iiHHjIIrt'tniiinle. h i n i r i " Un astfel de regim predispune la decompeniărl.i >.i l IC .

peştele au în jur de 20 g% proteine. — lipide în.profesiunea: func(loiifn.l 950—(480 c/G + 392 c. nu nuiflfli pentru diabet. Principiul normocaloric în raport cu solicitările profesionale (dar Id greutatea ideală) şi al glucidelor conform toleranţei este baza tratamentului diabetului zaharat. mămăliga 12. . săruri minerale şi vitamine în cantităţi suficiente. Re(imi n l im că metabolizarea a l g glucide şi l g proteine eliberează cîte 4 < . E./. _________ 8 — . conform raţiei calorice. 4% lipide. salată. . completare. Cunoscînd cu aproximaţie conţinutul alimentar în principii nutritive putem estima regimul fără tabele. hepatite. _________ . acizi graşi nosaturaţi Total gram * 228 98 .şi uleiul 100% grăsime/ pîinea 50% glucide şi 10% proteine vegetale... ToU'int'U 2 oufl Citind Came '. oul de găină (50 g) are 5—5 g% proteine-lipide. Pentru a-i alcătui raţia pe o zi. ricllrhi. iar metabolizarea a l g lipide eliberează 9 calorii. II AMmonte Cantitate (g) P 8 40 30 10 2 L G Observaţii L|l( «l ! Ort. (//e/n Vd // <//c()/i///d din: — (ilnridr cunlorm tolertmţei In condiţii naturale de viaţă şi acti- i i l e trebuie reţinute pentru a putea realiza un regim optim.P) . . ştevie.). ciroze.Morii. trebuie să ţinem seama de: necesarul de caIoni—(>5 (greutate ideală) X 30 calorii/kg corp — l 950 calorii din care: cilucide (G) . 8 30 23 10 ____ ____ 50 121 . greutate — 65 kg. Se lasă la latitudinea bolnavului do . roşii. Iu piin<'//m/.aport do lichide. este o necesitate pentru medic şi cadre medii.5 g/kgcorp). cartoful '.120 g X 4 calorii .'()% ((lucide. dovleci. ci şi pentru obezitate sau orice boală în care dieta JotH'ă rol important (acidoze. ____ 20 12 5 5 10 40 20 — 120 (circa 15% lipide) (circa 15% lipide) (pentru salată) (4 felii a 20 g) (fructe 10% glucide) vit.480 calorii (c). toleranţa la glucide— 120 g. tuberculoză etc. conopidă. _________ . Cunoaşterea conţinutului în principii nutritive „pe din afară" după Uil>Ho „rotunjite". i'rntru ilustrare şi orientare dăm exemplul unui diabetic cu următoarele date: t i i l i l i i m i ! — 1. brînza. Kxomplu: carnea. 4 g% ( ( l u c i d e . lipide (L) . proteine (P) = 98 X 4 calorii — 392 (circa 1. urzici.— .5—15% glucide.1 ronsuma fără cîntar: varză. castraveţi.ilei — pioleine intre l şi 2 y/kg corp.65 m.1078: 9 = circa 120 g. laptele de vacă are 4 g% proteine. Tabelul nr.Vll.Idljă j'nlliiM Morcov Slnclft I'MK'IO l'lln o U lui 200 200 150 100 100 20 50 50 100 80 200 50 ____ ____ ____ ____ 8 — — ____ ____ . grăsimile animale topite.

deoarece aceasta. prin • nou In .1 .irc-l obligă.M/.. îi favorizează procesele metabolice In gen«-i | n < ceh . aduc vitamine şi glucide. preferate sînt: mersul. creşte forţa musculară. In rupii şl tineri.i/a de urgentă în spital.mulul nllinontulnr In prlnclplllo (illmoiiltiio trolium ( u Instrui bolnavul nMipra echivalentelor 1n c..irăsească activitatea profesională. l l | piui clncfl bolnavul doreţte iB mHntnro mHnnllltjH tu loc di' plinoi IDO g glucide) — clrcn 400 g mămBUgB/ sau 100 i| |>tliu< m« ponli> înlocui MI • I I unu cu 500 (| mere.înnliil In principii nutritive al alimentelor se consideră cu i / / o pentru cele reprezentative. dar verificate suficient dc> practicai i'HiNi*|>ll<i importanţă pentru activitatea profesională în general n civiilul < n D.ul In un nllmonl clin colo rocoimnulnlo (tnbolul n i . Trat. cu variate complicaţii.(i de vacă: 20 g proteine % restul sînt cantităll neglijabile. evitîndu-se excesele.Z.ul că diabeticul are nevoie de insulina). ' i t toii.Z. favorizează i de colaterale în regiunea terminală a vaselor. In stări du "/rt.."i pll-ul. • •ItMiicn. . constă Iu i întocmai ca şi insulina — . MI bolnavilor cu diabetul decompensat (cu acidoză).Z. De exemplu: la car/of calculam doar UC-. . snu 500 g Inpto dulce. favorizează transportul glucozei 'orul celulei musculare şi prin aceasta influenţează favorabil .'af/. Kolul mişcării şi al efortului fizic în tratamentul D. drumeţia şi în gemişcare.20 g la . 100 g carnn se ponte înlocui cu 4 nlbuyml do ou./.icesteia devine necesară alunei cînd nu se reuşeşte ochiM ou i l i c i l » I i i l u i cu un regim de minimum 150 g glucide. De asemenea mal Ho ofoctc favorabile: previne angiopatia diabetică. constă din sucuri de fructe şi zarzavaturi la discreţie care /. Importanţii ' H d mişcării şi a efortului fizic în tratamentul D. alergatul.nm-ntul D..Z. imoflştoroa conţinutului în factori nutritivi din alimente ca şl echl-!• i" slut deosebit de necesare pentru a-i permite diabeticului va-. i l c glucidelor în special. intorvonţii chlrurglcolu snu ' I c n i i ' traumatice Li diabeticii compcnsnţi <le regulă numnl prin aas . complicaţii seplice. Cadrele medicale şi medii trebuie să îndemne bolii «rt nu p. mai ales cele vasculare avansate. fără a ii in-«nul.. în mod temporar se administrează In curjiul lioli lulecţioase.-iolor.. în această situaţie bolnavul 1 1 -. combate obeziIiiporlipidemia. Administrarea iniHMild .•imul hidraţilor de carbon şi determină scăderea dozelor de inii rtr/. mrllccl efectuarea unui efort fizic moderat. . cu medicamente. iar cele reprezentate Jn cantităţi nef////cu/d. Se contraindică efectuarea de eforturi fizice In •l !>.modcrtit şi Ai oNto «icliiziţii relativ recente. Insă 'in cantitate negii Jabllăi . înotul. im Ho do performanţă sau activităţile obositoare care pot determlmi • Io hlpoglicemie. deşi el conţine şi proteine. dar cu respectarea principiului . a) Insulina.

cu început mai recent şi survenit în preajma maturităţii. deci potenţează secreţia de insulina endogenă. crenoterapia are indicaţia maj i i i n . Cea mai bună indicaţie pentru biguanide o constituie dia-Iii-iiil l«i persoane adulte obeze. deci dacă un diabetic la regimul său optim de toleranţă (în condiţiile unui aport caloric total suficient) elimină prin urină 50 g glucoza are nevoie de circa 25 U. b) Medicaţia orală are deosebită importanţă fiindcă dispensează o bună parte din diabetici de administrarea injecţiilor cu insulina. insulina Novo Lenta.stc sitmi(ii insulina trebuie administrată cu mare prudenta. < ronoterapla în diabetul zaharat. Diabetul zaharat a beneficiat de < p i ' i p n i i . Lomj Insulina (a cărei acţiune durează plnă la 26 ore) şi alte preparate.i ou/numii' ntillt* ifinilvo ale insulinei: afecţiuni cardiovasculare.! in funcţie de forma clinică a diabetului. urmărindu-se scăderea ((Uremiei sub 160 mg% şi scăderea glicozuriei sub 5 g în 24 ore.M i p i e încă din epoca preinsulinică./zi se administrează într-o singură injecţie. în ca-/urile cînd sînt necesare doze mici de insulina: 15 — 25 U. în funcţie de situa ţ i a concretă se poate administra la 2 zile.Z. (•rt — atliiţic miiximum la 2 — 3 '/2 $' încetează după 6 — 8 ore. In rcizul cînd este nevoie de doze mari de insulina se vor administra Inicţionat de 3 sau 4 ori pe zi înaintea meselor.. — Sulfamidele antidiabetice (tolbutamida.u persoanele cu diabetul gras (diabetul de tip I) compensat 1 n i n i i ' ţ j i n i hipoglucidic şi hipocaloric. So contraindică doar apele prea bogate în sodiu. 230 . ' ( i . Mai recent s-a nuanţat indi-• . Doza folosită ini|lal este de 3 g pe zi (cîte 2 tablete după cele trei mese principale). Biguanidele au proprietăţi hipoglicemiante numai în caz de hi-ccmie. Indicaţia lor cea mai potrivită se referă la cazurile cu diabet de gravitate uşoară sau medie. l . Seara se va repartiza 0 doză mai mică de insulina pentru a evita hipoglicemia din timpul nopţii. i •. De regulă l ml din preparat are o concentraţie de 40 U. insulina metabolizează 2 g glucoza. In nre. mai ales dacă ••ta asocl«tfl hipertensiunea arterială. Se administrează după nevoie l — 2 ta-Kl i'l c in timpul mesei. de regulă înaintea mesei de amiază. insulina. <i|)ol doza se reduce treptat pînă la 2 tablete pe zi. — Inuullna cu resorbţie Intlrziată ca: protamin-zinc-insulina. Ca regulă generală se retine că l U.i'iit exista mal multe preparate de insulina: Calcă de administrare pentru toate preparatele de insulina enumerate este cea subcutanată. meguanul) ac(loneu/ă prin hipertrofia insulelor Langerhans şi în special a celulelor bota. / ' < • reţinut că tratamentul cu insulina şi sulfamide antidiabetice nu a i nli ix importanţa dietei şi a mişcării în tratamentul D. în acest grup intră sulfamidele antidiabetice şi biguanldele. — liifiiillnit cristalină clasicăore cărei acţiune începe la 20 minute după injeca In pii'/. In •peclnl !iiMilirl<<iil<i roioiifiiiană şl hipertensiunea arterială cu valori ridicata. Toleranţa hidraţilor de carbon şi necesarul de insulina se evaluează prin tatonare. cicloralul.

i. la cel mai apropiat î l . !e doza i de m .niXU* llnit In u l l i m l i .t i c c cu < / « / < • /n/ri i / < .. 'in indică crenot«rnpla cu apela blcarbonnlnti* .nndu-aije p < > n l i u cri'i». i clinică. l > .ni n bolnavul nu arc ve.soriale.u al< • • .«. Covăsim..ne rare sa • . In diabeiui simplu. i l e hipoglicemia (care poale sa apaia ( l u p . Tratamentul diferă uşor In • Ic locul intervenţiei medicale.. • i i ( | l e / .odlce . pînă ce fenomenele regresează..i/nl <vi gllcei i h 300 mg % după administrarea dozei amintite nu se mai in . i .. l Mal. ' . la 2—4 ore interval în funcţie de e v i . Dacă are greţuri sau vărsături se InjtŞN •r li/iologic s.ii<>.c."i ((liiroy. h . In c.e cunoască precis tratamentul acestor stări deoarece ele SÎnt medicale şi deci pun în pericol viata bolnavului.10 10 U. însoţit de un bilet de trimitere în care s-a notat ce s-a admlirtt. l i ed -Io/e mai mici de insului a la m l e i v .1 i ' i i n l > .. care dacă are valori do peslr ..n uplii ..ÎMI carbogazoase la Borsec. In acelaşi timp dAU i îl nu are vărsături se administrează oral apă uşor alcalinizatl.'ic înveleşte bolnavul în pături calde şi se face clismă cu 600 al i'nldii(d în care s-a pus o lingură de sare. o s ( > l i e de nillori in. fără acidoză.v. timp de 2— ".a ilialx-llcll cu u l i i mu|Mie şi avansate constituie o eoni i ..un..n .v. între timp se iau măsuri tui luinsportarea bolnavului (cu mijloc rapid). examinarea lui completă şi instituirea tratamentului de ur- • I I H I diabetică este o mare urgenţă. iar ulterior l J. i l . n l i n .iron ol • L. u a nu i>mmm .. In oră. 'l'Kitdincntul în condiţii de spital: se pot administra doze mai i de insulina..ii. ifittpln /o(ic/(/o/c/ yi ro/Jlc/ t l n i l x . se rccoiiiiind. 50 U. < • puni ţi «WT. în cantitate de 2—5 l în primele 10— . sau i.!•/ de obozttatti H'Mi bnualate-sodice-magneziene de tipul Vi/a n l ea. ii. precum şi principalele simptome pe care bolnavul le prezintă. l cu sucuri de fructe.c. H l i n i n i '..imentul cetoacidozel şi al comei diabetice. i i d i r e de tipul Ciunget sau Ţinea. apoi se continua admiur. Este absolut nace•. i u denuliillG. i / a insulina timp de 4 ore. l'talamentul la domiciliul bolnavului constă în administrarea dt ....s/u/) clnsir (diabetul di' l i p I I ) In pendcnt.'!()() mg % • ' i «idministroază încă 1/4—1/2 din doza iniţiala. i ţ n l c arteriale incipiente pot benelii ia < ! • • < iem>|eiaple. p i e . i'ontrollndu-se glicemia. MI în caz dt ii.v. i i se administrează ser <jlnco/at i. l u i i . sau in <•.. -. im . 8BU •.i apele alcalina bl-iod. insulina al l (K) sau 200 U.. Se începe cu administrarea a 100 sau 200 U.n II n i oase de la Herculane. se pot indica băi termale simple de la Felix. Prezenţa acestora necesită internarea bolnavului In i i . uneori doze şi mai mari pînă la 100 U. Holnavii cu complicaţii arteriale incipiente pot bnieiu-ia do cur* • d». Buziaş. s.oiim-le cu ditilift zahaitit . Cd şi cel juvenil.. care se repetă din oră în or<i.> iitlt'fl (Ionul sodiu contribuit» IM nmcllorniea nu I n l x i l i M i i i i l u l u1" im) l'd -.. > n. La orlca eăiuia i s-a descoperit glicozurie trebuie să se caute şi corpii i in urină. i an niliociUI ăs t ..

ajungînd pînă Id (i suu chiar 8 litri în 24 ore (cu excepţia bolnavilor cardiovasculari si luitrîni. Menţionăm şi faptnl c«i trebuie evitată o eventuală supraîncărcare cu lichide. sil conducă corect foaia de diabet. de aceea ea va fi preferată celei parenterale oii de cîte ori bolnavul nu are greţuri şi vărsături. tensiunii arteriale.-i l . se evaluează toleranţa la glucide şi necesarul de insulina sau n l Ir hipoglicemiante. . scaunului şi a temperaturii se va face cu mare grijă 9! v va consemna în foaia de observaţie.continuă sau continuă. Cadrul ajutător sanitar trebuie să ştie sa calculeze doza de insullnă pe 24 ore. (idminislnire este cea intramusculară sau subcutanată.. particularităţile biologice şi solicitările t»ni'i</elire profesionale şi extraprofesionale.iolugic i. după care dozele se scad. insulina pe oră intravenos plus 20 U. unde dozele de ser fiziologic — ca de altfel şi de insulina — .1 s<!U mai rar prin clismă înaltă cantităţi după nevoie. i c.slnt mai mici). i . astfel ca medicul să se orien- . a soluţiei Fischer.înl mai rare şi în fine se exclude aproape în totalitate edemul C lc C Ill ill.:. în condiţii de spital şi apoi în condiţii de viaţă imlni<il<i. frecvenţi cardiace. la amiază. seara) în funcţie de I IC administraţi. glicozuriei. a potasiului. a cardiotonicelor. insulina pe oră pînă la ieşiic.In lurnpla ceto.. s d respecte dieta. Mincu ş. se administrează ser ii•/. cel puţin l litru în primele 2 ore şi apoi pe cale subcutaiidl. Se poate administra şi pe cale intravenoasă în perlu/ic di:. considerîndu-se vîrsta. precum şi accidentele posibile în caz de nerespecIdi'i' d do/ei. mai ales l .iir: se iidministrează 6 pînă la 12 U. i colaps. Sarcinile cadrelor medico-sanitare: NU educe bolnavul şi membrii familiei sale pentru ca aceştia să-1 (It'Vînri njiilociro pricepute.): 20 U.hipopotaseinl i l < .M i i i l . modul de a efectua injectarea (nu se face în acelaşi Inc de două ori). Administrarea de soluţii de bicarbonat de sodiu 5%. Accentuăm că cea mai fiziologică rehidratare este cea care se Idr. a hemisuccinatului de hidrocortl/on. a analepticelor. l>upă ieşirea bolnavului din starea de cetoacidoză se continuă tratai i i i . a soluţiei de lactat de sodiu. după tehnic<i m MMio.K .v. a norartrinalului şi a antibioticelor.\\<inl(i]cle acestei metode sînt: scăderea mai lentă a glicemiei cu Miiic. pînă la scăd i .e pe cale digestivă. mişcarea şi medicamentele prescrise de mcdlr.iu chiar excluderea) pericolului hipoglicemiilor. a vitaminelor.i|ioi se continuă cu administrarea de 20 U. i d. glicemiei. Terapia cu administrarea de cantităţi intermediare de insulina ( l . .a. . Urmărirea di n 11-zei. Calc. intramuscuI d i . din primul moment. insulina pe oră. repartizarea ei (dimineaţa.i (s. se face la indicaţia medicilor din secţie. i i .i din starea de comă.Alături de insulina. corpilor cetonici.u itlozol şi u comei diabetice o nouă metodă şi anume wlmiMlsImrcrt de dozo miri do insulina la intervale scurte.|licnniei aproape de 200 mg % cînd administrarea se răreşte.

cînd simte indispoziţie.inspecta norm-• ! « • impuse {-)[ li ii« iţ e i|>ie toracică. ar fi de dorit să se evite căsătoriile» (M l M imn i ce provin din familii de diabetici. :. iar la r> luni : .!•• o d <-li< Icni neobservaţii (Im n • . repetate şi regulate).n şl glico'/uria pe 'M oi e. tăiatul rotund dl •mior (ciscuţite. glicemic şl • mic. firt-1 facă să înţeleagă că obezitatea este incompatibilă cu ochi• i * .1 eforturi fizice mici. . pot duce la leziuni. emoţiile.ltatoa este o boală de paioţjeneză multifactorială. . să-i menţină optimismul şi încrederea în viaţa.iui xpllce bolnnvulul < l n i l > < hc că bon l n <> • ••. apoi să se profesionali/e/e. baie zilnică. umezeala. greţuri. %n-l vegheze şi să-1 educe la o riguroasă igienă bucală prin spă' I n l c ă (mai ales seara) a danturii cu pastă sau cu o combinaţie l Na bicarbonic. Melodd mai sigură de depistare a stărilor diabetice rrtmlnu l i l emlii provocată.Z. Se consideră obo/. • i | H ' . Keducerea consumului HC la persoane care <iu o cauză pretfjftl .1 metabolică şi favorizează complicaţiile D. şi să mă• corect trusa specială pentru diabetici. examenul fundului de ochi. l'ircjft. . i-leclrncAiilhninimn. . sft-i facă vizite la domiciliu. infecţii).. pentru a observa şi corecta evoni i ' qreşeli de dietă.mirt la diabet este o modalitate de profilaxie. pentru combaterea frigului. Profilaxia diabetului ţine de cunoaşterea cauzelor: Cnnoscînd rolul eredităţii.fl-l înveţe să-şi facă singur insulina (loc. i'li in ele.sa-1 înveţe să se prezinte periodic la control clinic.ift evite fumatul. OBEZITATEA onvingă bolnavul : . caracterizată tu in «inimuloroa de ţesut adipos la nivelul organelor Interne şl n (ONUlutul cehilor subcutanat. gambelor: ciorapi necompresivi. slăbire neaşteptată. i :. de asemenea. mile cilimentare.. i i şi cil mnl d |H /ci.e pie/mle p< u l i u Obe/.2. 5. sfl-1 ajule să se şcolarizeze. vnrsftturl.i | n l . n ducă ndrat în activitate să rămînă cît moi mult în cîmpul iiuindli ••ft înveţe bolnavul să-şi măsoare alimentele (prin exerciţiu n» HUI prin măsurări folosite la bucătărie şi din „ochi" după ce Sl-n experienţa necesară). i vi < ontrolc/' i i . sterilitate). incălţăi. i .llalo clnd se «videnţla/ă un . i '-nieia care naşte feţi de 5 kg (şi peste) să-şi reducă aportul tiu l M » n clonul sau alte viroze (chiar hepatita epidemică) pol duc© la ilîlil deci se impune reducerea aportului HC în cursul viro/elor. i de necesare diabeticului. călduroasă. frigul. băuturile alcoolice. eforturile fizice mari (dar să insiste cu bolnavul " . sa vegheze şi să-1 îndrume pentru o riguroasă (pedantă chlnr) • n picioarelor. .

i l â . Diagnosticul .T—100——-----.11 mult de jumătate sînt femei. cofetari.oxcosuy alimentar prelungit (indiferent de vîrstă) este CMM principala a obezităţii-. iar T — înălţimea In I.9. — consumul de băuturi alcoolice (tmlc-osebi la bărbaţii cme »i nllineilteo/fl Iii exces). în activitatea practică se consideră obezitate uşoară sau de gf fiul I cfnd se depăşeşte cu 20—30% greutatea ideală.50 kg+ 0. Clauzele obezităţii.•. este cea mai fri şi endogenă (mai ales endocrină). poNlpni Imn)/ l .stc «-valuată la 10—20% chiar 30% (din populdtln Ixin/l). «numite examinări radiologice.„i c.•iau f/e gradul II cînd se depăşeşte greutatea ideală cu 31—40% şi o/)* /d/e accentuată sau de gradul III cînd se depăşeşte cu peste 41 °/( Idlcd ideală.l H sever datorită determinării lor endocrine. Pentru femei tnlff (iul produs se înmulţeşte cu 0. macula»! lnir/ltnrl. unde V . Un plus de precizie în aprecierea gradului obezităţii se obţine prin plliilul cutnnat (de obicei în regiunea cefei) sub o presiune constantă cu un fl|i«f (i nldpcr). retinopatia pigmentară. care au evoluţie şi proyill . Greutdlea ideală poate varia în anumite limite în fum |l| di. După etiopatogeneză se deosebeşte forma « t/i'iiii (determinată în principal de supraalimentaţie.tipul morfologic al individului. sex. Apariţia si dezvoltarea obezităţii implică o serie de factori: predispoziţia genetică (verosimilă mai ales cînd aceasta tlai»nţ din i opilfirio sau adolescenţă). menopauza.. din care G — greutatea în kg. de vîrstă. din ( dic 111. precum şi la o excelentă — consumul exngerat de făinoase.leml de peste 15—20% din greutatea consldernlti Ide f'iecven(d . IH'iclIcn curentă este suficientă cîntărirea periodică. estimarea 8 l i i t n l c n corpului (şi compartimentarea acesteia). Adesea se sumează arnl)n| S-au descris şi unele forme particulare de obezitate în cnrt» id/cl virilismul (hiperpilozitatea).p. iir. a celulelor numite adipocite).. întîrziere în dezvoltarea sexuală.75 (T—150+--------). Mlncu propune o alta formulă care tine seama de vîrstă şi sex: V-2o G .vîrstă în ani. determinări radioizotopice u|p.. în<i|)Oli| i i i i n l . -.exces de nutriţie în copilărie (determină creşterea în voiul «•vt'iitunl şl ca număr. obezitate m«i . starea fiziologici i<|ţ I'nrmula clailcfl pentru calcularea greutăţii corporale este: T-150 G . — obiceiul de a mînca rar şi mult (mai ales seara) duce la n uf N apetitului şi a secreţiilor digestive. unei» perioade fiziologice (puberi.*<• stabileşte uşor: este nevoie doar de un talimeiii ?i ni) cfnlnr. dulciuri rafinate şi grăsimii — tonte profesiunile care implică sedentarism sau cele cnie IM (illcft „gusliiri" frecvente din alimente ca: ospătari. metoda „cîntăririi sub apă".

l'rln complicaţiile sale obezitatea 9tt9 O • d' «(/'". i ^i ie(|iey. le infiltrează ţesuturile.(i •. creşterea acizilor graşi II• rttn nctlvltntii i>|H)|)iotelnlipazel otc.il i . io In condiţii naturale progresiva. . obezitatea impune M M ' i i l i i r si respirator un efort rresrut.! :.>mitoril( re:. i / . In II- • p ro v in '. contribuie la apnrlţln «b. b) durata practic ••«ii'in y| c) n scrie de prejudecăţi care mal dăinuie prl-.. mnl nlos la i i« lnt< ipun perioade de relativă stabilitate. i minînd dol< . i ) . liiperliiNulI-'imul. Grăsimea se depune l Inima). i'i i Iu final apariţia Insuficientei < .iipidcinll. 'iii tnltmpliiâ trei grupe de dificultăţi: a) insuficienta CU-<| inlim«iu</.p ' l i miele obiceiuri fnmlllnlo Şl |OClal(? t i u iniulim baza ti >< (Alnonse •. d qonunchl. la efort este scăzută. i r . coiulitll fl/lologlcă • persoanei tn cauza.ii<lio. sedentarismul şl so . i i isiiiulul.i< regim ul alim en tar Iu ..i/u.iţll stnt multiple si deosebit de nocive. ameţitului.!• ini'iitnul In hmilelo COniUtfl- MP vor M . coronariene. »P»on.1 compllcnţllle obe/ltăţll. .nază: ateroscleroza cu cortoţiml < • ! do Mpecerebrale. nbl- 238 . u!« ohp/ti. boli de ficat şi căi biliare ( l i l i . Se va combate supraallhiiciuri rnflnato). neuro-endori in<< lilpotalamohlpoflxare. dnr carp nl\ nutritiv şt care Sfl (inA nea m n du grautntna i piolewionale şt «xtiaprofcmlonaUi.1. abdomliinln. obosesc repede.i x .u n(llle sale. a.irr umilim'.llnr oste cu 5 — 10% mai mică declt la normoiiţllle Ntnt mai severe la obezii fumători (unde domină i'HVmn'iilnrt1).i u 91 rompoi lumontale slnt factori c(irn. " i N A piA iniii. i tiitţt«l(< | . mh oecead/ii/ ni/or/r. Iu con9! <i ' i l c u i . tendinţ<i Iu (Miibolii. emfizem pulmonar.. : n . le îngreuiază activi-vln<> un factor biologic important al scăderii capacl-îl linbnttlnirii prococe. i iiiue arterială.|l tipului obezităţii: toracică.| oil/. ni nmir do ţesut ce trebuie Irigat. l i n broiişlc. u i p iM so an eio su p i a p o n d erals tre.. i i i > d < > m i n . gută. i n i iin '"I/K inttuintntiiini cunitiv 9 1 confita In adm/-. astenici. hernii.s/vd care interesează întregul organism. se mişcă greu. o MĂ l e v i n . renale. i i .i n i . • iln«'/. hlpncjoii < i> anul (cart la rlndul lor «litt ayrnmetabolicii: dr.nl obezităţii tn unele cazuri. i •. h / mu) roiului alimontaţioi de către unii obezi. varlce.

— activarea catabolismului: se realizează prin administrarea de f'Xtracte. Suplimentarea lor se impune numai în perioadele cu regim foarte roşii irliv. Gastrofibranul este un auorexigen periferic. 1 1 in Ic.recuperării medicale In obezi slut: t'nnllln|il de |csnl ţjnVios depozitata în exces. de preferinţă din salate.). Tratamentul chirurgical cuprinde intervenţiile estetice şi cele «in 1 M'. /(•<///« ţ/lucldlcă se reduce la 120 — 140 kg.slări de excitaţie. miţicart-d fiind un element recuperator important. Vitaminele trebuie să provină din legumele verzi. Evaluarea capacităţii de muncă In ilm/i M". />'(///« prutidică rămîne în limitele de l — 1. iar ulterior în faza decompensărilor parcn'. o tabletă la 3 — 4 sau V y. insuficientă cardiacă.7 — 0.1(11 do muncă. La persoii-•nlci iu iilnv. . sub control medical şi cu pauze (In 2 zile la 5 zile de tratament.i tratamentului aplicat. în medio Hi .(Hui l nllmi'iitaro etc.|>iTlrt principiile generale de expertiză. coronaropatii.5 g/kgcorp greutate nlcnlrt (iiproximativ l g proteine pentru 2 g glucide). uu HCM MpeniHM ciipai 11. Se urmăreşte scăderea lentă a greutăţii (l — 2 k<i p<< Iun/i). sau prin Slliitin administrat zilnic două tablete. restabilirea ctl imii deplinii 96 .8 g/kgcorp greutate ideală. ca şi educaţia sanitară. hipertiroidism. l le interval. face p/nlc din tratamentul complex al obezităţii. de il'fi < > < ilnle. toate bolile în perioada lor de activitate. de instalarea şi profunzimea complicii i l < > i £i de disciplina respectării măsurilor recuperatorii indicate. l f al i a lipidică va fi de 0. ciocolată etc. Aceste medicamente se contraindică la obezii cu tulburări psihico. — creşterea diurezei (folosită mai ales la tineri în perioadă puliinlfirft) prin administrarea de nefrix sau ufrix. 'tratamentul etiologic (atunci cînd se cunoaşte cauza). tiroidiene l — 2 tablete pe zi. i \|x>iH/.i|j/.llnl<> de ţjrndul III.'">() (j lipide de origine animală şi vegetală (în proporţii egale). cu evitarea dulciurilor rafinate (prăjituri. cîte l — 2 tablete pe zi. i Unicii dr uniuni se reduce treptat. Cultura fizică medicală se învaţă de către obezi la cabinetele sperldle din cadrul policlinicilor teritoriale şi se practică apoi metodic şi timp îndelungat la domiciliu. nu se reduce consumul de apă. Se insistă ca obezii să rămînă rit îmi iniilt in tirtivitdtc. Oblectlvclt. zarzavaturi şi Unde. ptinc. Tratamentul medicamentos se indică de către medic şi cuprinde nicdiciimcnte care urmăresc: scăderea apetitului: se realizează prin Anapetol (Suplin) adminislnit în cure cronice de l — 2 luni.i medicală a capacităţii de muncă. Obezitatea persoanelor cu diabet zaharat răspunde bine la traliimriilul cu biguanide. precum şi la cele la care au survenit complicaţii. Se recomandă reducerea consumului de sare (st'fldc apetitul şi retenţia hidrică). Mineralele şi apa. Psihoterapia individuală sau de grup. Prognosticul obezităţii este în funcţie de tipul etiopatogenetic. cîte una înaintea meselor prinrlpdle. Se administrează în tablete înainte de masă.(> ( n llr lc t l l.e<i/a scurtcircuitări ale unor segmente ale tubului digestiv.

Tratamentul urmăreşte normalizarea valorilor diferitelor fracţiuni li|iidici> sanguine prin: dictă. Diagnosticul dislipidemiilor se face exclusiv prin explorări de la-i riloi: prin investigaţii ce vizează lipidele şi lipoproteinele sorlco. bucătari etr. stări 1 « ' . hipolipidică şi bogată în vitamina A» cultură fizică medicală care este absolut necesară.3. sau prin prezenţa în plasmă a unor lipopronu rnro în condiţii fiziologice nu se găsesc.'nnUiue conipniuntoill fi adaptnUve.. îmi inoprotidică. B| ilnnlci» ştiu pancreatice). pliimin). colo care «nlldlA ntonţlo «l p«i in. creşterea diferitelor fracţiuni sub <» Ho so găsesc în ser. proprie decadei de vîrstă respectivă.n. vîrstă.iK n. La obezii adulţi se IndlcS modificarea locului de inuncfl dupt i'Hiononilco şi în mod excepţional reîndrumarca profesionala. IH | ii>iNoune obeze. l(rt ponlc II di' '! ijiiidi': i|i. precum şl urmMoarolo pinfnaliml D1SLIPIDEMIILE inAcolarl.1 . 'In ţ.. Investigaţiile se completează cu explorarea înnillor viscere şi prin probe dietetice. . .!.n III c l l 0 I llll ilu r.i cind piri dd IM i • . acidul nlcotinlr (t . biliare.siir/fc sociale de recuperare se sprijlnS obezul In vederea obtlaarll şl/iau i i i i H ' i l l unui loc de muncă potrivit şi pentru rezolvarea problemelor socialo cert) <)HIII tccuperârii sale totale. Ti.••^^^ • • l • • l • • l • • • ^^H ^^H ^^B ^^m ^^B ^^^^H|'<M ilfl|ilor funcţionala tachina alt unor organe »l iluteme şl favori< > i.oa/ii prin piridrrod din (iicnldl'' sul) (Iii) ci'ii i (insi(lcr<il("i idi'<il<i (< idrnl<il<1 (lupei Im iniilclc dininlil' m. oculare sau viscerale (afecţiuni cardiovasculare. I. 9 3 ". i mi md.ii. medicamente hipolipoproteinemiante: clofibratul. <|lcl(llll d<-|'. Indiferent «c x. 5.i-.. normoglucidică. • . Se Indică profesiuni ce soliciţi cu prodomlrimi|A ulm igt>tlco mijlocii.//o cducallv-ptolGHlonale ie referă la icularlxarea ţi orl«nlnr«<n pmfwdn luciilor obezi cfltro profesiuni care ia nu-l tupraiollclte anurţiHIc «l (mllili 'ilmlIcA profesiunile rnro Impun sedentarism. sau care prezintă unele boli endocrine.iiiicntul trebuie să considere tipul dislipidemiei şi formele sola 0tlol(H|i< c. ! • • Inlic Ifl B '^ % d < l 0 lll p IlU t* l 2 \ 'M llilli'. Ele se caracterizează prin •ilnrcfl totală a lipidelor serice.iclori/. DENUTRIŢIA Şl CAŞEXIA Sltthlroa se c..iu m lr c l rd ilu p|fi<l< (|lc'lll..> vni ••••J UIMII iiiiK. •• .. . hepatice.ii. n H\\H). lllperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin cr«şMO concentraţiei serice a colesterolului şi/sau trigliceridelor cu 20% ' I o vuloarea normală. în strlnsă legătură cu obezitatea sînt tulburările metabolismului ullr cunoscute sub numele de dislipidemii. Se pot întîlni creşteri separate sau simultane alît a colesterolui II vi «> trigliceridelor.. precum şi particularităţile bolnavului în cauză.l II |< M |.sau hipocalorică (la obezi). SLĂBIREA. t. care trebuie să fie normo. colestiramina..idn! l sân nşii. V i|l.ii. Acfittn nlilerllvn no l i n i . n / n |iiln ••••i Mi il i' i ii iu ll co lo mt mt lo nn ti».1 ld .d < . duplasfirl rapide si mly Ari do aplecare. destrotiroxina etc. II '.'II % (lin • 17 . dermatolo-yli M.. I . asociaţii patogenetice sau întîmplătoare etc.

. Vd pi c .•iciilo/. sarcină.n cauză esenţială a mortalităţii infantile./i. creştere rada. albuminuru şi mnormjii cronice. un risc vascular mai scăzut şi o medie i i i ' vi. fior).i de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce se înţel. Aceasta este o stare l i / i " l i H | i c . i mente şi chiar la tabagici. diaree cronice. l i i i < i l o .. determinată genetic cunoscută şi sub termenul de subpondeniltililtiif. absorbţie iilc'. i s ) .— D«niifrl|la H« rnractfirlzeazfl pun sinblrea ponderală asociată cu diferit* cnri>n(t< (vltmtilno. Slăbiri primare se pot ' • .i mai crescută. după unele i" ' in . alergii diges-* • • . deficienţe genetice: sprue. n i i r i . prizonierat. numite şi . enteropatii cronice (exsudative).. hipermotilitate intestinală.i (|id(liilui de slăbire se ia în consideraţie nu numai i | i . avitaminoze din grupul B. 11 lăţii naturale etc. i l u .d (|<icfl este vorba de o slăbire primară sau secundară. e v . Datele obţinute trebuie însă riguros interpretate în luItui nii. poliartrita reumatoidă. i . febră. i şi ca urmare a modificării apetitului în alcoolism. astfel la copii se realizează boala numită „Kwashiorkor" care .i(|iios(lcul slăbirii se face relativ uşor cu ajutorul talimetrului şi ctnlni ului. bilă. infecţii cronice.si .il.. spondilita ankilopoietică. i h / . < \isoxl. ' i i i . că ele sînt determi-It» de lnpopioieinomie şi că în ultima fază zisă marantică pot dispare.denutriţii medicale" ce survin i uiiimn» ii unor restricţii alimentare prelungite (şi nejustificatei). i'i in neasigurarea cantităţii de calorii necesare se realizează treptat i . .'or in mod obişnuit prin noţiunea de om slab. li . unele boli hipofizare.iuuilă insuficientă (prin absenţa secreţiilor digestive: stomac. i .imiic/oi şi a tabloului clinic general al persoanei respective.iic.i i«-|>M'/iiitfl slăbirea de gradul III adică atunci cînd bolluivnl IM .. disbac• i i i . dantură deficitară. i i .ddicil ponderal mai mare decît 31% din greutatea ideală. obstacole limfatice. boala Addison. i i . boala Crohn. i qiculăţii so va considera că edemele devin vizibile nuli dup. diabetul zaha-il con. s<' deosebesc: slăbirea primară sau exogenă şi slăbirea secundară MIM '•ndogcnă.i In ţări subdezvoltate.boli vasculare (ateroscleroza avansată! parazitoze. hepatice sau pancreatice. i < . post. asi< îmi m Iu i o rezistenţă mai mare. dizaharidaze. Deficitul de proteine este mai nociv decît deficitul global ali-i . boli cronice intestinale. l>l. ci . i i > ' .M.ispedul general al organismului privit în ansamblul său. naufrăgii prelungite. r/. Anorexia nervoasă determină de asemenea slăbire. i i > i i ' ' c i . Inblrl se mai pot realiza şi prin creşterea necesităţii'^ calorice şi ne-i'0|»<riic. chiar avantajoasă omului.iir.siiinptiv: toate bolile cu evoluţie cronică malignă. ' . vdlu.i lor prin alimentaţiei activitate fizică excesivă. Relativ frecmto slut slăln'rile iatrogene.i o identic do 4—6 l lichid extravascular. Slăbirea secundară (şi denutriţia secundară) sînt urmarea unor > < > l i somatice sau psihice: boli digestive. reducerea suprafeţei absorbtiv^ i i l i " . tulburările resorbţiei m-ii HM -ci. In .. boala Whipple. tu-.boli cronice. Ea este o variantă fiziologică. boli endo-rlnu: hlportircoza. Slăbirea primară este urmarea unei carenţe alimentare: mizerie l.

rrutdincntul pioiilactic urmăreşte prevenirea factorilor de rilC ÎMI sliibire. astenia şl fidt-^ acestor bolnavi la care se adaugă semnele clinice ale bolii de i. Tratamentul este profilactic şi curativ.ho «urle da oxnmliiftrl obişnuita snu d« «trlctl •paclalttatp.ire < i l pii IDI ului In . i l u . l >i'<|dul HO uinflfl. l u i u d iineoii un .u Iu u l . Se caracterizează prin dureri artlOtt* • (dn lori ta depunerii de uraţi la nivelul articulaţiilor). Se poate spune că bozul poartă cu sine un sac cu grăsime. slâbitul are un bidon In exces" ceea ce determină hipotonia generală. i:.4. i i i catabolismului proteic şi a modificărilor electrolitici' cotiseşi o fază decompensată caracterizată prin alterări morfolo* •l-inice cu pierderea proteinelor celulare. r.TIre /lufl pi In dunlioco Ui nivelul < l i ' ( | e l u l u i m. psihoteraplt i nles în formele cu componentă psihică). supraalimentaţia (mai ales cu viscere. Hvoluţla este stadială. ••in (peste 40 ani). i ' X i i l masculin 50+10 mg/1. nule . pnrrurglnd o Inză compcnitnlă rtnd NC pro-ii rolnnţle do lichide şl o redistribuire n lichidelor din ftpnllul inlur In cel extracelular (urmare a aportului scăzut d« proteine. 'l'IP . îl nn. (Valorile fiziologice ale uricemiei sînt In medie . creier. tratament substitutiv.i.ipte.irută începe brut. alimentaţie completă şi adaptaţi nul etiopatogenetice a cazului dat. roşu şi cold. In (ipnriţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului looproteinelor (cu hiperproducţia de acid uric şi hiperuricurlo coniitlvfi). tratament etiologic şi patogenetlc de rtto ori acesta este posibil. *ilci(| lra . în alte arii geografice (mai ales în rîndul populaţiei ce se «uprnnlimentează şi duce o viaţă sedentară) frecvenţa sa creşte pînă i« n. piuloscoplci» 9! rndlokotopln». n) Criza d<* gută . cauzată de o tulburare înnăscut! • inbnllsmului nucleoproteinelor. i i i ' ' . sexul (este mai frecventă la bărbaţi). prin creţtersa cinici şi a uricuriei. Aspect clinic. nuil i < u poiile p. ruin • ''In rndlologleo. GUTA Uste o boală de metabolism. consumul îndelungat de băuturi alcoollc'c. Ea este una dintre manifestările ctt* • i Insice ale hiperuricemiilor. suprnutotca. Se manifesta sub doi M tablouri clinice. La noi se In-ţle rar. 5. sedentarismul. Urlru-i este în jur de 450 mg/24 ore la un regim apurinic). perl psciidolIcţimniioN. Intervine — probabil — şi o compononlfl Imuno. In razul slăbirilor secundare. livaluarea capacităţii de muncă se face după criteriile comune».u UcnlnţiM nielnK'i. In i decompensată capacitatea de muncă este redusă sau chiar pierdută. l'nitamcnt curativ: repaus relativ. intestin). uncie «feeţxinl ncuroendocrine. iar la sexul feminin 40+10 mg/1.

me/elurile. regim lactonirlii vcijctarian. Evoluţia este cronică. pe cale orală sau intramusculară. l i. fica-:ul gras. hipocaloric şi bogat în lichide. nefropatie interstiţială şi în final cu fenomene de insuficienţă renală cronică. diabet zaharat. ci de apariţia complicaţiilor: accidente vasculare cerebrale. 'liriimsrri.i d capacităţii de muncă. prezenţei toilor. Se administrează: collili'lm'i | K. scăzînd apoi treptat ozn. Afectările extraarticulare ale gutei se pot manifesta prin tenosino-/lt< 1. Prognosticul depinde de frecvenţa atacurilor şi visceralizarea bolii. nevralgii. pumn. iiir prednisonul 20 — 40 mg în 24 ore. ////i'rc.c'ale orală în doze de 4 mg în prima zi. capele de vile. rotunde. ni c i. insuficienţă reînld cronică. examenul radiologie (care evidenţiază zone osteolitice. ci una generală gravă. Cm. I. mialgii. unele legume bogate în arid oxalic (măcrişul. oste frecventă (după unii autori interesează 70 — 100% din persoanele cu gută).. uricurie crescută sau fenomene de cistită. fenilbutazona în doze do 00 nu | l ţ) pe zi. Fenomenele cedează. în general lent prolinvslv. flebite super/'robe/e biochimice arată creşterea uricemiei şi a uricuriei. inmrl miocardic. în ciicvn y. •| (/f)/nr/(«-/'. lombalgii. h) (iuta urllculară cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor iinloyl (lornll/ali adesea poliarticular la picior. ACTH se administrează în doze de 40 — 50 U. coate). In 'J.s'Mfoo viscerelor este o caracteristică importantă a gutei cronice dupfl o evoluţie de zeci de ani. i de tratament durează 12 — 14 zile. Diagnosticul se stabileşte în lumina aspectului clinic. ronsci vele).se la nivelul oaselor) şi examenul biochimic (creşterea uricenlel si uricuriei). Nclropatia gutoasă cu insuficienţă renală. (iulu articulară cronică se tratează cu: /iVf//m hipot'dloric cu restricţia alimentelor bogate în purino • I M ci.unent. mîini. In timp se poate adăuga hipertensiunea arterială. tulburări de glicoreglare. Miilnnile. sponliin NU u sub m liiinea tratamentului. se manifestă cu poliurie.. •\le re/civdt sub aspectul vindecării bolii şi bun sub aspectul duratei leţii -. Criză de gută acută se tratează prin repaus la pat. 41) .il. timp de 5 — 6 zile.ltici'/a renală este prezentă în 20% din cazuri. Fenomenele clinice evoluează ondulant. nule indicate. dermatite. Guta ut e. scăzînd treptat dozele. supele de carne. Imrsile. durează zeci de ani. hipertensiune malignă. Bolnavii nu mor direct le guta". dislipidemii. picioarele de porc. similară cu nefropatia jlnhctlrfl.v/e deci numai o boală articulară. cisto-pielită.||. duuni articulare mai accentuate la mobilizarea articulaţiilor şi deformări nillciilarr.i« în doze de 50 mg administrată 3 — 4 zile.i|"nt»ifilrt sa fllleien/fl rppode. ACTH şi cortittl/.ii %c lolosesc numai în lipsa răspunsului terapeutic la medicamen-i| t' In.. npare febra. in.lle.

uşurîndu-le desfăşurarea. E. i'llvllntn profesionala. Ino/. stare fiziologicii sau patologica. Spre deosebire de proteine. K ţi 'i<rffii<ii)/ii/j/li' (so dizolvă în apă): B. cnrnea albă. lipidelor şi glucidelor cu care au slrfnM i i i ţ i i . cin > n'fio.ltolul (vltnmlnn lln) ente un nil "iieiit al complexului U. ' i . afinele. vitaminele sînt biocatalizatori.tt colchlclnă In do/n nul pr zi (seara).olc (l'AH). în asl• u. Repausul la pat este necesar doar în puseurllt •uti/are. cnlnmiti şl i nulul i i ri'ţjlm lacto-fructo-vegnlnrlari. '/'rafomcniuJ medicamentos: se admlnistroa/.5. hipoprotolc. 5. variaţi» Mţi|-f/. B 3 (acidul pantotenic). i Unii inurn« pentru e*dr« m^in 241 . ctt ţi In cui nnliiml.. • Procedurile chirurgicale. B 2 . pii'/. Kinctoterapia. Ele influen-i metabolismul proteinelor. după cum unele sînt indispensabil* niiu'l funcţionări a sistemului nervos sau participă la hematopoiezăi Ni'voile de vitamine sînt asigurate de alimentaţia normală. P.50 g pe zi. adică substanţe ce iau part* scrie de reacţii biochimice. cont'pntrnli'1'' «In mţil). BOLILE DETERMINATE DE CARENŢE VITAMINICE Vltumlnele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsimi): A. intervin în fenomenele de apărare a organismului împotrivi ţilor patogeni. B 1(l . lilpollpUIU: 9! bognl mic. în protecţia mucoaselor şi tegumentelor. C. ponte II slntctl/nt di> dorn nK|H i l i l l ţi are acţiune mitiuionista siiltnmldolor. acidul J 9! substanţe distructive alo acidului uric (urutoxldaza). Vil1 1 M rea gutei duce la scăderea treptată a capacităţii de adaptam la < i r i . inhibitorii metabolici (allopurlnolul. Ki'Uitlv recent s-nu descoperit noi vitiiminc: vitamina B l( snu ncldul paiilolnnU 1 n Ini n pnrto din complexul do vitamino B. Ni'1'i-nantl de vitamine diferă de la un om la altul în functlo di» iex. Acidul pnrnmlnobcny. în faza de decompensare viscerală determină pier-i capacităţii de muncă.' i ' -.ncii funcţiei de reproducere şi de menţinere a sarcinii. cunoiicut ii ilniitiilt. joacă un rol esenţial în re• •i metabolismelor.cntdtă zilnic în raţie suficientă calitativ şi cantitativ. dar chiar şi în puseul acut. avînd funcţii iillhcmoragice. M. mnnchlnule. Unele AU • •l cupilarotrofic sau joacă rol în procesele de coagulare. care H<> cxtrago din drojdl» <\t< horo. cxpuncren In dlftrlte nox». lipide şi glucide care sînt furnizori d* '1l i e şi de material plastic pentru organism (creşterea şi refacerea urilor). Prezenţa lor în cantităţi suficiente în organism asigură (i|inriliil(>a de rezistenţă la infecţii. Sa Interzic coiullmantelp. n„ n a . iparnnght<lul. în afara acestora capacitatea de muncă este păstrată. D. iar în final. Mişcarea articulaţiei dureroase este indicată In le cronice. PP. vtritl. Balneofizioterapia se adaugă tratamentului dietetic şi medica>l (singură nu este suficientă).cnt t i l l t In roynul vt<getul. înlăturarea trofilor gutoşi se indică l In cazurile cînd mişcările sînt împiedicate. microbieni şi toxici. medicamente ce Inhiba resorbţia acidului urle MI l i ciinl (uricozurice): probcnccidul se administrează In cure eroi tnblclă (0. M (m-ldul folie). i «portiza medicală.

enterocolite.imcnt curativ: alimente bogate In vitamina A: lapte. Scăzînd rezistenţa mucoaselor. aparatul urogenital.11 dineul profilactic: prin alimentaţie raţională şi tratamentul bolilor «ii'iH'iiilo. iar slmptomele clinice sînt foarte evidente.iu folosirea unor medicamente care împiedică absorbţia vitaminelor liposolubile. Astfel apare hemeralopia. corneea se poate ulcera şi uneori M ' fljunge la pierderea vederii. folosirea uleiului de parafină timp în(Iclumjat. Iriil.intoxicaţie cu vitamina D. lipsa de utilizare din cauza unor tulburări ale tubului digestiv . alăp . Slniptomele principale ale hipovitaminozei A se manifestă prin /x'/ni'/n/op/e (lipsa acomodării vederii la întuneric) şi scăderea rezistentei mucoaselor la infecţii (ochi. lipsă de utilizare prin Itilhunlri de absorbţie în diaree cronice. cînd absenţa este totală. nul. iar pleo<i( i i ' l n şl corneea se inflamează uşor. frişnl. rlnol'aringite. cele care apar la hepatici NHU lifltrtiii nu prognostic grav. ouă şi administrau^ iln vltmmim A (axuroltol sau antixaroftalmic. neeliminîndu-se pe cale renală. Vitaminele hidrosolubile nu sînt toxice p l i n supradozaj. infecţii nilnnm. graviditate. Ele se explică prin absenţa protecţiei mucoaselor şi tegumentelor conferită de vitamina A. . iinlnid de peste. lipsă de depozitare în hepatite y l ciro/e. ficat. lipsa conversiunii complete a carotenului în cazul diabetului / (iluinit şi în hipotiroidism. roşii.â) ca drajeuri soluţii uU1 liuviibllii sau injectabile 50 000—100 000 U . Se cunosc chiar cazuri mortale de intoxicaţii cu vitamina A şi cazuri i l i . mai ales Ia copii. favorizează apariţia di» i l n i t o . Cauze: aport insuficient. holl Infecţioase. A HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE APORT INSUFICIENT DE VITAMINE LIPOSOLUBILE HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA A (KERATOMALACIA) l lipovitaminoza A este relativ frecventă. dovleac. consum crescut. adică există cantităţi miri de vitamine. lixccsele de vitamine (hipervitaminozele) sînt posibile în cazul vitaminelor liposolubile care se cumulează. mucoasa gastroInlcsliiidlft). traheite. Carenţele vitaminice pot fi: hipovitaminoze.dieta ce conţine cantităţi insuficiente de vitamine (conservare» Mitcorcspunzătoare.Cari»/i/«/e vltainlnlce pot apărea în diferite împrejurări clinice. Mucoasele şi tegumentele sînt uscaţi» f surof/erm/ej. l r. preparare culinară necorespunzătoare — fierbem pM'limgilâi absenta zarzavaturilor şi a fructelor de sezon...iic de Iiipovitaminoză A. bronşite. organismul reţine necesarul şi elimină excesul. cu simptome clinice mai atenuate (hipovitaminozelo slnt cele mai frecvente).. fără a se mări aportul vitaminic. spre exemplu. morcovi.•. ca. Formele fruste au prognostic bun. sau avitaminoze. cn: — sporirea consumului ele vitamine prin creştere. vaginite. dar avitaminoza A la noi nu dpare. mai ales Mi INI).

ilcificări.î l . gălbenuş de ou.craniul este deformat prin •tc« boselor frontale şi temporale. încetinirea creşterii la copii.IlirO VIIAMINO ZA Şl AVI l AM IN » A D l!«tc cnu'/'iiu <le r. i loate vîrstele. '«' 241 .de vitamina 1) sJnl cn-\cute in yrriv/(///fiifl. l u i Administrarea <1j preparate de calciu. < )steopatla esfe o formă particulara a hipnvitnmlnowl 1) <:n Ini / . Rahitismul evoluează în trei faze: .i).'.il. la im N C fidaugâ tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale !i| > ' .|in<ilc rcali/n prin nporl M. all• n l < i l i e bogată în lapte. l r. /d . cu menţi-i deformărilor osoase ori poate surveni caşexia şi moartea.emie) şi a fosforului (hipotosfatemie). l i o de tip ostuo- i'niliidxla şl irtitan» ninl se i. l i e de tip osteoporotic (coloana vertebi.. face să apară acldoza şi înme calciul nu se mai depune la nivelul ţesutului cartilaginos şi rtpnrtnd tulburări de osificare între care rahitismul este cel mal • i . precum şi In perioada de ulftpture şi pubertate. Eitt ilone <idministrarea vitaminei D 2 la gravide: clte o fiola In Imin • n VlII-a. <ne diaree şi vărsături. (drajeurl • v i l M i n i n d A + Dj. ! ( > şedinţe în mai multe serii) şi balneofiziolenipie. copilul mic. Această etapă durează l—2 luni. smîntînă. poli« i l i . copilul are tulburări de creştere. ficat. Necesităţile. unt. ap«r i I i l e condrocostale. eventual Intr-a doua şi /« •t vnt în faza a treia.in). precum şi a copilului mic prin 'imiciott l=) razele solare (sinteză de vitamină D din ergosterol). Se menţin tulburările digestive: greţuri. care aduc calciul şi fosforul necesare prevenirii rabi ni .ir«»nţii în vitamina D atrage tulburarea metabolismului calciului •nlc. vitamina D. diaree. '. epifizele se tumefiază şi oasele lungi se In-ii/fi. Tratamentul profilactic este de cea mai mare valoare: vltamlnizan qrnvi'lH q>i a mamei care alăptează. i meni curativ: acelaşi ca şi la profilaxia rahitismului. mai ales femeile. i >intre complicaţii cităm scăderea rezistenţei la infecţii intercurente ?i Miţjnr bronhopneumonie) şi la tuberculoză.) In faza a treia poate surveni o vindecare aparentă.ic ca şl In cazul rahltlimulul. iar la nou-născut In ziua a 10-a." i lanţ H» i i . fontanelele nu se închid.nflclciit «nu prin 11 pi A • nllll/are In m MM tulbur ărilor cronice (jd. i l â dei .liojnle.|l)d/. abdomenul se >«a/t1. frişca.. • Ini-i de peşte. Caren ţa M . nu apnr • l i.. Pot u|)iiiea delormfirl OIOM* | 1 ( i m I n i i osoase |(| t i n u n i . i t i s i i K minime. Se manile. i l ţ | n şi tulburări de mers la -uluiţi. a d V-<i şi a IX-a. 1 ) Intre 12 şi 18 luni. < j l n > i i j nniscularc». a IX-a.sodsc .1 prin decalclflcflrl ' .stliinlc snu liepato » M-nlicc.uenln In vltnmlim 1) (cfil ilnrol N nu vltninlrirt nuli lillirA). luna u Il-n. l\'u<li»yialiilc o. vitamină D2 soluţie buvabilă sau injectabila). apare anemia şi hepatosplenomegalia. Prognosticul este favorabil în prima fază. u .1. t>| l a/a a doua: apar deformaţii osoase.

carne. Carenţa vitaminei K determină tulburări de con» <| til<no cu hemoragii externe (epistaxis. B. provitamină PP. V -l-l . joaca rol antihemoragic. alimenta preparate din făină albă). ll'iir ||j. ANTIHEMORAGICA) Apare ca urmare a tratamentului cu antibiotice pe cale oralft cern» distrug flora microbiană intestinală cu rol şi în sinteza vitaminei K. • . Tratament profilactic: consum de pîine neagră. hematoame) sau interne (molene. -.vil<imina B. (antipernicioasă). Fenomenele cedează după sistarea adml* nlslrărli de vilciniina D. '— vitiiniiiici B.sâ). iar la femei favorizează apariţia dism«noroci sau polimenoreei. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA K (VITAMINA K. nicotinamidâjlill Vltnmlna <mli|>el<ujio<i. . artnilc)ii.. uleiuri vegetale. .ierea apariţiei pubertăţii.. | HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA E (VITAMINA E.i Tratamentul curativ: injecţii cu vitamina K intramuscular l—2 fiol« pe /i. hematurii). bogat în zarzavaturi cu frunze verzi.vltdiiiina P (cupihirolrnfird).M. (riboflavină). Inllr/. Carenţa apare prin lipsă de aport (consumul de pîine albă. Tratament curativ: administrarea de vitamină E (tocoferol) sul) lonmi de drajeuri sau soluţii injectabile intramuscular. Se recomandfl rc(|ini complet.v l l i i n i i i i i i C' (iinliscorbuticcS).|. . TOCOFEROL) Se manifestă în special prin tulburări în sfera fecundităţii. Tratament profilactic: atenţie la utilizarea antibioticelor pe cn\t> oi. relnlee.HIPERVITAMINOZA D iSu/i'Uf/ij/o/i// de vitamina D se manifestă cu fenomene generali*! anoroxl' . HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE LIPSA SAU SCĂDEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE In acest capitol se va prezenta deficitul vitaminic de: — viliimimi B. preparate din faini iieogră. hematemeze. -— vilciniina B() (piridoxină).jrea uleiului de parafină (a nu se folosi îndelung). Prin participarea ei la sinteza protrombinol.. (aneurină sau tiamină). carne.i (se asociază administrarea de vitamină B complex şi iaurt) şi In fol'r. ' . absenţi « • i pnxlucfnd sterilitatea la ambele sexe sau apariţia avortului spontan. urmare a unor tulburări de absorbţie şi boli severe de ficat. — vit«imiiHi PP (acid nicotinic. Simptomatologie. ficat. Poate apare în bolile hepatice grave şi după utilizarea îndelun-<| iild de uleiuri minerale. ouă (gălbenuş).

'. i r in cele <iv. 1 \LA nu m K l) < l « cunoscută mal ales la populaţiile <•• n. i de llmonte bogate în vitamină B2 (lapte. di<)eslivă (greţuri.isculeiră. l tiil. cheilită. l'onna secundară se produce ca urmare a aliment. scăderea l Ui mlccţii. iilliurări ale fanerelor (unghii cu striuri transversale.lipaţic) şi edeme cu tendinţă la gener<ilr/. ' i'on. inflama• 1 4 (ionică a mucoasei digestive. < n i i» ' i Iu/ii. ragade.iment preventiv: administrarea unui regim dietetic complet cu hi (lift Integrală de grîu.ibetlrl. A|> vi l . In st^lnle nu ipiente. -. iţnftiimulul crescut de vitamină în organism (stări li/iologice. carne. . i ili.aro. ilmptoniatologie. Tratamentul este curativ şi profilactic. drojdie de ' • • • i e (bogată în complexul B) şi soluţie de vitamină B2 injectabil. cheilită şi dermatită seboreică.iticl c<neiit<itfl. fisuri ale corniurli bucale. simptome digestive: senzaţia de arsură în limbă. aclorhidrie. ori drajeuri de complex B.< i « orez decorIn emirul unul regim uşor rnrent<il. i . 5—10 mg pe zi. somnolenţă. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B6 Stnt rare şi pot surveni la copii şi gravide. părul şi unghiile linblle).ndiov. M . HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B. Vitamina B 0 se HM id/ft tratamentului cu fier în unele anemii feriprive.tulburări cutanate: hipersecreţie seboreică. Perioada de stare se caracterizează prin: tulburări oculare (fotofobie. t ! > i l l l n t e . M HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA Ba (ariboflavinoza) Simptomatologie. Simptomatologia se caracterizează prin manifestări din partea sls• -mulul nervos (iritabilitate. senzaţia de „nil|i In ochi").i < . nlcoo» h M U In subnutriţi. furnicături în menilue.msate prin i illnevrită.M . limbă roşie-violacee depapilată. de suferinţ. sau lipsei do utilizare d ui nidii* n unor afocţlunl gaslroinlesliiuile. ficat). Tratament curativ: drojdie de bere (bogată în complexul B) şi administrarea de vitamina Bj în doze de 20—50—100 mg pe zi.HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINUM h.inifestfl prin Insoninlf. dermatită seboreică. 2 forma primară este studiată la bolile do sîngo (anomin Itior•tiHf <)\ colo de tip biermerian). depresiune) şi mai ales prin i ii'iMH-nc de glosită. scăderea văzului. se ni.i . constă în administra t e. ouă. pntoi'Hjli e) Idrfl ti se suplini alimentar sau m<>dic<il.

i / . Boala debutează primăvara prin „eritemul de pi imfiv. /'(•r/or/f/d do atare so caracterizează prin simptome digestiv». In final iliiMimînrnn ţjl chhir abolirea lor). i simptomele cuprinse în triada celor trei „D": c l e i mdtită (pelle agra = piele aspră). globule roşii inegalei In <|eiieral imii mari (macrocite). Dieta va fi bogată în vitamine (mai ales din grupul B). fenomene dispeptice (glosile. durcil In masele musailmo ale momUtlor miei ioni»». ficat. determinate de orîndnlreu socialistă.ilonări. m. rezecţiilor de stomac. i n -e (tulburări digestive dominate de diaree). toată viata în formele primare). • . scăderea memoriei).emu. La noi pelagra primară a dispărut ca urmare u schimbării condiţiilor economice şi alimentare. i) 9) fti'/vodxn (nslciiio. ficat şi zarzavaturi.. diaree).sliiiplniiuilolnglu N ninct«Ml/Pfi prin . n i . Carenţa poate fi primitivă sau secundară afecţiunilor gastrointesllnttli* cronice. u ( i l e expusn la soare (mîini. dementă şi alte tulburări neuropsihice. eforturi fizice intense. în condiţiile în care domină alimentaţia cu ffiină de porumb (adesea stricat).. carne.. peşte. Tratament curativ: se administrează vitamina B 12 în injecţii dupfi ni/ 2f> — 50 — 100 gama zilnic. apoi mai rar (pînă la redresare în formele secundare... leucemii.. ii rm. la care se asociază carenţe din grupul vitaminelor B şi d<> proteine de origine animală. . 1 hi Addison.stdle).alcoolismul (la cei alimentaţi rn 1 1 -n pil). Se vor trata eon vi şi la timp bolile gastrointestinale cronice..ni ine. Hxamcnul sucului gastric arată aclorhidrie histaminorefractară. .. dar lăsat ceva mai crud si consumat cald) şi acid folie. torace). îl .[ii-ctru larg timp îndelungat (prin distrugerea florei microbiene intPNlm. leucopenia. pîine neagră. neiiiropenic şi trombopenie.ii. simptomatologie. megalociţi şi megaloblaşti. Ix 1.ilo) poate duce la apariţia pelagrei secundare.i" pe tegumentele expuse la soare..stc/lj. h.. extracte de ficat injccidhile i. di. i|iilne şi nervoase. dl(j«*tlvo (rtMa(fl. nervoase (astenie.. dupâ rrtii. / '< -înmlitu apare sub forma unui eritem — asemănător celui solari i ' i ' . hipertireoză. lapte. Este o boală policarenţială ce apare tn condiţii de mizerie socială.. Do obicei se repetă în fiecare primăvară.m l în sarcină. pnrc...ipoi prurit şi formarea unei pigmentaţii lucioase caracteristici» l ni . oxdyerarod reflexiilor oslcotciidlnoasc. Folosirea sulfamidelor şi antibioticelor cu '. carne. p»(il. Tratamentul substitutiv se face i ii m'idopeps. afecţiuni hepatice. (sau alimentaţie cu ficat prăjit. In trecut a avut şi la noi o extindere In zona subcarpatică. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA PP (PELAGRA) Pelagra este o suferinţă determinată de alimentaţia carenţată în vitamina PP. sau este cauzată de un consum « • x . stări febrile.M|ile. în formele secundare se face tratamentul bolii de bază.. i < i < .. zarzavaturi. picioare. cu senzaţia de ar« . i .'•W . tratament profilactic: se administrează alimentaţie bogată în vitamuie. boli infecţioase. l:X(tnu'tiul sângelui arată: anemie hipercromă.

ilmfivara. în timpul iernii. glandelor sexuale sau hipoflzel. iilbnrfliii. i"Vt<'ro.1. atonln yfl»til< rt şl tr«cv<»nt dlnren. nimţjdnlito. extracte de ficat şl • r după nevoie. Qlttgl •••"•Idţjll. Tratamentul curativ: alimentaţie bogată în vitamina PP şi admlnls( i i cn de vitamină PP în doze de 250—500 mg pe zi (are efect vaso' i ln l. prin •"lucerna alimentelor proaspete.). .ic prezenta şi poato fi asociată tulburărilor endocrine din i i •. tulburări cardiace: palpitaţii..r.f infecţii se grefează cu uşurinţă. înlocuirea mămăligii cu pîinea neagră. l'ciitru profilaxia pelagrei secundare este necesară tratarea corectă liniilor cauzatoare.i.iţie. rlnofarln* iile. constă în «11-. se produce un grad oarecare de carenţă în vitamina C.). Se asociază nit» 1 vitamine din complexul B.. \nmini c. In final se instalează domeniu. Simptomele se manifestă prin tulburări de creştere. P.. nlulic raţională. acid folie. fiim-n. deci se va administra cu prudenţă).»)! lntreţ|iilul trnct dlyosllv. Combaterea alcoolismului. -. bogate în această vitamină. scăderea c<ip<icilî1ţll d* .ienle-i In cazuri grave apar fenomene de pilhozA * n n < i l i i .1. cu apariţia sindromului hemou(/(/Kir ((jingivoragii. iH'. pîinea integrală rămîn alimentele principale In MM linierea acestui flagel existent încă în ţările slab dezvoltate (Africa. 24? .1).. graviditate.'irpcptice (dureri epigastrice şi abdominale difuze). O survine o perioadă dominată de simptome nevrotice şi tiilbu-. epistaxis etc. ouăle. infecţii. bronşite. de M|iil»1.m. Tratamentul profilactic pentru avitaminoza primară. ca urmare a • •itmbarii proceselor de oxidoreducere: creşterea permeabilităţii capilare. hipotensiune «iteimlă» scăderea rmistenlei la infecţii.i •.upi.iicicurile cu simptomele amintite (cu apariţie de obicei pili i . K lillle. iar numeiic. fatigabilitate. tulburări nervoase: astenie.iuMi.ilci. il or datorită histaminei ce o conţine şi dă senzaţia de căldură cu irosirea tegumentelor. convalescenţă etc.uropallilce In cnzurlle umoare ic manifestă prin ilmp •l. <H|i!. tiroidei. dispnee.1 pi li i ulmptome d» gloiltl. Ac*atna Indica n[. reJevînd prin aceasta rolul antlifi'c//os al acestei vitamine.-. C. Prepararea nlliiiirfl defectuoasă (fierberea prelungită) distruge. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA C (SCORBUTUL) I lipovitaminoza C (scorbutul) se produce cînd raţia alimentară est« nurii în vitamină C sau cînd nevoile organismului cresc (alăptare...ilnplme Ui eforturi. Inptele.lnllnirtirlli* dlgsitlve »» niniilli'. pleurezii etc. la unele persoane apare „astenia de primăvară".. alături de consern i i' M improprie.i MIDI ii. cu apariţia de rlnil'1. i n i i . confuzie mintală. o cantitate importantă de vitamină C din alimente.

în cazul prelungirii caron|t'| vitamina P pot surveni hemoragii (între care cele retiniene şl cnr«hr| sfiit colo mai grave) şi edeme. tulburări în distribuirea lichidelor şi mineral' 1 ' f l i l i .•?! o importantă pierdere de minerale (Na. în toate cazurile pe lîngă pierderea do Ih «o prodiK'o . care apar mai des în sterila fi" |iio| iini|ilt'. dupfl oporaţii şocante şi tn arsuri. prin diaree (se pierde în mod deosebit prin li polfi m'.). ardol. locul Ulii «o (frtsosc. 348 . l'rnonwnc de transmincralizare. In opo/ltlo cu «coste stfiri caro so cnractori/ează In esenjfl Iiif dKNlildinlnio. sau de combinarea acestora. 5. Tabelul nr. importanţa lor pentru organism. Ed. adică ieşirea Mg şi K din c ţi lioccir. citric**). asupra câroni so va rovoni. l' /'/orr/rr/ de lichide şi de minerale: prin vărsături (so mod il piei-'o.vdwH/jJ///. insuficienţa suprarenală. zilnic. Vitamina P se ţj In /«mivaturi. ceapa. contribuind la manifestarea sindroamelor rn(ji| Hiro prin tulburări de permeabilitate capilară.şi avitaminoza P (permeabilitina) survin de obicei alfltuH hlpo.6.sobit clorul). cartofi.r i l o sectoare ale organismului. nefropatid in '• pierd ambele. III prezintă sinoptic principalele vitamine. alături de vitamina C. 1970).2 g de 3 ori pe zi) sau fiole (200— MO ndinlnislnito intramuscultir sau intravenos.|m(iul oxtrac'elular în spaţiul intracelular. urmările carenţei şl lnl|ipJ limirilo în care necesarul lor este crescut (după G.i lor în spaţiul extracelular şi invers. CI otc.pir«tii (se pierde apă şi minerale) şi prin poliurie (fn Inslplil riln (li. fructo.ibolul zaharat.ţii avitaminoza C. lullmidrl (>loctrolitico şi acidolxr/lce Se deicrlu şl (le hlpt'i hidratări*. H ) Cauzele deshidratării reies din definiţie: \portul insuficient de apă şi sare survine la persoane ran | H l v < i do «portul necesar de lichide.pierderi n \ > llclildo şl minerale. TULBURĂRI HIDROELECTROLITICE Şl ACIDOBAZICE Tulburările hidroelectrolitice reprezintă dereglări generale (jr" v d'i minate de: aport insuficient de lichide şi minerale. Bucureşti. So crooa/fl " nun! înllmiilri hidroelectrolitice.ir proteine.i profilactici alimentaţie bogată In vitamina C (pnnln iir mrtceşa.. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA P Ilipo. plnă la redrosnimj nonionolor clinice. roşii. extracto do mflceşo şl do pin — mol ft| lai im moto. Tratamentul curativ: dieta bogota fu alimente ce conţin vltnmliii 9! vIUimiim C In t. Venzmer: Nouaeţtn a . medicală. K.iblete (0. mlno şl chi. trecerea ionilor di Nn din ?. Tratamentul este cel substitutiv. varza.

carne de Nervi. metabolism energetic B porc. mere. lămîi. m enia> mii sîngerări ale gingiilor (în de gripă) cazuri grave de scorbut) Modificări ale formei membrelor Lipsă de soare. Creştere. (este inimatii de bacterii intes. andive. modificări osoase. mărar. varză. verde. lapte.Suprasolicitare psihică şi nervoasă. caise tere uscată '^ . u»wareri de cap. Ba spanac. ouă. morcovi. leziuni ale pielii j Tendinţă la hemoragii K ţin . lapte. insomnii. lapte. ouă. infecţii (ex. (descompunerea glucidelor şi _______ drojdie de bere. cartofi. tendinţă inferioare (picioare în X sau la râcefi cronice O). formată Coagularea singelni D E H Seboree. creştere. senate Metabolism general. repetate leziuni dentare şi ale maxilarelor. pătrunjel respiraţie celulară C Oboseală. rănilor cartofi. conopidă. rahitism Tulburări musculare funcţiei sexuale şi ale Ateroscleiao Toate fructele şi legumele Metabolism celular (respiraproaspete (în special portocale. mure. formarea sîngelui. activitate nervoasă. astenie de primăvară. căderea părului. piele gălbenuş de ou. ţie).A ulMiui. mazăre a proteinelor alimentare). ţăriţe.^ J C f tfJ te Cereale nedecorticate. ouă. funcţia de cereale unor glande „vitamina fertilităţii" Drojdie de bere. B. du. pericole de boli. ficat. vindecarea pătrunjel. delescenţă presiuni nervoase. ardei gras. B. apărare faţă de infecţii. tulburări cardiace Predispoziţie generală pentru Infecţii. multe alte legume verzi) Untură de peşte. unt Reglarea metabolismului cal(apare prin iradiere cu lumină ciului şi fosforului în oase solară sau lampă de ultraviolete) Uleiuri vegetale. nervozitate.

.i.m •'" . Repartizarea lichidelor în Gamble). legate de proteine fctx-un mod organism (după /^prec/erea cantitativă a mineralelor din sinae se fam ri.1 n /• e s Ţii. 4.fî' ± i" >1 < ' '"* •'• « ^ 'V*fo>'f\ p. ^^ W W v .•" .I m a * » ™ |M sn C uT^w«7^ Sf-o-mac ..——) 5^% d/n greutatea corpului iT^=r=^ TOTALA 60-70% din l_ JCH/D INTRACELUIAR in greutateacorpului ti Sl) Fi9.următoarele mineralo se e/ec/ 'II p i ".» .1ta W .. L ~ « J ... « .

. linul l i n de două feluri absolută (rfnd i u l i c . .cu Im ). I M . i i i sub 1. i i M . i d . iiii'dtu/ constă în administrarea de sare. i < i r cînd concentraţia depăşeşte 8 mEq/1 poate apare vANdilur şi oprirea inimii. MM ! i» 2—3 l. ileus paralitic. aritmie. p . traumatisme şi dm.v.c. morcovi.'i(|cp'.ni.»rea lichidelor din p.-\ m e u /n / e s t e c a u z a l la c•a•r e • .H . l l i l \ ( J (mai ales ale fazei terminale). tmentnl constă în reducerea ingestiei alimentelor bogate In K ucuri do fructe.'t. bradicardie.. r. 1 M |io n« trem la rep rezin tă scădere. m l i l . POflte lfl fie ablO/n/d |< m. • i. I '.1 v. iu n n p o ii s u lirl e n t d e < M ileniul diuretic este utili tn| > » m . sau l/otoiui (. m . i ' şi plegii ale musculaturii striate şi celei netede (ce un pun atonie gastrică. i i . calciu gluconic. Sorul fl/.. DESHIDRATĂRILE IA deM .i i Nios m .nuih.mifestă prin astenie. hlperfuncţla cortic<> I . diaree. MH ) iau relativă (clnd < n . rtlidominală. rn > m . glucoza. I I .l n. inimii şi apariţia insuficienţei cardiace în cadrul unor semne in nndiacă ce se manifestă prin tulburări ale ritmului cardiac. i l i ' do Na > «ste scăzută) şi relativă (dilulională) <nul .iolo(|ic este necesnr pentru flCOiluflclliiliil dn Nodlu. ifiie/i/M/ consta In administrarea de soluţii glucoznto hl|>otono l nil oMimlnritdtou esto mani.i este nvă" din cauza creşterii volumului hidric al organismului Ilului. hipotensiune arterială). n M este npnieidrt. l . acidocetoze diabetice sau după arsuri. cartofi.Se manifestă polimorf prin: abolirea reflexelor osteoteni i n i c / . tulburări EKG.siunet i i im m nllţjiiă. 1 M|tnipotasemille sînt reprezentate de creşterea potasiului peste . r "«^hidratările hipertone. carne). abolirea reflexelor osteotendinoase. insulina.lo rnntltnlnn totala l i n i) i< |< ii ii . pe cale orală sau l. « i / l . m clnd IM eite M I| > m u l tra ta m e n t cu A C T H sa u (rm( > • i. rar mai mult pînă la 10 l soluţie izotonică (ser l In ctr/urile severe se administrează soluţii saline hipertone. iilpopotasemille reprezintă scăderea potasiului sub 3 mEq/1 si i i i i n i d r c a pierderilor mari de K pe cale digestivă sau renală "•UIUM -.eite repretentata de (oncentrnţln pliiNinnlli n n l Ml nil. se administrează bl1 d» N«i. i ' i .i< i m lupei ten. -..s m E q/1.c m. hlpernatremlce apar prin MMI prin creştorea eliminării de apţi.-. connlnlfi. i m | .r>%) clnd osinolari" UIMI puţin crescuţii. este cauzal la care se adaugă o diotă bogată In K şi de K sub formă de clorură de K soluţie 20% sau pulbere zi pliu! la normalizarea potasemiei. în cazuri extreme i l u A NHU dializă peritoneală.

Creşterea eliminării de Na şi apfi se efectuează cu diuretice. Tratamentul hiperhidratârilor vizează înlăturarea cauzelor generaloMre de retentie hidrică: cardiotonice. după administrarea unor hormoni (cortizon. saluretice şi terapie antialdosteronică. care au rol în reţinerea de Nn ţi Implicit n apei în organism. intervine în metaboliiinul mineral prin hormonii ADC şi aldosteronul. Stimulul rnii« cxdtfi acest centru este reprezentat de deshidratarea celulară. Apar în următoarele împrejurări: hipoprotrincmii (sindrom nefrotic. Ei reglează diureza în funcţie de niM'(ii)lin|ll(< hldrominerale ale organismului şi de echilibrul acidobazic. în timp C* lll| >o«m'li'|!n vi Iiipoperistaltisniul reduc pierderea de lichide.ir!lo lilp oton e. insuficiente corlicosuprarcnale. comă şi moarte. h lpon atrtM tih o 9! cu hipooam olarltate « c iiiillu c sc im n m r. Poato •airveni în boli de rinichi. Reglarea metabolismului hidromineral Metabolismul hidromineral este reglat de un mecanism complex. (// O / K/ C / O sudoripare şi tegumentele intervin în sensul că transpiraţia favorlttiiwn (Mcrdoron lichidelor. creşIcren bruscă în greutate. în unele tumori pulmonare sau ovai lene.l)< »M ild r< il. dispnee la eforluri mici. în special hipofiza posterioară. insuficienta ctirdiacci.v. în formele severe se poate administra i. acest hormon acţionează asupra tubilor nefronilor. carenţe vitaminice. la care parnervos central (centrul setei se găseşte în hipotalamus). Diagnosticul se stabileşte din anamneză care evidenţiază condiţiile etiologice edematogene. Iar bradipneea reduce pUr(Iu m . iar vasoconstricţia favorizînd reţinerea lichidului tu nrijnnism). vaso/o intervin în metabolismul apei prin modificări ale călifarului lor (vasoflllntn|ln Invorizînd pierderea de lichide. glanda suprarenală. în mod deosebit corticosuprarenala. ameţeli. ciroză hepatică). care elaborează hormo nul nntldlurctic hipofizar cu rol în scăderea diurezei.v. soluţie de NaCl 5%. Intoxicaţia cu apă este o formă particulară de hiperhidratare. Aceşti hormoni acţionează de asemenea la nivelul tuItllm iM'Ironilor. estrogeni) sau prin sumarea unora din aceşti Inctori. în formele severe fenomene de edem pulmonar sau cerebral dire poate produce convulsii. 100 ml. HIPERHIDRATARILE (EDEMELE) SIrit numirile rdontiei primare de Na. senzaţia de „încărcare pe care o simte bolnavul". greţuri. urni Mirt în caz de răspuns deficitar de administrarea încă a 100 ml. sole accentuată şi oligurie în ciuda ingestiei crescute de apă. — iilftiiilnll InU'rvIn în metabolismul hidromineral şi acidobazic prin factOfttl r»»|)lra|l(M pollixx-cn fnvorl/cnza pierderea de lichide. de proteine pNismntice şi eventual corticoterapie. Insuficienţa acestui hormon (l*i|<'iiiiln<1 diabetul insipid. administrarea i. boli cardiace decompensate. testosteron. Diet<i VM fi hiperproteică. scăderea volumului de urină în timpul zilei şi creşlorea lui în cursul nopţii. ciroză hepatică. ht'crt'tln şl pcrlstaltiHinul intestinal intervin în sensul că hipersecretia inttlIliUlS vi hlpcriiorlstaltismul favorizează pierderea de lichide prin diaree. iar lipsa de transpiraţie menţinerea lichidelor în organism/ tlnlchll Intervin în metabolismul hidromineral. hiposodată şi cu reducerea cantităţii de lichide. cefalee. tulburări ale circulaţiei limfallcci insuficientă renală cu oligurie. denutriţie. — i/Inndele endocrine.

excrr<1 iii-.. H . qreutate). K. Bcldobazice). lichidele administrate pfirăml ropede putui inlravascular (ncfiind legate de proteine) ies din orqa» UIMII pe căile naturale do eliminare H apei. care conţin proteine se realizează O •lildralure fiziologică şi de lungă durată. înlocuitoare de plasmă. precum şi din urină. De regulă se evidenţiază scăderi !• valorilor mineralelor.«proxlmntlv 2000 2500 ml caro pnrvlnn din npn du bHut vi din nil- Diagnosticul stărilor de deshidratare se face prin examenul clinic ' p t i u efectuarea unor probe biologico-funcţionale. Bolnavii deshidrataţi sînt agitaţi. acoperirea deficitului lildioinineral şi combaterea celorlalte tulburări asociate (electrolitice. deci tn nimi . hematicâ şi proteinică ceva mai complexă. precum şi în gastrocnterocolopatii). . — Simptomatologie. Anamneză arată adesea pierderi de lichide pe una H n i «Iile amintite anterior (vărsături. Se face de asemenea aşa-numitul bilanţ hidric. în acelaşi timp se cîntăreşte boliv u l şi se apreciază dinamica acestor valori (lichide ingerate. tn mod indirect pilii Inloiini'dliil iiinInlinlUinulul piotrim-lor. l i n i l..si cantitatea de lichide excretate. nmn>ic ui Uliul i'lni-li' ii'llu npa tn Npnţlul IntrnvnNCulnr prin inflilicn pii»iluiill cololdoiinnllcu. l i i i In iunctlo do scăderea mineralelor din ser şi celule. umede.fn. prin sînge integral. oligurie şi o senzaţie accentuată de sete mai ales în des•Irntftrile intracelulare. crampe musculare. uscate.. anox Ic. ser li/. despre care se va 11)1 la anemia acută posthemoragică. Tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazlce constă In iu (Aiurarea cauzei care a produs deshidratarea. — Principiu general de tratament: se urmăreşte refacerea masei de iii'hldo pierdute. Na. în timp ce rehidratarea CU • • I u t i i hidromincralo este de scurtă durată.au tahicardie. iar pulsul este accelerat şl de. . Nnvoln /Uniri ostii de. mai ales la variante posturale.lnknjic sau ser glucozat. Examinările paraclinice determină mineralele din sînge (ionograma: • i. diaree. — Examenul obiectiv arată tegumente şi mucoase palide. acuză arneI I . după nevoie şi după posibilităţile existent* l ii momentul respectiv în unitatea în care lucrăm. Ca). mai ales. insuficienţa cardiacă etc. Examenul clinic. • Tratamentul preventiv se va face întotdeauna pentru a evita •i»shidratarea (preoperator. • llcnlnl Intnrvlnn pilii «Inlînrnrnii unul Imtnmn «nlhliuii'llr. precum şi a complicaţiilor care pun în pericol viaţa bolmivului (colapsul. Prin administrarea d> i'lfismu sau înlocuitori de plasmă. Soluţiile saline 86 vor tu îmi» n l f . lirfi se apreciază prin măsurarea directă cantitatea de lichide ingel i . poliurie. hipotoni şi scadetensiunii arteriale (care semnifică scăderea volemiei). /'/'orderea de sînge prin hemoragii determină o tulburare hidroelec-'Hlică.globii oculari uşor înfundaţi în orbite. transpiraţie-) sau i ii ui la toxiinfecţioasă care afectează cu precădere encefalul sau apa-i MI l respirator.). greţuri. plasmă..•llbil. ren itml ilnhllft !)l deci rnn mnl t-llclmilrt ichldnitiiro NO i'li<ctiu<n/4 înlnlstnin'n do soluţii cmc conţin macromnloriiln do |>M>ti>liu<. transpiraţii.

prelungirea lliiipiiliil de sîngerare (la 50% dintre bolnavi) cu favorizarea hemoragiilor (pentru do/i>lo IIKI r l ) deprimarea funcţiei tubulare renale cu insuficientă renală (pentru do-«r l c mnrl). insuficienţă renală. nntealndicaţil: alergie la dextran. vn rlcolo e'. Indicaţii. plasmagel) face parte din produsele d« (Hnllrifl. Alergie specifică. anur|a. în policitemie.\ ml/kcj) eventual în continuare cel mult 5 zile (fără a depăşi 10 ml/kg pe zi). l ' i l o o soluţie aproximativ Izoosmotică cu plasma. tiniunntlc tnn prin arsuri. prima zi l 000—l 500 ml (fără a depăşi y. tiiillfdtlt. în caz de <) Dextran 70 (macrodex). reface masa circulanta şi permite creşterea pr*•lunii nrierlnle scfl/uto In condiţii de hipovolemie acută. soluţia trebuie să fie transparentă. împiedică agre-ţ| nie/i hematiilor. 40—200 ml. restabilind dinamica circulatorie prăbuşită în şoc. trombocitopenie marcată. conţinlnd daxtrnn modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă. prudenţă în tulburările circulatorii cronice severe. l'h'de negative. b) Dextran 40 (rheomacrodex) este o soluţie coloidală Injectabilă."i.SUBSTITUENTI DE PLASMA n) Alliiinilna umani so găseşte In flacoane conţlnlnd 100 ml soluţie Injectabilă fl%. de preferin((l Niih controlul presiunii venoase centrale.ic slnt dăunătoare. trnIrtiiientuî se face urmărind atent semnele de supraîncărcare circulatorie. creşte presiunea arterială. Orice afecţiune în care creşterea presiunii arteriale şi a debitului < didi. nnafilactlc. Substituent coloidal de plasmă cu acţiune rapidă şi de scurtă durata (12 ore): reface volemia. încălzite la temperatura corpului). Artliuif. prudenţă în •ionţa cardiacă. edem pulmonar. Gelatina modificată nu este antigenlcă şi se pSstrea/B nuldl In milutle. efectul hemodinamic se mtntlim n|iicixlinnllv 'IA orc. de 2—3 ori. . 10 ml/kg şi zi în următoarele zile. febră. Subslituent de plasmă. Rareori reacţii alergice manifestate prin urticarie.ic)ione şi diatezele hemoragice.iiinll osmotice In circulaţia periferică. Reacţii alergice (cu o frecvenţă sub 10%). rl) Mnrlsnng (gelofusine. iar concentraţln lieinoţilobinei nu trebuie să scadă sub 10%. i'i>iiiniiiidlca(ll. după arsuri. Dextranul în glucoza nu trebuie porliiKfll In nmostec cu sîngele (poate precipita globulinele şi favorizează agregarea plachetelor): prudenţă cînd se administrează după sînge sau soluţii de electroliţi. contribuie la refacerea voieInie! ţi l |>ic". C. hemoragie. Dextranul în glucoza este do «Ies cirul trebuie evitat aportul de sare. Inilicuţii: ca tratament adjuvant în şocj ca hemodiluant în circulaţia extracorAdmlnistrare. vomă: creşte viscozitatea urinii. poate favoriza insuflicnală. îl soluţiile clare. Ailmlnlstrare. dispnee. hipofibrinogenemio. Se administren/H < > • . Se qfls'cştc In soluţie coloidală injectabilă. Substituent de plasmă. linlliulii. l'ti'i'tv negative. în stări de şoc şi colaps. Op*> înloi. care blochează microcirculaţia în şoc. greaţă. pentru restaurarea volemiei diminuate prin lieniornglo. debitul cardiac şi presiunea veiînnNil centrală. muie cu oligurie severă sau anurie. Pentru profilaxia complicaţiilor tromboemlinllce postoperatorii şi în tromboflebite. pentru stdblllznren clrc-ulnţlol In cursul nneste/lal (•• ţi iniei vontiilor i hlrurglrnle nuijore. traumatisme etc. 500—l 000 ml (cantitatea nu trebuie sH ilopflynsrfi 20 ml/kg în prima zi. defecte de coagulare. insuficienţa renală. Are nrtiune antitrombotică. Acţiune. Se prezintă sub formă de soluţie coloidală Injectabilă. la deshidrataţi. in pcrfu/le lentă. sarcină în primul trimestru. la intervale de 4—6 ore (se In Inm-M U I M I I . In perfuzie intravenoasă. Inunllclentă cardiacă gravă. Ca substitucnt de plasmă. In perfuzie intravenoasă. haemaccel. Acţiune. . Plfi'rlte tipuri de şoc: neurogon. Infecţlos. reface masa circulantă şi permite creşterea preNlnnll (irtoriale scăzute prin hipovolemie acută: efectul se menţine mai mult de 24 de «no.iinlralndlcaţll. contlnînd dextran modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă (flacoane cu 500 ml). continînd gelatină modificat! (llrtciinno cu 450 ml). febră. edem niK| ln leiirotic. Ca Substituent de plasmă.

7. v . In formele severe se ad-mliil. < l i < (450 ml) da 1—2 orl//l/ «olulln trebuia «S (Io traiupnrantfl. Se mai adaugă •Ititle de lactat de sodiu. în exces. in cliuroe soluţii de clorură de potasiu. 1 1 n bolnav care are vărsături accentuate. Este posibila. creşterile denotă alcaloză. •m 11 o l o clinice sînt în funcţie de boala de bază şi de profunzimea al1 «ifirii stării generale. — în acidoza metabolică se face tratamentul cu alcaline: soluţie in bicarbonat de sodiu 14%0 sau soluţie molară 84%0.loloylcA cn/c dr n-lililiatare este cea orală. eventual cardiotonlce şl tratamentul de echl-Miiir acldobazică. Dezechilibrele acidobazlce însoţesc adesea pe cele hidroelectrolitice. bronholitice. apoi se administrea/ă în vărsături soluţii Izotonlce de < 'INii. Tehnica do administrare este cea cunoscut». Examinările de laborator. în doze strict individualizate. hlperhidratarea.'tf). . In afară pH se mai dozează presiunea parţială a CO2 (normal de 40 mmHg). ajungînd uneori la 2000—3000—5000 ml i de ore.45. sşa cum »-a pr*« > . scăderile acidoza. i K Kilo prezenta modificarea lichidelor organismului spre alcalozfi.iloza respiratorie se combate cauza (hlperventllnţla ca im v i n r tn .i seruri do amoniu (soluţie C1NH4—1%) şt gluconat de Ca I U n i l i n | < [ <i i i . Ele se pot evidenţia prin exa-"ilmtri clinice şi mai ales paraclinice.. Se determină pH-ul plasmei care poate v Identic acidoza spaţiului extracelular. Tn alcaloză metabolică se urmăreşte combaterea cauzei: vărsfl-^i dicireca.) prin asigur 255 . Se va asigura aportul necesar de proteine şl calorii din nutrit la 'lllllV illllI.nnttalndlcatlt. soluţie M/6. bicarbonatul standard. în condiţii fiziologice pH«p /. al tonslu-niliTiale şi observînd continuu starea bolnavului. •<•ţlunl encefallcei intoxicaţia cu sallcllnt otc. Se pot administra cantltfiţl rt« înri de seruri clorurate sau glucozate.slr(M/. . l'aralcl cu tratamentul cauzaJ şi tratamentul de hldramineralizarc. Diagnosticul dezechilibrelor acidobazice. care se poate realiza cînd se depăşeşte cantitatea necesarH d* lildr. se /ace tto-infiil cu analcptice cardiovasculare. Aceste seruri se administrează sub controlul ionogramel. oxigenoterapie. pierzînd mult suc gastric acid. eventual traheostomie. pe care tri'lnile s-o lol« • / de c)(c ori i-Nlc posibil. bazele tampon etc. Tratamentul vizează înlăturarea cauzei şi după aceea corectarea >trtrli de acidoza sau alcaloză. — Tn acidoza respiratorie (clinic domină hipercapneea) se urmă•••|lo refacerea ventilaţiei pulmonare prin antibiotice (există Intotdea"im tn <iceste stări o infecţie bronhopulmonară). Se nilml-'/. la nevolo lie artificială.. Htlnd i»>lnav ore întreqi plna la rofncorea sa completă. i i .i l . cu multa rSbdare. un In pierderile de lichide pe cale orală se administrează pe lingă lichidele amin» ii ţi Ionul CI.ă lichide mul reci. In |>erfuxl» Itnia MU rnpIdN (S 10 ml/mln). Examenul clinic poate sugera tulburările echilibrului acidobazic. cu llmiuillu In Intervale regulate.il<. sub formfi dff liill<' l'clrov. r' Metoda Astrup-Aronssen permite evaluarea precisă a dezechilibr»* Inr «icidobazice cu importanţă în stabilirea planului terapeutic. Intnvenn». ca mal llr. In . Iniuflclonlfl cnrillncfl qrnvflj prudontH in foloilrca (ll(|ltnllcelm i irite crescu t B prin aport d<> cnlclu)/ nu tio nmcstccfl cu slngole cltrntat. iar în pierderile pocale rectală se administrează potasiu.

> i a p o r tu lui i< - 'O „ ,.i.'p ri',' < • • i-• • . | u i i i i i i ( iin in in n ,iţla c u « nHilu l. ' u I x p r i nI n i m i c i . , i d o ( ' > „ f > % .
('orerlni'M l i i l l n u . i l ilor liidioch'clroliticfţ .^i ncidolxizlce nocosltfl In Inivcnlli' l i ' i . i i M ' i i l I c d do ur()(.'iilt1 ce urmâruşto susţinoroa bolnnvuln pinii Io M'\ C I I I K M funcliilor sdlc do ingerare, excretciro şi respiraţie noi nidlfl. 'J'oloii.iirt irobuio s<1 so evite şi tratamentele brutale şi exagcrni <'fin> pot n i | i i i v « sUircii boliuivnlui. Cadiclc medii au un mare rol în tratamentul acestor îmbolnflvm In snnsul c,i trebuie să îngrijească bolnavul cu mare atenţie şi să re perle Jnlocnicii planul de tratament alcătuit de medicii de specialil.il'

6. B O L ILE A P A R A T U LU I R E N A L

6.1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE RENALĂ
Anatomie. Rinichiul este un organ pereche, are forma unui bob de fasole cu i iiiirnvltatoa internă. Este situat în loja renală (dreaptă şi respectiv stîngă), la nivelul ultimelor două vertebre dorsale şi a primelor două vertebre lombare. La exterlnr «'ste învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Pe partea concavă se află hilul i nuni alcătuit din vase (arteră, venă, limfatice), nervi, calice şi bazinet. Unitatea morlofuncţională a rinichiului este nefronul, care este alcătuit din gloMurii/ (polul vascular al nefronului) şi tubul uriniler (polul urinar). Prezentăm scheiiiillc un nefron „desfăşurat" spre a se putea înţelege mai uşor anatomia şi funcţii un (fig. 5) şi unul din poziţia sa naturală în organism (fig. 6). Cilomerulul se formează dintr-o arteriolă numită aferentă, provenind din artera • • ' i i i . i , care se desface într-un „ghem" de capilare, ce converg dînd naştere altei i "Iu numită eierentă, care părăseşte glomerulul. Acesta este înconjurat de capsula imn ce se continuă cu tubul uriniler alcătuit din tubul contort proximal şi distal, i între ei prin intermediul unui tub în formă de ansă (ansa Henle), care are o i mic descendentă şi una ascendentă. Tubul contort distal se deschide în tubul lor Bellini. Mai mulţi ţubi colectori se unesc în canale comune, ce converg în ' ' i i l i i l e anatomice numite calice care se deschid apoi în bazinet (pielon). Rinichiul are legătură cu vezica (situată pelvin) prin urctere (care au un 11 «lei t abdominal şi unul pelvin). Vezica urinară, la rîndul său, comunică cu exteriorul prin uretră. Hxistă circa un milion de nefroni in fiecare rinichi, suprafaţa lor, necesară filhflill sîngelui, fiind enormă, ceea ce explică capacitatea funcţională complexă <i i i i i l r l i i i i l u i . In jurul glomerulilor există un „aparat juxtaglomerular" sediul unor Iniininenc complexe (în special reglează presiunea arterială sistemică, prin elaboniiiiit leninei). l'l/iologie. Funcţia principală a rinichiului este formarea urlnil, prin care so nl(|iiră epurarea („curăţirea") organismului de substanţe nefolositoare si toxice. Urina ni [urmează permanent în ritm de 1,5—2,5 ml/minut. Se depozitează In vezica urinari, l i » unde, dupS ce atinge 250—300 ml, prin actul micţiunii, care este reflex, dar con• lli'iit (şi ptnă la un anumit punct poate fi stăpînit), se elimina la exterior. "mul, substanţe chimire). Slngelo pătrunde cu presiune prin artora aferenţi, so fll'"•"/S la nivelul (jlomemlului, prin ncenstn /ormJnc/u-se urina prtmnra. So flltrcn/R 'i l flOO litri în :>A de ore, din rare se foirnoazH circa 150 litri urlnN primar» In " ' '•..! timp. Urlnn pilmant mo compoziţia plaimol farA clonientelo llţ|tirnli' şl prol, tloll Interne — ponlru O» d re midii

l'ormarca urlnil este un proces complex, reglat nervos şl umoral (Intervin hor-

li'iim, rnir In mod nornml nu troc prin pereţii capilari ai glomerululul. In faza urmfit'mii', In nivelul tuhllor urlniforl, apa se resoarbe şi se formează urina definitivă caro «« elimini) In oxturor. Printr-un proces de reabsorbţie activă şi selectivă („se aleţjo ci» lieliule organismului") a apel în proporţie de 98—99%, a glucozei şi a unei părţi ttln riif/irrci/c (necesare menţinerii echilibrelor umorale ale organismului), se formea/.fl urlun <leflnltlvă. In afara proceselor de reabsorbţie, epiteliul tubilor uriniferi secretă o serie de substanţe ce nu sînt necesarii organismului (amoniac, acid hipuric). Rezumînd fiziologia rinichiului vom reţine: sîngele intră cu presiune prin artern aferentă, se filtrează în glomeruli, ap<i, glucoza, mineralele necesare organismului se reabsorb In tubi, care secretă substanţe nefolositoare, elaborîndu-se astfel urina definitivă, mult mai concentrată decît plasma. Din partea terminală a tubului urinifcr, urina ia calea tubului colector, trece în papile, calice, bazinet, ureter, vezică, din care se elimină intermitent prin uretră. — Bolile care cuprind glomerulul (mal tîrziu şi tubul urinifer) determină glomcrulonefrite (boli renale medicale). — Bolile care afectează căile urinaro şi interstiţiul renal pot fi medicale (in fecţii), medicochirurgicale (de exemplu: li tiaza renală complicată) sau chirurgicale (cancer, polipi etc.). Rolul rinichiului. Prin eliminarea substanţelor nefolositoare, toxice endogene şl toxice exogene se realizează detoxicarea organismului, asigurînd prin aceasta homeostazia umorilor şi funcţionarea normal'» a acestuia. Reducerea sau incapacitatea de a forma şi elimina urina duce la apariţia sindromului de insuficienţă renală acută sau cronică, determinînd starea de intoxicaţie endogenă, instalarea comei uremice şl moartea. Rezumînd funcţiile rinichiului reţinent: fig. 6. Nefronul în poziţia sa naturală: a) prin urină se elimină substanţe co a.a. — arterială aferentă; a.e. — arteriolă rezultă din metabolismul proteinelor (ureo, •fanmtft; l — glomerul Malpighi (corpuscreatină, acid uric etc.); oiil r«n«l); 2 — tubul contort proximal; i — « mu r a d e sc e nd en t ă a an s e i H e n le ; b) prin urină se elimină surplusul do 4 -- rsmurn ascendentă a ansei Henle; S — apă şi ioni, contribuind astfel la menţinetub oontort dl stal; 6 — macula densa; 7 — rea presiunilor coloidosmotice şi hidrosta«nimeni de conexiune; 8 — tub colector pMpllar; t — canale papilare (după J, Hamtice, ca şi la menţinerea echilibrului acidoburger, modificată). bazic (elimină acizi şi păstrează bazele In funcţie de necesităţile organismului); c) elimină surplusul de vitamine, hormoni, medicamente, metaboliţi ai medicamontelor, substanţe toxice sau metaboliţi ai acestora; d) prin elaborarea reninei, de către aparatul juxtaglomerular, contribuie la regUrea tensiunii arteriale; t) prin secreţia eritropoietinei contribuie la reglarea eritropoiezei (I. Baciu). Urina este o soluţie apoasă formată din substanţe organice şi anorganice. Dluimn In 24 de ore este In medie de l 500 ml, putînd fi mai mare sau mai mlcB, iii'tti'lncl la Ingestla de lichide abundente şi la frig şi scăzînd la regim uscnt, sSrac In | untnln«, la eforturi fizico mnrl, la cflldurS (se pierd lichide prin transpiraţie şi res- Culoarea urlnll eu t u galbon-citrina, mol roşiaticii dlmlncutn din cauza uroOfonllur ncuinulnţl noaptea.

IXrHOftAftl FUNCŢIONAM ANAIQ ipleiiiieu tlndi, uilnai (•«. tliinw ţ, ml<,r«icn|ilti J urinei) .iploiuna ilndr, caidlovatcului (IAR. toracic >. F.O. n T.A.C.R.) a o » |Cleorancc-u| croalininic, la inulinâ, la manllol, la ipoMillit do Na. mb * iJJoieiminafta filtratului glomerulor prin (clinica a t" i : i ' q'ucoia (Govacili), c. >lor «• eti >p hioloqico luiiclionalo : aiolemic, crcatinioime i neiropatii membranogene : lipemia, tncjliceridena. colesierolemta, proteinemie şi proteinurie.

fe-p =

A H-D r'enla

Determinarea cantităţii maxime d* glucoza" reabsorbitâ de tubi Excreţia proba cu acid paraamrna-hipuric Determinarea cantităţii maxime de acid PAH *«• cietată de tubi acţia de filtrare Proba de lenolsullonftaleină (PSP) Calcularea constantei Ambard (n.0,09) 'roba de acidifiere a urinei

A-H A

Coeficientul ureosecretor clearanceul la uree) imoniemia pmoniuria l-c-d =

T-C,

Crobe de concentrare : proba VOLHARD Jioba diurezei provocate (Hamburger — inspirata după COTŢET) Pioba eliminării de NaCI oba de diluţie (VOLHARD) EXPLORĂRI GLOBALE uogralia cu iub»lonţ» iodat»
t

iiploiaica limuliana n mticgului ntfron eu mane al, atiil PAH »i ui» (Hiimburflir |l colob)

iiH -u l « fttn a c id ( (V - 0 ,0 ).
holiNlInltin In inii (luni npnnlnne
IA

Milosul osie- ciirnctcristlr, Iar aspectul limpede. In mina nu trebuie sd yăslm proteine, puroi, zahăr, uioblllnogen, pigmenţi a l, (or Nrrf/mentu/ trebuie să tic curat (l—2 leucocite, l—2 hematii, rare celule .Unit-, |>i> mal multe cîmpuri microscopice, n-au importanţă patologică).

ii|iiln»fl Intro l OV.f) ţi l O.V) (la un regim soc).

i..,|in. intui i om <)\ IO'.1:/. In fum ţin <l" i<><|!Miiil nlimentar, pont* vniln Inlm i (i«ţ|lm hldrlc) vi t "M (n'lllm noi), Indic tuci cnpncltntea de dllutle |l cnnccn• mriximrt n rinichiului, l'cntiu n mfltn o luni UL> bunfl, densitatea urinei trebuii' hfl

un n<glin

«omplnl

(mixt) varlail In

ciunti ţii

l

6.2. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE RENALĂ

Anamneză. Se vor face investigaţii privitoare la existenţa amigdalirepetate, granuloamelor dentare, erizipelului, reumatismului acut, 'inulutinci, sinuzitelor, piodermitelor care pot produce o glomeruloneInlft acută care uneori se cronicizează. — Profesiunea bolnavului: munca în mediu cu plumb, crom, mer< ur sau tratamente cu bismut, mercur, aur (pot duce la nefropatii). — Gravid/fafea favorizează infecţii urinare (cistite, cistopielite, plulonefrite); în partea a doua poate duce la apariţia nefropatiei de sarrlnă (proteinurie, edem, hipertensiune arterială). Uneori se observă urintttoaroa dinamică: fetiţa face cistită, adolescenta cisto-pielită, iar femola adultă pielonefrită cronică. — Infecţiile specifice: tuberculoza, luesul, malaria pot cauza şi le ziuni renale. — Leziuni renale m antecedente: infecţii ale căilor urinare, litiaza renii UI, hidronefroza, anomaliile congenitale au importanţă pentru diag nosticul stării actuale a bolii de rinichi. Slmptomele clinice renale. Durerea poate fi prezentă în bolile renale medicale, însă este de regulă de slabă intensitate şi se manifestă ca o simplă jenă situată în lojile renale. — în colica renală însă durerea este paroxistică şi foarte puter nici, bolnavul este agitat, nu-şi găseşte locul, caută poziţie antalgică. Diiicioa ia naştere în loja renală, iradiază în abdomenul inferior pînă la or<|.mole genitale şi fata anterointernă a coapsei. Este însoţită de micţiiini frecvente şi senzaţia unei urini calde. Durerea fiind şocantă poate dnci- la ileus dinamic (oprirea scaunelor), colaps, anurie. Colica renală poţi/c apărea în litiaza renală, cancerul renal, hidroneiroză, anomalii renale, infecţii pielorenale, tuberculoză renală. — Durerea vezicală se localizează în hipogastru şi apare în infla maţii vezicule, litiază, tuberculoză, cancer vezical sau poate fi reflexă (In colica renală). — Usturimea la micţiune se constată în cistite, iar cînd apare la sfli-jilul micţiunii indică o afecţiune a colului vezical. Durerea pe traioclul uretrei (rruii <ilos ca arsuri şi usturimi penibile, o găsim în uretrite bli'noraglce). Tulburări romi/c reprezentate de po/j'ur/e, oligurie, anurie, polakiurl<-, n/clur/e, ilimirlii ctc.

ir

25 0

- Pollurla (diureza peste 2 litri In 24 ore) o putem constata In din beiul /nharat sau col Insipid, în nefritele cronice compensate sau In In cardiacă după administrarea de diuretice. ntguria (scăderea diurezei sub 500 ml în 24 ore) se conslnl« ia nel ele acute, nefroze, insuficienţă renală cronică (în faza tonii i i nolă), şi în boli ce evoluează cu retenţie de sodiu şi apă (nepoţii» cronic ciroze, insuficienţe cardiovasculare). •\nuria este relativă (diureza sub 100 ml), sau absolută (absonlt diurezei). Se produce în unele nefrite, ca şi în insuficienţa renală (iciiln — Polakiuria este definită ca frecvenţa mai mare decît normnlfl «* micţiunilor în 24 de ore. O găsim în infecţii cistopielitice şi colici r» nale. — Nicturia este eliminarea urinei predominant noaptea. Se con s Uită în insuficienţele cardiopulmonare decompensate şi în sclero^eM ren<ilo. — Disuria este dificultatea de a urina, ca în cazul hipertrofie! proi liitei, al calculilor vezicali, al stricturilor uretrale etc. — Tenesmele urinare se manifestă prin senzaţia dureroasă do <i urina, fără eliminare de urină, sau eliminarea numai a cîtorva/ picflliin Se constată în stenozele şi inflamaţiile tractului urinar, precum şl In • idonomul de prostată, litiază urinară etc. — Ischiuria este retenţia de urină care stagnează în vezică şi cnri ! .se datoreşte unor obstacole, ca tumori, hipertrofii ale prostatei, In? lecţii grave, come. — Incontinenţa urinară este emisiunea involuntară de urină. Ha constată în epilepsie la sfîrşitul crizei, în infecţii, intoxicaţii, parallill. insuficienţa sfincterului vezicei urinare, cistorectocel etc. Slmptome clinice generale în bolile de rinichi pot să fie: — nervoase: agitaţie sau apatie, pînă la comă; se constată în HM Iropatiile cu hipertensiune (acute, cronice, scleroze renale, nefropalli de sarcină, coma uremică); — respiratorii: dispnee, respiraţii agonale apar în insuficienţii re milă, evoluînd spre comă uremică; — cardiovasculare: dispnee, edem pulmonar acut, fenomene do In suficientă cardiacă cronică (în nefritele acute sau cronice cu hipcrtmt sume «rterială, scleroze renale hipertensive); — sanguine: anemii, hemoragii; — edeme regionale (la pleoape, retromaleolare, scrotale) sau Killzatc: «masarea, sau hidrotorace, ascită, hidropericard. Explorări paraclinice. Examenul de urină are mare importanţă pell* Ini dl<K|iiosticul bolilor renale. Interesează cantitatea (diureza), (tari»/f / (//ea (n), culoarea, aspectul, mirosul, albumina (A), puroiul (P), ml\fi-. ml (7), iirobiliiKxjcnnl (Ubg), pigmenta biliari (Pg), sedimentul i/r/mii, / > / / • ! / / iirinii, niociilliira, examen;;/ chimic etc.
Aresle d i i l c se î n s c i i i i pe l > u | e | i i n i l de iin<ili/,.i. Cercetarea tutUftif ' l i l e l o i meii[ii M i . i l e < i l i . i l i i h " , . l i ' r v . i i i i i ' i i i i l complet de urinil. Clasic, a «M ....nul Humor < ! < • urlu..........n . l . i < l m < < - K etnie,i A (< H . n u l MilfosalU'llli |, i' icii NnOH) >i / (cu l ' e l i l m , | l •,! l ehilny î l ) , din , - , | . - hine $ă se coiH*

dlurtv/. Intani po« nil liiiKlnni petens (se dozează cu reactivul lisbnch). hopfitllo.ahamt şl Insipid. Un H. M//HSII/ ponte fi fetid. dupA tidli dinonti (plran)» cn /. >)ni/ (qll( o/. rmi/r/o relativa unu i dovlno roşintlctl Iu hcînnliuld mncroscoplcfl.v. Ulmi toart» menţii blllnrl slnt pozitivi In hepatite. Icttr» mtcn» i | )/ hlptoaaă prin plurio (P+) suu clnd conţină fosftiţl. un i . tuberculo/ă ronnlrt »nu nnli'. ni In unelo inforlll.l şl 1 0 1 1 ) o găsim tn onli ' Itostenurla (D cuprinsă înlro l 010 şl 1011) o găsim !• n niiU'i subJzosfenuriu (D sub l 010) o găsim In plwlon»-«.urki) este prezent In urină In dinbnlnl /nlînrnl. im. In poto. foNlnll) . \« pro/enlrt In niln nro NuinnlflcaţU< < ) • * < • & ('%. dlsprotelnemil etc. i uiiţi (cu roacttv Bhilith) yl I'u (cu alcool Iodul) In o tivi'iiln >i i Impntltrt epldomlcfl. Icloro niocctnlco. grâilmit dupfl tintament cu albnstrn do metil. InsuflclonţM ronalo cronic» compun* l. c/^ndrur/o (cilindri lilnllnl.\ 000 nil). ţim înllcl. ninlntirla (mai corect protclnurla) este pozitivă. i In ridică prezenţa puroiului indică inforţll alo căilor urlnnrx. <I//(/ IH/O uşomă sau «cconlutitil. leuf!or. •ului patologic ponta ovldonţln mlcroNcoplc: nn/iif/e. a) densitate marc cu polhirle gftslni In diabetul !•• •i i/i'/i. lichide abundente şl In insuficienţa ronnlfl cronlcfl u /i//'"'. ' iiilnn NO modifică naltei. cu cortlcolzl (este necesar control In (Impui Irntti'itlllnr>u< -îmi poate creste In stări febrile.-. sltllit nplltillolw doHClliii'i i l i i .i ni cum. / • / / ponto (l alcalin ca tn unde liUir/r (pll-ul vnrln/fl şl cu roy|. l'/oNtonurla poate evolua cu poliurio (scloroznlti rcnnlw •| «(iu ollgurie (sclerozele renale decompensate). tn |ifi| u|oţ|Uu MU ponto observa: pttllnrlu (dluroză pcmtu 2000 nil dUiboiul y.//ur/o. Iwucocilnrl) In nofropatil. rticollnrea se va face după o prealabilă loalotă NOU prin cn< i|ll Npcclale) deoarece secreţiile vagiruilo pot Inlluontn rn/uli pninlul eite prezent se face uroniltur. c/ii/jrrc/.inilnnm i i i i n a pionhpfll \« ml pot t|flnl Tr/c/io/niM^ri v(i(///i(i/l./e. oxprl-' i in ll l medicalei Infecţii pielorenulo. uniţi. (dini 1 — cnutltnton do urlnft pi» /!/ tn cnndllll (I-i Io un regim < nmplot.n oslo do l 400 '.iur/a (D cuprinsă înlro loi'. mitltti «nu l« l.cro« /ic«grd In hopntlto. nln piiiodică a consumului do lirlmln In conlUnto maro).intiliioqmnin. ' "'iir/n (cirlntalo do oxalnţl.i si .v//d/c mare cu oliguric găsim în nofrildo acului c) do/11/-i l 001 l 003) cu poliurlc găsim în diabetul insipid.

metaboliţi (ai serotoninei.la ora 8 1/2 se ircoltcny. şunca). spre exem plu). inoculare la cobai. Inr prin cnlcule se stabileşte coeficientul. — Din urină se mal poate determina: azotul. Se pot folosi 9! Niih. ou. se elimină cel puţin jumătate din lichidul ingerat (750 ml). Proba nu se poate efectua dacă bolnavul prezintă fi/o/enu'e. în practică se foloseşte c7earance-ul creatininic. fosfaţi). carne. Densitatea variază între I 001 şi l 003. Tehnica: la ora 7 bolnavul urinează. Clcarance-ul exprimă coeficientul de epurare a plasmei de către linlchi. comă diabetică. iar dacă hematuria apare în paharul al treiI I M (urina de la sfîrşitul mictiunii). i h .stnnţo cnro se injectează (creatinina exogenă). hormoni (de exemplu: 17-cetosteroizi). apoi. — Proba de concentraţie se face în continuarea celei de dilutie. n i rinichi. din urina recolUilă din micţiuni separate. insuficienţă renală avansată. Ca şi la proba de dilutie se determină cantitatea şi D. Prezenta hematuriei hi începutul mictiunii (în primul pahar) arată provenienţa uretrală sau prosliitică. edeme. debarasînd-o de o substanţă oarecare în unitatea de timp (l mii i i i l ) . — Proba de dilutie şi concentraţie se face după tehnica următoare: — Proba de dilutie: la ora 7 1 / 2 bolnavul urinează. Urocultura şi baciloscopia. la dejun şl seara se administrează bolnavului un regim sec (pîine prăjită. creatina. calciu.5 litri de ceai. însâmîntări pentru evidenţierea bacilului Koch. în borcan separat. în paharul al doilea (urina de la mijlocul mictiunii) semnifică nleciiirea corpului vezical. •-« n a . . aceasta este pozitiva in diabetul . substanţe toxice (necesare uneori şi în exa minări medico-legale).'fiit 1n ni i ml (corpi cetonici In urină). brînză. Se compară creatinina din sînge şl iiiinfl.trebuie căutată în cazurile In care zahărul aste pre-. dar şi In disgravidio. de fiecare dată.Clcarance-ul rreatlninlc. vitamine. . i . Cercetarea densităţii: se face din urina spontană. Din urina recoltată în condiţii stei i l r s»« face urocultură cu antibiogramă. In condiţii normale. i l complicat cu acidoză. în primele două ore. baciloscopie (bacii Koch în mina). Se folosesc trei pahare conice. La fiecare emisie se notează cantitatea şi den sitatea urinii.!! «Inqo. pînă la ora 8 ingerS 1. Proba se execută ţinînd seama de: respectarea repausului şi a dietei complete. Interpretare: D sub l 025 indică semne de insuficienţă renală (nefrită cronică). minerale (doruri. originea sa este colul vezical. bolnavul urinează din jumătate în jumătate de oră. Normnl osto de 70—120 ml/minut. Nu are semnificaţie sigură. inr sub 30 o insuficientă renală gravă. Iar la ora 10 se recoltează urina. n i dr (l(>iiutriţie grave. Urina se recoltează la orele 16—20—24—4—8. Dacă lii'uiiituria este uniformă în toate cele trei pahare. de fiecare dată în alt borcan.. . sau prin probe de efort (proba de dilutie şi concentraţie). iar restul în următoarele 2 ore. i i . Proba celor trei pahare se face pentru stabilirea locului de unde IHOVMIC hematuria. provine din uretere . insuficienţă cardiacă şi liipvrtcnsiune arterială. . De la 8 1/2 pînă la 12. Pb. Scăderea sub 70 arată o insufii lontft ronnlfl uşoară.

Arterlografia renală se efectuează pentru diagnosticul etiologic dl mim hipertensiuni arteriale. 1 pi'iitru aprecierea luncţlnl ii'iidli i mul. Iar Intro 40 ţii r>0 ni(|% " i h i m d" . •x/rn/<-/.. o «zotemio pcsN . • A/olcnild (azotul neprotnlc): K-prc/. Ele cresc încă din iuzelc incipienţi' nl«fei renale. UtNiilh h n^a renală. diiiico.3. 6. rezolfate/e.i.5 — l mg%..i() nuj'/îi i " « i •<imiw (le . izotopico ol' . — Nefropatiile medlco-chlrurglcale se explorează prin: cisl<> < »\ni\ •foinocistoscopie. fiziologia.>ui<ilfl duca a-au I n i ' (lulele prlvltotiro la anatomia. i i .lnl <> p n > l > . ! < • In junii l'lfrH 'i •!() mg%.<//e ca: hemoragii. a indicelui de depuraţie al PAH (acidul paraamimililpn rit') otc.-. după administrarea unei substanţe de contrast (pe ba/1 (le Iod). (Tc.utc de cadrele medii.itininemla este o probă foarte sensibilei. In ilocţiunile renale. măsurarou fluxului »niii|uln renal. . clinica şl explorarăţi i<-n şl iIncA so va roţlne ca bolile renalo evoluează cu unul nau mal nm cilii iiiiiifitotirolo nlndroaniu: — tlndrnmut urinari QA. Urografia reprezintă o metodă radiologică de explorare a apnra* l u l i i l ronal. Poate fi descendentă (cînd se administrează intravenos) snu «»• epwlontă (cînd se administrează pe cale uretrovezicală). .'/c. i • .m/n<i/>. Azotcmii crescute pul li </r/. Sclntlgrafia renală se face cu ajutorul unor substanţe radioactivi 1 l'uncţia-biopsie renală dă relaţii fidele dacă se extrage ţesut din /mm patologice.\ i . i lnn< | la iciml/i huliri" 1 . deshidriitări pun viiisaluri. explorări radiologice (urografie). i m .! > > < i ' i i n u pt r: o b a t r e b u i a e x ein uct n rt u ii<i n\ < < . livdluarea funcţiei tubului nefronulul se face printr-0 scrlo de i > x de fineţe: evaluarea echilibrului acidobazic. SINDROAMELE RENALE Cunoaşterea patologiei renulo va fi mult u. care dacă nu sînt făcute coreof. cancerului sau lltin/. pentru că ele efectuează pregătirea bolnavului şi recoltări de urină sau sînge..irdiace cu oligurii. Cromocistoscopla este efectuarea cistoscopiei după injectarea unui llil»st*inte colorate.1 .cl v llcll urinare. e do nlnr-' Btfl. \ \ \ i c a ă n i» iii'tn i< ii'im ld lp rcicrlie. Clstoscopia este metoda de cercetare a vezicii urinare ru n piloni l flaloscopului pentru diagnosticul polipilor. Nofiunile de semiologie şi de explorări renale trebuie să //e b/ne iniinsc. Vnlorile li/ioloţ|l< <• nliH sînt de 0. urmărindu-se eliminarea lor şi orientîndu-no nsupr» unor funcţii renale.i.i/..

a hcmaturieî (macro. hemoragii retiniene. urmare a creşterii tonusului arteriolar (creşte în special tensiunea minimă). Reamintim că retenţia de sodiu şi apă poate duce la edeme generalizate.— llndtomul cardiovascular şl cerebroretinian-. ducînd la „autointoxicaţle". In nefropatii este reţinut soţi iul. care este ckmolic. peritoneu). a cilindruriei (în ni'liilolc! modicale). — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian constă din hiperten siune arterială sistemică. sau b) complicaţii în unele nefrite cronice ca insufi cienţa cardiacă cronică şi sindromul coronarian. . edemul cerebral poate duce la moarte. < .Sindromul urinar grupează elemente patologice descoperite la c•\iiiniiuiroa urinii: felul diurezei (oligurie. edemul pulmonar acut. Edemul renal oslo alb. a creatiulnomioi poşte 2 mg%. Consecinţa hiperten siunii arteriale (în afara encefalopatiei hipertensive menţionate) este şi sindromul retinian. precum şi printr-o serie de semne clinice şi paraolinieo cunoscute sub numele de insuficienţă renală.mlific<iroa clementelor figurate din urină se face cu proba Addis. în infecţii urinare găsim piurie sau leucociturie. moale. anurie. cu consecinţele posibile ale hiperten siunii: a) accidente acute. organe genitale externe. cu tulburări de vedere ce pot merge pînă la orbire.sau microscopică). hemoragiile cerebrale (în nefrite acute cu evoluţie gravă). „albastru" şi este situat în părţile declive. ci prin cîntărire şi făcînd bilanţul hidric (adică urmă ri ndu-se cît ingerează şi cît elimină bolnavul). ndlcft In Insufk'ionţâ romiI<1. edem papilar. pleură. deoarece ea este expresia deficienţei functlonnlo o oricărei afecţiuni renale avansate. exsiuluto. Este situat în regiunile cu ţesut celular lax: pleope. Ede mul cerebral poate declanşa crize eclamptice în nefritele grave cu («dom. nefrita de sarcină. — Sindromul funcţional cunoscut şi sub numele de sindrom azotemlc so caracterizează prin creşterea azotemiei peste 50 mg%. INSUFICIENTA RENALA Alterarea funcţiei renale atrage imposibilitatea epurării organismului do substanţele toxice şi nefolositoare. 264 . ca dispnee cardiacă. retromaleolar. — sindromul hldropigvn (sau sindromul edemului). prezenta i'ioleituirici. peri((onitcil etc. — sindromul funcţional (insuficienţa renală). elastic. spre deosebire de cel cardiac. după cum pot apare modificări ale vaselor retiniene. iar consecutiv apa. poliurie). Prin compresiunea bul bului rahidian. alteori scade raportul albumine-globuline (A/G) contribuind la apariţia edemului la pleoape. De aceea. — Sindromul hidropigen sau al edemului. encefalopatia hipertensivă.4. care necesită o descriere mai amănunţită. cu revărsate în seroase (pericard. Retenţia hidrică pînă la 5 l nu se decelează loldonuna clinic. în bolile renale cercetăm curent linului de ochi. creşte TAR (normală este 1/2 din TA minimă a arte rei umerale). 6.

n n i .u<• poate creşte pînd la 500 n i ( | % (d.n so clton^fl ţi cn-/.. i i ( \ pici "i d .. mecan/. le putem enunţa altfel: n) Glomerulonefritele acute şi nefropatiilc acute tubularc. ciuperci. Analizind gruparea acestor cauze. . '/oc operator şi postoperator. septicemii. I . i p . p l r . infecţii cu spirocheta icterohemorogl'• • > . fosfor. salvăm viaţa bolnavului. )< i • < ni left şl m oarte. rheopirin.. i i . r .oligoanuria. In . Pentru personalul medico-sanitar este important d(> reţinut urmftlonrele: orice cauză care duce spre colaps poate declanşa o innullclcntă /«•nn/rt (icută. bismut. aur.In su ficienta ren ală ie clailflcă In i Inauilclenţâ renală acută.. Etlologle. cu t i l l t le/iunile devin mai ireversibile (evident că intervin şi alţi fnrlnrl: nlslnmul nervos. dar f<>ea ce atrage atenţi.. irgapirin. d< < iu<|o nstfol: . roma illnbotică. deoarece.. c) Tulburări hidroelectrolitice reali/aţe prin: vărsSturl :•< 'llmr< dnshidratante (holeră.. c e d in e < > n \t\ n » n e a.v<c. sau prin vinci»• ii'ea lor. e) Stări de şoc.i asnpm iiisdilnrll //i. mcdlrrtln).'!•(} /lIc ollqonniirU». Iod.. — INSUFICIENTA RH4ALA ACUTA Survine ca urmare a acţiunii unor boli renale sau extrarenala amt< • i re. Simptomatologia generală este polimorfei. f/orou menţinut neraţional. alindor. chirurgicale. traumatisme grave (striviri). d<n depinde de o sorit» de fnrlorl rt\\ dcvorilnlcn lioln n. prin prevenirea lor. creşterea crwitininnnii'l pe. . b) Stări intecţioase şi infccţios-alergice: scarlatlnH.v/x-c/o/ i / i porfiunea lui distală. Evoluţia osl«' « I c oliicci scver. vărsături bilioase îndelungate. i ţ i i duodenale. boala Addison etc. stafilococii.'. arsen. In m area m ajoritate a cazurilor. Sintetizînd aceste cauze... i l i i i r i p n . hemoragii (obstetricele. 4 /n(/% fi /i/pcrn/o/em/a c. I'<«1>M lilllodsci hemoglobinurică.v/di// pr/nc/pti/ M' poate rezuma astfel: se produce o ischemie renală ni coiispciulii m\ lult)iir<irea profundă a irigaţiei şi oxigenării ţesuturilor funciţlonnlo n1unic ce duce la leziuni degenerative ale epiteliului tubnlar. hemoragii digestiv. v/ndec<i/»//dMin|OIII H KI i nourilor sub acţiunea terapiei adecvate) — tn a u ltc le n ţa r e n a la c r o Iricv e r s ib ila . toxinele. acţionînd pe mai multe căi. i i i ' . incluzind în judecarea împrejurării clinicii no//nw?a (le inuximă urgenţă in care primul ajutor constă In prevenirea sau coni/ja<**rea colapsului instalat. în final. postabortum. rondiţimuitA do bonln f|»« ncrntodre. pielonofrltfi. exicoza.vu//r/i*/t/e/ ii'ixile acute est<.url cu l 200 m M "„. 10—14 /Ilo H < : . stenoze pilorlce. sulld nildo. reversibilă. i dlofinostlcnlnl ţi ni/lsuillc de tratmnnnt. Cu cît ischemia se prelungeşte mal mult. I | ) I | I K M diuir/ci.(> (K) de /Ho da . toxiinfecţii alimentare. . d) Intoxicaţii accidentale şi şocuri alergice: cu mercur Sfln proptiinto de mercur. trebuie cunoscute.). l'lvolu|i i l. desprindem că uncii' upm In nutl WM//O grupe. . plumb.i. dar elementul comun rfimtno Iscli"î n l n renală). arme do foc.

. in'tiiatemoză). Simptonif cardiace: hipertensiune arterială (neobligatorie. aur.digestive: anorexie. a hipertensiunii arteriale. i i < > duce progresiv la coma uremică şi la moarte. — Tegumentele şi mucoasele prezintă o paloare teroasă şi un . Avem la dispoziţie în acest scop oxanguinotransfuzia (ce necesită însă 7 — 8 litri sînge). Hatiegami). creşte creatininemia peste 3 mg%.Siin/)tomc respiratorii: miros amoniacal caracteristic.nni>i»ni<. i ) . fapt pentru care este necesară o supraveghere medicală foarte atentrt tn condiţii de spital bine utilat şi asistentă medicală calificată. i l c " i Cliryno-Stokes sau cu o caracteristică specială: parcă ar fi • i' "i i" lii l unui ferăstrău („respiraţia în ferăstrău" — I. Se tratează eventuala iniocţie sau altei cmmi deieirnl nnntfl.r. i > i i ( |lih r. Trebuie reţinut că insuficienţele renale acute sînt de cele mal multe ori reversibile dacă se reuşeşte să se depăşească perioada de anurle (ce durează 6 — 10 zile) după care rinichiul îşi poate relua funcţiile sale. apoi hiperazotemia. Dacă apar convulsii: emisie de sînge.S'//)t/>/"m nervoase: (vl. Molnnvul <ne prurit.. edem pulmonar).< ! < • < • .p n i . bismut.pert pudrat (din cauza cristalelor de uree care precipită pe piele). combaterea hipertensiunii. metodele d» dializă (peritoneală sau intestinală) şi rinichiul artificial.deo rezistentă la tnitamont. a • 1 1 -sterii azotemiei apar simptome variate. posibilă instalarea insuficientei acute ventriculari stingi ( d i ' .tratarea anemiei prin transfuzii mici izogrup. — .frecături pericardiace (în uremie poate apărea perl» Kiidit. ciuperci).i . . INSUFICIENTA RENALA CRONICA Insuficienta renală cronică constituie răsunetul funcţional al orirfi roi nefropatii cronice care în faza avansată se caracterizează prin i?" stenurio cu oligoanurie (confirmînd incapacitatea secretorie şi excn torie a rinichiului). chlnuItotjMl H|lt«tl(t pNlhouiMiorU. torpoare. itărl clrlimnte sau somnolent*!.i"). Simptomatologia clinică este expresia unei profunde autointoxicatll. — • :'. ni/. healO* c nţ|ll (ini'ii'iifl.irnxistlcă. ie combate colapsul. De aceea se va lupta prin toate mijloacele pentru dezintoxica r ou organismului în acest interval. greţuri. vărsături. plumb. i i | n i i . se elimina sau se neutralizează toxicul (mercur. Pe fondul izostenuriei — oligoanuriei. diaree. /. • .i . arsen.p. Treptat apare azotemia. respirat'" . largactll (clordelazin. Nu este permln •>a Inttrziem cu indicarea lor.. plegomazin) sau tratamentul eclampsiei (ca în nefropatitt do sarcină). De reţinut că fa/a di« reluare a dlurezel hipostenurice nu semnifică trecerea peste pericol. canoslo expresia acumulării substanţelor nefolositoare şi endotoxice în orf|(inism. Tratamentul se completează individual cu: antibiotice pentru combaterea infecţiilor. Se indicfl • iceste masuri „eroice" după 2 — 3 zile de anurie (în care timp nu s-n i ouşit reluarea diurezei. {>')< 186 . scăderea azotemiei şi a creatininemiei cu cele lalte mijloace terapeutice care vizează boala de bază).Tratament. tn lu in'|i«.

. 1).ll ( l i ' luclldlltl 6. î i ' '..ndidcâ SO VIU ... formtndu > n i p | .. n cavllAtll hucnln.... n buxHni. IV prezentăm sinoptic clasificarea prlndpnlnlor l i n i i 'i Iu renaln pot fi grupate — In funcţie de localizare $1 de felul iHitnmont — In medicale.5. ' Uniuni iilnui'li i l .lo(|lc nopiinliid In ovldcnţft qarnienl pti •Mii In nivelul i Inii hliihn. uf. i I M . GLOMERULONEFRITA ACUTA 1 m i>ll(ipntoi|i>ii.t»l« wliit nmy. K. neuroleptlco (cloiiioiazln. dar mat ... d i l l l r l c i i l . BOLILE APARATULUI RENAL (.iiutd.1.iiilloci'.1 t»..In hldi.. .itiil Umili roma uremiei cu mrontiimpfi rnupIrnlUi) inimii in pi<i|ltfl.. | I T < . NEFROPATII MEDICALE 6. vflrsftturll» cu tari I şi i i . i • ! '• '!'• i i .. «Hb«» idnu (nnll<i'Mio). Se vor romhato qrf'lm i i « > .. tivind drtpt cauzfl do mlfl strrptororul l > .i l u l l x i ..9. (^1. . 'mirt lnţ|rl|i" . lupii...9.. c«rp...Im i'lectrolilii i.. n ilvfll».. | .M . i i^H-niolitlc din qmpa A tip 12. NEFROPATII MEDICALE GLOMERULARE «.1. Puiului • IM» ni Nln-pi. in o Inflniiiaţle a r . S I . i i ' i l t i r o l o r qlnmcnilnm. i M< nlft) mo o i't|np(itoţ|ono/fl * ri/i«i(//i'(1.. i u i i i i . mni|)luiniil(iloqlc dcoschlin tr«l «tnpo (Nlmllara cu cel» din rniinii' mul). i i ..nnă SO V«n l ..... IM [ic ( ! < • I M I I I K|r. I | ...... (I tl ii illr. i h l l i ' / ' ' I/.. npur h*nn<>r<i(|ll nilnnnto. u l i u mlsl l . .. •ni mid/ Mincnfos. i < 'i"irui/ln.ilinc..st<* o moddlli ...1 y/lUiliricU>li' i rnlorlc.i l n i conllii I u l nntlqon-niitlrorp.r .1 «'iipiLii-oln (jlomorulart..1 toyiiiiii'iitulnr. nori moi i' iată nu va fi coMili. l>ii/.1. i'xniiii'iiul l>.5. «U » •linptom ele ce le însoţesc şi de deficitul funcţional pi <'nn> irihwlul n i . Ixinhi l u î n d n..1. .. M i.).1..1.. chirurgicale şl mixte..i şl 0 nml<|dnlllfl cronlrfl... ijlion iioliMv Hor cu Insulltlonţă renalii cronici tiolmln N A llw l i ' i l i i n v l l n Milo Hfl fio lumiţlmiţl tn coiulltl! du Iqlunn părui)-l IMIIHV . î l .ilunată (2 000—2 500 ml) şl hlp"prot«lr« («..i | n l i i o mi(//nrt xan n Itirlnţiltfl (K'iilft i '-In | M . I n l ..(Nu. Dolllo r«nalw •i pot fi i laslflcate tn funcţie de interesarea predllortlcfl n no 6. u n n ''! i înlsinulul.. n o pciln/.

ilo In luncţlo de localizarea predominanţi Iniliinll noIroMiiliil ţi a modulul do tratament medical. — Sindromul edemului (retenţie salină şi apă): frecvent la pleoape. chirurgical ţi mixt (medical şi chirurgical) . cilindrurie. cu simptomele cunoscute (dureri în gît. Unii tiutori admit o evoluţie m<ii lungă. două. febră). infectioase sau mecanice asupra tubului nefronal. scrot. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian. glomorulare — difuze — glumerulonefrite — parcelare (nefrite în focar) — scleroze renale primare — evoluează în cadrul hipertensiunilor arteriale sau aterosclerozelor. vasculare (nefroscleroze) c. cu predominantă tubulară (acute) d. li) etapa postanginoasă. tumorile rinichiului şi ale căilor urinare (benigne sau maligne). densitatea urinii normală u crescuţii (tubul neafectat concentrează urina).idronefroza. labii sau anasarcă. sindromul nefrotic — pur (nefroza genuină) — impur (secundar) Nefropatii chirurgicale şi mixte: — traumatismele aparatului urogenital.<i de început. Nefropntll medicale: a. astenie şi transpiraţii. itînd fi unul. — Sindromul funcţional (hiperazotemie). anomaliile congenitale ale aparatului renal. — scleroze renale secundare (reprezintă faza finală a oricăror nefropatii cronice evolutive) Urmarea unor agresiuni toxice. Evoluthi. •— descendente (hematogene) cu 2 forme — ascendente (pielonefrite) ( b. l. mai rar toate. tromnlcoliir. TnitolS Iu fn/. în care starea generală se ameliorează.Tabelul IV piliu Ip. hemarie microscopicii. C) mied parte l . >lM(ivul puţind prezenta paloare. boala se vindecă do regulă în t'fl fl »/i|»lrnnIiii. tuberculoza renală.ilolor l>«ll rcn. In evoluţia bolii nu este obligatorie prezenţa tuturor sindroamelor.sau anurie. sfmjie. ii) etapa anginei tonsilare. proteinurie. trei. — Sindromul urinar: oligo. c) etapa glomeruloneîritei acute difuze în care apar simptome pe ro Io grupam în sindroamele renale cunoscute. lislopielitele.ioloqlco s«u cliicir creşte uşor. Intorstitiale acute cronice subacute subcroni ce /acută \ cronică •. Clearance-ul rămîne la lori n/.-litiaza renală.

Repausul In pat oiţe u i i ' .A !>l ev<>lue<r/. :. i i o p .e n p licla ll/. sulfat de MO mlmlnistrot \. Se combate infecţia streptococ! r ă prin mlininistrarc zilnică de penicilină (l—3 milioane Uf minimum 10 '/. Complicaţiile sînt cele menţionate la sindromul cardiovascular şi «Mmliomul hidropigen. i i i . puttndu-se da n cniift cu suc de fructe. pentru diagnostic şi pentru urmărirea iliiţicn. iar tensiunea artollnlft aste sub 16. repausul Ifl pat. apoi în cură cronică. d P.iln (iculfl adm inistrează glucoza hlpertonă so i. ntft fazele ovolutivo dlo (iloiuiMiiloncIrilclor.. i hipertensivă şi tn edemul cerebral se urmăreai" «nmhntore. ilupft care se administrează regim hipo. îngrijiri: Personalul de îngrijire asigură liniştea. de pregătirea şi recoltarea probelor biologice poni explorări complementare. timp <|n clteva săptămîni. Se îngrijeşte de supraveghere ptrmnil. o l i i l necesar pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor. — Dieta se adaptează individualizat. iiuiry1ii(l fipin niemle. Repausul ameliorează circulaţia renală şi cruţă rinichiul d« i tu l său specific impus de activitatea cotidiană.5 l Ctai In <'nre se poate adăuga 0.fl a bolnavului.. Drtcft nu sînt edeme. In /num/r. hemlsucduni «In liIdrnrorli/nM. nllele nesul |ii I I I N O In Iluip tii'tratato so rronlri/eny.. i l u r l e unu pintelmnle (IhrrutA m (ipnie înnl ni»» In eluilml.i •— In i n s u l u i . novocdiiiă 1% i.sau desodat şi hipoproteic.5 g diuretină) sub supraveghere medicală.\. Insuficientă renală tfi urem/e ce duce.i . npnl Iu M'/<1 tonală. glucoza hlpertonlcă i. d o iIn n m in < im v e :. azotul este în limite fiziologice.A spre nolrlt/l cronica. Uneori 86 Indică omlsla de 8liM|" |l puncţld loinbdi.v. Se pot administra vitaminele E. — Tratamentul medicamentos. Iu cn< < .m !n clismâ.V . se poate face şocul cu apă (administrîndu-so 1. Dacă nu există o /nsu//c/en/d fi»/i(i/d.||n.v.M ( U ren. Fig. S« tfntt'o/u co in p lictitiilo cardiace. 7.i liipei t< nsiunii intracraniene prin regim absolut. regimul trebuie să fie absolut timp de l—3 zile. Fazele evolutive ale glomerulonefritelor. I t i i n l u i« ovoluon/rt rupld.o p er ito n ea lă sa u r in ich iu l m ii* dă .'l—7 zilt». tu şi aplicarea tratamentului. Se poate începe şi cu regim sec .lioltmvl si) pot vimlucn iflmlnlnd ni un „ilofuct" rnrm lorl/nt pi in .

examenul tensiunii arteriale şi examenul urinii).5.ii-spcct. cîncl bolnavul este spre vindecare cu V. Clinic evolutiv distingem: a) perioada de latenţă.1. dar ceea ce este caracteristic. de foi iu. Pulsul. i spre f<i/(i decompensată. este proteinuria pozitivă. Forma clinică se stabileşte în funcţie de simptomele clinice cu care l'crinada compensată a nefritei cronice poate prezenta acutizări.iKM regimului do viaţă şi do muncii.A.i cronicii. care poate dura uneori 10 — 20 de ani. de precocitatea tratamentului. a cărei evoluţie poate duce la compli caţii cerebrale sau cardiace acute sau cronice. Pot să 270 . pentru a surprinde eveni nulele agravări sau complicaţii. hematuria şi cu deosebire scăderea progresivă (discretă însă) a funcţiei de concentraţie. repetate. Reţinem însă că fiecare acutizare grăbeşte tre<<•!<•. decelabil prin examinări atente. manifestîndu-se tendinţa la hipostenurie (D între l 024 şi l 011) cu diureză normală sau poliurică. i'voliitlu depinde do pnrticularităţile imunoalergice ale organismului. Simptomatologia poate fi variata. încît cu greu ne putem da vririM c<1 oslo cronică.Asanarea focarelor de infecţie se face după 6 — 8 săptămîni. hipertensiune arterială). sistemice cu deosebire a diasto-llcci. GLOMERULONEFRITA CRONICA S0 va urmări permanent starea generală. Este consecinţa glomerulonefritei acute nevindecate. '!'• nqirsIvitdliM streptococului. b) cercetarea funcţiei nmilo. actualmente se acordă credit punc-tlcibiopsic renală. Diagnosticul se bazează pe: a) antecedente (descoperirea episodului infecţios acut.il.iriii decompensată se caracterizează prin semne de insuficienţă fpii.2. infecţii streptococice repetate). heiii. di.H. i < llnk'A. proteinurie.iliirie. c) forma clinică cu hipertensiune arterială (creînd confuzia cu hi pertensiune arterială esenţială). normalizată şi fără semne de insuficienţă renală. prin examenul clinic al bolnavului.1. diureza ••<• urmăresc zilnic şi se notează grafic în foaia de temperatura. b) perioada compensata-. Profilaxia constă în tratarea corectă a anginelor şi faringitelor <iciite (control săptămînal timp de 3 săptămîni după trecerea puseului d< ut. l'<<rlo. 6. c) creşterea T. hematuria şi hipostenuria). urmărirea temperaturii şi a n migdalelor. b) cu simptome foarte sărace.S. cu decelarea alterării funcţiei de concentraţie. • u . tensiunea arterială. d) forma cu sindrom nefrotic în care domină proteinuria şi even tual hipoproteinemia şi edemele.ipciriliîi simptomelor de nefrită acută. c) perioada decompensată cînd prin scleroza renală secundară se ajunge la insuficienţa renală cronică (vezi figura 7). Perioada compensată poate evolua după cum urmează: a) asimptomatic (exceptînd proteinuria.

Sub acţiunea tratamentului imunosupreslv. ducînd la „sufocarea" şi moartea glomerulului. Leziunile glomerniuii.4.il«.gloiumulnro. în cadrul unei i . pneumonie.şi cerebrale.lco mari. Clinic se caracterizează prin prezenţa sindromului urlimr (hematui IM microscopică.iA rompllcaţll cardiovasculare. se vor trata individualizat complicaţiile cardio» «culme.1. l'. GLOMERULONEFRITA SUBACUTA Şl SUBCRONICA Glomerulonefrita subacută ar fi după unii autori o formfi d> < \'olu« ţjrnvrt a nefritei acute. > for. • •iidiicardită lentă. proteinurle) şl prin lipsa celor* Inlto sindroame de afectare renală. domini u. erizipel.. E). dlola vn II t |nitln severa In ce prlvosto restrlcţln sftrll. Celelnllo ilniliiuime de suferinţă renală sînt prezente în grade diferite. şi adinamie. Dotu l lift Alterarea stării generale şi sindromul edemului. înainta de limtnlmun in ii Imiţtil ronolu decompensate. IM (urmele Intimto.5. Glomerulonefrita subcronlcă se aseamănă cu cea subacutA. 6. livoluează cu toate sindroamele de suferinţă renală.nnentul medicamentos va fi Individualizaţi capllnro-troflcti (vi* • i h u ' l i . In funcţie* du pruwjnţn pii«loinlnanţa sindroamelor cu care evoluează. prognosticul de • l n t A s-a ameliorat.1.5. l sin* ttmimil urinar (proteinuria) şi cel al edemului.O. m qone* inlo ulterate cu paloare. IMt. 6. Se intrică simptomelo bolii de băii f| durerile în regiunea lombară. după cei mai mulţi ar fi de la Inc pui . C. mai rar macroscopică. sinuzită. In hipertensiunile grave se vor ndml. astenie.1.înt similare cu cele din glomerulonefrlta difuză şi se datoreail ficţiunii directe a toxinelor bacteriene la care se poate suma şl un mectiiiJHin Imunoalerglc. stafilococii sau pneumococii).3. 271 . S-au observat şl bolnavi la care nefropntln a incopul <n o nefrită tn focar şi apoi n continuat ca glomerulonofrltl fll'lllA .HI A ornvă de nefrită. f. Inţjilllrtle sa lac dupd schema enunţata la glonwnilotwltltd ciciiffl vin «vita eforturile pslhofl/. Prognosticul grav. In c-ire BB nilnu(|fl hormoni corticoizi şi substanţe imunosupresive. se va adapta dlwlii imihicţle de sare şi de proteino.1.i/. s-a ameliorat în ultimii ani. tratarea oricărei infecţii) diureticei glucoza citul MP olitjurla şt creşte azotemia.voluţia este ceva mai lungă decît în forma precedentă (durează i 5 tini). l i n Iiipotensoare.c//unea histopatologică se află la nivelul membranei li. Tratamentul este similar cu al glomerulonefritel acute. UIMologlc se caracterizează prin interesarea unor grupe Izolate d« i i H i n i i i do undo şi denumirea de „nefrită parcelară". GLOMERULONEFRITA IN FOCAR (NEFRITA IN FOCAR) Apnre în cadrul unor infecţii acute (amigdalite acuto. cerebrale.:.P. rar poate surveni şl în cadrul unor v li D/.

o lungă perioadă de timp se constată chiar poliurie care trădează etapa compensată a bolii. dominate în faza finală de sindromul de insuficienţă ie n . (pimlclJina).5. cefalee.cu creşterea mai ales a tensiunii diastolice — şi eventual prin fenomene cerebroretiniene) este prezent în marea majoritate a cazurilor. scăderea indicilor de depuratie etc. Sindromul cardiovascular (reprezentat de hipertensiunea arterială • . Fenomenele de insuficientă renală apar întotdeauna (creşterea azoleniiej şi a creatininemiei.i< < i<l<'nte vasculocerebrale). nefrite interstiţiale. nefropatie diabetică etc. adinamie. izoste-'•. evoluţia sa este gravă. r ile . NEFROPATIILE MEDICALE VASCULARE (NEFROSCLEROZE) Sînt stadii avansate ale unor nefropatii sau ale unor boli vasculare generalizate care în final au interesat şi vasele glomerulare. Clinica este dominată de alterarea progresivă a stării generale (aslenio. domină sindromul urinar caracterizat prin izostenurie (l 010—l 011) proteinurie şi hematurie discretă.) în faza (In mnpcnsată a bolii..2. dar ulterior se produc leziuni de tip degenerativ si la nivelul tubilor. scăderea poftei de mîncare. Id/d (Irconiprnsntfl In care pot fi cuprinse toate marile sindroame iildlnla reiuiM. interesează iniţial vasele glomerulare (arlerioglomerulare). dinţa hi|><>.odală (In unele cazuri se reduc şi proteinele).|. Diureza este la început bună. precum şi dacă evoluează în cadrul hipertensiunii ariei i. In i|eiMT. sfîrin ( îteva luni prin fenomene de insuficientă renală cronică (ure-i '„ni prin complicaţii vasculare cardiace (coronaropatii) sau cere-'. paloare. senzaţie de gură uscată).1. pioleinurie şi hematurie discretă). livoluţia este benignă dacă apare în cadrul unei nefropatii cronice i ii evoluţie lentă. so efectuează tratamentul bolii de bază în cadrul căreia (ivolueu/a.Trai.il so disting două faze: ln/. în raport cu provenienţa lor considerăm: a) Scleroza renală primitivă (nefroangioscleroza) consecutivă hiI M T tensiunii arteriale sistemice sau a aterosclerozei — în fazele lor avansate — cînd au determinat leziuni fibroase şi la nivelul vaselor b) Scleroza renală secundară care reprezintă un stadiu avansat al unor nefropatii cronice: nefrite cronice. scăderea d i n greutate. Dintre marile sindroame de suferinţă renală. dacă însă apare în (culmi formelor maligne ale acestor boli. Leziunile sînt de tip fibros. Sindromul edemului nu este obligatoriu.micului trobule efectuat cu deosebită grijă prin: repaus la pat. pentru ca ulterior să apară oliguria şi chiar tendinţa la anurie în faza decompensată a bolii.n compensată dominată de sindromul urinar (poliurie. 6. antibiotice.il n benigne sau ateroscleroze cu evoluţie lentă.

c a r * p r o c o iu l p a to lo g ic la . intoxicaţii cu metale • ! • (ni(>rcur. i / i . adică dacă nu 86 apllcA Irnliiinciitul corespunzător. vanăim l. — faza de convalescentă în care starea generală şi funcţia renul a rifac treptat. durează cîteva zile. factori rellecşl cart i/tur/. i i n hipoleiis< > < ire. Nu trece In cro• dnto. în condiţiile aplicării tratamentului corespunzător BO i i l e obţine vindecarea completă morfofuncţională. anab o ll/an • . Intervin simultan sau combinat: -'MH!//a canaliculilor (cu cristale de sulfamide. în boli infecţioase. < m diolonicr. din t'nuză se numesc şi nelropatii acute tabulare.I M r tf j n n n l I r N C p u n t » p i I n e v !< l« M i l! e r e n N ln d r n n mi eul o r< di en i l A iil l • . în zdrobirile întinse de ţesuturi. iiri'C 'h ilih nirc hid n > ele< Iro liiUi < n i < . arsuri pe suprniiuirl. l!<ictorii patogenetici sînt variaţi. ori de cîte ori se cunoosh1 < <ur/. H ! K *• ).Noii Intern* . n t l i i l . M NI . Clinica este dominată de sindromul urinar cu oligurie pînă la anu-! (• 9! liipoizostenurie sau subizostenurie la reluarea diurezei. NEFROPATII INTERSTITIAIE u . toxemie gravidlcă. bismut). "»liom hemoragipar.3.<i . R«echlllbra•> lildroolectrolitică şi acidobazică. macliol). tabloul clinic se agravează.o evolutive: /«za iniţială dominată de fenomene dispeptice (greţuri. Aplicarea procoduillui ( I n dializă. cardio ' . Involuţia este acută. I M « evoluen/fl: Nlnt cuprinse în acest grup nefropatiilo la care procesul anatomic ulioce în mod esenţial la nivelul tubilor şi are caracter acut. pierderi 'H'lnctrolitice etc. în stări prelungite de şoc. mioglo* i. Tratament. r »h 6. micuţul este coiHlIlIoimt < l i > sindromul < u < . i i i t 'Imlci cu novocaină (excepţie rinichiul tn şo« i. NEFROPATII MEDICALE CU PREDOMINANŢA TUBULARA l ral.4. în condiţii naturale.1.) şi lezarea acestora.r u lte r io r ia II .3.n < i | ) ( ) . i i . torca profundă a stării generale cu tulburări respiratorii. în stări septice (mnl In avortul septic). după administrarea de sulfamide. ' . infiltraţii b i l i h . S-au deicrlfl I i i i l i i i l<i/.1. persistînd izostenuria. Etiologic. apoi anabolizante (naposim. hemoglobina. laza oligo-anurică dominată de oligurie sau chiar anurle şl < l" n. diaree) şi simptomele bolii de bază. te lini. dclrilusuri celulare etc. iM H< /O I KIiim -in te is titlu ).i a l e ale nurvltnr i ' i .i 6. v . Ele survin tn variate njurări: homolizele intravasculare în cazul transfuziilor de lingă Mipeitibil.n.tl anoxia nefronului şi factori toxici ce determină leziuni toxiasupra epiteliului tubular. tulburările hiilnii'li'i Irolitice se amplifică şi apare insuficienţa renală. i i u i dIn f la in iiio iie . • n i t iH'fropntll di ln«' i • in istromn n-n. — faza de reluare a diurezei.5. postoperator.

frison.2.itc fi tratată etiologic cu antibiotice. şi are o evoluţie îndelungaţii. precum şi !n septicemii. n) r/c. frecvenţa acesteia este deosebit de mare.1. reprezentînd aproape 25% din cazuri. — Forma cronică apare în cadrul unor febre eruptive. Se manifestă prin dureri în regiunea lombară şi oligurle plnă la anurie. tenesme urinare. viroze. la care se adaugă tratamentul pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi eddobazică.5. Observaţia clinică îndelunţjnlfi arată că ietiţa care face cistite va face ca adolescentă cistopielită. dar mai n l i v. loucocituriei. Este mai frecventă la femei. datorită structurii anatomice a aparatului uro-genital. polukiurie.srr/H/onfd (nefrita luterstlţială propriu-zlsa) şl b) ascendentă (plelonofrlto). Tratamentul este cauzal şi cel al bolii în cadrul căreia apare.Cistita singură este rară. — Pielonefrita recunoaşte acelaşi mecanism ca şi cistita. care se extinde pe mai multe decenii. micţiuni durerociso. apare baclivlnrla.1. * 6.5. frigul. Simptomatologia se caracterizeză prin febră. la gravide. — O formă particulară de nefrită interstiţială este aşa-numita ne frită endemică sau nefrita balcanică observată şi la noi în Oltenia de sud şi Banat. . pneumonie. cifra Addis este crescută peste normal. Se contraindicai deci administrarea prelungită de antinevralgice.1. prezenţei puroiului. In emirul ticeitor nofropatll •• deosebosr donfi forim». Importanta acestei nefrite constă în aceea că po. de aceea infecţia căilor urinare căutată la toate persoanele (cu deosebire la femei) care pre-semne de nefropatie cronică. fiste necesară antibiogramă pentru tratamentul corect cu antiMotlrc.4. după administrarea prelungită de antinevralgice (în mod parti cular fenacetina) şi după administrarea de sulfamide. menstruaţie. Survine mai frecvent la femei. iar ca mamă pielonefrită. 6. în cadrul nefropatiilor cronice. NEFRITA ASCENDENTA (PIELONEFRITA) Nefrita ascendentă (pielonefrita) este o nefrită interstiţială infla-matorie cauzată de infecţii ascendente cisto-uretero-pielitice. NEFRITA INTERSTITIALA DESCENDENTA (HEMATOGENA) Are două forme: acută şi cronică. constipatia sau infecţii ale căilor respirnlorii superioare. Diagnosticul se face în lumina simptomelor clinice. sensibilitate în hipogastru. cînd infecţia trece şi In Internului nmal.vi iii'iioniil. Mai frecvent <|ilsiin cistopielite sau cistopielonefrite. în apariţia cistitei un rol important îl au afecţiunile qinrrologice. 274 . — Forma acută apare în scarlatină şi alte febre eruptive.4.

î l " <u unu-ule i i r > l. alături de simptomele bolii de bn/ă In i '«(Irul cărora apare acest sindrom (glomerulonefritele sub. iar apoi şi în părţile declive. poliurle.iiKjd slmptoiiiolo du c islllrt. l i i p D ..l^iliul .ud In raport CU vechimea OCOltula. Inţirljlrl: repaus.inile 9! cronice. uneori !iii<<imii«iitA. cortlcoteraple fi teiopie imunosupresivă (azatioprină şi alchilanti) cu rozultate bun«. — Forme pariculare de sindrom nefrotic sînt: nefropatia dlabetlcA şt nulropatia gravidică. hlponlbumlnurie. temperaturii. {tulind < iii in | e intoiisItnttKi unul colici. hlpef» | iomtlroidism etc. Sindromul nefrotic z/s „pur". intoxicaţii cu săruri de aur. Inr In '. i \ . impure". protelnurl* 9! hi(lupioleinemie la care se adaugă şi hipertensiunea arterială. urograflo)/ M u.iborntor menlioiuite hi clstltă.d slmplnmelor cllnlco. cunoscut şi sub numele de „ne/roed K ' nnină" sau „ne/roza lipoidicâ" este constituit de: edeme albo.). i i .\\ fenom<-m> de m . i l > 1 <ile cailor urlmiro pot favoriza Infecţia.sau subl/nstonurin este un simptom caracteiifUic/ unu-ipi . cifra Addis.. . regim dietetic. m -..1. i l u . mercur sau plumb. livoluţia este în funcţie de boala de bază.. rvoluînd cu subizostenurio.! pun: proteinurie accentuată.'i mitent. So rnoiiilcsl.H. Tratamentul este cel al bolii de bază In cadrul căreia apare. sifilis. pulsului.A. se va l n < « 9! uro> i < i. i/o. hematurle ţi o tendinţă de a face infecţii.. Ca leziune comună tuturor formelor este degenerarea epU tpllo lul)ulară.. antiblograma. V... . iloloqle. Vormele zise „impure" se manifestă prin: edeme. f»brfl.durere de IntuiiNltate variabilă In l o j i l e mmiie.id.a diurezei. unde boli Infec* (lonse — difterie. T. In final Insuficientă renalft. examen hematologic... evoluţia este spre vindecare cu tratament corect sau trece In crot i ale. antibiotice. creatinlnemle. . hlper* . i dinopntie i MI . Simptom. Inlrucll litiaza f>l nnuninlllle i m i l t . i HUI j ramă. azotemle. .. NEFROPATIA DIABETICA Ap<iK> fu (Mdiul diabetului y. Ca parllniliirilate este administrarea unui regim htperprotelc. ni(>a corectă a tratamentului dezinfectant urinar după antlblogramfl.n ' i i ' i isiicA.5. ilurantoin. explorări pentru diagnostic (exui' mii urinii. cord. i . Este necesară ur• •• . Leziunile morfologice sînt în funcţie de boala de bază In cadrul c!> r»ln iipar.'ih. şi dopresibile situate la început în regiunile bogate In ţesut celular i utunat lax. proteinurie care depăţeştd l In 24 ore şi hipoproteinemie sub 6 g% cu disprotelnoral». fdome.uliciciiţA tenală cronică. 6.u e M.. mari.n ici i .5. /)/(I<//IM\//VII/ HO l'rtco |)o bn/. examen bacteriologic. SINDROMUL NEFROTIC Deosebim sindromul nefrotic zis „pur" şi formele zise . septicemii — unele colageneze m.S. mai recent Poteseptyl (R). frlion..i hipertensiunea <irterială (In circa 40% din cazuri)... controlul urinar cronic jni.ilKjne.

oricil cu hipertensiune beneficiază de tratament cu diuretice şi antilupi'i tcnsive. livoluţla este progresivă. fiind suficient unul pentru a confirma diagnosticul.isind 400—500 g pe săptămînă în ultimele săptămîni ale sarcinii (de . glucoza hipertonică intravenos. de aceea boala trebuie surprlnaă de timpuriu prin practicarea corectă a controlului periodic al gravidelor in termen la dispensar (controlul clinic. cauzată — se pare — de tulburări hormonale şi toxice cu punct de plecare în placentă. a mamei şi fătului prin edem cerebral cu crize cclamptice... dar fătul va fi subponderal. • i in i in l sodic sau fenobarbital injectabil.. IrmiiimliMiio l < i d i v e i ..'Hl/1'. cu mortalitate postnatală maro. insulina şi mişcare) la caro se ndmigă tratamentul specific al eventualelor complicaţii..5. sarcina poate. . insuficienţă renală acută. — în formele fără hipertensiune. hemoragie cerebrală. Ducă apar crize eclamptice se va administra sulfat de magneziu . i'drmo. şi cînIiii in1). Evoluţie şi prognostic. Postpartum toate fenomenele revin la normal. Simptomatologie. NEFROPATIA DE SARCINA Apare în partea a doua a sarcinii. hipertensiune arterială. Edemul . dar numai sub controlul medical. tn li.isistenţa chirurgului. iar în formele mai grave repaus la pat. fi dusă la termen. cîntărire). Boala se caracterizează prin triada: proteinurie. edem pulmonar. fără a fi obligatorie prezenţa celor trei simplome.ilnmont.. Poate favoriza «•dciiiul cerebral şi hemoragii cerebrale. 6.2.iO g apă în clismă sau intravenos. \n formele cu hipertensiune. n) Proteinuria poate fi de 2—3 g%.Morfologic se prezintă ca o glomeruloscleroză iulercopilară (KinimolslIH-Wilson). mai rar poate să treacă în cronicitate. Se va pn'scrie regim desodat.K•(>(•«! este necesar controlul săptămînal al gravidei: clinic. naşterea poate fi prematură.moartea mamei. T.r. ln'iu'l'icitr/d şi d<. <• niveluri alo aparatului renal... neceiită lini.A. <) Hipertensiunea arterială se întîlneşte frecvent.. T.A.ni u i(>l"i|ii.il) de urgenţa. Tratamentul este cel al diabetului: se urmăreşte reechilibrarea Inii i-qului metabolism (prin dieta hipoglucidă. b) Edemele se pot manifesta prin creşterea ponderală anormală. Tratamentul trebuie să fie precoce. NEFROPATII CHIRURGICALE Şl MIXTE In acost c i i p i l n l sînt încadrate afecţiuni variate şi numeroase c«e. dep.'(chlrurgir. dar uneori atinge 20 g % (sindrom nefrotic în cazurile preeclamptice).

ilil rom|»nUnl<' n\c< (t|)Ar<itulul romii (joncţlunaA p i i ' l vlclo. . M »' POLIPII VEZICALI Polipii vezicali sînt consideraţi stări precanceroase. o tuberculoză secundarii (ccli-l pul/)/</(/. '1'rutamentul este chirurgical: medical se tratează infocţia uriiini.M|iio.icnalo.iră. Cri mai frecvent este. DiagnostlsUibileşte pe baza simptomelor clinice şi explorărilor paracllnlce • nnturie. durori în l n j i l < .... sul>lci>rilltAti. rinichi dublu. lubci cu lo/d imală. •J77 .c'ază • > I H dlldtatia calicelor şi a bazinetului. CANCERUL RENAL Şl VEZICAL f'nnccrul renal şi vezical poate antrena colici şi infecţii.1 i o n i dc/infectante urinare şi respectiv antibiotice după «intibiocjniiim... m<%iţ)tnd ptnfl In colici ?•• '/ s i n i l i o i i i i i l dc iinprcqiHitic l > ..'ul du COilItudlnc ne flOf i M .irfi).!(•• îl i. simptom» dt «)|)nln. uiotcr strlcturtit otc. cauzatoare de colici renale. l >i..-jiunl. Diagnosticul « IP face prin metode paraclinice. Favorizează infecţiile. Uneori determină dureri paroxistice (colici renale).iiu porsonale (tuberculoză In i i i m i l i o . IIHICIK ilurlc.. infecţii sau uneori h/per» uic cu consecinţele ei. Diagnosticul precis se face prin cistoscopie şi examen hlstoHIDRONEFROZA llldronefroza poate fi congenitală sau cîştigată.i .i. l l l l d / i l M'lldhl. ' Iuii(|i1 diirnlA ( p r n i i ' i i i m ic. Se caracteri/. plurlc). tubcrmlo/d <|«nl« i «fin pnliiKiM. i . baclliiini Koch in UIUM . TUBERCULOZA RENALA 'I'ubcrculoza renală este infecţia cu bacii Koch cantomilrt In nivelul l i n i i l i l n l u i . hidroi coHM'-nitnl. duce la insuficienţă renală prin distriujurea •••lilnlui. r l i i n I i i polIchlNllc. cară DU Li 1 1 aldincnlnl obi.. Inoculare la cobai şl urografie.o dace* " urografie.< I \// V' M/ sn face prin examen clinic.î l . i l c i M l i :. Progresiv. atrăgînd atenţia hematurla macrol»lră. K M. Cistopielitele secundare anomaliilor sau l| B*c/ r v nule sînt adesea manifestările care ne ajută să depistăm cau-m fnvnri/untă apariţiei lor prin examinări complementare.)/ iun. bcimiiic sau nuillynr la nivelul rinichiului s<ni vozlcll | n îl 11 îl V i ••/. scintigramă etc. ANOMALIILE APARATULUI RENAL Anomaliile sînt dezvoltări anormale ale diverselor segmente ale irnlului renal. rorrotoron • locul.niiom.).slU. ilnlclil nctopic. urografie.

. Este foarte dureroasă (cristflll se înfig ca acele în pereţii organului gazdă).il mi/fl litiaza renală. d) radio(|inf|(| renale simple pentru calculii radioopaci sau urografiei cu subsidii! rddioopacă (necesită pregătirea prealabilă prin regim antifermentesclhf clisme pentru evacuarea gazelor.m m*«ioj/pr at LITIAZA MINAI A InţdQgoin prin lltln/d i . favorizează infectul (nefrita interstiţială — insuficienţa renală)...11 Io i nrltuii' Hln prin precipitarea unoi . uşurează diagnosticul. iradierea.ni ii ini ţl l'aelin dispoziţia ereditara. hidronefroză congenitală şi tuberculoza icn.im mod it A).. pareze. d.mm io\. filtunle tri Ixr/.. datorită migrării din diverse cauze (zguduiri prin vi hicule. infecţii urinare etc. bine fixaţi.sau macroscopică.\m i seopicfi): — litiază urică prin precipitarea acidului uric (ca bază de fortuiţi In mediu acid (se tratează cu Uralyt U sau Uralyt complex). Calculii mici.i. n d . i v o i i / . i In mod normal se dl/olv. care pot fi însoţite de greţuri.. | > i •.n l.n î l . colaps.ivd..lnet m d e . c) cristalelor. care odată instalată. Malformaţiile congenitale (prin spasme supr-i. Eliminarea calculilor (mai ales după colii prelungite) şi analiza lor chimică. pe plan fune|lnn(| realizîndu-se o insuficienţă renală acută. febră. i c. Simptomatologia. caracterizată prin: durere paroxistică ]<>n\ltHt\ rare obligă bolnavul să ia poziţii antalgice şi care iradiază în abdniiif pe faţa anterioară a coapsei şi în organele genitale (testicul. i di.n | . a punctelor paraombilicale. Boala survine la orice vîrstă şi este destul de frecvent.i|i d. . adsorbant» (jd/elor: cărbune animal).mn..i/. stază. — După mărimea calculilor deosebim mai multe forme clinti cristalurie denumită „nisip urinar'. — litiază oxalică (formată din oxalaţi de calciu. etilHll nînd cu colica renală. autovehicule.H stnzfl urinară). i f)j precizează sediul durerii.. După natura calculilor putem găsi (prin analiză chimică şi . intensitatea. fosfaţi de calciu şi fosfuţl HIH ( niacomagnezieni.i i la bărbaţi. pll-urin<n l ..calcnll („PM-IIP" i boj Inie). Calculii mari din bazinet.. labil). imiţi.imino/c.<• cunosc .b) examenului iiilnl ccire poate arăta hematurie micro.' -. precipită în mediu acid. alcalină.. precedate de purgaţie. oligoanurie.sensibilitatea oli||| ti vă a lojii renale.i'i. .i lnn<|ul c . produc dureri în lojile renale. rflmln regulă fără simptome clinice şi pot fi descoperiţi întîmplător. calculi de l—2 mn\ 278 .c.n. efort fizic).. t uf stcitate în sedimentul urinar la examenul microscopic. In (IH{ Infectată.delta.i e. d. Idluurie şi tenesme urinare.. . o lulluirun •fl Insuficient Iflmuritfi. vizibili IM inii f( scop ca şi cristale în formă de „plic").. Diagnosticul calculozei renale se face pe baza: a) anamnezol. văraft! dureri abdominale. precipită carbonaţi.i l iii. metabolism viciat al unor mincndc. i p o i t exiicjeuil do calciu minări urinare de oxalaţi.

D i n ! M M I n l e r i l c l ( d u p ă a n t t b l o g r n m A ) . ) l i i l i t i n sau Covalitin l. 'd u• i i i n i ' i i i c i<o irm in 1 1 < • )se ad au g ă ! 1 ' om b n trt p i [-u i ce fnv o rlzeaift p i« * .. i : H i i .<. < •l.i . I l " . . ape cloruro-sodice-magneziene (Păuşa I şi II) sau sa-un'/.. |lll «. în nefropatiile cronice în stadiul lor stabilizat şt n i . n !n . .. . infecţiile cro• mior urinare.M IM l.specitilitate (urologi şi internişti). In lo \ . i \< • ! n i . i.ol |lu r.. i i i n nd ii i n. ' . i i i i d i c . Persoanele care au avut nefropatii acute pot beneficia dfi i p l e la cel puţin 6 săptămîni de la trecerea puseului acut 11 a indicaţiile balneofizioterapiei: în toate afecţiunile acuto alt • i mi re şi ale rinichiului.lllllfla C ttl U • l ilw i Ut|f)lă «'mc • | .i|ll.:n i i ... ne •.1 t i o u i < ! < > | x i | i .icliiiini. l ipnilnliv In. i l i a • . . au şi acţiune antinlfl şi antiflogistică. n în m lo firo a sch em A /2— g i i o m i i i 1: m I M . t M n M n i .n «m in. pi 1-uJ urinei şi compoziţia chimică a litiazei. s<iu apele sulfatate calcice slab mineralizate de la CălimăAceslo ape în afară de efectul lor diuretic.Imliului morfofuncţional în care se află. In nefropatiile chirurgicale. Se indică: ape oligomineraie (Călimă-. l i o i c . l . u r m a « e i d « . I H I. ape slab mineralizate de tip alcalin • « • ş t i ) . în fazele evolutive şi decompensate alt nefropatii cronice şi în afecţiunile ce evoluează cu tulburări metabolismului hidroelectrolitic şi acidobazic.. Io lllli ln liu o ln tv n . ii u n .i ld . V . ion Indicării unei cure balneare. dependentă în mare parte de prezenţa H 2 S In respective.... > | i < i U l i u l u i d . > l > e minerale cu acţiune predominant diuretică sînt apele oligo' i ' .balneoiizioterapice: locul principal îl ocupă cura internă ' H |> i a ) . tint-nl chirurgical se efectuează după nevoie. Ii' i . I din cio.iK a n i i n u ei r . .. m. i i... Slănic Moldova). MM . Se mai < i p l i < Y i silele cu npă l A i i i i ' l . 2 sau 3 în funcţie de lipul lilid/. I | . .'iu ilfl IP Iu ' ( MI l' iiiiM fl i".isă. 1 / u i i ş i r e d i u < .r i 'f l a l i m e n t e l o r b n q n t t i e i i i • . Apele minerale indicate sînt în funcţie de forma d. Ca litolilic se indică e (idniinistrează în picături (3 — 5 de 3 — 4 ori pe /i) în <ipă \. 279 . iar fizioterapia are rol secundar.i .i i .strcd/ci i. i d m i n l s t r a t e l .. n • ' • < i u | i . Miit<nl: nlliii<i i . i n r v n i o ( d a c ă ddu rpe. lu i iillti. v . H . l . < < > l i c • i. sau pernă electric<i p<> loj. .i H M I . pentru a face cea mai bunB Indli l i u a exclude cazurile ce prezintă contraindicaţii. .!• . i f . v . ca pregătire preoperatorle fi i lor.. i interna (crenoterapia). bolnavul trebuie minuţios examinat pentru •. r. i..111 eşti. BALNEOFIZIOTERAPIA IN BOLILE APARATULUI URINAR ii//7/c balneofizioterapiei (BFT): litiaza urinară. i c ne calcice (Olăneşti). şl cealaltă suibicu ta. i i i | oid o r .

vorul Căciulnta l sau 2 si i/vorul Pfiuşa I. pot primi apa din izvoarele de l<i Bu/iaş. Crenoterapia se asociază restului procedurilor terapeutice: regim igieno-dietetic. în unele cazuri se foloseşte ţi < i | > < > altor Izvoare ca: Bodoc. Herculane. Hygeea şi Brădeţ. Persoanele cu proteinurii reziduale.i . Olăneşti) care pot fi alternate cu izvoarele oligominerale. Ciunget. Bodoc-Matild. în litiaza cu tendinţă de precipitare în mediu alcalin procmii •. ini In cn/ul lltln/u . Se contraindică administrarea de ape clorurate şi sodate. Olănoftl* In // ii-iia atoclatfl ru dl/tclilin"/. Ţinea. Nefropatiile tu bulo-interstiţiale de origine ascendentă beneficiază în mod deosebit d« crenoterapie. Se mai pot utiliza apele carbogazoase simple snll feroase. — Tratamentul hidromineral în neîropatiile cronice beneficiază de iipcle oligominerale sau sulfatate calcice slab mineralizate de la Căli nicineşti şi Olăneşti. Izvoarele minerale oligometalice. fără alte semne de suferinţă renală. cu ureea sanguină sub 70 mg%. i asociată cu n» Mft m fprnientnţle: l/vontele II !>1 24 (Ic In Olitncşll.i in litiaza fosfatică: izvorul Păuşa II. Preoperator şi postoperator.— CienoU>in|ilfi !n minte ulmplai i/voiul 4 «N. Căciulata. în prezenţa unui sindrom enterorenal sînt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate calcice (Herculane.. Căciulata.i'. Borsec. Iu lilur/n oxtillc'fi cu tendinţă de precipitare în mediul acid: izvorul Crt i i i i l i i t d I. Apele sulfuroase (Călimăneşti. crenoterapia (riguros aleasă) contri buie la creşterea eficienţei actului operator.nrlalo cu ulcerul ((«stric smj duodenul: i/vorul \2 de I i i Olflneştl.a urlcâ: i/. diuretice. — Infecţiile cronice ale căilor urinare beneficiază de apa izvoam l«>r sulfatate alcaline şi silicoase de la Victoria l Mai care au o acţiune imtimicrobiană şi măresc diureza. tratament cu medicamente etc.!! hlllurc: l/vnriil r» In h i i i i / . sînt indicate în speeNl în infecţia căilor urinare inferioare. — In llttcr/. . Olăneşti) sînt indicaţi» în mod particular în infecţiile urmare. C!o vora.

eozlnofll. monocit. Miclohlnst -». amigdale. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE uifjcle este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: a) erltrocttt (globult ui hematiile). „celula mamă" sau primordială.MIeloctt (N. roprc/pntnle la nitul normal de: măduva roşie a oaselor late şi dializa oaselor lungi care elaborea/îl 'iînnuloln|o Vl trombocitele. Organele hematoîormatoare conţin ţesut mezenchimal cu rol important Jn iU»( • ' i o n .Promleloclt-----». precum şi c) tromboclte (plflHtrlnole. Rodăm schematic trecerile succesive ale elementelor figurate provenind din lulii primordială: HEMOHISTIOBLAST i HEMOCITOBLAST l'ronormoblast-----vNormoblast bazofll-----^Normoblait pollcromatofil —»Normoblast eozlnofil-----^ERITROCIT (celulfi adulta ffirS nucleu).7. lilcmentele figurate se formează în organele hematopoletlce.Ha) —iGRANULOCIT (neutrofll. din caro prin traniformSrl illlntlvc. boiofll). — sistemul îimiatic (ganglioni limfatici. In ţesutul hemohistioblastic lljl ari» • H l i i i c n homohistioblastul. din care se formează elementele figurate ale slngelul ţi caluIn (i'sutului (sistemului) reticulohistiocitar (SRH). succesive. ulmii. Din ţesutul mezenchimal face parta |l • ului hemohistioblastic. Ba)----->Metam!olor!t. i 111<-Io sau plachetele sanguine).1. Eo. splina. iau naştere elementele figurate ale sîngelui (erltroclt. grannlorlt. b) leucocite sau globule albe care pot fi granulocltt (niutrnflla. trombocit). i Io şi bazofile). ficnt) cnro olnl>orea*M nlcK'ltO. B O LILE ÎN G E LU IŞl A LE O R G A N E LO R S HEM ATO FO RM ATO ARE 7. Cea mai acceptată teorie care explica maturarea alcmun* lui ligurate ale sîngelui este (eon'a unicistă care admite că din hemohlstluliltjnt mit' lua naştere oricare din elementele figurate ale slngelul. (N Ho. troficitatea şi apărarea organismului.sistemul reticulohistiocitar care elaborează monocitele. limlocitele şi monocitele. . ant .

30 şi 7. vitamine.. b) transportă toate substanţele nutritive către celule (inclusiv al apei).M»fl»carlobUit___>Meyacarlocll-----^. Proteinemia este de 7—8 g% şi se determină gravimetric. Rolul slngelui: n) transportă O2 necesar respiraţiei şi metabolismului celular. ca şi în caz de hemoragii acute. Seruinalbmninele reprezintă în jur de 4. nefropatii) raportul albumine/globuline (normal 1. substanţe rezultate din metabolism. dar se pot modifica şi pot apărea ca sferocite. în infecţii microblniiB apare leucocitoza. Llpidemia este 600—800 mg%. I. Plasma este ceea ce se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate (prin centrifugare).). litia/n biliară şi poate scădea în hepatite acute şi hipertiroidism.). ELEMENTELE FIGURATE ALE SINGELUI Hematiile măsoară în jur de 7. Metaplazla este capacitatea ţesuturilor hematopoietice de a forma celule în cai» nu sînt specializate (exemplu în leucemii. ateroscleroză etc. Ruzerva alcalină se redă de regulă în miliechivalenţi la litru (mEq/1). Slngcle reprezintă mediul intern de legătură între mediul extern şi totalitate* celulelor organismului. pil sanguin normal fiind uşor alcalin (în medie 7. Colesterolemia poate creşte mult în aterosclerozS.4) scade. Numărul hematiilor în mod normal este do .^i filo unor umori (lichid interstiţial. iar Colesterolemia poate varia în limite larql (150—240 mg%).5 g%. Flbrinogenemia poate creşte şi peste 600 mg în unele boli (exemplu reumatismul acut. Substanţele organice sînt reprezentate de pmtelne. glucide (glucoza).42).3—1.R. cifra normalii fiind de 23—27 mEq/1. c) transportă deşeurile rezultate din metabolism spre căile de eliminare. lonograma reprezintă determinarea substanţelor anorganice şi este deosebit do ulilă în unele boli care produc perturbări hidroelectrolitice şi stări de acidoză sau nlcdloză. Fe. K. 7. elementele figurate ale stngclul pentru a înlocui pe cele îmbătrînite (durata vieţii leucocitului este de aproximnllv 21 zile.C.35 cu variaţii între 7. măduva poate fabrica limfocite). Substanţele anorganice sînt variate şi sînt reprezentate de săruri. In unele boli (inaniţie.TROMBOCIT Llmfobla»t-----»J»rollmfoclt----->LIMFOCIT Monoblast-----«MONOCIT Sa admite ca" monocltul poate lua naştere şi direct din hcmohistioblait « htmocltoblast. enzime.în ţintă" în unele anemii In inolltlce (diiciniii Cooley). CI. '' d) transportă elementele de autoapărare şi factorii coagulării. Organele hematopoietice elaborează. f) «sigură presiunea coloidosmotică şi hidrostatică necesară bunei funcţionări a UMimiIsmului. dar mai alc-j de Ioni circulanţi (Ca. iar cele sub 6 microni microcite. forma: sînt rotunde. Na etc. El este format în proporţie de 90% din apă. Mg. fărâ a trece prin stadiul de monoblast. L.2. Hematiile care depăşesc M microni sfnt denumite macrocite. etc. e) «sigură pH normal al sîngelui şi contribuie la menţinerea constantelor norînnlc . Carbonaţii şi fosfaţi! au rol deosebit în menţinerea echilibrului acidobazlc. hormoni. Glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%. Raportul seriei albe şi roşii Iu mflduvS este de 5/1. electroforetic. restul sînt sub itan(c organice şi anorganice. fiziologic. Seru7 este plasma defibrinată. iar serumglobulinele în jur de 3 g%.). explicat pe baza duratei de viaţă a leucocitului faţă de hemntii. lipide. dreIHiiKH-itv (In formă de seceră) sau sînt hematii . pe seama rezervelor constituite). Iar a eritrocitului de 100—120 zile) şi pentru a constitui un rezervor în cn/u| unor nevoi sporite ale organismului (exemplu: scăderea concentraţiei de O 2 neco-ill» un număr sporit de hematii.5 microni. hipotiroidism.

Volumul singelui din organism este în medie de 4. In i/.20 se numesc normeuliu. Hg b—hemoglobina găsită cu aparatul Şahii.1 iiim ftrn lu l d e h em a tii p eite n o H M n u n > « y i< iiitiin i> n lHtu r rm al i« . cele cu valoare globulară sub 0. însemnează că hcnui•i» hemoglobinei se poate exprima in grame./'. Num.m ilioane/m 1 la fem ele şt 4. mrtrlmea variind în/ M i ' . r. lli-inogloblna (Hgb) se exprimă tn <j% 9! tv. iar restul ca rezervă în depozite (există 80 ml sînge/kfl > i | > ld bărbat şi 70 ml sînge/kg corp la femeie). V a< " "~ 2 N ~2 X 40"' Anemiile cu indice de culoare între 0. Prin aceaitl aaa .i sîngelui heparinat. o parte 1 1 iul circulant. acid folie. nu.20 se numesc hipercrome.. Dacă slngele examlnnt culoare cu a hemoglobinometrului la diviziunea 80. llcmatocritul este o probă foarte utilă în anemii şi exprimă volumul qlobulelor roşii într-un volum dat din sîngele total (după centri(iiil'iic.5— S m lllonnu/im n'hA iim i.8 şi 1. | l'ilntr-o regulă de 3 simplă se ajunge la formula: v ^ H 9 b% li'flip. Iar ului im se slcibilc^io prin cltlroa frotlului :.rc?m 1 .nujuln. aşa cum se poate întîlni în hemoragiile acute. Iar cele rnn» acest indice depăşeşte 1.n roticulocitară după tratament cu vitamina B 12. Fe. uni de hematii (pe mm3) şi conţinutul în hemoglobina (în procente). . Uneori.albe) au formă rotuml.5 — 3.i. iar 2 N—primelJ două rlfrt In numărul de hematii găsite la numărătoare X 2. Aplklnd inul» vom găsi: w _ _ _ .-.i i io n r ta num ele de a/ienW e. Hemollzn tn• ••!><> 1. In uncie huli ( . u i i ' i i i i i hcmolilH <•) rezistenţa globulară este scăzută (hemollza Inl cm o( iidc ((jioiniicii.5 — 5 l. depăşind normalul n inodie de 1%).' unui bărbat.1 4.8 se numesc hipocrome. irul lor vartnzfl tntro > n ( i o -jl 8000/ram8. Normal. Volumul slngelul este • luncţie de greutatea corporală.i c i n i .8 g%„ clorură de sodiu şi se termină Ici 3. 100' 100 <ie 80%. /iV/.ic de K> y% In v l 14 (j la femele. în unele hemoragii acute apar hematii nucleate. HHM. aplicind formula: ^ ^ ^ B ^^^^B < 80' . se citeşte pe gradaţia unui tub proporţia plnMiifi si a hematiilor). ^^^ indicele de culoare (valoarea globulară) exprimă relaţia dintre nu-j . hematocritul este între 39 şl 47% In («•n ici.6 — 3 g%0.|liil)ina se determină cu homogloblnomctrul Sahll (gradat In 100 diviziuni) i< npicclere colorlmetrlc». l!xomplu: la examinare găsim Hgb=80%.' şi 43 şi 53% la bărbat. • • n martorului Indică încărcătura normală (100%).stenfa globulară exprimă fragilitatea hematiilor. . iar în anen urinate de regenerări mari pot apare reticulocite. iar hematii 4 mllloane/mm3.

Limfocitoza defineşte creşterea peste normal a procentului limfocl telor. necesitînd rornllnreii şi efectuarea în condiţii tehnice riguroase spre a evitti ororii»1. iar neutropenia reprezintă scăderea numărului neutrofileloi sub cifra normală. se constată In angina monocitară.> i> l ln « „ f o n n iiii . după administrarea unor medicamente (piran.. u A s a u „ ta b lo u l la n g u ln " c a r o i " N (cirniiiiloclte neulioiiii-) i. leucemii. Sînt în număr de 150000—300 000/mm 3..R. dar alter < i l e funcţional. Lcucocitoza este creşterea peste normal a numărului de leucocll< (postprandial. paraziteze.r>% lin (ba/olUe)-0. Leucocitoză putem întîlni în: amigdalite acute. Neutrolilia este o creştere peste normal a neutrofilelor (în infecţii microbiene).— timpul de coagulare (T. Monocitoza este creşterea numărului monocitelor.i m< > .. dintre care amintim pe ceh» liidi u/ualc: . Ele pot fi normale ca număr.S.• • viteza de sedimentare a hematiilor (V.k serveşte pentru diagnosticul coagulopatiilor. cercetează nivelul blll2U4 . cînd apar sindroame hemoragipare. Leucopenia este scăderea sub normal a numărului de leucocite. Limîopenia re prezintă scăderea numărului limfocitelor. Explorarea bolilor sanguine se execută prin metode care studiazo elementele figurate şi prin alte examinări.timpul de singeiaie (T. criptoleucoze etc. In focţil urinare. leucemie limfatică.ll.) se practică cu apa ratul Westergreen şi este normală între 2 şi 11 mm/oră.5—1% lio (eo/lnoflle)-l~3% (după unii chiar şi 5%) Leucoc'itcle reprezintă elementele .. Hozinofilia reprezintă creşterea procentului de eozinofile peste normal (în sindroame alergice.• semnul garoului (Rumpel-Leede) permite aprecierea fragilităţii capilaro în unole sindroame hemoragiparo. Trombocitele au rol în coagularea sîngelui şi hemostază.C.. leucemii monocitare sau iritaţii ale S. viroze. boală Hodgkin). metiltiouracil). astm bronşic. reumatism acut etc. leucemie cu cozinofilie. sau pot fi în număr mai mare: trombocitoză (ca în unele leucemii cu trombocitemii) sau sînt scăzute ca număr: trombopenie..rctracţia cheagului începe la l—3 ore şi este completă la 24 oro.i i . pneumonii-: apendicită acută (poate fi hiperleucocitoză cu peste 20 000/mm :! ). în infecţii microbiene.) normal este 6—10 minute.o 70% I. iar în unele unemii se. (linilix lte)-25—3.S. gangliotwrâ. intoxicaţii medulare. reacţii leu comoide). tbc.) normal este l—7 minute. fiind întîlnită în: viroze. biopsie Mdiiglloiuird. lîxplorârilo se complctea/d după caz cu: puncţia stcrnalâ.de şoc" în apărarea organismn lui (mai ales granulocitele neutrofile). în viroza. sul* fci m ide. Eozinopenia reprezintă scăderea numărului eozinofilelor.•— timpul Qulr. unele viroze. O putem întîlni în febra tifoidă (deşi este o infecţie microbiană).H.

. liemaitrote. a chimismului gaulric.s/r/cro-'. minerale sau vitamln». <'.i ctC. ( I m ' i i procordlnh» l uneori cinginoaso). Antecedentele personale: se va ţine seama de boli rrnmVe «now/on/o (tuberculoză. tahicardia.). i n l u M . Antecedentele familiale furnizează date privind ereditatea. hiperfoliculinemiile. tratamentele .. t minarea grupelor sanguine este utilă pentru prevenirea accldmtt'-i i i transfuzii. de boli care determină anemii hemolitice cîştigate ( h c | > . Slmptomele subiective în bolile sîngelui: cel.determlnfl dllvrlll (intlcoipl olc. do vitamina K. • l iul rom hemoragipar.' n t <l n l i i i a \niui l' n i n r l n ld i. Condiţiile de muncă pot fi în mediu toxic (Pb. i < | i i l ..muşt« /liurnUuire". hemoroizi. benzen.'<ictiu Grogerson).l|l>.iln. hemoroizi.«lc. ankilostomiază.i a | i > i i 'IUI l' 'C . reumatism. reopirin.\ i| n. Slmptomele obiective: paloarea tegumentelor şl mucoaselor (r«ţi> i i i n d nii.u M I I i în rnvltaleii l)||Cill. Anamneză este un ajutor preţios. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE In li'. . ciroză. nefrită. alindor. lipotimii.M i ' / n i . malaria). Condiţiile de viaţă vor fi investigate pentru unele anemii carenţlale: •illiiK'Mtaţie insuficientă cu carenţe de proteine./onf//n îmbolnăvirile sanguine pot surveni la nivelul aparatului hcimitoiinli'lic.. > x n i ti e iinMl M .ţ i i pulMioihire). leucemii le .3. . i i i i . polipi. tulburări digestive ca inapc'lenl<i. cancer.\ i \ 'h'inică. In toate cazurile vom interoga bolnavul dacă a făcut tratament^ fii nii'dicamente cu răsunet medular (piran. HM•nMim-irn-n u l i i ) . ca în n/iil hemofiliei sau a anemiilor hemolitice.slro-'liii)(l(>nal.icule şl cronice. hepatită cronică. i | > <.). i < ..rt (d-rcumatism.. y i n<j i vor agii. echimoze.. Itolile pot să fie primitive sau secundare în cadrul unor tilecliunl •Iii Ilil/d. crtftQttQ («mpt» 210 . Explorările do laborator vor viza şi precizarea bolii do bu/. . antiepileptice. (u/bUtrolicc a/c [filierelor şl /eyunie/i/c/or. inetiltiouracil. Boli care afectează capilarele sau factori ai cadqulflrii sini: virof. « paraziţilor în sîngo (malarie) sau în tubul digestiv. n .h iii merniilHiii <iu l<>i miii i M * prnrti< •> testul < mxuba. la nivelul sîngelui periferic sau afectează coagularea siii<|i'lul. palpiLiţn. reumatismul. cauze alergice eU1 . m t o şl nltol*. cancer. de boli care produc hemoragii oculte anemiante (uN < . cloramfenicol etc. sup. cancer. De i i t i l i h i t e este cercetarea pro/c/nem/r/'. varice esofii(|MMir. dispnee de efort. cancer gastric.. 7.inlele ci). sulftiinide.uneloll. « hemoragiilor oni/fr • i'lditiobile prin r. nefrite cronice. în hemoragii acute ne vom interesa de existenţa sîngeriirii e \ i ' ' i n r .iM ' . ceea ce •xplică unele anemii ce survin în aceste situaţii. M. CO). ''arontele de calciu. pctcyii. polipi.-ni interne: ulcer.

sau hipercrome. acid folie.-i • /! • viiliinilil In . unele pani7. liclmli' in'1.n i . intra. scleroze medulare. mixedem. hemoptizii. | n t. Anemiile medulare survin datorită unor cauze variate ca intoxicaţii exogene (lidii/en. i / . i i' M ijiiin 11 K un d n . < . de scăderea încărcării lor cu hemoglobina sau de scăderea atlt a numărului de hematii. hipo-. boli acute). monometroragii. Inhibiţii medulare. hematemeze şi melene (în ulcer. tumori viloase)..1. 286 . ciînror. creştere. vitamine). Clasificarea etiopatogenetică este cea mai practică: anemii prin pierdere de sînge.H Unice c< > i i i | > l c l c . în funcţie de scăderea numărului de hematii şi a hemoglobinei Clasificare. în absenţa acidului clorhldric. i 7. Anemiile prin hemoragii rronlcc pot fi cauzate de pierderi mici şi repetate de sînge în diverse boli ca în ulcer.lto/. gravlilllnli 1 . ANEMIILE HIPOCROME ANEMIA ACUTA . mecanismelor de proiliu-i-tt. gingivoragii. hemoroizi. complex II. flC6St6fi •• Hei lnr<i/fl la lunclic d»1 siipo/ilnIc (luHjnosticului clinic. itnt: uşoare. b) prin tulburări de utilizare a Fe. microiau macrocitare.yl uşurează instituirea tratamentului corespunzător. vltfimina C. hemoptizii. Anemii prin pierderi de sînge: acute şi cronice.sau postoperator). i examenul clinic. — după gravitate. cît şi a încărcării lor cu hemoglobina. substanţe toxice sau prin nii'cniilsm nutoiniun).c digestive etc. sarcină extrauterină ruptă) sau afecţiuni gine cologice-. Anemiile hemolitice sînt congenitale (anemiile corpusculare) sau doblndite (anemii cxtrarorpusculare ce survin după transfuzii. drepanocitare etc. Cldslllcarea etiopatogenetică orientează asupra cauzelor. alăptare. hemoragii In ptnză prin tulburări de coagulare în diverse boli. — după mărimea şi morfologia eritrocitului se vorbeşte de anemii normo-. c) prin consum sporit (/«• llt-r snu blocarea fierului din depozite (boli consumptive. mijlocii şi grave. — după valoarea globulară pot fi: anemii normo-. hemolitice şi medulare.4.t nl l l i i i HXAlii' nul ului < li. intoxicaţii endogene (uremie. — medicale (sînt variate şi frecvente): varicele gastroesofagiene rupte. ANEMIILE Anemiile sînt boli care constau dintr-o grupare de simptome clinice (un sindrom) cu etiologie variată. cniici'r cir. raze X sau gama). metaplazii sau cauze mixte. anemiile pot fi: acute şi cronice-. • . nefrite cronice. proteine. — după modul de apariţie şi evoluţie. epistaxisuri. sferocitare.1 •. PATOLOGIA SINGELUI 7. infecţii.! . epistaxis repetat etc. a factorului intrinsec (anemia de minerale. — obstetricale (avorturi. Anemiile carenţiale apar prin: a) carenţe alimentare de fier. cauzate de scăderea numărului de hematii.n.).illllui) A ipll- l vplorălllc p. naşteri. Clasificările sînt numeroase: Anemia acută apare în condiţiile unor cauze deja menţionate la clanicii etlopatogenotică.. cnricer. carentlale. Anemiile acute pot să fie: — chirurgicale (traumatisme.4.

ir. i l i / . Tegumentele sînt uscate.! i c ' l i i i 'i •! '. cianoză (în formele grave cu Insufi• Iciitft c'ardiacă). balonări postprandiale.ci lieiim:. ! < • i l < . aritmii.»» filulominale.Simptome cardiovasculare. du . r/.. viscere roşii: ficcil. Hernii .s-a Introdus Iratamciitul cu I ' .d.i ANEMIILE CRONICE Anomiile cronice apar în condiţii etiologice varinto cu simptom* so pot grupa astfel: .) vor ajuta în vederea stabilirii lipului du (incinie.cir i.M|iiii ... i |. i nifip • i IIMIIMI . tendinţă la lipotimie sau chiar lipotimie. la expunerea la soare. .peste . deformate.rt.l. . In cci/iil ni curo nu •• r. < . ui . parostezil. rezultînd din dificilul de oxigenare. astenie psihică fi fi ii n. se va face tratamentul bolilor (le b<r/.i v lu'cc l. nin«ori apare o paloare pămîntie.il.'!Xl l. cu pier- ' I c . i unchi.l . vegetale (zarzavaturi. ce apar din cauza creşterii vitezei •In circulaţie spre a se suplini lipsa de hematii transportoare de oxigen ţi cnrc constau din palpitaţii. Simptome digestive ca: senzaţia de arsură în limbă. ini <lr niH'init' ci-n'liKii'i nun ! ./ .nnente fld* niliir. La nevoie se corectează chimismul gtislnc imu . i lull>urăfUc i ' i u l i M MUC. .i vitamine (C..n ute.< i l l > i \ -. ritm de galop.. i un regim boU'il tu proteine animale carne.Simptome periferice ca senzaţia de răceală.il)l''lc \ > < .i...r>0% din ni.immu (' vi i ouipleX B.l. tulburări de memorie. ni(|in I M . i ' ' i p iiix'iH..i/. FMI- lixamenul obiectiv constată paloarea tegumentelor şi mucoaielor. dtsn<>i md un Nindrom miocardic. flatulenţfii consti ii»ţl<< suu diaree. Tratamentul.. i ilvtiri-.idumet (R) L i l i N ...umMilul < • • ..li nuli sl<ib.' liuptniiiiitol<H|lii. i. vil.'p.011 llpotlftllc. /:. In anemiile carenţiale se administra.iM-i • . pulsul p n . nun. < '.i/.. i i i . unghiile au pete. .l r . dispnee de efort.msul la ptt iu IHI/HIC decliv. scir ini'-u'. dureri In musculare. S'' < iirnd' . tegumentele sînt reci. i i i . zgomote în urechi.u m.. i li'nilm|.. Aparatul cardiovascular: tahicardie..Miln iciili/. limba este palidă şi p n . întunecarea privirii.i IM llpiillnii .i •. sau în condiţii de scădtMU concontraţiei de oxigen.se pot percepe extrasistole.illi>/at).fi niili'dil (depapilată)...x«mene7e comp7emenrare menţionate deja (hemograma comiil^ln.ulinlnlstrtmu < ! • • «cidopeps sau acid clorhidric diluat. dureri precordiale (uneori cu caracter an« gthos). i i c.'im: proporato de fier (glubiln . ca: nu «tdi.. pîămlnl). fructe) bogate în l • ' < • -. vedere ca prin ceaţă. hipte. as? . inapetenţă. i i i i n p l c x B).Simptome nervoase. i < i l i i i < 'i i 't 1 1 -MU./ i ) !>'• <'(ile orill nun Iu nevoie injectabil (fior polini.i Min<|in n<i pol ilin <• hi ni'hiilr l i. muşte zburiliinro.i i c . M io-( li. Se voi < . dureri dlfu/. ccfaleo. mai ales ctnd bolnavul n nllfi In aglomeraţie.li. In ncvoio puncţia medulară etc. i . i l . i . i l ii-in.MI i|iMiţi'i: i c .tnt hlnhilc-.

participînd şi în sinteza nucleoproteinelor. innbsorbabilă în absenţa factorului intrinsec. uneori cu vezicule şi ulceraţii dureroase la atingere realizînd glosita Hunter. poate fi constatată hepatosplenomegalie. delir halucinatoriu. depresiune mintală.iic. limbă depapilată. J' . iar uneori mucoasa gastrică este papilomatoasă. Se evidenţiază de asemenea atrofia mucoaselor digestive. hipoestezie. i i i l e metabolice. pierderi repetate de sînge. sclerele sînt subIclerlce (datorită creşterii bilirubinemiei indirecte prin distrugerea ra|)I(M a henuiliilor). uneori chiar paralizie a mem brelor. areflexie. Boala se manifestă la persoane în vîrstă de pesto 40 ani cu: • . avînd drojil cauză adorhidria. tulburări extrapiramidale. în mod normal. 2 86 . tulburări psihice ca iritabilitate. vitamine. In anomia Biermer. se vor corecta deficienţele endociinr si se vor administra preparate de fier. vitamina B12 se depozitează în ficat unde este folosită pentru maturarea hematiilor. — Anemia hipocromă Idiopatlcă (anemia aclorhidrică sau cloro tinemiu cicliilică) se instalează la femei în jur de 40 ani. uneori de tip anfllnoSi tahicardie.i urc nuanţe verzui şi actualmente este rară la noi. ANEMIILE HIPERCROME Sînt sindroame clinice caracterizate prin anemie în care numărul de hematii este scăzut. Tratamentul este cel al anemiilor. tulburări preclimacterico. ANEMIA BIERMER Anemia Biermer este o boală care se instalează în lipsa „factorului antianemic".1. explicată p i l n t u l l ' i n . Titiitiiiicnt se va combate sedentarismul. iar în sîngele periferic se evidenţiază macrocite hipercolorate.Simptome digestive: arsuri în limbă. eritro-blaşti şi megaloblaşti. ceea ce face ca în măduvă să apanl multe celule tinere din seria roşie numite megaloblaşti şi eritroblaşti. — Tegumentele sînt palide („galbene ca paiul"). Ea dispare repede după începerea trata* meniului. sufluri anemice. care este vitamina B12. cu corectarea deficienţelor cauzelor menţionate. ca urmare a absenţei vitaminei B12. Simptomatologie. însă valoarea globulară este mărită peste 1. fiind considerată r<! o stare precanceroasă. — f'• /' /( / poate fi prezentă (febră sau subfebrilităţi). lăruiUl.FORME PARTICULARE DE ANEMIE HIPOCROMA — Clorn/a sau tinemiu tinerelor fele cu dismenoree 9! viaţă sed»n« Liră. maturarea hematiilor nu mai are loc în mod normal. iar la membrele inferioare se pot decela edeme. după absorbţie. — Simptome cardiovasculare: dureri precordiale. roşie. format din „factorul intrinsec" (Castle) secretat de mucoasa gastrică şi din „factorul extrinsec". tulburări de echilibru. — Simptome nervoase: parestezii.ilo.

. n < •le vitamina B12 de către parazit (botriocefal). Dintre acestea amintim: — Anem/a macrocitară din sarcină este rară şi apare. alimentaţie bogată în fier şi proteine animale.1 • mentei de vitamina B12 şi acid folie.IM i i'i i/ ă cu vitamina B12. . puncţltt h l i ' i i i i i l d arată o hiperregenerare (spre a compensa pierderile mari di» l i i ' i i i i i l i i ) . cu tratament de substituţie... < n apanliu Icterului hcinolUic şl anemic.cmnele neurologice. Se corectează achli > . ii i i sînt congenitale (corpusculare) şi au drepl «'. .i anemiilor hemolilico se caruclerl/oazB prin crlM i l < < dcylobulizaiu. tratamentul este c i i < > l < M | n M so administrează vitamina B12. acid folie şi dispare după naştere. ANEMIILE PARABIERMERIENE l l l l l l H | n. cauzate de Im l .!<•. n tociIciră In urma rezecţiei gastrice. meyaloblcisti.puztlv H« Idio din nimll/n Nlinplomi'lni (llnlru. Aşa cum s-a amintit la clasificarea etiop'iUnjrneUcă. se va administra vitamina l ' . Hematiile hemolizează uşor. aceitt i . în a doua parte a sarcinii.. n u l to ile.ur/a uu defect dt i nn .. i i|«i-strică. . prozelita nrhlllol ynhtilcc 9! din lo/iiltnlH" nunllzol ilnloţjlco (puncţlo HtornnlA. rore < i u o durată scurtă de viaţă şi mare fragilitate. l i IK [ic al hem<ili(.Anem/a macrocifard la ciiotici poate să apară ca urmare a unor iări în depozitarea factorului extrinsec la bolnavi cu ciroză hiANEMIILE HEMOLITICE Stnt anemii ce apar ca urinare a distrugerii masive a hematiilor.. . Iu unflla IU • Boli tntirn* — ptntru aidn incdll 2B9 . evidenţiată prin riMccltirea rezistenţei globulare. Se tratează cu acid folie şl «11ţio completă. Anemiile parabiermeriene sînt de asemenea anemii macrnrllnir M iilpcrcrome.. beneficiază de tratament eficace cu vitaRăspunsul bun la tratament se apreciază urmărind apariţia „crlzol in ulocitare": în sîngele periferic creşte numărul de reticuloclto la • .-. diiloiiiiticorpi — Oft (ii'ţii>iic. m. Sliiiplointitol()(|i..'!()% de globule roşii. •— Anemia consumatorilor laptelui de capră se poate inlilnl I c i unii ii şl copii hrăniţi cu lapte de capră.:i — hemoglobinei.. Bolnavul va face tratament cronic cu vitaMM. hoinndrnnin' ctc. dar cu etiopatogenie diferită. Boala decelată In faza iniţiala. sau sînt <t<>li'ni(litc.. Prognosticul. .'••.) cmc cvl<l<Miţla/A «omdescrise (anoiulo do tip hlporcrom. . crilroblnytl. din i l M in pusi'ini..i !yj disliini hematiile. ca m m. Achilia gastrică lip •. i orile şi rur eritroblastl In stmjelo perileric). Fierul se administrează numai "i < •< izurile în care se evidenţiază semne de anemie hipocromă.1 îl . i |5 1L„ extracte de ficat sau acid folie toată viaţa. dud nu nu apărui tnrA 'idliiirarile nervoase severe.i/. — Anemm gastiectomizaţiloi poate îmbrăca şi o forniu m.'ii. •xo()eni sau prin anticorpi — izoanticorpi. — Anemia botrioceialică pare să aibă drept cauză consumul m .

iar în caz de Insuficienţă renală se efectuează hemodializă. Tratament. — Hemogloblnuria paroxistică nocturnă în care simptomatologia sa Insliilcd/ă în timpul somnului (ziua. iu ( i t f l boala e.2. hemoglobl iiurlo. Insuficienţii renală acută (exemplu: In anemia hemolitică pOBtiKinsfU'/iontiL'i). In cazul unor accidente posttransfuzionale se administrează antihistaminice (romergan. altele de terapie cu corticoizi. tulburăi l l c metabolice.e cu do(|!obiill/nio Intensa so poate constata febifl piecodntA de li ison. substanţe macromoleculare). h'xistă unele lorme clinice cu anumite caracteristici: — Hcmoglobinurla paroxistică â frigore în care crizele de deglnbullzaro so declanşează cînd bolnavul trece de la cald la temperatura scăzută. LEUCOZELE (LEUCEMIILE) Leucozele sînt afecţiuni ale sistemului hemohistiocitar — pe linia sorlel albe — caracterizate prin alterarea stării generale. influenţa razelor X sau a radiaţiilor ionizante. Funcţia sternală. sînt factori caro se incriminea/ti în prezent în declanşarea leucozelor. In uncie leucoze. (offlloc. boliuivul trezindu-se cu febră. Diagnosticul pozitiv al anemiilor hemolitice se face din aspectul clinic.). contraindicată însă pentru altele. vărsături. stare do şoc. splenomegalie şi prin proliferare — metaplazie de tip malign — ce st' pot exterioriza sau nu în sîngele periferic (prin hiperleucocitoză ce poate număra pînă la cîteva sute de mii de leucocite pe mm3). febră. eventuală splenomegalie şi anemie.s l o mai malignă.4. 2U O . Elementele proliferate sînt tinere. tabloul sanguin cu studierea morfologiei nem.v. elementele albe sînt atît de tinere — leucolilnsli >.fornin nnite ?l in rrl?. Accidentele posttransfuzionale (incompatibilitate de grupa sanguină) necesită tratament de urgenţă: se supraveghează transfuzia pentru a o întrerupe în cazul apariţiei unor simptome de incompatibilitate. stare de rflu ţ. crampe musculare. stabilită de medic. Metaplazia explică anemiile şi sindroaniclc hcmoragipare. Unele cazuri beneficiază de splenectomie cu efecte favorabile. nu-şi pot îndeplini rolul func(lonnl.i dureri abdominale. Mitologia leucozelor nu este încă elucidată: teoria virotică. noaptea) prin scăderea pH-ulul pltisniei.itiilor. feniramin. lipsind organismul de mijloace de autoapărare foarte importante. combaterea colapsului cu norartrinal şi hemisuccinat de hidrocortizon. In funcţie de starea bolnavului. Stabilirea formelor clinice este necesară. greţuri. infiltraţii lombare cu novocaină. novocaină l % i.încît nu se mai poate recunoaşte provenienţa lor. urina avînd o culoare brun deschisă. testele imunologice şi scăderea rezistentei globulare vin In sprijinul stabilirii formelor clinice variate. imunosupresive. se iau măsuri de terapie intensivă (perfuzii de glucoza. imature. adenopatie. Din punct de vedere evolutiv este de reţinut: cu cît elementele sînt mai tinere. cu bilirubinemie indirectă crescută. deoarece tratamentul se aplică în funcţie de forma clinică. în unele forme se indică transfuzia. 7.

1 loruiol iico dr boală. Innpetenţfi. pierdere ponderală şi durm >nM. iar iiH'iml sanguin periferic arată că între elementele albe adulte şi cel t « lilostice nu există forme intermediare de leucocitc (ca In formula nh f). Involuţia şi prognosticul.i r -. i ..i nculi/are. atomnuli < lonecrotică şi un sindrom hcmoragipar (hemoragii ale tegumnnii ijl mucoaselor. i | i i r . alături de leucocite adulte. micropoliadcnopatie. mai puţin brutală decît în cele acute. . l n | t « morfologice l«ln pol fi lult-Inli'dCOW.ponderală. paloare. lixunicnul obiectiv pune în evidenţă hepatosplenomeg<ilir. l l r n ţ i i loucemoide ale tegumentelor.. Evoluţia este cronică. alteruii mu M . n <M . Leucozele cronice debutează prin altei. tini. grăbind sfîrşilul care survino în medie după 3 — 5—8 ani in mie••iiro/r cronice şi după 5 — 10—15 ani în limfoleucozelo cronice. roborantc.i i mi'diiire. Pe acest fond apar semne de anglnă acută. Bolnavul prc/ini.' nUlcare. augerliul o stnre •i ( I n . Tr. Dtiprt evoluţia. Punc(la iidlil . Hvoluţle şl prognostic.iNtt* dilinamie. cu perioade de ?•• mur . citosulfanul ş. LEUCOZA ACUTA Mlmpiomatologle. ///M/O/HUCOKt». combaterea mici se face cu transfuzii de sînge.i ..sin l fragile şi se fracturează uşor. hepatosplenomegalla. Prin tratamentele moderne evoluţia ••• h i i K | i l .il. în volum mic.infecţiile se combat cu antibiotice.i . LEUCOZELE CRONICE Simptomatologie.. In perioaddo . Tratamentul: alimentaţia va fi hipercalorică. Boala debutează de regulă brusc. Acest simptom poartă numele de hiatus Icuccmlcus.ndle*. Cu fiecare ucutizare starea bolnavului ie agrfl> i/.nl<'iinpA« (tuni accentuată în leucozele limfatice). cu sflrşlt îl Ini i c 3 săptămîni şi l an.rt. Tabloul sanguin :•> |>uiirţla urtli'i sînt indispensabile pentru precizarea diagnosticului -.irr. i v o .a. Se folosesc hormonii cortlcotll »lic<icitate trecătoare. In nrvoir antibiotice. cu anemie. la indicaţia Urilor de specialitate.irntă o măduvă invadată de leucoblaşti (celule tinere din splt<* '). 201 . febră. I H M i. anemie. nidioliM .nla «tnt acuta 9! cronice. cu alimente uşor dlHhlle.niK ntul ostc nscniAiHUor cu cel din loucofcole acutct. anemie gravă).i gravă: alterarea profundă a stării generale. Ini itupl . Aspectul clinic este al unei geptli i i i j i . sensibilitate la P « I | | ) . Evoluţia este de obicei acută. leucn/. S-au semnalat şi cazuri de ameliorare de durată.um'iilul sr instituie în functiu do forma clinică ti ie face cu '•iliiticr.K ii!l/. tint. anemie. de bază rămînînd tratamentul ca medicamente idlnlice sau antimitotice ca: azotiperita. fn sînge se constată hiperleucocitoză cu elemente l i m ..tării • "«inie.

Schematic se poate reda astfel: Flcat+vitamina K 4. Trombină+fibrinogen Flbrină Din prezentarea schematică rezultă că ficatul sintetizează protromblna (în prezenţa vitaminei K). factorul II este protrombina. streptococi. toxice exogene (I. plachetare şi plasmatice. P). Factorii de hemostază sînt: — vasculari. fragilitatea acestora sub acţiunea unor variate cauze: boli inlccţioase. — plasmatici. plachetare şi plasmatice) şi a factorilor acceleratori (în practică aceşti factori au fost notaţi cu liloro romane: exemplu factorul I este fibrinogenul. Mecanismul do producere a hemoragiilor se explică ţinînd cont îl o factorii care se opun în mod natural hemoragiei. care sînt de I<ipt tulburări ale hemostazei naturale. care se transformă în iibrină. se pot deduce mecanismele de producere a sindroamelor hemoragipare. . factorul III este tromboplastina etc. în ochiurile căreia se aglomerează eleiiHMilolo figurate. (viroze.4. Hg. Procesul final este retractili cliciigului şi apoi Uzarea lui. Prin procesul de coagulare sîngele se iKinslormă din stare de sol în stare de gel. stări septice etc. formînd „un dop" de trombocite. insuficienţă supra- — /actor/ donaturQ ereditară. mucoaselor şi ţesuturilor. SINDROAMELE HEMORAGIPARE Slndroamele hemoragipare sînt stări morbide cu etiologie varialrt. endocrine (hiperfoliculinemie. Din prezentarea factorilor şi mecanismelor hemostazei. Protrombină+calciu+tromboplastina+factorii acceleratori 4. Intervenţia lor în procesul de hemostază se face în următoarea succesiune: In prima fază intră în joc factorul vascular prin vasoconstricS ţlo. in faza a doua acţionează factorul plachetar prin aglomerarea plflculelor sanguine la buza plăgii. adeseaînsă ftlnt ni/x/c. mu/Ho so pot grupa în: vasculare. 1) Cauzele vasculare. Din acest punct de vedere. La rîndul său trombina acţionează asupra fibrinogenului (elaborai de (isomenea de ficat). benzoli.). /r«'/or/ alergici (reumatism acut.) se transformă în tromhină. Cel mai frecvent se constată alterarea pete-(Hor i'iipilari. gripă. unelo alimente). — plachetari. sulfamide).3. caro au comun hemoragii ale pielii. sub acţiunea tromboplastinelor (tisulare. Protrombina. inctori cureutiali (vitamina C. constituindu-se cheagul. în prezenţa ionilor de calciu.7. în u treia iază intervin factorii plasmatici care prin acţiunea lor favorizea/ft formarea trombului (cheagul). Procesul coagulării este complex. Fibrina formează o reţea. sarcină.

carenţe în vitaminu K şl calciu).i»rnn pormGflblIltfiţU capilare purmlt» îl Instttlnri'rt pi/r/wn*/ vn«n//«r<? (poli» punrlltnrtne i rnro nu dispm Io dlt|lloprosliiiio). Examinările paraclinice trebuie să ducă la stabllirM ' "i I | M purpură în vederea instituirii tratamentului diferenţiat. prin mecanisme autoimune (hipersplenism).msmiso' de in iliuinyllor de sex masculin.' factori activatori (exemplu absenţa factorului VIII sau i i i iintihcuiofilică A. se combat durerile abdomlndniiiustrează antialergice (romergan. iw>rnţ|ll spontane sau la cele mai mici aii unur extracţii dentare sau .. 1 ' i ' i i r » i alergică evoluează cu hemoragii cutanate (i -şli) w<il ulei l membrelor inferioare. uimol'lwl ai U-i ii loniiii descrisă do Henoch apar şl dureri abdominale.'ţia cheagului. (H* i m îl ( . i r c de la na 1. arsuri. pe lîngă numărul scăzut de tromboclto. l romhopenllle pot fi esenţiale (cu cauze necunoscute: boalfl 11. t lombastenllle se întîlnesc în boala Gtanzmcirin şi în boala Wll-HiHjcns care sînt ereditare. a factorului IX sau globuliiid antlhcmn. feniramin.1 IntorvouţUlor chl111»/ tiatamunt sul). sau prin boli infecţioase.unigdalct lomii. Docft nu 201 . i H/K». antialergice (cor•Mii 1 ). dai alteiate funcţional) sau în cazuri de trombopvnll i\ numărului de trombocite: boala Werlhof). m-nthnlnl ţi u/crf//rrt (Schonlein). > ' | i u r l clinice timintim avittnniiiom C.'. Ui mc. l/lţ < 'uuxcle plachetare. i p .inmntlCO| CU impui du :*lnyoraio ipinil. .»lc plasmatice sînt variate: hipoprotrombincmta eiedltQlă.-ji m n lfo itft . Mi Inlilhllori ai coagulării (heparină. rare. hepatite cronice. hcnuitiirii snu hemoragii dlgi-sllvc.. antitrombina. Timpul de sîngerare este crescut şi apar tulbuin intim. alergice. hiiliinn-iitul. •'«iii/. însoţită de febră. durei i. toxice cart» 11 n nun ca de trombocite. i i c nu faco ' P'ii !i. traumac^mbolia amniotică. Apariţia sindroamelor hemoragiparo prin MII / O se poate realiza în cazuri de trombastenie ffromboc/fr cu număr. So MCII/. mii ciştigate (ciroze. hormoni cornpA caz).stltutiv tu globuliiui nnlilicinoHllca.n . irnţl'"*' 'S(' P°t exlei iori'/. la • uni hemoragii mai mari se vor face transfuzii. Iroinbostop). •uIo prelungit ş\ hemoragiei .ulcsca greu de •. în aceste cazuri asistăm la apariţia linnulul Iii-iuoragipar. 'unic/. ' • n . care va trobul dncelatfi./i// este condiţionat do cauză. P). prin mctaplaill « ( I n leucemii). Se asanează focarele infecţioase şi se tratează («vonK l. uncie cazuri de hipersplenism beneficiază de splenectomit. 'iioin• / • • paraclinice evidenţiază eozinofilie sanguină (Indicator i'l)i M'înnul garoului este pozitiv (Rumpell-Leed)i In secreţln faIP pieile decela streptococul betahemolitic.In nfimi lcţ|iimimtcli>i | H m ţ| ln<)lvor<igii. boală ereditară li.I vasotrofice (vitaminele C. oxpli» heumragiile digestive. "fii/iiiMifii/ i'oniitft In <>vitai .lor coagulopatii amintim: llmnollllii. co rmill/c. afectînd copiii.

— Adenopatiile localizate se întîlnesc în afecţiuni dentare. Hoald llodghln (limfocjnmulomalo/a malignă).. b) Hlpo-afibrlnogenemia prin şocuri (arsuri.l>i»(lucu hemoragia (uneori se instalează hemartroze) se administre<r/. sindroamele ganglionare se clasifică în: — locoregionale (localizate) şi — generalizate. TUMORILE SISTEMULUI RETICULOHISTIOCITAR Tumorile. cu etiologie insuficient elucidată. ADENOPATIILE Adenopatiile definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici. '.1. realizînd sindroame hemoragipare cu această etiologic. tuberculoză etc. cu etiologie variată. Cadrele medicale ajutătoare trebuie să cunoască scopul acestor metode complementare. sifilis) şi tumorală malignă (leucoze. Rvllvulostircoattn': localizat . de natură benignă sau maClasificare: adenopatiile pot avea etiologie inflamatorie nespecilică (infecţii. îl însoţesc în secţiile d« chirurgie şi se îngrijesc de aducerea rezultatelor. .6. amig dalite acute (situate submandibular). 7.A uicje. viroze). Rezultă din asocierea a cel puţin două dintre cauzele menţionate.H.<m generalizat. Ade nopatiile ridică adesea probleme dificile de diagnostic.R. 4) Cauze mixte. de aceea. Tratamentul este de urgenţă şi constă din administrarea de fibrinogen i. inflamatorie specifică (tuberculoză. forma chirurgicală a bolii Hodgkin şi metastazele gan glionare. .ImfostircouniK: locali/atu siiu generalizate (boala Kundrat). v. — Adenopatiile generalizate apar în leucemii. sistemului reticulohistiocitar (S. intervenţii chirurcjl• ale). Se realizează astfel sindroame ganglionare. tuberculoză ganglionară şi pulmo nară. dar mai ales în embolia amniotică la naştere. examenul hematolo gic şi puncţia sternală etc. De mare n li l i la te sînt: puncţia biopsie.'. plasma (proaspete) sau se administrează globulina antihemofilio». 10 — 10 mg. duce la moarto i <i|>idă.5. Ele încurajează bolnavul. reticulosarcom. I.. sînge proaspăt în transfuzie. După localizare. dici(înnsticul clinic trebuie completat cu explorări complementare. CliisIUcarca tumorilor sistemului reticulohistiocitar: l. biopsia ganglionară. al căror simptom principal este creşterea lor în volum. limfosarcom).) sînt afecţiuni prollfcrnlivc maligne. în sifilisul primar sau chiar în boli cu etiologie malignă cum sînt spre exemplu. 7. reticuloze.

H. Npllim poato fi sediul unor afecţiuni de sine stătătoare (boli vascu* mni/itnre. i n i i . mie. BOALA HODGKIN (LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNA) i miloqranulomatoza malignă este o boală de sistem caracterizată i ' i l n adenopatie localizată sau generalizată.i . dlqestive etc.M/e/omuJ multiplu (bonln Kustlţkl-K. tonicelor.dn localizare. vitaminelor. al glucidelor şl mineralelor (K| S) Cai P)| — «r« rol hematopoleticj nit) capacitatea de a elabora anticorpi pentru funcţia de autoapărare • orga• UMHlut.->i modih< ari cttnitierisliro radloloiflNI».lire care ajută la precizarea diagnosticului. hemograma pune în evidenţă leucocitoză sau nu-t di.R.itoloqlii. i«r biopsia descoperă celule gigante Sternberg. iau Ictere homolltlc» N l ( 1 l <(l ') ll l '. Splenomegalia. eozlnoflllt». caracteriNti'« In Iriitamcntul medical constă în folosirea chimioterapie•<'lor («i. febră.ilih-r).Wc. de i l n Irilerocervicală sau generalizată. Itvolutie şi prognostic. Simptomatologia clinică. rontgenterapiei sub controlul hemogramei. SPLENOMEGALIILE •plina face parte din S. Splenomegalia este prezentă iar anemia se Inita•1 pioijresiv. prurit. Boala începe insidios cu adenopatie. Febra este prezentă avînd uneori caracter ondulant. tMidoxan). pleuro-pulmo•. splenomegalie şi modificări histopatologlce ca• n . lelne Bence-Jones In urin. hormonilor • iIhol/i.«it« rezervor de sînge. uneori cu ci• 'indulant. Boala evoluează cronic. «lectiiiiie cnincterli l n tumori formate din pl. sflrşltul i! h'tnl în medie după 4—5 ani. cu puseuri. 7. Iar prul poule să fie chinuitor. cu alterarea progresivă a stării .i .. In formele localizate se Unii tratament t hlniM|lcMl cu bune rezultate în multe cazuri. .v/.n (loucoze. l | l ( . i.niipc. < n \ediul predominant OSON.7. In grade variate. in ţ i i . febră tifoidă)) /)o// r/c .leucocite normal cu neutrofilie relativă. ciroze. limfopenie.moclto. poate fi In lx>li inlfcţloase (hepatită epidomic». realizînd sindroame neurologice. boală Hodykin)j Intuiţiei' (Ivpatlte cronice. dar sînt şi forme ce evoluează 10— Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei clinice şl ex•li Hor paraclinice. *r« rol in metabolismul fierului. cu spre exemplu chistul hidatic localizat In splină) iau tn cadrul altor boli. Nlmptom. şi îndeplineşte funcţii Importante in organism! . Simptomatologia poate fi caleidoscopică.

Diagnosticul splenomegallilor întîmpină uneori dificultăţi. Tratamentul este cel al bolii de bază. boli autoimune cu hipersplenism citopenizant).Afoctnrpfi spJiix-i în procesul morbid se traduce pe plan clinic prin splcnomegulio (creşterea în volum a splinei. unele hepatite cronice evolutive. care se evidenţiază prin percuţie ţ»i palpare). . Uneori chiar inspecţia poate furniza date orientativ*» prlvilo<ir<> la splenomegalie. în unele cazuri indicîndu-s« splcnectomia (chist hidatic. mai alo» rtnd nu s(> conturează bine boala de bază.

I. Gh. 4. primul rînd la nivelul aparatului loco•lur $1 cardiovascular. nc\rnl(|ii. \. tondlnlte. W. Ţesutul conjunctiv este însă răspândit în tot orgtmlNîl ţi alertarea lui în procesul morbid reumatismal este posibili. bolile reumatismale formează un grup relativ ottro*i «In afecţiuni cu localizări ÎM. burilte. l\'. A |o '. Aitro/a-poliurtroze. ni'viltc. li'K /C ('(llM (|riid /('. '. Aiuili/u bolilor reumatismale arată că este vorba de leziuni tuliţi' ttnill unu degenerative ale ţesutului conjunctiv. HfniiKiilNm tihartlcular pcrilcrlc (cu caracter Inflamator mu degenerativ) ca •K immlfustrt m niinl<|ii. tcntmlnovlU. vai . '1..S. miozito. CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE Definirea ştiinţifică a reumatismului întîmpină greutăţi din cauza ilultMor împrejurări etiopatogeaetice. Mi'uiiuitisniul secundar infecţios. K«ii/iKi//. . 2. Kpoiulilita anchilozantă (sau anchilopoieticfi). I I . Kcumntismul articular acut (Bouillaucl-Sokolski). lieninatlsme inflamatorii (articulare şi viscerale). Dumli. \inl»lPtiilnl Sănătăţii: I. 3. l'oliiirtrita reuraatoidă (considerată colagenozfi mallgnS). ex|>ll> ni loimele abarticulare frecvente de reumatism. llnll dU rtnlm m lIce. Spoiulllo/c. pcrlnilill». uf.(spondilartrozc). ca urmare a leziunilor caracteristice alo ţeiuMl conjunctiv". Mnnllt'itlarl i/c ///> reumatic în: l. După sinteza lui C. 1. .8. l niliiciliuipnlll.1u sons larg.1. NOŢIUNI GENERALE. n-a adoptată de comisia superioară a reumatismului a Acadcmti'l H. fi M . B O LILE R E U M A T IS M A LE 8.s(i) degenerativ I.. Modul variot de unii un M afecţiunilor reumatismale a condus la numeroase claslll-"i luncţie de concepţia autorilor.

Boli neurologice. REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (Bouillaud-Sokolski) Reumatismul articular acut Bouillaud-Sokolski (B. fetele fac urni dos boala decît băieţii. 10. sii gestiv se spunea: „reumatismul articular acut linge articulaţiile şi muţi cfi inima". oriy. ce evoluează în puseuri acute. Nefiind tratate. Boli (I n ilitem şl homopatll. 11. sinuzite. PiorU/l». 7. Oiteocondropatll. Etiopatogeneză. —• Sexul. Incidenţa scade pînă la 25 ani. pentru ca actualmente dictonul să fie modificat în sensul cA . care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv.) este o bodlA cronică. anginelor.loiiiil apariţia granulomului reumatic la nivelul ţesutului conjunctiv. articulaţiile. Traumatisme. 8. pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul".. granulome dentare etc. Reumatism psihic. fiind necesară asanarea chirurgicală 2UM . care evoluează latent şi nu sînl dicignosticate la timp.linge. condiţionată neuro-cndocrino-umoral. Pentru a sublinia afinitatea bolii de a afecta cordul.S. umezeala joacă rol în favorizarea bolii la unele orga nisme cu un anumit teren de reactivitate individuală. Noopla/11. 0. Din conflictul antif/<în-a/i//corp rezultă manifestările clinice de boală avînd ca substrat li'/.lpol ele. furingitolor acute sau al altor streptococii acute (scarlatină. Cauza principală a bolii este streptococul beta-homolitic din grupa A (diverse tipuri) care prin toxinele eliberate — mal cu seamă hialuronidaza — sensibilizează organismul. fciringile.2.fl. deoarece numai o proporţie mică (2—3%) dintre < e| cu streptococii acute fac reumatismul. 0. otite. Sensibilizarea organismului prin toxine poate apare şi prin existenţa streptococului în focare cronlcR (iimigddlite. S-a observat că sterilizarea bolnavului cu an-ilhlotice în primele 8—10 zile poate opri atacul reumatismului. Prin această constatare reiese şi mai mult în evidenţă rolul terenului individual. sublinllmlti-sp prin aceasta rolul tratamentului corect al amigdalitelor. cu etiopatogeneză infecţios-<v lerglcă. Boala se instalează cu maximum d<» frecvenţă între 5 şi 15 ani. 0. — Graviditatea şi pubertatea sînt factori predispozanţi şi arată im portanţa rolului jucat de factorii de teren şi neuroendocrini.). — Vîrsta are mare importanţă. în jurul vîrstei de 5 ani pot să se grefeze forme clinice puţin zgomotoase. Studiile statistice arată că între 11 şi 15 ani. Toxinele streptococului beta-hemolitic joacă rol de antigene caro prin sensibilizare determină apariţia de anticorpi.) unde microbii slut închistaţi şi unde nu pot fi distruşi prin tratament de st*« i i l i / f i r e cu antibiotice. determină leziuni valvulare de finitive diagnosticate întîmplător sau cu ocazia unor recidive. — Frigul. cu predilecţi»» cardioarticular. Primul puseu se instalează de obicei la 2—3 săptămîni de la o an-«linfi acută streptococică. fără a dispare Insă complet după această vîrstă.

upoctomll. care se pot icho- • istlol: l'lnpa infecţiei streptococice acute. Instalarea bolii se face In etape. bolnavul are febră (frecvent In Jur de i«hti' palid. oxlrncţll dentar» «te. In unele cazuri pot .untrt illsrrcte ca oboseală psihofizică. Vindecarea ni scleroza leziunilor. expresie a miocarMloori suflurile apar treptat. m. (Iar i Un /.«• ?! <irticulaţiile mici. îmbrăcînd caracter de organlcltato. de ie<juia la copil. insuficientă aortlcA). posibile Mililcbrlll1 1 'inspiraţii. calor. dureri la deglutiţie cu disfagie.cu/. rubor. saltante: se mută de la o articulaţie la alta) Ntnt nesupurative.lut nuii estompate. 1 • • ! Insltilarea valvulopatiilor definitive. ciidoctird)) /OMIIU Intontă a bolii prezintă o importanţi deoN<»l)ltn penii u in AI NI> nitinlfeită mal mult cu semno yi-nemle. In practică se conitntflî foi im» cu artralgii fără artrită. fie pol lut • i u cîteva particularităţi: nu i'uracterele inflamaţiei (turnor.ale aparatului cardiovascular: tahicardie. dolorji Nlnt fluxionare. inapetcnţă. iiplomatologie.rt pi Iu leziuni «poclfli c cart i ti) formarea gronulomulul roiimntir (nodului Ascholl-'l'nlnlnev) •uniuni mici (sub 5 mm) cu o evoluţie de 4 — 5 luni. NU vindecă fără sechele.n ingiană. cu nnlologia ei: febră. stenoza cu insuficienţă mitrală. forini» cu predominanţa fenomenelor articulare care slut tn timp ce inima prezintă semne dificil de intorprctnt clinic. răspunzătoare de sechele cardiace di'tn primul plan situîndu-se leziunile se< helare valvuluro (uteilinlâ.croţtn îl nnUcorpilor în sînge. iiip/M/w. zgomotele car. perioadă In c. PIIIH (irdita reumatismală (cardita) reprezlntft afectnien tuturor iiMMiti'loi iinatoiuice ale inimii (pericurd. Milluri la focarele de auscultaţie ale inimii. i urina clinice ale reumatismului acut.(joniotoase. amlgdalo şi congestionate. ' • i piocesul inflamator sînt prinse succesiv de obicei articulaţiile) iiillmiiuţia unei articulaţii cedînd în 3 — 4 zile. forim» de monoartrită. miocnrd. l'tupu de latenţă durează 2 — 3 săptămîni. cauzate de streptococ ce trebuie căutat In ae. predominînd fenomenele arlicnlarp.) tu «cop profllm Uc NOII cu- NiMlomopatolIglc bonln NU cnrm'leir/. cel mai des o anglnă. ipn cordului In grade variate este regulă. în acest stadiu bolnavul potilc pic/.< i (jcnerală se alterează. uneori apare un ritm în 3 timpi (ritm embrlo-i. După 2 — 3 săptămîni de la episodul acut se instalează tuhloul ti reumatismului propiiu-zis: i i < . 200 .• mii. tlnilutiile sînt prinse fie oligoarticular (monoartrită).

suri energice şi susţinute pentru prevenirea lui. Po le/lunile valvulare stabilizate pot surveni noi puseuri de boală. discrclo. . cu lichid în cantitate mică ce dispare repede la tratament. — Examenul de urină urmăreşte decelarea nefritei parcelare sau a unei glomerulonefrite acute difuze care se poate asocia. ECG evidenţiază alungirea peste 0. diagnosticul I i i timp. transpiraţii. sau chiar hepatite de n<i tură reumatică. wlinamlc. mialgii care nu sînt relatate şi nu sînt luale In M'iimn. se studiază proteina C reactivă şi uneori testul Latex şi reactla Waalcr-Rose cînd se pun probleme de diagnostic diferenţial cu pollarlrila reumatoidă.22 s « intervalului P.Jixicd cu coilultl copii. — Examenul sîngelui periferic poate arăta o leucocitoză cu neutrofilie eventual eozinofilie. alături de anemie. creşte peste 300 U. Alto manifestări ale reumatismului articular acut sînt reprezentaţi de: critcmul nodos. Evoluţia.lcil)cşie In ţjroutali'. care se v. purpura hemoragică. scăderea indicînd o evoluţie favorabilă. Pleura* pneumonia poate şi ea să fie prezentă în cadrul tabloului clinic al bolit — Coreea reumatică. în special personalului care face vizite active în teren.s şl nu si.Q. cu fllît riscul leziunilor valvulare definitive este mai mare. Atacurile se pot însă repeta şi cu cît ele sînt mai frecvente.i complota cu probele paraclinice din reumatism..fibrinogenul creşte peste 000 mg%. pleurezia dreaptă sau bilatt* talii. — Pot fi întîlnite arterite. Implicaţiile medico-sociale ale reumatismului mut impun mîi. In nccstc ca/uri trebuie efectuat un examen medical minuţios. uneori fiind necesară repetarea examinării.unontul profilactic.| > i i i psn Innpelrni. — Viteza de sedimentare a hematiilor este de regulă crescută în reumatismul acut şi adesea depăşeşte 100 mm/oră. Diagnosticul clinic al reumatismului acut.'. iar revenirea la valorile normale arată vindecarea procesului acut. ajutînd la alegci on momentului favorabil pentru practicarea asanării focarelor de infec ţ i e (granulome dentare. — Examenul radioscopic toracic şi ECG pot furniza date preţioase pentru diagnosticul pozitiv. oslo nslenlc. osii» M'lrn. uneori arc ni tmlţjil luyncc. Tr. amigdalite cronice). Pentru precizarea diagnosticului se efectuează exu-HHnc paraclinice. involuntare ale meni brelor superioare..it. în formele clasice.. se poate aplica tratamentul corect. tromboflebite. în caz de cardită reumatismală. — Căutarea atentă a streptococului beta hemolitic în secreţia falinqiflnă. se manifestă prin mişcări dezordonate. deoarece. expresia reumatismului acut care afecteazfl creierul. Primul atac reumatismal se poate vindeca fără a lăsa serholo cardiace. UIMI 300 . .. Procosul do crcslore esto tul înnoi) bolnavul oslo pcilid. Proba se foloseşte şi ca tnst evolutiv. lentă sau reumo-M'ptird (ve/i endocarditele). nu Inii m pină greutăţi.Titrul ASLO. urmat adesea de vindecare. reali-/Ind lormele de endocardită recidivantă reumatismală. arc subfobrilităţi. Aceste simplome trebuie să atragă atenţia personalului medirn-swiiliir.

c) Aspirina în doză de 3—6 g/zi so administrează în cn/urll» !n • Mie bolnavul nu are afecţiuni gastrice (în special ulcer). se vor lua măsuri de combatere şi prevenire a infecţiilor ncntn nlor respiratorii superioare. ţjrădl* noii. controlul sistematic în colectivităţile de copii (cămine. Io ravln deosebllo In profilaxia p« turna. obligatoriu în formele cu pancardite reumatismale — se va ad• l i i i l f i t r a mcdicaţia antibiotică de protecţie pe toată porioadn trntammiului cu corticoizi. i funcţie de evoluţia bolii. După scăderea febrei se administrează • i i n>(|iin alimentar complet. Medicamentele antireumatice se vor administra la /ilcipTe. cealaltă jumătate per os asociat cu bicarbonat ( ! • • sodiu. combaterea fenomenelor de intoleranţă digestiva. a cariei dentare. internate) în vederea descoperirii anginelor streptococlca | l l cu antibiotice conform metodologiei Ministerului Sănătăţii) descoperirea amigdalitelor cronice. In > de particularităţile fiecărui caz în parte: Snlicilatul de sodiu 8—12 g/24 ore.v.r) g/ti l'i 0. In doza mari l i n i i l e (lelennina stare de acidoză (respiraţie Kussmaul). mai alei la copii şl adu* Hi controlul clinic al T.aplică In cordltela rt*uiiniIlMiiale. ( • pool' i. «pol na ihUima cu regim lacto-făinos. şi examenul urlnll săplAmlnol.. njutoare al« mttdleulul de elreumierlpţle. la indicaţia. care se pot complica cu tingine sltcp.i se Iacii Repaus la pat cu supraveghere atentă a bolnavului. ţinînd seama de restricţiile tratamontuîl tiu hormoni corticoizi în cazul administrării acestora (regim hlpo» Tratamentul infecţiei streptococice în toate cazurile chlif iicft microbul n-a fost izolat — prin administrare de penicilina (sau illiomlcină) în doză de minimum 800000 U/24 ore. au i . a granulai dentare şi a altor focare cronice cu streptococi In vederea trata* • lor conform indicaţiilor medicului. b) Piramidonul se administrează în doză u/unlă de l. Ptt iinipul tratamentului cu hormoni corticoizi • urmăreşte p<< llnyft rn«plini. larclnl cam ie refera in ni I i i . ţinînd seama de elediil leuca|M>ul/anl al medicamentului.i() (j). timp da nplumîni după o angină acuta. intensificarea măsurilor de educaţie sanitară a populaţiei ponllne seama de normele igienice la construcţia de locuinţe şl alttic raţională. din care jumatalr • . El se foloseşte de obicei în formele hipernlţjire. Regimul alimentar hidro-lacto-fâinos în perioada febrilă. Tratamentul cu hormoni corf/co/// MI. Tratamentul curativ al atacului reumatismal este bine s... Tialmntmiul «ti Ince sub controlul leucocitelor. cel puţin l f) /lUi.A.u i i e i o i înmiii. tratarea corectă a anglnulor ctcuN'. în cantitatea şi pe du uita stabili UI de medic. în cazul tratamentului hormonal cortlzo* H .

sau poliarticulară) ce apare în cursul sau după o infecţie microbiană. granuloame dentare etc. i este frecventă şi poate apare la toate vîrstele. Se caracter/ea/tl prin tirtralgii — uneori cu caracter saltant — şi se exteriori-'••i/.(iii<i./din complicaţiilor honioraţjico care pot apare. T. genunchi).Asanarea focarelor de infecţii (granulome dentare. enterococi. de obicei sînt prinse articulaţiile care sînt mai m n 11 solicitate (tibio-tarsiene. avînd un pronun-nl caracter meteorotrop (meteorosensibil).) care în-iKtine artralgii. iar tratamentul etiologic determină de obi•ei vindecarea leziunilor. yâmigdaliene) •n ponte face după 4—6 săptâmîni. creînd confuzie cu reumatismul B. manifestarea clinică are la bază un focar infecţios cronic (amigdalite. Simptomatologia clinică este expresia acţiunii directe a germenilor — s<iu toxinelor microbiene — uneori existînd chiar un mecanism infee(ios alergic. gonococi. bronşiectazii etc. . nnrmnl şi sub protecţie de antibiotice şi antireumatice.rt i iui i des In articulaţiile cele mai des solicitate. Foarte frecvent. cînd se vorbeşte de reumatism secundar infecto-aler-ţ| ir> în acest caz. semne de mono. | i < uiiit^a. Boala se pn. In reumatismul secundar infecţios simptomele nilicultire au unele particularităţi: artralgii meteorosensibile. bacii Koch ^. Ca teste paraclinice subliniem cercetarea miliarului de leucocite. / l'rcvenirca recidivelor prin tratament cronic cu Moldamin săptflmlnal timp de 3—5 ani. Uneori poate să provoace chiar supuraţia articulaţiei.3. existînd însă aceas-ii posibilitate.S. / . .ştiu poliartrită.((imul hlpoRodnt mnntlon. REUMATISMUL SECUNDAR INFECŢIOS Reumatismul secundar infecţios este o manifestare clinică articular/i (mono. Reumatismul streptococlc se poate întîlni. în condiţii de afebrilitate.ito manifesta în timpul infecţiei sau postinfecţios. mai cu seamă la adult.nu este afectată. 8. bronşite cronice. Simptomatologie. sub control medical periodic (dispensarizare) 9! se va trata energic orice infecţie acută intercurentă. Porme de reumatism secundar infecţios: — Reumatismul de focar generat de focare de infecţie cantonate n <iml(jd<ile. Etlopatogenie: germenii cauzali sînt variaţi şi pot disemina pe cale heinatogenă. Honl. Nti Icer. Articulaţiile nu prezintă enuic de «irtrită clinic manifestă în mod obişnuit. iipn o miijiiul streplococică.A. adesea meteorosensibile.it ilmie/n. inima — de e<|iil<l -. riranulom dentar. în aceste forme. /dir »f» ndmlnlstron/rt tratament hormonal l < i bolnavii cu ulcer. sinuzite.S. Nu tinde tnsrt inima. colibacili. şi <)lico/. analiza clinică trebuie să excludă un reumatism BouilImid-Sokolski. dizenteriei.i alţii. cu V. determinînd prinderea articulaţiilor.II. Germenii cauzali pot fi streptococi.

i < i r noaptea sînt m<ii arrentunto.illuoi ie con.ul<iţl<> «nu uml 1'rindoron unei singure articulaţii aro do obicei o evoluţie mul fiind posibile compromiteri alo articulaţiei prin deln mlnnien "ichiloze definitive. IUretoterapia în asociaţie cu antibioticele este indicată In €•• 1 1 in caro terapia antireumatică nu dă rezultate satisfăcătoare. SPONDILITA ANCHILOZANTA Este o boală a adultului tînăr. Ueumutlsmul gonococlc. Menţionăm reumatismul dizenterie. Reumatismele enterogene au ca etiologic microbii can/nlmi d« imul digestive. care face parte din grupa reuniaUNiniilui inflamator cu localizare la nivelul coloanei vertebrale şl c. Antibioticele se folosesc în cele mai multe forme de reumatism iiiuldr infecţios. Simptomatologie.i.i-azu1 1 1» decelate prin examene clinice de specialitate. In prima fază domlnlnd duioil|e In regiunea coloanei vertebrale. 8. avînd o etiologie insuficient clarificată. Concomitent n|mr -. . Durerii" • Ini |)ro(|resiv(>. DupA unii milorl ur fi înrudită cu poliartrita reumatoidă şi ar fi determlnntă <l« un nincniiism autoimun.rt alterarea slfirii generale: saibfebrllllflţl. Boala începe insidios.itamentul. i i i . tabloul clinic devine mai bino conturnt.< Imn o ţi. oleos). In indicaţia medicului de specialitate.Asanarea focarelor de infecţie trebuie efectuate în l o .4. Tratamentele fizicale pot fi efectuate în funcţie de fornn'lc. Mcdicaţia antireumatică se foloseşte în funcţie de forma clliilrfl. lomlm uniiiitrt suu lombiird. in antecedentele bolnavului. Se poate utiliza piramidonul (piran).lrtrile articulare cu mecanism alergic dovedit. adesea cu iradieri care Imllft sclollcn. alindor. reoplrlni.itfl ( nuc ninllonl < u erupţln i . Ponto prlndo o artlc."linie cure trddeo/. fasconal sau chiar sărui i i » de aur (solganal B.u tmidlnţă la anchiloză. ri«(luct*| iiii <i|ii'l!lului. sUirn du Itiligubililute. niiliiiuilurice de sinteză (clorochina).n l. antibioticul este prescris în funcţie de germenii dtcei hi examenul bacteriologic şi antibiogramă. Antibioticele şi chimioterapicele specifice sînt indicate In cazul 'ilogici tuberculoase sau luetice (stabilite clinic şi prin Investigaţii niplementare).M . In /ier/iHH/u de sfârc. balneofizioterapie $i jecu|. aspirină. tomanol. Apnre cn urmnro n unei lulecţl! ţ|onn. în primul studiu bolnavul acuză dureri în regiunea sficnitn. ce se nutmleltă liervent la membrele inferioare prin artralgii sau artrite cu carae- l f. 303 . Tratamentul antialeigic se dovedeşte deosebit de eficace In măl"'. cu localizări puţin precl/nle.in imeoii lriii>m<>ne|e clinice npnr după «cnilnlliin.n« i n i e medicală.1 .

<• h. procesul Inflamator. 8.]Ă regiunea «acroih. Balncoiizioterapia (rontgenterapia şi alte proceduri) se folosesc pentru efectele lor în cadrul recuperării bolnavului. dar IP pol con. Se va evita repausul absolut vreme îndelungată. deoarece grăbeşte anchiloza. Uneori nroniiismul reacţionează prin formarea de osteofite. Examenul radiologi? este de mare importfmţa'.H. .lala loziuni artrozico şi la vîrstele tinere. litlopaloqonle. Evoluţia este cronică.S. Afectarea-coloanei dor. ' • rxlmdc po întreaga coloană: bolnavul arc dureri în r«< || I I I I I M l.-. intermitentă şi progresivă.n e. prednisonul cu efecte antiinflamatorii şi antialgice. Dl. Se pot folosi de asemenea antimalarice de sinteză •. care începe.. latentă sau gravă.Tratamentul medicamentos foloseşte aspirina. Clorzoxazonul şi midocalmul au efecte decontracturante şi uşu-na/. i./ /Mm/u f/c stare. cu cauze variate. astfel ca boala să fie oprită din evoluţie şi bolnavul să fie re< nperat pentru o muncă adecvată. iar anatomopatologic se evidenţiază prnresp erozive. Radiografia coloanei vertebrale pune în evidenţă formarea rle punţi osoase subligamentare (legînd o vertebră de alta). dureri lombare cu iradieri pe traiectul sclatirului. . ortoper7/c si chirurgical. piramidonul. n ( i > i < N i i i a lombară devine mai rigidă. REUMATISMUL DEGENERATIV Reumatismul degenerativ este o afecţiune articulară cronică. genunchi).iqnosllcul pozitiv se stabileşte prin examenul clinic.-. poliarticulare sau la nivelul coloanei vertebrale. Clinic so manifestă prin dureri. n i i ' x l c i i MC. a durerii.n 1 .il suferinţa bolnavului.n i l . Tratamentul este medical (medicamentos. completat cu examinări complementare.. a anrhiIo/ei. în unele forme clinice evoluate se constată interesarea ţi o .. 1 superioara.pondiloză sau spondilartroză. 304 . adică apariţia unor («xrresrenţe osoase prin reacţie periostală.i i l o r <n liculaţii (umeri. iar prinderea segM i r n l i i l m < n viral se exteriorizează prin imobilitate în/îlexie anterioară . boicilul forte.ilc . fenilbnla/ona. ce apnro în condiţiile proceselor degenerative articulare. indometacinul. realizlnd aspectul de coloană in formă de „baston de bambus"... i/a prin cifoză sau rigiditate în extensie.f n / u . Nu toate procesele artrozico «lut untifilf obligatoriu de simptomatologie subiectivă. evidenţiind modificări la nivelul articulaţiei sacroiliace: de la ner<'(|iilariUviţi ale liniei interarticulare pînă la sinostoză articulară în stad i i l e tardive. cînd voi 1)1 in de '. V. ' .. genunchilor sau scapuloumerale.ni sărurile de aur. Durerile pot fi nionoai' l i m l. şolduri. ultima ducînd în timp scurt Ia infirmitate prin anchiloze cu prinderea articulaţiilor coxofemurale. Afecţiunea survine mai des la vlrsta înaintată. . urmate de distrugeri ale cartilajului articular. El vizează combaterea inflamaţiei. este crescută şi este folosită ca test de evolutivitate. existînd în practlc<1 formo cu evoluţie benignă. balneofizioterapic).5.

l'tictori ereditari.l'mlexlunea oste Incriminată In cozul In rnre pro< ui iiuincll ioll) ni procădure undo articulaţii (n Io mtlnllor. Durerile apar frecvent In urma val l l l n r meteorologice sau dimineaţa la sculare şi la primele mişcării i npnl diminuează treptat şi dispar în timpul zilei. hipertensiunea arterială. tuli di //e f/o statică. d«M|Hi ' •" . unoorl IM peiio. Simptomato| i n po. sau trmnruitlsmrlr puternice pot fi *l ln In antecedentele unor bolnavi cu manifestări nrlm/ico. uma ni). cu dureri supărătoare. dar nu prea intense. H numenul radiologie pune în evidentă rarefieri osoase (osteopofn#fl|. Artrozele dau suferinţe supărătoare. deoarece procesele degenerative favorizează hornU'rnn nui leului pulpos ni fentele şi fisurile inelului flbros sau In «pongloasn varHuli liildriin 3 . Inlrctllle cronice. Termele clinice sînt condiţionate de vîrstă. pictori etc. / '. endocrini. coxartroze).S.ide de exacerbare dureroasă. unde se asocitr/ft şl alta Imll: (ilx'/. influentele exercitate asupra circulaţiei /oca/o (/o m luctorii climatici (frig. leucocite. Hxplorări biologice. Pentru coi încadraţi In nctlvilfile i icează dificultăţi cu repercursiuni socio-economice prin Incnpti-i îlftlo ic'inporară de muncă şi tratamente repetate sau chiar prin InvnH i l l l n t i .. traumatisme (artroze posttrau-Minllce).numenul obiectiv poate descoperi redoarea articulaţiei. (1 — pnnlni em r ir înm tll . Interesează atlt vertebra. solicitările fizlolo(|lr« cea mai mare este la membrele inferioare unde survin frecvent artroza gleznei. semne care au valoare (n pii'/enţa simptomelor clinice. rămîn normale (V. umezeală) pot avea rol patocjenetic. SPONDILOZA Spondilo/a reprezintă forma particulară a artrozelor locall/. tulburări de statică (picior plat). limitarea mişrflillor. obezitatea.ilo începe treptat. boala varicoasă.de procesele degenerative (ale vîrstei înaintate). sau chiar specifice pot determina UiflflI I I nrliculare. intulul. de focar. mai ales la femei. livoluţie şi prognostic. îngustarea liniei interarticulare. formulă loucocitară. Este vorba de afecţiuni cronice.nte la nivelul colocinei vertebrale.' i ce o generează. agravantă.itatea. inul. tulburări funcţionale caro Inţjreul««fl nclivitatca profesională a bolnavului.. Solicitările profesionale nu Miii'uil importanţă. cotului şi a mtl-nil In pietrari. în bună parte eoni i . zugravi. cit şl discul Inli'i veilelmil. osteofite. Simptomatologie. • ovnluţio progresivă. novroza. In absenta unei etiologii microbiene sau uneia ic. Durerea se explică prin tulburări metabolic» •ilirulme ca urmare a diminuării circulaţiei locale în repausul noctmu |i p i l i i frecarea suprafeţelor osoase la mişcare. urmate apoi de artroze. x / Kînmatlsmele mici şl repetate. hematii. hidrartroză (adică sporirea lichidului Nlnovial) şi crepitatii. tulburările circulatorii. astfel s-a descris artroza umărului. deformarea articulaţiei.H. u/ura discurilor intervertebrale Joacă rol In declnnşnraa unim tutelor.

Mai des. ameţeli. strănutul. — Spondiloza toracală deşi determină mai rar simptome clinice. contractură musculară paravertebrală.prin: «) Lumbago. ce iradiază mediofesier şi în partea posterioară a mriiibinliil Inferior. redoarea cefei sau torticolis. Se vn retine că nu toate porsoanele care prezintă modificări radio-loţjlro pro/i ntA şl semne clinice de boală. un rol important jucînd In lonpnrlila simptomelor clinice factorul psihic şi rezistenţa naturală. durerea este moderată. Spondiloza lombară sau lombartroza este una din cele mai frecvente. mnl cu seamă dimineaţa la sculare. In forma acută.forme de reumatism artrozic. i ) ) Sciatica vertebrală se caracterizează prin durere la nivelul col i ' . •— In forma cronică. simptome ce caracterizează sindromul Bnrre-Lieou) sau dureri nevralgice faciale. i i u ' i lnmb<>s«cnitc. bolnavul se plînge de dureri în regiunea amint l l . totuşi se poate manifesta cu dureri toracice exacerbate de poziţia ortoslnticrt şi ameliorate de repaus. nevralgii în membrul superior. intensă şi localizată în regiunea lombosacrată.Iu. cu limiUiroci mişcărilor sau impotentă funcţională totală. astenie. Foarte des bolnavii se plîng de parestezii. în această localizare se produce şi un o<iiocare grad de cifoză. l'li'ctiiroii membrului inferior pe bazin este dureroasă. po vtrful picioarelor şi flexia anterioară a trunchiului slnt du300 . Hxamcnul obiectiv poate evidenţia cracmente. zgomote auriculare.(>]c spondilozelor subliniem în mod deosebit anomaliile colomiol voilebrole..ipondllozol"! aule tu i|(<iu<inl < «ii n iiilruzcloi. sau poate iradia pe traiectul nervilor (nevralgie). cu durere intensă. Bolnavul caută pozlt'l nntolgicc. Durerea poate iradia spre sacru şl fr. dorsală sau lombosacratfi cu Intensităţi variabile. i . după poziţii mai lungi de aplom H HO u se«ra după efortul diurn. este vio. l'rocesHn de Involuţie) a discului intorvertebnil Incopo do timpuriu (In Jurul vîrstel d<> 20 nnl).poate fi localizată. — Spondiloza cervicală este dominată de durere localizată In (•(•«ilft. Intre c(in7. durerea se instalează brusc sau progresiv. Mişcările biuslo sciu ridicarea unor greutăţi favorizează uneori hernia de disc. iar iradierile tonicico şi în regiunea precordială alarmează bolnavii asupra unor suferinţe cardiace (realizează intricări vertebro-coronariene). Simptomatologie. Acuzele subiective se manifestă în funcţie de Io(•(ili/iiroii spondilozei. Se poată însoţi de parestezii.. care poate fi acut sau cronic. tuşea îi exacerbează durerile. migrenă cervicală (cefalee posterionrfl. mersul po cflldl. Suferinţa se manifestă clinic. conformaţiile vicioase ale acesteia. deoarece mişcarea. Simptomul principul oslo durerea în regiunea cervicală. exacerbată de mişr/lrl bruşte sau de ridicarea şi purtarea unor greutăţi. explicată şi prin solicitările deosebi l < > «Io acestui segment al coloanei vertebrale. dar nuinifestările clinice upar de regulă mal tir-/. mai ales la pacienţii care au prezentat în co pilărie cifoză juvenilă (boala Scheuermann). ( l i ' l ) i i l î i i ( l brusc. determinantă a simptomelor clinice. pareze şi chiar para11/11.

Simptomatologia. Ele se cxterlorl/oa/A cei (HM Ini Irite. tulburări metabolice.diraţic corespunzătoare (clorzoxazon. a conlracturli in. W 307 . burslto. periartrite.li -i •!• mliiH'. care trebuie să preceadă 8.. Uluy • iiiinunliil. spre exemplu). In aceste cazuri joacă rol factorii etiopatogonetlcl 'iiiiiiumţi ai proceselor inflamatorii (infecţii. ionizări. exacerbată de atingerea umărului şl mişcări. ci tulburările ce survin la nivelul ţesuturilor pprli u In re sau juxtaarticulare. nevralgii (intercostale.6.-. dureri cu blocarea articula* uneori durerea fiind atroce.ite (. vom aminti periartrita scapuloPERIARTRITA SCAPULOUMERALA Periartrita scapuloumerală cunoscută în practică şl sub numele dt M. focare de infecţii. miozite.ft articulaţiile. sciatice. în aceste cazuri sînt recomandate < !< iftillo focarelor infecţioase. umezeala) sau degenerativi (vîrstă. brahiale) sau nevrito. se manifestă prin durere spontană sau l<i mlşle umărului (care se pot efectua încă).ipl« de recuperare). In unele cazuri se produce imobilizarea completă a nrllcul«i|ii'l (periartrita scapuloumerală anchilozanltt. REUMATISMUL ABARTICULAR In această grupă se includ manifestări reumatismale caro nu lnt«•ii/. elongatii.i M. infiltraţii locale cu hidrocorti/on). . realizîndu-se mialgii. celullte. tratamentul are ca obiectiv durerii spontane» sau provocate şi recuperarea cit mal depllnrt • mita a bolnavului. piran. vi «xnmt'nul flhdltt*. Manifestările clinice dureroase ale reumatismului nliflillciilcir sînt foarte frecvente şi variate. inclusiv cele subacvatice. Tratamentul medicamentos urmăreşte combaterea durerii şl a • [ i i l o r supraadăugato cu ajutorul medicamentelor antlalglcu şi . Din multitudinea formelor clinice. teren neuroMitliH rin. alindor. Se urmăreşte de asemenea combaterea rcdoril.c. lillopatogenie. Halneoflzloterapia are un cîmp vast de aplicaţii terapeutice sub i i l e forme (electroterapie. • •«•. masajul) in staţiuni H'tiro cu profil antireumatic sau în unităţi sanitare speci.fâcr prin (imiiiiiie/rt. b. n. extract pelold (pellllraţii cu novocaină. umăr blocat).-uiuitorii (aspirină. n < ! ' • luminii MNiinete. rcopirină. radio-i i '((Ioanei. teci sau nervi. Sînt interesate diverse ţesuturi ca: muşchi. nămoloterapia. avînd ca expresie clinică dominantă sinMMI l durerea.ili/. tendoane. fac• climatici — frigul. nevralgii sau nevrite. traumatisme.ni .e |>»l h • ! " • . microtraumatisme).il(|ie" (umăr dureros). i'xiimeimi i >ii. i'tmovite. Tntrucli leiiomonolo dmcroasc stnt Niipflrătoare 9! uneînsoţesc de impotenţa funcţionala.

hidrocortizon. Im portanţa hidroterapiei a crescut în ultimii ani după ce s-a consolidai convingerea că terapia cortizonică nu rezolvă problema reumatismului.il. Govora). Se va evita imobilizarea de lunga7durată care con• l i i l > m r l . beneficiază de toată gama de BFT. . l i. Pucioasa). Lacul Sărat etc.idioterapie. mai ales In •mzomil călduros şi uscat. cu o viteză de sedimentare de peste 40 mm ]<i 2 ore (deşi aceasta nu este un criteriu rigid). Se pot indica şi ape clorurosodice moderat rnnrcnlrulo (Amara. Repetarea de trei ori a tratamentului consolidează rezultatul. Amara. favorizînd menţinerea sau restaurarea funcţiei articulare prin hidrochinetoterapie.ilnpofizioterapia mai ales sub formă de kinetoterapie. Se contraindică cura balneară în cazul artritelor în puseu. Reumatismele cronice inflamatorii beneficiază de BFT sub toate formele sale dacă afecţiunea nu este prea avansată şi dacă nu sînt semne de evolutivitate prea accentuate. s<« indicei b. hidrochinetoterapia. indiferent de localiy . Bazna. cu un climat sedativ. masajele. nămolurile. i i o .este lungă (6 luni — 2 <mi) cu tendinţă la vindecare şi reIIMH .7. — Hidroterapia este antialgică şi antispasmodică. după combaterea durerilor. după scurgei c < i unui interval de 4—6 săptămîni de la faza acută. infiltraţii cu novocaină. — nămolurile minerale de la Olăneşti.inchiloză definitivă. — nămolurile sapropelice la Techirghiol. BALNEOFIZIOTERAPIA ÎN BOULE REUMATISMALE C R O N IC E Se folosesc crenoterapia. cvitnn-ii l i u i u l i i i . de aceea. i .i linictU'l articulare. Reumatismele cronice degenerative (artrozele). — Duşurile şi masajele ameliorează motricitatea prin hidrochineto terapie. — Nămoloterapia foloseşte: — nămolul de turbă de Ia Vatra Dornei şi Borsec. medicaţic antialgică. Hoinl. Se indică staţiun i l e «u ape acratoterme de tip Felix. i.inicnlul se face în funcţie de forma clinică prin repaus. ca şi apele sulfuroase (HercuInno. Reumatismele abarticulare beneficiază de BFT numai în formele prrlimqitc. rezistente la tratamentele medicale obişnuite. duşurile. 8.

i niorfologir. Colagenozele cu evoluţie malignă sînt: •— poliartrita evolutivă. poliartralgii. Unele au evoluţie maligni.de naturft abactorlanfl. Interesaf«fl concomitentă a mai multor viscere (rinichi. Caracterele generale ale colagenozelor cu evoluţie malignă: — evoluează cu alterarea progresivă a stării generale: subfebrlllliţt sau febră. In co rtlc o to rn p lt» |1 m c d lcn ţln Imune'I M " ' '-ivâj 'IOU IHtU'dll l MII i I I I l l II I I I II II . iar ulterior şi a parenchimulm < > i < | . -creşterea.d en tre că to r.intri luiulMinon* tnln Intorcclulare."! ostr.extinderea progresivă a suferinţei la întreqnl oiqaiiism. . sltale benignă. . . — periarterita nodoasă şi sclerodermia. la valori mari <i V. în toate cazurile. ficat) şl apariţia unor forme ce dovedesc intricări între diferitele rolaqeuo/o. ccm re lilieci l < i lulburări funcţionale profunde şi progresive-. — boala Peyronie (induraţia plastică a penisului). i l l e r i i r e .i Mibsl. — dermatomiozita. i b i l . i v n i . in | ) .S. ini n i c i . i m ' l < > r .! I. C O LAG EN O ZELE l Sînt boli ale ţesutului colagen-conjunctiv-mezenchimal — cu tt'flillnţă fie extindere în întregul organism.9. — lupoeritematoviscerita malignă. perii <irdile). i iicesloi afecţiuni intervine cu probabllltnte un i M . in linul l < i iiiNiifl* Cii'llţn |>olivisCPr<il<i. •-.sindromul Sjogren. poliserite (pleurite. i i o i | c i i « ' / . • . p i i n ' i.examenul morfologic evidenţiază alterare. Colagenozele cu evoluţie benignă sînt reprezentate de: . — fibrozitele şi fibromiozitele.boala Dupuytren. -ji modlflrwrnn altor probe biochimico-funcţionale.

balneofizioterapia. 9. simetric şi cu evoluţie progresivă sau în puseuri. POLIARTRITA REUMATOIDA (artrita reumatoidă. Prognosticul de viaţă şi de longevitate este bun. l'robcle imunologice. ilra unor reacţii ca Waaler-Rose. lixamenul radiologie decelează modificări (de formă şi structură) i i l e odselor şi articulaţiilor (mai ales la mîini). i l e i i ieri insulare (microgeode). i l i i şi dislocări articulare.1 ui miilor şi a întregului organism.il.lie. Există numeroase forme intermeill. Există forme în care procesul înllnmator se stinge treptat. ciilliirfl H/led nii'dic. i n < i l ) .i focarelor de infecţie.. testul latex.<• m.nnent.ili'i (chiar sport).iligne. terapia cu unt ( S ' i l' | . macromoleculele (carbonatul de hlMiiul polivinil pirolidona). Cu timpul s» . i i f . Explorările paraclinice evidenţiază o serie de alterări biochimice: V. In 10—20—30 < ! ' • nu i se ajunge la deformări articulare. k<-(npcrarcii medicală continuă cu chinetoterapia. butazolidin. l i. S-a demonstrat că „aspirina şi tratamentul conservator Hlmpln |ie termen îndelungat controlează 50% din bolnavii cu polin i t i i l i i n-iimatoidă". antimalaricele de sinteză.u utilizează indometacin. a mîinilor (care iau un . creşterea gamaglobulinelor peste 25%. oste mult mărită.S.. | K . cel de sănătate si • l ' .l I. artroscopia. Evoluţia este cronică.munci! oste rezervat. electromiograma şi artroscintigruIm confirmă şi precizează diagnosticul care trebuie să diferenţieze polimirita roumatoidă de unele forme de reumatism şi de alte colagenoze in. oasele carpului formează un bloc. locomoloni . reumatism cronic secundar.^i metabolice ce le realizează. pozitivii.limite la deformarea.ne.— recuperarea bolnavilor cu aceste afecţiuni este numai parţiala fi trecătoarei au deci un net caracter invalidant. corticoterapie. A:. putînd rămîne doar deformaţiile articulare.deseori prin dispariţia interliniilor artii u l . cel mai des simetrică.. lent progresivă în patru stadii. imunofluorescenţă. mai des la nivelul mîinll»i. terapia imunosupresivă... datorită deficienţelor de manipulaţie. I .. piretoterapia şi insulinoterapia s» l i n IM m f l i c i i l i u şi sub observaţia medicilor de specialitate.d i i i . studiul factorului reumaloid. ulterior apar reacţii periostale subIn\ . i l i i indeluiujală u bolii şi ca urmare a efectului aio . .< t ce seamănă cu laba de cîrtită) şi la scăderea forţei muscularo . iniţial se evidenţiază de< • . Aspirina se administrează după masă 3—5 g pe* zi/ :. studiul ragocitelor. In < i l t e cazuri procesul inflamator rămîne permanent activ (chiar în • »ndiţiilo unui tratament susţinut).1. Terapia ocupaţionalel şi ergotera-| iio htnl indieiile î l . poliartrită cronica evolutivă) Slmptomele clinice sînt dominate de poliartralgii ce interesează cu pn-c .idore articulaţiile mici interfalangiene.

retinopatie lupică. l « ii'1% din bolnavi. începutul poate fi brusc sau Insidios cu altera* i*«a stării generale: — febră sau subfebrilităţi.mpln.< l " piohc i-|i ă o componentă imunologică în producerea acesld :. In Indicaţia modicilor do specialitate. l ii -p. Măsurile socio-proiesionale de recuperare decurg din durnta îndeitjnltl a bolii şi carenţele economice pe care le generează. cardiopatie. Tratamentul se face la început In condiţii de staţlomir şt constM Ir» nwnrlcrea — sau alternarea — antimalaricelor do sinte/.r. l'Nlhoterapla r:.i istlr» numite celule lupice. Evoluţia este rapid sau lent progresivă de In cttcvn luni plnft la f) ani. avînd şi în acest caz un rol sunoţjen răni -. scaune cu rotile etc.rut în cadrul condiţiilor ergonomice de muncă. mărită. chiar grav. lupus eritematos diseminat.imnglo-'llnemie şi prezenţa în sîngele periferic a unor celule C I H . Mlatt<lfl). polimicroadenopatie. hematurie.CVMl h > l l . In evaluarea capacităţii de muncă se va considera deficitul d* Miipuloţie şi locomotor. timp îndelungat). K i > . De asemenea pot să fie pozitive o soii«.ilnncl i ni so evidenţiază constituie „fenomenul LE" pozitiv. LUPOERITEMATOVISCERITA MALIGNA (lupoviscerita maligna. Prognosticul este rezervat. deficienţele metabolice şl caracterul solicita• i locului de muncă. ca şl tratamentul chirurgical («Inovlc-< i modicilor de spoclnlltnte. cu rortlroteraplo fi madlcnnvn Imunodepresive. apoi so va reducp (!<»«« proţiroslv la 200 mq. toate cu caracter sevo.S. Se va insista pentru rămlnerea In «ctlvltnte un i | i cit mai îndelungat. p i . Examinările paraclinice evidenţiază: V. unice sau care formează rozeto. n < ' .Rmli"i.. lupus eritematos acut exantematic) Este una din cele mai maligne colagenoze. 9. Recent în urma introducerii tratamentelor actuali? dumtn <!• s-a prelungit pînă în jur de 10 ani. hi])«-ni . • — fenomene de interesare poliviscerală: pleurezie (nuii <!'••. 2 — 4 săptămlnl.r . i p . Slmptomele clinice. btistoane sau cîrje pentru antebraţ. .u> întotdeauna utila. So va urînnri 311 . — manifestări cutanate caracteristice: apariţia unul oriN-m facial in formă de fluture sau liliac (eventual cu alte localizări).2.H. şi c . i' devine din ce în ce mai frecventă. pn-y-nl l . mişcarea (inclusiv cea legată de gesturile şl (•Insrtrile profesionale). poricardită.rt (hldroxlcloioclilnrt la început 000 mg pe zi. r i ut şl condiţii naturale progresive. precum şi i deficienţa locomotorie care necesită procurarea unor clrje CU mli. ii' wplo merjalie.

PERIARTERITA NODOASĂ (boala Kussmaul-Meier.. electromiografic se evidenţiază scăderea capacităţii motoriii biopsia musculară evidenţiază modificări caracteristice.i domiciliu. angeita necrotică. Particularitatea constă în afectarea cu predilecţie a ar-i . Sînt interesate şi viscerele. pigmentaţii şi înţjrovnM'ii do tip sclerodermic.v/dr/ biologice particulare: creşte creatininuria. Simptomatologia se manifestă prin trăsăturile clinice generale ale < c.3. i. Mwi//o. stomacul).. Prognosticul este grav. din care motiv evoluează de H '<l ii l« 1 cu hipertensiune arterială şi hematurie.l i ' i>utul bine la terapia amintită. . i r l o r de calibru mic şi a arteriolelor. DERMATOMIOZITA (neuromiozita. leucopenie) ale acestor moillriimciite. eritem.4. Aspectul clinic. începutul este necaracteristic cu fenomene generftl<>. Capacitatea de muncă este pierdută de la început. 9. fiind puii n elicace. mai nlivi In porţiunile proximele ale membrelor.. psihoterapie ce urmăreşte să convingă bolnavul să nun.npnilţln unor fenomene negative (anemie. urnii .cresc alfa. miocardul.K|rii<)zelor.: |.tratamentul indicat şi să accepte condiţiile pe care i le impună 9.ipacltatea de muncă este pierdută. < .l. l'ivoluţia este de luni sau l—2 ani. Tratamentul este comun cu al celorlalte colagenoze. panangeita necrotică) [ : Analomopatologic. polimiozita. boala afectează cu precădere vasele. însă dacă depăşeşte un an de evoluţie Htnt ISMIIIM* de rcinlsluni mai îndelungate. npoi apar dureri şi tumefieri musculare cu caracter simetric. rar se depăşesc aceste limite. în formele care s-au cronicizat •. infiltraţii edematoase şi dermatita eritematoasă. dermatomucomiozita) ('ciMcteristicile bolii sînt: inflamatiile abacteriene musculare multlplc. 9! <|<iinn<|lobnlinele. Prognosticul este rezervat. plrtinlniil şi aparatul digestiv (esofagul. se indică terapie ocupaţională. C it|M <'ltdte« de m unci este de Io ln«>put pierdută.

Slmptomele dominante sînt la nivelul pielii.9. Recuperarea biologică s-a încercat cu prednison. Capacitatea de muncă este redusă sau pierdută în funcţie de prolun/.5.imea leziunilor şi de caracteristicile solicitărilor locului de muncrt. hialuronidază. Evoluţia este lent progresivă. dar rezultatele sînt puţin satisfăcătoare. acid paraamlnnlipn/oic.elor maligne. plămînul şi tubul digestiv (esto cunoscut esofagul . insult• H-nţc' viscerale sau de intricări cu alte colagenoze. urmată de scleroza lor şi apariţia de leziuni «lioflante. dar pot surveni perioade de amolloînrc sau agravare. Prognosticul este rezervat.. . SCLERODERMIA (scleroza progresiva sistomicâ. sclerocUrmla adulţilor) Elementul fundamental în această boală îl constituie creşterea cnnlilflţll de fibre colagene. totuşi ceva mai bun decît In restul colaip'Moy. terapie imumnlopresivă. Complicaţiile sînt determinate de infecţiile intercurente. vasodilatatoare sau antihistaminice.lil lub <U> sticlă" determinat de rigiditatea sa extinsă). dar stnt interesate fi vlsi'crele: inima.

pleurezia masivă. copia diaImllrfl şl urumică. cauze nervoase. Aceste „situaţii disperate". trebuie recunoscute şi tratate sistematic după un plan terapeutic bine precizat. esenţiale. «Micclcililo. ncid cianhidric. pneumonia masivă. ce se aplică în diferite cazuri.. hnlix inolll vizuale şl auditive. URGENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA Insuficienţa respiratorie acută (I.A. traumatis. edemul pulmonar ni ut. | b. delir. astmul cardiac. Cauze bronhopulmonare şi cardiace: edemul şi spasmul glotic (fnrlngi. obnubilară şl. Etiologia este variată. confuzie. cu fracturi pluricostale. criza (!«• fistni si stnrea de rău astmatic. anxietate. In trusa de uryonţă trebuie să existe şi un carnet compendiu sumar. U R G E N T E LE lN M E D IC IN A IN Ă E R N T Afecţiunile care alcătuiesc urgente se vor prezenta pe aparate şi ilsteme. 10.R. cmboliu pulmonară şi infarctul pulmonar. n. infecţii bronhopulmonare.) este incapacitatea plămînilor do o «sigura.. Cuu/e cxtrapulmonare: intoxicaţii sau autointoxicaţii cu oxid do fnrbon. barbiturice. cefalee. aplicate cu promptitudine şi „In mers".10. anestezice. mc-. critice. Sînt necesare cunoştinţe clare. nelinişte.. tetanos.m). pneumotoraxul sponInii siifociint (cu supapă). indispensabile.1. cuprinzînd noţiunile şi actele primare.. accidente vasculare cerebralle. morfină. oxigenarea adecvată şi epurarea de bioxid do carbon a sîngelui. corpi străini laringieni şi intrabronşici. tumori endocraniene şi traumatisme tranioSimptomatologia este compusa din: agitaţie. .icia. l<> lor. la un moment dat.

.api cii:. 2.). paturi basculante). cu sonda nazală. t iil lm i u i M i n ibm ilir e a r e f le x e lo r o . terpină).> < » i < a o i. 4. m lo z ă ţ i c o n t r a c t u n ( ş . bronhodilatin. Dezobstruarea căilor aeriene este primul gest terapeutic.).nioriulă sciu hipertensiune arterială) extremităţi culdo. (unlntmln. Silve»* ier) sau tehnici moderne cu aparate portabile de respiraţie artificială. 5. larlngltn obstrunnt^. abces rotrofaringian). măşti de oxigen sau corturi de oxigen. plmiroziei. hipumutini. tahlcnullo. efedrina etc. Măsuri terapeutice generale 1.p iirc. stimulente ale centrilor respir. spasmolitlcei aiitidlcrglce-aiitihixtuinlnlc? (<<fc(lrlnft. l » ) Dezobstruarea laringotrahealâ se realizează prin intubflţlo UnImnlil cu sonda sau traheostomie (deschiderea externă a traheel şl Inii nducerea unei canule). Schfiffor.Obstrucţia larlngiană acută (edem larlngian. llci'i corticoizi (în astm). (hipcijim •(• siiu bradipnee). In docubit ventral sau lateral. intoxicaţiei etc. antispumigene (alcool 96°). se apllcfi comproso cnldo nl« în jurul gltului. Măsuri terapeutice generale (de reanimare resplrntotlt») aplicate prompt tuturor cazurilor — fără deosebire de cauzn 9! mdlilf/ terapeutice speciale. sedative: bromoval. . fluidifii «puici (benzoat de sodiu. i l o r l ( i m Nu se administreză: morfină. antibiotice cu spuctrul \nr\\ (In In* IIH tli). se tracţionează llinbn iu un tifon. fenolxirbltdl ( t u rmilltntt mU a). Doljuwul se aşază In poziţie şezlndă. prin aspiraţie obişnuită sau intubaţie nazofaringiană. adrenalină). ftiii .i . «) Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene prin drenajul de posturfl. adrasate cauzei (edemului pulmonnr mut. cu capul mal jos. dacă starea eito foarte gravă sau se agravează «o ndinlnhirudil fiumlsucclntit du hldrocortlzon 50 mg la 3 — 4 orei ox/(/onof<<r<ip/o (In cat 3tS t n i < " > i ic. Respiraţia artificială prin mijloace directe de insuflare a aeru lui (gură la gură.şi uneori colaps. 3. expectorante. c) Dezobstruarea căilor aeriene inferioare prin îndepărtarea hlptrducreţiei bronşice stagnante cu ajutorul medicamentelor bronhodllata* lonre şi provocarea tusei artificiale. Tratamentul medicamentos constă din bronhodilatatoaro «nil sau injecţii (miofilin. ml lo t o m o t o r . mucolitice şi proteolilice (i nlfrtchimotripsină). barbiturice. centuri abfl (HKiumatice. bciuluri calde. clanoză.1f i n i( n i i i i i . nuit şi iraţional (produce efecte nedorite pînă la stări ( •n in administrat prea îndelungat sau prea concentrat). un . romergan. Oxigenoterapie după anumite reguli bine stabilite 9! •uprava* <|hore riguroasă. Măsuri terapeutice speciale (situaţii particulare alo Insuficientei 'iplrutorii acute). Respiraţia asistată este o metodă modernă ce utilizează aparate «n presiune pozitivă intermitentă (plămîn de oţel. S ulnigdaliun. l i n .o n i . gură la nas) sau mijloace cu acţiune externă Indirecta prin compresiunea toracelui (manevra Holger-Nielsen. nici oxigen in mu. Tratamentul. se îndepărtează corpii străini din cavitatea bucofarlnglnnA înmiual.

normală sau crescută: sîngerare 300—500 ml (contraindicată în anemie şi ateroscleroză cerebrală). Tratament.01 g i. vagolillco (atropină). aspiraţie şi ventilaţie artificială (dacă prin măsurile precedente nu ccdcdză). Se administrează: miofilin i. cloram-fnnlcol.) . so administrează morfină 0. respiraţie asistată.Criza de astm. mialgin. furosemid. tonicardiace după etiologie. Tratament simptomatic: bolnavul se aşază în poziţie y/mda. hemisuccinat de hidrocortizon..icico etc.. trrtiispoit la swtici d<.ire. tcoylucin. embolie grăsoasă postraumatică. Se evită administrarea de: morfină. pe 24 ore.m. . inhalarea de l u l i i d gastric.K. corectarea echilibrului hemodinamic: a) T. înec.iii.v. ducă nu cedează se adiministrează hemisuccinat de hidrocortizon 25—50 mg i. mi-con-n (kcirion) 3—4 fiole i. mai rar ACTH (poate produce accidente alergice grave). I i i i i i i i i i .ui . oxigen (cu mare prudenţă. tratamentul insuficienţei respi ratorii ticuto prin administrarea de oxigen. insuficienţa renală. strangulare.iniţă). ' HEMOPTIZIA So niunifusUi prin expoctorarea unei cantităţi de sînge din călii) . sau i.v. 2—3 fiole pe 24 de oro. decompresiunea chesonierilor.i pltituil terapeutic: bronhodilatatoare (miofilin. tulburări de cuiii)'.. tnnlcardiace. nlcetamld. electrocutare. oxigen.. traumatisme craniocerebralo •.oll untispumă.A. rheomacrodex. Na se VOT administra: morfină.. Puseul acut al unei Insuficienţe respiratorii cronice (bronhopiHMiiiiopnliu obstructiva cronică). so umezeşte acrul în cameră şi se administrează medicament» • lup. d« iiţior: noosinefrină. Bolnavul se aşază în poziţia cea mal c oimxlii.. în caz de eşec. hemisuccinat de hidrocortizon. — Insuficienţa respiratorie acută în edemul pulmonar acut necardloqcn şl de origine extrapulmonară. diuretic (întotdeauna). corticoterapie (prednison 25 —30 mg/zi). adrenalină şi extracte de hipofiză („astmuri drogate"). Cauze: gaze toxice. traumatisme toi.) . euo. timpicilină).m. edem pulmonar de altitudine. hipotensoare. annleptlci> ciinlion-splralorll (lohi-llufi. novodrin). dis-l»«/. în ca/. antibiotice (evităm penicilina)... depresoare respiratorii minore. aspiraţie nazofaringiană. oxifenoniu l mg i.'.d« ! ' • «i.v. (contraindicată în: insul i c M ' i i ţ a respiratorie gravă.trnipio intensiva pentru traheostom U» i ii iiitul><i(io. largactil şi antihistaminire. vezică urinară destinsă). ameliorarea nrruliiluM: morfină.. isuprel. respiraţie asistată. in-tormitunt). infecţii bacteriene pul. antibiotice (tetraciclină.v. după puncţie evacuatorie rapidă a cavităţii naturale (ascită. — Starea de rău astmatic: sîngerare 300—400 ml. astm. — b) hipotensiune sau colaps: ameliorarea debitului: corectarea tulluirfiriJor do ritm. bronhodilatin. înmii /ol l• . l i c h i d pleural..'cidente vasculare cerebrale..

. spitalizare. Apare mai frecvent la hlpertftll* sivi şl Ui subiecţii cu discrazii sanguine.îl| licinostiillco: Costat.spontan: tuberculos.o noaptea. transport pt PNEUMOTORAXUL ACCIDENTAL Pncumotoraxul accidental este constituit de o colecţie de 80r In Biv l lalea pleurală. seta intensfi do ner.). pumj«i cu (jhoiiţfi po IOI.L. npâ* i u l. Tratament simptomatic: durerea se calmează cu algocalmln snu (| oiiuizin. Infunlo pulmo-• «»tc. repaus v<>ubsolut. tusan etc. transpiraţii. oxpoctorntlu wpiiniiMisfl rozacee abundcmla.R. adrenostazin.Ktlologle.2.K •< •. lichide roci. URGENŢELE APARATULUI CARDIOVASCULAR ASTMUL CARDIAC Astmul cardiac (edemul pulmonar „decapitat") poate trece In <dwn pulmonar acut.irca tuswl l«lnă. rfinterul bioiiliopulmmuir. iliilorită hipertensiunii arteriale. l>rnn$l<'< LI n. care pătrunde printr-o perforaţie patologică a ••• fonici pleurale. tuso. tahicardie. în cazuri grave tamponauimit posterior efectuat de medicul O. pentotrn-l.fl pulinnnnrH. glanduitrin. [•tlologie: traumatism. alteori şoc ploural. în pneumotoraxul cu supapă se face exsuflaţla da 10. în 10% din cazuri). — se administrează: solulii hiporluni.inxietate. cla-. După fr»< vt'iitrt HO piodiiro In Inbi-n nlM/.. boli pleuropulmonafe Bubiicilare sau cauza rămîne necunoscută. Se aplică: psihoterapie. Simptomatologia clinică se manifestă prin dispnoo pnroxlNlIcA dinumilea. Tratament: se intervine cînd hemoragia devine ameninţătoare prin i HiiNocinţele ei. tratament etiologic (cînd cunoaştem caii/ii). aerosoli cu tromliiuă. în şoc: analeptice cardiorespiratorii (nicetamld. c l n n 07..sedative. Tratamentul: — rcpanx uhuolitl in po/. cffortil. A Instnlnlft brulnl. hemostază localii i iimprcsiune digitală.iţio M nuv/lndtl. noliiiişto accontunlrt. EPISTAXISUL Epistaxisul poate să fie benign (90% din cazuri) şi qrav (necoiltS iiiiixlmă urgenţă. cardiopatiilor valvularo suu mnllopnlnlnr ischemice etc. sau (jlnco7. colaps uneori. Slmptome: junghi toracic foarte violent. itfl-i mltralfi. i Cauia este inundarea brutală a alveolelor cu tnmssudat plosiuntlc. dispnee accentuata. . tamponament anterior. scd. cofeină).

— suprimarea durerii: algocalmin. morfină 0. Tratament: — repaus absolut. CRIZA DE ANGINA PECTORALA Se datoreşte unei ischemii miocardice acute tranzitorii prin aport miocardic insuficient de oxigen. In rrizolu anyinoase rebele şi severe se recomandă: nitriţi reInrd-l bohililocante adrenergice (exemplu: pentalong+propranolol sau plm lolol (rruldln). /n/o/i.r. Uibleto sublingual (durerea dispare după l—2 minute. miofilin i. morfină (ultimele două sînt contraindicate la bolnavii cu bronhopneumopatii cronice obstructive). la normo. — diuretice (furosemid l fiolă i. ştiu i. CORDUL PULMONAR ACUT 'l M U M l IH ll. Este determinat în majoritatea cazurilor de obstrucţia bruscă a arii-ici pulmonare prin embolie masivă. 1/2—l fiolă din 6 în 6 ore (este sin gurul care pare indicat).4 mg.m. succesiv după 10 minute se desface ligatura la fiomm niombru).ixiiiwvul este aşezai |>o scaun sau po marginea puţului cu pU clonii'!*' iitlnmter .v. — tratamentul eventualului şoc.oxigenoterapie-.sau hipotensivi se face „venesecţie nesînţjcrliulcl" (liţjatura membrelor la rădăcina lor pentru împiedicarea circu lui iol «li. instalate brusc. Tratamentul: medicaţie antianginoasă (coronarodilatatorie): nitro-(/// (•«•mid.v.. persantin (de 4—6 ori. — digitalice: lanatozid C i.. — antibioterapie (împotriva suprainfecţiei). agozol (sinonim: segontin.iiu Idiuilozid 0. l tabletă pe zi.v.\cncscctie (300—400—600 ml cu ac gros) in hipertensiunea ortorlalfl mure.1 în toarcere. apoi trombostop (50 mg din 6 în 6 ore). xpasmocromona-.vn/n.. mialgin.v. hidrocortizon hemisuccinat în injecţie sau pi ocini son per os. Se manifestă prin tabloul clinic al şocului cariliogcn şi insuficienţă ventriculară dreaptă. — anticoagulante: heparină. do durori persistente. — în cazuri extreme embolectomie. Simptomatologie.. efectul ilurou/. papaverină. 3IB . s.01 g i.â 15—60 minute). sau Edecrin 1/2—l fiolă). Simptomatologie.. medicamente: furosemid (Lasix) l—2 fiole+strofantină 1/8 mg :.. sintalgon. — oxigenateiapie intermitentă. corontin)j mialgin l n cu/. -. a 25 mg). care se pot repeta la nevoie. Se manifestă clinic prin durerea retrosternală cu (vimcteristicilc cunoscute. — intuba[ie traheală {în cazuri persistente) cu aspiraţia secreţiilor. .

— sedarea durerii: morfină 0. mai recent enzime fibrinolitice. — mici doze de barbiturice şi diazepam. Tratament: — repaus la paf. ii nun luotcnslvi) sau isoptine i. sau s. hemisuccinat de hidroiiuU/on. 300—400 mg/24 ore. strofantină sau digoxin. se tratează tulburările da Ului.sive vagale: înghiţirea unul bol alimentar so iul. Flbrilaţia atrială paroxistică (aritmia completă): se Injecteaiă înlnivcnos un digitalic cu acţiune rapidă: lanatozid C l—2 fiole plnă In doza totală de 1. nu cedează la nitriti. snu nooini'l'rintt ( U I M I I . — în şocul cardiogen: umplere vasculară.ci coronariene. se tratează oprit Ho cardiace şi eventual rupturile cardiace. compromite sau scurt masaj pe sinusul carotidian.v.2—1.v.i ato•«•loro/. — manevre compre. 3. nici la repaus. 2. chinidină cu digitalizare prealabilă. t mistriei i v i l . atropină) — oxigenoterapie hiperbară. fenobarbital. dacă accesul •• |iiii|imgeşte. bromoval. febră. durută l—48 de ore.Ic o nocro/.c. fie insuficienţa cardiacă globală.INI/MU IUL MIOCARDIC Infarctul miocardic (". compresiune pe unul din globii oculari. spitalizăm pentru digitalizare energică sau cardlovcrslunt 11<» urgenţă.n. ciclobarbital. Tahicardia paroxistică atrială: — frafamenf sedativ: diazepam sau hidroxizin. propranolol (Inderal) M » nsociază celor două medicamente de mai sus.n. liste principala urgentă curdiov il.01 g i. în absenţa şocului electric se administrează Idiinlozid C. RITMURI TAHICARDICE Şl TAHIARITMICE 1. Slmptomc: durere relrosternală cu iradieri foarte întinse.i. după 1 -4 zile trombostop. snu «jmalina (cardiorythmlne).v. manevra Vali l v < i (inspir profund urmat de expir forţat cu glota închisă). alternativ» — mefl/Vfinirn/c (ciiul manevrele vagale sînt fără succes): lannlnId (!) In lipsii strolantlnd i. sau mialgin. extravoM l. — In Infarct cu şoc şi aritmii grave: perfuzii cu soluţie de glu'•/ă+insulină+clorură de potasiu.ă miocardică neutri uml. — tratament anticoagulant: heparină. 31') . TULBURĂRILE DE RITM Şl CONDUCERE ALE INIMII Tulburările de ritm cardiac se grupează în două categorii: I. se tratează InNiillcienţa cardiacă: fie ventriculară acută stingă (vezi edemul pulmotmr acut). se tratează tulburările de conducere (blocurile).6 mg. oxigenoterapie. Flutterul atrial paroxistic: tratamentul de elecţie este convern i i i i i i M prin şoc electric. uyilaţii'/ hlpolunsiune (la hipertensivi în primele minute). provocarea de vomismunto p i l i i excitarea mecanică a peretelui faringian posterior.

5.. la nevoie gură la gură. Dacă inima nu-şi reia spontan contracţiile injectăm în ventriculul slîng una din următoarele substanţe: adrenalină !%<>. în lipsa defibrilatorului electric se administrează propranolol sau xilina i. — un digitalic intravenos. izuprel l ml din soluţia 1/500.v. Fibrilaţia ventriculară. procainamidft per os sau i. Flutterul ventricular paroxistic. Tratamentul este identic cu cel ui fibrilatiei ventriculare cu şanse mai mari de reversibilitate. chinidina.— în caz de eşec se utilizează şocul electric. (mult mai activă). dizoplramida (Rhytmodan) per os. RITMURILE BRADICARDICE Şl BRADIARITMICE Hrndicardia este expresia clinică a blocurilor cardiace (întreruperea iulluxului nervos fiziologic). II (bloc atrioventricular Incomplet). dacă este fără rezultat: pacemaker atrial artificiul 11 d n y. lla 4. detibrilaro electrică. In caz de eşec cu metodele amintite se administrează per os chinliliurt sau intravenos propranolol sau prostigmină inţramuscular sau subM il. masaj cardiac extern-. Se folosesc trol molode principale în următoarea ordine cronologică: —• aplicarea de manevre vagale. propranolol. So trutează cu: bronhodilatin. respiraţie artificială „gură la gură"/ «tropiri n + 2 mg injecţie intravenos: cofeină. perfuzie cu adrenalină soluţie 1%0.. substanţe dorlvulo din adrenalină sau noradrenalină (izuprel şi aleudrin).5 mg. 0. — Curativ: obligatoriu în primele 4 minute constînd din: respiraţia artificială. 920 . risc de moarte subită prin „sincopă chinidinică"). 0. .v. 6. exceptlnd bolnavii diţjltdllzaţi anterior.3 ml. sulfcit de atropină 1% 0 .v. ajmalina.în lipsă se administrează xilina (drogul preferat).adrenalină. chinidina per os sau i. Tahicardia paroxistică ventriculară: tratamentul ideal este şocul electric. Se întîlnesc diverse forme: Blocul atrioventricular total (Sindrom Adams-Stokes) se aplicfl: percuţia regiunii precordiale. propranololul şi practololul ar fi după unii raedicatia de elecţie.f 7. II. pentetrazol sau nicetamlcli oxl(|cnol(<rupio. calciu clonii 10% 4 ml. calciu gluconic 10% 10 ml. tonsilat de bretiliu. — Profilactic: tratamentul tahiaritmiilor ventriculare. — şoc electric. ajmalina. Blocurile atrlovoulrlculare de gradul I. propranolol. efedrlnfli atropină» papaverind sau oxiflavil. (sub control l!('G. Se mai pot utiliza: xilina. miofilin. Tahicardia paroxistică joncţională („nodală").l tor iu.

(se contraindic .m. (foarte rapid. rehidratare şi realimentare corectă...v. sau i.. Tr. n/. înainte de cel chirurgical: aşezarea MfJmeniului ischemiat în poziţie declivă. ulru i. cjMuliolectomio In primolo 4—8 orc do la instnlnrna emboliei (dup. dur cu Mipraveghere). qllrorol. — Diureticele se asociază la hipotensoare. Tratamentul constă în administrarea de: reserpina (raunervil) I.îs arterial din circulaţia sistemică.v. Tratament chirurgical: embolectomie cerebrală. tratament nntlronqnlciiit: hoparină. clonidina (catapressan) fiole i. . ui goi .iu curativ al infecţiilor: antibiotice cu spectru L b) C/I/IMM//.iini i. sau i.m.v. soluţie glucozată. sulfat de magneziu. prin» — Antihipertcnsive (hipotensoare): unul din cele 5 grupe do hlpoIciiNoare: reserpina i. EDEMUL CEREBRAL ACUT (encefalopatia hipertensiva acuta) Este un sindrom neurologic paroxistic ce coexistă cu creşterea 11 r usca şi importantă a T.v. (liuiul stopului prin arterloqrafle). c) medicamente antiedem: ACTH 50 U/24 de ore sau hemlBiici Imit de hidrocortizon. căreia i se asociază un diuretic cu acţiune rapidă (furoM-inld «nu acid etacrinic). b) vasodilatatoaroi papnvt'rină.FUMUL ACUT Dl HIMRTINSIUNI ARTIRIALA Valorile cresc brusc Iu 250 mm Hg mnxima şl 130—150 mm Hg ml* id. A. fenobarbital i. 2. hemoragie cereIu n la.v. cu risc de edem pulmonar acut.i l . Kcrcnt se asociază: persantin (dipiridamol) cu aspirină pentru preve nit cu emboliei.. INSUFICIENTA ARTERIALA ACUTA Rsto o urgenţă vasculară ce survine ca urmare a obstruăril brutale rt unul v. complamin intraarterial. Tratamentul urmăreşte scăderea la 100—170/100—110 mm TTq.m. Mai nou diazoxid i. în caz di. EMBOLIA CEREBRALA DE ORIGINE CARDIACA 1.m.m. la un vechi hipertensiv cu evoluţie severă.v. soluţii hipertone: glucoza sau manitol.leonomoritom se administrează regitină. sull-il de M<| i. i .fitrîni şi în cardiopatia ischemică). slntalgon unu înli-ilqlM.HcM . i l.v. manitol. dihidnil<r/.m. Mitologia: embolie sau tromboză arterială. • HUI i.il.imentul: a) medical. «nu i. edom cerebral.. spasmolitice: intraarterial novocaină sau papaverlnă sau lol. . H I scobutll compus i.. Tratament medical: a) măsuri generale: favorizarea oxigenaţii i crcbrale. foarte îneci.ilamontul şocului sau colapsului cu norartrlunli Irnlnmcnlul profilactic s.i picel'/.i /olln ' .v.. d) tratament anticoagulant: heparină urmată de trombostop. nlfaineiil-dopa fiole i. ||linii ini* "•• i . Astfel furosemld (l— t l i o le în 24 de ore) sau acid etacrinic intravenos. antialgice: morfină.v. sau arfonad i.v. guanetidina i.i în caz de agitaţie: plegomazin i. Ir.

Diagnostic: uşor de stabilit cînd se exteriorizează (hemateme/îl. în cazuri extreme se efectuează injectarea do noradrenalină intracardiac. Tratamentul. Tratamentul sincopei cardiace: se administrează efedrina.ŞOCUL Şocul este o insuficientă circulatorie acută. ciroză hepatică. iiitlccodontele bolnavului şi împrejurările apariţiei. Evoluează In două studii: stadiul compensat şi decompensat (colapsul). plasmă sau soluţii glucozate. chirurgicale sau obstetricalo-ginecologice. Lipotimia sau leşinul este o pierdere uşoară. întîlnită la persoane emotive cu labilitate psihică. fricţiuni energice sau umezirea fetei cu apă rece) sau excitarea reflexului respirator. Tratamentul lipotimiei: se excită reflexele cutanate (loviri scurte şl vii. Cînd nu se exteriorizează ne bazăm pe analiza simptomelor. combaterea tahiaritmiilor.icii .se efectuează transfuzii de sîngc» loto l. il. arsuri. tratarea hemoragiilor. Profilactic: tratamentul afecţiunii cauzale: antibiotic» în infecţii. sete. Bolnavul este culcat pe spate în mediu cu temperatură potrivită şi în linişte. a cunoştinţei. nn'lcnfl).u|!c> Internă. SINDROMUL ANEMIEI ACUTE Sindromul anemiei acute este urmarea unei hemoragii acute mo dlrnlo. traumatisme. Respiraţie artificială (gură la gură). paloare bruscă. factori infecţioşi. iar obiectiv semne de iritatie peritoneală. stare de colaps rapid instalată. . ne gîn(IIin Io o sarcină extrauterină ruptă. Curativ: prompt şi energic. Slmptome: ameţeală. se combate durerea cu morfină SMU cilte opiacee. datorită unor factoi! variaţi ca: scăderea tonusului vascular. Apare după emoţii puternice. cancer gastric. Exemple: la o femeif tu pllnfl viată genitală cu amenoree. SINCOPA Şl LIPOTIMIA Sincopa este o insuficientă circulatorie acută caracterizată prin pierderea bruscă — de scurtă durată — a cunoştinţei şi prin oprirea trecătoare şi reversibilă a circulaţiei cerebrale. progresivă.. hemisuc'ciruit de hidrocortizon şi heparină. a intoxlctiţiilor etc. la un holiuiv c:u ulcer. Dacă manevrele sînt ineficiente se face defibrilare electrică. incompletă. instalarea tabloului anemiei acute dup/1 un traumatism sugerează o ruptură de ficat. lipotimie. scăderea masei sanguine. masaj cardiac extern. noradrenalină sau izuprel (aludrin). hepatită cronică. sldblrea miocardului. se combate hipotensiunea arterială şl se menţine vasoconstrictia cu noradrenalină sau angiotensină. adrenalina.sc Instalează tabloul unei anemii acute ne vom gîndi la o homoi. splină sau rinichi. dacă apare o durere în abdomenul Inferior şi în umăr.

creşterea lipazelor şl aniiitlor sorice şi urinare. transport cu autosanitara nuli • • « • . V. durere de decompreslune. meteorism. plnă In .vc <idnlntrf(i7.H. po fond de durere continuă. pneumoperitoneu. la palpare.i/a veziculară şl coledoclană se mnnifcslrt prin dnroro collcn<(vfl liilcnnilcntă. . greţuri şl l. n x i < i > • M i i î ilfiipfl pierderii de rnldnifl. Ocluzia intestinală: dureri sub formă de crampe intermitente. in iradiere In regiunea scapulohumenilrt droaptfl. II. Trnlumcntul comun al acestora constă în administrarea unul nnlltiinadic si trimiterea de urgenţă la cel mai apropiat spital.** nlmolut.v-t. greţuri. Prin observnr» mă (nu se părăseşte patul bolnavului) se deosebeşte urgenţa nl>-. • ilsm.'l. Ulcerul gastric şi duodenal perforat: durere epigastrlcă cu irfl-illfira dorsală transfixiantă. '. rgo-Iiinlo hidroaerice. Pancreatita acută: survine des la obezi după un prlnz bogat In 'Mălini şi consum excesiv de alcool. şoc şi ulterior colaps. febră. leucocitoză.ilfi medicală de cea chirurgicală. Se manifestă prin dureri cu locuire fn epigastru iradiind în stînga. Dacă a fost necesară administrarea unul antlalfilc liih-lnl de trimitere se spcciiică medicamentul şl ora cl/id .'.3. 4.S. rigiditate abdominală. Cauze adbominale l Apendicita acută: durere în fosa iliacă dreaptă.tratamentul: repun. URGENŢELE ABDOMINALE ABDOMENUL ACUT SAU DUREREA ABDOMINALA ACUTA i sie bine să se reţină că orice durere abdominală intensă şl do duoale constitui o urgenţă medicală ce reflectă adesea o afecţiuni» capabilă de a deveni abdomen acut chirurgical. veziculei palpabilă şl foarte sensibilă. febră. I* I l " M . (ipărare musculară locală şi masă tumorală sensibilă situată In inţ| liiii(Mi veziculei biliare. „abdomen de lemn" -•-«Miistbilitate abdominală superficială sau profundă. M•nano. udtltlttistutt . vărsături. \. apărare musculară. de lemn* abdomen Imobil. Nu . la caro «e ••/. Intmriipcrea tranzitului.fi vărsături. vfirsfituri bilioase. in <•„/ Ionice. de intensitate excesivă. radiologie: niveluri hidroaerice.â opiacee. l lll. leucocitoză. modU'aimMitr mitllicmo 10. l'crltonlta acută difuză: durere In cea mai mică atingere* con-linctură abdominală ptnă la abdomen dur. constipaţie. . transport cu tnrţin. greţuri. distensie abdominali. vărsături.< iil. Ictor l — 2 zile. 7.S. crescută. în liipocondrul dropt şl iu. îndepărtăm şi nculrali/flm toxicele. apărare mu . vBriăim i M'înne de ileus dinamic. In nu p 1 unea scapulovertebrală şi umăr. iinptomele: durere abdominală extrem de puternică. sensibilitate locală. greţuri.iră. Colecistita acută: durere în epigastru cu iradiere în semlconturfl.

colaps. paloare intensă. hemuturie. şl gastritole hcmoragice. diaree sanguinolentă. varicele gastrice şi varicele esot 'l . ce iradiază în toracele superior (diminua în ortostutism şi se accentuează în decubit). 1. 5. ondocardită septică emboligenă cu infarct splenic sau renal. Tratament: algocalmin. in. puls tahicardie. scaun. cystenal. inloxlc.v . pneumotorace spontan. se mani festă prin colici violente. renogal-rowatinex. Ocluzia acută a vaselor mezenterice (infarctul mezenteric): duroro brutală. un orgnu n/cctaf ca punct do plecare. pleurezie dlafragmatică. clismfl evacuatoare sau aplicare de căldură pe abdomen. Cauze digestive: ulcerul cronic gastric şi duodenal (75% din he-. limfadenită mezenterică. hlperleucocltozfl. I. pirozis. cri/ci histeroidă. Afecţiuni toracice cu dureri abdominale: infarctul miocardic. Afecţiuni metabolice: hipoglicemia. 10. criza addisoniană.iyroslvo"). ta hicardie. HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE Pot fi secundare unei afecţinui digestive sau reprezintă manifestnron unei boli generale. pneumo nie bazală cu junghi abdominal (la copii şi oameni în vîrstă)...i i i l e digestive superioare). Bolile endocrine: hiperparatiroidismul acut. Boli neurologice: crize tabetice. zona zostor. 12.ilie cu taliu. disurie. hiperlipemia esenţială.. Cauze generale sau extraabdominale ale durerii abdominale. Colonul spastic — Iritabil: dureri intense şi de durată sub formfl do crampe. tulburări de micţiune. Tromboza venei porte sau a venei splenice (în ciroză). papaverină. tetania.fnc'loi» peritoneal. hernia hiatală. dureri anginoase. abdomen suplu fără apărare musculară. < n \ •• i hculoza gustrlcft şi duodenală. Intoxicaţii exogene: colica saturnină. hemoragiile medicamentoase („droguri • !•' iK'. stare de şoc. epilepsia abdominală. violentă. 13. 3. cianoză. leucemie. Durerea diminua după eliminarea de gaze. agitaţie. purpură abdominală Henoch.. 11. 4. Sarcină ectopică ruptă: durere în hipogastru. fără apărare musculară şi sensibilitrtto dureroasă la palpare. regurgitare. B. 9. ulcerul peptic postoperator. disfagie. Boli hematologice: hemofilie. intoxicaţie nicotinică.. porfirlu acută intermitentă. polakiurie. atropină. (i. h ' . colaps hemoragie grav. 2. anemlo hcmolitică. febra" înalta. ulcerul do : . Hernia hlatală se manifestă prin durerea la" baza apendicelui xifoid sau retrosternal. tumorile benigne şi maligne gastrice. hemocromatoză. leucocitoză. lombară sau în flancuri cu ira dieri pe uretere. anemie. în cazuri grave mialgln sau chiar opiacee. Colica nefretică: durere bruscă. H.

lulocto-contagioase. eclampsia. dureri gastrice. mese mici repetate (lapts. ftiuilinmul Adams-Stokes (bloc atrio-ventricular). h8S»»roţ|ll şi tumori cerebrale.. turbafBN.a ş. '}. iar conh.. . acid cianhidric. uneori n|mi >)\ in ascensor.4. tiimoiiix | H < I I I I J H « vi iihillfjni ale «io ilul Inforlor. fără excitanţi. emetlral. uremie). humori omalo/a. Tratament: internare obligatorie. burgofen. (tivurile ului Mcikcl. hi|>rit<'iishin<'(i poitnlă. Cauze toxice: intoxicaţii şi autointoxicaţii (ecatox.iiiuiin. bonlo WhlppU». perfuzie cu substituenti de plasmă: macrodex (dox--n '/ ()). alcool metilic. lumorlla biici i>l muliyno alo colonului.llologia este diversă: boli interne. •HI* du fructe). . Slmptome: stare de disconfort şi nesiguranţă. Convulsiile sînt zvîcnituri de amplitudine variabilă. manitol. boli neurologice.i liomboza VBielor Milco şl a venei porto. hipersalivaţie. tren sau automobil. bolulismul. edemul cerebral.Parazitozele pot determina convulsii (mai ales la copii).icinMU» Mint hipertonii musculare. clordelazin. Cauze generale: anevrisme. unoori nistagmus. perlarterlln lunsil. în avion. isteria. tahicardia.Alte boli cauzatoare de convulsii: hipoglicemia. hepatita i|i n. . rectocolita ulcerohiMiioi. somnolentă. rheomacrodex (dextran 40).se: bronhopneumonia.esofmjltM fu'titfl yl umile/). brriiMiKil. 10. hipocalcemla. vasculară sau prin coagulopatii. sin) sun pe un fond de contractură durabilă. Tratamentul este în raport cu cauzele de mai sus: plasarea bolimi l u l la loc liniştit. l'. transfu/il i | i u p şi izo Rh. boli parazitare. • Cauze nervoase: epilepsia. Convulsiile pot fi tonîco-clonice (<'pili<p. promebazin (pot fi (iclnilnl»trnli' *l pmvtmtlv).Kj'ufi. ateroscleroză. nicotină. cmclnoldul Ininului subţire. vftr-«rtlml. rolijarţjnn.poziţia Trendelenburg. endocrineleylCH. 3:1. stricnina. npi><iisiio!i. Tratament: culcarea bolnavului şi administrarea de atroplnfl. difteria.i inic'. slrno/. greţuri. tetanosul. ciroza hepatica. ALTE URGENŢE MEDICALE C O N V U L S IIL E HUO. sindrome hemoragiei urlţjlno trombocitară. Intervenţia chirurgicală se impune adesea. RĂUL DE TRANSPORT (KINETOZA) o tulburare vestibulo-labirintică şi vegetativă prezenta Ui unele cînd călătoresc pe mare. hlpoten-«lumi.. cu vertij. sedative puternice (fenobarbttal. Cauze inlecto-contagioa. cJon/ce (pe un lond du iu*iilutic> musculară). tetania.

mai pot surveni în hei i i » i . Cele acute deşi mai grave nu sînt tot( | < M I I I I < I mortale.t M-n:.. i'itlologla: intoxicaţii exogene (alcool. cadmiu. Urmărim: 1) circulaţia liberă a aerului în trahee şi bronhii prin <l<y/obstruarea acestor căi (aspiraţie.convulsii produse de insecticidele clorurate. bioxid de sulf» —encefalopatii toxice prin solvenţi ca bromura şi clorura de metil.. în edemul cerebral difuz.ll)llltAţli şl cunoştinţei. circu l. hipoglicemie). l'ot surveni Jent suu acut.roţjllrorlmu . Nu toţi comatoşii pot sfi fie transportaţi (exemplu: hemoragia cerebrală necesită la începui ropdus absolut la domiciliu). morfină. Unele din ele repi'v. •ulfurti de carbon.Irltatla aparatului respirator prin substanţele inhalate (bioxidul «In sulf. amoniacul.ili)i|(« si vegetative.. 5) normalizarea tensiunii arteriale. necesitînd o observaţie atentă şi continuă. un'mugite. edem pulmonar acut toxici 320 .. (J) evitarea escarelor. hidrogenul sulfurat) determinai rlnlta. acidul cianhidric. ciroză. barbiturice) sau eni l i H |< ' i i o (uremie. tctraetilul de plumb. i ( j i u cerebrală şi ramolisment cerebral.mUi stadiul final ui unor boli cronice grave (exemplu: coma urei. encefalite sau în insolaţie. nichel-carbonil. INTOXICAŢIILE PROFESIONALE ACUTE Intoxicaţiile profesionale acute (vezi capitolul „Intoxicaţiile exogene") îmbracă diverse tablouri clinice: — narcoza prin solvenţi organici. nil. bioxid de carbon. 7) antibiotice pentru evitarea infecţiilor intercurente. bronşită. circulaţia şi activitatea nervoasă supei toată. . Obiectivul principal al terapiei este menţinerea celor 3 funcţii vitulo fundamentale: respiraţia.5. diabet.i si coma hepatică). Tratamentul se face în servicii de specialitate cu profil de reanimare. larlnyita. . cu păstrarea funcţiilor respiratorie. 3) refacerea masei circulante. intubaţie traheală sau traheostomieji 2) oxigenoterapie. putînd fi rezolvate prin tratament. t r alicită. URGENTELE IN PATOLOGIA PROFESIONALA Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi modernizarea agriculturii nxpun muncitorii la toxice profesionale şi agenţi fizici generatori de îmbolnăvire. 4) reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică. Din acest motiv prevenirea şi tratamentul intoxicaţiilor profesionale trebuie bine cunoscute. hidrurile bromului. 10. 1.COMILI Slut sludromno caracterizate prin pierderea motilitătii voluntare.

Are prognostic idvornbil. h) Colapsul caloric se manifestă prin cefalee. |n/. trinitrotoluen.n . Are prognostic . i l » > i > < .n / . Se caracterlzeagl t u l i i trl/idu: hiperemie — coma — regumenre uscare. împreună cu staza calorică incipientă.şi nitroaromatlclj — anemic hcmolltică prin hidrogen arseniat.hepatită toxică prin tetraclorură de carbon. oxigenoterapie şi corectarea pierderii de npă şl elnctrollţl. traductnd lozarfa • unirilor termoreglatori şi suprimarea secreţiei sudorale. alcool metilic. — Intoxicaţia cu compuşi cianici (acid cianhldric şl cianuri ol- . musculare şl ostoonrtlculoro.. . c o nita 'H n i ''< ) i n llil c p < < d e b o rll lu . Tratamentul: administrarea de soluţie de clorură de sodiu. «97 .. Mnnifostflrile clinice olo iinproslunii bruşte apar după un interval vuriabll do Intonţfl cnrnr--. paralizii do ni'ivl crai i . tetraclorură de carbon.colica saturnină. o x i d d o c a r b o n » — Intoxicaţie methemogloblnlzantă anilină. prin insectofungicidele orrjanu• uite. Accidentele calorice.. . Se produce prin pierderea marcata de apă şl ii i d de sodiu.Inhibarea colinesterazei cu acumularea acetilcolinei şi cu toate i-rlnţele fiziopatologice şi clinice.. Cauza rezidii In plordo• i l«« nccomjpensate de apă şi NaCl prin transpiraţie. com prin n iţi (imlno. . tahipnee şi creşterea crntci a temperaturii.p n eu m o n /oh im ică rin o x id d e c a d m iu . nrl. Dintre acestea iMiIntim: n) Crampele calorice sub formă de contracturi spastice foarte durn• itnhH nle grupelor musculare celor mai active. pînă la scăderea temperaturii Cirlnul) 38°. Tratamentul constă din răcirea organismului prin toate mljloacilt llni'lunlv imersiunea în apă la +4°).'l. c) Şocul caloric este grav cu mortalitate ridicată.necroza toxică prin hidrogen arseniat. fosfor galben. Sindromul acut de iradiere (vezi boala de iradiaţie) '. nbil. II. . scăderea tensiunii arteriale. fenol.-•i Io prin modificări cutanate. -. URGENTELE PROFESIONALE PRIN AGENŢI FIZICI l .febra de fum provocată de oxizi ai unor metale şi metaloizli arsuri chimice prin acizi şi alcali. astenie. «Indrom Menlere şl formo rapid mortnlo prin aoroombolll coro-sau embollzare masivă u inimii dropto şi n mlcll circulaţii. Accidente prin decompreslune bruscă. prin leii ţjravo «Io sistemului nervos cu paraplcglo. totrn|litt<tan. Se produc datorită depăşirii capacităţii d» a organismului la munca dintr-un microclimat.'. eventual cu un miorelaxant netoxic.. tahicardie. ameţeala.»m glicoli. ••. Tratamentul constă în repaus într-o încăpere răcoroasă şi admlnil* 1 1 n i ««n do soluţie clorurosodică.

pentru prevenirea sechelelor tardive invalidante reprezon loto do artroze grave ale articulaţiilor mari. Profilaxia urgenţelor profesionale presupune: înlocuirea procedeu lor tehnologice periculoase sau a substanţelor nocive.l ratamcntul coastă din recomprimarea terapeutică. instruirea muncitorilor usuprft riscurilor. l l . ventilaţie corespunzătoare. chiar şl In for usonro. din punct de vedere al dotării şi al pregătirii personalului. cuplate cu sisteme de alarmă. Rezumînd se poate spune că ergonomizarea întregii acti vitnţi profesionale constituie mijlocul cel mai eficient pentru profilaxia îmbolnăvirilor profesionale acute sau cronice. ermetizarea *l ohinseizarea instalaţiilor. de leziuni miocardice cil-lu/. utilizarea corectfl ti echipamentului şi a dispozitivelor de protecţie individuală. utilizaroii do dispozitive automate pentru detectarea şi măsurarea nocivităţilor cloosobit de agresive.o sau do lezare retiniana. organizarea adecvată a primului ajutor şi a IM t<i montului de urgenţă.

Adesea survin ca urmare a folosirii a numoronie Innlc toxice în procesele tehnologice industriale şi în agricultura 1 . UpiA da l ml 'ifinltnro-antlcpidornlc. Hg. i / i . in s e c t o <u' n g"lc id(" ]) .i dc pîitrundcro a toxicelor: I . prcgMIro nolglunlrA. curioşi şi ignoranţi. CI. folosirea unor toxice în alte scopuri. . •In l. l .e . fiind adesea fatale (neglijenţa părinţilor acasă şi a personalului ajutător In I i ) Intoxicaţii voluntare (prin folosirea de toxice tn scop de sinucidere sau crini). /nv I I I M f < > . iiq . prin alimente alterate si ca toxllnfecţll alimentare (oxuni-ţ ni M i liocntorocolite acute cnuzate clc microbi suu ciuperci nocomoitlbllo). benzină.lln i m u rd a re (P M b. care.' \ in ic u 'tu t A .I)I t< e < . Exemplu: insectofunglcldola In nrfl. defecţiuni tehnice la locul de muncă ele. i i i i n c i i t ( m .1. p b .ilillo prin veninuri (de Insecte. Pentru crime prin toxice. . păstrare în condiţii nesemnaliito ca „otrăvi" « H i i i i r toxice sau medicamente. a rltltu rlc t. i i -i . INTO XICŢIILE EXO G EN E A l 11.ilr. Clasificare n) Intoxicaţii accidentale prin: neglijentă. CO. necunoaşterea efectelor. INTOXICAŢII.). Pb. şerpi). adesea se face uz do stricnina 1 .u i t i i h | un i > ' . lipsa mâlurilor l'iutc'cţie.11.< n i| > H i> PI n T c i. în scop de sinucidere se folosesc diverse substanţe (morKnH. necunoaşterea dozelor (mal alei U • hrumcnte). manipulare greşită. î l ) Intoxicaţii alimentare prin: lipsă de conservare. a lim e n te a lte r a tae l s a u' i .. GENERALITĂŢI Sînt îmbolnăviri acute. Mirfl. sfîrşind uneori prin Minai Io. . verde de Paris etc. supraacute sau cronice cauzate de substanţe miflmătoare (toxice) care pătrunse în organism produc modificări C«-luln tisulare ce perturbă grav funcţiile vitale. i ) Intoxicaţii profesionale (acute şi cronice).r.( / . barbiturlce. < l Inloxk.s 7 )//n / o r /c (< • < ) . acid ihldrlc etc. Legislaţia iţaii nosliu prevede norme severe de protecţia (securitatea) muncii In Induitrle |l n iillm rt. ajung Ia subitanţ» tculiti.» întîlnim adesea şi la copii. nicotină. .

compuşi organofosforici. Imlenă de acetonă (aspirină. de7/r (iluzii. alveole pulmonare — cu concentraţia şi toxicitatea este mai mare). ron orcjmiofosforici. i Ini hlflrnt. tegumente icterice (arsenic.lrl ale aparatului cardiovascular: bradicardie ((ll(|lls! inorllntt. chinină. — Manifestări ale tegumentelor: piele roză sau roşie (CO. comă (alcool. edem pulmonni m (clor.orpll. nicotină). odihnă). parenteral.soetofunglelde. cocaină. salicilat de sodiu). vltniuiim D). o v //o p. pilocarpină. pielea uscată şi caldă (atropină). apărata! sau sistemul afectat d' xk. intramuscular. cianozd (ciuperci. clorură de amoniu. Simptomatologia generală a intoxicaţiilor este variată. morfină. gaze iritante). aspirină. sulfura de carbon). cocaina. cofeină. rez/'sfenfi specii Icăi — diagnosticul precoce. iilcool motilic. Pb. salicilaţi). — starea aparatelor cardiorespirator..inlli'. — starea de nutriţie. sulfura do carbon). antihistaminice. ciuperci. Co.— cufcmaM (Hg. bnrhlliiit CO. . renal şi a ficatului. surrl (stroptomicină. bioxid de sulf. pomezl mercurico). — natura şi cantitatea toxicului pătruns în organism (gravlt< este direct proporţională cu doza). In. Pb)i — mucoavd (sublimat corosiv. coordonatorul ţlllor de autoapărare etc. strepancil). 339 . ciuperci. Evoluţia şl progno/n. mioză (in ranui pupilei) în intoxicaţie cu hiposeril. do in (fosfor)i r/o migdale (acid cianhidric). copiii fac forme mai grave decît adulţii. subcutan.s-/u/i(. v(>tiln do şiirpo)i hipertensiune l u . < ntc. midriază (alcool.s'/'/iomofone (alcool. stare de beţie (ebrioasă) în intoxicaţii cu alcool. atropină.st. — reacfiv/fafea particulară & organismului intoxicat. sincopa cardiacă (C'NH).). — M. CO2. beladonft. halucinaţii. morfină)» Innrona/tc (benzinei. hldroqnii sulfurai). atropină. CO. M'/crpinfl). — Manifestări ale sistemului nervos pot fi: ameţeli. Ini'o-. in fui do natura toxicului şi de organu]. benzedrină. îibrilaţii munca paralizii (arsenic. pielea cianozată (foiifu • nitrlţi). atropină. tetraclorurfl <1" bon. plnrt. i . chinină. barbiturice. dezorientm timp şl spaţiu) în intoxicaţii cu alcool. clm tată şl conjunctive congestionate (alcool). ambliopie (scăderea vederii) în intoxi cu chinină. CO. (antihhl ilicit. fosfor. primul ajutor şi terapia corectă. tahicardie (alcool. ciuperci. — vlrstd. convulsii (insectofungicide. n lltift).iinfl)i /i//)o/on. — Manifestări ale aparatului respirator: halenă cu miros f/< roo/ (nli'ool). Gravitatea unei Intoxicaţii «cute deplinii* o ier le de factori: — starea sistemului nervos(oboseală. ciuperci). opiu (ncetonfl. iiovn. salldiurutlco.şi tendinţă la şoc (barbiturice. barbiturice. — calea de pătrundere (cu cît ajunge mai repede în sînge — In Venos.

chingă) deoarece efortul. se recoltează secreţie vaglnală de pe colul P ! tli.imbalaje etc. IM>. . i|iioNtlcul Intoxicaţiilor. >rl sanguliioloiilrt (As. i l i < de toxic.H|iiosticul este dificil. apărute brusc. insiiliriciitA Mi. clor- ale aparalulul renal: oliqtirlo. I I K . vrtrsrtfnr/. rNINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL DE UROENJA AL INTOXICAŢIILOR ACUTE do urgenţă a intoxicatului din mediu toxic.ltint'd ym// (ntiopliiA. se recoltează resturi de prafuri K-sluri de lichide. l l\j. substanţelor împrejurarea în care s-a produs evenimentul. a slngelui: lit'nioli/. i minată ginecologic (eventual depistlnd o sarcina)) •« t. urmărind semnele caract** < uluit so caută semne de injecţii recente. ir««« diagnosticului urgent este de mare importanţa. veninuri). <in-((iil. Cu. '"inqnrea anturajului asupra locului de muncă. toxicului trebuie făcuta urgenţi minerite: voşmlntelon ' u npH si săpuni nu tamponarea cu substanţe neutrallianto» 931 . Im . urină. No vom ilnpfl următoarele date: Nimptnmo foarte grave.flr. inAtrfl•nil!. Bl). urina de culoare Incit iad In intoxicaţiile cart» i $1 de cu/oare ro/ în intoxicatillo cu r«Minlia/iiio» »lloRtărl ale organelor hematopoletlce.). etichetei • f i u l . qrăbind prognosticul infaust. pătrunzind pe cale respiratul le •nicixisn. la un Individ anterior i Hili>ro(|(iroa bolnavului (dacă nu este In comă). As. sticle de medicamente. Stabilirea cit m<ii r<ipi(!<\ a dlnqnostlcudo o mnro importanţă pentru reuşita Iratamentulul.lo Itiluilarea de toxic. altf''l i nu de toxic din organism. • •xMininouză locul unde s-a produs intoxicaţia căutlnd «mbapilcuri cu inscripţii toxice. ciupind) nm'. de dlaret. In caz de deces se face autopsia la lervlniil legală şi se anunţă procuratura (sînt morţi vlolontu i n i l n fapte penale).Q. prin tn-.Mtiiiltantlrl alfl npiiriiliilul dlgoallvi hiin'i. . Evacuarea se tace Impiovi/aţie pe braţe. lichid de vărsătură.do sudoare. i ci.\ . «hif/crrtr/ (Na()II)i co//ci (i/>(fo/ii/mi/<-. "|n-rind nimic important.tnli\ u//f (ftlnloine) tu in i i i inotnlo qroU'. se trimit urgent probole prelevntt» i l l / i ' l o toxicologice. minarea clinică a intoxicatului. prelevăm resturi din cavitatea bucalii 1 1 i . clup<«icl)j icter (cluporcl. i prin buzunarele victimei şi la domiciliu urme de toxic ' !' •! <• . anemie.

. i l i r i'xtrarenală în intoxicaţii masive dializabile şi în insu ficienţele i di .noa cu ser fiziologic sau cu substanţe neutralizante» c) din uparatul respirator: — M'outerea la aer. ca şi cărbune absorbant.! <• prelungite peste 4—5 zile: ser glucozat + insulina -^ t>lactrollti şi nlinienUiru prin sonda gastrică: soluţie glucozată. stimularea cardiacă electrică.. — respiraţie artificială (de preferat .. — In i. coadă de lingură. — sondă vezicală la comatoşi.m u c o a s e : — tracţiunea şi fixarea limbii. d) d/n tubul digestiv: — provocarea de vărsături prin excitarea faringelui cu degetul. diuretice. îndelungat.mierilul durerilor în intoxicaţiile cu corosive (algocalmin. igienă bucală.— '.. e) din singe: prin favorizarea diurezei. folosind 300—500 ml apă <> ddlă. perfuzii do soluţii ţjlucozate. — spâlătură gastrică (este de dorit). Edetamin (I'IIVI'A pentru metale grele). — să nu prezinte insuficienţă cardiacă. mlalgln. Se pol lolosi pînă la 10 litri în total (15—20 de spălaturi). — eliberarea gîtului şi toracelui de veşminte.— îndepărtarea curioşilor. strofantină. soluţii alcalinizate sau electroliţi. 3. deoarece uneori trec ore pînă cînd intoxicatul tşi revine. prevenirea escarolor» — hal. stilou sau administrarea de apă caldfl cu sare (2—3 linguri la un pahar cu apă). l parto oxid de magneziu. Pentru efectuarea spălăturii este necesar. Se pot administra purgative (sulfat de sodiu. ventilaţie. de magneziu. — să nu fi trecut mai mult de 6 ore de la ingestia toxicului. — iinlibiotice cu spectru larg la comatoşi.ive. ulei de ricin).gură la gură").isiu (pcjntru digitală. — dezobstruarea căilor respiratorii. în schimburi.003 g. Tratament simptomatic: — susţinerea funcţiilor vitale (reanimare rtmliorospiratorie şi metabolică) prin masaj cardiac. c) antidoturi propriu-zise: atropină (la insectofungicide).. — (•pi i i . apoi se repetă pînă ce se obţine lichid de spălătură clar. — să nu fie intoxicat cu sodă caustică. tiazidice)..il.. pană. moiim. . creion. — bolnavul să nu fie în comă. — la comatoşi: aspiraţii bronşice. Formează cu metalele grele albuminaţi netoxici/ se administrează în intoxicaţii cu acizi anorganici sau cu metale greloi b) antidot universal format din: 2 părţi cărbune activat. Neutralizarea toxicului (se face cînd nu se poate evacua) prin: a) lapte albuminat (apă albuminoasă): 4 albuşuri la l litru de lapte sou I litru de apă.i'. injectarea de apomorfinfi 0. clorură de pol. luminai (pentru stricnina). perseverent. corticoi/i. b) < / < •in . 4.!). unaleptice. i l e ((r..

Hidroxidul d<> aluminiu (nlncol).i lozlunllor "nofagocjustrico. ivoriu. . convulsiile se opresc cu fenobarbital sau clordolazln. caustic. pupile miotice. cefalee. miros ln| pfUor puternic. edem pulmonar acut (uneori) oligoanurie. reci. plasma. comă u convulsii.i p . suspen-«Io apoasă de 30—40 g la un litru de apă. . ameţeli.'» ml) şi mai rar prin ingerare (10—20 g). ghunţă. INTOXICAŢII CU ACETONĂ Acetona provoacă intoxicaţii pe cale inhalatorie (doza letală y. productnd lezltim nlcerative acoperite cu membrane albe. combaterea colapsului. hematemeză. p.i i .ue. respiraţie artificială 01 «ixlţ|cnoterapie.3. provocarea de vfiii»uluri.ilmplnrt. i. uneori perforaţii gastrice.Tegumentele lezate se spală cu apă de robinet şi npoi cu §0r Ir/. 11. manifestări digestive (greţuri. Cantităţi mari de apă de robinet. IHNC ). alimont«tl« ortilâ pln. «paIrtlură gustricft (pericol de perforare . strănut. sau oţet): lichid incolor. i vindec. hemoliză. Tratament. M Simptomatologia: fenomene de iritatie locală (lăcrlmare.lomuciilul. Halena are un miros acetonic.lulclt cu zahăr.1 e ' . liomox i i j l l digoslivo). colaps. Simptomatologie: ulceraţii. spălarea largă cu aprt. melenă. hemogloItlmirie. instllarta di plcftturi de atropină 1%0. vărsături. i Io preferat spălătură gastrică. Uvltăm: bicarbonatul de sodiu (pericol de pci l«i . vărsături). icter hemolitic. i l i e ţjnslrlcă). scobutil. o l . piocedee fizice da (ncAlzire. i ( | i i l i n . Scoaterea victimei din mndiul toxic (suficientă în formele uşoare). . Local are acţiune puternic corozivă.i. necroză tubulară. In formă gravă. antlmicei — combaterea hipotormiel prin oxigen.item dincrild |i «pa»nidlc» cu morfină sau mialgin. reechilibrare hidroelectrolltlcă •/l (icidobazică. 11. INTOXICAŢII CU ACIZI INTOXICAŢIA CU ACID ACETIC Acidul acetic (esenţă. Antidotul: magnezia usta (oxidul de mngnoziu). oufl mol şl reci. — în caz de leziuni oculare. purgativ salin. — Combatem durerea cu morfină snu comb. compreso nmvdti.iologic. UrMimi/ă somnolenţă. Tratament: nu există un antidot specific. Acţiunea generală: produi < «iridoză.2.

l'orma subacută: dispnee. — Puiq.v. iitillnlylc. tlnxnlfatnl de sodiu (hiposulfit de sodiu) 25% i. ritm do '• '' in l pit minut plnă In do/a loială do 50 ml.. opistotonus. episoade convulsive. paralizii neuromusdşare. Ti. lapte. surditato). deshidratare şi cianoză. bradicardie. INTOXICAŢIA CU ACID BORIC Şl SĂRURILE SALE . Simptomatologia: este variată în raport cu forma clinică. slăbiciune niiiHciiliir. oprind inhnlun-ii l . vertij. prin insecticide sau prin subBtanţe utilizate pentru deratizare) sau în scop de sinucidere. trismus. vertij.u|iiostlcul se bazează pe apariţia brutală a simptomelor amintite. Tratament: antidot nu există. /u'/ocynnor (lotrncomatul de cobalt) un foarte bun antidot. iU . vărsături.A. 3—5 ml pe minut (oprim mliiiml. maximă mai mică de 80 mmHg). neputîndu-se interveni medical. lallcllatul d« sodiu) Simptomatologie. i p s ciiidiovascular ireversibil. După o perioadă de vărsături persistente. Nu se Q drnliii''tn-(i/. 10 ml i. halucinaţii.iiuont. ". greţuri.Vorma acută: constricţie toracică. obnubilare. î l . orma supraacută (fulgerătoare): moartea se produce în cîteva inimile. 1 >pi i rea convulsiilor cu doză moderată de barbiturice. Calea de pătrundere: respiratorie sau digestivă. . pierderea cunoştinţei şi convulsii. < încetarea modificărilor hidroelectrolitice. cefa-! ' • • • puternică. • > l . i T. apfl..ă m orfină. Simptomatologie: salivaţie abundentă. anxietate. iiopicr/Iiid timpul cu examinări de laborator.A.slinren la T. greţuri. anxietate. ni t ritul de sodiu soluţie 3%. midriază. transpiraţii piolnze. maximă sub 80 mmHg).[: Tratament: nu are antidot specific. reflexe abolite. — l .itiv salin (25 g sulfat de sodiu) sau 30 ml ulei de ricin. fobră. urmează convulsii şi (oină. i tură gastrică cu suspensie de cărbune activat.("încetarea modificărilor echilibrului acidobazic (perfuzie cu blcarboi ii de Na în ser glucozat).1. v. laringospasm.INTOXICAŢIA CU ACID ACETILSALICILIC $1 DERIVAŢI SALICILAT. dispnee. l)l. • om a. Antidoturi folosite: nitritnl de amil inhalat (l fiolă la fiecare 5 minute. polipnee. Spălaturi gastrice cu cărbune» piiNjaliv salin. CIANURI (sîmburi de migdale amare) Poate fi accidentală (în industrie. . — Sp. cefalee. diaree. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale parenterală sau p Iu i'i /ii. vărsături. tulburări auditive (acufene.il. --. INTOXICAŢIA CU ACID CIANHIDRIC. delir. 1 'pi un mlmliiistinrua cind TA coboară. convulsii.I (aspirina.v.

Tratament: spălătură gastrică imediată. albuş de «MI. Simptomatologia. în caz de acidoză: bicarbonat de io• I l u 5% în perfuzie pînă la corectarea acidozei. eplgastrlce. antibiotcroplo de proI flc nt .H tro n y . sub orice formfii spălarea teguMHMiUilor şi mucoaselor cu jet continuu de apă. Cromaţii şi bicromutll Mut oxidanţi puternici ai celulelor organismului.In apneo:roN plinţlo i i l i iinia H II|> oxigen. INTOXICAŢIA CU ACID CROMIC Şl CROMAp Acidul şi vaporii săi au o acţiune caustică. 11 ictune). colici abdoniinule. şoc. arsuri ale tractului digestiv. INTOXICAŢIA CU ACID OXALIC SI OXALAŢI (sinonim: sarea do mâcrls) Simptomatologie: dureri retrosternale.combatem leziunile renale: exan-<| iilnotransfuzii repetate.fl v iio iuli„oB „ C l ' i in 5 0 m l » a r g lu co ia t lu . 2) Intoxicaţia acută cu cromaţi (bicromaţi): colici abdominale. Moartea survine în prima fază a colapsului. hematemeză. tuse clilnionsft. Inhalarea de vapori determină iritaţia conjunctlvală.. INTOXICAŢIA CU ACID AZOTIC (sinonim: acid nitric) Simptomatologia şi tratamentul ca la intoxicaţia cu acid clorhldflC. cărbune animal şi magnezia usta. vljtlturl Iu . diaree. laringospasm. 1 m S o ad m liii. scauno sanţliilnoiente. adăugind lapte. amctoli. Ingestia se traduce prin ulceraţii ale mucoaselor. dUfaale. vărnflluri. leziuni renale cu anurie şi uremie. moartea survine ulterior prin uremie. Tratament: vezi acidul acetic. 1) Intoxicaţia acută cu acid crom/c are aspectul tipic al intoxicaţiei cu un acid caustic (acid sulfuric). vftrNN(uri. diaree sanguinolentă. colaps. arsuri nit» mucoaselor oculare şi nazale. dureri In deglutiţie şi retrosternale. Tratament: antidotul este calciu. dacă supravieţuieşte. colaps. dispnee. Produce accidente cutanate (eritem dureros. Calea de pătrundere: illijcstivă. Complicaţii: cicatrice hli'iiozante. INTOXICAŢIA CU ACID FLUORHIDRIC Şl SĂRURILE SALE Simptomatologie. cu soluţie de por* limnganat de potasiu 1/5000 sau apă oxigenată 3%. diuroc* sunguinolontă. hlporto n. — — Se face spălăturâ yastrlcă dacă este posibil. uneori perforaţie gastrică. respiratorie şi cutanată. I N T O X IC A Ţ I A C U A C ID C L O R H I D R IC (s in o n im : a c id m u r ia t lc ) Simptomatologia: leziuni ale mucoaselor oculare şi nazale. homntcimeză.

ATROPINĂ Prezintă interes medical: mătrăguna (Atropa belladona). r.4. ameţeli. i nii|)ii". retenţie de urină.spălăturfl q . reci.. hematurie.. com-i lnpcrpirexia prin împachetări umede. xantopsie. purgative saline.il. vulsi conh. ollijuiic. laxative. combatem insuficient*! i i ' i i .a a doua upar determinările renale (colici renaln.. halucinaţii înspăimîntaIonic. i ' . INTOXICAŢII DIVERSE INTOXICAŢIA CU ALCALOIZI. i i solo.se suprimă prin anestezie cu eter. mai ales erotice). i l . apoi somnolenţă..idiniuistrăm vomitive (sare. tahicardie. dld. cefalee. uscăciunea gurii sau sialoree. coloraţia în galben a pielii şi mucoaselor. emotivitata şl l . colaps 9! exltus dac fl Hiiprrtvloţuloşto. convulsii. convulsii..combaterea durerii cu morfină sau mialgim l i . halucinaţii vizuale (plăcute.i | vuzical. . comă cu bradipnee. parestezli. lactat de Ca sau lapte. 11. INTOXICAŢIA CU ACID PICRIC Simptomatologie: vărsături glaben-roşcate. per os: carbonat de Ca. hidratare orală. roşeaţă scarlatinilorrml. logoree. • -. lichide din abundenţii. i l d iiculă prin perfuzii glucozate. apomorfină). i i K . insuficienţă respiratorie. vărsături. piele uscată. (Hiune). măselariţa (Hyosclamua niger). Intoxicaţia cu scopolamină: efect narcotic. INTOXICAŢIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC (etanol) Sliiipioin. răguşeală. expansivitate. cefalee. i cu soluţii de Ca. în retenţie do urină se face . insuficienta circulatorie acută (colapsul). pierderea cunoştinţei. tahicardie.MHid. stupoare.ic a croitorii (ictiviUiţii cerebrale.Intoxicaţia hiosciamică: delir furios.urochl. Hilui pulmonar acut. Simptomatologia : — Intoxicaţia atropinică: uscăciunea gurii. Tratament: ca antidot se administrează o sare de calciu: gluconnt l i . diuretice. febră. mişcări coreiforme. ţipete. laurul sau ciumăfaia (Datata stramonium). ataxie. i l ' . mers ebrios. i u ciordi. 339 . somnolenţă. pilocarpina este antidot fizion . INTOXICAŢIA CU ACID SULFURIC (sinonim: vitriol) Simptomatologia şi tratamentul: vezi acidul clorhidric. Tratament: spălaturi gastrice cu cărbune. Delir beladonic: logoree. midriază modorată.. bradicardie.nnent: au există antidot specific..itoloqlc: iam I: cuforio. dispnee. roseaţa pielii lipseşte. In fu/. glucoza.

spălaturi gostiicrt. în hipoglicemie: nicetamid 5 ml i.. fenomene cardiace: dispnee. Survine accidental prin confuzia cu alcool etilic sau prin falsificarea băuturilor. furturi. Contraindicate: morfina şi psiholepticele (largactilul) pot fi fatale. trnlamont simptomutlc. tulburdri de vedere. 3—-4 fiole tu primele 2 ore. cianoză. edeme.pi rntor. Spălătură gastrică (dlilnini. halucinotil. INTOXICAŢIA CU ALCOOL METILIC Este una din cele mai grave intoxicaţii. pslhoieiuorlalo.v. sau pantotenat de sodiu. Iul cerebral.tratamentul şocului. In uceaiti faza nu loc acizii. în faza de excitaţlo: hidroxizin l—2 fiole i.— ta'in îl: tuIlHiirm nouromusculare. şi 5 ml i. în convulsii şi delir: hidroxi/m i 2 Ilolo.m. Spălătură gastrică cu iuipunsic de cărbune activat (în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) nau cafea concentrată în doze succesive. 250 mg i. tnliipiioe şl transpiraţii. care 86 r«p«tfi.Mimul. 14%0. cecitate totală. hipotensiiim-..v.h icft: alcool etilic 50% în apă. tahicardie.i . vitamina B6. INTOXICAŢIA CU AMINOFENAZONA (piromidon. cefalee intensS porntatiMilă. (iroţurl. vrtrsttturi. eventual al i'drmii. bicarbonat de sodiu (pentru reducerea acidozei) per os.M Hvnt în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%).ser glucozat 20—40%..ixlcc. — /a/a /// (intoxicaţie profundă) se manifestă prin anestezie.v.irovarea bolilor cardiace. Moartea se produce prin obstruarea inilor respiratorii datorită vărsăturilor aspirate. accidente traumatice. sau perfuzie cu o soluţie de cilmol . norci •/. la cardiaci. ni. Tratament: nu există antidot specific. Antidot: alcool etilic.. dezechilibrelor electrolitice.. obnubilare. respiraţie Kn:. tulburări de ritm cardiac.. 00—100 ml. hlportonNliina ni torhilă. per os sau prin snnd. crime. bronhopneumonie.ulcere gastroduodenale. insuficinnti'i rmuIiilorii sau respiratorii.m. agresive. provoca* i im do vărsături şi purgativ salin. mănilostâri nt. epigastralgii. piron. digartrle.i c| . Tratament. mialgii. Moartea survine prin edem pulmonar acut.. diaree. omidoplrln). asociată cu vitamina B lt 100 mg i. comă şi abolirea reflexelor.v. ameţeli. comă. lanatozid C + miofilin i. Simptomatologia: stare ebrioasă cu delir. hemornţjil şi pnrfornţil d'Utroduodenale. pun . colaps sau stop n ". c . după o perioadă de 1 '10 do orc.v.v. pansament ocluziv al globi Im < > c u« Inri (protejarea contra luminii).. h i i o f»%. accidente.(l. dureri abdominale. 'U . (foarte lent) sau i. •l — M"M Intern* — pmilru Mdrc m*dli 4- 'H tti. Tratament: nu există antidot specific. barblturlce pentru convulsii. i K l H ţinslrică sau în perfuzie i. Delir.. Simptomatologia: — In intoxicaţia cu aminofenazonâ (piramidon): crize asomănfltonre < u cele epileptice (care cedează la luminai) şi insuficienţă circulatori» — în intoxicaţia cu fenilbutazond: stomatită cu sialoroo.. euforie. dezorientare. vărsături.

cofalee. evacuarea victimei din mediul toxic. albastru de toluidină. Tratament: nu există antidot. 1onrt toracică cu dispnee. transpiraţii. uscăciunea gurii.respiraţie artificială. INTOXICAŢIA CU ANTIDEPRIN (sinonime: imipraminâ. tionina i. convulsii. purgaţie. ulcurdţii oculare.INTOXICAIŢIA CU AMONIAC Do/. violentă.. esperal.L. tuse iritativă şi ex-| ic-( tornlio spumoasei (edem pulmonar). mai rar intoxicaţii acut». purgativ salin.iment: nu are antidot specific. edem glotic. Tratament: albastru de metilen. somnolenţă. dlspneo. excitaţie sau depresiune. (neutralizează). greţuri. antlhlotoruple de protecţie. INTOXICAŢIA CU ANTIBIOTICE Produc mai frecvent accidente alergice. Simptomatologie: cianoză (cel mai important semn). glucoza 5%+vitaininii C i. comă. hipotensiune arterială. respiraţie artificială.n m Iul nul lotnlfl (D. Tratament. l i. methemoglohlnomic sau porfirie.oxigenoterapie. aritmii. colaps. Simptomatologia: anemii (hemolitice sau aplastice). ascorbatul d<> sodiu. INTOXICAŢIA CU ANTALCOL (sinonime: antabus. provocarea de vilrsilturi. somnolenţă. trahootomlo. Simptomatologie: intoxicaţia prin ingerare se manifestă cu un taNOII rlinlc nsomănâtor celui din intoxicaţia cu hidraţii alcalini. vertij. digestivă şi respiratorie.. vonesecţie.v. hipoacuzie.. oxigenoterapie. transfuzie. tahicardie. 338 . antacty!) Apare în cursul curei de dezintoxicare. actlunc ciir<irizdntă. INTOXICAŢIA CU ANILINĂ Pătrunde în organism pe cale cutanată..) esto 10 ml soluţie 25%. respiraţie Cheyne-Stokes.v. oxigen. contracturi. tratamentul edemului pulmonar acut. Simptomatologia: congestia feţei şi a conjunctivelor. spălătură gastrică sau administrare de soluţie de permanganat de potasiu (1/5000) per os.il. intoxl< ' f i / / r j prin inhalarea amoniacului produce cianoză. paralizie resplniloi h>. contralin. Spălătură gastrică. hlporroflcctivitate osteotendinoasă. anxietate. spălătură gastrică sau purgaţlt» Irntuii'n sindromelor apărute.leziuni vestibulare.M. eupramin. Antidot: acid acetic 5% sau acizi organici din sucurll» do fructe.v. lăcrlmm o.. lofranil) Simptomatologie: slfire ebrioasă. dacă se consumă alcool. laringospasm. uneori coIfips. hlpotcmslune. comă. benandryl i.

hipotensiune arterială. parkinsan) Simptomatologie: asemănătoare la doze mari cu cele din intoxicaţ i a cu atropină: tegumente uscate. amital sodic (donnltal)i fnnobarbital. colaps. diparcol. medinal. apoi icado. Tratament: ca în intoxicaţia cu atropină. combaterea durorllnr rtlidominale. Tratament. ia* . După 36 — 48 de ore poate apare sindromul hopato-nefritic toxic. greţuri. respiraţii lente. reechillbrnron hldroelectrolitică. areflcxie. extraveral. illnree. — Forma acută: vărsături (miros de usturoi). Clte mce si apare cianoză progresivă.it.L. Antidot: dimercaptopropanol (B. vor» ln i 'o incoerentă. INTOXICAŢIA CU BARBITURICE Survine frecvent în scop de sinucidere şi accidental. oligurie. iniţial creşte. nulii onvulslvnntei tratatnnntul Insuficientei cnr-aculu. — Forma subacută: vărsături. INTOXICAŢIA CU ARSEN Şl DERIVAŢII SĂI Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cel mai răspîndit derivat. purgativ salin. tulburări sfincteriene. cefalee. bolnavul zace inort.illv snlln. producerea de vflr-piinj. T. L Simptomatologie: a) Faza de debut: „beţia barbiturică" (agitaţie. Do/n lotall i'ito dc 4 g. vertij).). diaree profuze (sindrom holertInrm). diaree. regulate de amplitudine midi 38 — 39°. Sînt nproope 50 de specialităţi între care amintim: luminai. tratamentul insuficientei circulatorii acute. CO-şl mourto. Simptomatologia este variată: — Forma supmacută: vărsături. dureri abdominale. bromoval. rezoluţie musculară corn» plută. ameţeli. yroturi. b) Coma barbiturică: profundă. vărsături.A.A. provocare de vărsături. stare generală alterată. INTOXICAŢIA CU ANTIPARKINSONIENE (sinonime: artane. aspect ebrios. lipotimii. abolirea sensibilităţii. micuţ: nu nm nulldoli ipHlăturH gastrică. polinevrite. spălătură gastricii ni apă un pahar cu lapte sau soluţie de tiosulfat de sodiu (hiposnlfit do Na). ciclobarbital. chiar halucinaţii şl comfl. lipotimii. erupţii tegumentaro urltcmatoase. colapi. midriază sau mioză.Tr. calmă. Intoxicaţia se produce accidental sau voluntar. facies congeitlVi 1 1 (inspiraţii abundente. i'nsh scarlatiniform şi febră.

în caz de insuficientă respiratorie acută şi edem laringian. laboratoare. în caz de in sul icionţă respiratorie: administrare de O 2 . hidratul şi nitratul de bariu. cu idei de persecuţie. In Mipmdo/. Simptomatologia: vărsături. stricnina. în colaps prelungit: so luţii macromoleculare (macrodex) sau transfuzii de sînge. ii..in) în cura de slăbire (inhibitor al poftei de mîncare). hipertensiune arterială. manitol 10% şi ser glucozat 10%. antihistaminicele. emeticele. INTOXICAŢIA CU BENZEDRINA Aminele de „trezire": benzedrina (sulfatul de amfetamina). purgativ salin. ca pesticide în agricultură. utilizate de sportivi ca „doping" sau stimulente sexuale. Triilnment: arrl. sulfatul de magni'/. sînt toxice acetatul. — Bolnavul în comă profundă: intubaţie traheală. hemodializă. reechilibrare res piratorie şi cardiacă.Trul'iinent: Importantă este promptitudinea intervenţiei terapeutice.. — Bolnavul în comă superficială: supraveghere. amfetamina. tahlcfiidic. spălătură gastrică. paralizii. delir şi convulsii.clorură sau lactat de potasiu i. în părţi egale. prclu(tlnnl (Iciiiiicltd/.i cu a intoxicaţiei cu derivaţii de xantina 34(1 . midriază trecătoare. In formele extrem dt qinvc: vfir. alimentaţie parenterală cu soluţii glucozate hipertonice. Constă In (i litri la femei şi 8 litri la bărbaţi de soluţie de bicarbonat de Na 14%„.. îi facem spfiliHurfl (jiislrică cu suspensie de cărbune activat sau cu apă simplă do robind. diureză osmotică alca lină! (mai ales pentru barbituricele cu acţiune mai lentă). -— Ilulnavul este conştient: îi provocăm vărsături.iu.v. în hipotensiune pronunl<itft: hemisuccinat de hidrocortizon. din 15 în l!) min pînă dispar simptomele. livităm: nicetamida.rtri: psiho/<> ciruto. mai mult decît cantitatea de toxic l ni l''i a ld. Tratament: spălătură gastrică cu sulfat de sodiu 20 g. norartrinal. traheotomie şi respiraţie artificială. comă. rllspncc. THAM (bază tampon Iară sodiu). oxigenoterapie şi respiraţie asistată. midriază. colaps. în medicină. perfuzii rehidratantei •ulfat de atropină în spasme.in răspunsul organismului. diaree. Nliinui s. INTOXICAŢIA CU BARIU Şl SĂRURILE SALE Sulfatul de bariu nu este toxic. carbonatul. brmlicurdic. clorura.i-. pervitinul (metamfaianiliui hldroclorlcfi)..v. br. Simptomatologie: stare de agitaţie. ele sînt utilizate în industrie.sflturl. în hipoknliouiie. după spălătură introducem pe sondă sulfat de Na 30 g/200 ml tipfl. dializa peritoneală. ameţeli. pareze.idicurdif.purgativ şl i i i i t l d o l : sulfat de sodiu 30 g per os şi 10 ml soluţie 10% i. spălătură gastri că. sindrom depresiv anxios.

distonie neurovegetativă.i M. astenie. ţ|n>to.hxi. vitamina DU. sindrom esofagian. 11. oxigenoterapl*» soluţie izotonică de clorură de sodiu. scobutil). accidentală. în caz de agitaţie. ebrietate.spălătură gastrică în poziţie Troiidolon liurg. din aer dotenulnă lni"Xlrnţln acutA. febră. ebrietate. — intoxicaţia cronică: transfuzii. TRATAMENTUL DIFERITELOR INTOXICAŢII (Se prezintă în ordinea alfabetică) INTOXICAŢIA CU BIOXID DE CARBON S(> produce «rddonUil în prr-'/c'iiţ. vărsături.mimiilozo In plvniţw ((ei im-iitaţii). Pătrunde predominant prin inhalare. Simptomatologia: ulceraţii periorale. 11.5. sulfat de magneziu. Tratament: — Intoxicaţia acută: nu are antidot. agitaţie motorie. cloralhidrat sau luminai i. repaus la pat.i de . Antidotul: acid acetic diluat (5%).M"» care fiind mai yroii c«i «ierul tinde s. Tratament: spălătură gastrică. se scoate bolnavul rapid din mediul toxic. se infectează. euforie. acid citric. greţuri. ameţeli. somnolenţă. Tratament. analeptice.m. cavităţii bucal*. procmn «l In laboratoare.i unor concentraţii nmrl (li. . acizi organici (sucuri de fructe). C'. convulsii şi moarte.INTOXICAŢIA CU BINZIN Este utilizat ca solvent organic In Industria cauciucului ţi vopselelor.. Survine accidental. n«sicjur. mine-. Concenli.6. ale buzelor. gastrice. clanoză.!'• . ameţeli. Rehidratare: analeptice (pentru Insulicienţă cardiorespiratorie). faringiene. esofagiene. puţuri. acid tartric. la unii bronhopneumonie. nun " /. Se manifesta cu i m .mtă. combatem durerea cu morfină sau mlalgini nnlispastice (papaverină.i : . Intoxicaţia cronică se manifestă cu sindrome hematologii pcnie pînă la agranulocitoză.iti. antibioterapia de protecţie» cortizon şi vitamina A. palpitaţii.r. INTOXICAŢII CU BAZE (HIDRAŢII ALCALINI) Derivaţii: hidroxidul de sodiu (soda caustică). i . fenomene de colapl. Ulceraţiile sîngerează. mai rar în scop de sinucidere. Intoxicaţia acută este rară. tratamentul insuficienţei cardiorespiratorii. cefalee. hidroxidul de potasiu (potail caustică). Consecinţele leziunilor: dureri mari. INTOXICAŢIA CU BENZINA (inhalare de vapori de benzină) Simptomatologia: cefalee. Iar concenlmţla d<« l ( i n „ <••."(. vărsl-l uri (dacă sînt mari duc la deshidratare).. oxigenoterapie. preparate de ficat. trombocitopenie şi sindrom h mneţeli.

gust dulceag tn u l||( 1' colici abdominale.. verii). tremurături ale mîiitllor. bolnavul se linişteşte temporar ţi se instalează stupoarea în formele severe.'. febră („febra de fum"). dispnee. cefalee. Tratament. diaree). Simptomatologie: o foarte puternică iritatie a mucoaselor oculare şl respiratorie. expectoraţie purulentă. I r i t .'. cercetarea încăperilor (prin flacără. în instalaţii frigorifice.il. vAi'ifilm j . respiraţia arti ficială. După faza de excitaţie cu iritatie. greţuri. — Curativ: repaus absolut. uneori convulsii. d l r . INTOXICAŢIA CU BIOXID DE SULF Slnt expuşi intoxicaţiei muncitori care lucrează la fabricarea acidului sulfuric. Edemul pulmonar acut este complicaţia cea mai gravă. 1( . 1 1 . -•.iniriil. «. f n l. dezobstruarea căilor respi ratorii prin aspiraţia mucozitătilor şi secreţiilor bronşice.11. cianoză. o i. INTOXICATA CU BROMURI Simptomatologia: identică cu intoxicaţia barbiturică. purgativ salin. a locurilor suspecte.se tratează edemul pulmonar acut. i t i e laringo-traheală. TEOFILINA. TEOBROMINA (preparate xantice) Simptomatologie: agitaţie. /.simptom. oxigenoterapia. aerisire. INTOXICAŢIA CU CAFEINA. la vulcanizarea cauciucului.c . analeptice. valorile cadmiului sînt crescute. Tratamentul: ca în intoxicaţia cu barbiturice. inapetenţă. — Profilactic: captarea prin absorbţie a SO2. fibrilaţii musculare. insomnie. spălătură gastrică cu cărbune.itologlui cofaloo. — Curativ: scoatere la aer. arsuri cpigastrice. simptome digestive (greţuri.5 g la fiecaro i l c i i i n orc siiu intravenos.i" * i urină. mers ebrios. In •Iii. amoţell.•>! cllariu). INTOXICATA CU CADMIU Este de obicei o intoxicaţie profesională. aiiiin. j ' i i ' . Antidotul: sodiu-calciu-edetat. Simptomatologia în forma acută este de ordin respirator: tuse seacă. — Profilactic.ildinont. imliMnticu. mici).Bromismul cronic evoluează cu semne nervoase şi cutanate (acnee bromică). per os 0.Urmează o perioadă înşelătoare. somnolent^. | 1 01 o l r. înlctiuni imperioase.. :ua . respiraţie artificială. nelinişte. i cliilco.iIc — de bine relativ — după care reapare o tuse chinuitoare.antibiotice. de l.. oxi\\> • 11' i torapie. l i. pnrosto/ii. — Bromismul acut.

ameţeli. adi. deshidratare pronunţată cu SH imperioasă. moartea se produce prin paralizie cardioiospiratorie. Mori. A.nii nervul optic şi retina prin administrare de vitamina PP 100 mc| | 10 nil novocaină 1% intravenos. ambliopie. nu i'Hiuia milhlot wpfi n . deshidi. diaree In roercibilă. din abundenţă.După o i n c n l i . i i i i -M H I I . deshidralaro rapida. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate precoce (cu porlrul<> /i Ui te mai redusă): 1. reducerea salivaţiei. colaps. piMifj. colici abdominale.1 .du vărsatul!) piin|(itlv H i t l l i u lînrlilluilco/ cloidoln'/. Acest tablou se in:. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate întîrziată (gravitui<mare. vitamina A 300000 U.tulburări «imlIUv(vertij. l loază brusc. h i . prinlu nicra şi A. ne <!• excitaţie. vitamina Bt 300 mg.imi'iit. lilatea 50%.. I . Ciupercile incriminate sînt: Amanita phalloides. 2. INTOXICAŢIA CU CIUPERCI CVTf^** l t ^ V t ' * »t *r*ry t-l l » « ^»T v -lf . uneori sanguinolentă. " . in hlporsudoraţio. .i do tanin 2 — 5% sau soluţie de permanganat de potasiu. 1 . tegumente uscate. soluţie de glucoza. sialoreo. virosa. infiltraţie retrobulbară cu utiopuia :. vitamina B12 l (ion 2000 gamma.. Sindromul entolomian (holeriform precoce) survine col mal f i < vont în intoxicaţiile cu ciuperci. fetidă.'. după o perioadă clinică silenţioasă de 10 — 20 oro. amauroză).m n .au «cid nicotinic (vitamina PP).in'. combatem amauroy. sudori profuze. i i i ' m. combatem insuficienţa c a i < l i < M .n dic. In intoxicaţiile grave: comă.i. Ciuperca producătoare este Entholoma lividiini.i i porcile Jnocybes şi Clitocybes. Simptomatologia: greţuri. vărsături. fi oro) 9) manifestă prin: sindrom gastroenteritic acut. cianoză şi tegumente rorl.'J c nptiru brusc un sindrom gastrointostimil di. tulburări de vedere (acufene. îl adun nistrăm 30 g sulfat de sodiu şi purgaţie. SpAIAturA gnutrlctt: provoear» il Apare mai des prin utilizarea în scop abortiv. S indrom ul m uscarinian (sudoral) produs do mir >. dureri abdominale. obnubilare („beţia chininică"). II. vîjîituri). scotom con trai. mortale): — Sindromul faloidian (holeriform tardiv). favorizăm diureza prin lichid. instabilitate. vărsături. i . hepato-renale şi crampe musculare.ln/ oxl<|oiiotorup|yi IM IK'Voic (ddi A cslc t'ii/ul) sr larc Untaincntiil l n s i i l l c l i ' i i [ i ' i rlrcillfllorll INTOXICAŢIA CU CHININA SAU CU CHINIDINA Tr. . n m . . cu stare generala all« iată. tulhiuJi'1 nervoase. tahicardie. Tratament: spălătură gastrică.4I i î <^.*41 * t t C 'l 1 i r 1 3l > Jl 1m -I ~ l » « Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile (otrăvitoare) poate rea 1 1 •/. adăugind cărbune animal -. p l i a torie cu norartrinal şi oxigenoterapie.» Ublouri clinice dramatice grupate în următoarele sindrorne: I. i i .. Incubaţia esto scurta {'.i ' .il.i r . în l i n . u ioduri. iciulln1 > In colaps. > IM 34.it. hipotensiune. n u .

oxi-'i"iiotcrapie. Durează doar cîteva ore. Se instalează după o im nb.a fragmentelor de ciuperci este ineficientă). ' t i i l o r . I. iar după 48 de ore apare un icter prin li'tmili/ă şi citotoxic hepatic. midriazfi. Simptomatologia. Tratament: antidotul este albastrul de metilen. Intravenos. Psaliote etc. lăcrimare. după 24 ore so iir.ă un sindrom hemolitic.il<M/. antibiotice. Sindromul de indigestie produs de ciuperci ca Boletul stanului. expectoraţle s. scobutil. 344 . pneumonie. gura este uscată. uneori din (••iu/. spasme ale glotei. sînge necoagulabil.1.itio de 4—8 ore cu fenomene de gastroenterită. n i | i l i i t l < ' . Profilaxia prin cunoaşterea ciupercilor toxice. 0. După o incubaţie de l—5 ore apare un sindrom (jnslroenteritic. pulverizaţii cu o soluţie constînd • im Iiiposulfit de sodiu (2 g). licinoglobinurie. ixiiitliurlna.ilnfi :•!% şi pansament oclusiv cu parafină sterilizată. 20 ml soluţie l %. carbonat de sodiu (0.combatem durerea cu papaverină. rchidratare. Prognost i c u l oslo rezervat. INTOXICAŢIA CU CLORAŢI Clorului de potasiu şi cloratul de sodiu sînt toxici. apă lOOml.<'nli'iit(i şi Hvlvella aesculenta {zbîrciogul gras).5). după spălarea ochilor. dispare acomodarea la distantă. Sindromul halucinatei produs de ciupercile Agarics atropiniens şl l'N\llocybes. mers ebrios.i. provocare df vărsături (spălătura gastrică cu suspensie de cărbune. diminuare*» ?. în doze de l—2 mg la intervale de 30—50 minute. dispnee. oxlgenotcrapie. scuI i IM l o do orice efort. spălătura gastrică cu soluţie 5% de bicarbonat de sodiu 9! suspensie de cărbune. confuzie. anemie. accese do furie sau euforie. se combate colapsul. 5. repaus absolut. dar de gravitate mai mică ca în sindromul faloidian. instilăm soluţie de co-> .actorii..<•' i . fenomene gastroenteritice. INTOXICAŢIA CU CLOR Simptomatologia: strănut. tuse violentă. Tratament: Antidotul este atropină (contraindicată în sindromul dlropinic). Sindromul helvellan (hemolitic) produs de ciuperca Gyromitra (i'".l înaltă. Dupâ o incubaţie do l—3 oro. Mortalitatea este între 2 şi 20%. brusc se instalează: delir. Tratament: scoaterea rapidă a victimei din mediul contaminat. la nevoie mial-(| in . glucoza. I i i l u i iirdio. de asemenea paralizii nervoase. purgativ salin şi clisiii. I. methemoglobini•anţl ţii humolizanţi. Sindromul panterlan (alroplnic) produs de Amâni t a muscarla şl A. Intoxicaţia se manifestă prin: cianoză şi hipertermlc.ni(|iiinolentă.. se manifestă prin halucinaţii cu imagini de puncte străluciUhirc sau colorate sau linii mişcătoare. se tratează insuficienţa acută renala şl circulatorie. se combat agitaţia şi convulsiile cu sedative.

i/lnfl. i l m i r die. INTOXICAŢIA CU DIGITALA Apare mai frecvent accidental. hipertensiune ai l< M M l . în doze mari. nu administrăm morfină (în agitaţie). prin hipotensiune arterială. i | . hipertermie. 2) Intoxicaţia acută cu cocaină se manifestă prin agitaţie. piculci. midriază. apoi comă profundă letală.v.. curăţirea imediată a mucoaselor. Intoxicaţia uşoară evoluea/. dacă nu survine ameliora administrează noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon In fuzie intravenoasă. se asociază cu atropină 0. extrasistole bigemlnnto. semne de şoc grav.. brusc.5 — 1. i ţ m salivei. clorprom. convulsii epileptiforme. IM imun insuficienţei cardiorespiratorii. INTOXICAŢIA CU COCAINA Survine accidental sau în scop de sinucidere. Simptomatologia: greaţă şi vărsături.INTOXICAŢIA CU CLORPROMAZINA (MJOOMA/IN) Simptomatologia. congestia feţei. circulator. colaps cinulal Tratament: intubaţie şi aspiraţie traheală. Simptomatologia: se manifestă sub două forme: 1) Şocul cocainic apare la persoane hipersensibile.5 • •adrophonmm (tensilon). micoren. tremurături ale mîinilor. colaps ţii n n i . tahic. intubaţie şi respiraţie asistată. prin folosirea în terapie sau mnl iar în scop de sinucidere. oxigen şi mimn-n (karion). respiraţie asista 1. după care apar tulburflrl d< i i lin cardiac (tahicardie sau bradicardie. 1. halucinaţii. i i l i . după care se introduce » uluii<» salină (o lingură de sare la un pahar cu apă).. narcoză cu evipan... strofantină. iar cea gravă cu comă profundă. INTOXICATA CU CURARA SAU CURARIZANTE Simptomatologia se caracterizează prin hipertensiune.i < n i>innol< n(A »l dezorientare. apoi spnlălurn gastrica cu suspensie apoasă do cărbune animali . cefaleo. administrarea Imediată de antidot universal. insuflare de oxigen.irdi ciiteme. purgativ şl < . Tratament: spălătură gastrică. gluconat de calciu şi n s p i i . Tratament: spălătură gastrică. moartea se instalează prin paralizie respiratorie ^i m l . cu < u | U taţie. l . l i l < nlriovcnlriculcir). transpiraţii. . noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon. pro licjmin (1/2 — l fiolă intravenos). Moartea poate surveni prin Nlnn>|M Tratament: repaus absolvii. Tratamentul: adrenalină l mg i.. i cunoştinţei.

verIJ. oxigenoterapie.irscHuri. antibioterapie. cianoză. Simptomatologia: halenă de usturoi. vărsături. semne de insuficienţă n'iialft acută. pcntamctoniul. glucoza.o. . . hipotensiune arterială. senzaţia de sufocare. extrasistole. puls slab şi frecvent. simptome ale sindromului hemoragipar şi nervoase (delir. vărscHuri tahicardie. laboraSimptomatologia: lăcrimare. Combaterea colapsului.itropinfi. pentollnlutn şl d« dntfl mol roi «uiUl nKTuni//nm/mi şl pcmpldina. Notă: Slroiantina administrată în doză unică de l mg produce feno-iii-nc de intoxicaţie similare celor din intoxicaţia cu digitală: cefaler. formalina) Se întîlneşte la muncitorii din industria maselor plastice. urticarie. mai ales în cursul defecţiunilor în etanSlmptomele şi tratamentul: aceleaşi ca la intoxicaţia cu clor. illnroo snnguinolentă. ameţeli. urmează coma profundă. După 3 — 4 zile apar icter.itument: spălătură gastrică cu permanganat de K l % (oxidant al fosforului). dureri epigastrice.t1 iisupru centrului termoreglării.nltrmjllcnrlnfi. Tratamentul este ca în in-oxlcuţlo cu digitală. a coloranţilor şi Ia piopnrnroa unor medicamente. INTOXICAŢIA CU FOSGEN Apnre în procesul fabricării fibrelor sintetice. Ingestia duce la ni'cro'/. Tr. somnolenţă. cafeina. vîjîicturi. Tratament: nu există antidot specific. INTOXICAŢIA CU FORMALDEHIDA (sinonime: formol. în rtmirilo foarte grave apare edem pulmonar acut. se corectează acidoza. spălătură gastrică. Moartea survine între 5 şi 10 zile de la instalarea suferinţei. INTOXICAŢIA CU FENACETINA Fonncotina se întîlneşte în multe combinaţii antinevralgice şi acţioioo/. ilpolcriniu. Simptomatologia: eriteme cutanate. tuse violentă. provocare Io v. INTOXICAŢIA CU FOSFOR Poute fi accidentală sau profesională. Tratament: spălătură gastrică. Esfe total interzisă adml-i de calciu. purgativ salin. se tratează insuficienţa •Irrultitorie acută. efedrina şi adrenalină. vitamine. INTOXICAŢIA CU OANGLIOPLEGICE Intoxlc'nţlllo survin In cursul tratamentelor sau accidental. i'omfl). Cele m «îl cUnoucutA suhstiiiiţo slut: /icxwnofon/u/. metrii.

dispnee. aşezarea intoxicatului In poziţie dedivă. Tratament: nu există antidot specific. molrorugU etc. respiraţie artificială. vitamine (B6 şi B12). respiraţie artificială (la nevoie perfuzii cu glucoza. Manifestările clinice pot fi de hipersenslbillzart la anumite persoane (şoc anafilactic. perfuzii cu clorură de sodiu. cianoză prin methemocjloblnemie. reechilibrare hidroelectrolitică.) Subliniem că accidentele pot surveni şi la doze terapeuticei flitul nocive prin asocierea lor cu alte substanţe ca: vasopreaoarele fi Qfn/«'laminate. constipaţie. întretăiată de convulsii. Tratament: în cazurile uşoare. Mecamilamina poate produce tulburări neuropsihlce: tremurăturl. cu noradrenalină. în razul Ingerării de sulfuri. Incoordunare. Tratament: în reacţii de hipersensibilitate se administren/. combatem convulsiile cu fenobarbital. oxigenoterapie.v. Tratament: îndepărtarea victimei din atmosfera toxica.).A. în stări de şoc grave: lir-inisiutcU nat de hidrocortizon i. anxietate.M. In ht« moragii se administrează sulfat de protamină 20 U i. şi la nevoie noradrenalină In perfu/n'. După o fază scurtă de tulburări digestive. în cazurile mai grave. intubaţlo traheală. tebecid) Simptomatologia. cefolee. izoniazida. confuzie mintală şi halucinaţii. şi pri luzii dt sînge proaspăt. Iar în caz di supradozare apar hemoragii grave (epistaxis. tulburări vizuale şl urinare. urmează coma.Simptomatologii! hlpotenilune arterial» ortostatlrfl hrutnlA iau lincope survenite la ofort.fi Imediat antihistaminice şi calciu intravenos. INTOXICAT» CU INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI (I. hlpurter34? . spălătură gastrică cu suspensie de oxid de fler IBU ludroxid feros. mortale.v. INTOXICAŢIA CU HIDRAZIDA ACIDULUI 1ZONICOTINIC (sinonime: HIN. edem pulraomu sau hemoragie cerebrală. antibioterapie. hematurie. Provoacft şl un Intons ofoct atroplnlc: uicflclunod gurii. INTOXICAŢIA CU HEPARINA SAU CU HEPARINOIDE Simptomatologia. eventual cu sînge. Imipramina produce convulill. astm bronşic). INTOXICAŢIA CU HIDROGEN SULFURAT Şl SULFURI ALCALINE Simptomatologie: lipotimie. rinită. care pot provoca hipertensiuni acute. sau la nevoie. oxigenoterapie. ileus paralitic. Spâlătură gastrică.O. perfuzii cu soluţie de glucoza şi hlpertensină.

accidental (confuzii de iili. 2) Inhalarea vaporilor de iod determină: coriză. lăcrimare. dializă pe: perfuzia cu glucoză-insulină. alcoolul: stare de ebrietate. în lipsă. uneori mortal. uremie.-ildiilo) sau în tentative de sinucidere. rcscrpinele: eferlu tuiiNloiuili'i lHirhltiith'vl<>: comfl prolungitfi.n u/r/r de inorllnfl: ofortn ro. gastroenteroo l i i .il. frisoane. — In caz de inhalare de vapori de iod: respiraţie artificială. l'rotilactic: prevenirea bolnavilor de a nu asocia mecll-cu f.ilco. gastroenterită. cefaleo. stimularea circulaţiei. — In caz de accidente alergice cu substanţe de contrast (şoc anaI luetic) se administrează: noradrenalină.la. i . loluni K . uneori leziuni caustice ale mucoaselor ju slngorări. se combate durerea cu papaveInfl ţi eventual atropină. iar în cai i i )!• grave hemodiallză prin rinichi artificial sau. apoi albuminurie. INTOXICAŢIA CU IOD SAU CU lOBURI Simptomatologia: t) Ingerarea poate produce: coloraţia cafenie a mucoasei gurii. imediat ce este posibil. vîjîituri în urechi. (uimi. colaps. concomitent se adminisn'd'/rt Inlnimuscular BAL (sulfactin).oroo.url. cu colici abdominale violente. . anurie. 3) Substanţele de contrast radiologice produc la unele persoane la icurt interval de timp — după administrare — senzaţie de teamă. eventual Idem pulmonar. colaps.i i i i l u cu poliurie la început. Triitiiinnnt. cpunilio extrarenală. sialoree. mtlhistaminice. l i.splrntorll. Simptomatologie: stomatită cu gust metalic. ini Iu toimolo sovrro rol. în intoxicaţie gru-vfl. . INTOXICAŢIA CU MERCUR SAU CU DERIVAŢII SĂI Intoxicaţiile se produc prin supradozare.O. paloare.uncnt: se vor administra imediat lapte şi albuş de ou pe calo i « i l . colaps. tahicardie. se combate şocul. migrena. bronşită. inhanroa de soluţii de tiosulfat de sodiu 5% sau bicarbonat de sodiu 2%. sia-. hemisuccinat de hidrocortizon.M. anurie. Tratament. i licinoragică. i/r. gre. durerea se combate •u (inalgezice. hipoliMislune. urticarie. tuse.A.illornativ cu provocarea de vărsături. hormoni anabolizanţi. l>ciln!iiiri (jnstrică cu lapte şi cărbune animal. iar uneori stare de şoc grav.mie. Curativ: repaus absolut şi linişte. nu se administrează antili mai — Leziunile renale se tratează cu aport bogat de lichide. salivu. — In caz de ingerare: spălătură gastrică cu scrobeală sau cu solu10 do tiosulfat de sodiu l %. sîngerare în hi-j în colaps se administrează hipertensină.

sudori profuze. horoina. Forma acută: paloare. vfirsaturi. colici abdominale. Prognosticul: comele profunde evoluează spre moarte. urmată de provocarea de vărsături sau/şi purgativ salin dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă. Se asigură evacuarea intestinului (clismă) şi a vezicii urinare (cateterism vezical). 4) Perioada terminală: coma cu mioza morfinică (pupile punctifor me). somnolenţă. respiraţie superficială. caracterizată prin o stare de bună dispoziţie. se aplică garou deasupra rogiunii. obnubilare. paloare. faţa roşie. Tratament: antidot universal.m. ambliopie. inconştienţă. diaree. do« lantin etc. Corectăm tulburările hidroelectrolitice şi asigurăm aportul caloric parenteral prin soluţii de glucoza. masaj cardiac. codeina) şi substanţele» sintulico cu cfoct morfinic (miiilijiii. cefalee.). OI'IACII In această grupa 'Illr^ »piul. tensiunea arterială scăzută. asistarea resplrntlol şi oxigenoterapie. In caz de slncopft cardiacă. tulburări senzo riale. anglotensiufli tn convulsii. prăbuşire tensională. «ilc<ilol/. areflexie. Dacă toxicul s-a injectat subcutanat. 3) Perioada de depresiune: oboseală. greţuri. INTOXICAŢIA CU NICOTINĂ Simptomatologia variază în funcţie de forma clinică. tulburări respiratorii. Se tratează insuficienţa cardiorespiratorie acută. Forma supraacută: arsuri bucofaringiene şi epigastrice. Tratament. puls accelerat. supravieţuirea peste 12 ore poate indica un prognostic mai bun. vărsături. moarte. somnolenţă. tremurături. se injectează adrenalină local şi se aplică pungă^cu gheaţa.INTOXICAŢIA CU MORMNA. cloralhidrat 3 g în clismă. vertl]. Amelioniron stării începe cu o criză sudorală şi poliurică. sudori. coma cu faciesul roşu. 2) Perioada de excitaţie: apare excitaţia psihomotorie. respiraţie Cheyne-Stokes. i . cefalee. i i u l c n . 349 . roşeata feţei.it. ( l i l . colaps şi moarte. combaterea colapsului prin norarlrinal. Antidotul este naloriina. tot în doză de 5 — 10 mg). administrare de purgative.ll snl (morflmi. frisoane. Forma uşoară: stare pseudoebrioasă. care se administrează leul intravenos cîte l fiolă (5 mg) la fiecare 10 — 20 minute (sau subcul. Spălătură gastrică cu permanganat do | m i . Diagnosticul se face din anamneză. tuse iritativă. apoi spălătură gastrică cu 240 ml p«rmanganat de potasiu 1% şi terminăm cu suspensie de cărbune anlninl) provocare de vărsături. siu 1/5 000 sau tinctură de iod l ml la l 000 ml apă. mioză. vărsături. Simptomatologia se grupează în 4 perioade: 1) Perioada euforică: precede pe cea toxică. respira* ţia agonală şi pupila punctiformă.

color (iuţilor utc. vărsături. nltrohrii/cnul. stare ebriiiftsrt.. Antidot: oxigen concentraţie 100% (grăbeşte descompun i ' H ' i i i iirbnxiliomoglobinei şi eliminarea gazului). Simptomatologia: la o methemoglobină de 10—15% din hemoglo-tutuiţi apare cianoza. convulsii. ajungîndu-se la starea comntonsfi. perfuzii cu sînge proaspăt. exsanguinotransfuzii. Tr. Au O Inrgfl ullll/nrc In Industiln cauciucului. rruliKl riscul du Intoxicaţie profesionala. — In caz de absorbţie prin piele: îndepărtarea îmbrăcămintei şl spălarea suprafeţei corpului în întregime. Tratament curativ. Intoxicaţia poate fi acută şi cronică. confn/.ie mintală. miisulor plastice. coI i i p . trlnltrotoluenul. ca simptom cardinal.il: soluţie de albastru de metilen 1%: tionină. hipotermie. vîjîituri. Evoluţia letală este extrem de rară. în care moartea survine în cîteva secundo: instantaneu sincopă — convulsii — moartea. în caz de respiraţie ineficientă. Simptomatologia: — Intoxicaţia supraacută.Pentru accelerarea reconversiunii methemoglobinei se adminisIrcii7. cu apă caldă şi săpun. cuptoare. tipoi cefalee. tiraj insuficient la sobe.. agitaţie maniacală. garaje închise. medicamentelor. respiraţie Cheyne-Stokes. survin complicaţii. prăbuşire tensională. Asigurarea perrnea- . carboxihemoglobina. accidentală sau în scop do •Inuciclore.i . — Indiferent de calea de absorbţie: oxigenoterapie. •— In caz de ingerare: antidot universal. Formează cu oxihemoglobina. art'IIcxic. palpitaţii. -• Intoxicaţia acută se prezintă cu stare precomatoasă cu uşoară euforie.INTOXICAŢIA CU NITRO Şl AMINODMIVATI Al HIDROCARBURILOR AROMATICE Aruytl dorlvnll slut: anlllnn.') 75% se instalează coma. polipneo la (>. spălătură gastrică cu sus-pinsle apoasă de cărbune animal. ameţeli. Tratament profilactic: etanşeizarea instalaţiilor şi asigurarea unei vontiltitii locale. greţuri. cînd faciesul este roz-zmeuriu. dispnee. Moartea survine In i llrvd orc sau zile prin paralizie respiratorie.1 — midriază sau inegalitate pupilară. greţuri. Actluncii toxică so duloreşte transformării hemoglobinei în methemoglolilnfl. Dacă bolnavul este scos din comă. Calcă de pătrundere este cutanată ti rexplratorlf. . palpitaţii. produs foarte dtabll. intervenţia rapidă şi de stnI I M <>M|miisrnului. La 30—40% apare co-i i . insuficienţă respiratorie» aeuUî. mio/. INTOXICAŢIA CU OXID DE CARBON Oxidul de carbon (CO) rezultă din arderi incomplete (fier de călcat cu cărbuni. glucoza.iliimpnt. tulburări de ritm cardiac. dinltrobenzenul. Prognosticul este în funcţie de doză. intubaţie trahiNilfi şi respiraţie asistată. furnale). dispneea de efort. albastru de toluidlnfl.

2. Antidotul este atropină. pentru reactivarea colinesterazei blocate de toxic.v. dizartrie.ilcrr i edemului cerebral (glucozfl hipertonfl. rinoree. hiperoxcltabllltatt. TrnUimentul edemului pulmonnr nnil duc/l oxlstn. confuzie mintală. Coinh. Compuşi organofosforici (Parathionul: sinonime: Ecatox. pînă la apariţia fenomenelor atropinict. tenesme. care antagonlzează efecttlt acetilcolinei. Compuşii organocloraţi (D. spălă tură gastrici) dezobstruarea căilor aeriene. hipersudoraţie. hipersecreţie bronşică.i nevoie. dispnee. D. fibrilaţii musculare. (l—2 f i olt) imediat după atropină. tratamentul convulsiilor (se vor evita barbituricele) şi al insuficienţei cardiorespiratorie acută. comă cu areflexie. Antlhlotornpln do pr< tecţie. parestezii. din 15 în 15 minute. colici abdominale. se repetă de 2—3 ori în 24 ore în funcţie dt evoluţie. fiind astăzi tratamentul cel mai eficace.A. respiraţie periodici Cheyne-Stokes. colici abdominale.) sînt substanţe liposolubile avlnd ca efect toxicologic provocarea de tulburări digestive şi nervoase (convulsii). vărsături. diaree. edem pulmonar acut. Simptomatologia.G.F. dureri faringiene. b) Sindromul nicotinic (asupra muşchilor voluntari): slăbiciune musculară.N. Tratament. Se administrează intravenos sau intramuscular. derivaţii indnnulul. Se spală tegumentele cu apă şi săpun. rruinltol). oboseală. dia ree.P. apoi se instalează tulburările nervoase: flbrllaţii musculare. cttt l—5 mg. INTOXICAŢIA CU PESTIC1DE (INSECTOFUNGICIDE Şl DERATIZANTE SAU RODENTICIDE) Intoxicaţia cu pesticide constituie cea mai frecventa intoxicaţia accidentală şi una din cele mai grave intoxicaţii voluntare. c) Sindromul nervos central: anxietate. mai ales a muşchilor respiratori. insomnie. Respiraţie urllllclnlfl l.D. convulsii. Hexaclorexan. Oxigenoterapia hiperbară (O 2 la presiunea do 2 atmosfere) dud este posibil. verti]. tuse. crampe musculare.. i. In cazuri foarte grave ataxie. Se descriu 3 sindrome clinice: a) Sindromul muscarinic (efect parasimpatic): mioză. care dă o hiperreactivitate parasimpatică (vagală) şi a sistemului ntrvos central. Comluitoron Insiiflrlontnl clrculnlnili <H ul< la nevoie. Simptomatologia: Tulburări gastrointestinalc: vărsături. manifestări generale: cori/d. hiperestezii cutanate. hipersalivaţie.) Pirrangit (Budapesta-EGYT) sau P. hiponru/lo/ manifestări cutanate: eritem.). tulburări amnezice. stop respirator. digestivă şi transcutanată. cefalee: rinichiul şi ficatul pot ti (itinse.T. 351 .M. Toxafen etc.T. Inhibă colinesteraza şi duce la acumulare de acetllcolină. dprmatite. lăcrimară. Tonicardiace In insuficienta cardiaci. în cazuri grave paralizii musculare.bllltftţll cflllor rosplmtorll. Se adaugă Toxogonin (R. Alkron. cefalee. somnolenţă sau insomnie. Dintre multiplele preparate amintim: 1. Caisa do pătrundere: aeriană. Gamexan.

în formele neglijate se pot observa hematurii.v. evoluînd cu un IctcT yrav. nl. hernii toarne perirenale şi hematoame musculare. eventual asociată cu papaverină sau chinidină injectabilă. Warfarina (sinonime: dethmore.1—0. purgativ lalin. 5... tulburări nervoase: ataxie. 4. polipnee. Tratament: spălătură gastrică sau provocare de vărsături. purgativ salin.il. deratox).5 g). tahicardie. tiosulfat de sodiu 10 nil soluţie 10% i. uli'iine sau cerebrale. soluţie 60% (0. dispnee. ackosin. în lipsă se va utiliza procainamida per os (0. tulburări de ritm cardiac.v. ramors. Simptomatologia: semnul esenţial este hipertermia.5% i. Fluoracetatul de sodiu: se utilizează împotriva rozătoarelor. în cazurile severe la indivizi prcdispuşi se poate observa o insuficienţă hepatică. îndepărtarea toxicului de pe tegumente. Depresiunea respiratorie se combate cu oxigen.. Acţiunea lor to xică puternică se efectuează prin blocarea procesului de fosforilare oxldalivii (inhibarea sintezei legăturilor fosfatice bogate în energie ne cesară supravieţuirii celulelor). cianoză şi edem pulmonar. iin'i şi clorpromazină. sîngerări urmate de transfuzii de sînge pronspăt şi dacă este posibil perfuzii de factori ai coagulării. oxigenoterapie ţ*i inspiraţie artificială: se combate hipertermia prin împachetări umede. punitiv salin. comă urmată de oprirea respiraţiei şi a inimii (fibrilaţie ventriculară). convulsii. calmante ale tusei. 3. fiind un rodenticid foarte puternic.v..sl(i<|inns.antidotul este glicerolmonoacetatul. Tratament: spălătură gastrică.vitamina Kt l fiolă de 20 mţj. combaterea insuficienţei cardiorespiratoile acută (nu so administrează norartrinal sau efedrina).. spălătură gastrică cu cărbune activul. vărsături. tuse irlInllvrt. uneori leucopenie. In acelaşi scop.v. (i. Simptomatologia.li. Simptomatologie: tulburări digestive. rigiditate musculară.tratamentul edemului pulnionni «icul. tomoriu. Tratament: nu există antidot specific. convulsiile se combat cu barbiturice şi calciu gluconic.spălătură gastrică cu apă hlciiibouatată. agranulocitoză. anemii acute grave. prostraţie. 352 . Anlu (sinonime: antan. în cazuri grave. Dlnltrofenolul (DNP) şl dinitrocrezolul (DNOC). spălarea tegumentelor cu apă şi săpun. asociat cu respiraţie asistată. i. hemoragii digestive.5 ml/kilocorp) i.. La cîteva minute sau ore de la ingerare apar: vărsături. racumin). Simptomatologie.imtuit: nu exista antidot speciile. Tratament: spălătură gastrică şi purgativ salin. oprirea convulsiilor cu fonobarbital....m.tulburări respiratorii. sau i. novocaina 0.

antispastice. Antidot: atropină (administrată intravenos: 2—3 mg la fiecare 2 ore). acetilcolină) Simptomatologia în intoxicaţiile cu aceste substanţe determină un tablou clinic similar cu acela întîlnit în cursul sindromului muscarlnlc: hipersecreţie sudorală şi salivară. INTOXICAŢIA CU PILOCARPINA Şl ALTE PARASIMPATICOMIMETICH (eserină. mlnNlonlo. FENOTIAZINELE (sinonime: alergan. Intoxicaţia cu romergan evoluează cu convulsii generalizate. purgativ salin.7. Tratament: antidotul este calciu-disodic-edetat i. prostigmină. secuse mul* culare.ivi«<jher9 ECG. INTOXICAŢIA CU PLUMB Şl SĂRURI Mai frecvent evoluează sub forma cronică.) Derivaţi fenotiazinici: delazin. 23 — Boli Inlirn» — pentru undi e medii III . meleril. l Tratament. fenergan. Plumbemia crescută (normal 30—50 gamma %0). înţepături In limbă şl fttrlnc|e. colici abdominale. Simptomatologie: vărsaturi. diaree. Starea generală alterată. atropină. emetiral. mioză. majeptil. Veratrtna. In unele intoxlnitil nuiMvn poate surveni o hipertensiune. Pioîilactic se vor respecta normele de protecţia muncii. conţi m (u musculare.v. nefrită toxică anurlcă. neuleptil. atosil etc. Cazurile {parte rare de saturnism acut sînt accidentale sau voluntare şi evoluează cu următoarele simptome: arsuri buco-esofago-faringiene. tahicardie şi hipertensiune. vărsături incoercibile. agitaţie pilihO* motorie. repaus la pat şi sii|n. INTOXICAŢIA CU ROMERGAN. tulhurflrl de v«il . regitină sau hidralazină (în hipertensiune). clorpromazină. sedarea convulsiilor. Simptomatologie. diaree. comă. tratamentul insuficienţei respiratorii acute.mdb. colici abdominale. reacţie meningeală. levomepromezlna. Tratament: spălătură gastrică cu cărbune animal sau soluţie d«« permanganat de potasiu. IVnicilamina acţionează similar. (l—10 g/24 ore). Simptomatologie. plumburia pasta 200 gamma %0. în p. Spălătură gastrică cu sulfat de sodiu il%. (normal 60—80 gamma %0). halucinaţii auditive şi vi/. urmate de comă (se poate instala şl direct). respiraţie artificială.ln respiratorie stimularea respiraţiei cu micoren. iar la nevoie inlubaţld orotraheală şi respiraţie asistată cu oxigenoterapie. bradicardie şi hipotonsiune. furnicături şi prurit generalizat.ualo.

convulsii. f. alcoolul. Tratament: spălătură gastrică cu suspensie de cărbune animal: pur((dlive.imcnt: nu există antidot specific. oxigenoterapie.ipl care explică atingerea nervoasă şi prin citoliză hepatoIt'll. diaree.iic.iro. ingestie sau transcutanat. ovipun. ...). INTOXICAŢIA CU SCOPOLAMINA Simptomatologie: depresiune. somnolenţă. combaterea convulsiilor cu baitllinl.l.Tratament: nu există antidot specific.colorarea pielii şi mucoaselor în galben. Se îndepărtează veşmintele contoniiii. oxigenoterapia. Spălătură gastrică. spălătură gastrică. tricloretilenul) — Sulfura de carbon ca solvent organic pătrunde în organism prin in i i . grăsimile. perfuzii cu glucoza 5%. purgativ salin. 5—10 mg. combaterea colapsului prin perfuzii cu norartrinal. hidratare orală sau perfuzie. spălătură gastrică. spfliftturft gastrică. barbiturice în caz de convulsii.il. Acţiunea toxică rezultă din afinitatea m.hidratare. Se vor evita uleiul de ricinii. — Tetraclorura de carbon şi tricloretilenul sînt solvenţi organici In i M utilizaţi în industrie. insuficientă resptrntoiio tu usfixie şi edem pulmonar acut. cu delir. punjiiliv salin. tratamentul convulsiilor cu barbiturice. INTOXICAŢIA CU SANTONINA Simptomatologie: viziuni colorate în violet şi xantopsie. recomandabilă în Cfl'/.iuilo uşoare şi medii. provocare do vârsflturli administrare de purgativ (ulei de ricin 30 ml. Acţiunea are loc prin afinitatea mare faţă de llpoido. tratarea Iniuflt' ! > nţ. Simptomatologie: tabloul clinic seamănă cu cel al intoxicaţiei cu <il< noi etilic. bromuri împotriva delirului. sindrom dlfJoHtlv -?i (iinirie.•' "inito hopoto-rciinle. colici. Tratament: antidotul fiziologic este pilocarpina. Tratament: nu există antidot specific. INTOXICAŢIA CU SOLVENŢI ORGANICI (sulfura de carbon. Se administrează subcutanat. Simptomatologia se traduce printr-un sindrom ebrios.n c pentru lipoidele sistemului nervos central. coIfips.ll. Scoaterea victimei din mediul toxic.vărsături. M.. tetraclorura de carbon. se repotii de 4—5 ori pînă ce se obţine umezirea gurii. Ti.

anxios.< |> un ••• ucidere. i c | i . n n . Spăltitură gastrică. SpfiKilin. afebril. lt<it«imontul insufle i^m.... în cadrul tranchilizantelor sînt incluse: clorpu'in. Tratamentul Insuficienţei renale acute în accidentele renale. agranulopenii. obnubilare. eozinofilie..i < |. INTOXICATA CU SULFAMIDE Se manifestă prin intoleranţă alergică sau prin supradozare.i\ IM||II«K> proluiujiUI. b) manifestări renale: oligoanurie cu insuficienţă renală acută) c) manifestări hepatice: hepatită cronică (icter). . h nlirkl. napoton. prurit. i \ ' .. ameţeli). r .IN T O X ICŢIA C U S T R IC N IN A A Intoxicaţia cu stricnina poale II accldciiloln unu vnlimi .ilorle şl circulatorie.n|n . Aşe/atoa Intoxicatului într-o cameră liniştită. Simptomatologia se caracterizează prin: a) manifestări cutanate (erupţii. ferit de excitanţi. f) tulburări psihice (obnubilare. Simptomatologie: debutează cu somnolenţă. i >i ncutn ruspn. o