B O LIN T E R N E I

pentru cadre medii Ediţia a Il-a

EDITURA MEDICALA BUCUREŞTI. 1980

CUVÎNT INTRODUCTIV la ediţia a ll-a

Epuizarea într-un timp scurt a primei ediţii a volumului „îndreptar 'ff boli interne (pentru cadre medii)" a făcut necesară editarea celei de-a II-a ediţii. In redactarea volumului de faţă s-a ţinut seama de proytuscle ştiinţelor biologice şi sociale, de sugestiile valoroase primite Hn la cadrele muncii şi de la medici, precum şi de propria experienţă In răstimpul celor 6 ani care s-au scurs de la apariţia priediţii. Faţă de volumul anterior s-au efectuat importante restructurări de Hinterial în concordanţă cu noile cunoştinţe şi s-au adăugat noi capi-'«>/«. S-au extins toate temele din partea generală şi s-au adăugat — tlnîndu-se seamă de importanţa lor în activitatea practică •— următoa-'K/C capitole: folosirea optimală a repausului în cadrul tratamentului, tillmcntaţia raţională a omului sănătos şi bolnav; tratamentul antibac-tarlcin-, tratamentul cu preparate de cortizon-, terapia imunosupresivă; Itulncofizioterapia şi cultura fizică medicală. In partea specială s-au tratat bolile după schema din prima edif/n pe aparate, adăugîndu-se noi capitole ca: bolile mediastinului; insullt'l^nţa respiratorie; hipotensiunea arterială; topografia abdomenului; ttilhnrări hidroelectrolitice şi acidobazice; balneofizioterapia în bolile uşuratului urinar şi în bolile reumatismale cronice; colagenozele şi huictici antisanogene: fumatul, alcoolismul şi consumul mărit de cafea. ft'ii adăugat şi o iconografie strict necesară înţelegerii textului. Ca şi în ediţia anterioară s-au tratat probleme practice care stau *n /a/a cadrelor medii din teren, căutînd să fim cît mai exhaustivi şi In acelaşi timp evitînd orice repetare. Volumul de faţă are extindere •i IM / mare şi sperăm că şi o îmbunătăţire corespunzătoare. Plecînd 3e

ntfit 09 teutt prnhfanwlt) d9 txpcrMfâ medicală 9! recuperare a llâlll rtc /nunrfl fi principalelor hnll cn potenţial Invalldant. nin ptlinl cn m'flayl Inlcu's observaţiile critice competente şi nltnarc 1u//iMii/ni Hdlturll medicale pentru sprijinul acordat la apariţia pre-' etltlll.
A to ii u r

Napoca, Iulie 1978

CUVÎNT INTRODUCTIV la edifia l

Necesitatea unui material informativ sintetic de boli interne, elaborat după programa analitică în vigoare şi după necesitatea din teren pentru cadrele medii sanitare, s-a făcut simţită de multă vreme, atît pentru cadrele didactice care predau bolile interne, cit şi pentru elevii în curs de pregătire sau cadrele aflate deja in activitate. O activitate clinică îndelungată, efectuată, atît în staţionar, cit şi ambulator, conjugată cu experienţa dobîndită în activitatea didactică la Grupul şcolar sanitar Cluj, ne-au dat posibilitatea să observăm o .vene de lacune atît în cadrul pregătirii teoretice, cît şi în munca pe teren a absolvenţilor. Plecînd de la observarea acestor lacune, ne-am străduit să pre•/.entăm mai întîi lecţiile noastre sub forma unor fascicule intitulate „Note de curs de medicină internă", cu care am dotat biblioteca şcolii noastre, pentru ca ulterior, în urma interesului stîrnit de acest material pentru elevi şi absolvenţi, să revedem conţinutul lor şi să-1 redactăm, sub forma „Lecţiilor clinice de medicină internă pentru învăţâmîntul sanitar postliceal". Ne-am străduit să prezentăm cunoştinţele necesare elevilor în mod sintetic, dar să răspundem necesităţilor din producţie şi orientării prolilactice a medicinii din ţara noastră. S-a insistat asupra urgenţelor din diferite boli pe care le întîlnim mai des pe teren, deoarece practica a arătat, pe de o parte, o mai slabă orientare a cadrelor medii sanitare în nc.eastă problemă, iar pe de altă parte, ştiindu-se că de promptitudinea acordării primului ajutor medical depinde adesea viaţa bolnavului. Cunuscînd faptul că un cadru mediu sau auxiliar sanitar (soră, moaşe) tămîne adesea singur la dispensar, la un serviciu medical sau deservi'ffte un punct sanitar izolat, am încercat să prezentăm astfel matei laiul încît să fie accesibil, la îndemînă şi să-1 poată folosi orice cadru Interesat, indiferent de timpul care s-a scurs de la audierea unor cazuri (h medicină internă sau de nivelul lor profesional.

/«•-«m străduit ca noţiunile să fie predate concis, dar în acelaşi ,i(l f/c clare, să aibă înlănţuire logică, astfel încît, aplicîndu-le In led, c/cv// să înţeleagă de ce anume trebuie să procedeze într-un II M. n /xirfca gcnera7d sînt prezentate noţiunile de boală, bolnav, mcr /c diagnostic şi evoluţie a bolii, subliniindu-se supravegherea /c.xrt n bolnavului. Plecînd de la experienţa personală şi exigenţele l ' - , la cc/e mai multe boli am introdus în loc de „tratament", no* < !< • „îngrijiri". Am insistat asupra noţiunilor de deontologie, atlt < <-\<i/c î;i viaţa de toate zilele. n '•ontinuare am prezentat suferinţe ale organelor interne pe apar. 1 1 nun .se face în mod clasic: definiţie, etiologie, simptome clinica /•/oi ari paraclinice, evoluţie, complicaţii, îngrijiri. In formularea ( / / < • / ,s-<i căutat să se prezinte fondul noţiunii cu implicaţiile esen<!>• J;ifc/c</c.re a sarcinilor de îngrijire complexă. Astfel, spre exemIfllniml infarctul miocardic ca o necroză ischemică şi ca o marc it<1 nn-ilntilă, s-au subliniat consecinţele: măsuri imediate de trăit y i K-JXIUS necesare vreme mai îndelungată, pînă cînd zona p /,(i/d .v i • x < / cic a triz a . i'pcrd/n i - < / prezentarea amintită va răspunde necesităţilor didactice, /(>(//(•() .•.,•/' va permite sesizarea gîndirii medicale în elaborarea \otilirnliii yi îngrijirea bolnavului. n III /MVK/U activitate didactică am ţinut seamă de exemplul marit>$lil nun'stri, regretatul academician I. Haţieganu, acad. A. Moga F jf, t//, O. For/or, membru corespondent al Academiei care ne-au (tt *fl /n' slnlilntm asiduu pentru a forma şi a da reţelei medico-sa'iu ifttul (Un cnn<>ytlnt''l<- cJştigate de la marii noştri dascăli şl in»i nuntim /» i/r;ifu, aircvrdm sd aducem o modesfd contrl-/fi i i/i1f/«'(i ! . / . • < r/r . MIC /ic ocupăm. 'tun /ii lini n " /; i/> / s or/cc observaţii critice, sugestii şl tnwl l»i vnr/tti' unu Ilonti a viitoarei noastre activităţi. '1H//HIM/IM tuturor Gtslor c«n.- ne-au încurajat pe această cale. A to u rii

CUPRINS
•fVliif

/nlroduct/v la ediţia a H-a 3 Kvlnf Introductiv la ediţia I 5 Wf, InliiMliircro. Probleme generale ale medicinii 11 * i l '.loric. Introducere în medicină 11 'liiitipiile organizării ocrotirii sănătăţii în ţara noastră 13 'linripalele specialităţi medicale 18 Mijloacele generale prin care se acţionează în medicină 19 loţiunoa de sănătate, boală, bolnav 21 ini/nle bolilor 22 'lecţiile de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor patogeni . . 25 vnlntia generală, diagnosticul şi prognosticul bolilor 29 înlnmentul bolilor (principii generale) 35 îl.l. Folosirea optimă a repausului în cadrul tratamentului 36 .11.'A Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav 38 (1.3. Tratamentul cu medicamente (principii generale) 43 ,11 :i. n. Tratamentul antibacterian (cu antibiotice şi chimioterapice) . . 46 ,11.'t. b. Tratamentul cu preparate de cortizon 50 'l '1. i1. Terapia imunosupresivă (imunodepresivă) 54 ( llnlni'nfi/ioterapia (principii generale) 55 i l'uliil ( ndrolor medico-sanitare pentru asigurarea unei asistenţe medicale • in rnlltntc superioară 65 > ' nunţiului respirator 71 mii olomentare de anatomie şi fiziologie 71 ml olctnontare de semiologie 72 "trtil <'f)inplomenitare în bolile aparatului respirator 76 |illi« cfiilor respiratorii superioare 77 Uluita acută („răceala", guturaiul sau coriza) 78 Hlnltn alergică spasmodică . _. 78 Klnlliiln cronice 79 • l,nilnţ|ltol« 79 a.4.4.1. Larlnglto striduloasă 79 80 «cută 81 cronice 82 acute 83 inla pnmimocoolcă !i'1 Mă pulmonari M

Plmireziile netuberculoase ...... Hronhopneumonia ... Noţiuni demontare de semiologie ... '.... Pneumoniile viiotice (atipice) .....3.. 2.0.............. piiimiiikx oniozele ........... Pleuro/.... ......11. l.....2................ C'lilNlnl hld'Qtic pulmonar ... £!nfl/emul pulmonar ... hollln vonnlor periferice Pnitii itlniltătl 'il«> îngrijirii bolnavilor cardiovasculari a npninllilul (Iligestlv Noţiuni elnmontnro do anatomie IUi(|luiillu lopoginllce ale abdomenului l'l/lolo(|ln npnrnliilul digestiv llolllu npnrntulul digestiv ' ll ol ll u c vi vl ta tll ' b u c al e M ol ll e In il n g ul ui ll ol ll n e s of uţ lll lu i Sl ni pl oi n el o cl in ic e g e n er al e al e b ol il .................... 1 4.. l. Noţiuni demontare de anatomie şi fiziologie ....y......... 2...... Hronşiectazia ........ ........ 1 4........................... Plnmn/llln .................. k... 3......1......141........................ Alto pneumonii bacteriene ..............8..... Tiilintciilozn pulmonară ... l'lourezia tuberculoasă .... ...... l..... \.1...................... j. lllpirteiulunun arteriala l < ' l.... l.. ........ S...fl......elo pulmonare ....... fHIologla bolilor cardiovasculare ....0.......... Abcesul pulmonar ..... '^ Supiirntlllo bronhopulmonare .............. 2..iile purulente ...4..................................toinul Inli'lliltxlkr i ..... IriNullc lenţii respiratorie ..... l. ')............. Mloonrdopatiile ......0........................ ....lpollliiln Sincopa hiNiiflclenln cliculntorle periferică Ii" .... Poilcarditele .. Bxplontri complementare în bolile cardiovasculare ..... Gnngrena pulmonară ..... lunii cnrillm A congiitlvA l vinului pnlltnllett hollln nilmlfllo funcţionale l• llolllu nil»llnle oigniiJce .......... Pitiileularitfltilc îngrijirii bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator lllu npiinitiilul cardiovascular ... Bolile' Inimii ........ \..... Itollle medlastinului .. Scleio/..................... an| mul bronşic ............. Cimentul bronhopulmonar ........ 2......... 2...... lllpi'iteiiNhinnn arteriala Alnlonc loio/fl Hollln «i Imulor < onwînru îl'1 i AiM|lnn puctornlA l Inlnirllll lillnctiidlc l 'iliiit.

.6. 1 ( M l OI I ( M l W 1 0 4 1 0 1 1 0( i l O H l O H 1 0 H .0.or organelor digestive din cnvltntoa abdominala .4. . Bxammiul roprologle H/ i 1 1.1. Stmpiome clinice ce Indică o urgon(rt niudlco i hlrurglială ubdoînlnală 4. 1 1 1. . lixplorărl poracllnlco In bolii* 4.4. 1 H V 1 1 7 B M W l H M 0 1 OI I ( M 0 4 9 1 0.' .

llll 11" 121) 121) 121 123 124 12(1 12H l '14 KI4 l llll llill IDO 141 141 144 140 14H ISO Iad ini l W IftW INI .

.l 4.4.l.1. Glomerulonefrita acută 267 0.1.IZ Ileusul 213 « 4.0. Cuncerele aparatului digestiv 214 1414.. Bolile stomacului şi duodenului 168 Gastritele 169 Boala ulceroasă. Bolile ficatului şi ale căilor biliare 190 Noţiuni de anatomie.1.1. Glomerulonefrita cronică 270 0.0.. histologie şi fiziologie 190 Semnele clinice şi explorările paraclinice în bolile de ficat Sindromul icteric " 194 Hepatita acută 195 Hepatita cronică 198 Cirozele hepatice 202 Chistul hidatic hepatic 203 Alte afecţiuni hepatice 204 Bolile veziculei biliare şi ale căilor biliare 204 4 4. Glomerulonefrita în focar (nefrita în focar) . 6.10.2..3.1.4. 274 II.1.. fl.fi..2.4.4. Nolroputii medicale cu predominanţă tubulară . 1.nulului renal 257 nul olornentare de anatomie şi fiziologie renală 257 nul elementare de semiologie renală 259 iiînniclo renale 263 lirli'iilii renală 264 " «iînrntuUu renal 267 i. fl/1.2.Iii.1. lîolile pancreasului 209 i 4 II.9.r>. Nofropatii medicale glomerulare 267 0.. Bolile intestinului 177 Duodenitele 178 Sindromul diareic 178 Sindromul de constipaţie 179 Enterocolopatiile 180 Apendicita 185 Hemoroizii 187 Parazitozele intestinale 187 4..9. denutriţia şi caşexia 237 i 239 " determinate de carenţe vitaminice 241 h i Ari hidroelectrolitice şi acidobazice 248 '.. Particularităţile îngrijirii bolnavilor digestivi | '.9.1. Ulcerul gastro-duodenal 171 Stomacul operat pentru ulcerul gastric sau duodenal . Nnfiopdlii medicale 267 0. Sindromul nefrotic 275 im|Kiiu chirurgicale şt mixte 276 1 •Inli'UiplM In bolile aparatului urinar 279 nln orţ|nni'lor homatoformatoare 281 «iilnin <tn nnnlomlo şl fl/lologle 281 Hininlo nli< xlnţ|i'lul 282 175 192 217 271 271 272 273 .1..1.1.. .t ilo nutriţie şi de metabolism 220 Mirtlic-iul zaharat 221 /lintea 233 iii'ii. Nefrita interstiţială descendentă (hematogenă) .. Glomerulonefrita subacută şi subcronică . Nefrita ascendentă (pielonefrita) 274 1.5. Nfliopatii interstiţiale 273 (1.1.4.7...1.5.4. Bfl.1. Ni'fropatiile medicale vasculare (nefroscleroze) .3.8.. 4. Bolile peritoneului 211 » 4.1.1..

un k uium tiu h('iiil(il«n|Ui 285 .

.« aparatului respirator 314 .medicale 3Ufl . li. Akoi»ll»mul rtimlc 362 .. .ipaiaiului cardiovascular 317 . iini. ...l leu. i. Inloxlcnjln cu baz« (hldra(ii alcalini) 341 .i 3UI hiiuii... Alli |.iiiiu(jnllllo ninl gminlnUi. CuMumul ni Ai K do cafea 307 .'uiiinti.'ii|.. Mluuilla Iiimntulut 350 .nntfl n i' fitUmul doflonoraliv ... .iil/.iipiiuilliMiinlovlaoorlta malignă UI l i li n mxloasi 31J Mia 313 .. alcoolismul şi consumul de cafea în cantitate b 350 . i flţ)l|WIH> ..ixi. <. Hi'iiiiinliniiiul nbartlcular linlm'.-i.. In) . n(ll. l)i(|i<n|. .-dlclna Internă .'ii|.'frluiiMl. . l. l W>n l n du Iradiere 357 llcl niitl»nno(rono: fumatul.. lnioxi< atu dlvone 33(1 . .loti'riipla In bolile reumatismale cronice <|i /.-n«ralităU 32U Ini. n|ii cu acetonă 33:t Inlnulcntll cu acizi 333 .imalcs nmlliniul nitlcular ncut "' imnllnmul sccutKlar Inloctlos " >niUliţa ni\c lillo/. 314 .< «iulniiiiilui retlculohlHlii» Hm ..ii.-i 31J puţul. hi patologia profesională 32(1 llcntlllf l'X<M|rn. . ni. ll> ||. um|.lll!.. Hailflcaroa bolilor r.nln l' l'nlinilillii MMiinatoldâ n l. . 11 u. Ui<|i'n|< . n.. TiAtnmoftliiI diferitelor intoxicaţi! 341 .

iar practica vindecării celor suferinzi •Mutila cu elemente mistice.i ni comunităţii respective. vindecarea "ludea prin urmare de forţe supranaturale a căror bunăvoinţă clşligată prin intermediul preotilor-vraci. acelaşi vraci efectuînd toate procedu<i|ieiilice avea un profil de „generalist. iar cel care practica acest meşteşug era „medic". La început deci medicina eia imnttt cu elemente mistice. „magi". Preoţii-vraci. Folosirea leacurilor de către un „vindecător" a pus bazele iot umane. vindecătorii erau de regulă şefii . INTRODUCERE IN MEDICINA t Un cele mai vechi timpuri. omul a căutat în mediul său ambiental Mologic şi social) „leacuri" pentru alinarea suferinţelor sale sau vindecarea lor. Eficienţa mijloa'•uipeutice era o realitate şi în timpurile vechi datorită psiilel la care era supusă persoana suferindă şi a utilizării unor H 11 do terapie naturală care şi-au dovedit capacitatea tămăduii t l n observaţia empirică. în comuna primitivă. .1 . P R O B L E M E G E N E R A L E A L E M E D IC IN E I 1. si-au putut însuşi o cultură remarcabilă pentru timpurile luni v detalii ce se refereau la vindecarea bolilor. stăteau la baza eficienţei sale. IN T R O D U C E R E . început. Ei mmi în funcţie de regiune: „vraci". ISTORIC. psihoterapia şi mijloacele naturale de KM -.1. fiind efectuată în cadrul unui ritual i Holile erau considerate că provin de la divinităţi.dicină strict curativistă. încă în cadrul celor mai primitive colectivităţi > l l . „şamani" sau „vin' ! " . să deschidă un abces. datorită situaţiei lor priIp. unul sau mai mulţi membri dintre cei mai de frunte s-au spe1 In meşteşugul de a linişti suferinţele şi de a vindeca bolile. nici/ ales folosirea plantelor. mult mai tîrziu beneficiind de aceste cunoştinţe mai multe un n le aceleiaşi colectivităţi. 11 ..." Mai tîrziu unii vindecăi nu invitat să reducă o fractură de membre. Ei transmiteau l»ut nceste cunoştinţe membrilor familiilor lor care deveneau ulteiicl..

.i' recent o nonfl minillrt n inotllclnei: ambientalo i l l I n n u n n i i l h î n n l d e p i > i »ş i | i t >r « ( i i i t i | H . Gradlntro srtii<H<ito şi boală se demarcă mult mai greu. i ca ramură a biologiei s-a dezvoltat în mod deosebit.OClfllf». Hlolofjlfl cu nînneroasele ei ramuri a permis aprofundarea cunoşlot oiqnnlsmiilui uman. aplicarea individualizată a celor mai eficiente n l li'Uipeullcc si comlncînd planul de recuperare aşa încît să so •n Iunie milNiiillc |)onlni readaptarea sau adaptarea la viaţa activd ' i l i | i i i < i i « n condiţiilor de cictivitate pentru toţi membrii colectivităţii. Medicina «ctuală este profilactică. Sfera de mo n medicinei se extinde pe arii mult mai largi începînd cu proIn pi Imnul colectivii.'. psihologia şi alte ramuri ale biologlnl li'll'l Nli-Ki do înţelegere a suferinţelor umane. psihanaliza.. cu marile aglomeraţii de •ni cdio stabilesc între ei multiple relaţii. devenind astfel şi „chirurgi". medicina socială. la condiţiile in. epidemiologia etc. psihologic şi socloStudii rum chim Miuplc olc. Iiislocliiinid.n medicală şi recuperarea capacităţii de muncă. Anatomia. . Aceşti doi specialişti au conil t ii'. a făcut necesar ca meni s o evolue/e pe o nouă treaptă numită etapa socială a medicinei. Mrihi i n . Omul sănătos bolnnv oslo privit ca o fiinţă integrală bio-psiho-socială.i-i vnjll hoclolmiicu n n rolcvat natuin ilA a multor boli unu l n l < n i i(lfl clltilm im torll biologici şi col • N l i > i i M l .i vindecăm"?. fiziolo tl/lopnlolo(|lM. si u croat noi cadre instituţionale ce o susţin şi o promovează: clnn muncii şi bolilor profesionale. 1 ' m . la aceste întrenii pci uns să se treacă de la medicina curativă empirică. i l i ' l cu dezvoltarea societăţii.pentru ce se produce"? şi :. Răspunsurile.n priveşte omul integrat în mediul său de viaţă şi de muncă.. Ca urmare s-a creat şi ui Insliliiţioiicil: igiena. cît şi privitor la cunoaşterea caul i o l i l o i . socială şi recuperato-\ l. endocrinologia.lc."i sft colaboreze. au devenit do i p i t i l i i i i | i 1 covîrşitoare deoarece ele corespund unui ideal. curativă. situaţie care s-a menplnfl în ultimele secole cînd s-a produs diferenţierea între medicii lodlclnă generală şi medicii chirurgi. . grăitor i ni de dicloiml: „este mai uşor să previi decît să vindeci". medicina covlt/UIlor otc. enzimologia. iliclrirt NocUilă actuală beneficiază de progresele ştiinţelor In . )loţ|l/i. la ce« lillcrt si nmi tîrziu la medicina preventivă. 'rll'/.ictiuno al medicinoi prin de/văluirea interrolndlnlro om şi mediul ambiental: fi/.apun' îmbolnăvirea. privit integral psiho-bio-social.. bloloific. în diferitele ştiinţe. Do/volliirod societăţii contemporane. m u l t e b o l i . l < i cunoaşterea modului lor de a se produce. Treptat s-a putut răspunde la întrebările: i ' 1 boala"? „cum se produce"? . dar mnl cu seamă de progresele ştiinţelor naturii şi ale ştiln.(lragft o măsea. M I I. i .-. t ( « .i terapeutică propriu-zisă. u i obţinut progrese remarcabile. imunologia. iiilNctfidn-. chiar parţiale. ambientologia. Metodele de cercetare niiil()lo(|i('('i aplicate unor boli cu extindere în masă. de înţelegorp iiţ|onc ctmpnl d<> . / pwnlru doi (ciontii cronici sau handicapaţi. atît l in. inclusiv biolo. Ştiinţele socialo măresc şi ele sfera do cuprindere.

Pe lîngă tratamentele cu medicamente. Fodor „medicina este o ştiinţă 'Unirii ştiinţelor în folosul omului".lor medicale şi sociale. a biologiei şi a medicinei tu i i . sau după cum spunea acad. sanatorii de postcură). cibernetica etc. i . Mrdicina beneficiază în prezent de aportul altor ştiinţe: fizica. filozofia. Haţieganu . Medicina este. psihoterapia individuală sau • i iip. neputîndu-se obţine vindecarea prin nici un mijloc terapeu( 11 ele medicale sînt persoane calificate şi specializate pentru n în practică a principiilor ştiinţifice ale medicinei. Dat fiind > ' i | t . aşa cum spunea acad. care situează în centrul preocupărilor NU le.. 11 u nou domeniu de activitate. biochimia. Cultura generală şi medicală a unui ii medical trebuie să fie deosebit de vastă pentru a putea să în( n.r milor cure urmăresc oplicarco în proctlcă « poli< i . Se urmăprevenirea îmbolnăvirilor prin crearea condiţiilor ergonomice de ă şi de viată. l n in.ştiinţă şi con|ft". a umanismului socialist. chimia.. O. iM'h'/n/ i':'inllicat <il anutiill sducIM/// re/ultrt din faptul cft tlvllnlc . îmi ie<i unor deziderate. sport. ergonomj'a apare ca o preocupare disciplinară ce tinde la optimizarea funcţională a sistemului om-maiiicdiu ambiental. i continuă a ştiinţelor în general. cultură fizică medicală. statistica. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII OCROTIRII SĂNĂTĂŢII IN ŢARA NOASTRĂ u'ii sănătăţii în ţara noastră are următoarele caracteristici din orînduirea socialistă şi care corespund intereselor saMutNi'lor populare: iirfwj/ f/c stat ui ocrotirii sănătăţii. oi<|iini'/nţlile obşteşti.|(l şi să aplice noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în favoarea iul sănătos sau bolnav. medicina i la adaugă şi uneori dă prioritate mijloacelor terapeutice natuşl sociale: repaus profesional în diferite condiţii (staţiuni bali llmaterice. conducem iţe n m.i milo sociale şi medicule lunte de orcjnnelo (enlmle ifl t)\ oui . populaţia InsAşi. de/voltnie soclal-econoinlcA t\ ţ n i i l noa*tru nil. i /Ini.i i l n r . nrtt'nil unitar al sistemului statul do ocrotim al sănătăţii nlslerul :. Uneori cadrele i i' f i l e sînt nevoite să se rezume numai la alinarea suferinţelor boi lor. nidrele medicale trebuie să-şi perfecţioneze în permanentă ' ş l i n ţ i ' l i . matematica. logica. omul — sănătos sau suferind — satisfacerea nevoilor sale de l" "iii şi de perspectivă. năzuinţe şi aspiraţii sociale etc.Miele locule. acordînd prioritate subsistemului om. miuiutica.e sociale au impus medicinei promovarea celui mai avansat MlMnlsm. crearea condiţiilor ergonomice de activitate şi de viaţă. I.in<Uăţii este forul centrul do concepţie. urmărindu-se revei n !n starea de sănătate anterioară îmbolnăvirii. . Ea este o ştiinţă care se ocupă n rveni rea îmbolnăvirilor şi cu tratamentul lor. urnirea sau reorientarea profesională.

Dispensarul policlinic asigură asistenţa de specialitate bolnavilor mbiildlori. direcţii sanitare judeţene şi direcţia sâni 11 M M municipiului Bucureşti. — Ocrotirea sănătăţii este orientată profilactic şi se bazează |»> •le m/ii noi achiziţii ale ştiinţei medicale. i l e pe un anumit grup de probleme şi au ca sarcină prin pnlA IMOMK . ' i e a tuberculozei la copii şi tineri. i l i c p i iudei i şi instituţii. S.i!e teritoriale.p c l d . în funcţie de teri>i iul cirondat. curativft pi ol i Inel ied a populaţiei din teritoriu arondat.ilnrlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistent^ n ' i n dld nlili/înd factorii curativi naturali.i cercetării şi ii tehnicii medicale. gratuită. n .\ MIC. Tu vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prograi i i l | M r Udului cu privire la îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănflUli publice şi a creşterii eficienţei muncii medico-sanitare s-a creai oiiMlml Sanitar Superior în subordinea Consiliului Suprem al Dezvolţi ii l (onomice şi Sociale. sni i l o r i i şi preventorii. i i . liiNllInlele si centrele medicale se constituie în centrele universitare. spii l e l e pot fi: republicane (subordonate Ministerului Sănătăţii). care are ca sarcină principală asigurarea elao i . comune. judeţene. Spitalele clinice se organizează în centrele univeri l M i e medicale unde sînt clinici universitare.i <m te unii< < <i snnltm n em u nn|ţ|iiin < i ie|ltrea educarea 9! »ur a v o y h ii < < â m e d i c u l . departalent. Cri".m. de/bate şi adoptă hotărîri obligatorii pentru toate organele cen •ile .şi locale care au atribuţii în domeniul ocrotirii sănătăţii.i stabilizată clinic şi necontagioasă. institute şi centre medicale. Se organizează în oraşe şi municipii.i a c o p l l lio t v h u t A > |ij | u i ! • 3a n i .1 bolnavilor ambulatori este asigurată de policlinici şi dispensarel» ledi. oficii farmaceutice. ia măsuri eniru întărirea ordinei şi disciplinei în sectorul sanitar. municipale sau orăşeneşti şi spitale comunale. inw Inii şl de înaltă calitate pentru toate specialităţile. a l c â r o i u .. l'ri'vcnlorlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură preveni* •d şl i o m b . oraşe. El funcţionează cu iiblnele (le medicină generală şi cabinete de consultaţii şi tratament»» e ' e idil lo .ile. Activitatea de ocrotire a sănătăţii din ţara noastră este organizatfl e următoarele tipuri de unităţi sanitare: spitale şi spitale clinice. . precum şi la bolnavi) i iiibrn nlo/. Asls•n(. creşe şi leagăne do npii. i i i c i profiliiclic şi c nuitlv. pentru acordarea asistenţei medicale. precum şi sarcini edlcdlr i n < . i i i i liniilor generale şi a principalelor obiective ale politicii sâni n e. preventivă. In Nlnl p i o l i l . Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenţa medicală cornletd de specialitate. curativă şi de recuperare a bolnavin internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat. asociaţi cu celelalte proc@« • • < • lelimi e şi mijloace terapeutice. de structură pe specialităţi şi de subordonarea lor. Dispensarul medical se organizează în municipii.Ailatenţa medicală este accesibilă tuturor cetăţenilor.

i tratamentul recuperator să fie conţii î n d i ' l i i m i . mumie. sînt (lnmentate de Ministerul Sănătăţii.R. prematurii.rf/za medicală a capacităţii de muncă este o activitate medii*l.111 M lllll V i im |ii. aprci f i l In rlndul ei prin scăderea morbidităţii şi a invalidităţii. l'ltcienţa activităţii în domeniul ocrotirii sănătăţii se evaluează pe oi {/e/iera/ prin întărirea sănătăţii cetăţenilor patriei noastre.M <HI|f|li< .M.R.n i [ i i r n i c : .i| ii > l i u U in1 i i i 1 c lic «u - . cîte ore pe zi şi în ce condiţii. alterărilor •In i-.R. dar este absolut necesar ca şi > medii sanitare să cunoască metodologia de expertiză medicală npeiare a capacităţii de muncă (E. şi de Consiliul Sanitar Superior. a mul. i < estoni. l l H i |i in < > ' .il clinic . în condiţii de invaliditate (pensioi. • l l v i l i i l e a de E.1 <-sle nevoie < .n ) ml/i) '•'• ' lll i unu ţloiinle !• He | l |i i ii p i'llllll tu m d o i mi 11-i e.M. Centrul judeţean de recoltare şi conservare a sîngelui.1 jillli dui iimciil.M. se află în perioada studii sau în alte situaţii similare.M. educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor în ••trt de pînă la 3 ani (care. iicbule evolunlt dhiţjnoslicul h . se face de către medicii de • I i i invalidante.'. Laboratorul de educaţie sanitară. necesită asistenţă medicală 'iidicapaţi motori.e in ii îu(r . precum şi a unor categorii de copii care în funcţie dezvoltarea şi starea lor de sănătate. M *| .i bolnavului 9! «i l (dncă bolimviil oiidiţU). deficienţi neuropsihici. i 'onxiderînd această finalitate a ocrotirii sănătăţii se prezintă o la-.C. şi •il din familii dezorganizate).M. dnr «re multiple implicaţii socio-economice. care în urma unor eforturi recuperatorii ijuns Iu concluzia că bolnavul nu mai este recuperabil . Răspunsurile la aceste u l levin medicilor de specialitate. /i'Kpe.i . Laboratorul de analiza stării de sănătate şi evaluare sanitară. i l . potrivit legii beneficiază şi de ocrotire uceste unităţi).C. c ( i i ) c i i i n e i i t e l e medicale. i .ii IM l. UAupuit- şi | r . Alte unităţi sanitare sînt: Centrul judeţean sanitaro-antiepidemic.ilr -li. Laboratorul de sănătate mintală. în diferitele domenii ale asistenţei medicale. se efectuează de medicii din Comisia de •' M.) pentru a putea tn-)n mod corect persoanele care le cer sfatul în aceste probleme.d rliliiic e i li|t ii. |u | | ! bolnavul oşti . Oficiul farmaceutic.i la comisia de E. i l i i c < > ale !o< l l l l l l li i . contacţi tbc.1 n-ltitiv mai nouă a medicinei: expertiza medicală şi recuperarea "iii'/M/// de muncă. Normele tehnice. Leagănul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanentă i i » asigură creşterea.iiflilnţi sau susţinătorii legali sînt încadraţi în muncă. Tolodatii U lii î l" H l l MriM 'l / h i" tiiinc.C. . apoi qrudul '. Laboratorul pentru controlul medicamentelor.M.. Prin expertiza medi> • • < « evaluează capacitatea de muncă şi se răspunde cu argumente Mre la întrebarea dacă persoana de expertizat mai poate lucra. Compusă din: medicii de specialitate şi reprezentanţi al or(U i d lu e m s ă.

Ico soci<il<yt complexă. I . Există mai multe definiţii ale noţiunii e H. Hi<rll« vi/<'<i/<i |"'i :. Capacitatea de muncă este pierdută: fie cu păstrarea autoservirii lud : ..' Iiic.i lucreze în continuare în acelaşi loc de muncă cu program redus i )uiu. l'huililMle.. Mijloacele prin care se unnrtieşt» 1 l n . fie cu pierderea autori vii ii cînd se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă d" sdii 12 luni. ci constituie un prilej de InMisiliedre a procedurilor recuperatorii. cum n mod cu totul greşit se mai consideră.M.inului in !nln<uliiie.M. în condiţiile prevăzute de lege. i l i > :. similar cu cel de reabililnn» iloslt p<.c)iinele li<in(li< i <ip l il<>.K l i v .. In «şa mrtsurn ItU'H |e|<Mnilnn (|n-nlAţl In nciu iinlun | M .R. Capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate cînd . lOiifllrt. rămlt i i d s. i l i l . in mni in'l lichidarea sau dlniliiînren .. poate da următoarele răspunsuri: — Capacitatea de muncă este păstrată. i l c . /tVcu/x-rarea capacităţii de muncă (R. încadrarea unei persoane do nvdliditatc trebuie considerată ca o posibilitate ce se acordă acesfelci tentai a continua tratamentul recuperator în condiţii de repaus pro/tf« tonul parţial (cei încadraţi în gradul III) sau total (cei încadraţi Irt 'fwlnl l sau // de invaliditate). . încadrarea într-un grad de invaliditate nu însuin> • •n/îl încheierea preocupărilor pentru cadrele medico-sanitare. Pro.s<«chr|elor unor I n il x i ln i v i i i < mo scn<l cn|xicilfltea funcţloiuilA » nqnniihil nlc< lot s. Comisia de E. respectiv o viaţă activă cu independenţa economică şi (sau) oelnlft".r. Se urmăreşte de as<a= luntifi de/voltarca unor mecanisme compensatorii şi adaptative cară ft «sigure persoanei de recuperat posibilitatea de muncă sau de auto» tHvln».C.i .M. cetăţeanul puţind efectun l continuare o activitate cu program complet (sau redus cu 1/4 din orină pe o perioadă de 3 luni pe an calendaristic) în acelaşi loc di» luncă sau în alt loc de muncă corespunzător potenţialului său fum nnal.i pi. l ii gradul III de invaliditate se încadrează cu precădere muncitorii In t | i n | ) < i I sau a Il-a de muncă.i ' » i l « H« ii|ii'iatorll medicala con- . paralel şi strîns legată de activitatea de expertiză m««-Icnlfl <i ('<ip<icitc1ţii de muncă. Arocaşi comisie medicală întocmeşte şi planul de recuperare.o largă arie geografică: „domeniu de activitate complexă H'dlrnlft. complexe: biologice şi socioprofesionale.) este o activitate me. i<><lnnnron HQU chiar plt»f tiMC'ii <'n|t<u'iirtţii <!<• mnn .i<lrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni. de cauza care le-a determinat). < • încadrează în gradul II de invaliditate.mdicapate (persoane cu deficienţe mari fizice şi/sau pdl ilfe) In viul. cure «u însă acelaşi conţinut.ilcite (eventual în alt loc de muncă cu program redus la jumflile).Ind la aceste întrebări se evaluează capacitatea de muncă a bolnavului xamtnat.i Activităţii de recuperare este reînserarea sau înserarw iursortiieloi li.C.ni n (in|. educaţională şi socioprofesională prin care se urmăreşte u>= Idblllien cit mai deplină a capacităţilor funcţionale reduse sau plaf* nlo (Indiferent. i profesională.M. t'dtnd în acest fel.inr.'i <!<> timp. i cu dezideratul major de încadrare sau reîncmlra* e<i lor In <n l i v i l . ce se desfăşoară dinamic pe o perioadă înde-iini| iil...inl.

]! l.i nivelul locului s ăli di .. 'plrfitiile sale. să intre în activitate şi să-şi menun loc de muncă adecvat posibilităţilor sau psihofizice.C.|| r 1 .i se ir/.M organi/at ă a folhi'liMil rccupri <it.ire «l (!•' (iptitudinile şi calităţile biologice şi psihice ale deficientului.u lrII1 .i prin încadrarea în activii.! •„ > Mi iiclivitoto: nl «« ui loc d.>l.|««| H i . In timp . compensarea şi adaptarea funcţiilor deficitare ale Cinismului. l r| l. 3 «d Aior/d/ â n recuper ării reprezint ă finali/. 1-nliira medicală a recuperării are ca obiectiv principal reeducarea on. în lctate şi la locul său de muncă aşa ca să se poată readapta sau ipta la condiţiile vieţii obişnuite.i In speri.r < H ticiiHM/. cultura fizică medicală. toocupiiţională.intui .irra ac ţiunii de r«-. ele urmăresc creşterea rezervemorfofuncţionale. aspiraţiilor si care să-i permită totodată independenţă economică.ne în muncă în judeţul de domiciliu (în timpul şi după . • KiyiiiA linei li ilrin n u(i io necuMlta po toate.C.lll/.• mcmli. tehnicieni pedagogi care să asigure şcolarizai(eficientului şi tehnicieni profesiologi pentru alegerea celei mai ilvlte profesiuni şi pentru sprijinirea menţinerii unui loc de muncă U. este o activitate unitară.C. i nlura cducativ-profesională a R.C.it.C. R. mai bine zis constituie1 do-a treia etapă a medicinei actuale: medicina socială. I | I |.l l'. ergoterapia şi psihoterapia.M. măsuri ulico cu caracter patogenetic sau etiologic.i in lui. [1 < I 1 1 1 1 llr llV ..lllle . de viitoarele solicitări profesionale şi ale locului iliicrt. mijloace terapeutice l luncţional etc.|nlor!u tont»» cui»» Irr»! Inttirl ' i | « "H ii i ' . r . pirrum şi de posibilităţile concrete de şcolarizare.lM -.I ie i lIp rl.| i .lll'/.n h/. IMM ni mimrtt şi nirntiiieir. activitatea de R. se încadrează sau. este o medicină a omului integral privit toate laturile existenţei sale: bio-psiho-sociale. .i In m.M. rcp. compensarea şi adaptarea funcţiilor reduse sau pierdute mijloace multiple: măsuri terapeutice cu caracter general. tehnicieni sociali care să rezolve problemele i!inlo ale deficientului. 1 1 K 1 .ip. schematizată însă i se evidenţia/ci li Inturi: medicală.M.jft mijloacele terapeutice obişnuite. In arc.M. răspunzînd în acest dezideratelor umanismului socialist.h lirlr. în activitatea de recuperare deficientul este ajutat nu di în condiţii de staţionar sau de ambulator.liril 5 ).i poinvii. proceduri de balneofiziotepslhoterapie individuală sau în grup. Corespunzător conţinutului său. se desfăşoară mirul unei echipe de specialişti cu variate calificări: tehnicieni cu |nl 11 medical sau paramedical care să se ocupe cu latura biologică şi llmlogică a recuperării.il.l . exerciţiile sportive. ci şi în familie. Datorită pstor caracteristici. c. I <|..IIIIIIH .ist ă et.olv. urmăreşte şcolarizarea gone-i di'Iicionţelor şi profesionalizarea lor în funcţie de criterii c. Activitatea de R.ll . ii.ilii l.ilă.M. 1 1 1 I i ( <C!V Ut | 1 1 1 1 1I le I t l i < 1 /.i pioblcmcle sociali tontului si .n r. în majoritatea afecţiunilor se efectuează cu bune •iilr: kineziterapia. | |( | (lllllin fl .n ţ i i soli. Ir.1 .l "l>h.). educativ-profesională şi socială.. cninclcri/.. l.i tir lucru c <ii n U lll t (r llr | C I' U ( C lll't /l).ll r .

R. orgaie|oi. i l c cu potenţial invalidant.3. gas/roonle* o/d(//(i cu bolile organelor cavităţii abdominale. i .M.M. pneumolo* . dar într-o fază reversibilă a acesteia.'tpiins cu timpul — mai ales în ultimii zeci de ani — o serie de sp«= • U i l l l i i ( i : endocrinologia care se ocupă cu bolile endocrine. l' i u loiile aceste date se înţelege deosebita responsabilitate medl-.M.ocii|)(i cu bolile de plămîni.ilidanto.i echilibrului dinaintea bolii. PRINCIPALELE SPECIALITĂŢI MEDICALE Medicina are două ramuri principale: medicina internă şi chluiijln. De asemenea un rol deosebit îl au în urm. M('(//c//ja internă are ca obiectiv studiul bolilor ţesuturilor..1 ic'.M. actl-de iccuperare este ierarhizată în trei etape: /iVeuperarea primară cuprinde acţiuni medicale şi social-profe. lîrcupcrarca terţiară se adresează deficienţilor cu invalidităţi p.. CB 1. şi prin întocmircn documentelor medico-sociale necesare (în mod deosebit a investigaţiei de leren l.\/.M.miurirea deficientului pentru respectarea întocmai a acestui l M. i>\lhiulri<i cu bolile psihice şi de comportament.i HMiiiKilisnicilâ.i in l. vascular ţi ret! lini se ledli/...x i. deşi locală.i domiciliul bolnavului. ' ţ i n I n i . Prin legăturile lor mai directe cu bolnavului.suprfl psihicului bolnavului. reumatologia CU xxil. cu rol l.. în raport cu reacţiile de răspuns ale nli<'<|uhii organism la agresiunea procesului patologic.ii K-ductibile.C.itn ontribuţia lor directă la actul de E.R.IUIH l i o n . n l i u cadrele medicale.nli...i îndelungat de „colaborare". Ea urmăreşte elncered integrală morfofuncţională a părţilor lezate şi prin aceasta elnreie. i n i l m c unde a fost tratat). cărorn deosebită competenţă şi probitate.. in I I I M V asupra sistemului nervos >l n. cît şi pentru cele medii sanitare. nporatclor şi sistemelor..C.pectării planului de recuperare (întocmit de comisia E./« si. se râslrliuje «supra întregului oryfl I I M I I .i . neurologia cu bolile sistemului ner-/UN. leonrci < 'ilectiunou. indiferent de sediul său. se creează o legătură sufleteasca . cardiologia cu bolile de inimă şi vase.osebit în respectarea şi în final în reuşita planului de recuperare. i n.ilă şi economică pe care o implică activitatea de E. idielo medii sanitare au un rol deosebit în această activit.. i i f i i s i l co favorizează un „transfer" de încredere şi optimism. Din cadrul medicinei interne s-au If. i/c n'tlnut că orice afecţiune.ndultll c. la locul său de muncă sau la unităţii" . endocrin. do Oflanul u h ' l i i t trebuie privită ca o suferinţă a întregului organlnn\. umoral. i inv.sistemului nervos. i i i i d faza în care se acţionează şi obiectivul urmărit. favorizate de timpul .) .. i mediul .u putui de latura socio-profesională. (< i r e se adresează factorilor ce pot determina deficienţe morfo. .eu/a iinitotoa fljsloluyUfl şl (Ulopatologlcă a oi* l e s l l l i j < ' • ! <.C. hematologia cu bolii» /:.iliiicuţi beneficiază mai ales de latura biologică a recuperării •l in.M. /u rupcrarea secundară se adresează deficienţei morfofuncţionaln d e | .R.

1..4. hoala". liulirflcăminte corespunzătoare normelor igienice şi esteticei de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice. creşterea duratei de viaţă activă ilor. prin traducerea In l i m « principiilor partidului nostru. Chirurgia şi ramurile derivate din ea (neurochirurgia care se ocupă diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor chirurgicale ale sistemului iivns. a sociologiei socialiste. oftalmologia. Mijloacele sociale: se referă la îmbunătăţirea continuă a condi<!<• viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor. a raţională a repausului: prin odihnă activă şi cultu» Mx'lnrultură.. urologia etc. ele vizează toate sectoarele activităţii umane.lnlsmului. a amliilnqioi (domeniu de activitate care se ocupă de studiul relaţiilor f oui şi mediul ambiental) şi a ergonomie! (domeniu de activitate ţi Inlordisciplinar care se ocupă cu optimizarea sistemului om-mau i i .îl umanitare. întregirea multilaterală a fiinţei umane.) se ocupă do [Htnmentul bolilor prin mijloace chirurgicale (intervenţii chirurgicale). luminoasă. •vllnrcn sedentarismului şi cultivarea mişcării sub toata for* U. a iiicred*Mll In viitor/ . întărirea sănătăţii şi a Unicităţii de prestaţie şi de muncă. chirurgia cardiacă ce se ocupă cu afecţiunile chirurgicale ale kliuli. vindecarea omului bolnav. mai cultivat şi cu o cunoştinţă ikl cît mai înaltă. Din acest motiv nu tratăm niciodată un organ sau un apa-. Năzuinţele medicinei moderne sînt din ce în ce mai înalte . inclu-todelarea comportamentului uman pentru ca acesta să devină mat nuii activ. ovltnroa toxicomaniei. dar |i"l qrupa în: mijloace sociale şi mijloace biologice. curată etc. MIJLOACELE GENERALE PRIN CARE SE ACŢIONEAZĂ IN MEDICINĂ Mijloacele prin care se acţionează în medicină sînt complexe. Scopul oricăreia din ramurile medicinei este prevenirea îmbolnă-ţtllor.„se tratează bolnavul. a alcoolismului. evitîndu-se abuzurile şi carenţele.a mediului miiblunlul: fizic. blolo» > i r şl Noclali i(|lonl/(ii(><i mlicgll vieţii ulllvnrea optlmtimului. alinarea suferinţelor bolnavului timid cînd vindecarea nu mai este posibilă). a excesului ntnflj Iiiculnţă corespunzătoare: spaţioasă. otorinolaringologia. a fumatului. mai stăpîn pe sine însuşi. ajungîndu-se în final la optimizarea producţiei fi Miliţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor) manifestate pracUn nllmontaţie raţională. vllnicn stresurilor d<> orice fel şi promovării tehnicilor (!• In condiţii hum. ci tratăm un organism bolnav în întregime.i l l i i ambiental.

Mijloacele curative se împart în medicale. <intltulicrculoasă.). antidifterică. i Apariţiei guşei etc. Mijloacele biologice sînt de asemenea multiple. lidlnmcnt paliativ. i / .. traumatismele în producţie şi bolile profesionale.— organizarea ergonomică a muncii în aşa fel ca să se evite obo Htiala excesivă. ori chiar institute de medicină şi farmacie) trebuii Nrt ln|i h . Tinerii care se şcolarizează şi se profesioim ll/«'rt/i'i i " 'litru ii deveni cadre medico-sanitare (indiferent că este voi Im <|n Ui . imediat ce ele s-au validat ca eficiente. linlniii iM il MiiploiiHilic. Mijloacele specifice sînt reprezentate de vaccinările pentru prevenirea unor boli infecto-contagioase. psihoterapia..ihilă: antivariolică.. medicamente. Alteori se intervine profilactic şi prin administrarea unor 'niiH'Ute: astfel hidrazida se administrează contacţilor cu persoa bolnave de tuberculoză.i | >roducătocire a bolii). Ele conferă imunitate. curative şi recuperatorii. prin cure se combcit simptomole bolii cînd ni* clnvln |)ic. vitamina D şi calciul se administrea/rt yravldi ! < > r şi sugarilor pentru profilaxia rahitismului.i Ui boulA tniA IunA n o vlutlnnt). chirurgicale şi răni Mijloacele medicale sînt: măsuri terapeutice cu caracter 1gotiornl. CHIN <i|uld Ui n l < ULUCII diiKMil snii n InlonHilAlH Hlinptonn>lor unei boli (Util ic. adesi-rt (lui. sulx ullura. i stnn . hipertensiuni^ ili. supin l c c i . dislipidemiile. antipoliomielitică..— acţiuni cultural-educative şi tehnice pentru evitarea accideii telor In afara producţiei. PontrU flcunstd stnt necesare studii epidemiologice în vederea cunoaşterii ac«i« tor fnclnii şi pentru combaterea lor organizată. regimul igieno-dietetic. M | .i iipdnltoHK' (tusen. ce stau la baza patologiei din zilele noastre. alcoolismul. durerea ctc. I rolul important al prevenirii unor boli şi a unor factori di l INC m: iii'xlilicilrile nefavorabile ale mediului ambiant: poluarea. stressurile. sedentarismul. — Mijloacele nespecifice se confundă cu mijloacele menţioiniln mal In n i n te. în special cele de circulaţie. infecţiile.miiaro.. fumatul. măsuri terapeutice cu ctirrtrluF pdliMji'iiiMn (vi/cn/ft împiedicare^) mecanismului de producere n bolii). mljloncc terapeutica m . a) Mijloacele preventive individuale reprezintă totalitatea măsui i l o r igienice pe care le urmează fiecare persoană pentru a-şi păstrfl 1)) Mijloace preventive colective sînt specifice şi nespecifice. mflsuri terapeutice cu caracter etiologic (vizează rom Ixili'ii'ii n i i i / i . — aplicarea în practică a cuceririlor ştiinţelor sociale şi biologice* ( i n special medicale). Mijloacele preventive sînt individuale sau colective. antitetanică. '. iodul pentru pic vt»nlr<'. bolile ereditare.ilx' tul zaharat. proccduil i ce acţionează prin mijloace nespecifice (balneofizioternpin 9! KIIIIIII !!'• I M ) . dar se pot împart! I ii mijloace preventive.educarea întregului popor pentru păstrarea propriei saln — educarea copiilor şi a tineretului în muncă şi pentru munrrti — cultivarea şi sprijinirea condiţiilor pentru stabilirea de relaţii otice şi echitabile între oameni.

Dacă acesta se modifică. l l l n t a care se ocupă cu studiul acestor relaţii este o ramură a fizioşl se numeşte ecologie. printr-un act operator. ii< l i i < l < i i l f x l c ii i l '.in în l c ' in l . di* iliualA •?! pioliin/lnift dlfmltl . care îi permite să ia parte la viaţa activă. Mijloacele recuperatorii au fost amintite în partea în care s-a î li» i îs recuperarea capacităţii de muncă.•.5.i intcrreluţii li/iologicu tntro toate orgt* HilNimilul. să K şl să se simtă bine muncind.Imto şi spune persoana respectivă şi obiectiv printr-o seric blochimico-umorali care atestă o stare numită sănătate. a măsurilor l i t ' l i i i i o luate pentru menţinerea concordanţei om-mediu. 1. In i ireo de sănătate se definea ca o lipsă de boală. Sănătatea s-a mai definit ca ildtoa organismului de a funcţiona eficient într-un mediu dat". ea in.. între organism şi mediul ambiental se stablMre de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv prin . In prezent -i prin sănătate o stare în care persoana prezintă un echilibru hlc şi social. endocrin şi umoral. l" doufl deliniţii s<.. BOLNAV l >upă cum se ştie organismul uman realizează cu mediul înconjuun tot unitar. Mijloacele chirurgicale folosesc. BOALĂ. Unitatea cu mediul înconjurător ''•terminată genetic. a relaţiilor acestuia cu organismul uman. NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE. dar ea se perfecţionează şi individual în timi i ' l i i de către sistemul nervos. El se adaptează în mod continuu la mediul încon-i..p) lunctional (tind la ameliorarea funcţională a organului atins de .... mai ales chimbarea se face în mod brusc..întrevede că starea do sănătate Inc'lude Ct echilibrul <lmtre organism şl mediul înconjurător (ax-timp.|co-chimice dintre organism şi mediul înconjurător. i ri/ui/c <•« o f/ere(//(/M' niotlo-liint'llondlfl a acontul CC/W//'jfU. Viaţa are ca uiTi fundamentală metabolismul prin care se realizează schimbuM/. 'iiportanţa deosebită a mediului ambiant a determinat apariţia io| ştiinţe numită ambientologie. Influenţa organism şi mediu este reciprocă şi multilaterală pe plan fizi>lo(jic şi social. înde-ea părţii bolnave din organismul afectat. unele cazuri organul afectat se înlocuieşte prin transplante sau f. ca metode de refacere. '' ' i'undiţii normale. care se ocupă cu studiul mediunliliMital.i presupun» şi un echilibru interior •— ho» i cn umilire ii i i h i .. precum •"iMbilităţilor de transformare a mediului ambiant în mediu sano•i mi« s<i contribuie la recîştigarea şi la menţinerea stării de sănăMII In stabilirea unei boli active-evolutive)... pot apare perturbări grave.

ci bolnavul cu particularităţii» sale biologice şi psihice. psihice şi socio-profesionale. persoana bolnavă trece în sarcini societăţii. nu boala. Sleirea de boală perturbă acest echilibru şi în multe cazuri altH» rează capacitatea de muncă. timpurile prin mijloacele corespunzătoare dezvoltării ştiinţelor în gen. care mobilizează toate mijloacele naturale de .a' s... pentru promovarea stării de sănătate a cetăţenii' pnlilol iio. se realizetr/8 acea legătură sufletească.. Trebuii' .persoanei cadrul bolii..i la do vindecare pe care o manifestă fiecare organism. persoana poate lucra şi M •imte bine lucrînd.lre. M.m un <ompirx de cauze care o detc* nilnfl. premisă holflrHoare pentru obţinerea unor rezultate terapeutice pozitive.. cnlo-endotelial. Cadrelor medico-sanitare le revine rolul principnl i aplicarea pi adică a cuceririlor ştiinţelor care acţionează pentru uu'i ţinerea NI . neputînd lucra.nr/. i îmbolnăvire. dal. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mort particular. vascular şi IH. tflţii respective. Prin aceasta starea de boală depăşeşte •tadiul perturbării unor relaţii biologice personale şi implică intervenţii unor factori sociali.. De altă parte..6.... •. In definiţia stării de sănătate s-a arătat că echilibrul fizic. Consecinţa practică este faptul că se v* I1v i l a în mod individualizat. i niedico-sanitare trebuie să se sprijine tocmai pe această tendinţă n. De asemene nu trebuie să se fetişiseze unele tehnici înalt specializate.st. ral ţ»l a celor biologice şi sociale în particular. l'nctorll care duc l . Conducerea de partid şi de stat din ţara noastră creca/ tonle coii'liţiile. morală şi spiritunlft onmenilor muncii depind în mare parte realizările de viitor ale soci. bolnavul este aşa cum spunea Engels „privat în libeitn tea sa". propriu numai lui. întregul organism reacţionează ca un tot unitar.li tartori < . Se înţeli-. între bolnav şi cei care îl îngrijesc.i 11-ţinem totodată că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un oKjanism la altul. i rare-adaptare de care dispune.MII ello|o(|l(i bolilor. Tehni cizarea excesivă a medicinei actuale nu trebuie să ducă la neglijarea creerii legăturii psihice cu bolnavul şi nici la neglijarea ambianţei du încredere a bolnavului faţă de cadrele care îl îngrijesc. A. Planul de tratament fixat de organ. • ".< I u r. din ca In ce mai mult că de bunăstarea fizică.. în statele cu orîndun Noclnllstă sleirea de sănătate a poporului a devenit o problemă de .i p .n H de sănătate a poporului. CAUZELE BOLILOR Orice bon IA are o c. n rita Intervenţiei capacitatea nervos-endocrin.> sistemului umoral. înţelegînd bolnavul în complexitatea muiil» lesifirilor sale biologice.r. Pentru aceste motive starea de boală a fost combătută în toni.•> .> populaţia fiind cointeresată la apărarea propriei sănătăţi.care alterează sau nu de muncă a firespectiv..uiiMiiiul pi In care aqcnţll . Organizarea combatei bolilor avea însă mai mult un caracter particular. psihic şl «ocial permite desfăşurarea unei activităţi.i numesc agenţi iHienţl filologici sau fmloii nocivi.lanismului alcătuiesc cmr/snl. 1. prin boală şi prin neputinţă satisfacerii obli<|n> ţiilor sociale.

). Cauze fizice: căldura (determină arsurile).ilcrgice apar ca urmare a unei sensibilităţi exagerate a l. radiaţiile atomice. uneori carihUnrua şi moartea). ui bărbaţi se Inttlncytc homofllla (pe care Insă lo-o transmit* . parazitozele in. medicamente •iitmte şi în doze mari acţionează şi ele ca agenţi patogeni. » Bolile . valvulopatil mitrale* bărbaţii prt» i (Ici». substanţele toxice profesionale sau extra•iloiuile determină agresiuni locale sau generale.ui/Ho predispozante sînt cele care predispun sau pregătesc ml priiiui . presiunea atmosfei'rt hipobarismul (presiunea mică) sau hiperbarismul (presiunea mare) K ulcele nocive asupra organismului. actinomiHollle ereditare apar ca urmare a unor defecte ereditare. este complexă. virusuri (determină unele i n. cauze Kitişante şi cauze sociale. intestinale etc. Ele sînt Iile/cutate de: Traumatisme. frigul (determină con•-Uttic). razele X. Cauzele determinante (principale) sînt acelea care acţionează di>i 1 nsupra organismului şi produc întotdeauna aceeaşi boală. boli coronariene şi insuficienţă aortlcl. hepatita virală etc. ca şi etiopatogeneză lor. femeile prezintă mai des derft bărbaţii de aceeaşi vlrstli iifltll cronice. Traumatismele de orice fel determină plăgi şi 'litir/. de autoagresiune (imunologice) apar ca urmare a unor I t l in inccdiiisinul imunologic de apărare-adaplare a orgunlsmu- « . Dintre aceşti factori cităm: "MU/. paraziţi (determină malaria. cauze predispozante. în unele i insuficient elucidată. litiază biliară. cauze favorizante. mal mixlinopatice sau erori de cod genetic cu consecinţe negative • > H nieUiliolismului.).li în raport cu forţa lor de agresiune. 1. Cauze biologice: sînt cele mai răspîndite şi sînt reprezentate de '/ i / (iMcilul Koch determină tuberculoza). Cunoaşterea etiopatogenezei bolilor este importantă deoarece pre'•a şi tratamentul cel mai eficient se bazează pe combaterea cauiii împiedicarea mecanismului său de a produce şi a dezvolta Etiologia bolilor.illci îşi exercită acţiunea lor nocivă şi determină boala se numeşte 'of/enerd sau mecanism patogenetic. Cauze chimice: acizii şi bazele puternice determină răni şi ne(moartea ţesuturilor). ulcnr duodenal. ciuperci (determină micozele.inumite boli.1 do anumite substanţe.iţ. electricitatea (determină arsuri şi şocuri electrice. acestea îmi'iniă poartă numele de etiopatogeneză (cauza bolii şi mecanismul său producere). In practica curentă. De regulă se clasifică în: cauze determi(sau principale).

a. Societatea umană contemporană caracterizat! prin industrializare rapidă. ateroscleroză şi boli coronarionn.-xe. Condiţiile nefavorabile <le înnnră (mediu cu substanţe toxice. Bolile contagioase. Dintru i'Ie. Cauzele favorlzante sînt cele care înlesnesc apariţia bolii. supraponderalitătii.ilil. degenerativ yl n celor ce apar ca urmare a unei suprasolicitări psihice şi senzorial (iiolesioiicile şi extraprofesionale. 3. Suprasolicitările fizice şi psihice scad rezistenta organll* inului şi favorizează apariţia unor boli. i can/.cle externe provin din mediul extern şi sînt cuprinse în grii| n. alcoolismul. iar hipertensiunii nrtorlală esen|i.il<1 şi ulcerul duodenal la adult. dereglări n' llNlemului nervos central.Miqflril şl bătrfnii pro/lntă mal dos bronhopnoumonll. toxicomaniile de orice fel. nevroza ş. endocrine.nic. şcolarizare şi urbanizare şl-l crcnt propria ei patologie dominată de scăderea bolilor infecto-conl > <|lo<ise şi a celor carenţele şi creşterea bolilor metabolice. i se întîlnesc mai frecvent la tineri. suprasolicitări impuse de locul de muncă etc.silirni i l e pre/. iniiIclndu-so ftiu/o ţi iiiocanl'iiiu» dlforite. ii dos boli eruptive şi reumatism acut. micro.iii<il. Un efort li/ic poate declanşa o criză de angină pectorală la o persoană eu o c'oronaropatie cronică. dereglînd echilibrul ecologic (echilibrul e. 4.) şi condiţiile nefavorabil» de vintă (alimentaţie. Boli ca hipertensiunea arterială esenţială. Cauzele declanşante sînt cele ce dezlănţuie o boală care era lti« li-nUI: o alimentaţie bogată în grăsimi poate declanşa o colică bilinrl l n o persoană purtătoare a unei litiaze biliare pînă atunci latentă.entato au corespuns unor novol didactice ţi tl> NCli«imill/. coiitr. i v la copii.i. diabetul zaharat. dereglări ale mecanismi lui i li.) dereglări ale funcţiilor şi corelaţiilor dlnh C'iiu/. fcivori/anto şi a celor sorind Cln.! i elor descrise l . recunosc în mecani inul lor do producere intervenţia negativă a factorilor sociali aminlil O uită clasificare a cauzelor bolilor este cea care le împarte \ Interne şi cauze externe: Cauzele Interne sînt: ereditare. In re. ateroscloro/ honln coronariană. .ite cauzele bolilor şi memnlsmele lor de hlnt rt)ni|. automatizare.1 MI. Unolt obiceiuri ca: tabagismul.ln înaintata pnv.npdrme-adaptare la o agresiune internă sau externă (boli imun I n i ' . diabetul zalift rnt tiito mm « i i .ii 1. rujeola.n Nhlemelor).menţionăm condiţiile climatice nefavorabile. 5. înnl ules prelungite. Reumatismul acut şi bolile de inimă de oi l ţ|lw» reuinnli:. locuinţă) pot favoriza apariţia unor boli. dereglări umorale. precum şi ca urmare a sedentari inului. de nuloiicjresiunc etc.şi macroclimat nefavornbll.sil* mul alimentelor prea calde sau prea reci pot favoriza apariţia unor boli. scarlatina. alergice.intă mai des cancer. pot crea condiţii pentru apariţii tuberculozei. Persoanele în vln.. Cauzele sociale. con.ele determinante. surmenajului şi modificărilor mediului aii' b l i ' i i l n l care se poluează.

foame..7.iM-n.d acţiunea agresivă „stressantă" a agenţilor patogeni.. Un rol deosebit au leucocitele şi unele celule internul reticulo-endotelial. fu speri... • nlla.il l i n u l i . Autorul <nj •ii-lye şi teoria este cunoscută sub numele de „Sindromul gene-r nclnplcire". precipitine.-| .. fie prin compensarea funcţiei lezate nlorul altor organe ce acţionează sinergie. anxietate (factori neuropsihici). agentului agresor: reacţia de apărare constă în modificări metabolice. sunete puternice.iită de eforturi fizice sau psihice.i c d mai maro rol In menţinerea i/.. opsolermenţi şi enzime. nnurohoinionnlM iatt ..îl pun lii|n)liy. 'oncepţia se axează pe noţiunea de „stress". J(»n . l Uit' specifice se manifestă printr-un tablou clinic caracteristic.ildură. aglutine. care determină "l>ut o reacţie generală nespecifică efectuată de către sistemul nercntral şi endocrin (în special hipofizo-suprarenal). reacţiile de adaptare-compensare efectuează adaptarea şi comitea organului fie prin hipertrofierea părţii restante din organul cllv indemn de orice leziune.u). organismul lonoază mobilizîndu-şi forţele sale de autoapărare.. lumină puternică.i h/i<i| ( H|ic.o-niipi. După Selyt.l«l (iiii'iitiin-ir. lormintt o ontilate nosologică (de exemplu barilul Koch.nlivnropn cnlo iinrv. hM|. SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Updftm pe scurt pentru informare şi orientare o concepţie carf i «rt explice modul de producere a unor îmbolnăviri.î l . c.1. im ilmliii intern). i l i / i i i e d i i c c l prin inlermedlul slstemu>N i>l endociin. cart» n Niihllnla Selye in I ! > M > . care distrug sau captează agenţii paii şi îi elimină din organism."i ^i suprarontilfl. i-itl/. i a/e X. pe de o parte. Stressul provoacă — după Selye — reacţii de răspuns şi nuspecifice din partea organismului. i i . •ncepţia autorului. medicamente. substanţe chimice etc.sau exogen poate cauza li* . REACŢIILE DE RĂSPUNS ALE ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA AGENŢILOR PATOGENI l . durere. O parte din mijloacele «iilice acţionează în sensul sprijinirii acestor reacţii de adapompcnsare. morfologice iui iile cu apariţia de anticorpi. urmată de o i Ic alte reacţii specifice.slress. tlllf iwspi'C. •i i nnr/.mu . pro"l)c'iciilo/.lflcc sînt i r . traumatisme) 111. n loclor stressant se poate considera orice acţiune agresivă: in. prin care autorul şi | i| ml i înţeleg o stare a organismului rezultată din interacţiunea ( tiyrvsor-mecanisme de autoapărare. Acţiunea directă a agentului stressaul asupra ţfilU'Ici'iiiinrt un sindrom de adaptare lorald: iullaintiliu.1 ' iieinA: (actor stresiant-l i l p ' i i . nelinişte. îşi d rolul n MI M >i ilupA tiiin/ttoiiM .. orice factor endo.«1. f i i ţ | . M i . organului care răspunde şi. i l <!<• centrii liipotalamlcl. Uzine.

bolile de rinichi şi allr-l Aceste îmbolnăviri pot fi tratate corespunzător prin administram c hormoni sau alto medicamente care acţionează sinergie cu mecanism^ do sflno(|(>i)c/.i .!• 111. respon-bil do apariţia ulceraţiilor gastro-intestinale. i |.).> iitnige după sine creşterea unor hormoni: antiinflamatori (glii «•oitiroizi: cortizon.1 umil Cili5 l c» liiiplodlcfl clrculdlKi de ini». Alteori însă apare boala clinică.. M p i i n < l c | > . :.. . i i c .uli miliionţa hipofizei anterioare. i i l n i i i de cotu|eslic .i l l u x crescut de s t i i ' i 1 Im ni conlllcliiltii nţ|K". cu dispariţia modificărilor morfologici şi biologice produse de aceasta în organism.s'//o duc M. CIM|I Schema descrisă de autor se repetă în majoritatea cazurilor. Stimularea corticosuprareu. i / . Concomitent. faza de echilibru şi faza de epuizare. — Reacţia de alarmă (alarme reaction) este primul răspuns acl<ip< tntiv la stress şi se manifestă printr-o reacţie de şoc.. Există însă şi |> . • i i l i l l i l . bolilo cn dlnvuscuUire cu hipertensiune arterială. i l c .l. rinichiul care secretă în < rcs substanţe presoare de tipul reninei). i p .. apoi antişoc (80« eretic mărită de hormoni antiinflamatori). n . i > .i puternice a organismului la acţiunea cauzei stressante şi se cn= M < ieri/oază prin pierderea adaptării care a fost cîştigată în faza prn.vicii de adaptare". •.n. în dinamica sindromului general de adaptare deosebim trei reac{ia de alarmă. cum ar fi: reumatismul. O nurci na a cadrelor medicale ar fi să descifreze expresia bolii î Hflyt care trebuia combătută şi expresia mecanismelor de adaptau. dar organismul reu^-v SM f n v i m H prin mecanismele de luptă şi adaptare. mai prwi .c.umorală a hipofizei anterioare cu secreţie şi excreţie abundent* liormon adrenocorticotrop (ACTH). r . iar organismul se adaptează. i rocirţiilor de i i p .oxicorticosteronul...i p i i n : — ro7if/<'. Reacţiile patologice < I | > .î l . \ M \ . d^f • • ' • şi poate schimba sub influenţa brutală a unor factori condiţionali (< '«iitlilionings factors) interni (constituţie.. — Faza de echilibru constă într-o stare de rezistenţă crescută frtjl de ficţiunea agentului stressant.ni i îmi \ .. precum şi între ceilalţi hormoni secn-i" •.l. în mecanismul de adaptare-apărare este angrenat şi catul (dezactivator al hormonilor steroizi). ' CM minim.. n\< i h i i l i i M." r<i/c caic trebuie sprijinite.. hidrocortizon) şi proinflamatori (mineralcorticoi do/. un.şi antiinflamatori.a însăşi reacţia de adaptare şi protecţie să fie o cciu/ft stfliii morbide şi să apară aşa-numitele „boli de adaptare". aldosteronul).stress. H ' iiiliilitdi'c-componsoic. şi aparatul digestiv.n d i r / i . alimentaţia etc. i i . Faza de epuizare se dezvoltă în urma expunerii îndelungate |( pn-. I . COHM< IM \ > .ucuie m nfnm orlcrtrul Milei..1111!. ereditate) sau externi (pflr« t i c u l . de. hipofiza secretă'!' (stimulator al tiroidei) şi STH (stimulator somatic) care este un horni pminflamator.oi o:< | . n i i a ţ i ale stressului. bolile alergice.icllvfl ( i n p| i>!i<M«]e llillnnuilorll). în vederea îndepărtării agresiunii şi restabilirii st/V diMIM . Tu mod normal există un echilibru între hormonii corticosuprrn unii p i < > .<i neuro-hormonale..

alergică. virusuri. cit şi consecinţele agresiunii. Ilipotrofia este un alt mod de reacţie şi constă în micşorarea •luni a ţesuturilor şi organelor. ( j l i l uc ir .sclerozări. (immunis — ferit) este însuşirea organismului de a nu nft v l < tnd intră în contact cu un agent patogen: microbi.1 Iure. Aceasta din urmă poate fi activă (clnd ie obţin* ieii de vaccinuri sau este urmarea unei boli) sau pasivă. vlrui. pro-i' Indu-se vindecarea. efectul local fiind roşeaţa (rubor) şi creşterea nperaturii locale (calor). miocardul). Itillamaţia este cauzată de agresiunea unor microbi. care migrează în ţesuturi. multiplicarea celulară etc. Este miluită de inactivitate. subsolicitare. Ca urmare apare o tumefiere (tu• i ) care exer citind p presiune asupra filetelor nervoase senzitive "duce durerea (dolor) urmată de impotenţa funcţională (functio laesa). El Iţe fi de natură inflamatorie. lipsite de mijloacele iiţnuite de apărare. — Inîlamaţia se caracterizează prin aflux crescut de sînge în ca. hipotil . Inflamaţia este un mod de apărare locală a organismului spre mina atit cauza. interesînd numai o parte. se produce o invadare a întregului organism cu ii mbi cînd vorbim de bacteriemie sau chiar pot lua naştere focare iiulente secundare realizîndu-se septicemia cu alterarea profundă a ni li generale. Ele par în mod fizioi n u r m u re a îmbătrînirii organismul. Capilarele devin permeabile pentru conţii l u l lor. după administrarea de soiuri (obţinute prin vaccinarea . •i . . I I | K iiiirea (muşchi scheletici. obezitatea. mecanică. imiinitnte naturală cu care omul se naşte şl o imunitate clştii l i i l i i i x l l t î l . Creşterea mediei de vîrstă. boala coronariană. /'/orose/e degenerative şi tulburările metabolice se întîlncsc din IM unii des în activitatea medico-sanitară. d«n esio pietioaiă pentru autoaplrarea organismului. Atrofia este un grad avansat al hipotrofiei şi recunoaşte aceHipertrofia este inversul atrofiei. care se dilată. nvolutia sa inflamaţia se poate resorbi şi se produce vindecarea fără Mtflri. agresorul. tulburările l ico. disproteinemică.).t " vinţă care favorizează sedentarismului şi supraponderalitatea condiţii pentru apariţia unor boli ce predispun la degenerări yl tulburări metabolice: ateroscleroză. în rare cazuri ca urmare a unui agent micronii virulent sau în cazul organismelor debilitate. procese de îmbătrînire (invoi. sau din contră prin acumulare de leucocite în cantitate mare mrc puroiul care în final (spontan sau prin incizie) se elimină. intereînliegul organism sau segmentară. letabolică etc. diabetul zaharat. sau prin autoagre• . tulburări circulatorii. Recunoaşte multiple cauze: . agenţi *lrt sau chimici. Mai poate fi de natură alergică.— Edemul constă în acumularea de lichid seros în ţesuturi. inflamaţiile. Ea • / H /d t i n d i ^mitele do autoapărare ie Qlieic In itnga şl . reu<le<|i>iierntiv (artrozele). leziuni nervoase etc. Ea poate să fie generală.

alergia este expresia conflictului antigen-n licorp nuinifestat zgomotos la persoane cu o anumită condiţionare ci dilnrâ şi cu tulburări neuro-umorale. deternilnA l oi marea unei substanţe numite anticorp cu acţiune specifică de neutra^ lr/.uiloagresiune.irc prin 2 poli şi incompleţi cînd se unesc cu antigenele respectiv» prlntr-un singur pol.ilare.. I Idlo. şoc anafilactic şi boala *«< rnlni iisupni cărora vom reveni în cuprinsul volumului. Anticorpii reprezintă răspunsul specific al organismului la patru»' fierea antigenului. Ei sînt globuline de diferite mărimi.i încît boala nu se mai produce. m l . numită antigen. aceştia se unesc.smului prin aceea că la o nouă pătrundere a antigenului (car« iidcsefi este microbian sau viral). mai des microbimit^ s. i | > . Antigenul este de regulă o substanţă proteică. n i .i fenomen biologic. de hipersensibilizare smi (Ic .. l \< n<.( t i \ . la care persoana respectivă este sensibilizată. Pentru a se înţelege acest fenomen.iii virusală.m.lari de colaps. formînd un complaif (înligon-anticorp inofensiv pentru organism. precipitinele) şi ce7u/<i/«î cînd există celule specializate în elaborarea substanţelor de autoapfl* i (i r<> (mai des celule care fac parte din sistemul reticulohistiocitar).nnlii. Constricţiile musculare bronşice şi abdominale eocpli dispnecti şi colicile abdominale care însoţesc manifestările alergi' (!. ido <dc oryuiilNinU1 ui cu •lllntfliitfl rtlurql'/.'. l i n i p In oue . mai des gamnqlobuline. Suirile de hipersensibilitate constau în apariţia unor fenomene tip nleiqic la un oarecare interval după reluarea contactului cu sii Nlnn[.i 11 tinderea sa. dupi l>. se spune că este incomplet.inilesta sub formă de fenomen Artlms. la 5—30 min.i iderqizantă (imediat. Alergia se prezintă din punct de vedere clinic ca un răspuns m<>' l i c. Antigenul este complet cînd provine din mediul exterior c.uilicorpii apei IIU'! împotriva Nlll)iil<iii|ii| nnll<i<-Mi< .. bacteriolizinele. Aşa se petrec fenomenele în condiţii obişnuite — fiziologice — d«r unii ca antigen-anticorp poate să fie însoţită şi de manifestări patoln» qice cunoscute sub numele de boli alergice. străină corpului. Tulburările pi duse sînt de natură vasculară (vasodilataţie capilară ce explică roşem permeabilitatea capilară crescută şi edemul). Uneori se pot realiza cin •.! . Schematic fenomenele dec urg astfel: substanţa antigenică pătrundu tn organism şi se fixează pe celulele sistemului reticulo-histocitar cfl rora le conferă proprietatea de a elabora anticorpii specifici împotriva iinliqeiiului respectiv. I | C K | I C unde fononioiii'lp xiloloqh <• opui In ni doile.tnn(n ie. atunci cînd aceasta pătrunde din nou în organ isnii «r.în cazul în care antigenul se perfectează în organism.la oslo intolor<mt<i organismului de Iii primul conltict Ml Mil>'. n i l.umori (anticorpii.pectlvfi.i m inrd< > > n < ! < • i . ic--. 11 al organismului la contactul cu anumite substanţe din mediul * lerior.iro a antigenului.• ^ • | . sau tardiv la cîteva zile). aşa încît boala nu se mal produce (s-a instalat imunitatea). Anticorpii apar în sînge şi asigură imunităţii oi<j<ini. cee<i ce o doosobosle de .i . antitoxinele..i7..slncr. trebuie reţinut că pătrund* >n<n unei substanţe proteice..|i. Pot să fie compleţi cîndsepotuni cu antigenele corespun/Alo. n i i l .

In evolu. ! • • . " . DIAGNOSTICUL Şl PROGNOSTICUL BOLILOR EVOLUŢIA BOLILOR livnliiliii bolilor constituie modul m care ele se desfăşoară. In Inncţln de i '. i nu i n . a unei boli cu evoluţie îndelungată şi deoi i ' l i i t de agresivă. Legătura lor boli cu patologia alergică este strînsă. Un punct de vedere practic. După aceasta. Primul imbold care a iritat celula a «•nit din mediul extern (să presupunem un virus). adesea foarte grave. i. l> « « Iu n -.n l . agentul iniţiator a putut dispii'omplet din organism. In cir/ul bolilor prin traumatisme această p*-h | i . î l . în r.. I :. p. . ta lii. în iicrst intorv. capabile să elaboreze autoanticorpii în. [ < n c u t .. EVOLUŢIA GENERALĂ.lii'ptaţi împotriva lor înşişi realizînd conflictul antigen-anticorp ce Iun» la distrugerea parenchimului organului respectiv şi la realizarea.ula de latenţă este intervalul scurs de la pătrunderea agentupnli"l' -n în organism şi pînă la apariţia primelor tulburări funcţlo» i i primelor semne de boală.. Dacă în patologia aler i antigenul este o substanţă străină corpului. boala se cronicizează.i/. declanşarea bolii. «rest sens autoantigene.. elaborează peii idld autoanticorpi şi întreţin — am putea spune — la nesfîrşit conM> i n i autoantigen-autoanticorp. 'b iă s au siih lc ib rlllta tl.UMIII! pn cai ti .' ( « • care susţin acest mecanism în cronicizarea unor boli ca hepatitu • i s<iu nefrita acută. b ru s c '. 1 < îlcva luni. r/u l In hulai n .ii ' M I I . o i a lte ra re a s tă rii g « n « rn l» n i l> IIIIIIIC IK « l i .inşc. 1 vi ho.il. A H .uită. La baza acestor fenomene ar sta o tulburare 1 1 Iară privitoare la imunocompetenţa anumitor celule ale organis. . din cînd în cînd cu perioade de oarecaro siune şi care beneficiază de tratament imunosupresiv. In cazul victoriei ji. lăsînd unor celule proprietăţi autoantigene.Bolile de autoagresiune constituie un grup de boli cu evoluţie înde.inticorpi. el i-a conferit tcia proprietăţi autoantigene cu elaborare de autoanticorpi îndrep* împotriva ei înşişi. • • • ..u n < l i l n r N u p r a a c u t u• • lnl(|nrfltor.nlu l «tllolnglc şi < ! < • i. perioada de stare.Kjontului patogen.i. U i i » . procesul pato->• i n i . i .. I > M . M I . In cadrul bolilor iniecto-contaglOMt i><Tioadfi se numeşte incubaţie şi are o durată variabilă de la > i ' 1.|în lor b i i l i l o urmează o dinamică ce poate fi astfel schiţată: perioada M I f i l t . |M •! i i u iltilc < n ii <i i i . m l n l g l l . Această boală cronică se autoîntreţine fiindcă celu"li< cu aceste proprietăţi (autoantigenice) se menţin. i i i o i i i< • . i i apare clinic. Sînt din ce în ce mai multe argu. Prin conflictul cronic autoantigeni.T i I n c o p< iu• l. I |.'. 1. id itfi.i i n i i i .<> (Iccl.8. l'orio. în bolile de autoagre-celulele proprii ale organismului capătă proprietăţi de antigene. .M . perioada de conva-i i'ii|fl vi perioada de vindecare. i < > d e n > < | i i i . .c .il so produce conflictul dintre organllB i n i n. i i . care elaborează autoanticorpi.

deci a unei noi Imholnăviri. — recăderea (reşută. recidivă) constă în reapariţia simptomolor bolii în perioada de convalescenţă.•voim . proba muncii fiind martorul cel mal tidel .c l . persoana putînd fi ( l i . Trebuie combătuţi factorii socio-profesionali care au favo i i/.. de agentul agresor şi de modul de reacţie al bolnavului i "•• pectiv.tcnlii unor leziuni sau mai des a unor tulburări funcţionale care s« evidenţiază numai în condiţii de efort sau dacă sînt mai profunde pot -ip. n exploifirllm ImnIiimico-umorale si funcţionale. i 11 l i .K 11 n.i*ă. — suprainfecţia constă în adăugarea unei infecţii bacteriene MB « emulare în cursul unor boli virale sau în suprapunerea unor agenţi ml« ciohieni noi în evoluţia unei infecţii bacteriene. cu acelaşi germen. pe baza cărora se stabileşte diagM ". Treptat. în unele cazuri boala sa lermind prin moarte.ihilirea precisă a bolii pe baza exameilM Iul clime. Semnele clinice diferă în funcţii» d" ixuild.. stenoză piloro-duodenală sau cu o perforaţie. în cazul începutului supraacut sau fulgerător.ida de stare este caracterizată printr-o serie de tulburări func(iMimle. icpcde) tulburările funcţionale şi simptomele clinice se şterg.u e chiar şi în condiţii de repaus.I .iit îmbolnăvirea.< • po<ile complica cu o ruptură de miocard. r<-ilo. (uneori destul d.ireii «iclivităţii profesionale. Un diagnostic prccli stă la baza unul tri> tament liliio Imulnmoiilat.biochimico-umorale revin spre valorile fiziologice. K!rele medii şi medicale trebuie să urmărească bolnavul în tOit« pei lucidele de evoluţie ale bolii şi chiar după stingerea acesteia şl r»« lu.) n K i nost icni constd tu sl. — complicaţia este o formă particulară de agravare a unei boli. Un infarct miocardici . dar ea poate să fie şi numai parţială cu perM. Este bine ca activitatea si it» M . Perioada de convalescenţă şi de vindecare. C. Mai persistă fenomenele generale de asteul» •. fenomenol» clini" •• ilnt loarto accentuate.-. i . i i c l vindecată. siinptomc clinice şi tulburări biochimico-umorale mai mult sau mul puţin specifice bolii în cauză. Iar untofl şl a oxmiiKimhn niuilul")(|ic. In evoluţia unor boli cursul obişnuit poate fi tulburat de: — recrudescenţă care constă în exacerbarea bolii în perioada da stare sau de convalescenţă. I iieptiit pentru ca fostul bolnav să se poată readapta la condlţllla de mimcd. î l vindecării şi al recuperării totale. i l < i se ameliorează. d* exemplu un ulcer duodenal se poate complica cu o hemoragie digoil i vd. DIAGNOSTICUL BOLILOR t.i i . — reinfecţia (mai ales în cadrul bolilor infecto-contagioase) constă In producerea unei noi infecţii. tulh n i . imie care diminua şi în final dispar şi ele. .t icul şi «ipoi se face tratamentul. iar starea i | e i i e i . De cele mai multe ori vindecarea este totală cu n-\liiiilio ad integram.

< oir. ) ! ( | ( I M r înlcniOi Olfll liimlmilr ( I n . .i' să se afle împrejurările în care apar simptomele. şl •< vor deiortt « ..din creştet pînă tn< i " . i . •n/n sau uită unele manifestări importante ale bolii. Pentru aceasta trebuie adesea să . Se vor obţ i in n Iii privitoare la consultaţii anterioare. Tot prii» < ) l l ( l l i r | | | l i . insistîn-. întotdeauna examinîndu-se întregul chiar dacă suferinţa pentru care ne consultă este localizată " i i m i M regiune. membre) şi se vor controla diferitei» ti/lolocjiro: flexiunea şi extensia capului.ilcţel loi. condiţiile de muncă. t n i i n n . n i l . vîrsta. evcnl u .i /nuci lor de '•xtindi'ie. — Interogatoriul constă dintr-o serie de întrebări adresate bolnft' u i privitoare la identitatea sa. Pun p . mişcările coloanei • iii 1 şi membrelor etc. p l M i l i i . f l d or e n ta c l i n t i * « l i a u i d e - .Iul de început şi evoluţia ulterioară a simptomelor clinice. n i l l n Iu fum I M ' di* iniynu i l r i(".Istoricul bolii constă în relatarea de către bolnav a suferinţei Ini care ne consultă. diagnosticul stabilit anterior. alimentaţia (şi felul ei).(Iute utile diagnosticului. i l n l f i i . i ( . la eventualele examir M Unice. lnţ|hlimll etc. c o n N | H l r « i ) | r t . stări con-uiilo.i l' n | .|)iinloi i i . i l c M I I I I . i l | i . spre a primi cît mai l i . conformaţia diferitelor segmente ale corpului ( olo. Anamneză cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii. de cine şi la ce unitate me i.SUpm I l i n l I i i l i i i j i r i lllioi .iu şi a palmei a tegumentelor şi organelor dii H'(|iuiil. N i ' t i Ni bi l i i n t e a .n-laţii usupr. plinn) ( ' f i u l M. să se dea atenţie tuturor simptomelor care Io î n l .••mm lîngă bolnav şi să-1 ascultăm fără grabă.ilpare so vor localiza evrntiwlolo puncte durei hi. indicînd data şi modul în care a apărut boala. Kxiitncnul clinic obiectiv foloseşte următoarea schemă generală car* mii» srt intre în obişnuinţa examinatorului (să devină reflexă). antecedentele eredocolaterale (sufe' • • I o rudelor de sînge) antecedentele personale fiziologice (menarha.Pînd la stabilirea diagnosticului complet se parcurg mai multe MO . I M I I I U I i li iiiciisluillll'. ritmicitatea lor vi'ntuala legătură cu anotimpul. i . eventualele formaţii anormale de i i i i i i t c şi mucoase. 1(1 trebuie să fie dezbrăcat.prima este etapa diagnosticului clinic în care diagnosticul se iicşte în baza simptomelor (semnelor de boală) clinice pe care ni Io a bolnavul anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le • li-nţiein prin examenul obiectiv. eforturi fizice sau psihice etc. conversaţia fiind totuşi discret dirijată.. fiindcă uneori bolnavul omite.I..\ < > i ' . Prin p. //i.ma vertebrală. domiciliul. î l . i u « •• vor M I I I | | | C I M | | NiiluMfiiidlbiilnrl. d prima menstruaţie) sau patologice (boli de care a suferit mai uto). tinlcimontcle urmate şi eficienţa lor. i h • ! ( • IM i c ( | i i l . nxllnrl.l i i ţ n .vm obtim. Este bine să se Mirt c'u întrebări suplimentare. Discuţia cu bolnavul trebuie să iilliirt de solicitudine. bazin.s'poc//a prin care bolnavul este cercetat . Se vor consemna observaţiile privitoare la CU» ii'<| iiim>ntolor şi mucoaselor. condiţiile de viaţă ( ii-siunea. /'«/porru folosoşto simţul pipăitului prin aplicarea şi apăsările « i l i i t a deqoteloi :.

il crescută. cm n dispare la scurt timp după încetarea compresiunii. hol! cur»' comprimă sau obstruează căile biliare sau boli care evoluează cil liemnliy.i do a deosebi elementele patologice de cele fiziologice se < i liga iu timpul prin experienţă şi observaţie. <'tt şl cu dpai liiicHorii săi.sini deosebite în condiţii patologice faţă de condiţii fiziologii • Org. Treliulf întreprinsă o largă activitate de educaţie sanitară atît cu bolnavul. DM «xomplii.<•/<'/oi-cop biauricular care se aplică pe suprafaţa de auscultat con pim/. Stabilirea diagnosticului clinic este uşurată dt examinarea corectă. adică un diagnoil Ic «u n sforii mai largă. Trebuie creată obişnuinţa pentru a se tace numai exani/Mrtr//<. lixamlnările paraclinice completează investigaţia în vederea precizării diagnosticului. în acest fel se obţin sunete cu tonalităţi variei' cmo . abdomenul.xoni/fidr/ rare trebuie c/ec/uai» la orice bolnav pe» cure U coiiMillAm. < mina dreaptă degetul mediu de la mîna stingă care este aplicat pe K -«jluiiea do percutat. complotat şi motivat prin examinări complementare. In majoritatea cazurilor se stabileşte diagnosticul corect fi conipl' l numai prin examenul clinic. inima. aşa cum s-a prezentat nun MS . l ' i i n inspecţie şi palpare se vor căuta şi eventualele edeme ( I n qambe si In părţile declive) prin exercitarea unei compresiuni do/alo. i i i i i n i i . a acelor examinări car* •lut cunoscute si recunoscute ca elicionto. după care se stabileşte diagnosticul finul. Pe baza Iul con-liiid toate datele obţinute — se stabileşte prima etapă a diagnosticului: diagnosticul clinic. In ca/ul edemelor la locul compresiunii apare o uşoară depresiune. Astfel se recurge la examinările specifice suferintr! Mispectnle pe ha/. Diagnosticul de sindrom eitt numai un diagnostic de etapă. în prezent se foloseşte un aparat im in ii . < hldtă cu auscultaţia se încheie examenul clinic. Auscultaţia foloseşte simţul auzului.•. Cap.iloare unor organe cu conţinut gazos sau lichid. De regulă se percuta ritmic cu degetul mediu de i . l'crcuţia foloseşte tehnica de punere în vibraţie a unor orgunc cu conţinut gazos.ista tehnică numai diagnosticul de sindrom. subliniem şi faptul CA «X/«ffl cHevu e. In raport strict ru diagnosticul clinic. De regulă se ascultai p l .i pe regiunea de auscultat. Un alt exemplu este acela al sindromului febril enio poate evolua în cadrul multor boli. dur acesta poate apărea în cursul mai multor boli: boli de ficat. Indiferent do locul nostru d* activitate (dispensarul din . vasele. capabile să piu «luc. Se contraindici efectuarea „do rutină" a unor examinări care n-au nici o legătura cu diagnosticul clinic. în multe cazuri însă se stabileşti prin M . necesare.i Mmete sau zgomote pe care le apreciem şi le evaluăm în corelaţi* cu cHi'lalte date obţinute prin examenul clinic.a examenului clinic. rare uneori solicită efectuarea unor examinări <le»N|iM' care ei „au au/it" că „pun cu siguranţă diagnosticul bolii lor".melo cele mai frecvent percutate sînt plămînii şi abdomenul.ct examenului clinic. In l)<i/. amănunţită şi sistematică. La început se apln > ureche. se pune diagnosticul de sindrom ideile. Iiislsllnd asuprii efectuării numai a examinărilor paraclinlco noe*-«nr<«.c» tegumentele etc. cu simptome comune mai multor boli. plecînd de la diagnosticul clinic.i citate. în acelaşi fel se vor examina şi eventuulnln tumori.

După aceasta se face planul terapeutic si se începe t iată-' nimpunzător. ca şi în cea mai specializată clinică universitară) şi anume: determinarea tensiunii arteriale sistemice. examenul obiectiv. i i i l n l c a . iar ulterior săptămînal sau 'îmi des. procesul yhidliii «chipul cart ob- . apoi de două ori pe "l (dimineaţa şi după-amiază) sau ori de cîte ori o solicită medicul. .1 uuvulo mal ileN sau mal rur.urile de urgenţă se administrează medicaţii corespunzătoare i In lipsa unui diagnostic complet şi definitiv. De asenenea trebuie precizată şi forma clinică a bolii: uşoară. starea de nutriţie (bolnavii se vor cîntări în mod obligatoriu la internare.evoluţia bolii" HO consemneny. Pentru persoanele care prezintă supraponderalitate este indicată şi determinarea glicemiei ci jeun şi colesterolul. Rezultatele explorărilor paraclinice trebuie aduse imediat după ce •. Se vor nota: atitudinea. la indicaţia medicului).cel mai îndepărtat sat de munte. iar pentru cei cu acuze dispeptice se recomandă efectuarea reacţiei timolCadrele medii au un deosebit rol în pregătirea fizică şi psihică a liolnavului pentru aceste explorări şi în testarea bolnavilor în vederea ivitării administrării unor substanţe faţă de care au sensibilitate particulară. 'iiunfirul scaunelor. După ce toate aceste date au fost consemnate în foaia de observaţie i3«u după caz în foaia de examinare clinică) la locul rezervat pentru "In t ia bolii". stadiul său evolutiv şi eventua-'•lente funcţionale ale organului alecUit şi . In două xllo. dnprt care diagnosticul se perfectează. în stabilirea diagnosticului trebuie să tindem la precizarea şi a liologiei bolii. peni ii a introduce cel mai eficient tratament: tratamentul etiologic. Datele culese de la bolnav prin examenul clinic trebuie să fie sistematizate şi introduse în foaia de observaţie. precum şi comportamentul său. în afară de cazurile ' i | i ' i i ţ u medico-chirurgicală este bine să nu intervenim cu tratament ^ fimenlos. In raport cu acesta se planifică examinările şi se •••r/. se întăreşte. se face o primă interpretare clinică şi se stabileşte nosticul clinic.rt bolnavul în vederea evitării eventualelor fenomene de in• < \\\\i\. viteza de sedimentare a hematiilor şi reacţiile l>entru infecţia siiilitică. cele anamnestice. In /Ude imediat următoare se efectuează explorările paracliniot ".ft /lInie. l n cii/. diureza. istoricul iiulli actuale. mijlocie sau l m vă în funcţie de intensitatea şi durata simptomelor clinice şi bioluinico-umorale. « Se va termometriza imediat după internare. deci să tindem să stabilim diagnosticul etiologic. se mott» « documentează etiologia bolii.-au efectuat şi prezentate medicilor pentru a se stabili cît mai repede diagnosticul final.ile organismului In i".. pentru a nu influenţa valorile explorărilor paraclinlc* ni i n n introduce încă de la început cel mai eficient tratament (după illii'M diagnosticului). Se vor înregistra deci datele generale. fizionomia. examenul sumar de urină. Se va menţiona dacă bolnavul este sau nu în stare de cunoştinţă.

— durata posibilă de viaţă a persoanei respective. persodiw relntogrîndu-se temeinic şi de durată în viaţa socială. ImlUuront de studiul uvolutlv fll bolii. în timp ce la alte persomi» li'/iuni mari sînt bine compensate fizic şi mai ales psihic.1 mim cn/iiri deosebit de gnive.ce boală am".K'ivfl bolnnvul. — posibilităţile de reintegrare socială.. . din ce tu ci» nuil eficiente. cn urmare a evoluţiei ştiinţelor biologice în general şi a medicinel fu pnrtlculnr. Prognosticul îndepărtat se referă la: — vindecarea completă fără urmări sau vindecarea cu urmări. cxplorflrllo cu rezultatul lor. prietenii ne cer să le spunem dacă „este grav"? „durciiză mult"?. cît şi de bolnavi. Prognosticul imediat poate să fie: — bun cînd se prevede o însănătoşire sigură şi fără urmări. — rezervat cînd nu există certitudinea unei evoluţii favorabile» — infaust cînd se prevede evoluţia nefavorabilă. Aceasta scoale tu evidenţă rolul personalităţii bolnavului care se interpune între c. prudenţă şi cunoştinţe te» rneiiiice. cînd diagnosticul se cunoaşte sub toate aspectele» •nle.iu (mjentul patogen) şi efect (răsunetul fizic şi mai ales psihic al < \ < Mă). Se deosebeşte un prognostic imediat şi unul tardiv. De asemenea trebuie să considerăm şi unele posl Mlltflţl ' ! • • evoluţie iieiiştoptate numite do profesorul luliu Haţleganu „Niirprl/'.sta eUipă. în mod particular se vOf evalua posibilităţile sale de activitate. de regulă în bine. . exitusul sau imi nenţa acestuia. In flroti.iilolcxjlce".ce va fi cu mine" înainte de a ne întreba . Curioscîncl posibilitatea existenţei acestorn.se vindecă"?. PROGNOSTICUL BOLILOR Prognosticul semnifică evaluarea viitorului bolnavului sub aspectul evo/u/k:/' imediate şi tardive a bolii sale.scapă"? Răspunsurile la aceste întreb<1rl sînt însă foarte dificile. rudele.. cît şi de un pesimism descurajant.. Ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă şi de munt'ft IM Norieldteo socuilisld creează premisele evoluţiei mai favorabile M unor tinlioliiAvIri. In evaluarea prognosticului trebuie să ne ferim atît de un optimism exagerat care este dăunător. so evaluează prognosticul bolnavului respectiv. Adesea sîntem întrebaţi de bolnavi . tratamentul şi evoluţia bolii. I s-a acordat întotdeauna nune importantă atît de medici. Compensarea sau chiar supracompensarea anumitor defiri* se realizetrză şi în mod spontan. cer experienţă. — starea afectivă şi psihică a persoanei în cauză. Bolnavii. Multe din măsurile terapeutice tind sprijine această tendinţă naturală. Trebuie BA ţinem seama că prognosticul se modifică în timp. . !n vlndemi . trebuie Sft SC depună" toata ciulim l l r vi nfl NU npliee cele moi moderne mljloaoodo tratament ponţi u M Nfilvn bolnavul. Observaţia co tidiană ne arată că adesea leziunile mici au un răsunet profund psihic « • u «Horarea comportamentului bolnavului.. prin introducerea de noi mijloace terapeutice.

TRATAMENTUL BOLILOR (principii generale) Tratamentul cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte prevenirea instalării unor boli. In felul acesta se deosebeşte: 1. Tratamentul preventiv (profilaxia) constă în aplicarea unor măsuri torc urmăresc să împiedice apariţia unor boli sau dacă boala a apărut le urmăreşte prevenirea complicaţiilor sau vindecarea fără sechele (urmări). Tniltiun-iilnl chirurgical constă în îndepărtarea părţii bolnavei imihînnl i i l n lat printr-un act operator sau prin favoriznren vinprin ml)l<Mic chirurgicale: Incizii. Profilaxia bolilor cuprinde un complex de acţiuni. J. curativ şi recuperator. ştiu prin prote/o (In mod doonpii ih ii '| i>) Uneori trnUimentnl cliirur<|i< < i l are caracter de unimiţft i II In peifornien on|niieloi (iliduinmale). piecum şi la tratamentul complicaţiilor acestora.vu(//o terapeutice cu caracter general constituie un grup de cm<• se iiplică la majoritatea afecţiunilor. drenări. uşurarea suferinţelor sau vindecarea lor. 2. Aceste măsuri sînt medl(siiu) chirurgicale. altele cu o aplicare ii. Acţiunile profilactice se eşalonează pe o lungă perioadă.il. ponderea lor însă fiind i tu luncţie de boală şi bolnav. Profilaxia secundară cuprinde: depistarea activă a bolilor In iliidlllc iniţiale şi tratamentul adecvat în condiţii de dispensarizara ni tlvfl.9. contlIiiilnclu-se în funcţie de evoluţia stadială a bolii respective. în trecut întreaga activitate medicală se reducea la tratamentul curativ prin care se urmărea ameliorarea sau vindecarea unei boli. Profilaxia terţiară se referă la depistarea activă şi precoce a bolllur. Profilaxia primară ce cuprinde: depistarea activă a factorilor •i i Isc ai bolilor şi ameliorarea sau suprimarea acestora pentru a îmi <llca apariţia lor. Toate aceste probleme sînt pre• In cnpilolclo următoare. Individualizată. nlteorl Intervenţln MM i/t'fi/rt pentru pie(|Atirc<n blolo<|!rft şl piihicâ a bolnavului.1. Iar • -n/.unentul curativ constă în aplicarea unor măsuri ce urmăresc n suferinţelor sau vindecarea bolilor. decise de către t)i'<|<mele politico-administrative. In prezent deosebim trei laturi ale tratamentului: preventiv. prevenind instalarea unei boli ( p i l i i prevenirea instalării factorilor de risc generatori de boli). Tratamentul curativ medical dispune de o serie de mijloace iillce. A1rt. unele. urmărindu-se împiedicarea apariţiei unor complicaţii sau vindo»fiicfi cu sechele. Ele încop l i i i . In unolo cazuri orFifeclnt Mii'l iotul si ireversibil compromis so poato înlocui prin i i i i l n (cn de < \emplu rinichiul). comune pentru orice suferinţă. i n l c de declanşarea clinică a bolilor. organizate şi efectuate de către perHonului medico-sanitar în colaborare cu organele administrative de rolo r l locale şi cu sprijinul larg al populaţiei. Tr.iui inieivuiitin <"'' Aninai caracter de explorare .

.. • ' Mituri do orlcp activitate profoitonalăi iau puf- . Ini i • . scăderea obişnuinţei de a lucra. profesionale de orice fel. ' uiltiUl mult după introducerea anticoagulantelor în terapia acestor Repausul la pat: bolnavul păstrează repausul la pat avînd permisiunea şi chiar indicaţia de a se mişca. FOLOSIREA OPTIMA A REPAUSULUI IN CADRUL TRATAMENTULUI Repausul a constituit în toate timpurile un element de bază al tratamentului. iMii pi <>!<••.. necesită mănurl de prevenire a escarelor de decubit. Uneori. l i n imun •. u i . apariţia plictiselii. Se indică în primele zile după instalarea infarctului miocardic (extins). ii . cearceaf curat şi fără cuto. pudrarea părţilor expuse la necroză etc.. . Lipsa posibilităţilor de i < ..>. repausul era singura indicaţie terapeutică.i . bolnavul ştirul nemişcat în pat. Repausul absolut nu admite nici cea mai mică mişcare. schimbîndu-şi des poziţia. evaluat» tle medicul cardiolog... dar se indică limitarea la strictul necesar.r. iun. •. . L I I Mipi. i i e . • — • Repausul absolut pentru un membru sau mai multe se indici în fracturile membrelor pentru o perioadă de cîteva săptămîni şi In I x i a l a Iromboembolică a membrelor. Repausul relativ se indică în perioada de evolutivitate a bolilor. la supraponderabilitate. S« IndlcA In perioadele de evolutivitate ale bolilor acute.' . treptat durata lui s-a redus (pentru motivele montlnnute) la 5 — 10 zile în funcţie de condiţiile fiecărui bolnav. o readaptare profesională deficitară.u ile.. redori articulare şi artroze. tulburări în circulaţia şi oxigenarea cerebrală.1.l i o l i M v i i l u i necesită prelungirea repausului în condiţii dt »pllali/ai< . Pielungirca repausului absolut. precum şi în urma cunoaşterii — şi recunoaşterii — unor urmări negative ale repausului preluiHjit: tendinţa la hipotrofie musculară. migrene şl Insomnii cunoscute sub numele de „devianţă psihică". [ > e r | .olini. AIAturi de aceste electe somatice s-au evidenţiat şi o serie de lepernisiuni psihice care apar ca urmare a unui repaus prelungit: seu» fierea lacultăţilor psihice. tendinţa l(i hipercoagulabilitate sanguină şi boala tromboembolică. în mod deosebit ctnd sini însoţite de febră şi alterarea stării generale. Midiiiile socio-profeslonale alo bolnavului. . indicîndu-se în multe cazuri pe o perioadă îndelungată de timp. .ife n total.1.i repausului şi regimului igieno-dietetic în condit. la diminuarea funcţională a marilor viscere (în «pecia l a aparatului cardio-respirator). dureri de cap. In perioada lor activă şi ori de cîte ori se simte nevoia de odihnă.i de cele socio-profesionale ale bolnavului. îl pînă la consolidarea deplină a bolnavului.i l i u medical este direct proporţional/i cu 1 . pentru o perioadă de cîteva zilo. dai .. Durata fui csle strici individualizată în funcţie de condiţiile biologico-umoralo. încetinirea proceselor metabolice. rtnd •« acordă concadlu medicul. In (jenei ii iiumia mini < .illa (umilirile . Igiena liijuroasă.9. în trecutul nu prea îndepărtat se menţinoa acest repaus 21 zile. In ultimul timp diirnta sa s-a restrîns ca urmare a introducerii unor medicamente cu mecanism de acţiune etiologică sau patogenetică. Durata sa est» Individualizată. M I .. ca şi a repausului la pat. necesita prelungirea i MM. i i m l t i i medic.

se la flnnl •i i it|)ncltrtlll Inncţlonnlo a oiii'inlMiiului In 1iilie(|!nie. lucrări de tîmplărie. descifrarea unoi partituri muzicale. legătorie de cărţi. precum şi de condiţiile o-profesionale. cum ar fi: imfirltul. sprijinindu-se prin mijloacele cunoscute.pei i.). In timpul concediului medical. nnlrciilndii se ş\ r< . i .1 UDO! i noi. jilii'1 7—10 zile pentru convalescenţă şi consolidarea vindecării. Controalele medii K / C şi revizuirile periodice ale comisiilor de expertiză medicală şi rea capacităţii de muncă trebuie să constituie prilej pentru rezultatelor şi pentru reajustarea planului de recuperare în rt cu noua situaţie.M I I | . li se recomandă ca în timpul repausului lor profesional (eclue/o activităţi cu solicitări predominant energetice. ca şi în perioada de invaliditate. cînd este nevoie de repaus profesional înde-ini în funcţie de bolnavul respectiv.'ioannlor ce efectuează activităţi profesionale predominant cu ' ' • n i morgctice. în unelo 1 ' i i convalescenţa este mai îndelungată: hepatita virală. de coordonare.| I > lUpra* ". în funcţie de qmdnl lor da M I . activităţi In aţe-! • • do modelare. rnno. trebuia *<1 ne întocmească un plan de tratament — şi respectiv de recuperare — /ic care medicul şi bolnavul să-1 respecte întocmai. i. construcţii mecanice. fotoamatorlsmul. lurism etc. moilei.ul. Important este că orice concediu medical să se acorde în vederea Mcuperării bolnavului şi să se acţioneze în sensul recuperării sale. cînd programul de activitate se reduce cu un sfert de normă (în 1«M|islaţia noastră se poate indica pe o durată de maximum 3 luni pe an i nlcndaristic) sau poate fi redus la jumătate cînd este necesară încadrai i . caro exclude . i i < . Persoanele ce activează în locuri de muncă cu se 11 mari energetice. Durata repausului pentru boală este strict individual.. sculptură.SV mai poate considera: repausul fizic şi repausul intelectual. M M . sport (tenis. înot. dru-• . iar reluarea activităţii cu program redus. Ini |M < | i > uită parii» (•(•(•(•«/A condiţii sn m l i < . senzoriale sau psihice.i l < o parta iilllinen .flal.r. . i 1 i. In legislaţia ţării noastre sînt 11 ri grade de invaliditate: gradul I şi II cînd nu se admite nici UB fel ih< cictivitate în sistem organizat — se acordă deci persoanei respective repaus profesional total — şi gradul III de invaliditate cînd se reiluco programul de activitate la o jumătate de normă. bene d do concedii medicale mai îndelungate. • negativi 'i'rtiu! n (MUS pasiv prelumjit şi dfl posibili! n . m ' a anal hrtlno. . nsplrnţiile şi dorinţa fiecăruia: lecturi diverse. El trebuie să • M ' întindă pe toată perioada de evolufcivitate a procesului patologic. în\ . . relua» ulterioară a activităţii cu program complet.m l u m (le alto i ii|inclinil tiiiic(l()iml«.ili/imlu-.d în gradul III de invaliditate. .• ! . le este indicat să-şi petreacă repausul efectuînd i i ţ ! cu solicitări predominant psihico. Iniil* i" u l m un n-|>flus medical activ. Repausul în condiţii de invaliditate.ue de. i r o a unor muzee. i | . v l / i i . 1'eisfHinelor care efectuează o activitate profesională cu solicitări uc mari. tuberculoza >ricare localizare etc..li i . In» ante mai ales pentru indicarea felului cum trebuie folosit raţional nr.i..i nrllle corlU'dle şl In (|cneinl l i > .

Ideea nu este însă noua.lco înmii 40 :•() (-Miorii !><• kq gr«utate corporală la persoane ca efectuoa/. In mod cu totul general (valabil numai statistic). Amintind nevoile energetice. Aceste calorii sînt asigurate dof hlliuiiilno (nnimulc 60 g şi vegetale 40 g) grăsimi (animale 40—60 g. glucide. conservarea obişnuinţei la efort şt | M i .• c-ste lupta împotriva plictiselii. vorba de repausul impus de o suferinţă.MII ni «N.i. (!o| ol>rul medic Aulus Cornelius Celsus arăta că „schimbarea felului do."i înlătură oboseala". trebuie să se reţină că l g do i j l u rUlo furnizează prin urdore în organism 4.') (i!) g) şi glucide (250—300 g). studii din ultimii zeci de ani arată rezultatele buno î l ' . înălţimea. Aceasta trebuie să fie consumată în asemenea cmititute totală. în strînsă corelaţie cu solicitările locului < ! • • muncăi ou solicitările extraprofesionale. încît persoana respectivă să nu depăşească 15% şi să nu sfadă sub 10% din greutatea ideală (la bărbat egală cu ultimol» douu cifre ale înălţimii.ii ic mori.u n oi activităţi cuprinsă sub termenul de terapie ocupaţională sân ' •\ do ergoterapie..vitmnino şi minerale. R i. aria geografică. 9. NoroBltăţllo energice alo organismului pot fi acoperite In telul imtifttnr: la adultul normal într-o zi 25 calorii pe kg greutate corpornlfl In roiulltll do ropnus la pat. In r i Mucezii de „bricolage" ca mijloace de tratament preventiv îm-polriv.2. astfel ca să se menţin <1 «• Uroulate IdeuKi-stabilă. iar la femei cu 2 kg m n i puţin faţă de aceste cifre — după o formulă mai veche.-ilc 4. greuliil<-. . fibre alimentare şi apă) ă/i proporţie corespunzătoare necesităţilor metabolice al9 persoanei respective. 30—35 culorii pe kg greutate corpornlft In l>tti*onn<> cu nctivitrtţl ce necesită eforturi moderate.iro mijlocii sînt acoperite la bărbat de 2500—2800 calorii. în prezout (llwutută. vîrsta. Mai mult. Scopul oricărei activităţi recuperatorii în peHo u. cu sexul. minerale.iusul impus de anumite suferinţe nu înseamnă deci absenţa orieărol K livităţi. Iar In Inni-i <lo 1900—2300 calorii. Această raţie asigură şi nece.de adaptare" sau „boli ale civilizaţiei actuale". l do convalescenţă sau de consolidare a convalescenţei bolilor cn>m. l g de lipide. măsurată în centimetri.1 calorii.In ultimii ani se insistă mult pentru folosirea raţională a repauNulul. Astăzi americanii vorbesc de „hobbies".1 calorii. vo-(| ot. ALIMENTAŢIA RAŢIONALA A OMULUI SĂNĂTOS Şl BOLNAV Hrana sănătoasă se consideră aceea care conţine toate principîilt alimentare (proteine. lipide.3 cal o r i i . să permită deci o viaţă activă completă \ » < i > fuvIonnlA socială şi familială în condiţii de confort. anotimpul. 41—45 colorii p« k<| ur«utat« corpornlA la persoane ce efectuează eforturi li/. i ţ) de proteine 4. i i i r o a din timp a readaptării profesionale. 1. fie <'ă «<slo. < »u tliţll climaterice şi de sol.i ] . plastic şi catalitic.9. „loisirs".i bolilor zise . particularităţile individuale. vitamine.• .n »tor« lin l llmlct' fn. nevoile cnlnrico n1o unei persoane de circa 70 kg ce efectuează o activitate cu • «forturi fi/. inniic. t'uiitru a ii raţională alimentaţia trebuie să aducă un aport adecvnl fte material energetic. fio că este vorba de timpul liber extraprofesional.

10% din totalul numărului de calorii"). bătrîni.i n | x • ! .inc. i 11 .!()% din raţia calorică. i .1/111 unui consum normal de dulciuri.. cu valoare biologică mare (lapte..i:. fosfor. enterocolopatii.. grăbesc apariţia diabetului zaharat la persoane predispuse.dimineaţa mănîncă singur. iar seara dă mîncare la duşmani" este valabil nutuni în măsura în care activitatea se efectuează în prima parte a zilei.I. M mo. Ultima masă se recomandă H (\ ţ i e luată cu cel puţin două ore înainte de culcare..). M/w/d/e/e (oligoelementele): sodiu. carne.iicii huoalA ( p i t i t pUtilIna iallvnrfl)i . Excesul de dulciuri clolUirt apariţia cariilor dentare de 3 pînă la 8 ori mai frecvent dorit .Aceste calorii trebuie să parvină organismului în 3—4 chiar 5 mese lopartizate pe întreaga zi. I .nYi în r. l i n d // KitioiHiki « <iimn-nta(lc mal /robu/e aă rejp«c(« şt alt* ilvllutin..5—2.i m. (| nu •• Ulto ei im im o|Ht im . Zaharumfinate sau suprarafinate este bine să fie evitate sau consumate «mlităţi minime (cu prilejul unui recent congres s-a arătat că . Acesta ar corespunde la 1. nipru.. Pro t einele pot furniza între 15 şi . ' • • • . pro1 îmi şi la copii. fluor ctc. Repartiţia principiilor alimentare. /• (/Mur/ conexe a/o sa/e: ijlonn rnvH. i M I | I ..la o . cobalt. 'ralurile ele.fl l . ! i ui i ridicate tiu nevoi mal mart. V//f/fi»/ne/o trobuio să provină atît din alimente de origine animalii 1 "<'(jotal<1. la fimiază cu prietenii. i «<Hto noco:. potasiu..1 o stare de irascibilitate crescută.ate de aproximativ 2 litri pe zii în rnntltato i n h . Produsele zaharoase rafinate iloiormina afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal.MII t»i< i l < > Intoqrltntctt (lonllţlel. ouă). ole fiind bogate în acizi graşi saturaţi (cu potenţial aterogen mat mm o). Soroci de bucătărie (CINa) nu trebuie să depăşească 6—10 g l.lichide. Se preferă glucidele provenite din fructe. Vara eito 1 n rmitltnlr .. perioada de alăptare etc.. gravide..vor/V f / . dlucidele pot furniza între 50 şi 55% din raţia calorică globală mtre 4 şi 7 g pe kgcorp. vitamina A şl D.5 g pe kg corp greutate ideală. calciu.'i iu mvii. r organismul de vitamine din grupul B şi prin aceasta favorl.mlit.. l'ii l cm rectifica dictonul amintit în sensul ca aproximativ 50% din calmii să parvină organismului înainte de începerea activităţii profesioiwlo. crescînd în anumite condiţii patologice: disproteinemii. Fructele şi /arzavaturile conţin vitamina C.. /. carne( /fl.. greutate lili'dlă. restul Î M I ! fi de origine vegetală (aceasta revine la l g pe kg corp. Practic cei mai mulţi oameni ar trebui să consume cel puţin Himătate din mîncare în prima parte a zilei.im i de origine animală 1/3 pînă la maximum 1/2 din cantitatea toi ' i l .într-o i'iitcjţie normală aportul zahărului nu trebuie să depăşească limidi. Dulciurile în exces pot doteri <>l)o/i lalea şi ateroscleroza cu toate consecinţele lor. pentru a se nslţjura o bună digestie şi un somn liniştit.. iar lapteh» ntp|«» Iul conţin complexul vitaminei B. Lipidele pot furniza între 25 şi 30% din raţia calorică din care i| i. Vechiul dicton . parvin în cantităţile necesare în con!« unei alimentaţii echilibrate şi suficiente în legume verzi. Ele trebuie să fie în proporţie de 55—65% de "ilqine animală. cereale şi miere pentru că ele sînt uşor asimilabile. i i i ' o ) . Persoanele care traniplrtt 'i lurrotT/. fier.

i se/.ni' .i o oarecare cantitate de balast (celuloză etc.• . usturoi.-. aperitive. — după mese se recomandă o scurtă siestă. suplinindu-se printr-un aport mai mare car«» poui. pun lămurirea mamelor de a nu-şi supraalimenta copiii.inv/ii piodspăld de vaci. — alimentele nu trebuie să fie prea rafinate.irlivitatea de educaţie sanitară se va arăta că toate alimonlei' . i r iicutul crud este „medicamentul" anemiei pernicio'in<>i — .ilniientar mărit şi numai în 10% o tulburare endocrină.i că obezitatea recunoaşte în aproximativ 90o/0 din cazuri un • i p o i i .1 . i | i cît mai apropiate de cea ideală..iţl.in|«.m m l . sfecla roşie sînt „medicamente" penlm bolile dr i i r j i l .i le în exces pot duce la obezitate (în special dulciurile ţi frtiM". cît şi după pregătirea lor culinară. i l i m e n l .. ci este prefeml>llă fierberea la o temperatură mai ridicată. sînt recomandate 1<I Im '«-pulul mesei.e contraindică tahifagia (mîncatul repede) spre a evita supra solicitai eu restului aparatului digestiv..u r i . Igiena alimentelor va fi cu un gr«d înmii de vigilenţă în acest sezon.i pi'rsonnolo (inelfi cli« o l H(K» l 'îmi cnînril p(< zi. i împotriva hiperponderalităţii trebuie să înceapă din mlcft COjn l..\.i r'inre rste cu (cvo mai nur. e i v l l e hi temperatura dorită de persoana respectivă (evitîndu-se aiiiiienlelr prea reci sau prea calde). i l i m e n i i . — gustrotehnica actuală combate excesul de prăjeală în grăsime.Alimentaţia în timpul verii va considera pierderile mai mari d« I n i m i . i |.P . . profesin. evitarea sedentarismului şi pro mo v n i «M misciirii sînt cel mai potrivit „medicament" pentru menţln«« 1 rci mir i < | i e n l .. ambianţa plăcută în care se serveşte masa are deosebită impoilonţâ. supe. tradiţiile şi obiceiurile din aria geografică a persoanelor i« p<-< tive. i ( i < . nl«i ren f l / l o l i i ( | i c .n ir.).. f i i i ! ni. pentru a se asigurn • • « .i i l r . stimulatoarele apetitului. — alimentele trebuie sa aibă un aspect cît mai plăcut şi să fie ' . trebuie să conţind •. ' In iicest anotimp.h » au uneori rol de medicament.de Ixilnst — fllirplf nllmeiilnir iielnile sA ( i e ceva mm m. i raţională are în considerare şi vîrsta. i ..din acest motive se preferă pîinea integrală care aduc» i •> cantitate mai mare de substanţe minerale şi vitamina B t (tiamina ' «• r (jăseşte tn coaja boabelor de cereale). proveni din fructele de sezon. dacă acestea nu contravin gastrotehnicii actuale. timp scurt. irijimul alimentar echilibrat. de exemplu: oul I l e i l iiKKilr. ea fiice parte din cadrul „vieţii roţionnlo" Allinriil..I n p l . muştar. H ! K -ulnritAţl: cnnlllnli'ti nllmeiilrlui i i ' . prin măsuri igienice trebuie evitată perisabilitatea alimentelor.l « . nportul « ! • .| . ardei)» — in procesul de pregătire alimentele nu trebuie să fie fierte timp IndaluiHi'il (se distrug vitaminele şi alţi factori nutritivi). — ni i montele trebuie prezentate cît mai estetic — apetisant — penii u a nulii pofta de mîncare prin mecanism psihogen (cînd se realizează 0 secri-tie mărită de sucuri şi enzime digestive). .i .linie. pun .— -.mnul zilnic.i la hillrinl ore urnu'il'..onul. alimentaţia trebuie să respecte particularităţile strict individuale • î l ' lu'caruia. i . i.. . i <i(lul(ll tineri p<»ntrv l . adăugirile în exces de condimente iuţi (ceapă...

ile) se situează între 1.de aceea se indici' •nisum în cantitate mai mare de lichide ce provin din lapte.. ridichii.... în. spanac. precum şi i n impunerea unor regimuri alimentare prea deosebite de cele cu care ieisoana respectivă s-a obişnuit de-a lungul vieţii în cadrul regiunii • dle de baştină.7 g c" kgcorp pe zi. neprelucrate dar i nu '.).. în M'himb regimul trebuie să fie bogat în legume şi fructe.MM bogate în sare de bucătărie).5 kg pe săpMinfnă). grăsimile şi glucidele pot fi cu ceva mai reduse decît la adult. Proteinele (mai ales ulm.. Este bine ca în special vara şi m legumele şi fructele trebuie să reprezinte în jur de 15% din iun cnlorică a dietei (cu deosebire la copii.. mai rar de subalimentare.. ' i MP respecta regimul obişnuit.i lipide. dovlecei.7 g pe kgcorp.. Creşterea cantităţii de alimente se face mai ales pe seama proi"luelor care în partea a doua a sarcinii pot ajunge pînă la 1. iar îmboK r i Ic gastrointestinale acute sînt mai frecvente.$1 vitaminele necesare). Greşelile alimentaţiei i'ftti inilor constau mai ales în excese (regimuri de supraalimentare şi i. i i dudele trebuie să fie în cantitate suficientă.Vara căldura scade uşor pofta dft 11 unire. cvltindu-fte consumul uullnli*-i nil d* porc şl cu deosebire a grflslmllor prfijltc. m. compoturi etc. Mai este necesar un supliment zilnic de 30—60 mg fier '.p. se pierd multe lichide şi minerale prin transpiraţie.n se asigura scaunul regulat (se recomandă pîinea integrală.. Alimentaţia în raport cu sezonul. Este necesară creşterea vigilenţei privitoare la igiena lor şi a alimentelor consumate. In iird. lobodă. ceai şl •. femei în perioada mafl|ii ţ)l Ui cei ce muncesc în mediu toxic).' 4 mg acid folie. ca să ("•imită o creştere în greutate de 11 kg în medie (0. Cel mai bun aliment al nou-născutului este udele de mamă. zarzavaturi. i l 1 . cantitate uşor crescută de glucide.n l i . iiHiniim trebuie să se consume cît mal multe fructe.3—0.. ştevie. Se vor (<>n-u m | n şl leţ|limo.işi timp -imun KN |« sezonul depozitării acestora şi păstrării lor tn condiţii cit M! i< ict* pentru a fi consumate şi In sezonul de iarna. Se urmăreşte aport • i l l c i i ' i i l de minerale şi vitamine.. Fructele proaspete.! late nu pot lipsi din alimentaţia copilului..'• ' • .. Alimentaţia la gravide trebuie să fie în general mai bogată. consum uşor crescut de sare şi mai scăl... continuare alimentaţia va fi completă. Condimentele Iul indicate atît cît este nevoie pentru ca alimentele să aibă gust.5—1. I'iinn1\'(ira trebuie să se înceapă cît mai devreme consumarea lo-i i i vcr/l caro apar timpuriu: urzici. 1 .. ceapft vordo. care conferă protecţia împotriva rahitismului şi anei i i ' 1 ..5 şi 1.. vt'icle.. varză timpurie.I HlJ 1 .. (iport normal de proteine.4 g pe kgcorp). Alimentaţia la copii.. din care cel puţin jumătate de origine aninxilu). în•bl pa seama celor din fructe şi legume (care asigură totodată mi11. Aportul de proteine poate să fie mai mare ca la ntlult (1. lillll>r««|0 nutriţionale nfnt repic'/enlfiln di< A l.

Ele conţi i l m i e l . i i .sliicleţe raţia alimentară zilnică a mamei şi respectiv a copilului. susceptibilităţi « • n .l < i l > i . nllllli Sitli. u . scăderea duratei medii de viaţă.1 ţ h iun l. . m r i i " i l d .. i r e a unor prejudecăţi.ili/atc. Cfitiliopatil. . — Subalimentaţia mamei în perioada sarcinii şi a copilului în primii uni riscă să antreneze scăderea numărului de celule cerebrale şi să dlocleze dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale persoanei. ' / .n . 1 . i l i . i. fatigabilitate.pioccdin i ter.n t . 'up r i n . tulburări osoase (osteoporoză).ipi'utico ce se indică.i in p . insuficienţă respiratorie. . <T<-stcrea nivelului economic şi socio-cultural al întregului popi n. i m l . 1 • . La copii hrăniţi cu alimen\ > \ \ \ f . litiază biliară. i i i i i . l ' . Un autor spunea mai de mult că duşi i i . creştere. i .. . ().. I I .u nmiiUirea de noi cunoştinţe privitoare la gastrotehnică şi răspîmlin. .ipft singur mormîntul cu dinţii".icutr. parestezii. i ' . in Inncţic i l > . excesul de supărare şi excesul de muncă". . i l c . u l i . •. scăderea.. i i . i^ (MM. .n l ..1 . d .l.i .pilii compllcotlllo po care le pot produce. iar ulterior.. artificială există pericolul hipernatremiei datorită alimentelor ce < onţin prea multă sare şi al hidratării insuficiente datorită hranei prea i -om -entrate.ll'>'. — Suballmentaţia are şi ea efecte nefavorabile.p r . pţi rtlcroa capacităţii de muncă.1 • i' i . i l i . i .. |)n . artroză.(A MB V i ' l i \ ' | | M I I I I | | . hipoglicemie.. Supraallmentaţla duce la supraponderalitate cu toate consecinţele s<il<> nefaste: afectarea aparatului cardiovascular. fu i profilactice şi dietetice In familie. i .i complicaţiilor şi a dGrom|)iMi.. tind n>' ittit< trlctel InillvIdnalliQH » . ' s c i h l . dereglări endocrine şl metabolicei.. /n/rodu<-. dieta şi mişcai "ii sini .Subalimentaţia adultului apare ca urmare fie a unui aport insul i i . mii sănătăţii pot fi astfel enumeraţi: „microbii. hipotensiune arterială. I •. i.< • \ . n l < •' N l i i ' i ' n i ' l i .am exagerat de băuturi alcoolice în mod cronic.ii ilor. clnll M i ' . Mai poate apărea şi sub forma unei denu 1 1 i ţ i i iatrogene ce rezultă din interdicţii nejustificate.n>' ..1 uic la boli infecţioase. la vindecarea lor atunci cînd s-au p r < > < l n .. -n .. dislipidemii. i l e şi noevolulive ale unor boli. ' i . .. La adulţi aceste eventualităţi survin mai rar.'. l ' . tulburări nervoase.. . astenie. în perioada intraulriină şi în primii ani ai copilăriei se impune să fie respectată cu .i i i t o l i l ' .•! I'«I|UIV" (!• l u l i u i '' ..i h . varice. Anticii recunoşteau că „omul f'. l i motiv* .n o necesitate a zilelor noastre.il. i nuli vuln. i l i x i v . i l iTiiir hn. fie mai rar ca i i i m . în l l" c < > n i | > . . i IM • l l l i . d i i ' l . . ateroscleroza. fie a unei alimentaţii neechilibrate caracterizată mai ales prin ron . i n l u c i i i .1 j i i . excesu] de mîncare.. \ l i m i . i i v < .. Stările de subnutriţie (predominant cu lipsa proteinelor) pot merge pînă la taI iloul cel mai grav cunoscut sub numele de Kwarshiorkor observat la copii subnutriţi din ţările subdezvoltate.. care pun în pericol săcn|)n( Itntou de muncă şi chiar viata oamenilor.ii'iH'rt în greutate şi forţe fizice. dietetic are un mare rol în planul de tratament. tulburări dlHI . .irldoi . '.tor cunoştinţe în masele largi ale populaţiei prin şcoală şi edu< . i mortalităţii. cantine şi restaurani*. i r ă vor contribui la o alimentaţie raţională care să contribui. tulburări v i .I H M I . 1 . . Urmarea este •. I i i i-n'sU-roa longevităţii active şi a capacităţii de muncă. diabet zaharat. -venirea îmbolnăvirilor. .

lfel hidra* nlinliilNln<n/A persoanelor contncto cu hohinvll de tnlierculo/a. ! Kll. dezvoltarea unor diverticuli ai intestii (jros (în special a rectosigmoidului). !( • fonrto variată: vegetalii. Se găsesc în cereale.şi heteropolizaharidele. după ce au fost bine spălate. săracă în fibre. ateromatoză. Alimentaţia rafinată.3. TRATAMENTUL CU MEDICAMENTE (PRINCIPII GENERALE) 1p consul''i. a celulozicelor. P yl oilclul gravidelor 9! Niiunrllor peni iu profil i rnhltll* n iilr n ii . gastrotehnica şi condiţiile vieţii moderne au dus la o reducere • •ntuată a acestora. Mal î l . a cantităţii şi a moilnlni lor de pregătire. sînt schimbătoare de ioni şi nbunte. Iu Moda fibrelor alimentare intră următoarele substanţe: celuloz. influenii metabolismul cecal. itnle. 1.Mileniul |xmle să Ho profilactic SUU CUIflliv. derivaţi de acizi biliari şi probabil unele substanţe canceri•|. cancerul colonului • lului. . Exigenţele unui regim complet cer ca acesta să cuprindă pe lîngâ MI incipiile alimentare cunoscute şi ceea ce s-au numit fibrele alimen.1 M . Acesteu 11 liicut parte totdeauna din alimentaţia omului. este incriminată în următoa•drtri patologice: constipaţia. influenţează activitatea bacteriilor din intestin. a zarzavaturilor şi a fructeu t'onj. Aroste fibre alimentare nu sînt digestibile în intestin şi nu se re>. uşurarea sau vindecarea bolilor. . ori chiar la eliminarea lor aproape în întregime.sau dietary liber după termenul creat de Trowell în 1977.'i. colon iritabil. unele oligoelemente (ca zincul şi magneziul) enzime iruri minerale.9. lirana populaţiei din ţările dezvoltate. polipoză. Miri. I11 (iclivitatea practică a personalului medico-sanitar se impune • i l l n smiitară a oamenilor muncii pentru „reintroducerea unei dieto in în fibre alimentare care deschide noi şi interesante perspective i u protecţia sănătăţii oamenilor" (M.-iiMiurou. Ele au însă rol important: reţin apa. Se va indica frecvenţa meselor şi perioada cit lielmie să fie urmată dieta prescrisă.r. Ele se găsesc larg răspîndite în pereţii celulelor ve-< l e întro formă neabsorbabilă. «nimalfi sau chimica. apendicită.i medicament orice substanţă caro se foloseşte pentru nlipfl. t tiil^mniilul profilactic ie aplică fntr-o scrie do rn/. Nevoia zilnică de fibre aii-lare este de 15—20 g.itli-tei. varice şi hemoroizi. a enunţării cu precizie a alimentelor admise.im. Originea mu-"Kiilelni '• •.inl/ . zarzavaturi şi tărîţe. Se reglează în acest fel ritmicitatea cotidiană a scaunului. dar în ultimele den i i .|>mte din medicamente se obţine pe oile sintetica.i. diabetul zaharat. lipidele inutilizabile de tip va-ifl sau ceară. cardiopatia ischemică. Se vor preciza şi alimentele contraindicate. hernie hiatală. ligninele. n mau. Se recomandă uiiKiM'M pîinii integrale. în ansamblul său dieta trebuie să fie adaptată calitativ şi cantitativ sensului planului terapeuti c individualizat bolii şi bolnavului. o. Voiculescu). cresc cantitatea de scaun eliminat la 300— I1 (care cuprinde în această cantitate mare şi substanţe fitotoxice.

i medicului atît sub aspectul cantităţii. altele se administrează în scopul combaterii unor si mplome cum ar fi: codeina pentru calmarea tusei iritative. Unele medicament ( 'inii < i r fi opiaceele se păstrează în spaţii încuiate — sigilate — < M pustiirea unei evidenţe speciale. i li uşor identificate. r .) sau subcutanate (s. i i«>i ' i . i i niţele care se folosesc în condiţii obişnuite. «h. pe cale parenterală.). în vagin). L i . ' i i t strict .ivii trebuie sfătuiţi şi controlaţi. i i n i A cum ul unei cile ii n ouţii iji' i c .m . i se vor manipula medicamentele care trebuie sa-şl p. soluţii (în diferite concentraţii izo-.e u i n . precum şl Ui Iniicţic de efectul dorit. i i e < . n e t r e b u i ie precizata cari* m . subarahnoidiene. hipo. . semnate şi parafate de medici.. ga•/.i oplumi (uneori la rece — antibioticele). de boala şi bolnavul în cauză. în rect. . Poruitj f/c prezentare a medicamentelor este variată: pulberi. Se pot administra pe cale bucală.' • < i d se .o. m i e i i i i ' i (o%i e în ţe le o .. aşezate în ordine pentru a pi* ir.Ti. i i i . iar atunci cînd nu esle posibil se urmăreşte ameliorarea sau uşurarea suferinţelor holiiiiviiur. mucoase. Modul de păstrare al medicamentelor este deosebit de important pentru a-şi menţine eficacitatea.i bolnavi şi administrate. uleiuri) poluezi.i (cele care se administrează parenteral). H (II('A s i>! l. alifii. altele au acţiune antialgică (medicamentele antinevralgice). «Tipii.). ' i iin /H c m e d ii -. cît şi sub acela ti l r i t inului de .-.v.ise (Og în boli de inimă şi plămîni etc. Modul de acţiune al medicamentelor este diferit: unele acţionează «•f/o/og/c (aşa sînt antibioticele cînd se administrează după efectuarea (ihlibiogramei). Preluare*! ti e In l«irmacia spitalului se face în urma prescrierii lor în condici h< i'r. la temperatui.pective.). s r e s p e c t a t e . t» injecţii intramusculare (i. individualizat. împiedicînd mecanismul de producere al bolilor (cum sînt medicamentele imunosupresoare pent r u bolile de autoagresiune). ovule.m.. cnl u i i. i n t i ! . dozd pe dozd. tabh'tp. păstoase pentru fricţiuni. Manipularea medicamentelor necesită o grijă deosebită. dar iIn l i u lu n o r ministreoză. < 'alea de administrare este în funcţie de forma sub care se găseşle medicamentul respectiv. . infuzii. în aplicaţii loc.n e. ( ' n deosebiUi ţ j i i j . intrapleural.sau normotonice) cu apă. ' i ip i i i v i i n c n u n . capsule.ile (pe tegumente. drajeuri. mai rar intracardiac. c.. intravenoase (i. emetiralul pentru combaterea vărsăturilor etc.it. A ilin inifitraira nnu. intrarahidian. T r e b • h.u M l e i p i i i j i . supozitoare. Din farmacie sînt aduse dl rei't l.ire. altele au un rol funcţional urmărind ameliorarea funcţiilor unor organe (acidul aspartic pentru hep<itile etc.l i . alcool. s<m • el puţin în două sectoare: unele care se folosesc în caz de urgent. inIiiilnţii. intraarticulare.u iu m i . Holn. în condici speciale.). < lic< im < M it< '!or face strict l i q m o . Ca regulă generală ele vor fi păstrate Inlr-iin loc bine precizat. uncnlul curativ are ca scop vindecarea bolilor.ile.iic/. ./ir M <i@ ore eite cantllntnn u | hu. evitîndu-se stocarea medicamentelor în nopllerp.< (/o/ii. . Prin do/rti i n . fu . altele acţionează patogenetic. comprimate.r. ferit de lumină şi de umezeală. aerosoli. pentru a respecta întocmiţi pi '" . Este bine să fie sortate pe grupe de acţiuni. '. u i i i m l t e l e.e slerilit.i<lmini:. unguente.. .

cu date complete privitoare modul de manifestare a acestor reacţii şi împrejurările în care au nit.lrnt) i iipfllrt In l o r o n l i i i M . Şocul la medicamente constituie cea mai sev0jr| M'iicţie adversă la medicamente. Dat fiind frecvenţa mare a acestora. i . adică boli produse de cadrele medico-sanitare sau de medicamonte. i croiintdrinacalnţile (moficţiune ni medicamentelor şi al nh< . că medicamentai |U i f alterat. .'</oza pe cură reprezintă cantitatea totală de medicament care trebuie administrată într-o cură de tratament. Cadrele me • 11-sanitare sînt obligate să informeze Comisia pentru farmacovigilel • di c funcţionează la Ministerul Sănătăţii. precum şi accidentele sau incidentele care pot inter veni. Observaţiile vor fi trimise prin „nucleele de farmacovigilenţă" ipltalele judeţene. Dozele sînt indicate de medic.) ca „reacţii dăunătoare şi nedorite ce apar la doze utilizate în mod nornml la om".i (m. remiivitntea psihică a persoanei la medicamentul administraţi i| tUii'ti<i sn l<i procesul de vindecare. — O terapeutică fără polipragmazie (folosirea prea multor medlminte o dată la acelaşi bolnav). Consldeniieo unor reqnli privitoare l . cu cele mai reduse i'te secundare şi reacţii adverse şi cel mai puţin costisitor economic. I I I M In nrllvltfltua / i ' in>-<lifitin< nlf >l .M. Potenţarea psihică a remedlului c. d<< râu' (tehnic v. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot determina „bolile iatroţjene". că termenul de valabilitate nu este depăşit şi că bolnavul dre sensibilitate particulară faţă de medicamentul respectiv. printre tniii noastră. O. Numeroase ţări. dar • • I c trebuie cunoscute şi de cadrele medicale ajutătoare. a înfiinţat la < ieneva un Centru de farmacovigilenţă.mollmpul < iml • .S. lumi si . Oîndirea terapeutică modernă solicită respectarea şi a altor reguli: — Administrarea celui mai eficace medicament (în situaţia dată id bolnavul respectiv) cu cea mai mică toxicitate.| " ' H ' l . diferenţiată şi perseverentă.sle ţinti dintre condiţiile succesului terapeutic. i l . precum şi modul de a le combate. Nu trebuie neglijată latura psihică a oricărui tratani. Mijloacele naturale de tratament îndeplinesc aceste deziderate în mo•Iul cel rnai plenar. privit sub aspectul său Integral i(>-t)lo-so<:ial.S. illcamente care nu au etichetă de identificare).>m M ' . y l u . unde j ifiportează toate observaţiile privitoare la aceste reacţii.iilmmr. — C) terapeutică adaptată. pînă la uporfireo completă a bolnavului. u < ' i p i c icrduri medicale tn dn orn. ritmul de administrare. au creat sisteme naţionale de farmacovigilenţă. care trebuie rid cunoască şi să respecte de asemenea calea de administrare. particularităţile di* reacţie ale organismului respectiv şi de mediul ambiental.i « l l .M. — Asocieroa folosirii tehnicii celei mai avansate cu solicitudinea mol ti Leala faţă de omul bolnav. înainte de administrarea oricărui medicament trebuie să ne aii* (Miiflra încă o dată că este medicamentul prescris (nu se vor adminisua. Reacţiile mlvorse sînt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. Aceste reacţii depind de substanţa administrată.

ncomicina. In» clilllv Klehsiellci. substanţe antibacteriene rezultate din sinteză. Hxistă în momentul de faţă numeroase substanţe antibacteriene. /uinatri/V/mi. Aceasta a în-:«put în deceniul al treilea al secolului nostru. ca: endocarditele acute şi subacute bacteriene. Miicrolldolo cuprind: er/from/c/mi. Au efecte bueterlclde. carbencillixt. A. nfi'andarn/r/nri etr. aproape 100%. Considerînd importanţa şi actualitatea tratamentului antibacterian. — Penicilinele sînt antibiotice cu acţiune bactericidă asupra unor ţjnrmeni grampozitivi sau negativi şi asupra treponemelor. meningitele de orice natură. Iţind d( llve asuprii bucilllor gramncgativi. şi împotriva piocianicului. Recent s-mi obţinut derivaţi cu spectru larg de acţiune: ampicilina. a. i celui cu preparate de cortizon şi a celui cu preparate imunosupresive. în special cele de origine bacilară. Amlnozidele cuprind antibioticele bacteriostatice: streptomlcltm. 4 . 3. R. • prezentăm în această parte generală a volumului.3. Au ac ţlnn* bn. a bacililor grampozitivi şi negativi.septicemiile. Iu prezent. TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN (cu antibiotice şi chimioterapice) Introducerea substanţelor antimicrobiene în terapie a reprezentat o revoluţie în medicină în general şi în terapie în special. datorită tratamentului antibacterian au devenit vindeîablle boli care în trecut erau mortale. adică substanţele produse de microorganisme care au o acţiune inhibitoare sau distructivă asupra unor germeni. se deosebesc două categorii: — antibioticele. febra puerperală. Antibioticele 1. Antibioticele pollpcptldlce ciclice: polimixina A. Aproape 50% din bolnavii spitalizaţi în secţiile de boli interne primesc tratament antibacterian.9.i iln «lMllrft ?l condi ţionat bncterlcld ă. — chimioterapicele. indicate în scop curativ sau profilactic (Moldamin. paramomicina şi gentamicina.. peniciline semisintetice (meticilina). Clasificarea cea mai larg acceptată a acestor medicamente este CM care pleacă de la structura lor chimică. Beta-lactaminele cuprind penicilinele şi cefalosporinele. 1. Extcnctlln) |l care se administrează la intervale de zile sau săptămîni. peniciline active pe cale orală rezistente la acţiunea acidă a sucului gastric (penicilina V). penicilinrt depozit. — (U^lalosporinele (cefaloridina şi altele) sînt active împotriva co cilor gnimpozitivi şi negativi.— Creşterea continuă a nivelului profesional pentru a fi la curent tlt cu „revoluţia farmaceutică" cît şi cu „farmacovigilenţa". In acest fel se uşu•ază înţelegerea tratamentului numeroaselor boli în care se folosesc iceste medicamente. In cadrul acestui grup. Ti smi coli in/r/nci (collstlna) si derivatei» lor sulfometilate. în continuă creştere. Au •pnetrul Ixtcterlan ai «mi* . 2.

cu acţiune intermediară: sulfametoxazol (gantanol)i i ficţiune de lungă durată (sulfamide depozit) cu absorbţie rapidă In i digestiv. eventual asociat cu poli-'i. succinilsulfatiazolul.ului antibacterian nu înlocuieşte tratamentul clasic: rtgl> i» no dirictlc. Substanţe înrudite cu suliamidele: salazopirina.Au acfiune bacteriostatică cu spectru larg. precum şi la persoane cu trommitopenii. fiind activ atît îm• l i l v a germenilor gramnegativi. Antibiotice cu structură variată: novobiocina. lizostaiina.olul. H. dulana ş. riiampicina.a.. ftalll-! itf/. cu antibiotice n*c«sltA cunonşturta bolii şl a «gen(dprl c'Unon|ti'it»n dlnunostlt ului cornel ni . Chimioterapicele I. indicat în infecţii ' i n şl septicemii cu germeni gramnegativi. sau In caz d* urgenţa.. oxitetraciclina. ici'ura şi preparate cu timp de înjumătăţire îndelungat (vibramicina). i Oxlchlnoleinicele: saprosanul (eubiotic şi antifungic) şi mexa•" ni (nntisoptic intestinal). hormosulfamidele (marfanilul) ş. în infecţii digestive şi furaltadona luciii generalizate. Tetracicllnele: tetraciclină. (i. tratamentul patogenetic şi etiologic al bolii reiptoindlc. n 11 obţinut şi produşi cu administrare pe cale i. vancomicina. activă în rectoi > i < i lu'inoragică. au acţiune bacterioi....v. ' Nllrofuranii: nitrofurazona cu administrare locală (nitrofuran-' " i .itlfi de tratament cu sulfamide si antibiotice se fac* dt < l l c i numai In lipsa acestuia. Se contraindică admi-• i l i . Cloramfenicolul cuprinde cloromicetina şi alte preparate înru-i ' 1 . i r e a lor la nou-născuţi şi prematuri. solvocilin). Sulfamidele şi substanţele înrudite cu acţiune rapidă. mal 'font. Peptolidele: pristamicina (pyostacin) etc. (reverin. dar de in IA durată: sulîatiazolul. vibramicina au acum. Vibramicina este un antibiotic cu spectru larg.a. în intestin. dar foarte i. Sullamide practic insolubile. sulif/iirri' (badional). bacitracina şi. neresorbabile. antibiotice antistafilococice.In lumenul intestinal: sulfaguanidina. tu injecţii urinare (furazolidin). cu eliminare înceată. cicloitltirt. sulîizoxazol (gantrisinul. anemii şi mai ales la cei cu aplazii medulare. neoxazolul).aproape exclusiv bacteriostatică. cît şi grampozitivi. i A Ho chlmioterapice: mandelamina cu indicaţie în infecţii urliH'iirunwl activ asupra germenilor gramnegativi. Do ri'llmit: 11 ii. 7.. tormosulfatiazolul etc. cu toxicitate redusă şi cu toleranţă i snllametina.itlcă.5. I). cu un larg spectru de acţiune. sa facă d* 'iii'lo medii.

parenterală sau l < > cnlil. este ne< esnrA administrarea unul i»gtm Imuni Iu lli'hUlt». Ambalajul în cnn stut piey. Aceste persoane se vor depista prin anamneză..til şi a posibilităţilor de combatere a lor. Se contraindică tratamentul cu antibiotice la persoane care prezintă sensibilitate sau fenomene alergice faţă de antibiotice. In cursul Nultami<lolei.entale medicamentele cuprinde şi indicaţiile de tratament. penicilina în Jur de două milioano U.5 g pe zi. . la 3—8M r. ca regulă generală 3—4 zile după ce bolnavul • devenit afebril în bolile acute. contraindicaţii. C'. So <>l>servă de asemenea diverse fenomene adverse. Se va evita administrarea unei do/. precum şi în funcţie de curm t * M l ' . o săptămînă. de vlisln. Se va evita atingerea cu alcool pentru că inactivează antibioticul. Doza zllnlcfi vii fi mai mare decît doza minimă eficientă. i i e i i l i u c-vilniea lilocnlulul rnnfll |t a anurlul < l .» 24 ore. prin teste de toleranţă. în cazuri dubioase.•n<1 o atenţie deosebită deoarece în ultimii ani s-au observat cazuri < n lenomene alergice şi chiar şocuri alergice mortale la antibiotice. în doze suficienţi 9! un timp îndelungat.— înaintea introducerii tratamentului antibacterian este necesarfl nnllhiocjrama şi după aceasta se va administra antibioticul la care agen tul patogen are cea mai mare sensibilitate (fac excepţie urgentele caro necesita" terapie antibacteriană). Uneori este necesari administrarea cronică îndelungată luni sau chiar ani de zile (în cazul lul>ereulostaticelor.Se va respecta ritmul de administrare. c/ora/nfrn/ro/ii/ în jur do l—1. conduita practică este următoarea: \tirpti>inicina se administrează în jur de l g pe zi. sau. In timpul Inilamenlului cu antibiotice» pe cale orală SR vn ndml nUti't vll'imlnn H complex şl lapte acru sau lauri. a lei Jncît să se păstreze în mod continuu o concentraţie utilă şi sil ! i< lenta. cunoaşterea urmărilor negative pe care le poate avea tralmii<Mil. l i r | l e bolii şi de starea generală a bolnavului. 2—• :t stiplămîni după ce bolnavul a devenit afebril. indicaţii.Antibioticul trebuie păstrat la întuneric şi la loc uscat. C. c|o y. pe zi. 2 săptămîni. de exemplu). precum şi a costului său pentru a alege antibioticul qel mal i-1 im-n t în cazul dat şi în acelaşi timp şi cel mai ieftin.e prea mici.n|ul respectiv. după nevoie. — Tratamentul trebuie să fie administrat la timp. frfrw/r/i'nr/e în jur do l—1.nepatogene. pe zi sau pe cură este în funcţie de antibioticul «N-. Administrarea lui se va face imediat după dizolvare. Este neco•.i . Poza pe doză.ip|e|.5 g po zi. iar în bolile subacute şi cronice. Este necesară cunoaşterea toleranţei bolnavului înainteze aditilmsirare.n ie<|iilfi generală. —. după viteza de resorbţie şl In a-. greutatea persoanei respective. / Este necesară cunoaşterea antibioticului şi a modului său da i' ( I I I M C . — Bolnavul trebuie să fie observat în tot timpul tratamentului.rmt . incidente posibile.aloa de administrare este după caz: orală. pentru refacerea ||u r»! mlcrobletie Intestinali.

manifestări alergice: urticarie. se va evita prin administrarea judicioasă a antincclor. aplică numai la Indicaţia şi •ub «•rvdţld medicului <!<• • •!»•' in lil.1'IUll. Indicaţia majoră a antibioticelor o constituie afecţiunile cauzate dt i o l i | M-iisibili la antibiotice. anemie tromImcitopenie sau chiar panmielopatii prin aplazii medulare mai ales după administrarea de cloramfenicol la copii. caro fnc da nin bronlioptinimoiill) • -mlnctirillln /e/i/ri şi In toate prori*. Sulîamidele pot produce: 1. .ife do nisip în gură.1 l . T*M'n|tlii cu niillliii'i.n nntlblotlciilul este promptă şl evlrluntfl. alte complicaţii: disbacteria. leucopenii. . cu depozite şi cu . . Antibioticele pot determina: 1. vitamina B complex şi administrarea antibioticei'u numai în caz de nevoie şi numai în timp util. cardiaci).. complicaţii sanguine (leucopenie. mai ales după administrarea orală l" tetraciclină. K) prin administrarea orală a unor antibiotice care distrug şi i intestinală vitaminoformatoare. cît şi după antiMolerapie. lecţii cînd bolnavul prezintă limbă albicioasă.vo/e /n//dmirtul •!«. gastrite.. i B... ongeite.apariţia unor microbi rezistenţi 1 "itibiotice.. iritabilitate.transformarea unei boli 11' tn boală cronică. se evită prin administrarea concomitentă i ld|)telui acru.t. eczemă.. azotemie).. ameţeli. hipovitaminoze (vita-" i n .fenomene urinare: oligurie.i. hematurie. .. ameţeli. fenomene afergice. vărsături. hepatice (Irler. . enterite (mai ales la penicilină).nnte \de cristalele de sulfamide care acţionează prin blocarea tubilor i i "fromilor la diferite niveluri ale acestora. . dhihi'tlrl. care nu cedează la terapia • In : < < > | > de pn. Se vor . hepatomegalie). Alt' indicaţii: — se administrează In infecţii grave cu agenţi patOl mu M . icter. i [)ersoano cu: pneumopatii wufo i «IUN copil.il''.•!. luMilni. iaurt... i i c « > ( » | i ( ' i . . micozele (candidiozele) determinate de ciuperca Candida alns se combat prin administrarea de micostatin sau stamicin. clorocid etc. rnronţlnţl. urticarie. edeme alergice sau chiar şocul mmlilactic (atenţie la persoanele cu sensibilitate particulară). bătrîni. ftiiurie. anemici). manifestări diverse: fenomene psihico |l norvoase: cefalee.. care se poate evita prin alegerea antibioticului după antlnmtiă şi administrarea sa în doze suficiente. A « ' l l ' M i .. miocardlle. perintlerita nodoasă (rar) etc. usturimi în gît şi anorexie în timpul terapiei Milibiotice (mai ales pe cale orală). 2. 2.iM i. Se va alege antibioticul la care microl i i c v i t i l f t cea mai evidentă sensibilitate (după antibiogramă) şi CBTt i-ehr.ipcnin . bfitrîni. fenomene de radiculită» fwnomene auditive: tulburări de auz. fenomene de sufi'rlnţă viscerală: renale (albuminurie. convulsii. Electe nocive pot apărea atît la sulfamidoterapie. hipoacuzie chiar surditate (mai nli-s pentru streptomicină dacă se depăşesc 50—60 g).i timp este şi cel mai ieftin. . fenomene generale: anemii hemolitice. fenomene toxice: fenomene nervofise: cefalee.lumi (la copii. iiindrome de tip boala serului. < » l i n l n .

cale d* iclmlnlslruro neadecvată. Se indică în: profilaxia infecţiilor streptococice la bolnavii cu reumatism polic i i l n r m: u t în antecedente. datorită scăderii puterii de apărare a organismului (agranulocitoza). .om i | .i . H i |i . utilizarea incorectă: alegere greşită. i . i .i i. — ctnd avantajele reale ale antibioterapiei sînt întrecute de deza/anUiJo. • .9.> i . fără complicaţii» — Infecţii cu germeni rezistenţi..i < i i i .• Snptni <'M i |.folosirea neraţională a antibioticelor. mai ales dacă au prezentat cardită reu. utilizare timp insuficient. In viroze.".profilaxia grefei bacteriene endocardice la bolnavii cu valvulopdtll In timpul unor manopere cu risc de diseminare bacteriană (intervonţll operatorii.iiulrloi nuli M uni' din <il>domen. — „protecţie" în cazul unor intervenţii chirurgicale pentru a evita riscul de diseminare a unei infecţii.<i " .. Se pot asocia mai multe antibiotice car» au acţiune sinergică... r n | | M . i i n i <•i . ! <. 1M .nn . infecţii intercurente). b. i iic . / Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice este limitată datorită pericolului instalării fenomenului de rezistenţă.. i i i -i . — iminenta unei epidemii grave (ciumă. — sleiri febrile infecţioase de etiologie bacteriană care determini! !>oll urnire. . 1 . i 1 .ulmi ijl. — stări febrile infecţioase de etiologie nebacteriană (mononucleozn InfâCţiodsfi. folosire izolata ncadiiitîi într-un complex de măsuri terapeutice. i i u d i n< ci o r t l c o » i i.— boli grave susceptibile la apariţia infecţiilor. tularemie. i>i i . morvă)» — contacte infectante cu bolnavi de meningită cerebrospinală epidomlcă. Antibioticul folosit va trebui s<1 dibă o sferă de acţiune cît mai îngustă şi să nu determine t l i mlvorso.mlministrarea lor în cazul unor contraindicaţii. malaria). i ' . hemopatii maligne).n n c i i o r a l r I n i » i H ip A I . 1i | i . . TRATAMENTUL CU PREPARATE DE CORTIZON u t l i n iip . i c . ' . antibioticele actuale nu sînt eficiente deci nu «sta cazul să se administreze decît numai în cazuri speciale pentru d evita supralnfectia microbiană.i i n i i i ! .noruspccatroa indicaţiilor de către bolnav. i . . Cauze de eşec: . — profilaxia tuberculozei (la contacţi). ' .|i. 1. holeră. — porsoane sensibilizate.'kettsioze. ric.in ic . -i i i . cu tendinţă naturală spre vindecare. In (..la bolnavul fobril. Administrarea mai multor antibiotice nju jus tifică micşorarea dozei. n i ( c u i K>(I I^ i n i i ' i ni . .3. Contraindicaţiile an tibio terapiei: — stări febrile neinfecţioase (colagenoze. i . doze suboptimale. . hepatita acută virusală. i i s.

delta-hidrocor-ml). cortidcetat. A fost descoperit în anul 1936 de către KenI i i l l . Actualmente dispunem de preparate glicocorticoide care se pot administra per oral. nedorite ale cortizonului natural decît într-o mică măsură. hidrocortizonul. i lente: triamcinolon acetonid.. deloc neglijabil. cnrticotrolInlCQ. stimulează sistemul nervos central (determină chiar ' i l i > ) i poate activa focarele de infecţie cronice. sînt mai active şi nu au efectele seiiinlrirc'. printr-un mecanism asupra căruia vom reveni. nefiind accesibil în acest fel •uliilor bolnavilor. intraarticular.acţiune asupra catabolismului protei(do iicoea în timpul corticoterapiei se administrează un regim hiper•inie). Un •'(«•rt negativ. sau bolile inlocţloait ilc««. Reuşita a însemnat accesibilitatea terapiei cu cortizon tuturor celor ce aveau M : v < > l i i de acest hormon. Corticosuprarenala prezintă trei zone distincta •înlomle şi funcţional: —\Zona glomerulară (externă) care secretă hormonii mineralocorticoizi (aldoste"iul şi dezoxicorticosteronul) cu rol important în metabolismul hidromineral. Curînd s-a observat însă că efectul durează numai cît timp se admlutri'tiză hormonul. • M I > pe lingă faptul că sînt mult mai ieftine. pregătirea şi izolarea sa necoi l l u t l o cantitate mare de glande suprarenale animale. —. edeme şi hipopotasemia). estrogenii şi progcste>nul. acţiune asupra metabolismului acidului uric şi asupra inetaboului calciului. dexametason (superprednol). Indicdlitt terapiei cu cortizon trebuie să o facă medicul.11». delta-cortizonul). stări de şoc etc. tintlalergică şi imunosupresivă (sau imunodepresivă). prin fric•'""il şi prin supozitoare: prednison (supercortil. 1 Cortizonul este hormonul de secreţie internă a zonei fasciculare a l nudei corticosuprarenale. locacorten. inhibă funcţia hipofizei. mai ales că astăzi terapia cu cortizon *-n i i i mult.Acţiunile secundare sînt următoarele: acţiune antitoxică (se utliză în stări toxice grave). acţiune asupra metabolismului hiclromine(favorizînd retenţia de Na. — Zona fasciculară care secretă hormonii glicocorticoizi (cortizonul) cu rol Mnclpal antiinflamator. Inr durata tratamentului este de luni sau chlnr nul du 7. hemisuccinat de hidrocortizon. determină creşteroa secreiirldo gastrice. era preţul său mare. hormon hlpnfl/nr cnrtleoiiuprarennlai ACTH retard (cortlcotrophln 7.Anatomia. ACTH (cortlcotrophln). In prezent dispunem de o serie de preparate de corti/on. acţiune asupra nbolismului glucidic şi lipidic. cu rol important în activitatea organelor genitale. prednisolonul (supercortisol. izolat din corticosuprarenală şi introdus în terapie după 1948. dat fiind • In multiple acţiuni. . Efectele acestui hormon în terapia reumatismului cronic au fost la început | ini'tnculoase şi au constituit obiectul unor aprecieri elogioase din partea medicilor i n bolnavilor. între care nu toate sînt favoruhilot cadroln HI ou sarcina urmăririi modului de administrare $1 controlul asupra nlimlolnr efecte negative. iar ulterior s-au evidenţiat şi o serie de efecte negative. ilus. De la început s-au depus eforturi pentru prepararea sa sintetică la un proţ . intramuscular. — Acţiunea principală a acestor hormoni este antiinîlamatoare.lnr) nra provein nţă şl nclliinu (dar cu efocta prelungite). antialergic şi imunosupresiv. — Zona reticulată secretă hormonii sexuali: androgenii. intravenos. fiziologia şi explorarea lor au fost expuse în capitolele respectiv* n volumul de Explorări funcţionale. fluocinolon acetonid (sy-r). Dezoxicorticosteron acetat administrat în doze de 5—10 mg In urna gravidei.

'i Allo Indlctiţli. H. nicniiHjitci mcningococică. Indicaţiile acestora decurg din acţiunea lor terapeutică. constituie terapia de sup l i n i r e 1 în iifecţiunile glandelor suprarenale acute sau cronice cu rezulhilc lo. uii'iioinull (IniprcutiA cu traUflBLM» . creşte tensiunea arterială. limfosarcoame (în asociaţlt • •n n'intgenterapia). pyran. Se indică acolo unde se urmăreşte un efect antiinllutnator. 3.sldlire. in hepatita cronică colestatică şi în hepa titele cronice în care s-a evidenţiat un proces inflamator mezenchimal (In nsociaţie sau nu cu asparagina şi imunodepresoare).irlo bune.. cortiron.Preparate mineralocorticoide: Mincortid (acetat de dezoxicbrticoslcron. In boli renale: în nefroza lipoidică şi în sindroamele nefrotice. agranulocitoza (asociat cu antibiotice).). stropi»Nliillliiroriij viroze: în asociaţie cu antibiotice şi tratamentul spoclflo wiviloi ufcrintc. prurit. u i l i ' i n i . Se administrează în astmul bronsic în cri-. în hepatita acută forma severă. favorizează re-«ilisorbţia tubulară renală a clorurii de sodiu şi apei. In afecţiuni hepatice. dermatomioTllă. antialergic şi imunodepresiv. difterie toxică. Infecţii bacteriene (mai ales cele însoţite de colaps): în febra l l l i t i d . vitamina C. leucoze acute (în asociaţie cu t'IlosUitice şi antibiotice). poliartrita reumatoidă. extracte de ficat). calciu ş. boala Hodgkin. boala snrulul. tratamentul cu preponite de cortizon este obligatoriu cînd se evidenţiază clinic şi EKG somne de cardită reumatismală. periarterita nodoasă.iiiylontMJiotU'c. măreşte eliqainaren K'iuilă a potasiului. purpura tromhocitopenică imună. în reumatismul acut. In hlp»yllc(unlll(> dup/l ic/octln (((istrlcft. (i. 7.a. Iod. in colici unimnltirt/ 3/1 (////t'co/oy/cj (iiiH'iioKM'. Afecţiuni endocrine. In aceste afecţiuni. pancitopenii. percorten) hormon mineralocorticoid. în boli de colagen: lupusul eritematos diseminat. în hepati tele acute forme icterigene. boli diyestivc: rcclocolltd bomornţjicfl. 1. /n holl alergice: dermatoze. puncrua» litri nciitA htmurnţjU'ă.• '• Ic snbintrante (mai ales sub formă de hemisuccinat de hidrocortizon)» in pin irozii exsudative (tuberculoase) în asociaţie cu antibiotice. în unele forme de reumatism se poate mlministra cortizon intraarticular. 2. în poliartrita reumatoidă se administrează prep<ir<itc de cortizon singure sau asociate cu alte tratamente (auroterapie. Indicaţiile generale ale cortizonului rezultă din acţiunile sale principale şi secundare. sclerodermie. Afecţiuni pulmonare. clorochină. In boala reumatismală. 4. In afecţiuni ale sîngelui (imunologice): anemia hemolitică clştlgata (cu anticorpi). în tuberculoza pulmonară şl diseminări acute (în asociaţie cu tuberculostatice). bruceloza. In ncosto situaţii se folosesc preparate cu acţiune) ra« pld. antibio tice. în această situaţie terapia cu cortizon si1 asociază terapiei cunoscute antireumatice (antiinflamatoare. tubor-c'iilo. vitamina C etc. i .i: IM •mlsuirimiliil de bidrocortizon sau dexamotazonul. 5.

H I ' n. glaucom. | H > I M C H . niponu-noror» ţ| . flebite şi tromboflebite (contraindicaţie relativă).i (repartizată la intervale regulate pe întreaga zi) şi se scade treplul doza cu cîte două tablete la intervale de 5 zile (sau o săptămînfi) pluft se ajunge la doza de 2—3 tablete.. Doze. r l i i < '. hipokaliemii. II tlva focare latente). i ] . . Cortizonul se poate mlministra pe următoarele căi: — calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (clnd acesta se prezintă sub formă de tablete).m. n i ). (hemisuccinat do hidrocortizon). epilepsii.fl i" Mirii rai< i hnlm n i cuitl/<niul) .lic). -c \<'i'l(lelltf l " ' " de.v. Modul general de administrare a cortizonului. osteoporoze. dimpotrivă. i ( | i i dn|c. hipoglucidlcă şl mai bogată m proteine. i u l. eclampsii. — este necesară observarea atentă a bolnavului: se va urmări sapHintnal greutatea sa şi eventuala redeşteptare a altor infecţii (se pot IH . Se asociază vitamina C. deoarece s-a evidenţiat că determină creşterea tensiunii intraoculare sau chiar glaucom).paralel se indică administrarea de potasiu sub formă de clorurfl fie potasiu l—2 g pe zi.. specific sau general individualizat. exoftalmii (dar numai pentru o perioadă scurtă. in-MiJe D' i fuinlfi d" l'. i / . la apariţia unor tulburări endocrine. Tratamentul se începe cu o doză relativ mare de 60—100 mg |>e /. în timpul corticoterapiei. Prevenirea acestora se face prin administraroa lle antibiotice.li vi».ile dr: edenic viwvialc ( l i > . nevroze. / .— în supozitoare: rectale sau vaginale. -.. în stări de colaps. Accidente minore se referă la apariţia diabetului cortizonlc (din'Iul Hte. ci.i/. dieta este uşor hiposodată. Terapia cu cortizon este con11. Preparatele ce conţin corilKon se administrează cu multă atenţie la indicaţia medicului de spet InllUito şi în doze descrescînde cu pauze.| ull" i Mi/ecJ// / m e i / .iiii'iioiec /\('('/(/cn/e nitiri silii n'pi e/onl.i . Contraindicaţiile terapiei cu cortizon. i c i c l u . n l < « < | t < i V f ml eHte v n l l m i l < > edem | ni hnoil.uri .i i. i l i i > H i I U N .ni duodenal. n c vi D ' . — co/ea parenterală: în injecţii i.Iul specific). îl ' . u l . diabetul zaharat. sau mai rar i. i indicată în: nefrite acute azotemice. obligă la tratamentul etloIttylc.. | ( •( > | n M i.ni n < | i .. — JocaJ (tamponări./. care se administrează timp mol îndelungat (l—2 luni). Insistăm asupra faptului că terapia cu cortizon nu este o terapie vllnlogică şi deci nu scuteşte. ulcerul ţ|(istric şi duodenal. llIpOilli' IIIUH(lllniM ' ./. hlpeltnrltilln flllerlnlil. fricţiuni) sau în injecţii intraarticulare. / .. psihoze. in afecţiuni oculare: iridociclite. Precauţii in timpul terapiei cu cortizon.. n l ' . . hipertensiunea arterială. după situaţia concretă a fiecărui bolnav (la indl<'fiţi a medicului). — se adaugă vitamina C în scopul stimulării glandei corticosupratsntUtit. Accidentele corticoterapiei pot fi minore sau mari. mai ales în formele cu poliurie. tratamentul etiologic si patogenetic al bolii respective.

fenomene de tip sindrom Cushing. i'iiccl..mc'inia hernolitică autoimună cu anticorpi la cald sau rece. boalii ••ain i' i o i is i l .« totală l 020+540 mg în 3 luni cît durează o cură. plicim! şi în transplantele de organe.r. i \ . asupra cărora s-a n r.iliitniolita alergică. — Doza de administrare este în medie 0. trombonim i. se evită prin scăderea treptată a dozei de cortiy. Medicamente imunosupresive utilizate în practică. girostanul. c. . citul n vom cea mai mică suspiciune de infecţie microbiană. lltpoluncfla glandelor suprarenale şi hipofizei. tu Iciicoponli şl uiUiinll nuiiiiiial •gin-. ici Iu. Medicamentele imunosupresive se adiminstrează în toatr? in care s-a dovedit o componentă autoimună: leucopenii. Indicaţii. dermatomiozita). levofolanul.IMC. 1 >(»/. exprimată prin astenie fizică şl psihică. boli le» cnl.U! intolernuţei la corticotonij! ( <>iitralii(ll< . poliartrita reumatoidă. i i | i . încetinesc proliferarea celulară şi au proprietăţi antiinflamatorii..9. Terapia imunosupro-l vii • • • . Se asociază splenectomia rliid so dovedeşte hipersplenismul imunologic. i i .i|l| niiijoro: Insuficienta hopnllrfi şl roruilA. tulburări psihice.ta t. TERAPIA IMUNOSUPRESIVĂ (imunodepresivă) Terapia imunosupresivă sau imunodepresivă s-a dezvoltat în ultimii ani ca urmare a recunoaşterii mecanismului autoimun în patogeneza unor boli cronice şi ca urmare a dovedirii eficienţei sale în aceste boli. sclo-otlci im. clafenul ş. glomerulonefrita subacută sau croilcfl. rninsi'i ii. scleroza multiplă. Endoxanul din grupul ciclofosfamidelor.r/(i de început. a. hepatita cronică agresivă. antialergice. . scleroza în plăci. .2 mg/kgcorp pe zi pentru clorambucil.I in l.on ţi asocierea vitaminei C în tratament. i 1. — Medicamente asociate: corticoterapia la început 11+6 mg pe zi. 2 — 3 mg/kgcorp pentru clafen şi 0. 6 MP (6 mercaptopurinele). ceea ce se evită l >i n i alegerea judicioasă a indicaţiei terapiei cu cortizoni şi prin res-! " • < i. M n i'lrmvtomiol sau in CM/. ' . tiroidita Hashimoto. citosulfanul. apoi so scade treptat pînă la 5+4 mg pe zi. I / .i'nlti prin prorutiul do ll/fl asupra ţesuturilor care izolează focarul respectiv.. Do ncooa lornpiol cu cortizon trebuie să i se asocieze antibiollct. boala i N t i n . — Modul de acţiune: sînt imunodepresive. leucoze.irea precauţiunilor tratamentului cu cortizon. Modul intim de nu este însă cunoscut. i i i i ' c i . In cursul Inii i i itorltfl n ului (Miihrlopdtlllor). i . caşexie. rectocolita hemoragică.i (joncralizată. tulburări electrocardloqraflce.5 mg/kgcorp pe zi pentru 0 MP. Medicamentele imunodepresive i l i i i i i n I M . imuranul. periarterita nodoasă. pii-crtdoro In cazul bolilor autoimune şi în imposiblj I | I M . — Timp de administrare: pînă la obţinerea unei ameliorări nete.. NH 2 dintre derivaţii azotului. redeş("plorea aceleiaşi boli după întreruperea tratamentului. Alte accidente: miastenie cortizonică.3.Kicii (lupo-eritemato-viscerita malignă.

balneoi'M. utorapia şi masajul. tulburări cutanate: ilopecie. Ţnrn noastră are o imensă bogăţie de ape minerale cu m. Rezultatele s-au menţinut bune între cîteva luni şi 3 ani. procura şi pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri. vărsături. — în bolile canceroase şi hemafoJogj'ce se obţin rezultate mulţu mitoare. Aceste medicamente se administrează sub observaţia riguroasă a vlvmentelor figurate ale sîngelui. m. Doi hi-buie să fie cît mai mici posibil. călduni. •' i' fim l boli. favorizează agresiuni microbiene viu virusale (deci poate duce la complicaţii infecţioase). BALNEOFIZIOTERAPIA (principii generale) Hdlneofizioterapia ocupă un loc important în terapia diferitelor afecţiuni cronice. într-o anumită etapă. Rezultatele terapeutice diferă după afecţiunea în care s-au întrebuinţat.ilnoofizioterapia (BFT) este ramura medicinei în care se folosesc i> terapeutic agenţi fizici şi balneari naturali sau artificiali. Se poate spune că ea este necesară. s-au ii nlii'ld noi. în 33% rezultate bune. climatoterapia. Vindecări definitive sînt foarte rare. holioterapia. kineziterapia. Cadrele medii urmează să respecte indltdkr [Iile medicilor.ilo. cultura fizică medicală. n. 1.10. — în reumatismul psoriazic rezultatele sînt modeste. inhalaţiilc otc. Agenţii fizici folosiţi sînt: electricitatea. ll. s-au notat ln-Ivcţii fungice şi cu germeni gramnegativi. apa. hidroterapla.imnlul. . în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acel* 1 i i . talasoterapia. tnrlt climaterici etc. l<f«'t lo|o balneoflzloteraplol sînt din co in re imii bine cunoscute fi i|i'|ilml d» cunoaşterea acţiunii factorilor naturali şl aitlllcinll al l i i i n i i n<n|)nctlv0. — Administrarea lor în transplantele de organe este în studiu. aplazie medulară (trebuie urmărit numărul loucocitelor şi al globulelor roşii). Indicaţia terapiei imunosupresive se face de către i/ispecialitate în consult. Balneo-' upla cuprinde următoarele ramuri: electroterapia. — în afecţiunile reumatismale se citează următoarele rezultate: In .II Incidente: tulburări digestive: greţuri. infecţii cutanate. In i i n i l 7. în mod deosebit a leucocitelor. dar în acelaşi timp suficiente. să urmărească eventualele incidente sau complicaţii p* ckire trebuie să le recunoască şi să le anunţe medicilor curanţi. l MI ic prevenite infecţiile prin administrare de antibiotice şi transf i l t < leucocite. nlinllare cu cele mal variate ape minerale din streinul.<icl de ani s-au lărgit şl s-au reamenajat vechile stntliml. în 25% ameliorări modurate şi în 12% eşecuri.'10% rezultate excelente.«Hn(n. de modul de aplicară a procedurilor şl do rwadlvl-'ură a flnrărel pnrRonna tu porto.

De regulă se recomandă un interval de două pînă la trei lunJ tul i <• ultimele manifestări acute şi data trimiterii în staţiune.i esto mai aproape de faza acută. Ea este o terapie generală ca urmăreşte ameliorarea funcţiilor deficitare. Hulnooterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice. a bolilor alergice. m t < i organismului la aceste leziuni. contribuie la stabilizarea leziunilor de debut şi if i " i i > i . < i ' < i > n minerale clin tara noastră. Cu cit cui. i curelor este necesară pentru consolidarea rezultatelor. efectuarea de exerciţii. La acestea se aclmigă o dietă individualizată.i diagnosticului şi tratamentului lor. precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii şi adaptatlve. care actualmente este caracterizată i n l n relativa reducere a frecvenţei afecţiunilor acute şi creşterea consl-il. balneofizioterapia pune accentul pe excitare şi pe ameliorarea mecanismelor roglntoare. i i l n i r c . Acestea creează condiţii de a se pune în VOIM.'in l>il<1 n afecţiunilor cronice.' riero a curelor balneare nasc din înseşi progresele cunoaşterii boli-l i > i .ii riguroasă. păstrarea (atît Cit este necesar) a repausului şi adăugarea după nevoie a unui miniin de medicamente. O cură prea tardivă riscă să fie ineficientă. cu atît supravegherea trebuie să li e ni. exercitlndu-şi acţiunea sa prin mijloace nespec///cc. Reuzultatele col* i' i leferă Ia creşterea capacităţilor funcţionale restanta. Noi criterii clinice de pre--. Dacă terapia clinică no hn/oază în special pe repaus şi se acţionează asupra afecţiunii prin mijlouco putogenetice şi etiologice (atunci cînd se cunoaşte cauza). mai des.//n/e/e tratamentului balneofizioterapic sînt în funcţie. rezultatele bune car* §• >l>tlri dud u* r i in NO Indicii clupA criterii ştiinţifice. succesiv. Repetate.ire posibilităţile largi de acţiune ale diverselor cure balneofiziotern-Pontice. Alegerea momentului trimiterii la cură este în funcţie de bolnavul In c. recîştigarea celor pierdute. pre-' i i in şi de particularităţile staţiunii propuse.' . Psihoterapia trebuie să facă parte integrantă din cură. toxice sau prin suprn-M > l i i ' i l » i r i fizice şi psihice. inhalaţii etc. ajutînd bolnavul să se dezintoxice de droguri. Nu pot fi influenţate la* Minico constituite. Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi.! iKiinoofi/lnU'inplol un hv important tn recuperarea dlforl- . intervenind fie simultan. de calmul bolnavului care este eliberat de sarcinile sale cotidiene profesionale şi familiale. de :. precum şi de rcsperUiroa unor norme igienice prescrise în timpul curei. /H-/i. m < ompensarea funcţiilor deficitare ale organismului. în mart p u r i .uliul evolutiv al bolii respective. în schimb accelerează vindecarea lezlU* . Indicaţiile clinice ale curelor balneare sînt în funcţie de boală. Se observă în ultimele decenii <> veritabilă virare a patologiei. organismul uman îşi mobilizează proprii Io forto de recuperare şi de autovindecare. ci numai Io completează. constituie o bas! •mu conţin. .in/îi. Supus unui program de cură.•ALNIOFIZIOTERAPIA IN PLANUL TERAPEUTIC Cunoştinţele recente au arătat că balneofizioterapia este o terapie de rwic//»' yl de reglare. cură internă (crenoterapie). ea este favoriţi ta de noul mediu balnear.1. de adaptare şi de compensare. fie.

Uneori acţionează prin temperatură. — Apo sulfurate sînt ape care conţin cel puţin l g săruri la litru. mod do formare 9! prodomlnnnţa •!•• wunl"l"i oi(|iinicu «au miorgaulce pe care le conţin.liinţe radioactive. — Ape ieruginoase sînt cele care conţin cel puţin 10 mg ioni de fli>i Iu litru de apă minerală. Iii» caro predomină sulfaţii. — Ape alcaline sînt cele care conţin cel puţin l g de bicarbonat «Iu luitriu sau potasiu la litru de apă minerală. radiaţii).Ini subsl. — Ape sărate (clorurate. fosfaţi. sub formă de hidrogen sulfurat liber sau diverse săruri In care fjfodomină tiosulfaţii. iar alteori prin • imţinutul de gaze. — Ape carbogazoase sînt cele care conţin cel puţin l g de bioxid • ti ' carbon la litru de apă minerală. -. Administrate In cură internă (crenoterapie) au efecte care depind «li> factori fizici (temperatură.ţi lor deficienţi. i'flii> loimi'n/n linproiiiio cu fipn o masă cu cnraclor plnstlc. bula şi gama.7 mg ioni de arlunhi la litru de apă. gaze. actiniu sau toriu. cloruri. . bicarl K maţi. prin inhalaţii sau irigaţii. bioxid de carbon. de factori chimici (substanţe • li i mice care sînt dizolvate în apele respective) şi de organismul pe care n<'(iernează. au efecte terapeutice asupra orOnnismului în funcţie de conţinutul de minerale. administrate pe cale internă (crenoterapie) bnu externă. — Ape radioactive sînt apele care conţin elemente radioactive dtn ur. în sensul educării şi culturalizării multilaterale a bolnavilor. — Ape sulfuroase sînt cele care conţin cel puţin l mg de sulf la litru. Modul general de acţiune depinde şi de felul de nilministrare (în cură internă sau externă). A P E L E M IN E R A L E Sînt ape naturale care. Recent s-a lărgit sfera de activitate în staţiunile balneare.Ape arsenicale sînt ape care conţin cel puţin 0. hidrogen sulfurat şi subî. sodice) sînt cele care conţin cel puţin l y de sare la litru. NĂMOLURILE (PELOIDELE) '. nii'canice şi chimice determinate de conţinutul lor. Administrate pe cale externă (băi) acţionează prin: efecte termice. care se dezagregă spontan şi emit raull<i. O persoană înainte de a fi trimisă la tratament balneofizioterapio trebuie minuţios examinată pentru a face cea mai potrivită indicaţie terapeutică şi pentru a exclude cazurile care prezintă contraindicaţii. în••uşirii regimului igieno-dietetic şi a unor tehnici de cultură fizică medicală. arsenic. testării capacităţii funcţionale etc.miu. Clnslflcar»» Im NU luni In luncţlci d(i orlţjlno.mţo nnturnlo formate din pnrtirulo fine. Insolubile In apl. — Ape oligometalice sînt cele care conţin minerale în cantitate mică. fier.

de imobilizare a bol» i i i i v i i l u i şi anliinflcirmitor. în afecţiuni genitale inflamatorii cronice. cu efect antiinflamator şi antialgic. i i i i s m u l u i şi pentru creşterea tonusului sistemului nervon Nlinpnllc) — acţiunea apelor calde: In aplicaţii locale. apendicita J P I . carbonat de sodiu). se foloseşte In abdomenul acut (perforaţii ale organelor cavitare digestive..ala). timp de 15—30 de mi nute. Contraindicaţii: boli acute mai ales febrile cu semne clinice şi he-|ice de activitate şi V. Aplicaţiile generale de scurtă durată (trol minut») oxcltfl viNtomul nervos central şl provoacă înviorare. 1 ) Asupra sistemului nervos: — acţiunea apelor reci: în aplicaţii locali. .i.boli ginecologice cronice (în special inflamaţii mnlimim.hepatitele cu semne clinice şi biochimico-umoiale de activitate. Bazna. gaze (oxigen.S. hipotensiunea arterială cu maxima sub 100 mmHg. Eforie. sau prin adăugarea unor substanţe.Iiidlmţll lorapeullce: boala reumatismală în forma sa cronică articulmfl wnn abartlculanl. care cel mai des este crescută (dar se folosesc şi băilo roci). hidrogen sulfurat) şi emanaţii radioactive. hiperten-artorială cu maxima peste 180 mmHg. iicml muiNllillllntod localii. pungă cu apă rece. de temperatură şi de reacţia organismului asuprn ' . astmul bronşic etc. obezitatea. crescută peste 40 la 2 ore.ile). Aplicaţiile generale reci se fac în scopul Inviolării ( ) i ( | . Indicaţii generale: ca stimulent al organismului în întregime. dacă durează mal mult. timp de 15—30 minute. • ni scop terapeutic.local: se fac împachetări cu nămol la temperatura de 45—50°..I l o i a l a . Apele acţionează asuprn Inlii-'iului organism determinînd o serie de modificări care pot fi folosii. săruri (clorură de sodiu.H. bioxid de carbon. Durata prelungim Inlilbfl fdstomul norvoi central şl produc* somnolentă.— general: se fac băi de nămol la 35—40°. Acţiunea apelor este în funcţie de conţinutul I « M in minerale. Acţiunea apelor asupra organismului. Modul de aplicare: —.. La noi se pot face băi de nă mol la Techirghiol. unele atrofii musculare etc. gaze. Sovata.11 n > considerate separat: . ulcer perforat) cu scop anestezic. Sărata. deformaţii osoase nln coloanei vertebrale. tuberculoză ganglionară şi osteoarticulară nefistulizatd (xlnMII/. Amara. ca: vegetale (nămoluri cu nlţjo).pentru a unor funcţii dereglate. tamponări vaginale cu nămol la 35—40°. iullamatii seroase cronice netuberculoase. pe cale generală se pot face şi băi cu nămol rece urmate imediat do expuneri la soare (metoda egipteană). HIDROTERAPIA EXTERNA Este o ramură a fizioterapie! care se bazează pe aplicarea pe cale externă a apei în scop curativ şi profilactic. Ele au însă şi o acţiune care se referă la anumite • M 11. dar cu modificări în ce priveşte temperatura. în terapia unor boli cronice de roInllamatorii.sarcină. Apa folosită este cea obişnuită. i i mă acţionează.Mil> formă de pungă cu gheaţă.

se stoarce şi se întinde pe uiioii de fricţionat. atrofii musculare. pe care îl activează). hipertiroidism. Acţiunea terapeutică a apelor so ••r/. astenii nervoase. Aplicaţiile reci epi-! i ice cresc secreţia gastrică.b) Asupra aparatului cardiovascular: — băile reci de scurtă duratd roduc vasoconstricţie şi cresc tensiunea arterială. Apllriifll recii protopul înmuiat tn apă r< . Compresele. a heloylobinei şi leucocitelor. d) Asupra musculaturii: cresc tonusul musculaturii locale şi gee) Asupra metabolismului: scade metabolismul. emfizem pulmonar. vei l u sau gaze şi pe efectul mecanic. Iată cîteva tehnici prezentate pa I: fricţiunile.. apoi se produce o nsodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale. se ia un prosop. dtaline. cît şi cele calde do t ft durată. c) Asupra organelor hematopoietice: activează hematopoieza timp '» 24 de ore. Contraindicaţii: hemoragii. ceea ce se traduce prin creşterea globulelor roşii. Tehnica hidroterapiei externe.irea. cresc secreţia biliară. băile caldo <• diureza. dacă acesta este • ruKCut patologic (acţionează în mod deosebit asupra metabolismului 'iilnoral. NpAl. Aplicaţiile generale au în linii mari i 'aşi efecte. Indicaţii: — In aplicaţiile parţiale: surmenaj. f) Asupra schimburilor gazoase: le activează timp de l — 2 ore. pe conţinutul lor în substanţe minerale. li) Asupra aparatului urinar: băile reci scad diureza. Bucăţi de plnză înmuiată In apă In diferite temperaturi ipllrfl p<> divanele regiuni ale corpului In scop tcrapoutlr. g) Asupra aparatului respirator: aplicaţiunile reci cresc amplitudl'îmi respiratorie şi deci activează schimburile gazoase.. Aplicaţiile reci de lungă durata l secreţia biliară. Tehnică: bolnavul stă în pat gol sau parţial acoperit. afecţiuni cardiace decomptn» > unu evolutive.fl pe factorul termic. Se spală întîi un membru şi apoi întreg COP MU porţiuni/ ie face mal mult In scop igienic. De aceea sînt contraindicate la persoanele cu suŢinte cardiovasculare. raldă sau nltermmttt..optică pe (noului rmpiJi Uv «l ie schimbă din cinci tu cinci . se Inmoilt i lift ruldă şl se stoarce. Tomptrt* i tipul pe m t u fi rece. ateroscleroză. j) Asupra secreţiei biliare: atît aplicaţiile reci. nm<Hii(! un prosop în apă rece sau caldă. — băile calde cresc activitatea inimii şi prin urmare sînt oboslînre pentru inimă. afecţiuni dermatologice. cu deosebire în fazele mai avansate ale acestora. nevrite acutet >iUm«lunea arterială. Se fricţionează locul apăsînd peste prosop. bronşite cronice. Tehnica: bolnavul stă în pat. con-'•înMiţci după unele boli.. < . pareM) — )ri aplicaţii generale: obezitate. neurastenie. redori articulare. . i) Asupra tubului digestiv: aplicaţiile locale calde epigastrice scad i ' l i a gastrică pînă la 50% din valoarea iniţială.

flori de tei. Cataplasmele sînt aplicaţii cu mase păstoase încălzite. tărîţe. pe coloana vertebrală sau pe abdomen. cu apă caldfl ni -IO". Se fac aplicaţii reci care se acoperă cu o pînză groasă uscată şi se ţine în acest fel 2—6—12 ore în scopul activării circulaţiei locale. Indicaţii: pareze. Duşurile şl afuziunile sînt proceduri ce constau în proiectarea fărl presiune a unei coloane de apă asupra diverselor regiuni. favorizînd circulaţia locală şi stimulînd sistemul nervos. stări de debilitato şi pentru schimbarea reactlvltflţll orţ|<inismiilul In scopul creşterii tonusului gonorul al organll* mulul. Indicaţii: diferite sindroame dureroase. frunze de stejar. abdomen. — Aplicaţii alternative: se fac în felul descris mai sus. meningite. cu <i|>rt răcoroasă la 21—33°. plante medicinale ca: muşeţel. Acţiunea se bazează pe efectele apei încălzite. cu apă indiferentă 34—36°. Indicaţii f/e/K»rn/e. Prişniţul.lllo minerale sînt băi cu apă în care s-au adăugat substanţei orf/nn/ce. nuc» anur<i<nil<:c: NdCI. Se aplică pe trunchi. . flori de fîn). împachetările pot fi locale sau generale. sulf. H. Se indică cu deosebire în ştii r i febrile. inflamaţii cronice.'• iu i n n le). Indicaţii: nevralgii. umede sau uscate (pîine.i t în apă rece. colici abdominale. medie 10—20 minute şi lungă peste 20 minute. umede sau uscate. Se pot face băi cu ape alternante. Băile sînt proceduri de hidroterapie cu apă la diferite temperaturi. Se aplică la suprafaţă. In aplicaţiile cunoscute sub denumirea de duş-masaj. Se pot face băi: cu apă rece pînă la 20°. nisip. flori de fîn. iod. castan.Indicaţii: hemoragii digestive. făină. în care se înfăşoară corpul după care se acoperă cu o pătură caldă şi se menţine mai multe ore. în stări febrile. parestezii. nămol. pen tru a menţine căldura. Se mai pot face împachetări cu parafină. nevralgii. gazoase. cu alterna rea aplicaţiilor reci şi calde. Milfurnnse. — Aplicaţii calde: prosopul înmuiat în apă caldă şi stors se aplică pe porţiunea de corp respectivă şi se acoperă cu o pînză uscată. Sînt utilizate mai frecvent în afecţiuni ginecologice sau rectale. tărîţe. Se bazează pe f > fer tul termic al apei la temperatura de 18—22°. săpun de potasiu. Durata poate fi: scurtă (pînă In . oxigen. carbogatunse. fier. brad. Răspînrlire mai largă au împachetările întregului corp într-un cearceaf înmii i. cu apă fierbinte peste 40°. apa este folo •lift Iu presiune mare. Apa sub formă di Jet este aplicată asupra organismului la presiuni şi temperaturi dife« rlte. cu sau fără adăugarea de ingrediente. Acţiunea principală este în funcţii» do temperatura apei. Se pot introduce în reci sau în vagin. rnnlt. HIdrofoarele sînt aparate în care circulă apa la diferite temperaturi după dorinţă. congestii cerebrale.

fie. scade intensitatea senzaţiei dureroase. Se face fie direct prin aplicarea curentului continuu sau alternativ. scăderea tensiunii arteriale. Alte efecte sînt cele magnetice. în lombosciatică. cu unde medii sau unde scurte. Indicaţii: tratamentul paraliziilor (în mod deosebit cele consecutive iHiliomielitei). l'aradoterapia foloseşte curentul alternativ de joasă frecvenţă de o fînnmită formă specială produs de aparate de tip Borgonie.illzarc cu aparate mici portative folosite In dermato-| i»tll" •. hipotensiune arterială. Efectele culoivlului galvanic sînt: efecte biologice. asupra sistemului nervos: are nfcct de sedare. &•• vMlqii. hipertiroidism.Perierile sînt proceduri care se adresează circulaţiei periferice ale t'flror efecte se datoresc efectului mecanic realizat cu ajutorul unor porii. Efecte: creşte tonusul şi excitabilitatea neuromusculară.i. în inflamaţii cronice. precum |l secreţia glandelor tubului digestiv. E L E C T R O T E R A P IA Electroterapia este partea terapiei care utilizează energia electrică Iu scop curativ sau profilactic. Efecte: modificări ale excitabilităţii nervoase (creşterea sau scă• Itm-ti ei). chimico şl lilochimice. asupra tubului digestiv: măreşte secreţia de suc gastric. Se acţionează asupra segmentului dorit. produru vasoconstricţie în circulaţia periferică şi activează circulaţia slsInmleft. paralizii flasce otc. In (irnctica curentă deosebim următoarele forme de electroterapie: Galvanoterapia foloseşte energia electrică a curentului continuu furnizat de anumite aparate medicale numite pantostate. reprezentaţi de: D'arsonv. Indicaţii: atrofiile musculare de inactivitate (după păstrarea îndolimţjattt a aparatelor gipsate). tratamentul atrofiilor musculare. vasomotor şi liolic. astenie. efect analgezic..<ilio de căldură cu creşterea locală a temperaturii). în mod indirect.l roşind n-. In cilgllle suporficicile. mialgii cu scop sedativ şi analgezic. Cu efect vasomotor în boala Hnymmd şi în hipertensiunea arterială esenţială (în stadiile sale d* l l H oput). «Inu/lte . creşte conl i i i c ' ţ lu fibrelor musculare. obezitate. fenomene de electroendosmoză şi electroforeză. Indicaţii generale: tulburări ale circulaţiei periferice. calorică sau luminoasă. srlntlco/ nfortluul corounrlouo (da grnvltnto uijonrrt sau M»<li'<)i dl«i ţiunl alo aparatului rasplrator: larlnylto crontco. modificarea pHului ("Miturilor. -rţlunl nrUnihirn: artritei afecţiuni nlo sistemului noriuwrnli|ll. Curenţii do înaltă frecvenţă folosesc curenţii alternativi care dopttSUNI' KlOOOd osnleitii pe secundă. curentul electric translormat în alte forme de energie: radiantă. efecte calorice (produc o sen-/. bolnavul stă întins în pat acoperit cu un cearceaf rămînînd neacoperită doar partea asupra căreia se acţionează. termice. nevralgii faciale şl clcatrlcoalf». convalescentă. Sînt perieri uscate şi umede.

lonizările sînt proceduri prin care se introduc în organism. anemici. spondiloze. consllpotll spastice. afecţiuni digestive: perivisceille. artrite reumatismale . dar atunci sînt şi radiaţii calorice care încălzesc şi incomodon/. Razele Infraroşii sînt emise de lampa Solux de diferite tipuri cu care se fac băile de lumină. subnutriţi. dischinezii bilio-intestinale. do (icooa helioterapia este indicată dimineaţa cînd sînt multe rn/n i ill r. reumatism cronic.'. artrite cronice. inflamaţii cronice ale organelor genitale/ rH'liopatii cronice. diferite substanţe medicamentoase cu acţiune t'irmacologică. chimice. afecţiuni dermatologici. Indicaţii: cele menţionate la galvanoterapie. ACTINOTERAPIA ll • •< Vi'lltfl. calciu. antinevralgice. tabes. cr«ft«r«a motaholti» nulul lm/.. cu ajutorul curentului electric.nonlcu.: furunculoză.i iiih'Cttoase. Razele ultraviolete emise de lămpi sau arcuri voltaice sînt indicate In convalescenţi. vizibile şi ultraviolete.sinuzite acute şi cronice. Ulcelele sînt: mecanice.. endarterita obliterantă. Este ramură a terapiei care foloseşte energia furnizată de spectrele do Iradiere emise de corpurile încălzite. desensibilizante. Indicaţii: boli metabolice: obezitate.astm bronşic etc. plourezll (In faza de resorbţie). adică pe pioprietatea unor cristale de a se încărca electric dacă se exercită asuIIKI lor o presiune mecanică. intoxicaţii cronice cu ni•'liilo. Undele scurte (ultrascurte) sînt produse de curenţii de înaltă Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor. debilitaţi. iv io li' te şi mai puţine radiaţii calorice. Intensitatea radiaţiilor este mai marw le amiază. diabet. angină pectorală. Indicaţii: nevralgii vechi. Spectrul solar este format din radiaţii Infrnroşii. Contraindicaţii: tuberculoza pulmonară evolutivă.. paralizia gejioralfl progresivă. codeina. hiposulfitul de sodiu. Ultrasonoterapia se bazează pe efectele piezoelectricitătii.nl (dnca n< «sin csio sid/. lilscte: Ntlmiilnrort sistemului nnrVOI simpatic. salicilati etc. lilccte: antiinflamatorii. HELIOTERAPIA Este terapia cu raze solare.ut)/ mărirea rezlitonţ*! organlimululi . Ca efecte hiologice importante menţionăm: acţiunea bactericidă şi creşterea permeabilităţii membranei celulare.fl. ţ AEROTERAPIA Su 1/icc c•onronilUtnt ru holiotorupia. termice şi biologice. Se folosesc mai des următoarele medicamente: adrenalina. dizolvate în apă.

M' ' r/i< nt'tlniH* ni maMijulni « " .coptoiii tcfiuiiicntB|l i iiilocdptorll din iinivi'hi vi i<' ( |iinn'iil. /. cu pumnul. unghii tăiate scurt şi rotunjite). ! ( « complex vi insuficient cnno'icut. .r m a * i v . l . haltere pomenii. i cxic'M. 11. executîndu-se şi o •••presiune.'iţiroa somnului. I ! M | c lr< u i. i l M i l i c r i h . ciupirea: un fel de petrisaj. ' M i m niiisaj trebuie să fie urmat de mobilizarea articulaţiilor şl •ilor din vecinătatea zonelor masate care poate fi: activă. ..ă de regulă dimineaţa. mai rar două şedinţe la zi sau o şedinţă la două zile. ••(luiipii M/. Manevre fundamentale de masaj: — netezirea. vibraţia constă într-o serie succesivă de presiuni şi relaxări.ho sisleinul norvoi nliti nniunile onjdih' dnpn /unei. cu vîrful degetelor. fărfl ml mi stl se desprindă de pe tegumente. dar efocI numai cu policele şi indexul. Durata şedinţelor este de 5—25 minute... petri•"i/tij... (!<• l i p Colinfl. Mîna se deplasează o dată cu tegumentul în limitele per-'i de Inxitatea hipodermului.antt i II u«iu<nilo u organismului. Maseurul trebuie să se spele pe mîini după fiecare bolnav masat şl să nu poarte în activitate inele sau brăţări. efeo Iu cfttrc bolnavul însuşi. dezbrăcat parţial sau total în cameră încălzită la 20—22°. — frămîntatul are mai multe tipuri: compresiuni întrerupte-. masajul vertij: se efectuează cu ambele mîini în sens "uivtrtire (se foloseşte la braţe).. cu partea cubitală a H l lor. cu palma. îmbrăcat cu haine speciale (cu mînecă scurtă. timp de 2—6 săptămîni.i " I . i i u n i i i '. sau mai simplu..tţla .MASAJUL MEDICAL Masajul constă dintr-o serie de manipulaţii manuale aplicate la suprufdţa organismului în scop terapeutic sau igienic. Cuvîntul masaj provine din limba arabă (mass=a frămînta).loIoglcă a masajului:ac//unea locală: sedativft şl hlporr lui ulii. medic sau maseur.l i p l i i i . se efecIni«<i7. cînd bolnavul execută mişcări cu greutăţi. efecto fnvori/..I I' fo <Nl(iii(ti n i i ' l . Masajul trebuie făcut de către npocialişti. pe n'ijlunea interesată în direcţia centripetă sau paralel cu fibrele muscuInui şi are drept efect scăderea durerii. RBU lubIu. de aceea s-au creat aparate ce produc vibraţia llnlrt sun totală a întregului organism. i u l ' ni nu incmnism icllex pic. ndică prinderea maselor musculare voluminoase şi deplasarea imnsversală. fricţiunea este o netezire mai pronunţată. i • i | ni i u n i . . i | d(> l . baterea sau percuţia constă în ciocă• • n ţesuturilor cu ajutorul mîinilor. efectuată de către maseur» ac-i opo//f/e. „atingerea apăsată" sau „alunecarea apăsată" constă I n l i . îmbuncil. In general se efectuează o şedinţă pe zi. tndopărulii miis( nliiro. pasivă. Bolnavul este aşezat în nu l special. Aceasta noi In lorţfi musculară. prin aceasta efectuîndu-se iimrtlnri rapide ce se transmit tegumentelor bolnavului.. fir//unea generală: stimularea funcţiilor aparatului cirîl lo'iphotor.i ) v < ' ' i < . crcşteren metabolismului bazai.o uşoară atingere efectuată cu pulpa degetelor sau cu palma.i MmiiliioiiiiiM . cu opoziţia creată de maseur.• .

studiind cu deosebire constituţia.. care tinde spro cunoaşterea omului sănătos. Creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. capacitatea de efort.se înlătură tendinţa la constipaţie. Practicile culturii fizice nu sînt de datS recentă. membrele superioare sau inferioare... Aparatul respirator funcţionează mult mai eficient prin mărirea eliisticităţii cutiei toracice şi a amplitudinilor respiratorii. în scop de antrenament pentru sportivi. astenie. i p n i i u i h/. reumatism.. Cultura liy. Practic. torace.. flebite.ioiiKjjr între diferitele faze ale acestuia. Sub acţiunea irigaţiei active ţii . ele au existat încă în antichitate.inM uşurează circulaţia în trunchiurile venoase şi limfatice mari Hm (il)doiiHMi. Aparatul digestiv.iii. ateroscleroză. abdomen.. cap. faţă. ulcerul gastroduodenal. cancer etc.lcrt mocllf u l i i '. există tehnici speciale pentru masaj pe diferite regiuni: ceafă. în acest fel se uşurou/ă activitatea inimii. Miy.. urmărind creşterea potenţialului biologic a întregii societăţi.. Contraindicaţii: boli infecţioase. cît şi una socială. cu scopul de a menţine şi de a potenţa sănătatea şi capacitatea de prestaţie a organismului în întregimea sa.. chiar într-o formă organizată. Cultura fizică medicală este o ramură a medicinei.K tivcci/ă funcţia pielii.Sub acţiunea masajului se favorizează drenarea lichidelor din ţeKiituri şi eliminarea lor prin organele de excreţie.. Aparatul cardiovascular funcţionează de asemenea mai eficient fi n i . In liiupul efortului la persoanele bine antrenate. gît. urlrilo. cefalee. se accentuează funcţia glandelor digestiv».1 sliujelui bine oxigenat. florii la cele neantrenate. vi/. i i economic. spondiloze. . După terminarea efortului aceste v<ilori revin mai repede la valorile iniţiale la persoanele bine antrenate.. tuberculoză.ic do asemenea influenţat favorabil regllndu-1 şl i i v .isrulur esle mai mare la persoanele antrenate decît la cele neantrenat». sînt mai mici decît la perşi ti ine neantrenate sau rău antrenate. ameţeli. hipotrofii musculare la membre. i .. MrtdbuliNimil f. capacitatea de muncă. I C N I I . Capacitatea de prestaţie a aparatului cardiov.lor şl eliminarea produşilor azotaţi oi Influenţa culturii fizice medicale asupra aparatelor şi organelor. încît ventlIdtiu pulmonară creşte.înd fortificarea unei persoane. Cultura fizică medicală este atît o problemă biologică individuală. sindromul hemoragipar. Cultura fizică medicală produce efecte favorabili» p i i n îinlrenarea musculaturii abdominale influenţînd în mod reflex proroşele chimice şi mecanice ale digestiei... ' .. ficatului şl rinichilor.r.m M | > i . duţji. Prin îmbunătăţirea motricitatii intestinale şi a evacuării i i i i i ( i n i i l i i l i i i intestinului . ' i <.. spate.. cu urmări economice în ce priveşle productivitatea muncii... Indicaţii: persoane obosite. valorile funcţionale ale organelor. CULTURA FIZICA MEDICALA Cultura fizică în general urmăreşte fortificarea organismului şi creşterea rezistenţei sale prin efectuarea diferitelor mişcări. l i i l i l l i i u l i ..

favorizează dezvoltarea glandelor suprarenale. călirea organisîl prin contactul nemijlocit cu asperităţile vieţii. Numărul leucocitelor nu se modifică în urma antrenamentului.-. ' | < M m< mlul . i < q> i ţ i i du prestaţi*.r.tio. ROLUL CADRELOR MEDICO-SANUARE PENTRU ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE MEDICALE DE CALITATE SUPERIOARA Sarcinile cadrelor medico-sanitar e rezultă din caracteristicile esenf/«/«! ale asistenţei medicale din tara noastră care este o asistenţă proilliirtică. curativă. Itolul cadrelor medii în educaţia sanitară a populaţiei rezidă în acivlluloa desfăşurată pentru ca aceasta să înţeleagă şi să respecte indlflţlllo medicale de sanogenizare şi igienizare a întregii vieţi.ice medicale în procesul de sanogeneză devine din ce în ce mai important.Organele hematopoietice.. în le|filtiră cu îndeplinirea acestor sarcini.. Antrenamentul fizic produce o uşoară si trecătoare scădere a globulelor roşii.mierii performanţe).fl pentru CM••. M | < I fn(A de | M I I | | . 1.in. cadrele medii au un mare rol. Populaţia 'i«hulo educată să ia parte în mod direct la păstrarea şi la întărirea proM(| P| sănătăţi. Efortul fizic repetat provoacă modificări pro l unde ale glandelor endocrine. •tţhi prin muncă şi pentru muncă. Gimnastica medicală.emonon un Imparativ al < i nrtiinl' ( . n culturii fizico medicale. pentru r r e ş ! > i < . —Igienizarea vieţii personale începe încă din copilărie. imediată şi gratuită. Glandele endocrine.. forma culturii fizice medicale istematice şi de durată — efectuată cel puţin de două ori pe zi cîte i 1 0 minute — reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva • oclentarismului şi a urmărilor sale negative. creşterea ii. exercită o uşoară acţiune de inhibiţie asupra gonadelor şi o uşoară acţiune stimulatoare asupra hipofizei. calificată. dar în formula leucocitarS se evidenţiază creşterea limfocitelor.i > i " i i t a l!•€• neO tM fl . Prin aceasta rolul culturi? i|/. înot sau oricare dintre sporturile faţă de caro tlnărul ar» untll.iritaţii do rezistentă naturală monismului. 1 : miel longevităţi active. educaţia voinţei. a sportului de rmisă (turism.11. Rolul cadrelor medii in profilaxia bolilor este de a respecta indica' l i l « ' medicilor de specialitate şi legile în vigoare privitoare la adminisiftrod la timp şi în bune condiţii a vaccinărilor. în mod deosebit Io npli.i|>.• > i n'. —lylvni/. mişcarea sub.. La femei cultura fizică medicală urmăreşte în afară de promovarea • Itirii de sănătate şi efectul estetic. fiind nei ă educaţia sanitară pentru alimentaţie raţională. .i r. cultivarea mişcării sub toat* "• •I o sale.'itntlt de muncă $1 pcnliu . acestea constituie HMilo do bn/. h | m .. urmată de o hiperglobulie de durată şi de creşterea hemoglobinei care permite transportarea către milocondriile celulare a unei cantităţi mai mari de O2 .nirn V/P/// rn/er/M . fftrfl n se urmări num. recuperator ie.

iau temperatura.însuşirea unor cunoştinţe de ambientologie prin care se arată sursele de poluare a mediului înconjurător.itoa. La stabilirea diagnosticului contribuie şi cadrele medii. Pentru aceasta ele trebuie să fie bino pregătite profesional şi să fie conştiincioase. răspîndiiou de zvonuri etc.i baza oricărui tratament. a apei. Rolul cadrelor medii în stabilirea diagnosticului. atît în stabilirea diagnosticului. pericolele care le determină poluaroa şi mijloacele de luptă împotriva lor. cunoscut fiind că un cadru medical trebuie să înveţe toată viaţa atît pentru a nu uita ceea ce n ştiut. etica şi echit. devotat şi conştiincios este de mare utilitalu bolnavului şi medicului. După terminarea şcolii vn treimi să continue pregătirea profesională.isa despre viaţă. alteln Iu timpul activităţii practice. . a solului. Intol-ulllu oi'lunlAi'll diagnosticului 9! Iratamuntului. Este de asemenea coordonată pe plan mondial organizarea luptei pentru păstrarea purităţii mediului ambiant. lupta împotriva cancerului etc. Ii încurajează.inieni. Să nu se uite însă poluarea psihică: cultivarea urii şi inegalităţii între o. încrederea între oameni. frecvenţa cardlwtt. cît şi pentru a fi la curent cu ceea ce apare nou în medicină. care sînt valorile fiziologice ale acestor probe şi care este semnificaţia modificărilor acestora. liMisluncfi arterială. de aceea stabilirea corectă şi în timp util n acestuia este o sarcină de primă importanţă. cadrele medii ia oilciiton/fi usupra gravităţii bolnavilor. Trebuie de asemenea să ştie ce examinări trebuie să facă în legătură cu anumite semno clinice pe care le prezintă bolnavii pe care îi îngrijesc. In acest fel so n|ungo la stabilirea diagnosticului corect şi în timp util şi se instituie lifil. far bolnavilor prima anamneză. se orientează asupra ui-examinării şi comunică modicilor observaţiile personale. srt ţitle să interpreteze şi să înţeleagă semnele de boală. cooperare justă şi întrajutorare. le dau prlsfaturi. ca şi poluarea sonoră. înţelegînd aceste idei cadrele medii trebuie să le propage în activitatea cotidiană. cum să recolli>/e diferite probe de laborator. optimismul. In oricare loc de muncă s-ar afla. Cadrelo modii trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre cauzele bolilor. pregătesc fişele sau carnetul de sănfltutt*. Un cadru mediu bun. Multe cunoştinţe se primesc în şcoală. ordine economică dreaptă. în locul individualismului pledăm pentru un colectivism care să cuprindă pe» cei care acceptă egalitatea între oameni şi care militează pentru o lume mai bună. în sala de aşteptare a unor servicii ambulatorii. Diagnosticul stă l. contribuie la educaţia sanitara. cît şi a trata-«iontulul. cultivarea pesimismului şi a ignoranţei de orice fel. De modul cum se vor însuşi aceste cunoştinţe depinde felul cum se va lucra în producţie. în locul acestora trebuie cultivată o concepţie sănălo. Trebuie avut în vedere în primul rînd poluarea aerului. Ii liniştesc.imenlul corespunzător. Acest mod tio a gîndi se înţelege mai uşor dacă amintim că încă de pe acum unele mijloace de prevenire a o serie de îmbolnăviri sînt coordonate pe plun mondial: lupta împotriva unor boli infecto-contagioase şi a unor l>oli carenţiale sau metabolice. mai dreaptă şi mai sănătoasă fizic şi psihic. să observe cu atenţie semnolo de suferinţă ale bolnavilor şi să le comunice medicului. deoarece el observă bolnavul 9! are un contact apropiat şi prelungit cu acesta.

ondoscoplco. să se facă îmbă->i iiHiiiiU' de a se aşeza în patul curat etc. gradul său de preqăprofesională şi de conştiinciozitate. Mai mult.i " necesar ca pe lîngă cunoaşterea tehnicii recoltării şi a exame"Microscopic să cunoască şi tehnica de a efectua personal o seria minări de laborator cu caracter de urgenţă: sumarul de urina. iiiU'llgouţrt.••. favorizat de timpul lung cît stau în preajma lor. po»lbllll. cadrele medii realizează un contact mult mal ii bolnavii. temperaturii şi rezul-il nllor examinări pe care le-a efectuat. t<v////e cu staţionare. Totodată comunică medicului propriile observaţii culese discuţia anterioară cu bolnavul în sala de aşteptare sau din carne-« I n saiuUate.>tu || «(jnrlmn Hunzorlală. îl ajută să ia anumite poziţii cerute da mliuitor. pulsului.n Indicaţia medicului recoltează produse biologice: urina. efectuarea examenului coprologic macroscopic şi microscol l v . Aspectul cabinetului de consultaţie este „car• Io vizită" a cadrului mediu.fn cabinetele de consultaţie ambulatorii.A. secreţii. curnj. efectuarea de sondaje gastrice sau • uliu. l U i j i i u i .irfl. administrarea unor modica-• limrea testelor de toleranţă etc. recoltarea ele ii"iitru examenul hematologic. cadrul mediu îl ajută la dezbrăcat. reforoasrft modicului lot co observă In Iu-învii de cnrc răspund şl fcic IniUmu'nliil indicul do medic. face examenul macroscopic al acestora şi referează medicului. arată spiritul său l>ndîlresc. . care lucrează în el. Cadrele medii < i u 9! n Instrui bolnavul asupra obligaţiilor ce le are în condiţii da nHupru disciplinei şi igienei generale şi individuale. . scaun. de aceea ea trebuie să fie cît mai plăcută şi mai fci-. i"..socio-profesionale şi chiar pur medicale utile în stailloţjriosticului. • i ««fi şi citirea unui sediment de urină sau de bilă. puroi. rolul lor este tot aşa de mare. 1 •• .« ' bolnavilor In secţia do boli Interne. pregătind tot ce esta t'Mir pentru examinarea bolnavilor (materialele necesare examenu• Unic şi examinărilor de laborator). i . precum şi valorile T. la îndemînă. explorări radiologie*. 11(11 do spitalizare. i inia. izotopico etc. îngrljlron bolnnvllnr • i comploxrt c«ro corci o timimlIA vocdţlo şl niuiinlto liftU rnre n-mi siclpnt ubsorvollllor voclil şl cnro pot li nNtii.iii i i l i < n Iun (Iccl/ll . Koclnhllltntn. Introducînd bolnavul în cabinet. Tot caii pregătesc bolnavul pentru examinări complementare: pra-hlcfl şl fizică. <|1n. Ele rorollon/. Ele planifică şi însoţesc bol-• ' nevoie — la diferite laboratoare. colorat cu Sudan III şi lugol).ă probele biolo-iluc rezultatolo.. hainele de protecţie. Ambianţa de lucru impresiofi\ bolnavul. în staţionare trebuie să se respecte circuitul bol-i (miilru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. lichidele de vărsătură. l. de spălătură gas> ' ' I c . dacă este nevoie. cadrele medii asigură conIu igienice şi de ordine. nlmiţlo i>l memoriu bună. Documentele clinice trebuie 98 iu ordine. dragostea pentru profesiunea aleasă. regim dietetic. Da nil bolnavii sînt mai sinceri faţă de aceste cadre decît faţă da Jupi cure poate fi folosit pentru culegere de date complemen-'i'i m mistice. spută.

multă forţă de muncă pentru a putea să şi-o dăruiască bolnavilor. cit şl In pu> in. să se obţină rezultatele cele mai bune.. pasiunea de a te dedica sănătăţii semenilor". ci şi multă dragoste pentru om. Aceasta cu nttt mal mult în prezent cînd tehnicizarea excesivă — inclusiv în modlclnfl — a creat pericolul depărtării psihico de bolnav. Ea cere nu numai multă pricepere.sională şi din mediul familial presupun motive serioase. în prezent vedem mult mal dos. necesitatea unei permanente perfecţionări. Cadrele medicale sanitare trebuie să înţeleagă epoca socială în care trăiesc. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Medicina este într-adevăr o profesiune. — totalitatea procedurilor de tratament. iubire de onmoni. a bolna vului însuşi. deoarece scoaterea bolnavului din activitatea profe. aproape întotdeauna. De acest fapt trebuie să se ţină seama în relaţiile cu bolnavii. luce trebuie să se ţină seama de psihologia bolnavului. capacitate de a înţelege oamenii. M. Atitudinea personalului medico-sanitar faţă de bolnav este o verigă Importantă in lanţul procedurilor terapeutice. discreţie. Academicianul luliu Haţieganu ne spunea: „bolnavul are întotdeauna dreptate" şl no îndemna sci-1 sprijinim multilateral. conform.. a patului bolnavului. Ei au devenit în ultimii zeci de ani mult mni sonsibiii şi în acelaşi timp mai pretenţioşi. împletirea componentei medicale cu cea soda la la bolnavii care ne consultă. obiectivilato. deoarece cîştigîndu-se încr«'(l(M'ca bolnavului şansele de reuşită vor fi mult mai mari.i mitdi . sănătflto li/ică şi psihică. Internarea bolnavului în secţia de spital însemnează asumarea unei mari responsabilităţi. Cei co avem o vechime mai mare în activitate am putut observa că psihologia bolnavilor se schimbă în timp. — totalitatea examinărilor clinice şi paraclinice efectuate pentru Itabilirca diagnosticului în timp util terapeutic şi pentru urmărirea evo luţiei bolii.. Timpul petrecut în spital trebuie judicios folosit pentru recuperarea bolnavului şi redarea sa familiei şi societăţii. în tot ceea C«. dictonului că „fiecare om trebuie să ştie în profesia sa cit ştie epoca în care trăieşte". dar nu este o profesiune ca toate celelalte. simţ de ordine. yiatlo unoi vechi tradiţii nu s-a ajuns la acest pericol. mu! optlmllt şl mal încrezător atlt tn f or te l o Iul. străduindu-se ca într-un timp scurt şi cu cheltuieli cît mal puţine. caracter stabil. IncH Iu sflrşitul oi acesta să so simtă mal llntvlit. blîndeţe. ceea ce influenţează psihicul şl Comportarea lor. conştiinciozitate. onestitate faţă de superiori şi subalterni.. In ţara noastră.prompte şi corecte. Trebuie să se aibă în vedere eficienţa economică a oricărei internări 3/i spital. — totalitatea măsurilor şi procedeelor de supraveghere perma nentă a bolnavului. Discuţia cu bolnnvul trobula astlul condusă. Prin îngrijirea bolnavilor în staţionar se înţelege: — îndeplinirea sarcinilor generale privitoare la igiena generală a Jalonului sau cabinetului de consultaţie. multă omenie. perfecţionării profesionale şi întregirii continue a fiinţei lor fizice şi morale. fire optimistă.

corespunzătoare epocii tri-. înaintea administrării unor mei tu 11 "bule ia se facă investigaţii privitoare la posibilitatea de n1 Iniinmenelor alergice sau de idloslncnr/. urmărind eficienţa optimă prin i directe şi mai ieftine mijloace. stabilirea diagnosticului şi tratai ulm l. Fiecare om sănătos însemnează două braţe şi o idili» redată circuitului economic şi niciodată nu vor fi prea multe i l n l l şl prea multe braţe de vreme ce avem aşa de multe de făcut atît 1 i (ix'zont cît şi în viitor. cadrele care manipulează acest* i i i ' b u i o să aibă deosebită grijă. recuperare) reprezintă ajutorul dat de între 'inului care suferă. Dacă medicina niiiuuză „ştiinţă şi conştiinţă" (I. 'TU CM /(ic cadre/e medii trebn/c na dea dovada do hună pn-f/e bJi/idi'/c. l i ) n<npvnsabilitatea economică pleacă de la faptul că toate valor iu întregul proces de asistenţă medicală (prevenire. In concluzie. conştiinţa fără ştiinţă Inutilă (J. adică pînă la recîştigarea săl i i i li'pline biologice. Bolnavul trebuia i n 11 piuă la recuperarea lui completă. „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului" (Rabeci'oa ce însemnează că numai în această alcătuire: ştiinţă şi con|>1 so poate efectua o medicină eficientă. nul» aspectul modului său de acţiune şi a posibilităţii apariţiei i i l i ' i i l n sau accidente» chiar şi in condiţii de respectare a tuturor I i Mnlilllte de fannacovigllenţă.i/d. Totodată trebuie să se evite excesele. Bernard) pentru bolnav şi pentru societate (chiar culpai l o pedeapsă). în mediul familial şl • in ini din care provin. . n l ' l m i e m cîteva responsabilităţi care trebuie gîndite şi reţinute: •O i<->. i'npnnsabilitatea juridică sau medico-legală decurge din faptul că "fi Incorectă a unor proceduri de explorare sau tratament poate Incidente sau chiar accidente de diferite grade care pot aniitrlluul Juridice (despăgubiri sau consecinţe penale). orice tratament trebuie să îl ru cfoctul psihoterapie!. spitalizz l ic. Aplicarea procodurl terapeutice trebuie să fie precedată de cunoaşterea t n bolnavului. ImnavDlntQ. depăii««i stircinilor şi competenţa proprie. psihice. Substanţtl* d9 "inile ta //e In prealabil (esfnfo (rospectlnd întocmai indica- m ini sănătăţii). Initament. /«<•/. sociale şi profesionale. după care se începe tratamentul. Haţieganu).iionsabilitatea medicală constă în prevenirea prin toate mij|n < unoscute a îmbolnăvirilor. < )(l<ită înţeleasă necesitatea unei atitudini pline de solicitudine faţă i -i îl n<iv trebuie continuate preocupările pentru aplicarea măsurilor ' • • n corespunzătoare de diagnostic şi de tratament. Ca atare. itfl- . în cadrul celei mai depline solicitudini faţă de bolnav i n< •<-dează la aplicarea măsurilor pentru stabilirea în cît mai scurt n diciţinosticului. i timp util şi cu cele mai eficiente şi ieftine mijloace. ' . Trat" hi! hi'buie condus pînă la recuperarea completă a fostului bolne ln| uneori chiar înaintea începerii oricărei proceduri terapeutlj • « l i n i i » să se facă pregătirea psihică.i<-. l/yiif«.Sil nu se uite că cei ce ne cer ajutorul o fac pentru că suferă şl intui dreptul de a se întoarce în cîmpul muncii. a medicamentului şi a procedurii terapeutic*. WIH'/I*.

Cadrelo medii au sarcina de a întreţine confortul estetic realizat iniţial de col ce se ocupă cu proiectarea. în acest fel unind ştiinţa cu conştiinţa. care să completeze atmosfera intraspitalicească tonică. S-ar putea spune că realizînd în bune condiţii tot ce s-ri spus pînă aici s-a efectuat deja umanizarea activităţii sanitare. Insistăm şi asupra necesităţii creării unul confort estetic. Ele contribuie la stabilirea în cel mai scurt timp a diagnosticului. trebuie să fie de culoare şi formă potrivită. fotografii artistice. Ei pot fi decoraţi cu reproduceri de artă în culori. Acţionînd In acest fel. care. etajere pentru flori decorative de interior ce vor fi atent îngrijite de către cadrele medii yl chiar de bolnavii înşişi. dominînd culorile pastelate. :. In acest fel cadrele medii contribuie la prevenirea sindromului da iiwdaptare la viaţa de spital. Aceasta mai ales în secţiile unde spitalizarea este mai îndelungată. premisa eficientei oricărui tratament precoce şi util. La locul de muncă trebuie să domnească o atmosferă de înţelegere şi de lucru. prin aceasta contribuie la dezvoltarea multilaterală a societăţii noastre socialiste. Umanizarea asistenţei medicale este o altă sarcină importantă a cadrelor medii. Pereţii camerelor este bine să fie coloraţi în funcţie de destinaţia încăperii respective. Exteriorul clădirilor. la umanizarea asistenţei medicale şi într-0 mare măsură la potenţare celorlalte mijloace terapeutice. pe lîngă tehnicitate şi funcţionalitate optimă. reconfortantă şi optimizantă. parcul spitalului. prin educaţie şi persistenţă este obligaţia tuturor celor ce au ca sarcină păstrarea şi întărirea sănătăţii oamenilor. . Asistentei şefe de secţie îi revine s<ncina îndrumării cadrelor medii pentru estetizarea locului lor de munol. fizic şi psihic în cadrul oricărei unităţi sanitare. spaţiile verzi vor fi amennJtito şi întreţinute în acest sens. cadrele medii devin un sprijin activ al bolnavului şi medicului. Perfecţionarea continuă prin studiu individual sau colectiv. executarea şi dotarea unităţilor sanitare cu mobilier şi aparatură.rulre şi devotament. cadrele medii slujesc omul. Aceasta este numai în parte adevărat.

Iar do acolo prin cxplrn1 <>»(• •llml* «nil tn nicilhil extern. Unitatea morfofuncţională a plămlnului c-. iii »tnt organe elastice. muşchi. Dl. cu baza iiuiro . h. nvlnd rentrul in bulb.IMIUI veitehnilâ. Pleurei illntr-o foită viscerală ce se aplică direct pe suprafaţa plămînnlui no vino In contact cu faţa internă a peretelui toracic. nlrdtuil din alveole pulmonare. i i i < >itii|lR nuinialM U mlult are (r(ov«n(n da 16— IH pa minut |l tr<M . m-nlenl. vaie. cnlnbntt'i plAm n' . El este alcătuit din căile aeriene. du c u » cnlrt In condiţii patologice dacă pătrunde aer (pneumotoi H c ) u l. fol drept este alcătuit din trei lobi. i n u l u i . pjdmln// • i"iac/cd. ţoiut ceun ml i i ' f l c ' x . Interni coastele).1. iar aceştia din alveolele pii-lmnii/nr. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A|>nintul respirator asigură schimbul gazos între sînge şi mediul extern.lobului ' • < compus din acini. El au formă de trunchi de con. prin pllnră se face transferul de gaze din alveole In slnije mi. l'lttraro lob este format din mai multe segmente. tn/ullnl din pun unuia n. adică • i nt i l o ru aclnll. ' l 'Iv «pin cltumelilro da exfiltatle < nrn ion ut» illn rncli n " ( i r l u talninion muţchlliir roiplintnil. Ini.2. h.itlnqom doua momonta i i i i l l n ţ| rx/j/iu/iu. nuni cu lilonliliil <la carbon. ulnr |l trcco In nlvcolc. cel stîng din doi.iru i l i a mul pulmonar este format din partea funcţională a orc. Bronhiola terminală deserni.plnitln conul/l c l i n d!l<ilnr«a cutiei liiliulco i i ' i r i f rimplrnlcirl (lutnii oitnll oxlnrnl. 'îl" nerlene slut formate din nazofarlnge.O( in > i n R — prin procesul numit hematozS — Inr CO2 l» i . efec-"t" ş« In acest fel respiraţia externă. iternorlnlil""1" i« i|tiul iiniiniuleien aerului lioţint In nx/i/ni tn pllnilnl. laringe şi trahee. iar iin-. ce se bifurcă In 'înmhll — cile una pentru fiecare plămîn — care se ramifică descreicind plnfl njung tn stadiul de bronhiolă terminală. Foiţa \ !••< < i •' închid Intre ele o cavitate virtuală cu presiune negativfi. "io fontul du trunchi do con şl eito oUAtultA din oaio (anterior I . nervi. Lobii pulni<> prin scizuri care iau naştere prin plicaturarea pleurelor. i i » n Invenl. B O L ILE A P A R A T U LU I R E S P IR A T O R 2.

i uneori de mlsettiilo respirntorii. 8. luînd parte la procesele metabolice celulare (faza tisulară a respiraţiei) şi se elimină CO2 din celule. 2. Funcţia plămînilor. 2. reglarea fiind în funcţie de încărcaiun ţosu(urilor cu O2. semne ce silesc bol ri'ivul .94%. să nu conţină aer sau lichid).2. care este mlus la plămîni prin intermediul circulaţiei venoase. cu timpul intr. O2 = 20. Vorbim astfel de boli pulmonaro-cardiace sau cardiopulmonare.02%. unde fixat pe heuioţjlobină (hematoza) este vehiculat de globulele roşii (faza circulatorie a respiraţie!) pînă la celule. Respiraţia internă este reprezentată de trecerea O2 în sînge. musculatura. exai ' ' i ' . i i . !l. iar globulele roşii suficiente ca numBr fi ca încărcare cu hemoglobina. a semnelor de boală. G. aerul respirator să conţină oxigen suficient (compoziţia aerului la nivelul mării este: N=79. 3. Asigurarea schimburilor gazoase are loc deci cu participarea activă a aparatului cardiovascular. centrul respirator din bulb să fie în stare morfofuncţională normală. 7. pleurele să-şi îndeplinească funcţiile lor fiziologice (să nu fie lipite. HfHpiraţia externă sau ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului în rBlle respiratorii. Rezultă că între cele două aparate •— respirator şi cardiovascular — există o strînsă legătură funcţională. unde este purificat. u e in lu e N in ti n e b ile m le le re n n o f/ic ix la i in iilln nl u . îmbolnăvirea aparatului respirator duce la alterări morfofunctlo mile . \le<tiimile aparatului respirator pot fi primitive sau cauzate « l e î m i " i i n . care explică de ce afecţiunilor pulmonare li se asociază şi suferinţe ale inimii. In ' ' • ! • • ce urmează so vor prezenta simptomelo şi semnele de bonlfl îl 1 ' i i ' ' "i' 1 <le «fectaroa aparatului respirator: I'IIICKM eslo IrecvcMit sonuuiltilft de bolnav c<i JCMI. CO2 = 0. presiunea CO2 alveolar (care reflectă încărcarea sîngelui cu CO2) să fie fi ziologică. C02-4. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE Semiologia se ocupă cu studiul şi interpretarea simptomelor. 5.04%. este reglată reflex de sistemuj neurotmlnrrln.I dureroasă. sau do boli ale altor organe. i v i r i goneralo. iiparatul cardiovascular să fie integru. n n /lri.ilează brusc |l vin. aşa cum s-a amintit. iar a aerului expirat: N = 79. încălzit şi amestecat cu aerul existent tu cfillo respiratorii.1 In suferinţă şi aparatul respirator.Imlo roţinut acest fapt în vederea aprecierii modificărilor patologice ale frecvenţei ncostcla şi pentru practicarea corectă a respiraţiei artificiale. umezit. 4. suprafaţa respiratorie (rezultată din suma suprafeţelor alveolare) să fie integră morfofuncţional.3%. InteiiNfl. vascularizaţia şi inervarea să fie morfologic şi fiziologic nor male.. în special de sistemul neurovegetativ. Dacă boala începe la inimă. conformaţia toracică să fie normală.. Oric-i! modificare a unuia din factorii amintiţi duce la apariţia respiraţiei dificil*» (dlupnco) pînă la apnee şi asfixie. aparate sau sisteme. i l e acestuia care se manifestă ca simptome. cu ajutorul cărora se elaborează diagnosticul. căile respiratorii să fie permeabile.i se adreseze medicului.5%. cn o Impiinsrtturfl de pumnal la nivelul toracelui (d«* • «| |n teţihiiHui iiMinicloiKirfl) vorbim de junghi tmucic şl ponto HUI v In n im n . respectiv cu CO2 şi alţi produşi de degradare metabolică. Pentru ca respiraţia să aibă loc normal sînt necesare mai multe condiţii: 1. Ctnd se Insl.02%. 0»-16. unde se efectuează trecerea O2 (cu ajutorul fermenţilor respiralori) din sîngele arterial în celule la nivelul mitocondriilor.

\ciil Iu holil<> | > i i l m o i i < u . l . crup difteric.i-viol. i c o (do! II firidnz ă). !•:• ... buze. unyhll. fiind KnxNmaul: constă dintr-o respiraţie cu următorul ciclu: inspiraţio dfl.ţ» ("itfeiuiH iiilinpuliii'Hiui v 1 HiiiiiNi/n un c\|m IHIINC '.!'• mai c«xi «xlicmltaţl (pirumido nasnlâ. i'irlnţ|lnn. X\*//x/d Internă este anoxia celulară (lips<i oxigenării celulol) n ţ|fl*lin tn Intoxicaţia cu acid cianhidric s. î n l i . pseudodifterlc. i < | | D | I i Aerul m< . Este caracteristică stărilor de acidoză (diabet comH/of: so caracterizează prin cicluri de respiraţie normală urmată "ti 9! din nou respiraţii normale. O I n l î l i i i n i iu boli pul.ito/i-i. <HM nil»' illl Nimptom IM..i cotldln i lli»i|ilifiUi' hciutrt ^1 ndlin .iu C'O. n. corpi In nrborele laringo-traheo-bronşic.). strangulare.. ronsocint*1 u tulburării hoin. /VW/x/u cxfernd este anoxia determinată de împiedicarea oxlgeiiiuHiil cauzată de diverse obstacole (înec..n i-o a teţju^1 imiron..toracică.1 u i i i u i i n do 1n< l i n i e i i . pauză. spusm al laringelui etc. lini. plr|onn>)..ji MO ('(uarlcrizcazâ priutr-o coloraţie (ill)iisl i. 1 iiitr/.MIC . !»i[nt. /qomotoasă. lobuln mei I u l .sHnr. expiraţie sacadată cu durată egală inspiii Imfisi pauză.i . .

Sputa mucopurulentă sau purulentă (culoare galbenă-verzuie) s« găseşte în traheobronşite purulente sau supuraţii bronhopulmonare. După caracterele ei. a pneumoniilor. Tirajul constă în retracţia ţesuturilor moi în regiunea subclaviculară. mucus. intercostală şi epigastrică în timpul inspiraţiei. scurt. supuraţii bronhopulmonare. La spută descriem: culoarea. profundă şi prelungă. Cornajul este o inspiraţie zgomotoasă. care semnil'iră o anemie cerebrală trecătoare. Cornajul şi tirajul. ci apn r!» Kttneă. . spumoasă. uruitoare. lătrătoare se observă în cancerul mediastinal sau odenopatie traheobronşică. fipnia ca pelteaua de coacăze se întîlneşte In cancer bronhopulmonur.fi roşie. aderentă de fundul vnMI Iul. lichide aspirate. esto pntognomonică pentru pneumonia francă lobară. Fumătorii pot ellmlnn o spută neyrlclonsă. Spnla rubiginoasă (culoarea cărămizii arse). Sputa albicioasă. gelatinoasă. cauzată de obstacole în căile respiratorii (laringe. rozată se constată In edemul pulmonar ni'ut. în pleurezii. Din ea se fac examinări citologice şi bacterlolocjh o în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului. aspectul. secreţii. traheobronşltelor. cantitatea. La eliminarea produselor patologice mai contribuie şi mişcările cililor mucoasei bronţ>lco. secreţii. Strănutul constă dintr-un expir violent. pneumonii. |«r !n stdti* ro/A «putn »it« ro»lntlcfl.n n tronează elementele patologice din arborele traheobronşic (corpi străini. Pilii dieimiert unul chist hldcitic pulmonar so elimină un lichid clnr. tuberculoză pulmoiînrfi. sînge). spre a relata fidel cele constatate tu procesul de îngrijire a bolnavului. inflamaţii (este un reflex de (ipariire). tuşea are mare valoare semiologică. răguşită (disfonică) arată o laringită. Cunoaştoren caracterului sputei este util în stabilirea diagnosticului şi aprecierea evoluţiei unor boli ale aparatului respirator. trahee). dlfituri de bătaia aripioarelor nazale alcătuiesc o triadă simptomatică Ce poate apare în bronhopneumonie la sugari. cauzat de iritaţici mucoasei nazale prin corpi străini. mirosul. — tuşea sonoră. Ajutoarele medicului trebuie să ştie să descrie o spută. o spul. productivă) se întîlneşte în bronşite. chist hidatic drenat în bronşii etc. Căscatul este o inspiraţie forţată. Spntti scruatifl.il şi tuberculoză pulmonară. — tuşea seacă se constată în prima fază a laringitelor. Sputa hemoptoică (are striuri sanguinolente) se poate găsi în bronfl9Ct07. — tuşea cu expectoraţie (tuşea umedă. puroi. Astfel: — tuşea voalată. Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronşii. vîscoasă o întîlnim în bronşite catarale (spută mueonsă). orientînd diagnosticul.

Poate fi •ilfl In tuberculoză pulmonară.S'/)u/a perlată. Patologic li ponta i ' i i l n n i i i MIII o nliollro a fronmniulnl perlnml/ na IH t n» clni'ft Invltnm bolnnvui . ^Viosul fetid al sputei arată o supuraţie pulmonară (abces. percuţie şi auscultaţie. Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator. doscoperă puncte iau '< '• > i< 9! (i|iiiM'l(i/i1 înl. Se pot observa urm» nulul (torace proeminent. Patologic putem constata asimetrie. abcese şi gangrene pulmonare): un strat superior IKJ . prin M . l n n por t la.1 . format din puroi. bron-•. putînd ajunge pînă la 300 — 500 ml/24 de ore în supuraţiile uilmonare. niionul obiectiv foloseşte metodele expuse la partea generală a I u l : Inspecţie.lo penibil. Normal toracele este simetric. precedată N| Mitti eliminată fiind formată din sînge roşu şi aerat. ititatea sputei poate varia între 30 şi 100 ml în 24 de ore In •.. . n/cu este o eliminare de 300 — 500 ml de spută deodată. aceasta se află un nou strat seros de culoare verzuie. ii>m«»(i (xnrepo iiecmfiiul pectoral. tu timp ce In hnrhat se evidenţiază o respiraţie da t i p im funii nlidnmiiidl. iau n Iul In slmflzele pleurnle extinse. n unui abces pulmonar sau a unui chist hidatic pulmonar. în timp ce creşterea stratului grunjos şi scăderea celui seros i evoluţia nefavorabilă. deformării . pentru ca MI ! inferior. unele forme de bronşite). Cu ajutorul inspecţiei se poate aprecia *l «for? fnmeln resplrrt cu pnrtcn superioară (respiraţie de tip i lor). . sub el un strat seros în care înoată formaţii mucopurulentc. bronşiectazii sau cancer bronhl l iHntuxIsul este hemoragia nazală care apare în cadrul unor afecl "'filo sou generale.^t dillo heinltorncelul. anume accentuarea procesului supuraţiei.-i dlnmetrelor antero-posterior şi transversal ca în toracele i nrnfl'/em toracele are formă de butoi.3'l". să aibă un aspect grunjos. La sfîrşitul crizei de astm bronşic bolnavul poate o spută în care înoată formaţii similare unor perle. Urmărirea l ui cum se modifică straturile sputei are mare valoare pentru apre-'0 evoluţiei bolii: scăderea stratului grunjos (de la fundul paharului J l i »i l fi) şi creşterea celui seros sau spumos arată o bună evoluţie a [j 'imţiei. tuberculoză. Toracele rău conform n t •K |ln rosplrntorie. cu mişcări simetrice ale t luiinlloruce. Inspecţia '(înrl n bombcire a unui hemitorace în colecţiile pleurale. palpare. nodozităţi pe marginea sternului) nlo coloanei vertebrale (scolioza este devierea la dreapta K|fi.Spută numulară conţine formaţii asemănătoare unor monezi (In ilftculoza pulmonară sau unele bronşite). ţipata este stratificată în supuraţiile bronhopulmonare (bronşite fe-bronşiectazii. In gangrena mirosul •. V . Inr < ifo/a denumeşte prezenţa unui ghibus). respingător (miros putred).

crepitante. se poate auzi i» expir prelungit sau se pot percepe zgomote supraadăugate (raluri ronllunte: zgomote asemănătoare sforăitului. In scopul dcrelniii tuberculozei se lor ex. Licliidul pleural poale fi Insămjntat pe medii de cultură pcntni (liuţiniifitlr Ixicteriologic si antibiogramă sau po. scleroemfizem pulmonar). Nor imil se obţine sonoritate pulmonară. i < >lnrl0l. ţii o fiolă romergan pentru prevenirea şocului pleural. Bolnavul este pregătit psihic şi medicamentos cu 1/2 mg atropină d. — Auscultaţia percepe normal murmurul vezicular. — Examenul sputei prin însămînţări pe medii de cultură (culturi microbiene) pentru diagnosticul bacteriologic. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR In acest capitol prezentăm explorările uzuale mai frecvente. pleurezii). microbi (de mare valoare fiind decelarea bacilului Koch în diagnosticul tuberculozei) sau ciuperci.inl In bolile piilmoiKiic. aşa cum se constată la pleiirezla bacilară şi alte pleurezii cronice. Examenul sputei: se analizează aspectul.miiiiAil In ma ţii tu &|>H. raluri sibilante: zgomote ase mănătoare cu ţiuitul vîntului prin coş. Funcţia pleurală se practică la bolnavi care au colecţii lichidienc» pleiimle.— Percuţia este o metodă prin care apreciem sunetul obţinut. frecături pleurale etc.. cu reacţia Rivalta pozitivă sau negativă.ile li inoculat Iu cobai In ni/ni . mirosul. patologic mur murul vezicular poate fi înăsprit. serocl11 In. — In infecţii cu microbi piogeni colecţia pleurală este purulenţii — In unele forme de insuficienţă cardiacă gravă sau în afecţiuni ('ciiinTOii. Lichidul obţinut prin puncţic pleurală este seros în hidrotorac». raluri subcrepitante.-ipii lunii diagnosticului de tuberruloy. iar în mod patologic se poate consltila hipersonoritate (în emfizem. elemente figurate ale sîngelui (In special eozinofile).sii.se se poate găsi un lichid hemoragie. Se pregătesc) «pol materialele şi instrumentarul necesar. Pentru aceste examinări sputn NC recoltează în recipiente sterile. exniiH'iiiilnl medii al tn scoli NOII li eynnpMinlo . executîndu-se apoi antlhingrama pentru testarea sensibilităţii germenilor la antibiotice. cantitatea şi s<" face examenul citologic şi bacteriologic. — Lichidul obţinut prin puncţia pleurală poate fi galben.I c.3.il.U* un examen de lutinfii NC fnre ru o. diminuat sau abolit.. — Examenul sputei pe frotiu colorat prin diverse metode urmă reşte descoperirea de celule tumorale.-n/la rtii ţjajfliil In munCl. 2. în ve derea instituirii unui tratament corect.). radiologie e ste o exploiciro cnrentA şi neces. — In sediment pot predomina limfocitele. submatitate Sii u înaintate (în pneumonii.r.

! / i \ î m i ' ' i i . mirii. hepatltn • pi.i\ r i i i . l di ctiolixiic. Cu cît indicele de robustitate este mai mic declt 'J 1 1 MM nproc'iază o dezvoltare mai bună a organismului. forma. La adultul normal perimetrul în inspiraţie este In • • < l c 89 cm.ili-cţiuni favori7. plămînii. i (lipiodol). greutatea (G) şi perimetrul toracic i ' l n do robustitate se calculează cu ajutorul formulei: IR=-T — (P+G). — Ratfioscopia şi radiografia toraco-pulmonară sînt cele mai uti I i le examene radiologice. subsl<ml(> chimice sun I I I I M | K . •IK//CC/O de robustitate rezultă din o serie de măsurători şi calcule» "«'iNoiirâ înălţimea (talia=T). indicele de robustitate esi 1 114 | (52)=23. v . Se explorează cutia toracică. scizurile.Irlq. sinusurile costodiaHjmatiqă. mediastinul. Imn.( ouvul'. Examtenul radiologie al plămînului furnizează date asupra unor msparenţe mărite. . 'holfl. INFECŢIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE it rnpllol. Uronhoscopia este explorarea bronşică cu ajutorul bronhoscopulul. tturi mut cnrnrl-'i ni minori ţjrnv al bolii i f . iar în expiraţie este în medie de 82 cm. care ajută la precizarea diagnosticului. Diferenţa din i i ' iiMlă indicele respirator../ I I | | Q din l. c a n i ' . ml se pot preleva şi ţesuturi pentru examen histopatologic. < | . „ h .i prin fii <• MH i >irlli» i pldomlru/ . in . folosind substanţe r«M Măsurătorile toracice: perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul i niclru panglică. n > 'lihnii. Si Intlgrama pulmonară este o probă mai recentă în explorările e şi se practică în servicii specializate.cil<> « l i . manca. P 4. i ' ." '/< ni( (niiitltul ppMiMMiu.1. care la normal este egal cu 7 (89— l. i . a unor opacifieri.l i n i I < . pleura. . iniciobi.m .ofcsionale. intensitatea.i vrt. n.itiu n i a c u te . dlftci n .. urmată de radiografie.nlc de v i i i ÎMI 1 1. --. IMeuroscopia este metoda de vizualizare a pleurelor. i l . greutatea de 62 kg şi perimetrul t i > mediu do 84 cm. piu: pentru talia de 169 cm. lu t (« x tif in h . vîrfurile pulmonare.ilu N Cţi > « ' . — Tomografia reprezintă radiografierea plămînului pe secţiuni ( i . cu ajutorul i nioscopului. aplicînd formula. cuprinde afecţiuni rino-fiirlrni" l .I ] Q unor boli conl'i-ii" • ' • • ' « cn rii|i<olA. i simţuri) pentru decelarea proceselor patologice din profunzime.i rnii/.inuMitotr • "'f((l'l/(l '"' l > n i : . descriind localizarea.Bconhograîia reprezintă explorarea arborelui bronşic — cînd sa •n pictează bronşiectazia — prin introducerea unei substanţe de eonii < i ' .. i'tolmlo splrometrlce şi spirografice sînt prezentate detaliat In vo• l du l xplarări funcţionale.iplul Că: " d ').n .

Frecvent această rinită apnrw prlmflvnrn la polon. ln. O lipseşte do factorii locali de autoapărare. Tratament: erti» Indicata evitarea contmliilul cu alergenul.4.— netratate sau tratate incorect pot determina uneori complicaţii gravo cum ar fi bronşiolite sau bronhopneumonii (la sugayi. Se administrează polidin. urmată de vindecare. vitamina A. C şi. antigripale. bronhopulmonan 1 . RINITĂ ALERGICA SPASMODICA F sta o larmă particulară <la rinită care so declanşează la contactul cu fllprgonolc. mai des infectiu se propagă în vecinătate şi evoluează ca rinită. prin natura agentului etiologic sau a terenuluf. aspirină. usturimi în nas. anosmie temporară (pierderea miiosului). antinevralgice). secreţie seroasă. Poate avea şi un mecanism alergic. diabetici etc. pot cauza asfixii. seromucoasă. ol i l c c Ic. iar după evoluţie sînt acute şi cronice. Se numifestcl printr-o senzaţie de gîdiliturăf urmată du •trAnut In salve» şl secreţie scroasă abundentă. ustm bronşic. traheobronşice.1. — pot sensibiliza organismul. Etiologic. Debutul este cu strănut.2. RINITĂ ACUTA („răceala". guturaiul sau coriza) Rinită acută este mai des sezonieră şi cu etiologie virotică. Repausul este indicat dacă persoana este febrilă.). starea generală se poate modifica uşor. îngrijiri: se va termometriza şi supraveghea bolnavul spre Ş 89 dlnqnostica o eventuală boală contagioasă. Cdran((iţi. livoluţla este de 4—7 zile. d«isn> upei lllcfl nou nospeclflcă. Inflamaţia poate fi locfili/fită la nivelul mucoasei nazale (rinită). antitermlc» (pyran. faringelui (îaringită) sau laringolui (îaringită). Anatomo-patologic sînt inflamaţii acute sau cronice. . cauzînd boli cu mecanism/alergic ca: rlnlto. Prinderea segmentară este rară. apoi mucopurulfntă (rinoree). — unele. rinofaringită sau rlnolciringo-laringită. Dezinfectantele nazale pe cîl posibil se vor evita.stlla(ii nazale de vitamina C şi ceai de muşeţel. 2. 2. evoluţia putînd fifăiil l i ' b m sau cu febră de tipuri variate. Uneori netratato pol duce la complicaţii sinuzale. reumatism acut. deoarece „spălînd" mucoasa nazală. bătrîni. — prin numărul mare de îmbolnăviri aceste afecţiuni determină numeroase zile de incapacitate temporară de muncă (concedii medicale). aceste afecţiuni se clasifică în primitive şi secundare (în codrul unor boli contagioase). dar se poate complica microbian. nefrite. ceaiuri caldn.4. la nevoie.

Simptomatologie Slmptomiil dominant este modificarea vocii (disfonia).. prnf. LARINGITELE Filologic pot fi specifice. variaţiile mari de temperatură.1.. se tonifică organismul cu vitamina A. cianoză. Tratamentul se referă la cauze locale şi se vor evita cele de ordin carq acţionează patogen.• i l l .ne t n i i f i'ptoini'lo loi <il« 9) fillri. H . C vi . Se manifestă cu somn agitat.n l M .2.ip varlcelic. 2.4.. tiraj.n ^a i ' < •' i > < > . se vor administra vitamine (A. i < i l ' C | K ) . "Iţi începe cu cui.iicn itilrll . i ' .ilc realiza o larlnr|UA i plin crup. Lajringitele acute pot fi complicaţii ale rinitelor. Bolnavii au nasul înfundat şi reducerea mirosului.i erupţia ujut. . 1 < u antitusice. i l. substanţe iritante. bolnavul va păstra repaus vocal.. i. i ' .c omul. Accesul > l « linişti brusc în cîteva minute. unele forme la copil pot cauza dispnee intensă» uit'U1 pseudomembranoase cu crup pot determina asfixie..3. i . bruscă cu acces de tuse. Se vn l» l i r .. p(inlc< |)n r'iitn nu cnlar rtipl'ilnnţn M I . respiraţie stertoroasă.idrnop. 2.ilnm8nt corespunzător încă din fazele do început alo bolii. C).i. i l < .. ini l. alături de M-wă iritativă.I i i i i n l . Cu bune rezultate • . • | M pont' IIIIK rl ' O 1 li l). II i i' n "Mlp|li<l liKH'iilo-piipllIo-v i n ..n oculo-nuznl intens. iar după evoluţie sînt acut* fi noiiice. cornaj."nniili III |ll l II l M v i din pir/rul. RINITELE CRONICE Rinitelfe cronice sînt favorizate de cauze locale sau de fum. f n cii/ii de laringită striduloasă se fac instilaţii cu picături do illnn l/.i unei . .4.i in medii ului se pot folosi şi antibiotice. care rel'iu» rapidă spre a nu deveni focare de răspîndire a infecţiei. trebuie să avetn dlnţniosticul diferenţial cu boli infectocontagioase..K i .. po.i diuijimstlcului. LARING1TA STRIDULOASĂ TMo o formă particulară de laringită care evoluează la copii cu idonoidian. va evita fumatul.o> n'/i'iiţn afecţiunilor rinofaringiene primitive. dispnee.i hi stabilii''. gargarisme cu dezinfectante uzuale. cu fusospirili.. pol indica inhalaţii. d .ilii rotrooci ipl'III l l . In declanşarea simptomatologiei [ i i l n c i p ' i l îl deţin terenul adenoidian şi spasmul. Ins. i i i|uii|nOltlCUli ni» n dl «li» in(|iilrt In i'pldi nul..IM < l | > < > C U IP IU IIO I iiiio f tIiiI|I<I I I M. "'l«> cazuri evoluţia bolii contagioase poate fi gravă şi daci 'i.i(i()()—1/5000. i i r c n h / . « n 1 piişinţ" alcoolizate în jurul gîtului.4.4.4.1 l l Kl| | | l'' M n |tl « » |( '.

— se va urmări starea generală.se aplică medicaţia indicată de medic.n u l i M ' i h t t i i . respiraţia.. fiind vorba de un răspun s morfofunc ţionnl In M ţ | i i . •— în perioada febrilă se administrează un regim hidrozaharat care suplineşte lichidele pierdute prin transpiraţie. stări cl»< colaps). r. (!<•». pulsul şi tensiunea arterială. ) . cu nvolu ln . a devenit sporadică da urmare a obligativităţii vaccinărilor în masă.mita sau cronic ă.U«|ltfl MCfl/lllfl (copil.5. transpira ţ i i l e .i 1 . oldlmron/. . i l . i c t i i . boală gravă în trecut. TRAHEOBRONŞITELE Ti. ! . leucograma. lipdtimii.ih'Mlironşitele sînt inflamaţii ale mucoasei traheobronşlce. formula leucocitară. lillo|>. care obStruen/â laringele şi care în unele cazuri necesită traheoiomie pentru •i c v i l « i moartea prin asfixie.itiu|i'iil<\ Tu ( oiircpţi . •— bolnavii vor fi supravegheaţi atent. 1 i n > . . De aceea este necesar un examen atent a] < lerelor şi examenul de urină pentru decelarea pigmenţilor biliari şi :'robilinogenului.sn biologice pentru culturi microbiene şi antibiogramă. procesul morbid este mii coin» plex declt u:. \ i r .i i i n c . ţinînd seama de forma clinii . de gravitate şi de complicaţii.— din cauza febrei. însă se Instalează o angină gravă. rezultatele oferind date impoiUinle în sprijinul diagnosticului etiologic şi al tratamentului corect. i . 2. i unor f. evoluţia temperaturii. NTCIIII! indivUliinl cu O fP-.|><-< Iul i n o i l i > | i ) ( | n . Se efectue<r/rt V. bolnavul va păstra rei uns relativ sau la pat în cameră curată şi bine aerisită. prişnite. Boala începe cu o rinită.S. i . — în funcţie de indicaţiile la cazul dat se aplică proceduri fiziolerapice (comprese reci. destul de răspîndită. La do> • liiiiipnren bolii ioiitrilxiM. atrage atenţia asupra acestei boli.H.. b . i h ( i o n i . de vîrstă. i ! c .ictori variaţi Ia nivelul arborelui traheobronftc. comprese calde alcoolizate în jurul gllumi). ai terenului {]*• ni'ifil ţi loco l .l < i < . uneori extrem de gravă (în formele apoplectice. i i . Dlfteria. i •.ici'»ri varinţi. Tuşea convulsivă se diagnostichează uşor atunci cînd s^ instalează nnvsolo caracteristice de tuse. bolnavii transpiră mult. i .ncr. Iricillll locnl ((loficleilţ» . l n M |. — pentru instituirea tratamentului corect este nevoie de stabiliroti diagnosticului etiologic în care scop se fac prelevări de produ. favorizează sudatia şi furnizează substrat energetic prin zaharuri.(teiierulo.nulroiiiului bronşillc. i Hepatita epidemică. i . datorită formării crupului difteric. de aceea se va schiml>tl tenjeria la timp şi se va menţine o bună igienă corporală. îngrijirile necesare acestor bolnavi: — în funcţie de gravitatea tabloului clinic. poate începe prin simp: iine de suferinţă acută a căilor respiratorii (este aşp-zisul debut |)spudogripal" al bolii). evitîndu-se cuiciltil de aer.

prin acţiunea tn nulii' roiiitiuti Io bronşita cronică (bronhopatle cronică obitruo . cianoză.fi.i(lllc> . i s o cum ar fi rujeola. n-pdiţia bronşitei.1. M . ipleurite extinse) sensibil la acţiunea variaţilor factori externi. • implic . llr»n$ltcle spastice trebuie diferenţiate de astmul bionşic. Se va ţine teama de terenul local. umezeala) contribuie la instalarea bolii. virulenţa germenilor. sau aşa cum s-a amintit. Aspect clinic: simptomele sînt în funcţie de forma clinică (acută.bun In formele comune şl rezervat tn formele < ullluilii. febra tifoidă.n.mulul.>lratoriil prin factori locali ca vegetaţii adenoide.r. pot trece In cronicitate. obişnuite. Torme clinice. rubeola. 1 i<i(|iionUciil '• i i . starcn . evoluţia este de 3—7 zile. respiraţie înăsprită. i de cornet. scleroze pulmonare. subfebră sau febră. Hi puliiMiiMi''. nefrite parcelare etc. uneori "ii li<). tuse seacă sau cu expectoraţie. i n i posibile şl se pot manifesta ca: bronhopneumonle. sibilante şi subcrepitante". livolu|lti. tlînnylolltele sînt forme mai severe care evoluează pe teren debilitat i i i p l l 9! vîrstnici cu manifestări grave (dispnee. i |np|uii(|itfi in formele grave. tabagismul) alături de factori ai mediului climatic lt de microclimat (frigul. unele bronl i i " pot sltr. In funcţie de teren. toracalgii. scleroemfizem pulmonar.5. • muică) Şi de predominanţa segmentelor afectate. (Milbcri. transpiraţii. mucopurulentă sau purulentă.il. In formele comune. microbii. emfizem.urile. Anatomopatologic se constată modificări inflamatorii (hiperemie.. In trailiiniişitc-le spastice. BRONŞITA ACUTA Mronşita acută debutează ca o infecţie acută a căilor respiratorii ipi'rloare: modificarea stării generale. » i l ( | l l .urile profilactice vor ţine cont de factorii menţiotii!(i|miuţ|(jiio7.i lcl. «tu i i'l ie de ţiucus sau mucus şi puroi) şi funcţionale (îngustare a IuMii'iniliii bronşiilor). i-nrl predomină simptome de traheită care evoluează cu usturimi reilrrnale. Bronşitele secundare se constată în cadrul unor bol! i l f i ( | i o . dispneizantă. factori iritanţi (fum. de factorii ihn NU va MfAtul abandonarea fumatului. 2. tuse seacă — la început — urmată de iM'doraţie mucoasă. Bronşitele primitive recunosc cauzele menţionate la 'pnl(>c|<Micză. plc-urezii. expiraţia este prelungită. gaze iritante. care. agenţi sensibilizanţi (alergene). deviaţii de sept. tuşea convulsivă Observaţia şi analiza clinică a simptomelor bronşitice trebuie fă• ' f t ni discernămînt în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic "i l. astenic. Mutacustic se constată raluri ronflante. VI.

aspirină. i p . — sînt indicate proceduri fizioterapice (fricţiuni.m. l Mictiv şi consecinţa sa insuficienţa respiratorie d* tip ohNtructlvj NI. prin evoluţie. sta-l>ll! iulu-se etiologia. se în locuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde. determină emfizem pulmonnr cronic < > ! > • . Medicamente. Uneori îmbracă un caracter nslimitlform. îl va instrui privitor la colectarea spu IM tn voderea măsurării sau colectării pentru examen bacteriologic ţ*i t»f«»ctuurca antibiograraei. i i i ' evidenţia alterarea probelor respiratorii. forma clinică. n i şi pentru evaluarea capacităţii d« IIIIIIH h .ti vă)» se vor depista factorii alergizanţi şi se vor lua măsuri consecutive. Tratamentul bronşitelor acute: repausul în încăperi igienice (acasă smi spital) care poate fi relativ sau la pat. Holnnvll l i c l n u c sd I n . K . sirogal cu efedrina — dar numai în for mele spastice şi fără hipertensiune arterială — sirop de pătlagină la copii etc. în cazurile indicate. i. se combate cu antitusice pe bază de codeină.investigaţi bacteriologic (şi anlibiogrnmn). antigripale.5. litstrulndu-1 în legătură cu comportamentul faţă de mediul ambiant. BRONŞITELE CRONICE Uronşitele cronice se caracterizează printr-o evoluţie îndelunjfitli cH puţin 2 ani. — Cînd apare expectoraţia. — Antibioticele — de obicei cu spectru larg — se folosesc la indlcntia medicului (tetraciclină. pionim 9! din punctul < ! • • vil. se favorizează tuşea ziua. sun color cu tare. tn vml'Mi'n mri'. Ele se pot acutiza. mai ales dacă este prezentă şi noaptea drnmjînd somnul. de care depind şi îngrijirile. Diagnosticul se va sprijini pe datele epidemiologice şi/pe explorări l<> complementare. acordîndu-se o atenţie sporită copiilor şi vîrstnicilor.urllor l < i .2. transpiraţiile. antinevralgice combinate la nevoie cu sedative şi tranchilizante. <!'• nsnmonoa. Qidrul sanitar ajutător va educa bolnavul tuşitor. wnlor. obositoare. ventuze). i l ciipticildtii funcţionale vcntllnloill. cu expectoraţii-.n nude dintre ele. îngrijiri. în care perioadă bolnavul tuşeşte şi expectorează minimum 't luni pe .). coloraţia tegumentelor. Se urmăreşte la fiecare bolnav: temperatura. frecvenţa cardiacă 9! respiratorie. de regulă 3—7 zile în forim'lo comune: — în cazurile cu transpiraţii abundente se schimbă lenjeria. 2. cloramfenicol). prin preparnto corespunzătoare (sirogal.p ' i . — Febra şi durerile se combat prin piran. a mucoaselor. tipul respiraţiei. regim hidrozaharat. — Tuşea seacă. pulbere Dowori sau preparate după indicaţia medicului. La boala declarată se va face diagnosticul complet.

n i i i . chimioterapice adaptate 'MKitic şi ţinînd seama de datele antibiogramei).i(|lnnieraţiile favorizează agresiunea agenţilor doterml» im l. i i I I I M vontft în trecut.. îngrijiri.. virusul gripal. pneumonii stafllococlce (di 1 .. vîrstă.' M . n i uneori sînt expresia unor procese alergice.•. in lunc'ţir do particularităţile de reactivitate indlvl-i. rlckotsll (ft> >|ifltttlo acuta pot tmhrflrn mal miilto aipecto cllnlco: puou( n . fumatul. . Cauzele principale sînt reprezentate de microbi. P N E U M O P A T IIL E A C U T E << i"iimopatiile acute sînt afecţiuni inflamatorii care interesează pi» mul pulmonar. In funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv se prescrie me//<• simptomatică (calmante ale tusei). un lob sau mai mulţi. cuprlnuii Horjinont de lob. l i . . Un rol deosebit îl joacă fumatul. Se va evita aliI n l i a excitantă şi condimentată..n | i i i-iioiogici se disting: pneumonia francă lobată " i| « c . c i i i u i i i i i n (i(|»ntul Eaton. gaze iritante). carenţe alimentare. Bune rezultate s-au i u l cu randomicină (capsule sau sirop) 300—600 mg pe zi. mediul poluat.'!'• .|i u i / . Pentru stabi• i diagnosticului etiologic se va ţine seama de posibilitatea existenunui cancer. ' i i . umezeala. • . i n i . . iiiiiuroclcl. pn«iiitn'tH-i<. interstiţiul sau sînt focare bronhopneumonice dl^ Alldtomopatologic se pun în evidenţă leziunile inflamatorii. .ui chlnr l»u:ilul coli. leziunile sînt mixte sau se decelează f<>Iiiiiuliopulinonare diseminate. " P . cum este în cazul bronhopneumolc.6 .M| Dispneeţa şi cianoza sînt simptome care pot completa tabloul clinic bronşitelor cronice. 2 . Factori i cu i .. c.i i . Unele in beneficiază.evită frigul. la indicaţia medicului. praf.i agont do Infecţie Intnispitallcească). etiologică (antibiotice.. i i c ( i psihofizică. Adesea. de tratamente balneare (cu •toii) în staţiuni ca Slănic Moldova.im mc rliniri! do pneumopatii.ili<' ' . Profilaxia va ţine seamă de factorii incriminaţi menţionaţi la etio-•<| oneză ca factori de risc pentru bronşitele cronice.-ui . vlru-'ipiMi i . sau leziuni interstitifllo uniunii «tipice). Govora etc. i i ' ... h .. patogenetică (combaterea mi'lor bronşice). cont|r<Ntia pulmonara ijil bronhopnoutnonia. unei tuberculoze sau a altor afecţiuni pleuro-pulmonaro • • pot ascunde în spatele unei bronşite cronice diagnosticată clinic Uire la prima vedere.! pnruinonlo cu bacilul Frledlănder. Se vor face investigaţiile paraclinice pentru stabilirea etio••i. vlniNiiil. infecţii i. Ltiopatogenetic intră în discuţie terenul ereditar şi aerul poluat . ploclnnlCi m Inllm-n. .

6. L I / I .i mui îndelungată a unei congestii pulmonare obligă l* MiNp< < i . Uneori li procesul morbid participă şi pleura.ristică. nefrită.2. Mai poate apare edem pulmonar — infecţiei sau cardiac — icter prin hepatită. pleuro/li | Mi<i|>neumonică sau pleurezia metapneumonică.îl l voliiţi. vîrstnici. Conţinuţii puliiiumiie i " > i apărea şl In afara unor cauze mlcrobione: este vorbai\m t'ongwttnio puv/vo din emirul unor boli cardiace eau rcnnle care itmnl flrft un prognostic i«v«r. examenul Ixuioriologic al sputei. CONGESTIA PULMONARA Congestia pulmonară este o formă mai uşoară de pneumonie. 2. tablou sanguin. frison solemn. colapsul.2.H.). F. I M pulmonară poate să fie secundara unor procese primitive (Inoii M . cmdiaci. iar evoluţia este mai scurtă. cart «parr> mai fercvent decît pneumonia pneumococică. în perioada evoluţiei poate apărea delir. Complicaţiile apar mai des la persoane debilitate.i miel etiologii bacilare. Junghi toracic.1.s. i i f. încît se spune sugestiv că bolnavul „îşi scuipă diagnosticul". < i M p . Simptomatologia este mai atenuată. Orice complicaţie Inlecţioasă este posibilă. PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Este vechea pneumonie francă lobară. forma clasică de pneumonie fiind din ce în ce mai rnră.cancer pulmonar. S-a menţionat delirul. frisonul şi junghiul putînd lipul/ sini prezente ralurile crepitante. raluri cropiUmte etc. în funcţie de starea organismului. urmată la scurt timp de expectoraţia ruginie canicte. Diagnosticul clinic se bazează pe sinteza simptomelor clinice. Examenul radiologie se practică în funcţie de starea bolnavului ţ*l evidenţiază opacifierea segmentului sau lobului afectat. unui segment de lob sau mai multor lobi). cînd vorbim de congestie picura* pulmonară. hepatici. cu durata clasică între 7 şi 11 zile. Evoluţia.. tuse seacă. . chist hldatlc pulmonar etc. denumită astfel din cauza delimitării precise a procesului patologic (afectarea unui lob. febră de 39—41°. tendinţă la co ld|). succesiunea lor avînd o mare valoare diagnostică şi se completează cu d*iIc complementare (V. mult mai scurtă prin aplicaron «nlibioticelor. ceea ce reclamă o observaţie atentă a bolnavului. Boala debutează brusc. copil. artrită etc. Uihipnee. suflu tubar. Simptomatologie. leucogramă. „în plină sănătate ap<ironta" prin alterarea stării generale. alcoolici.xamenul obiectiv poate decela matitate.S. Pneumococul acţionează în condiţiile factorilor ajutători. evoluţia este favornblid. facies vultuos (uneori mai accentuat de partea bolnavă).6. Prinderea pleurei poate duce la colectare de lichid intri* pielii .

adesea cu prognostic Hi ti 1 1 înni sever. h oi e l l'iu'iiinoiiid cu bacii Friedlănder apare la persoane debilitate.).3. Imittud o Infecţie ncutfl n cflllor rnuplrntorll. bătrîni. Dintre acestea menţionăm: l'noumonia streptococică cauzată de streptococi.6. ALTE PNEUMONII BACTERIENE Stnt pneumonii cauzate de alţi microbi decît pneumococul. mnt i.voluţia şi prognosticul sînt rezervate. F. Pro-ni pneumonie poale avea caracter saltant. 'l u tun md .6.> piillnil 11 nfoctotu In H1''11' Inn' 'i'i»iiun*lolog!. Este caracteristică evoluţia severă şi apariţia ir levfirscite pleurale.5. 2. adesea hemoragice cu tendinţă de suprainfecţie <i|ec(ie pleurală purulentă. convalescenţi • lupii boli grave etc.'i. Necesită doze mal mari •I lMtc . Aspectul clinic: boala se remarcă prin caracterele ei dispneizante. Gravitatea bolii este marcată printr-o stare generală neurotoxică.2.6. 2. denutriţi. apare cel mal de» : ' i ' H uripă sau rujeolă. hi-'•nuia indică slaba reactivitate a terenului şi un prognostic deosebit '. Ellopatogenie: boli virotice pregătesc terenul pentru agresiune» flotei microbiene. nhi'ii|. merii spre puls imperceptibil. PNEUMONIILE VIROTICE (atipice) 1 mi nml ln'< ventil pneumonie «tipica osU' ci><i delermlnntfi <!• "Ull Kiilnii \imlom<ip<ilol<M|lc: Ic/iuiille principele slnt la nivelul Inli'istltluliil uni.cu o evoluţie clinică foarte severă. trecînd de la un lob la alIM mir siipuni ovoluînd după tipul supuraţiilor bronhopulmonare sau tfiplemuliii toracic (colecţie purulentă în cavităţile pleurale). existînd forme cu evoluţie i u lucratoare. puls mic. cu iminenţă de colaps (tahicardie. imn dispneea şi cianoza accentuată. hipotensiunea arterială). BRONHOPNEUMONIA | Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare InlUimatorii bronhopulmonare diseminate în plămîni care evoluează pe nu loren cu reactivitate scăzută (copii. stare febrilă.'•vor. Pneumonia stafilococică apare adesea în cadrul unor septicemii stan 'urlci. filiform. Ele slnt fîiMiNHblt de grave şi îmbracă forme clinice variate. mo/ante.i illnlcă •• caracterl/cn/a prinţi -un iU'i>ut acut. în circa 50% din cazurile de decef In MHjari este responsabilă bronhopneumonia.4. Se aditulren/n fintihloticc cu spectru larg. realizîndu-se o suprainfecţie foarte agresivă.

tuşea. Tratamentul fizioterapie (comprese. reprezintă măsuri eficace la dispoziţia cadrelor medico-sanitare. NA . — Mudicatia pentru prevenirea colapsului şi pentru combaterea colapsului (analepticele cardiovasculare. iar semnele fislut sărace. educarea gravidelor.în pnonumnnlllu vlralt.'iliit cerinţe ce trebuie aplicate riguros. şi leucocitele nu sînt crescute ca în pneumoniile bacteriene. măsurarea pulsului. Reacţiile serologice sînt utile pentru evidenţierea etiologici unor virusuri. temperaturii . r«|hi" rfl untlblotlcile nu un Indicaţii. utili* . cu prognostic favorabil. Alte antibiotice (tetraHun. — Madicatia simptomatică.. Profilaxia pneumopatiilor acute se adresează factorilor de teren individuali. supravegherea colectivităţilor şi combaterea infecţiilor intraspitoliceşti. Evidenţa şi supravegherea medicală a copiilor problemă din teritoriu. Plasarea bolnavului în condiţii de ambianţă corespunzătoare.mal des Irltativfi.H. hipertermia. alteori durata bolii este mai lungă (l — 2 luni).S. punldlinu somislnlntice. De o deosebită importanţă ni se pare problema sugarului. Pneumopatiile acute necesită măsuri de îngrijire imediată. examenul sputei). Diagnosticul clinic trebuie completat cu examinări paraclinice (examonul de urină. vaccinările. respectlnd doza şi ritmul. dată fiind mortalitatea infantilă ridicată înregistrată prin bronhopneumonie la (ireastă grupă de populaţie. îngrijiri. leucogramă.S. Aiitlhlotlci'lt': penicilina oslo folosită în pneumonia pneumoco» i\ tu do/Ho Indiciile (l . de aceea se preferă plasarea acestor holiuivi la parter spre a evita accidente grave. Durerea. V. conform unui plan care trebuie trocul fu fonia do observaţie n bolnavului. DUignosticul clinic se face prin coroborarea datelor clinice cu exainunul radiologie care evidenţiază hiluri mărite difuz conturate spre parenrhim.H. favorizarea «Jtpoetorfltiei se tratează cu medicamentele alese de medic. tensiunii arteriale. rloiorlditl. împachetări) este util la bolnavi cu fobră ridicată. de poziţia lui în timpul examinării. schimbarea lenjeriei. a mamelor în vederon Aplicării măsurilor de creştere a rezistenţei naturale. cadrelor nu»dlcule ajutătoare revenindu-le sarcina cunoscută de aplicare riguroasfl u planului de tratament indicat pe zile şi ore de către medic. examene serolo y i ce. Se acorda ln educării bolnavului privind comportamentul faţă de tuse. erilromlcina) sa adnil» lien/rt In luncile du lornui cllnicd $1 de dorit dupA antlbiogramă.i milioane U pe /i). iar V. examenul radiologie este util şi practicarea iui va tine seama de starea bolnavului. cardiotonicele) se va adminlslid. temperatura ajunge în jur de 38 — 39°. co-u sputei şi se iau măsurile cunoscute faţă de expectoraţie. starea psihomotorie (undo forme evoluează cu delir. Evoluţia bolii este mai trenantă (2 — 3 săptămîni în medie). tablou sanguin. în timpul delirului pot silri pe fereastră). suprnvegherea transpiraţiilor. Tratamentul medicamentos se individualizează de medic.

o«l«« Invorabilfl. Mai pot fi-. stări septicemice. Cauza principală este reprezentată de germeni piol.1. pleură cu drenaj bronşic).7. Sputa poate fi fetidă sau nefetidă. embolii septice ifitocjrne sau limfatice. A «poetul clinic este variabil în funcţie de forma anatomo-clinică. Supuraţiiile pulmonare pot fi primitive sau secundare.lor trebuind bine motivată (tetraciclinele în cazul pneumoniilor i n virusuri mari sau pentru prevenirea unor suprainfecţii). Durii evacuarea este totală urmează ameliorarea treptată. !n cn/iiill' in (nre comunicarea cu bronhia se întrerupe. ni n . Etiopatogenie. după colectare. 2. Anatomopatologic se disting forme circumscrise (o cavitate cu pu« ili'llmilată de o membrană. chist hidatic.-nllor cauzali. în acest capitol intră abcesul pulmogangrena pulmonară şi bronşiectazia. «tnt tn«â >i ' t i tu i i » In rrnnicltnta şl complicaţii (nmlloldo/fl) «nu . cu radu-• HH firnţjrpslv'i n oxpectoraţiei. in lunc-M' MM. Dintre factorii favorizanţi amintim: frigul. ABCESUL PULMONAR AhdCHul pulmonar primitiv debutează de regulă cu simptomel* i umonlol. SUPURAŢIILE BRONHOPULMONARE înţelegem prin supuraţii bronhopulmonare formarea de puroi în '•nchimul pulmonar în zone bine delimitate sau difuze. După vindecare se apreciază individualizat necesitatea repausului In convalescentă şi se educă bolnavul privind alimentaţia tonifianta jirnlru refacerea completă. nefiind ex•1 calea hematogenă sau limfatică de vecinătate (abces hepatic. Pot fi incriminaţi: streptococi. i vi o acădore a frocvonţt'1). membrana cedează şi conţinutul purulent Vficuenză printr-o bronşie de drenaj (vom/caj. roapart < \|>cctoraţla. prin însă• i | f t i o de la alte focare piemice iniţiale ca în cancer. diabetul zai l . C îormenii patogeni pătrund de regulă pe cale aeriană. stafilococi. germeni aerobi sau anaerobi.7.iIo» In urma tratamentelor Antibiotice (clin car* " numii. asociaţii de fuzospirili. De reţinut că sputa este tn con 11 ţaţe l Nl> Nilul îl u .1 (igcnti micotici sau parazitari (amoeba). Klebsiella. denutriţia. ori în cavităţi 'xistente (spre exemplu: dilataţii bronşice. ciircicteristice gangrenei pulmonare. unică sau multiplă) şi forme difuze pulifiit'.i <i|ii|ln. 2. nlcoolismul. sau propagare din vecinătate. cu condiţia menţinerii drenajului. chiste aei i > . Escherichla . Innic).

apariţia expectoraţiei purulente în cantitate mare.. iar „toaleta bronşiilor" spre bronşiectazie. l'iecr/. cu sfacele de ţesut pulmonar distrus. Examenul do urină. Boala poate fi bănuită prin apariţia tusei sezoniere. determinate de piogoni. V. colectării.H. i i i ' ( i i siil).slnn|a de contrast (lipiodol) necosită precauţii In legă* (mu i u • veiitunln reocţii In iod. Etlopatogenia: dilataţia bronşiilor poate să fie congenitală sau dohttulitci. GANGRENA PULMONARA (imujrem» pulmonară este expresia evoluţiei unei supuraţi! pulni'iimro difuze. Aspect clinic. frecvent c» miros putrid. care se depune. în era antibioticelor afecţiunea este rară. 2.( II e. în trei sau patru straturi. Rronhografia (cu lipiodol) indică forma şi extinderea leziunii.liftul înţelegere şi încurajare prin psihoterapie. lixamenul clinic se completează cu examinările paraclinice.3.S. pe teren debilitat. Atenţi» • i» ' i . examenul radiologie fiind deosebit de util pentru precizarea formei an<jlomo-rlinice de supuraţie (radioscopie. altor procese patologice pleuro-pulmonare. prognosticul este în prezent mult nmeliorat datorită antibioticelor şi tehnicilor chirurgicale practlcnto In unele cazuri. i i . trenante. HoliHivii pot avea complexe din cauza mirosului fetid al sputcl. hemograma HlllI li ' < > ' . favorizînd prin suprainfecţia secreţiilor. o bronşiilor. dar mai ales prin simptomul caracteristic denumit „toaleta bronşiilor" care constă din eliminarea unei cantităţi m n r i de spută purulentă dimineaţa la sculare. Bronşiectazia neinfectată poate evolua vreme îndelungată fără expresie clinică. ne<<". Diagnosticul supuraţiilor pulmonare se face prin analiza simptomeloi clinice: vomica purulentă orientează spre abces pulmonar.7. radiografie.2. Supuratiile sînt boli grave. secundară bronşitelor cronice. Starea generală este foarte alterată. bronhografie). < • va acorda examenului sputei. aspectul sputei cu detritusuri pulmonare spre gan-i| i"n. . m i « i ' . iar examenul bronh c n | i . starea ţl'i^-rală alterată. care necesită timp nml limi| pentru vindecare. de forma niuitnmo-clinică. tusei convulsive.' l i r p tn foiiia de observaţie. măsurării şi repro-/ ' • i i l . M » i n .7. BRONŞIECTAZIA Bronşiectazia este constituită de dilataţia congenitală sau dobîndilrt. i • .irea diagnosticului necesită explorări paraclinice. i v i i vor fi însoţiţi la examenul radiologie. Pe lîngă scăderea frecvenţei lor. Inqrljirl. uneori a hemoptiziilor.i. •puhi aro aspect murdar. ca urmare a acumulării produselor patologice în timpul nopţii.2. Evoluţia supuraţiilor depinde de starea organismului. de natura germenilor şi de sensibilitatea lor la antibiotice.

1 UIUM 11 . tonice generale şi vitamine. psihoterapie (se va lămuri bolnavul că poate să trăiască «M "»fl muncească bine chiar şi numai cu un singur plămîn.. a transpiraţiilor. mm multe varietăţi de emfizem: 'mul funcţional se caracterizează prin mririren nlvcolelor p«|-• Hiir«» ni c.n unui loc de muncă fără suprasolicitări energetice.n. i i ' l dî n l n r t r u p t u r a ţ e s u t u l u i p i i l n i v ip < i t m u ie r e a a e r u lu i I n .administrează antibioticele direct în focarul purulent cu ajutorul unor sonde introduse pe căile respiratorii). vr<|hind şi ajutînd bolnavul pentru luarea poziţiei care favorizează «Vficuarea puroiului.-. 2. Calea de administrare este parenterală sau locală ( NI .i ' i 'M ///(M iu // v icri.8. se practică segmentectomie. operatorie. a respiraţiei.in... după consult medico-chirurgical şi după pregătire t " . Antibioticele se aleg în funcţie de antibiograma efectuată din ««puia expectorată.ÎMI pulmonare cu tulburări consecutive în schimburile gazoase şi ereicniititilţii aerului rezidual.| n<ctnrii regulilor de igienă — individuală şi generală — şi cu aleş i * i i . evitarea atmosferei r'litote şi iritante. El este condiţionat otm|>.— Supravegherea evoluţiei prin urmărirea stării generale.. fumatul şi răcelile). cultură fizică medicală (exerciţii respiratorii: respli i i | i « » adîncă). n(//. cu condiţia M-'.il<>. Prin repetarea crizelor de astm bronhie :. nli/t'nml /n/er.stice ale leHU-ni imlinoiuir.tt/iiii/ /)U//iio/Kir doternilnnt d<> l>roni>it<i t ionică. de asemenea.mirter trecător.sf/l/d/ (ip«ic CM unn. p lr .Postoperator este indicată observarea bolnavului şi continuarea iiiilnmcntului recuperator: dezinfectante bronşice. a coloraţiei tegumentelor nule o sarcină importantă./(i/if i'i* ' i i i i M ' " H ' . ENFIZEMUL PULMONAR Bmflzemul pulmonar se defineşte ca mărirea de volum a alveola.i|imgo li cmll-ulil piilmoimr cronic obslructiv cu modificări c. de alimenInli. antibiotice. . — Se va ţine seamă de igiena încăperii. i tiofi u iina rt a icoa ter tl din npn ( r tt i u n u l p A itt d in tm ln l ( a > . . . — Cazurile care se cronicizează sînt indicate pentru intervenţia t'lilnirgicală. a temperaturii. pulsului.<• ..i potrivită stării lui.iclen.. lobectomie sau după caz (MHMimonectomie.|«MietIc '!'• ust-M l)ioii->ir. — Cadrul mediu se va îngriji de aplicarea drenajului postural.miuatlim* toracic» i ( l i i l piilnionnr. de aplicarea corectă a tratamentului tiw'ilicamentos: combaterea tusei. — Se va îngriji. p u lm o n a r e ) . a bolnavului. favorizarea expectoraţiei. evitînd atmo-« l i ' i n poluată.

pentru adoptarea conduitei terapeutice şi evaluarea capacităţii de muncă. fumatul. i t i o privind neceiitatna abonimn (tulul. prin creşterea aerului rezidual. Haţieganu). ' M < vii cvilu fumatul. Diagnosticul clinic se completează cu explorări paraclinice. fumatul. uneori cu crize de astm intricat. O serie de factori etiologici ca: bronşitele cronice.Hmlizemul senil este o boală degenerativă. realizînd cordul pulmonar cronic (insuficienţa pulmonaro-cardlacă — I.Iau mflsurl d< l u c . buzele sînt uşor cianozate. grăbită de o serie de factori patogenetici (fumat. Profilaxia secundară se adresează factorilor ineliminaţi că favorizează progresiunea rapidă a bolii (bronşitele cronicei).ilo respiratorii. aer poluat. dilatarea globală « plămînilor şi a cutiei toracice. spasmele bronşice. frigul. indicînd o Insuficienţă respiratorie în grade variate. atmosfera poluata. Anatomopatologie. Emfizemul senil este o boală a vîrstei înaintate. are formă de butoi sau clopot. bronşite cronice. Cînd fosele supraclaviculare sînt escaViite vorbim de scleroemfizem. Aspect clinic. cordului) liiobi'li' IiiiirtioM. ca factor deosebit în apariţia şi agravarea emil-/'•mulul. Emfizemul pulmonar se caracterizează în afară do mărirea de volum al alveolelor pulmonare. Bolnavul acuză dispnee de efort. fosele supraclaviculare dispar. evoluînd spre decompensare. profesionale. La percuţia toracelui se percepe hipersonoritate. iar la auscultaţie murmurul vezicular este cu expirul prelungit. îngrijiri. precum şi prin modificări vasculare pulmonare şi ale inimii drepte. < • ' Irociirdiogramu) şl alte explorări crin' d i ' i ' i i M i din i'iimpliuiliiln bron < • . Pentru diagnosticul definitiv sînt necesare examinării» nionţloiuiti' (rwlioscopio toracică peni iu aprecierea plămînului. cu caracter progresiv care se dezvoltă începînd din deceniul al IV-lea sau al V-lea al vieţii. instrumente muzicale de suflat). Profilaxia primară se adrosnază factorilor de risc ce favorizează bronşitele. răcelile. Scleroemfizemul este una din cauzele care iniţiază suferinţa cordului drept. infecţii bronşice repetate. ca urmare a reducerii suprafeţei respiratorii. itnl: M. care reclamă efort fizic efectuat cu glota închisă (muncitori In fabrici de sticlă. Manifestările clinice apar de regulă după 50 de ani. ca urmare a hipertensiunii în teritoriul arterei pulmonare. Probele funcţionale respiratorii arată modificări patologice în funcţ i e de stadiul evolutiv. Toracele este rigid. Profilaxia este primară şi secundară. se instalează bronşite cronice. Examenul radiologie evidenţiază hipertransparenţă pulmonară. finaliza locului i l > ' muiirfl şl nrtlvltatta bolunviihil . Etiopatogenie. eforturi fizice). Ventilaţia insuficientă favorizează infecţiile. Evoluţia este progresivă. aerul po~ luat contribuie la grăbirea instalării sau evoluţiei mai rapide a bolii. prin modificarea septurilor alveolare cu tulburări în schimburile gazoase. Explorările sînt deosebit de utile în fazele ini(hile ale bolii. scleroze pulmonare.

şuicr<1to*irc. . I se arată rolul nociv al unei alimentaţii greu cli<l<">libile.. caracterizată i Ilult: prin crize de dispnee paroxistică expiratorie.pcctive.i i « i flori iirtificiale sau un desen ce reprezintă floarea ic . Pentru . — Se combat spasmele bronşice prin bronhodilatatoare indicate de < n < iile.. < i fi (ropii. n Mn. i I .dintre ele cităm praful casnic.'i p < > . fulgi. . Pentru boala astmatică se ia în considerare vlrsta . adulţi). ui. uiînnrn a constricţiilor bronşice. mai dos noaptea cînd prcMl. ' i i HI uim i .i <ipară <Uin tu expulzarea aerului..i. pene. expresie <i inicşoiillhrului bronşiilor prin spasm şi edem. Gimnastica medicală respiratorie este deosebit de utilă.ii. i i In oilcn parte a zilei smi nopţii. organismul mani• «ccplivilate nu numai la factorii iniţiali. ci şi la alte substanţe l li. bradipneizantă. Unele anomalii locale (ca deviaţia do • l. micelii. . ' > • • ndn . Inci-rclnd prin nccnsln sa-şl mfln-n i . ceea ce face s. fibre.pnl l n i l l rr.nnm . scame. ! • • . In nui^rt sau la spcton/a unul scaun p'' <• ...i < l i .. alte substanţe chimice şi substanţe endogene ce senslbii In rîndul lor organismul.inşnt In l cu l ( i < torul alergon.sl contact declanşează criza reprezentativă..se combat infecţiile supraadăugate. Fîoliiuvul sf trc/< • • . > i o t <I ui m at . Se educă bolnavul pentru evitarea infecţiilor resplînlorii intercurente. > I I | M < tul cu alergenul iniţial sensibilizează mucoasa bronsir.. Dltii'i'...oaza). m \ n r .n »n «'Kplrntorlf.. i . In faza ompensării pulmonaro-cardiace se administrează cardiotonice (stro-i i lină sau digitală) şi diuretice. vegetaţiile adenoide sau amigdalitele cronice) favo• ii/fi infecţii respiratorii repetate cu rol în sensibilizarea mucoasei Substanţele alergene sînt diverse. i i" t i > n h .9. cozi de cornet. cri/a | .. . DupA un llinp. unele alimente. respiraţi*. i < < D. Accesul (criza) de aslm bronşic est f < l n l. cu condimente sau alcool şi va fi sfătuit să evite mesele 'iliimdente şi supraponderalitatea. L i t ' o rt'NplintU'l. Cu timpul factorii nervoşi şi <il"i-genl Iflcl pot declanşa criza caracteristică expiratorie. . •• pup i|ncflt.' l ' ..ulmi- ' i n i o U l c a m e n t ep s anu n n p r i n ţ i u n .1 loniisut : Apnra mal frecvent tn n doua p<irl<! a nopţii. a eforlinilor fizice mari).filcrgone sau numai cu rol iritant (bolnavul se polialergi'/. H . 2.-. substanţe me• ••ntoiisp. ca. > ' r i i v a Iflifl polen) declanşează criza care iniţial a fost doclanş. O dată sensibilizat.|ii-Mlru a-i face recomandările necesare (evitarea aerului poluat. ^iptM'lul clinic. .1 siiblllul Inctorilor nervoşi se descriu cazuri cînd numai simpli \ ' . t-u. un anumit teren individual de reactivitate neuroMiU'tt sau infecţios alergică.. . litlopatogenie. ullcnoi nr.. ASTMUL BRONŞIC Este o boală cu mecanism etiopatogenic variat şi complex (domlnnnt fiind mecanismul neuroalergic sau infecţios alergic). brtidipniMcii.

Este necesară multă solicitudine faţă de suferinţa bolnavului în criză sau stările astmatice. Iu stări de rău astmatic se poate practica emisiune de sînge cu •fi'ct biiii sau se administrează epinefrin.L. Evoluţia este cronică. dar cu prudenţa . îngrijiri. hidrocortizon hemisuccinat în perfuzie l '2 liolo. al secreţiei nazale. Vindecarea este posibilă. urmat de preparate cortizonice. dacă nu răspunde la administrarea oralei. — Dacă nu s-au obţinut rezultatele scontate se poate recurge la novocdirul l % i. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele dispnee de tip nevrotic sau cu astmul cardiac unde domină dispneea de tip inspirator şi unde găsim semne de suferinţă cardiacă. la auscultaţie se percepe caracterul spastic şi numeroase raluri sibilante: „simfonia bronşică"). Nu se vor administra opiacee.d*. dar n-au întotdeauna efect* ' "iidudeiito. după indicaţia medicului. astmul grăbeşte cu timpul Instalarea scleroemfizemului pulmonar şi cordului pulmonar cronic care treptat se decompensează. a formulei leucocitare pentru eo/inofilie. extrem de chinuitoare pentru bolnavi. se twldenţiază tumefierea mucoasei bronşice. sau teoglucin i. dar. Infecţiile se vor combate prin antibioticele indicate după antl— ''«' pot folosi mitihistaminice de sinteză. uneori In timpul crizei de astm.R. stomatologie) în vederea tratamentului de fond.itâ e . căci pot deprima conţi u l i «•. iiblturicole se pot folosi.v. deoarece pot duce la deetiu/ httlnuvnlul prin deprimarea centrului rtiplrutor. 1 i.. Prognosticul longevităţii este bun. examen radiologie. îngrijirile pentru diagnostic se referă la examinările paraclinice: examenul sputei. — p il. liniştite. Bolnavul va fi plasat în camere Igienice.v. Moartea survine rar în criză. .v. vîscoasă. completate cu examenul obiectiv pulmonar (hiper-«onoritate la percuţie. Evoluţie şi prognostic. sau dispezin (extract de retrohipofiză) — care este contraindicat la hipertensivi. De asemenea bolnavul va face examene clinice de specialitate (O. electrocardiografie. hipersecreţie de mucus şi •posinul musculaturii bronşice. subintrante. mai ales dacă măsurile terapeutice se iau la început. sau perlu/. Uneori crizele sînt prelungite. la nivelul bronşiilor şi bronşiolelor.spinilor.ii cu ACTH. Tratamentul crizei de astm: se utilizează mai frecvent o fiolă do luiofilin i.. — In cazul în care criza nu cedează se poate administra adrena lină — epinefrin-suprarenin — (1/2 fiolă=l/2 mg) sau efedrina (nu însă la hipertensivi) sau 1/2 mg atropină pentru paralizarea vagului.eliminarea unei mici cantităţi de spută mucoasă. realizînd stări de rău astmatic. cu perioade de remisinne. Diagnosticul clinic este uşor în formele clasice şi se face din simptomele descrise. cadrele sanitare contribuind la crearea condiţiilor de îngrijire şi la efectuarea examinărilor paraclinice.

fructe. porcului sau oii.Tratamentul de fond — desensibilizarea — poate da rezultate mai Ies dacă se aplică de la începutul bolii. Nan i ' M . omogen. Parazitul trăieşte în intestinul cîînelui. aleudrin). Volon. n MIT . uneori fiind necesară schimbarea locului de muncă. — Se tratează infecţiile cronice.L.m. .Se va combate dependenţa bolnavului faţă de droguri (mai ales . ca .A. Bisolvon sau itec (în aerosoli). intradorm oreactla Canoni) şi la progA* |'l*H)|IUI(ll()l|c . urmată de prepararea unor autoaccinuri.' n 'i'T fi In in v e stig a ţiile p n ra c lln lc e ( e x a m e n ra d io lo g ie i n ni < i i / i i i u i i i i < > i snii(|iilnc.. zarzavaturi în tubul digestiv al ini. 2. inclusiv măsurile referitoare la capacitatea de muncă i lioliuivului. IUTI .în fazele avansate. plin cu un lichid clar. -. l tlop. i l c i-volua cu tuse iritativă. opuc. In plămîni (sau în celelalte organe) parazitul produce UD 1 i nu mai multe) relativ sferic.. i (lapte steril i. polivaccin.itogenle. pisicii sau i l u i . splină. Chistul poate evolua asimptomatic.Se poate administra asmofug (soluţie) şi la cei cu hipertensiune l U i l ă sau asmofug E numai la cei fără hipertensiune arterială. ..) admi• i aţe după schema întocmită de medic. cnre se localizează în plămîni.apa dd clinic. S-au obţinut bune rezultate cu Alupent (fiole. — Alimentaţia are restricţii doar pentru alimentele cu rol în deUmşarea crizei. levuri i..10. — Este utilă ancheta anamnestică pentru depistarea alergenelor la i iruinţa bolnavului. — Rezultate bune dau desensibilizările nespecifice care constau in piretoterapie. Onalo embrionate eliminate de gazda definitivă ajung cel mai * i ' t i l prin mSini murdare. bine î l ) .i i histulul poate determina un abces cu evoluţia ultt> t i | < i i i in-. . membrana chili i i p r v i | M i r vomica cu eliminarea lichidului clar (vomlcn hiînfuriai. se face tratamentul 'H'S|>unzător. cu insuficienţă cardiacă.. Uneori.1 l i n l i m v i l l l l l . folosind substanţe care provoacă i " . a locuin1 l sau a localităţii de domiciliu. soluţie aerosoli). vaccin T.B. unde sub acţiunea sucurilor digestiv» l i n i i l l NO «'liberează şi prin sistemul port ajung în ficat.tuia.paratele de efedrina) care se administrează cu ajutorul unei ipn". bionhodilatin (isoprenalin.. se efectuează asanări O. stoiHilologice. pil-i.R. descoperindu-it ilni In un examen radiologie (apare rotund.. CHISTUL HIDATIC PULMONAR Iii ia In este o parazitoză provocată de forma larvară a teniei echi-ţ irir. tablete. în afara crizelor. locul de muncă.v. .

). Radiologie apar modificări caracteristice: reticulaţie. Domină dispneea. Profilaxia. Anatomie patologică. iar capacitatea de muncă diminuează. Amintim pulberile de cărbune (care determină (intracoza). a examenului radiologie şi a probelor funcţionale respiratorii. insuficientă pulmonaro-cardiacă. scade apetitul. dar mai ales . Pneumoconioza cea mai frecventă este silicoza. a locului de muncă cu risc silicogen.. Etlopatogenie.iilo de normele şi tehnica securităţii muncii. conglomerate şi în final placarde fibroase. Evoluţia silicozei este lent progresivă de la simpla fibroză reticuIdid pînă la forma tumorală. pnouiiiocoiiioze. SCLEROZELE PULMONARE Scteto/He pulmonare stnt proliferări mal mult sau mal puţin extlnie ala ţesutului llbropulmonar. caşexio !>i uneori moarte. supurntil pulmonar* etc.11. cauzate de inImlaroa unor pulberi fine. durerile difuze toracice. O deosebită atenţie trebuie acordată examenului la angajare în mine. de fier (sideroza) şi mai ales de bioxid (Ic siliciu (silicoza). mai ivii survine hemoptizia. 2. de azbest (azbestoza). practicîndu-se examenele periodice obligatorii ale muncitorilor. noduii. se vor lua măsurile prevn/. m Tratamentul curativ constă în tratarea complicaţiilor. Silicoza se caracterizează prin proliferarea unor noduii care cresc progresiv. Procesele de fibroză favorizează infecţii pulmonare. apoi bolnavul pierde din greutate. ameţelile.i). determină apariţia bolii. sclerozele pulmonare extinse figurînd între cauzele cordului pulmonar cronic. ..2. care reprezintă peste 80% din totalitatea acestora.•. Diagnosticul de silicoză se stabileşte în baza: criteriului clinic. Deosebit de importantă este asocierea silicozei cu tuberculoza pulmonară realizînd tabloul clinic al silicotuberculozei. Treptat se adaugă astenia. Fiind vorba de boli profesionale. Pulberile pot fi variate. precum şi supravegherea (ilenld « mediului de muncă.ileicii hi liinp din mediu silicogen. tulburări funcţionale. tuşea cu expectorase săracă. Inhalarea unor particule fine (sub 10 microni) în concentraţie mărită şi vreme îndelungată. fiind excluşi candidaţii cu orice afecţiuni luonliopulmonare şi îndeosebi cu tuberculoză pulmonară (chiar mlm .. primitive «au secundare unor boli (tu» herculo/A. adesea sanguinolentă.12. PNEUMOCONIOZELE Pncumoconiozele sînt afecţiuni pulmonare cronice. Simptomatologia este necaracteristică. urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare.

2. unele progresiv. inhalarea de hidrocarburi complexe de huilă. caiiuitastaze. Debutul este insidios şi cu semne variate: altera i l ycnerale. prin expansiunea tumorii. rectale etc. i in t i m p util.). 'iiljlrl.13. gastrice. pierdere progresivă în gr . Cancerul pulmonar secundar (metastatic) are originea în tumori iii'illgne cu alte localizări (hepatice. tuse seacă. bln nu ctiol(i(|lu variată. 1 irizează infecţii repetate. radioterapie. iiv. Aspect clinic. inapetenţă. CANCERUL BRONHOPULMONAR Cancerul bronhopulmonar care este o tumoră malignă poate să fio Hi i nativ sau secundar. mucoasă. So referă la examinările paraclinice la care participă cadrul MTolUiri. a aerului poluat. chimioterapie).). Etiopatogenie. fumatul. însoţiri la serviciul de radiologie. reduc suprafaţa respiratorie şi reu-.iud(/0 lA. orbire şi In stare de caşexie. bron-• . Factorii principali etiologici nu sînt cunoscuţi sufiI. paloare. Nocivitatea •*U' cu atît mai mare cu cît se fumează mai mult şi de la vîrsta Unnră. tratarea • •ctă a infecţiilor bronho-pleuro-pulmonare). benzină. gume.iză cordul pulmonar cronic. simptomatice ale tusei. iliimciilul curativ depinde de stadiul în care este surprinsă boala. Inllnnuiţln plcmml. cronice. supuraţiile bronhononare. Cancerul bronho-pulmonar primitiv ia naştere din celulele bronşico. 2. cele cerebrale puţind fi urmate de plegii. Măsurile terapeutice se adresează cau>r care le generează (evitarea fumatului. dureri difuze toracice. bronhoscopie. fără «xsudat. substanţe radioactive). care ar induce transformarea malignii MOŢ celule bronşice. In apariţia bolii primitive este incriminată ereditatea şi factorii nu'diu cu potenţial cancerigen (vîrsta. sau expectoraţie •4. hemoptoică (ca „pelteaua de coacăze" în forme Ilixiori boala se descoperă accidental cu ocazia unor examene ni"i l< 'o periodice sau cu ocazia unor suferinţe pulmonare acute. prostatice. fll'id pi fo/ft a . r. poato beneficia de tratament chirurgical. Rol important se acordă fumatului. i'xmiK'ii de spută etc. Trata» i Urni oslo pnlc»»itiv (calmarea durorii. PLEUREZIILE afecţiuni de imturfi intlnmatorlo cantonni<% la nlvoprin <i< linuiltircn do lichid Inflamntc x. apare durerea (uneori atroce). indispoziţie.14.l Importanţa lor constă în faptul că evoluează lent.

microbieni (pneumococi. cate constituie un indiciu preţios pentru natura canceroasă a pleureziei. reacţia pleurală apare ca urmare a unor procese de vecinătate sau de la distanţă. liiiipctonţil. boli renale cu edeme mari generalizate (anasarcă). Acumularea de lichid intrapleural realizează sindromul pleuial. pancreatite acute hemoragice etc. pierdere ponderală. în cadrul unor stări septicemice). boli de sistem (leucemie. uneori insidios. splenice etc. infecţii genitale. sublcbi ilitfiti. ce conţine fibrină şi elemente celulare. Bacilul Koch determină pleurezia serofibrinoasă sau uneori o pleurezie purulentă. Pro-/«-nţa neutrofilelor în număr mare sprijină o etiologie microbiană. streptococi. tumori bronhopulmonare. Cauza cea mai frecventă a pleureziei rămîne încă şi în prezent infecţia bacilară.Lichidul pleural poate fi neinflamator: în acest caz este vorba de un transsudat. boala Hodgkin. fatigablH Inlr. apendicite. Etiologia mai poate fi reprezentată de agenţi virusali. Etiologic. examinarea lui avînd mare importanţă pentru diagnosticul etiologic: reacţia Rivalta pozitivă arată natura inflamatorie.1. adinamie. disproteinemii etc. alteori brusc. Semnele fizice de pleurezie se pun în evidenţă în cazul în care cantitatea de lichid depăşeşte 100 ml. acumularea lichidului. în vederea stabilirii cadrului nosologic. care prin simptomatologia clinică generală orientativă. astenie. Boala apare de obicei la adolescenţi. transpiraţii (semne do imprcgnaţie bacilară)) oxn tm-mil H/ic <>vid<>iilmzfl un sindrom pleural. durorl toracice exacvrbntA k . mol • l'". O pleurezie particulară este cea care apare în unele tumori genitalo benigne la femei.14.vr ni plriirozlol tuborculoaie •• manifestă cu jun (t it lu l torticlc. Lichidul poate fi serocitrin. aşa cum se poate întîlni în abcese subfrenice. purulent sau hemoragie. în lichid pot fi celule tumorale. în pleurezii este prezent un lichid inflamator.). iar «i cozinofilelor etiologia alergică. <nc loc lirptat. 2. Dvhntul pleureziei este variat. tineri. predomii i c i n t a limfocitelor pe frotiul preparat din lichidul centrifugat orientea/n" spre cronicizarea pleureziei şi asupra etiologici probabil bacilară. fcluA pn<icdniA de fiisnnnc. Iu «r»«nl HI/. Simptomatologie. — D^hulal Insidios se manifestă cu alterarea progresivă a stfiiil i | > in'rnlc. PLEUREZIA TUBERCULOASA Avînd în vedere frecvenţa mare a pleureziei tuberculoase (în trorut so aprecia 90% din cazuri) se va lua ca tip de prezentare climeS plcmc/ia tuberculoasă (bacilară). colagenoze) sau în cadrul unor infarcte (pulmonare. Anatomopatologic se constată prezenţa unui exsudat fibrinos în cazul plcuritelor. în anumite cazuri. impune examenul radiologie şi puncţia pleurală. pe care îl putem găsi în contextul clinic al unor suferinţe co: insuficienţă cardiacă.). pi iniiivara. stafilococi. />''/>ufu/ bni.

»iuile sau contactului tuberculos. Datele clinice se completează cu exameimniclinice (puncţie pleurală exploratorie. temperatura. t < va preicrlo conform «tftrll evolutivei «• va r»il i i x i ! . henioqiiimă completă. trani. probe H|lre). "d u tn l cn /u f/v : •• ap lică m ăsu rile d o Iq ln n a m o d lu lu l şl p erm i i f i | ' . examen radiologie. în funcţie de cantitatea de lichid. mergînd spre vin-l ii funcţie de starea organismului. Diagnosticul pozitiv se formează pe baza antecedentelor familiale. pe semnele clinice şi evidenţie• iiulromului fizic pleural. l'unclia pleurală exploratorie furnizează date asupra aspectuMficroscopic al lichidului. însă ••rttlura pleurală orientează diagnosticul.a d* m edic. silind bolnavul la atitudini antalgice: toracele ilnuv se imobilizează şi bolnavul doarme pe partea sănătoasă. tinlil)io<|i<i!nă eli . examinarea şi ie/iiltfit<>lor obţinute din I i i ludul plrurtil. vindecarea clinică survin* n luni. ea se completează cu reacţia Rivalta. simptomele funcţionale devin alarmante: se insta' . starea da l $1 tu explorările paraclinicc (puncţie pleurală.uilor respiratorii) In căzuIh I M . moderată sau extinsă). uneori cu caracter de matitate rezis. ' . extindere. ('mirele medico-sanitare au sarcini importante în cursul nilul clinic (aprecierea stării generale. i mult nocusltA intervenţia (!<• nrgoaţA prin pu/ic//e «va* IM . .şcftrile respiratorii.). exnineno biologice: V. exan| rlloUxjic. t'd Inocularea de lichid la cobai. de diagnosticul precoce fi ii l In tratamentul instituit. • Diagnosticul iazei de pleuriîă se bazează pe simptomele geneL •)[ pe examenul fizic care evidenţiază frecătura pleurală. în cazuri grave. durerea cedează şi 'liuivul doarme pe partea afectată spre a permite o bună respiraţie i plomînul sănătos. inoculirt i. — Pleurezia la debut poate fi confundată cu o pneumonie. localizare interlobară.11 e mare de lichid. medias!* «nu închistată). se • percepe diminuarea respiraţiei fundamentale (murmurului vezicumiilu. în medie. aceasta în funcţie de lulea de lichid este diferită. • fixcmicnuJ radiologie oferă relaţii referitoare la localizare (uuilillnlerulă.fl discretă. Minvii liilc>riinţl vor fi observai m (•<• pliveşte: temperntura. n i uiitlni nparlţla cinnnzel :?\ tulbin. care.. lemnoasă. Dacă în cavitatea pleurală se acumulează o can1. La auscultaţie. . impun evacuarea de ' u/d a lichidului. Vindecarea poate fi prin restitutio ad integrum sau CU (sltnll'/. prin acumularea lichidului. iar în cazurile în care se suspectează etiologia baci-. diafragmatică. După cîteva zile.S. i dispnee şi cianoză.I I . • Diagnosticul după acumularea lichidului exsudativ se stabileşte examenul fizic care evidenţiază matitate. însoţire la examtnn '| lre. 1 iljlrl. i u l l i i i l nilcrobiene.. 1 "luţla pleureziei tuberculoase este favorabilă. pleuretic sau abolirea murmurului vezicular („silenlium").

aspirină.i bloul clinic al reumatismului articular acut în cadrul căruia a apărui. B complex) şi medicamentele antituberculoase c<i P. crescută). consecinţa fiind surditatea definitivă. de prc/cnţa bilaterală a lichidului.e. Diagnosticul este uşurat de l.c. o) Alte pleurezil. examenul clinic va căutfi să stabilească etiologia sindromului pleural.'. tu:.tiv pneumonie.S.mrl mull(|n» sau boli do sistem. antitusice ca pulbere Doveri. în cadrul comisiilor de expertiză medicală şi recuperarea capacităţi! de muncă se va aprecia momentul reluării activităţii (după 6—12 luni. paloare.S. pe lîngă semnele clinice ale im prei|iHi(iei lurnorale (astenie. Cadrul sanitar ajutător are obligaţia să observe şi să relateze feno menele de intoleranţă la drogurile administrate. se diagnostichează tinînd seamă de procesul pneumonie anterior şi de prezenţa în număr mare a neutrofilelor In lichidul pleural. mai ales prin lezarea aparatului auditiv. alin dor.2.nl color nih loblono.i|e. iar analiza lichidului evidenţiază în lioliul pleural predominanţa neutrofilelor. care îl dispensarizează. inapetenţă. V. streptomicina şi izoniazidă în dozelo şl intervalele stabilite de medic.H.illeo in cadrul reuma tismului artk'uUir at.se adnu nislrează medicaţia simptomatică (antialgice de tip piran. Sindromul picurai obligă la puncţia pleurală. codenal). 2.. deoarece poate reaparituberculoza pulmonară sau cu alte localizări. Fvnlutin şl trntnmnUul lor slut conditionuto do bonla de b<i/. care are caracter fugace.Se aplică procedurile fizioterapeutice indicate de medic.A. tinînd seama că strepto micina poate determina intoxicaţii. (acid paraaminosalicilic). PLEUREZHLE NETUBERCULOASE - Dacă se exclude pleurezia tuberculoasă. pierdere tu ţ|ieiil. «ntircum.). vitamine C.il. do etiologic diferită fată de cele enunţate. algocalmin. asociată uneori şi cu un proces con yc. . vor II (iimli/flte Jn contextul cl inic ui bolilor cmi/. c) Pleurezia din reumatismul acut este de regulă bilaterală. Chiar şi după reluaren Activităţii bolnavul trebuie controlat periodic.i» (antibiotice tu cn?. d) Pleurezia canceroasă se poate suspecta şi apoi diagnostica la un bohwv în vîrstă — de regulă după 50 de ani — fără antecedente baciUn e su u iafecpioase recente şi la care analiza lichidului pleural evl clonţui/ii celule atipice (canceroase).'Ut otr. eventual subfebnlităţi. b) Pleurezia metapneumonică se manifestă clinic prin sindrom plen nil după o pneumonie. Sînt o serie de alte pleurozii în afară de cea de origine tuberculoasă. medicaţia tonicii (f . Ca. bolnavul este menţinut în evidenţa dispen surului antituberculos teritorial. anemie. locul de muncă şi durata orelor de muncă). a) Pleurezia parapneumonică însoţeşte o pneumonie. alfafotoproteinele sini MCM iile în stngo.14. După vindecarea clinică. fugcn i» şl dispare la tratamentul antireumatic.

bncilul Koch produce mmiullo Hiilmliinto Intre rnr« ln/u'/ciiJ/na. Rbzlstii la iiscttdnii<>. urmate adesea de sechele definitive).lnutft i»1V Iflipllidd'jtc lionln In »•«•! din ]ur. Hiicilul este sensibil la rnz. C'ultlvnt po modlllc di« i ulliirB.D. i ' n i l l i i l Koch se pro/i ntS sub fnrmn unui bastonaş carn se colortazB ilupH nu'tndn /U-hl-NInlson. urmate de injec•«nliiliilor dezinfectante locale. roborant. PLEUREZHLE PURULENTE l'loureziile purulente se caracterizează prin prezenţa unui lichid fiilent în cavitatea pleurală. frlţj fi ixliuiual.-n bncllulul po sol t>mi In utmosIcM'Q.oa/il trunsinlterca inlccţlul. i voluţia este prelungită purtînd amprenta terenului individual. I. •uncntiil pleuteziilor purulente se efectuează mai bine în seri'hlrurgie toracopulmonară. antibiotice uzuale după antibioyramă). mirnfii/ medical general este etiologic (tuberculostatice sau " obişnuite). nnlmi'pth'i) dlvcmni Mn< 'l l l ''a tipuri ":n clcicilu: Imt Mul 'di' In vodcri'fi illagiKn.ole ultramilririt..1).n pulmonară este o boală infectocontagioasă. c«'('(i ce fnvorly. Simptomatologia clinică este condiţionată de boala de bază. denumită şi empiem pleural. i n i . H|lle.. etiologic.2. S ti amintit posibilitatea etiologiei bacilare. 2. se va completa cu gimnastică ie ele. Prin linii (le «nllvrt snu hpulh rHspIndlto do bolnav In n (U-. în funcţie de etiologie (substanţe ••'uioiiso. Sindromul fizic pleural completat cu puncpli'iimlă şi analiza cito-bacteriologică.15. U. Febra i nrncterele supuraţiei. TUBERCULOZA PULMONARĂ > ri. <|Kitnn< InlindoriulcK (1. n t posibile evoluţii trenante cu însămînţări la distanţă (artrite. abcese cu diverse localizări. ilnminlnl iau clorurA fin n <<MI|CIIU puntru om) »l nvlm. însă germenii piogoni II responsabili de această formă clinică.) In vcdricri pumnii tu cvldonlli n In- in iiilllvH pn înrdll d" culturii imn l'i'iiliu dlNtiuţierea Iul nu Iu '•".14. care SO cin obicei iniţial la acest organ cu posibilităţi de diseminare niynmsm. ct'i'ii fi! uste loartc iniporliint pentru clc/lnfoctln lenjarlel i .3.R.tlcului . i'MjrlJlrlle se referă la diagnosticul clinic. deoarece în formele care nu pot id' pe cale medicală se va recurge la tratamentul chirurgical.•/. Tuberculoza este cauzată de un microb descoperit de i hnrllul Koch. Acesta determină leziuni specifice (adicfl luliil Koc'h).Ru i Ul()7. conduc spre diagnos|l dflinitiv. tonic. al liei şi răspunsului la tratamentul instituit. evoluţie şi la imit medical. între care nu lipsesc cele cei i ' . ' Kifd/ncnfuJ medical local constă în puncţii evacuatorii cu intron <lo soluţii clorurosodit:e în scop de „spălare".

idiul primar $1 ««Tuiului ol tuberculozei pulmonare. Patogenie. Cauzele favorizante sînt numeroase. se calcifică sau printr-un proces de liz. Anatomopatologic.iso ripar şi modificări bio-umorale. Intradermoreacţia la tubercu Una oslo utilei în diagnosticul bolii.iuni care conţin numeroşi microbi. la care se adauq. urmată de diseminarea secundară cu localizări variate (bronho-pleuro-pulmonare. Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin.irtivil. în cursul infecţiei tubercu • Io. anu toiiiorlliih u.ltii fi/iologice a organismului cu semnificaţie nefavoru blid pentru bolnuv). hepatil. osteo-articulare etc. papulă) şi fcno niene generale (febră.1 condiţii de viaţă şi de muncă neigienice (locuinţă. articulaţii. ganglionare. însă injectntrt In bolnavi determină fenomene locale (edem. Este primoinfecţia care poate evolua asimptomatic sau. ganglioni. toxice). devine agresiv şi dă naşte n • bolii manifeste clinic.idivitatea organismului faţă de o nouă reinfecţie. Icy. negativitatea reacţiei puţind indlrn flbsentti infecţiei tuberculoase. provenit de la v. lini fangită şi adenopatie satelită). limfatică sau bronşică.Epidemiologie. Sursa de infecţie este omul sau animalul boln. Mecanismul de producere a bolii. microbul se multiplică.cazeum-ul" cure poate fi delimitat fibros. meningeale. adenopatie şi modificări biologice). indicînd o stare de anergie a organismului (prfl l>uslie/i re.. e/cmontul caracteristic fiind foliculul tuberculos sau procese de alveolitn. rinichi etc.linicfi oste varinM tn funcţie de sl.i. oh servîndu-se că boala se instalează cu mare frecvenţă la tineri şi copii. Ajuns în organism. deşi In fecţln este prezentă. precum si do divor. de la teoria tristadială a lui Ranke care descria primoinfecţia tubei culoasă cu constituirea complexului primar (constînd din alveolită. iar calea de transmisie cea mai frecventă este cea aerian. ciroză hepatică. bacilul Koch determină infecţia tuberculoasă (alveolită. oase. apoi digestivă şi excepţional cutanată sau mucoasă. boli anergizante. Uneori se formează . însă uneori poate fi negativă.) şi stadiul tuberculozei terţiare (cu localizare pulmonară) şi pînă la concepţia actuală care admite că infecţia tuberculoasă nu trebuie să treacă obligatoriu prin cele trei stadii.ilologi. leziunile provocate de bacii sînt specifice. în afara leziunilor locale. surmenaj.it n răspîndi în organism pe cale sanguină. a fost interpretat în mod diferii.iv (transmiterea de la animal se face prin lapte nefiert.» cronică. peritoneale. boli cronice (diabet zaharat.ini se drenează în bronşii. limfangită. Slmploiu. Alergia se pune în evidenţă prin intrn (lei inoreacţia (I. deternnnînd variate forme clinice pulmonare sau se localizează la nivelul altor organe (seroase.). silicoză etc. în locul lui apărînd excavaţii (cavernele). uneori dispnee).elo forme.). do mfirimi variabile. dimpotrivă. Vîrsta joacă rol. găsind condiţii favorizante. IOD . In decurs de 3—4 luni se schimbfl le. alimentaţie. De la nivelul leziunii primare microbul se po. importante de reţinut pentru pro filaxia bolii. în prezenţa factorilor etiopatogenici. organe genitale.. Tubercu Unu injectată la omul sănătos nu produce nici o reacţie.) la tuberculină şi prin fenomenul Koch. eritem.R.i c. reactivitate cuno» culfl sub numele de alergie. Boala se produce prin pătrunderea bacilului în organism şi acţiunea lui în condiţii favorizante.D.ir! bolnave).

osteoarticuUii. Sa mani i i i i i s m ol le/luiiilor. comblnnta uiieou i <lititmii< alo nu ie loldeail cu reiultotelt favornbila din . junghi toramii l hemoptizii. fibrozo pulv i l i . hronşiucUr/ii.cninilard snu f ti/in pouto upure la orice vlrstn.sint extinse.-y) /ornie/c cavitare pot apare prin Uzarea cazeumului unui focar « MI uloN.d s<i de muncă viitoare. apţâ> •<' u fi procese hiperergice nespecifice. cure ridică probleme deosebite piMilru j . h) tuberculoza primară cu simptome clinice (febră. paloare exprimînd anemie. Se lid/rt prin testări biologice la copii şi tineri în vederea chimiopro-u ' l . semne radiologice şi biologice (pozitivi-n I. inapetenţă. l) ntlt-noputia traheobronşică este frecventă la copil şi se manifestă t «h'i'lnien ganglionilor din plămîni şi mediastin. are prognostic sever. la tuberculină. î l ) i-pitnberculoza reprezintă procese alveolitice nespecifice asociaji • '• li'cUr/ie constituite în jurul elementelor componente ale cOjj|« i primar. '>/ #) Inima pneumonică debutează brusc. flecare puseu evolutiv «du< > iMiii. uni'ori importante: simfize pleurale extinse. Anatomopatologic se constată nodul! l un bob de mei — alb-gălbui în plămîni şi în alte orcjcim'j ni//i<1r//c în alte organe (seroase.Il. slă-In greutate. ini tratamtntele medicale. pierderea > l u i d l < i . unice sau mul-"»i h) Inhi-icnhmi miliară poate avea ca punct de plecare primoinforţin i n i m i i diseminarea infecţiei tuberculoase în organism. 1 ' i(l«« lul>erculozel primare. Sub tratament boala beneflcin/fl i l n prognostic favorabil. inapetenţă. cu frison. cavităţile puţind fi de dimensiuni variabile. limfangită şi alveolită).lstonţoi organismului. Interesează parenchimul pulmonar şi bronşiile. transpiraţii). evidenţiind i'/. nlInlA) sînt posibile mai ales pe cale hematogen'ă şi explicit ii fici'stor organe. carnctorlzotă prin (ilii'iutnd iu perioade da acalmie. c) tuberculoza primară cu localizare pulmonară se caracterizează Hlndromul de impregnaţie bacilară (astenie. Vindecările. transpiraţii mai alea im m»).. semne radiologice (complexul primar tuberculos. febră. Se poate prezenta şi cu discrete semne radiologice. TUBERCULOZA PULMONARA SECUNDARA (FTIZIA) '"/(<i •. constlnd mli'iiopatie. semne biologice şi uneori posl-'H'lilrnţierea bacilului Koch în spută. ganglioni. Bit* cu evoluţia îndelungată. subfebrilităţi. în timp ce manifestăr i|l c <.TUBERCULOZA PULMONARA PRIMARA Tuberculoza primară poate îmbrăca mai multe forme clinice: n) tuberculoza primară asimptomatică este foarte frecventă.D. stabilizările au loc l". care favorizează imeumonice cu etiologie specifică sau nespecifică cu evoluţie ' l i n i cu clinică a bolnavului este bună.u l l dl i .i.

iiip. se produce o comunicare între o bronşiolă şl cavitatea pleurală. dar poate apărea şi în afara etiologiei bacilare. culturi. tuse. un focar de răspîndire a infecţiei la cei din jur.H. igiena încăperii. cianoză. dncfl S(> depflşesc1 do/ele de fii) HI) (j \ » . sputa şi măsurile de pieveniro a infecţiei prin spută. . Le menţionăm pe cele clasice: streptomicina..Iiiln-rculozele primare. a latrinei. »X(im<Miul sucului gastric dacă bolnavul înghite sputa sau spălăturfl bron*il('8.n .i pi m .i. In npllffired Initninenlului vom urmări reacţiile bolnnv ului. otambutolul. hematocritul şi formulti Icucociliiră. m/îl rtlfi« pentru slreplomiriun. tcbomidiui. După un efort.o c mă. cu vase. luîndu-se măsuri de educare şi supraveghere privind cura de repaus. (xihiplcurita extinsă sînt sechele care conduc la insuficienţe respiratorii ţii pulmonaro-cardiace grave. Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gamă lanjă d(> medii omenie. V.liuimidn.S. prin eroziunea ori ulcerarea unui focar de ca-?. P.după o serie de pusee evolutive. domiciliu. tomografii). se practică numărătoarea hematiilor.Trebuie să se urmărească evoluţia febrei.ni. cu aport de vitamine şi minerale. tnrîmuri.S.. lenjerie separată. plrn/. alimentaţia. pormito urmărirea evoluţiei. lapte. în funcţie de canti-tfiloii de aer ajunsă în cavitatea pleurală depinde şi intensitatea simp-tomolor: durere toracică (junghi). Aerul pătrunde cu presiune. expectoraţia şi de/infecţia produselor patologice. Bolnavul tuberculos este. . mai rar f fir 3 o cauză evidentă. d« prepnmle do codolnfi sau elropuri e\p"i lomul. -. radiografie».oilicare situat subpleural. la domiciliu sau în secţii specializate. fără a se evucun în expiraţie) şi nu se intervine de urgenţă. Prima măsură oslo izolarea. edem pulmonar sau hemoptizie. Se practică examenul radiologie (radioscopie. bolnavul trebuie plasat în cameră separată. se poate produro exitusul prin insuficienţa cardio-respiratorie. este de regulă crescută. tiocarlidul otc. îngrijirea bolnavilor de tuberculoză pulmonară. alături de examinarea clinică şi radiologică. care pnote duce \t\ lu'/fireu nervului . morinamidul. bogată în proteine animale (carne.A. nizolimil.! In surdllntc dellnltlvfl. Ic. Fibroza pulmonară. hitn/fi. uneori feno-meno de colaps. Pentru diagnostic sînt necesare o serie de examinări paraclinice: i'xnmenul sputei (examen bacteriologic pe lamă.nidiliv •. fintozid. Do flspmeneci. tuse. dispnee. •>•/. antibiogramă). a obiectelor de uz perIn spital. COMPLICAŢIILE TUBERCULOZEI Dintre complicaţiile grave menţionăm: hemoptizia care a fost amintită la semiologie. MH H ll. uneori bronhoscopie. Pneumotoracele spontan este o altă complicaţie gravă. Tabloul clinic este deosebit de grav dacă se constituie un pneumotorace cu supapă (aerul pătrunde în inspiraţie.. izoniu-/Idn (liidni/idn). — Tratamentul simptomatic: se vn combnte tusen sc.. ouă) şi vegetale. îngrijirea vizează cura de repaus şi condiţiile de igienă» nllmentaţia va fi substanţială.

In funcţie de starea bolnavului se iau măsuri de combatere a tusei.Tratamentul tonifiant: alături de alimentaţia adecvată.NO face exsuflaţie şi se administrează antibiotice.oxigenoterapie prin sondă nazală. au redus mult morbiditatea prin tuberculoză.ipulmon (iBoHobllfl ImportnnţQ. negativă. /Ic nii'i/lcd/c n'ciipt'nilDi li slut cele subliniate In li. adrenostazin (sau venostat). Min/)////arca 9l educarea populaţiei pentru examenele de dopli-n fl.. l •. i'o/ifro/tiJ periodic al foştilor bolnavi activi la dispensarul turl-uliul In |t»t i scoaterea lor din evidenţă.frfoa nivelului material şl cultural al maselor ca măsura dt i Al. rămînînd totuşi iA'. t n unele forme clinice se recurge la colapsoterapie (pneumotoraco llllclal. Cadre ÎMI sanitare trebuie să aplice măsurile profilactice. substituenţi de l«M ). / ttitamentul hemoptiziei.i'uiitrolul periodic al contacţilor la dispensarul teritorial. tn. mai «Ies în ultimul timp <!<• clnd o un ol)Ni<rvA nuil rur cu boulft aculti şi mult nuii des IM lionlrt ii hlpi'K ionii A cu evoluţie (Ic zt-cl de ani.D. Cei. care se pot si| sl i <l<'l>lnl<irca. pneumoperitoneu) sau intervenţii chirurgicale. în poziţie semişezîndă şi aplicări pungii cu gheaţă pe torace. fizic şi vocal.G. i'i'riircin bolnavilor cu tuberculoză pulmonară sau extr.C. iiifMi(Jr/ni<>ro«cf/a la populaţia tinără. care este o urgenţă pulmonară.ilani'Mitul <i| In colo HI. In trecut. tonifi-n«a organismului se realizează prin administrarea de vitamine.(i(laiu|A psiliolernpla. i'hlniioprolilaxia cu hidrazidă a contacţilor tineri. Iar In mnille spitale esl« necesara Intioducciim ciyo-' -i |nin|il(i ut'upcilloiiuhl In liincţle do tle< nto ( M/ In parte. Fe. cît şi medicosu-". iitiiliAHndu-se: durerea. Măsurile luate de stat atît generale. plasmă. vaccinarea B. In comlmlcrca tuberculozei. dispneea (se administrează morfină sau o fiolă ilnlljtii): . <l<'lilxl<tr(<(i In masă cu ajutorul radiofotografiei medicale. se practică intervenţia chirur- l'rolllcixla tuberculozei.i . lin initamentul pneumotoiacelui spontan cu supapă se aplică imediat. transfuzii de sînge. profilaxiei i se acordă atenţie dooi Matul nostru alocînd fonduri însemnate pentru aceasta. Ui nou-| l populaţiu tînără cu I. tratament medicamentos: calciu clorat sau gluconic şi vitaIftâ C intravenos. Colapsului (medicamente. deoarece bolnavul este scos din • rt vieinc îndelungată. gimnastica medic alfl irspl-o'ifcninn. boala avea o răspîndire largă în îl populaţiei.R. necesită motoarele măsuri: repaus psihic. izolarea şi tratarea focarelor de infecţie.plndită şi corînd eforturi mari. dacă starea bolnavului o cere. .

punctul său de plecare rinei f / . M<ii îl'-.. nervul frenic.-! este vorba de tumori congenitale sau dobîndite be (mu m . . duetul toracic şi ganglionii limfatici. — voce bitonală determinată de afectarea nervului recurent.miinarlle complementare precizează diagnosticul clinic de suiplclunc.).Mnsurllu soclo-proiesionale se referă la orientarea profesională n linurilor caro au avut o tuberculoză activă.muncfl şi îndrumarea sau reîndrumarea profesională a persoanelor wliilto calificate în profesiuni incompatibile cu tuberculoza pulmonanl |inv<"il<lmînt.'. esofagul.. dar lent progresivă. / \nnicnul radiologie şi mediastinoscopia sînt examinările ce cl/co/.16. marele lanţ simpatic.i|cul aitfl rezervat. traheea. mioză. i i .— disfagie (greutate la înghiţirea bolului alimentar) determinată »!•• compresiunea esofagiană. !'•''•'.1 ! ' ) < .mi ri palpebrale (semnul Claude B ernard.Horner) datori t i rit ării nervu lui M III | li 11 JC. — circulaţie colaterală pe faţa antero-superioară a toracelui. timusul. artera aortrt şi pulmonară. i h ' i ' " ' .. îngustarea l \. El conţine 0 scrie de organe: vase şi nervi. l . edem în pelerină (pe toracele superior.|><>sibil natura procesului patologic. compus din semne care aparţin organu lui interesat şi conflictului cu ţesuturile din jur: durerea retrosternalfl de intensitate slabă. la ctire se adaugă semne determinate de organul interesat şi de formn etiologică a bolii de bază. dispnee şi cianoza. iar lateral de fata mediastinală a pleurei. ner vul recurent. tuse seacă. venele cave. BOULE MEDIASTINULUI Mcdiastinul este un spaţiu delimitat anterior de stern.ft.ilizarea procesului mediastinal. posterior do coloana vertebrală. In procesele maligne osie sumbru.ului eite tn funcţie dt boala do l><iy.t 2. 1 (U .. bronşiile mari.i este leul progresivă. vcmne oculare: înfundarea globului ocular. Cnilrdo medii trebuie să fie alături de medicii de specialitate în efortul de (i lamuri persoanele cu tuberculoză cronică sau hipercronică pentru d jcspt'cta planul complex de recuperare. sectorul de pregătire sau servire a alimentelor etc. mai rar procese inflamatorii. Sindromul mediastinal. porţiunea inferioară n fetei şi 1/3 superioară a braţelor) şi turgescenţa venelor jugulare deter minate de compresiunea venei cave superioare. umeri. — nevralgii intercostale determinate de compresiuni pe trunchiuri!» iiei voase. l'im|ii. îmbolnăvirea oricărein dintre ele se manifestă printr-un grup de simptome cunoscute sub nu melc de sindromul mediastinal. gît. inima.— sughiţul rebel la tratament determinat de compresiunea nervu lui Irenlc. livolnii. Deşi organe diferite. precum schimbarea locului di.

cianoză.V. corpi străini inli. bronhopndumonia — prin lulburnn -n pi-rp l l n i i ' tfl prin limitarea spaţiului n". o găsim Sn majoritate* nonlci! (. .S. llianllcicnţa respiratorie acută apare în emboliile mari pulmo|fl" tu ol). o Intîlnim în astmul bronşic. "h ţninc. cît şi V. In polloinlelitii.scleroemflzcmul pulmonar cronic etc. INSUFICIENTA RESPIRATORIE liiHiilIrinnţa respiratorie este incapacitatea aparatului respirator de Im n Iotă sarcinilor sale (în principal asigurarea O 2 necesar proceH MiuUtbolice tisulare). In fibrozele pulmonare extinse etc. mal o Ies cclo extinse $1 bilnlei . crişt nlrtinlG de astm bronşic etc.2.) »i'd<ln sub 70%. înec.ts.ilurft)) inii'iii lilniiilul pulmonar (infcctioosc. metastazele pulmonare.|Mrutoi . cînd scade atlt C. ( i i " . Din punct de vedere clinic se descriu: .). I O X H I . lltmillnonta respiratorie cronică.Inuullcicnta respiratorie subacută.V. cînd volumul expirator maxim sg.M. nu punctul de vedere al gravităţii deosebim trei forme: U»' ni f e (fenomenele clinice: tuse. nle inlonni'l vei t»brale ţtl tDKicelul. .domlnfl fie obstrucţia. fibroze pulmonare ni obe/itate sau din cauze mixte. i respiratorii sîtit: nciilr <ilo cailor respiratorii.Iniuflcicnta respiratorie acută. orice boli acute pulevoluează cu reducerea bruscă a ariei respiratorii. /r/i/a subacută se constată în embolii pulmonare mici li in tul)erculoză miliară pulmonară.17. univp (cordul pulmonar cronic decompensat): fenomenele clinice apar la i ll*lin mlct snu In repaus. / « ' / • • / I / H pulmonară cronică se instalează în fazele avansate ale n/.E. IlUIllli'lentfl decompensată.i d In illnlinţiimilui «au hub(luiliuţ|in<itli. | ilniiial<>.rmului pulmonar. cînd scade capacitatea vitală (C.ibnm(poslcdlislic'c).slall. i/H punctul de vedere al capacităţii funcţionale poate fi: in*utl<'lentH compensată.. tuniiirali»).. dispnee. fie restricţia. bronşitele astmatlformt x-imoln rnro reduc permeabilitatea bronşică şi elasticitatea alveolnrâj >--i\t*h respiratorii m/x/c. apa r la eforturi »i»il// (fenomenele clinice apar la eforturi fizice mijlocii). î l .. ' mi Iinpludlcfl d n (\\< \( \\[ \I I . i' iionlcn (fibrozele pulmonare de mico n. • n/n rrsplratorlc de tip obstructiv. oboseală. De ri.)i 'n minn Intervenţiilor chirurgicale cu rezectii de plămîni sau la persoane • i n i icHplrntorll. în deformaţii toracice. |H nrivllor Inti'no.slrucţii laringo-traheo-bronşice. I . ( O l l o / n etc.tnl r/e vedere al probelor spirometrice s-au descris: n//i'iiii/fj respiratorie de tip restrictiv.

de asemenea. tratamentul este de lungfl durată şi trebuie repetat. 2. Proceduri fiziotera peutice pot să fie aplicate după stabilizarea pp coşului inflamator. în funcţio H situaţia concretă a fiecărui caz. — kineziterapia (terapia prin mişcare). iclutlamme pulmonare. Un i o l important In IiKjrijiroa bolnavilor cu iiloctiuni nv. tensiunii arteriale.a pulmonară.18. necesitînd supi >• veghere şi măsuri atente. a durerilor toracice. nti< t silind . — Dieta este hipocalorică. în perioada activ? ?i de evolutivitate a bolilor. hiposodată.Tratamentul medicamentos este în funcţie de factorii etiologici şl faza evolutivă (vezi Capitolul 10: Urgenţele în medicina internă). NO pincticA exnnieiH 1 ludiologico.îl. de prognosticul acesteia. — Capacitatea de muncă este în funcţie de gradul deficienţei func ţionale pulmonare. — Evitarea răcelilor este. în special ale aparatului cardio vascular şi de caracterul solicitărilor locului de muncă ale persoanei în cauză.. oxniuonul «puici.piuiliiii' lovlno < milelor medii In cinstii explorărilor complementele. foarte importantă. transpoit cu UiUHi !n' "| i i ' i Aulti'!. de asocierea altor suferinţe. liionhodfnfll. rogimiil v fi M complot. variat. Oxigenoterapie se efectuează în caz de tulburare profundă a In matozei. hJpolipidică. — se contraindică cu desăvîrşire fumatul şi respiraţia în atmosforrt în care s-a fumat. de evolutivitatea bolii de bază. la indicaţia medicilor de specialitate. Cea mai favorabilă po/ltio este cea semişezîndă. pneumotorace spontu cordiopulmonarii gravi. H H |n huiţi Hei liirtto Iu luncile de slmon bolnavului (In p. în insuficienţa respiratorie cronică. bogat în toate principiile alimentaro în ca/u l pncuiiiipdllllor cronic» 1 si In tuborculo/. bolnavii cu astm bronşic etc. — Repausul la pat este absolut necesar în perioadele de decompensare pulmonaro-cardiacă. mnd|H< I i i n d anunţat la orice tendinţă de agravare. — gimnastică respiratorie (respiraţii ample). ca şl evitarea activităţii în mediu poluat cu pulberi de orice fel. ea trebuie să uşureze respiraţia |l dacă este cazul să favorizeze drenajul bronşic.de asemenea pot apărea stări toxice. pU«urosropH. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR Poziţia în care este aşezat bolnavul cu afecţiuni ale aparatului ro»* pirator are importanţă deosebită.supravegherea respiraţiei. Combaterea junghiului. a tusei seci sau /uve rixarea expectoraţiei se va face după indicaţia medicului. Nu »« . Bolnavii cu febră ridicată pot prezenta delir. pulsului. I . bi oi)ll. Supravegherea atentă şi aplicarea măsurilor terapeutice do ur<jon| necesiUl bolnavii care au prezentat hemoptizie. Rcc/lnml dietetic csto individualizat după afecţiune: se impun n stricţii în ca/ul pneumopatiilor acute pe perioada febrilă.

). Ergonomioiid i li i lor de muncă. pentru tratamentul pneumotorace-|| N | i D i i l < i n cu supapă sau pentru colapsoterapie în unele forme do n 11 Io/u pulmonară. în special cu evitarea atmosferei polua Iu i i l n sînt de mare utilitate pentru prevenirea şi tratamentul efii . lichid pleural etc. Irul medical se va îngriji de recoltările indicate pentru diagnosntmărirea evoluţiei. /m/c/up/a. sînt do 'iiporliintă în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici. va administra la timp şi corect medicaţiti -\ după planul terapeutic fixat. vizînd în mod deosebit provo-'Iiipsului. educaţia sanitară iiinibiilorea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice.iH«(|lija examenele bacteriologice din alte produse biologice (secrefnringiană. . bolile cronice pulmonare care necesită sanatorizare de lungă (tuberculoză pulmonară cronică sau hipercronică) se indică tcru-/xi//onu/d şi ergoterapie. Cadrul mediu trebuie să cunoască p*ţ|fllliil(> pentru puncţia pleurală.îl nci'slor bolnavi. gimnastica medicală respiratorie.

. care are o alcătuire identică. şi bicuspidă sau mitrală. Pericardul nte mlul de n proteja inima şi a-i permite expansiunile. Arterele slut elastic»/ ilhi vi'iililciilul sting plcncl aorta. Aci-. în mod patologic. Inima este alcătuită din trei straturi: pericardul. rare ie deirhld tn nlrlul drept. prin nlţte pliuri. între ele fiind un spaţiu virtual. cu acelaşi rol pentru orificiul atrlovenlrlrular itlng. capilare şi limfatice). mlr?ortndu-sl mni»Mi lallbrul ptnN In cnpilare. Anatomie. — Miocardul este alcătuit din fibre musculare striate (dar involuntare). Vunele. c«re tn linal n|uiiyo In inima dreapta. Distingem inima dreaptă formata din atriul şi ventriculul drept. miocardul şi endocardul. — Endocardul este foiţa internă care căptuşeşte cavităţile inimii şi care. Cel doi vcntricull au orlflrll prevfl/uto cu vnlvulnl* »ii| iiH)ld« care permit deichlderea şl închiderea orificiilor arteriale: tn dreapta mltl mii arterei pulmonare. — Pericardul este un sac fibros format dintr-o foiţă internă. dosplrlll! pilntr-un tept de Inimă stîngă. umectat. formează valvulele: tricuspidă.u (Ulgurl Impulsurile ritmice necesare contracţiilor miocardului. care se aplica p» miocard şi alta externă. von». care deschide şi închide orificiul atrlovontrlcular drept. ailgurl Irigaţia cnlulnlor ţi ţesuturilor. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE Aparatul cardiovascular are funcţia de a asigura factorii de respiraţie şi nutriţie celulară. BO LILE APARATU I C ARD IO VASCU LAR LU 3. In atriul sttng pătrund venele pulmonare.1.3. Aparatul cardiovascular este alcătuit dintr-un organ central — Inlmn iau cordul — şi organe periferice reprezentate de vasele sanguine (artere. realizînd schimburile între mediul extern şi intern. Vasele limfatice rn|ecle««t din nryaiiH |l («iiilurl. în ip »lmea miocardului se află şi elementele anatomice ale sistemului automat. care nduc In Inimi» nlln(|8 ilngole do In pUmtnl. Inima are patru cavităţi: două atrii care comunică cu ventriculii de acpomi p/irte. Iar In stingă col ol artorol aorte. colecţii ill n Inlii'yul organism. tsl mirese calibrul p« mliura ce se apropie de cele ilniiM VCIIB c'olac'tnare. cavltnl'-» virtuali dintre cele două foiţe poate deveni reală prin acumulare de lichid (porl< » <llt". care prin ramificaţii lucceilve. prlnli im (niiiniipii Invors arterelor. ipre exemplu). Atriul drept este prevăzut cu un orificiu prin care venele cave (superioara* fi iiilrrloarl) aduc In Inima dreaptă sîngele încărcat cu bioxid de carbon. Prin sîngele circulant se aduce oxigenul şi elementele de nutriţie la nivel celular şi se transpoilS ipre caile de eliminare bioxidul de carbon şi deşeurile metabolice.

1 l ihllh i MHKI/I. slngel» nUin circulaţiei mari. orificiile nnpU't. t> tondilii patologice..ii. aorta. La auscultaţia unei inimi normale se percep două zgomote: •nur) este scurt.. Ne dăm seama de i i l l n d inima.ua.1 > . care permit diagnosticul unor leziuni valvulare.. Starea coronarelor ure ''"i'iutiinlă pentru patologia inimii. care în mod normal se repetă într-un ritm (K) HO ori pe minut."I kltilollc nratfl stenoză. deşi are un automatism propriu. . diastolei şi elasti-• >i"i rare înmagazinează forţa contractilă a cordului — sîngele circula i ti 'iti iiii ul vascular şi irigă permanent sistemul celulo-tisular.«MliIcului sting. inima dreaptă expul» tn rlrrul/itln mică. -. cirul vorbim de stenoze. tutifK ulo/. iar în sistolă se deschid. capilarele. Perceperea suflurilor la orificiile arteriale are semnlfl. hlpriicir. Ele trebuii. Prin acelaşi mecanism. urmat de o pauza l| imi/.i |»«nilntlna.n. Iar ini'i'IH» Intîi la atrii. In iiK.A . va ajuta înţelegere! > y i ' M ţi n ii<>|lunllor semiologice necesare în diagnosticul bolilor car* 11. Onoi'iiimlHo cardiace se pot reda astfel: „tum-ta" la vîrful inimii şi „tum-taa" i" diisrultaţie al aortei. . are nevoie de un consum mare îmi vi de elemente nutritive. i'i'lo mnl frecvente leziuni valvulare se întîlnesc la nivelul val. Hu NU * mici Un in nnildilnllh i. în timp ce orificiile atrioven.n dlastolică). venele pulmonare şi atriul sting alcătuiesc >l niiiilomic al micii circulaţii. corespunde momentului golirii cavităţii inimii. venele cave şi atriul drept alcătuiesc sisteulmule al marii circulaţii (circulaţia de nutriţie). H unmtls» INII ! pot fi icspoiiMnliil. Sistolă este mai scurtă decît diastolă. prin leziuni ale endocardului valvular. (l(H)arece acestea sînt cele mai solicitate şi deci cu uzura cea i ' H ln'cvmitfl a cauzelor întîlnim: reumatismul acut. Acestea se asigură prin sistemul arterial coroi n c c trubuie să fie perfect calibrat. ' i i oillldilc arteriale sînt închise pentru a împiedica reîntoarcerea sln. iar cel diastolic semnifică o insuficienţa. în timp ce ventriculul drept. capilarele pulmonare. sau se închid incomplet.hld.. apoi al doilea (la începutul diastolei). nur «ullurl organice.«nilul. asigurîndu-se | ll optime de repaus şi refacere a muşchiului cardiac.h. urmată imediat de cea ventriculară stingă. < • voi investiga mînmiir .Impoi i.Mol.icuta. "îmi.. cînd vorbim Iu fircstn condiţii sîngele trece prin orificii strîmtate şi sub presiune..m u l i i l l > i . imn. < u . <>i |i <i . iinirnput In orificiul mitral sau tricuspidian indică insuficienţă.cază o revoluţie cardiacă. inima este controlată de sistemul < Intlv simpatic (cu rol accelerator) şi parasimpatic sau vag (cu rol inhibllui cardiace). ateroscleroza ţi i i i I n l H ntliiga. permeabil şi elastic. '(lunilor siniînrc dn anatomic şi fiziologie. Graţie sistolei..mi. sifilisu l S i c liin ir ' u n i . care durează pînă la reapariţia primului zgomot. pentru a nu permite trecerea sîngelui din ventriculi în atrii. Raportul dintre durata sistolei şi diastolei se poate "«i Iiint' din analiza electrocardiogramei. ..'ii!hli|UOStlCUlltl. i i . •>(|lo. Inima funcţionează ritmic: prin sistolă (contracţie) şi diastolă (reiiuili/.• In vttntriculi. aă fit l» t»r#ilucal(itrr<il(\ Moli rn ateroscleroza. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE PLI Iliilanviil ponlr fnrnizn numeroase date roforllonre la •> Inţll cmc se vor cciccta cu atonţie. iar cel /fl o Nlonozfl. imlmoiuiră.iu dn <ului. organ de travaliu mecanic prin excelenţă. t n i orospunde în general cu momentul umplerii cavităţilor inimii. ' i t n rtculo • "i ivulilli foi mi'iien mân. 1 ' " > i i l m i ' i l lu lic ii iiln /n ..

simulînd cu degetele „ghearela t'di slrlrtivo" (în infarctul miocardic). localizare etc. efedrina. frig (are acţiune vasoconstrictoaro) nrt după o masă copioasă (digestia reclamă un efort cardiac). în nevroze însă pe lîngă luxul ' nmîinunte privind suferinţa sa. valvulopatii) sau în tulburări funcţionale după oboseală. adrenalină. ceai. care se pot asocia cu boli con» genitale cardiovasculare. Palpitaţiile sînt simptome prin care bolnavul no relatează că percepe bătăile cardiace („bolnavul simte că are inimii") Palpitaţiile pot fi îatîlnite în afecţiuni organice ale inimii (miocardln păţii. de urn scările sau. Infnrc. slnnilliid o novidlgie denUirâ. poate de asemenea să stea la baza unor aice. boala Addison care se put însoţi cu suferinţe cardiovasculare. o pantă. astmul bronşir. la emoţii. O alimentaţie cu carenţe de putteinc. durerea survine la efortul de mers.cronice). după abuz de cafea.).Localizarea: cerînd bolnavului să arate locul durerii. aerocolie. n HI do . bronşitele cronice pot cauza cordul pulmonar cronic. ateroscleroza. aerogastrie. minerale. <iltf(iri iradierea esto Iu i«i ynxliu. .ne vom intere-m do boli endocrine ca hiperfuncţii tiroidiene. i ni. Vom investiga asupra unor eventuale boli congenitale ale altor organe. el relatează că are SIMI /I ţ i . — în infarctul miocardic.. tutun sau pr»|" rnto fu cofeină). în infarctul miocardic zona de iradiere esto Un M uneori «tipicei. sinuzite pot declanşa un reumatism arii cular acut. i de constricţie ca în engina pectorală sau infarctul miocardic sau < l < • . calini. ca sclerooin fizomul. InlHiutltiitfia dur w II 9< siareq ps//i/cd a bolnavului: In Inilllf « ' • ' • mrli (niiţiliiA.. durerea este foarte puternică şi survli de obicei în repaus. Durerea semnalată de bolnav trebuie analizată ţinînd seama de ca» racterele sale (mod de apariţie. Datele obţinute se analizează critic şi sini ulile în raport cu datele obţinute la examenul obiectiv şi cu cele obţl» nute prin examinările paraciinice. pînă în ultimele doufl (1»<|' < i l « mlinil stingi. bolnavul aro o tlur«re tnten* »«ti.'t mlocord. sclerozele pulmonare. afecţiunile pulmonare cronice. sirafiza pleurale extinse. dureren fiind somnaluM !n regiunea cervicală silim mniiflilmln.Itadicreu durerii are importanţă deosebită pentru diagnostlci Miloilnţcle coronariene (angina pectorală. alcool. vitamine. infarct) durerea iradiaţii liniarul stîng. ţiuni ale aparatului cardiovascular. tutun. Simptome subiective. . hipertensiunea arterială pot determina leziuni coronariene şi miocardice. — Modul de apariţie al durerii: în stare de repaus sau în timpul unei efort. bolnavul indică un punct dureroi leqiunea precordială cu vîrful degetului. Hlmultnd im ulcor perlorat. bolnavii localizînd-o precordlnlt trebuie să ţinem seama de faptul că nu toate durerile localizate precor» dial sînt de origine cardiacă. nevro/n Durerea este un simptom frecvent. afecţiuni dentare.c). în membrul superior stîng. Senzaţia descrisă de bolnav este diferită. unele dispepsii gazoase. — în angina pectorală. el Indii cu piilma regiunea precordială.< Ti e cit are „înţepături" care au o origine extracardiacă (în nevio/ Miimenaj.

după cafea. Uneori senzaţiile dureroase precordiale som• do bolnav pot surveni (ca şi palpitaţiile) în afecţiuni ale coloanei n-<lorsale sau sînt de origine digestivă. în aeroflomgastrocolii.Durerile prccordiale pot avea şi alte origini decît coronariene. din ce în ce mai mici. pulmonar acut» 'i/om pulmonar acut: după o tuse în acces. ln]acMm 2/2 //o/â d@ «lro> / Uniţi f/e înlolHlnri i MIM nit preparnt Hlmllnr)) . cianozăi •oft. i ^moţionale. de undo prin "liiuliifl sul) lorma sputoi ro/atc. anxietate. Explicaţia constă în aceea că» uiiol insuficienţe acute ventriculare stingi (în hipertensiuni i. peretelui toracic (coaste. caută o poziţie potrivită. bolnavul sui tioluilo recunoscuţii pentru a fi tratulă. cu picioarele atîrnate. La cardiaci are unele caracteristici în funcţie de gradul K'ienţă a muşchiului cardiac. 'li/. apoi la eforturi mici. labilitate neurovegetativă pe teren neurotic./(( o . spre exemplu. pentru a-şi uşura respiraţia. bolnavul se tro-'i . ca. i < u acestea ajung în lumonul bronşiilor. Pe măsură ce muşchiul cardiac uni „obosit" se reduce treptat şi forţa sa de rezervă. iilNpneea traduce tulburarea hematozei şi creşterea concentraţiei i ii -ilnge. o Recompensare gravă a miocariliuivul.'ii so aşează pe marginea patului.. urmează expectoraţta nlo ro/ato. valvulare) se produce o stagnare a sînţft» . iiinon Intoi vculici medii ale csto urmutoaroa: -. tutun. Criza aceasta este denumită asta Vi NO poate termina aici sau poate trece în edem.'100 500 ni/ s imlimron eml.vp/ieea vesperaM apare seara ca urmare a oboselii ventriculu-i In timpul zilei. consecinţa fiind i < < a insuficientă cu O2 a ţesuturilor şi creşterea concentraţiei 1 ''«uză a dispneei. 'i/. aerate.îl <i|>ară chiar in stare de repaus.v/)/ieeci paroxistică nocturnă apare de regulă în prima parlQ •jl se manifestă în: vf/nn/ cardiac: la cîteva ore după ce a adormit. spumoase. în oclcmul pulmonar acut. CU i hlporextensie (dat pe spate). ca . .slnl. p în ă la iar circulaţia este încetinită proporţional. l)oli miocardice. pun uculaşl ac.vo/<i imperioasă de aer.ipllarolo alveolare care se congestionează şi devin permeabil* hi'iiintlt. "Hi lunţa acută ventriculara stingă reprezintă o urgentă nu'dlnlor vcnţic m(>dicala.vpneea de decubit este dispneea care este prezentă în poziţia i M l şi trădează o insuficienţă. litiază biliară.sp/ieea de eioit poate apărea la eforturi mari (începutul insu-i miocardului). agitaţie. muşchi. irtopneică. ulcer perforat. «nu în unele anemii. spumoase şi aerate. i/. Ăstl" pot fi generate de procese pericardice sau pot fi extracardiaco suferinţe ale mediastinului.tnd dispneea la un cardiac o putem clasifica astfel: 'i/. nelinişte. ' >/.

linija uiicsoMn-. în boala numită sin noză mitrală). — Inspecţia constată dispneea şi cianoza furnizînd de asemene-' date importante despre poziţia bolnavului (s-a amintit dispneea î l decubit. Durerea poale fi semnalată de unii bolnavi cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular. care au ţesutul musculo-adipos mai roduii putem constata un şoc apexian mai amplu şi mai frecvent. după momentul producerii. La copii. caracterul lor şi propagarea la distanţă. . Analiza şl Inter» pretarea el poale oieri date importante pentru rli. Observînd regiunea pic cordială. Cldiulicdtin inlcrtnilt'iitn e . percuţia şi ausciii tatia.e produci. pentru perceperea frecăturilor pericardice. . Cianoza este un simptom ce apare în bolii' pulmonare şi cardiace (dobîndite ori congenitale). insuficienţă aorllrA. — Auscultaţia permite perceperea suflurilor care.i e a poal> a apaiA (luptt . putem vedea mişcări ritmice în regiiinud vîrfului (spaţiul al V-lea intercostal stîng pe linia medioclaviculmă sau puţin mai spre stern).i n <• unde. sau pentru n pune în evidenţă un freamăt (exemplu putem avea o senzaţie similnifl cu cea obţinută cînd palpăm o pisică ce toarce. ! < • o durere în imrruUilma i|.mil>el ctlf# (iparv Iu nier.h < îl de oxlţ|wu |l npnrtt tn nrtei iopatll pn i l .i liimonillll! bolnave. Mar rar survine l anumite boli generale (intoxicaţii spre exemplu). Aceasta poate fi normală sau mărită în bolile cardiace. la bolnavii slabi. — Palparea este folosită pentru delimitarea şocului apexian cînd nu rste vizibil.|i. ortopneea.v >! se calnn'<u<i In «-paiia. Ea poate fi discrcl la nivelul extremităţilor sau din contră poate fi intensă. | > < .> evita confuzia cu criza de astm bronşic.Ut ««loriul ' ! > • mers — un .-. dau indicaţii asupru tl/niltii de leziune (pot fi sufluri sistolice şi diastolice).rm ait-arlflli mlcşnica/a «>i mal l l i u l l ac(«Nt Imncn I n i i . fără sa fin vorba de o afecţiune cardiacă organica. Se explica prin < l . — Simptome şl semne periferice.e) la indicaţia medicului se va administra o fiolă de mialgin MI H morfină. Aceasta se va administra numai la indicaţia medicului spre . pe peretele toracic. Aceste mişcări reprezintă „şocul apexian". miocardiopatii. care determlnft hipertrofia inimii (exemple: insuficienţă mitrală. unde administrarea opiaceelm este contraindicată. persoane cu labilitate neurovegetativă. ajutîndu-ne să delimităm aria matităţii precordlule. extinsă.i<|iioslic. . palpare. Simptome obiective. Examenul obiectiv foloseşte: inspecţia. permite evidenţierea unui sunet mai închis (mut) faţă de sonorihitria pulmonară din jur. poziţia în astmul cardiac). — Percuţia suprafeţei corespunzătoare a inimii. iar şocul apexian se dopln» soază patologic (mai jos sau mai în jos şi în afara liniei medioclavicnIcire) în raport cu tipul afecţiunii cardiace. In cazul unor hipertrofii mari cardiace se poate vedea o bombare a K " giunii apexiene (regiunea vîrfului inimii). tineri. hipertensiunea arterială). Auscultaţia posibilitatea aprecierii ritmului cardiac ce poate fi regulat sau Ini (tahicardie sau bradicardic) în condiţii patologice. .

furnicături.iologice. ' ' " i . «Ini reamintim că bronhopneumonia. iar puls bradicardic atunci cînd scade sub 60 bătăi uimii. însă se 'c palpa la orice arteră sprijinită pe un plan dur.ireală.v tahicardie se consideră în prezenţa unei frecvenţe mai mari M hrtltU pe minut. slab bătut. dînd senzaK///)rtm un fir (puls filiform). flebite.ilrt trntninent de uiţ|enţfi. l« răcire brusca. Aritmia poate fi l ol i ca sau completă. Pulsul se ia oblii l u la toţi bolnavii. survciiind la frig. prin palparea arterei. Un puls normal are frecvenţa sistolelor car« li/. spre exemplu senzaţia i. npnt şl Nltnptomo tixtracerdlnce. bolnavul nu poate merge. Iu nlara Hlmptomulnr piopill hollloi car» •InduilA Intnrncţlunll cordului cu nlle npainU^ şl iu i ' i r (flidlnce. este deci ritmic şi egal. l'arcsteziile (forme ale senzaţiei de durere. in unor segmente ale membrelor (sau daneza) o întllnlm trt '(le. amorţeală. du i oro q\ pnlonro. arsuri) pot exprima suferinţe artePulsul este obiectivizarea expansiunii peretelui arterial în timpul • Ici.. pnoumotoracele se pot complica cu stan de colaps •l ponto fi uneori locală ca în varice. c)/»/ pulsul este mic. starea arterelor. vorbim de puls tahiaritmic. el este în <<>ti(ll(i! tahicardie şi cu cit tahicardia este mai mare. i l i u i a d role sanitare medii este important să înţeleagă semniiiihnlui care trădează o insuficienţă circulatorie periferică adică l. pneumonia. emoţii. cu atlt 'mi e.vfr mai ameninţătoare pentru viaţa bolnavului. La capitolul colapsului se vor pre-î l . UI» flkliiioiidl.pic cniholla arterială (slndiom de lsclicit»i< •1) i n i i ' ucii-. cu cauze cunoscult» Iu o ţ|nslni in Imnlti snu sindromul Rayiuiud. 'liuiNtli ui '. este şi tahicardie. abia perceptibil. couiideriţa dintre puls şi sistolele cardiace şi calitatea sa care poate anmlâ sau patologică. insul ic u-nţa aortică constatăm pulsul bondisant (loveşte degetul ilfl şi dispare tot aşa de iute). Frecvenţa poate fi în afara l«|oi normale (60—80/minut).ice. /'i//. acrocianozfi.u) unnntft do roşeaţă reactivă o extremlinţllor "i pli-lonre). 111 tromboflebite şi în varice. n u or //c în care apare colapsul sînt extrem de variate şi /rec-f depilnderea aprecierii acestor caractere este absolut nece-i ni mărirea bolnavului.ii) 500—l 000 de paşi sau mai mult. . sau este imperceptibil. •"« («nu t'|niio/. cu te(|utneiitelo rorl. vorbim de impotenţă funcţională de origine venoasă nu'ii spune şi „indice de claudicaţie venoasă"). cînd din cauza durerii. apăsînd-o uşor cu degetele pe planul său !)<• regulă se palpează şi se apreciază la artera radială. Se va aprecia: frecvenţa. pleurezla mii. Numărul de paşi după care este "iimalcită durerea este numit „indice de claudicaţie". u l se poate percepe uneori fără nici o regularitate (aritmie).

Pi. l ' o . lipotimii. auditive. i din metodele amintite. inspiraţie profundă urmată de expir cu glota închisă. fie suprapunîndu-se. boahi B. fn opn> . intercalîndu-se. . hepatomegalie. bmdir«rdi. determinînd variate IOMIIO de aritmii. în microinfarcte pul monare prin mici embolii din trombozele venoase.i lin . hematurie. paralizii. — Siiuptome renale: oligurie. hiperfuncţie tiroidiană. atro pină. după administrarea de adrenalină (simpaticomimetică). hotnnr<i<|ii. după consum de cafea. alte intoxicaţii). uneori fără a decel. i d i c . edeme. ameţeli.irdia oslo scăderea frecventei cardiace sub 60 do bătfll p«< mlmil. care apar în salve. insomnii sau somnolentă. diagnosticul formei clinice şi tratamentul revine medicululi In tain niK'i tahicardii depăşind 160 de bătăi pe minut. Apar după emoţii.un. Tahicardiile paroxistice ventriculare sînt în cea mai mare partt <i ca'/uiilor expresia unor suferinţe cardiace organice severe (infarct mlocHidic.i i i i i .i are soni tlt» p'iloloqlcd nimici rlnd oslo cnir/dtA de immitie (denutrltlM itnin). IK ! IC paroxistică.i o c:<iu//i opdrentă. efort. sincope. greţuri. In anumite condiţii. s-a amintit la insuficienţa acută ventriculară stingă. Aceste manevre ajută şi la precizarea diagnosticului tipului «le l. l l i . d i i i l i i l î r d centrul normal. — Tulburări digestive: balonări epigastrice. dar în cazuri patologice impulsurile pot pleca şi din alte locuri ale sistemului autonom. a) Tahicardia sinusală poate înregistra pînă la 150—160 de contrac ţ i i pe minut. se instalează brusc şi pot dispare la fel de brusc . Viigntonicl. miMiile. Tulburări de ritm cardiac Inima funcţionează ritmic gratie automatismului cardiac şi controlului sistemului nervos vegetativ.isodow. provocare de vărsături. — Simptome nervoase: cefalee. Sînt de regulă extrasistole rapide. alcool sau în stări febrile. Iu linir<1ri vizuale. vărsături. care. tumorii cen>l)Kil). Foi 'tiele clini<:e sînt condiţionate de locul stimulilor ectopici. b) Tahicardia extrasinusală realizează forma paroxistică şi ia naşloro prin formarea şi validarea impulsurilor în altă parte decît în nodu Iul Kojlh-Flack. In cpigastru. hlpotlroldlNiii (mutnbollamul oslo KM ui. Tahicardia poate fi sinusală şi extrasinusală.idir. ritmicitatea nu inui este respectată. inapetentă. accese rpilepliforme. albuminurie. intoxicaţie cu digitală. Tahicardiile supraventriculare pot fi oprite prin compresiunea globilor oculari. pareze. abaterile de la ritmul normal (care se transmit şi pulsului) poartă numele de aritmii. efort. Poate fi întîlnită la emoţii. durere în hipocondrul diept. fie înlocuind funcţia nodulului Koith-Flack. lulun. In mod normal impulsurile pentru contracţiile cardiace pleacă din nodului Keith-Flack.ire. beladonă (vagolitice).i că se află în fata unei tahicardii paroxistice şi poate în-«•n. cadrul ajutător Işl r i d M'. anemii. în forma ventriculara rămtti Ineh. hipertensiune InlrnrinnInnM (meningite. i l e f| fl/lnloglcft la sportivi. — Hemoptizia poate apărea în stenoza mitrală.ifti'n ponto fi prezentă şi se explică prin prezenta bronşitelor In rardlnpiiImniKiri.

hiper"..i inimii se constată prin palparea pulsului. Ele s i l i i i unui i umilii c i l liK'rtinih.. i l n consilii. febră tifoidă. nevroze.Ihlll • ' I n . foarte •. ' Inlli'fiil iitrUiI r. c î n n i l icoţin tliitteruliii esle p.. n a pe durata unui minut.'ului normal reprezentat de nodului Keith-Flack sau nodului sinu. gripă. Se constată la copii. după consum de cafea. poarta l» de deficitul pulsului. I x i l n « .•). Seninillrn. după boli infecţioase grave (pneumonie. (Pe o foaie de temperatură se înregistrează niuhele frecvenţe: cea periferică — pulsul — cu linia continuă ulln. i i r e a celei periferice.i o ifihiriirdin. Imli nlr i oioiuirelor). cînd se pen-ep i M i i î n n l ' ..I M ! fiind stabilit prin M r i i i ! h i ( | i n i n ...nii în aerofagii. intoxicaţie cu digitală) sau survin înstări •osenlă. exprimînd incap. în practică este bine ca nurn<n<1i >tn . hlporteiisilllio nr- iMiiiiillln Ililinll se pun In evident') elc< l i < > < .mliiH l . hipei 111 eo/. In acest Hfprenţa dintre frecvenţa cardiacă şi frecvenţa pulsului.. la concnţi. Examenul medical trebuie să elucideze cauza.K'il. hipertensiune arterială. Impulsurile.in|. stenoză mitrală. ( i i Innilicnnlic nc( enluntrl). Extrasistolele pot avea semnificaţie de suferinţă u"ă (miocardopatii. astfel încît frecvenţa ctir• — In Uihiaritmie — este mai mare decît cea a pulsului. i u / . i l e (sleiin/<1 i n i t r f l l i i . .o aritmie cauzată de stimuli ce se succed l u . insuficienţă ovariană. n t a i l n i i nre nu l i > [ i ujung să determine contnKţii ventricuUiie. în vedoren nenlului etiologic. i cu o forţă constantă.) \lli'in. ONtt* l i i l i l c n l l l l i l | u i l < llogll . .c l . i . preparate cu cafeina.itologlcă. încît ritmul original dispare.ă. ni'nrl subiecţii le percep ca palpitaţii sau senzaţia că „inima s-a oprit" H < l i » „gol toracic". al'.1 | | ) l l l l l ! i l S I I I V I ' l l l 1ll II'IJ» . curba frecvenţei centrale scado şl In • • i i l i / . i l i r . Extrasistolele sînt contracţii premature în raport cu cele normale i uilijmr în alţi centri de excitaţie (ventriculari sau supraventricularl). Srltinla completă (fibrilaţia atrială) se caracterizează prin bătăi cnrcimiplot anormale.te nu focar extrasinuzal sau ectopic).ilternind cu bătăi mai slabe.. diagnosticul I . aerogastrocolie. ( I I ( i n .i Keprozentarea se face astfel pentru a se urmări eficienţa toIn ' . Arltmla respiratorie se manifestă prin creşterea frecvenţei cardlnco tu funcţie de respiraţie. N» eonlicicţiile se transmit la periferie.. pleiică din diferite focare ectopice (orice focar de excitaţie In •.ilert ile n •. Cînd sînt percepute de bolmiv •i h'. ca şi în intoxicaţii cu digitală (sau alcaloizi al ' i i l n l c i ) sau cu plumb. i i < l i o < | i .u. In tineln cn/nri ne piiletn du senina şl clinii! lor. l . necesillnd •'. fără nici o regularitate.l i i ' ni creşterea metabolismului din hipertireoze) sau convalescenţa ' • n Imli infecţioase. In timp ce frecvenţa cardiacă se va reprezenta printr-o linie npl. p i l i t cerreliiien hecventel cnnlinie si n pulsului (bina ÎMI (iindiil II 9! I I I .snu Jnfrrn/pcr/ nle slnnnlllor In roţenita ' fl/lii|o(||cA.1/111 răspunsului bun. în nevroze.

Prognosticul este condiţionat de durata stopului '. <!• noco. acesta fiind nevoit să se contracte după excil . lipotimie) sau de mai lungă durată cînd după 3—4 MI mute apar convulsii.A. El se realizează prin dimiM • 'ii considerabilă a contracţiilor cardiace (10—20 bătăi pe minut) oprirea inimii. f/<i !'/«s//r/f«/oa ptrefllor arteriali. Tensiunea arteriali (T. Presiunea arterială doplndo do torta do contracţie a Inimii. este metoda prin cnra «p dotormlnft presiunea arterială. care poate reP Mila sfîrşitul dramatic al celui suferind. realizînd o lic-cvonţă foarte joasă: 30—40 bătăi pe minut) sau în cazuri mai rare iu blocul atrioventricular 1/2 (adică din 2 stimuli atriali. se ajunge la absenţa irigaţiei cerebrale. c) în tahicardii paroxistice cu frecvenţă foarte mare. duce la bradicardie de 30—40 de bătăi pr minut). ceea ce în cazul unui ritm d<> slimuli atriali normali.. duprt cum vaiodllata(la O fCMCi >u 11 ud merge pînrt Iţi vnlnnron zero în Mflrllti de colaps.3. numai unul năşeşte să producă contracţia ventriculară. urmare a tulburărilor de ritm. ca urmare a reducerii considerabile n debitului sistolic şi reducerea irigaţiei cerebrale.).A.ui i nul). care este lent. i l i i l e — stimulii — unui centru propriu. In concluzie. se poate iii. cadrul ajutător putîndu-1 b/Inul în cazurile unor bradicardii accentuate (30—40 de contracţii l a. durata stopului cardiac peste 10 minute este ireversibilă. volumul singclul "Irciihint yi de rez/s/on/n periferica. l . efectuate în condU (lila practicii de ambulator şi spitale. n a mijloace moderne de asistentă. înţelegerea tulburărilor de ritm de către cadrele medii vizează: — cunoaşterea şi recunoaşterea clinică a unora dintre ele. — cunoaşterea semnificaţiei lor pentru diagnostic şi prognostic în Vtderea respectării cu stricteţe a terapiei indicate în timp util. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE în acest capitol se vor aminti probele uzuale.A. Vnsoconstrlcţla arterială măreşte lU'/lNtnntn periferlrft şl dncl crnşto T. 3.— cunoaşterea semnificaţiei lor spre a se putea orienta terapeutic. u diac. Cadrul ajutător trebuie să aibă noţiunea de bloc al inimii. Măsurarea T. Sindromul Adams-Stockes.sUila în următoarele împrejurări: a) prezenţa unui bloc atrioventricular total (adică excitaţia din atriu nu ojunge la ventricul. b) în fibrilatie ventriculară datorită ineficientei contracţiilor ven ii iculare. uneori se instalează sindromul Adams-Stohes. de debitul sistolic. . explicat prin nevoia de oxigen a sistemului nervos central. ca trebuie practicată la orice examen rllnlr. Instalarea sindromului se deduce din simptomele clinice de scurtă durată (ameţeală. se ajunge tot \i\ deficit de oxigenare cerebrală.Diagnosticul de bloc revine medicului.

Hipertensiunile de acest fel au un i Ir mal sever.A. l i > T. •ilunea arterială poate varia chiar şi în condiţii fiziologice.m i i t rt p rins c l d e r o nt P U H ln n l l m i n i m . Creşterea sau scăde-nleră indicaţii preţioase pentru diagnostic. 14 In condiţii patologice (hipertensiune arterială) minima se ridică.| | J M . i . Fiecare corn•un semnificaţie pentru diagnosticul sau prognosticul unei boli.A .Ifir... i . Valorile normale se admit a fi cuprinse între 15 şl iu maximă şi 6 şi 9 pentru minimă. maxime semnifică creşterea forţei de contracţie miori nşterea debitului sistolic. ' d in ti'i i N lu n n n n in x l iu r t) . \ < i i i <i < .A.. n .A. i |( .i c . i ai nete rioa re stă riii i " i " < i ...însoţita de Slm ptom e i n i c i -( i | i e a l . înregistrează două valori: tensiunea maximă ' >//cd. romi//// fiziologice. Amintim că este necesar ca măsurarea să se efectueze înmiiţii de repaus psiho-fizic.1. minimă există ||n şt anume: T.vuper/oun. M ' i d r it* O ( u ro n .A. ' n i i . Măsurarea T. In <!•• oboseală şi stări emoţionale..A. • . Creşterile T. maximă şi T. —[-1=7+1=8 i le u p r ă b u ş ir — T . > .A./ / ' » o ( . sau creşterea volumului sanguin. Acest fapt se întîlneşte itensiunile umorale (mai des de origine renală) cînd se pot rea-ul de acest tip: T. n m \ in. minimă este jumătate plus unu din T. maxime. . care corespunde sistolei cardiace şi tensiunea minimă sau ••••<! mai mică. ' l o i l l e dominate ale minimei se întîlnesc în insuficienţa aortică. fără a se administra hipotensoare (mai ales inilor a fost mărită) semnifică slăbirea accentuată a miocardului ilnoştt In Infarctul miocardic../ . maximă=14.A.i•<) c o l i z i u n|nii . valorile T. între T. 1 nlnţjic: pot creşte ambele valori (maxima şi minima) sau pot ' i uinbcle..A . ţH Ininntate din maximă plus 2 sau chiar 3..innll <»/>/$• 'nnvnlnl.A.| .A. Acestea se apreciază in i Io vîrsta celui examinat.A.( l i l c i . se face cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau itiniioinetru. . i \ \ \ \ c• . a modului de aplicare a manşonu-|i rt liiipţjistrării corecte a zgomotelor indicatoare a valorilor maxime '. > < i n t 0 / i e ' tt u (|IM V« de debilitat* a m im i n i mi l'. 'MI proţjnostlc — deci pentru urmărirea evoluţiei unei start patoui e Importanţă deosebită reţinerea de către cadrul ajutător a 1 n lni/>re/urdr/: li'H'n h rusca a T. 1 . . f v n i M K ' .. adrenalină.şi clinostatism şi cu respecpfi cinuliţiei tehnice a aparatului. . i i .A.A.. poate să crească sau să scadă una din•il..=18—12.n i i a li. .u n ţsăi n i. n u n ea •.i^ ip si a) • " ' < u l i ţ e c o r e nu r a t a i . minime semnifică "ii(ă periferică crescută.. cresc mult. « ' r tensiunea arterială este creşterea tensiunii peste valorile • •otvnsiunea arterială este scăderea tensiunii sub normal. i . l v p.«nto . După administrarea de efe-nh'iiui. ..Mrtsurarea T. minima este IA-14—8. la valori mult . în orto.. miocardite şi colaps.i .A. I ! H n cl c i f l i ' M ivasculari do exemplu: T. 'tema T. De asemenea.

care se citesc pe un cadran numerot/i l. Irl . Angiografia şi flebografia sînt metode de explorare a arterelor şl venelor prin injectarea unor substanţe de contrast şi fixarea imaginilor cu ajutorul razelor X pe film. In Io. pe • • lud la treimea Inferioară găsim l—2 divi/iuni. car» •n vor însuşi tn servicii specializate.siunoci endocavitară. Presiunea venoasă se exprimă în ml apă şi atinge normal 12 —14 ml. Radiografia cardiopulmonară fixează pe film imaginea cordului şi plăm inului.nle multe împrejurări cadrele ajutătoare execută partea tehnică. Cateterismul cardiac se face cu ajutorul unor sonde speciale care •e Introduc pînă în inima dreaptă şi artera pulmonară. !• ImeqlstrecT/ă oscilaţiile arteriale.ictica şi cu substanţe radioactive. Electrocardiograma este o metodă curentă şi uzuală în explorarea ni ni lor boli cardiovasculare. /implitudinea lor descrescînd în funcţie de calibrul arterelor. frecvenţei cardiace. coloNterolemln.iritia senzaţiei determinate de substanţa folosită.Presiunea venoasă se măsoară cu un manometru care se pune în COntcict cu sîngele venos prin puncţionarea unei vene (de obicei venei CUbilulă). Funcţia pericardică se face în scop explorator sau terapeutic In perlairdite cu lichid. angiografia etc. Hpldoqiiiiiui. Timpul de circulaţie este timpul necesar sîngelui ca să ajungă între două puncte ale aparatului circulator. Examenul radiologie are multe aplicaţii. Radioscopia cardiopulmonară furnizează. asupra vaselor de Iu baza inimii. care înregistrează curenţii electrici ai inimii sub formă grafică. Ea se execută cu ajutorul electrocardiogni f n l n i. Se folosire sulfatul de magneziu. concentraţia gazoasă prin preluare de probi dc< stiuje. la artera femurală oscilaţiile ating 7—-8 divi/iuni. a poziţiei sale în mediastin.S. Se practică radioscopia ^i radiografia cardiopulmonară. (•'xlstă şl alto rnetodo de explorare a aparatului cardiovascular. cald etc. . care produc anumite senzaţii (amar. Important pentru Inter-piilnro este însă compararea dutelor obţinute simetric. Oscllometria este metoda prin care. cronometrăm timpul scurs de la injectare pînă Ici ci| i. măsurîndu-m pro. — In bolile aparatului emdlovnscular se mal practica o scrie d» »»xp/ordr/ mnynliw: V.v. Practicînd proba.I I . cu ajutorul oscilometrulni. date preţioase asupra configuraţiei cordului. Fonocardiograma este metoda de înregistrare grafică a zgomotului ce sc produc la nivelul cordului şi permite precizări în cazul cînd existfl (lnl)iu în suflurile percepute cu urechea. a mişcărilor. llpld«mln. Interpretarea rezultatelor revine medicului în contextul diagnosticului clinic. Exemplu de relaţii normale: braţ—limbă: 6 s (braţ—braţ opus: 20—25 s). dehidrocolatul de sodiu sau eterul.). In mod ll/iolofjic. Se folosesc obişnuit substanţe injectabile i. pe lîngă relaţii asupni plămînilor. Metoda permite şi practicarea angiocardiografiei. Proba se poate pi.

< i u numeroase implicaţii medico-sociale.1 n| il. h| ro/islenţa acestor bolnavi este scăzută prin agravări sau corn. mozen-|/ ri'tiulv. evoluează spre cordul 'im cronic. titrul ASLO.nit. dovenind în acest fel dependenţi familiali sau sociali. Atacurile repetate • • • t frecvent lo/iuni valvulare definitive. poate afecta aparatul cardlo-<| omo sifilitice la ni voiul miocardului. sindrom I-N. Hntinatlaintil articular acut (Bouillaud-Sokolski) afectează perliiilorardul. u .. deşi mai r< ii (> in \>\< -/. //i/oi'f/od. sedentarismul. Fciftorii de risc care favorizează apariţia atern . » n ţ « ' proteic». b". boala Basedow.Jî > aceste boli duc la decese la vîrstă tînără sau la morţi subite. hemoculturi cu antibiogra-. prin rasptn-' lor.. uniate. cunoscîndu-le. diabetul zaharat. . dlabutul (hlp^rllpoprotulnemll. ETIOLOGIA BOLILOR CARDIOVASCULARE l i n i i l e cardiovasculare deţin prirrml loc între cauzele de invaliditate ! > < • " > . ca-. cu timpul. stressurUo.sr acute.i loro-• i l i lilpcrtonsiuned arteiială. liiMipp Inert din tinereţe. ni'lmUil la timp şi corect. Este cunoscut ' " l TA bolile cardiovasculare afectează toate virstele şi. Progresele ştiinţifice ale medicinii au descoperit numeroşi fac-' < ! < • îmbolnăvire a aparatului cardiovascular. Este o boală degenerativă şi prinde m pro-"I wnibld nrtorelo de importanţă vitală: coronare. rt|uii(|înd adesea la adevărate complexe psihice şi la incapacitate imnu'A. azotemia. Ciii'/o boli toraco-pulmonure. bnll f i a li ic r l ne afectează ş\ sistemul c nrdlovoscular/ spic "«illmMhimil. hematocritul. spir ox< >mplu: febra UnUfiiili'iiHitlc.iln Addison. testul <X ?i altele care vor fi interpretate în contextul clinic general. iiilnr(ll|(>.irditelor. torcnul ereditar ei~. cerebrale. avînd nevoie permanentă de îngrijire medicală calificată Si 'luaro (de exemplu: endocardita lentă. flbrinogenemia. •i ii/o/<i |)ont(> figura tn etiologui pori< . i . 3.. '•'"in vodca cîteva aspecte principale: n) holiicivii cardiovasculari nu pot depune efoilwri profesional» i. electroforegrama. deoarece. .iliaien-'Hiţinlft cu grăsimi animale (colesterol). hemoleucograma. dico-sanitare vor putea duce lupta de profilaxie. Iniiiliclontrt aortica. val-itll otc. dlfterla. Cunoaşterea cauzelor i i i . rflnitn de tomut n inhii (udului (miocardlto ocuioj. obezitatea. i ' i liiclpnlole cauze care afectează sistemul cardiovascular: l) /Wrrrw/eroza este cea mai răspîndită boală a vîrstei în.4..irdiovasculare este o necesitate. obepnt ciur» la Bufurlnţ» rardlovaurnl untiorl grnve.erldole. cndocardul încă din copilărie. infarctul miocardic.

sau poziţia nu pectorală). în pericardilele uscat» nud h i ' i . .-i in» . do eisemone/i.. /gomotelc cardiace sînt asurzite.1 '< < plorntorle.i|i. IN-H uţlti evidenţiază. — pericardite cu exsudat. i l i i r i perircirdice.. După evo-. Aspect clinic. Manifestările cardiace constau în: Durere precordială de intensitate variabilă.1111. ' e i i.iţla.i . virusală sau microbiană.5. Colecţiile mari exercită presiune în mediastin cu apaIn de dureri toracice.9) Anemiile acute pot duce la moarte prin colaps. iar anemii croice grave pot duce la insuficienţă coronariană sau cardiacă. în pericarditele lichidiene mărirea ariei matlII |H< iO u . Tahicardia exprimă tulburările de hemodinamică prin împiedicare*» |)rtii'. Pot apare de ase• I M M în nefrite. BOLILE INIMII 3.).punţlei (poziţia şezînd.. 1'uiH'tlM porlcdrdli .1 |i h fiirnlzn. revărsatele lichidiene (hidropericard. hemo-irlcard posttraumatic).. După acumularea lichidului durerea diminua. Anatomopatologic se constată exsudat fibrinos sau prezenţa de •lilcl. l \. Iar . în unele cazuri pot fi procese neinfla-atorii ca. m<ii alos în pericardliu In lud. olcrlnd pos|l)l|ltiitca examlnflrll Udului »l nvacualom m «i/utl de |l( hld dhundent cu tulburări Qravt . hemoragie). — pericardite constrictive. i M M c i'onljţjuraţia iniinii este modificatri. Miologie.origine tuberculoasă. ( l i . purulent. Acesta se poate extrage prin puncţie/ prin examinarea lichidu( •. iiidlrntll prellonse».-nul r. 10) Bolile cardiace congenitale sînt întîlnite la tineri sau adulţi. spre exemplu. precum şi febra (dacă boala evoluează hi|"'i li-rmie). mărită. obligînd bolnavul la căutarea unor poziţii de uşurare a .liinii normale a inimii. i r i l e respiratorii. 3. — pericardite hemoragice. — pericardite purulente.idloloqh <"Ue de mare utilitate. turgescenţa jugulară.ţie.. | n i . PERICARDITELE Pericarditele sînt afecţiuni inflamatorii ale pericardului... cianoză. Se pot întâlni: — pericardite uscate fără lichid. Mai frecventă este etiologia reumatismală.. Simptomatologia generală este aceea a bolii de bază •uiiuitism.5. .(• determină natura (serofibrinos. ele pot fi acute şi cronice..u(l|(. > M i(„ in im a lin iş tita " ). ld ilo AUM iill. • . fiind exacerbată do •.1. cu trunchiul aplecat înainte. infarct miocardic etc. Dlspncca este determinată de acumularea de lichid în cavitatea inoidirfi.in. tuberculoză etc. M M Ii. i i r ... tuse. mai rar poate î l ' .

tratamentul este chirurgical. dreaptă sau globală. M(j) care. l urmele clinice sînt determinate de etiologic: reumatismele (cînd se " i. Simptomele miocardopatiilor alcătuiesc sindromul fiind dependente de natura bolii..). l»'i'| clinic. l voluţia este condiţionată de cauza determinantă. iar zgo> l i f i <n N ln t iisu r/lto . examene hematologice. Ele pot fi inflama-| ll Mt nelnflamatorii sau distrofice. l llopatogcnie. difteria. gradul şi extinderea le-i l» nu nduc precizări asupra etiologiei bolii.ii cu miocardită şi endocardită. cele bacilare i i l l n i l Icisa ca sechele pericardita constrictivă. extrasistole. anemii grave de lungă . nun urnit. Se tratează reumatis-' i . hipertensiune arterială. în timp. duc la slăbirea miocardului. ui cllttlr (<Ntn do sindrom miocardic. Ele apar MI! unor boli infecţioase. Miocardopatiile cronice au fi :.ndocardului. iar postoperator recuperare medicală şi socio-profe- 3. Tratamentul se aplică în funcţie de etiologie. în pe-i l o l o constrictive. teste n l i u nefrită. ca febră tifoidă. infecţia virotică. i l c o. dureri. C u tim p u l su rv in e d eco m p cn sarea şl ap ar //i>n//c/r/)/(l cardiacă atingă. jenă precordială. tnl)orculoza. sau virusale. Aria matitătll precordlale este mărită. Prognosticul este bun în cele reumatismale şi virotice. ritm de • . Indicaţia de in. i l c inimii. pericardului. realizînd cardita reumatismală). "i. care trebuie staanalizei clinice şi cu ajutorul examenelor para- pruzlntă: palpitaţii.HC se face în consult medico-chirurgical şi necesită pregătire 'ititorie. scarlatina. aritmii complete.r/. După evoluţie sînt acute şi cronice. huli . Un i n > i l < m t îl deţine reumatismul acut.lu'inodinamică.2 MIOCARDOPATIILE Mlocardopatiile sînt afecţiuni ale miocardului. disproteinemii. Pentru precizarea diagnosticului se vor face examene >m|ilomentare (teste pentru reumatism. Miocarditele acute sînt cauzate de microbi. dar pontru trntninont f MI un iliiMinoNtlc otloloylc din contextul tlmptomolor geK'lil «l \< . ca urmare a tulburărilor de oxigenare a miocardului c<iuze: ateroscleroza coronarelor. brndlcardie. nefrita.H. avitaminoze. boli illnl' . tulburări electroli. Cele din uremie şi inIM l n l miocardic au prognostic grav.spnee de grade diferite. K. infarct etc. ""•«nul obiectiv decelează tulburări de ritm dintre cele mal va' f i i i l h .5.. hemopatia sau infarctul mio-In pericarditele microbiene se aplică tratament antibiotic. uneori cu t Nnglnod sau di.|>rc deosebire de inflamaţiile din miocarditele acute — lero.

Claslllcarea endocarditelor: . slcno/<i mitrtilA.veniiiciiUiro s<iu arteriale. — reumatismale. — mixte (reumoseptice). în general. cu prezenţa microbilor cauzali. In ciule» arditele lente.i/d (|iupd vulvuloputillor.ilomopatologic se constată leziuni specifice reumatismului în ti l nrulc s. insulicienţo n i i l i . treponema palidum). — subacute (reumatismale sau recidivante şi microbiene mitl lente). cauzaţi» de «genţi microbieni (sterptococ.r. dar sînt posibile şi morţi subite (în convalescenţa difteriei). procesul acut endocarditic se vindeca Iftsînd leziuni cicatriceale. constituindu-se valvulopatiile cronice. sau infecţii microbiemt.' .Evoluţia şi prognosticul miocardopatiilor acute depind de boala cin fon/fi. stafilococ. Mai des apar în cadrul reumatismului poliorticular acut. Atoroscleroza poate să producă leziuni scleroase ale endocardulul valvular.irea examenului clinic cu probe paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului etiologic. i .iuni asudate imlttl* . 3. i n. îngrijiri.n i. In endocarditele acute microbiene se constată leziuni inflamat") > <!<> rcguU'i de un cord nelezat anterior. de respectarea repausului. roali/înd insuln icni •tiMio/e. îngrijirile de tratament vor acorda atenţie deosebită repausului.5. mut rar sU:no/. Lxlbhl ^i le/. gonococ. mai ales dacă nu se respectă indicaţiile de tratament.iliif>ă ettologie: — microbiene. cu cantonarea germenilor la ai f -l nivel. a regimului igieno-dietetic şi de tr<i Uimenlul medicamentos. pneumococ.n l i < . F. Nlnl lii-. l \ l e împiedică închiderea sau deschiderea compi o n l i i l l l o i . pn rare se pot grefa noi atacuri reumatismale. A C ' . I lonne. putînd apare accidente acute.c/iiinili' i K .' . MLocardopatiile cronice au prognostic rezervat. Au. procesul inflamator se grefează pe un cord Ic/nl . îngrijirile privind stabilirea diagnosticului vizează cornplel. cel mai des. miocarditele acute se vinderft odată cu boala de bază.ilricealo stabilizate sînt cel mai frecvent (onv p'iiiin illsiin iliii. i l . i U hlenozn i n i l i . C(>lo ni. .ulu i' ni i n i l i n l a .ui subacute de natură reumatismală.3. ENDOCARDITELE Endocarditele sînt procese inflamatorii ale endocardului. al<V l i n i de supravegherea evoluţiei bolnavului. i (cunosi ulii sul) dcniimircd di> boulă mitiuhi) > lenta aortlr. cu tcrococ.înlerior. In reumatism. I . i l .iliifiă evoluţie: — acute (microbiene sau reumatismale).u ctoillcâ.i. nlinventaţiei. aplicării corecte a terapiei medicamentoase indicate.

sufluri " (re se pot permanentiza indicînd organicizarea leziunii valvu-i xplorările biologico-umorale evidenţiază: leucocitoză. Cel mai des agentul cauzal i. sau se instavnlvulopatie stabilizată din cele amintite. tratamente de prevenire a reciI. meningococi. «Iulie poate fi spre vindecare la primul puseu.. ' »..ENDOCARDITE REUMATISMALE l) l ndocardita reumatismală acută este endocardita din primul puni bolii şi se poate asocia cu pericardita şi miocaidita. /i///n/e se referă la stabilirea diagnosticului. cu ii'iilentl. cu evoluţie gravă.ir//j(i/o de.S. Kudocardita reumatismală subacută rezultă dintr-un nou puseu uHiiiiil pe fondul unei valvulopatii vechi. l Ini • ni un •uiDllorut mult «lupă Introducerea antibioticelor .locardlta lentă este inflamaţia endocardului (lezat anterior de i M'Unitttism) cauzată de microbi. laii).ltlv NC /^i/. poliartrită cu caracter saltant. frisoane. Nlaillococi. uneori embolii cerebrale cu •mu embolii in membrele inferioare. tratamente balneare. Unele forme de endonciito pot evolua cu insuficienţă cardiacă. ( I n bolii este luncjd. nu constituie un < liniere a (llnţ)iu)stl( ului.cui vlridans (60—75%). . Ilemoculturilo trebuie oiectuatt "h'vni iu ncccs febril. mptomele principale sînt cele ale reumatismului acut: febră moţi l terarea stării generale. ISndocardita reumoseptică reprezintă asocierea unei endocardite i M m o Io subacute cu prezenţa microbilor cantonaţi la nivelul lei (deci endocardita lentă).. corticoizi. librinogenemie crescute. gonococi. In unele cn/nrl oiţe > < > nlliiin din Ntuyele nicdulur. Hemocultura cu antibiogramă pen••illc şl tniUiment antibiotic este necesară.ntare.sc. V.vcr/. dar mai alos pe hemocultuin<i|Hllvltat(>a lor. enterococi). sub-u paloflro e. urmărirea evoluţiei şi tratamentului curativ. chior după repetare. l/olnren agentului cauzal fiind n«riiilllilnginniA >1 Irnlninent nutlblotic. realizînd i i l n leumatismală sau pancardita. antireumatice.. dar pot fi găsiţi şi alţi germeni l. efectuarea exploromplcinc. antibiotice. semne de nefrită în focar. trtlu». Fiind vorba de o reci-• m (i i numeşte şi endocardita subacută reumatismală recidivantă. nhlwtlv al inimii evidenţiază semnele valvulopatillor an- i ni i>ti/.. n II detaliat la capitolul referitor la reumatismul BouillaudSo-f repaus. septicopioemii. cu starea generală alterată.cinictoristică do cafea cu lapte (cate au. asanarea focareînfecţle.i'uzd pe existenţa anterioară a leziunilor ifif(iuiii/(t pr/. ENDOCARDITELE MICROBIENE i '"locardlta acută este întîlnită în septicemii.H.

întru rnre penicilina se prescrie în doze masive (milioane. tonicardiace etc. V. mine. cunoscînd posibilitatea emboliilor Itt unelo valvulopatii.G.A. E. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Prin hipertensiune arterială se înţelege creşterea presiunii flitt^ rial* pesta vnlorllo considerate normale. ca spre exemplu: hemograma completfl. . îngreunează travaliul muşchiului cardiac.H. Kiite de milioane în 24 de ore). ateroscleroză etc. cianoza.efectuarea tratamentelor indicate. care pot suferi variaţii cu semnificaţii ev«* lulive favorabile sau de agravare. Noţiunile succinte despre pericaidite. V A L V U L O P A T IIL E Valvulopatiile au drept cauză principală reumatismul. starea psihomotorie. -. subliniindu-se im» cesitatea asigurării repausului indicat.S. cadrul ajutător bine instruit trebuie să < u« uoască „bateria" de teste ce se fac pentru fiecare ipoteză etiologici I i i discuţie (reumatism. îngrijirile se referă la: •— sarcinile generale de îngrijire ale bolnavului. hemocultură elr. stiiie. transfuzii de sînge. leziunile orificiale de insuficienţă sau steno/ă. boală infecţioasă. trniiN* 1'iiuţiilo. pentru stabil i rut diagnosticului etiologic. hipertensiune mlerială.. lues.supravegherea evoluţiei prin urmărirea clinică: stare genernlfl.. liniştea necesară cardiacilor. Tipurile au fost amintite la anatomia patologică. radioscopia toracică.. Prin acest fenomen apur lulburări de irigaţie în fibrele miocardice. 3. psihică.).6. La indicaţia medicului se pot asocia după caz. de evoluţie. zeci sau. scleroza şi tuberculoza. mai rar atero. igiena încrt* perii. — efectuarea de explorări clinice şi paraclinice. tonice. tn cadrul cArutH distingem: . Penicilina se poate asocia şi cu alia (intibiotice.Tratamentul de bază constă în administrarea de antibiotice. permit sintetizarea sarcinilor principale de îngrijire a acestor bolnavi. uneori. hiposodată şi hipolipidică).. deoarece.j • . pulsul. în funcţie de forma clinic* • bolii.C. de eliologie. endocarditele se pot complica cu insu» licienţă cardiacă. antireumatice. tuberculoză. • • x i i i n c n do urină. T. temperatura. miocardopatii şi endocardll* necesare unui cadru medical ajutător. Indiferent de faza evolutivă. instalarea miocardopatiei ţi derompensarea miocardică.evoluţia se urmăreşte (în afară de examenul clinic) şi cu ajuto» ml unor probe paraclinice. dispneea. diureza. edemul. Dozele mari de penicilină se administrează în perfuzii. dieta adecvată (hipocalork'4. lllpt»rtonsluticm artorialfi eatu do fapt un sindrom. a bolnavului etc. care reclamă atitudine terapeutici «lilerenţiată.

cu largi implicaţii medico-sociale.. incidenji lud după vîrsta de 40 de ani. i instalată la menopauză. i .i importiinţă unor deficite enzlmatlce ereditate. olx >•. profesiunile generatoare de astfitl tflil. ce apare ca simptom în cadrul unor i iiiiiiscute ca spre exemplu: unole boli reno-vasculare (nefropatii acute şi cronice. i t hlpeilcn umed ditorială după anginc streptococlce). • • . i n p i ! n . 'perl intlinpl.. Hipertensiunea arterială esenţială este cea mai frecventă şi est* • imlld cistfel ca urmare a evoluţiei sale.iilielell. boala hipertensivă reprezintă O i Intri importantă. IM tim p . <fi diipn I I I M io infecţii se instalează hipertensiune arteriali . între care amintim cate-(• nli. arterială.iinloţllc. Prin frecIM i>i prin complicaţiile de temut. autorii acordă sodiului în exces rol în produt lilpcl I c i I N l l l l l l i dl'teridlo. i. nln exdiniiKil pentru llmptoni' nl>lorliv« Cd i t |l lncdll/dld occipital. . lillop.monte.itor. '/•// Inlfcţio. determină o stare de neadaptare a organismului la <t|llln mediului extern. deoarefi i .iluno fi p onto sfl fit» v in decată. Se instalează de obicei la adult. i stimulii din mediul extern..i psiho-fizică ca urmare a unei activităţi iraţionale şl nn liiNiilineiil<i. Frecvenţa bolii este în jur de 80% din cazurile do ilniiMimo.inţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor. sau puternice.•.n) hipertensiunea arterială boală. afecţiuni hipofizosupra- —iiix'lo afecţiuni ale sistemului nervos central (post-traumatic.!. . lilp M rten. (< i n i . . tumori cert* MU boli inflamatorii). prin cercetări numeroase.. ateroscleroză. . tromboza arterelor renale). —mmle intoxicaţii. liK'lortl ( ndociini intră în discuţie întrucît se constată frecvent i l i ' i i N l i i i i e .. boli cariirulnre congenitale. încordările psiho-emoţionaw « I m pei m. i l f i instalarea mai frecventă la indivizi cu antecedentele eredfc* le hipertensive (mai ales de la mamă). o perioadă lungă de timpi • îl c u creşterea T. Dintre cauzele recunoscute amintiatt tt'K-inil ereditar căruia i se atribuie un rol important.'. şi din cauza cunoaşterii insuficiente a etiolo» «nIc.e Mihloctlve (palpllntll. boala Basedow. denumită încă şi boală hipertonă sau hlptr* •iiiivi nrterială esenţială. . ! /// K // \ixtemului nervos intervine prin condiţionarea reactivităţii ' i n i In i l .A. i (iincldi/ i prin creşterou i^mpororă n lensiunll <iri dhcllfinln i ' o h l şl ge poate « l . Hipertensiciidocrine particulare sînt cele din hiperaldosteronismul MI (hnnlii Conn) şi hipertensiunea arterială paroxistică ce benefii t | n tltllailiont Op(>rcltOr. i i mulţi autori descriu evoluţia bolii In sta* 11(1 m din !)<• iirtli didactice.<•. asinii. îl m(icuid. ccire şi în prezent este cercetată şi controversată. tuIhlHAll (Itt inid.l.. A.11. Moga şi colab.itogenle. IntcpAturt prinmillnl»).iiiiole boli endocrine (hipertireoza. h) hipertensiunea arterială simptomatică.. De asemenea se cunoaşte rolul I M H I I I I I M I i'ldhordţi de glanda suprarenală. nUnit'iil<i(hi: regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exoIni în ultimul timp.

r-tort. radiologie. po 'lud cea malignă are o evoluţie scurtă. între l şi 5 ani.n c adăugăm răspunsuri favorabile şi în stadiul II şi chiar III. I aparatului cardiorenal (ex. 1 di.ll < \- fii i (llllllllll. IVnlm di. de instituirea şi conducerea tratamentului precum şi de conboidrea bolnavului. ramolismente cerebrale).). S-a amintit posibilitatea vindecării în stadiul l. inird miocardic.l. iar venele apar mai sinuoase şi dilatate). furnizînd date preţioase de diagnostic (arterelo ii l mai îngustate. Simptomele din stadiul I se menţin. în ultimii ani. constînd în cefalee inns<"i. O tP t H . I . Prognosticul bolii rezultă din prezentarea celor două forme clinica $1 ci evoluţiei: mai favorabil în forma benignă şi rezervat în formfl imili(|ii('i do boală. iar examenul fundului de ochi arată modificări ale • iM'lor retiniene. M . Forma benignă are o evoluţie îndelungată (ani sau zeci de ani).••. îngrijiri.elor (examenul fundului de ochi. croaliuiiiiMiiiii. eliMll . Apar apoi Iburari de vedere. ca urmare a noilor tratamente cu mu(tlciimcnlo hipotensoare şi diuretice. cu reflex lărgit.m qroniâ. Se descriu două forme clinice cu evoluţii deosebite: — hipertensiunea arterială esenţială benignă. ir/. Examenul cordului evi•nţia/.nc • . Inmplicaţiile pot fi: cerebrale (hemoragii cu sfîrşit letal sau cu paralizii tiu pure/e. (•Misiunii «nieri'i ii > i in n> ii e| . • •i trocardiografic). în caro teiosrleroza — favorizată de hipertensiune — are un rol important. Stadiul III este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut. Pe acest fond de hipertensiune permanentă survin crize cu interi mari ale T. sau semne de encefalopatie peitonsivă. de echilibru. în spital se asigură condiţiile igienice generale cunoscuţii Se Impune cu ocazia spitalizării educarea bolnavului de a păstra r«-i| iililo i<|i(Miico de viaţă şi muncă şi în afara spitalului. :.i v. moartea survonud printr-un accident major. vărsături.i nicilignă a hipertensiunii arteriale. Evoluţia formei benigne este mai favorabilă şi depinde de stadiul lipislarii. cu calibru nerenlut. mai filcs In ' .eilimontul urinar. pierderea cu>ştinţei cu convulsii tonicoclonice. L u l M i l l.Stadiul II: în această fază evolutivă valorile hipertensiunii se stall/. în tot restul vieţii Mile. In r. Forme clinice.ă semne de hipertrofie ventriculară stingă (clinic. nelinişte. Ti<il(im<-Mlul cu hipotensoare şi diuretice este necesar pentru tonifl vliitM bolmivuliii hipertensiv. prognosticul s-a ameliorat şi In toi in..Kino:.otiMiila)i Iutei. > < \ > J|c . lm testu l prcS r 1<I lere.>eiic|«>u» Iul fie epumro plasm ' < • u. ! > • p i M i l i i i «leci-înrt'ii inlecţlilor urin. instalată brusc după unele eforturi. — hipertensiunea arterială esenţială malignă. In acest stadiu pot apare diverse •moragii (epistaxis.r. greţuri. parestezii.pii/ii. agitaţie. M I '. cardiace (angină pectorală. auditive. t>• • .. < ••icotnrea ckMisitrtlilor urinui' '.li( ui stadial al bolii se vor face examenele complomenlore pi ivind . insuficienţe cardiace — forme cronice sau insuficienţa cutii ventriculară stingă) sau renale (scleroze renale cu insuficienţă rediu cronică).ue.A. hemoragii ale retinei etc. sînt mai îngroşate.uiumul (Ilo loţlU .

llllll lll le le l \ <i ulnro tncArcnto ( • M l l A K . '. poate să fie primară (boală) sau poate apare în cadrul ><ul«ilnte ca: fazele de început ale aterosclerozei.l' O 1.) este un sin• >m compus din mai multe simptome ce trădează o suferinţă vascui e i e i i i u i .A . prin creşterea indicelui retino-umeral peste 0.p . evoluînd 3n continuare i/ H.C. Hvidenţierea H.A. trii eiidomia etc. în afara oricărei afecţiuni apare ca (. se face prin exa• l lundiilui de ochi (F./mireu fenomenelor vascu/o-cen-hra/e.T. l A. • nli u :.1 p I S C ( >. n l e i In rtlu persofinele nl e l . după administrarea • llcnniente (chinidina şi barbituricele). Uneori sînt asociate ameţelile care. intervenind după caz cu recomandarea schimbării lolul de muncă.)o mare importanţă este dieta.1 i' 1 1 ţ ( ( lli 1|< lll '. i . .R. Marin) Hipertensiunea arterială regională cerebrală (H. Tratamentul curativ se referă la indicarea condiţiilor de viaţă şi meu igienică. e l l'.C.R.A . 1 l l l.ll|e le C U c l. cu com/. M 11. reducerea grăsimilor ani-t| i' şi sării alimentare sînt principii pe care bolnavul trebuie să le Hre toată viaţa.! de regulă occipitală şi cu evoluţie ondulantă.1 l .il.ln l)lllle u l n M . unde se evidenţiază modificări similare li* descrise la persoanele cu hipertensiune arterială esenţială sistel lJ . Obiectivizarea H.A.I' .O. i . în cadrul cnllrl nhdominale.A l. M .C!. în condiţii de hipobarism. lipidemia. l .>u • iiu l> r< u In d u . Se manifestă clinic prin cefalee cu caracter pulsatil. in ie i ( Vl il d l il le .A. Alimentaţia va fi hipoloilcrt (pentru a evita creşterea ponderală). a Bicolor uzuale.A. i '. VI!.R.T.C. Uneori se indică repaus cu o zi de post pe săptănft In care timp este bine să se consume numai fructe.islemică. liviUirea încordărilor psiho-emoţionale.n > i ului In Hni|) nlll i• in|rt \ ilo i . în faze de înco•unor nlectiuni intracraniene (tumori intracraniene etc.v//'ca cea mai importantă a formei primare a H.K C.) şi a indicelui im iimeral (I.C. i esenţială --' • • noi hlpeitensiune . care se aplică în funcţie de stadiul olutlv. prin creşterea tensiunii în artera centrală a retinei .! cu le tlle / c d ă începui şi predoml-••e pune mimai .A.î l . 'îl aproximativ 50% din persoanele cu această suferinţă.ilo şi zgomote în urechi.idiocirculograma cerebrală corespund modificărilor descrise.U. asociată cu tul ii mi vi/u. 1le .li • . i muticul (iceslor forme de hipertensiune artei i. cu • iili/me. electroencefalograma !.l'. • 1 1 1 1 1 e.R. a eforturilor fizice mari.) .R. apari min) ar/i'i/d/d si hi circulaţia sistemică. . p e l II l .C.55. i i l e | e .1 n|l»>r»n ll. Hipertensiunea arterială regională cerebrală (FI. prin creştfMisiuiiii în artera temporală superficială (T.). .1i l< .A.).curo scop se vor practica: colesterolemia. ' L I I . lipidograma.1 .H • lin .1 i l l II | iiT ili 1 lo .A.iluncl < m< h \.A. i • • li i| d |l. II n .C i / illlle. şl T.•! i i'blla impoi i.'rir<ic/er/.1 nt.i esenţial.irleri.n e il v'nuc lllo coieludle. de complicaţiile şi asociaţiile prezente. •. f î.).) ijfi i .).1 i '. Arteriografia carotidiană. !. domină tabloul clinic. O . C IHli |l l e .U. precum şi în intoxicaiicfl.K.

iiog<>nlc. Prin frecvenţa şi consecinţele grave. — Este necesar să se asocieze depletive ca sulfatul de magncy. Dihidroergotoxină sau Redergină 3X1°—15 pic. la zi timp tn«li'lungat. cu depunerea de colesterol şi calciu în pereţii « t c i l i i l i . Uneori ceîaleea cedează după infiltraţia nervului Arnold cil novocaină sau xilină (0.7. zilnic.R. înroti ' ! < • regulă seara la culcare. Cura de sulfat de magneziu Nt» l. dar care începe din tinereţe. explicînd creşterea presiunii arterialo. Alrrosrloro/a favorizează hemoragii intravasculare. suferinţa cea mai mare fiind la nivelul coronarelor. precum şi penii u aplicarea unui tratament corect a acestora. fonn. ut filcs sistolice.A.E..A.Milm i lor. Se începe cu două tablete la zi (o tabletă aro 0. 5 cm zilnic în 5—6 şedinţe. Nivelul cunoaşterii nclunlo.r>%.iu'fl < domin ( i i obstrucţii arteriale şi instalarea accidentelor acuto.010 g) şi se creşte zilnic cu cîte o tabletă pînă la obţinerea efectului dorit (doza maximă terapeutică 5 tablete pe zi).v..n •' ţ! i.v. care îşi pierd elasticitatea. aterosc loro/..idolilor ctlopatogenetlcl aro maro Importanţă pentru ton < ' In im illf'o-sdiillnre. ( n I . Tratamentul H. diureticele.C. precum şi cu hipopresol în doze uzuale.'"m/d în tablete sau chiar injecţii i.. Datorită acestor modificări apar o serie de consednl prin pierderea elasticităţii creşte rezistenţa periferică.1 sini inului nervos contrai şi rinichilor. n <ilcs în teritoriul coronarian şi cerebral.R. RB« •/.E. apoi se scade treplnt ptnă la doza minimă eficientă.A.C. nu dus In forinulnron noţiunii du „lactorl d» . Se insistă pentru evitarea fumatului. devin rigizi. slstomatl/nroa ctinoţiUiiţuluf «!•• r i » n ifft bonlă.A. 3. ATEROSCLEROZA Este o boală care în majoritatea cazurilor se manifestă clinic In • vtrstă mai înaintată. Ea constă din tulii rfirl motabolice complexe. ir o timp de 12 zile. I l.R. sls« lomică... iar lumenul arterlnl 1n<|iisloază. n i .H . chemate sfl dosfăşoare lupta do combrtteu» a n iot i > " i i . singur sau în cazuri severe asociat cu fu/n» . un rol important atribuindu-se dereglării m tnbolismului lipidic. S-au obţinut ro» /uitate cu guanetidină. simptomatice se confundă cu tratamenhil bolii de bază.. — Se asociază medicamente reglatoare ale vasomotricităţii: //y» dcrţjină.C. îngustarea lumenului arterial produce un deficit de i r i < i ' i ţ l e (i'. boală este similar cu cel din orice H. obişnuită. .ui ioc intro cauzele de deces prin boli cardiovascularii.unor ameţeli şi a unor tulburări de vedere şi de auz. l i!<>|>.lu ''.A.u l Uitul tratamentului se consideră bun cînd T. Tratamentul H. cu următoarele particularităţi: — necesită o terapie hipotensoare mai energică. Rezultate bune s-au obţinut cu befan'« dină şi clonidină. administrat în doze crescînde de 3—6—8—10 cm3 i.5—Î%J. devenii un obstacol pentru inimă. unt«i l / i l n l i . — Regimul igieno-dietetic. sedativele şi psihoterapia stnt ca şi în H. scade sub vnlo^ rilc de 50 mmHg şi cînd bolnavul se simte bine. .

1

istenţi în rîndul unei populaţii studiate. Aceşti factori intervin defa-'rabil asupra individului, mărind riscul instalării unei complicata, cvent cu sfîrşit letal la vîrstele încă active, sau urmate de sechele i incapacitate de muncă sau reducere a capacităţii de muncă. Studiile epidemiologice asupra acestor factori de risc au scos în idenţă rolul eredităţii, al factorilor genetici, pe care acţionează o se•• de alţi factori ca: viaţa sedentară, profesiuni care se exercită în udiţii de sedentarism, alimentaţia neraţională prin obiceiuri sau tra< ţ i c în care se consumă în exces alimentele grase de origine animală >yate în colesterol), hidraţi de carbon şi sare,- fumatul, alcoolul, obei.itoa, hipertensiunea arterială, guta, diabetul zaharat, infecţiile,- viaţa (ossantă se numără de asemenea în rîndul factorilor de risc. Cu cît un subiect acţionează un număr mai mare din aceşti factori, cu atH '.'•u/ bolii pretimpurii cu consecinţele sale grave este mai mare: riscul ''•v /o în proporţie geometrică! Simptomatologia. Boala apare clinic în fazele avansate şi este raM'lcnslică teritoriului în care se manifestă cu precădere (aortă, comun-, «irtere cerebrale, renale sau artere periferice), în afara simptoi > | i > i ciiro trădează suferinţa organelor, ateroscleroza poate fi răspuui l n i i i c de tulburări psihice (memorie, caracter) ce pot merge pînă la menta senilă. Tratamentul aterosclerozei. Cu toate progresele înregistrate nu se • >« ! » ' vorbi încă de un tratament eficace al aterosclerozei; de aceea, în M * II | nrcslci boli, profilaxia este cel mai bun tratament. Mrt,vnr//e profilactice se adresează acelor factori de risc, ce pot fi iMiiniiţ<iti prin educaţie. Ele vizează combaterea sedentarismului, evi• Inrlorilor stressanţi, odihnă activă, recreativă; se recomandă cît mişcare; mersul pe jos în pas vioi, cel puţin cîţiva kilometri lsmul, gimnastica, jocurile sportive în aer liber, în natură, gră-, plivitul, sînt cîteva activităţi care implică mişcarea şi deco-nervoasă. Se vor evita toxicele uzuale (fumatul, alcoolul, ex-• '«ifca). iic-ccsară o alimentaţie raţională însuşită de fiecare individ, cu i'-rtive de restrângere a difuzării alimentelor care constituie mc.. Alimentaţia raţională va reduce regimurile hipercalounse şi hiperglucidice, combătîndu-se aceste obiceiuri încă <•, cînd de fapt se formează „gusturile". Raţia lipidică va cuiiitin 1/3 grăsimi vegetale, în locul dulciurilor rafinate sau ' • « , hipercalorice se va forma gustul copiilor pentru fructe, mişcare, odihnă recreativă. Regimul acesta se va aplica ri» •«•opul tratamentului curativ, alături de medicaţia vltami-'pfl, hopariniră sau care inhibă sinteza colesterolului, dupl medicului.
.18. BOLILE ARTERELOR CORONARE 3.8.1. ANGINA PECTORALA

i .H om esto un sindrom clinic caracterizat prin durară rnmctcr cnnsiilrtlv, tnHotltă d« o stare d« anxietate/ â ritmic in uinAuil ntlnţi, m<<mbrul luparlor ittng ptnl In

ultimele două degete şi este declanşată de regulă de un efort fizic, dm si alte cauze pot interveni (frigul, emoţiile, mese copioase). Spre deu scbire de infarct, durerea încetează la înlăturarea cauzelor sau la adj minislrarea de coronarodilatatoare (nitroglicerină). Etlologie-fiziopatologie. Cauza cea mai frecventă este aterosclero/ nilcrelor coronare, care devin insuficiente pentru aprovizionarea nm nmld cu sînge oxigenat a miocardului. „Foamea de oxigen" se tradm prin npariţia durerii, al cărei mecanism este explicat prin acumulări' (Ir produşi metabolici care ar excita terminaţiile nervoase din mioccinl Şi uite cauze pot sta la baza anginei pectorale (unele valvulopatii ani licc, miocard insuficient, anemii etc.). Simpto matologie. Diagnosticul bolii se face pe baza analizei cnr.n iciclor durerii descrise. Examenul fizic, cel mai frecvent, nu decelcii/ •> •. ' •muc concludente, în unele cazuri se pot pune în evidenţă semin'1 hol i i de bază care se manifestă cu crize anginoase. Explorările paraclinice (electrocardiogramă, radioscopia cardiopulmonară, explorări pentru ateroscleroză, reumatism, sifilis, anemlw rlc.) completează investigaţia clinică. Evoluţie şi prognostic. Bolnavii cu angină pectorală pot face infarct inioriirdic; uneori pot surveni morţi subite. Prognosticul este deci rp' • l Vili.

" g ( ^ *

•II

îngrijirile terapeutice: se evită eforturile fizice, frigul, emoţiile, m«« ••••Ic copioase. în crize, se administrează nitroglicerină (o tabletă sublingual, t'» se poate repeta după 10—15 minute). Pentru prevenirea crizelor s-au obţinut preparate pe bază de nilrfi(l (•n ic tm o acţiune mai prelungită: pentalong, cîte 3 comprimate po y l tif/o/o/ (segontin) 2 —3 tablete pe zi. I,o indicaţia medicului se pot utiliza preparate betablocante <idri» i i c i ţ | H ' c ca: propranolul, inderaî. Ca Initament cronic se administrează: agozol, intensain, indutUl oxtlluvil, spasmocromona. In cazuri indicate se poate folosi şi medicaţia antiaterosch'rotU'ii faar/ero/, clofibrat).
3.8.2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic este o mare urgenţă medicală, care dacfl n piodus moarte subită la instalare, rămîne de temut în continuata.

1

f'

Anitomopatologlc se caracterizează printr-o necrozd iachemln <ii'nld, însoţii do manifestări clinice dramatice. Cauza principală aboli i'.slc (itarosclcro/a, care determină fie obliterări (irombozo) complod l(i nivelul unor rnmuri coronariene — mai frecvent la nivelul v«Mitil nilului «ţinu, care oiţe cel mal solicitat — fie hemoragii tn „lublnthiin < oronnrlanft", doclanşlnd o insuficienţă coronariană acută de lunţja du* iată, a cftrol con»«clntH eite o /iecrocd Itctietnlcă miocardica ex///ivd,

oa noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de vadcoarece ajută la înţelegerea necesităţii repausului absolut la nis care cruţă efortul inimii şi creează condiţii ca ţesutul mlo-"cro/at să se cicatrizeze. loqla. Pe fondul unei ateroscleroze, boala se instalează de rel 'd 40 de ani, dar în ultimii zeci de ani se observă şi sub acoaii. Iu antecedentele bolnavului pot fi prezente accidente vascunlllnlc, obezitate, diabet zaharat, tabagism, stressuri nervoaM n de ungină pectorală. iHninntologie. Boala se instalează dramatic, de regulă brusc — < i ir/iiii însă se pot semnala simptome prodromale anginoase — Ini A vreun efort fizic imediat, în repaus, frecvent noaptea cu *pnnciH bruşte la frig sau ca urmare a unor stressuri psihice. IM- n durere atroce precordială, mult mai intensă decît în anglna iî < 'ii caracter constrictiv şi cu iradierea largă. Bolnavul este ion, are senzaţia de „nimicire" de „moarte iminentă", este durerea iradiază atipic: în regiunea cervicală stingă, în maniillnd o nevralgie dentară sau, din contră, poate iradia In 1 1 ilft a toracelui. Alteori durerea iradiază în regiunea eplMinltnd o perforaţie de ulcer, spre hipocondrul drept, simu-• ti H taxii'ă biliară. •1 nu rofloo/ă la nitroglicerină, durata ei depăşeşte 20 de 'i 'Ifvino tahicardie, slab, filiform, iar T.A mai ales maxi nllt» normale (dacă bolnavul este hipertensiv, T.A. sc| i|n nvuU» înaintea instalării durerii), iiit»l« (!<• debut se pot asocia tulburări digestive (grei <\\\), liipurtcrmia moderată putîndu-se instala după clt«
1

n*l.- l . i p t u l că anturajul bolnavului intră în panică con-: In n. |i. iv. nea stării lui. 1 1 -i descrisă este tipică pentru infarctul clasic. MI / I /< V . In practică pot fi întîlnite numeroase cazuri " ' ! • • in ( hiar fără durere, cînd pentru diagnostic, In 1 . ! • , slut nocosare aprecierea critică a antecedentelor unic » " , i . - uşor r l i > pus în form ele clinice tipice şl se '" < - i < ( |. n i i - i o r ,,i siinptom(?lor clinice, care, In condiţii <n|i|ţi|i' . i / . i < n d.iic clinice şi paraclinice: •cv< ni pi-• . ! . - in M C ani, clar slnt num eroase cazuri • • • nhi' . - i l > . n i i . i i n iiimntorlintft n i . n < ! • • • . mi IM ic mloc.irdlcn după vlrsta <l(»
< < l) (|.h l Mlll l11lll ,11
L

1 1 . ' şi < > l " ' / , 8 )

Klnnli'loi ( . î n l i o v n ' . i nlarc m n n l i ' i i'dcntal»

, a o i"

'i f l t " i. n• '( | i i n p' i > > M .I I ! . . n a u a f i l i « r ' I

1 iplnmolorIM « 'n i . . . i i ' i 't ' l f' l i ' s c i i ' i' liră/ •« vi n i\ alm p to in ri 'i n iip n c, cam p o t d iu u U g rav i' ţi

Iiitale erori de diagnostic la bolnavi cu ulcer, litiază biliară, obezitate, di -oarece şi aceştia pot face infarct miocardic; — starea de şoc (caracterele pulsului, valorile T.A. interpretate critic); — aritmiile posibile, interpretarea zgomotelor cardiace, a semnelor do edem pulmonar acut, de insuficienţă cardiacă; — examenul cordului poate evidenţia prezenţa frecăturilor pericardice (pericardite de infarct). Examenele paraclinice pot furniza următoarele date: — leucocitoză (creşterea peste normal a numărului de leucocitoji — V.S.H. şi coagulabilitatea sîngelui cresc; — glicemia şi fibrinogenemia pot creşte; poate apare glicozuriai — transaminazele serice cresc în primele zile peste normal (TGO«« transaminaza glutamic-oxalacetică în special); — electrocardiograma dă indicaţii preţioase asupra existenţei şi lo calizării leziunilor, fiind deosebit de utilă în diagnosticul diferenţial cu sindromul intermediar,— scintigrama cardiacă arată extinderea zonei necrozate. Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este lungă (minimum 6 săptămlill penlru cicatrizare), iar prognosticul este rezervat. Moartea poate surveni în procent ridicat prin fibrilaţie ventricu« larft, odem pulmonar acut, ruptură cardiacă. De temut este colapsul, caro poate surveni la debut şi în primele săptămîni. îngrijiri. Fiind o mare urgenţă medicală, este necesară cunoaşterii conduitei imediate de care depinde adesea viaţa bolnavului şi cară ia po.ilo sintetiza astfel: d) liniştirea anturajului care intră în panică; h) liniştirea bolnavului, acţionînd asupra stării psihice prin mim! ni.'.li.irea unei fiole de papaverină în ser glucozat i.v. şi a unei fiole <h niinl<iin (morfină) ce se poate repeta la nevoie după 1/2 de oră; i l combaterea colapsului (vezi capitolul colaps); î l ) asigurarea repausului absolut, inclusiv atunci cînd transporlfln boln. ivul la spital (sugestiv spunem că bolnavul „nu are voie nici > • • • In sj)ital bolnavul este îngrijit atent, în mod permanent, respecttn du : . < • întocmai planul terapeutic fixat de medicii de specialitate, căit prevede ritmul administrării medicamentelor orare, la 2 — 3 — 6 oro, li' f u i K ' l i e de situaţia concretă a fiecărui caz (analeptice cardiovascular» 1 liomi.siicciiHit de hidrocortizon, heparină sau alte anticoagulante, sndn llve, librinolitice, cardiotonice etc.). absolut la pat este păstrat un timp limitat — mult scurtai
In ultim ii m co ice ln rd
f'll|ii'.ISC<1";

5- 7 -10 — 15 zile în func ţie de exlinderea nocrn/i' iii (m ărimea inimii, complic.ilii de.). i trebuie Incopnl.i c ît m<ii devieme r;iv e posibil, In tu i|>oi n mllniloi, l ) r , i ( < - l ( > r , .1 «dive, fncopind cu p flllfi lll In llll lo •.! p .i ln mi şi.nr.i l i .i et » (Io/iile i|i|onielih, sub deqotolor, <i|HH • ' • ' " . l e p l t i e c M l l i l l IBCUpeiatorll. membrei »! iniei i». ne, ridic<ne in şr/.ut, apoi r*'
li c c .M (le c u r le lu i-.i ltu â 1 /ie in d 1 .i o ir.il ă, O P l X re | HuV i |l n a C ie f 'l " e *ra fid lO '('Iflllz t a

ţll .n » IU

Psihoterapie este absolut necesară. Se va insista ca bolnavul să In• rfl vindecarea este posibilă în majoritatea cazurilor şi că va pu<t\ reia activitatea anterioară, dacă aceasta nu solicită eforturi ire sau psihice deosebit de mari şi dacă locul de muncă nu est* H'.'isiint. în aceste condiţii va putea să-şi reia activitatea în alt munca compatibil. După trecerea perioadei dureroase cînd bol• ' liniştit, trebuie să-şi facă singur analiza asupra vieţii şi actl(interioare sub aspectul factorilor de risc amintiţi la caplto» li-roză şi să înlăture aceşti factori de risc. Mulţi bolnavi şi-au omplet felul de viaţă postinfarct şi evoluţia ulterioară a fost Srt nu se uite că infarctul a fost numai un accident al unei ' n l -- ateroscleroza — care rămîne şi după infarct şi trebuie 'nr nn-dii le revine rolul de a asigura un climat igienic, de lilc.1 .1 bolnavului, a familiei şi prietenilor săi. Asigurarea p o i . i l ' ' , a scaunului (la nevoie se pun supozitoare cu glicei l m i i l m dietetic indicat, ajutorul pentru alimentaţie, mai ales ' • i rr|>.insului absolut, ca şi educarea familiei bolnavului, slnt " i n i l . n i l e ale cadrelor medii. • iieln/i1 complementare pentru diagnostic, menţionate anterior, " I i i p . i t sau cu transport pe targa în condiţii de repaus ab1

M rt v i. i ţa.

H | , n l i n rrcui unei perioade de 2—3 luni se evaluează capacita""nu ,i i n indicaţii dacă este necesară schimbarea locului de • n M UiilcKM temporară (6—12 luni) din activitatea profesională .....p M » continuă măsurile recuperatorii: mişcare dozată, cultură MI din, llpidoconversante. / ( ( i l / / / e ;mic//co de recuperare în infarctul miocardic. <> iirij/(1 (primele 20 de zile): • nrjIoiHi împotriva efectelor decubitului prelungit (escare, ii i-, hlpotrofie musculară, stază venoasă, tendinţa la em•.lin ie ortostatică etc.) prin masaj, mişcări active, mobili•»lilct Individualizate în timp), iH'ţlonn împotriva descurajării bolnavului şi a fenomeneprin psiliotorapie aplicată bolnavului şi celor apropiaţi, 'iiwi/r.sren/d (următoarele 100 de zile): l>|(ilo(jicc vizează recuperarea unei condiţii fizice nor-"iinont l'izic, la început sub observaţie medicală, apoi iilii>, >|i' lndlvidu<il(i sau do grup; « I n iiioli'.sinndi'' iiulividii(ili/nt(\ în funcţie de fl«card (i luni): i d (in l lll fi/ic individual sau nml r<ilnnre n •I. iini'.iii uA de nlnlc (iMiscblIn (ictlvltftt'l t>rn|eih puii', uvnlui*n/A i se rnntlnuft trntniiientnl prnfesloiuil pnrtinl (dclivllnle cu noiiiiii cu NIIII Iflitl Nchluilxirnn locului (Io n |iiiileM|onal total clnd •« lnc'adren/.A temporar tn qra-

Reluarea activităţii profesionale trebuie să se efectueze treptat, la început cu program redus cu 1/4 normă, cu evitarea suprasolicitărilor de orice fel şi a stressurilor. Foştii bolnavi vor fi repartizaţi numai în prima tură, eventual în tura a doua, în nici un caz în tura de noapte. ; ; < • contraindică şi locurile de muncă în care se degajă oxid de carbon • . . i u cele insuficient oxigenate, în continuare fostul bolnav va fi urmaut do medicii de specialitate (cardiologi) care vor aplica măsurile recuperatorii medicale în completarea celor socio-profesionale efectuate la nivelul locului de muncă şi în familia sa.
3.8.3. SINDROMUL INTERMEDIAR

Este o suferinţă coronariană acută, care se manifestă clinic asemănător anginei pectorale, cu deosebirea că durerea are o durată irui'. lunga, depăşind 20 de minute; se poate instala în repaus şi nu cedea/.S I<i vusodilatatoare coronariene cu acţiune rapidă. Examenul electrocardiografie nu evidenţiază însă semne tipice de necroză miocardici, Pentru diagnosticul cert — care necesită excluderea unui infarrt miocardic — este necesară observaţia, investigarea paraclinică şi trnl.niKMit de durată, deoarece se poate instala infarctul miocardic. Cond i i i l i i în perioada de debut trebuie să fie similară cu cea din infarct, spre a evita erorile fatale pentru bolnav.
3.9. INSUFICIENTA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom, o stare morbldl» In cure inima nu mai este capabilă să asigure irigarea celulelor şi ţeiU* l i n i l o r . Orice boală cardiacă sau vasculară care creează un obstacol I H ' i i i i n adaptarea fiziologică a inimii duce cu timpul la slăbirea muşchlu lui c.irdiac, care devine din ce în ce mai incapabil de a se contrariu
e|i< M 'llt.

l .1 începutul suferinţei, inima îşi mobilizează forţa de rezervei pilit flliiii'iirea fibrelor miocardice: este faza de hipertrofie. Cînd forţa di» rozorvă este epuizată, urmează iaza de dilataţie a fibrelor miocardice car« exprimă „obosirea" inimii şi deci apariţia semnelor de insuficienţi cardiacă. Insuficienţei cardiace cronice i se mai spune şi congestivă spie « sublinia staza sanguină periferică (vase, organe) cu imposibillt.il' Inimii de a satisface o circulaţie normală, în raport cu necesităţile < ! • moment alo orgain.inului. litlnloglc. Con/'-le insuficienţei cardiace slnt multiple şl orii. M . l l n t i e c<iir/'-le « •hii!i[ato Iu etiologia generala poate duce la instalm. n iimilicicii[<'i v,,1.1,11, afecţiuni ale pericardului, miocardului, encloi m . tulul, cn vi ' • " ' . • ' • care măresc rezistenta periferică (arterioscloioafl, ilpi'iiousliii" ,iirimlă) pot conduce la docomponsarea curdlacfl. H«>nmliitlra cu i n . i afecţiuni toraco-plcuro-pulmmiaro ca: deforînnţll M|« :'Ull«'l torn. i Iproamfliemul, gclem/e pulmonnro, H! m 11/.o

creează un obstacol pentru ventriculul drept, determinînd corii nionar cronic, care duce cu timpul la o insuficienţă cardiacă i rilllcare. Insuficienţa cardiacă poate începe ca urmare a intrării m(ft a ventriculului sting sau drept.
lunM-m deci: <lii|iit localizare: insuiicienţa cardiacă stingă, dreaptă sau globală, cxprimtnd in uuferinţă a ambilor ventriculi, indiferent de ventriculul care a cedat > i n pa «voluţie: insuficienţa cardiacă acută sau cronică. Insuficienţa oculţi ni di(<nptă sînt urgenţe, care necesită intervenţie rapidă.

im li-risticile principale ale variatelor forme clinice de insufi• «mllacă. liiNiiflclenţa ventriculară acută stingă se datoreşte unui obstacol i " l nli-cţiuni ce interesează ventriculul respectiv, care duce la ' llnlcd bruscă de a mai pompa sîngele în arborele vascular. Sini i i i t n i ' l ti atriul stîng şi în plămîni. Capilarele pulmonare se dl•- < iiiiijcstionează şi se produce extravazare sanguină în alveole, " n|inr<» eliminarea sputei seroase, rozate, aerate. / >m<-/<> şi tratamentul insuficienţei ventriculare acute stingi iiduic, edemul pulmonar) au fost descrise la capitolul de se« • «Iul pulmonar acut exprimă o insuficienţă acută a ventriculu* ' 'nir/.ii coa mai frecventă este o embolie (tromb desprins de i" lormnre), care obstruează artera pulmonară sau ramuri BMl nuii mici «le ei. Cu cît trombul este mai mare, cu atît prOfl•.!»« mai yrav (moarte rapidă). Tromboflebitele — cauze ale inilnioiHiic — pot apărea frecvent postoperator, postpurtUM, im, fnpt care reclamă atenţie la examinarea bolnavilor, cu î l , «jiu1 M Io diagnostica şi trata la timp. iinii'/i' np«r do obicei la mobilizarea din pat: bolnavul se ' 1 9) rado, uneori murind subit. Alteori, brusc, apare o dulitiicordiulâ, imitînd un infarct; se instalează cianoza Inp'tflto tnsft şi lipsi) şi dispnee. Anxietatea, starea de toc Unilioliilo mai mici, unice, pot evolua fără sfîrşit letal. tini rtiruf/v; principalul ar fi descoperirea focarului embo-i Itntnt înaintea declanşării sindromului. ixilnovul a fost salvat, trebuie descoperit focarul şl tratat «l»i<l<una, care poate fi fatală. acut se combat: j i i l u nilalglnsau morfină}
K

|iM io|(.(|lcQ ca uza tn n ro ale hip e rten siu n ii p u lm o n ar* m iiin • 'iioH , ropetatA la nnvole după 1/2 — l — 2 ore, afro* ini
;

nn\ i/irt l % |.v. i U ' nttllHlIi
;
Iii ft

IM

u lu iN U p o ate ad m in istra n tro fa n tln ăi

oligurie. difn conturate..i |iuiilp surveni ork'Ind. hepatOine(|<ilie. Cianoza In acest tip de insuficienţă cardiacă este mai discretă. i volulin< . azotomic . vărsături. iar diversele aritmii (puls alternant. care apare în cursul . halucinaţii — „nebunia cardiacilor". reflectînd suferinţa tnlieifului organism: .! de «n. Moait<. tr î l ' rnh|)«H tnren Indlcuţlllor (le tinlaiiieiit amliulaloi. caro la rîndul lor agravează şi mai mult decompensarea miocardului.volu|l<>. hepatomegalia. greţuri. Staza pulmonară favorizează infecţi i l«>. i .1 ineiiiil clinic actual.semnele de bronşită. cu aspect de stază.i|>oi Iii repaus. i. semne de suferinţă renală (oligurie. realizîndu-se o insuficienţă globală. periferie. i e cronic. cianoză cu tegumente reci (din • . .. La începutul decompensăm dispneea apare la eforturi mai in ar l pentru ca progresiv să apară la eforturi din ce în ce mai mici. hidro* |M'ijc<ird. stază pulmonară. Simptomele principale ce caracterizează acest tip de insuficientă nit: cianozâ intensă (mai exprimată la extremităţi).i(|itfl(l» pslliicfl. raluri crepitante la baze. insuficienţa stingă se răsfrînge şi asupra ventriculului drept. tahicardie. Staza pulmonară . edeme mari (edeiBi • illnislre). Diagnosticul clinic se face ţinînd seama de antecedente •. semne de suferinţă digestivă (anorexie. mai ales jugulare.'Hunului.u. proteinurie. complicaţii şl prognostic. turgescenţa venei >r superficiale. Cu timpul. \ t r * lonalfi). posibile trassudate în cavităţi (hidrotorace. precum şi mărirea ventriculului stîng. La unii bolnavi putem întîlni dispneea de tip Cheyne — Stokes. i l c n l(Jtipliul dei i a t u i a bolii de ba /. ascită).c) Insuficienta cardiacă congestivă stingă se caracterizează prin progresivă. d) Insuficienţa cardiacă dreaptă se explică prin incapacitatea ven triculului de a mai face faţă primirii şi expulzării sîngelui venoi. In fiecnre raz se va face diagnosticul l. exprimînd gradul de decompensare a miocardului V<<nlrlrul<ir. Timpul de circulaţie creşte. aritmie.simptome nervoase: cefalee.Lvoluli. . ficat..i şl ptou u i i ' i . somnolenţă sau semne de . durui l tn epiqaslru şi hipocondrul drept).i is i i l i c i e n l . Acesta stagnează în vene.. silind bolnavul să ia poziţia ortopneică. Ximptome extracardiace în insuficienţa cardiacă. lixamenul radiologie evidenţiază aspectul de hiluri mărite. oligurie. o) Insuficienţa cardiacă globală este des întîlnită în practică şi Intru» iif^te simptomele cardiace (descrise la insuficienţa stingă şi dreaptl)» • lripne<> (uneori mai puţin exprimată). lixamcnul clinic şi electrocardiograma evidenţiază semne de mflnre a ventriculului stîng. de dolir.< evidenţiază prin tuse. turgescenţa venelor. . ritm de galop) arată afectarea miocardului. edeme sau transsudate în cavităţi.in/a stazei periferice). mrcorn l>llcfltlllii InlectloaM' Iri'j'vonto ngrdvea. de < orectiliidinen < i l montului.

llo). î n p o z i ţ i e s e m i ş e z l n d ă neo) sau în poziţia cea m ai com odă pentru bolnav. i < i | din alim ente uşor digestibile.2!) mg). P entru diag no stic şi evo lu ţie se fac exp lo rările p araclinlce llcnlo. deslan osid. t f ţ l i m u l a l i m e n t av a f i h i p o c a l o r i c . l i n p n ' ţ l i i i i o i ' i p n l i i i • .10 g d in d ou ă în d ou ă z ile sau 0 . N lddcilnlsînt preparate d o digitală. i ion m edicam entului tonicardiac revine medicului în funcţie • U nic.40 g / . c n ro d u c la in to x ic a re a o rg a n i s m u l u i.Ct Imwllut f/n/xJ i/o f//y/N//d (oslo noi osară o pun/A do cttovn /.m .. i < u e 0. > • • > • tulniintsIn'u'/. o s / r e a s t o n î c a i d i a c e l o r e f a c e l a i n d i c a ţ i a ş i d u p ă p o s o l o g l a do s IA m edic.! deill 11 i'ţi IH 'I i'. i i m a r i . cu •n<i i i m .«e ndminr.îng rijiri.cnre s o ndmim . m ai ales M U ilu card ie sau tahiaritm ie. In p i m ' i mumii { i î n m l n l i . r / . < i p o i s e s c a d e t r e p t a t .c a r e g u l ă g e n e r a l ă s e a d m i n i s t r e a z ă l a î n c e p u t •I n — u m i l .H o ş l u l t e r i o r s e c o n t i n u ă c u 0 .s e s o m n b u n ş i s u f i c i e n t . h i p o l i p i d i c ş i h i p o s o d a t .il. S e va controla riguros pulsul şi diureza care se notează graclluroza indicîndu-ne şi evoluţia (o diureza m are indică o evoluţie l i.!'• i '(tfiliu/..1 0 g pe zi.'iliod /n pi' i i l o o rală s au în in jecţii intravei c .1. " p o n t o î n c e p e c u t r o f a n t i n ăd a c ă e s t e n o r m o . . Se poate începe cu pulbere de digitală purpul . evitînd supraîncărcarea cu lichide. lnnp • >' Ilece l .1. la fel d oza şi ca lea de adm inistrare.s e d o z a m i n i m a me r n tp îndelungat.i^ n i A N i i l l i in h'l i li n. f i i ) g po zi tim p de 4 — 5 zile (doza de atac)..il t •iiiln l. ti m p î n d e lu n g a t s u b o b s e r v a ţ i e m e d i i . în încăporu A ţ ii a s i g u r î n d u . s « n a c ţ i u n e ş i o e l i m i n a r e m a i r a p i d ă . o ezet î n c e p e c u d i g i t a l ă r a p i d ă s a u l e n t ă . în fu ncţie de gradul de insu'l<1/ v j u x l g c n o t e r a p i a e f a c e l a ş i d u p ă i n d i c a ţ i i l e m e d i c u l/uni /. S e p u l n d i n i n i s l r a ş i d o / o m .itam entul curativ are ca obiectiv com pensare a cordului ce se reai printr-un com plex d e m ijlo ace: r e p a u s u lv a f i r e l a t i v ( m a i r a r a b s o l u t ) .h r «l NtroluiitiiHi nn IM. dig ox in ..din fioln. f ă r ă s ă c u m u lp o n . i i. apoi 0. cedilanid). (ol i o l . I/K . i 1.s a u b r a d i c a r d l e . • i ' l i l l C .i. m e n ţ i n î n d u .i educe sodiul din alim entaţie..20— 0. 4 zllo < l l n n no ndm inistrcază în picături.1 0 g p e z i 5 z i l e p e s ă p t ă m l n f l « (in 0. i i l n | i (!< l . iniţial 3X 10 pienluri 3— 4 l . in do/.nliil. In tunlrnrdlac nu se vor <i<linlnlnlrn propurd/n «/ .i i nil < ' . i ninsă va fi cu 2 — 3 ore înainte de culcare.ipoi cile <> holn pe /i. C adrelor m odil le i r l i m do a respecta doza. d i ' regulii Inipienn.n picături încă cîteva zile şi se răm îne la o do/n do î n t r r -'i p l c r t l u r l p c > z i .v.••«• dni>fl t i r u l u i .. Se exclude tem porar i. s a u p r e p a r a t e d i n 'e!x•-• digitală (digitalin ă. urm ărind toleranţa şi fenom enele de 1 1 .

«III IN .s c bolnavii şi instrumentarul.cl. în care caz cadrele medii i M ' .vrni. perforatori în mine. colagenozc.< | . complnmlu. Reamintim că după compensare. tulburări de ritm 9! de conducere (vezi intoxicaţia cu digitală). i t i o l l l n u i i c .clc pot fi necunoscute. iionu> — traduse clinic prin paloarea dureroasă a degetelor. Boala Raynaud se manifestă prin spasme arteriali' î l ' . bogat în potasiu s«u prin 'iduiinistrarea de clorură de potasiu l—2 g pe zi. manifestat prin greţuri. IM Ifpn. alături de tonii .i cu scdative şi antibiotice în cazul infecţiilor şi vitamine mai al«'i din ijiupa B.col «l bolii de bază. cosnldon-retardi p^idutln-knlicrcin). cadrele ajutătoare vor contribui la educarea bol' navulul In co priveşte regimul alimentar. colaborarea cu nn>. La indicaţia medicului în uncie ' . oferind condiţii de evitare a decompensai i l o r frecvente. ale plexului brahial. nefrix sau ufrix.mii i de insuficienţă cardiacă se practică emisia de sînge (3—500 cms). /nx/'s. . spre a evita subdozajul 9! supnidozajul. situaţie în care vorbim de boala Rny ifliid smi pot fi decelabile şi trebuie căutate (compresii ale vaselor nul) 'Ifivh'Ul<irc. In unele cazuri se ajunge la sclorndcnnln.. aldactone (spironalactone) prevenind Npolln'-'i organismului de K prin administrarea intermitentă a acestora de '' . traumatisme prin iiNtrutn<Milcle vibratoare — la dactilografe. — folosirea diureticelor face parte din terapia adjuvantă. B O L I L E V A S E L O R P E R I F E R IC E 3. urmnia ! • • i uino/ii.extremităţilor membrelor superioare — uneori şi ale membrelor In . coastă cervicală. i i < .AIAturl do medic. la externare. 11 neori sînt necesare puncţii evacuatorii. Se pot folosi preparate mercuriale sau tiazidice ca furo. se complpIcir/. vărsături.i 3 . cauzată de dilataţia venelor.1 0 . c«n'« Im . se vor indica boli i . infarct miocardic. pentru ca la sfîrşitul cri/olm xi npniti roşcată ca urmare a hiperemiei prin vasodilataţie artorinlfl •îlmplmimlologia este declanşată mdi ales de frig. mcdicaţia adjuvantă: în afara medicaţiei diuretice. i v u lui măsurile de continuare a tratamentului. Tratamentul sindromului Raynaud oşti.'! ori pe săptămînă în condiţiile unui regim. leucemie.1. modul de viaţă şi de activi» tatu după compensare.irdince. respectarea dozei de digitală.10. Un bolnav cardiac care odată a fost decompensat va fi t i i n i < i r i t şi ajutat tot restul vieţii pentru a se preveni noi decompensărli prin măsuri medicale şi socio-profesionale. emoţii sau oboseală < 'inr/.W. BOLILE ARTERIALE FUNCŢIONALE BOALA RAYNAUD Aupect clinic. cariei») l'onto tipdi'a şi In angina pectorală. i l c ş i gangrene cure necesită amputaţii ale exlivinilA|il bolii Raynuuil constă In vatiudllatatoarc (toltizolln. tubrimlo/. diciil schi şi cu cadrele medii.

fibrilatie atrială etc. creşterea temperaturii locale şi hipersensibiiiMjiunii interesate. răceala tegu* • Iernile.iri\'c. l. I)nc<1 intervenţia nu este rapidă. eforturilor de mers sau Mc« (aspirină). Obstruarea se instalează brusc. ilninontul constă în evitarea căldurii. Cel ' m bolul are punct de plecare inima stingă (stenoză ml1 1 (1 1 cardiacă.o tiuitput bolnavul se plluqa do senznţln de ohdîl ilr nmrN. După evoluţie ilu irlţ|'i(le poate fi acută sau cronică.10. cu manifestări cilu«: dureri. cu roşcată. osciul)sciitft.) IINDMOMUL DI ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA • (nli»yl«. 3.ACROCIANOZA Ai mcianoza se manifestă prin cianozarea şi răcirea extremităţilor i durere. evidonţiabilă prin termometrizare cutanată. Crizele sînt declanşate de căldură. I. pnieHle/ll. IKitiitnentul constă în administrarea de sedative. rflre coden/fl In tn- . atroce.//irt iulrnarterial sau infiltrarea cu novocaină para> < > n l i < (idiiiliilstra şi lieparină. ERITROMELALGIA Homolalgia se manifestă prin crize de vasodilataţie periferică A ilfltilor.)' Hologle. se vn practica Intervenţia pan* ninlMiInliil. a) SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA ••.2. paloare. psihoterapie si »• ilmt'ii Irigului care accentuează manifestările clinice. couirnctli lonlco alp muNculaturil • MI i «pnic iluiorun In «foitul de inern. cu tulburări N ti-i Itoriului deservit de artera interesată. senzaţie de frig. BOLILE ARTERIALE ORGANICE SINDROMUL ISCHEMIEI ARTERIALE PERIFERICE 'i l» firpflstă noţiune înţelegem o manifestare clinică amintita la •yli» sub numele de claudicaţie intermitentă. dar dncă In decurs de cttava "iun cf\ ('Ircul'itin s o reia. întîlnindu-se mai des la femei cu tulburări neuroendocrine. merii UNUI. avînd ca lorfofiincţional obliterarea arterială periferică. care necesită amputarea membrun»nlul Irclxiic aplicat de urgentă prin injectarea de novo'••'. cu răspuns d* survine gangrena. endocardită lentă.! c fie unei embolii care obstruează lumenul unei artert miel tromboze obstruante care se formează pe loc.

eatlnlroa efortului. Cu timpul deficitul de irigaţie se accentuează, du roren npnre şi în repaus, la căldură, noaptea, iar în poziţie clinostaticâ NU ameliorează. Fazele avansate duc la gangrena, care necesită amputa tll corespunzătoare. Se caracterizează clinic printr-o evoluţie progresiv/J Cauzele sînt multiple: — microbiene (febră tifoidă, tifos exantematic, pneumonii, sepii '• •• mi i, ricketsii, reumatism, sifilis, toxoplasmoză); — alergice (trombangeita obliterantă care apare la tineri între 20 i 40 d(> ani, însoţită de tromboflebite migrante, uneori de sindrom i'.iynaud); — ateroscleroza este frecventă în etiologia obliterărilor arterelor i i i . 11 alos la nivelul membrelor inferioare. Apar pe teren aterosclerotlr. i 11 factorii de risc amintiţi şi se instalează de obicei după 40 de ani» - fumatul, frigul, umezeala, diabetul zaharat sînt factori frecvenţi i i i l i l u i ţ i la bolnavi cu manifestări arteritice. Adesea se evidenţiază i .ui/o mixte, de regulă cumulate. Diagnosticul clinic este de sindrom, iar analiza clinică va fi făcutS l > c - n l r u decelarea factorilor etiologici. Diagnosticul de sindrom se bazează pe: prezenţa simptomelor sili H . ' c l i v e — de mare valoare fiind claudicaţia intermitentă; pe palpar««i pulsului arterial comparativ, aprecierea temperaturii, a culorii tegumenl i - l o r şi pe informaţiile explorărilor complementare (oscilometrie fune* (intuilă, arteriografie etc.). Diagnosticul etiologic va lua în considerare vîrsta, sexul, antero (lentele bolnavului, probe paraclinice necesare, rezultînd din supoziţlll* < linice.. Evoluţia şi prognosticul depind de natura bolii, de extinderea hv/.lu nilnr, de stadiul în care se face diagnosticul. Evoluţia este progresivă Iu hnlilc cronice, ajungîndu-se uneori la gangrene cu consecinţele Ini Inqrljlrile acordate bolnavilor se referă la stabilirea diagnosticului l e x p l i u . n No pentru diagnosticul de sindrom şi diagnosticul etiologic) ţi !.i tuiliiment curativ. 'l'iiiliinientul curativ pune bază pe factorii care grăbesc evoluţia .•.c- interzice cu desăvîrşire fumatul, se evită frigul, umezonlni n|iena riguroasă a membrelor, a extremităţilor (spălat, tălntwl rotund . î l unghiilor, ciorapi călduroşi, largi, încălţăminte şi ImbrAc'A mlnle l i ' j i r ă , evitînd orice împrejurare constriclivă a trunchiului ttnw •i iiii'inliM'lnr); • • < • indicei gimnastica medicală, tratament balnear în staţiuni ru i i m l i l c.inliovciscular (l)uziaş, Borsec, Tuşnad, Vatra Doinei). 'iratamentul medicamentos foloseşte o gamu larţj.i < l e mediciininntf* ru.\»r///(ifd/n(ir<v pompa) arterial cu novocaină, vitamin.i l'P, p.ipdverlnft, h j <l e i < | l n , redeKjiii, cninplamin, hiiledrin, tolazolin, kalikn'in, inlillrnlU MI nnvni'uliul n simpaticului lombar, uneori simpatectomie InmbnrA unu jlelti Nllllntlc'i', VeiKKise. Profilaxia M< <i(liesen7,a cnu/clor cunoicuto cu potenţial determinant îl nitt'rlnpntlllnr nlilltemnln.

3.10.3. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

H i | i . i | . Misiunea arterială se caracterizează prin valori scăzute ale =' i nrtcriale sub 100 mm Hg maxima şi sub 60 mm Hg minima, i'li'rfi şi aici criteriul vîrstă, prezenţa şi gradul simptomelor • i'put capitol descriem:
i|iiilannlunea arterială sistemică esenţială; i| inlan»lunea arterială sistemică secundară; i|'"t | m»lunea arterială ortostatică; ii».liiimlunea arterială regională cerebrală.

|ilimu»l<> clinice sînt comune tuturor acestor forme: ameţeli, cefa•n i i « pronunţată, scăderea capacităţii de prestaţie, insomnlli '.' viM|i>Uitive (transpiraţii, tahicardie, tegumente reci şi marmoi Inunde mai severe apare tendinţa la lipotimie şi chiar sin>n Inima secundară se adaugă semnele bolii de bază în cadrul i|iitn' (bocila Addison, boli cardiovasculare, stări caşectice, tu'n Inima ortostatică sînt caracteristice apariţia şi accentuarea t ilt» N u l ' - i i n ţ ă la trecerea din clinostatism la ortostatism. • l«meniul o efectuează în funcţie de forma clinică. •i i i i M ' / r . :i-n[iale tratamentul este deosebit de dificil. Psihoterai' .1 lipsei de nocivitate a hipotensiunii este pe primul . 11 K l.i regim complet, mişcare, cultură fizică medicală, in . K T liber. .«•'•/;m/nre se va face tratamentul bolii de bază. In « u / c domină hipotensiunea arterială în teritoriul ceii ti. î l . i montul menţionat la hipotensiunea arterială reglo•nlorldlă regională cerebrală (FI. Marin) .iili-ruilft regională cerebrală (Hipot. A.R.C.) est* irtpn i l i n nuii multe simptome ce trădează o tulburar» 14. \ltlnnmlica d ticestui sindrom este constituită de: attlt» Ui r<l(/ore -- chiar leşin — şi scăderea accentuată Q
la «pnro cu <lr»M»biro la vnriantdo posluralo, mal alţi Himinim In v i i - . i . i cu vari><' i - \ h n • . < • , li\ < undiţii In cart •e'tlvfl t".li- i'xpiisă la ciililui.i l.ii'l.ivit.iiili- .K|iii'(i|i' In IM piu . ' . u n ciiicinico, In [ H M i i i . n l . i p u li i' i l.n .1 . H I |ira'i la cd'/. '• i rhinr leşinuri iir.uţcsc a n i " ( c , i l , i , < i . n »|>|ş. l i n i i " ' . M I no, piTsontui tivind timp H.I MI av ' A< ' . . I M «•! nml di's sub valon do 20 unii l Ig. ml • i nml fn'i'vcnt In limita Inferioară a valorilor i) tu /mut vnloillor do hlpolonslune.
•U,

şl ci«fnl<M '(i, chiar foart* puternică — nituati li n q lold lor o cu lari — « loc U tl eu tu lb u ră ri

Ii- vedere, zgomote în urechi, senzaţia de hipoacuzie şi tulburări van-'ulovegetative: paloare, tegumente marmorate şi reci, transpiraţii, tahl-•nidic, puls filiform, diskinezii biliodigestive — în special staza duoObiectivizarea acestui sindrom se face prin scăderea T.A.C.R. sub ."> mm Hg, scăderea I.T.U., scăderea T.A.T. 0 caracteristică importantă a Hipot. A.C.R. este că fenomenele? cil idee descrise cedează mult, iar valorile tensiunii arteriale retiniene (şl •, i.•, le m i ce) revin la valori fiziologice (rămînînd totuşi la limita lor infui n Mia) în postură clinostatică. () altă caracteristică a acestor fenomene este evoluţia lor îndclun* ' i ' d . i vi ondulantă (ani — zeci de ani), scăderea capacităţii de adaptam ! • ! elorturi şi foarte des scăderea capacităţii de muncă. Fenomenele sini ULM accentuate postprandial, după mese copioase. ni pot. A.R.C. poate ii esenţială (boala) sau secundară. — Hipot. A.R.C. apărută in cadrul altor boli (secundară unor boli rnidiovasculare, digestive, spondiloze cervicale sau boli generale). Di* o deosebită importanţă este Hipot. A.R.C. în cadrul hipertensiunii tirturlalo esenţiale (H.A.E.). Evidenţierea Hipot. A.R.C. în cadrul H.A.E. are semnificaţie diforltH şl o deosebită importanţă practică: — dacă apare în fazele de început ale H.A.E. are semnificaţie favo^ rabilă, ea fiind expresia unei vasodilataţii compensatorii în teritoriul vasculocerebral; — în fazele avansate însă ea are semnificaţie cu totul nefavor* 1)1 la — mai ales dacă urmează unei perioade în care valorile T.A.C.M ou fost crescute şi dacă este asociată şi ateroscleroza. în aceste condiţii « • M semnifică decompensarea vasculocerebrală şi iminenţa unor an l denie v.isculocerebrale. In această situaţie administrarea medicament»» lor hlpntensoare, vasodilatatoare, a ganglioplegicelor, a diureticelor |i elecţiunea de emisii de sînge sînt nu numai inutile, dar pot fi dftuilfl toni e prin agravarea tulburărilor vasomotorii, pînă la provocarea UMIH wrldenle vusculocerebrale acute. 1 llpotensiunea A.R.C. s-a mai evidenţiat în perioada climact«*rlu Iul, precum şi după administrarea intempestivă a unor medicament" hlpolensoiirc şi vasodilatatoare. » llipotensiunea A.R.C. esenţială (boală). Se consideră esentl«!fl rliid nu ((asini nici o cauză şi nici o suferinţă în cadrul cărclo in i'Vollie/e. Tratamentul hipotenslunii A.R.C. este tot atît de dificil ca şl lenţi meniul hlpoleiisiunii în circulaţia sistemică. «) In /o;me/e secundare se face tratament cauzal. !•) în lninii'le esenţiale se acţionează pentru ridicarea tonusului gt n c 'i. 'l .d <>K|,iiiismiilui şi In special a celui vasomotor. He<iimn| nlimenttir tretmio sfl ile uşor hlpersodut, bogat tn IIi ' l i h i Milu H'nl In produse de cnrne şl ((lucido. Se indică repaus |)Ult« pi HI l u d In |i<r.liii rt clInosIfdicA. Spoitul .i iidtuui l i / . l ( A niedlcfilfl tiebulo «(actuat motodlc şl Ilni|i lufliiluiMi"1 conliMlndlcft exercllllhi «portlvt C«ro »U|H(moli
li'IKllă.

iînnlura ortostatică (volei); dau mai bune rezultate exerciţiile la înotul. Psihoterapia individuală este întotdeauna necesară. Sfflativele şi psihotropele trebuie administrate cu prudentă, i sen i a pentru a asigura un somn liniştit şi a evita starea de toro-faracteristică unor somnifere. Hnlneoterapia în staţiuni colinare sau submontane (Vatra Dori'M.'iec etc.) se indică cu bune rezultate mai ales în lunile de vară » to<imnă. Aplicaţiunile reci: duşuri cu apă rece seara şi dimineaţa ulme, în cure de cîteva minute, asociate cu automasaj, au rol i * ir n l vasomotricităţii. Corectarea anemiei asociate este obligatorie, ca şi a oricăror iifpriiiţo asociate. Se indică l — 2 cafele mici pe zi. Purtarea de burtiere este utilă dacă fenomenele clinice apar miidiul, iar a feşilor elastice la membrele inferioare în cazul paMlnr cu varice extinse. In perioada de acutizare a fenomenelor clinice se intervine prin "••i repausului profesional şi tratamentul medicamentos (similar Iministrat în cazul hipotensiunii arteriale sistemice). Rezultate ii obţinut cu apă distilată administrată i.v. încet în doze cresi l n i c 10—15—20—25—30 ml, în cure de cîte 12 zile, de 3—4 n i . Tofedol sau preparate similare (l — 2 — 3 tablete pe zi), stric"imnal, preparate de efedrina şi norartrinal.
3.10.4. LIPOTIMIA. SINCOPA

l Ipollmla este o anemie cerebrală tranzitorie cunoscută şi sub nuIflsln, care apare în diverse împrejurări clinice ca: boli car-• u tulburări funcţionale, aglomerări cu deficit de oxigenare, stări i'iollcitare, intoxicaţii etc. ntnnuitologie. Bolnavul are ameţeală, devine palid — alb ca şl In cele mai multe cazuri îşi dă seama că îşi pierde cunosaspjml evitînd un traumatism. MH»/iii/ obiectiv: respiraţia şi circulaţia se menţin, iar după cîititp sau cd mult o oră bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, i n i < < n l if/c u rg e n ţă : il
• leriM Ixtln.ivului la aer curat (oxigenat); i i c c i c - , 1 l c i | , i t u r i l o r constrictive (gît, torace, abdomen)» ÎMI I . I I I M « ' i n joşilor (care prin aglomerare împiedică OJcl-•d tpll ..... .1 î l ' • -M i l . . i n ţ i fizici ca: flugelnrcu leţel, stropirea CU
i

l

- < ii l ' i i • • • • n , 1 1 , is e o t e l, p a r f u m , a m o n in<cifct e s t e p o ii b l l t M ; d i i M M i ', i1 . 1 n I M- • ,( >v. i M ec respiraţie i i n. M . I . aii I n i i> ...... \ ' i n u li' * iio ln a v u lu l s ă c o n r.n iic m e d ic u l p e n tru
< l IIIM 'I l V I lllll.llc l(l'l ll/ U | (

«HM i« ear«etarlz@fl?,ă prin pierderea bruscă a cunoştlnt»!, cauacută a debitului circulator cerebral, cu scăderea

liruscă a circulaţiei sau oprirea respiraţiei (ori a ambelor, cîpd asist-. Ui moartea aparentă). Dacă în decurs de circa 5 minute bolnavul nu-şi revine, survi n....rtea reală prin anoxie cerebrală. Cauze. Sincopa are cauze foarte variate. După ce bolnavul îşi i vine la cunoştinţă, se vor face investigaţii pentru decelarea cau/ Sincopa poate fi: — de cauze chirurgicale (survine pe masa de operaţie, după truu niatisme hepatice, epigastrice, testiculare, ale regiunii laterocervicali puncţii pleurale, pericardice); — de cauze medicale (boli cardiace, boli cardiopulmonare). Tratamentul este intensiv. Se va face masaj cardiac, respiraţie ficlală, stimulare cardioelectrică, defibrilare, adrenalină intracardli etc. Se tratează pe cît posibil cauzal.
3.10.5. INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA (ŞOCUL COMPENSAT Ş! DECOMPENSAT)

Insuficienţa circulatorie periferică nu trebuie confundată cu IIINU licionţu cardiacă congestivă. Ea este o stare caracterizată esenţial pi prăbuşirea rapid progresivă a tensiunii arteriale, puls mic, filiform, flli perceptibil, apoi imperceptibil, puţind atrage după sine exitusul. ACK.I t.i stare de extremă gravitate, exprimînd o tulburare vitală în ţipi vi/ionarea celulelor cu O 2 , survine în legătură cu perturbări matul* lico-colulare, instalate în împrejurări clinico-etiologice variate. Arun».' : , t i i i e cuprinde — fără a fi epuizată fenomenologia bio-clinico-pot<MI iiic('i — două stadii: i\) Şocul compensat este stadiul tulburărilor metabolice celulu / .-.///un!, fără tulburări mari hemodinamice (avînd ca expresie sefld ir.i T.A.). I t ) Şocul decompensat caracterizat prin prăbuşirea T.A., cu rodui t rrn mvenu.dtu a funcţiilor vitale, stadiu în care dacă nu se obţinu rfl puiiii Ui încercările de redresare prin aplicarea măsurilor de ttn»|c Intensiva survine încetarea funcţiilor vitale şi moartea. Pentru cadrele medii este important de reţinut: — gravitatea extremă a acestor stări; -- împrejurările clinice în care se pot instala,- iMctorii capabili a iniţia fiziopatologic aceste stări; - tralumentul corespunzător. Cauzele sau împrejurările clinice cile şocului (compensat 9! apoi (t* rompiMisul) so yrupoază în cîtcva mari c.ileqoril: 1) cau/o chirurgicale: traumatism* .n•< ulentale, profesionale1, aoi dnntn do clrculaţlo foarte frecvente in i > i < •/.cnt, intra- 9! postopi<r«t" liMinorâull, arsurii '2) cauze obşti* t r leale t nvortinl, nn-,1. n i.ihorloaie cu hemorogll nn 11, InltH'ţll pUHtabartumi poitportumi

mite medicale: hemoragii (ulcer, varice esofagiene rupte, hopanK'o, ciroze hepatice, hemoptizii, hemoragii cerebrale, sindrom \ i \ t t t retc.);itmludratări: vărsături, diarei, vărsături şi diarei, transpiraţii pnliurii mari — în criza unor boli febrile; <">/ / infecţioase (prin toxine care lezează centrii nervoşi şi slsnlcrial, miocardite) ca: pneumonie, bronhopneumonie, diiterio, ifl, febră tifoidă, tifos exantematic, gripe, stări virotice gruvoi /io// cardiace: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, cord pulirut) i'()//<•/ generatoare de şoc: renale, pancreatice; Intoxicaţii (alimentare, cu ciuperci, substanţe chimice, madl1 ')/ •.incul alergic la diverse alergene este actualmente tot mai frec• pocite produce după administrarea unor medicamente ca: aspl'iilniină, iod etc. în principiu, se va supraveghea atent admiii oricărui medicament, practica arâtînd că reacţia adversă se ninlli-sta chiar şi după cel mai inofensiv drog. <iii<|i>nle. Indiferent de boală (împrejurarea clinică iniţiatoare a i' .;;<ir decompensat sau colaps cum mai este cunoscută insufl• nMil.itorie periferică), în patogenie se incriminează următorii

l> i' i turbarea centrilor vasomotori, care devin incapabili să mal • /•• tonusul fiziologic al circulaţiei periferice; •ili'ihircci excesivă a forţei de contracţie a miocardului, incapabil «pul/n o cantitate necesară de sînge pentru irigarea celulo-tlsui l ' i u ' t miocardic, miocardopatii, cord pulmonar acut, tamponavfiH/win-u slngclui la periferie astfel încît se ajunge clasic la .1 vnM'lor mari", iar inima „bate în gol" de unde ineficienta tranilul lonicardiac. Este suficientă dereglarea uneia din verigii* " (H-uiru instalarea colapsului. 1 "i"itl<i socului este mult mai complexă decît cea redată schemai . i i . i r o n fiind favorizată de gravitatea bolii iniţiatoare, pe un • im psihicul este labil, epuizat sau t erenul somatic este debiliMU , hntrlui), c:arenţe alimentare, boli consumptive, temperaturi
i'lr,).
.lllll(K'))

itpluinatologla. In raport cu cauzele iniţiatoare şi cu evoluţia stn« • M'itmrrA următoarele manifestări: U I M I I / c.ntniH'nsat, care precede colapsul, are puţine : imptonic, l inpi < ii ' i *pi ll ) ii n, înşelătoare, dar care căutate atent, ne V < M orlcntn H 11 ni co poato urma: lin mute Importantă <%stc tmpr<>jurarea clinică In caro l.u vin ol>'K

nlnicii ir.llilcrt: bolii,ivul |IM,I|I> li Inijorcir, |ti||niin'nli'l« pot li pnluli , ' n MiMiitA spn> iMinpci (iliini, pulsul, IA .........n.i i - s nu, In nnolo cazuri, ie con-

i ţn c< ul (/(•('(iin p c ii.'rd f.' cu n n u l rm i/dlo d eclan şato are ale n n n l ., uim ititoa poato M urprlnd u .uuii/ic/e culaptulul, lâna term ln< ii< i n

hlrtl I n t i i l i n t A In crt'^tcir ,i l A. l . i începui/

adesea defavorabilă, din care cu greu mai poate fi o şans.i 'i snlvare; / — starea psihică: apatie, indiferenţă sau obnubilare,- / — somatic obiectiv: paloare, tegumente reci, marmorate, tnm i «(11 reci, cleioase; — impresionează tahicardia (pulsul cu caracterele descrise) şi • . . dorea T.A. sub 10, coborînd, în funcţie de cauză şi evoluţia gravă, .- . I M . u (zero). Venele sînt colabate, iar injecţiile i.v. sînt dificile. Profilaxie. Se vor reţine cauzele colapsogene spre a împiedica liu stalarca stării de şoc decompensat (insuficienţă circulatorie periferica) — In caz de traumatisme, bolnavul va îi scos din mediu — în tu dlţii de securitate — măsuri care să nu-i agraveze situaţia actuală (h mostază, combaterea şocului psihic, combaterea durerilor, a deshidi tării). — Se vor combate: durerile din colici, iniecţiile grave, cu supt vegherea strictă a bolnavilor şi aplicarea măsurilor antişoc. Trebuie reţinut că o dată instalată starea de decompensate a yoi'ii Iul, evoluţia poate fi progresivă, rapidă şi cu cit T.A. este mai aproci/m de zero, cu atît tahicardia este mai mare, iar pulsul devine mai //ri/juf* ccptibil-, In aceste condiţii posibilităţile terapeutice de a reanima bo//id* vnl devin tot mai dificile. Tratamentul curativ constă în reanimare intensivă şi tratamţ'nl «tlopatogenetic: — evitarea pierderii de căldură, încălzirea treptată a bolnavului rare va fi aşezat cu capul mai jos, în vederea irigării mai bune a eni > laiului; — se va proceda la umplerea patului vascular prin transfu/i< • stnge, plasmă sau înlocuitori de plasmă, în lipsă, pînă la procurau , vor face perfuzii cu ser fiziologic sau glucoza; — administrarea de O 2 , care are şi un efect calmant; — perfuzie cu norartrinal, hemisuccinat de hidrocortizon sau, « 1 . 1 dispunem, angiotensină, cu efect hipertensiv,— celelalte analeptice cu acţiune centrală, existente în uz toropri' Ud ie administrează în forme mai uşoare sau în scopul prevenirii i< tnpsulul (cofeină, stricnina, lobelină, micoren, carion), după un plnn (t rapcutlc bine fixat şi adaptat individual. In încheiere subliniem necesitatea ca ajutoarele medicilor să r,\noascfl fourte bine împrejurările instalării colapsului, deoarece so di" prinde pericolul mare pentru bolnav şi necesitatea unei supravoţjlit ppiiiiiincnlo spre a preveni şi surprinde la timp tendinţa la colnpn, l v<-</<•;<•</ luării măsurilor de prevenire. Transportul bolnavului so v<i fn< cu iiiiiliiih itiţ» antişoc, evitînd frigul.
3.10.6. BOLILE VENELOR PERIFERICE
VARICELI

Vnnr.'lo slut dllrttnrl prnimmînt» ale venelor superficiala, UBtSlt ou »lmi"/!lrt|l yl «glumei m t in pachtta.

iM'icti'lo cndovcmoH |l l t'iiiliMh < -mie (6—7 y. eczeme.1 ( ( ! I I M | I | . etc. TROMBOFLEBITA. i . repaus la pat cu membrele afectate în poziţii vnilzna/ă golirea venelor. postpartum. In i i'liininării ei. i \\lrurqicalc: postoperator. fiind accesibile inspecţiei şi probelor MICI'. farmacişti.i ulceraţiilor şi a tulburărilor trofice constituie ceea ce se < „complexe varicoase".p rcn i i n . In general posturile ortostatice prelungite fără deplasări postuNhiiptoinatologie. oboseală. tulburări trofice (pigmentaţii. trombciii<i''iKl oblitorantă. i i î n m i m l u l c b o t r o m i U p i m l h l l l t i i i i < ! < • M iu |raro . qlobnlfl). i i c di>rl( coit<Npniizâtonru . iin iu itA d o lnflu n iaţla i c/i' Urlu! i i nul cho<i«|n| adcr/i < l c . FLEBITA) i l n liomboombolică se caracterizează prin formarea unor trombi iinl vnscular şi inflamaţia peretelui venos. solvocilin.ilo dup i inniiaroo trombuliil). i i i ' ' i .i' favorizările: sexul (femeile fac mai frecvent varice) şi pro-i i i l l i rare se exercită în ortostatism (ospătar.). n l Io indicate se pot efectua sclerozări vasculare cu substanţe» n l i <> (inoruat de sodiu). Diagnosticul >i nu întîmpină dificultăţi. Varicelo iu ld tromboflebite.n m . ''"•(// (•«i/c. .Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare. ni/c alorgico. apărînd după o l i ' i l l c b i t ă profundă sau după compresiuni mecanice (tumori..mercuriale. llllopatogenie: varicelepot fi primitive. nolice) sau se poate ajunge la hemoragii prin rupturi. pollcl-. calciu clorat. ! l o r m a r c . soluţie cloruroso-'Mil< ii s«u glucoza hipertonică.. biirarile de circulaţie produc jenă.fillcllnt do sodiu. vciieli d«-a liuiqul n n< < tulul und veno so pnlliuluint |l ••ntibll Npoiiluii .i In pnlpnrc fliiA. se face tratament chirurgical de speciali•••rţll. senzaţie de greu-i <|<imbe. după diuroticr. edem. I.ilii sîngelui. încetinirea circulaţiei prin Insufl-. după injecţii intravenoase cu substanţe Irl•. ' 'nii/. tahicardiei m. ««fort violent. • i > iloqcnle: împrejurările cauzale sînt variate şi numeroase. frizer. Pentru cele primitive recomandăm evitarea ortoi l u l îndelungat. Alteori. crosectomii).i'iiţ. ciorapi elastici sau fese compresivc. I . complicaţii ale bolilor infecţioase. (|l<v înnvul pr«zlnl(1 mim!. vtn-M.M'Miornle şl locnlo. vitamina C. >liimcntul: pentru varicele secundare se va investiga cauza. ' ' ••'• M M i i i i i i i u u r / . Suniiu-li' " I H A *nu («bră. condiţionate de terenul con• I l i i i m l — ereditar şi secundare sau simptomatice. cianoză. uter ui) pe vena cavă inferioară sau pe venele iliace. lujaturări.ocnl î n n l . teren varlcos. după n. postabortum. can' i . cu consecinţele lor embolice.111 f. /. Uneori multă vreme sînt bine suportate. <>OAIA TROMBOEMBOLICA (FLEBOTROMBOZA. n i . nilrtbilil.

spre exemplu. .i evoluează bine.. Itulni'oli'/.icute .1 K. .' du indici luncţionali ccirdio-respirdlori: vnlil. I | C . . |fitld coronarelor. somnul sînt extrem de utile pentru cardiac (insuflcli ' > ! * inidiactl. Cura balneofizioterapeutică se indică in <lii|)fl slinţjeroc) completă şi de durată a procesului acut inflamatul.iiii.se administrează anticoagulante heparină.i scurlaren lei plnfl In reîncadrarea In muncd si ( i r . urmată de cum^fl nl<• • • cu urmărirea timpului Quick şi sedimentului urinar.. repaus absolii Inlaictiil miocardic.(iihi .n l .11.vesti rele.se folosesc de asemenea antialgice şi antiinflamatorii (asplrlnM. i l i ' i u l e . a bolnavului. Btilneofi/.iniilor ninln H'imiannlt* cu cnidlo|)Mlii II ' UIIIII || MII .) se vor aplii» i iquros.H. ill( lUMlv lllfalcliil î n l i x nidlc (Iapa («•'' M . In perioada evolutivă pulsul creşte zilnic (pul^ căţăra 1 U» Uneori bolnavii au o stare de anxietate.tratamentul etiologic se va efectua în funcţie de cazul dat (ani) limlice..iolerapia amelli" '. 3.)..ip.). l'MiilImtazonă etc.. tratamentul insuficienţei cardiace etc.. 1 . antireumatice. Tratament: — repaus la pat cu membrul afectat imobilizat şl ni' riiln . cu membrul flebitic mai ridicat etc. i l i de afecţiune: ortopnee în insuficienţa cardiacă.i < .are ti O.Icre.donului. definitiv».ml<i Im . liniştea etc. Evoluţia este variabilă de la cîteva /l le rtleva săptămîni.temperaturii. Liniştea. (le/voltareu unei circuldtii i .. J M < I. In cri/ui lo/iuriilor cardiace sau vasculare numai în fazelo lnl| Innlnlc de constituirea leziunilor profunde. de nelinişte sau irascibilltfl! Evoluţie şl prognostic. dar coborînd din pat cade şi sucombă). I> H! nav. cu consc.M'itflţll luni (> M(|niilsiiuiliil In 1nlre(|inic. . Importanţa tromboflebitelor trebuie reţinută sub aspect prollluelh. PARTICULARITĂŢI ALE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CARDIOVASCULARI In încheierea acestui capitol subliniem cîteva aspecte părtinituri In îngrijirea bolnavilor cardiovasculari. pericolul fiind embolia pulmonară.1 IH i. mobilizarea putîndu-se face după 5—7 zile. so aplică comprese reci.it.. contraindicîndu-se vizitele obositoare. infarct). a patului. uneori cu sfli>< letal ducă interesează un vas principal (postpartum. a camerei. 1 ..>n. Se Indica lialneoli/ioleiapia ( c u n .|<minte. comun!» < l < . ce pot avea efecte agravante asupra stării bolnnv /'(•////'o bolnavului în pat trebuie realizată conform cerinţelor l .ioterapia. i nu pol II modificate prin nici un fel de tratament. f i n l i i i n 'ooflclelltulul (le nlili/. . cicatriceale. Se contraindic* i luilncoli/iotortipculică Ia persoanele cu insuficienţă cardiovoscnl » • ililcirnt de cau/<i care a provocat-o.. varicele şi complicaţiile acestora) cară r« < l ' i i n ă analiza profesiunii cu recomandări de schimbarea locului (1*» muncă. Măsurile de îngrijire (luMului •.iţia pulinon.. î l |M'iicolului imediat al emboliei pulmonare şi al consecinţelor tnrdlVn l edem cronic postflebitic.

l Mai. • |ft dcosobită se cere cadrelor medicale ajutătoare în efectualînrlnhil unor bolnavi care au indicaţii de repaus absolut. înn'ti scaunului va fi o grijă deosebită la bolnavii imobilizaţi. bicarbonatate sodice-calcice. Tuşnad. Călan) sînt •utru vasodilataţia puternică pe care o produc.). . colaps. Olăneşti. recunoaşterea simptomelor de agravare. < H<. precum şi la persoanele t | l i 1 i i neurovegetative cu manifestări generale şi cardiace. sindrom intermediar etc. Vatra Dori i ' . hipertensiunea arterială esenţială şi arterioi i l c ă obliterantă (în fazele incipiente).sau izotonice de la Borsec. Se cere o bună pregătire pentru cunoaşterea perico(\mvure.l<' maximă în stadiul tulburărilor funcţionale. angină pectorală. cord pulmonar acut.l n djutâtoare. băile termale simple (Victoria. Tratamentele majore trebuie efectuate grabnic şl n<llc(i(iilor primite.sau izotone (Călimăneşti. infarct miocardic. lipo•i <M) ÎI . • f lirrt cslc necesar ca toate cadrele ajutătoare ale medicului 1 i iiMiicinic tehnicile cele mai potrivite de îngrijire a acestor • • i i i . •nutcrapia se aplică ori de cîte ori se face această indicaţie de IU 1. cîntărirea vor fi respectate şi efectuate con• n|lilor. •n n l loc în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare îl ocupă apele nrbogazoase simple sau mixte. bolnavilor cere supraveghere şi uneori ajutorarea bol- diurezei. Herculane. ItrnlH'lor pentru examinări paraclinice la momentul oportun 11(11 rororte sînt de asemenea cerinţe obligatorii şi de înaltă 'li'Hloimld. a materialelor şi instrumentarului (periitullcionţe cardiace). Efi» . întocmai ca şi medicii. ca şi măsui n / i ' impuse de aceste împrejurări (de exemplu insuficienţă lilrulară stingă. Căciulata.i>|)orate cu succes. care reijfltiroa bolnavului.recomandă în tulburările de irigaţie periferică. Apele sulf u ! > • » . La i vi slnt necesare puncţii exploratorii sau evacuatorii. Buziaş. liipo. Geoagiu. trebuie să înveţe şt i • mirt vuiţu lor.

. El formează 14—16 anse intestinale din care o• ! ' • -iup f'i li/nntalfi. ficatul.1. Stomwrul ! cniilliiiiA prin intermediul pilorului cu intestinul subţire. efectuează în intestinul subţire. iar cele inferioare. [ '• f//ii.i</i'/c! Intestinale tubulo-aclnoase (Brdner) care se gifsi-.i vei" ' IM ru • mii. imn i--. (II fetite o l«t n im M> «Iu «puroiului dlgeitlv. Tubul digestiv încep» cavttatra bucală. traniveri. cnrn se. r. bila din vc/iriila blllit şl micul pmicrratic prin canalele pancreatice Wirsung şi Santorini. Duo<i' mii »u rut llniirt cu Intcillniil liber. In exterior se află tunica seroasfl. cut lecrall lucurl îl fermenţi. cute îl porţiunea terminali • In llllllll l l l IV. c ii |ii< < lll il n i'Mlrmilri şl tultuloasc. El reprezintă o important! pin (liuiu n tubului digestiv unde se scurge. ilu molii) t\ ! > • > ) . aparatul rti .(LleberkOhn) care ie gSsesc pe toatil lnliiMln|t Iiiiitnilinil n i"» '"''<' forînnt din coc. excreţie şi absorbţie. portluni-'i ti-imlnalH a rectului. BO LILE APA R ATU LU I DIG E STIV 4. colon (aicendent. Nn ui/ unul.tlv. (i. miiniunu iinm ! Ini nun • lumii'. La Intel! ie nllrt mucoasa esofagului. Prima porţiune a intestinului iid ti IM nu numeşte.. vezicula biliară.lMfl. unde se deschide în stomac prin < > • Meiul numit cardio. Intestinul subţire are o lungime medie de 4 m.4. Anntoniin intestinului subţire este adaptată funcţiilor < i ! n cir (•(H llln in i îl' . constituie jcjnnul. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi din anexele sale: ci In mii) lallvare. f. Sucul intestinal ce conţine ferim n | n dl. Fsofiicjul are o lungime de aproximativ 25 cm şi prezintă la exterior o tuni du ţesut conjunctiv care înconjură o altă tunică mai groasă de ţesut muscular !• malft din două straturi: unul longitudinal extern şi altul circular intern. do«condiml..ii> |)oitiuin>n ti-imlnall a Intestinului groi. căile biliare şi pancreasul.. Stomacul este un organ cavitar situat în continuarea esofagului. lltd ltl. duoden şi are formă de potcoavă. In nfnrfl de glandei* mici iltuil» In Iii ini» «la lutiuliil ilii|i". se continuă cu iaringele. are formă rin şl i'ilc prevăzut cu tunică musculară foarte puternică formată din trei straturi < ajutorul citrora stomacul sfărîmă alimentele şi le pregăteşte pentru digestia proptii /. Ui ' Intmlor rxlstă tunica submucoasă şi tunica mucoasă care formează mai mulln rul tu (iKiNlmon cfiroift se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. prin canalul coledoc. cu diro. apoi cu esofagul care străbate torartli* pntiundo în abdomen prin hiatul diafragmatic.sc nini .

3/4 din stomac. t — flancul sting. împreună l pllorlc şi cardia: epiploonul i i l i ' i vonn portă. 3 — hlpocondrul sting.). perpeni ' i ' mijlocul arcadelor crurale. t — regiunea lllaca atingi (dupi Haţleganu-Oola).un/ă pe peretele antero-lateral al abdomenului două linii orizontale: una tnminntă pe bordul falselor coaste. ficatul (împreună cu vezicula biliară şi căile biliare) îl. . In felul acesta obţinem trei etaje abdominale: superior.„i iiMini »/l/ii/(1/ porţiunea «Igranldl a colonului dencenrlent. iar zonele laterale sînt ic d« cei doi hipocondri (sting şi îl mijlociu: la mijloc zona ombiiulmnl cele două flancuri. l — regiunea lllaeâ dreapta. ii limitate de apofizele spinoase. mijlonor. • • I o salivare sînt: parotidele. i tul Interior: la mijloc hipogas-turnl fosele iliace. / . ni ilivfil: nnuo Jojunale ţi Ileonul/ colonul ascendent. alta inferioară. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE ABDOMENULUI ii (i localiza organele pe care le conţine. coada pnncreasu-"i RiiporloarA a rinichiului M l l — regiunea eplgastrlcă. m /mi marele eplploon. • • ' î l n se obţin în total nouă zone /ui niipcrior: zona mijlocie este ii(|«*trică. Topografia abdomenului: i ninhlllcală: marele eplploon. l n !>l crestele iliace.posedă şi o serie de glande mari situate în afara tubului digestiv numite o/ glandele salivare. abdomenul a fost împărţit. Lateralele i'lud In flnncuri. i i i 9! coledocul. 1). în mai multe regiuni (fig. incnto etaj abdominal în trei loji. o parte din Intestinul subţire rnlonul ppl-n (dnd o*ta foarte dilatat») ţi uterul (clnd »»to m«rlt In volurni ic. submandibularele şi sublingualele. prin ii|loiuile. 4 — reglunM ombilicală. unghiul drept al nnen superioară a rinichiu-' i l M de glanda suprarenală uiidrtil sting: marea tubero-i ului) un mic segment din i «l splina. prima porţiune drept: lobul drept uln blllnră. llliiom utarln ntc. Ele secret! i ni Jn digestia bucală. 7 — regiunea hlpoga*trlcl. i'. unind spinele ilince iipcrioure. ni n/l/ii/i Intcmtlnul subţire. S — flancul drept. i i . Ficatul şi pancreasul vor fi studiate în capitolele >. Fig.. colonul descendent. ru două linii verticale. 1. porţiunea mijlocie n colonului trans-'i«fl n Intestinului subţire ţi mozenterul/ a treia porţiune duodenul»/ nvB Infnrlonra. l — hlpocondrUl drept. Raportul organilnnlc cu aceste zone: tii|. Postero-late-in < i'le două regiuni lombare. n i/reu/ilâi (tuui ţi apendicele./iffica cpigastricâ se află: lo• "pul Ir. artera hepatică.

na portă şi ajung în ficat unde sînt metabolizate. începui. în uremie. jejun şi într-o măsură şi în ileon) se desăvîrşeşte digestia şi se prodi nhsorlitla prin peretele intestinal: monozaharidele şi aminoacizii iau calea sniiyin trec in ve. se produc». FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv primeşte şi prelucrează hrana prin procese mecanice. în acidoza diabetică. în unele boli infec{lon-" iitinln Intoxiciilii sau în unele boli alergice. mucina. In cazul alteraţiilor morfologice profunde nciiuif do Hufeiiiitii devin oarecum specifice pentru segmentul respectiv. labfermentul. pentru un anumit segmnnl. vezică n (imense pn|i>lo<|lco cu sediul retroperitoneal. Dacă afecţiunea este proflln yl peni'. — Digestia intestinală. manifestîndu-se ln»l |<i «pmntt de nfertiuno a aparatului digestiv. nu proces de adaptare-compensare din partea altor segmente ale aparfltir dl(|eillv cure încearcă să suplinească această deficientă. care dezagregă amidonul fiert sau copt şi-1 In formă In waltoză. — Digestia bucală constă în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivel. < nr»1 • (Inc o sorie de substanţe organice şi anorganice din care trebuie să se reţină': ni l clnrhldric.. alimentele suferă şi acţiunea unei enzime co ut» iuţite In salivă: amilaza salivară. piliilr-nn xrnun de frecventă şl consistentă corespunzătoare şl f u u > i > linuri rnpficiintn dv ndfiptfirii !• eforturile profesionale şl extraprofeslonale. n\ MIMICO şi triturarea celor solide şi semisolide. numit chil intestinal. lipaza gastrică). In intestinul gros chilul suferă acţiunea florei bacterii dn fermentaţie şi de putrefacţie. organe genitale. Sucul gastric este un lichid incolor cu reacţie intens acidă. prin formarea unui strat protector.l cu experienţă poate să evalueze cu multe şanse de reuşită locul şl cârmi tul afecţiunii numai din examenul clinic. dar se manifestă cu semne dhi- Trebuie reţinut cfi pentru buna funcţionare a aparatului digestiv este ne Inli'tirll'ilen mnrlo-fiinclinrnilă a aparatului digestiv.tuli nspeciiil respectării ritmurilor clrcadlene de alimentaţie. — Digestia gastrică se realizează sub acţiunea sucului gastric şi a mulaturii stomacului. In intestinul subţire SII | IM (duoden. nedigestive: boli de rinichi. sucul pancreatic şi sucul duodenal. fii biologice şi chimice care constituie digestia ce începe în cavitatea bucală. Trecînd prin In nul esofagului. se resoarbe o parte din apă şi săruri minoraln «n formează în acest fel bolul lecal care este eliminat ca scaun. Buri n funcţionare a aparatului digestiv în ansamblul său presupune integrllnl imulo-liincţională a tuturor părţilor sale componente.3. Un cadru nmilli «Imit . în situaţia unei alterări ii" tolo(|lce ţi/sau funcţionale a unui anumit segment al acestui aparat.. cil vi . Alimentele ajungînd în duoden se amestecă cu iswnri digestive: bila. la început adesea nespecifice. In unele cazuri afecţiunea iniţială nu *• la nlvnliil fipmvitului digestiv. Restul substanţelor nedigerabilo t>\ > nhsorbilo progresează cu ajutorul peristaltismului intestinal şi trec în intestinul u f. sînt depăşite posibilităţile de compensare-adaptare şi apar piliţi» imune de suferinţă. ci în restul organismului. Grăsimile iau mal 1> rnli'ii limfatică şi ajung în final tot în sînge. l i'oimtllnle . precum şi asigurarea unei imullcnlll.nln(lronml dispeptic". dinţilor. Aşa se întîmplă în unele boli ala ni»! mulul nerviis central. ele trec ritmic prin pilor în duoden. Aceite semnu «Iul i)e înniM vnliHiiu pvntru ilnlilllret dlagnonllcului. bolul alimentar ajunge în stomac unde este supus unor transforn mecanice şi biochimice care constituie digestia gastrică. riilliinflilln nunlulunc|lonale ale apnrntulul digestiv se manifestă prlnlr-o ifeda dn ilin|il"ine (in înro 10 NtudUsi somlnlogln nparatulul digestiv. SI» tnsl nu sînt oferite NI > ' i n dh . Alteori suferinţa apare în cadru nlm'tlunl de vecinătate. enzime (pepsina. Acest fenomen constituie mai>tl< ce se efectuează cu ajutorul maxilarelor. prlntr-un piiinloinl Imn. Fiziologia colonului.4. Evacuarea nllm telor din stomac începe imediat după ce alimentele suferă acţiunea sucului y«i' şl datorită mişcărilor peristaltice.c exprimă prlntr-o stare do confort fizic şl psihic. o |f|irn<t iillmentnră riguroasă attt sub aspectul cantităţii şl calltAl -înmiiţilor. La formarea bolului alimentar şi alunecarea acestuia în faringe şi apoi In ei* contribuie şi mucina care are şi rolul de apărare a mucoasei împotriva faclm agresivi mecanici şi chimici. U"xllM Imun -.tentă. limbii şi a musculaturii obrfl| In nfară de acţiunea mecanică.nl) lonua unui lichid lăptos.

biliară). . <i (/i'/ieni/d a bolnavului este alterată.'i"iv. uiiiestfl . vorba de ocluzii intestinale sau hemoragii digestive. Momii obiectiv .il (l. aşa cum s-a expus In •lulă a volumului. dureri spontane sau la masticaţie. peritonite acute). în toate acestea tirul trebuie stabilit în cel mai scurt timp posibil pentru aplicarea celui mal Initument. diabet zaharat. iar alteui l ţ|invo: febra.4. pneumonii. BOLILE CAVITĂŢII BUCALE cavităţii bucale pot avea cauze diferite. ulceraţii sau gangrena. Niilistanţe chimice (acizi sau baze). alcool sau substanţe e. y /u . dar cele mai des în•Int procesele inflamatorii. anemia. Utnldii. Alteori apar în cadrul unor boli infecţioase generale: rujeola.. cînd este l'i-rlcol viaţa bolnavului: perforaţii de organe cavitare (duoden.ill u .. •i. bismut. Procedînd metodic. care determină stomatitele şi glosiS T O M A T IT E L E llopntogenie.il 1 | (1 l. mal nu < . apară estonie. tuldlţjo. modificări iţlel In sens de hiposalivaţie (scăderea salivei cu senzaţia do aţă") sau luposalivaţio (creşterea cantităţii de salivă cu senzangioşare a salivei". 11 bolile digestive se prezintă ca urgente medico-chirurgicale.v /o /ii(i//< e ulceroase CM iau u/ct?rn '. A sau PP). BOLILE APARATULUI DIGESTIV 4. scddereti poftei do mlncaro şl pierdere ponderală. procese inflamatorii acute (apendicite. se poate ajunge.. n i l.. i l cavităţii bucale evidenţiază mucoasa roşie. afecţiuni gastrointestinale etc.. " > ' depista odeine. alţii se plîng de miros neplăcut (balenă Uonţjro. d uL I I a to m a tt tu /d /if/r o /io a je (s a u n o m a ) d u d p e f • M l< < i u* (ivnim ato evo luen/rt cu o itare generală profund . ci trebuie să fie obţinute de către examinator printr-o anamneză preNcă şi o examinare atentă. alteori 1 4.1. eve-nL > i. în mare majoritate a cazurilor. apendice.4. la un '•orect.i Moroi bucale obişnuite. Stomatitele pot apărea ca infecţii banale prin exa• '. favorizate de iritaţia unor carii deni f i i l i u dentar. sau 'iinti'h 1 vitaminice (vitamina C. croştoroa numărului leucocitelor. precum şi în cazul unor inii 1 1 i-ndogene: boli cronice avansate de rinichi. l in p l o inele clinice se manifestă prin semne locale: senzaţie de us* Ui nivelul mucoasei bucale. sau de iritaţia prin nicotină. Pot apare şi în cazul unei igiene bucale defltoxice apar în intoxicaţiile exogene cu mercur. • • de (just (gust amar sau senzaţia unui gust metalic la purtătorii •i"/»» meUilice sau în intoxicaţia cronică cu metale).slio.no dentare.

de aceea limba trebuie întotdeauna atent examinatA.5%. In condiţii fiziologice. albicios. t | l t cciină boraxată 10%. roşie-roz. — Stomatita herpetică este datorită unui virus. Prognosticul este în funcţie de boala de bază.ci cu soluţii uşor antiseptice: albastru de metilen soluţie 1%. mucoasa limbii este netedă. semim da r0gul<i o dispepsie sau o infecţie generală. limba ponto prezenta ai t e sau ulceraţii. citoloylri şi examenul pentru depistarea unor ciuperci.STOMATITE INFECŢIOASE SPECIFICE Oldlum albicans (boală mult mai frecventă după introducerea antllilui tlcelor In terapie). Tratamentul este în primul rînd etiologic. subţire. . lucioasă. Diagnosticul se stabileşte prin examen clinic (anamneză şi exam«Miu( obiectiv). cu semnificaţie iov*! N cn np/im tn infecţii grave. mîncărimi. se bwllJH no<i/. ui •au cronic. în formele severe este util repausul pi'ol«« sional şi un regim de cruţare cu lichide şi pireuri. apa boricată 2 — 3% sau soluţie de sulfat I|B zinc 0. Regimul igieno-dlt>!pl(f oslo întotdeauna necesar. — limba netedă depapilată. cît mai ales digestive (limba este considerată oglinda np< tulul digestiv). leucemii sau septicemii. în mărgăritar» 1 ! IN c v i UI alimentele dulci. Se clăteşte gura cu ceai de muşeţel. roşiatică. GLOSITELE — Stomatlta aftoasă este cauzată de un virus. ni uşor reflex şi cu papilele linguale distincte. In condiţii patologice îmbracă mai multe aspecte: — limba saburală: acoperită cu un str^t gros. — Stomatita sifilitică şi tuberculoasă se observă din ce în CP mi| rar. Examenul limbii are o mare valoare semiologică atît în l generale. înţepături şi dureri la masticaţie apnic' anemii şi carenţe vitaminice. ll ii' ic limba uscată. de tratamentul ffet t tuat şi de rezistenta organismului pe care evoluează. Ele pot evolua < i . în toate cazurile se va face examen bacteriologic. cu depozite negricioase dar cu viţiul şl murgită royil [limba de papagal) sugerează o boală infecţioasă: febra tifoldrt ' • ihnhn zmeur/e este caracteristica pentru scarlatină. prăjită se observă în marile deshldrutflii t I m. limba roşie cu pete albicioase cu aspect de membrane şi cu t» ssntia dc/ugreabilă de „nisip în gură" este caracteristică pentru mu do/fi (mm ales dacă persoana este debilă fizic sau a primit antlblntl< limba uscată. — Mărgărltărclul (Candidoza) este cauzată de o ciupercă numllâ Glositele sînt afecţiuni inflamatorii ale limbii. arsă. însoţiţii itnznţifl <!(> arsuri. limhn pont© ift fie sediul unor rmictrt sau poate fi int«r«i«iR In trAuiiiaUtiiu«l« fvţel.

Mai adăugăm posibilitatea existenţele cenuşii care se observă în insuficienţa glandelor cortico-. să şi-o com1 .ulrofiază. pot prezenta herpes în intoxicaţii alimentare.si. m fecoloida npare In ocluziile i n i " s t i i i < ! i l e inieiioorei un dldeliUIIrfl nporo tn intoxiccili. Alteil i. adică sîngerări ce pot surveni n l (c. se evidenţiază o uşoară Hi uxamcnului cavităţii bucale trebuie să se urmărească 9! «•nil) / H ) care o dcga)ă vorbirea sau respiraţia bolnavului l un («lemont de mare valoare semiologică. . cît mai ales în interior.(imnul buzelor poate oferi date importante: ele pot fi arse. să nu vorbească prea mult «< munîncă şi să nu bea apa decît după masă. gangrenai rlontarfl. Modificările care pot surveni au lost In piexcMitarea stomatitelor. iieplncnl apare In ungine şi furingite.ile (boala Addison). f(irlnnit<'. r. Cancerul buzelor se n p i l i i aspecte proliferativ-ulceroase şi interesează mai des "'"flirt. O slabă masticaţie constitui care deosebită pentru restul tubului digestiv. numenul dentiţiei se referă la numărul. lil-se «ispoctul mucoasei.voiul rădăcinilor dinţilor). forma. rădăcini gangrenoase sau fistule periden- • • semnifică mai întotdeauna granuloame dentare (pungi de pu. puţind atrage in UIUM boli. ragade (fisuri. v i i o/e. în jurul gurii. i lor. i i r n v l d l i u n m u . a obrajilor şi buzelor. obrajilor se face atît în exterior.iiin c u lfl M iiv liir in u ie in llle il . crfll i i i l i u i v i i febrili. prezenta eventua. Se ştie că digestia începe chiar din cavi• nici. în poliglobulii sînt roşietice. crăpături) în infecţii cocice şi avita-In nnemii. ceea ce favole/voltarea unor boli în special la stomac. Cadrele medicale A sfătuiască pacienţii să-şi îngrijească dantura. ni i i dentare. gangrene. nmiirnu/ cavităţii bucale trebuie completat cu inspecţia dinţilor.sou mă* U N ilu l l | > IH K II II Cc o fljii' > i siritu h ac eto n ă • su rv>a||i tn in » n. i oţoxll qiave. .l frttdinentul este etiologic şi simptomatic. 1 nevoie. Dinţii cu tartru pot explica unele Upsa parţială sau totală (edentaţia) este deosebit de nocivă u Asigură masticaţia. In < iţele nndiaco şi pulmonare sînt cianotice. In scarlatină. buzele sînt palide. i io n ic e ttv a iiH a leh 'im in H iid i ş i u ^ ii i d M i< p n ie iu d ifte r la ^i n H m a lig n a .i renta de vitamina C) sau în tulburări de coagulare. Tratamentul simptomatic • lin l Ui r cu cel descris la stomatite. ml fetid (ipore in noma. 'imnul gingiilor poate arăta procese inflamatorii: gingivite (uneivo prin tartru) sau gingivoragii. ih 1 .i < n olcool ellllc . O bună masticaţie şi insalivaţia uşurează procesele de dine so petrec în stomac şi intestin. nu mai înconjură dinţii care se mişcă şi cad (In puradontoză). să mănînce fără grabă.

pultui (criptice sau foliculare). lueta şi sil t\ | > . Particularitatea acestei angine este roşeaţa fon Intensă şi delimitarea netă spre vălul palatin.4. dă naşti Io pseudomembrane de o grosime remarcabilă. sucuri şi m poturi. ii rar se pot observa leziuni profunde ulceroase. Angina în difterie (mai ales în forma malignă a acesteia): mucdfnringiană şi amigdaliană este congestionată.n u nu apflrul l . Ele sînt procese inflamatorii difuze care interesează lc| amicjdciliene şi zonele învecinate. flegmonoase..iiigina difterică. astenie. i. n i m . Angina în scarlatină: amigdalele sînt mărite şi roşii. Starea gencn • v. disfagie.. vorblr» ţ l i i ş i l ă şi dureroasă. Bolnn ucu/a dureri spontane la deglutiţie cu iradieri spre urechi.4. ANGINELE Anginele se manifestă prin simptome locale şi generale.imentc antiinflamatorii. sau slntein p «n ( l dci (|i <ivlt cile <i bolii. l i . Se manifestă prin edemaţierea şl mefiorea ţesuturilor interesate. va face întotdeauna tratamentul etiologic. plnA co holnnvul devine afnbrll.. pseudomembranoase. u/ccrm unu n Diagnosticul clinic se face prin examenul clinic (local şi Inr cliolocjia se stabileşte prin examenul frotiului faringian (cară r ohllţ|. în contrast cu aceasta prnfnţa dorsală a limbii se prezintă albă. Pe suprafaţa amujdttl' 1 se evidenţiază mici puncte alburii care prin extindere formează o pi culci do culoare alburie-opalină.iloriu în orice amigdalită acută) şi prin efectuarea altor explni blnloijicc.2. în cazul în care angina evoluează în cadrul unei st (|<-iierale grave trebuie să ne gîndim la două boli infecţioase: scarlnl ţ. necrotice sau eh <il>rese. BOLILE FARINGELUI Cole mai frecvente boli ale faringelui sînt anginele acute şi nu nele cronice.mai mult sau mai puţin alterată: apar insomnii. cuiul medicamentos constă în administrarea de antlh tlcci şl im . i .'. so administrează penicilina In jur de l Of H MII li pn /l. iar uneori febră şi altoni i •tarii generale. după indicaţia modicului > i ciul. iar pe margini şi vîrf i roşie. t i . Antibioticele se aleg In fuii' do n n t l l > i o < | i . tu furtnvla In cară n-a «vidantlat piolelmnic . — ]n toi mele cu alterarea stării generale se indică repaus la i şt admiri i . adinnn nimrexie. anginele pot fi: catarale sau edematoase. care aderă foarto Iul de mucoasă încît greu poate fi desprinsă de aceasta. Alteori este interesat şi peretele posterior al farinţf*'1 ' M. Tratamentul anginelor acute este în funcţie de boala de ha/N. îngroşîndu-se.. Amigdalele şi vălul palatin sînt roşii. edemati . febră. n i > ii unui regim de cruţare bogat în lichide.. i i .i i n . Macroscopic.n ducă «ceustu nu se poate efectua. care ulterior. — T i . cînd ganglionii regionali sînt măriţi şi dureroşi. apoi so continua cu admltilM mn unor antlhlotlco cu ronorbţlo tnttrzlatA.1 tumefiate. i r congestionaţi.

după care In i «n (vi/urilor starea generală se ameliorează şi probele bioloii In valorile fiziologice. uu antibiotice. paloarea tenli'lnr si mucoaselor. In (înţjinele acute secundare unor boli de sistem. Alteori se adaugă: transpiraţii.. • i ta antistreptolizinelor în ser etc. să ia primele măsuri <e« ii»/n/»iif holiKivll la medicii de specialitate ori do cita |)nlolo(|lce. tratamentul cu antibiotice cu resorbţie întîrzlată se admi-<r/ă mai multe luni în funcţie de starea generală. de condiţiile de mediu în care se petrece drama iroryunism) şi de eficienta tratamentului administrat.30 g/zi mipirina 5X0. leucoze acute etc.H. l ' i n t r o preparatele antiinflamatorii se preferă piranul 5X0. i'itfl perioadă poate dura cîteva săptămîni (2—4). •Un cn/uri însă apare una din bolile următoare: glomerulo• i utfl. starea flirt n bolnavilor nu se reface complet. rămîn cu astenie. artralgii. stare de • ilc'l.. So va urmări temperatura. iar controlul temperaturii arată subfe> | l . n . pro• v« IMCO electrocardiograma mai ales în cazurile în care >i4fl mtinlcjii şi înţepături în regiunea precordială.S. boli sanguine (scăderea globulelor mi elementelor figurate ale sîngelui).i |li. frotiul faringian.ntu DU trebuie privite ca nişte boli simple care trec de irehtiic atent tratate şi urmărite chiar şi după liniştirea lei'Uff. Apariţia ' n i l ! depinde de reactivitatea imunologică a persoanei care a 11 iui iicuUi. i laliimentul anginelor cronice urmăreşte sterilizarea acestora prin m N! i <i rea de antibiotice (penicilina). iar dacă puseurile de acutizare uerventc şi prelungite se face amigdalectomia sub protecţia de 1 otice si medicamente antiinflamatorii. de agresivitatea microbului agresor (mai des strepmolllic). SINDROMUL POSTANGINOS 1 i unele cazuri după trecerea fenomenelor acute de angină. huli (ilergico. Itnnii'iiiul se face în contextul terapiei acestora. reumatismul acut sau hipertensiunea arterială.50 g/zi asociat cu vitamina C per os 3X200 mg la zi.s/c cavităţi. leucocitoză cu '/Iiiolilie şi anemie moderată. tensiunea arterială. • tii'. refalee. mialgii. cu resorbţie lentă — Moldamina — admiindwlunţi'it asigură protecţie în marea majoritate a căzun liucnla ^1 ((irinqele pot fi sediul şi a altor boli cum or fi: i ' i i l o y . Rolul cudrvlot • inilnt'w dlfiit cjce. Conduita »itn flxntfl do medici în raport cu fiecare bolnav în parte. 4 4 1 BOLILE ESOFAGULUI ti m u llu i iu flio d ie lo r p ro c e ia p a to lo g ic e i m u ara«tni |> ioc'e> « « intlninntorll siofagton t. indispoziţie. . "itnările paraclinice arată creşterea V.

Slinptomele clinice sub care evoluează aceste boli au fost grupa l o sub numele de sindromul esofagian compus din: — disfagie care însemnează înghiţire dificilă cu oprirea sau pro gresiunea prea lentă de-a lungul esofagului a bolului alimentar indife rent de consistenţa sa. esofagoscopia cu fibroscopul. examenul radiologie brt 11 Uit — în caz de varice cu past baritată •—. SIMPTOMELE CLINICE GENERALE ALE BOLILOR ORGANELOR DIGESTIVE DIN CAVITATEA ABDOMINALA Illfllnle de o descrii* bolile i H ( | i i i i e l o r dic|c\live din c/ivllatM abil" ffilllfllfl liu'iillniuliii ca semnele l»i ( l u m e • . Explorarea funcţională în bolile esofagiene se face prin examenul clinic care evidenţiază sindromul esofagian.. — Achalazia cardiei este o tulburare funcţională a esofagului in ferior care este strîmtat.milesla (nidtffftnt il« cauitl ţi organul la cate evoln< . care prezintă acest sindrom. cînd se poate preleva material pentru examen bioptic sau hislm dumic şi mai rar prin manometria esofagiană.i|. durere şi regurgitare. Tratamentul acestor boli este în sarcina medicilor de specialitntn. — Tumorile esoiagiene benigne (cu evoluţie favorabilă) şi malign» (cu evoluţie gravă în cazul în care nu se efectuează tratament în timp oportun). prlutf*un (M"M '!<' tiiiiptutne cunuNcuti* MI|> mmn < i < .•.ite. în cazul suspiciunii di reflux gastroesofagian se face pH-metria sucului recoltat din esol'tiy. 4.4. — durerea esolagiană care însoţeşte disfagia şi este situată retro sternal profund. fără efort de vomă. asociată cu dilatarea esofagului supraiacenl. indiferent bon M şi localizarea sa predominantă.i «pol ingerate din cavitatea bucală în stomac. la medicii de spn« dalit. — regurgitarea esoîagiană care însemnează revenirea în gură « d l i montelor ingerate în esofag. — Varicele esoiagiene sînt dilataţii ale venelor endoesofagiem 1 .1 nu i'imt.stlv so manifestă prin disfagie.imiiomiii dlMpapUc" comun .su tilo esofagului.— Stenozele benigne ale esofagului ce pot fi congenitale sau cîştigate (după intoxicaţia cu sodă caustică.. — Corpii străini opriţi in esofag sînt frecvent observaţi la copil. • • m. < H puln 1. faringele şi esofagul constituit unitate funcţională care asigură transportul activ al alimentelor ţ. S'irriuu cadrelor medii este recunoaşterea sindromului esofagian şi lit'i (Irunuirea bolnavilor. după unele intervenţii pe eso fag şi în urma unor iritaţii prelungite ca urmare a refluxului de sin 1 (jcistric acid din stomac în esofag). Inervaţia senzitivă şi n torlo comună explică de ce afecţiunile acestui segment al tubului ţfn.4. prezente mai ales în ciroza hepatică. — Diverticulii esofagieni sînt expansiuni sacciforme circumscri. In încheiere subliniem că limba.

rît şi patologice.acestor boli dar cu o nuanţă care permite — la o observaţie orientarea spre organul afectat. manifestărilor clinice ale sindroamelor dispeptice este se< | montul digestiv ce se află în centrul suferinţei. sînt relativ • pi'iilru un anumit organ sau segment al tubului digestiv. fttjnoNlicul bolilor aparatului digestiv un rol important îl are 1 flinte. urmrtrindu-se simptomele de început ale bolii.i/a prin fenomene dureroase (l. hlpoi i •*f«n/cd se carocterize. Simp-il însă. minat pe I. fiziopatologic. emctaţii (eliminarea pe cade gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stolilnty. . UnlUilea funcţională a tubului digestiv se manifestă atît în 'Uloloqice. u l i l d i l c liber e'. 1 tU|ii'|>tlr gastric poate îmbrăca forma hiperstenlcă. Aceste fenol i i .ţrtfun (eliminare pe gură a conţinutului gastric). cît şi clinic. care apar mal >mclntr> adesea < n piio/is şl vărsături. vdr. > i l n ţ ă organele vecine. barbarisme (zgomote produse în abdomen 'M|il<ntfir<»<i gazelor în tubul digestiv şi perceptibile de la distanţă). fie de afecţiunea unui singur organ. localizate In irqiumM epigastrlcă. '« se caracterizează prin interesare pluriviscerală atît •fiere anatomic. hdlunări abdominale. deoarece rareori tulburările interesează un sin-i. prin interesare directă (propagare irtto din aproape în aproape) sau prin reflexe de la distanii'tinatologla devine polimorfă şi necaracteristică pentru un 'i i o anumită boală.< •n/nţln ds plenltuM|(lu««lllt'fl pnstprniullnlfl. '•h'iilcă «»te carnct«rlzată prin t. de la jenă dureroasă illcn abdominală). iitdrnmul dispeptic este alcătuit din următoarele simptome: acdf/erea poftei de iruncare. fiziologic. abdominale (de diferite intensităţi. greţuri. '/nita şl noaptea (reallilndu-se i o parte din «• >> i»>iiiavl pot face ulterior ulcer tltUMleiIfll. dar cu răsunet • i c mnl reprezentative sindroame dispeptice Intllnite In ii fi.ls (senzaţia de arsură retrosternală determinată de iritatla ului inferior de către sucul gastric acid). şi în mod deosebit anamneză care trebuie luată cu nţln. ică(l> ' p"llo| de nilncar». Haţieganu să descrie sindromul abdominal lornalnat fie de afecţiuni concomitente a mai multor din. Adesea crnmi mul qiistric are valori crescute. ! ' • i M. '•••n/ă precizarea diagnosticului prin orientarea explorări-' " către organul respectiv. deoarece •Io simptome pe care le relatează bolnavul. Mai tîrziu prin evoluţia bolii. tnlhntari de scaun (diaree sau constipaţie).

b o < | . flancul sttng sau loiiilxnrt «Ung. «par crize violente manifestate prin dureri în hipocondrul drept. ce determină a< gastrla. uneori slăbirea în gi ţaţe. El survine în boli concomitente cile duh» deliului şi cailor biliare. mm licări umorale de tipul tetaniei. scăderea din greutate şi forţe fizice. în spo< Icimblii) şi examenul radiologie baritat cu atenţie deosebită asup eventualei staze duodenale. i i < in (jiă. scaune abundent* lurloav. Orice bolnav care prezintă una din aceste foi de dispepsie. Chimismul gastric arată mai des valori scăzute. examenul gastros pic şi alte examinări după nevoie pentru a se stabili diagnosticul y se «plică tratamentul potrivit în timp util. iritabilitate. dischineziilo hi l i . adică distensia stomacului prin gaze). durere spontană sau provocată In pttrloinbilicnin u i i ( | . uneori subicter sau subfebrilităţi. staza duodenală. iiipocondnil stîiu). Sindromul dispeptic biiio-duodenal constituie o intricare în li o iii* diomiil biliar şi cel duodenal. ţi turi. se va face examc chimismului gastric. ni boli digestive sau chiar extradigestive (afecţiuni genitale la femei). mai ales femeile. La acestea se mlnutn Nciiuic <lis|)e|)ii < • . i .fltrofagle (stare morbidă caracterizată prin înghiţirea de aer odatii saliva. Investigaţiile care trebuie efectuate în aceste situaţii sli sondajul duodenal (pentru decelarea unor paraziţi duodenali. diagnosticul de sinrli dispoplic fiind numai unul de început. vărsături şi intoleranţă alimentară absolută. apar greţuri şi imposibilitatea de a continua masa. trebuie dispensarizat. Bolnavii. Se asociază fenome qenerale: astenie. examenul radiologie baritat gastro-duodenal vniddjul duodenal. tegumente subţiri şi uscate. Sindromul dispeptic biliar se caracterizează prin balonări postprn dialc. observat clinic. i n l . Examlm nlc piiraclinice ce trebuie efectuate sînt: examenul radiologie cu sul •. — Formele mixte se manifestă prin simptomele intricate din foi hlpor. procesele inflamatorii ale căilor biliare. constă din balonări postprandiale. sosuri. oboseală la eforturi ll/h • mici. conserve). i b i l i i . saţietate precoce (boln<n ia cîteva înghiţituri după care simte o jenă epigastrică şi în nipon • drul drept). Sindromul dispeptic duodenal a fost descoperit de L Hatieganu.şi hipostenică.simi. jenă din roasă în hipocondrul drept sau chiar colică (durere abdominală vii lenta) în hipocondrul drept.Iiirilă de contrast a veziculei biliare şi al căilor biliare (colecistogrnh i-olecislocolangiografia). Bolile care evoluează cu acest sindrom sînt: lltl«u*> biliară. greţuri. gust amar. examenul radiologie baritat. intolerantă la grăsimi şl la glucide. adinamie.i . sînt irascil şi anxioşi. Sindromul dispeptic pancreatlc constă în semne generale: slăbiri*'* iddliv bruscci din (jreulate şi forţe fizice. clnd bolnavul vorbeşte sau cînd mănîncă. Un c. intoleranţă alimentară ohlivâ (la grăsimi. i l ' > . mai rar alte boli blllaif -ui ale căilor biliare.u c . Bolile mai frecvente care pot evolua acest sindrom sînt parazitozele duodeno-biliare. malformaţiile congenitale ale veziculei biliare. ce survin la cîteva ore după masă.

sarcină înaintată (modificare fizioasimetrică a abdomenului. supe.mu MI u l radiologie baritat al tractului digestiv este obligatoriu.ili i n. i l superior şi vergoturllo (atrol . 1 "iul dispeptic interdigestiv constă într-un complex de simp-. .ipoi albe-sldefil. borborisme şi scaune diareice. in. .'. meteorism (distensia intestinelor prin ivarlnno sau uterine.: . /. . meteorism.'ii ilc posturale (ridicarea din poziţia de decubit şi liniştirea lor ' / .ilidomon). subfebri-.ivitaţional a organelor abdominale).Plndromul dispeptic jejunal evoluează cu o „dispepsie gazoasă" ce minctorizează prin intoleranţă la alimentele lichide dulci.mm: dureroase). Diagnosticul . se evidenţiază In pnllco. scaune mai frecvente cu produse patologice: mu "i • i sînge. cefalee. i duodenală sau în visceroptoza generaliNKIIS (ji.\ . i j n l i i l K l o m i i i. mai multor segmente ale aparatului digestiv. în stingă. i c d dreaptă ce survine la 6—8 ore după masă (cu exacerbare îl de mers). •K i'IltP HtuU' ' "l ( I u •\ hlniţla• • '.ni tu urma sarcinilor şl la 1 • Hmtlc. do oblcol 1. i//n/Hi/d a abdomenului (în formă de luntre) sau ex« .u .pi 1 ' 11.. La acestea • ' î l ntliujă fenomene generale: ameţeli postprandiale cu accentuare hlinh. i oh. ' M i l e şi fenomene generale: astenie. tispoo ţ| < . lapte. sau pancreatice. alimente bogate în celuloză şi sosuri. ascltă 'inimi peritoneală).'iiliMlcle voncctazii (dilataţii venoaso) mal In ' i . mai ales matinalei |iil .. Se începe cu examenul de ansamblu al n pun inspecţie urmată de palpaţia.1 In s t . flatulenţă şi scaune mai frecvente.1 po.nu. Aceste fenomene apar mai ales la persoane cu sto-i| npciiit pentru ulcer duodenal. •ml obiectiv al întregului organism şi al abdomenului in speefi'chmt metodic. dureri difuze • mlmilc. /leu dhthală a abdomenului se constată în obezitate. l i n i culcată). . La eonii i « < i <icestor alimente survine o senzaţie de agitaţie. i i i"vu violticiM. i / .nrsistematizate şi intricate care denotă afectarea con-.r/. «lumini rectosigmoidian constă în dureri în etajul abdominal inml . dulIfl concentrate. anemie. percuţia şi auscultaţia ' î m i I O I I I I M abdomenului poate să fie cea obişnuită sau poate iimilillcdri patologice. Starea generală este adesea alterată. apare febră n« (M . i i ' . Indionml dispeptic ileocecal se caracterizează prin jenă dureroasă l i .cu ţesut celular gri< .1 i.rt prin examenul obiectiv şi examinări paraclinice. unde ie nbilninenului superior şi proeminenţa celui Inii» un mal m nulreşto: poziţia şi forma ombilicului. • m . • l i c i .

cu febră. In condiţii fiziologice abdomenul este suplu..Palparea urmăreşte să verifice datele obţinute prin ispectie şi srt depisteze eventualele modificări ale organelor abdominale. Mxamonul clinic permite evidenţierea unor simptome de maro vrtIonic pentru diagnostic: Dureri accentuate abdo minale la un bolnav cu alterarea |>i lumii! n stării generale. sau existenţa unor puncte sensibile. existenţa unor zone împăstato 9! .lt>« loyko la auscultaţia abdomenului se percep cîteva zgomote hidroaerlc». . puncte snu /.S7( %/u/e/e vasculare pe faţă. hipotensiune arterială şi tahictuiliIn CMIO so evidenţiază o faţă suptă.il> < l c (|nstropnln mute . so evi denţiază silenţiu (linişte absolută).r.sensibilo. . speriată. Auscultaţia abdomenului oferă date utile dacă acestea se interpr»» IIM /. nlo( ţiuno renală. torace pol indica o afectlutlf lic| Millc<1 cronică progresiva. Astfel în condiţii fi/. fără neregulii uluiţi şi fără puncte sensibile. precedat de o durem nuiro abdominală este determinat de perforaţia unui organ cavitar şi <!• irltciţia peritoneului.vdUjr//r> In afecţiunile gastrici' pol li de dourt loliiri: a) <•«!«« i nrn Hiirvln Imedint postpimulml şl conţin resturi alInienUue din alt ntttt)t010 lnţ|ernle Innlnte sini <lctcimln. deoarece ole pot surveni In nlncţliini gastrice. I în cadrul ansamblului examenului clinic. frunte. consemnate în foaia de observaţie şi n»« Icnite medicului. In ilousul paralitic (suspendarea tranzitului de materii fecale şi (jfi/«<) curo survine după colici renale. Inspecţia regiunii anale şi tuşeul rectal (atunci cînd anamneză lll* d iert o suferinţă a regiunii ano-recto-sigmoidiene) încheie examenul obiectiv al aparatului digestiv. care sînt apoi verificate prin puncţie exploratull« (şi eventual evacuatorie) abdominală (paracenteză). /:V/eme7e la pleoape. cardiacă. Toate modificările palo* logico trebuie bine localizate. în aceste cazuri este vorba de o urgenţă mcdlrnchirurgicală.ono sensibile. cxtragastricc şi chior ox 11 «digestive. părţi dcclive indică cel mai < l < . u i i im unor microhemoragii cu sediu la nivelul tubului digestiv.V'(Jr. Abdomenul sensibil şi tare „ca de lemn". hepatică sau sînt determinate de carcnţn piotoinico. Percuţia oferă mai al es date asupra ariei organelor parenchiiiift» to. Subicterul sau icterul este aproape întotdeauna semnul un nli'c(iiini hepatice. gambe. postoperator sau în peritonite. Ea se efectuează cu o mînă sau bimanual. Tegumente/e şi mucoasele palide trebuie să îndemne la c . în condiţii patologice se pot evidenţia modificări de formă. Prin percuţie se culeg primele date asupra existon« Jci lichidului ascitic. V'df. elastic.c: ficat şi splină.srt/i/r//e Impun o Inrgft investigaţie. zgomote hidroaerice puternice (borborismo) se percep în enterocolite şi colonul iritabil. mărinm si consistenţă a ficatului sau splinei. ochii înfundaţi în ortul' ((lobii oculari hipotoni şi vocea slabă înclină diagnosticul spre o peni nllfl (iciitd.

iini. t iilidoinliidle difuze (eventual cu perceperea mişcărilor i » . snhf(>brilităţi. i i . liciii.l«»). ai( i atra-' i . liipiili-nsiiinr mlo-| iu< i uldps. n r.. <'ifi.ilci.b) vărnnţin resturi alimentare din alimente ingerate cu mai multe denotă o insuficienţă cronică de evacuare. cu suspendarea tranzitului do un ( r » v i ' i i l i i ( i l miros focaloid) conduc spre diagnosticul do IhinlA. De asemenea vărsături se la-• cursul sarcinei. sînt vărsături incoercibile. cu sensibilitate la palpare In . trebuie sd otragfl nlontla Ini urnii' ' . Pentru aceste motive n* i nsupra caracterului vărsăturilor. SIMPTOME CLINICE CE INDICA O URGENŢA MEDICO-CHIRURGICALA ABDOMINALA "i «iMiprii simptomelor care pot indica urgenţe. mai des stenoză imliî. .1 .. puroi. melenă. .uc: i h i K ' i o pnroxisli* <i după cnio(ll. <|iA'. n p i n in măloarelor aspecte: '•«unul perforaţiei: se manifestă cu durere vie. lipntimic. i i ( > musculară. l|| irt(U> ( i n . Insoţlla Uu yrvtutl.. mclciic'i siiu . vaisatuil.. unoori cu greaţă. care vor hotărî asuilut yi <t tratamentului chirurgical (întîrzierea duce inei> ii'ci bolnavului).i'ir.ilc'inc/...(ii nuile) iau i i'xpuse se reţine că simptomele subiective completat* • i i v o (unoori foarte sărace) trebuie atent analizate.i. ntli'M'M i u . la palpare „abdomen de lemn". i | i . Se va controla dacă văr( I n produse patologice: sînge. descrisă ca i i i l i p l In <il)domen.inilicli'. •u| rullcll vc/l< ul. Aceste urgenţe necesită trimiterea imediată a bolit' ll r/c asistenţă medicală calificată... i H mure tu fosa iliacă dreaptă (mai ales la bolnavii tineri.. vărsăturile se produc fără greaţă şi fără efortul vom A.. p. vărsături.. atonie sau ptoză gastrică avansată. căci "! <|c'i)l<' (apendicită acută. cu luidicic In spntti yl umăpinioitllal). i u . la care (••îmi. 1 < i l n (lli|i'slivc). I n l i K drdio şi leucocitoză.r//e în afecţiuni extragastrice pot apărea în apendicită '//un In afecţiuni extradigestive se constată în boli ale sfeIn fomei şi unele boli renale.o ce survin în cadrul unei afecţiuni gastrice acute. mul. i r c i n i i oxtrauterine. Vărsăturile descrise pînă acum sînt pre« iipatrt.. para4 1 '..n diaree)..N i i p i < i l < i t < i <il)domenului).A. . In ItlpiKondiiil dicpt.A. corpi străini... unsori .in> luu'. 1 <ul liomoruqli-l (llqostlvr: persoane cu *inl«'( («dcnlc nlcehii|inll( c.c. .MH-/. perforaţia ulcerului.. In afecţiunile cerebrale ca tabesul (sifilisul nervos) i i<it'l>rale. dupA Im hini'tii r |uu.

alcool. 4. se recoltează suc gastric din l fi l 'i i n i i i i i l c .04 UMI po ky corp sau insulina 10 U (cu atenţie. vis r i < 'c esofagiene etc. ie h nocturn cu intubare la ora 19 şi extragerea sucului gastric din In o i a i n ml Iu 7 dimineaţa. ptozA «nu atonU< gn. Ic nii'. Dacă acidul clorhiclrlr li i". cercetarea sucului gastric obţinut prin intubm iiini. EXPLORĂRI PARACLINICE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV Cavitatea bucală: se pot recolta secreţii pentru examen biologii (microbi. l . diverticuli. substanţe toxice.i p s. virusuri. Esofagul se explorează prin examen radiologie cu pastă baritatâ. drojdii! do colon" iu cancerul gaitrlc nvnniati . Kondajul gastric.satăi t d<« . etilic.<|/oi<l| valorile cresc mult în ulcerul duodenal. l>lltnutrie în refluxul de acid gastric.. Ele constituie aşa-zisul abdn* înrn acut medical.Sucii/ f/av/rJc ponte arătu: irstuil nlliuciilnrti iicdlgoruto după 24 de ore.6. g) Sindromul colicii din toxiinfecţiile alimentare:apare după ingosl i < i de ciuperci. ln> ! nuna).0 | i '. ciuperci) sau se pot face prelevări pentru examen hislologic sau histochimic. Se intubează sonda. f) Sindromul pancreatitei acute ulceronecrotice hemoragice:durere marc. In condiţii fiziologice cantitatea de acid clorhidrc estt» • '^. timp de 2 or«i cnli iilivi/a ('(înlitiitea de ncid clorhidric în miliechivalenţi pe oră (mEq/orH). inlo» xicuţia cu plumb. Fibroesofagoscopia poate decoln diluleiţii esofagiene.iţa. cantitatea şi chimismul gastric.strlcA nvan. în abdomenul superior şi meteorism la un obez. ilnpit care se extrage sucul gastric din 15 în 15 minute (4 — 8 probe). litiazfl lilllara etc. semnifică o hiperchinezie biliară. alergii digestive acute.4. mi.• gastrofibroscopia permite prelevarea fls Irsut pontru biopsie.cnt se administrează un excitant al secreţiei gastrice (cofeină. apoi se examinează chimismul. tumori. alimente alterate.Icter şl febră.i pauzei secretorii de acid clorhidric liber între orele 23 ţi diinliir. evonluni cu litiază biliară.irindu-se: aspectul. Stomacul se explorează prin examen radiologie cu suspensie bath ttitfi (dimineaţa pe nemîncate) .Somfa/uJ pcnfru obţinerea excitaţiei maxime: se administrează 0. în care intervenţia chirurgicală este contraindicată. colecistită acută. „în bară". după o masă copioasă.'. indiclnd pllnilcfl.. cu simptome du coltips. fiind posibile accidente hlstmnin unii liiHiilInlco) şl se recoltează suc gastric din 15 în 15 minute. care pledează pentru ul> duodenul. . constituie starea discretorie. h) Colici abdominale în boli întîlnite mai rar: porfiria acută. compresii extraesofagiene. timp de o oră.

îngroşate In "i trofice). se face examen radiologie prin care ie miMiloi)/ • « liinpnl scurs pîn3 la apariţia bilei B şi sS notozo slmptomelo l in i un sulfatului de magneziu. secreţia gastrică. defecte de umplere (lacune) în tumori (cancer.M evacuat total indică un tranzit accelerat. prezent mai ales în can-NIIU în procesele fermentative gastrice. mediogastrice. După bila n. După intubare în duoden se obţine. brună. urilor mucoasei (şterse în gastrite atrofice. M-rn (nml ttr/. Persistenţa bariului după Hftlfi o insuficienţă evacuatorie gastrică (spasm piloric. plus de bariu (imagine de nişă). so obţin» c i x uiinsrutS după culoarea sa galbenă-aurie. cu sîngo (posibile miri traumatisme iau 1 M| rupulul pancreasului). limpede. idtmţiază bariu în stomac după 8 ore semnifică o insu!• Uni o. stai l Du pa ingestia bariului se poate administra o supă stre• şl so cercetează tranzitul bariului la l — 2 — 4 ore (penii b(lro) şi după 8 ore (pentru intestinul gros). în conţi I «o poate alimenta normal. Ml *»t» explorează prin examen radiologie baritat şi sondaj '*» Mlliiră şl căile biliare se examinează prin sonda] duodenal i nil Iţi. ulcor •ritul. elementele figurate din bllH ie pot llzn. .lu. stomac mult mărit în stenoza pilol de comportare al peristaltismului şi permeabilitatea pilone elimină din stomac în 2 — 4 ore. ni/ radiologie baritat.).lomonto flţjurnto. Dacă • • U N In nmpula rectală se poate aprecia ca fiind un tran'i s . i ( l nun •>! ••!• pun mult mal greu tn ovIdonţS). l cliimismului gastric cu valori mari ale acidităţilor legato IM ncidului clorhidric liber se va face reacţia Uîielmann pe/î-•M'd acidului lactic în sucul gastric. iK'B se evldontln/rt leucocllo (uneori plncnrdo). bila A »l\nia): un nmestec de bilă din coledoc cu suc duodenal (galbentt. alin cnxurl mai rare. ilii|if) administrarea de sulfat de magneziu 33% (20 — 40 ml) cHlduţ. varice gastro-esofagiene rupte etc. limpede. Bolnavul ingeră suspensia de sulfat in pormite urmărirea tranzitului esofagian. iar dacă ţi persistă şi după 48 de ore arată un tranzit încetinit. iiilnttta de b!18 scursa.• •> iul macroscoplc al bilei: llmpedo tn condiţii fiziologicei cu nn-vo/lnilare).i ' roşu sau striuri sanguine (gastrite hemoragice. bila M vn <• vn iniliiiu(|n si so vn exnmlnn In mlcroMrop ledlmantul • •n nu coiitlno o. Inmlilll (pn r o/l 1 1 unlcolulnil diiodcno-coIndO" iiiţ)hlluln. '/ nu'iltl: ululmii'n sondei Sn duoden (prin administrarea de Inpte. Se examinează apoi după n nprecia tranzitul intestinal în ansamblul său. în primul timp. Ctml nu NO ol)ţliu< hlln (dNlgurtndu-Rf . conformaţii anormale ale liteiin/o. 'iln \'f'/ili'iil<irO) mai închisă.

care împiedică o bună interpretare (pregătirea constă în regim nuli l < . In cazul sindromului rectosigmoidian se e/ee. tuşeul rcclnl (constă în palparea rectului cu indexul îmbrăcat în mănuşă lubrifialA). ce explorează anusul si rectul inferior pe distanţă de 12 cm. de culoare neagrfl. EXAMENUL COPROLOGIC Se Idee obligatoriu pentru orice suferinţă a organelor digesl i din ncesl motiv îl prezentăm mai pe larg. < UUiteo (circa 220 g).). Se pocite Idee şi cx. paraziţi vizibili cu ochiul liber sau la microv unde se pol ţjîisi ouă de paraziţi. « ntft (pcisloasrt). [rigoscopia este examinarea radiologică cu substanţa baritată In liodusft prin clismă după o prealabilă pregătire similară cu cea dlli i n|e< islngrafie. puroi. adminstrare de cărbune absorbant de gaze. stenoză a sfincterului Oddi. infi. — O cantitate mare de bilă care vine încet. Anuscopia.ă următoarele examinări: inspecţia regiunii anale.i dnlfi).ilolo(jice în scaun: inueus în cantitate n> şl puioi denotd un pro< i-. spasm oddi<m etc. Nu se va uita urmărirea toleranţei bolnavului la |m|. pi Ntl)i|e). se pol (>|e< l u a puilo' (In «fnil. eventual două scaune pe zi sau la două 7. Colangiocolecistograîia este metoda radiologică de vizualizare ti veziculei biliare şi a căii biliare principale (hepatocoledoc) prin admlnislrarea endovenoasă a substanţei de contrast.4.sllv eu unele ollmenle şi urmMrlN . Rectoscopia constă în examinarea rectului pînă la 25 cm cu njll torul unui aparat numit rectoscop. Se | x ui le (lo/ci ennlilttten de resturi alimentare. l'ie/eniii di> produse |i. care se poate administra pe cale orală cu 12—16 ore. Clolecistografia este metoda radiologică prin care se vizualizea'/rt ve/icula biliară prin intermediul unei substanţe de contrast (pe ba/fl do iod).i mcntescibil. Colecistografia negativă însemnează lipsa de vizualizare a veziculei biliare. a ampu lej rectale. cu 20—30 min. înaintu de rtidiografie. Cadrelor medii le revine sarcina pregătirii bolnavilor astfel încît intestinul i» nu aibă gaze. indică o hipotonie veziculară. l'ibrocolonoscopia este o examinare mai recent introdusă.utelnial ItllfNlliml. examen cu ajutorul anuscopului. deuolci tran/il . produse patologice (mucus. ..Insă că oliva este în duoden) este posibil un obstacol coledocian ( I I tiu/ă.imcilor la nivelul colonului. mai ales dacă bolnavul simte o uşui'iiro după evacuarea acesteia. cancer al ampulei Vater. fără mueus.6. purgaţie. Pre/> resiui Hor <iliinenl(ire. eventualele resturi alimentare. înainte de expunerea filmului radiografie. siii(|e.). cu ajutorul fibrocolonoscopului.1. mirosul (de putreln lermenlaţie). (lei i dldiee. zilnic. Se urmăreşte ritmul scaun | In mod normal. Colonul şi rectul. culoarea (galbenă închisă). 4. clisme înalto »l nclministrarea de triferment).simptomelo care apar în legătură cu scaunul (tenesme etc. tuccr/. tiu Orc Indu-se aparatul dlge.iiiienul chimie al scaunului. forma (do cîrnat). sigmei şi colonului.

f .c pe ( . înainte de a prezenta aspectul cîtorva tipuri 1 .••ni. i l c orulă.<mtoniruvi.1 u n d rndoet. t Mim joNcoplr. n ln n c . ic ( i i i n d i M . coapte). indiferent de forma pe care o tmlii'n/. . cît şi vegetală) şi sub toate formele de pregflil|ili>. NllIctUI l l c < l .l arest regim timp de 3 — 4 zile. n m intim aspectul scaunului fiziologic. < > x < n t i > d e c a p r ă (» c h lb a lf l) MK n .d acestora pe cale rectală (încărcarea cu grăsimi. dar variabil In lunrţl* da cantitatea d« . | i < e . n u l i i ! normal este brună datorită stercobilinei (un de-!/ nglr poato avea următoarele culori: iu in diaree sau în fermentaţie. » . urmînd ca în ziua a 3-a — Mc/iscaunul care este analizat la laborator prin preparat nativ ţi ••ulmlnnle ce evidenţiază mai uşor resturile alimentare: amidonul tu • t i u cu soluţie Lugol. i l c .i d< bariu. îl hlliur so pune în evidenţă prin prezenţa acizilor graşi ^in/Uni intestinal accelerat prin resturi alimentare nedigc-»n|fi piixlusolor patologice în scaun. cu margini ascuţite şi cu striaţii ii lînnsvcrsale. indirect.tosut muscular cu structura păstrată datorită lipsei ' U d ilorliidric asupra ţesutului conjunctiv dintre fibrele îl iHiiicicatic se evidenţiază — pe lîngă prezenţa graşiUliu. Acest regim cuprinde toate principiile HI i l i < origine animală. c o n * i < ltt*I I : ' I I rniK't't.n ca de '. cu "Knminări cu izotopi radioactivi). i IM i f i | i m lactat hidric. iar grăsimile în galben cu Sudan III. coprologic.musculare lungi. i microscopic poate arăta deficitul de digestie şi. in A n llM < > . im In iicmor<Kjii superioare sau după consum do HHIM'i de Ic-qumo (spnnnc) în cantitate mare. . pentru a pune aparatul digestiv în diferite situaţii 'In i nli'«i depista deficienţa digestivă. paralel cu 't|i<'. . Se administrează bolnavului timp do rlli'va iiimplrt (Schmidt-Strassburger). ihfi tu coz de putrefacţie sau după consum imirn li'iul itH .incTeatita cronică.o» In p. iidininisli .i ( ! < • l. îl (/c acid clorhidric (aclorhidria) se manifestă coprololn 1 1<.

Patologic.cu miros de putrefacţie cînd domină putrefacţia. mai ales în mediul rural). reacţia alcalină.7.Mirosul scaunului patologic poate fi: . . Prin acost examen se urmăreşte infestaţia în mod deosebit la copii (nproxiniuliv 80o/0 din copii au paraziţi. puroi. grăsos. microscopic: floră iodofilă. acoperind materiile fecale. microbi intestinali (nepalogeni). scaunul se modifică în funcţie de tipul de suferinţă cînd poiiln apare mucus. puroi. cancer de colon sau rect. fie după o purgaţie. — Scaunul din rectocolita hemoragică se caracterizează prin pre/enlci produselor patologice: mucus. . sînge. produse ale digestiei microbiene.4. Pentru evidenţierea paraziţilor există şi metode de concentrare prin caro cicoştia se pun mai uşor în evidenţă. microscopic: fibre musculare digerate sau parţial digerate. cu miros (icid. reacţia uşor acidă. substanţe secretate de intestin sau glandele anexe. l xamcnul coprologic pentru paraziţi se face recoltînd scaun. — Scaun cu putrefacţie: culoare brună închis. 4. — Scaunul panereatic (de insuficienţă panereatică): voluminos.şi exlracelular.Iţll Jm'd vii (cînd se pot identifica uşor datorită mişcărilor de care sînt iinltntill). se evidenţiază o pastă amorfă formată din resturile alimentare digerate.foarte fetid în colite ulcerioase. Pentru aceasta se recoltează scaunul în mod steril. Mult mol rnr sui vin tuberculoza gastrică. polipii şl nlto tumoti <|ir. celule epiteliale descuamate. Tipuri de scaun patologice: — Scaun cu fermentaţie: culoare galbenă deschis. dar este roşunililiint. în vase •pocUili'. BOLILE STOMACULUI Şl DUODENULUI (vio mal frecvente boli nle stonuirului sînt: gastrita. Reacţia scaunului patologic: — este acidă cînd domină fermentaţia. sînge etc. lixtinwnul coprologic trebuie efectuat imediat după emisie pentru d nu «e altera produsele patologice (autoliză) şi pentru a surprinde para•/.trlro. studiindu-se flora microbiană şi antibiograma. lu cios. ulcerul gastric şl minerul gostnr. fie spontan. aerat.fără miros în holeră şi diareele nervoase. microscopic este bogat în grăsimi sub formă de picături.— este alcalină cînd domină putrefacţia. în hemoragii găsim de asemenea sînge în scaun. Coprocultura este examinarea făcută pentru evidenţierea microbilor In scmin. amidon intra. miros de putrefacţie. intim amestecate cu •somnul. . după care se examinează imediat ia microscop.— cu miros de fermentaţie cînd domină fermentaţia. Examenul microscopic.' 11 Ic. sifilisul y. Fiziologic. Reacţia este uşor alcalină sau neutră în mod fiziologic.

ti'(| iimcnte uscnl. similar evoluează şi gastropatia din cai i Ic vitamina PP. sau greu digerabile. iritante. fenomenele clinice sînt m . B.1 evoluează cu atrofia mucoasei gastrice. gripa. 1 . . conicei şi pe nemîncate. greţuri. tahicardie. liipolenslunc). uncie boli alergice pot evolua cu manifestări gastrice (alergia MM. huli inlecţioase: febra tifoidă. (•(jron/e de vitamine: vitamina B 12 (gastropatia din anemia bier. «linoliiiidil <i stării generale (febră. polipi gastrici şi aclorn-lractară la histamină). . prea prăjite. Ele >/.1. pentru mucoasa gastrică. Intoxicaţiile endogene: insuficienţa renală cronică.ft cu modificări ale secreţiei de suc gastric şi ale chimismului uir din punct de vedere clinic se manifestă ca un sindrom dllilpostenic. (sodă ' i sau acizi concentraţi (acidul acetic) care determină gastritelo traumatisme ale mucoasei gastrice prin substanţe caustice ele. tipul de secreMldm-poptică şi morfopatologia gastritei. hduturi alcoolice (mai ales cele concentrate: coniac.lce). .(i altor. ţuică). f/i r< / . GASTRITELE Nlul procese inflamatorii ale stomacului ce interesează mucoaia > şi în diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric. determină gastropatii cronice datorită fclimlnnili unor substanţe toxice. i «Ini !• de colaps. .. usturoi). i i t t i t o «pont'inft «l ifl inia» In ici|iinii>(i cpUpi i t l c ă şl tu I n i i M i i n i nii .vuf alimentar cu alimente prea grase. • «mi toxiinfccţii alimentare).hipc'rsteru ni mixt. abuz de medicaaspirina. comportament alimentar deficitar (consum de alimente prea «nu prea calde. diabetul zal i Decompensat metabolic. hepatita virală etc.4.unciiul ol)lc( l l v (>vi(U>ntio/.I K . sau în cantităţi mari no o (jaslropatie acută trecătoare care se rezolvă prin regim de > Diplomele clinice sînt în funcţie de forma clinică. nerespectarea rlt-ilui circadiene — alimentaţia la ore neregulate. preparate de cortizon. butazolidina.determină tulburări hidroelectrolitice şi flcido-ba/.7. ic ca primitive sau sînt secundare altor boli. salicilaţl. abuz de condimente (ardei.i . une<(/<'. i i atenuate. f/i inunde acute (din intoxicaţiile acute cu substanţe caustice.4.iiidioni dispeptic hipo. («volulnd MI ! d. . ceapă. i ologia gastritelor este complexă: i r i laţ ii ale mucoasei gastrice cauzate de alimente insuficient ! ' • în cavitatea bucală prin lipsa danturii sau prin tahifagie (mîn-pcde). piper. llinlxi !n-hnloun Idiihi. • cron/cc. hiperstenic sau mixt cu evoluţie acută sau cronică.. intoxicaţii alimentare (cu alimente alterate) sau cu ciuperci rxee... I • n ((«'iiorale.fumatul (mai ales pe nemîncate şi în can-i iiînri).' n i .. mi cu manifestări gastrice). muştar. vări nu. piran.M. manifestările clinice sînt zgomoi'olimvii acuză dureri mari în regiunea epigastrică. C.

prâjitA. (' (iinr h. lipsite < ! < ' coiulimente. Prelevarea de material din diferitele segmente. 011. Holul cadrelor medii este de a pregăti psihologic bolnavii pentru aceste exaî n l i i A i i . plini. Tratamentul curativ este In lunrţie de forma clinică şi secretorie a gastropatiei. <lnr In ('(înliUite loială cil mai mare.. apoi se va trece la administrarea dn nllmenle de cruţare: pîine prăjită. sa nu prezinte stricturi esofagiene. (i. brînză da .l ra m. mai mari [hlperclorhidrie). a evacuării gastrice şi a evenI milelor procese morfopatologice gastrice. Evoluţia şi prognosticul sînt în funcţie de boala de bază. peristaltism). Cîastroscopia (cu gastroscopul sau mai recent cu axofibroscopul) i i d i u e informaţii asupra mucoasei gastrice şi a eventualelor procese IMtolotjice endogastrice. i l i i p d necesităţi. pliuri hipotrofice). neregulate.Chimismul gastric se cercetează numai în formele cronice şi poate Viilori normale (normoclorhidrie): 2+2 mEq/1 şi oră. In (|(islrilele acute cu pierderi mari de lichide se face reechilibrarea lililiuch'Ctmlitică şi acidobazică şi se administrează după nevoie ana-/!'/)//('(• si eventual antibiotice. supă de făinoase. Gastrita acută necesită un tratament de urgenţă: evacuarea con( i i u i l u l n i stomacului de preferinţă prin spălătură gastrică şi respectînd conţi ((indicaţiile acestora: bolnavul să fie în stare de cunoştinţă. snu se va administra ceai amar.1 moi. Prin gargarizare sau tamponare cu soluţie anestezică a faringelui se facilili'ir/rt examenul gastroscopic. Tratamentul cel mai eficace este cel preventiv şi se referă la evitnrea lut lorilor care determină gastropatiile.i. radiologie se pot evidenţia modiln rui morfologice (pliuri îngroşate.istrllele cronice: Tr<ilamenlul va fi în funcţie de forma etiolo(|U A 9! lipul de secreţie n acidului clorhidric. de precorltnle. In /oMiir/e cu /i/pe/r/oi/in/r/c se vor «u li ii in i . cu linguriţa la mici intervale.de morcovi. anastomozate sau. Reţjimul dietetic este de mare importanţă: în primele două zile nu m» va mlminislra nici un aliment pentru a pune în repaus mucoasa gasIrU'ft. /camă de orez. TrepUil se va trece la alimentaţia completă. ale mucoasei gastrice pentru examen bioptic sau histo• lumic ridică mai mult valoarea acestei examinări. tonus. Uneori se constată aclorhidrie. să nu fi trecut mai mult de 4—6 ore de la ingerarea toxicului. mai mici (hipoclorhidrie) decît valorile considerate Il/loloţjicc. «oii.i tratamentului şi de posibilităţile pe care le are bolnavul de a i («specia indicaţiile medicale.isc fracţionate şl tll î n n t i l n l e mied. Examenul radiologie barltat se efectuează numai în formele cronice >i (M relaţii asupra mucoasei gastrice.nIA. apoi brînză proaspătă de vaci şl cnriie luirlil. ceai semiîndul( I I . dimpolnv. reduse In celulo/A. cu legumele In tniinfl do plh'inl. sil nu prezinte ulceraţii esofagiene sau gastrice (aşa cum se tiiMniplil în gastrita acută din intoxicaţia cu sodă caustică). In afară de semnele funcImiidle (secreţie.

Carnea • ponto administra la grătar.'l sAptnmlnl. puţin concentrate şi apele mixte (Bor-Stolceni.sau aclorhidrie se vor administra alimente oxcii l i l o «Io secreţiei clorhidropeptice: bulion de carne.2.e vor indica ape care să stimuleze secreţia gastrică. în timp ce In ulcerul •l In i o ( | i n i H ' < i anlro-pilorică (deci mai aproape do duoden) durerea unii Inidivn. In cazul " i u l duodenal durorea aparo la 5—6 oro după masă mul conţinu•.icului este ovac'uat şi creează senzaţia do .. situată pe duodon S8U imune. ape alcalino-feroase (Sîngeorz. Sîngeorz. vorbim de ulcer gastric sau duodenal. (iastropatiile hipoacide beneficiază de asemenea de crenotera•. ciorbe > i l l i < cu zeamă de lămîie. aguridă. VllI lllC ) a.s/H-cfd periodicitatea alimentară. după ora 24 şi se culmea/M după all/'«T/(H//c//(j/e(/ .vo/on/ord constft tn apnriţin dureriloi l . în larmele cu. P«M iliiroronNo NO nieii(lno 2 .4. deci ape car-.nu ului sau duodenului. l't-riodicitatea (sau ritmicitatea) alimentară constă în apariţia i l l « > r pe nemîncate şi liniştirea lor după mîncare. hipo. Valea Ciungetului. ape cloruro-sodice. extrem de rar în porţiunea inferioară a esofagului sau fn l ludului digestiv. nnuol sau periodic.ipnre noaptea. în majoritatea cazurilor umil pi'-/.i ) . Pîinea va fi neagră nu Ni-mialbă. < l u i e i e < i . uşor condimentată. Instnd unii mu liberi. foarte rar mai multe.. borşuri. M Indicaţia medicului se administrează pansamente gastrice.. Boala se caracterizează. Se contraindică consumarea de băuturi alcoolice şi fumatul (imil M» po nemîncate). oţet. Sînt indicate: ape alcaline (BodocM. la 3—4 ore după alimentaţie (cluiero tardiv. unele izvoare din Slănic-Moldova). eventual uşor încălzite ii <i olimina bioxidul de carbon. Ai|MU't clinic.DUODEN AL li". Observaţia atentă i i n l ră localizarea gastrică a ulceraţiei în porţiunea verticală a stoi i i n (deci mai aproape de cardia) evoluează cu dureri care apar l oro după alimentaţie (durere precoce). agrişe. / i nise. prune verzi. . înde porlondolo l nu ar0 nici un lei di* ne u/o.onţa unei ulceraţii.i l n ulceroasă se caracterizează mortclogic. în faza ei dezvoltată. Malnaş). BOALA ULCEROASA ULCERUL GASTRO.mirt complicaţii. dar totdeauna trebuie să fie bine coaptă. printr-un sindrom dîspeptic dureros sistcmatl-' ce /e./oamr ilureroaaă". i n <'/. sezonieră şi de elort. i începutul iivi'ill y| toninnel. După cum localizarea ulceraţiei este la nivolul . 4..eficienţă.«H. Se va face traiiniMit substitutiv cu acid clorhidric (betacid sau preparate similare). Se folosesc apele minerale alcaline sau alcalino-tendininistrate cu l 1/2 ore înainte de masă. Tratamentul balnear (crenoterapie) este indicat în afara perioade-'t <le activitate. (iastropatiile hiperacide beneficiază de balneofizioterapio cu "in.7.

Prin umplerea ulcerului cu substanţă de contrast ( • . > i . (i(intr<i':i'opia (efectuată cu axofibroscopul) aduce date utile asupra Mediului şi .şi supraomlillCUl. ale mucoasei (modificuien pliurilor mucoasei) şi ale peristaltismului gastric (incizuri proluiide. Fodor a numit „stare dissecretoi n 1 " .i/uri :. dar în cele mal n n i l l e e. precum şi liniştirea lor în perioada de repaus constituie o l l d caracteristică a durerii din ulcerul simplu necomplicat.iicclul unei pîlnii. sposmc). Arsurile retrosternale şi vărsăturile însoţesc deseori durerea (ade-»•« durerile cedează după vărsături).K iu dureroase de cîte 2—3 săptămîni pe an. i l .. l'Kamenul radiologie baritat este obligatoriu.. Boala du p ml «nu zeci de ani. eforturi fizice I psihice. în cazul ulcerului bulbului duodenal nişa are diferito inflilinl (bob de piper. sîmbure de cireaşă) şi se însoţeşte do Nemiu» Indirecte: umplerea fugitivă a bulbului sau bulb în formă do trifoi (In di/ul ulcerului cronic). unde :lcsi prezente. llxaminări paraclinice. Uneori ulcerul apare ca o boală acută. Examenul sucului gastric â jeun (pe stomariil (joi) arată o secreţie mărită.iractoristic este „nisa" ulceroasă. scăderea poftei /c mlncare pot fi prezente în oricare localizare a ulcerului. între care N t n i ' . transfixiant spre coloana vertebrală sau spre regiunea >iccordială.işi aparat material pentru examenul histopatologic. Alteori se constată numai semne indirecte c|c ulcer: modificări ale secreţiei (hipersecretie).e de/voltă ca o boală cronică. In i >i ' i " început. microhemoragiile.. iar chimismul gastric arată în cele mai multe cazuri valori crescute. u l i u l de bariu). Ea este localizată n regiunea epigastrică. sînt prezente numai simptomele clinice. în ilcerul gastric.ructaţiile. în cazurile necomplicate ea cedează postalimentar. în timp ce în ulcerul duodenal este situată para.i <i"n.r. Cînd acestea sînt constituite din illmenlc — ingerate cu cîteva zile mai înainte — semnifică o stenoză >lloro-duodenală. i oste bună şl capacitatea de muncă păstrată.i | >e. Adesea. în cazurile în caro NO pune pioblema diagnosticului diferenţial ulcer—cancer se poate rei'olln cu ui ei.— Ritmicitatea durerilor în funcţie de alimentaţie. Semnul radiologie di-! < • < l c. greţurile. cu evoluţie ondulantă: un.poetului morfologic al nişei ulceroase. alteori după vărsături. caracteristică pentru ulcerul duodenal. i evidenţia nişa prin examen radiologie sau ynstroscopic. Ea traduce ulcerul rotund sau < p \ ' . mazăre. l:. i i . constipaţia. î l mucoasei ce afectează peretele stomacului sau duodenului avînd • r. după u l m ilustrarea de bicarbonat de sodiu. uneori iradiază spre hipocondrul sting sau Irepl. Durerea este simptomul dominant al ulcerului. | e i i e i . în spate. i . spontane sau provocate.. l'. .v()lu|le. dar sînt unii c'tiracteristice pentru ulcerul duodenal decît pentru cel gastric. după aplicare de căldură pe reI1 nuca epigastrică. fără ca să HH |. Acidul clorhidric liber este prezent şi în tnnpul nopţii constituind ceea ce O. sînt mai şterse. nişa apare ca „o pată persistentă" la nivelul peretelui filonmciiliii sau duodenului. durerea are mai des sediul în stînga liniei medioepiliislrlce.

Se va evita abuzul de cafea. i i i m i . Examenul clinic este insuficient pentru prei/mea sediului ulcerului gastric sau duodenal. fo / i i i ' / i i i / xni'. simptome clinice).îndii . hemoragia.. malignizarea ulcerului gastric. 1'rofllaxia este greu de efectuat în lipsa cunoaşterii cauzelor (etlo* i) şi a mecanismului său de producere (patogenezei). i / . mai ales pe nemîncatei COMPLICAŢIILE ULCERULUI GASTRODUODENAL In evoluţia ulcerului gastric sau duodenal pot apărea o serio do l n . acţiunea unor medicamente (aspifcnilbutazonă. cortizonul etc.i'i-rita şi. scăderea secroţlel iurus protector al mucoasei gastrice.vfono/ci pilorică sau piloro-duodenală.i. Se efectuează testul evolutiv terapeutic prin tratament complet i ui murirea clinică (cîntărire.M i v i n d r m a d e c h iu * M u . de activitate şi de odihnă. n/Of/no. stressurile fizice şi psihice etc. i•.i lii|)orsi'i n [n- . 1 . sldbesc din greutăţi ' I'. fumat). a condiţiilor de viaţă. cim l.i/. în situaţia unei ulceraţii gastrice trebuie să ne ginim dacă nu este în realitate un cancer gastric.ci poate surveni la nivelul stomacului pe care îl împarte în i. I/I C 1 i i i c i i u n i d t i t i o g i c c uu / u i -n i e n i i . exni i . Chimismul gastric. In aceste cazuri • i l i i n v i i trebuie dispensarizaţi activ şi văzuţi de medic după 2—3 sap• f i n i t u l . Diagnosticul diferenţial. agresiunea cloripoplică (determinată de starea dissecretorie). Aceste complicaţii sînt: stenoza. cu niodilicarea tabloului cilIn wcn. • •• va evita fumatul.C . cel de vindecare este rezervat. după unii autori. | »• . funcţională (examenul ui ului gastric) şi morfologică observarea radiografică şi gastroscopică iili-i'iiiţLei. Ceea ce se •sto că în apariţia ulcerului gastric sau duodenal intervin mai mulţi > r l cu pondere individuală diferită: transmiterea ereditară sau cîş•i <i unei mase celulare acidosecretoare mărite. care nu se pot prevedea chiar în condiţiile unui tratament i'înr/. Sltmo/. tulburări vasculare ce duc Mjnrca insuficientă a unor porţiuni din mucoasa gastrică.ulnt yuatrlc di'cclo. sau poate fi la nivelul pilorului . In ambelo cir/url S© evl-o slrîmtare a lumenului gastric şi respectiv pilone tu <iş<i mrt lucii stomacul nu-şi mai poate evacua conţinutul roali/. iciili/înd stenoza mediogastrică.n i i l radiologie baritat şi gastroscopia lămuresc întotdeauna diagnosi> ui do localizare. i tio. Iar «l de muncă este bun.ălor. m ld e i t o m a c c u / '« \ ! » n . alcool.).<> n 'llcli'iitrt de evacuare.n i .Prognosticul de viată este bun. i ţ i i . nerespectarea ritlor circadiene de alimentaţie. perforaţia.vf/rn/ so bazează pe simptomele clinice: bolnavii mi micUi nnlori'donto somne clinice de ulcer. consumarea cotidiană de băuturi alcoolice uluite (mai ales pe nemîncate) şi a medicamentelor iritante ale • • ' ! • ' "i gastrice. r.n iiil m u lt m ă rite .snl d|)Mriţiei vărsăturilor cu alimente inferate cu 2—3 zii* ' I c Ci-l in vtîrsnturi mari se dcshidratea/. acţiunea ntri a unor alimente (condimente.. Proin hr/olor de activitate dureroasă constă în respectarea igienei de i î l .

— coai rece. M. Sistomul nervos joacă rol l I M I I luni In doi Inii^nron poi uxidci durotonso n bolii. Fenomenele cli-. vitciminizare. pcir de regulă brusc.ică In spital este o |n i i n l | ) ( i l A pontru ulcerul (((istroduodonal. a aparatului cardio-.. ceai cu bucăţele de gheaţă. rt. soluţii macromoleculare.c l do hematemeză (vărsături cu sînge în cantitate mare). Hemoragia se consideră complicaţie cînd este masivă şi apare sub • .. lapte rece tăiat cu ceai şi idinlnistrat cu linguriţa. hipo-'•MMUMO.. paloare extremă.. Tratamentul hemoragiei gastrice constituie o urgenţă şi constă în Miubatoroa stării de şoc şi oprirea hemoragiei: — ropaus absolut la pat. i -. transpiraţii. fiziologic). refacerea echilibrului proteic. | M .. întărirea prin contractare a iliilomomilui („abdomen de lemn").r. i i . alţii i. leucocitoză. timp de 7 — 10 zile. Se produce prin eroda-'-.area ulcerului gastric este discutată. funcţional şi morfologic.— la nevoie intervenţia chirurgicală de urgenţă după un consult nedico-chirurgical. stare de şoc.linie se manifestă prin semne de anemie acută: ameţeli.ve/e de salvare sînt foarte mici). psihoterapie şi apoi intervenţia chirurgicală. se face •nf/M/rea preoperatorie: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-ban-.. Perforaţia constă în ruptura peretelui gastric la nivelul ulceraţiei îl tiiToroa conţinutului gastric în peritoneu cu iritaţia acestuia şi apaI t l n Minplotnolor caracteristice abdomenului acut: durere violentă. miIWfllizare. ^pniltifi s<i modifică tabloul clinic clasic al ulcerului: durerile devin i i i i l i i i n o si nu mai respectă ritmicitatea.. pungă cu gheaţă pe abdomen.1 lipolimie sau chiar lipotimie la ridicarea capului de pe planul ori-"ii l . 'l i dlcimotiLul constă în intervenţia în timp util. Perforaţia -. tendinţă . se «irronluează la schimbările posturale şi la mers. i | i n < l n. i l. după un efort de defecaţie. ' . l>«rlvlsccrita este inflamaţia din jurul stomacului şi duodenului. l|tl" .. întît după 24 • • ' > ! < • se constată o cantitate considerabilă de bariu în sWmac. precum şi tn linl ţjB> ied liMioNiniii'lor (lutcrotiso.illqnl/. tahicardie. ido dureroase de ulcer. în cadrul unei H .< iil<ir şi hematie.pumnal înfipt în abdomen. transfuzii de sînge. ca > lovltnirt r/c.mii cu sînge negru ca păcura) sau ambele. plasmă.iu lighean. — medicamente ca în hemoptizie. sînt greu influenţate de tran m i ' i i l . Semnele majore sînt hematemeză şi melenă... senzaţie de sete. melenă . Dtică fenomenele de insuficienţă evacuatorie nu cedează..ymi. atropină). i l o<iparentă. adică după i ' c l i K i i r d loslului evolutiv terapeutic care în 2 — 3 săptămîni nu a îl MI irilicsr/.. unii admiţînd-o.odihnă psiholi'/.r bohmviil clinic. evacuarea se efectuează cu dificultate. sau uneori hemoragia apare în plină să• /Vv/f/i/Mi/ru dinţatului f/c. ( '. l infamantul constă în administrare de antispasmodice per os şi v.'1. (nnvocaină. hidratare (ser glucozat.i unui vas.'c' o im/r/i/d care se tratează chirurgical în primele 6 ore (peste 24 /<• or o .• i .iiiicnlul ulcerului simplu (iară complicaţii) i .il.

stA* ((•«iicnilă. Alimentaţia în faza dureninsă: supe-creme pasate (de franzelă.J. condiiii'iite. P«rfora(ia fi hemor*. H caro lăsăm bolnavul să se alimenteze. l rutamentul medicamentos: alcalinizante şi protectoare ale muri gastrice (pansament cu bicarbonat de sodiu. hi /or/w/e cu chimismul gastric scăzut se indii . care să aducă în jur de 2000 calorii/zi. antispasmodice (atropină. ca frişca. probantin. Ulcerul gastric şi duodenal bent» /ft <lc bcilncofizioterapie după cel puţin 3 luni după stingerea fenoi lui de (idivitate şi în afara oricărei complicaţii.t-n nrfltnt. Sedative (amital sodic. Alcalinizarea se face continuu imnple. dicarbocalm. chisel de lapte. remineraliin caz de stenoză pilorică. mai ales cu crize dureroase (de penetraţii) i u hemoragie. orez. conserve de orice fel. se administrează Iu •udele dureroase).1 u|>c cmc stl-«ci'iclin (jaslriră. de i m Ic. unt. dacă durerea a i'ilnl. Se pot indic<i şi apele nlcaM lioţin/oHse (Slănic-Moldova. neopepulliclk. scaunul. rnilnînrntul balneofizioterapeutic. trebuie supravegheate cu atenţie (pulsul. se poate administra pîine albă prăjită.). După 7—10 zile. tu larmele cu chimismul gastric crescut se indică apele cu acinhilnlocire: apele alcaline (Bodoc-Matild. Stoiceni. laptele cu derivatele lui • I n i e i . ouă fierte moi sau ca omletă iit'lelică. grija şi supravegherea dietei în corn' l i i Ic hemoragice. a|>c rlortim sudice 'iH'eiilmle şi apele mixte: Horsec. alături de repausul psihofizic.. rehidratare.). desert sub formă de gelatină de lapte. izvorul nr. . cartofi. 4 4 7.A. abdomenul. Reamintim necei i l e e i pregătirii preoperatorii prin alimentaţie. smîntînă. homorniiln. Dicta. comportamentul. '.Vu M'ni n. se trece la alimentaţia adecvată ulcerului cronic. sulfat de magneziu l. ne/ia usta). Recent s-a ulus tratamentul cu inhibitori enzimatici: acetazolamidă (ederen). reprezintă factorul de bază i u tratamentul ulcerului. carne tocată de 4—5 ori i M Iu maşină.. K) bis cir.). brînză de vaci. Malnaş) sau apele aleai''i»nsc: Sîngeorz-Hebe. paste făinoase. bismut subnitric.unon. papaverină.llvunil cu rezultate imediate bune.i 1% intravenos sau per os). iar mai recent Antipepsine. Sîn<i<M>r/. băuturile alcoolice etc. spasmoverin. deci ape carbogazoase. deoarece o alimentaţie necorespunzătoare poate sn se repete hemoragia. perforaţln fi ninliţjiilaarpn (pentru iul UMutrU-) »o IndlcA Inieivenţln chirurgicală. Ţinea. Vîlcele. ouă. leii nu fără a preciza alimentele care pot fi nocive (prăjeli. unrlc iz-• iu Slnnir -Moldovei. belafit. l.Terapia începe cu asigurarea unui somn mai îndelungat şi cu r«» l mus la pat 2^—3 săptămîni. observînd „ce-i face bine". paloarea. STOMACUL OPERAT PENTRU ULCERUL OASTRIC SAU DUODENAL \ft\ rum . în condu spitalizare etc. Treptat. smîntînă. Principiile dietei sînt: mese frecvente (7—8 pe i ) . >i l>ncaş) drese cu lapte. Pholi i < | c l şi preparate cu acţiune neuroleptică de tip sulpiridă (Dogma1'i'iMMiiele cu ulcer. T. ulcostop (capsule operculate) sau ulcerotrat. ochiuri dietetice. gris cu lapte. In romplirutillc ulcerului <|nslrlc unu duoîl ttono/tt pllorlcA.

lenomene ce denotă o insuficienţă suprarenală. i n t c i la dulciuri. Curativ se administrează novocaină 2% i ii . adinamie. iH «vita ftinmtul |l tillnntulo niucimm'l gnutrlrf.1 iiepUit în greutate şi starea generală se reface complet. i gurei de anastomoză prea jos. ceai. Se tratează substitutiv.<\ o parte din aceşti bolnavi simptomele sînt minore: balonări .mm<• (pe care nu o putem stăpîni prin mijloace medicale) necesită 'iviMiti'i chirurgicală de urgenţă.i»nl. hipolirime. n i . hipotensiune arterială ii'inlnl si cerebro-retiniană. Tratamentul preventiv se face prin evi. i i u|n<intl. Se manifestă n durori mari cu deosebire postalimentar. Ulcerul jejuno-peptic postoperator constă în apariţia unui nou •n situat mai ales pe ansa eferentă (cea care face legătură între stoic si jejun) imediat în apropierea gurii de anastomoză.o o sorie de simptome legate de actul operator cate sînt cunosc sub numele de „sindromul stomacului operat".1 nllmenlelor ce provoacă aceste manifestări şi prin clinostatism . ansa jejunală prea lungă. anep. /'«•ven/rcfi acestor fenomene se face printr-o pregătire preopeI n r l ' i i>ies|)UM7<Uo(ire. borbome. dispensăriIn |)o. lapte dulce. ce favorizează apariţia poştei Mior de noi ulcere. transpiraţii. Rit mHnlnct Mtt . agitaţia abdominală. oarecare in-i i .|o|inrnlorlo. cmente vilaminice. Ciiilirl. nleqerea individualizată a tehnicii operatorii potrivite (In urlu ' I e lipul secretor de acid clorhidric şi alte criterii). l 2 linguri înainte de fiecare masă. i r li: gura de anastomoză prea mică. Alic manifestări: astenie. M I fost astfel grupate: n . \. saţietate cu o cantitate mică de alimente. .Sindromul carenţial se manifestă prin slăbire din greutate. nevroză etc. şi nimici în clinostatism (decubit dorsal).. HM mic număr dintre cei operaţi acuză însă o serie de simptome • • . bolnavul cîş-.Manifestări care rezultă din insuficienţa de tehnică chirurgicală . ameţeală.iie. mai recent se administrează ithy ' i<|id. tendinţa lipolimie. stare de rău general. Chimismul gastric arată lori crescute. hipotonie musculară. Inilcii/ri etiologic şi simptomatic. 11 dorsal) postprandial. supe etc.Ipnindiale. / Poslopcrator însă o proporţie de 10—20o/ 0 din boţnavii operaţi r/. plai ' . Necesită intervenţie chirurgicală. pierderi de calciu. iar examenul radiologie şi axofibrojejunoscopia locali-i/ii ulceraţia. Cu ocazia interven-I se explorează şi pancreasul pentru înlăturarea eventualelor tumori determină creşterea acidităţii gastrice. Sindromul jejunal (cunoscut şi sub numele de sindrom dumping) manifestă printr-o serie de simptome care apar postprandial după (i'Nirea do lichide dulci. uneori scaune moi. . alegerea judicioasă a cazurilor ce trebuie să > <> l> < i. deoarece acestea pun în pericol \<\ bolnavului. cedează în primele luni postoperator. A(i'i)lln vor t robul ia 1iUcU-au« cA cuţit necesar sQ-şl schimbe ftlul vini i ' i i i i n i n i g «io Initiivunţltii «B reipticto un ocutt icpniiii pontprnndlnl In poiturft d)' i '. nifilll mi un iiioro rol In sensul nducn|l<<l annltiire ce trebuie s» o (act l i M i v l l . senzaţia de „cap gol". cafea cu lapte.

Secreţia de bilă (în cantitate de 500—l 200 ml în 24 de ore) este stimulata ilnl hormoni duodenali: hepatochinina ce stimulează secreţia de bilă şi colecistochl» i mu.. . Hunii-datarmlnB tulburări ala ferm «nt«t!e! şl putra- . -. ia u e ila o •Iii l'iif/iiifiini ii In ill(i< M niliiitit.. > ' U tin l« . La nivelul u H<> înletizează vitaminele din complexul B şi vitamina K.t i h i i i u i n l' '.. chimul gastric acid excită prin mecanism direct.|. Prin mişcHrl peristaltice.i <ijută la formarea bolului fecal. Indiferent de cauza şl localizarea afecţiunii dlQOitlve. proteinelor şi grăsimilor. i nivelul intestinului. Secreţia multiplelor glande intestinale este stimulată de cStre i lilniiul. tulburările funcţionale care apar io rafarM la moM C . ( .i s t o a c c e le r a ta ş i d e t e r m in » c o lic i ş l c lla r a a . se fac* • iltrt stimulării de către hormonii pancreozimina şi secretina. inimile biliare îndeplinesc un anumit rol în digestia şi absorbţia grăsimilor şl minelor liposolubile şi prin activarea peristaltismului intestinal. să mănînce încet. cidelor. prima porţiune a intestinului Mibtire. glu i //oi. Bila nu conţine fermenţi digestivi. apoi şl iB rurlIor m inanla.. Bolnavii vor trebui ajutaţi şi la nivelul locului muncă ce trebuie astfel ales încît să permită respectarea indicaţiido mai sus. \ să rămînă în observaţia centrului teritorial de gastro-enterologie. secreţia de suc pancreatic şi secreţia de bilă. d a lir m ln ln d i pm iiI M ./. i . piMl.8.. zaharata şl Jac-i pentru glucide.stimulează contracţia veziculei biliare. i . Pereţii intestinului gros secretă muclna cu rol n ţi t"i ' . tripsina şi lipaza din sucul > iwntlc acţionează asupra amidonului. solubile la nivelul intestinului subţire.ccretlcl Intestinale. conţinu-iileir.c r o fe r B la m u c I n B . .iioloqu'c. '-ilul nuisei neabsorbite (aproximativ 10% din ceea ce a pătruns din stomac In i trece în intestinul gros sub forma unui lichid lăptos numit chil Intestinal. Să-şi repare dantura. în special repausul postprandial eventual în posturi Incubit. Sucul pancrettlC ' n i l t N conţinutului său în bicarbonat de sodiu) alcalinizează chimul gastric acid.. să evite streini» i In orice fel. ! M iiiiliiu i:. fe r m e n ţi şl e n /lm e. 4. . i i . proteine şi lipide: maltaza. Bolnavul va trebui să fie ajulut N<1 înţeleagă că poate trăi şi poate duce o viaţă activă şi cu stoma' oporat (chiar dacă a rămas numai 1/3 sau 1/4 din stomac) datorită i mecanisme adaptative şi compensatorii ale aparatului digestiv In miblul său. . .i unde săruri minerale. BOLILE INTESTINULUI Intestinul subţire este segmentul tubului digestiv în care se desăvîrşeşte digeitla îl »n produce absorbţia alimentelor digerate. Secreţia de suc pancreatic. Este absolut necesară schimbarea modului de viaţă in îl tu care s-a amintit. . Unul qros chilul intestinal suferă importante modificări chimico: de termen-' do putrefacţie datorită florei bacteriene care populează colonul. i .lr. AliHti[l>(la intestinală a alimentelor digerate se face sub formă de molecula Ii'. în cantitate de 500—800 ml în 24 ore. Hncul intestinal propriu-zis cuprinde de asemenea fermenţi pentru cele trei ( j n i l l do substanţe organice: glucide.4. • mlu-1 accesibil restului enzimelor din intestin. Tot nici ie ab-npn -.••/. ii '• i i i u . .e regulat tratamentul indicat de medici şi să beneficieze anual de tratamint 1 n li ii 'f ir în funcţie de starea concretă a fiecăruia.Mii(|i'sMvB. lipidelor.. f If i llh -n ii. . Amilaza. imop. lipaza intestinală pentru lipide şi erepsina pentru desBvlrşlrea (••illel proteinelor. . li . ./P (lfl'(l. fie că Intestinul rBipunda numai la o i» I M H < i< i ii.1 ..\ •. . . apoi prin i du i l < '' • < i n .n colonul sigmoid unde materiile fecale slnt depozitate. In duoden. 1 . l'sihoterapia este de mare valoare.stnt eliminate. i l . umoral şi nervos secta» |in |iin|iiie intestinală.l mni puţin. fără grabă. i. să-şi formeze deci un nou ritm circadian pe care să-1 respecta in iestul vieţii. i .

datorită excitabilităţii crescute A fllstcinuliii nervos. bicarbonat. vărsături. Rar independente.4. lapte. Tratamentul în duodenitele acute este cel al bolii de bază. SINDROMUL DIAREIC DUireen ronstă în mărirea frecvenţei scaunului.2. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice. As. rniloc. boala Basedow. Duodenita acută prezintă o simptomatologie asemănătoare cu cea < l m ţjastrite (dureri epigastrice. holeră.Tulburările de absorbţie conduc şi ele la denutriţie. fructe zemoase.l. manifestîndu-se într-un grad mai mare sau mai mic la mai multe (sau chiar luate) segmente intestinale. diverticuli duodenali.1. stenoze duodenale.iuiic verzui.se: diareea emoţională.8.4.<i nivelul duodenului se mai pot constata: dischinezii duodenale (adică tulburări ale motilităţii duodenale. săruri minerale şi determină starea de d «nutriţie cunoscută In linlllo Intestinale cronice. dizentorlui oricciro din p<ircr/. Pentru înţelegerea adecvată a bolilor intestinului.8. lichide. Duodenita cronică se manifestă cu: dureri â jeun. / Reţinerea acestor aspecte va permite înţelegerea unor mecanisme patologice l. (//cry/c'c: la lapte. periduodenite. 4. peste două scaunn pn y. Insuficientă pancroatică mă-p i l i i dUiree cu Ncdinic oliundentu şi grăsoase (stoatoree)/ . Tratamentul duodenitelor cronice este similar cu cel al ulcerului duodenal.t'tiilotoxice: uremie. Duodenul poâto fi Interesat în procesele maligne de vecinătate. intoxicaţii exogene cu: bismut. mai des sînt asociate cu gastrite şi enterite. alimente alşi virotice: toxiinfecţii alimentare. incriminîndu-se cauze: — ncrvoa. calmate cu aliini'iitc. ciuperci.itozele intestinale. deshidratare. Hg. amintim Cei nu se poate făcu (i (Ichinitiire precisă între diversele segmente. Alte procese patologice duodenale l. — (//IT//I/N/ v/sre/d/e cu tulburări secrcturii: aclorhidrii. diaree). tulburările funcţionale şi/sau morfolo-ţ| li'«. mat licrventă fiind staza duodenală). avînd cn mecanism patogenetic accelerarea peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei Intestinale. 4.rinc: la hipertiroidieni.• • Procesele inflamatorii locale produc o endoexsudatie intestinală cu pierden i\t> proteine. Uneori duodenita precedă ulcerul. a examenului iiidiologic şi a sondajului gastroduodenal. greţuri. Etiologia este extrem de variată. carne de peşte. cu resturi alimentare. descărcări inii|tt <!<' b i l A ce dotei mlnft sc. ouă.i «•«/u/ tulburărilor fiziologicului. DUODENITELE Sînt procese inflamatorii ale duodenului cu evoluţie acută sau rrtmică. / --. (Ic consistenţă moale sau lichidă. polipi duotl>-iitili şi extrem de rar cancerul primar al duodenului. acidoză.

procese locale intestinale: tuberculoza intestinală. vitamine. zeamă de orez. ca şi pentru examenul macro. intoxicaţiilor cu ciuperci. . bolnavul ilu palid. se administrează mere rase M • »<i)fl cu tot. tonice. t'. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu diaree se d'irt la diagnostic. />/»'((/ joacă un rol deosebit. riziforme în holeră i. diabetului.n |. fără resturi nllmentare (dlg«itl« fonrt» I. diareea propriu-zisă cu consecinţele sale: pierderea de lichide. l 2 zile: ceai amar.să ştie să recolteze pentru "•ultură şi antibiogramă. cancer intestinal. avind o conI | A Ini n (unoorl Nclilbalo). H|(|iiiinl. bolilor contagioase (vaccinări). numite diaree prin disbacterie. f i i > in. <i :i-a zi.distrugerea Horei microbiene intestinale după administrarea de illliiotice (clorocid. l rutamentul este profilactiv şi curativ Tratamentul profilactic se referă la tratamentul parazitozolor lunile. să recolteze material pen•icotarea fermenţilor pancreatici etc. tmulop-i l"'i il'-i !<•<• dacă ameninţă colapsul. ileita termlilfl (hoala Crohn).("i. proteine. paraziţi). uremie etc. carne fiartă sau caş (brînză de vaci). 4. M«v//ru. tetracicline). excavat. îngrijiri. tratament şi urmărirea evoluţiei bolii.o. li/ndon. SINDROMUL DE CONSTIPATII ( <>ii>itip«ilfl ost(> o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei Cinului ln(A do normnl (scauno la 3 zllo snu mal rar). să ştie să facă un sondaj gastric MCI?).8. adică deshidratarea şi denutriţia (mai ales ri'lo cronice). sensibil.xamenul radiologie indică un tranzit accelerat.).ii(T)/e: rehidratare.ndoscopia şi biopsia endointestinală contribuie la precizarea cau•I ţfl o gradului leziunilor. 1'iMitru diagnostic. administrat cu linguriţa (rehidratare).. arsen. un sondaj duodenal (este bilă?). după nevoie (în colici). atropină. boli-< • ndorrine. r Iul s<> continuă cu alimentaţie de cruţare. Slmptomele sînt cele ale bolii de bază în cadrul căreia a apărut 1 uii'cii.eliminarea «li-i°nlH<>r alorgizante care produc diareea etc. ihi'nile. remineralizare. i .3.n lume animal.. \llo examinări sînt condiţionate de boala de bază (hipertireozăi •/. nefritelor. cadrul mediu trebuie să ştie să descrie aspecil rllnic şi pe acela al scaunului diareic (ca zeama de carne în dizeni l i ' i sanguinolente în intoxicaţii cu mercur. dacă nu mai există diaree. supe strecurate de zarzavaturi (pentru iul mineral şi de vitamine).ilo administra. sft le aprecieze numărul şi cantitatea.şi micro"• < i l scaunului (digestie. Tratamentul curativ este cauzal şi patogenetic.4. metale grele. F. Abdomenul este moale. vitamine. astenic şi adinamic.

Se va începe cu adminislnirea unei linguri de sămînţă de in pusă în 100 ml apă. m caro bolnavul o bea seara la culcare (aport de masă celulozică). caro uluc celuloză şi permit formarea bolului fecal. ' i dimoo rare durea/ă mai mult de 3—6 săptămîni trece în entero• n l l i . clismo nunuii l .— nervoase: meningite.slipdţie. ptoza colonului. Hoţj i m ui igieno-dietetic singur rezolvă adesea constipaţia.. simptomatic). liiilnment etiologic. tabes.srfideiou porNiiI tlNtiiuliii $1 ledurorwii ' i i e l l e l intestin. anile. sînge). varză. ii''i>.lft tn . ciocolax.. i udo do sezon.niiiiilii (< Mir. sarcină. iar prin excitarea periitriltlsmiilui intestinal se regularizează scaunul.iir. ENTEROCOLOPATIILE Stul iilecţiunl ale intestinului caracterizate prin scaune frecvente şl noi.('(////(•/(• slut /ourto vuiinlo . — alimentare: mese reduse. îngrijiri. prune)./nu/ iMilogviK / / < • ioir. coniodlldlr. I i i i Minimi pentru scurt timp (pentru că spoliază organismul de vitanlue llposolubile). hipertonie: constipaţia spastică).ll|i>|Mtog<»iile. — endocrine: hipotiroidism. M liujorează un pahar cu apă rece şi o linguriţă de miere sau dulceaţă icn-le şi dulcele excită peristaltismul intestinal). insuficienţe poliendocrine. — iieiiii>lunc(ioiiale (atonie.i mediului In care trăieşte. periviscerite. Tratament: educare şi măsuri pentru combaterea sedentarismului.v o l u t i e pot li acute şi cronice. La nevoie se recurge la ulei de parafină l—2 linguri.'. ulcerul gastric sau duodenal. evitarea folosirii cronice a purgativelor.8. — mecanice: «iderenţe.i p l i n lipsu de răspuns ld timp npeliilnl <! •• d e l e c . fisuri anale. anorodile. zarzavaturi (spanac. puroi. Hip. supozitoare de glicerina. JM.o|>iiulu-so de scaunele din diaree prin lipsa alimentelor nedi-| erni' >i prin prezenţa produselor patologice (mucus.i p i l i i mliliKjtiroa factorilor iritativi la nivelul mucoasei intestinale.iipuţle lidhitiMl. aglomerări mari Iu o cabină WC) duru CU timpul l. lipsa de mişcare. rectite. Tratamentul patogenetic este cel dietetic. cartofi).i ' .iihr. Medicamente..4. sintolax. IU ) . dimineaţa. Tratamentul etiologic se face în toate cazurile cînd se cunoaşte itloloţjM. WC un noujionice.să ştie să descrie şi să interpreteze semnificaţia scaunului (de nxnmplu: scaunul în formă de creion arată stenoză rectală). se consumă de preferinţă pîinea neagră. llmincaţa se face masaj abdominal în direcţia progresiunii bolului fecal. 4. pudoare. — leziuni ale tubului digestiv: hemoroizi. — sedentarismul. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu constipnlin slnL: . i i c . pîine albă fără colulozăj — tumori intestinale: în special cancerul colonului. să aplice corect tratamentul indicat (etiologic. sdiiml>. să execute •oicct indicaţiile pentru examinările necesare stabilirii diagnosticului •tlnlnţjic.i roM. alimente uscate. salate de crudităţi. K / I .! . i indicaţia medicului).4. fasole.

ise. La auscultarea abdomeului pot fi percepute unele zgomote hidroaerice (borborisme)..exiiinenul cronologic. uremie. conturului şi calibrului anso-'i Intestinale. l rut. insuficienţe pancrootlee M i. strongiloidoză). n (ir) se va administra regimul în zig-ztig. celulozice fine). i Kildtnrntul este în funcţie de etiologic şi gravilaled siinplnmolo). constipaţia îndelungată.1 luncii' di. simptome nervoase. fie flora do for-"iiliiţio. alimentaţie unilaterală. dureri abdominale dl< n > (simptomele variază cu forma clinică: acută. In enterocolitele mixlc (Cu fermontap i i l i H . în parazitozele intestinale (lambliază.. examenul pentru paraziţi). Alteori ojxir In cmliul nud Intoxl ilimenlare. l . purgative saline) pot duce la enterocolite cronice. Simptomatologia se caracterizează prin alternarea constipaţlel cu i i ' . a diaree sau scaune moi.iinontul preventiv vizează cauzele determinante şi declanşantt. alimente alcrgizante. co[)rocultura. i l . diareice.şi exotoxici (Bi. i ''amonte. l. l > n . Examenele complementare sînt necesare pentru stabilirea cauzei şi ulilnirea unui tratament individualizat: Examenul radiologie baritat permite aprecierea tranzitului Ini l i n . holera. aspectului mucoasei intestinale. survin In cadrul mini boli • nle ori Iu c«drul unol Infecţii enleroltope: fubra tlloldn ţi par n i ' i . i'nvl şi anliputrefacţie în cele cu putrefacţie (•„<• adinlnistrtAll uri. n i ' . alterarea u ii generale. care se urmăreşte < ! < • mai î n n l l e ori n i UlMil liulainentiilni. sau alto intoxicaţii exogene.lllare. abdomenul poate fi balonat sau excavat. uneori apare febra. i r iinlifcrmentativ în cele cu fermentaţie ( :. acidoză).in. frecvente. . precum $i examenul enzimologic ocupă un loc lor in diagnosticul etiologic şi în stabilirea stadiului evolutiv al rr«il. iiiientul curativ este etiologic. igieno-dietetic.se ciiii iliice .ulministreall •. care poate exacerba. ENTEROCOLOPATIILE CRONICE ' • î n t afecţiuni intestinale cronice ce survin în variate împrejurări: după intervenţii pe stomac. nunii igiono-dietetic este similar cu cel din sindromul diareic.şi microscopic al scauuhil.n inspecţie. antibiograma. aclorhidrii. fie flora de putrefacţie. adopttnd rtjl» • • i n l i i i K ' i i l . u/ histologic şi histochimic al materialului recoltat prin i'tidointestinală.l a . cronicizarea unei enterocolite acute.. cronică). Hg. cu sensibili1 1 1« diluză abdominală spontană şi la palpare. n. • factori endo. < • . ÎM I .INTIROCOIOPATIIII ACUŢI nil determlnnto de bnctcrll 9! virusuri. di/enlerio bacllura. folosirea abuzivă a laxativelor (coprol. Hxamenul coprologic evidenţiază caracterul scaunului: colită CU imentuţio sau cu putrefacţie (aspectul macro. intoleranţă faţă de lapte (deficit lactazic)..

Aii i/c iimc/jfr/c -.e piescilu In funcţie de etiologic. Se tratează ev««nIunie p(iui/Hi)/,c. Hota inl( robuinfl se tio ten/A In luni (ic do antiblograînrt {Irlnicii-liiit', c/omm/e/i/co/, împreuna cu vitamina B complex |l Idiiil ) j palo(|ciiclic se loc rehidrotări, remineralizări şi vitaminizări. R«« cent s a introdus tr<ilomenlul cu Bactisubtil pentru normalizarea florei Nopiolilc înlcsliiuile. 7'/(i/(inie///u/ balncotiziotcrapcutic. Enterocolopatiile cronice beneiIcUr/.fl (Ic ,ipc sulfatate sodice ce activează secreţiile intestinale, influen(lud In acelaşi limp sistemul vegetativ,- de asemenea, au un rol laxativ, tflrfi s.i u i t e mucoasa intestinală şi fără să producă obişnuinţă. i In cntcrocolopatiile cronice nespecifice cu tendinţă la diaree, se ndininislrcci/ă în cure interne ape alcaline, sulfatate sodice şi calcice, picciim şi ape akratoterme (Slănic-Moldova, Sîngeorz, Borsec, Malnas), care conţin şi bioxid de carbon.
FORME PARTICULARE DE ENTEROCOLOPATII

—- Enteropatia glutenică se caracterizează prin triada: diaree, siciblre In greutate şi creşterea în volum a abdomenului. Examenul coprologic arată un scaun voluminos şi bogat în grăsimi. Caracteristica acestei boli este apariţia sau accentuarea fenomenelor după administrarea unor alimente bogate în derivate de grîu, seca M, or/, şi ovăz. Hoala este determinată de un defect enzimatic al epiteliului intestinal deficienţă biochimică ereditară — care nu permite digestia pepti(lelui din gluten pînă la produşii lor finiţi. '/ rataincntul constă în asigurarea unui regim alimentar fără conţinui de gluten, eliminînd din consum pîinea, pastele făinoase, preparatele de patiserie, sosurile şi supele cu făinoase. Se va administra un re-i | l i n (are să cuprindă preparate de cartof, orez, porumb, carne, mine-i ale şi vitamine. Dulciurile şi grăsimile în general sînt admise, redui-Indn se numai în perioadele de diaree. Boala Crohn se caracterizează printr-un proces inflamator infii-11 ni i v cu extindere segmentară, localizată mai frecvent la nivelul ileo-i i i l n i terminal, dar poate afecta întreg tractul digestiv, de la esofag ilna la conalul anal. i'titipatoycnia nu este suficient cunoscută. Simptomatologia: se manifestă prin dureri în fosa iliacă dreaptă, • • - , astenic, subfebrilităţi sau chiar febră. Examenul radiologie şi l i i n p l i c completează diagnosticul clinic, între complicaţiile acestei M - citează stenoza intestinului, fistule entero-enterale, sau entero'iil(....l ' v abcese, hemoragii, caşectizarea bolnavului etc. / nitiimcntul constă în repaus, psihoterapie, medicamente sau inter•eiiin- chiruiţjirulă. Tuberculoza intestinală se localizează cu precădere la nivelul c i | i n n i i Ici iniţiale a intestinului subţire (regiunea ileocecală). Apare
.......Io, Ia tineri.

KlnipIdiiHitologlc. Tuberculoza intestinală se manifestă prin: diaree c Iiinţ|(l dimilfi, febril, scăderea poftei de mîncare, slăbire în greutate, ur«»il dllu/.e nbdoiiiinole, tegumente palide, aspect de deshidratare.

ia

/ 'x (iin i'/iii/ ;< K /jii/(>im u lu in i ii ia M u ran e ca re n ju i.i 1 .1 p re ciza re a (//(
l'ruktnti-iilul e:.t.«» cel comun din tubori uloză.
ALTE BOLI INTESTINALE
llllll,

Alergia alimentară digestivă constă In fenomene digestiv* (gr«vărsături, colici abdominale, borborisrae, meteorism, diaree imrisfi) ce apar în primele ore de la consumul alimentului sensibili-la care so adaugă fenomene extradigestive: urticarie, eczemtt, ml-i, fenomene de astm bronşic etc. l'rolilaxia constă în evitarea alimentelor care produc aceste feiiRUMlC.

Tratamentul etiologic cel mai eficient este suprimarea alimentului lni»|l/<int. Desensibilizarea specifică sau nespecifică se face do cătro
ll'ltlC.

Accidente digestive după administrarea orală a unor medica* "ionic antibiotice apar mai ales după tratamente prelungite şi In doze - i . H i de antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol), dar .ui observat asemenea fenomene şi după administrarea lor parenterală, ui cbUir după doze mai mici pe cale orală. Se manifestă fie ca o mlI / A digestivă situată oral (stomatită) sau anorectal (anorectită) datoIfl deprimării florei microbiene saprofite, fie ca accidente disbiotice laiilleslute prin sindroame diareice de diferite grade. Tratamentul constă în întreruperea administrării de antibiotice, rei hllibrorea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Se administrează antlinllce selective după sensibilitatea germenilor din scaun, asociflte CU 11 n m i ne din grupul B, lapte acru şi iaurt. Fenomene digestive prin abuz de purgative. După administraţi îndelungată de purgative (carbocif, ciocolax, sulfat de mnţjncslu Ic.) dntorită iritaţiei produse de acestea, pot apare o serie de ienomonf ' i t| es li ve în centrul cărora se situează: diareea refractară la restricţiile •lliiH'iiUirc şi la terapia simptomatică obişnuită. Fenomene digestive ca urmare a unor defecte biochimice eredl' HIV In ciceastă categorie sînt incluse: n) linteropatia glutenică care s-a amintit mai sus. l ) ) Carenţa dizaharidazică manifestată prin intoleranţă faţă d* ! i j i l e , cu debut încă din copilărie. Cînd apare la o vîrstă avansata et •.h- cîşliqcilă şi apare ca urmare a unor afecţiuni enterolrope cronlcfl mi i'ventiicil vindecate cu acest defect. Aspectul clinic reprezentativ este apariţia paroxistică d leiiomcnt» i u dicjeslivo: dureri difuze abdominale, diaree, borborisine, l)(iloiirtrl, i ruine ( i i «'«iracler intens fermentativ, acid. |) i < i( |i ni s li c ul se stabileşte din aspectul clinic şi se î n l . m ••..!'• p i l i i inului i n l.iclo/il (ve/i volumul de Explorări funcţionala). lini.....entul constă în excluderea sau reducerea aportului ' ! < dr/,rt' • n Ide I n t n ( ! <• c ore este intoleranţa şi tenipin substltutivd cu di/iihnnlft/.e. 183

c) Caronţ.i do hot.i-llpoprolclne determină steatoree incă din cop! Iflrlo. nsoclfitft < u nmnifesUin oculare şi nervoase. Un semn do mm e valoare oslo ti.speclul ,,du roata dinţată" al enterocitelor.
RECTOCOLITA HEMORAGICA

Este o dfocţiunc de natură inflamatorie a intestinului gros. Simptomatologie. Boala se manifestă prin dureri difuze în abdomo» nul Inferior, mai ales în stingă, alterarea stării generale, febră şi sind i om re< iosigmoidian: scaune care conţin mucus, sînge şi puroi, intim Pro/jo/e- biologico-funcţionale arată: anemie hipocromă, hipoproteitlenilo si V.S.H. mărită. Irlyoscopia, rectoscopia, colonoîibroscopia şi biopsia precizează formn şi stadiul evolutiv al bolii. lixamcnul coprologic şi coprocultura aduc date utile completării tlln<|n»sticului. Diagnosticul se stabileşte pe baza sindromului clinic rectosigmol-dlfln cn evoluţie periodică; alterarea stării generale, febră, slăbirea in , disproteinemie, anemie, examenul restoscopic (cu endobiopsie), l radiologie baritat şi irigoscopia care arată extinderea şi aspectul morfologic al procesului rectocolitic ce se stadializează în grade: — In gradul I: se evidenţiază congestie, edem şi fragilitate a muL'oasei colonului („mucoasă ca*e plînge cu sînge"); — 3n gradul II: pe lîngă modificările descrise se adaugă ulceraţii iuperficmle; — 3» gradul III: se pot adăuga la cele menţionate aspecte poli*>oldo, stenoze difuze, perforaţii, hemoragii mari etc. Evoluţie. Mai frecvent se realizează o succesiune neregulată de discuţi active şi faze de remisiune, cu durată inegală, de săptămîni ilnrt l*i niiii mulţi ani. Complicaţii: hemoragii de diferite intensităţi, perforaţii (mai ales •u evoluţie torpidă), stenoze, cancerizare, stări septice, fenomene de; ilpei.seiiMbilitate (eriteme, iridociclite, poliartrite etc.), denutriţie prin lUM'iiiiisni malabsorbtiv, steatoze hepatice, pancreatite etc. Triilfimcnt. Repausul fizic şi intelectual este totdeauna necesar în • i i i M i i l perioadelor active. Recurgem obişnuit la spitalizare şi din cauza nv«'stl(|.iliilor care trebuie efectuate, dar în egală măsură pentru a pupa n s l ( | i i i i i o desprindere din preocupările zilnice şi pentru a oferi con11(11 roiilc relaxării nervoase şi repausului la pat. Dacă afecţiunea u ost rc< cui explorată şi puseul este lipsit de severitate, iar condiţiile fan i l l n l e sînl compatibile cu obiectivul terapeutic, bolnavul poate rămînc n concediu de boală la domiciliu. Va păstra însă o legătură strînsă cu ni'dlciil, penlru aprecierea evoluţiei. trebuie să respecte în primul rînd principiul cruţării D i irjuro/itatc care variază cu numărul de evacuări cu i In iormele difuze, cu participare enterală, restricţiile do 'Hulo/h.- i «lulcinrile stnt mai severe. Proporţia acestora rămîne Insă n Umil io holiuivii cu constipaţic. Totdeauna se evită subH4

nţelo chimico cu n< tlune Irllnntn asupra nun i| .e| I ţite: i.lle, Cfl« d lacla/lcă obligă In restricţia şl uneori chin Xl'lllll'-l i". ' <>mplel4 Lipiciul. Aceostfl simplă măsură contribuie, In .elllei n .1 •moi ni'.imiea rapidă a sindromului diareic şi secund !.i :.i . al u i . Asigurarea necesităţilor calorice şi a raţie i li • v i!. i ml neiale (fier, calciu, potasiu) şi proteine devine < :i ţ |.i l.l pe I i i i i v i supuşi unor spolieri însemnate. l'nnniliil şi băuturile alcoolice sînt nocive pentru influenl'-ln lor muhonmmale. Se va obţine de aceea colaborarea bolnavilor pentru i.Hiirarca lor. 7'ercip/a antiinflamatorie constituie elementul central. Se re.ili/.uază HI Irei grupe principale de substanţe, administrate izolat sau în aso•!« •: Kalazopirina, hormonii corticosuprarenali şi imunosuprcsivele la IM se adaugă psihoterapia şi în unele cazuri intervenţia chirurgicală.
IM

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Sindromul de malabsorbţie este un complex de simptome digestive 'lenerale determinate de o tulburare în transportul prin mucoasa in- i l a sau prin căile aferente (spre deosebire de maldigestie care letcrmmată de o tulburare a proceselor enzimodigestive). Aproape bolile digestive (şi unele extradigestive, dar care au consecinţe 11 intestinului) pot evolua cu sindromul de malabsorbţie. \spectul clinic este dominat de diaree şi de sindromul carenţlal lestat prin deficit ponderal, paloare, edeme carenţiale, anemie, cavitaminice şi minerale, insuficienţe poliendocrine, scăderea capa-i de efort şi în final scăderea capacităţii de muncă. 1 in loc particular în realizarea sindromului de malabsorbţie au de-'e creditare ale transportului diferitelor principii alimentare. Cade bcta-lipoproteine (manifestată prin steatoree), malabsorbţla de /ii şi galactoză, determinată de incapacitatea celulelor funcţionale i l e (euterocitele) de a acumula glucoza şi galactoză, tulburări tn l » t i ( i unor aminoacizi (triptofan, metionina), tulburări în absorbţia cloruri etc. Aspectul clinic sub care evoluează este cel comun sinului do malabsorbţie la care se asociază simptomele carenţei spo-(lipidice, vitaminice, minerale). l ratamentul este în funcţie de forma etiologică şi constă In repuus, > | i m Iţjlcno-dietetic, tratament patogenetic, substitutiv şi simptomatic,
4.4.3.5. APENDICITA

\pendicita este inflamaţia apendicelui cecal, ce apare co urmare a infecţii cu microbi variaţi. Ea poate fi acută sau cronică (s-a devi o Inimă subacută de apendicită).
APENDICITA ACUTA

Sui vine i n . îl (Ies Io tineri, cu deosebire la bărbaţi inlro 10 fi 30 de • ni, dai poali .ipaie si la udulti şi balrlni. Ea este cea mal frecventă ,in/,i n rtb(l"meimlul ficut chirurgical.

1IB

(•'nctorii favorizanţi sînt multipli: anumite conformaţii anatomice nh' leqiunii ileo-ceco-apendiculare care favorizează staza şi suprainler(i,i, infecţii generale, boli infecţioase acute, paraziţi situaţi în acea.1.1 regiune, alimentaţia bogată în celuloză, toţi factorii care favorizeazii 'lisinicirea apendicelui şi „transformarea lui într-o cavitate închisă ni "iilinul întotdeauna infectat". Alteori inflamaţia apendicelui se face ! > < • r<ile hematogenă sau limfatică. La nivelul apendicelui se poate reall'/fl un proces cataral, flegmonos sau gangrenos. Simptomele clinice constau în durerea spontană de intensitate viol<»nl<i, cu început relativ brusc, cu evoluţie ondulantă, situată (de re-r| iiln) în fosa iliacă dreaptă, asociată cu greţuri, vărsături, febră şi (mai ies) ronstipaţie. l-xdincnul obiectiv evidenţiază o durere vie în fosa iliacă dreaptă l > < - cuie uneori bolnavul o localizează precis într-un punct pe care-1 :> < >< il< > <irăta cu degetul. Se mai evidenţiază hiperestezie cutanată, iar uneori la palparea profundă se poate decela contractură musculară. 'l'uşcul rectul şi eventual vaginal ajută la precizarea diagnosticului ,,i Iu diferenţierea faţă de o afecţiune genitală (în special sarcină extniPulsul este accelerat, leucocitele sînt crescute. Aceste simptome însoţesc formele obişnuite de apendicite, dar în funcţie de localizarea •ipi'iidicclui, de etiologia şi intensitatea procesului inflamator, semnele linice pot fi extrem de variate. Atunci cînd simptomele sînt clasice, :liti(| nosticul este uşor, iar atitudinea este una singură, punga cu gheaţ<i DO l»sd iliacă dreaptă şi trimiterea de urgenţă a bolnavului în secţia de "hiimqie, observare atentă, pregătire operatorie, apoi intervenţie chiComplicaţii. Dituzarea procesului inflamator prin toate straturile» i| >eiKlirelui şi interesarea peritoneului periapendicular realizează o peilnnitfl plastică localizată („blocul apendicular"), iar perforarea apenllcelui realizează peritonita acută. Ambele sînt urgenţe medico-chirur(Irnle şi necesită intervenţie de urgenţă. Peritonita acută din apendi-'llrt iirnlu necesită intervenţie de urgenţă. Dintre complicaţiile la dis-filiţri (iiiiinlim complicaţiile hepatobiliare care evoluează cu subicter şi 'Irhilele exlremităţilor. Prognosticul este în funcţie de rapiditatea intervenţiei chirurgicale, >x*cul<ilci în cit mai scurt timp după declanşarea fenomenelor clinice.
APENDICITA CRONICA (APENDICOPATIA CRONICA) llelin ). ă

Uneori procesul inflamator apendicular evoluează lent cu simptome /ni I n i e care pot imita sau se pot asocia cu manifestări din partea altoi >rf|niie nlxlominalc. Slmplomclc locale sînt dominate de durerea din fosa iliacă dreaplfl iul* Inimii de nrsiiri, cu iradiere variată, ce survine la efortul de mers, nnl nh". l , i incnron unui plan înclinat, sau Iu .r> -(> ore după masă. Unoti l iluieir.i se iu < enlne<r/.A dupfi d<>( omprinuire.i rapidă co urmoa/ft Ihfl ('oMi|]iesliiiu In re(|iune«i c (>co-apendi( uhinl (semnul Blnmbcrţj), llipH ninsnjtil minim ui ie(|iiinii ileo-co( nle (l , l lulieqnnii), ori prin rnm-

presiunea gazelor de-a lungul colonului transvers spre colonul ascen-«lent (Rowsing). Sindromul dispeptic apendicular constă în greţuri matinale şi postii limentare, uneori vărsături, constipaţie alternînd cu diaree. Semnele generale sînt nespecifice de tip neurasteniform, fenomene Vegetative: extremităţi reci, transpiraţii, palpitaţii şi slăbire în greutate. Examenul radiologie ajută uneori la precizarea diagnosticului. Evoluţia este uneori spre agravare,- alteori evoluează cu semne minime care se manifestă intermitent. Tratament: în cazurile în care fenomenele persistă se indică intervenţia chirurgicală, cu explorarea largă a regiunii ileo-ceco-apendi• ulare.
4.4.8.6. HEMOROIZII

Sînt dilataţii varicoase ale plexului hemoroidal în porţiunea submiiroasă. Pot fi interni sau externi. Ca semnificaţie clinică pot fi: Mmptomatici în cancerul rectal şi în cirozele hepatice sau pot fi favorizaţi de sedentarism, graviditate, constipaţie. Neinflamaţi sînt bine suportaţi; se pot complica cu inflamaţii (cînd | IK >(|UC arsuri, dureri, flebotromboze, ulceraţii urmate de hemoragii, fiNini anale) sau pot sîngera cronic, ducînd la anemii. Scaunul este de i niislipaţie, cu sînge pe suprafaţă. Tratamentul profilactic constă în combaterea cauzelor favorizante. Tratamentul curativ: igienă locală riguroasă, combaterea constipaJU-l, combaterea durerii, băi de şezut cu ceai de muşeţel, hemorsal sau niMiior/on supozitoare. Tratamentul chirurgical se indică în cazul hemohtl/ilor complicaţi cînd nu cedează la tratamentul medicamentos.
4.4.8.7. PARAZITOZELE INTESTINALE

Sînt boli cauzate de prezenţa unor agenţi biologici adaptaţi la vlntn parazitară în intestinul omului, îmbolnăvirea prin paraziţi se nuin«!ţjto infestare. l'nra/iţii intestinali pot fi: unicelulari (Lamblia sau Giardia intcntiiinlls, llalantidium coli, Trihomonas intestinalis, Amoeba histolitica) s<iu lilmlrelulari (anghilula, anchilostoma duodenală, ascaridul, teniile si 1 < lm< «'laiul). filologia paraziţilor. Pentru înmulţire, unii paraziţi au nevoie do o uclrt %<iii mai mulle, iar alţii au nevoie de condiţii de mediu extern iinlilia, «iscaridul, anchilostoma). C«iU-a de transmitere o constituie apa poluată, alimentele, li udele, i / n v . i l i i r i l o pe care se află ouă de paraziţi, care ajung In intestin, l'o • /Ho/ele stni liivori/.cilo, deci, de condiţii neigienice. Elo sini destul 1 iflN|ini(llle, linii nles iu mediul rural. Ac(lunea nociva M punr/.itilor consta in spolierea organismului de Intimii n u t i l l i v i (utlll/.uţi de cAtie |)<ilci/,ll)i

l i l l d ( l n niucodsol Intestinale (inflamaţii); .n (imn» «nomiuntă prin pierderi mici, dar repetate de sînge; .ujiiino toxică prin eliberarea unor toxine care sensibilizează (n l' • 1111 .• i •. i/, i) organismul; • n [ i i i n i mecanice: ascarizii făcuţi ghem pot produce ocluzii intest i n . i l < - , pol pătrunde în canalul coledoc determinînd icter mecanic, sau pol |.nuluce asfixii prin ieşirea prin esofag, ajungînd la laringe (mai nli :. l . i copii în cazul infestaţiilor masive). Slmplomele generale rezultă din acţiunile expuse şi constau în Nliiiptoine nervoase, ca: indispoziţie, cefalee, nervozitate, crize convulsive» (se pot confunda cu epilepsia). Copiii slăbesc, sînt astenici, nu se f1<"/vo|t<1 satisfăcător, sînt palizi, anemici; Slmplome digestive: dureri abdominale, mai ales periombilicale, Inapetenţei, hipersalivatie, uneori prezintă bulimie (în teniază), senzat l n că: ,,cova mişcă prin abdomen", meteorism, prurit anal, prurit nazal Ndii cutanat. Adesea bolnavii acuză senzaţia de apă sărată în gură. Subliniem şi faptul că uneori infestaţia este bine tolerată şi nu se manili'.sltt prin nici un simptom. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice amintite, examenul ui coprologic macroscopic şi microscopic, care poate evidenţia ouă de pura/iţi, paraziţi sau chisturi, iar hemograma arată eozinofilie.
LAMBLIAZA

l.iimbliaza este diagnosticată prin evidenţierea parazitului în bilă BAU n chisturilor în scaun. 'l'ratamentul se face cu atebrină prin sondă (0,60—0,80 g) sau 3XfMO 9 Pe zi. timp de 5 zile, per os. Mai recent se tratează cu metronldu/.ol siiu fasigyn.
ASCARIDOZA

Ascaridoza este determinată de Ascaris lumbricoides (limbricul, pan/11 lung de 12—25 cm, alb-murdar) care trăieşte în intestinul subţire. JnfcsUiţia se poate autoîntreţine (femela depune ouă în pliurile mu-'onsoli «ici ies larve, din care cresc adulţi) sau prin ouă din mediul >xt«m. I.«rvele pot trece în sînge, ajung în plămîni, iar de aici, prin la-Inţjf, trec în esofag, stomac, intestin. Tratamentul este profilactic (cel mai bun) şi curativ: nematocton, \lcopar sou loxuran, la indicaţia şi sub observaţia medicului. Recent s-u ntrodus tratamentul cu Decam-Richter în tablete.
OXIUROZA

Oxltiro'/a osie cauzată de viermi mici de 9—12 mm, ce trăiesc In nti'Nlliiiil ţjros (cer). Femela migrează în regiunea anală unde depune ufl i?l lillrt muconsn, producînd prurit, fapt pentru care bolnavul ie rnrplnfi, In ouMle pe de(|(>t(> şi apoi le duce la nas sau gură. Se admite
(III

parazit lung de 3—5 m. Tratament. Diagnosticul se face prin progloIfllo eliminate. Diagnosticul se stabileşte prin existenţa proglotelor In scaun ce conţin ouă. trec în circulaţie.i M . atebrină.unilio. care se schimbă seara şi dimineaţa. ANGHILULIAZA SAU STRONGILOIDOZA Anghiluliaza sau strongiloidoza este dată de Anghillula intestinalls ni Xtrongyloides.ţi trebuie i c | > . Diagnosticul se face prin punerea parazitului în evidenţă în bilă '. pfistrlndu-so riguros şl | |(|l«*n<i corporală (pentru <i nu se pmdure auloinfostaţia In acest Intervnl).Botriocefalus latus: infestaţia se face prin carne de peşte. Atebrină: 0.< nperl SCOl"HUl (nllininterl lintnmentul nu n fost eficaco . ouflle putinii p i . .ca medicamente: oxiuran. uniri 2 comprimate. în mine. Para-' i l u l este lung de 10—12 m. strînşi etanş (pentru a împiedica pătrunderea clogoInlor în regiunea anală).8—l g prin sondă) iau Ni-! . Se foloseşte violet de genţianâ. faringe. un vierme mai mare clooxiurul. dlIttMfinină sau vermigal. fenotiazină. Se Ingetă usturoi sau se pot face clisme cu usturoi. bronhii. int). pe un vas cu apă fierbinte. Infestaţiile mici sînt bine suportate. apoi după o OM ţin . Infestaţiile mari se tratează cu greu. Pe acest principiu folosim următorul tratament: chiloţi storlll/nţi prin fierbere. cu o ţiMMlfttlro prealabilă (alimentaţie: peşte. duo-•'• n. / ratamentul curativ al teniazelor: Filix mas 8 g în capsule. care conţine cisticerci. Este rezistentă la tratament. De aici iliunxînd prin piele.1 ' i •' imprimate. Se dezvoltă în reqlu-i lleocecală. 1 . iar femela nu va mol «11înlna ouă. — Tenia saginata: infestaţia se face prin carne de vită.|l miloinlcstaţiii. porlneu nan In clcntrl|i i>«i ombilicală. 1BO . plămîni. TENIAZELE — Tenia solium. infestează omul prin carlica do porc. > : . vermigal. Trut<nnentul va fi locul de 1ntnM<|. Diagnosticul se pune prin evidenţierea Jn uni a ouălor operculate. T R IC H O C EFA L O Z A Trichocefaloza este produsă de trichocefal. apoi purgaţle şl deh ' i i i i . nematocton-. 1 in nxllc. . parazitul fiind foarto .mi scaun. Parazitul ente lung de 5—6 m. care conţin ouă.i l. dimineaţa pe nemîncate. Bulimia este un simptom particular al tenia-loi. timp du 40 00 de zile. i l< necosarfi examinarea atentă a parazitului spre <i div.istcnt la medicamente. In acest timp viermii adulţi masculi mor.. Larvele se dezvoltă în mediu umed. cu ceapă).

9. La nivelul confluenţei veziculei cu cisticul se află sfincli'iul vr/l< ui. Vc/lcii biliară prezintă mai multe regiuni: fundică. pătrund prin peretele inli'. mai ales în mediul rural.(<• |xiifl/. corporeală şi colului (gît).4. care este Alt'HIull din slromâ 1 şi pnrenchim. Infestaţia ••c l . inaccesibilă palpării. Profilaxia generală a parazitozelor: — surse igienice de apă (la sate.5 — 4 mm. Ficatul imlr ncoporit de capsula Glisson. care prin destinderea bruscă a ficatului devine Nwifilhllrt.i musculară precizează diagnosticul. \.5 kg. midlgii. — stîrpirea clinilor şi pisicilor vagabonde. limfatici ). alterarea stării generale. BOLILE FICATULUI Şl ALE CĂILOR BILIARE 4. iar parenchimul este alcătuit din celule hepatice dispuse în « (ifclnnne rmllnre (cordoane Romack). Aţe/arca celulelor hepatice cu un pol In contact ni reţeaua capilurJt. doterminînd dureri.ilo/<i provocata de Trichina sau Trichinella V>/»( nenuilod In lomul de fir. HISTOLOGIE Şl FIZIOLOGIE f'' } Anatomic. Are o greutate de 1. (.TftlCHINOZA Trlrhliu »/<i <". care au un pol în contact cu vasele sanguine. o fata inferioară şi o margine anterioară. mai mare decît cel stîng. în şcoli etc. Necesită internare şi tratameiil in condiţii de spitalizare. iar consistenta este de organ. — combaterea muştelor. urti-«'rtrli .1. '. Mitologia. Ficatul are o structură alcătuită hi conformitate cu funcţia lui complnxfl. subfebrilităti. cefaloe.M. cnntlnutild ni ranalul cistic. Prezintă o fată anteroNUpt'rlodiil. Figura 2 pre-«Inlfl /niiele sfincteriene bilio-duodenale. El se v«i»fl împreună cu canalul principal pancreatic (canalul Wirsung) în ampula Vater. Alteori apar semne de . ' prin consum de carne do porc sau de urs. al căror perete ÎI formează. care se deschide în duoden. iar cu (cldlnlt tn contact cu canaliculele biliara explica posibilitatea îndeplinirii 100 . Hhloloqle.). canalul hepallr $1 nervi. |)f*! vft/iit<1 cu un sfincter (sfincterul Oddi). \ene. în peM'lll («pllnrelor Intralobularc se găsesc celulele Kupffer ce fac parte din ţesutul M'lli ulnendotellfll.stiH In circuhiţic. Tot aici se află şi vezicula biliară. în continuare purtînd numele de canalul coledoc. unde se '>/m/)/o/nc/e principale sînt edemele pleoapelor. — spălatul fructelor şi a zarzavaturilor înainte de consum.— spălatul mîinilor înainte de mîncare. care conţine larve luciu Io. Eozinofilia şi eventual liiop. > — educaţia sanitară.iloH. UnlInlcM sa niorfo-funcţională este reprezentată de lobului hepatic. NOŢIUNI DE ANATOMIE. Suprafaţa sa este netedă. etanşe şi folosite corect.nc cerebrală. cu o lungime do 1. Acosloo se eliberează în intestin. — controlul veterinar al cărnii înainte de consumare (mai al$S clnd aceasta provine din sectorul particular). ir. oculară. Stroma este alcătuită dintr-o reţea vasculară (arInii'.. Ficatul este un organ nepereche.cel stîng este situat în parte şi în regiunea epigastrică. hepatică sau renală.9. 4. l'e fiit« inferioară se află hilul hepatic alcătuit din vase sanguine.4. se află IM lilpocondrul drept. iar de aici ajung în diferite organe. culoare vlşlnlo şi este alcătuit din doi lobi: lobul drept.'urni/i// cistic confluează cu canalul hepatic (provenit din unirea canalelor lobilor hp|mlirl drept şi stîng). Inr c elftlnll pol orientat spre canaliculele biliare. — latrine igienice.

lnu|e niililIlM ile tu imun dlţ|('Ntlel Inr prin mpllarcle co provin din nil<m hepullifl piim i. ( e l n l n hepntlcA piliiieţlc ntnqn luiK'llonnl Incttunl cu Mil>'.Ilel diilile: nxnrrlnH (df t>xc*r«>tlti A hlli'l) şl pndoi rllifl cu pn»ll>llllnti>n elinn. .. 10 1 . co pn>v|n din .. e nxli|eiinl.i<|ni nduso. O cnsner ------------------:> a sfincter Fig. l'iln cfl|illnit'lii v<<ti(>n»n.n|>in niinii-ioii>... I. < l tu linge dti uii/lmi* şl hormoni. nnibele nnieslertndii-NO aşa tnctt celula hopatli <i pilmi'ţtn un '. pe de o pnrte. „acţiunea de laborator" n. Zonelet •finctcrlciu' blllo-<luodenalt..< K . Inr pe de nltn pin l e activitatea de excreţie o bilei In cnnnln ulule SMi Z l ir i 7-8 cm H20 --5-6cmH 2 0 1 bulbo 'iiotfcnd -----12cmH20 când!pancreah'c '. A .imie pici (ine ti pennlle..

liiliaiCt (colectatul) este un rezervor pentru bila secretata continuu «la Urni l i l l n NccictnIA şl ezcretată umple coledocul (sfincterul Oddi fiind închis) şl pN l i i u u l i ini<|i(i(l In veziculă. i i oiitruc(ia coleclstulul şi relaxarea sfincterelor căilor biliare (în principul ni vt'/lcui' i si al ampulei Vater). iwicfla metabolică se referă la toate substanţele nutritive: yllcogenică: sintetizează glicogenul din glucoza (funcţie glicogenetică). Rol In reijlarea echilibrului acido-bazic. atlipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi. sintetizează fibrinocjenul şi protrombina cu rol în coagulare.iiimc'/a. — . prin canalele perllobulare.H. Cu. hincţla proteinolormatoare: sintetizează albumine şi globuline.i celulele Kupffer. Din colecist. La unii bolnavi se pot găsi ambele forme de dischinezii.9. acesta fiind un organ indispensabil vli'tll (este un adevărat laborator al organismului). sein ilen/il glicogenul în glucoza (funcţie glicogenolitică). mul puţin toxice (funcţie uroproteică sau urogeneticS). prin S. estrogeni. sinergismul este tulburat şi apare dissinergismul pe caro-1 ' ni sub denumirea de dischinezii biliare. formarea amoniacului din acizi aminaţi. Func//d f/c ti-rmore<jlare: generează căldură în stare de repaus. l l l n d in aceiaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor îmbătrînite. intervenind în transformarea acidului Im'tlc In glucoza. SEMNELE CLINICE Şl EXPLORĂRILE PARACLINICE ÎN BOLILE DE FICAT VC // CM / U • i 'it ic tu ve/. Na.3—1. bila se evacuează intermitent. El antrenează grăsimile de re •«•rvil din organism în caz de inanţie. iar hiperchinezia se caracterizează prin accelerare» Intensitatea contracţiilor. I'nncfla biliară sau biligenetică constă în formarea bilei de către celulele hepntlc«' ţ. contribuind IA menţinerea echilibrului proteineraiei cu raportul A/G de 1. i . Joacă rol în esterificarea colesterolului. Bătrînii fac mai rcir hepatită 102 . Intervine In metabolismul mineralelor: CI. l'nnclla antiloxică: neutralizează substanţele toxice endogene: indolul. transforma ylucidclo în exces în grăsimi şi invers. l'iiiictlu licmatopoietică: ficatul formează hematii în perioada intrauterină a In-I n l u l . As. Iar In final prin canalul Cn tu lo. anamneză. bila.4.4.iciiln biliara. scatolul. care. condiţii patologice. Intarlobulare şl apoi canalele colectoare. transformă deşeurile metabolice toxice în uree şi amoulm1. In vc/iculă. odatfl cu IIOCCM i conţinutului gastric In duoden. do umle. Hipochinezia este reprezentată de n'n contracţiei veziculei. itlng ţi apoi comun). Evacuarea bilei se extinde pe o durată de 6 ore. elaborează anticorpi cu rol In nntoiipărarea organismului. i i u . An.. Pe cale neuroumorală iau naştere doi hormoni (luixli-n i i i . Bila îndeplineşte următoarele funcţii: participă la emulslonurcii grăsimilor şi potenţează acţiunea lipazei (în vederea absorbţiei lor şi a vltnînlnelor liposolubile).stimulează peristaltismul intestinal şi combate flora de putri' laclle. cute depozit de vitamine liposolubile şl hidrosolubile. sintetizează fermenţii: fosfataze. la rin-(Iul ci poate favoriza infecţia şi formarea de calculi biliari.'lltiii'<' sini clcinonlole de bază pentru diagnostic.neutralizează substanţe toxice exogene: Pb. precum şi unele medirainqntB sl substanţe chimice/ -— cllm/nă prin bilă bacteriile ajunse în organism. concentrlndu-se. 4. lifpatoclilnlna care stimulează formarea bilei şi colecistochinina care du l i ' i i n l i i . avlnil un ni"umilim în primele 3 ore după prînz.R.ito bolile. limiţiile ficatului sînt extrem de complexe.2. Sintetizează grăsimi din acizi graşi. fosforilaze. transaminaze etc. Important de reţinut că aceste dischinezii favorizează staza biliară. Vîrsl<i bolnavului ne poate oferi unele indicii. fenolul rezultnts «lin putrefacţia intestinală. Du|>fl 40 de tun <i|xiro mai des cancerul hepatic. Zn. antidiuretici). examenul obiectiv şi examinările pamr. reglînd diureza prin neutralizarea unor hormoni (nii|>inieiin! i. Mecanismele de contracţie şi relaxare n rior se produc sinergie. formează glicogen din grăsimi ţi iicl/i aminaţi (funcţie gliconeogenetică). capătă aspectul ţi culmii' i lunuri cunoscută. K. ' I | ' " M | I I In i'aimlelfl hepatice (drept. i i i . Fe (este depozit de fier)/ r«l Jn metabolismul apei.

unic decolorate sau hiperpigmentate.lie. scade-«i pol tei de mîncare şi scăderea în greutate sînt cele mai importante.IM -.i'.S. i i .1| •• iiiiliil-. Slmptomele subiective: durerea este rară (dar poate surveni). hemoragii dl.i. Takata-Ara. n mici arată H(erlfii< i n || •• MoU Interii» penii u onili* n\»dll .Hpldeinlrft. Slmptomele obiective: amintim aspectul caşectic şi abdomenul asin MI circulaţie colaterală în ciroze-. Colesterolemia (normal 180 — 220 mg %).i antltoxică se explorează cu benzoat de sodiu.i-. l'unc|l.iide'. llli. irubul* «Ă »t» i|. Creşterea bilirubinemiei indirecte o găsim în icterele hemoli".e. tuberculoza.are<i bună i calului de (|"Uicloză). meteorism. .slonal cu toxli <-.şi dislipidemii. Noi m.pectul galben al tegumentelor (ictere).' -. i. se administrează soluţie de galactoză 40/400 9! incollează probe de urină la 2 — 4 — 6 şi 24 ore. eliminarea mai mare de 2 g semnifica ueiaeta1 l l / n i e n de către ficatul alterat. l i l l u / n b l l i i i i . de la 2 mgo/ 0 în sus apare inrul). ictorul hemoll-. constipaţie. timol. reacţiile Mallen. i'ş/r/cfi bilirubinemiei directe o întîlnim în ictere mecanice In timp In icterele hepatocelulare cresc ambele. predominînd una sau alta liiiH'tio de mecanismul predominant. Electrofore/a (î litiiinelectroforeza arată în afecţiuni hepatice scăderea serumalbumi-si creşterea gamaglobulinelor (în special beta.<• n>< . î l . /\nfc<v(/c///c/r crcdocolatcrale: luesul. inapetenţă. steluţe vasculare.. Mediul |>t<>l«. sul-in| de cadmiu.i în antecedentele bolnavilor cronici du firul. i . Explorările biochimice. iar hlpo-i' -. m* est* • •i"lnlioli/.i < • . sulfat de zinc. hepatomegalla. De mare valoare în diagnosticul bolilor he(Hif/ri1 fi'int explorările biochimice. n i m e i i l mal do» Iclor hpniollllc i onoln prp/lntrt nun i i . i viilui cu o sursii (Ic hrp. • nlni Iul l ) i i i n .i'. Hl-miil i i p i i n .i/. loi» ' i e d tudelmi' MI<I d unor modiccimonle pot piodure le/iunl hepiillci-. li'iiomrrjalia. mai ales scăderea colesterolului esterificat în leziunile lM'| inlii '• (este alterată funcţia de sinteză).c.i in u i i ud peste 4 g acid hipuric. :. precum şi în icterul mecanic.H. \. Proba este normală '••" rt Iu primele 4 ore se elimină sub 2 g (semnifică metaboli/. ! ( • | I I I | M I I Inul niiio'. Gross etc.iliUi epidemii . >n. I i i olul nereuşind s-o transforme în bilirubină conjugată (directă).ti-iolcmie.illo coloclntopntll.şi gamaglobuliFuncţia în metabolismul glucidelor se explorează prin proba H/iic/o/t/r/e/ provocate. hemoroizi şi edemele în diferite forme de hepatite i'W e lc .nl Iu acid hipuric do către ficat şi se elimina prin min. Proteinele serice se explorează prin testele de disproteinemie hui „hepatice" cum li se spune greşit): V. urini colorate.oază i i i h i n d i n pniin-le 4 oro şi se dozează acidul hipmic.imctoi ic. Hipercolesterolemle i ni in hiper. balonarea postprandială.cul pi uhu diagnosticul do hep< i ţ i t ă epidemic.r/<i b i l i i i i d trebuie cunoscute.i bolniivului G g benzoat de sodiu i><-r os-.dori m. pru-' i i i ( i n ictorul mecanic). — Hlllrublnemia (normal pînă la l mg%. c.

Pulsul poate fi bradii nidic (acţiunea bilirubinemiei). veziculare.S. |)iillndu-se constata şi creşterea bilirubinemiei indirecte.. SINDROMUL ICTERIC h Cunoaşterea sindromului icteric permite înţelegerea simptomatoloqlei unor afecţiuni hepatice. coledociene sau hemolitice. In icterele mecanice scaunele sînt decolorate (bila nu se mai elii ii i ml In duoden). ciuperci otrăvitoare care produc le-/liini (juive hepatocelulare. Icterele prin proces hepatic sau prin lezare hepatocelulară sînt i l e l . Etiopatogenie. I . stagnează în ficat.. M . apar pigmenţii biliari în urină. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor (icterul) este vizibilă i'e 11 la lumina zilei. Consecinţa este icterul prin creşterea bilirubinemiei directe.. i t e acololdo<i| p i > i ii i i n iu liil In h e p a tite le fă ră ic te r. iar pigmenţii biliari sînt „pozitivi" în ictere mecanice şi hepatocelulare.4.P. nu mai poate şti l le i (inJu<|<ilA toutti bilirubina. Concomitent. substanţe toxice (fosfor. . policlorură de vinii). n i . . care poate determina şoc alergic prin punctionarea «a). su b sta n ţa in l i h i <> i > in i/kg co rp ) şl se cercetează In slng c du |> . billî n l i l i u i neconjugată (indirectă) nu mai poate fi conjugată în totalitate. (brom iulfonftalelnfl) ('orcoton/ft><K i i . inclavare de calcul î/i coledoc.). Este cauzată de creşterea bilirubinemiei. medicamente (neosalv i i i ' .3. ' . fapt pentru care bilirubinemia directă şl indiM'i Iii iie>te si apar în urină pigmenţi biliari şi urobilinogen.i le (semne de litiază. ' i miiuite. microbi (septicopioemii).'in < 1 5 de m inu te. . nSjoe c i . de virusuri hepatotrope (al hepatitei epidemice.Sondajul duodenal: absenţa bilei indică obstrucţia căii bilicirt princip. 4. IU4 .n l)on. i / . poate apărea prurit.l xamenul urinei: se va urmări urobilinogenul care creşte în he patite -. clordolazin. distrugînd arhitectonica normală a lobulului liepiilic. i(n sln g e e s te p e ste 1 0 % d in s u b s ta n ţa in je c t a tă in d ii a un I . .ei infecţioase).i ictere homolitice. ' | . i i . monoinichMi/. Cauzele icterelor sînt mecanice. . mai rar spasme puternice şi prelungite ale sfincterului Oddl. l ' i l n scoaterea din funcţie a unor celule hepatice. l \dinunul materiilor fecale: culoarea şi compoziţia. pătrunderea de ascarizi în coledoc.1K | i i H ' i .Sclntlgrama hepatică şi puncţia-biopsie hepatică sînt utile (atent i o Iu eliist hidatic. cancere comprimînd calea hopnlocoledociană.9. tetraclorurfl de r.. . i i i cactiv. — Icterele mecanice pot fi determinate de stenoze coledocicnu (consecinţa inflamaţiilor sau cancerului. cu apariţia iiinliiliiioţjenului în urină. plegomazin). destinde cmlc biliare. care cedează la presiune şi bilirubina directă treco In sliuje.i H . Tu aceste cazuri bila nu se mai poate evacua.i . D u .i'ioh. cancer etc.. . hepatice şi hemomice.

în special a paUlmului. o picătură microscopică de sînge ' ' i i (f> ml) uscată pe un instrument medico-chirurgical protejează vi"I In licrberea reglementară şi-1 poate transmite. Se va i le ca prototip hepatita epidemică virală. avînd cauze multiple (virale. precum . Incubaţia. i i . incubaţia este de 2 — 6 săptămlni. ducînd la evidenţierea • I M . Cu timpul se poato ajunge 9! la leziuni i i r p . cart • • l i n dicignosticată etiologic. tnstru• Io nosterilizate corect.! numele.. fără ••mus ilnrlsticc.'. Simptomatologia Icterelor este in funcţie de boala de bază.. cît şi prin seringă: transfuzie. «speclul scaunului. deci greu de bănuit dacă nu ne glndim la ucoaită posl• iii' >l nu exttininflin plgmenţii bilinri şi urobilinogonul care tlnt po- 199 . analiza simptomolor: caracterul coloi. de aceea nu este suficientă schim1 . Simptomatologie.4. Iar i ui virusul B (care poate proveni şi de la bolnavi care au avut hepa' i 'u <mi în urmă) de l — 8 luni. după cum m .l . Pentru virusul A. hepatice şi hemoliLic c.li-rilizarea prealabilă..ui icli-rului.ilo aspira sînge în seringă. i <'<>ii)n<|flrll Mllni-'linul şl ca urmnro creole lilIltiiliiiiHtnla indin 1. cu prelucrare mecanică M > i . . u ii a oricărui instrument la jet de apă.1 ncului.dirpl ciinsn m(n i-i'9terflfl urobllinogonulul In urină. — Icterele cu cauze mixte.1) Stadiul prodromal reprezintă faza începerii bolii. i •.. pili. probele biologice-funcţionale. fire cel puţin două tipuri: A şi B. i i H •-.4. atît pe cale digestivă . cliul firului nu punic i ..1 >> . 4. de unde necesita•. ci la fiecare bolnav se schimbă şi seringa (valabil şi pen1 vaccinări şi prelevări de sînge pentru analize). S-a dovedit că ambele virusuri Minsmit. Chiar şi cînd se face injecţie intramuscu•. H E P A T IT A E P ID E M IC A V IR A L A Hepatita epidemică virală este produsă de un virus hepatotrop. scintigrafice şi murfuloofiM-ci posibilităţi de diagnostic diferenţial.— Icterel* hemollllre (<>r<<(1llara INII il<>i>tiidlli-) ului i Io liomoll/n crcsculfl. microbiene şi toxice).<• po. proporţia între cele doua fracţiuni bllirubinemiei. Boala evoluează în trei stadii (faze): a) stadiul i l nunul (prulctcric).1 l n | n -i |>i<| iiiiMitnr«'n M iiu-M'lnr.. i | . mai gravă şl poato 1 • In hepatita cronică. care prin utilizare deschid vase capilare (CU in tratamentelor pe cale parenterală şi prin diferite intervenţii chlncnlc). pruritul. c) stadiul . mai des decît cea produsă de virusul A. iUuo(| ('tiul. HEPATITA ACUTA Hepatita acută este îmbolnăvirea acută a ficatului. b) stadiul icteric (perioada de siarcj. l !i*palila prin virus B are o evoluţie mai lungă. Indică fllOi f i i i a cau/olor mecanice.9. . n < . rezultatul examenului de urină privind pigmenţil.

Transaminazele mai ales glulnm»x. iar la unii l " î l n. ! 1' | n . ./)(•/)//(•." i. Ii l'i u l n u i " . Pot .v > m i in |iM iţ . hemoragii digestive. ( y. HB S este adesea po/iliv. .iici I O I I I< H (i I l < / '//•. pn primul plan fiind fenomene generale. l xtimene de laborator. V. horboiisme. fel)i. se «wlilenlici/.. i l i e psihomotorie. ineleorism. Eventuale date epidemiologice ajută la precizarea (limjMosticului în această fază. (jird( ( i. nun . . >' '//'n/c. c. la fel disproteinemia începe să indice U'iil i («venirea In normal.) sînt crescute (arată distrugerea ceIiilmd .ii" cu rmire severitate spre a evita complicaţiile sau sechelele. Perioada icterică se termină lent. • / ilfliiil jiul tiiil>i(icu 108 . După 2 — 3 săptămîni (în formele medii) începe decolorarea. vol uli . I. "i. uneori tulburări de cunoştinţă.H. astfel că bolnavii ajung în secţii de m-uropsihiatrie.ri.. b) Stadiul icteric (perioada de stare): dominat de icter.lculmc. Pe primul plan sînt artralgllle fldi d senine de artrită). /•'orma de debut cu fenomene de ordin nervos este dominată de d'.illerarea stării generale. are hepatosplenomegalie.. splinei şi disproteinemiei.i. în care simptomele djspc|)hc(> sînt extrem de discrete. ( ) Stadiul de convalescenţă este de 4 — 6 luni. ca: cefalee. n i . rahialgii. v<u« n i i i i .i posibilitatea unei hepatite.n i riilitdle după nilni > i fi ai r f . gingivoragii. dureri epigastrice.S. Irbui.Forma cu debut mixt: se pot asocia simptome din diferitele li u ine enunţate. Perioada preicterică durează 5 — 7 zile. poate fi scăzută datorită deficitului In loim. i | ) ( M u l i < l:nrnid < ! <• <l('l)iit reumatismal (imită reumatismul).lcnie.M-.i ni timp trebuie să ducă la ameliorarea stării generale. i vi sînt prezente semne de insuficientă hepatică (somnolentă sau • i ' i i i . î l. i ţ 'n. O l III l)!'. cresc aldolazele şi fosfatazele. l '.citoliză). timolul este crescut. pigmentai biliari pozitivi (rar negativi). Diagnosticul în această fază se poate face numai dacă ne gîndim l. cu caractet u l Jiepatocelular" (vezi sindromul icteric).iloihu i. în această perioadă leqlmiil de vuită (fără eforturi psihofizice) şi regimul alimentar trebuie ieN|)t«.. chiar mici colici bin i i . la nori liiiu'tiilor ficatului. prurit. Antigenul Australia Au. niHi'irmjii. care nu cedează la tratament antireumatlr l'orma de debut gripal: fenomenele dispeptice sînt discrete.ilico (normal pînă la 17 U. cp e • ..l'orma de debut cu fenomene alergice: erupţii. . I I I . -.vni mic. iiii. uroMImogenul este crescut.irea globulinelor de autoapărare.• li...i'.cl hipersideremie. < . s l i | i .-n i i inioi indigestii sau crize apendiculare (debut vel i a r e |. care sînt de rău augur). ficatul şl «pilim tind spre limitele normale.il. mialgii. stări confuzionale.ni d . urina şi apetitul revin la normal. I M M tulburări de coagulare manifestate prin epistaxis. examinînd urina şi efectuînd probele bio chimice obişnuite. M« fttu ii. bolnavul este icteric.

necesare pentru roUnici.factori nutritivi în ficat.. roniinliKl minerale. dar sînt indispensabili). După aceea se va prescrie reIHIIIS relativ cît va fi necesar. gravă. evninr. Tratamentul profilactic: depistarea şi izolarea bolnavilor care au n v ii t hepatită acută. coma şi moartea. O atenţie deosebită trebuie să avem faţă de cei care primesc IKIII donează sînge. Trecerea în hepatita cronică se face în l—7% din cazuri în funcţie ile virusul agresor. controlul medical al lucrătorilor din sectorul • llmeiilar. cu serhol» (rolo mai frecvente sînt dischineziile). — După durată: forme obişnuite şi forme prelungite de icter (de In l la 12 luni. apoi se adaugă lapte de-ţ| ii". \ hepatică datorită m»i mzel celulare extinse. deci (Ară tratament şl duc« i ' i < > . de evoluţie a acestora. — l'ttiniti tiiilcterlcâ (Ctrl Icttr) estu pprlmlonNft.i .. Cercetarea contacţilor şi aplicarea măsurilor coiMHpimzătoare.. sfeclă roşie.HBs pozitiv. vitamine. alimenteIul. combaterea muştelor.. precocitatea diagnosticului 9! a tratamentului aplicat.fiţi de organism. Formele cu Ag. <u evoluţia ipre vindecare fără urmări. care va continua ') ii săplămîni după dispariţia icterului. El trebuie să fie mai prelungit la l n i l i K i v i i cu hepatită serică şi în formele cu Ag.1 hepntlin <iou!cfl.1 1. — forma <ihortlvă: de scurtă durată (< M^ \ . apoi prelucrare mecanică)) liiNliumentar medical separat pentru foştii bolnavi de hepatită. In care survine insufi».\ > . Itt'pausul este obligatoriu.Au.i \ \ . glucide). Insuficienta hepatică şi encefalopatia portală reprezintă o modaliInln finală.. hepatica). — Forma yravă.ul (rontiiK' proteine cu valoare biologică mare.HBs pozitiv timp Inili'Umgat au evoluţie mai severă. dar nu de carenţare.ilingnoNtlcatâ. Se vor respecta regulile generale de igienă: igiena apei. Se păstrează repaus la pat. n»- Forme cllnlra. miere. de zarzavaturi.'iliii in primele zile regim hidrozaharat (sucuri de fructe. Copiilor contacţi li se vor injecta gamaglobuline. Formele clinice indică şi prognosticul.Au.4% |)<irtte surveni insuficienţa hepatică. 107 . iar în unele cazuri circa 0. Se va admliil. sterilizarea instrumentalului medico-chirurgical. considerîndu-se însă şi condiţiile de BJtini'c i «le bolnavului). Ih'yimiil dietetic este de cruţare. biscuiţi. uşurînd vindecarea. brînză de vaci (pentru aminoacizil esenţialii caro nu pul li slnleli/. terenul pe care evoluează.1 ih ) — Forma medie: icterul durează 2—3 i | > i i i n i n i . Este utM'esar ca în toate secţiile să se respecte principiul: „bolnavul şl ieilnU'i". El favorizează circulaţia hepatică CU aporl (l< .. Evoluţia şl prognosticul. spălatul mîinilor înainte de masă. Tratamentul curativ se va face în spital (şi pentru izolare) In veili-rivi urmăririi evoluţiei. Repausul profo-«ilniinl durea/ă în medie 3—4 luni.. came proaspătă du pusare linărâ (fiarta). tilliuy de ou. în funcţie de rezultatele controalelor raeillmlc v (clinic şi probe biochimice. Vindecarea survine fără sechele (în peste 70% din ca/uri). realizînd forme suhacute). ţinînd seama de datele arătate la etiologle (spălarea imediată sub jet a instrumentelor.

' < • . Pînă la irt'pnniroa unui vaccin. viiinlnc din complexul B şi C. aspatofort. sosurile. Ea trebuie deosebită de ciroza hepatică. iar dintre medicamente se vor evita acelea care so-' î l . barbiturice. se pot folosi hormoni corticoizi sau lodlcnmente linunosupresive.5. Boala a fost descrisă în ultimii cei de . logalon. După caz. / . antibiotice etc. alimentele prăjite.). 4.. c.' >l (IlIflM' |... 'rnildiiH'iilul /iied/Vo.imma)... 1 1. i l r . — asigurarea alimentaţiei ţinînd seama de principiile enunţate annlor şi unole obiceiuri alimentare ale bolnavilor. i enţn. c m c p o l • .4. lipldt* V('<|. prin timpul lung necesar refacerii i (|nnismului. 1 1 . l . V'll. în concluzie prin răspîndire.. • I I 1 1 evolutive — cu posibilitatea vindecării. -— l i c | » i L i t a serică duce mai frecvent la forme cronice. celu-)/.n l 1 1. altele nlrlerico rămase nediagnosticate). rămîne să se folosească măsurile clasice de rofllaxie. Recent se administrează cu bune rezultate ih. .. Se mai D! lolo.— fiind o boală contagioasă se vor respecta riguros normele genenle de prevenire a răspîndirii infecţiilor. relevîndu-se semnele de instalare a insuficienţei hepatice. conservele (greu digestibile). clordelazin. i luncţia anlitoxică a ficatului (sulfamide. acid orotic. • | n l l l d p i l l c IMltflVi' ( | M o l e ! l i c nllllimlc.n. m/o: o cauză frecventă este hepatita epidemică manifestă sau MI. un ' i i l .i l l i l îl îl . formele evolutive (unele grave. l . ceea ce solicită o supraveghere clinică atentă bolnavului.. Băuturile alcoolice se contraindică cu deîngrijirea bolnavilor cu hepatită acută necesită deci: — urmărirea asigurării repausului timp suficient. . cu Idroxllul de aluminiu. <isp<ul<il de sodiu. HEPATITA CRONSCA .— administrarea medicamentelor prescrise. prin sechelele pe care le poate lăsa. condimentele. glulamalul de sodiu. i persoane cu anumite particularităţi imunologice.i aspuragină (acid as» mile). V c i | i ' | .n/o\.— l o i i n e l o cu perioade preicterice lungi pot duce mai frecvent la lopritltc i ionice. hepatita acută epideilrfi esle o boală cu largi implicaţii medicale şi sociale împotriva canin lielmio aplicate toate mijloacele profilactice şi curative. i i p ui so l i c i t a p < i i n H M M I | e nd oc ri n şi p ri » iNpuiM' I M (ll'ihcl '/iilmict. dar numai la indicaţia medicilor de speInlllrttc. i t e cu ser gluco/.stnnţe hepalotrope (trofopar) şi tratament de imunostimulare. O hepatită acută la care semnele de evolutivitate persistă după D l ' . !• i î l .m.SV vor evita: grăsimile în cantitate mare (se vor reduce cele ani-mlc).ut. cu scoaterea bolnavului din activitate pe o perioadă înl«<liiiH|/ild. • '. dară nu se respectă dieta şi odihna în perioada de conva-• • .mi. < '«nn'lorlstica hepatitei cronice este evoluţia intermitentă — în pu-. cisoi i . l i r t q l u c l d e i n c x c i ' s . muicidlo.I i i l i . Din prezentarea formelor clinice se reţine şi posibilitatea evoluţiei ofavorabile cu agravări.9. l luni poate fi socotită cronică. • / < • / .si dcidul (jlulumic. .. Se cidministrcti/.

Ficatul are marginea mal ascuţită) conftlNtmlti m«ii formă. vnrli'ii (| iistrorsolii(|iciH'. balonârl postprancUale. Splonoportogtalla //. r n i i i i i f . ( .H.Au. flbrinogonului şi a colinesterazei serice.P. — Disproteinemie: timolul mărit peste 6 U. precum şi în cele cu sindrom lii'inonigipar.S/.n. M . antigen Australia l IU (Ag.|)ii»i«lni( . V. i hinotice biliare. creşterea ylobulinelor beta. iplonoiucon-Im.Hlmlromul hepatopriv se manifestă prin tulburări de coagulare: scfiderea albiinliiuinlcl. llcputosplenomegalie. circulaţie abdominală colaterală.S.. inflamaţii). anticorpi mililicpatici. i i o i o g l i i c l i n i c i i e c a r a c t e P iI z n aszeăm n e g e n e r a l e ş ! r ie tl|N ll<C |)l'p . edcmo. — Galactozuria provocată indică deficit funcţional hepatic. apetit diminuat. Splina este uneori palpabili. mărită.I. uneori uşor neregulat. Probele biochimice: -. In unele forme se evidenţiază o componentă autoimună: anemiei IIMK "penie. crtlIm «i tlmolului.S. creşterea sideremlel şl a vltamlii»! Dlt In stnge. — Nlndromul de citoliză se exprimă prin creşterea transaminazelor !n tpaclnl t|liitam»x<ilicâ peste 17 U. vititm liiK . subictcr sau Icter. utate. s i m p t o m . l no .Au. d. in ( p . Punctional. Sondajul duodenal evidenţiază semne de suferinţă a căilor bll i n i i ' cxtrahepatice (dischinezii.. . i r i i i t o l » •.. i . Aceste reacţii trebuie căutate întotdeauna Iu l MI mele cu splenomegalie şi anemie. dar mai ales gama.Nlndromul dihipertensiune portală se canictcrizcazS prin ascltd. Puncţia-biopsie hepatică cu examen bioptic şi histochimic preci-«««n/ti stadiul evolutiv şi forma clinică de hepatită.HBs) pozitive. nliu/ul.. sindromul hlllar se manifestă prin creşterea bilirublnemlel directa *ou liniiHM In ( t n lorniclo cu homoliză). — Proba B. pot duc« In hapal>i< rrontca. lungit de bftuturi N i* i>i.H.S. crioaglutinine. o hepatită cronică se analizează pe baza sindromelor fiziopatologlco — sindromul mezenchimal (inflamator) se exprimă prin creşterea V. — Antigenul Australia este prezent în majoritatea cazurilor. a beta. . Intestinale.! toxice.şi gamablobulinelor. n i i• .i . iirit) generale stnt reprezentate de astenie. MacLagan. duodenale. somnolentă. arată retenţie peste 10%.(»• /n/i/('(1 i'vldcnţlii/a Inert din (n/clo de început lilportcnsiunou portnlă (trnduvH p i l n fvl-i|p|itl«mn «. lulbumii d i . Nliidronml Imunologlc prin prezenta de autoanticorpi şl Ag. (şi a altor enzime). pozitivitatea reacţiei Coombs.>/<>meJe d/. S< Intlgrama hepatică contribuie la evaluarea stadiului evolutiv al tiolil. papaină. .lliperbilimbinemia se constată în puseurile evolutive.iiiiliiillnr vcnonsc splonopulmonnro). trombocitopenie.spcpf/ce: jenă epigastrlcă. . ScOderea debitului înnguln li<>pnllo B»ln pii'/rntn In hrpnlltcU' (ionice ncllv-ovohitlvo. crioglobuline. steluţe vasculare.HBf. Determinarea debitului sanguin hepatic are mare valoare pentru | iiori/«rea stadiului hepatitei (scade în afecţiunile hepatice evolutive).

Hepatita cronică stabilizată. de aceea trebuie să se insiste • u l i u respectarea tratamentului indicat care se face în condiţii de l m ut. U. apariţia exozlvrt de steluţe vasculare. Probele bioii mice sînt la valori fiziologice sau foarte aproape de acestea. Debiil sdiii| iiiii hepatic rămîne la valori fiziologice sau uşor scăzute. icter.. cu tenînlcl de revenire către valorile fiziologice. scăderea uşoară în greutate.P. Posibilităţile evolutive ale hepatitelor cronice sînt varia<) indre parte sa stabilizează pînă la vindecarea completă clinică l. necesare pentru precizarea stadiului evolutiv al e d i. Acoosta formă de hepatită poate evolua fie cu insuficienţă hepa. / / u \ < ' / vu/r /ic'pn//'d" cnnslii din (nllxirni i . de consistentă ceva mai crescută. subfebrilităţi. Fi ii n l se palpează uşor. formei. uneori steluţe vascu. dimensiunilor. hepatomegalie sensibilă.Minlionnil (/c . scăderea poftei de mîncare. oclilinic se evidenţiază alterarea testelor. I ' . Morfologic: aprecierea se face prin laparoscopie şi puncţie bioptlcă. unii loloqică.. respectînd numai regimul igieno-dietetic. Debitul sanguin hepatic este nil scfl/tit.S. lllnpxlii poate aprecia inflamaţia. . Evoluţia spre ciroză este ll(il)iitita cronică prezintă trei posibilităţi majore de evoluţie: //<• l voluţla. slixlininul culcfitdtlc se manifestă prin crcşteren unor en/ime ca tHfnld/d dl< i i l l n o .fi/«iro. apetitul bun.. Sînt posibile însă şi '<|iosluni şi stabilizarea de durată. '. Cu un tratament corespunzător boala poate re ţii se stabilizează. Clinic se caracterizează prin stare rneniiel bună. apetit diminuat. Alteori boala evoluează ondulant. In condiţiile unui tratament arespun/ător această formă rămîne stabilizată.. Clinic se manifestă prin discrete feno.\ro/)/« permite aprecierea culorii. i ImtlNOftului de I t . 10 . e dsemenea posibilă. colesterolul şl sărurile biliare. /. Scintigrama hepatică arată modificări profunde.*". Hepatita cronică progresivă. iar persoana respectivă :>atf> dure o viaţă normală. fie spre ciroza hepatică. nidi rar subicter. iar exaenul hlslologic arată alterarea profundă a structurii lobulului hepai ' . Evoluează cu semne dispeptice perrtnente. regenerarea şi arhi• ' l i m l c d hepatică. iar greutatea este în limite fiziologice.. S . Hepatita cronică activă.one dispeptice.. ne•i|iilm Itdtilor ficatului. de res'•«•I. sindrom hemoragipar. expilnmt prin creştere H. cu faze de latenţă şi <• i'\dcerbare. degenerarea. Probele biochimice sînt alterate în grade diferite. uneori splenomegalie.. Seinhepatică şi examenul histologic arată semne de afectare hepaIn (|idde diferite.10 pe l < mice.i tratamentului şi de particularităţile imune ale bolnavului. p lile l'ioţliiostlcul este în funcţie de precocitatea diagnosticului. scăderea în greutate. Poate însă evolua şi spre forma progresivă. fatigabiInte. «prttomegalic (formă neregulată.:Ti ?l <omft liepatică. sensibilă). de durată şi în grade diferite.>. seric peste 1 2 % .

undo no pim'tică examenul clinic şi examinările paraclinice. medicamentele toxice.Tratamentul curativ depinde de forma clinică şi etiologică. pregătirea bolnavului. diureza. Arc evoluţie severă. I!ste.e ţinfl seama de solicitările locului de muncă şi de condlttilt •• • iDiiomice ule bolnavului.Evoluţia se urmăreşte prin aprecierea stării generale. Dicta va respecta următoarele principii: regim normocaloric. albuş de ou fiert). bolnavul se internează în spital. a stării ''•inului nervos. Probele blochii'-funcţionale şi morfologice contribuie întotdeauna la evaluarea i uliului evolutiv al bolii şi de asemenea la evaluarea capacităţii de iiniiK'ti a bolnavului respectiv. Murllnntele. i se renunţă la toxice şi se administrează vitamine din timpul I). carne. Este de mare importtinţfl i i><tcUirea indicaţiilor de tratament posthepatitic. Durata repausului este în funcţie do prezenta fi pioliin/iine.! procesului hepatitic.slolocjlc modlflcflri alo rfllloi Itlllmn hilinhop. admiţindu-se în jur de 50—60 g lipita •l<ile. mai ales serice. a faciesului. imporluiil de H'linul ( . aspectul palpatoric al ficatului şl i iei sînt urmărite în evoluţia procesului patologic. Tratamentul hepatitelor cronice. lovorlzoail 201 \ . i r .l'orme particulara de hepatltl cronici -• Hi'patita cronlcA coIflNhitlrâ In r (ir o din punct (In vodci o i llnlc: il'itiilnfl K ierul $1 piniilul. mal alţi i l l n lupte degresat. Se exclud alcoolul. Se va ţine seama de posibilitatea iustai unor hemoragii grave prin tulburări de coagulare sau rupturi de u'e esofagiene. hipolipidic. < i .ile şi vitamine (necesare.1 vinului) esle relativ frecventă.iiiro. M ţi de Niptul că uneori dieta este hiposodată. i ' b l r o . brînză de vaci. evaluat în lumina datelor clinice. alături de proteine. normoproteic (predominînd proteinele cu valoare biologică mare. tehnica recoltărilor trebuie bina litMiyitc de cadrele medii. In Inimelo active se indică repaus la pat. l\'i'l>(iusul la pat este necesar pe toată perioada de evolutlvitatt'l piorrMilui hepatic.. — llrpatopatla consumatorilor cronici de băuturi alcoolic» (cu doi i ' . . Tratamentul profilactic esto siniiIM cu cel cil hepatitei acute. n ijirn de viaţă şi de muncă igienic. Trebuio de atent* »' ' ' .i hopiililii cronică a etilicilor esto reversibilă. pit'domiuanţa sindromelor). i l .greutatea. jiinilionina şi aspatofort. Semnificaţia cxp/onil l lor indicate. toiA iln un repdus relativ. mese mici (dar bogate nutritiv) şi frecvente. Se va ţine seanA • i nmpetenţa bolnavilor pentru a se pregăti alimentaţia apetisantă. i l ii consumului) către ciroză hepatică etilică. în Kr/olo el in< i( i i i ' i i l e . în timpul perioadei în care se menţin semne dt « r l i v i l i i t e u procesului hepatic este de asemenea nevoie de repaus. Pentru stabilirea formei clinice (evolutivă. tutunul. regim dietetic.'. Uir hl. Este important ca repausul la pat li i M I M < 1 I nuii cuifnd ( i n fu/ă prciclcricft docă s-a stabilit dlagnoitl* • > l i c iu lepuusul Iu put in po/iţio de ducubit dorsal. btO» • lilmiro-umonilo şi uneori izotopice şi morfologice. bogat In "• <T. . proceselor metabode regenerare). îngrijiri. neevolutlvă. evitarea toxiceloi. Ea evoluează lent ( t u cn/ul i i i i i l l M i i .

. ie/olvarea problemelor lor socioprofesionale sînt de mare valoare n ' i i l i i i recuperarea lor. extracte <• l K Ml.i prin lulburAri de coagulare sau prin ruperea varicelor gastro. explicitul hipertensiunea portală.«"i •' liemoroizllor. Persoanele caro il-il pot asigura condiţii satisfăcătoare de repaus în familie este indiat Bă (le spitalizate pe o perioadă mai îndelungată. ce croşto cu 40% şl prin aceasta se eeelerează procesul de vindecare. forme cu mecanisme auto imune dovedite). adesea ireversibilă. Reluarea activităţii trebuie să se facă treptat. aspatofort. al retenţiilor hidrosaline.. De asemenea peroanele ce activează în locuri de muncă cu solicitări mari energetice nu care nu pot respecta regimul igieno-dietetic în condiţii de activiito este bine să li se prelungească repausul. :. ctlvil. urmată de scăderea în volum.Irculatln arterială Intrahopatica. psihotera-)ln.. C). Uneori se reni 1 1 1 • la tratament cu corticoizi sau medicamente cu acţiune imunoupii-'. 4.. ajungîndu-se la un „ghem sclenfl" q. Timp de l — 2.4. dar numai prin indicaţie stabilită de către medici (forme i n v i .ivS. Condiţiile socloprofesionale ale bolnavilor cu hepatită acută inuonţează durata repausului în condiţii de spitalizare. l 500 Kcal. alături de terapia cu medicamentele amintite.. Dilcronţa faţă de hepatita cronică constă în faptul că ciroza este n i ) ( | M .isli(>esof(Kjiene. Splenomegalia însoţeşte ciroza. Mnr/o/oy/'c se produce o distrugere a structurii organului... acordîndu-se program »dus do activitate şi excluderea locurilor de activitate cu substanţe cprilntoxlce. l'nrata repausului la persoanele cu hepatită cronică. chiar 3 ani. i c ă locul de muncă prezintă solicitări mari de orice fel. Se face tratamentul 'implicaţiilor infecţioase (cu prudenţă). dutnd Li micşorarea în volum a acestuia în faza finală de evoluţie. CIROZELE HEPATICE Cirozele sînt afecţiuni hepatice cronice progresive care evoluează u nllemroa stării generale şi a structurii normale a ficatului.. legalon. asparagină.iloa în mediu cu substanţe hepatotoxice şi limitarea activităţilor xlr< i profesionale.. evoluează cu hipertensiune portală şi cu i i i x l i l i r . IniInl p'Mlo să fie o fază de hepatomegalie.L .ilben. în ciroze « pi«duce înlocuirea ţesutului funcţional hepatic cu ţesut scleros...c vor ovita locurile de muncă ce solicită eforturi energetice mai iun i le.9. mai Ies « l .6. .\ p i i i .. Hemoragiile e « . Sclerozarea împiedică circu<\\\<\. activitatea în tura de noapte.<|.. ascită şi • m i i ' .. circulaţia colaterală. Disproteinemia duce la edeme. Med/cafj'e: se instituie terapia cu vitamine (complex B.. după trecerea şi vindecarea episodului rut.ivă.. acid aspartic.. cu ficat neregulat. dltcrnroa tuturor funcţiilor hepatice. profesionale pe zi. Hepatitele cro-| cf « i i semne nete de activitate necesită repaus profesional total.. cu margine i N c n l i i i i . al hel'îxpensarizarea activă a bolnavilor cu hepatită cronică. i r e a structurii lobulului hepatic. iar tuneIonul.

deoarece spoliază organismul de proteine. la care se asociază intermitent cloruia de p<>IfiNiu .oiine ce vin în contact cu cilul: cio bani. aboli» im reflexelor.str> mnl frecveni 1. Bolnavii cu hepatită cronică stabilizată (persistentăi H'/idudlă). Crenoterapia bolilor ficatului. Pot surveni Inia ţi |>erloade de relativă stabilizare.lavorabilă. Funcţia evacuatoare peritoneală se face num.1 pci '.islx. hepatita cronli rt evolutivă. aldactone etc.4. Frecventa localizării este favorizată de faptul că para* /Mul tnlihuişte In calea lui mai întîi bariera hepatică (cu o bogată raţca M). Mmirtoa se produce prin comă hepatică: pierderea cunoştinţei..7. Diagnosticul se face pe baza antecedentelor. Alteori moartea se produce în urma unor hemoragii mari (prin tulburări de coagulare sau rupturi de varie* ijiriliocsofagiene).M m i < < i tumori olnstlro la nivelul (leatului .i i h c sc reface rapid după puncţie şi influenţează nefavoiabil p>. proo (c.Mucul ImliMviilui. simptomelor clinice.. undo se fixea/d şi apoi se dezvoltă. i. La acestea se adaugă semIM ' I n clinice şi de laborator privind afectarea hepatică. l)|.. precum |i i l n npc bicarbonatate calcice. In coma hepatol n * rlnlă..n Iu m/ de necesitate. hinc.?i vitamine. precum şi ciroza reprezintă contraindicaţii pentru traIrtiiienle balneare. amoniemia este crescută. Prognosticul de viaţă este de 3—6—8 ani (uneori şi mai mulţi). putînd alterna perioade cu evol u 11 u lentă cu perioade de acutizare şi evoluţie rapidă.i are etiologia şi patogeneza prezentată la descrierea chistului l i l i l n l i c pulmonar.Evoluţia este cronică.9. progresivă. prin tratament putîndu-se obţine revenirea din comă. CHISTUL HIDATIC HEPATIC Itoal. scintigrafice şi examenului morfologic. u f i i v . Uneori se recurge la tratament chirurgical.)/ b) pol|. lichidul ft'. 4. Coma este expresia insuficienţei ficatului de a-fi IM n l îndeplini funcţiile biologice. îngrijirea bolnavilor cu ciroză hepatică este similară rolei rxpuso In hepatita cronică. beneficiază de apele alcaline simple sau mixte. piolielor paraclinice.i(|iio(itlcul clinic <ne în vedere: a) nntecedenlelo poisoiuiln. Apele sulfuroase de la Olăneşti au ac(111111. vliiAtorl etc.emid. Hepatita cronică activă. cu păstrarea funcţiilor vitale. Se folosesc intermitent diureticile de tip nefrix.

8. durează l-—3 zile (i se mai pun« „dispepsia de trei zile") şi se întind pe o perioadă de cîţiva ani. i ra rtru l u n e i N tflri fle n p rn lfl b u n e» r) p o zltlv ita ten u n o!r <p•io ln < In •rflto r (v o /in o fiU i» . uneori apărare musculară sau palparea c'/lmli'i ( I n hidrocolecist). pigmenţii biliari în urină. urină nlurlrfl (pigmenţi biliari prezenţi). l>ilitubinemiu. I u l p o d i e p r o d u c e c o m p l i c a ţ i i p r i n f i s u r a r e .Itxa m o n u l ra d io lo g ieo ate s ă d e a u n e o ri in d ica ţii ddie. după I n i l u r i li/ice sau psihice. — durerile apar la intervale neregulate. frison.9 . E s t e i m p o r ta n t d e r e ţ i n u t c ă p u n c t i a . d eo aro ce p u ncţion area chistului p oate determ in a u n şo c m o rtal. subicter sau icter. colangiocolecistografia.b io p s i e h e ip-a ti c ă . a h i o c lt lm i c o . ALTE AFECŢIUNI HEPATICEn c e r u l h e p a t i c v a Ca fi m en ţio n at la cap itolu l priv in d canceru l d i. alterarea stării generale. T r a t a m e n t u l e s t e c h i r u r g ic a l .a m a s ig u r a t c ă n u e s l e u n c h i s t du lie.'.9. după emoţii: durere de tip colicativ în hipocondrul drept. subfebrilităţi. h i '. laparoscopia. Sifilisul hepatic este actualmente din ce în ce mai rar. decolorarea parţială sau totală mntcriilnr fecale. Reamintim că nnmnc'za amănunţită are mare importanţă pentru diagnosticul clinic c sindrom vezicular (sau biliar). B O L IL E V E Z IC U L E I B IL IA R E Ş l A L E C Ă IL O R B IL IA R E Noţiunile de anatomie şi fiziologie au fost amintite la anatomia rolului. alteori iradiază în regiu•fl precorclială. Sindromul biliar (vezicular) se manifestă indiferent de cauză (care npihnrt forma clinică a colecistopatiei) prin simptome relativ carac• l i s l i c e . diaree sau constipaţie.i< in o sti< u lu i. l i r . i < j i x > . a b c e d a r e . l i i i i c s f t s e f a c ă n u m a i d u p ă c e n e . colecisloţjrafia. 4 . ro actia C asso n i). . p in / ficln tiflr a llc re m a re v a lo a re în stab ilire a d i. ce iradiază în spate l umftrul drept sau numai în umărul drept. /:x/.4 . D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l tr e b u i e f ă c u t c u c a n c e r u l ş i s if il is u l h e p a ti c . Va fi susi'C'Uit în toate cazurile în care se evidenţiază un ficat mare şi nereguit. 04 . ce evoluează cu o stare generală nu prea alterată./o/rin funcţionale utile pentru diagnostic: sondajul gastric şi noclciml.NllV. — greţuri şi vărsături bilioase. în hînrţie de forma clinică se pot asocia şi alte simptome: gust mar. i n f e c t a r e .fu n c ti o n a ae a t ă r e l a ţ i i f i z i o l o g i c e . In unelo unie se n-rcelea/u colesterolemia. subicter. care apar de regulă după greşeli de regim alimentar. 4.9 . febră. Noţiunile de semiologie şi probele paraclinice au fost de aselenen redate în partea de semiologie a tubului digestiv. examenul i mitmlm.4. lr C o m p l i c a ţ i i . sensibilitate obiectivă (în rade diferite) în hipocondrul drept (punctul vezicular: vezi împărţirea >po<|rnficft a abdomenului).

virusuri) realizează colecistitite (in* i ţ i i ) . regim hidrozaharat 2—3 zile. aplicaţii reci pe hipocondrul drept» antl-l'lnllcn (dupA nntlblogramă)) apoi drcunj biliar. cu spasme şi pe căile biliara liliif/ii) care favorizează staza. • Iar posibil). Adeseori afecţiunile căilor biliara i l n t mixta: coexistă inflamaţia. illln 0) Cauze alergice reprezentate prin alimente la care bolnavul M "ii'. După trecerea fenomenelor acute. Tratament: repaus. ea determină spasm pllo1 roflcxc patologice visceroviscerale. Acroloina care se formează din grăsimile prfljlta 0 substanţă iritantă a mucoasei gastrice. 1) l'arazitozele determină colecistopatii parazitare (de exemplu: înmhllti. iar angiocolitele reprezintă inflamaţii ale căilor iilllnrr-.. apoi regim liml-'•n < u col din bolile de ficat. Sonda/u/ duodenal şi examenul bacteriologic (antibiograma) stnt . ' ) l'actorii nervoşi şi hormonali (la femeie) acţionează asupra li-«lismelor căilor biliare. uneori apărare musculară |t • Ifiirrt ţjenenilă alarmantă. în angiocolită se poate produce subicter 8811' ' ' ' • i r icter prin componentă mecanică şi prin interosarea secundară • • liilH hepatice. Manifestări clinice (acute): sindrom vezicular. infecţiile căilor biliare şi proclpl* i colcsterinei cu posibilitatea formării litiazei biliare. fiil iile U' biliare... malformaţiile căilor biliare. dislipidemia. raărlnili • iiiictiel sau eventualelor malformaţii congenitale ale veziculei bli M . ducînd la dissinergiile lor cu favorizarea ini. ' . se eftci ' i r/n coleclstogralia care dă relaţii asupra poziţiei. llxplorări paraclinice. (|) 'Traumatismele pot determina colecistopatii traumatice (mal rai.i (i ilo r şi a litiazei biliare.. febră. ultimele sînt frecvent angiocolecistite.ibilizează. intervenţii chirurgicale tyt • flllf biliare şi cancerul căilor biliare. l i ) l:actorii infecţioşi (microbi. dacă '••«Uzează şi alte condiţii. realizîndu-se colecistopatii alergice. pot duce la litiază " r ă... însoţite de dischinezii sau favorizează apariţia litiazei. con* npnr mnl frecvonl In f o mol. pentru diagnostic şi tratament etiologic. senilhllllnto marcată în punctul vezicular. dischinezia şi litiaza sau parazltOMU COLECISTOPATII INFLAMATORII (!olecistitele pot fi acute sau cronice. d) Factorii dismetabolici: obezitatea. etiologia coledstopatlllor este variată fiind incriminaţi: i) factorii alimentari de risc reprezentaţi de abuzul de grăsimi ' i o şl rtiiluşuri. formei.COLKIlTOfATIILI Cnlpclstopnllllc' stnt Nllfcilliţo alo rflllui bll|nn< fll uL Icul' i i'ilhiro. I i ) în cadrul patologiei veziculei şi căilor biliare mai amintim. După trocoroa puseului . adică inflamaţii ale vezin l i ' l biliare şi ale căilor biliare. frison. Colecistitele sînt inflamaţii i l n vc/iculoi biliare. anghilula sau anchilostoma)..

caracterizată prin durere paroxistică. în combina-l« şl cu săruri de calciu). Colccistograiia arată hipotonie marcată. !n fn/n cronica. | H ' | i l i c r biliare. antlalorgice. sondajul duodenal şi mai ales colei 1 1 H 1 1. 00 . litlologle. coleretice (fliiyhlrol). colagoge. uneori migrenă. nucului antispastic sau numai la opiacee. Sondajul duodenal: bila B întîrzie după sulfat. Pot fi determinate prin influenţe nervoase (nevroze). — Dischlnezia hipochinetică: durerea este ca o jenă. «i| M-ii(lk'ită. Colica biliară este manifestarea clinică cea mai importantă peni i i (llnţinosliciil litiazei biliare. stază. vom fac* tratament curatlvo-profllactlc (do provmilrti o nciitl/flrli)) antispastice. dulciuri. Sînt frecvente. Slmptome. ameliorează acuzele şi uşurează bolnavul. gust amar. i ţ j a neratională. la care şl succesiunea ciclului are importanţă în patogeneză şi declanşarea colicilor biliare. Analiza clinică. Durerea are Iul In lilpoi M i u l i t i l drept şi iradiază în spate. metroanexită). ni K (ipnic i . însoţită de Ronzaţici de greutate în hipocondrul drept. 1 1 i. LITIAZA BILIARA I. hiperkineticg • . pot însoţi afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare • m pot apărea ca urmare a unor procese patologice abdominale (ulcer. . hipercolesterolemie).itla/a biliară este frecventă la femei. Sondajul duodenal este greu suportat de bolnav. paroxistică. infecţii biliare. care acuză dureri In timpul scurgerii bilei. Terenul ereditar. este în cantitate mare. COLECISTOPATII DISSINERGICE Colecistopatii dissinergice (dischinetice) sînt hipo-.i urmare a unei cauze declanşatoare şi care poate să M/O In t r i i l . — Dischinezia hipertonă este dominată de durere vie. M I mixte. are o culoare închisfl (atra bila). balneofizioterapie. umărul drept sau regii locoulUilu. Litiaza biliară poate îmbrăca o diversitate de simptome i r . mai ales la femei. dar nu în toate cazurile se lA clinic.•eut. Diagnosticul se face pe baza sindromului dispeptic biliar. Colecistografia indică semne de hiperchinezie (vezica biliară este iilpercontractată după administrarea colecistokineticului). aiim i ' i i i . gra-Mdltaten şi obezitatea sînt factori care) pot juca un rol în declanşarea M llll. utldurfi locală. Formarea calculilor este condiţionată de mulţi factori: illmenturi (grăsimi. tulburări de meta-'jn/tem (cu repercusiuni asupra precipitării colesterinei. i (colangiografia) confirmă diagnosticul care trebuie să fie băi M i l d i n cxoinonul clinic.

an. . In plină sănătate se declanşează fcno» •nBiiHo care dispar la tratamentul antialergic.ii ' < 'om pllcată (sindrom dureroi. vflraflturl) C O L E C IS T O P A T I IL E A L E R G IC E Colecistopatiile alergice sînt frecvente. Este necesară observarM illniciitolor declanşatoare ale fenomenelor spre a fi excluse din allu«ntntlo (atenţie deci la anamneză!). anghllula sau anchilostoma. Dltiqnoatlcul se face prin sondaj duodenal şi examen coprologic. COLECISTOPATIILE PARAZITARE Colecistopatiile parazitare cele mai frecvent Inttlnlte stnt cauzat* •Iu lamblla. Fenomenele apar după inl«»tln de alimente alergizante. cu grea| i. 7 niluniuntul «sta cauzal.

tumori. infecţiile şi angiocolita cu simple ninosriilo: durere în hipocondrul drept. . Tratamentul este chirurgical. pxiimomilui obiectiv (cicatricea postoperatorie) şi a mani-ilor clinice: sensibiliUileci în hipocondrul drept. staza. duoden. examenului scaunului !>l ni l i l l i i nbineniiei. litiază. antispastice. CANCERUL CAILOR BILIARE Cancerul căilor biliare este prezentat în capitolul în care se desdirle •ancerul organelor digestive. i FICATUL OPERAT (BILIARII OPERAŢI) Un procent însemnat de bolnavi operaţi pe căile biliare (circa 20%) rtmln cu suferinţe biliare. Cauzele fistulelor biliodigestive: inflamaţii. — se menţine sau se accentuează o dischinezie anterioară. Prin acest traiect se scurge bilă. periviscerite subhepatice. care proInf adorenţe. din următoarele cauze: — persistenţa suferinţei anterioare (nu se înlătură toţi calculii. FISTULELE BILIODIGESTIVE Fistulele biliodigestive sînt traiecte anormale care fac legătura ntrc colorist şi un segment al tubului digestiv (stomac. sublrtor. îmi ales cei care sînt situaţi în canalul coledoc). icter. subicter sau icter. — formarea de aderenţe postoperatorii. Plschineziile favorizează staza.COLICISTOPATIILE TRAUMATICI l ' i l n trnumatlsmo In liipocondnil drept se pot produce rupturi <ilo biliare. anamne-| iliuere). rtlter<ire<i sleirii qenercilo. Diagnosticul se confirmă prin colecistografie.. COLECISTOPATIILE CONGENITALE Colcc istopatiilo congenitale se manifestă de timpuriu. psihoterapie. inleslln subţire sau colon). .jll Intrumurale ştiu în cavitatea veziculei biliare (cînd apar Imorl loarlc mari). caro dau peritonite biliare grave sau pot determina lemorm. 208 . sedative. Dliignostlcul se faco în lumina antecedentelor (operaţii). la tinei >rln dispopsie biliară. litiaza). Vbift. *— cî1 i Io biliare nu se adaptează la funcţia de eliminare a bilei în rondlţlilo noi create postoperator. examenului urinii. apoi crearea de fistule. inflamaţiei periviscerale existentă înainte de operaţie. alterarea stării gene-. •i.fl nevoie intervenţie chirurgicală (s-a amintit că malformaţia favoriwazfi dischinezia. — se formează un nou calcul în căile biliare. Tratamentul este chirurgical. Tratamentul constă în dietă.

beneficiază de apele bicarbonatate sodice şi apele sulfatată! Wlftnlc-Moldova.Formele hipertone ale colecistopatiilor cronice nelitiazice bennflrln/ă de apele minerale de la Ciunget. lipsa ei lli'tinpiedicînd persoana de la o viaţă activă. în acest sens se indică apele minerale de Bodoc.<> liepntli/t rnl«»Mnii< i explora şl ntl<< funcţii hepatice. drenante biliare (Bourget. lirtl cu peria. cu atonii vezicuIniK accentuate (cu vezicule voluminoase). antispastice. Ţinea.i» mwut . l'nncii'iisiil I . anglurol.H | ( . asociate cu aplicaţii externe de nămol cald la luleivale de 2—-3 zile.Persoanele cu colecistopatii cronice nelitiazice. uneori t l l n d IMMCMIIH ptinrţin I u n ' • hepatica.1 (lilpo- glIi'Kiiilnntn) şi crlul^ (|ninii.(Ui liormoiuild In pnilc In rci|lnr*a glicemiei fi iii<'!nl)oll«niulul ijlili Idolor. BOLILE PANCREASULUI Panrroo. cerct-' • a atentă inli. celule beta-secretoare dt lnsulln. Bolnavii cu litiază biliară. calcice sau magneziene de la Ivanda. «pol In duoden. Bodoc. au deci acţiune coleretică şi coleclsto• luetică.10. duşuri scoţiene.su/ este o glandă cu secreţie mixtă: a) exienid: secretă «ucul pnncrf-nllr i Iminenţi! digestivi pancnmtici eliminaţi prin canalul principal Wlrsung in nnipiiln nlnr. /'.. • . Covasna.. H CRENOTERAPIA IN BOLILE CAILOR BILIARE — Apele minerale bicarbonatate sodice simple sau mixte fluidifică ulcalinizează secreţia biliară. admihhliale pe cale orală. un corp ţi o comlfl. la cel puţin 2—3 luni după operaţie. Ciungei. Biliarii operaţi beneficiază de ape minerale.. Malnaş. sondaj duodenal). Olăneşti. dUtlii(|1iidu-l-Hii un rap. Tratamentul curativ: dietă. Scăderea secreţiei biliare se poate obţine prin cure cu ape sulfa-'Iţi sodice.4. Tratamentul profilactic constă IM pregătirea prcoporatorlo.iopcialohe (colangioyrafie retrogradă). Bodoc. de teama unor Imll do ficat asociate. 11 nall Intern» — p»nu.. ivnsiia.i ' llvitfite.pentru a aprecia eventuala «volutla «pn. l diidirtul /nlmrnt. l)U'ol. — Formele hipotone beneficiază de proceduri excitante: spălaturi. cu veziculă fragă. tratamentul se va completa după nevoie. Sîngeorz-Băi. sllunl ri-lroporltononl.. dezinfectante biliare. Ţinea. cu aderenţe bilio-hepatoduodenale nu beneficiază de crenoterapie. cu ci'lnle • lU'ibrnilnnrn di' (ilucuqon (hipergliceminnt). Ţinea. Aceştia vor fi lămuriţi că îndepărtarea veziculei liillnre. fără semne d* . .. înapoia stomacului şt inconjurnl de rniliul ihiiidiiiinl. 4. Căciulata. h) Internă reprezentaţii de insulele Langerhans. favorizează vindecarea eventualei afectări hepatice |l cft vezicula biliară nu este absolut necesară pentru viaţă. Covasna. şi de la Breazu. inflamate. Călimăneşti. Prin formanţll trtl partlclţit In ilii| nillti. la Ciunget.. I n i pi In Nn i(. alngorca celei i potrivite tehnici operatorii. l HpolnNUlIiii'liiln ( I c l c i l i i i n . Dacă stnt omeiio de hepatită.s/'/ioterap/a biliarilor operaţi este absolut necesară mai ales la hnlimvil care întîrzie să-şi reia activitatea postoperator.

de regulă se asociază cu alte afecţiuni digestive. Manifestarea clinică principală este dispepsia cu emaciere (slăbire în greutate).idministrează antifermenti pancreatici: trasylol.1 H .u lii p rii M N iilu l N tu t fio tip : In flfin iflto i n n c ro tic ş l h e m o r a g ie . ' M M-hidratare. atropină. Se manifestă cu dureri atroce. după abuz de grăsimi şi proteine. greţuri.. balonări. Wohl-«liumilli tn . şocante (ducînd uneori la colaps) cu aceeaşi localizare. PANCREATITA ACUTA CATARALA Pancreatita acută catarală survine la persoane obeze. remineralizare. hemoragii). ca şi în cea acută. zymofren etc.W. Impresionează deci alterarea profundă a stării generale. PANCREATITA NECROTICO-HEMORAGICA Pancreatita necrotico-hemoragică apare de regulă ca şi cea catarală la obezi şi litiazici veziculari. lucioase. Montionăm că administrarea morfinei este contraindicată pentru t d stimulează secreţia pancreatică şi agravează boala.sle tratat în salonul de reanimare (supraveghere permanentă. P a n i i i l i ' i t '| . adesea cu litiază biliară. Apărarea musculară este slabă: domină meteorismul. Tratament: calmarea durerii (agravant al stării de şoc) prin miol i l i n . llxamenele biologice arată: leucocitoză şi creşterea fermenţilor pmu. . PANCREATITELE CRONICE R<ir se individualizează ca atare. durere epiştiu în hipocondrul stîng postprandial. în urină şi sucul duodenal (amilaza scade sub 32 U. grăsoase. < . starea de şoc oste atît de puternică. cu mortalitate mare dacă nu se Intervine în timp util şi cu mijloace terapeutice potrivite. cu dureri în bară (abdomenul superior cu punct de plecare epigastrul sau lilpocondrul stîng).sucul duodenal — determinată din bila A şi sub 16 U. încît i s-a mai spus şi drama abdominală. Scaunul evidenţiază deficiente de digestie a fibrelor mir. cu ameninţarea vieţii (prin şoc decompensat). alterarea stării generale. analeptice). Ea ropr<v/intă un aspect al „abdomenului acut" (alături de perforaţie.Teatici în sînge (în special lipaza şi amilaza). ingestia de alcool jucînd rol declanşator. efedrina. scaune abundente. ocluzie. Prognosticul bolii este rezervat. < • . ' i . infiltraţii cu novocaină. frecvent hepatobiliare şi ulcerul duodenal etc. poritonite. Durerea este atît de mare. papaverină. în scaun se evidenţiază grăsimi sub formă «M O .i'iiluii' ţii d grăsimilor. « ru te (cn tn rn lfl şl n et'ro tlt'o -h o m o rag lc ă ) sa u cro nli«. în •ilii(|c *i urină). Examenele paraclinice pot evidenţia: scăderea fermenţilor pancreallrl In sîiHjc1. la nevoie intervenţie chirur• |ir<il<1. Debutul este brusc. codeină. A lto fifcc(iunl itnt reprezen tate de litiaza p ancreattcă şi| tu m orilo hiiirroflll< o. Boli i . i\ n l e. Slmptome.

litiaza biliară.. lipaza şi amilaza) în fecale.slmllor In special.. grăsimii'-.slui lilucloi nnr.<i cinamne/.. CANCERUL PANCREATIC Cancerul pancreatic este prezentat în capitolul „Cancerul apară-"ilul digestiv".ă fermenţi pancreatici: trizim sau triferment. i ntiu a urmări di<|esli. Tratamentul este medical (se tratează infecţia adăugată) şi chirur• i " ni (îndepărtarea pietrelor).n .el (suleiinie dl-n in trecut şi prezent). BOLILE PERITONEULUI l Y i l t n i i i ' i i( i• • . 4. suc duodenal.ibileştc pe h<r/. c a i • i i i i t i ' Mn it' | „ . Se efectuează de asemenea proba cu trioleină.. sub forma de lanţ situate în hlpo-Midiul stîng. Inup de l i c l y.. i ..i .. stării do nutriţie.. <is-Iul scaunului macroscopic şi microscopic. n m b H ' o n i u M i i i M i i i . Se manifestă prin dureri în epigastru sau hipocondrul i i l i y s<iii paraombilicale. Se vor preveni ' i ' t l l l e pancreatotrope (în special cele virotice: hepatita. 211 . '(agnosticul clinic se sl. i 'în n ilc. creionul). Mesele vor fi mai frecvente. cu iradieri în spate. i < loscopic. Diagnosticul se bazează pe sindromul dureros şi pe aspectul ra-'' " I i i ţ i i c : de calcificări pancreatice. i i i l r u n d e l i c h i d u l o r g a n e l o r c a v i t a r e p e r f o r a t e ( c o l e c l i t .i ulmii ul.<• KMUIM' In mţ|limil St limldt-SlrnNNbiirni< constă din adinint' ii n i unui i < . LITIAZA PANCREATICA Litiaza pancreatică este o afecţiune foarte rară. n i i ' i $ | v ag in .i i i <i I M . sliujo na. alcătu in d tn tro ala o < •« • < s > i l « i l i I n I M M i -. t i i s . Se vor trata: colecistopatiile. lu t. ! ( •n s e ro a s S a lc ă tu ită d in d o u a f o ite .im i.în timp in Insufldunta blllnrfl grA*tmtl« apar iub formă <.. cotazlm.11. cae u n sac „fâră o rificii" (B ich a t). di<|e.< | l m nllinentar c'omplel pi Ivind nelo.in tim p ce la fem e le co m u n ică cu ex terio ru l p rin o rlflIM i i i i n i | i i im ni . falsele chisturi. glucidele. TUMORILE BENIGNE PANCREATICE Tumorile benigne (chisturile pancreatice.4. u n a p a r ie ta li $ 1 a lta v lic tm l/l. chisturi i"increatice-posttraumatice) se întîlnesc rar. aspectul scaunului m . caracterului durerii.t i « c a r e s e p r o p a g a i n f e c ţ i i l e g e n i t a l e l a f e m e i . etc. festal. Slinptome. ioduria provo-! explorări cu izotopi radioactivi (vezi volumul de Explorări /u/io r i idtamentul: regim alimentar sărac în grăsimi şi mai bogat în proii^or digestibile şi glucide..lle. L a b l r b a t . după curo se ui mrtie-jln I u l .. i t o m a c . cercetării fermenţilor Antici (mai des. Se admiie<r/.. acizi grafi.

împuşcare.. peritoncul poate fi sediul unor inflamaţii par-//a/o .i i / .. morfină..s-a administrat azi ( d n l i i ) om X următorul medicament. vonn cava Inferioara.. fenobarbital. Mnjorltnl'• • < . atropină.. revenirea fenomenelor. prin perforaţia organelor cavitare: stomac. apoi decompensat.. Intestin. cadrul sanitar trebuie să trimită la spital orice cu/ rare / se pare suspect de abdomen acut. l'ciitonitele parţiale se numesc periviscerite şi apar în colecistite. i . vo/lrn Ullnnifl. Evoluţia fenomenelor se desfăşoară 'in -l [tr/. îmIMin. urotcn l' 1 . ..i om i. !uluia aliilninenulul «au nluiiuc n \ . I de al Analonwpatologic. Tratamentul este chirurgical de urgenţă (reanimare).nl>(l<>im>n de lemn").i onjunele respective la peritoneul din imediata vecinătate... ca şi cele segmentare.Sfilnri de corn de animal etc.. florin nbilomlnnlS.lnd este singur. colecist. ni('M|liitiHlii-lc In pn/ltln ll/lnlogtcfl.a de debut cu simptomele abdominale menţionate.. apoi decompensat. ulcor (|<istric sau duodenal cronic.niiilHinure. colaps t'ninprnsut.slnt In lin|inill(>iipnlii/ unele «lut lotrofmrllonPale ca: rlnlcln. Inuiunlc ii.. stare de şoc compensat. metrite. calmante.. p. metroanexite. ce a administrat ca tratament yi la ce oră.. cînd procesul inflamator difuzează do l .jsiti< i< mlnile. înjunghiere.. Nn trebuie uitată evoluţia în 4 faze a peritonitelor acute: a) l(i'/. ce consideră că este. PERITONITELE GENERALIZATE ACUTE Peritonitele generalizate acute nespecifice reprezintă urgenţe chi-i urgicale.. l>) Imn de acalmie înşelătoare. pun probleme grele de diagnostic şi atitudine terapeutică. Dacă se administrează totuşi modicamonto. apendicite cronice. Stmptomele sînt cele din abdomenul acut: durere violentă abdoin l un M. apărare muscularei |.". . Inr colo secundare. tranzitorie.. relatlnd în biletul de tri-/ii//rr<' ce a constatat.. leucocitoză.vou generale numite peritonitc.. periclitînd viaţa bolnavului.i n smi muilcjin. căci maschează simptomele şi pentru un timp medicul i-slo tnşolcit de ameliorarea care apare după aceste medicamente şi nu Inli'ivino prompt. în care lenomenelo clinice par aă sa amelioreze} aia . (papaverină.HIIHI. le fi » i .ii'. opiacee cînd se bănuieşte un nlxlomoa acut. dilauden) se va nota: . Se mai pot reali /n poritonite prin traumatisme deschise. plegonur/. Subliniem noţiunea de urgenţă a peritonitelor acute. Insistăm sfi nu so «idministreze antispastice. duoden.l'erllimoul fl l Hi'HHiQitift lor p<< l' l 'i l n | i l l u i l l i i (in care |e (niiin'n/fl Inroiijuilml "M'Micli ii i | > < ' tl ( o ii ' t i > ' . MIJIM i < .c: debut. Peritonitcle generalizate pot ii primitive sau secundare.mcrcuHul PERITONITELE IM i tt« nrgtn de protecţia p«ntn. septicemii. acalmie înşelătoare. salpingoovarito cronice.lUlomln... sarcină extrauterină ruptă..nlr> i H ... Peritonitele specifice din cancer. apendice. Peritonitolc acuto primitive apar în cadrul unor boli generale infecţioase. luminai. tuberculoză. Aceste peritonite trebuie stt I i i " recunoscute cît mai repede şi trimise imediat la spital. C.

sau prin compresiune din afară (compre213 .alteori determină chiar • intestinale. Hl.). Clnd luco ascită. în special metastatic. 'illnh'tn (jcr. Diagnosticul se ' pfp prin analiza lichidului recoltat prin paracenteză (lichid hemoraWfi ţi cu celule de aspect malign). de obicei i. N// IUI //O/ r/fife s/ sd Internam bolnavul do uryo/i/d. în restul cazurilor 'ilnblloşte cauza şi se tratează etiologic şi simptomatic cu antlspasillcK. Clinic evolueti/d cu "H dureros colicativ sau subocluziv. astuparea) -ului intcstiiidl.. Ele pot fi: postoperatorii (peni i / o variate) sau în legătură cu o inflamatie abdominală: cipcndiolecistită. sedative. Obstruarea poate fi cauzată din interior (ghem de M I / . clnd poate determina o peritonită canceroasă.v/(! /ci/o spre « Insista încă o dată să nu iw )/i. în pancreatite etc. puncţia peritoneală extrage lichid serocitrin cu Rl» o/ltiv şi limfocite în sediment. (ig ltn lle)i (leb î l ) ln/.>c/d/n li/crro .4. tuberculoză etc. Lichidul se poate inocula la cobai.i //cu.'imoreacţia (IDR) este intens pozitivă. cd|( ui billur. Iar la fem ol de cu ascită.<i lliidlfl: colaps. I .12. tu ltlvtttd lts. ILEUSUL Mudromul ocluziv intestinal (ileusul) este o urgenţă chirurgicali.) iim \ < ! • " -1 ' i m ' n tenom eneloi < • < » / «(rtiirnr/abdom inale). CANCERUL PERITONEAL î ţC!niu'orul. apare mai des la persoane In j |f!f»IA. adică cu lichid în cavitatea peritoneală. în cele tuberculoase sînt prezente semnele uului de impregnaţie bacilară (vezi tuberculoza pulmonară). El se clasifică in: tlcus paralitic (dinamic) care semnifică absenţa peristaltlsmulul i mnli npore postoperator. PERITONITELE ADERENŢIALE (PERIVISCERITELE) manifestă prin colici abdominale. în colici renale. iiobuie recunoscut în orice serviciu medical. i u it'* /c/io /iic/n y« v i« r(i/« ra . metroanexită. PERITONITELE GENERALIZATE CRONICEu i l f r e c v e n t e le n sînt de origine tuberculoasă. mm ales la femei. 4. prin torsionarea unei anse (răsucire)* • ce c'OMNtltulc un volvulus.v mecanic produs prin obstruarea (închiderea. tratamentul peritonitelor cronice: în cazurile cu fenomene de ocluInti'slinală este indicată intervenţia de urgentă. căldură locală. sub niollfvrutivă (tumorală) sau cu aderente (libroadezive). fizioterapie. tumori etc.

în ileusul paralitic (dinamic). uneori în ileusul mernnlc undele peristaltice sînt vizibile pe suprafaţa abdomenului (misr. apoi decompensat). Undele pot iuvariza volvulusul. inclusiv la anexele sale. înfundaţi în orbite şi împrejmuiţi de cearcăne albastre. i u c. materiile fecale şi pentru gci/c (somn absolut de diagnostic). timpanism şi sensibilitate la palparea abdomenului. fumatul. MI 1 1 u t de magneziu injectate i. Haţioganu. 4. dacă nu apare reluarea tranzitului.soiutâ) cară împiedică tnm/ltul sau favorlzon/rt lor*| oii<in<ii. Slmptomele clinice: — culii'l abdominale difuze domină tabloul clinic. miostin. aparatului digestiv pot fi localizate la nivelul oricărui iei| im-nl . Intervenim chirurgicală este salutară. Examenul radiologie arată semne caracteristice: imagini hidroaerico < omparate cu tuburile de orgă sau cuiburile de rîndunică. Restul simptomelor menţionate sprijină diagnosticul. Sînt incriminaţi: factori eredlrtil. acoperită cu sudori. poluarea mediulll ele. nlum'iiUitiii. tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice. i miii des interesată este după 40 de ani. de regulă. cu stare de şoc (la înce put compensat. după reechilibrare hidroelectrollllrfi tfi ticidobazică.13./ c sfiit insuficient cunoscute.sle necesară trimiterea în serviciul medico-chirurgical pentru observ i i i e ţii alegerea momentului operator. î l tubului digestiv. Goia). i'. Tratament. ! < • linere. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV < ' . Examenul obiectiv: constată faciesul peritoneal: „faţa este palidei. Ciin < . pămlntio. incerul gastric şi rectal. privirea înspăimîntatîi " (I. Cauza ileusului se descoperă adesea nuni. I. . dar poate fi întîlnit îl In vd • .. — alterarea progresivă a stării generale. Auscultarea abdomenului arată linişte perfectă în ileusul dinamic şi zgomote hidroaerice în ileusul mecanic. Im'tori iritativi. este mult mai rapidă. i u excitante ale peristaltismului: administrare de retrohipofiză. tratamentul este medical. Frecvenţă mal u n i i . Abdomenul este balonat. i . ii Iu intervenţie. Vii ' . ochii excavaţi. Sediul durerii (locul de plecare) poate da indicaţii asupra locului ocluziei.irl vermiculiforme).4. Alteori este vorba do o Iminle încarcerată. la care evoluţia. etilismul. Diagnosticul este de urgenţă: suspendarea gazelor şi scaunelor esto ciipitală pentru stabilirea diagnosticului.v. — suspendarea tranzitului pentru.•luni' I I I H I Im lire nli. i m i'iele. In ileusul mecanic: dacă este recunoscut în faza de început se poato 1n< eroi o clismă înaltă după care.— greţuri şi vărsături (uneori fecaloide dacă obstrucţia este situ ată In porţiunea inferioară a intestinului). nasul ascuţit.

i ii" i n .zaţ de cafea". cînd simptomele sînt avansate. tirul clinic. gastrita polipoasă din anelii'rnlcioasâ. i / . stările precanceroase amintite care trebuie dispensarizate şl ic clinic. anfractuoasă. CANCERUL GASTRIC < 'nncerul gastric deţine locul al doilea (în „concurenţă" cu cel pulmt). oase. ulcerul gastric. mai ales la persoane dupH i i Io 40 de ani. creier).i chirurgicală.itenţie specială acestor simptome. i v i i l u l ) aspoctul luzluntl şl uxainenul hlNtopntoi omplolcd/. nece-I dtenta urmărire a evoluţiei şi indicarea operaţiei cînd apar " do malignizare (cancerizare). clnd cancerul eite surprlni n> i . cînd radiologie se constată doftfi" MI l i Io umplere (lacuna) sau există stenoză gastrică.examenul radiologie baritat al stomacului care atrage atenţia diagnosticului prin descrierea: n) rigidităţii segmentare (lipsa peristaltismului pe o anumită re- l h) nişa mare. u cinci a-a Invddul in jur. iar examenul radiologie baritat. plămîn.chimismul gastric: hipoclorhidrie.i epigastrică. Mui tîrziu. prezenţa în sucul gastric a sîngelui şi a acidului lactic (reac-iiM Ulli-lmann pozitivă). esofagoscopia şl bloiireclzează diagnosticul. funcţional şi gastroscopic. Se va i i . carne. anorexie faţă de pîine. căci tumora a invadat organul şi sînt posibile metastaze In alto • ' M i n i i o (ficat. adîncă. simptomatologia în faza de început este necaracteristică.meciul Im. i ' i n o ' .imcntul cflcaro osto cel chirurgical. diagnosticul elţl Irtullv. permite diagnosticul In timp util pMl» ' • " iMtorvcnli. indispoziţie. pot apărea dureri necaracteristice în epigastru. . marc utilitate este examenul gastroiibroscopic (axial şl latorll) • "• ol'ochiiil în fnzulo incipiente. Mai tîrziu se adaugă slăbirea progresivă In greui anemie." i i ' i i i i c i . CANCERUL ESOFAGIAN Hidmmul esofagian şi vîrsta atrag atenţia asupra supoziţiei dt i esofagian. /)<. Palparea tumorii reprezintă un semn prea tardiv pentru eficace. . după cel genital. Bolnavul • MI .CANCMUL «Ulii fi CANCUUL LIMIII . radiologie. diagnosticul in „fază utilă terapeutică" sînt importante: simptomele vagi de început care apar la o persoană fără anii-n Io de afecţiune gastrică. încept M l «cască.. constituie stări precanceroase.i u l Umbli ou fost dlsrutatn la gomlnloţjht yt uşor d t i M i t i . cînd aspectul sucului extras este de .i i i i . rrai. • Bistriţele hipertrofice. aclorhidrie. polipii gastrici. ais .

apoi febră.creion". intestin. . sindromul rectosigmoidian. emaciere). liep. stenoza rectală cu scaunul ca un . constipaţia.H. crescută. lindoscopia cu fibroscopul contribuie la elucidarea diagnosticului nvldentlcreu sfngolui în sucul duodenal are valoare diagnostică pen Ini cdiiceiiil iimpuloi Vaier şi cancerul duodenului. cu probele biochimice în relaţii fiziologice.. în cazul în care ficatul este neregulat. bulbul duodenal poate apărea mărit şi defoi mnl. CANCERUL HEPATIC Cancerul hepatic poate fi primitiv sau metastatic (cu punct de plecare din stomac. cu nuanţă negricioasă (icter nwl(ifi). biopsie» 9! axocolonofibroscopia precizează diagnosticul. Tratamentul este simptomatic (antialgic şi sedative). astenie. Pentru diagnostic este caracteristică alterarea stării generale.m p trlo m b lc ale. pancreas). Cancerul hepatic secundar apare în cadrul unei tumori cunoscuto CM localizare. bolnavul decedînd într-un interval de circa 6 luni de la descoperirea bolii. alterarea stări» generale. avînd o evoluţie progresivă gravă. Dacă evoluează cu fenomene de compresiune. Examenul prin tuşeul rectal. Tratamentul este încă ineficace. 1 com presiuni m ecanice asupra organt* ii i ' > r d in ju r şl p rn d u < < • iim < n m . CANCERUL RECTAL Cancerul rectal este frecvent. Diagnosticul se face în contextul manifestărilor clinice dominate de constipaţie la o persoană în vîrstă şi prin prezenţa de produse patologice (sînge) amestecate cu scaunul. Sînt prezente semnele generale (inapelenţft. Atrag atenţia hemoroizii simptomatici. ficat cu neregular i l d ţ i . cu compresiune.i < < \ i < n 1 1 .CANCERUL INTESTINAL Cancerul intestinal este mai rar şi apare cu simptome variate (diaree. icter mecanic progresiv. Cancerul hepatic primitiv poate avea punct de formare în celulele liopatice sau în căile biliare. CANCERUL PANCREATIC C fint'urul panere. constipaţie). vom căuta canc i ' i i i l primitiv prin examen clinic şi explorări complementare. în stabilirea diagnosticului au mare valoare examenul radiologie baritat şi fibroscopia intestinului. Uneori tipare ca ampulom vaterian. icter mecanic. scaune cu produse patologice. V. prezenţa de sînge în bilă.itomegalia neregulată şi sensibilă la palpare fină. CANCERUL CAILOR BILIARE Cnnrorul căilor biliare apare mai des la persoane cu litiază biliară.S.

h.1 so poate ved.ni'. | e ' .. icterul progresiv ireversibil.iC .. Exetn* { lnllllnc|i i i> . Ilillu .ndnnqc! lupta hn . i x . Deci.. . dizenteria. denutriţie.. i i \ .icid l'.. enterocolite cronice).i . M i / . i po tome de educaţie sanitară care să educe populaţia In • ni e v i l . n | i . i (inapetenţă).ii i i i .1 le(|.il. alimentaţia i inU-rală.14.. examenul • lismului gastric.iţi. i. febra tifoidă. Alv.i . incerte...in vi suf^rin ţtt . microbi. i ' . tahifagia.. n o U C ()l'i|''<. lafflttlinsn).r.. probe biochimice. Diagnosticul se poate stabili în timp util dacă examenul e va fi completat cu explorarea radiologică baritată..4. încordări. |. l.. orarul neregulat al meselor. progrefctnd lent spre icter intens (icter mecanic).. i l i o l i l m dicjostivo s-a pred. dacă sînt diagnosticate în timp util (adică în perioada cînd nu i iloază organele din jur). examinări izotopice şi endo-i'ice.M M'iimcMiliir « I m nevoi dldacdin l.iliMil. care i uită cancere în antecedentele ereditare şi care prezintă factorii do i dinintiţi. Dispepsiile la sugari survin ca (M .. traume psihice). mai ales la persoanele după vîrsta de 40 ani.... raţia alimentară incorect alcătuită.. dulriim de. . care lată . Diagnosticul se face pe baza fenomenelor dispeptice de lungă dul . cu urmări yllmionic pe toată viaţa (constipaţie.Im. MI idsunot .i ti 7i M| i. reH'-x. x j i n digestivă ar putea fi redusă mult printr-o profiUixio SUI-• "in.I c avansate şi simptomatic în fazele tardive.ilnr. cafea. tutun.r. P n l o i . . Examenul radiologie arată lărgirea cadrului duo-«i 'l şi uneori semne din partea stomacului: lărgirea şi modificarea 'iilui retrogastric. qrdsimi.«•n urme sau sechele (hepatita acută.ii. î l . Pnl"l.inism. ni.. ilo-hih.. l i n i / u l u i de nlrool. il i> li )i |i cA a Iniiilul np. este necesară o atenţie specială la simptomele dis-i i ico.. Din cele expuse rezultă că tumorile canceroase ale organelor dii hve. sondajului 'i i-nai fără bilă.n• | H . alimentele nespăiu>spălatul mîinilor înainte de masă. Influenţele nervoase (viaţa neregulată.' i .' ] . ..niira Intrpyup ilii ' ln. paliativ chirurgical în l i .lilrt «fui i • . vcnţă după bronhopneumonii.. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR DIGESTIVI liniile digestive ocupă un loc important în patologie.n i . lipsa de igienă în timpul modcntiţia deficientă..l n ipntil.|idiii MM|. beneficiază de tratament chirurgical cu l salvator. pot genera boli vindecabile.. apoi subicter.M ulcn/ft (ii.. i ndie. l'ratamentul este chirurgical în faza utilă.enţa igienei defecaţiei duce la constipaţia habituală. • u r i l e alimentare. neobservarea alimentelor care produc tulbuNtnt factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive. n i i f..li. 4. virusuri. slăbire în greutate. Ele ocupă (inul ui doilea în morbiditatea generală şi locul II—III în morbiditatea HI incapacitate de muncă şi invaliditate.|.Cancerul se localizează mai des la nivelul capului pancreasului i lud apar semne dispeptice.ictorilor de risc amintiţi la caro sd M....i/. Pnni/. n p i .. i .

Ne vom reaminti rolul sondajului gastric şi duoden. îngrijirea se referă în primul rînd la stabilirea diagnosticului.hebuio să fie astfel ales încît să fie potrivit bolii şi să conţi (hulo l . să fie pregătit şi prezentat estetic.î l . sumarul de uri tui. regimul Schmidt-Strassburger pentru cercetarea digestiei. să tină seama de prelerluţeic lin. a vărsăturilor este o cerinţă majoră ce trebuie făcută atent şi cu responsabilitate. irigosco-pie. un hidrocoleclst .. orice simptome digestive. colonofibroscopii.! pentru diagnostic este necesară o bună anamneză şi un examen « i h i c r i i v sistematic şi amănunţit.H i•. Examinările complementare pendiagnostic trebuie cunoscute pentru pregătirea.ilologiei. adesea singurul eficace în unele boli digestive. colecistografie. mai ales în cazul urgenţelor.s«u piocolecist.ivii digestivi sînt mulţi. teste morfologice si eventual probe de efort. în funcţie de boală.. piecum şi starea generală în ansamblu. Se va administra un l e i j i m eH mai complet posibil care să conţină alimente cu toţi factorii uuliilivi. tuşeul rectal. iar pentru detalii se va vede<i Inln (| u l capitol.•. incll sil li e/c. Se va urmări mersul icterului şi al febrei. vărsăturile. u e a diferitelor materiale biologice. en dobiopsia gastrică. DI » . stomac. Este necesară înţelegerea seini n l i c . i pum-rea în repaus a organelor suferinde. rectală etc. frecvenţă.variat. diareea. . La toţi bolnavii digestivi se va urmări evoluţia zilnică.o apendicită acută poate perfora. examenul scaunului (macroscopic. bilirubinemie. a tranzitului (scaune. să fie ropartizut judicios (mese fracţionate)» •m |ju (idiiphii n• < | iu i i i i in cure trăieşte bolnavul. recoltarea şi con-M i v . colangiografie). Regimul dlHi'lu. coprocultură. Do mare importanţă în îngrijirea bolnavilor digestivi este regimul tlii-iutic.i hulii şi a bolnavului. Evoluţia unei boli digestive se poate aprecia şi prin probe paradinice: teste de disproteinemie. fapl peiitiu (<iro expunerea sintetică este dificilă. iar îngrijirea lor este complexă. da tftc9IM .. şuii • 'leul c<i <iport caloric. i l i o i rezultatelor.. paracenteză. pot perfora. i I M .r. l(ipiiroscopie). vîrsta bolnavului şi solicitfii l l e eiicrqelice şi neuropsihice profesionale şi extraprofesionale.Moln. Deşi s-au menţionat principiile dietei în partea generală a volumul u i . puncţiebiopsie (hepatică). revenim aici asupra cîtorva principii dietetice. căci ar presupune reluo leu p.o hemoragie digestivă se poate repeta sau poate evolua spre colaps. (ju/c).1 . Un ulcer.. pro-'H i M cu pentru examenul radiologie (esofag. abundenţă). cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire.ipetilul. microscopic. caracterul durerilor.să se adapteze fa/cl evolutivi .de aici ne resitatea observaţiei atente şi continue a acestor bolnavi. Vom enunţa principiile. Urmărirea evoluţiei prin observarea durerii. teste prin care se evalu oază metabolismele sau echilibrul acido-bazic. pregătirea pentru diverse endoscopii (esofago-gastro-duodeno-fibroscopii. scaunul sub aspect macroscopic. intestin. sa ţină seama de chimismul gastric. intestinală. De mare actualitate sînt astăzi examinările cu Izotopi radioactivi şi cele endoscopice axo-esofago-gastro-intestino-ii broscopia şi axocolonofibroscopia. Se vor determina urobilinogenul şi |)K|inonţii biliari în urină. Este necesar să se recunoască în timp şi complicaţiile bolilor digestive.

cit •'/or cu alte afecţiuni sau a celor îndemni de orice afecţiune. c etip .. Mare parte din greşeli se referă la indt unor regimuri dietetice prea restrictive timp îndelungat.(u instrumentar de înaltă tehnicitate şi cadre bine caliln «ilo CAfŞ l'irvlnîi îmbolnăvirile sau dacă aceasta nu mai este posibil. l or efoiM . laptele i'. dar numai perioade 11il«i| In enterocolopatiile cu caracter mixt se administrează un regim il|-/ag.< iv<ilunlr ( pidi-i i < ••lnln/ăji m il < fi n c. ' ' • « • / . cheltuielile sociale mari care le implici iili/urea lor îndelungată şi frecventă.. fără a se specifica ce să manii' v «i explica bolnavului în mod clar care sînt alimentele contralr •. cure sînt cele admise şi care este perioada aproximativă în cat» ' • i i l e respectat acest regim.i.. c o n d im e n te le. dulciui l ) Hxcitante ale peristaltismului (indicate în combaterea constipti-'.«'/>//d a cantinelor restaurant şi dietetice care trebuie să fie cît mal li-. dulciurile. justifică orice eforturi mato* >• v' spirituale pentru limitarea extinderii lor.porlstflltlsmulul ţfl (Ic. zarzavaturile cu "loy. grăsimile (mai ales cele vegetale: nuci. chiar apa rece simplă. alternînd cu 2—3 zile nţjlm care combate putrefacţia.i /. Alimentele slab excitante ale l») secreţiei gastrice: pîinea alba (mal prfijitii). smînlîna. în rîndul aer:. ' < • / «/e </<i.fi fină.v//iVr . i > ) Regimuri indicate în enterocolopatii: pentru combaterea termenl NO administrează făinoasele. AlteorlJ i n bolnavului ce să nu mănînce. c) Hc<j imuri excitante ale secreţiei pancreatice: ouăle (m«i ales moi care excită şi eliberarea de bilă din vezicula biliară). fructe. • t » ) i celuloză (legume.. fructele :. ard e i). puţin coa fiartă). u stu ro i..1 s l > i i > . cit mai accesibile oamenilor muncii. • n l n . i l•' ! < • < l e f l r | r n | < iMi/lni" i.i a lo. interesarea cu precădere a persoanelor tinere i l l n d activitate profesională. grăsl(oxcită şi contracţia veziculei biliare şi eliminarea bilei). nnou< ' t it n) Alimentele excitanţi' • . fructele. dulci.\• . ul ca -' i i . (p ip e r.<ir/... l i . . adică 2—3 zile regim antifermentativ.. zarzavaturi. care măresc masa bolului •'). o u ă l e t a r i. g ră s im ile p ră jite ..situează educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea unit. grăsimile (neprăjite.. In acest context subliniem importanţi •.« I i l o r Min. limitînd pînă la excludere carnea. legumele fierte. Iu activitatea practică se observă o serie de greşeli privitoare ' «rea regimului dietetic. să le •i ) | i c i e în timp util din punct de vedere terapeutic. l'rct-'vonţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidi-i prin boli digestive. untul. i lilptă c.K jră . nearse). '. spre a li accesibile atît celor cu afecţiuni digestive..'I contraindicate parţial în sindromul diareic): alimentele reci. cît mai variate şi diversifi•c» meniu.

5. graviditate). pentru a asigura In ti 'f |i llnle/i morfofuncţională celulotisulară a întregului organism. cu eXfli lllflle necesnrul de calorii rezultat din proporţionalitatea factorilor nutritivi în func||ti l n '.ilii ii-clmiul ofort cnrdlac Intens). Atunci clini domina anabolismul (asimilaţia) se ajunge la supraponderabilitate şi obezitate. Astfel la adultul normal. Totalul rnlotlllor în 24 de ore este furnizat de raţia de întreţinere continînd elemente plii'i llft> (protidele degajează 4 calorii/g).i îmbolnăvit! tino senina de: starea aparatului niiilliivitnriildi (dl(|i". Necesarul de calorii este folosit pentru determinarea meln Imllsimilui şi a energiei necesare activităţii extraprofesionale şi profesionale. muncitor! In cariere. Această autoreînnoire este legată de proteino ţi constă din schimburi de substrat între organism si mediul extern. creştere. Raţia de întreţinere aduce factorii menţionaţi.Im CM organismului. El» recunosc cauze externe (aport alimentar nepotrivit calitativ şi/sau cantitativ). »INH fl/|i>li>f|li'e (nlrtptnre. cosit otc. /'/. Sintetic. care după digestie şi absorbţie ajung pe cale sanguină şi limfatli N in celule. cu degajare de energie (exprimată în calorii). B O LILE D E N U T R IJIED E M E T A B O LIS M Şl Bolile de nutriţie apar în cadrul tulburărilor de metabolism. im rtml domină catabolismul (dezasimilaţia) se realizează treptat subponderabilitatea. Raţia de întreţinere. se ponln •puno că metabolismul este asimilaţie (anabolism) şi dezasimilaţie (catabolism) |m ••am» substratului nutritiv. din raţia de lipide l—1'/2 g kilocorp şi raţia de glucide dt4 1) fi/kllnrorp. raţia de proteine rezultă din aportul ilii l (j/kilocorp.xnroa ra(/c7 alimentate ţine seama de: vîrstă. minerale şi apfl( aduse de alimente. fSrH sau cu efort mc (Inul. minerale) şi apă (mediul în care au loc rom l l l l e hiochimico). §tatpu ( i i m i i t i i i l t i i «xcrtfor (pont» 18 cllniliio aefturlle metabolica (au iR . m ortostnlism. stan-a tubului digestiv ţi {jlninlfliir «n/c a/icxc (dlmcxic dctcnnlnn plerdercn unor principii nutrltlvn ndu«» H« •liniuitlv). lipide. rldlcntN) nrllvllnlcii mu*! iilnrrt (munrfi în po/iţio şozfndS. vitamine. Administrarea regimului alimentar suficient trebuie să considera: Nlnrca (Ir xanătatc (starea fiziologică) şi sliiri'a <!<• boală a persoanei respective. energetice (lipidele cu 9 calorii/g şi glucidph cu 4 calorii/g). sex. S-a calculat. temperatura mediului ambiant (scăzuta. cauze interne (diferite boli) şi cauze mixte (interne şi externe). glucide. Substratul esln reprezentat de principii nutritive (proteine. biocatalitice (vitamine. exprimată prin capacitaton de autoreînnoire a substanţei vii. Metabolismul este proprietatea fundamentală a vieţii.). Irtlclorl d<> lemne. cu înnrţ. dezvoltare. care constituie procesul de catabollxm (sub control simpatic) şi de anabolism (sub control parasimpatic). <» ponte njunge pînă la caşexie. unde au loc o serie de transformări. fitnhlllii'ii mlli-l (illiiH'nlnrft I.

. reducînd din cantităţile de proteine. menţionăm că metabolismul bazai este. insuficienţă hipofizară.plnrdB elemente nutritive prin urină?).rnză pe lîngă tratamente proprii şi prin tratamente comune: alimentaţie echlllÎMfllfl.) este o boală metabolică cronică. d<< olo dupiii/Ind in u l l i i n . — Metabolismul bazai este scăzut în: insuficienţe endocrine (mixedem. cu apariţia trepi'H. La fomoi somai poale i i ( l < i i i ( | n HM ni pnlriilcn „p": prurilul vulvo-v. în special sedentarismului. paralel cu vci'hiinra H / . DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat (D. tiroidiană şi umorală). pregfilllfl dietetic. metabolismul bazai se explorează şi se exprimă în procente. i mslmittf prognosticul diiiliKlIcu» Iul 1 NU!) (ispcclul dumici viciu -. stări caşectice. cantitatea de energie necesară în 24 de ore. exprimatH In calorii (pe kilocorp şi suprafaţa corporală) pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor Vllfllc. cultivarea mişcării sub toate formele sale (cultură fizică medicală. sport).1. Kiipraalimentaţiei. de a menţine greutatea Idealfl. obezitatea. In definiţia sa cea mai simplă. slăbirea şi denutrl-| la. Menţionăm că aceste boli sînt din ce în ce mai frecvente datorită schimbărilor ft'xlului de viaţă. I n l u 1 < . în care i nuir. Ţinînd seama. înainte de a prezenta bolile de nutriţie. dislipidemiile. a alcoolismului şi a fumatului. lipsei mişcărilor. fumatului etc. Pentru determinare. în unele forme de reumatism şi în sindromul no imile.1 ln> piV. creşterea azotului r e / i c l u .î l " . cafea. tumori maligne.. dlaiii'liil zaharat şi insipid.sau poliendocrine este: tulburarea întregului hiMnliolism începînd cu cel al glucidelor (manifestat prin hiper<|lii• « • m m i glicozurie).ăm scopul propus (de a mări greutatea corporală. bolnavul se pregăteşte prin repaus psihofizic. — Metabolismul bazai este crescut în: stări febrile. fără consum rtn proteine cu 24 de ore înainte de probă (proteinele măresc metabolismul bazai) fi post de 12 ore înainte de efectuarea sa. hipofizară. leucemie. consumului excesiv de • Irnol. (lin care vom studia: diabetul zaharat. In clinică. poliuria şi polidipsia. umori şi urină a corpilor cetonici. nevroză anxioasă. Cunoaşterea noţiunilor expuse este indispensabilă înţelegerii bolilor de nutriţie.M " itfllii snlo d« o (luco o vln(l iinttllă. Simptomul» clinice mai rcprezontative ale acestor tulburări md. în stările de boală. temporar sau detlliillv. care atrage după sine dereglarea altor verigi mol. gonadică şi hipotalamică) şi în nefroza lipoidică. de starea aparatelor şi sistemelor menţionate.ildlrt. ? .). n o colo voscuhiro sini colo inul ltii| iorl(inl(>. uuta. care poate modifica metabolismul în sens hipercatabolizant sau hipoanabollzant. mai des cu cauză uniglandulară (insuficienţa celulnlor beta din insulele Langerhans din pancreas) sau poliglandularO UPIIIK roatică. i de a o scădea) şi alegem modul de a-1 realiza (alimentaţia substanţială.fi esenţială. i l •>! A lipidelor sanguine.iImllrc stnl polifmjiti. evllitfi'n stressurilor. valoarea i| irpdindu-se diferit între —15% şi +15% ca valori fiziologice extreme. proleinice. administrînd mese frecvente şi mici etc. Ipiillco. hiperfuncţii ale unor glande cu sontinţio internă (tiroida şi hipofiza). în condiţii bâzâie de repaus psihofizic. starea aparatului respirator (poate furniza ' suficient necesar metabolismului?) şi bineînţeles de starea sistemului neuroendo• i . Din acest motiv bolile descrise în acest capitol se caracjiMI/. hipertensiunea arterială.il'M < ! < > mtincfl . a drogării excesive.Z. In c mi' Cflpaclt. suprarenală. este lipsa relativă sau absolnlrt do insulina activă.iqirml. h. lipide.. insuficienţă cardiovasculară. ii|)(ir o scrii» d(> coin|)liciitii. vitaminice şi hidrominerale. mai ales cu glucide rafinate şi grăsimi. glucide. 1 5. Consecinţei «rMsti>i insuficienţe uni. TropUit.i ni ninge. tulburările hidroelectrolitice şi acidobazice. stressurilor de orice 1*1.i ni <' . în majoritatea cazurilor. iii/. bonln Aildlson. boala Hwlqkin.

Z.holllc hlpollzcl anterioare: acromegalia şi bazofillsmul hipofizar pot realiza Uit D. cm" so cnrnctori/ouzâ prin asocierea sa cu obezitatea şi hipertensiunea artnriali.Z. dar şi de către ca drele medii. (în special la copii şl tineri) a devenit una din sarcinile importante a cadrelor medii. mişcare şi medicamente antidiabetice (in sulina şi preparatele orale) a crescut longevitatea acestor bolnavi. unele afecţiuni în vecinătatea pancreasului: litiaza biliară.Z.Z. recunoaşterii. o clasificare etiologică a D. care era cunoscut în trecut sub num«l« do l). carn •jntil înţelegerea variatelor posibilităţi prin care se poate ajunge la D. Etiologia şi patogeneza D. d/ir (io/iţi» fi si neereditar (de cauză încă necunoscută). hepatita virală sau alte viroze). şi respectării indicaţiilor medicale privitoare la dietă.Z. l/ir alteori ca urmare a unor stressuri sau a unor tratamente cu medicamenta (|).Z.iiiifiit<'l»r proMome pe care le ridica a/1/ boala diabetica Imtayl.— D.. an(Ilorollta.Z. în centrul cărora se găseşte întotdeauna o lipsă relativă sau absolută de insulina activă.v(M/. involuţln tenllA n pancreasului şi în special a celulelor beta din insulele Langerhans. I.i). suprasolicitărilor. intervenţiile chirurgicale cu extirparea unoi por|luiil mari din pancreas.Z. Prezentăm. în timp ce glicozurli •re Vdlnii nu pr<<n ridicate. tumorile pancreatice benigne (chisturile mari pancreatice). siipniponderabililciţii. D. este complexă. atero•rli>ro/n [xincreatică. Acesta este în cele mai multe cazuri ereditar. do venind aproape egală cu cea a persoanelor sănătoase. stressurilor de diferit» teluri. secundar poate surveni în cadrul unor afecţiuni pancreatice sau endoi ' i l n i 1 ./r'/c cn D. Atcctlunile cu interesare pancreatică care pot genera un D. Alr<: t lunile endocrine pot realiza un D.Z. a cazurilor de D. cadrele medii fiind nevoite să răspundă sau să dea indicaţii ce pretind o eoni potentă din ce în ce mai ridicată. orientîndu-ne după I. durînd în cele mai multe cazuri toatfl viaţa bolnavului. în acelaşi timp nu crescut şi solicitările acestor deficienţi la asistenţa medicală. fără de care nu se pot obţine succese de durată în menţinerea acestor bolnavi In situaţia de a duce o viaţă apropiată de cea normală (situaţie denu mita „condiţionat sănătos").. dt yi /M'f.Z.Z.s. este o boală cronică.Z. fac necesară o revizuire periodică a cunoştinţelor despro această boală nu numai de către cadrele medicale. Mincu. sînt: infecţilln vliiiln pmicreatice (parotidita epidemică. tumorile pancreatice maligne care invadează o mare parte clin pnnrrcn. — educaţia sanitară a persoanelor cu D. II. de contrarcţjlare sau diabet contrainsular: . 232 ./. proprii D. 2. de cdfre cadrch' mcdlco-santtan» are o di-a.. ulcerul perforat în pancreas. acosta avînd în permanenţă nevoie de asistenţă me dicala/ — ca urmare a cunoaşterii./. hcmocromntoza cu interesarea accentuată pancreatică (realizează un D.Z. ulimentaţiei prea bogate cu deosebire în glucide. ca urmare a sedentari** inului.whltfl importanta pentru mal multe motive: — rrestoroa «ti do un. mai ales rafiiitile sau suprurafinale./. raincti'il/nt prin aceea că reglarea metabolică a acestor bolnavi solicită doze mari do liiMilln. pancreatitele nm'inllrii.'/. — progresele continue care se fac an de an în cunoaşterea şi tra tamentul D. Introgen): 1. IUITIINI $1 piln crcstcicii accentuată a valorilor glicemiei. O. idiopatic-primar (la care nu se cunoaşte cauza) apare şi se dezvoltă cu nemurii» obişnuite. putînd interveni o seric do factori pancreatici sau extrapancreatici.

Din colo prezentate se poate deduce. traumatisme abdominale cu inlon. prin mecanism autoimun. ori prin mecanism autoimun are deosebită importanţă In iii ll lrod tratamentului şi evaluarea prognosticului. seuilni se» poate vindeca dacă înlăturăm cauza ce-1 determină. Indiferent de mecanismul de producere.niiM niihii smi i < o n i . iifiili' sun cronice. i v ' i . i în ţesuM| 9! se acu mulează în sînge.: n) tllahctul insular produs prin leziunea directă a celulelor beta dtn •Milnli» I.sularl ai insulinei (anticorpi antiinsulinlcl). adicţ in pri'/. că există douB iilnlllrttl do a se realiza un D. la adulţi. firoilua prin mecanism autoimun. /x Minţiţi /nhdrulul In urină (glkozuria) — M I > . deci la bolnavii care avcnu <U'Jn l i i ' l i u i c reţinut că D./. crescînd mult peste valorile de I20nu|%. . ' i ^ a inMi||| IH coni|i>i — do le r mină polinrla cure | H i i i .linii tilu (//unde/or /iil/înm'/ui/i' rni Imunii n l o ni oului tilmide.Z. M .rolcva sau agrava un IJ. insular sau de nliiiioglcircî./. . deoarece D.n .Z.i i>»li< H i>:in. nu este una< tu mroptcită). Glucoza nu mai este utili/.Z. 'tMMMiri pancreatice postterapeutice)./ f>rjfii!H!a//ci: lornuito din cnliiln nlfn din Inuulolu I. i oni<mi .Z. d e ş i g lu c o z a e s te c r e s c u tă în s îiu ie. deoarece aceşti anticorpi nu au fost dcplstn|i ! ' i bolnavii trataţi în prealabil cu insulina. | H I h o l n . în special celulele beta (afecţiuni ce interesează pancreasul.i. (Ic s i i l i n i ş l n l u l i " ou oslo în cantitate mică. adicB prin intervenţia unor Inlilhlluil i|l unu tl. u .Z.. cum este cazul în afecţiunile endocrine amintita îl» «»' produce o suprasolicitare a celulelor beta. se deranjează homeostazia glicemiei (care în condiţii fizioloi' v n i i < i / d între 80 şi 120 mg%). la copii (diabetul juvenil) este mult mal sei ilurlt l).«'U(/cc (iatrogenc) ca urmare a tratamontulul cu cortl/on. datorită dnficienţoi iulinei. ()./. în D. " . ca primar sau secundar.-isaron pnivnun- M. i i n ..2. Z . I j n n i m n>iiu< . .H rit hlpertuniiliiiin «rtmlnlA l u (t «l lilpii|(jllri>ml«)i Iu/im.Z. m « I u llfl/ldluv. fJImplomele clinice ale diabetului zaharat se pot grupa In simptomo "i]oro $ i miri semne revelatoare. Nu toţi autorii mrcplA <iiucnnl*m de producere a D. apoi prea puţină. celulele onj. • 223 .fi pi 'înmii mlnorala do unde sen/<iţlti du' • ' • • -. b) (ll(il)ctul contrainsular produs prin interesarea indirectă a coliiiiif bolti insulare. /)(is//cra.Z.fiiniplomclc majore sînt reprezentate de: polifacjle.«ngerhans. r / .nnflorhmi» (i//uca(/on «i'ric'lrt ţi'ucagonul cfini OHto u» hormon nntllnsulnr (fnvorl/oa/rt rrctţtmaa "•Di liliietliinctll nan tumori nlo glandei tiroide/ nu ia l nu punte. Ki'i'unoaşterea unui D. AltUuri de acestea s-a adăugat D. în general. care determină o inadecvată secreţie de Insulina i tni'oput prea multă. î l .mul< l i . i nume ii le ini iln «iiuliiiiii <'inhlm| miînnii'iinl.Z. r mo Hon/dţla de foame ceea re explică j / / J n < / . I n D . unde evoluţia sa este> mult mai benignă. poliun< şl I td lp x lv . sau se secretă o insulina InlivA) tn bolile ereditare sau cîştigate care lezează direct pancreasul >lut i In. -. .onţa anticorpilor antiinsulari care inactivează o mare part • i nsi il iti a proprie organismului (această formă de D. unu hlpr<rfunr|ll atu nrnator (ilnnilo 111111» i i i iniiiiiilii do lilp<unldnNl<mmtim prlnmr (hnnln Con n) ţi loornminrllom ( I n l in «nu Iiiinorfl nic(liiloHii|>rnr<umln «i «volu<m'/. K . unliconceplionale sau alto cîteva preparate.

flegmoane... ' de proteine şi grăsimi ceea ce duce la slăbirea în greutate (de-i i i i i n i i a azotată) şi apariţia corpilor cetonici mai întîi în sînge. obezi. In cazul cînd bolnavul prezintă semnele majore amintite diagnos-th n l i'.Z. fenomene de nevroză etc. se pune de regulă cînd sînt prezente măcar o p u i l i ' din '•niiiolo clinice şi paraclinice cunoscute.. din punct de vedere clinic mai multe aspecte.-diat căutarea corpilor coloniei in ni i n .! <i diabetului ca urmare a unei supravegheri medicale ne--. mici semne revelatoare. ..i K i l n l glicemiei ă jeun evidenţiază hiperglicemia. apoi în u i i i i . Dialwtul zaharat constituit în care sînt prezente în diferito \ \ i . n i ' vi qlicozuria. l ><>oscbim..iaralo.• . i n . . apelează la propriile re-y . dar a | i . femeile care au dat naştere la feţi morii. Trebuie să ne străduim să stabilim diagnosticul într-o fază cît mai timpurie a D.Z.. prurit (mai . \ i \ t . la femei se mai adaugă şi prurii n i v i i l v n v . fenomene dispeptice (uneori lii'l>atomcgalie). 11 ic. eczemă. glicozuria apare la depăşirea va lorilor dje 160—180 mg% (sau 1. Diabetul latent la care lipsesc semnele clinice. apatie..Hjindl.ista se găseşte din abundenţă în sînge.n i în nrinfl slut corpi cetonici. se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se înIflroşte prin probele paraclinice amintite. către valori fiziologice.Z. facial). . i v Mulul. 3) (sau/şl CI îl l l /(i n). nevralgii adesea simetrice (de < i. hidramnios.Simptomele minore. în această categorie încadrăm persoanele ce provin din familii de diabetici. i | " i e NO adăuga slfllnron tu (jrouUilo.'.Z.. Prezenţa acestora necesllfl \ ' < i l i ' . tulburări de vedere. furuncule în repetiţie. — Predîabetul sau diabetul potenţial în care persoana nu prezintă inert nici un semn clinic sau paraclinic de D. intercostali. hiperglicemia ridicată.. i evonlual cu acetotost. 11 c|li(omia este în relaţii fiziologice — şi cei care prezintă hipoglicc. iar postpranduil Diabetul chimic la care nu sînt prezente semnele clinice. njungînd chiar la 200 sau 500 mgi%. Simptomele paraclinlce: glicemia depăşeşte valorile de 120 mg%. giganţi.cte: ..Z. n \ . Se mai poate evidenţia 0 creşterea colesterolului. î l ' • • • pcrianal şi perigenital). In cazul D. cefalee. Diagnosticul se stabileşte m.alr. In aceste condiţii organismul neputînd folosi glucoza.6—1. n) d..i n i i şti se prcci/.. Diagnosticul D. pentru a re aduce cît mai repede.. apariţia corpilor coloniei in Ninge i niinrt şi donutritia azotată.|)ontane.•iernile i n . i .identifica glucoza impune iim.lo uşor. a lipidelor. . prin proba hiperglicemiei provocate cu glucoza (fig. i .iro.Z. se constată semnele clinice respective. arată evoluţin i K ' l . crural.. dar care într-o proporţio însemnată pot face D. myata palmelor.n c. Efectuarea examenului pentru i| llro/nii' . a trigliceridelor şi a azotului. cei cu diabet renal — prezintă glicozurio. i > K n 11 K >-it icni de D. « • i ii n o lo clinice şi paraclinice cunoscute în diabetul zaharat.... Apariţia acestora la un bolnav cu D.i sînt în limite considerate fiziologice.. i l i " . iar valorile gliC'e. la care sau instalat complicaţii.8 g%). în diabet sînt repicviTitale de: căderea precoce a dinţilor.Z. d. '.. pioree alveolară.

corpi coloniei în '. a reflexelor şi a motilităţii voluntare. prezenţa corpilor cetonici în urină şl în slnge. Prognosticul bolnavilor cu D. dar cu păstrarea funcţiilor vilfllo: respiraţia şi circulaţia. la care se adaugă cefaleea. Complicaţiile D... Pentru a mic l.i < ! < • l u d i .pentru o»dr« inedit 22 8 . datorită proy i «NU Iul ştiinţelor medicale care permite aplicarea unui tratament ştiinţific $1 eficient.. . M luam lialamontul corespunzător..> • : ....). s.70 1.« iiKji'iitA tn staţionar şl ' ) (Im .. • tolnunţu bolnavului Ld..3 -S 6 ••ÎJ 10 0 0306090 150 210 270 330 120 180 2W 300 J âO fimpul în minute Figf. în timp ce alţii o consideră o posibillIrtlii foarte gravă de evoluţie a acestuia.imi".. miros de acetonă al halenal | iiiln»i de poame coapte). ««Iunie fizică şl psihică.imbulator şl tn activii. la hepatici..i. tr<iumonin uscate.. somnolent.i. inapetenţă extremă.i obnubilarea i tulburarea stării de cunoştinţă). Insă nulii accentuate.. IM .Z.d i .un bolnavul tu staţionaţi i iu..i. • . 3. 3.ml complicaţii) h) din . gust particular în gură. la basedowieni şi la cei cu diabet zaharat.. Coma tUrtbtttlcă evoluează ca orice comă cu pierderea cunoştinţei. a senslbiliiBţll. J'recoma se manifestă prin semnele clinice descrise l. -•.un r\ploi. mureau prin comă diabetică. Curba hiperglicemiei provocate la persoane îndemne de orice suferinţă.Treptat — Boli ttiUnin . hlperglicemlo..iri paraclinice. Coma diabetică este considerată de unii «ulmi ca o complicaţie a D. ! pmfosmn.Z. în stadiul actual.! -.ii. .lllnlj | i m i ăt < " c i p r * • • / • d) c.i d. fim» curo oxistă deja la cazul dat.1 .Z. ! < • 'întrebări trebuie şti m l > ' i n. d \ i n . tdlucnrdie.ulmii In COH- i.i i abdomlnnle. să stabilim clapa în caro su (jflseste . • l .6 0 1. . în trecut majoritatea bolnavilui ni D.. ! . Cetoza se manifestă prin slăbire în greutate fără un motiv evident. •. •tensiune arterială. ! < • un clltihnt Inmilnr sau ' "tili .Complicaţiile metabolice. mortalitatea prin comă diabetică a scăzut mult. i • .i < . respiraţie greoaie zgomotoasă.9 0 1.Z. i l i l cir <.. scăderea poftei de mîncare (în contrast cu polifwtjtfi anterioară). este în mare | inil« In funcţie de complicaţiile care pot surveni la un moment dat.i rolozH. înainte de a intra în comă bolnavul treco (ulii «tarea numită de cerozd şi de precomd.

-. cardiace. — Complicaţiile oculare constau în retinopatia diabetică (ce se iiidiiifestă prin dilataţii ale vaselor retiniene. cataracta diabetică. bolnavii prezintă chiar convulsii.Z. hidrominerală şi vll<niilnlcă. Este important să se facă deosebirea între o comă diabetică acidotlcă şt o altă stare comatoasă care poate apare la diabetici numită coma hipoglicemică. miopie. Spre deosebire de coma diabetică acidotică unde se evidenţiază hiperglicemie. hipertensiunea arterială. infecţii.Complicaţiile renale sînt determinate de interesarea vaselor fllomoiukire şi se manifestă la început prin proteinurie la care se asocln/d ulterior hematuria. ducînd adesea la orbire. La nivelul sistemului nervos periferic poate apărea polineviî l . sînt de două feluri: a) tipul nespecific care interesează arterele mari şi dau procese de nrlerioscleroză şi de ateroscleroză numite macroangiopatii diabetice-.|. glucidică. în cadrul D. renale sau vasele membrelor inferioare. i di.Z. care survine ca accident terapeutic după administrarea de insulina şi care se tratează cu totul diferit decît coma acidotlcfi.i anexele sule. mici hemoragii şi exsuddlo. în coma hipoglicemică se evidenţiază hipoglicomie (sub 0. interesează mai des vasele retiniene. intervenţii chirurgicale. Complicaţiile oculare ale D. bolnavul nu mai răspunde In < ' x i -11(1(11. Complicaţiile sistemului nervos. nooformatii vasculare. la un bolnav cu diabet zaharat etc. Ea poate surveni ca urmare a unei dereglări profunde metabolice legato de boala de bază — lipsa insulinei — sau apare ca urnmro a unei greşeli alimentare.iiii(id 10 schimba. . au prog nostic sover. Leziunile vasculare în D. devlno superficiala. iar în final dezli pi ren do retină). tegumentele sînt în întregime umede şi reci. Gravitatea vasculopatiei diabetice este în funcţiedo vechimea diabetului şi de teritoriul vascular interesat. hipoalbumineuile. musculatura este contractată. — Complicaţiile vasculare în D. edeme. Unii bolnavi prezintă tulburări psihice.no alo sistemului nervos central care pot da accidente vasculare ci'ieliidlo.ibotică. retinopatia proliferantă. Se insUiloazfl astfel coma diabetică ce semnifică o profundă liillinraro metabolica.Z. este efectat adesea tubul dli|i i i v .. Alto complicaţii viscerale. lipemia retiniana. hipermoliopio şi anomalii pupilare. iar în final azotemie şi alte semne de insuficientă renală. lipidică. Diabeticii Ide uşor infecţii urinare. agresiv cu tendinţa de a lovi pe cei din jur. in special ficatul. ce interesează vasele mici reprezentat prin microangiopatiile diabetice.80 mgVo)Proba terapeutică le diferenţiază în mod categoric: după administrarea de glucoza toate fenomenele cedează în coma hipoglicemică şi nu este influenţată coma acidotică. In starea comatoasă hipoglicemică bolnavul nu este inert ca în coma hipoglicemică ci agitat. şi se dezvoltă mai ales la diabeticii insuficient echilibraţi metabolic. proteinică. pot apare leziuni Vrtsriil. glicozurio şi corpi cetonici. In D.Z. b) tipul specific de leziuni. Ele apar încă din fazele do început ale D.n".Z.Z. este transpirat. .

ingorată fără să apară glicozuria. deci celulele bota-insulare insulina pentru metabolizarea a cel puţin 150 g glucide. i h iln-tlcl. n i tndclliii' ' ul». i i i i i upoilirmlc.ivr -. lHHd are cea mai mare importantă.it)' şl nun o.iln in c ş\ vitamine).ideso. dacă adoil* l.. n r i|i. l . Adesea IM si înjură — aprol/. pruni | M ' i i c i ! K i l :. ni/smedicamentele (insulina. .r.ni chim qnn- iii ' 'l.i < vo l ' i <'otnpllc<itll culiin.i snu •U Nlinptom ni. sulfamidc ciiitidi..n .. micului D.>li|p pilim* IIKII i' iii' dinii M|n' InluMi nliiii .i. Acc-.i li < >t «llnlii'ticl. lolK nlilc. finiinii-mi-in qinvIdA . rînnfa la hidraţi de carbon (HC. De exemplu.lc complicaţii apar m.r»(l c) glucide în raţia alimentară şi nu apare glico/urie Insem-ii toleranţa este de cel puţin 150 g.'t din cazuri — este suficientă pentru menţinerea diabetului de compensare metabolică.ni vulvoi.i m Ilinp ni. glucide) reprezintă cantitatea K| I .sc np. Se bazează pe trei elenn'iite pi nu ip.Z.. il c: <llvtu. « l u r n i . ii de:.

. vlrstă. I arată: f «i MMI u l IC. Dncă necesităţile cer. I Ideală) .. 1^0 120 UO Alinii"! lnl)olul ui nr. să zicem 140—150—160—180 g HC. i«rclnl). piMiliii M < (ilcula la gramaj.. glicozur ia este minimă adică 1. insulina pentru 2 g HC prin p«lU U' tol(<rnnta).i l IC .. 1 .•inu <•«•/. dar după aproximaţie. diabeti I) lol. cercetînd In acelaşi mod toleranţa la glucide. i m ui i| 11 ( ' . Deci toler anţa este de 120 — 20 — 100 Q . liilin înliul Ifl un i h l i i • i n .i l n ' l a se fixează tn funcţie de: fişa l. în următoa rele 3 zile. atunci administrăm 120 g pline (circa 6 felii a 20 g ii de (alia). ' O <| IK . star* fiziologică (creştere.. lu de urmări re a iţaInlmnii U'i).i >. n'stiil. l 8 HC/zl U) 100 . va stabile trtblll şte Miliniu 20 25—30—40 U insulina (adică l U. car-ivnlini. i h l .i) |)ioii-.cadă din greutate plnă la greutatea l nr. Tabelul nr.i 1 1 1 cului U) u"'" "' •> i ' ' < i i a (diabeticul trebuie să aibă greutatea (tabelu ideali). la 120Q ' u ull''f >''urile în jur de 20 g/24 ore.8 g. bine i'iniiMitul diabetului prin dietă presupune cunoaşterea conţinutului tn să se HC •) n.iiinr (iM-cesltatea de calorii este In funcţie de arată efortul en«-i profailnnal. h i n i r i " Un astfel de regim predispune la decompeniărl. i i c declt practica mult prea aproximativ^ In care zlcei „Daci tolecondiţ > < i l r l . nlin/i hi I H I H . un exemp nlăptare.>i. dacă vrem să dăm 120 g HC/24 ore este necesar să admlnlHtrltH ţn sn imullna. tatona i i i n l i n l i i l care tolerează — şi care n-a făcut acidoză — se pot folosi re >U//d* (este iiHHjIIrt'tniiinle.. se completează cu ipltalt ffllnoaia. deoarece fixarea cantităţii de facă nllmont» «itt i|n< i l < > i c .ni|. 1 1..

1078: 9 = circa 120 g. 8 30 23 10 ____ ____ 50 121 . acizi graşi nosaturaţi Total gram * 228 98 . .P) . laptele de vacă are 4 g% proteine.120 g X 4 calorii . ricllrhi.aport do lichide. nu nuiflfli pentru diabet. _________ 8 — . E. ci şi pentru obezitate sau orice boală în care dieta JotH'ă rol important (acidoze. i'rntru ilustrare şi orientare dăm exemplul unui diabetic cu următoarele date: t i i l i l i i m i ! — 1. II AMmonte Cantitate (g) P 8 40 30 10 2 L G Observaţii L|l( «l ! Ort. toleranţa la glucide— 120 g.5 g/kgcorp).5—15% glucide. conform raţiei calorice. tuberculoză etc. greutate — 65 kg. brînza. ToU'int'U 2 oufl Citind Came '.profesiunea: func(loiifn.1 ronsuma fără cîntar: varză.. Pentru a-i alcătui raţia pe o zi. Re(imi n l im că metabolizarea a l g glucide şi l g proteine eliberează cîte 4 < .'()% ((lucide.Vll. conopidă. Principiul normocaloric în raport cu solicitările profesionale (dar Id greutatea ideală) şi al glucidelor conform toleranţei este baza tratamentului diabetului zaharat.Morii. castraveţi.480 calorii (c).— .şi uleiul 100% grăsime/ pîinea 50% glucide şi 10% proteine vegetale.Idljă j'nlliiM Morcov Slnclft I'MK'IO l'lln o U lui 200 200 150 100 100 20 50 50 100 80 200 50 ____ ____ ____ ____ 8 — — ____ ____ .)./. Kxomplu: carnea. Cunoscînd cu aproximaţie conţinutul alimentar în principii nutritive putem estima regimul fără tabele. . mămăliga 12. — lipide în. peştele au în jur de 20 g% proteine. Cunoaşterea conţinutului în principii nutritive „pe din afară" după Uil>Ho „rotunjite". completare. _________ . Se lasă la latitudinea bolnavului do . cartoful '. Iu piin<'//m/. dovleci. iar metabolizarea a l g lipide eliberează 9 calorii.ilei — pioleine intre l şi 2 y/kg corp. ciroze. lipide (L) . Tabelul nr. (//e/n Vd // <//c()/i///d din: — (ilnridr cunlorm tolertmţei In condiţii naturale de viaţă şi acti- i i l e trebuie reţinute pentru a putea realiza un regim optim. roşii. hepatite. este o necesitate pentru medic şi cadre medii. săruri minerale şi vitamine în cantităţi suficiente. 4 g% ( ( l u c i d e . grăsimile animale topite. ştevie. _________ .65 m. oul de găină (50 g) are 5—5 g% proteine-lipide. ____ 20 12 5 5 10 40 20 — 120 (circa 15% lipide) (circa 15% lipide) (pentru salată) (4 felii a 20 g) (fructe 10% glucide) vit.l 950—(480 c/G + 392 c. 4% lipide. urzici. salată.. proteine (P) = 98 X 4 calorii — 392 (circa 1. trebuie să ţinem seama de: necesarul de caIoni—(>5 (greutate ideală) X 30 calorii/kg corp — l 950 calorii din care: cilucide (G) . .

.nm-ntul D.irăsească activitatea profesională. constă Iu i întocmai ca şi insulina — ..i/a de urgentă în spital. mrllccl efectuarea unui efort fizic moderat. ' i t toii. constă din sucuri de fructe şi zarzavaturi la discreţie care /.'af/. cu variate complicaţii.1 . dar cu respectarea principiului . creşte forţa musculară. De exemplu: la car/of calculam doar UC-. în mod temporar se administrează In curjiul lioli lulecţioase. combate obeziIiiporlipidemia.icesteia devine necesară alunei cînd nu se reuşeşte ochiM ou i l i c i l » I i i l u i cu un regim de minimum 150 g glucide.Z. favorizează i de colaterale în regiunea terminală a vaselor.Z..Z.irc-l obligă.înnliil In principii nutritive al alimentelor se consideră cu i / / o pentru cele reprezentative. Kolul mişcării şi al efortului fizic în tratamentul D. . In stări du "/rt. prin • nou In .. deoarece aceasta. favorizează transportul glucozei 'orul celulei musculare şi prin aceasta influenţează favorabil . îi favorizează procesele metabolice In gen«-i | n < ceh . deşi el conţine şi proteine.. . complicaţii seplice.•imul hidraţilor de carbon şi determină scăderea dozelor de inii rtr/. alergatul. înotul. mai ales cele vasculare avansate. drumeţia şi în gemişcare. Importanţii ' H d mişcării şi a efortului fizic în tratamentul D. l l | piui clncfl bolnavul doreţte iB mHntnro mHnnllltjH tu loc di' plinoi IDO g glucide) — clrcn 400 g mămBUgB/ sau 100 i| |>tliu< m« ponli> înlocui MI • I I unu cu 500 (| mere.(i de vacă: 20 g proteine % restul sînt cantităll neglijabile. dar verificate suficient dc> practicai i'HiNi*|>ll<i importanţă pentru activitatea profesională în general n civiilul < n D. fără a ii in-«nul. cu medicamente. MI bolnavilor cu diabetul decompensat (cu acidoză). i l c glucidelor în special. De asemenea mal Ho ofoctc favorabile: previne angiopatia diabetică. evitîndu-se excesele. Administrarea iniHMild ."i pll-ul.. Se contraindică efectuarea de eforturi fizice In •l !>. aduc vitamine şi glucide./.modcrtit şi Ai oNto «icliiziţii relativ recente. Insă 'in cantitate negii Jabllăi .ul In un nllmonl clin colo rocoimnulnlo (tnbolul n i . preferate sînt: mersul. im Ho do performanţă sau activităţile obositoare care pot determlmi • Io hlpoglicemie. intorvonţii chlrurglcolu snu ' I c n i i ' traumatice Li diabeticii compcnsnţi <le regulă numnl prin aas .mulul nllinontulnr In prlnclplllo (illmoiiltiio trolium ( u Instrui bolnavul nMipra echivalentelor 1n c. în această situaţie bolnavul 1 1 -. In rupii şl tineri.-iolor.M/. • •ItMiicn.ul că diabeticul are nevoie de insulina).20 g la . . 100 g carnn se ponte înlocui cu 4 nlbuyml do ou. iar cele reprezentate Jn cantităţi nef////cu/d. snu 500 g Inpto dulce. Cadrele medicale şi medii trebuie să îndemne bolii «rt nu p. imoflştoroa conţinutului în factori nutritivi din alimente ca şl echl-!• i" slut deosebit de necesare pentru a-i permite diabeticului va-.Z. Trat. a) Insulina.

meguanul) ac(loneu/ă prin hipertrofia insulelor Langerhans şi în special a celulelor bota. Se administrează după nevoie l — 2 ta-Kl i'l c in timpul mesei. insulina Novo Lenta. In nre. Cea mai bună indicaţie pentru biguanide o constituie dia-Iii-iiil l«i persoane adulte obeze.. Seara se va repartiza 0 doză mai mică de insulina pentru a evita hipoglicemia din timpul nopţii./zi se administrează într-o singură injecţie. deci potenţează secreţia de insulina endogenă. < ronoterapla în diabetul zaharat.Z. So contraindică doar apele prea bogate în sodiu. Lomj Insulina (a cărei acţiune durează plnă la 26 ore) şi alte preparate. b) Medicaţia orală are deosebită importanţă fiindcă dispensează o bună parte din diabetici de administrarea injecţiilor cu insulina. i •. de regulă înaintea mesei de amiază. mai ales dacă ••ta asocl«tfl hipertensiunea arterială. în funcţie de situa ţ i a concretă se poate administra la 2 zile. în ca-/urile cînd sînt necesare doze mici de insulina: 15 — 25 U. Indicaţia lor cea mai potrivită se referă la cazurile cu diabet de gravitate uşoară sau medie. Mai recent s-a nuanţat indi-• .u persoanele cu diabetul gras (diabetul de tip I) compensat 1 n i n i i ' ţ j i n i hipoglucidic şi hipocaloric. insulina metabolizează 2 g glucoza. Doza folosită ini|lal este de 3 g pe zi (cîte 2 tablete după cele trei mese principale). cicloralul. (•rt — atliiţic miiximum la 2 — 3 '/2 $' încetează după 6 — 8 ore. Biguanidele au proprietăţi hipoglicemiante numai în caz de hi-ccmie. în acest grup intră sulfamidele antidiabetice şi biguanldele. 230 . crenoterapia are indicaţia maj i i i n . — liifiiillnit cristalină clasicăore cărei acţiune începe la 20 minute după injeca In pii'/. deci dacă un diabetic la regimul său optim de toleranţă (în condiţiile unui aport caloric total suficient) elimină prin urină 50 g glucoza are nevoie de circa 25 U. De regulă l ml din preparat are o concentraţie de 40 U. Toleranţa hidraţilor de carbon şi necesarul de insulina se evaluează prin tatonare. <i|)ol doza se reduce treptat pînă la 2 tablete pe zi. In rcizul cînd este nevoie de doze mari de insulina se vor administra Inicţionat de 3 sau 4 ori pe zi înaintea meselor. ' ( i . / ' < • reţinut că tratamentul cu insulina şi sulfamide antidiabetice nu a i nli ix importanţa dietei şi a mişcării în tratamentul D. insulina.! in funcţie de forma clinică a diabetului. urmărindu-se scăderea ((Uremiei sub 160 mg% şi scăderea glicozuriei sub 5 g în 24 ore. — Inuullna cu resorbţie Intlrziată ca: protamin-zinc-insulina. Diabetul zaharat a beneficiat de < p i ' i p n i i .i ou/numii' ntillt* ifinilvo ale insulinei: afecţiuni cardiovasculare. cu început mai recent şi survenit în preajma maturităţii.stc sitmi(ii insulina trebuie administrată cu mare prudenta. — Sulfamidele antidiabetice (tolbutamida. l . In •peclnl !iiMilirl<<iil<i roioiifiiiană şl hipertensiunea arterială cu valori ridicata. Ca regulă generală se retine că l U.M i p i e încă din epoca preinsulinică.i'iit exista mal multe preparate de insulina: Calcă de administrare pentru toate preparatele de insulina enumerate este cea subcutanată.

în cantitate de 2—5 l în primele 10— . între timp se iau măsuri tui luinsportarea bolnavului (cu mijloc rapid).. > n... pînă ce fenomenele regresează.10 10 U.!•/ de obozttatti H'Mi bnualate-sodice-magneziene de tipul Vi/a n l ea. ii. se rccoiiiiind.oiim-le cu ditilift zahaitit . p i e .> iitlt'fl (Ionul sodiu contribuit» IM nmcllorniea nu I n l x i l i M i i i i l u l u1" im) l'd -. In diabeiui simplu. l > . Covăsim. la 2—4 ore interval în funcţie de e v i . u a nu i>mmm . < • puni ţi «WT. l cu sucuri de fructe. Este absolut nace•.n II n i oase de la Herculane..i/nl <vi gllcei i h 300 mg % după administrarea dozei amintite nu se mai in . i . Holnavii cu complicaţii arteriale incipiente pot bnieiu-ia do cur* • d»..u al< • • .«.'!()() mg % • ' i «idministroază încă 1/4—1/2 din doza iniţiala. insulina al l (K) sau 200 U.n uplii . i l . Prezenţa acestora necesită internarea bolnavului In i i .ni n bolnavul nu arc ve.c. In acelaşi timp dAU i îl nu are vărsături se administrează oral apă uşor alcalinizatl.iron ol • L.'ic înveleşte bolnavul în pături calde şi se face clismă cu 600 al i'nldii(d în care s-a pus o lingură de sare. Cd şi cel juvenil.v. timp de 2— ". l Mal. i clinică. fără acidoză. o s ( > l i e de nillori in. care dacă are valori do peslr . i u denuliillG. 8BU •. 'in indică crenot«rnpla cu apela blcarbonnlnti* ...c.imentul cetoacidozel şi al comei diabetice. l i ed -Io/e mai mici de insului a la m l e i v . n l i n . sau in <•.. însoţit de un bilet de trimitere în care s-a notat ce s-a admlirtt. apoi se continua admiur.n . MI în caz dt ii. s.niXU* llnit In u l l i m l i . !e doza i de m .. sau i.. la cel mai apropiat î l . iar ulterior l J.v.e cunoască precis tratamentul acestor stări deoarece ele SÎnt medicale şi deci pun în pericol viata bolnavului. im ..a ilialx-llcll cu u l i i mu|Mie şi avansate constituie o eoni i .i. 'l'Kitdincntul în condiţii de spital: se pot administra doze mai i de insulina. i ţ n l c arteriale incipiente pot benelii ia < ! • • < iem>|eiaple.nndu-aije p < > n l i u cri'i». In c.ne rare sa • .odlce .i apele alcalina bl-iod. precum şi principalele simptome pe care bolnavul le prezintă...s/u/) clnsir (diabetul di' l i p I I ) In pendcnt. In oră..soriale. La orlca eăiuia i s-a descoperit glicozurie trebuie să se caute şi corpii i in urină. Se începe cu administrarea a 100 sau 200 U. H l i n i n i '. l u i i .1 i ' i i n l > .. Dacă are greţuri sau vărsături se InjtŞN •r li/iologic s. i an niliociUI ăs t .v.. uneori doze şi mai mari pînă la 100 U. ifittpln /o(ic/(/o/c/ yi ro/Jlc/ t l n i l x .."i ((liiroy.un. care se repetă din oră în or<i.t i c c cu < / « / < • /n/ri i / < . Buziaş. i'ontrollndu-se glicemia.ii. -. h . Tratamentul diferă uşor In • Ic locul intervenţiei medicale. i i d i r e de tipul Ciunget sau Ţinea. i / a insulina timp de 4 ore. 50 U....ii<>. i l e hipoglicemia (care poale sa apaia ( l u p .. • i i ( | l e / . ' . se pot indica băi termale simple de la Felix. i i se administrează ser <jlnco/at i. examinarea lui completă şi instituirea tratamentului de ur- • I I H I diabetică este o mare urgenţă. l'talamentul la domiciliul bolnavului constă în administrarea dt .ÎMI carbogazoase la Borsec.

Accentuăm că cea mai fiziologică rehidratare este cea care se Idr. l>upă ieşirea bolnavului din starea de cetoacidoză se continuă tratai i i i . Urmărirea di n 11-zei. precum şi accidentele posibile în caz de nerespecIdi'i' d do/ei. în condiţii de spital şi apoi în condiţii de viaţă imlni<il<i. la amiază. mişcarea şi medicamentele prescrise de mcdlr.:. a cardiotonicelor. i i .): 20 U. se administrează ser ii•/. Cadrul ajutător sanitar trebuie să ştie sa calculeze doza de insullnă pe 24 ore.-i l . particularităţile biologice şi solicitările t»ni'i</elire profesionale şi extraprofesionale. i . . pînă la scăd i . a potasiului.|licnniei aproape de 200 mg % cînd administrarea se răreşte.hipopotaseinl i l < .a.u itlozol şi u comei diabetice o nouă metodă şi anume wlmiMlsImrcrt de dozo miri do insulina la intervale scurte. seara) în funcţie de I IC administraţi. unde dozele de ser fiziologic — ca de altfel şi de insulina — . Calc. din primul moment. Menţionăm şi faptnl c«i trebuie evitată o eventuală supraîncărcare cu lichide. considerîndu-se vîrsta. a hemisuccinatului de hidrocortl/on. glicemiei.e pe cale digestivă. se face la indicaţia medicilor din secţie. se evaluează toleranţa la glucide şi necesarul de insulina sau n l Ir hipoglicemiante. Sarcinile cadrelor medico-sanitare: NU educe bolnavul şi membrii familiei sale pentru ca aceştia să-1 (It'Vînri njiilociro pricepute.1 s<!U mai rar prin clismă înaltă cantităţi după nevoie.înl mai rare şi în fine se exclude aproape în totalitate edemul C lc C Ill ill. de aceea ea va fi preferată celei parenterale oii de cîte ori bolnavul nu are greţuri şi vărsături. insulina pe oră intravenos plus 20 U. Se poate administra şi pe cale intravenoasă în perlu/ic di:.slnt mai mici). a vitaminelor. i d.i|ioi se continuă cu administrarea de 20 U. s d respecte dieta. după tehnic<i m MMio. mai ales l . astfel ca medicul să se orien- . . ajungînd pînă Id (i suu chiar 8 litri în 24 ore (cu excepţia bolnavilor cardiovasculari si luitrîni.\\<inl(i]cle acestei metode sînt: scăderea mai lentă a glicemiei cu Miiic.iolugic i. cel puţin l litru în primele 2 ore şi apoi pe cale subcutaiidl. insulina pe oră pînă la ieşiic. insulina pe oră.. repartizarea ei (dimineaţa. i c.i (s.v. Terapia cu administrarea de cantităţi intermediare de insulina ( l . a soluţiei Fischer. sil conducă corect foaia de diabet.In lurnpla ceto. i colaps. corpilor cetonici. după care dozele se scad.iir: se iidministrează 6 pînă la 12 U.Alături de insulina. (idminislnire este cea intramusculară sau subcutanată. . scaunului şi a temperaturii se va face cu mare grijă 9! v va consemna în foaia de observaţie. tensiunii arteriale. Mincu ş.M i i i l .continuă sau continuă. frecvenţi cardiace.. modul de a efectua injectarea (nu se face în acelaşi Inc de două ori). a soluţiei de lactat de sodiu. Administrarea de soluţii de bicarbonat de sodiu 5%.iu chiar excluderea) pericolului hipoglicemiilor. a norartrinalului şi a antibioticelor. intramuscuI d i . glicozuriei.K . a analepticelor.i din starea de comă.

. slăbire neaşteptată.mirt la diabet este o modalitate de profilaxie. incălţăi.2. gambelor: ciorapi necompresivi. . ar fi de dorit să se evite căsătoriile» (M l M imn i ce provin din familii de diabetici. emoţiile. frigul. examenul fundului de ochi.ltatoa este o boală de paioţjeneză multifactorială. să-i menţină optimismul şi încrederea în viaţa. 5. i-leclrncAiilhninimn. umezeala.iui xpllce bolnnvulul < l n i l > < hc că bon l n <> • ••. glicemic şl • mic. i . OBEZITATEA onvingă bolnavul : ..e pie/mle p< u l i u Obe/. n ducă ndrat în activitate să rămînă cît moi mult în cîmpul iiuindli ••ft înveţe bolnavul să-şi măsoare alimentele (prin exerciţiu n» HUI prin măsurări folosite la bucătărie şi din „ochi" după ce Sl-n experienţa necesară). tăiatul rotund dl •mior (ciscuţite. infecţii).1 eforturi fizice mici. şi să mă• corect trusa specială pentru diabetici.n şl glico'/uria pe 'M oi e. • i | H ' . sft-i facă vizite la domiciliu. .fl-l înveţe să-şi facă singur insulina (loc. pentru combaterea frigului. greţuri. cînd simte indispoziţie. sfl-1 ajule să se şcolarizeze. i'li in ele. Keducerea consumului HC la persoane care <iu o cauză pretfjftl . Profilaxia diabetului ţine de cunoaşterea cauzelor: Cnnoscînd rolul eredităţii. călduroasă. Melodd mai sigură de depistare a stărilor diabetice rrtmlnu l i l emlii provocată. Se consideră obo/.!•• o d <-li< Icni neobservaţii (Im n • . i i şi cil mnl d |H /ci. i de necesare diabeticului. .Z..llalo clnd se «videnţla/ă un . :. sa vegheze şi să-1 îndrume pentru o riguroasă (pedantă chlnr) • n picioarelor. sterilitate). mile cilimentare. firt-1 facă să înţeleagă că obezitatea este incompatibilă cu ochi• i * . l'ircjft.i | n l . %n-l vegheze şi să-1 educe la o riguroasă igienă bucală prin spă' I n l c ă (mai ales seara) a danturii cu pastă sau cu o combinaţie l Na bicarbonic. vnrsftturl. apoi să se profesionali/e/e. baie zilnică. i '-nieia care naşte feţi de 5 kg (şi peste) să-şi reducă aportul tiu l M » n clonul sau alte viroze (chiar hepatita epidemică) pol duc© la ilîlil deci se impune reducerea aportului HC în cursul viro/elor. caracterizată tu in «inimuloroa de ţesut adipos la nivelul organelor Interne şl n (ONUlutul cehilor subcutanat.sa-1 înveţe să se prezinte periodic la control clinic. i vi < ontrolc/' i i . pot duce la leziuni. eforturile fizice mari (dar să insiste cu bolnavul " . repetate şi regulate). băuturile alcoolice. pentru a observa şi corecta evoni i ' qreşeli de dietă. iar la r> luni : .1 metabolică şi favorizează complicaţiile D. i :.inspecta norm-• ! « • impuse {-)[ li ii« iţ e i|>ie toracică. de asemenea. .ift evite fumatul.

dulciuri rafinate şi grăsimii — tonte profesiunile care implică sedentarism sau cele cnie IM (illcft „gusliiri" frecvente din alimente ca: ospătari. în activitatea practică se consideră obezitate uşoară sau de gf fiul I cfnd se depăşeşte cu 20—30% greutatea ideală. întîrziere în dezvoltarea sexuală. din ( dic 111. din care G — greutatea în kg. poNlpni Imn)/ l . este cea mai fri şi endogenă (mai ales endocrină). IH'iclIcn curentă este suficientă cîntărirea periodică. iar T — înălţimea In I.75 (T—150+--------). retinopatia pigmentară. de vîrstă.p. starea fiziologici i<|ţ I'nrmula clailcfl pentru calcularea greutăţii corporale este: T-150 G .oxcosuy alimentar prelungit (indiferent de vîrstă) este CMM principala a obezităţii-. După etiopatogeneză se deosebeşte forma « t/i'iiii (determinată în principal de supraalimentaţie.tipul morfologic al individului.. — obiceiul de a mînca rar şi mult (mai ales seara) duce la n uf N apetitului şi a secreţiilor digestive. în<i|)Oli| i i i i n l . determinări radioizotopice u|p. Mlncu propune o alta formulă care tine seama de vîrstă şi sex: V-2o G .. Diagnosticul .•.leml de peste 15—20% din greutatea consldernlti Ide f'iecven(d . Greutdlea ideală poate varia în anumite limite în fum |l| di.exces de nutriţie în copilărie (determină creşterea în voiul «•vt'iitunl şl ca număr. Apariţia si dezvoltarea obezităţii implică o serie de factori: predispoziţia genetică (verosimilă mai ales cînd aceasta tlai»nţ din i opilfirio sau adolescenţă). obezitate m«i .50 kg+ 0. i l â . «numite examinări radiologice. metoda „cîntăririi sub apă". iir. -. — consumul de băuturi alcoolice (tmlc-osebi la bărbaţii cme »i nllineilteo/fl Iii exces).vîrstă în ani. Adesea se sumează arnl)n| S-au descris şi unele forme particulare de obezitate în cnrt» id/cl virilismul (hiperpilozitatea). a celulelor numite adipocite). macula»! lnir/ltnrl. unde V . menopauza.9. Pentru femei tnlff (iul produs se înmulţeşte cu 0.l H sever datorită determinării lor endocrine. sex. Clauzele obezităţii. unei» perioade fiziologice (puberi.T—100——-----.. Un plus de precizie în aprecierea gradului obezităţii se obţine prin plliilul cutnnat (de obicei în regiunea cefei) sub o presiune constantă cu un fl|i«f (i nldpcr). cofetari. precum şi la o excelentă — consumul exngerat de făinoase.•iau f/e gradul II cînd se depăşeşte greutatea ideală cu 31—40% şi o/)* /d/e accentuată sau de gradul III cînd se depăşeşte cu peste 41 °/( Idlcd ideală. estimarea 8 l i i t n l c n corpului (şi compartimentarea acesteia).„i c. care au evoluţie şi proyill .stc «-valuată la 10—20% chiar 30% (din populdtln Ixin/l).*<• stabileşte uşor: este nevoie doar de un talimeiii ?i ni) cfnlnr.11 mult de jumătate sînt femei.

• iln«'/. " i N A piA iniii. »P»on. tendinţ<i Iu (Miibolii.i< regim ul alim en tar Iu .i x .1. Iu con9! <i ' i l c u i . Grăsimea se depune l Inima). : n .| oil/. h / mu) roiului alimontaţioi de către unii obezi. neuro-endori in<< lilpotalamohlpoflxare. . i iiiue arterială. mh oecead/ii/ ni/or/r. hernii.s/vd care interesează întregul organism.!• ini'iitnul In hmilelo COniUtfl- MP vor M . i i i > d < > m i n .p ' l i miele obiceiuri fnmlllnlo Şl |OClal(? t i u iniulim baza ti >< (Alnonse •. i •. ni nmir do ţesut ce trebuie Irigat. obosesc repede. coiulitll fl/lologlcă • persoanei tn cauza. In II- • p ro v in '.iipidcinll. coronariene. i minînd dol< .i/u. astenici.|l tipului obezităţii: toracică. obezitatea impune M M ' i i l i i r si respirator un efort rresrut. i ) . mnl nlos la i i« lnt< ipun perioade de relativă stabilitate. liiperliiNulI-'imul. nbl- 238 . creşterea acizilor graşi II• rttn nctlvltntii i>|H)|)iotelnlipazel otc.irr umilim'. le îngreuiază activi-vln<> un factor biologic important al scăderii capacl-îl linbnttlnirii prococe.il i . dnr carp nl\ nutritiv şt care Sfl (inA nea m n du grautntna i piolewionale şt «xtiaprofcmlonaUi.! :.>mitoril( re:.iţll stnt multiple si deosebit de nocive. l'rln complicaţiile sale obezitatea 9tt9 O • d' «(/'". u!« ohp/ti. se mişcă greu. boli de ficat şi căi biliare ( l i l i .nl obezităţii tn unele cazuri. abdomliinln. gută.i n i . d qonunchl. Se va combate supraallhiiciuri rnflnato). renale. contribuie la apnrlţln «b. i / . i'i i Iu final apariţia Insuficientei < ..i u 91 rompoi lumontale slnt factori c(irn. la efort este scăzută.u n(llle sale..(i •. i n i iin '"I/K inttuintntiiini cunitiv 9 1 confita In adm/-.1 compllcnţllle obe/ltăţll. hlpncjoii < i> anul (cart la rlndul lor «litt ayrnmetabolicii: dr. i i . le infiltrează ţesuturile. o MĂ l e v i n .nază: ateroscleroza cu cortoţiml < • ! do Mpecerebrale.ii<lio. ... i ^i ie(|iey. i i isiiiulul.llnr oste cu 5 — 10% mai mică declt la normoiiţllle Ntnt mai severe la obezii fumători (unde domină i'HVmn'iilnrt1). 'iii tnltmpliiâ trei grupe de dificultăţi: a) insuficienta CU-<| inlim«iu</. a. u i p iM so an eio su p i a p o n d erals tre. sedentarismul şl so . varlce. io In condiţii naturale progresiva. emfizem pulmonar. ameţitului. b) durata practic ••«ii'in y| c) n scrie de prejudecăţi care mal dăinuie prl-. l i n broiişlc. i tiitţt«l(< | . i r .

uu HCM MpeniHM ciipai 11. cîte l — 2 tablete pe zi.slări de excitaţie.7 — 0. . l le interval. cu evitarea dulciurilor rafinate (prăjituri. Tratamentul chirurgical cuprinde intervenţiile estetice şi cele «in 1 M'.|>iTlrt principiile generale de expertiză. Mineralele şi apa. 'tratamentul etiologic (atunci cînd se cunoaşte cauza). Gastrofibranul este un auorexigen periferic. i Unicii dr uniuni se reduce treptat. />'(///« prutidică rămîne în limitele de l — 1. Se recomandă reducerea consumului de sare (st'fldc apetitul şi retenţia hidrică). sau prin Slliitin administrat zilnic două tablete. — activarea catabolismului: se realizează prin administrarea de f'Xtracte. Cultura fizică medicală se învaţă de către obezi la cabinetele sperldle din cadrul policlinicilor teritoriale şi se practică apoi metodic şi timp îndelungat la domiciliu. zarzavaturi şi Unde.i|j/. Suplimentarea lor se impune numai în perioadele cu regim foarte roşii irliv.i medicală a capacităţii de muncă. ptinc. 1 1 in Ic. coronaropatii. nu se reduce consumul de apă. miţicart-d fiind un element recuperator important. Evaluarea capacităţii de muncă In ilm/i M". l f al i a lipidică va fi de 0. Tratamentul medicamentos se indică de către medic şi cuprinde nicdiciimcnte care urmăresc: scăderea apetitului: se realizează prin Anapetol (Suplin) adminislnit în cure cronice de l — 2 luni. sub control medical şi cu pauze (In 2 zile la 5 zile de tratament.(> ( n llr lc t l l. Prognosticul obezităţii este în funcţie de tipul etiopatogenetic. de il'fi < > < ilnle. Se administrează în tablete înainte de masă. Psihoterapia individuală sau de grup. Obezitatea persoanelor cu diabet zaharat răspunde bine la traliimriilul cu biguanide. restabilirea ctl imii deplinii 96 . cîte una înaintea meselor prinrlpdle.llnl<> de ţjrndul III. hipertiroidism. în medio Hi . Se insistă ca obezii să rămînă rit îmi iniilt in tirtivitdtc. Se urmăreşte scăderea lentă a greutăţii (l — 2 k<i p<< Iun/i). face p/nlc din tratamentul complex al obezităţii. Oblectlvclt.recuperării medicale In obezi slut: t'nnllln|il de |csnl ţjnVios depozitata în exces. i \|x>iH/. ciocolată etc.i tratamentului aplicat. precum şi la cele la care au survenit complicaţii. toate bolile în perioada lor de activitate. ca şi educaţia sanitară. Aceste medicamente se contraindică la obezii cu tulburări psihico. de preferinţă din salate.e<i/a scurtcircuitări ale unor segmente ale tubului digestiv. /(•<///« ţ/lucldlcă se reduce la 120 — 140 kg. — creşterea diurezei (folosită mai ales la tineri în perioadă puliinlfirft) prin administrarea de nefrix sau ufrix.(Hui l nllmi'iitaro etc. o tabletă la 3 — 4 sau V y.8 g/kgcorp greutate ideală. La persoii-•nlci iu iilnv.). iar ulterior în faza decompensărilor parcn'. tiroidiene l — 2 tablete pe zi. insuficientă cardiacă.1(11 do muncă. de instalarea şi profunzimea complicii i l < > i £i de disciplina respectării măsurilor recuperatorii indicate. Vitaminele trebuie să provină din legumele verzi.'">() (j lipide de origine animală şi vegetală (în proporţii egale).5 g/kgcorp greutate nlcnlrt (iiproximativ l g proteine pentru 2 g glucide).

V i|l.i cind piri dd IM i • .3.iiiicntul trebuie să considere tipul dislipidemiei şi formele sola 0tlol(H|i< c. Ele se caracterizează prin •ilnrcfl totală a lipidelor serice. •• . Ti.'nnUiue conipniuntoill fi adaptnUve. Se Indică profesiuni ce soliciţi cu prodomlrimi|A ulm igt>tlco mijlocii.. acidul nlcotinlr (t . ! • • Inlic Ifl B '^ % d < l 0 lll p IlU t* l 2 \ 'M llilli'..1 ld . I .'II % (lin • 17 . precum şl urmMoarolo pinfnaliml D1SLIPIDEMIILE inAcolarl. Acfittn nlilerllvn no l i n i . t.. precum şi particularităţile bolnavului în cauză.. bucătari etr. DENUTRIŢIA Şl CAŞEXIA Sltthlroa se c.> vni ••••J UIMII iiiiK. Indiferent «c x. Se pot întîlni creşteri separate sau simultane alît a colesterolui II vi «> trigliceridelor. • .. 'In ţ. B| ilnnlci» ştiu pancreatice). colo care «nlldlA ntonţlo «l p«i in.ii.siir/fc sociale de recuperare se sprijlnS obezul In vederea obtlaarll şl/iau i i i i H ' i l l unui loc de muncă potrivit şi pentru rezolvarea problemelor socialo cert) <)HIII tccuperârii sale totale.. pliimin). 9 3 ". normoglucidică. n / n |iiln ••••i Mi il i' i ii iu ll co lo mt mt lo nn ti».idn! l sân nşii. II '. oculare sau viscerale (afecţiuni cardiovasculare. destrotiroxina etc.sau hipocalorică (la obezi). care trebuie să fie normo.••^^^ • • l • • l • • l • • • ^^H ^^H ^^B ^^m ^^B ^^^^H|'<M ilfl|ilor funcţionala tachina alt unor organe »l iluteme şl favori< > i. 5.n. proprie decadei de vîrstă respectivă.n III c l l 0 I llll ilu r. biliare. l(rt ponlc II di' '! ijiiidi': i|i.ii. . sau prin prezenţa în plasmă a unor lipopronu rnro în condiţii fiziologice nu se găsesc.iclori/.d < . IH | ii>iNoune obeze. SLĂBIREA. lllperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin cr«şMO concentraţiei serice a colesterolului şi/sau trigliceridelor cu 20% ' I o vuloarea normală. în strlnsă legătură cu obezitatea sînt tulburările metabolismului ullr cunoscute sub numele de dislipidemii. Investigaţiile se completează cu explorarea înnillor viscere şi prin probe dietetice. hepatice.iu m lr c l rd ilu p|fi<l< (|lc'lll.l II |< M |. hipolipidică şi bogată în vitamina A» cultură fizică medicală care este absolut necesară.!. n H\\H). dermatolo-yli M. medicamente hipolipoproteinemiante: clofibratul.oa/ii prin piridrrod din (iicnldl'' sul) (Iii) ci'ii i (insi(lcr<il("i idi'<il<i (< idrnl<il<1 (lupei Im iniilclc dininlil' m. I. i mi md. îmi inoprotidică. stări 1 « ' ..iK n. asociaţii patogenetice sau întîmplătoare etc. <|lcl(llll d<-|'.. La obezii adulţi se IndlcS modificarea locului de inuncfl dupt i'Hiononilco şi în mod excepţional reîndrumarca profesionala.1 . sau care prezintă unele boli endocrine. .ii.//o cducallv-ptolGHlonale ie referă la icularlxarea ţi orl«nlnr«<n pmfwdn luciilor obezi cfltro profesiuni care ia nu-l tupraiollclte anurţiHIc «l (mllili 'ilmlIcA profesiunile rnro Impun sedentarism. Tratamentul urmăreşte normalizarea valorilor diferitelor fracţiuni li|iidici> sanguine prin: dictă.. colestiramina. Diagnosticul dislipidemiilor se face exclusiv prin explorări de la-i riloi: prin investigaţii ce vizează lipidele şi lipoproteinele sorlco. creşterea diferitelor fracţiuni sub <» Ho so găsesc în ser. vîrstă. . duplasfirl rapide si mly Ari do aplecare.i-.

tu-. i < . ci .M..i mai crescută. Inblrl se mai pot realiza şi prin creşterea necesităţii'^ calorice şi ne-i'0|»<riic. hepatice sau pancreatice.i i«-|>M'/iiitfl slăbirea de gradul III adică atunci cînd bolluivnl IM . i s ) . naufrăgii prelungite.iuuilă insuficientă (prin absenţa secreţiilor digestive: stomac. post.i o identic do 4—6 l lichid extravascular. Slăbirea secundară (şi denutriţia secundară) sînt urmarea unor > < > l i somatice sau psihice: boli digestive.i de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce se înţel. obstacole limfatice. i . Deficitul de proteine este mai nociv decît deficitul global ali-i . Anorexia nervoasă determină de asemenea slăbire. i i . r/. In . dizaharidaze.siiinptiv: toate bolile cu evoluţie cronică malignă. asi< îmi m Iu i o rezistenţă mai mare. chiar avantajoasă omului. absorbţie iilc'. creştere rada. ' . astfel la copii se realizează boala numită „Kwashiorkor" care .i(|iios(lcul slăbirii se face relativ uşor cu ajutorul talimetrului şi ctnlni ului. i . Relativ frecmto slut slăln'rile iatrogene. diabetul zaha-il con. i qiculăţii so va considera că edemele devin vizibile nuli dup. enteropatii cronice (exsudative). i l u .— D«niifrl|la H« rnractfirlzeazfl pun sinblrea ponderală asociată cu diferit* cnri>n(t< (vltmtilno. i i > ' . i i . . Ea este o variantă fiziologică. boala Crohn.n cauză esenţială a mortalităţii infantile. că ele sînt determi-It» de lnpopioieinomie şi că în ultima fază zisă marantică pot dispare. febră.iic. infecţii cronice./i. avitaminoze din grupul B. un risc vascular mai scăzut şi o medie i i i ' vi. l>l. i h / . albuminuru şi mnormjii cronice. e v . deficienţe genetice: sprue. . disbac• i i i .denutriţii medicale" ce survin i uiiimn» ii unor restricţii alimentare prelungite (şi nejustificatei).d (|<icfl este vorba de o slăbire primară sau secundară. prizonierat. unele boli hipofizare. dantură deficitară. fior).•iciilo/. sarcină. boala Addison.iir. după unele i" ' in .imiic/oi şi a tabloului clinic general al persoanei respective. Aceasta este o stare l i / i " l i H | i c ..i lor prin alimentaţiei activitate fizică excesivă. i i > i i ' ' c i . hipermotilitate intestinală. l i i i < i l o . 11 lăţii naturale etc.. s<' deosebesc: slăbirea primară sau exogenă şi slăbirea secundară MIM '•ndogcnă. < \isoxl. li .boli cronice.. boala Whipple. determinată genetic cunoscută şi sub termenul de subpondeniltililtiif. Datele obţinute trebuie însă riguros interpretate în luItui nii. alergii diges-* • • . spondilita ankilopoietică. reducerea suprafeţei absorbtiv^ i i l i " . bilă.i (|id(liilui de slăbire se ia în consideraţie nu numai i | i . Slăbirea primară este urmarea unei carenţe alimentare: mizerie l. boli endo-rlnu: hlportircoza. i'i in neasigurarea cantităţii de calorii necesare se realizează treptat i .ddicil ponderal mai mare decît 31% din greutatea ideală.ispedul general al organismului privit în ansamblul său. boli cronice intestinale. i mente şi chiar la tabagici. diaree cronice. ' i i i .boli vasculare (ateroscleroza avansată! parazitoze. Vd pi c . numite şi .il.i In ţări subdezvoltate.. tulburările resorbţiei m-ii HM -ci. poliartrita reumatoidă. Slăbiri primare se pot ' • . vdlu. i şi ca urmare a modificării apetitului în alcoolism.si .'or in mod obişnuit prin noţiunea de om slab. n i i r i .

In (ipnriţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului looproteinelor (cu hiperproducţia de acid uric şi hiperuricurlo coniitlvfi). consumul îndelungat de băuturi alcoollc'c. îl nn. astenia şl fidt-^ acestor bolnavi la care se adaugă semnele clinice ale bolii de i. piuloscoplci» 9! rndlokotopln». Se manifesta sub doi M tablouri clinice. i:. livaluarea capacităţii de muncă se face după criteriile comune».ire < i l pii IDI ului In . prin creţtersa cinici şi a uricuriei. nuil i < u poiile p. nule . suprnutotca.TIre /lufl pi In dunlioco Ui nivelul < l i ' ( | e l u l u i m. l >i'<|dul HO uinflfl. cauzată de o tulburare înnăscut! • inbnllsmului nucleoproteinelor.u UcnlnţiM nielnK'i. n) Criza d<* gută . rrutdincntul pioiilactic urmăreşte prevenirea factorilor de rilC ÎMI sliibire. La noi se In-ţle rar. pnrrurglnd o Inză compcnitnlă rtnd NC pro-ii rolnnţle do lichide şl o redistribuire n lichidelor din ftpnllul inlur In cel extracelular (urmare a aportului scăzut d« proteine. alimentaţie completă şi adaptaţi nul etiopatogenetice a cazului dat. i l u . GUTA Uste o boală de metabolism. Tratamentul este profilactic şi curativ. perl psciidolIcţimniioN.i. i ' X i i l masculin 50+10 mg/1.irută începe brut. supraalimentaţia (mai ales cu viscere. Ea este una dintre manifestările ctt* • i Insice ale hiperuricemiilor.ho «urle da oxnmliiftrl obişnuita snu d« «trlctl •paclalttatp. In i decompensată capacitatea de muncă este redusă sau chiar pierdută. r. 5. *ilci(| lra . slâbitul are un bidon In exces" ceea ce determină hipotonia generală. roşu şi cold. creier. sexul (este mai frecventă la bărbaţi). sedentarismul. în alte arii geografice (mai ales în rîndul populaţiei ce se «uprnnlimentează şi duce o viaţă sedentară) frecvenţa sa creşte pînă i« n.ipte. (Valorile fiziologice ale uricemiei sînt In medie . l'nitamcnt curativ: repaus relativ. iar la sexul feminin 40+10 mg/1. Hvoluţla este stadială. tratament etiologic şi patogenetlc de rtto ori acesta este posibil. uncie «feeţxinl ncuroendocrine. Intervine — probabil — şi o compononlfl Imuno. intestin).u Iu u l . psihoteraplt i nles în formele cu componentă psihică). ••in (peste 40 ani). 'l'IP . i i i catabolismului proteic şi a modificărilor electrolitici' cotiseşi o fază decompensată caracterizată prin alterări morfolo* •l-inice cu pierderea proteinelor celulare. i i i ' ' . Urlru-i este în jur de 450 mg/24 ore la un regim apurinic). Se caracterizează prin dureri artlOtt* • (dn lori ta depunerii de uraţi la nivelul articulaţiilor). Se poate spune că bozul poartă cu sine un sac cu grăsime. l u i u d iineoii un . Aspect clinic. ruin • ''In rndlologleo. tratament substitutiv. In razul slăbirilor secundare.4.

uricurie crescută sau fenomene de cistită. iiir prednisonul 20 — 40 mg în 24 ore. în general lent prolinvslv. Diagnosticul se stabileşte în lumina aspectului clinic. tulburări de glicoreglare. hipocaloric şi bogat în lichide. mîini. timp de 5 — 6 zile. Bolnavii nu mor direct le guta". 41) . h) (iuta urllculară cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor iinloyl (lornll/ali adesea poliarticular la picior.. oste frecventă (după unii autori interesează 70 — 100% din persoanele cu gută). Cm.unent. Miilnnile. •\le re/civdt sub aspectul vindecării bolii şi bun sub aspectul duratei leţii -.il. hipertensiune malignă. dislipidemii. ci de apariţia complicaţiilor: accidente vasculare cerebrale. în ciicvn y. i de tratament durează 12 — 14 zile.||.ltici'/a renală este prezentă în 20% din cazuri. diabet zaharat. supele de carne. npare febra.ii %c lolosesc numai în lipsa răspunsului terapeutic la medicamen-i| t' In.. regim lactonirlii vcijctarian. fenilbutazona în doze do 00 nu | l ţ) pe zi. me/elurile.i« în doze de 50 mg administrată 3 — 4 zile. I. nevralgii. 'liriimsrri. Fenomenele cedează. similară cu nefropatia jlnhctlrfl. ////i'rc. nefropatie interstiţială şi în final cu fenomene de insuficienţă renală cronică. (iulu articulară cronică se tratează cu: /iVf//m hipot'dloric cu restricţia alimentelor bogate în purino • I M ci. prezenţei toilor. Prognosticul depinde de frecvenţa atacurilor şi visceralizarea bolii. lombalgii. Nclropatia gutoasă cu insuficienţă renală. Criză de gută acută se tratează prin repaus la pat. In timp se poate adăuga hipertensiunea arterială. dermatite. Afectările extraarticulare ale gutei se pot manifesta prin tenosino-/lt< 1. Fenomenele clinice evoluează ondulant. fica-:ul gras. ci una generală gravă. scăzînd apoi treptat ozn. capele de vile. scăzînd treptat dozele. ACTH şi cortittl/. l i. picioarele de porc. nule indicate. Se administrează: collili'lm'i | K. Evoluţia este cronică.i|"nt»ifilrt sa fllleien/fl rppode. Imrsile. sponliin NU u sub m liiinea tratamentului. rotunde. duuni articulare mai accentuate la mobilizarea articulaţiilor şi deformări nillciilarr. durează zeci de ani. cisto-pielită. pe cale orală sau intramusculară. ronsci vele).se la nivelul oaselor) şi examenul biochimic (creşterea uricenlel si uricuriei). insuficienţă reînld cronică. Guta ut e. examenul radiologie (care evidenţiază zone osteolitice.. •| (/f)/nr/(«-/'. se manifestă cu poliurie.s'Mfoo viscerelor este o caracteristică importantă a gutei cronice dupfl o evoluţie de zeci de ani. In 'J. ni c i. flebite super/'robe/e biochimice arată creşterea uricemiei şi a uricuriei. mialgii. inmrl miocardic. ACTH se administrează în doze de 40 — 50 U.lle.i d capacităţii de muncă. unele legume bogate în arid oxalic (măcrişul. in. coate).c'ale orală în doze de 4 mg în prima zi.v/e deci numai o boală articulară. pumn.

'/'rafomcniuJ medicamentos: se admlnistroa/. stare fiziologicii sau patologica. B 1(l . lipide şi glucide care sînt furnizori d* '1l i e şi de material plastic pentru organism (creşterea şi refacerea urilor). Kinctoterapia. în asl• u. BOLILE DETERMINATE DE CARENŢE VITAMINICE Vltumlnele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsimi): A. i «portiza medicală.olc (l'AH). ' i . B 2 . Ki'Uitlv recent s-nu descoperit noi vitiiminc: vitamina B l( snu ncldul paiilolnnU 1 n Ini n pnrto din complexul do vitamino B. iparnnght<lul. vtritl. Vil1 1 M rea gutei duce la scăderea treptată a capacităţii de adaptam la < i r i . dar chiar şi în puseul acut. intervin în fenomenele de apărare a organismului împotrivi ţilor patogeni. care H<> cxtrago din drojdl» <\t< horo. adică substanţe ce iau part* scrie de reacţii biochimice. acidul J 9! substanţe distructive alo acidului uric (urutoxldaza). mnnchlnule. cnrnea albă. inhibitorii metabolici (allopurlnolul. i Unii inurn« pentru e*dr« m^in 241 . hipoprotolc. uşurîndu-le desfăşurarea. după cum unele sînt indispensabil* niiu'l funcţionări a sistemului nervos sau participă la hematopoiezăi Ni'voile de vitamine sînt asigurate de alimentaţia normală. medicamente ce Inhiba resorbţia acidului urle MI l i ciinl (uricozurice): probcnccidul se administrează In cure eroi tnblclă (0. în protecţia mucoaselor şi tegumentelor. cont'pntrnli'1'' «In mţil). afinele. cunoiicut ii ilniitiilt. • Procedurile chirurgicale.. E. K ţi 'i<rffii<ii)/ii/j/li' (so dizolvă în apă): B. Prezenţa lor în cantităţi suficiente în organism asigură (i|inriliil(>a de rezistenţă la infecţii.5. cnlnmiti şl i nulul i i ri'ţjlm lacto-fructo-vegnlnrlari. M (m-ldul folie). B 3 (acidul pantotenic). vitaminele sînt biocatalizatori.' i ' -. lipidelor şi glucidelor cu care au slrfnM i i i ţ i i . Ele influen-i metabolismul proteinelor. Balneofizioterapia se adaugă tratamentului dietetic şi medica>l (singură nu este suficientă). joacă un rol esenţial în re• •i metabolismelor. înlăturarea trofilor gutoşi se indică l In cazurile cînd mişcările sînt împiedicate. Ino/.cntdtă zilnic în raţie suficientă calitativ şi cantitativ. Repausul la pat este necesar doar în puseurllt •uti/are.50 g pe zi. în afara acestora capacitatea de muncă este păstrată. PP. microbieni şi toxici. C.ncii funcţiei de reproducere şi de menţinere a sarcinii.ltolul (vltnmlnn lln) ente un nil "iieiit al complexului U. n„ n a . Sa Interzic coiullmantelp. pii'/. Spre deosebire de proteine. Ni'1'i-nantl de vitamine diferă de la un om la altul în functlo di» iex. i'llvllntn profesionala. ponte II slntctl/nt di> dorn nK|H i l i l l ţi are acţiune mitiuionista siiltnmldolor. variaţi» Mţi|-f/. M. 5. iar în final. D. lilpollpUIU: 9! bognl mic. P. în faza de decompensare viscerală determină pier-i capacităţii de muncă. Mişcarea articulaţiei dureroase este indicată In le cronice. cxpuncren In dlftrlte nox». Unele AU • •l cupilarotrofic sau joacă rol în procesele de coagulare. cin > n'fio.cnt t i l l t In roynul vt<getul. ctt ţi In cui nnliiml. Acidul pnrnmlnobcny. avînd funcţii iillhcmoragice.tt colchlclnă In do/n nul pr zi (seara).

dar avitaminoza A la noi nu dpare. cn: — sporirea consumului ele vitamine prin creştere. folosirea uleiului de parafină timp în(Iclumjat.11 dineul profilactic: prin alimentaţie raţională şi tratamentul bolilor «ii'iH'iiilo. Cauze: aport insuficient. iar slmptomele clinice sînt foarte evidente. adică există cantităţi miri de vitamine. favorizează apariţia di» i l n i t o .. lixccsele de vitamine (hipervitaminozele) sînt posibile în cazul vitaminelor liposolubile care se cumulează. cînd absenţa este totală. Ele se explică prin absenţa protecţiei mucoaselor şi tegumentelor conferită de vitamina A. rlnol'aringite. ca. lipsa conversiunii complete a carotenului în cazul diabetului / (iluinit şi în hipotiroidism. traheite.dieta ce conţine cantităţi insuficiente de vitamine (conservare» Mitcorcspunzătoare. mucoasa gastroInlcsliiidlft). aparatul urogenital. lipsă de depozitare în hepatite y l ciro/e. Mucoasele şi tegumentele sînt uscaţi» f surof/erm/ej. mai ales Mi INI). corneea se poate ulcera şi uneori M ' fljunge la pierderea vederii.intoxicaţie cu vitamina D. Iriil. roşii. ouă şi administrau^ iln vltmmim A (axuroltol sau antixaroftalmic. lipsă de utilizare prin Itilhunlri de absorbţie în diaree cronice. holl Infecţioase.. Vitaminele hidrosolubile nu sînt toxice p l i n supradozaj. cele care apar la hepatici NHU lifltrtiii nu prognostic grav. iinlnid de peste. frişnl. infecţii nilnnm. Formele fruste au prognostic bun. nul. Slniptomele principale ale hipovitaminozei A se manifestă prin /x'/ni'/n/op/e (lipsa acomodării vederii la întuneric) şi scăderea rezistentei mucoaselor la infecţii (ochi. cu simptome clinice mai atenuate (hipovitaminozelo slnt cele mai frecvente). morcovi. Scăzînd rezistenţa mucoaselor.iic de Iiipovitaminoză A. . dovleac.. A HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE APORT INSUFICIENT DE VITAMINE LIPOSOLUBILE HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA A (KERATOMALACIA) l lipovitaminoza A este relativ frecventă. lipsa de utilizare din cauza unor tulburări ale tubului digestiv .â) ca drajeuri soluţii uU1 liuviibllii sau injectabile 50 000—100 000 U . fără a se mări aportul vitaminic.iu folosirea unor medicamente care împiedică absorbţia vitaminelor liposolubile. spre exemplu.imcnt curativ: alimente bogate In vitamina A: lapte. Carenţele vitaminice pot fi: hipovitaminoze. graviditate. bronşite. alăp .Cari»/i/«/e vltainlnlce pot apărea în diferite împrejurări clinice. mai ales Ia copii. neeliminîndu-se pe cale renală. vaginite. iar pleo<i( i i ' l n şl corneea se inflamează uşor. l r. enterocolite. preparare culinară necorespunzătoare — fierbem pM'limgilâi absenta zarzavaturilor şi a fructelor de sezon. Astfel apare hemeralopia. consum crescut. Se cunosc chiar cazuri mortale de intoxicaţii cu vitamina A şi cazuri i l i .•. ficat. sau avitaminoze. organismul reţine necesarul şi elimină excesul.

gălbenuş de ou. luna u Il-n.. '«' 241 . diaree.il. • Ini-i de peşte. l u i Administrarea <1j preparate de calciu. eventual Intr-a doua şi /« •t vnt în faza a treia.liojnle. unt. fontanelele nu se închid.IlirO VIIAMINO ZA Şl AVI l AM IN » A D l!«tc cnu'/'iiu <le r. epifizele se tumefiază şi oasele lungi se In-ii/fi. face să apară acldoza şi înme calciul nu se mai depune la nivelul ţesutului cartilaginos şi rtpnrtnd tulburări de osificare între care rahitismul este cel mal • i . Pot u|)iiiea delormfirl OIOM* | 1 ( i m I n i i osoase |(| t i n u n i . Această etapă durează l—2 luni. l i o de tip ostuo- i'niliidxla şl irtitan» ninl se i.ic ca şl In cazul rahltlimulul.stliinlc snu liepato » M-nlicc. < j l n > i i j nniscularc». copilul are tulburări de creştere." i lanţ H» i i . a IX-a. Se menţin tulburările digestive: greţuri. <ne diaree şi vărsături. Tratamentul profilactic este de cea mai mare valoare: vltamlnizan qrnvi'lH q>i a mamei care alăptează. i t i s i i K minime. precum şi a copilului mic prin 'imiciott l=) razele solare (sinteză de vitamină D din ergosterol)..de vitamina 1) sJnl cn-\cute in yrriv/(///fiifl.1 prin decalclflcflrl ' . i meni curativ: acelaşi ca şi la profilaxia rahitismului. '. Rahitismul evoluează în trei faze: . smîntînă..sodsc .ir«»nţii în vitamina D atrage tulburarea metabolismului calciului •nlc. nu apnr • l i. i l ţ | n şi tulburări de mers la -uluiţi. frişca. Eitt ilone <idministrarea vitaminei D 2 la gravide: clte o fiola In Imin • n VlII-a. abdomenul se >«a/t1. ap«r i I i l e condrocostale.in). poli« i l i . iar la nou-născut In ziua a 10-a.i). Prognosticul este favorabil în prima fază. Caren ţa M . l i e de tip osteoporotic (coloana vertebi. mai ales femeile. la im N C fidaugâ tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale !i| > ' . ficat. (drajeurl • v i l M i n i n d A + Dj. ! ( > şedinţe în mai multe serii) şi balneofiziolenipie. precum şi In perioada de ulftpture şi pubertate.ilcificări. i loate vîrstele. all• n l < i l i e bogată în lapte. < )steopatla esfe o formă particulara a hipnvitnmlnowl 1) <:n Ini / . încetinirea creşterii la copii. t>| l a/a a doua: apar deformaţii osoase.craniul este deformat prin •tc« boselor frontale şi temporale.|l)d/.1. /d . cu menţi-i deformărilor osoase ori poate surveni caşexia şi moartea. a d V-<i şi a IX-a. vitamină D2 soluţie buvabilă sau injectabila). apare anemia şi hepatosplenomegalia. Se manile. copilul mic. l r.|in<ilc rcali/n prin nporl M. Necesităţile. i >intre complicaţii cităm scăderea rezistenţei la infecţii intercurente ?i Miţjnr bronhopneumonie) şi la tuberculoză.uenln In vltnmlim 1) (cfil ilnrol N nu vltninlrirt nuli lillirA). care aduc calciul şi fosforul necesare prevenirii rabi ni . i l â dei . vitamina D.emie) şi a fosforului (hipotosfatemie). u .nflclciit «nu prin 11 pi A • nllll/are In m MM tulbur ărilor cronice (jd. l\'u<li»yialiilc o.'.î l . 1 ) Intre 12 şi 18 luni.) In faza a treia poate surveni o vindecare aparentă.

bogat în zarzavaturi cu frunze verzi. preparate din faini iieogră.i Tratamentul curativ: injecţii cu vitamina K intramuscular l—2 fiol« pe /i. (aneurină sau tiamină). joaca rol antihemoragic. hematemeze. (antipernicioasă).|. HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE LIPSA SAU SCĂDEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE In acest capitol se va prezenta deficitul vitaminic de: — viliimimi B. Tratament profilactic: atenţie la utilizarea antibioticelor pe cn\t> oi. | HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA E (VITAMINA E. alimenta preparate din făină albă). -— vilciniina B() (piridoxină). Carenţa vitaminei K determină tulburări de con» <| til<no cu hemoragii externe (epistaxis. (riboflavină). B. carne. V -l-l . Poate apare în bolile hepatice grave şi după utilizarea îndelun-<| iild de uleiuri minerale. . ANTIHEMORAGICA) Apare ca urmare a tratamentului cu antibiotice pe cale oralft cern» distrug flora microbiană intestinală cu rol şi în sinteza vitaminei K.HIPERVITAMINOZA D iSu/i'Uf/ij/o/i// de vitamina D se manifestă cu fenomene generali*! anoroxl' . hematoame) sau interne (molene. artnilc)ii. Simptomatologie. -. absenţi « • i pnxlucfnd sterilitatea la ambele sexe sau apariţia avortului spontan. ficat. TOCOFEROL) Se manifestă în special prin tulburări în sfera fecundităţii. carne.. ' .sâ). urmare a unor tulburări de absorbţie şi boli severe de ficat. Fenomenele cedează după sistarea adml* nlslrărli de vilciniina D.vil<imina B. . iar la femei favorizează apariţia dism«noroci sau polimenoreei. . provitamină PP.M.i (se asociază administrarea de vitamină B complex şi iaurt) şi In fol'r.jrea uleiului de parafină (a nu se folosi îndelung). ouă (gălbenuş). • . Inllr/. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA K (VITAMINA K.ierea apariţiei pubertăţii. Se recomandfl rc(|ini complet. Carenţa apare prin lipsă de aport (consumul de pîine albă. uleiuri vegetale. ll'iir ||j.v l l i i n i i i i i i C' (iinliscorbuticcS). Prin participarea ei la sinteza protrombinol.. — vit«imiiHi PP (acid nicotinic. nicotinamidâjlill Vltnmlna <mli|>el<ujio<i. relnlee.. Tratament profilactic: consum de pîine neagră. Tratament curativ: administrarea de vitamină E (tocoferol) sul) lonmi de drajeuri sau soluţii injectabile intramuscular.vltdiiiina P (cupihirolrnfird). '— vitiiniiiici B. hematurii).

t ! > i l l l n t e . ' i'on.isculeiră. M . somnolenţă. i ili.msate prin i illnevrită.HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINUM h. scăderea l Ui mlccţii. furnicături în menilue. 5—10 mg pe zi.tulburări cutanate: hipersecreţie seboreică. ori drajeuri de complex B. Tratamentul este curativ şi profilactic.i .M .aro.ibetlrl. carne. scăderea văzului. iilliurări ale fanerelor (unghii cu striuri transversale. Perioada de stare se caracterizează prin: tulburări oculare (fotofobie. depresiune) şi mai ales prin i ii'iMH-nc de glosită. ilmptoniatologie. cheilită. 1 \LA nu m K l) < l « cunoscută mal ales la populaţiile <•• n. M HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA Ba (ariboflavinoza) Simptomatologie. -. ficat). părul şi unghiile linblle). limbă roşie-violacee depapilată.inifestfl prin Insoninlf. constă în administra t e. cheilită şi dermatită seboreică. se ni.iment preventiv: administrarea unui regim dietetic complet cu hi (lift Integrală de grîu. dermatită seboreică. 2 forma primară este studiată la bolile do sîngo (anomin Itior•tiHf <)\ colo de tip biermerian). Tratament curativ: drojdie de bere (bogată în complexul B) şi administrarea de vitamina Bj în doze de 20—50—100 mg pe zi. Simptomatologia se caracterizează prin manifestări din partea sls• -mulul nervos (iritabilitate. di<)eslivă (greţuri. fisuri ale corniurli bucale. aclorhidrie. pntoi'Hjli e) Idrfl ti se suplini alimentar sau m<>dic<il. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B6 Stnt rare şi pot surveni la copii şi gravide. Vitamina B 0 se HM id/ft tratamentului cu fier în unele anemii feriprive.ndiov. iţnftiimulul crescut de vitamină în organism (stări li/iologice. l'onna secundară se produce ca urmare a aliment. inflama• 1 4 (ionică a mucoasei digestive.iticl c<neiit<itfl. i . . < n i i» ' i Iu/ii. de suferinţ. ragade. sau lipsei do utilizare d ui nidii* n unor afocţlunl gaslroinlesliiuile. nlcoo» h M U In subnutriţi. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B. In st^lnle nu ipiente. i r in cele <iv.< i « orez decorIn emirul unul regim uşor rnrent<il.lipaţic) şi edeme cu tendinţă la gener<ilr/. A|> vi l . ouă. drojdie de ' • • • i e (bogată în complexul B) şi soluţie de vitamină B2 injectabil. simptome digestive: senzaţia de arsură în limbă. senzaţia de „nil|i In ochi").'. l tiil.i < . i de llmonte bogate în vitamină B2 (lapte.

diaree). ii rm. La noi pelagra primară a dispărut ca urmare u schimbării condiţiilor economice şi alimentare.. ficat şi zarzavaturi. globule roşii inegalei In <|eiieral imii mari (macrocite). p»(il. Folosirea sulfamidelor şi antibioticelor cu '. Ix 1.stdle).ilonări. zarzavaturi.. dl(j«*tlvo (rtMa(fl. Se vor trata eon vi şi la timp bolile gastrointestinale cronice. hipertireoză. scăderea memoriei).. Boala debutează primăvara prin „eritemul de pi imfiv. Este o boală policarenţială ce apare tn condiţii de mizerie socială. determinate de orîndnlreu socialistă.ni ine. . • . fenomene dispeptice (glosile. leucopenia. tratament profilactic: se administrează alimentaţie bogată în vitamuie. leucemii.. Tratament curativ: se administrează vitamina B 12 în injecţii dupfi ni/ 2f> — 50 — 100 gama zilnic.alcoolismul (la cei alimentaţi rn 1 1 -n pil). boli infecţioase. In final iliiMimînrnn ţjl chhir abolirea lor).. /'(•r/or/f/d do atare so caracterizează prin simptome digestiv». i n -e (tulburări digestive dominate de diaree). . cu senzaţia de ar« .. dupâ rrtii. toată viata în formele primare). carne. dementă şi alte tulburări neuropsihice. dar lăsat ceva mai crud si consumat cald) şi acid folie. i / . nervoase (astenie. / '< -înmlitu apare sub forma unui eritem — asemănător celui solari i ' i ' .sliiiplniiuilolnglu N ninct«Ml/Pfi prin ..stc/lj. stări febrile. u ( i l e expusn la soare (mîini.emu.. pîine neagră.[ii-ctru larg timp îndelungat (prin distrugerea florei microbiene intPNlm.. neiiiropenic şi trombopenie.. simptomatologie. i) 9) fti'/vodxn (nslciiio.ilo) poate duce la apariţia pelagrei secundare. In trecut a avut şi la noi o extindere In zona subcarpatică. extracte de ficat injccidhile i..i" pe tegumentele expuse la soare. durcil In masele musailmo ale momUtlor miei ioni»».M|ile. oxdyerarod reflexiilor oslcotciidlnoasc.'•W . Do obicei se repetă în fiecare primăvară. 1 hi Addison. Tratamentul substitutiv se face i ii m'idopeps. i . Dieta va fi bogată în vitamine (mai ales din grupul B). sau este cauzată de un consum « • x . peşte. pnrc. megalociţi şi megaloblaşti... (sau alimentaţie cu ficat prăjit. carne.. în formele secundare se face tratamentul bolii de bază. i simptomele cuprinse în triada celor trei „D": c l e i mdtită (pelle agra = piele aspră). apoi mai rar (pînă la redresare în formele secundare.m l în sarcină. torace). rezecţiilor de stomac. i|iilne şi nervoase. i < i < . l:X(tnu'tiul sângelui arată: anemie hipercromă. di. m. picioare. îl .ipoi prurit şi formarea unei pigmentaţii lucioase caracteristici» l ni . lapte. n i . h.. ficat. Hxamcnul sucului gastric arată aclorhidrie histaminorefractară. eforturi fizice intense. în condiţiile în care domină alimentaţia cu ffiină de porumb (adesea stricat). HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA PP (PELAGRA) Pelagra este o suferinţă determinată de alimentaţia carenţată în vitamina PP. Carenţa poate fi primitivă sau secundară afecţiunilor gastrointesllnttli* cronice..ii. la care se asociază carenţe din grupul vitaminelor B şi d<> proteine de origine animală. afecţiuni hepatice.

ilmfivara. C.ic prezenta şi poato fi asociată tulburărilor endocrine din i i •. cu apariţia sindromului hemou(/(/Kir ((jingivoragii. prin •"lucerna alimentelor proaspete. ca urmare a • •itmbarii proceselor de oxidoreducere: creşterea permeabilităţii capilare.f infecţii se grefează cu uşurinţă. tiroidei. rlnofarln* iile. iilbnrfliii.i. K lillle. confuzie mintală.i MIDI ii. dispnee. înlocuirea mămăligii cu pîinea neagră. nlulic raţională. ouăle. O survine o perioadă dominată de simptome nevrotice şi tiilbu-. bronşite. \nmini c. infecţii. l'ciitru profilaxia pelagrei secundare este necesară tratarea corectă liniilor cauzatoare.iţie. fiim-n. alături de consern i i' M improprie.). iH'. fatigabilitate.. deci se va administra cu prudenţă). în timpul iernii. i n i i .). constă în «11-. se produce un grad oarecare de carenţă în vitamina C. Tratamentul profilactic pentru avitaminoza primară. 24? . bogate în această vitamină. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA C (SCORBUTUL) I lipovitaminoza C (scorbutul) se produce cînd raţia alimentară est« nurii în vitamină C sau cînd nevoile organismului cresc (alăptare. In final se instalează domeniu.-.. pîinea integrală rămîn alimentele principale In MM linierea acestui flagel existent încă în ţările slab dezvoltate (Africa. glandelor sexuale sau hipoflzel. de M|iil»1. Prepararea nlliiiirfl defectuoasă (fierberea prelungită) distruge. hipotensiune «iteimlă» scăderea rmistenlei la infecţii. Combaterea alcoolismului. .1. o cantitate importantă de vitamină C din alimente.r.. cu apariţia de rlnil'1.uropallilce In cnzurlle umoare ic manifestă prin ilmp •l.. graviditate. scăderea c<ip<icilî1ţll d* . tulburări nervoase: astenie. acid folie. la unele persoane apare „astenia de primăvară".1).iuMi. iar numeiic. Se asociază nit» 1 vitamine din complexul B. Simptomele se manifestă prin tulburări de creştere.upi. convalescenţă etc. Inptele.ilnplme Ui eforturi. nimţjdnlito. Ac*atna Indica n[. <H|i!. il or datorită histaminei ce o conţine şi dă senzaţia de căldură cu irosirea tegumentelor.iicicurile cu simptomele amintite (cu apariţie de obicei pili i ..'irpcptice (dureri epigastrice şi abdominale difuze). extracte de ficat şl • r după nevoie. reJevînd prin aceasta rolul antlifi'c//os al acestei vitamine. i"Vt<'ro.ienle-i In cazuri grave apar fenomene de pilhozA * n n < i l i i .1 pi li i ulmptome d» gloiltl...m. Tratamentul curativ: alimentaţie bogată în vitamina PP şi admlnls( i i cn de vitamină PP în doze de 250—500 mg pe zi (are efect vaso' i ln l.i •. epistaxis etc.1. -. tulburări cardiace: palpitaţii. P. atonln yfl»til< rt şl tr«cv<»nt dlnren.»)! lntreţ|iilul trnct dlyosllv.lnllnirtirlli* dlgsitlve »» niniilli'. Qlttgl •••"•Idţjll. pleurezii etc.ilci.

roşii. K. dupfl oporaţii şocante şi tn arsuri.pierderi n \ > llclildo şl minerale. care apar mai des în sterila fi" |iio| iini|ilt'. Tratamentul este cel substitutiv.). ceapa. 5. insuficienţa suprarenală.2 g de 3 ori pe zi) sau fiole (200— MO ndinlnislnito intramuscultir sau intravenos. 348 . Vitamina P se ţj In /«mivaturi.6. extracto do mflceşo şl do pin — mol ft| lai im moto. nefropatid in '• pierd ambele. CI otc. alături de vitamina C.r i l o sectoare ale organismului. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA P Ilipo. prin diaree (se pierde în mod deosebit prin li polfi m'.ir proteine. contribuind la manifestarea sindroamelor rn(ji| Hiro prin tulburări de permeabilitate capilară.şi avitaminoza P (permeabilitina) survin de obicei alfltuH hlpo. în cazul prelungirii caron|t'| vitamina P pot surveni hemoragii (între care cele retiniene şl cnr«hr| sfiit colo mai grave) şi edeme. fructo. citric**). cartofi. Bucureşti. H ) Cauzele deshidratării reies din definiţie: \portul insuficient de apă şi sare survine la persoane ran | H l v < i do «portul necesar de lichide.sobit clorul). In opo/ltlo cu «coste stfiri caro so cnractori/ează In esenjfl Iiif dKNlildinlnio. tulburări în distribuirea lichidelor şi mineral' 1 ' f l i l i . Tratamentul curativ: dieta bogota fu alimente ce conţin vltnmliii 9! vIUimiim C In t. l'rnonwnc de transmincralizare. varza.ibolul zaharat. TULBURĂRI HIDROELECTROLITICE Şl ACIDOBAZICE Tulburările hidroelectrolitice reprezintă dereglări generale (jr" v d'i minate de: aport insuficient de lichide şi minerale. urmările carenţei şl lnl|ipJ limirilo în care necesarul lor este crescut (după G. Ed.|m(iul oxtrac'elular în spaţiul intracelular. Venzmer: Nouaeţtn a . locul Ulii «o (frtsosc.i profilactici alimentaţie bogată In vitamina C (pnnln iir mrtceşa. plnă la redrosnimj nonionolor clinice. sau de combinarea acestora.vdwH/jJ///. asupra câroni so va rovoni. l' /'/orr/rr/ de lichide şi de minerale: prin vărsături (so mod il piei-'o.•?! o importantă pierdere de minerale (Na. în toate cazurile pe lîngă pierderea do Ih «o prodiK'o .i lor în spaţiul extracelular şi invers.. importanţa lor pentru organism. adică ieşirea Mg şi K din c ţi lioccir. So crooa/fl " nun! înllmiilri hidroelectrolitice. lullmidrl (>loctrolitico şi acidolxr/lce Se deicrlu şl (le hlpt'i hidratări*. Tabelul nr. III prezintă sinoptic principalele vitamine. mlno şl chi.pir«tii (se pierde apă şi minerale) şi prin poliurie (fn Inslplil riln (li.iblete (0.ţii avitaminoza C. zilnic. trecerea ionilor di Nn din ?. ardol. medicală. 1970).

apărare faţă de infecţii. lapte. conopidă. carne de Nervi. (este inimatii de bacterii intes. modificări osoase. formată Coagularea singelni D E H Seboree. cartofi. ouă. funcţia de cereale unor glande „vitamina fertilităţii" Drojdie de bere. activitate nervoasă. m enia> mii sîngerări ale gingiilor (în de gripă) cazuri grave de scorbut) Modificări ale formei membrelor Lipsă de soare. ficat. multe alte legume verzi) Untură de peşte. ţăriţe. rahitism Tulburări musculare funcţiei sexuale şi ale Ateroscleiao Toate fructele şi legumele Metabolism celular (respiraproaspete (în special portocale. nervozitate. Creştere. lămîi. rănilor cartofi. vindecarea pătrunjel. formarea sîngelui. Ba spanac. u»wareri de cap. andive. astenie de primăvară. varză. (descompunerea glucidelor şi _______ drojdie de bere. pătrunjel respiraţie celulară C Oboseală. ouă. B. pericole de boli. mere. tendinţă inferioare (picioare în X sau la râcefi cronice O). unt Reglarea metabolismului cal(apare prin iradiere cu lumină ciului şi fosforului în oase solară sau lampă de ultraviolete) Uleiuri vegetale. tulburări cardiace Predispoziţie generală pentru Infecţii. mure. metabolism energetic B porc. delescenţă presiuni nervoase. căderea părului. B.^ J C f tfJ te Cereale nedecorticate. ouă. piele gălbenuş de ou. mărar. morcovi. repetate leziuni dentare şi ale maxilarelor. ţie). infecţii (ex. lapte. senate Metabolism general. ardei gras. verde. creştere. insomnii. du. caise tere uscată '^ . lapte.Suprasolicitare psihică şi nervoasă. leziuni ale pielii j Tendinţă la hemoragii K ţin .A ulMiui. mazăre a proteinelor alimentare).

« .•" .m •'" ... L ~ « J . ^^ W W v .1ta W .fî' ± i" >1 < ' '"* •'• « ^ 'V*fo>'f\ p.. legate de proteine fctx-un mod organism (după /^prec/erea cantitativă a mineralelor din sinae se fam ri.următoarele mineralo se e/ec/ 'II p i ". 4.» ..——) 5^% d/n greutatea corpului iT^=r=^ TOTALA 60-70% din l_ JCH/D INTRACELUIAR in greutateacorpului ti Sl) Fi9. Repartizarea lichidelor în Gamble).I m a * » ™ |M sn C uT^w«7^ Sf-o-mac .1 n /• e s Ţii..i.

• i. calciu gluconic. i m | .l n. carne). inimii şi apariţia insuficienţei cardiace în cadrul unor semne in nndiacă ce se manifestă prin tulburări ale ritmului cardiac. morcovi. i i M . MM ! i» 2—3 l. i < i r cînd concentraţia depăşeşte 8 mEq/1 poate apare vANdilur şi oprirea inimii. I M . DESHIDRATĂRILE IA deM . sau l/otoiui (. p . se administrează bl1 d» N«i. 1 M |io n« trem la rep rezin tă scădere.1 v. traumatisme şi dm.v. rar mai mult pînă la 10 l soluţie izotonică (ser l In ctr/urile severe se administrează soluţii saline hipertone. hipotensiune arterială). cartofi. aritmie.'i(|cp'. linul l i n de două feluri absolută (rfnd i u l i c . este cauzal la care se adaugă o diotă bogată In K şi de K sub formă de clorură de K soluţie 20% sau pulbere zi pliu! la normalizarea potasemiei.i< i m lupei ten. connlnlfi. rn > m . abolirea reflexelor osteotendinoase. i i . m l i l . pe cale orală sau l.c m.. m clnd IM eite M I| > m u l tra ta m e n t cu A C T H sa u (rm( > • i.-\ m e u /n / e s t e c a u z a l la c•a•r e • . r "«^hidratările hipertone. n M este npnieidrt. . insulina. ileus paralitic.mifestă prin astenie.H . i ' i . m . MH ) iau relativă (clnd < n . iu n n p o ii s u lirl e n t d e < M ileniul diuretic este utili tn| > » m .cu Im ). hlpernatremlce apar prin MMI prin creştorea eliminării de apţi. ifiie/i/M/ consta In administrarea de soluţii glucoznto hl|>otono l nil oMimlnritdtou esto mani. Sorul fl/. I I . i d .ni.i i Nios m .nuih. rtlidominală. iiii'dtu/ constă în administrarea de sare.eite repretentata de (oncentrnţln pliiNinnlli n n l Ml nil. i l i ' do Na > «ste scăzută) şi relativă (dilulională) <nul . acidocetoze diabetice sau după arsuri. iilpopotasemille reprezintă scăderea potasiului sub 3 mEq/1 si i i i i n i d r c a pierderilor mari de K pe cale digestivă sau renală "•UIUM -.r>%) clnd osinolari" UIMI puţin crescuţii. i ' şi plegii ale musculaturii striate şi celei netede (ce un pun atonie gastrică.s m E q/1.iolo(|ic este necesnr pentru flCOiluflclliiliil dn Nodlu. bradicardie. 1 M|tnipotasemille sînt reprezentate de creşterea potasiului peste . POflte lfl fie ablO/n/d |< m. tmentnl constă în reducerea ingestiei alimentelor bogate In K ucuri do fructe.i este nvă" din cauza creşterii volumului hidric al organismului Ilului. în cazuri extreme i l u A NHU dializă peritoneală.»rea lichidelor din p.-.c. diaree.. I '. l . . tulburări EKG.. r.'t.lo rnntltnlnn totala l i n i) i< |< ii ii . glucoza. hlperfuncţla cortic<> I . l l i l \ ( J (mai ales ale fazei terminale). « i / l .siunet i i im m nllţjiiă. -.Se manifestă polimorf prin: abolirea reflexelor osteoteni i n i c / . i i i sub 1.

în mod deosebit corticosuprarenala. denutriţie. boli cardiace decompensate. Reglarea metabolismului hidromineral Metabolismul hidromineral este reglat de un mecanism complex. în unele tumori pulmonare sau ovai lene. ht'crt'tln şl pcrlstaltiHinul intestinal intervin în sensul că hipersecretia inttlIliUlS vi hlpcriiorlstaltismul favorizează pierderea de lichide prin diaree. care elaborează hormo nul nntldlurctic hipofizar cu rol în scăderea diurezei. glanda suprarenală. Aceşti hormoni acţionează de asemenea la nivelul tuItllm iM'Ironilor. (// O / K/ C / O sudoripare şi tegumentele intervin în sensul că transpiraţia favorlttiiwn (Mcrdoron lichidelor. în timp C* lll| >o«m'li'|!n vi Iiipoperistaltisniul reduc pierderea de lichide. Diagnosticul se stabileşte din anamneză care evidenţiază condiţiile etiologice edematogene. estrogeni) sau prin sumarea unora din aceşti Inctori. ciroză hepatică.l)< »M ild r< il. iar vasoconstricţia favorizînd reţinerea lichidului tu nrijnnism). insuficienta ctirdiacci. Tratamentul hiperhidratârilor vizează înlăturarea cauzelor generaloMre de retentie hidrică: cardiotonice. scăderea volumului de urină în timpul zilei şi creşlorea lui în cursul nopţii. Intoxicaţia cu apă este o formă particulară de hiperhidratare. hiposodată şi cu reducerea cantităţii de lichide.v. acest hormon acţionează asupra tubilor nefronilor. vaso/o intervin în metabolismul apei prin modificări ale călifarului lor (vasoflllntn|ln Invorizînd pierderea de lichide. Poato •airveni în boli de rinichi. carenţe vitaminice. sole accentuată şi oligurie în ciuda ingestiei crescute de apă. iar lipsa de transpiraţie menţinerea lichidelor în organism/ tlnlchll Intervin în metabolismul hidromineral. insuficiente corlicosuprarcnale. — iilftiiilnll InU'rvIn în metabolismul hidromineral şi acidobazic prin factOfttl r»»|)lra|l(M pollixx-cn fnvorl/cnza pierderea de lichide. Diet<i VM fi hiperproteică. în special hipofiza posterioară.ir!lo lilp oton e. de proteine pNismntice şi eventual corticoterapie. HIPERHIDRATARILE (EDEMELE) SIrit numirile rdontiei primare de Na. la care parnervos central (centrul setei se găseşte în hipotalamus). comă şi moarte. ameţeli. Apar în următoarele împrejurări: hipoprotrincmii (sindrom nefrotic. cefalee. h lpon atrtM tih o 9! cu hipooam olarltate « c iiiillu c sc im n m r. testosteron. în formele severe fenomene de edem pulmonar sau cerebral dire poate produce convulsii. urni Mirt în caz de răspuns deficitar de administrarea încă a 100 ml. Ei reglează diureza în funcţie de niM'(ii)lin|ll(< hldrominerale ale organismului şi de echilibrul acidobazic. Creşterea eliminării de Na şi apfi se efectuează cu diuretice. administrarea i. ciroză hepatică). intervine în metaboliiinul mineral prin hormonii ADC şi aldosteronul. Stimulul rnii« cxdtfi acest centru este reprezentat de deshidratarea celulară. — i/Inndele endocrine. Insuficienţa acestui hormon (l*i|<'iiiiln<1 diabetul insipid. după administrarea unor hormoni (cortizon. care au rol în reţinerea de Nn ţi Implicit n apei în organism. creşIcren bruscă în greutate. 100 ml. tulburări ale circulaţiei limfallcci insuficientă renală cu oligurie. Iar bradipneea reduce pUr(Iu m . senzaţia de „încărcare pe care o simte bolnavul". greţuri. saluretice şi terapie antialdosteronică. în formele severe se poate administra i. soluţie de NaCl 5%. dispnee la eforluri mici.v.

.lnknjic sau ser glucozat. Tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazlce constă In iu (Aiurarea cauzei care a produs deshidratarea. qreutate). despre care se va 11)1 la anemia acută posthemoragică. De regulă se evidenţiază scăderi !• valorilor mineralelor. uscate. mai ales.. Bolnavii deshidrataţi sînt agitaţi. precum şi din urină. precum şi în gastrocnterocolopatii). — Principiu general de tratament: se urmăreşte refacerea masei de iii'hldo pierdute.. acuză arneI I .si cantitatea de lichide excretate. greţuri. . deci tn nimi .•llbil.fn. diaree. oligurie şi o senzaţie accentuată de sete mai ales în des•Irntftrile intracelulare. Soluţiile saline 86 vor tu îmi» n l f . lichidele administrate pfirăml ropede putui inlravascular (ncfiind legate de proteine) ies din orqa» UIMII pe căile naturale do eliminare H apei. — Simptomatologie. l i n i l. Bcldobazice). Ca). după nevoie şi după posibilităţile existent* l ii momentul respectiv în unitatea în care lucrăm.au tahicardie. iar pulsul este accelerat şl de. mai ales la variante posturale.«proxlmntlv 2000 2500 ml caro pnrvlnn din npn du bHut vi din nil- Diagnosticul stărilor de deshidratare se face prin examenul clinic ' p t i u efectuarea unor probe biologico-funcţionale. • llcnlnl Intnrvlnn pilii «Inlînrnrnii unul Imtnmn «nlhliuii'llr. umede. hipotoni şi scadetensiunii arteriale (care semnifică scăderea volemiei). Examinările paraclinice determină mineralele din sînge (ionograma: • i. care conţin proteine se realizează O •lildralure fiziologică şi de lungă durată. Se face de asemenea aşa-numitul bilanţ hidric. anox Ic.. — Examenul obiectiv arată tegumente şi mucoase palide. ren itml ilnhllft !)l deci rnn mnl t-llclmilrt ichldnitiiro NO i'li<ctiu<n/4 înlnlstnin'n do soluţii cmc conţin macromnloriiln do |>M>ti>liu<. K.. transpiraţie-) sau i ii ui la toxiinfecţioasă care afectează cu precădere encefalul sau apa-i MI l respirator. Examenul clinic. l i i i In iunctlo do scăderea mineralelor din ser şi celule.globii oculari uşor înfundaţi în orbite. excrr<1 iii-. acoperirea deficitului lildioinineral şi combaterea celorlalte tulburări asociate (electrolitice. lirfi se apreciază prin măsurarea directă cantitatea de lichide ingel i . Na. în acelaşi timp se cîntăreşte boliv u l şi se apreciază dinamica acestor valori (lichide ingerate. H . • Tratamentul preventiv se va face întotdeauna pentru a evita •i»shidratarea (preoperator. hematicâ şi proteinică ceva mai complexă. prin sînge integral.). /'/'orderea de sînge prin hemoragii determină o tulburare hidroelec-'Hlică. Nnvoln /Uniri ostii de. înlocuitoare de plasmă. plasmă. Anamneză arată adesea pierderi de lichide pe una H n i «Iile amintite anterior (vărsături. nmn>ic ui Uliul i'lni-li' ii'llu npa tn Npnţlul IntrnvnNCulnr prin inflilicn pii»iluiill cololdoiinnllcu. tn mod indirect pilii Inloiini'dliil iiinInlinlUinulul piotrim-lor. în timp ce rehidratarea CU • • I u t i i hidromincralo este de scurtă durată. ser li/. Prin administrarea d> i'lfismu sau înlocuitori de plasmă. poliurie. crampe musculare. precum şi a complicaţiilor care pun în pericol viaţa bolmivului (colapsul. insuficienţa cardiacă etc. transpiraţii.

l ' i l o o soluţie aproximativ Izoosmotică cu plasma. In perfuzie intravenoasă. Inunllclentă cardiacă gravă. vn rlcolo e'. Se qfls'cştc In soluţie coloidală injectabilă. reface masa circulanta şi permite creşterea pr*•lunii nrierlnle scfl/uto In condiţii de hipovolemie acută. debitul cardiac şi presiunea veiînnNil centrală. conţinlnd daxtrnn modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă. edem pulmonar.\ ml/kcj) eventual în continuare cel mult 5 zile (fără a depăşi 10 ml/kg pe zi). Substituent coloidal de plasmă cu acţiune rapidă şi de scurtă durata (12 ore): reface volemia. prima zi l 000—l 500 ml (fără a depăşi y. în caz de <) Dextran 70 (macrodex). 500—l 000 ml (cantitatea nu trebuie sH ilopflynsrfi 20 ml/kg în prima zi. prelungirea lliiipiiliil de sîngerare (la 50% dintre bolnavi) cu favorizarea hemoragiilor (pentru do/i>lo IIKI r l ) deprimarea funcţiei tubulare renale cu insuficientă renală (pentru do-«r l c mnrl). continînd gelatină modificat! (llrtciinno cu 450 ml). Reacţii alergice (cu o frecvenţă sub 10%). Dextranul în glucoza este do «Ies cirul trebuie evitat aportul de sare. după arsuri. In perfuzie intravenoasă. tiniunntlc tnn prin arsuri. Se administren/H < > • . febră. febră. de preferin((l Niih controlul presiunii venoase centrale. edem niK| ln leiirotic. restabilind dinamica circulatorie prăbuşită în şoc. anur|a. îl soluţiile clare. dispnee. Dextranul în glucoza nu trebuie porliiKfll In nmostec cu sîngele (poate precipita globulinele şi favorizează agregarea plachetelor): prudenţă cînd se administrează după sînge sau soluţii de electroliţi. traumatisme etc. greaţă. insuficienţă renală."i. Op*> înloi. hipofibrinogenemio. de 2—3 ori. la intervale de 4—6 ore (se In Inm-M U I M I I . nntealndicaţil: alergie la dextran. Gelatina modificată nu este antigenlcă şi se pSstrea/B nuldl In milutle. Inilicuţii: ca tratament adjuvant în şocj ca hemodiluant în circulaţia extracorAdmlnistrare. Substituent de plasmă. trnIrtiiientuî se face urmărind atent semnele de supraîncărcare circulatorie. Artliuif. linlliulii. în policitemie. Alergie specifică. contlnînd dextran modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă (flacoane cu 500 ml). Are nrtiune antitrombotică. haemaccel. soluţia trebuie să fie transparentă. Indicaţii. l'h'de negative. defecte de coagulare. tiiillfdtlt. rl) Mnrlsnng (gelofusine. plasmagel) face parte din produsele d« (Hnllrifl. poate favoriza insuflicnală. 40—200 ml. împiedică agre-ţ| nie/i hematiilor. încălzite la temperatura corpului). Infecţlos. nnafilactlc. la deshidrataţi. creşte presiunea arterială. contribuie la refacerea voieInie! ţi l |>ic". b) Dextran 40 (rheomacrodex) este o soluţie coloidală Injectabilă. . Pentru profilaxia complicaţiilor tromboemlinllce postoperatorii şi în tromboflebite. pentru restaurarea volemiei diminuate prin lieniornglo. . Orice afecţiune în care creşterea presiunii arteriale şi a debitului < didi.iiinll osmotice In circulaţia periferică. Ca substitucnt de plasmă. i'i>iiiniiiidlca(ll. Subslituent de plasmă. 10 ml/kg şi zi în următoarele zile.SUBSTITUENTI DE PLASMA n) Alliiinilna umani so găseşte In flacoane conţlnlnd 100 ml soluţie Injectabilă fl%. l'ti'i'tv negative. muie cu oligurie severă sau anurie. C. prudenţă în tulburările circulatorii cronice severe. insuficienţa renală. Se prezintă sub formă de soluţie coloidală Injectabilă. prudenţă în •ionţa cardiacă. în stări de şoc şi colaps. efectul hemodinamic se mtntlim n|iicixlinnllv 'IA orc. Ca Substituent de plasmă. Acţiune. iar concentraţln lieinoţilobinei nu trebuie să scadă sub 10%. sarcină în primul trimestru. Plfi'rlte tipuri de şoc: neurogon. in pcrfu/le lentă. trombocitopenie marcată. hemoragie. vomă: creşte viscozitatea urinii.ic slnt dăunătoare. pentru stdblllznren clrc-ulnţlol In cursul nneste/lal (•• ţi iniei vontiilor i hlrurglrnle nuijore. reface masa circulantă şi permite creşterea preNlnnll (irtoriale scăzute prin hipovolemie acută: efectul se menţine mai mult de 24 de «no. care blochează microcirculaţia în şoc. Acţiune. Ailmlnlstrare.iinlralndlcaţll. Rareori reacţii alergice manifestate prin urticarie.ic)ione şi diatezele hemoragice.

ă lichide mul reci. eventual traheostomie. Ele se pot evidenţia prin exa-"ilmtri clinice şi mai ales paraclinice. . Este posibila. r' Metoda Astrup-Aronssen permite evaluarea precisă a dezechilibr»* Inr «icidobazice cu importanţă în stabilirea planului terapeutic. Se mai adaugă •Ititle de lactat de sodiu. cu multa rSbdare.. In . în doze strict individualizate.il<. i i .7. se /ace tto-infiil cu analcptice cardiovasculare. Tehnica do administrare este cea cunoscut». i K Kilo prezenta modificarea lichidelor organismului spre alcalozfi. la nevolo lie artificială.i seruri do amoniu (soluţie C1NH4—1%) şt gluconat de Ca I U n i l i n | < [ <i i i . cu llmiuillu In Intervale regulate. Aceste seruri se administrează sub controlul ionogramel. ca mal llr. scăderile acidoza. bicarbonatul standard. Se va asigura aportul necesar de proteine şl calorii din nutrit la 'lllllV illllI. Iniuflclonlfl cnrillncfl qrnvflj prudontH in foloilrca (ll(|ltnllcelm i irite crescu t B prin aport d<> cnlclu)/ nu tio nmcstccfl cu slngole cltrntat.iloza respiratorie se combate cauza (hlperventllnţla ca im v i n r tn . l'aralcl cu tratamentul cauzaJ şi tratamentul de hldramineralizarc. < l i < (450 ml) da 1—2 orl//l/ «olulln trebuia «S (Io traiupnrantfl. •m 11 o l o clinice sînt în funcţie de boala de bază şi de profunzimea al1 «ifirii stării generale. In formele severe se ad-mliil. apoi se administrea/ă în vărsături soluţii Izotonlce de < 'INii. Intnvenn». pierzînd mult suc gastric acid.nnttalndlcatlt. — Tn acidoza respiratorie (clinic domină hipercapneea) se urmă•••|lo refacerea ventilaţiei pulmonare prin antibiotice (există Intotdea"im tn <iceste stări o infecţie bronhopulmonară). sub formfi dff liill<' l'clrov.45. un In pierderile de lichide pe cale orală se administrează pe lingă lichidele amin» ii ţi Ionul CI. bazele tampon etc. Tratamentul vizează înlăturarea cauzei şi după aceea corectarea >trtrli de acidoza sau alcaloză. . în condiţii fiziologice pH«p /. •<•ţlunl encefallcei intoxicaţia cu sallcllnt otc. eventual cardiotonlce şl tratamentul de echl-Miiir acldobazică. In |>erfuxl» Itnia MU rnpIdN (S 10 ml/mln). Htlnd i»>lnav ore întreqi plna la rofncorea sa completă. Dezechilibrele acidobazlce însoţesc adesea pe cele hidroelectrolitice. Examenul clinic poate sugera tulburările echilibrului acidobazic. — în acidoza metabolică se face tratamentul cu alcaline: soluţie in bicarbonat de sodiu 14%0 sau soluţie molară 84%0.) prin asigur 255 . pe care tri'lnile s-o lol« • / de c)(c ori i-Nlc posibil. al tonslu-niliTiale şi observînd continuu starea bolnavului. oxigenoterapie.slr(M/. in cliuroe soluţii de clorură de potasiu. în exces. Se nilml-'/. soluţie M/6. bronholitice. ajungînd uneori la 2000—3000—5000 ml i de ore.i l . Diagnosticul dezechilibrelor acidobazice. creşterile denotă alcaloză. hlperhidratarea. 1 1 n bolnav care are vărsături accentuate. Se pot administra cantltfiţl rt« înri de seruri clorurate sau glucozate.loloylcA cn/c dr n-lililiatare este cea orală. In afară pH se mai dozează presiunea parţială a CO2 (normal de 40 mmHg). v .'tf). Se determină pH-ul plasmei care poate v Identic acidoza spaţiului extracelular. iar în pierderile pocale rectală se administrează potasiu. sşa cum »-a pr*« > . Tn alcaloză metabolică se urmăreşte combaterea cauzei: vărsfl-^i dicireca.. care se poate realiza cînd se depăşeşte cantitatea necesarH d* lildr. Examinările de laborator.

> i a p o r tu lui i< - 'O „ ,.i.'p ri',' < • • i-• • . | u i i i i i i ( iin in in n ,iţla c u « nHilu l. ' u I x p r i nI n i m i c i . , i d o ( ' > „ f > % .
('orerlni'M l i i l l n u . i l ilor liidioch'clroliticfţ .^i ncidolxizlce nocosltfl In Inivcnlli' l i ' i . i i M ' i i l I c d do ur()(.'iilt1 ce urmâruşto susţinoroa bolnnvuln pinii Io M'\ C I I I K M funcliilor sdlc do ingerare, excretciro şi respiraţie noi nidlfl. 'J'oloii.iirt irobuio s<1 so evite şi tratamentele brutale şi exagcrni <'fin> pot n i | i i i v « sUircii boliuivnlui. Cadiclc medii au un mare rol în tratamentul acestor îmbolnflvm In snnsul c,i trebuie să îngrijească bolnavul cu mare atenţie şi să re perle Jnlocnicii planul de tratament alcătuit de medicii de specialil.il'

6. B O L ILE A P A R A T U LU I R E N A L

6.1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE RENALĂ
Anatomie. Rinichiul este un organ pereche, are forma unui bob de fasole cu i iiiirnvltatoa internă. Este situat în loja renală (dreaptă şi respectiv stîngă), la nivelul ultimelor două vertebre dorsale şi a primelor două vertebre lombare. La exterlnr «'ste învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Pe partea concavă se află hilul i nuni alcătuit din vase (arteră, venă, limfatice), nervi, calice şi bazinet. Unitatea morlofuncţională a rinichiului este nefronul, care este alcătuit din gloMurii/ (polul vascular al nefronului) şi tubul uriniler (polul urinar). Prezentăm scheiiiillc un nefron „desfăşurat" spre a se putea înţelege mai uşor anatomia şi funcţii un (fig. 5) şi unul din poziţia sa naturală în organism (fig. 6). Cilomerulul se formează dintr-o arteriolă numită aferentă, provenind din artera • • ' i i i . i , care se desface într-un „ghem" de capilare, ce converg dînd naştere altei i "Iu numită eierentă, care părăseşte glomerulul. Acesta este înconjurat de capsula imn ce se continuă cu tubul uriniler alcătuit din tubul contort proximal şi distal, i între ei prin intermediul unui tub în formă de ansă (ansa Henle), care are o i mic descendentă şi una ascendentă. Tubul contort distal se deschide în tubul lor Bellini. Mai mulţi ţubi colectori se unesc în canale comune, ce converg în ' ' i i l i i l e anatomice numite calice care se deschid apoi în bazinet (pielon). Rinichiul are legătură cu vezica (situată pelvin) prin urctere (care au un 11 «lei t abdominal şi unul pelvin). Vezica urinară, la rîndul său, comunică cu exteriorul prin uretră. Hxistă circa un milion de nefroni in fiecare rinichi, suprafaţa lor, necesară filhflill sîngelui, fiind enormă, ceea ce explică capacitatea funcţională complexă <i i i i i l r l i i i i l u i . In jurul glomerulilor există un „aparat juxtaglomerular" sediul unor Iniininenc complexe (în special reglează presiunea arterială sistemică, prin elaboniiiiit leninei). l'l/iologie. Funcţia principală a rinichiului este formarea urlnil, prin care so nl(|iiră epurarea („curăţirea") organismului de substanţe nefolositoare si toxice. Urina ni [urmează permanent în ritm de 1,5—2,5 ml/minut. Se depozitează In vezica urinari, l i » unde, dupS ce atinge 250—300 ml, prin actul micţiunii, care este reflex, dar con• lli'iit (şi ptnă la un anumit punct poate fi stăpînit), se elimina la exterior. "mul, substanţe chimire). Slngelo pătrunde cu presiune prin artora aferenţi, so fll'"•"/S la nivelul (jlomemlului, prin ncenstn /ormJnc/u-se urina prtmnra. So flltrcn/R 'i l flOO litri în :>A de ore, din rare se foirnoazH circa 150 litri urlnN primar» In " ' '•..! timp. Urlnn pilmant mo compoziţia plaimol farA clonientelo llţ|tirnli' şl prol, tloll Interne — ponlru O» d re midii

l'ormarca urlnil este un proces complex, reglat nervos şl umoral (Intervin hor-

li'iim, rnir In mod nornml nu troc prin pereţii capilari ai glomerululul. In faza urmfit'mii', In nivelul tuhllor urlniforl, apa se resoarbe şi se formează urina definitivă caro «« elimini) In oxturor. Printr-un proces de reabsorbţie activă şi selectivă („se aleţjo ci» lieliule organismului") a apel în proporţie de 98—99%, a glucozei şi a unei părţi ttln riif/irrci/c (necesare menţinerii echilibrelor umorale ale organismului), se formea/.fl urlun <leflnltlvă. In afara proceselor de reabsorbţie, epiteliul tubilor uriniferi secretă o serie de substanţe ce nu sînt necesarii organismului (amoniac, acid hipuric). Rezumînd fiziologia rinichiului vom reţine: sîngele intră cu presiune prin artern aferentă, se filtrează în glomeruli, ap<i, glucoza, mineralele necesare organismului se reabsorb In tubi, care secretă substanţe nefolositoare, elaborîndu-se astfel urina definitivă, mult mai concentrată decît plasma. Din partea terminală a tubului urinifcr, urina ia calea tubului colector, trece în papile, calice, bazinet, ureter, vezică, din care se elimină intermitent prin uretră. — Bolile care cuprind glomerulul (mal tîrziu şi tubul urinifer) determină glomcrulonefrite (boli renale medicale). — Bolile care afectează căile urinaro şi interstiţiul renal pot fi medicale (in fecţii), medicochirurgicale (de exemplu: li tiaza renală complicată) sau chirurgicale (cancer, polipi etc.). Rolul rinichiului. Prin eliminarea substanţelor nefolositoare, toxice endogene şl toxice exogene se realizează detoxicarea organismului, asigurînd prin aceasta homeostazia umorilor şi funcţionarea normal'» a acestuia. Reducerea sau incapacitatea de a forma şi elimina urina duce la apariţia sindromului de insuficienţă renală acută sau cronică, determinînd starea de intoxicaţie endogenă, instalarea comei uremice şl moartea. Rezumînd funcţiile rinichiului reţinent: fig. 6. Nefronul în poziţia sa naturală: a) prin urină se elimină substanţe co a.a. — arterială aferentă; a.e. — arteriolă rezultă din metabolismul proteinelor (ureo, •fanmtft; l — glomerul Malpighi (corpuscreatină, acid uric etc.); oiil r«n«l); 2 — tubul contort proximal; i — « mu r a d e sc e nd en t ă a an s e i H e n le ; b) prin urină se elimină surplusul do 4 -- rsmurn ascendentă a ansei Henle; S — apă şi ioni, contribuind astfel la menţinetub oontort dl stal; 6 — macula densa; 7 — rea presiunilor coloidosmotice şi hidrosta«nimeni de conexiune; 8 — tub colector pMpllar; t — canale papilare (după J, Hamtice, ca şi la menţinerea echilibrului acidoburger, modificată). bazic (elimină acizi şi păstrează bazele In funcţie de necesităţile organismului); c) elimină surplusul de vitamine, hormoni, medicamente, metaboliţi ai medicamontelor, substanţe toxice sau metaboliţi ai acestora; d) prin elaborarea reninei, de către aparatul juxtaglomerular, contribuie la regUrea tensiunii arteriale; t) prin secreţia eritropoietinei contribuie la reglarea eritropoiezei (I. Baciu). Urina este o soluţie apoasă formată din substanţe organice şi anorganice. Dluimn In 24 de ore este In medie de l 500 ml, putînd fi mai mare sau mai mlcB, iii'tti'lncl la Ingestla de lichide abundente şi la frig şi scăzînd la regim uscnt, sSrac In | untnln«, la eforturi fizico mnrl, la cflldurS (se pierd lichide prin transpiraţie şi res- Culoarea urlnll eu t u galbon-citrina, mol roşiaticii dlmlncutn din cauza uroOfonllur ncuinulnţl noaptea.

IXrHOftAftl FUNCŢIONAM ANAIQ ipleiiiieu tlndi, uilnai (•«. tliinw ţ, ml<,r«icn|ilti J urinei) .iploiuna ilndr, caidlovatcului (IAR. toracic >. F.O. n T.A.C.R.) a o » |Cleorancc-u| croalininic, la inulinâ, la manllol, la ipoMillit do Na. mb * iJJoieiminafta filtratului glomerulor prin (clinica a t" i : i ' q'ucoia (Govacili), c. >lor «• eti >p hioloqico luiiclionalo : aiolemic, crcatinioime i neiropatii membranogene : lipemia, tncjliceridena. colesierolemta, proteinemie şi proteinurie.

fe-p =

A H-D r'enla

Determinarea cantităţii maxime d* glucoza" reabsorbitâ de tubi Excreţia proba cu acid paraamrna-hipuric Determinarea cantităţii maxime de acid PAH *«• cietată de tubi acţia de filtrare Proba de lenolsullonftaleină (PSP) Calcularea constantei Ambard (n.0,09) 'roba de acidifiere a urinei

A-H A

Coeficientul ureosecretor clearanceul la uree) imoniemia pmoniuria l-c-d =

T-C,

Crobe de concentrare : proba VOLHARD Jioba diurezei provocate (Hamburger — inspirata după COTŢET) Pioba eliminării de NaCI oba de diluţie (VOLHARD) EXPLORĂRI GLOBALE uogralia cu iub»lonţ» iodat»
t

iiploiaica limuliana n mticgului ntfron eu mane al, atiil PAH »i ui» (Hiimburflir |l colob)

iiH -u l « fttn a c id ( (V - 0 ,0 ).
holiNlInltin In inii (luni npnnlnne
IA

Milosul osie- ciirnctcristlr, Iar aspectul limpede. In mina nu trebuie sd yăslm proteine, puroi, zahăr, uioblllnogen, pigmenţi a l, (or Nrrf/mentu/ trebuie să tic curat (l—2 leucocite, l—2 hematii, rare celule .Unit-, |>i> mal multe cîmpuri microscopice, n-au importanţă patologică).

ii|iiln»fl Intro l OV.f) ţi l O.V) (la un regim soc).

i..,|in. intui i om <)\ IO'.1:/. In fum ţin <l" i<><|!Miiil nlimentar, pont* vniln Inlm i (i«ţ|lm hldrlc) vi t "M (n'lllm noi), Indic tuci cnpncltntea de dllutle |l cnnccn• mriximrt n rinichiului, l'cntiu n mfltn o luni UL> bunfl, densitatea urinei trebuii' hfl

un n<glin

«omplnl

(mixt) varlail In

ciunti ţii

l

6.2. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE RENALĂ

Anamneză. Se vor face investigaţii privitoare la existenţa amigdalirepetate, granuloamelor dentare, erizipelului, reumatismului acut, 'inulutinci, sinuzitelor, piodermitelor care pot produce o glomeruloneInlft acută care uneori se cronicizează. — Profesiunea bolnavului: munca în mediu cu plumb, crom, mer< ur sau tratamente cu bismut, mercur, aur (pot duce la nefropatii). — Gravid/fafea favorizează infecţii urinare (cistite, cistopielite, plulonefrite); în partea a doua poate duce la apariţia nefropatiei de sarrlnă (proteinurie, edem, hipertensiune arterială). Uneori se observă urintttoaroa dinamică: fetiţa face cistită, adolescenta cisto-pielită, iar femola adultă pielonefrită cronică. — Infecţiile specifice: tuberculoza, luesul, malaria pot cauza şi le ziuni renale. — Leziuni renale m antecedente: infecţii ale căilor urinare, litiaza renii UI, hidronefroza, anomaliile congenitale au importanţă pentru diag nosticul stării actuale a bolii de rinichi. Slmptomele clinice renale. Durerea poate fi prezentă în bolile renale medicale, însă este de regulă de slabă intensitate şi se manifestă ca o simplă jenă situată în lojile renale. — în colica renală însă durerea este paroxistică şi foarte puter nici, bolnavul este agitat, nu-şi găseşte locul, caută poziţie antalgică. Diiicioa ia naştere în loja renală, iradiază în abdomenul inferior pînă la or<|.mole genitale şi fata anterointernă a coapsei. Este însoţită de micţiiini frecvente şi senzaţia unei urini calde. Durerea fiind şocantă poate dnci- la ileus dinamic (oprirea scaunelor), colaps, anurie. Colica renală poţi/c apărea în litiaza renală, cancerul renal, hidroneiroză, anomalii renale, infecţii pielorenale, tuberculoză renală. — Durerea vezicală se localizează în hipogastru şi apare în infla maţii vezicule, litiază, tuberculoză, cancer vezical sau poate fi reflexă (In colica renală). — Usturimea la micţiune se constată în cistite, iar cînd apare la sfli-jilul micţiunii indică o afecţiune a colului vezical. Durerea pe traioclul uretrei (rruii <ilos ca arsuri şi usturimi penibile, o găsim în uretrite bli'noraglce). Tulburări romi/c reprezentate de po/j'ur/e, oligurie, anurie, polakiurl<-, n/clur/e, ilimirlii ctc.

ir

25 0

- Pollurla (diureza peste 2 litri In 24 ore) o putem constata In din beiul /nharat sau col Insipid, în nefritele cronice compensate sau In In cardiacă după administrarea de diuretice. ntguria (scăderea diurezei sub 500 ml în 24 ore) se conslnl« ia nel ele acute, nefroze, insuficienţă renală cronică (în faza tonii i i nolă), şi în boli ce evoluează cu retenţie de sodiu şi apă (nepoţii» cronic ciroze, insuficienţe cardiovasculare). •\nuria este relativă (diureza sub 100 ml), sau absolută (absonlt diurezei). Se produce în unele nefrite, ca şi în insuficienţa renală (iciiln — Polakiuria este definită ca frecvenţa mai mare decît normnlfl «* micţiunilor în 24 de ore. O găsim în infecţii cistopielitice şi colici r» nale. — Nicturia este eliminarea urinei predominant noaptea. Se con s Uită în insuficienţele cardiopulmonare decompensate şi în sclero^eM ren<ilo. — Disuria este dificultatea de a urina, ca în cazul hipertrofie! proi liitei, al calculilor vezicali, al stricturilor uretrale etc. — Tenesmele urinare se manifestă prin senzaţia dureroasă do <i urina, fără eliminare de urină, sau eliminarea numai a cîtorva/ picflliin Se constată în stenozele şi inflamaţiile tractului urinar, precum şl In • idonomul de prostată, litiază urinară etc. — Ischiuria este retenţia de urină care stagnează în vezică şi cnri ! .se datoreşte unor obstacole, ca tumori, hipertrofii ale prostatei, In? lecţii grave, come. — Incontinenţa urinară este emisiunea involuntară de urină. Ha constată în epilepsie la sfîrşitul crizei, în infecţii, intoxicaţii, parallill. insuficienţa sfincterului vezicei urinare, cistorectocel etc. Slmptome clinice generale în bolile de rinichi pot să fie: — nervoase: agitaţie sau apatie, pînă la comă; se constată în HM Iropatiile cu hipertensiune (acute, cronice, scleroze renale, nefropalli de sarcină, coma uremică); — respiratorii: dispnee, respiraţii agonale apar în insuficienţii re milă, evoluînd spre comă uremică; — cardiovasculare: dispnee, edem pulmonar acut, fenomene do In suficientă cardiacă cronică (în nefritele acute sau cronice cu hipcrtmt sume «rterială, scleroze renale hipertensive); — sanguine: anemii, hemoragii; — edeme regionale (la pleoape, retromaleolare, scrotale) sau Killzatc: «masarea, sau hidrotorace, ascită, hidropericard. Explorări paraclinice. Examenul de urină are mare importanţă pell* Ini dl<K|iiosticul bolilor renale. Interesează cantitatea (diureza), (tari»/f / (//ea (n), culoarea, aspectul, mirosul, albumina (A), puroiul (P), ml\fi-. ml (7), iirobiliiKxjcnnl (Ubg), pigmenta biliari (Pg), sedimentul i/r/mii, / > / / • ! / / iirinii, niociilliira, examen;;/ chimic etc.
Aresle d i i l c se î n s c i i i i pe l > u | e | i i n i l de iin<ili/,.i. Cercetarea tutUftif ' l i l e l o i meii[ii M i . i l e < i l i . i l i i h " , . l i ' r v . i i i i i ' i i i i l complet de urinil. Clasic, a «M ....nul Humor < ! < • urlu..........n . l . i < l m < < - K etnie,i A (< H . n u l MilfosalU'llli |, i' icii NnOH) >i / (cu l ' e l i l m , | l •,! l ehilny î l ) , din , - , | . - hine $ă se coiH*

foNlnll) .ahamt şl Insipid.i ni cum.cro« /ic«grd In hopntlto.l şl 1 0 1 1 ) o găsim tn onli ' Itostenurla (D cuprinsă înlro l 010 şl 1011) o găsim !• n niiU'i subJzosfenuriu (D sub l 010) o găsim In plwlon»-«. >)ni/ (qll( o/. In poto. a) densitate marc cu polhirle gftslni In diabetul !•• •i i/i'/i. im. i In ridică prezenţa puroiului indică inforţll alo căilor urlnnrx.inilnnm i i i i n a pionhpfll \« ml pot t|flnl Tr/c/io/niM^ri v(i(///i(i/l. Icttr» mtcn» i | )/ hlptoaaă prin plurio (P+) suu clnd conţină fosftiţl.-. i uiiţi (cu roacttv Bhilith) yl I'u (cu alcool Iodul) In o tivi'iiln >i i Impntltrt epldomlcfl.//ur/o.v//d/c mare cu oliguric găsim în nofrildo acului c) do/11/-i l 001 l 003) cu poliurlc găsim în diabetul insipid. Intani po« nil liiiKlnni petens (se dozează cu reactivul lisbnch). un i .iur/a (D cuprinsă înlro loi'. tuberculo/ă ronnlrt »nu nnli'./e. \« pro/enlrt In niln nro NuinnlflcaţU< < ) • * < • & ('%. rticollnrea se va face după o prealabilă loalotă NOU prin cn< i|ll Npcclale) deoarece secreţiile vagiruilo pot Inlluontn rn/uli pninlul eite prezent se face uroniltur. •ului patologic ponta ovldonţln mlcroNcoplc: nn/iif/e.intiliioqmnin.\ 000 nil). tn |ifi| u|oţ|Uu MU ponto observa: pttllnrlu (dluroză pcmtu 2000 nil dUiboiul y. l'/oNtonurla poate evolua cu poliurio (scloroznlti rcnnlw •| «(iu ollgurie (sclerozele renale decompensate). <I//(/ IH/O uşomă sau «cconlutitil. dlsprotelnemil etc. Ulmi toart» menţii blllnrl slnt pozitivi In hepatite. nln piiiodică a consumului do lirlmln In conlUnto maro). M//HSII/ ponte fi fetid. dupA tidli dinonti (plran)» cn /. oxprl-' i in ll l medicalei Infecţii pielorenulo. c/ii/jrrc/. / • / / ponto (l alcalin ca tn unde liUir/r (pll-ul vnrln/fl şl cu roy|.v. sltllit nplltillolw doHClliii'i i l i i . cu cortlcolzl (este necesar control In (Impui Irntti'itlllnr>u< -îmi poate creste In stări febrile. Iwucocilnrl) In nofropatil.i si . ' iiilnn NO modifică naltei. Icloro niocctnlco. mitltti «nu l« l.n oslo do l 400 '. ni In unelo inforlll. Un H. leuf!or. lichide abundente şl In insuficienţa ronnlfl cronlcfl u /i//'"'. dlurtv/. hopfitllo. ţim înllcl. (dini 1 — cnutltnton do urlnft pi» /!/ tn cnndllll (I-i Io un regim < nmplot. rmi/r/o relativa unu i dovlno roşintlctl Iu hcînnliuld mncroscoplcfl. InsuflclonţM ronalo cronic» compun* l.urki) este prezent In urină In dinbnlnl /nlînrnl. ' "'iir/n (cirlntalo do oxalnţl. c/^ndrur/o (cilindri lilnllnl. uniţi. grâilmit dupfl tintament cu albnstrn do metil. ninlntirla (mai corect protclnurla) este pozitivă.

substanţe toxice (necesare uneori şi în exa minări medico-legale). creatina. Dacă lii'uiiituria este uniformă în toate cele trei pahare. Clcarance-ul exprimă coeficientul de epurare a plasmei de către linlchi. sau prin probe de efort (proba de dilutie şi concentraţie). inr sub 30 o insuficientă renală gravă. carne. Normnl osto de 70—120 ml/minut. hormoni (de exemplu: 17-cetosteroizi). se elimină cel puţin jumătate din lichidul ingerat (750 ml). i h . Pb. Se pot folosi 9! Niih. Ca şi la proba de dilutie se determină cantitatea şi D. . metaboliţi (ai serotoninei. Se compară creatinina din sînge şl iiiinfl. — Proba de concentraţie se face în continuarea celei de dilutie. Cercetarea densităţii: se face din urina spontană. la dejun şl seara se administrează bolnavului un regim sec (pîine prăjită. bolnavul urinează din jumătate în jumătate de oră. Proba nu se poate efectua dacă bolnavul prezintă fi/o/enu'e. Proba se execută ţinînd seama de: respectarea repausului şi a dietei complete. Se folosesc trei pahare conice. de fiecare dată. comă diabetică. minerale (doruri. i i . Densitatea variază între I 001 şi l 003.la ora 8 1/2 se ircoltcny. calciu. din urina recolUilă din micţiuni separate. Urina se recoltează la orele 16—20—24—4—8. . în borcan separat. însâmîntări pentru evidenţierea bacilului Koch. aceasta este pozitiva in diabetul . în practică se foloseşte c7earance-ul creatininic. dar şi In disgravidio. apoi. Prezenta hematuriei hi începutul mictiunii (în primul pahar) arată provenienţa uretrală sau prosliitică. Proba celor trei pahare se face pentru stabilirea locului de unde IHOVMIC hematuria.Clcarance-ul rreatlninlc. baciloscopie (bacii Koch în mina). insuficienţă cardiacă şi liipvrtcnsiune arterială.'fiit 1n ni i ml (corpi cetonici In urină).trebuie căutată în cazurile In care zahărul aste pre-.stnnţo cnro se injectează (creatinina exogenă). Scăderea sub 70 arată o insufii lontft ronnlfl uşoară. spre exem plu). Nu are semnificaţie sigură. . — Proba de dilutie şi concentraţie se face după tehnica următoare: — Proba de dilutie: la ora 7 1 / 2 bolnavul urinează. n i rinichi. In condiţii normale. provine din uretere . Urocultura şi baciloscopia. inoculare la cobai. n i dr (l(>iiutriţie grave. . în primele două ore. iar dacă hematuria apare în paharul al treiI I M (urina de la sfîrşitul mictiunii). — Din urină se mal poate determina: azotul. La fiecare emisie se notează cantitatea şi den sitatea urinii.!! «Inqo. vitamine. i l complicat cu acidoză. fosfaţi). originea sa este colul vezical. Interpretare: D sub l 025 indică semne de insuficienţă renală (nefrită cronică). edeme. de fiecare dată în alt borcan. De la 8 1/2 pînă la 12. în paharul al doilea (urina de la mijlocul mictiunii) semnifică nleciiirea corpului vezical. Iar la ora 10 se recoltează urina. insuficienţă renală avansată. Inr prin cnlcule se stabileşte coeficientul. Din urina recoltată în condiţii stei i l r s»« face urocultură cu antibiogramă. şunca).5 litri de ceai. debarasînd-o de o substanţă oarecare în unitatea de timp (l mii i i i l ) . •-« n a . iar restul în următoarele 2 ore. Tehnica: la ora 7 bolnavul urinează.. ou. brînză. i . pînă la ora 8 ingerS 1.

i lnn< | la iciml/i huliri" 1 . UtNiilh h n^a renală.>ui<ilfl duca a-au I n i ' (lulele prlvltotiro la anatomia. o «zotemio pcsN . pentru că ele efectuează pregătirea bolnavului şi recoltări de urină sau sînge.-. Azotcmii crescute pul li </r/. SINDROAMELE RENALE Cunoaşterea patologiei renulo va fi mult u. i i . Iar Intro 40 ţii r>0 ni(|% " i h i m d" .itininemla este o probă foarte sensibilei. cancerului sau lltin/. \ \ \ i c a ă n i» iii'tn i< ii'im ld lp rcicrlie. explorări radiologice (urografie). Sclntlgrafia renală se face cu ajutorul unor substanţe radioactivi 1 l'uncţia-biopsie renală dă relaţii fidele dacă se extrage ţesut din /mm patologice.. e do nlnr-' Btfl. deshidriitări pun viiisaluri. Poate fi descendentă (cînd se administrează intravenos) snu «»• epwlontă (cînd se administrează pe cale uretrovezicală).irdiace cu oligurii.'/c.i() nuj'/îi i " « i •<imiw (le . •x/rn/<-/. (Tc.i. ! < • In junii l'lfrH 'i •!() mg%.3. Urografia reprezintă o metodă radiologică de explorare a apnra* l u l i i l ronal. după administrarea unei substanţe de contrast (pe ba/1 (le Iod).5 — l mg%. i m .1 . urmărindu-se eliminarea lor şi orientîndu-no nsupr» unor funcţii renale.. • A/olcnild (azotul neprotnlc): K-prc/..m/n<i/>. a indicelui de depuraţie al PAH (acidul paraamimililpn rit') otc. i • . diiiico.i. Ele cresc încă din iuzelc incipienţi' nl«fei renale.utc de cadrele medii. fiziologia.cl v llcll urinare. . . 6. livdluarea funcţiei tubului nefronulul se face printr-0 scrlo de i > x de fineţe: evaluarea echilibrului acidobazic.i/. măsurarou fluxului »niii|uln renal. care dacă nu sînt făcute coreof.! > > < i ' i i n u pt r: o b a t r e b u i a e x ein uct n rt u ii<i n\ < < . In ilocţiunile renale.lnl <> p n > l > . 1 pi'iitru aprecierea luncţlnl ii'iidli i mul.<//e ca: hemoragii.. Nofiunile de semiologie şi de explorări renale trebuie să //e b/ne iniinsc. Arterlografia renală se efectuează pentru diagnosticul etiologic dl mim hipertensiuni arteriale. Clstoscopia este metoda de cercetare a vezicii urinare ru n piloni l flaloscopului pentru diagnosticul polipilor. Vnlorile li/ioloţ|l< <• nliH sînt de 0. Cromocistoscopla este efectuarea cistoscopiei după injectarea unui llil»st*inte colorate. — Nefropatiile medlco-chlrurglcale se explorează prin: cisl<> < »\ni\ •foinocistoscopie. clinica şl explorarăţi i<-n şl iIncA so va roţlne ca bolile renalo evoluează cu unul nau mal nm cilii iiiiiifitotirolo nlndroaniu: — tlndrnmut urinari QA.\ i . izotopico ol' . rezolfate/e.

nefrita de sarcină. 264 . exsiuluto. iar consecutiv apa. ndlcft In Insufk'ionţâ romiI<1. pleură. Prin compresiunea bul bului rahidian. peri((onitcil etc. peritoneu). a creatiulnomioi poşte 2 mg%. — Sindromul funcţional cunoscut şi sub numele de sindrom azotemlc so caracterizează prin creşterea azotemiei peste 50 mg%. hemoragii retiniene. In nefropatii este reţinut soţi iul. edem papilar. retromaleolar. Consecinţa hiperten siunii arteriale (în afara encefalopatiei hipertensive menţionate) este şi sindromul retinian.Sindromul urinar grupează elemente patologice descoperite la c•\iiiniiuiroa urinii: felul diurezei (oligurie. hemoragiile cerebrale (în nefrite acute cu evoluţie gravă). cu revărsate în seroase (pericard. ci prin cîntărire şi făcînd bilanţul hidric (adică urmă ri ndu-se cît ingerează şi cît elimină bolnavul). moale. prezenta i'ioleituirici. în infecţii urinare găsim piurie sau leucociturie. Reamintim că retenţia de sodiu şi apă poate duce la edeme generalizate. care este ckmolic. sau b) complicaţii în unele nefrite cronice ca insufi cienţa cardiacă cronică şi sindromul coronarian. cu consecinţele posibile ale hiperten siunii: a) accidente acute. a cilindruriei (în ni'liilolc! modicale). anurie. alteori scade raportul albumine-globuline (A/G) contribuind la apariţia edemului la pleoape. Ede mul cerebral poate declanşa crize eclamptice în nefritele grave cu («dom. ducînd la „autointoxicaţle". precum şi printr-o serie de semne clinice şi paraolinieo cunoscute sub numele de insuficienţă renală. „albastru" şi este situat în părţile declive. — sindromul hldropigvn (sau sindromul edemului). De aceea. spre deosebire de cel cardiac. urmare a creşterii tonusului arteriolar (creşte în special tensiunea minimă).sau microscopică). edemul cerebral poate duce la moarte. creşte TAR (normală este 1/2 din TA minimă a arte rei umerale). INSUFICIENTA RENALA Alterarea funcţiei renale atrage imposibilitatea epurării organismului do substanţele toxice şi nefolositoare. encefalopatia hipertensivă. cu tulburări de vedere ce pot merge pînă la orbire. . < . a hcmaturieî (macro. poliurie). Este situat în regiunile cu ţesut celular lax: pleope. 6. ca dispnee cardiacă. elastic.— llndtomul cardiovascular şl cerebroretinian-. după cum pot apare modificări ale vaselor retiniene. care necesită o descriere mai amănunţită. Edemul renal oslo alb. organe genitale externe. în bolile renale cercetăm curent linului de ochi.mlific<iroa clementelor figurate din urină se face cu proba Addis. deoarece ea este expresia deficienţei functlonnlo o oricărei afecţiuni renale avansate. — sindromul funcţional (insuficienţa renală). edemul pulmonar acut. Retenţia hidrică pînă la 5 l nu se decelează loldonuna clinic. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian constă din hiperten siune arterială sistemică. — Sindromul hidropigen sau al edemului.4.

(> (K) de /Ho da . .'. ciuperci. desprindem că uncii' upm In nutl WM//O grupe. '/oc operator şi postoperator. plumb.i. hemoragii (obstetricele. Analizind gruparea acestor cauze. incluzind în judecarea împrejurării clinicii no//nw?a (le inuximă urgenţă in care primul ajutor constă In prevenirea sau coni/ja<**rea colapsului instalat. Etlologle.n n i . Cu cît ischemia se prelungeşte mal mult.'!•(} /lIc ollqonniirU».. Sintetizînd aceste cauze.. sau prin vinci»• ii'ea lor. i i ( \ pici "i d . arme do foc. mcdlrrtln). mecan/. Simptomatologia generală este polimorfei.u<• poate creşte pînd la 500 n i ( | % (d. In .v/di// pr/nc/pti/ M' poate rezuma astfel: se produce o ischemie renală ni coiispciulii m\ lult)iir<irea profundă a irigaţiei şi oxigenării ţesuturilor funciţlonnlo n1unic ce duce la leziuni degenerative ale epiteliului tubnlar. . d< < iu<|o nstfol: . postabortum. în final. hemoragii digestiv. Evoluţia osl«' « I c oliicci scver. toxinele. boala Addison etc.). v/ndec<i/»//dMin|OIII H KI i nourilor sub acţiunea terapiei adecvate) — tn a u ltc le n ţa r e n a la c r o Iricv e r s ib ila . l'lvolu|i i l. prin prevenirea lor.n so clton^fl ţi cn-/. d) Intoxicaţii accidentale şi şocuri alergice: cu mercur Sfln proptiinto de mercur.In su ficienta ren ală ie clailflcă In i Inauilclenţâ renală acută. d<n depinde de o sorit» de fnrlorl rt\\ dcvorilnlcn lioln n. dar elementul comun rfimtno Iscli"î n l n renală). roma illnbotică. . c) Tulburări hidroelectrolitice reali/aţe prin: vărsSturl :•< 'llmr< dnshidratante (holeră. salvăm viaţa bolnavului. alindor.. i i .url cu l 200 m M "„. cu t i l l t le/iunile devin mai ireversibile (evident că intervin şi alţi fnrlnrl: nlslnmul nervos.. i ţ i i duodenale. — INSUFICIENTA RH4ALA ACUTA Survine ca urmare a acţiunii unor boli renale sau extrarenala amt< • i re. toxiinfecţii alimentare. I'<«1>M lilllodsci hemoglobinurică. pielonofrltfi. arsen. bismut.. p l r . septicemii. f/orou menţinut neraţional.. .vu//r/i*/t/e/ ii'ixile acute est<. deoarece. sulld nildo. i dlofinostlcnlnl ţi ni/lsuillc de tratmnnnt.v<c. Iod. stenoze pilorlce. b) Stări intecţioase şi infccţios-alergice: scarlatlnH. rondiţimuitA do bonln f|»« ncrntodre.. e) Stări de şoc. c e d in e < > n \t\ n » n e a. infecţii cu spirocheta icterohemorogl'• • > . r . stafilococii. 10—14 /Ilo H < : . I | ) I | I K M diuir/ci. exicoza. dar f<>ea ce atrage atenţi.. traumatisme grave (striviri). fosfor. Pentru personalul medico-sanitar este important d(> reţinut urmftlonrele: orice cauză care duce spre colaps poate declanşa o innullclcntă /«•nn/rt (icută. trebuie cunoscute. acţionînd pe mai multe căi. I . In m area m ajoritate a cazurilor. chirurgicale. i p ..i asnpm iiisdilnrll //i. i i i ' . vărsături bilioase îndelungate. reversibilă. creşterea crwitininnnii'l pe. rheopirin. 4 /n(/% fi /i/pcrn/o/em/a c.v/x-c/o/ i / i porfiunea lui distală.. irgapirin. i l i i i r i p n . le putem enunţa altfel: n) Glomerulonefritele acute şi nefropatiilc acute tubularc. )< i • < ni left şl m oarte. aur.oligoanuria.

scăderea azotemiei şi a creatininemiei cu cele lalte mijloace terapeutice care vizează boala de bază). Molnnvul <ne prurit. ni/. i > i i ( |lih r.Siin/)tomc respiratorii: miros amoniacal caracteristic. De aceea se va lupta prin toate mijloacele pentru dezintoxica r ou organismului în acest interval. a • 1 1 -sterii azotemiei apar simptome variate. INSUFICIENTA RENALA CRONICA Insuficienta renală cronică constituie răsunetul funcţional al orirfi roi nefropatii cronice care în faza avansată se caracterizează prin i?" stenurio cu oligoanurie (confirmînd incapacitatea secretorie şi excn torie a rinichiului).irnxistlcă. Treptat apare azotemia. posibilă instalarea insuficientei acute ventriculari stingi ( d i ' . i l c " i Cliryno-Stokes sau cu o caracteristică specială: parcă ar fi • i' "i i" lii l unui ferăstrău („respiraţia în ferăstrău" — I. canoslo expresia acumulării substanţelor nefolositoare şi endotoxice în orf|(inism. edem pulmonar). Simptonif cardiace: hipertensiune arterială (neobligatorie. Tratamentul se completează individual cu: antibiotice pentru combaterea infecţiilor.< ! < • < • .tratarea anemiei prin transfuzii mici izogrup.p. diaree. fapt pentru care este necesară o supraveghere medicală foarte atentrt tn condiţii de spital bine utilat şi asistentă medicală calificată. .. plumb. torpoare. vărsături. — Tegumentele şi mucoasele prezintă o paloare teroasă şi un . Pe fondul izostenuriei — oligoanuriei. ciuperci). greţuri. — • :'. healO* c nţ|ll (ini'ii'iifl. Hatiegami). Trebuie reţinut că insuficienţele renale acute sînt de cele mal multe ori reversibile dacă se reuşeşte să se depăşească perioada de anurle (ce durează 6 — 10 zile) după care rinichiul îşi poate relua funcţiile sale. — .p n i .i . arsen. combaterea hipertensiunii.S'//)t/>/"m nervoase: (vl. i ) . De reţinut că fa/a di« reluare a dlurezel hipostenurice nu semnifică trecerea peste pericol.nni>i»ni<. • . itărl clrlimnte sau somnolent*!.i . i i < > duce progresiv la coma uremică şi la moarte. plegomazin) sau tratamentul eclampsiei (ca în nefropatitt do sarcină).i"). Avem la dispoziţie în acest scop oxanguinotransfuzia (ce necesită însă 7 — 8 litri sînge). i i | n i i .Tratament. Dacă apar convulsii: emisie de sînge. metodele d» dializă (peritoneală sau intestinală) şi rinichiul artificial. respirat'" . bismut. apoi hiperazotemia.pert pudrat (din cauza cristalelor de uree care precipită pe piele)..frecături pericardiace (în uremie poate apărea perl» Kiidit. tn lu in'|i«. chlnuItotjMl H|lt«tl(t pNlhouiMiorU. largactll (clordelazin. se elimina sau se neutralizează toxicul (mercur.r. Nu este permln •>a Inttrziem cu indicarea lor. . a hipertensiunii arteriale. ie combate colapsul. aur.deo rezistentă la tnitamont. Se tratează eventuala iniocţie sau altei cmmi deieirnl nnntfl. creşte creatininemia peste 3 mg%. Simptomatologia clinică este expresia unei profunde autointoxicatll. Se indicfl • iceste masuri „eroice" după 2 — 3 zile de anurie (în care timp nu s-n i ouşit reluarea diurezei. {>')< 186 . in'tiiatemoză). /.digestive: anorexie.

nori moi i' iată nu va fi coMili. Se vor romhato qrf'lm i i « > .i | n l i i o mi(//nrt xan n Itirlnţiltfl (K'iilft i '-In | M . n cavllAtll hucnln.t»l« wliit nmy. î i ' '. c«rp.. i < 'i"irui/ln.. (^1.. S I . i • ! '• '!'• i i .ilunată (2 000—2 500 ml) şl hlp"prot«lr« («. BOLILE APARATULUI RENAL (. vflrsftturll» cu tari I şi i i .(Nu. formtndu > n i p | .i l u l l x i .. NEFROPATII MEDICALE 6.. ijlion iioliMv Hor cu Insulltlonţă renalii cronici tiolmln N A llw l i ' i l i i n v l l n Milo Hfl fio lumiţlmiţl tn coiulltl! du Iqlunn părui)-l IMIIHV .1.. «Hb«» idnu (nnll<i'Mio).i şl 0 nml<|dnlllfl cronlrfl..).Im i'lectrolilii i... uf.. | I T < ..... chirurgicale şl mixte.. . n ilvfll».iiilloci'. 'mirt lnţ|rl|i" . i i^H-niolitlc din qmpa A tip 12.. n o pciln/.1.. Ixinhi l u î n d n..1 toyiiiiii'iitulnr.ndidcâ SO VIU . i h l l i ' / ' ' I/. Puiului • IM» ni Nln-pi... in o Inflniiiaţle a r .. dar mat .. 1).i l n i conllii I u l nntlqon-niitlrorp.ilinc. I n l . ' Uniuni iilnui'li i l .. M i. u l i u mlsl l .. i i .5.. IV prezentăm sinoptic clasificarea prlndpnlnlor l i n i i 'i Iu renaln pot fi grupate — In funcţie de localizare $1 de felul iHitnmont — In medicale... K. tivind drtpt cauzfl do mlfl strrptororul l > .r .1 y/lUiliricU>li' i rnlorlc.9. I | .iiutd. mni|)luiniil(iloqlc dcoschlin tr«l «tnpo (Nlmllara cu cel» din rniinii' mul).5.1. npur h*nn<>r<i(|ll nilnnnto. «U » •linptom ele ce le însoţesc şi de deficitul funcţional pi <'nn> irihwlul n i .. | . .1. •ni mid/ Mincnfos..lo(|lc nopiinliid In ovldcnţft qarnienl pti •Mii In nivelul i Inii hliihn. u n n ''! i înlsinulul..1 t».In hldi. i'xniiii'iiul l>. l>ii/. neuroleptlco (cloiiioiazln. lupii. i I M .ll ( l i ' luclldlltl 6. i M< nlft) mo o i't|np(itoţ|ono/fl * ri/i«i(//i'(1. n buxHni..1.9.....M . i u i i i i ....st<* o moddlli . î l ...1.. i i ' i l t i r o l o r qlnmcnilnm. Dolllo r«nalw •i pot fi i laslflcate tn funcţie de interesarea predllortlcfl n no 6... .. IM [ic ( ! < • I M I I I K|r.1 «'iipiLii-oln (jlomorulart. NEFROPATII MEDICALE GLOMERULARE «..nnă SO V«n l .. d i l l l r l c i i l . .itiil Umili roma uremiei cu mrontiimpfi rnupIrnlUi) inimii in pi<i|ltfl... (I tl ii illr... GLOMERULONEFRITA ACUTA 1 m i>ll(ipntoi|i>ii.

labii sau anasarcă. febră). două. In evoluţia bolii nu este obligatorie prezenţa tuturor sindroamelor. >lM(ivul puţind prezenta paloare. boala se vindecă do regulă în t'fl fl »/i|»lrnnIiii. Evoluthi. cu predominantă tubulară (acute) d. — Sindromul funcţional (hiperazotemie). Intorstitiale acute cronice subacute subcroni ce /acută \ cronică •. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian.sau anurie. Clearance-ul rămîne la lori n/. hemarie microscopicii. tumorile rinichiului şi ale căilor urinare (benigne sau maligne).ilolor l>«ll rcn.ioloqlco s«u cliicir creşte uşor. astenie şi transpiraţii. c) etapa glomeruloneîritei acute difuze în care apar simptome pe ro Io grupam în sindroamele renale cunoscute. •— descendente (hematogene) cu 2 forme — ascendente (pielonefrite) ( b. cu simptomele cunoscute (dureri în gît. mai rar toate. itînd fi unul. tromnlcoliir. proteinurie. infectioase sau mecanice asupra tubului nefronal. cilindrurie. lislopielitele. — scleroze renale secundare (reprezintă faza finală a oricăror nefropatii cronice evolutive) Urmarea unor agresiuni toxice. tuberculoza renală.ilo In luncţlo de localizarea predominanţi Iniliinll noIroMiiliil ţi a modulul do tratament medical. glomorulare — difuze — glumerulonefrite — parcelare (nefrite în focar) — scleroze renale primare — evoluează în cadrul hipertensiunilor arteriale sau aterosclerozelor. Unii tiutori admit o evoluţie m<ii lungă. vasculare (nefroscleroze) c.<i de început. Nefropntll medicale: a. sfmjie.idronefroza. li) etapa postanginoasă. sindromul nefrotic — pur (nefroza genuină) — impur (secundar) Nefropatii chirurgicale şi mixte: — traumatismele aparatului urogenital. anomaliile congenitale ale aparatului renal. chirurgical ţi mixt (medical şi chirurgical) . — Sindromul edemului (retenţie salină şi apă): frecvent la pleoape. ii) etapa anginei tonsilare. TnitolS Iu fn/.-litiaza renală. trei. — Sindromul urinar: oligo. în care starea generală se ameliorează. l.Tabelul IV piliu Ip. C) mied parte l . scrot. densitatea urinii normală u crescuţii (tubul neafectat concentrează urina).

i hipertensivă şi tn edemul cerebral se urmăreai" «nmhntore.fl a bolnavului. S« tfntt'o/u co in p lictitiilo cardiace. azotul este în limite fiziologice.. de pregătirea şi recoltarea probelor biologice poni explorări complementare. glucoza hlpertonlcă i.i liipei t< nsiunii intracraniene prin regim absolut. d P. Complicaţiile sînt cele menţionate la sindromul cardiovascular şi «Mmliomul hidropigen.i •— In i n s u l u i .sau desodat şi hipoproteic. I t i i n l u i« ovoluon/rt rupld. npnl Iu M'/<1 tonală. se poate face şocul cu apă (administrîndu-so 1. repausul Ifl pat. tu şi aplicarea tratamentului. novocdiiiă 1% i. o l i i l necesar pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor. puttndu-se da n cniift cu suc de fructe. hemlsucduni «In liIdrnrorli/nM. Iu cn< < . Dacă nu există o /nsu//c/en/d fi»/i(i/d. :. iiuiry1ii(l fipin niemle. iar tensiunea artollnlft aste sub 16.M ( U ren.V . nllele nesul |ii I I I N O In Iluip tii'tratato so rronlri/eny. timp <|n clteva săptămîni. i l u r l e unu pintelmnle (IhrrutA m (ipnie înnl ni»» In eluilml. Repausul In pat oiţe u i i ' .. — Dieta se adaptează individualizat. Se combate infecţia streptococ! r ă prin mlininistrarc zilnică de penicilină (l—3 milioane Uf minimum 10 '/.iln (iculfl adm inistrează glucoza hlpertonă so i. sulfat de MO mlmlnistrot \.i .e n p licla ll/. i i i .lioltmvl si) pot vimlucn iflmlnlnd ni un „ilofuct" rnrm lorl/nt pi in .||n.'l—7 zilt».\.v. Se îngrijeşte de supraveghere ptrmnil.v. Se pot administra vitaminele E. Se poate începe şi cu regim sec . ntft fazele ovolutivo dlo (iloiuiMiiloncIrilclor. ilupft care se administrează regim hipo. îngrijiri: Personalul de îngrijire asigură liniştea. In /num/r. 7. regimul trebuie să fie absolut timp de l—3 zile. Fazele evolutive ale glomerulonefritelor.A !>l ev<>lue<r/.5 g diuretină) sub supraveghere medicală. Uneori 86 Indică omlsla de 8liM|" |l puncţld loinbdi. apoi în cură cronică. Drtcft nu sînt edeme. i i o p . Fig.. pentru diagnostic şi pentru urmărirea iliiţicn.m !n clismâ. — Tratamentul medicamentos. Repausul ameliorează circulaţia renală şi cruţă rinichiul d« i tu l său specific impus de activitatea cotidiană.A spre nolrlt/l cronica. d o iIn n m in < im v e :.5 l Ctai In <'nre se poate adăuga 0. Insuficientă renală tfi urem/e ce duce.o p er ito n ea lă sa u r in ich iu l m ii* dă .

Pot să 270 .H. • u . proteinurie. decelabil prin examinări atente. care poate dura uneori 10 — 20 de ani. diureza ••<• urmăresc zilnic şi se notează grafic în foaia de temperatura. de foi iu. i'voliitlu depinde do pnrticularităţile imunoalergice ale organismului. d) forma cu sindrom nefrotic în care domină proteinuria şi even tual hipoproteinemia şi edemele.S. Perioada compensată poate evolua după cum urmează: a) asimptomatic (exceptînd proteinuria. Profilaxia constă în tratarea corectă a anginelor şi faringitelor <iciite (control săptămînal timp de 3 săptămîni după trecerea puseului d< ut. b) cu simptome foarte sărace.A. di. '!'• nqirsIvitdliM streptococului. examenul tensiunii arteriale şi examenul urinii). infecţii streptococice repetate). c) forma clinică cu hipertensiune arterială (creînd confuzia cu hi pertensiune arterială esenţială). dar ceea ce este caracteristic. Diagnosticul se bazează pe: a) antecedente (descoperirea episodului infecţios acut. i < llnk'A.1.Asanarea focarelor de infecţie se face după 6 — 8 săptămîni. de precocitatea tratamentului. heiii. urmărirea temperaturii şi a n migdalelor. Clinic evolutiv distingem: a) perioada de latenţă.iriii decompensată se caracterizează prin semne de insuficienţă fpii.iliirie. actualmente se acordă credit punc-tlcibiopsic renală. l'<<rlo. GLOMERULONEFRITA CRONICA S0 va urmări permanent starea generală. sistemice cu deosebire a diasto-llcci. pentru a surprinde eveni nulele agravări sau complicaţii. repetate. tensiunea arterială.ii-spcct.2. c) perioada decompensată cînd prin scleroza renală secundară se ajunge la insuficienţa renală cronică (vezi figura 7). cu decelarea alterării funcţiei de concentraţie. este proteinuria pozitivă. Forma clinică se stabileşte în funcţie de simptomele clinice cu care l'crinada compensată a nefritei cronice poate prezenta acutizări. hematuria şi hipostenuria). normalizată şi fără semne de insuficienţă renală. b) perioada compensata-. a cărei evoluţie poate duce la compli caţii cerebrale sau cardiace acute sau cronice. hematuria şi cu deosebire scăderea progresivă (discretă însă) a funcţiei de concentraţie. Este consecinţa glomerulonefritei acute nevindecate. hipertensiune arterială). i spre f<i/(i decompensată.5. c) creşterea T.1. Pulsul. Reţinem însă că fiecare acutizare grăbeşte tre<<•!<•.ipciriliîi simptomelor de nefrită acută. prin examenul clinic al bolnavului. Simptomatologia poate fi variata.iKM regimului do viaţă şi do muncii. manifestîndu-se tendinţa la hipostenurie (D între l 024 şi l 011) cu diureză normală sau poliurică. încît cu greu ne putem da vririM c<1 oslo cronică. 6.i cronicii. cîncl bolnavul este spre vindecare cu V. b) cercetarea funcţiei nmilo.il.

3. erizipel. şi adinamie. f. livoluează cu toate sindroamele de suferinţă renală. Se intrică simptomelo bolii de băii f| durerile în regiunea lombară.5. Tratamentul este similar cu al glomerulonefritel acute. 271 . l i n Iiipotensoare. IM (urmele Intimto. domini u. se va adapta dlwlii imihicţle de sare şi de proteino. In funcţie* du pruwjnţn pii«loinlnanţa sindroamelor cu care evoluează. Celelnllo ilniliiuime de suferinţă renală sînt prezente în grade diferite. sinuzită. cerebrale. In hipertensiunile grave se vor ndml. prognosticul de • l n t A s-a ameliorat.gloiumulnro.O. 6..P. Leziunile glomerniuii. înainta de limtnlmun in ii Imiţtil ronolu decompensate.HI A ornvă de nefrită. mai rar macroscopică.i/.înt similare cu cele din glomerulonefrlta difuză şi se datoreail ficţiunii directe a toxinelor bacteriene la care se poate suma şl un mectiiiJHin Imunoalerglc.iA rompllcaţll cardiovasculare.1. 6. Sub acţiunea tratamentului imunosupreslv. rar poate surveni şl în cadrul unor v li D/. s-a ameliorat în ultimii ani. UIMologlc se caracterizează prin interesarea unor grupe Izolate d« i i H i n i i i do undo şi denumirea de „nefrită parcelară". ducînd la „sufocarea" şi moartea glomerulului.1. proteinurle) şl prin lipsa celor* Inlto sindroame de afectare renală.1.voluţia este ceva mai lungă decît în forma precedentă (durează i 5 tini). astenie. în cadrul unei i .4. stafilococii sau pneumococii).1. Clinic se caracterizează prin prezenţa sindromului urlimr (hematui IM microscopică. Dotu l lift Alterarea stării generale şi sindromul edemului. S-au observat şl bolnavi la care nefropntln a incopul <n o nefrită tn focar şi apoi n continuat ca glomerulonofrltl fll'lllA .nnentul medicamentos va fi Individualizaţi capllnro-troflcti (vi* • i h u ' l i . C. l'. l sin* ttmimil urinar (proteinuria) şi cel al edemului. • •iidiicardită lentă. m qone* inlo ulterate cu paloare.şi cerebrale. tratarea oricărei infecţii) diureticei glucoza citul MP olitjurla şt creşte azotemia.5. după cei mai mulţi ar fi de la Inc pui . Prognosticul grav. GLOMERULONEFRITA SUBACUTA Şl SUBCRONICA Glomerulonefrita subacută ar fi după unii autori o formfi d> < \'olu« ţjrnvrt a nefritei acute.il«. IMt. se vor trata individualizat complicaţiile cardio» «culme. dlola vn II t |nitln severa In ce prlvosto restrlcţln sftrll.c//unea histopatologică se află la nivelul membranei li. In c-ire BB nilnu(|fl hormoni corticoizi şi substanţe imunosupresive. E). > for. Glomerulonefrita subcronlcă se aseamănă cu cea subacutA. pneumonie.lco mari. GLOMERULONEFRITA IN FOCAR (NEFRITA IN FOCAR) Apnre în cadrul unor infecţii acute (amigdalite acuto.:. Inţjilllrtle sa lac dupd schema enunţata la glonwnilotwltltd ciciiffl vin «vita eforturile pslhofl/.

odală (In unele cazuri se reduc şi proteinele). 6. în raport cu provenienţa lor considerăm: a) Scleroza renală primitivă (nefroangioscleroza) consecutivă hiI M T tensiunii arteriale sistemice sau a aterosclerozei — în fazele lor avansate — cînd au determinat leziuni fibroase şi la nivelul vaselor b) Scleroza renală secundară care reprezintă un stadiu avansat al unor nefropatii cronice: nefrite cronice. dacă însă apare în (culmi formelor maligne ale acestor boli.n compensată dominată de sindromul urinar (poliurie. (pimlclJina). Sindromul cardiovascular (reprezentat de hipertensiunea arterială • .. Clinica este dominată de alterarea progresivă a stării generale (aslenio.5. scăderea d i n greutate.il so disting două faze: ln/. dar ulterior se produc leziuni de tip degenerativ si la nivelul tubilor. adinamie. so efectuează tratamentul bolii de bază în cadrul căreia (ivolueu/a.Trai.|. interesează iniţial vasele glomerulare (arlerioglomerulare). antibiotice. sfîrin ( îteva luni prin fenomene de insuficientă renală cronică (ure-i '„ni prin complicaţii vasculare cardiace (coronaropatii) sau cere-'. dinţa hi|><>. nefropatie diabetică etc.i< < i<l<'nte vasculocerebrale). Diureza este la început bună.1. cefalee.micului trobule efectuat cu deosebită grijă prin: repaus la pat.) în faza (In mnpcnsată a bolii.il n benigne sau ateroscleroze cu evoluţie lentă. scăderea indicilor de depuratie etc. Leziunile sînt de tip fibros. dominate în faza finală de sindromul de insuficienţă ie n . o lungă perioadă de timp se constată chiar poliurie care trădează etapa compensată a bolii. pentru ca ulterior să apară oliguria şi chiar tendinţa la anurie în faza decompensată a bolii. Dintre marile sindroame de suferinţă renală. Id/d (Irconiprnsntfl In care pot fi cuprinse toate marile sindroame iildlnla reiuiM. r ile . paloare. Fenomenele de insuficientă renală apar întotdeauna (creşterea azoleniiej şi a creatininemiei. domină sindromul urinar caracterizat prin izostenurie (l 010—l 011) proteinurie şi hematurie discretă. In i|eiMT.2. scăderea poftei de mîncare. nefrite interstiţiale. pioleinurie şi hematurie discretă).cu creşterea mai ales a tensiunii diastolice — şi eventual prin fenomene cerebroretiniene) este prezent în marea majoritate a cazurilor. izoste-'•. precum şi dacă evoluează în cadrul hipertensiunii ariei i. senzaţie de gură uscată). evoluţia sa este gravă. Sindromul edemului nu este obligatoriu. livoluţia este benignă dacă apare în cadrul unei nefropatii cronice i ii evoluţie lentă. NEFROPATIILE MEDICALE VASCULARE (NEFROSCLEROZE) Sînt stadii avansate ale unor nefropatii sau ale unor boli vasculare generalizate care în final au interesat şi vasele glomerulare.

NEFROPATII INTERSTITIAIE u . adică dacă nu 86 apllcA Irnliiinciitul corespunzător.n < i | ) ( ) .<i .Noii Intern* . din t'nuză se numesc şi nelropatii acute tabulare. M NI . hemoglobina.i a l e ale nurvltnr i ' i .I M r tf j n n n l I r N C p u n t » p i I n e v !< l« M i l! e r e n N ln d r n n mi eul o r< di en i l A iil l • . durează cîteva zile. iM H< /O I KIiim -in te is titlu ). n t l i i l . S-au deicrlfl I i i i l i i i l<i/. R«echlllbra•> lildroolectrolitică şi acidobazică. în condiţii naturale. • n i t iH'fropntll di ln«' i • in istromn n-n. în zdrobirile întinse de ţesuturi. i i i t 'Imlci cu novocaină (excepţie rinichiul tn şo« i. arsuri pe suprniiuirl. laza oligo-anurică dominată de oligurie sau chiar anurle şl < l" n. în condiţiile aplicării tratamentului corespunzător BO i i l e obţine vindecarea completă morfofuncţională.r u lte r io r ia II . Aplicarea procoduillui ( I n dializă. dclrilusuri celulare etc. postoperator. Nu trece In cro• dnto. diaree) şi simptomele bolii de bază.4. Intervin simultan sau combinat: -'MH!//a canaliculilor (cu cristale de sulfamide. ori de cîte ori se cunoosh1 < <ur/. ' . l!<ictorii patogenetici sînt variaţi. i i . te lini. în stări septice (mnl In avortul septic).) şi lezarea acestora. vanăim l. Etiologic. după administrarea de sulfamide. H ! K *• ). tulburările hiilnii'li'i Irolitice se amplifică şi apare insuficienţa renală. în stări prelungite de şoc. NEFROPATII MEDICALE CU PREDOMINANŢA TUBULARA l ral. cardio ' . Clinica este dominată de sindromul urinar cu oligurie pînă la anu-! (• 9! liipoizostenurie sau subizostenurie la reluarea diurezei. micuţul este coiHlIlIoimt < l i > sindromul < u < . — faza de reluare a diurezei.n.3. toxemie gravidlcă. anab o ll/an • . "»liom hemoragipar.1. v .o evolutive: /«za iniţială dominată de fenomene dispeptice (greţuri. c a r * p r o c o iu l p a to lo g ic la . apoi anabolizante (naposim. torca profundă a stării generale cu tulburări respiratorii. iiri'C 'h ilih nirc hid n > ele< Iro liiUi < n i < . Ele survin tn variate njurări: homolizele intravasculare în cazul transfuziilor de lingă Mipeitibil. factori rellecşl cart i/tur/. pierderi 'H'lnctrolitice etc.i 6. persistînd izostenuria. infiltraţii b i l i h . tabloul clinic se agravează. mioglo* i.3. < m diolonicr. i / i . intoxicaţii cu metale • ! • (ni(>rcur. I M « evoluen/fl: Nlnt cuprinse în acest grup nefropatiilo la care procesul anatomic ulioce în mod esenţial la nivelul tubilor şi are caracter acut. Tratament. i i u i dIn f la in iiio iie .5.1. macliol). r »h 6. Involuţia este acută.tl anoxia nefronului şi factori toxici ce determină leziuni toxiasupra epiteliului tubular. bismut). în boli infecţioase. — faza de convalescentă în care starea generală şi funcţia renul a rifac treptat. i i n hipoleiis< > < ire.

frigul.1. — Pielonefrita recunoaşte acelaşi mecanism ca şi cistita. în apariţia cistitei un rol important îl au afecţiunile qinrrologice. viroze. Se contraindicai deci administrarea prelungită de antinevralgice. loucocituriei. n) r/c.1. cînd infecţia trece şi In Internului nmal. Survine mai frecvent la femei. reprezentînd aproape 25% din cazuri. iar ca mamă pielonefrită. NEFRITA ASCENDENTA (PIELONEFRITA) Nefrita ascendentă (pielonefrita) este o nefrită interstiţială infla-matorie cauzată de infecţii ascendente cisto-uretero-pielitice. menstruaţie.1. tenesme urinare.2.5. şi are o evoluţie îndelungaţii. frecvenţa acesteia este deosebit de mare. * 6. Tratamentul este cauzal şi cel al bolii în cadrul căreia apare. datorită structurii anatomice a aparatului uro-genital. constipatia sau infecţii ale căilor respirnlorii superioare. In emirul ticeitor nofropatll •• deosebosr donfi forim». Observaţia clinică îndelunţjnlfi arată că ietiţa care face cistite va face ca adolescentă cistopielită. 274 .srr/H/onfd (nefrita luterstlţială propriu-zlsa) şl b) ascendentă (plelonofrlto). Este mai frecventă la femei. pneumonie. de aceea infecţia căilor urinare căutată la toate persoanele (cu deosebire la femei) care pre-semne de nefropatie cronică.4. la gravide.4. Simptomatologia se caracterizeză prin febră.vi iii'iioniil. . în cadrul nefropatiilor cronice. dar mai n l i v. sensibilitate în hipogastru.itc fi tratată etiologic cu antibiotice.5. apare baclivlnrla. cifra Addis este crescută peste normal.Cistita singură este rară. Mai frecvent <|ilsiin cistopielite sau cistopielonefrite. Diagnosticul se face în lumina simptomelor clinice. fiste necesară antibiogramă pentru tratamentul corect cu antiMotlrc. polukiurie. frison. la care se adaugă tratamentul pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi eddobazică. după administrarea prelungită de antinevralgice (în mod parti cular fenacetina) şi după administrarea de sulfamide. micţiuni durerociso. NEFRITA INTERSTITIALA DESCENDENTA (HEMATOGENA) Are două forme: acută şi cronică. — Forma acută apare în scarlatină şi alte febre eruptive. 6. Importanta acestei nefrite constă în aceea că po. care se extinde pe mai multe decenii. precum şi !n septicemii. Se manifestă prin dureri în regiunea lombară şi oligurle plnă la anurie. prezenţei puroiului. — Forma cronică apare în cadrul unor febre eruptive. — O formă particulară de nefrită interstiţială este aşa-numita ne frită endemică sau nefrita balcanică observată şi la noi în Oltenia de sud şi Banat.

Sindromul nefrotic z/s „pur".uliciciiţA tenală cronică. se va l n < « 9! uro> i < i. hlponlbumlnurie. i \ . regim dietetic. .id. {tulind < iii in | e intoiisItnttKi unul colici. şi dopresibile situate la început în regiunile bogate In ţesut celular i utunat lax. SINDROMUL NEFROTIC Deosebim sindromul nefrotic zis „pur" şi formele zise . rvoluînd cu subizostenurio. /)/(I<//IM\//VII/ HO l'rtco |)o bn/. . urograflo)/ M u.durere de IntuiiNltate variabilă In l o j i l e mmiie. i i . antibiotice.S. NEFROPATIA DIABETICA Ap<iK> fu (Mdiul diabetului y.'ih. i/o. pulsului.. i . .. Ca parllniliirilate este administrarea unui regim htperprotelc.d slmplnmelor cllnlco. explorări pentru diagnostic (exui' mii urinii. cortlcoteraple fi teiopie imunosupresivă (azatioprină şi alchilanti) cu rozultate bun«.sau subl/nstonurin este un simptom caracteiifUic/ unu-ipi . iar apoi şi în părţile declive. sifilis. Inr In '. mercur sau plumb. Inlrucll litiaza f>l nnuninlllle i m i l t .inile 9! cronice.n ici i .).. antiblograma.5.H. Vormele zise „impure" se manifestă prin: edeme.iiKjd slmptoiiiolo du c islllrt. Tratamentul este cel al bolii de bază In cadrul căreia apare. uneori !iii<<imii«iitA. î l " <u unu-ule i i r > l. i HUI j ramă. m -. fdome. i dinopntie i MI . Ca leziune comună tuturor formelor este degenerarea epU tpllo lul)ulară.iborntor menlioiuite hi clstltă. poliurle. ni(>a corectă a tratamentului dezinfectant urinar după antlblogramfl. hlper* . V. livoluţia este în funcţie de boala de bază.! pun: proteinurie accentuată.. So rnoiiilcsl. frlion. T. proteinurie care depăţeştd l In 24 ore şi hipoproteinemie sub 6 g% cu disprotelnoral». i l > 1 <ile cailor urlmiro pot favoriza Infecţia. mai recent Poteseptyl (R).a diurezei...i hipertensiunea <irterială (In circa 40% din cazuri). iloloqle. alături de simptomele bolii de bn/ă In i '«(Irul cărora apare acest sindrom (glomerulonefritele sub. Este necesară ur• •• . controlul urinar cronic jni. In final Insuficientă renalft. cifra Addis. cunoscut şi sub numele de „ne/roed K ' nnină" sau „ne/roza lipoidicâ" este constituit de: edeme albo. l i i p D . 6. examen hematologic...l^iliul . evoluţia este spre vindecare cu tratament corect sau trece In crot i ale. creatinlnemle... azotemle. hematurle ţi o tendinţă de a face infecţii. — Forme pariculare de sindrom nefrotic sînt: nefropatia dlabetlcA şt nulropatia gravidică.. Inţirljlrl: repaus. protelnurl* 9! hi(lupioleinemie la care se adaugă şi hipertensiunea arterială. temperaturii.. cord. intoxicaţii cu săruri de aur. mari..n ' i i ' i isiicA..u e M. i l u . Simptom.A. hlpef» | iomtlroidism etc.ilKjne.. Leziunile morfologice sînt în funcţie de boala de bază In cadrul c!> r»ln iipar.\\ fenom<-m> de m . ilurantoin. unde boli Infec* (lonse — difterie.ud In raport CU vechimea OCOltula. impure".'i mitent. septicemii — unele colageneze m.1. .5. examen bacteriologic. f»brfl.

. Ducă apar crize eclamptice se va administra sulfat de magneziu .'Hl/1'. insuficienţă renală acută.ni u i(>l"i|ii. • i in i in l sodic sau fenobarbital injectabil.isistenţa chirurgului. cu mortalitate postnatală maro.. Postpartum toate fenomenele revin la normal. ln'iu'l'icitr/d şi d<. cauzată — se pare — de tulburări hormonale şi toxice cu punct de plecare în placentă. Evoluţie şi prognostic. Se va pn'scrie regim desodat. b) Edemele se pot manifesta prin creşterea ponderală anormală. dep.ilnmont. şi cînIiii in1). livoluţla este progresivă. \n formele cu hipertensiune. IrmiiimliMiio l < i d i v e i . naşterea poate fi prematură.Morfologic se prezintă ca o glomeruloscleroză iulercopilară (KinimolslIH-Wilson).iO g apă în clismă sau intravenos.. Poate favoriza «•dciiiul cerebral şi hemoragii cerebrale.'(chlrurgir.. insulina şi mişcare) la caro se ndmigă tratamentul specific al eventualelor complicaţii. T. <• niveluri alo aparatului renal. Tratamentul trebuie să fie precoce. tn li. mai rar poate să treacă în cronicitate.oricil cu hipertensiune beneficiază de tratament cu diuretice şi antilupi'i tcnsive. dar numai sub controlul medical. <) Hipertensiunea arterială se întîlneşte frecvent.r. Boala se caracterizează prin triada: proteinurie.5.A. glucoza hipertonică intravenos. Edemul . Simptomatologie.. a mamei şi fătului prin edem cerebral cu crize cclamptice. — în formele fără hipertensiune. dar fătul va fi subponderal. dar uneori atinge 20 g % (sindrom nefrotic în cazurile preeclamptice). . fi dusă la termen. NEFROPATIA DE SARCINA Apare în partea a doua a sarcinii.moartea mamei. cîntărire). n) Proteinuria poate fi de 2—3 g%. T..A. NEFROPATII CHIRURGICALE Şl MIXTE In acost c i i p i l n l sînt încadrate afecţiuni variate şi numeroase c«e. edem pulmonar.il) de urgenţa. fiind suficient unul pentru a confirma diagnosticul.. i'drmo. hipertensiune arterială. sarcina poate.K•(>(•«! este necesar controlul săptămînal al gravidei: clinic. Tratamentul este cel al diabetului: se urmăreşte reechilibrarea Inii i-qului metabolism (prin dieta hipoglucidă.isind 400—500 g pe săptămînă în ultimele săptămîni ale sarcinii (de . neceiită lini.. iar în formele mai grave repaus la pat.2.. 6. de aceea boala trebuie surprlnaă de timpuriu prin practicarea corectă a controlului periodic al gravidelor in termen la dispensar (controlul clinic. fără a fi obligatorie prezenţa celor trei simplome. hemoragie cerebrală.

i .). urografie. m<%iţ)tnd ptnfl In colici ?•• '/ s i n i l i o i i i i i l dc iinprcqiHitic l > .c'ază • > I H dlldtatia calicelor şi a bazinetului. DiagnostlsUibileşte pe baza simptomelor clinice şi explorărilor paracllnlce • nnturie. •J77 .î l .. i . rorrotoron • locul. Cistopielitele secundare anomaliilor sau l| B*c/ r v nule sînt adesea manifestările care ne ajută să depistăm cau-m fnvnri/untă apariţiei lor prin examinări complementare. '1'rutamentul este chirurgical: medical se tratează infocţia uriiini. cară DU Li 1 1 aldincnlnl obi. r l i i n I i i polIchlNllc. ANOMALIILE APARATULUI RENAL Anomaliile sînt dezvoltări anormale ale diverselor segmente ale irnlului renal. i l c i M l i :. l l l l d / i l M'lldhl.. sul>lci>rilltAti.M|iio. atrăgînd atenţia hematurla macrol»lră.slU. scintigramă etc.. Se caracteri/. plurlc). IIHICIK ilurlc. Diagnosticul « IP face prin metode paraclinice.!(•• îl i. durori în l n j i l < . tubcrmlo/d <|«nl« i «fin pnliiKiM.o dace* " urografie. o tuberculoză secundarii (ccli-l pul/)/</(/. . duce la insuficienţă renală prin distriujurea •••lilnlui... cauzatoare de colici renale. TUBERCULOZA RENALA 'I'ubcrculoza renală este infecţia cu bacii Koch cantomilrt In nivelul l i n i i l i l n l u i . CANCERUL RENAL Şl VEZICAL f'nnccrul renal şi vezical poate antrena colici şi infecţii.-jiunl. l >i. M »' POLIPII VEZICALI Polipii vezicali sînt consideraţi stări precanceroase. uiotcr strlcturtit otc. ilnlclil nctopic...'ul du COilItudlnc ne flOf i M .icnalo. infecţii sau uneori h/per» uic cu consecinţele ei.niiom.. Favorizează infecţiile. Progresiv. lubci cu lo/d imală. simptom» dt «)|)nln. bcimiiic sau nuillynr la nivelul rinichiului s<ni vozlcll | n îl 11 îl V i ••/.irfi). Uneori determină dureri paroxistice (colici renale).)/ iun.. Cri mai frecvent este.i.1 i o n i dc/infectante urinare şi respectiv antibiotice după «intibiocjniiim.iră. Diagnosticul precis se face prin cistoscopie şi examen hlstoHIDRONEFROZA llldronefroza poate fi congenitală sau cîştigată. hidroi coHM'-nitnl. baclliiini Koch in UIUM . rinichi dublu.iiu porsonale (tuberculoză In i i i m i l i o .ilil rom|»nUnl<' n\c< (t|)Ar<itulul romii (joncţlunaA p i i ' l vlclo.< I \// V' M/ sn face prin examen clinic. ' Iuii(|i1 diirnlA ( p r n i i ' i i i m ic. Inoculare la cobai şl urografie. K M.

mn. bine fixaţi.. favorizează infectul (nefrita interstiţială — insuficienţa renală)..mm io\... d. uşurează diagnosticul. autovehicule. . colaps. văraft! dureri abdominale.. precedate de purgaţie. d) radio(|inf|(| renale simple pentru calculii radioopaci sau urografiei cu subsidii! rddioopacă (necesită pregătirea prealabilă prin regim antifermentesclhf clisme pentru evacuarea gazelor.\m i seopicfi): — litiază urică prin precipitarea acidului uric (ca bază de fortuiţi In mediu acid (se tratează cu Uralyt U sau Uralyt complex). n d .sau macroscopică. metabolism viciat al unor mincndc.. Idluurie şi tenesme urinare. i c.il mi/fl litiaza renală.delta..i. iradierea.<• cunosc .i l iii..sensibilitatea oli||| ti vă a lojii renale.. pareze.. . calculi de l—2 mn\ 278 . — După mărimea calculilor deosebim mai multe forme clinti cristalurie denumită „nisip urinar'. .i|i d.. d. labil). Malformaţiile congenitale (prin spasme supr-i. care pot fi însoţite de greţuri. a punctelor paraombilicale. i di. vizibili IM inii f( scop ca şi cristale în formă de „plic"). Eliminarea calculilor (mai ales după colii prelungite) şi analiza lor chimică. stază.ni ii ini ţl l'aelin dispoziţia ereditara.calcnll („PM-IIP" i boj Inie). oligoanurie. i In mod normal se dl/olv.ivd. — litiază oxalică (formată din oxalaţi de calciu. Diagnosticul calculozei renale se face pe baza: a) anamnezol. Calculii mari din bazinet. fosfaţi de calciu şi fosfuţl HIH ( niacomagnezieni. După natura calculilor putem găsi (prin analiză chimică şi .H stnzfl urinară). pll-urin<n l .. hidronefroză congenitală şi tuberculoza icn. rflmln regulă fără simptome clinice şi pot fi descoperiţi întîmplător.lnet m d e .n l.i e. datorită migrării din diverse cauze (zguduiri prin vi hicule. Simptomatologia.i lnn<|ul c . i v o i i / . etilHll nînd cu colica renală. i p o i t exiicjeuil do calciu minări urinare de oxalaţi..m m*«ioj/pr at LITIAZA MINAI A InţdQgoin prin lltln/d i . Este foarte dureroasă (cristflll se înfig ca acele în pereţii organului gazdă).im mod it A). filtunle tri Ixr/.i i la bărbaţi.. Calculii mici.c. care odată instalată. c) cristalelor. | > i •.imino/c. febră. intensitatea. efort fizic).b) examenului iiilnl ccire poate arăta hematurie micro. o lulluirun •fl Insuficient Iflmuritfi. precipită în mediu acid. precipită carbonaţi.n. alcalină.n î l . produc dureri în lojile renale.i'i.. infecţii urinare etc.' -. adsorbant» (jd/elor: cărbune animal). imiţi.n | . pe plan fune|lnn(| realizîndu-se o insuficienţă renală acută.i/. t uf stcitate în sedimentul urinar la examenul microscopic. Boala survine la orice vîrstă şi este destul de frecvent. i f)j precizează sediul durerii. In (IH{ Infectată. caracterizată prin: durere paroxistică ]<>n\ltHt\ rare obligă bolnavul să ia poziţii antalgice şi care iradiază în abdniiif pe faţa anterioară a coapsei şi în organele genitale (testicul.11 Io i nrltuii' Hln prin precipitarea unoi .

D i n ! M M I n l e r i l c l ( d u p ă a n t t b l o g r n m A ) . i i i n nd ii i n. ne •. s<iu apele sulfatate calcice slab mineralizate de la CălimăAceslo ape în afară de efectul lor diuretic. Persoanele care au avut nefropatii acute pot beneficia dfi i p l e la cel puţin 6 săptămîni de la trecerea puseului acut 11 a indicaţiile balneofizioterapiei: în toate afecţiunile acuto alt • i mi re şi ale rinichiului. n în m lo firo a sch em A /2— g i i o m i i i 1: m I M . Ca litolilic se indică e (idniinistrează în picături (3 — 5 de 3 — 4 ori pe /i) în <ipă \. ape cloruro-sodice-magneziene (Păuşa I şi II) sau sa-un'/. I | .. . dependentă în mare parte de prezenţa H 2 S In respective. l i o i c . în nefropatiile cronice în stadiul lor stabilizat şt n i .i|ll. . i l i a • . i \< • ! n i . t M n M n i .'iu ilfl IP Iu ' ( MI l' iiiiM fl i". şl cealaltă suibicu ta. n • ' • < i u | i .ol |lu r.balneoiizioterapice: locul principal îl ocupă cura internă ' H |> i a ) . Se mai < i p l i < Y i silele cu npă l A i i i i ' l . ..i . ..iK a n i i n u ei r .. . r. < •l. bolnavul trebuie minuţios examinat pentru •. sau pernă electric<i p<> loj. l ipnilnliv In. iar fizioterapia are rol secundar. < < > l i c • i.isă. I H I. pentru a face cea mai bunB Indli l i u a exclude cazurile ce prezintă contraindicaţii. i c ne calcice (Olăneşti). l ... ii u n .specitilitate (urologi şi internişti). 1 / u i i ş i r e d i u < .. au şi acţiune antinlfl şi antiflogistică. i interna (crenoterapia). i n r v n i o ( d a c ă ddu rpe. 279 . m. H . lu i iillti. > | i < i U l i u l u i d ..icliiiini. 'd u• i i i n i ' i i i c i<o irm in 1 1 < • )se ad au g ă ! 1 ' om b n trt p i [-u i ce fnv o rlzeaift p i« * . MM .<..i . 2 sau 3 în funcţie de lipul lilid/. infecţiile cro• mior urinare.i H M I . i : H i i .. ca pregătire preoperatorle fi i lor.. i d m i n l s t r a t e l . |lll «. ' . i i i i d i c .n «m in.. n !n .M IM l.111 eşti.i i . Se indică: ape oligomineraie (Călimă-. ) l i i l i t i n sau Covalitin l. In lo \ . i i.r i 'f l a l i m e n t e l o r b n q n t t i e i i i • .. I l " .. v . . Ii' i . l . BALNEOFIZIOTERAPIA IN BOLILE APARATULUI URINAR ii//7/c balneofizioterapiei (BFT): litiaza urinară. Miit<nl: nlliii<i i .. tint-nl chirurgical se efectuează după nevoie. v .lllllfla C ttl U • l ilw i Ut|f)lă «'mc • | .!• . Apele minerale indicate sînt în funcţie de forma d.i ld . V . .1 t i o u i < ! < > | x i | i . I din cio. u r m a « e i d « .Imliului morfofuncţional în care se află. i i i | oid o r . i f . Slănic Moldova). în fazele evolutive şi decompensate alt nefropatii cronice şi în afecţiunile ce evoluează cu tulburări metabolismului hidroelectrolitic şi acidobazic. . ion Indicării unei cure balneare.:n i i . ape slab mineralizate de tip alcalin • « • ş t i ) . i. pi 1-uJ urinei şi compoziţia chimică a litiazei. > l > e minerale cu acţiune predominant diuretică sînt apele oligo' i ' . i.strcd/ci i. Io lllli ln liu o ln tv n . In nefropatiile chirurgicale..

Olăneşti) sînt indicaţi» în mod particular în infecţiile urmare. în prezenţa unui sindrom enterorenal sînt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate calcice (Herculane. — In llttcr/.i in litiaza fosfatică: izvorul Păuşa II. . — Infecţiile cronice ale căilor urinare beneficiază de apa izvoam l«>r sulfatate alcaline şi silicoase de la Victoria l Mai care au o acţiune imtimicrobiană şi măresc diureza. în litiaza cu tendinţă de precipitare în mediu alcalin procmii •.!! hlllurc: l/vnriil r» In h i i i i / . — Tratamentul hidromineral în neîropatiile cronice beneficiază de iipcle oligominerale sau sulfatate calcice slab mineralizate de la Căli nicineşti şi Olăneşti. în unele cazuri se foloseşte ţi < i | > < > altor Izvoare ca: Bodoc. Borsec. Căciulata. pot primi apa din izvoarele de l<i Bu/iaş. C!o vora.— CienoU>in|ilfi !n minte ulmplai i/voiul 4 «N.vorul Căciulnta l sau 2 si i/vorul Pfiuşa I. diuretice. Hygeea şi Brădeţ.nrlalo cu ulcerul ((«stric smj duodenul: i/vorul \2 de I i i Olflneştl. Preoperator şi postoperator. Ciunget. Se mai pot utiliza apele carbogazoase simple snll feroase. Persoanele cu proteinurii reziduale.i . Se contraindică administrarea de ape clorurate şi sodate. Olănoftl* In // ii-iia atoclatfl ru dl/tclilin"/.i'. ini In cn/ul lltln/u . tratament cu medicamente etc. crenoterapia (riguros aleasă) contri buie la creşterea eficienţei actului operator. Iu lilur/n oxtillc'fi cu tendinţă de precipitare în mediul acid: izvorul Crt i i i i l i i t d I. Crenoterapia se asociază restului procedurilor terapeutice: regim igieno-dietetic. Ţinea.. Nefropatiile tu bulo-interstiţiale de origine ascendentă beneficiază în mod deosebit d« crenoterapie. Izvoarele minerale oligometalice. i asociată cu n» Mft m fprnientnţle: l/vontele II !>1 24 (Ic In Olitncşll. Căciulata. Olăneşti) care pot fi alternate cu izvoarele oligominerale. sînt indicate în speeNl în infecţia căilor urinare inferioare. fără alte semne de suferinţă renală. Apele sulfuroase (Călimăneşti.a urlcâ: i/. Herculane. cu ureea sanguină sub 70 mg%. Bodoc-Matild.

ulmii. B O LILE ÎN G E LU IŞl A LE O R G A N E LO R S HEM ATO FO RM ATO ARE 7. precum şi c) tromboclte (plflHtrlnole. din caro prin traniformSrl illlntlvc. „celula mamă" sau primordială. eozlnofll. i 111<-Io sau plachetele sanguine).Ha) —iGRANULOCIT (neutrofll. troficitatea şi apărarea organismului. amigdale. ficnt) cnro olnl>orea*M nlcK'ltO. In ţesutul hemohistioblastic lljl ari» • H l i i i c n homohistioblastul. — sistemul îimiatic (ganglioni limfatici. roprc/pntnle la nitul normal de: măduva roşie a oaselor late şi dializa oaselor lungi care elaborea/îl 'iînnuloln|o Vl trombocitele.7. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE uifjcle este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: a) erltrocttt (globult ui hematiile).Promleloclt-----». splina.MIeloctt (N. boiofll). Organele hematoîormatoare conţin ţesut mezenchimal cu rol important Jn iU»( • ' i o n . Cea mai acceptată teorie care explica maturarea alcmun* lui ligurate ale sîngelui este (eon'a unicistă care admite că din hemohlstluliltjnt mit' lua naştere oricare din elementele figurate ale slngelul. lilcmentele figurate se formează în organele hematopoletlce.1. Miclohlnst -».sistemul reticulohistiocitar care elaborează monocitele. Eo. din care se formează elementele figurate ale slngelul ţi caluIn (i'sutului (sistemului) reticulohistiocitar (SRH). . Rodăm schematic trecerile succesive ale elementelor figurate provenind din lulii primordială: HEMOHISTIOBLAST i HEMOCITOBLAST l'ronormoblast-----vNormoblast bazofll-----^Normoblait pollcromatofil —»Normoblast eozlnofil-----^ERITROCIT (celulfi adulta ffirS nucleu). ant . grannlorlt. trombocit). limlocitele şi monocitele. b) leucocite sau globule albe care pot fi granulocltt (niutrnflla. monocit. Din ţesutul mezenchimal face parta |l • ului hemohistioblastic. succesive. i Io şi bazofile). iau naştere elementele figurate ale sîngelui (erltroclt. (N Ho. Ba)----->Metam!olor!t.

Flbrinogenemia poate creşte şi peste 600 mg în unele boli (exemplu reumatismul acut.^i filo unor umori (lichid interstiţial. iar Colesterolemia poate varia în limite larql (150—240 mg%). dar se pot modifica şi pot apărea ca sferocite.).2.3—1. explicat pe baza duratei de viaţă a leucocitului faţă de hemntii. CI. Substanţele anorganice sînt variate şi sînt reprezentate de săruri.). Mg. Rolul slngelui: n) transportă O2 necesar respiraţiei şi metabolismului celular. Colesterolemia poate creşte mult în aterosclerozS. iar serumglobulinele în jur de 3 g%. Metaplazla este capacitatea ţesuturilor hematopoietice de a forma celule în cai» nu sînt specializate (exemplu în leucemii. Seru7 este plasma defibrinată. c) transportă deşeurile rezultate din metabolism spre căile de eliminare.R. cifra normalii fiind de 23—27 mEq/1.4) scade. Substanţele organice sînt reprezentate de pmtelne. Numărul hematiilor în mod normal este do . ateroscleroză etc. pil sanguin normal fiind uşor alcalin (în medie 7.35 cu variaţii între 7. In unele boli (inaniţie. substanţe rezultate din metabolism.5 microni. Organele hematopoietice elaborează. Fe. măduva poate fabrica limfocite). enzime.. dreIHiiKH-itv (In formă de seceră) sau sînt hematii . hormoni. hipotiroidism.5 g%.30 şi 7. ca şi în caz de hemoragii acute. Carbonaţii şi fosfaţi! au rol deosebit în menţinerea echilibrului acidobazlc. Na etc. Hematiile care depăşesc M microni sfnt denumite macrocite. Llpidemia este 600—800 mg%. El este format în proporţie de 90% din apă. ELEMENTELE FIGURATE ALE SINGELUI Hematiile măsoară în jur de 7. elementele figurate ale stngclul pentru a înlocui pe cele îmbătrînite (durata vieţii leucocitului este de aproximnllv 21 zile. K. lonograma reprezintă determinarea substanţelor anorganice şi este deosebit do ulilă în unele boli care produc perturbări hidroelectrolitice şi stări de acidoză sau nlcdloză. fărâ a trece prin stadiul de monoblast. iar cele sub 6 microni microcite.M»fl»carlobUit___>Meyacarlocll-----^. L. I. Proteinemia este de 7—8 g% şi se determină gravimetric. Glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%. glucide (glucoza).C. Raportul seriei albe şi roşii Iu mflduvS este de 5/1. restul sînt sub itan(c organice şi anorganice. electroforetic. b) transportă toate substanţele nutritive către celule (inclusiv al apei).în ţintă" în unele anemii In inolltlce (diiciniii Cooley). e) «sigură pH normal al sîngelui şi contribuie la menţinerea constantelor norînnlc . Seruinalbmninele reprezintă în jur de 4. etc. lipide. f) «sigură presiunea coloidosmotică şi hidrostatică necesară bunei funcţionări a UMimiIsmului.42). '' d) transportă elementele de autoapărare şi factorii coagulării. în infecţii microblniiB apare leucocitoza. Iar a eritrocitului de 100—120 zile) şi pentru a constitui un rezervor în cn/u| unor nevoi sporite ale organismului (exemplu: scăderea concentraţiei de O 2 neco-ill» un număr sporit de hematii. Plasma este ceea ce se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate (prin centrifugare).TROMBOCIT Llmfobla»t-----»J»rollmfoclt----->LIMFOCIT Monoblast-----«MONOCIT Sa admite ca" monocltul poate lua naştere şi direct din hcmohistioblait « htmocltoblast. nefropatii) raportul albumine/globuline (normal 1. Ruzerva alcalină se redă de regulă în miliechivalenţi la litru (mEq/1). fiziologic. 7. forma: sînt rotunde. vitamine.). dar mai alc-j de Ioni circulanţi (Ca. Slngcle reprezintă mediul intern de legătură între mediul extern şi totalitate* celulelor organismului. pe seama rezervelor constituite). litia/n biliară şi poate scădea în hepatite acute şi hipertiroidism.

iar restul ca rezervă în depozite (există 80 ml sînge/kfl > i | > ld bărbat şi 70 ml sînge/kg corp la femeie).i sîngelui heparinat. cele cu valoare globulară sub 0.5 — 3. r.8 g%„ clorură de sodiu şi se termină Ici 3. In uncie huli ( . Dacă slngele examlnnt culoare cu a hemoglobinometrului la diviziunea 80. • • n martorului Indică încărcătura normală (100%). uni de hematii (pe mm3) şi conţinutul în hemoglobina (în procente). l!xomplu: la examinare găsim Hgb=80%. Iar cele rnn» acest indice depăşeşte 1.m ilioane/m 1 la fem ele şt 4. V a< " "~ 2 N ~2 X 40"' Anemiile cu indice de culoare între 0. Volumul singelui din organism este în medie de 4. iar în anen urinate de regenerări mari pot apare reticulocite. lli-inogloblna (Hgb) se exprimă tn <j% 9! tv. se citeşte pe gradaţia unui tub proporţia plnMiifi si a hematiilor).rc?m 1 . în unele hemoragii acute apar hematii nucleate. Hemollzn tn• ••!><> 1.1 4. . Iar ului im se slcibilc^io prin cltlroa frotlului :. irul lor vartnzfl tntro > n ( i o -jl 8000/ram8.albe) au formă rotuml. acid folie.20 se numesc normeuliu. hematocritul este între 39 şl 47% In («•n ici.i i io n r ta num ele de a/ienW e. . Volumul slngelul este • luncţie de greutatea corporală. Hg b—hemoglobina găsită cu aparatul Şahii. mrtrlmea variind în/ M i ' .5 — 5 l.|liil)ina se determină cu homogloblnomctrul Sahll (gradat In 100 diviziuni) i< npicclere colorlmetrlc».stenfa globulară exprimă fragilitatea hematiilor.-. aşa cum se poate întîlni în hemoragiile acute. Aplklnd inul» vom găsi: w _ _ _ .8 se numesc hipocrome. Normal.8 şi 1. însemnează că hcnui•i» hemoglobinei se poate exprima in grame.6 — 3 g%0.' unui bărbat. u i i ' i i i i i hcmolilH <•) rezistenţa globulară este scăzută (hemollza Inl cm o( iidc ((jioiniicii.1 iiim ftrn lu l d e h em a tii p eite n o H M n u n > « y i< iiitiin i> n lHtu r rm al i« . aplicind formula: ^ ^ ^ B ^^^^B < 80' . o parte 1 1 iul circulant. Uneori. | l'ilntr-o regulă de 3 simplă se ajunge la formula: v ^ H 9 b% li'flip.i c i n i . Num. nu.nujuln.5— S m lllonnu/im n'hA iim i./'. HHM. depăşind normalul n inodie de 1%). Prin aceaitl aaa . 100' 100 <ie 80%. /iV/.ic de K> y% In v l 14 (j la femele.i. iar hematii 4 mllloane/mm3. llcmatocritul este o probă foarte utilă în anemii şi exprimă volumul qlobulelor roşii într-un volum dat din sîngele total (după centri(iiil'iic. iar 2 N—primelJ două rlfrt In numărul de hematii găsite la numărătoare X 2..n roticulocitară după tratament cu vitamina B 12.20 se numesc hipercrome. Fe. In i/.' şi 43 şi 53% la bărbat. ^^^ indicele de culoare (valoarea globulară) exprimă relaţia dintre nu-j .

S. iar în unele unemii se. leucemie limfatică. u A s a u „ ta b lo u l la n g u ln " c a r o i " N (cirniiiiloclte neulioiiii-) i.k serveşte pentru diagnosticul coagulopatiilor.H. iar neutropenia reprezintă scăderea numărului neutrofileloi sub cifra normală. în viroza. lîxplorârilo se complctea/d după caz cu: puncţia stcrnalâ.5—1% lio (eo/lnoflle)-l~3% (după unii chiar şi 5%) Leucoc'itcle reprezintă elementele . leucemii monocitare sau iritaţii ale S. Leucocitoză putem întîlni în: amigdalite acute. dar alter < i l e funcţional. paraziteze. sau pot fi în număr mai mare: trombocitoză (ca în unele leucemii cu trombocitemii) sau sînt scăzute ca număr: trombopenie.ll.> i> l ln « „ f o n n iiii .i i .. sul* fci m ide. Limîopenia re prezintă scăderea numărului limfocitelor. după administrarea unor medicamente (piran. cercetează nivelul blll2U4 . leucemie cu cozinofilie. leucemii. unele viroze. metiltiouracil).de şoc" în apărarea organismn lui (mai ales granulocitele neutrofile). Neutrolilia este o creştere peste normal a neutrofilelor (în infecţii microbiene). boală Hodgkin).C. Monocitoza este creşterea numărului monocitelor.. cînd apar sindroame hemoragipare. biopsie Mdiiglloiuird.r>% lin (ba/olUe)-0. O putem întîlni în febra tifoidă (deşi este o infecţie microbiană).) normal este l—7 minute. pneumonii-: apendicită acută (poate fi hiperleucocitoză cu peste 20 000/mm :! ).. Ele pot fi normale ca număr. reumatism acut etc.. intoxicaţii medulare. se constată In angina monocitară.R. în infecţii microbiene. necesitînd rornllnreii şi efectuarea în condiţii tehnice riguroase spre a evitti ororii»1.i m< > .• • viteza de sedimentare a hematiilor (V. Trombocitele au rol în coagularea sîngelui şi hemostază. Limfocitoza defineşte creşterea peste normal a procentului limfocl telor. fiind întîlnită în: viroze. Hozinofilia reprezintă creşterea procentului de eozinofile peste normal (în sindroame alergice. criptoleucoze etc. In focţil urinare. Leucopenia este scăderea sub normal a numărului de leucocite.• semnul garoului (Rumpel-Leede) permite aprecierea fragilităţii capilaro în unole sindroame hemoragiparo.) normal este 6—10 minute. Explorarea bolilor sanguine se execută prin metode care studiazo elementele figurate şi prin alte examinări. astm bronşic.rctracţia cheagului începe la l—3 ore şi este completă la 24 oro. viroze..) se practică cu apa ratul Westergreen şi este normală între 2 şi 11 mm/oră. Eozinopenia reprezintă scăderea numărului eozinofilelor. Sînt în număr de 150000—300 000/mm 3. dintre care amintim pe ceh» liidi u/ualc: .o 70% I. reacţii leu comoide).•— timpul Qulr.— timpul de coagulare (T.S. tbc.timpul de singeiaie (T. Lcucocitoza este creşterea peste normal a numărului de leucocll< (postprandial. (linilix lte)-25—3. gangliotwrâ..

inlele ci). Slmptomele subiective în bolile sîngelui: cel. Condiţiile de muncă pot fi în mediu toxic (Pb. nefrite cronice.i ctC. • l iul rom hemoragipar. lipotimii. m t o şl nltol*. . ciroză. M. (u/bUtrolicc a/c [filierelor şl /eyunie/i/c/or. cancer. Slmptomele obiective: paloarea tegumentelor şl mucoaselor (r«ţi> i i i n d nii.\ i| n. la nivelul sîngelui periferic sau afectează coagularea siii<|i'lul. i n l u M .. în hemoragii acute ne vom interesa de existenţa sîngeriirii e \ i ' ' i n r . malaria). .icule şl cronice. inetiltiouracil. cancer gastric. a chimismului gaulric. t minarea grupelor sanguine este utilă pentru prevenirea accldmtt'-i i i transfuzii.iM ' .'<ictiu Grogerson). cloramfenicol etc. hemoroizi. Boli care afectează capilarele sau factori ai cadqulflrii sini: virof.. i < . CO). reumatism. ''arontele de calciu. Antecedentele personale: se va ţine seama de boli rrnmVe «now/on/o (tuberculoză. i i i i . ankilostomiază. In toate cazurile vom interoga bolnavul dacă a făcut tratament^ fii nii'dicamente cu răsunet medular (piran. > x n i ti e iinMl M ..s/r/cro-'.. benzen. sup.determlnfl dllvrlll (intlcoipl olc. De i i t i l i h i t e este cercetarea pro/c/nem/r/'.h iii merniilHiii <iu l<>i miii i M * prnrti< •> testul < mxuba.M i ' / n i . de boli care produc hemoragii oculte anemiante (uN < . liemaitrote. tulburări digestive ca inapc'lenl<i.i a | i > i i 'IUI l' 'C . sulftiinide. crtftQttQ («mpt» 210 . y i n<j i vor agii.3. ceea ce •xplică unele anemii ce survin în aceste situaţii. n . tratamentele . HM•nMim-irn-n u l i i ) . « hemoragiilor oni/fr • i'lditiobile prin r. palpiLiţn. do vitamina K. alindor. reopirin. echimoze. cancer.\ i \ 'h'inică. hiperfoliculinemiile. dispnee de efort. Itolile pot să fie primitive sau secundare în cadrul unor tilecliunl •Iii Ilil/d.«lc.slro-'liii)(l(>nal../onf//n îmbolnăvirile sanguine pot surveni la nivelul aparatului hcimitoiinli'lic.muşt« /liurnUuire".-ni interne: ulcer. ca în n/iil hemofiliei sau a anemiilor hemolitice.).rt (d-rcumatism. reumatismul.. cancer. . ( I m ' i i procordlnh» l uneori cinginoaso). cauze alergice eU1 . minerale sau vitamln».uneloll. Antecedentele familiale furnizează date privind ereditatea. i | > <.ţ i i pulMioihire). 7. hepatită cronică. de boli care determină anemii hemolitice cîştigate ( h c | > . polipi.iln. « paraziţilor în sîngo (malarie) sau în tubul digestiv. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE In li'. varice esofii(|MMir. Anamneză este un ajutor preţios.l|l>. antiepileptice.u M I I i în rnvltaleii l)||Cill.' n t <l n l i i i a \niui l' n i n r l n ld i. Condiţiile de viaţă vor fi investigate pentru unele anemii carenţlale: •illiiK'Mtaţie insuficientă cu carenţe de proteine... tahicardia. Explorările do laborator vor viza şi precizarea bolii do bu/. hemoroizi. leucemii le . pctcyii. nefrită. polipi. <'.). i < | i i l .

b) prin tulburări de utilizare a Fe. carentlale. cnricer. Anemiile medulare survin datorită unor cauze variate ca intoxicaţii exogene (lidii/en. epistaxisuri. i i' M ijiiin 11 K un d n . de scăderea încărcării lor cu hemoglobina sau de scăderea atlt a numărului de hematii. hemolitice şi medulare. creştere.-i • /! • viiliinilil In . Anemiile hemolitice sînt congenitale (anemiile corpusculare) sau doblndite (anemii cxtrarorpusculare ce survin după transfuzii.4. sferocitare. 286 . gingivoragii. în funcţie de scăderea numărului de hematii şi a hemoglobinei Clasificare. cît şi a încărcării lor cu hemoglobina. hemoptizii. ANEMIILE Anemiile sînt boli care constau dintr-o grupare de simptome clinice (un sindrom) cu etiologie variată. PATOLOGIA SINGELUI 7. acid folie.1. scleroze medulare.lto/. drepanocitare etc. c) prin consum sporit (/«• llt-r snu blocarea fierului din depozite (boli consumptive. Anemiile prin hemoragii rronlcc pot fi cauzate de pierderi mici şi repetate de sînge în diverse boli ca în ulcer. hemoroizi. naşteri. Anemiile carenţiale apar prin: a) carenţe alimentare de fier.illllui) A ipll- l vplorălllc p.n i . — după valoarea globulară pot fi: anemii normo-.c digestive etc. raze X sau gama). cauzate de scăderea numărului de hematii.4. proteine. — după modul de apariţie şi evoluţie. i examenul clinic. — după mărimea şi morfologia eritrocitului se vorbeşte de anemii normo-. cniici'r cir.t nl l l i i i HXAlii' nul ului < li. itnt: uşoare. hemoptizii. — obstetricale (avorturi. hematemeze şi melene (în ulcer. microiau macrocitare. substanţe toxice sau prin nii'cniilsm nutoiniun). mecanismelor de proiliu-i-tt. metaplazii sau cauze mixte. i / . gravlilllnli 1 ..1 •. în absenţa acidului clorhldric.! . — după gravitate. i 7. alăptare. intoxicaţii endogene (uremie. hipo-. intra. epistaxis repetat etc. mijlocii şi grave. | n t. • . unele pani7. Inhibiţii medulare. Clasificarea etiopatogenetică este cea mai practică: anemii prin pierdere de sînge. Clasificările sînt numeroase: Anemia acută apare în condiţiile unor cauze deja menţionate la clanicii etlopatogenotică. flC6St6fi •• Hei lnr<i/fl la lunclic d»1 siipo/ilnIc (luHjnosticului clinic. vitamine). nefrite cronice. a factorului intrinsec (anemia de minerale. ANEMIILE HIPOCROME ANEMIA ACUTA . anemiile pot fi: acute şi cronice-.yl uşurează instituirea tratamentului corespunzător. liclmli' in'1. Anemiile acute pot să fie: — chirurgicale (traumatisme.. — medicale (sînt variate şi frecvente): varicele gastroesofagiene rupte. sau hipercrome. tumori viloase). ciînror. complex II. mixedem. vltfimina C.). Anemii prin pierderi de sînge: acute şi cronice. < . sarcină extrauterină ruptă) sau afecţiuni gine cologice-.H Unice c< > i i i | > l c l c .n. monometroragii. boli acute). hemoragii In ptnză prin tulburări de coagulare în diverse boli.sau postoperator). Cldslllcarea etiopatogenetică orientează asupra cauzelor. infecţii.

. i unchi.msul la ptt iu IHI/HIC decliv.umMilul < • • . i l ../ .x«mene7e comp7emenrare menţionate deja (hemograma comiil^ln. hipte.Simptome periferice ca senzaţia de răceală.li nuli sl<ib. ni(|in I M .illi>/at).Miln iciili/. i |.rt. balonări postprandiale.) vor ajuta în vederea stabilirii lipului du (incinie. S'' < iirnd' . i i i .. r/. i i c. pulsul p n ..i ANEMIILE CRONICE Anomiile cronice apar în condiţii etiologice varinto cu simptom* so pot grupa astfel: . dureri dlfu/.. viscere roşii: ficcil. dispnee de efort.l..li. i i i i n p l c x B).il)l''lc \ > < . i ' ' i p iiix'iH.' liuptniiiiitol<H|lii.l. astenie psihică fi fi ii n. i lull>urăfUc i ' i u l i M MUC. M io-( li. i < i l i i i < 'i i 't 1 1 -MU. < .'im: proporato de fier (glubiln .immu (' vi i ouipleX B. /:.ulinlnlstrtmu < ! • • «cidopeps sau acid clorhidric diluat. ca: nu «tdi.se pot percepe extrasistole. vegetale (zarzavaturi. scir ini'-u'. deformate. vedere ca prin ceaţă.fi niili'dil (depapilată).M|iiii . întunecarea privirii.MI i|iMiţi'i: i c ... In ncvoio puncţia medulară etc.i vitamine (C. i ilvtiri-.! i c ' l i i i 'i •! '.i/. In cci/iil ni curo nu •• r... tulburări de memorie.»» filulominale.. tendinţă la lipotimie sau chiar lipotimie.< i l l > i \ -.i •. i nifip • i IIMIIMI ..'!Xl l. ! < • i l < . aritmii. la expunerea la soare.. fructe) bogate în l • ' < • -. . dureri precordiale (uneori cu caracter an« gthos). as? . muşte zburiliinro. dureri In musculare. se va face tratamentul bolilor (le b<r/. flatulenţfii consti ii»ţl<< suu diaree. du .. inapetenţă.i i c . ce apar din cauza creşterii vitezei •In circulaţie spre a se suplini lipsa de hematii transportoare de oxigen ţi cnrc constau din palpitaţii. pîămlnl).l ./ i ) !>'• <'(ile orill nun Iu nevoie injectabil (fior polini. unghiile au pete. FMI- lixamenul obiectiv constată paloarea tegumentelor şi mucoaielor. tegumentele sînt reci.idumet (R) L i l i N . nin«ori apare o paloare pămîntie. cianoză (în formele grave cu Insufi• Iciitft c'ardiacă).i IM llpiillnii . dtsn<>i md un Nindrom miocardic.r>0% din ni. ritm de galop. ccfaleo. Se voi < .cir i. i .s-a Introdus Iratamciitul cu I ' .n ute. limba este palidă şi p n . sau în condiţii de scădtMU concontraţiei de oxigen. Simptome digestive ca: senzaţia de arsură în limbă. .tnt hlnhilc-. parostezil. cu pier- ' I c .. i i i . mai ales ctnd bolnavul n nllfi In aglomeraţie.l r ..i.i/. Tegumentele sînt uscate. i li'nilm|. i .Simptome nervoase. ini <lr niH'init' ci-n'liKii'i nun ! . Hernii . vil.ci lieiim:. i l ii-in.il.. nun.011 llpotlftllc. La nevoie se corectează chimismul gtislnc imu ..u m. i un regim boU'il tu proteine animale carne. Tratamentul.i Min<|in n<i pol ilin <• hi ni'hiilr l i. In anemiile carenţiale se administra. < '. ui .'p. . zgomote în urechi.i v lu'cc l.Simptome cardiovasculare. rezultînd din dificilul de oxigenare.. Aparatul cardiovascular: tahicardie.nnente fld* niliir.. ir. i.d.iM-i • .peste . i l i / .

avînd drojil cauză adorhidria.i urc nuanţe verzui şi actualmente este rară la noi. roşie.iic.Simptome digestive: arsuri în limbă. ca urmare a absenţei vitaminei B12. vitamine. Titiitiiiicnt se va combate sedentarismul. pierderi repetate de sînge. după absorbţie. Se evidenţiază de asemenea atrofia mucoaselor digestive. eritro-blaşti şi megaloblaşti. care este vitamina B12. — Simptome cardiovasculare: dureri precordiale. Simptomatologie. delir halucinatoriu. hipoestezie. ANEMIILE HIPERCROME Sînt sindroame clinice caracterizate prin anemie în care numărul de hematii este scăzut. J' . lăruiUl. participînd şi în sinteza nucleoproteinelor. Ea dispare repede după începerea trata* meniului. sufluri anemice. tulburări psihice ca iritabilitate. vitamina B12 se depozitează în ficat unde este folosită pentru maturarea hematiilor. explicată p i l n t u l l ' i n . Boala se manifestă la persoane în vîrstă de pesto 40 ani cu: • . fiind considerată r<! o stare precanceroasă. iar în sîngele periferic se evidenţiază macrocite hipercolorate.ilo. ANEMIA BIERMER Anemia Biermer este o boală care se instalează în lipsa „factorului antianemic". tulburări extrapiramidale. maturarea hematiilor nu mai are loc în mod normal. uneori de tip anfllnoSi tahicardie. sclerele sînt subIclerlce (datorită creşterii bilirubinemiei indirecte prin distrugerea ra|)I(M a henuiliilor). tulburări de echilibru. format din „factorul intrinsec" (Castle) secretat de mucoasa gastrică şi din „factorul extrinsec". iar uneori mucoasa gastrică este papilomatoasă. poate fi constatată hepatosplenomegalie. însă valoarea globulară este mărită peste 1. In anomia Biermer. limbă depapilată. areflexie. în mod normal. — Tegumentele sînt palide („galbene ca paiul"). uneori cu vezicule şi ulceraţii dureroase la atingere realizînd glosita Hunter. — Anemia hipocromă Idiopatlcă (anemia aclorhidrică sau cloro tinemiu cicliilică) se instalează la femei în jur de 40 ani.1. Tratamentul este cel al anemiilor. innbsorbabilă în absenţa factorului intrinsec. tulburări preclimacterico. cu corectarea deficienţelor cauzelor menţionate.FORME PARTICULARE DE ANEMIE HIPOCROMA — Clorn/a sau tinemiu tinerelor fele cu dismenoree 9! viaţă sed»n« Liră. uneori chiar paralizie a mem brelor. 2 86 . depresiune mintală. iar la membrele inferioare se pot decela edeme. — Simptome nervoase: parestezii. se vor corecta deficienţele endociinr si se vor administra preparate de fier. i i i l e metabolice. ceea ce face ca în măduvă să apanl multe celule tinere din seria roşie numite megaloblaşti şi eritroblaşti. — f'• /' /( / poate fi prezentă (febră sau subfebrilităţi).

cmnele neurologice. •— Anemia consumatorilor laptelui de capră se poate inlilnl I c i unii ii şl copii hrăniţi cu lapte de capră. puncţltt h l i ' i i i i i l d arată o hiperregenerare (spre a compensa pierderile mari di» l i i ' i i i i i l i i ) . — Anemia botrioceialică pare să aibă drept cauză consumul m .) cmc cvl<l<Miţla/A «omdescrise (anoiulo do tip hlporcrom.i/. Sliiiplointitol()(|i. Boala decelată In faza iniţiala.i !yj disliini hematiile.. cu tratament de substituţie... . ii i i sînt congenitale (corpusculare) şi au drepl «'. din i l M in pusi'ini.. alimentaţie bogată în fier şi proteine animale.1 • mentei de vitamina B12 şi acid folie.1 îl . meyaloblcisti.IM i i'i i/ ă cu vitamina B12. n < •le vitamina B12 de către parazit (botriocefal).. i orile şi rur eritroblastl In stmjelo perileric). rore < i u o durată scurtă de viaţă şi mare fragilitate. Se corectează achli > .puztlv H« Idio din nimll/n Nlinplomi'lni (llnlru.'!()% de globule roşii.-. i |5 1L„ extracte de ficat sau acid folie toată viaţa. dar cu etiopatogenie diferită. evidenţiată prin riMccltirea rezistenţei globulare. aceitt i ..!<•. — Anemm gastiectomizaţiloi poate îmbrăca şi o forniu m.:i — hemoglobinei.ur/a uu defect dt i nn . Achilia gastrică lip •.. Aşa cum s-a amintit la clasificarea etiop'iUnjrneUcă. dud nu nu apărui tnrA 'idliiirarile nervoase severe. beneficiază de tratament eficace cu vitaRăspunsul bun la tratament se apreciază urmărind apariţia „crlzol in ulocitare": în sîngele periferic creşte numărul de reticuloclto la • . diiloiiiiticorpi — Oft (ii'ţii>iic. Anemiile parabiermeriene sînt de asemenea anemii macrnrllnir M iilpcrcrome. în a doua parte a sarcinii.i anemiilor hemolilico se caruclerl/oazB prin crlM i l < < dcylobulizaiu. ANEMIILE PARABIERMERIENE l l l l l l H | n. i i|«i-strică. n u l to ile. Prognosticul. Hematiile hemolizează uşor.'ii. Bolnavul va face tratament cronic cu vitaMM. . ca m m. crilroblnytl. hoinndrnnin' ctc. . Fierul se administrează numai "i < •< izurile în care se evidenţiază semne de anemie hipocromă.Anem/a macrocifard la ciiotici poate să apară ca urmare a unor iări în depozitarea factorului extrinsec la bolnavi cu ciroză hiANEMIILE HEMOLITICE Stnt anemii ce apar ca urinare a distrugerii masive a hematiilor.. prozelita nrhlllol ynhtilcc 9! din lo/iiltnlH" nunllzol ilnloţjlco (puncţlo HtornnlA. Dintre acestea amintim: — Anem/a macrocitară din sarcină este rară şi apare. m.. . se va administra vitamina l ' . < n apanliu Icterului hcinolUic şl anemic. acid folie şi dispare după naştere.. . tratamentul este c i i < > l < M | n M so administrează vitamina B12. cauzate de Im l ..'••. n tociIciră In urma rezecţiei gastrice. l i IK [ic al hem<ili(. Se tratează cu acid folie şl «11ţio completă. Iu unflla IU • Boli tntirn* — ptntru aidn incdll 2B9 . . sau sînt <t<>li'ni(litc. •xo()eni sau prin anticorpi — izoanticorpi.

In funcţie de starea bolnavului. stare do şoc. — Hemogloblnuria paroxistică nocturnă în care simptomatologia sa Insliilcd/ă în timpul somnului (ziua. substanţe macromoleculare). iu ( i t f l boala e. Accidentele posttransfuzionale (incompatibilitate de grupa sanguină) necesită tratament de urgenţă: se supraveghează transfuzia pentru a o întrerupe în cazul apariţiei unor simptome de incompatibilitate. feniramin. (offlloc. stare de rflu ţ. 2U O . altele de terapie cu corticoizi. tulburăi l l c metabolice.itiilor.fornin nnite ?l in rrl?. Tratament. noaptea) prin scăderea pH-ulul pltisniei. LEUCOZELE (LEUCEMIILE) Leucozele sînt afecţiuni ale sistemului hemohistiocitar — pe linia sorlel albe — caracterizate prin alterarea stării generale. adenopatie. novocaină l % i. lipsind organismul de mijloace de autoapărare foarte importante. 7. imunosupresive. în unele forme se indică transfuzia. tabloul sanguin cu studierea morfologiei nem. elementele albe sînt atît de tinere — leucolilnsli >.s l o mai malignă. cu bilirubinemie indirectă crescută. Unele cazuri beneficiază de splenectomie cu efecte favorabile. iar în caz de Insuficienţă renală se efectuează hemodializă.i dureri abdominale.2. greţuri. boliuivul trezindu-se cu febră. eventuală splenomegalie şi anemie. h'xistă unele lorme clinice cu anumite caracteristici: — Hcmoglobinurla paroxistică â frigore în care crizele de deglnbullzaro so declanşează cînd bolnavul trece de la cald la temperatura scăzută. crampe musculare.4. influenţa razelor X sau a radiaţiilor ionizante. imature. febră. In cazul unor accidente posttransfuzionale se administrează antihistaminice (romergan. testele imunologice şi scăderea rezistentei globulare vin In sprijinul stabilirii formelor clinice variate. infiltraţii lombare cu novocaină. Insuficienţii renală acută (exemplu: In anemia hemolitică pOBtiKinsfU'/iontiL'i). deoarece tratamentul se aplică în funcţie de forma clinică. Stabilirea formelor clinice este necesară. stabilită de medic. Din punct de vedere evolutiv este de reţinut: cu cît elementele sînt mai tinere. Diagnosticul pozitiv al anemiilor hemolitice se face din aspectul clinic. hemoglobl iiurlo. Funcţia sternală. combaterea colapsului cu norartrinal şi hemisuccinat de hidrocortizon. vărsături. Metaplazia explică anemiile şi sindroaniclc hcmoragipare. In uncie leucoze.e cu do(|!obiill/nio Intensa so poate constata febifl piecodntA de li ison. contraindicată însă pentru altele.v.).încît nu se mai poate recunoaşte provenienţa lor. sînt factori caro se incriminea/ti în prezent în declanşarea leucozelor. Mitologia leucozelor nu este încă elucidată: teoria virotică. urina avînd o culoare brun deschisă. se iau măsuri de terapie intensivă (perfuzii de glucoza. nu-şi pot îndeplini rolul func(lonnl. splenomegalie şi prin proliferare — metaplazie de tip malign — ce st' pot exterioriza sau nu în sîngele periferic (prin hiperleucocitoză ce poate număra pînă la cîteva sute de mii de leucocite pe mm3). Elementele proliferate sînt tinere.

Evoluţia este de obicei acută. fn sînge se constată hiperleucocitoză cu elemente l i m . micropoliadcnopatie. nidioliM . n <M . anemie gravă).ndle*. la indicaţia Urilor de specialitate. tint. ///M/O/HUCOKt».nla «tnt acuta 9! cronice. . anemie. Cu fiecare ucutizare starea bolnavului ie agrfl> i/. atomnuli < lonecrotică şi un sindrom hcmoragipar (hemoragii ale tegumnnii ijl mucoaselor.ponderală. anemie. Ini itupl . Involuţia şi prognosticul. grăbind sfîrşilul care survino în medie după 3 — 5—8 ani in mie••iiro/r cronice şi după 5 — 10—15 ani în limfoleucozelo cronice. Acest simptom poartă numele de hiatus Icuccmlcus. Innpetenţfi. 201 . leucn/. LEUCOZA ACUTA Mlmpiomatologle. pierdere ponderală şi durm >nM.1 loruiol iico dr boală. alături de leucocite adulte.i nculi/are.nl<'iinpA« (tuni accentuată în leucozele limfatice). febră. LEUCOZELE CRONICE Simptomatologie. citosulfanul ş. S-au semnalat şi cazuri de ameliorare de durată. i .. I H M i. Boala debutează de regulă brusc. iar iiH'iml sanguin periferic arată că între elementele albe adulte şi cel t « lilostice nu există forme intermediare de leucocitc (ca In formula nh f). tini.i .tării • "«inie. combaterea mici se face cu transfuzii de sînge. In nrvoir antibiotice. cu alimente uşor dlHhlle. l n | t « morfologice l«ln pol fi lult-Inli'dCOW. Prin tratamentele moderne evoluţia ••• h i i K | i l .infecţiile se combat cu antibiotice. Tabloul sanguin :•> |>uiirţla urtli'i sînt indispensabile pentru precizarea diagnosticului -. Se folosesc hormonii cortlcotll »lic<icitate trecătoare..i i mi'diiire.iNtt* dilinamie.um'iilul sr instituie în functiu do forma clinică ti ie face cu '•iliiticr.niK ntul ostc nscniAiHUor cu cel din loucofcole acutct.' nUlcare.sin l fragile şi se fracturează uşor. Aspectul clinic este al unei geptli i i i j i . de bază rămînînd tratamentul ca medicamente idlnlice sau antimitotice ca: azotiperita. augerliul o stnre •i ( I n .. Hvoluţle şl prognostic. Tratamentul: alimentaţia va fi hipercalorică. mai puţin brutală decît în cele acute. în volum mic.irntă o măduvă invadată de leucoblaşti (celule tinere din splt<* '). cu anemie. paloare. Tr. i | i i r . l l r n ţ i i loucemoide ale tegumentelor.i r -. roborantc.K ii!l/. cu sflrşlt îl Ini i c 3 săptămîni şi l an.rt.a. Bolnavul prc/ini. In perioaddo . sensibilitate la P « I | | ) . Leucozele cronice debutează prin altei.il. i v o . Evoluţia este cronică. cu perioade de ?•• mur . Punc(la iidlil . alteruii mu M .. lixunicnul obiectiv pune în evidenţă hepatosplenomeg<ilir.irr.i . Pe acest fond apar semne de anglnă acută. hepatosplenomegalla. Dtiprt evoluţia.i gravă: alterarea profundă a stării generale..

constituindu-se cheagul. formînd „un dop" de trombocite. Procesul coagulării este complex. benzoli. care se transformă în iibrină. insuficienţă supra- — /actor/ donaturQ ereditară. factorul III este tromboplastina etc. în u treia iază intervin factorii plasmatici care prin acţiunea lor favorizea/ft formarea trombului (cheagul). adeseaînsă ftlnt ni/x/c. in faza a doua acţionează factorul plachetar prin aglomerarea plflculelor sanguine la buza plăgii. Intervenţia lor în procesul de hemostază se face în următoarea succesiune: In prima fază intră în joc factorul vascular prin vasoconstricS ţlo. inctori cureutiali (vitamina C. Schematic se poate reda astfel: Flcat+vitamina K 4. . Prin procesul de coagulare sîngele se iKinslormă din stare de sol în stare de gel. P). — plasmatici. factorul II este protrombina.3. Din prezentarea factorilor şi mecanismelor hemostazei. plachetare şi plasmatice. /r«'/or/ alergici (reumatism acut. Cel mai frecvent se constată alterarea pete-(Hor i'iipilari. 1) Cauzele vasculare. — plachetari. care sînt de I<ipt tulburări ale hemostazei naturale. în ochiurile căreia se aglomerează eleiiHMilolo figurate. Protrombina. SINDROAMELE HEMORAGIPARE Slndroamele hemoragipare sînt stări morbide cu etiologie varialrt. fragilitatea acestora sub acţiunea unor variate cauze: boli inlccţioase. Fibrina formează o reţea. se pot deduce mecanismele de producere a sindroamelor hemoragipare.) se transformă în tromhină. Protrombină+calciu+tromboplastina+factorii acceleratori 4. Procesul final este retractili cliciigului şi apoi Uzarea lui. mu/Ho so pot grupa în: vasculare. Trombină+fibrinogen Flbrină Din prezentarea schematică rezultă că ficatul sintetizează protromblna (în prezenţa vitaminei K). mucoaselor şi ţesuturilor. Mecanismul do producere a hemoragiilor se explică ţinînd cont îl o factorii care se opun în mod natural hemoragiei. stări septice etc. Factorii de hemostază sînt: — vasculari. caro au comun hemoragii ale pielii. (viroze. sub acţiunea tromboplastinelor (tisulare. endocrine (hiperfoliculinemie. în prezenţa ionilor de calciu. plachetare şi plasmatice) şi a factorilor acceleratori (în practică aceşti factori au fost notaţi cu liloro romane: exemplu factorul I este fibrinogenul. unelo alimente). gripă. sulfamide). La rîndul său trombina acţionează asupra fibrinogenului (elaborai de (isomenea de ficat).7. toxice exogene (I. sarcină. Hg. streptococi.). Din acest punct de vedere.4.

msmiso' de in iliuinyllor de sex masculin. antitrombina. 'unic/. •uIo prelungit ş\ hemoragiei . uncie cazuri de hipersplenism beneficiază de splenectomit.' factori activatori (exemplu absenţa factorului VIII sau i i i iintihcuiofilică A.1 IntorvouţUlor chl111»/ tiatamunt sul). l/lţ < 'uuxcle plachetare. care va trobul dncelatfi.. ' • n .i»rnn pormGflblIltfiţU capilare purmlt» îl Instttlnri'rt pi/r/wn*/ vn«n//«r<? (poli» punrlltnrtne i rnro nu dispm Io dlt|lloprosliiiio). toxice cart» 11 n nun ca de trombocite. i r c de la na 1. feniramin. dai alteiate funcţional) sau în cazuri de trombopvnll i\ numărului de trombocite: boala Werlhof).-ji m n lfo itft . afectînd copiii. traumac^mbolia amniotică.unigdalct lomii. însoţită de febră.I vasotrofice (vitaminele C. Se asanează focarele infecţioase şi se tratează («vonK l. boală ereditară li. uimol'lwl ai U-i ii loniiii descrisă do Henoch apar şl dureri abdominale. . (H* i m îl ( . pe lîngă numărul scăzut de tromboclto.In nfimi lcţ|iimimtcli>i | H m ţ| ln<)lvor<igii. rare. prin mctaplaill « ( I n leucemii). Apariţia sindroamelor hemoragiparo prin MII / O se poate realiza în cazuri de trombastenie ffromboc/fr cu număr. t lombastenllle se întîlnesc în boala Gtanzmcirin şi în boala Wll-HiHjcns care sînt ereditare. m-nthnlnl ţi u/crf//rrt (Schonlein). irnţl'"*' 'S(' P°t exlei iori'/. hcnuitiirii snu hemoragii dlgi-sllvc. 'iioin• / • • paraclinice evidenţiază eozinofilie sanguină (Indicator i'l)i M'înnul garoului este pozitiv (Rumpell-Leed)i In secreţln faIP pieile decela streptococul betahemolitic.'. alergice. i p . Docft nu 201 . Ui mc. hepatite cronice.lor coagulopatii amintim: llmnollllii. hormoni cornpA caz). iw>rnţ|ll spontane sau la cele mai mici aii unur extracţii dentare sau . prin mecanisme autoimune (hipersplenism). carenţe în vitaminu K şl calciu). Examinările paraclinice trebuie să ducă la stabllirM ' "i I | M purpură în vederea instituirii tratamentului diferenţiat. oxpli» heumragiile digestive. hiiliinn-iitul. P).inmntlCO| CU impui du :*lnyoraio ipinil. Timpul de sîngerare este crescut şi apar tulbuin intim. în aceste cazuri asistăm la apariţia linnulul Iii-iuoragipar. •'«iii/.»lc plasmatice sînt variate: hipoprotrombincmta eiedltQlă.'ţia cheagului. antialergice (cor•Mii 1 ). 1 ' i ' i i r » i alergică evoluează cu hemoragii cutanate (i -şli) w<il ulei l membrelor inferioare. la • uni hemoragii mai mari se vor face transfuzii./i// este condiţionat do cauză. "fii/iiiMifii/ i'oniitft In <>vitai . > ' | i u r l clinice timintim avittnniiiom C. mii ciştigate (ciroze. So MCII/.ulcsca greu de •. co rmill/c. Iroinbostop).. se combat durerile abdomlndniiiustrează antialergice (romergan. Mi Inlilhllori ai coagulării (heparină.n . arsuri.stltutiv tu globuliiui nnlilicinoHllca. i i c nu faco ' P'ii !i. a factorului IX sau globuliiid antlhcmn. sau prin boli infecţioase. durei i. i H/K». l romhopenllle pot fi esenţiale (cu cauze necunoscute: boalfl 11.

al căror simptom principal este creşterea lor în volum. '. cu etiologie variată. Ele încurajează bolnavul.<m generalizat. De mare n li l i la te sînt: puncţia biopsie. Ade nopatiile ridică adesea probleme dificile de diagnostic.H. Rvllvulostircoattn': localizat . sindroamele ganglionare se clasifică în: — locoregionale (localizate) şi — generalizate.. I. duce la moarto i <i|>idă. tuberculoză etc. . în sifilisul primar sau chiar în boli cu etiologie malignă cum sînt spre exemplu. sifilis) şi tumorală malignă (leucoze. cu etiologie insuficient elucidată. examenul hematolo gic şi puncţia sternală etc. Tratamentul este de urgenţă şi constă din administrarea de fibrinogen i.R.l>i»(lucu hemoragia (uneori se instalează hemartroze) se administre<r/.) sînt afecţiuni prollfcrnlivc maligne. 7. limfosarcom). de natură benignă sau maClasificare: adenopatiile pot avea etiologie inflamatorie nespecilică (infecţii.5. — Adenopatiile localizate se întîlnesc în afecţiuni dentare. plasma (proaspete) sau se administrează globulina antihemofilio». de aceea. TUMORILE SISTEMULUI RETICULOHISTIOCITAR Tumorile. ADENOPATIILE Adenopatiile definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici. amig dalite acute (situate submandibular). — Adenopatiile generalizate apar în leucemii. Se realizează astfel sindroame ganglionare. realizînd sindroame hemoragipare cu această etiologic. reticuloze.. .ImfostircouniK: locali/atu siiu generalizate (boala Kundrat). inflamatorie specifică (tuberculoză.A uicje. tuberculoză ganglionară şi pulmo nară.1. viroze). 4) Cauze mixte. sistemului reticulohistiocitar (S. 10 — 10 mg. dici(înnsticul clinic trebuie completat cu explorări complementare. Cadrele medicale ajutătoare trebuie să cunoască scopul acestor metode complementare. biopsia ganglionară. 7.'. CliisIUcarca tumorilor sistemului reticulohistiocitar: l. sînge proaspăt în transfuzie. îl însoţesc în secţiile d« chirurgie şi se îngrijesc de aducerea rezultatelor. Hoald llodghln (limfocjnmulomalo/a malignă). dar mai ales în embolia amniotică la naştere.6. După localizare. b) Hlpo-afibrlnogenemia prin şocuri (arsuri. forma chirurgicală a bolii Hodgkin şi metastazele gan glionare. reticulosarcom. v. Rezultă din asocierea a cel puţin două dintre cauzele menţionate. intervenţii chirurcjl• ale).

Simptomatologia clinică. realizînd sindroame neurologice. splenomegalie şi modificări histopatologlce ca• n . poate fi In lx>li inlfcţloase (hepatită epidomic».n (loucoze. cu puseuri. Nlmptom. i n i i .R. «lectiiiiie cnincterli l n tumori formate din pl. rontgenterapiei sub controlul hemogramei. iau Ictere homolltlc» N l ( 1 l <(l ') ll l '. Febra este prezentă avînd uneori caracter ondulant.dn localizare. In formele localizate se Unii tratament t hlniM|lcMl cu bune rezultate în multe cazuri. prurit. Splenomegalia. febră. limfopenie. < n \ediul predominant OSON.i . hemograma pune în evidenţă leucocitoză sau nu-t di. caracteriNti'« In Iriitamcntul medical constă în folosirea chimioterapie•<'lor («i. de i l n Irilerocervicală sau generalizată. Iar prul poule să fie chinuitor. Simptomatologia poate fi caleidoscopică.niipc. SPLENOMEGALIILE •plina face parte din S.«it« rezervor de sînge. eozlnoflllt». i«r biopsia descoperă celule gigante Sternberg. 7. i. Boala evoluează cronic.->i modih< ari cttnitierisliro radloloiflNI». dar sînt şi forme ce evoluează 10— Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei clinice şl ex•li Hor paraclinice.Wc. . dlqestive etc.H. cu alterarea progresivă a stării .i . *r« rol in metabolismul fierului. boală Hodykin)j Intuiţiei' (Ivpatlte cronice. cu spre exemplu chistul hidatic localizat In splină) iau tn cadrul altor boli. In grade variate.lire care ajută la precizarea diagnosticului.v/. şi îndeplineşte funcţii Importante in organism! . Npllim poato fi sediul unor afecţiuni de sine stătătoare (boli vascu* mni/itnre. mie. sflrşltul i! h'tnl în medie după 4—5 ani.. hormonilor • iIhol/i. vitaminelor.itoloqlii. al glucidelor şl mineralelor (K| S) Cai P)| — «r« rol hematopoleticj nit) capacitatea de a elabora anticorpi pentru funcţia de autoapărare • orga• UMHlut. in ţ i i . tMidoxan). Splenomegalia este prezentă iar anemia se Inita•1 pioijresiv. lelne Bence-Jones In urin. tonicelor. ciroze. Boala începe insidios cu adenopatie. uneori cu ci• 'indulant. febră tifoidă)) /)o// r/c .moclto. l | l ( . BOALA HODGKIN (LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNA) i miloqranulomatoza malignă este o boală de sistem caracterizată i ' i l n adenopatie localizată sau generalizată.ilih-r).7.M/e/omuJ multiplu (bonln Kustlţkl-K. pleuro-pulmo•. Itvolutie şi prognostic.leucocite normal cu neutrofilie relativă.

Uneori chiar inspecţia poate furniza date orientativ*» prlvilo<ir<> la splenomegalie. mai alo» rtnd nu s(> conturează bine boala de bază. unele hepatite cronice evolutive.Afoctnrpfi spJiix-i în procesul morbid se traduce pe plan clinic prin splcnomegulio (creşterea în volum a splinei. boli autoimune cu hipersplenism citopenizant). Diagnosticul splenomegallilor întîmpină uneori dificultăţi. în unele cazuri indicîndu-s« splcnectomia (chist hidatic. . Tratamentul este cel al bolii de bază. care se evidenţiază prin percuţie ţ»i palpare).

Aiuili/u bolilor reumatismale arată că este vorba de leziuni tuliţi' ttnill unu degenerative ale ţesutului conjunctiv. '. 1. Aitro/a-poliurtroze. n-a adoptată de comisia superioară a reumatismului a Acadcmti'l H. primul rînd la nivelul aparatului loco•lur $1 cardiovascular. llnll dU rtnlm m lIce. . CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE Definirea ştiinţifică a reumatismului întîmpină greutăţi din cauza ilultMor împrejurări etiopatogeaetice. Kpoiulilita anchilozantă (sau anchilopoieticfi). Spoiulllo/c. NOŢIUNI GENERALE. ex|>ll> ni loimele abarticulare frecvente de reumatism. Dumli. Mi'uiiuitisniul secundar infecţios. 4. Modul variot de unii un M afecţiunilor reumatismale a condus la numeroase claslll-"i luncţie de concepţia autorilor. nc\rnl(|ii. li'K /C ('(llM (|riid /('. uf. l'oliiirtrita reuraatoidă (considerată colagenozfi mallgnS). pcrlnilill». 2. Mnnllt'itlarl i/c ///> reumatic în: l. . bolile reumatismale formează un grup relativ ottro*i «In afecţiuni cu localizări ÎM.1u sons larg.. burilte. tondlnlte.8. fi M . W. lieninatlsme inflamatorii (articulare şi viscerale). tcntmlnovlU. Kcumntismul articular acut (Bouillaucl-Sokolski). Ţesutul conjunctiv este însă răspândit în tot orgtmlNîl ţi alertarea lui în procesul morbid reumatismal este posibili. A |o '. HfniiKiilNm tihartlcular pcrilcrlc (cu caracter Inflamator mu degenerativ) ca •K immlfustrt m niinl<|ii. '1. ni'viltc. După sinteza lui C. 3. vai . Gh.(spondilartrozc). ca urmare a leziunilor caracteristice alo ţeiuMl conjunctiv". K«ii/iKi//. l\'. \inl»lPtiilnl Sănătăţii: I.1. B O LILE R E U M A T IS M A LE 8.. miozito. l niliiciliuipnlll.s(i) degenerativ I. I. \. I I .S.

0. Boli neurologice.) este o bodlA cronică.. fciringile. Boala se instalează cu maximum d<» frecvenţă între 5 şi 15 ani. Nefiind tratate. PiorU/l». Noopla/11. Oiteocondropatll. pentru ca actualmente dictonul să fie modificat în sensul cA . oriy. Etiopatogeneză. deoarece numai o proporţie mică (2—3%) dintre < e| cu streptococii acute fac reumatismul. Prin această constatare reiese şi mai mult în evidenţă rolul terenului individual. Incidenţa scade pînă la 25 ani. fiind necesară asanarea chirurgicală 2UM . — Vîrsta are mare importanţă. determină leziuni valvulare de finitive diagnosticate întîmplător sau cu ocazia unor recidive.). sinuzite.loiiiil apariţia granulomului reumatic la nivelul ţesutului conjunctiv. Din conflictul antif/<în-a/i//corp rezultă manifestările clinice de boală avînd ca substrat li'/. care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv. ce evoluează în puseuri acute. 0. — Frigul. anginelor. REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (Bouillaud-Sokolski) Reumatismul articular acut Bouillaud-Sokolski (B. sublinllmlti-sp prin aceasta rolul tratamentului corect al amigdalitelor.) unde microbii slut închistaţi şi unde nu pot fi distruşi prin tratament de st*« i i l i / f i r e cu antibiotice. Studiile statistice arată că între 11 şi 15 ani. umezeala joacă rol în favorizarea bolii la unele orga nisme cu un anumit teren de reactivitate individuală. S-a observat că sterilizarea bolnavului cu an-ilhlotice în primele 8—10 zile poate opri atacul reumatismului. cu predilecţi»» cardioarticular.2. 8. cu etiopatogeneză infecţios-<v lerglcă. Pentru a sublinia afinitatea bolii de a afecta cordul. otite.lpol ele. 0. condiţionată neuro-cndocrino-umoral.linge. granulome dentare etc. pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul". fetele fac urni dos boala decît băieţii. Boli (I n ilitem şl homopatll. fără a dispare Insă complet după această vîrstă. — Graviditatea şi pubertatea sînt factori predispozanţi şi arată im portanţa rolului jucat de factorii de teren şi neuroendocrini.fl. Toxinele streptococului beta-hemolitic joacă rol de antigene caro prin sensibilizare determină apariţia de anticorpi.S. 10. în jurul vîrstei de 5 ani pot să se grefeze forme clinice puţin zgomotoase. Reumatism psihic. articulaţiile. sii gestiv se spunea: „reumatismul articular acut linge articulaţiile şi muţi cfi inima". Primul puseu se instalează de obicei la 2—3 săptămîni de la o an-«linfi acută streptococică. Sensibilizarea organismului prin toxine poate apare şi prin existenţa streptococului în focare cronlcR (iimigddlite. furingitolor acute sau al altor streptococii acute (scarlatină. —• Sexul. 11. 7. care evoluează latent şi nu sînl dicignosticate la timp. Traumatisme. Cauza principală a bolii este streptococul beta-homolitic din grupa A (diverse tipuri) care prin toxinele eliberate — mal cu seamă hialuronidaza — sensibilizează organismul.

forini» cu predominanţa fenomenelor articulare care slut tn timp ce inima prezintă semne dificil de intorprctnt clinic. Milluri la focarele de auscultaţie ale inimii.«• ?! <irticulaţiile mici. în acest stadiu bolnavul potilc pic/. dolorji Nlnt fluxionare. i urina clinice ale reumatismului acut. forim» de monoartrită. NU vindecă fără sechele. In practică se conitntflî foi im» cu artralgii fără artrită. ipn cordului In grade variate este regulă. cauzate de streptococ ce trebuie căutat In ae. Vindecarea ni scleroza leziunilor.lut nuii estompate. După 2 — 3 săptămîni de la episodul acut se instalează tuhloul ti reumatismului propiiu-zis: i i < .< i (jcnerală se alterează. expresie a miocarMloori suflurile apar treptat. 200 . perioadă In c. iiip/M/w. cel mai des o anglnă. upoctomll. saltante: se mută de la o articulaţie la alta) Ntnt nesupurative. oxlrncţll dentar» «te.untrt illsrrcte ca oboseală psihofizică. miocnrd. iiplomatologie. calor.rt pi Iu leziuni «poclfli c cart i ti) formarea gronulomulul roiimntir (nodului Ascholl-'l'nlnlnev) •uniuni mici (sub 5 mm) cu o evoluţie de 4 — 5 luni. 1 • • ! Insltilarea valvulopatiilor definitive. ' • i piocesul inflamator sînt prinse succesiv de obicei articulaţiile) iiillmiiuţia unei articulaţii cedînd în 3 — 4 zile.• mii. ciidoctird)) /OMIIU Intontă a bolii prezintă o importanţi deoN<»l)ltn penii u in AI NI> nitinlfeită mal mult cu semno yi-nemle.(joniotoase. l'tupu de latenţă durează 2 — 3 săptămîni.cu/. bolnavul are febră (frecvent In Jur de i«hti' palid. răspunzătoare de sechele cardiace di'tn primul plan situîndu-se leziunile se< helare valvuluro (uteilinlâ. care se pot icho- • istlol: l'lnpa infecţiei streptococice acute. inapetcnţă. amlgdalo şi congestionate. tlnilutiile sînt prinse fie oligoarticular (monoartrită). insuficientă aortlcA). îmbrăcînd caracter de organlcltato.croţtn îl nnUcorpilor în sînge. Instalarea bolii se face In etape. stenoza cu insuficienţă mitrală.ale aparatului cardiovascular: tahicardie. m. zgomotele car. uneori apare un ritm în 3 timpi (ritm embrlo-i. fie pol lut • i u cîteva particularităţi: nu i'uracterele inflamaţiei (turnor. posibile Mililcbrlll1 1 'inspiraţii.) tu «cop profllm Uc NOII cu- NiMlomopatolIglc bonln NU cnrm'leir/. In unele cazuri pot . rubor. (Iar i Un /. cu nnlologia ei: febră. dureri la deglutiţie cu disfagie. predominînd fenomenele arlicnlarp. de ie<juia la copil. PIIIH (irdita reumatismală (cardita) reprezlntft afectnien tuturor iiMMiti'loi iinatoiuice ale inimii (pericurd.n ingiană.

Alto manifestări ale reumatismului articular acut sînt reprezentaţi de: critcmul nodos.Jixicd cu coilultl copii.i complota cu probele paraclinice din reumatism.. — Pot fi întîlnite arterite.Q. care se v. involuntare ale meni brelor superioare.fibrinogenul creşte peste 000 mg%. — Examenul radioscopic toracic şi ECG pot furniza date preţioase pentru diagnosticul pozitiv. în special personalului care face vizite active în teren. reali-/Ind lormele de endocardită recidivantă reumatismală. cu fllît riscul leziunilor valvulare definitive este mai mare. Po le/lunile valvulare stabilizate pot surveni noi puseuri de boală. . creşte peste 300 U. Procosul do crcslore esto tul înnoi) bolnavul oslo pcilid.it. Diagnosticul clinic al reumatismului acut. uneori arc ni tmlţjil luyncc. Pleura* pneumonia poate şi ea să fie prezentă în cadrul tabloului clinic al bolit — Coreea reumatică. cu lichid în cantitate mică ce dispare repede la tratament. iar revenirea la valorile normale arată vindecarea procesului acut. lentă sau reumo-M'ptird (ve/i endocarditele). se studiază proteina C reactivă şi uneori testul Latex şi reactla Waalcr-Rose cînd se pun probleme de diagnostic diferenţial cu pollarlrila reumatoidă. uneori fiind necesară repetarea examinării. oslo nslenlc. osii» M'lrn. In nccstc ca/uri trebuie efectuat un examen medical minuţios.. wlinamlc. deoarece.. nu Inii m pină greutăţi. — Examenul de urină urmăreşte decelarea nefritei parcelare sau a unei glomerulonefrite acute difuze care se poate asocia. Evoluţia. în caz de cardită reumatismală. Aceste simplome trebuie să atragă atenţia personalului medirn-swiiliir.'.. se manifestă prin mişcări dezordonate.22 s « intervalului P. urmat adesea de vindecare. tromboflebite. scăderea indicînd o evoluţie favorabilă.suri energice şi susţinute pentru prevenirea lui. mialgii care nu sînt relatate şi nu sînt luale In M'iimn. purpura hemoragică. transpiraţii. ajutînd la alegci on momentului favorabil pentru practicarea asanării focarelor de infec ţ i e (granulome dentare.Titrul ASLO. . arc subfobrilităţi. — Căutarea atentă a streptococului beta hemolitic în secreţia falinqiflnă. Implicaţiile medico-sociale ale reumatismului mut impun mîi. pleurezia dreaptă sau bilatt* talii. în formele clasice. expresia reumatismului acut care afecteazfl creierul. Pentru precizarea diagnosticului se efectuează exu-HHnc paraclinice.| > i i i psn Innpelrni. Proba se foloseşte şi ca tnst evolutiv. UIMI 300 . — Examenul sîngelui periferic poate arăta o leucocitoză cu neutrofilie eventual eozinofilie. alături de anemie. Tr.unontul profilactic. discrclo. sau chiar hepatite de n<i tură reumatică.lcil)cşie In ţjroutali'. — Viteza de sedimentare a hematiilor este de regulă crescută în reumatismul acut şi adesea depăşeşte 100 mm/oră.s şl nu si. Atacurile se pot însă repeta şi cu cît ele sînt mai frecvente. se poate aplica tratamentul corect. ECG evidenţiază alungirea peste 0. amigdalite cronice). Primul atac reumatismal se poate vindeca fără a lăsa serholo cardiace. diagnosticul I i i timp.

u i i e i o i înmiii. b) Piramidonul se administrează în doză u/unlă de l. Tratamentul cu hormoni corf/co/// MI.r) g/ti l'i 0.v. combaterea fenomenelor de intoleranţă digestiva. Io ravln deosebllo In profilaxia p« turna. c) Aspirina în doză de 3—6 g/zi so administrează în cn/urll» !n • Mie bolnavul nu are afecţiuni gastrice (în special ulcer). ţinînd seama de elediil leuca|M>ul/anl al medicamentului. timp da nplumîni după o angină acuta. care se pot complica cu tingine sltcp. tratarea corectă a anglnulor ctcuN'. în cantitatea şi pe du uita stabili UI de medic.i se Iacii Repaus la pat cu supraveghere atentă a bolnavului.aplică In cordltela rt*uiiniIlMiiale. a granulai dentare şi a altor focare cronice cu streptococi In vederea trata* • lor conform indicaţiilor medicului. la indicaţia. Ptt iinipul tratamentului cu hormoni corticoizi • urmăreşte p<< llnyft rn«plini. Regimul alimentar hidro-lacto-fâinos în perioada febrilă.. După scăderea febrei se administrează • i i n>(|iin alimentar complet. din care jumatalr • . au i .A.. Tratamentul curativ al atacului reumatismal este bine s. se vor lua măsuri de combatere şi prevenire a infecţiilor ncntn nlor respiratorii superioare. El se foloseşte de obicei în formele hipernlţjire. controlul sistematic în colectivităţile de copii (cămine. ţjrădl* noii. în cazul tratamentului hormonal cortlzo* H . cealaltă jumătate per os asociat cu bicarbonat ( ! • • sodiu.i() (j). Tialmntmiul «ti Ince sub controlul leucocitelor. a cariei dentare. internate) în vederea descoperirii anginelor streptococlca | l l cu antibiotice conform metodologiei Ministerului Sănătăţii) descoperirea amigdalitelor cronice. «pol na ihUima cu regim lacto-făinos. mai alei la copii şl adu* Hi controlul clinic al T. njutoare al« mttdleulul de elreumierlpţle. i funcţie de evoluţia bolii. cel puţin l f) /lUi. şi examenul urlnll săplAmlnol. larclnl cam ie refera in ni I i i .. ( • pool' i. In doza mari l i n i i l e (lelennina stare de acidoză (respiraţie Kussmaul). obligatoriu în formele cu pancardite reumatismale — se va ad• l i i i l f i t r a mcdicaţia antibiotică de protecţie pe toată porioadn trntammiului cu corticoizi. In > de particularităţile fiecărui caz în parte: Snlicilatul de sodiu 8—12 g/24 ore. ţinînd seama de restricţiile tratamontuîl tiu hormoni corticoizi în cazul administrării acestora (regim hlpo» Tratamentul infecţiei streptococice în toate cazurile chlif iicft microbul n-a fost izolat — prin administrare de penicilina (sau illiomlcină) în doză de minimum 800000 U/24 ore. intensificarea măsurilor de educaţie sanitară a populaţiei ponllne seama de normele igienice la construcţia de locuinţe şl alttic raţională. Medicamentele antireumatice se vor administra la /ilcipTe.

Nti Icer. colibacili. nnrmnl şi sub protecţie de antibiotice şi antireumatice. determinînd prinderea articulaţiilor. de obicei sînt prinse articulaţiile care sînt mai m n 11 solicitate (tibio-tarsiene. Articulaţiile nu prezintă enuic de «irtrită clinic manifestă în mod obişnuit.II. existînd însă aceas-ii posibilitate. Porme de reumatism secundar infecţios: — Reumatismul de focar generat de focare de infecţie cantonate n <iml(jd<ile. iar tratamentul etiologic determină de obi•ei vindecarea leziunilor. bacii Koch ^. manifestarea clinică are la bază un focar infecţios cronic (amigdalite.nu este afectată. sub control medical periodic (dispensarizare) 9! se va trata energic orice infecţie acută intercurentă. semne de mono. în condiţii de afebrilitate.(iii<i. dizenteriei. enterococi.S.) care în-iKtine artralgii.i alţii. .S.ito manifesta în timpul infecţiei sau postinfecţios. şi <)lico/. / l'rcvenirca recidivelor prin tratament cronic cu Moldamin săptflmlnal timp de 3—5 ani. creînd confuzie cu reumatismul B. iipn o miijiiul streplococică. Simptomatologie. yâmigdaliene) •n ponte face după 4—6 săptâmîni. analiza clinică trebuie să excludă un reumatism BouilImid-Sokolski.it ilmie/n. mai cu seamă la adult. Honl.((imul hlpoRodnt mnntlon. cînd se vorbeşte de reumatism secundar infecto-aler-ţ| ir> în acest caz. / . granuloame dentare etc. 8. în aceste forme. genunchi). inima — de e<|iil<l -. avînd un pronun-nl caracter meteorotrop (meteorosensibil). Foarte frecvent. In reumatismul secundar infecţios simptomele nilicultire au unele particularităţi: artralgii meteorosensibile. riranulom dentar. bronşite cronice. Simptomatologia clinică este expresia acţiunii directe a germenilor — s<iu toxinelor microbiene — uneori existînd chiar un mecanism infee(ios alergic. bronşiectazii etc.Asanarea focarelor de infecţii (granulome dentare. REUMATISMUL SECUNDAR INFECŢIOS Reumatismul secundar infecţios este o manifestare clinică articular/i (mono. i este frecventă şi poate apare la toate vîrstele. Uneori poate să provoace chiar supuraţia articulaţiei. sinuzite. Reumatismul streptococlc se poate întîlni. Germenii cauzali pot fi streptococi. Etlopatogenie: germenii cauzali sînt variaţi şi pot disemina pe cale heinatogenă. Nu tinde tnsrt inima. adesea meteorosensibile. T. /dir »f» ndmlnlstron/rt tratament hormonal l < i bolnavii cu ulcer.sau poliarticulară) ce apare în cursul sau după o infecţie microbiană.A.3./din complicaţiilor honioraţjico care pot apare. Boala se pn. gonococi. Ca teste paraclinice subliniem cercetarea miliarului de leucocite.ştiu poliartrită. Se caracter/ea/tl prin tirtralgii — uneori cu caracter saltant — şi se exteriori-'••i/. | i < uiiit^a.rt i iui i des In articulaţiile cele mai des solicitate. . cu V.

cu localizări puţin precl/nle. Apnre cn urmnro n unei lulecţl! ţ|onn. . Ponto prlndo o artlc. In prima fază domlnlnd duioil|e In regiunea coloanei vertebrale. oleos).n l.n« i n i e medicală. tomanol. IUretoterapia în asociaţie cu antibioticele este indicată In €•• 1 1 in caro terapia antireumatică nu dă rezultate satisfăcătoare. Antibioticele şi chimioterapicele specifice sînt indicate In cazul 'ilogici tuberculoase sau luetice (stabilite clinic şi prin Investigaţii niplementare). Mcdicaţia antireumatică se foloseşte în funcţie de forma clliilrfl.rt alterarea slfirii generale: saibfebrllllflţl. Concomitent n|mr -. tabloul clinic devine mai bino conturnt. Tratamentele fizicale pot fi efectuate în funcţie de fornn'lc. ce se nutmleltă liervent la membrele inferioare prin artralgii sau artrite cu carae- l f.1 . Antibioticele se folosesc în cele mai multe forme de reumatism iiiuldr infecţios. Simptomatologie. Ueumutlsmul gonococlc.itamentul. SPONDILITA ANCHILOZANTA Este o boală a adultului tînăr. ri«(luct*| iiii <i|ii'l!lului. sUirn du Itiligubililute. Boala începe insidios. alindor.M .ul<iţl<> «nu uml 1'rindoron unei singure articulaţii aro do obicei o evoluţie mul fiind posibile compromiteri alo articulaţiei prin deln mlnnien "ichiloze definitive.Asanarea focarelor de infecţie trebuie efectuate în l o . Menţionăm reumatismul dizenterie. in antecedentele bolnavului. lomlm uniiiitrt suu lombiird. Durerii" • Ini |)ro(|resiv(>. care face parte din grupa reuniaUNiniilui inflamator cu localizare la nivelul coloanei vertebrale şl c.i-azu1 1 1» decelate prin examene clinice de specialitate. adesea cu iradieri care Imllft sclollcn. reoplrlni. niiliiiuilurice de sinteză (clorochina). Reumatismele enterogene au ca etiologic microbii can/nlmi d« imul digestive.< Imn o ţi. i i i . fasconal sau chiar sărui i i » de aur (solganal B.4. 303 .illuoi ie con. în primul studiu bolnavul acuză dureri în regiunea sficnitn. Se poate utiliza piramidonul (piran). antibioticul este prescris în funcţie de germenii dtcei hi examenul bacteriologic şi antibiogramă. balneofizioterapie $i jecu|.u tmidlnţă la anchiloză.lrtrile articulare cu mecanism alergic dovedit.in imeoii lriii>m<>ne|e clinice npnr după «cnilnlliin. DupA unii milorl ur fi înrudită cu poliartrita reumatoidă şi ar fi determlnntă <l« un nincniiism autoimun."linie cure trddeo/.i. In indicaţia medicului de specialitate. Tratamentul antialeigic se dovedeşte deosebit de eficace In măl"'.itfl ( nuc ninllonl < u erupţln i . 8. i < i r noaptea sînt m<ii arrentunto. In /ier/iHH/u de sfârc. avînd o etiologie insuficient clarificată. aspirină.

Clinic so manifestă prin dureri. ultima ducînd în timp scurt Ia infirmitate prin anchiloze cu prinderea articulaţiilor coxofemurale. ' . procesul Inflamator. Radiografia coloanei vertebrale pune în evidenţă formarea rle punţi osoase subligamentare (legînd o vertebră de alta). în unele forme clinice evoluate se constată interesarea ţi o . evidenţiind modificări la nivelul articulaţiei sacroiliace: de la ner<'(|iilariUviţi ale liniei interarticulare pînă la sinostoză articulară în stad i i l e tardive. . litlopaloqonle. n ( i > i < N i i i a lombară devine mai rigidă. Tratamentul este medical (medicamentos. Clorzoxazonul şi midocalmul au efecte decontracturante şi uşu-na/. iar prinderea segM i r n l i i l m < n viral se exteriorizează prin imobilitate în/îlexie anterioară .n i l .ilc . fenilbnla/ona.n 1 . .5. REUMATISMUL DEGENERATIV Reumatismul degenerativ este o afecţiune articulară cronică.-. i. dureri lombare cu iradieri pe traiectul sclatirului.. este crescută şi este folosită ca test de evolutivitate. intermitentă şi progresivă. prednisonul cu efecte antiinflamatorii şi antialgice. i/a prin cifoză sau rigiditate în extensie. şolduri.Tratamentul medicamentos foloseşte aspirina. Se va evita repausul absolut vreme îndelungată. ' • rxlmdc po întreaga coloană: bolnavul arc dureri în r«< || I I I I I M l. Balncoiizioterapia (rontgenterapia şi alte proceduri) se folosesc pentru efectele lor în cadrul recuperării bolnavului. Examenul radiologi? este de mare importfmţa'. care începe. Dl. Uneori nroniiismul reacţionează prin formarea de osteofite.H. Durerile pot fi nionoai' l i m l. poliarticulare sau la nivelul coloanei vertebrale.lala loziuni artrozico şi la vîrstele tinere. cu cauze variate. adică apariţia unor («xrresrenţe osoase prin reacţie periostală. urmate de distrugeri ale cartilajului articular.il suferinţa bolnavului. genunchilor sau scapuloumerale.f n / u . astfel ca boala să fie oprită din evoluţie şi bolnavul să fie re< nperat pentru o muncă adecvată.-. ortoper7/c si chirurgical.. boicilul forte. ce apnro în condiţiile proceselor degenerative articulare..n e. V. a anrhiIo/ei.pondiloză sau spondilartroză.]Ă regiunea «acroih.i i l o r <n liculaţii (umeri. piramidonul. dar IP pol con.ni sărurile de aur. Se pot folosi de asemenea antimalarice de sinteză •. iar anatomopatologic se evidenţiază prnresp erozive. . n i i ' x l c i i MC./ /Mm/u f/c stare. Evoluţia este cronică. balneofizioterapic). 304 .S. 8. 1 superioara. existînd în practlc<1 formo cu evoluţie benignă. realizlnd aspectul de coloană in formă de „baston de bambus".. indometacinul. genunchi)... Nu toate procesele artrozico «lut untifilf obligatoriu de simptomatologie subiectivă. completat cu examinări complementare.iqnosllcul pozitiv se stabileşte prin examenul clinic. Afectarea-coloanei dor. Afecţiunea survine mai des la vlrsta înaintată. latentă sau gravă. a durerii. cînd voi 1)1 in de '.<• h. El vizează combaterea inflamaţiei. deoarece grăbeşte anchiloza.

novroza. d«M|Hi ' •" . semne care au valoare (n pii'/enţa simptomelor clinice. livoluţie şi prognostic.' i ce o generează. SPONDILOZA Spondilo/a reprezintă forma particulară a artrozelor locall/. hidrartroză (adică sporirea lichidului Nlnovial) şi crepitatii. traumatisme (artroze posttrau-Minllce). solicitările fizlolo(|lr« cea mai mare este la membrele inferioare unde survin frecvent artroza gleznei. sau trmnruitlsmrlr puternice pot fi *l ln In antecedentele unor bolnavi cu manifestări nrlm/ico. influentele exercitate asupra circulaţiei /oca/o (/o m luctorii climatici (frig. Durerile apar frecvent In urma val l l l n r meteorologice sau dimineaţa la sculare şi la primele mişcării i npnl diminuează treptat şi dispar în timpul zilei. Termele clinice sînt condiţionate de vîrstă. H numenul radiologie pune în evidentă rarefieri osoase (osteopofn#fl|. tulburări de statică (picior plat). urmate apoi de artroze. l'tictori ereditari. tulburări funcţionale caro Inţjreul««fl nclivitatca profesională a bolnavului. coxartroze). Artrozele dau suferinţe supărătoare. unde se asocitr/ft şl alta Imll: (ilx'/. formulă loucocitară.numenul obiectiv poate descoperi redoarea articulaţiei. zugravi. leucocite. Interesează atlt vertebra. cit şl discul Inli'i veilelmil. Simptomato| i n po. obezitatea.ilo începe treptat. de focar. (1 — pnnlni em r ir înm tll .l'mlexlunea oste Incriminată In cozul In rnre pro< ui iiuincll ioll) ni procădure undo articulaţii (n Io mtlnllor. pictori etc. hematii. cu dureri supărătoare.S. / '. endocrini. deformarea articulaţiei. Durerea se explică prin tulburări metabolic» •ilirulme ca urmare a diminuării circulaţiei locale în repausul noctmu |i p i l i i frecarea suprafeţelor osoase la mişcare. Este vorba de afecţiuni cronice.ide de exacerbare dureroasă. u/ura discurilor intervertebrale Joacă rol In declnnşnraa unim tutelor. rămîn normale (V.de procesele degenerative (ale vîrstei înaintate). mai ales la femei. Solicitările profesionale nu Miii'uil importanţă. Simptomatologie. intulul. Pentru coi încadraţi In nctlvilfile i icează dificultăţi cu repercursiuni socio-economice prin Incnpti-i îlftlo ic'inporară de muncă şi tratamente repetate sau chiar prin InvnH i l l l n t i . Hxplorări biologice. hipertensiunea arterială. inul. sau chiar specifice pot determina UiflflI I I nrliculare.nte la nivelul colocinei vertebrale. umezeală) pot avea rol patocjenetic. uma ni). dar nu prea intense. tuli di //e f/o statică. agravantă. boala varicoasă. osteofite. cotului şi a mtl-nil In pietrari. limitarea mişrflillor.H. deoarece procesele degenerative favorizează hornU'rnn nui leului pulpos ni fentele şi fisurile inelului flbros sau In «pongloasn varHuli liildriin 3 . astfel s-a descris artroza umărului. tulburările circulatorii. îngustarea liniei interarticulare..itatea.. • ovnluţio progresivă. In absenta unei etiologii microbiene sau uneia ic. unoorl IM peiio. x / Kînmatlsmele mici şl repetate. Inlrctllle cronice. în bună parte eoni i .

Mişcările biuslo sciu ridicarea unor greutăţi favorizează uneori hernia de disc. Se poată însoţi de parestezii. — Spondiloza toracală deşi determină mai rar simptome clinice.ipondllozol"! aule tu i|(<iu<inl < «ii n iiilruzcloi. Suferinţa se manifestă clinic. cu durere intensă. strănutul. Mai des. care poate fi acut sau cronic. pareze şi chiar para11/11. mnl cu seamă dimineaţa la sculare. totuşi se poate manifesta cu dureri toracice exacerbate de poziţia ortoslnticrt şi ameliorate de repaus. durerea este moderată. po vtrful picioarelor şi flexia anterioară a trunchiului slnt du300 . după poziţii mai lungi de aplom H HO u se«ra după efortul diurn. exacerbată de mişr/lrl bruşte sau de ridicarea şi purtarea unor greutăţi. i i u ' i lnmb<>s«cnitc. •— In forma cronică. Durerea poate iradia spre sacru şl fr.. durerea se instalează brusc sau progresiv. dorsală sau lombosacratfi cu Intensităţi variabile.. bolnavul se plînge de dureri în regiunea amint l l . In forma acută. Acuzele subiective se manifestă în funcţie de Io(•(ili/iiroii spondilozei. i . Simptomatologie. cu limiUiroci mişcărilor sau impotentă funcţională totală. intensă şi localizată în regiunea lombosacrată. iar iradierile tonicico şi în regiunea precordială alarmează bolnavii asupra unor suferinţe cardiace (realizează intricări vertebro-coronariene). i ) ) Sciatica vertebrală se caracterizează prin durere la nivelul col i ' . tuşea îi exacerbează durerile. ( l i ' l ) i i l î i i ( l brusc. un rol important jucînd In lonpnrlila simptomelor clinice factorul psihic şi rezistenţa naturală. este vio. mersul po cflldl. — Spondiloza cervicală este dominată de durere localizată In (•(•«ilft. Intre c(in7. simptome ce caracterizează sindromul Bnrre-Lieou) sau dureri nevralgice faciale. dar nuinifestările clinice upar de regulă mal tir-/. l'li'ctiiroii membrului inferior pe bazin este dureroasă. zgomote auriculare. ameţeli.forme de reumatism artrozic. Spondiloza lombară sau lombartroza este una din cele mai frecvente. redoarea cefei sau torticolis. contractură musculară paravertebrală. mai ales la pacienţii care au prezentat în co pilărie cifoză juvenilă (boala Scheuermann). nevralgii în membrul superior. Simptomul principul oslo durerea în regiunea cervicală. determinantă a simptomelor clinice. ce iradiază mediofesier şi în partea posterioară a mriiibinliil Inferior. sau poate iradia pe traiectul nervilor (nevralgie).(>]c spondilozelor subliniem în mod deosebit anomaliile colomiol voilebrole. migrenă cervicală (cefalee posterionrfl. Foarte des bolnavii se plîng de parestezii. Bolnavul caută pozlt'l nntolgicc. explicată şi prin solicitările deosebi l < > «Io acestui segment al coloanei vertebrale. în această localizare se produce şi un o<iiocare grad de cifoză. deoarece mişcarea. l'rocesHn de Involuţie) a discului intorvertebnil Incopo do timpuriu (In Jurul vîrstel d<> 20 nnl). Hxamcnul obiectiv poate evidenţia cracmente. astenie.Iu.prin: «) Lumbago. Se vn retine că nu toate porsoanele care prezintă modificări radio-loţjlro pro/i ntA şl semne clinice de boală.poate fi localizată. conformaţiile vicioase ale acesteia.

e |>»l h • ! " • . periartrite. lillopatogenie. nevralgii (intercostale. realizîndu-se mialgii. i'xiimeimi i >ii. piran. microtraumatisme). ci tulburările ce survin la nivelul ţesuturilor pprli u In re sau juxtaarticulare. Manifestările clinice dureroase ale reumatismului nliflillciilcir sînt foarte frecvente şi variate.c. infiltraţii locale cu hidrocorti/on).diraţic corespunzătoare (clorzoxazon.. focare de infecţii.ipl« de recuperare).ili/. Se urmăreşte de asemenea combaterea rcdoril. alindor. tulburări metabolice. ionizări. teci sau nervi. burslto.il(|ie" (umăr dureros). avînd ca expresie clinică dominantă sinMMI l durerea. REUMATISMUL ABARTICULAR In această grupă se includ manifestări reumatismale caro nu lnt«•ii/. n < ! ' • luminii MNiinete. W 307 . inclusiv cele subacvatice. tratamentul are ca obiectiv durerii spontane» sau provocate şi recuperarea cit mal depllnrt • mita a bolnavului. vom aminti periartrita scapuloPERIARTRITA SCAPULOUMERALA Periartrita scapuloumerală cunoscută în practică şl sub numele dt M.ite (.i M. sciatice. rcopirină. Halneoflzloterapia are un cîmp vast de aplicaţii terapeutice sub i i l e forme (electroterapie. nevralgii sau nevrite. Uluy • iiiinunliil. radio-i i '((Ioanei. vi «xnmt'nul flhdltt*. în aceste cazuri sînt recomandate < !< iftillo focarelor infecţioase. b. i'tmovite. Tntrucli leiiomonolo dmcroasc stnt Niipflrătoare 9! uneînsoţesc de impotenţa funcţionala.-uiuitorii (aspirină. In unele cazuri se produce imobilizarea completă a nrllcul«i|ii'l (periartrita scapuloumerală anchilozanltt. miozite. Simptomatologia. care trebuie să preceadă 8. a conlracturli in. masajul) in staţiuni H'tiro cu profil antireumatic sau în unităţi sanitare speci.fâcr prin (imiiiiiie/rt. dureri cu blocarea articula* uneori durerea fiind atroce. Sînt interesate diverse ţesuturi ca: muşchi. spre exemplu). teren neuroMitliH rin.ft articulaţiile.ni .-. celullte. extract pelold (pellllraţii cu novocaină. Tratamentul medicamentos urmăreşte combaterea durerii şl a • [ i i l o r supraadăugato cu ajutorul medicamentelor antlalglcu şi . In aceste cazuri joacă rol factorii etiopatogonetlcl 'iiiiiiumţi ai proceselor inflamatorii (infecţii.li -i •!• mliiH'. exacerbată de atingerea umărului şl mişcări. • •«•. se manifestă prin durere spontană sau l<i mlşle umărului (care se pot efectua încă). nămoloterapia. Din multitudinea formelor clinice. traumatisme. n. fac• climatici — frigul.6. . umăr blocat). elongatii. tendoane. Ele se cxterlorl/oa/A cei (HM Ini Irite. umezeala) sau degenerativi (vîrstă. brahiale) sau nevrito.

Govora). s<« indicei b. Se indică staţiun i l e «u ape acratoterme de tip Felix.7. Pucioasa). ca şi apele sulfuroase (HercuInno. beneficiază de toată gama de BFT. Lacul Sărat etc. hidrochinetoterapia. Se contraindică cura balneară în cazul artritelor în puseu. — Duşurile şi masajele ameliorează motricitatea prin hidrochineto terapie. după combaterea durerilor. — Hidroterapia este antialgică şi antispasmodică. Hoinl. Se va evita imobilizarea de lunga7durată care con• l i i l > m r l . favorizînd menţinerea sau restaurarea funcţiei articulare prin hidrochinetoterapie.il. 8. — nămolurile minerale de la Olăneşti. Im portanţa hidroterapiei a crescut în ultimii ani după ce s-a consolidai convingerea că terapia cortizonică nu rezolvă problema reumatismului. cu un climat sedativ. BALNEOFIZIOTERAPIA ÎN BOULE REUMATISMALE C R O N IC E Se folosesc crenoterapia. medicaţic antialgică. hidrocortizon. mai ales In •mzomil călduros şi uscat. infiltraţii cu novocaină. Reumatismele abarticulare beneficiază de BFT numai în formele prrlimqitc.este lungă (6 luni — 2 <mi) cu tendinţă la vindecare şi reIIMH . — Nămoloterapia foloseşte: — nămolul de turbă de Ia Vatra Dornei şi Borsec. i. Amara. — nămolurile sapropelice la Techirghiol. rezistente la tratamentele medicale obişnuite. după scurgei c < i unui interval de 4—6 săptămîni de la faza acută. l i. cvitnn-ii l i u i u l i i i . Reumatismele cronice inflamatorii beneficiază de BFT sub toate formele sale dacă afecţiunea nu este prea avansată şi dacă nu sînt semne de evolutivitate prea accentuate. nămolurile. i i o .ilnpofizioterapia mai ales sub formă de kinetoterapie. Se pot indica şi ape clorurosodice moderat rnnrcnlrulo (Amara. duşurile. i . . masajele. de aceea. cu o viteză de sedimentare de peste 40 mm ]<i 2 ore (deşi aceasta nu este un criteriu rigid). indiferent de localiy .inicnlul se face în funcţie de forma clinică prin repaus.inchiloză definitivă.idioterapie. Bazna.i linictU'l articulare. Reumatismele cronice degenerative (artrozele). Repetarea de trei ori a tratamentului consolidează rezultatul.

Colagenozele cu evoluţie benignă sînt reprezentate de: .boala Dupuytren. Caracterele generale ale colagenozelor cu evoluţie malignă: — evoluează cu alterarea progresivă a stării generale: subfebrlllliţt sau febră.9. — lupoeritematoviscerita malignă.de naturft abactorlanfl. -ji modlflrwrnn altor probe biochimico-funcţionale. perii <irdile). poliartralgii. — dermatomiozita. Interesaf«fl concomitentă a mai multor viscere (rinichi. i niorfologir. i v n i . — periarterita nodoasă şi sclerodermia. In co rtlc o to rn p lt» |1 m c d lcn ţln Imune'I M " ' '-ivâj 'IOU IHtU'dll l MII i I I I l l II I I I II II . • . ccm re lilieci l < i lulburări funcţionale profunde şi progresive-. sltale benignă. — boala Peyronie (induraţia plastică a penisului). -creşterea. în toate cazurile. ini n i c i . iar ulterior şi a parenchimulm < > i < | . i b i l .i Mibsl. C O LAG EN O ZELE l Sînt boli ale ţesutului colagen-conjunctiv-mezenchimal — cu tt'flillnţă fie extindere în întregul organism. . .d en tre că to r. in | ) . . la valori mari <i V. i i o i | c i i « ' / . Unele au evoluţie maligni.intri luiulMinon* tnln Intorcclulare. i m ' l < > r .S."! ostr. Colagenozele cu evoluţie malignă sînt: •— poliartrita evolutivă. ficat) şl apariţia unor forme ce dovedesc intricări între diferitele rolaqeuo/o. poliserite (pleurite. i l l e r i i r e . in linul l < i iiiNiifl* Cii'llţn |>olivisCPr<il<i. i iicesloi afecţiuni intervine cu probabllltnte un i M .sindromul Sjogren.extinderea progresivă a suferinţei la întreqnl oiqaiiism. — fibrozitele şi fibromiozitele. p i i n ' i.examenul morfologic evidenţiază alterare. •-.! I.

terapia imunosupresivă. i i f . Prognosticul de viaţă şi de longevitate este bun. creşterea gamaglobulinelor peste 25%. oasele carpului formează un bloc.munci! oste rezervat. piretoterapia şi insulinoterapia s» l i n IM m f l i c i i l i u şi sub observaţia medicilor de specialitate. S-a demonstrat că „aspirina şi tratamentul conservator Hlmpln |ie termen îndelungat controlează 50% din bolnavii cu polin i t i i l i i n-iimatoidă".< t ce seamănă cu laba de cîrtită) şi la scăderea forţei muscularo . ciilliirfl H/led nii'dic. i l e i i ieri insulare (microgeode).limite la deformarea. i l i i indeluiujală u bolii şi ca urmare a efectului aio . iniţial se evidenţiază de< • . I .1. k<-(npcrarcii medicală continuă cu chinetoterapia.i focarelor de infecţie. simetric şi cu evoluţie progresivă sau în puseuri. imunofluorescenţă. l'robcle imunologice. reumatism cronic secundar.1 ui miilor şi a întregului organism.<• m. Există forme în care procesul înllnmator se stinge treptat. | K . lent progresivă în patru stadii. ilra unor reacţii ca Waaler-Rose.. Aspirina se administrează după masă 3—5 g pe* zi/ :. Cu timpul s» . In < i l t e cazuri procesul inflamator rămîne permanent activ (chiar în • »ndiţiilo unui tratament susţinut). a mîinilor (care iau un . Terapia ocupaţionalel şi ergotera-| iio htnl indieiile î l . balneofizioterapia.ili'i (chiar sport). A:. locomoloni . Evoluţia este cronică. Există numeroase forme intermeill..u utilizează indometacin.ne.lie.iligne.d i i i . artroscopia. cel de sănătate si • l ' .deseori prin dispariţia interliniilor artii u l . In 10—20—30 < ! ' • nu i se ajunge la deformări articulare. 9. mai des la nivelul mîinll»i. putînd rămîne doar deformaţiile articulare. Explorările paraclinice evidenţiază o serie de alterări biochimice: V..^i metabolice ce le realizează.. i l i i şi dislocări articulare.— recuperarea bolnavilor cu aceste afecţiuni este numai parţiala fi trecătoarei au deci un net caracter invalidant. butazolidin.. l i.l I. corticoterapie. oste mult mărită. datorită deficienţelor de manipulaţie.nnent. ulterior apar reacţii periostale subIn\ .idore articulaţiile mici interfalangiene. i n < i l ) . antimalaricele de sinteză. studiul ragocitelor. poliartrită cronica evolutivă) Slmptomele clinice sînt dominate de poliartralgii ce interesează cu pn-c . POLIARTRITA REUMATOIDA (artrita reumatoidă.S. pozitivii. cel mai des simetrică. testul latex. studiul factorului reumaloid. terapia cu unt ( S ' i l' | . lixamenul radiologie decelează modificări (de formă şi structură) i i l e odselor şi articulaţiilor (mai ales la mîini).il.. macromoleculele (carbonatul de hlMiiul polivinil pirolidona). electromiograma şi artroscintigruIm confirmă şi precizează diagnosticul care trebuie să diferenţieze polimirita roumatoidă de unele forme de reumatism şi de alte colagenoze in. .

rt (hldroxlcloioclilnrt la început 000 mg pe zi. K i > .i istlr» numite celule lupice. hi])«-ni . .imnglo-'llnemie şi prezenţa în sîngele periferic a unor celule C I H . şi c . In Indicaţia modicilor do specialitate. Evoluţia este rapid sau lent progresivă de In cttcvn luni plnft la f) ani. Măsurile socio-proiesionale de recuperare decurg din durnta îndeitjnltl a bolii şi carenţele economice pe care le generează. timp îndelungat).r . toate cu caracter sevo. unice sau care formează rozeto.H. hematurie. cardiopatie. So va urînnri 311 . mişcarea (inclusiv cea legată de gesturile şl (•Insrtrile profesionale). Tratamentul se face la început In condiţii de staţlomir şt constM Ir» nwnrlcrea — sau alternarea — antimalaricelor do sinte/. De asemenea pot să fie pozitive o soii«. Mlatt<lfl). apoi so va reducp (!<»«« proţiroslv la 200 mq. lupus eritematos diseminat. btistoane sau cîrje pentru antebraţ.ilnncl i ni so evidenţiază constituie „fenomenul LE" pozitiv. pn-y-nl l . i' devine din ce în ce mai frecventă. r i ut şl condiţii naturale progresive. l'Nlhoterapla r:. n < ' . • — fenomene de interesare poliviscerală: pleurezie (nuii <!'••.S. i p . p i . — manifestări cutanate caracteristice: apariţia unul oriN-m facial in formă de fluture sau liliac (eventual cu alte localizări). poricardită. ii' wplo merjalie. ca şl tratamentul chirurgical («Inovlc-< i modicilor de spoclnlltnte. chiar grav.mpln. Prognosticul este rezervat.. începutul poate fi brusc sau Insidios cu altera* i*«a stării generale: — febră sau subfebrilităţi.Rmli"i.CVMl h > l l . Se va insista pentru rămlnerea In «ctlvltnte un i | i cit mai îndelungat.2.r. In evaluarea capacităţii de muncă se va considera deficitul d* Miipuloţie şi locomotor. retinopatie lupică. deficienţele metabolice şl caracterul solicita• i locului de muncă. Recent în urma introducerii tratamentelor actuali? dumtn <!• s-a prelungit pînă în jur de 10 ani. mărită. scaune cu rotile etc. precum şi i deficienţa locomotorie care necesită procurarea unor clrje CU mli.rut în cadrul condiţiilor ergonomice de muncă.< l " piohc i-|i ă o componentă imunologică în producerea acesld :. LUPOERITEMATOVISCERITA MALIGNA (lupoviscerita maligna. cu rortlroteraplo fi madlcnnvn Imunodepresive. lupus eritematos acut exantematic) Este una din cele mai maligne colagenoze. l « ii'1% din bolnavi. 9. Slmptomele clinice. l ii -p. polimicroadenopatie. 2 — 4 săptămlnl. Examinările paraclinice evidenţiază: V. avînd şi în acest caz un rol sunoţjen răni -.u> întotdeauna utila.

Aspectul clinic. leucopenie) ale acestor moillriimciite. eritem.. începutul este necaracteristic cu fenomene generftl<>. se indică terapie ocupaţională.. < .: |.ipacltatea de muncă este pierdută. DERMATOMIOZITA (neuromiozita.npnilţln unor fenomene negative (anemie.tratamentul indicat şi să accepte condiţiile pe care i le impună 9..i domiciliu. psihoterapie ce urmăreşte să convingă bolnavul să nun.cresc alfa.v/dr/ biologice particulare: creşte creatininuria. boala afectează cu precădere vasele. panangeita necrotică) [ : Analomopatologic. stomacul). angeita necrotică. mai nlivi In porţiunile proximele ale membrelor. în formele care s-au cronicizat •. Tratamentul este comun cu al celorlalte colagenoze. i. Sînt interesate şi viscerele. dermatomucomiozita) ('ciMcteristicile bolii sînt: inflamatiile abacteriene musculare multlplc. pigmentaţii şi înţjrovnM'ii do tip sclerodermic. miocardul. din care motiv evoluează de H '<l ii l« 1 cu hipertensiune arterială şi hematurie. urnii . i r l o r de calibru mic şi a arteriolelor. infiltraţii edematoase şi dermatita eritematoasă.l i ' i>utul bine la terapia amintită.l. 9. Particularitatea constă în afectarea cu predilecţie a ar-i . PERIARTERITA NODOASĂ (boala Kussmaul-Meier. rar se depăşesc aceste limite. plrtinlniil şi aparatul digestiv (esofagul.4. Prognosticul este grav. Mwi//o. însă dacă depăşeşte un an de evoluţie Htnt ISMIIIM* de rcinlsluni mai îndelungate. l'ivoluţia este de luni sau l—2 ani. 9! <|<iinn<|lobnlinele. npoi apar dureri şi tumefieri musculare cu caracter simetric. Simptomatologia se manifestă prin trăsăturile clinice generale ale < c. .3. C it|M <'ltdte« de m unci este de Io ln«>put pierdută. Prognosticul este rezervat. electromiografic se evidenţiază scăderea capacităţii motoriii biopsia musculară evidenţiază modificări caracteristice. polimiozita. Capacitatea de muncă este pierdută de la început.K|rii<)zelor. fiind puii n elicace.

5. totuşi ceva mai bun decît In restul colaip'Moy. sclerocUrmla adulţilor) Elementul fundamental în această boală îl constituie creşterea cnnlilflţll de fibre colagene. Prognosticul este rezervat. vasodilatatoare sau antihistaminice. plămînul şi tubul digestiv (esto cunoscut esofagul .elor maligne. Recuperarea biologică s-a încercat cu prednison. Evoluţia este lent progresivă. Complicaţiile sînt determinate de infecţiile intercurente. insult• H-nţc' viscerale sau de intricări cu alte colagenoze. hialuronidază. urmată de scleroza lor şi apariţia de leziuni «lioflante. .lil lub <U> sticlă" determinat de rigiditatea sa extinsă). dar rezultatele sînt puţin satisfăcătoare. dar pot surveni perioade de amolloînrc sau agravare. Slmptomele dominante sînt la nivelul pielii.. Capacitatea de muncă este redusă sau pierdută în funcţie de prolun/. acid paraamlnnlipn/oic.9.imea leziunilor şi de caracteristicile solicitărilor locului de muncrt. dar stnt interesate fi vlsi'crele: inima. SCLERODERMIA (scleroza progresiva sistomicâ. terapie imumnlopresivă.

nelinişte. traumatis.1.R. pneumotoraxul sponInii siifociint (cu supapă). esenţiale. 10.. pleurezia masivă. accidente vasculare cerebralle. In trusa de uryonţă trebuie să existe şi un carnet compendiu sumar. barbiturice. oxigenarea adecvată şi epurarea de bioxid do carbon a sîngelui. morfină. Cuu/e cxtrapulmonare: intoxicaţii sau autointoxicaţii cu oxid do fnrbon. hnlix inolll vizuale şl auditive. aplicate cu promptitudine şi „In mers". tetanos. copia diaImllrfl şl urumică. indispensabile. la un moment dat.. cefalee.10. U R G E N T E LE lN M E D IC IN A IN Ă E R N T Afecţiunile care alcătuiesc urgente se vor prezenta pe aparate şi ilsteme. «Micclcililo. edemul pulmonar ni ut. tumori endocraniene şi traumatisme tranioSimptomatologia este compusa din: agitaţie. URGENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA Insuficienţa respiratorie acută (I. trebuie recunoscute şi tratate sistematic după un plan terapeutic bine precizat.A. cuprinzînd noţiunile şi actele primare. ncid cianhidric. corpi străini laringieni şi intrabronşici. obnubilară şl. Cauze bronhopulmonare şi cardiace: edemul şi spasmul glotic (fnrlngi. pneumonia masivă. Sînt necesare cunoştinţe clare. ce se aplică în diferite cazuri. mc-.. astmul cardiac. anestezice.icia. delir. infecţii bronhopulmonare. confuzie. anxietate. Aceste „situaţii disperate".m). criza (!«• fistni si stnrea de rău astmatic. cauze nervoase..) este incapacitatea plămînilor do o «sigura. l<> lor. . critice. n. | b. cu fracturi pluricostale. cmboliu pulmonară şi infarctul pulmonar. Etiologia este variată.

cu sonda nazală. 3. spasmolitlcei aiitidlcrglce-aiitihixtuinlnlc? (<<fc(lrlnft.api cii:. tahlcnullo. terpină).p iirc.i . nici oxigen in mu. hipumutini.). .Obstrucţia larlngiană acută (edem larlngian. măşti de oxigen sau corturi de oxigen. Respiraţia asistată este o metodă modernă ce utilizează aparate «n presiune pozitivă intermitentă (plămîn de oţel. abces rotrofaringian). m lo z ă ţ i c o n t r a c t u n ( ş . l » ) Dezobstruarea laringotrahealâ se realizează prin intubflţlo UnImnlil cu sonda sau traheostomie (deschiderea externă a traheel şl Inii nducerea unei canule). se tracţionează llinbn iu un tifon. ftiii . (hipcijim •(• siiu bradipnee). dacă starea eito foarte gravă sau se agravează «o ndinlnhirudil fiumlsucclntit du hldrocortlzon 50 mg la 3 — 4 orei ox/(/onof<<r<ip/o (In cat 3tS t n i < " > i ic. gură la nas) sau mijloace cu acţiune externă Indirecta prin compresiunea toracelui (manevra Holger-Nielsen. romergan. Respiraţia artificială prin mijloace directe de insuflare a aeru lui (gură la gură. paturi basculante). sedative: bromoval. (unlntmln. adrenalină). expectorante. bciuluri calde. l i n . cu capul mal jos. Tratamentul medicamentos constă din bronhodilatatoaro «nil sau injecţii (miofilin. clanoză. se apllcfi comproso cnldo nl« în jurul gltului. i l o r l ( i m Nu se administreză: morfină. t iil lm i u i M i n ibm ilir e a r e f le x e lo r o . Doljuwul se aşază In poziţie şezlndă. llci'i corticoizi (în astm). 5. ml lo t o m o t o r . prin aspiraţie obişnuită sau intubaţie nazofaringiană.nioriulă sciu hipertensiune arterială) extremităţi culdo. fluidifii «puici (benzoat de sodiu.> < » i < a o i. se îndepărtează corpii străini din cavitatea bucofarlnglnnA înmiual. . efedrina etc. stimulente ale centrilor respir. «) Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene prin drenajul de posturfl. 4. In docubit ventral sau lateral.). nuit şi iraţional (produce efecte nedorite pînă la stări ( •n in administrat prea îndelungat sau prea concentrat). S ulnigdaliun. bronhodilatin. centuri abfl (HKiumatice.o n i . un . barbiturice. 2.şi uneori colaps. adrasate cauzei (edemului pulmonnr mut. c) Dezobstruarea căilor aeriene inferioare prin îndepărtarea hlptrducreţiei bronşice stagnante cu ajutorul medicamentelor bronhodllata* lonre şi provocarea tusei artificiale. Măsuri terapeutice generale 1. mucolitice şi proteolilice (i nlfrtchimotripsină). Silve»* ier) sau tehnici moderne cu aparate portabile de respiraţie artificială. fenolxirbltdl ( t u rmilltntt mU a). Schfiffor. plmiroziei. Dezobstruarea căilor aeriene este primul gest terapeutic. larlngltn obstrunnt^. intoxicaţiei etc. Măsuri terapeutice speciale (situaţii particulare alo Insuficientei 'iplrutorii acute).1f i n i( n i i i i i . Măsuri terapeutice generale (de reanimare resplrntotlt») aplicate prompt tuturor cazurilor — fără deosebire de cauzn 9! mdlilf/ terapeutice speciale. antibiotice cu spuctrul \nr\\ (In In* IIH tli). antispumigene (alcool 96°). Oxigenoterapie după anumite reguli bine stabilite 9! •uprava* <|hore riguroasă. Tratamentul.

d« iiţior: noosinefrină. în ca/. 2—3 fiole pe 24 de oro. so umezeşte acrul în cameră şi se administrează medicament» • lup. timpicilină). strangulare. inhalarea de l u l i i d gastric.v..'.iii.'cidente vasculare cerebrale.. decompresiunea chesonierilor. in-tormitunt). isuprel.oll untispumă.trnipio intensiva pentru traheostom U» i ii iiitul><i(io. rheomacrodex. l i c h i d pleural. oxifenoniu l mg i. bronhodilatin. aspiraţie şi ventilaţie artificială (dacă prin măsurile precedente nu ccdcdză).Criza de astm. pe 24 ore.. mai rar ACTH (poate produce accidente alergice grave). înec. oxigen.) . ' HEMOPTIZIA So niunifusUi prin expoctorarea unei cantităţi de sînge din călii) . embolie grăsoasă postraumatică. înmii /ol l• .icico etc.. corticoterapie (prednison 25 —30 mg/zi).d« ! ' • «i. normală sau crescută: sîngerare 300—500 ml (contraindicată în anemie şi ateroscleroză cerebrală).v. Tratament. antibiotice (evităm penicilina).m.m. furosemid. respiraţie asistată. electrocutare. adrenalină şi extracte de hipofiză („astmuri drogate"). ducă nu cedează se adiministrează hemisuccinat de hidrocortizon 25—50 mg i. antibiotice (tetraciclină. mi-con-n (kcirion) 3—4 fiole i. insuficienţa renală. în caz de eşec. hemisuccinat de hidrocortizon. diuretic (întotdeauna). novodrin). tnnlcardiace. astm. depresoare respiratorii minore.A. vezică urinară destinsă). largactil şi antihistaminire.K. tcoylucin. annleptlci> ciinlion-splralorll (lohi-llufi. tratamentul insuficienţei respi ratorii ticuto prin administrarea de oxigen..ire.. Puseul acut al unei Insuficienţe respiratorii cronice (bronhopiHMiiiiopnliu obstructiva cronică).iniţă). trrtiispoit la swtici d<. — Starea de rău astmatic: sîngerare 300—400 ml.01 g i.. Cauze: gaze toxice. corectarea echilibrului hemodinamic: a) T. Bolnavul se aşază în poziţia cea mal c oimxlii.) . hemisuccinat de hidrocortizon.v.. traumatisme toi. dis-l»«/. ameliorarea nrruliiluM: morfină. hipotensoare.. so administrează morfină 0. Se evită administrarea de: morfină. tonicardiace după etiologie. mialgin. infecţii bacteriene pul. respiraţie asistată. după puncţie evacuatorie rapidă a cavităţii naturale (ascită. aspiraţie nazofaringiană. Se administrează: miofilin i.ui .. . edem pulmonar de altitudine. tulburări de cuiii)'. sau i. oxigen (cu mare prudenţă. vagolillco (atropină). Na se VOT administra: morfină. — b) hipotensiune sau colaps: ameliorarea debitului: corectarea tulluirfiriJor do ritm. euo. nlcetamld.i pltituil terapeutic: bronhodilatatoare (miofilin. (contraindicată în: insul i c M ' i i ţ a respiratorie gravă. cloram-fnnlcol. I i i i i i i i i i .v. traumatisme craniocerebralo •. — Insuficienţa respiratorie acută în edemul pulmonar acut necardloqcn şl de origine extrapulmonară. Tratament simptomatic: bolnavul se aşază în poziţie y/mda..

o noaptea. Apare mai frecvent la hlpertftll* sivi şl Ui subiecţii cu discrazii sanguine. cardiopatiilor valvularo suu mnllopnlnlnr ischemice etc.R. Infunlo pulmo-• «»tc.Ktlologle. seta intensfi do ner.iţio M nuv/lndtl. colaps uneori. oxpoctorntlu wpiiniiMisfl rozacee abundcmla. care pătrunde printr-o perforaţie patologică a ••• fonici pleurale. EPISTAXISUL Epistaxisul poate să fie benign (90% din cazuri) şi qrav (necoiltS iiiiixlmă urgenţă.2. Tratament simptomatic: durerea se calmează cu algocalmln snu (| oiiuizin.). transport pt PNEUMOTORAXUL ACCIDENTAL Pncumotoraxul accidental este constituit de o colecţie de 80r In Biv l lalea pleurală. tusan etc. c l n n 07. i Cauia este inundarea brutală a alveolelor cu tnmssudat plosiuntlc. în şoc: analeptice cardiorespiratorii (nicetamld.irca tuswl l«lnă. cffortil. spitalizare. rfinterul bioiiliopulmmuir. scd. aerosoli cu tromliiuă. în cazuri grave tamponauimit posterior efectuat de medicul O. iliilorită hipertensiunii arteriale.. Tratamentul: — rcpanx uhuolitl in po/. tratament etiologic (cînd cunoaştem caii/ii).sedative. URGENŢELE APARATULUI CARDIOVASCULAR ASTMUL CARDIAC Astmul cardiac (edemul pulmonar „decapitat") poate trece In <dwn pulmonar acut. — se administrează: solulii hiporluni. boli pleuropulmonafe Bubiicilare sau cauza rămîne necunoscută.îl| licinostiillco: Costat. Slmptome: junghi toracic foarte violent. cla-. tahicardie. sau (jlnco7. Simptomatologia clinică se manifestă prin dispnoo pnroxlNlIcA dinumilea. Tratament: se intervine cînd hemoragia devine ameninţătoare prin i HiiNocinţele ei. tamponament anterior. în 10% din cazuri). A Instnlnlft brulnl.inxietate.fl pulinnnnrH.K •< •. npâ* i u l. adrenostazin. pentotrn-l. . cofeină).. noliiiişto accontunlrt. itfl-i mltralfi. în pneumotoraxul cu supapă se face exsuflaţla da 10. pumj«i cu (jhoiiţfi po IOI.spontan: tuberculos. l>rnn$l<'< LI n. hemostază localii i iimprcsiune digitală. După fr»< vt'iitrt HO piodiiro In Inbi-n nlM/. Se aplică: psihoterapie. dispnee accentuata. lichide roci. alteori şoc ploural. transpiraţii.. [•tlologie: traumatism. tuso.L. repaus v<>ubsolut. glanduitrin.

â 15—60 minute).v.r. sintalgon.. CORDUL PULMONAR ACUT 'l M U M l IH ll. — intuba[ie traheală {în cazuri persistente) cu aspiraţia secreţiilor.\cncscctie (300—400—600 ml cu ac gros) in hipertensiunea ortorlalfl mure. — digitalice: lanatozid C i. morfină 0. la normo. apoi trombostop (50 mg din 6 în 6 ore).v. — antibioterapie (împotriva suprainfecţiei). Simptomatologie.vn/n. — suprimarea durerii: algocalmin. care se pot repeta la nevoie. .. Simptomatologie.v. instalate brusc. Se manifestă clinic prin durerea retrosternală cu (vimcteristicilc cunoscute. hidrocortizon hemisuccinat în injecţie sau pi ocini son per os. — tratamentul eventualului şoc. Tratamentul: medicaţie antianginoasă (coronarodilatatorie): nitro-(/// (•«•mid.1 în toarcere. -. succesiv după 10 minute se desface ligatura la fiomm niombru).sau hipotensivi se face „venesecţie nesînţjcrliulcl" (liţjatura membrelor la rădăcina lor pentru împiedicarea circu lui iol «li. corontin)j mialgin l n cu/. efectul ilurou/. mialgin. Uibleto sublingual (durerea dispare după l—2 minute. Se manifestă prin tabloul clinic al şocului cariliogcn şi insuficienţă ventriculară dreaptă. do durori persistente. /n/o/i. agozol (sinonim: segontin.. Tratament: — repaus absolut. ştiu i. CRIZA DE ANGINA PECTORALA Se datoreşte unei ischemii miocardice acute tranzitorii prin aport miocardic insuficient de oxigen. sau Edecrin 1/2—l fiolă). morfină (ultimele două sînt contraindicate la bolnavii cu bronhopneumopatii cronice obstructive). xpasmocromona-. 3IB . — oxigenateiapie intermitentă. a 25 mg).01 g i.4 mg. — în cazuri extreme embolectomie. papaverină. In rrizolu anyinoase rebele şi severe se recomandă: nitriţi reInrd-l bohililocante adrenergice (exemplu: pentalong+propranolol sau plm lolol (rruldln).ixiiiwvul este aşezai |>o scaun sau po marginea puţului cu pU clonii'!*' iitlnmter . miofilin i. s. 1/2—l fiolă din 6 în 6 ore (este sin gurul care pare indicat).v.... — diuretice (furosemid l fiolă i. medicamente: furosemid (Lasix) l—2 fiole+strofantină 1/8 mg :. persantin (de 4—6 ori. l tabletă pe zi.m.iiu Idiuilozid 0. Este determinat în majoritatea cazurilor de obstrucţia bruscă a arii-ici pulmonare prin embolie masivă. — anticoagulante: heparină.oxigenoterapie-.

6 mg. Slmptomc: durere relrosternală cu iradieri foarte întinse. atropină) — oxigenoterapie hiperbară. sau s. se tratează tulburările de conducere (blocurile). fie insuficienţa cardiacă globală. mai recent enzime fibrinolitice.v. — mici doze de barbiturice şi diazepam.sive vagale: înghiţirea unul bol alimentar so iul. se tratează tulburările da Ului. Flbrilaţia atrială paroxistică (aritmia completă): se Injecteaiă înlnivcnos un digitalic cu acţiune rapidă: lanatozid C l—2 fiole plnă In doza totală de 1.i ato•«•loro/. nu cedează la nitriti.ci coronariene.Ic o nocro/. durută l—48 de ore. oxigenoterapie.v.2—1. RITMURI TAHICARDICE Şl TAHIARITMICE 1. compromite sau scurt masaj pe sinusul carotidian. febră. liste principala urgentă curdiov il. bromoval. 300—400 mg/24 ore. compresiune pe unul din globii oculari. ciclobarbital. se tratează oprit Ho cardiace şi eventual rupturile cardiace.n. extravoM l. dacă accesul •• |iiii|imgeşte. t mistriei i v i l . după 1 -4 zile trombostop. sau mialgin. — sedarea durerii: morfină 0.01 g i. în absenţa şocului electric se administrează Idiinlozid C. Tratament: — repaus la paf. fenobarbital. manevra Vali l v < i (inspir profund urmat de expir forţat cu glota închisă). strofantină sau digoxin. 31') . snu «jmalina (cardiorythmlne).v. nici la repaus. — manevre compre. TULBURĂRILE DE RITM Şl CONDUCERE ALE INIMII Tulburările de ritm cardiac se grupează în două categorii: I. alternativ» — mefl/Vfinirn/c (ciiul manevrele vagale sînt fără succes): lannlnId (!) In lipsii strolantlnd i. provocarea de vomismunto p i l i i excitarea mecanică a peretelui faringian posterior. 2. hemisuccinat de hidroiiuU/on. — In Infarct cu şoc şi aritmii grave: perfuzii cu soluţie de glu'•/ă+insulină+clorură de potasiu. spitalizăm pentru digitalizare energică sau cardlovcrslunt 11<» urgenţă.ă miocardică neutri uml.INI/MU IUL MIOCARDIC Infarctul miocardic (". — în şocul cardiogen: umplere vasculară. ii nun luotcnslvi) sau isoptine i. — tratament anticoagulant: heparină.n.c. propranolol (Inderal) M » nsociază celor două medicamente de mai sus. snu nooini'l'rintt ( U I M I I . Tahicardia paroxistică atrială: — frafamenf sedativ: diazepam sau hidroxizin. 3. se tratează InNiillcienţa cardiacă: fie ventriculară acută stingă (vezi edemul pulmotmr acut).i. chinidină cu digitalizare prealabilă. Flutterul atrial paroxistic: tratamentul de elecţie este convern i i i i i i M prin şoc electric. uyilaţii'/ hlpolunsiune (la hipertensivi în primele minute).

. calciu clonii 10% 4 ml. 0. respiraţie artificială „gură la gură"/ «tropiri n + 2 mg injecţie intravenos: cofeină. (mult mai activă).f 7. exceptlnd bolnavii diţjltdllzaţi anterior. chinidina per os sau i. miofilin. dizoplramida (Rhytmodan) per os.v. 6. — şoc electric. Tahicardia paroxistică ventriculară: tratamentul ideal este şocul electric. Se mai pot utiliza: xilina. la nevoie gură la gură. în lipsa defibrilatorului electric se administrează propranolol sau xilina i. pentetrazol sau nicetamlcli oxl(|cnol(<rupio. — Curativ: obligatoriu în primele 4 minute constînd din: respiraţia artificială. masaj cardiac extern-. In caz de eşec cu metodele amintite se administrează per os chinliliurt sau intravenos propranolol sau prostigmină inţramuscular sau subM il. efedrlnfli atropină» papaverind sau oxiflavil. Tahicardia paroxistică joncţională („nodală"). II (bloc atrioventricular Incomplet).v. So trutează cu: bronhodilatin. (sub control l!('G. — un digitalic intravenos. Se întîlnesc diverse forme: Blocul atrioventricular total (Sindrom Adams-Stokes) se aplicfl: percuţia regiunii precordiale. 5. calciu gluconic 10% 10 ml.v. sulfcit de atropină 1% 0 . propranololul şi practololul ar fi după unii raedicatia de elecţie. dacă este fără rezultat: pacemaker atrial artificiul 11 d n y. Tratamentul este identic cu cel ui fibrilatiei ventriculare cu şanse mai mari de reversibilitate. Flutterul ventricular paroxistic. propranolol. substanţe dorlvulo din adrenalină sau noradrenalină (izuprel şi aleudrin). ajmalina. II. 0. propranolol. Blocurile atrlovoulrlculare de gradul I. .5 mg.adrenalină.în lipsă se administrează xilina (drogul preferat). Fibrilaţia ventriculară. Se folosesc trol molode principale în următoarea ordine cronologică: —• aplicarea de manevre vagale. risc de moarte subită prin „sincopă chinidinică"). chinidina. izuprel l ml din soluţia 1/500. perfuzie cu adrenalină soluţie 1%0. tonsilat de bretiliu. ajmalina.l tor iu. Dacă inima nu-şi reia spontan contracţiile injectăm în ventriculul slîng una din următoarele substanţe: adrenalină !%<>. detibrilaro electrică.. — Profilactic: tratamentul tahiaritmiilor ventriculare. lla 4. procainamidft per os sau i. 920 . RITMURILE BRADICARDICE Şl BRADIARITMICE Hrndicardia este expresia clinică a blocurilor cardiace (întreruperea iulluxului nervos fiziologic).— în caz de eşec se utilizează şocul electric.3 ml.

Mitologia: embolie sau tromboză arterială.. sull-il de M<| i.v. edom cerebral.il.m. Tratamentul urmăreşte scăderea la 100—170/100—110 mm TTq.m. 2. EDEMUL CEREBRAL ACUT (encefalopatia hipertensiva acuta) Este un sindrom neurologic paroxistic ce coexistă cu creşterea 11 r usca şi importantă a T. Mai nou diazoxid i. c) medicamente antiedem: ACTH 50 U/24 de ore sau hemlBiici Imit de hidrocortizon. i . căreia i se asociază un diuretic cu acţiune rapidă (furoM-inld «nu acid etacrinic). INSUFICIENTA ARTERIALA ACUTA Rsto o urgenţă vasculară ce survine ca urmare a obstruăril brutale rt unul v.HcM . «nu i.v.v. Tratament chirurgical: embolectomie cerebrală. n/.v.m. rehidratare şi realimentare corectă. complamin intraarterial.i l . Tratament medical: a) măsuri generale: favorizarea oxigenaţii i crcbrale.i în caz de agitaţie: plegomazin i. foarte îneci. antialgice: morfină.v. cjMuliolectomio In primolo 4—8 orc do la instnlnrna emboliei (dup.. qllrorol. soluţii hipertone: glucoza sau manitol. Ir. soluţie glucozată. ui goi . sulfat de magneziu. sau i.v. slntalgon unu înli-ilqlM. dihidnil<r/. înainte de cel chirurgical: aşezarea MfJmeniului ischemiat în poziţie declivă. Tr. hemoragie cereIu n la.iu curativ al infecţiilor: antibiotice cu spectru L b) C/I/IMM//. prin» — Antihipertcnsive (hipotensoare): unul din cele 5 grupe do hlpoIciiNoare: reserpina i. ulru i.i picel'/..v.. H I scobutll compus i. spasmolitice: intraarterial novocaină sau papaverlnă sau lol.ilamontul şocului sau colapsului cu norartrlunli Irnlnmcnlul profilactic s.m. tratament nntlronqnlciiit: hoparină. Tratamentul constă în administrarea de: reserpina (raunervil) I. . sau i. Astfel furosemld (l— t l i o le în 24 de ore) sau acid etacrinic intravenos. la un vechi hipertensiv cu evoluţie severă.iini i. dur cu Mipraveghere).. — Diureticele se asociază la hipotensoare. nlfaineiil-dopa fiole i. . (foarte rapid..v.fitrîni şi în cardiopatia ischemică).leonomoritom se administrează regitină. d) tratament anticoagulant: heparină urmată de trombostop.. Kcrcnt se asociază: persantin (dipiridamol) cu aspirină pentru preve nit cu emboliei. (se contraindic . guanetidina i.îs arterial din circulaţia sistemică.v. (liuiul stopului prin arterloqrafle). ||linii ini* "•• i . • HUI i. b) vasodilatatoaroi papnvt'rină. i l.FUMUL ACUT Dl HIMRTINSIUNI ARTIRIALA Valorile cresc brusc Iu 250 mm Hg mnxima şl 130—150 mm Hg ml* id. fenobarbital i.m.i /olln ' .m. în caz di. A. clonidina (catapressan) fiole i.imentul: a) medical. cu risc de edem pulmonar acut. manitol. EMBOLIA CEREBRALA DE ORIGINE CARDIACA 1. sau arfonad i.v.

la un holiuiv c:u ulcer. Respiraţie artificială (gură la gură). il. progresivă. SINDROMUL ANEMIEI ACUTE Sindromul anemiei acute este urmarea unei hemoragii acute mo dlrnlo. hepatită cronică. Bolnavul este culcat pe spate în mediu cu temperatură potrivită şi în linişte. tratarea hemoragiilor. iiitlccodontele bolnavului şi împrejurările apariţiei. instalarea tabloului anemiei acute dup/1 un traumatism sugerează o ruptură de ficat. noradrenalină sau izuprel (aludrin). dacă apare o durere în abdomenul Inferior şi în umăr. Exemple: la o femeif tu pllnfl viată genitală cu amenoree. Evoluează In două studii: stadiul compensat şi decompensat (colapsul). adrenalina. splină sau rinichi. chirurgicale sau obstetricalo-ginecologice. ciroză hepatică. a cunoştinţei. combaterea tahiaritmiilor. plasmă sau soluţii glucozate. cancer gastric. ne gîn(IIin Io o sarcină extrauterină ruptă. Tratamentul sincopei cardiace: se administrează efedrina. Tratamentul lipotimiei: se excită reflexele cutanate (loviri scurte şl vii.sc Instalează tabloul unei anemii acute ne vom gîndi la o homoi. .icii . datorită unor factoi! variaţi ca: scăderea tonusului vascular. iar obiectiv semne de iritatie peritoneală. stare de colaps rapid instalată. Apare după emoţii puternice. întîlnită la persoane emotive cu labilitate psihică. Profilactic: tratamentul afecţiunii cauzale: antibiotic» în infecţii.se efectuează transfuzii de sîngc» loto l. fricţiuni energice sau umezirea fetei cu apă rece) sau excitarea reflexului respirator. Cînd nu se exteriorizează ne bazăm pe analiza simptomelor. scăderea masei sanguine. traumatisme. nn'lcnfl). Dacă manevrele sînt ineficiente se face defibrilare electrică.u|!c> Internă.ŞOCUL Şocul este o insuficientă circulatorie acută. lipotimie. Tratamentul. se combate durerea cu morfină SMU cilte opiacee. Slmptome: ameţeală. SINCOPA Şl LIPOTIMIA Sincopa este o insuficientă circulatorie acută caracterizată prin pierderea bruscă — de scurtă durată — a cunoştinţei şi prin oprirea trecătoare şi reversibilă a circulaţiei cerebrale. sldblrea miocardului. în cazuri extreme se efectuează injectarea do noradrenalină intracardiac. arsuri. Curativ: prompt şi energic. hemisuc'ciruit de hidrocortizon şi heparină.. se combate hipotensiunea arterială şl se menţine vasoconstrictia cu noradrenalină sau angiotensină. factori infecţioşi. Diagnostic: uşor de stabilit cînd se exteriorizează (hemateme/îl. Lipotimia sau leşinul este o pierdere uşoară. masaj cardiac extern. a intoxlctiţiilor etc. sete. incompletă. paloare bruscă.

** nlmolut. transport cu tnrţin. Nu . distensie abdominali. V.iră. greţuri. leucocitoză. Cauze adbominale l Apendicita acută: durere în fosa iliacă dreaptă. Ocluzia intestinală: dureri sub formă de crampe intermitente. „abdomen de lemn" -•-«Miistbilitate abdominală superficială sau profundă. Ulcerul gastric şi duodenal perforat: durere epigastrlcă cu irfl-illfira dorsală transfixiantă. I* I l " M . . Pancreatita acută: survine des la obezi după un prlnz bogat In 'Mălini şi consum excesiv de alcool.'. M•nano. n x i < i > • M i i î ilfiipfl pierderii de rnldnifl. apărare musculară. (ipărare musculară locală şi masă tumorală sensibilă situată In inţ| liiii(Mi veziculei biliare. URGENŢELE ABDOMINALE ABDOMENUL ACUT SAU DUREREA ABDOMINALA ACUTA i sie bine să se reţină că orice durere abdominală intensă şl do duoale constitui o urgenţă medicală ce reflectă adesea o afecţiuni» capabilă de a deveni abdomen acut chirurgical. l'crltonlta acută difuză: durere In cea mai mică atingere* con-linctură abdominală ptnă la abdomen dur. Colecistita acută: durere în epigastru cu iradiere în semlconturfl.H.S. 4. vărsături. şoc şi ulterior colaps.v-t. rigiditate abdominală. l lll. Dacă a fost necesară administrarea unul antlalfilc liih-lnl de trimitere se spcciiică medicamentul şl ora cl/id . 7. vfirsfituri bilioase. vBriăim i M'înne de ileus dinamic. Prin observnr» mă (nu se părăseşte patul bolnavului) se deosebeşte urgenţa nl>-. la palpare. crescută. iinptomele: durere abdominală extrem de puternică. \. pneumoperitoneu.< iil.i/a veziculară şl coledoclană se mnnifcslrt prin dnroro collcn<(vfl liilcnnilcntă. veziculei palpabilă şl foarte sensibilă. rgo-Iiinlo hidroaerice. vărsături. In nu p 1 unea scapulovertebrală şi umăr. II. transport cu autosanitara nuli • • « • .vc <idnlntrf(i7. Intmriipcrea tranzitului. durere de decompreslune. Ictor l — 2 zile. febră. febră. Se manifestă prin dureri cu locuire fn epigastru iradiind în stînga. in iradiere In regiunea scapulohumenilrt droaptfl. la caro «e ••/. Trnlumcntul comun al acestora constă în administrarea unul nnlltiinadic si trimiterea de urgenţă la cel mai apropiat spital.3. udtltlttistutt . în liipocondrul dropt şl iu. meteorism. de lemn* abdomen Imobil. leucocitoză. creşterea lipazelor şl aniiitlor sorice şi urinare.â opiacee. in <•„/ Ionice. sensibilitate locală. po fond de durere continuă. greţuri şl l. '. radiologie: niveluri hidroaerice. • ilsm. apărare mu . greţuri.tratamentul: repun.'l. greţuri.S. constipaţie. plnă In . . îndepărtăm şi nculrali/flm toxicele. modU'aimMitr mitllicmo 10.fi vărsături.ilfi medicală de cea chirurgicală. de intensitate excesivă.

lombară sau în flancuri cu ira dieri pe uretere. tumorile benigne şi maligne gastrice. hlperleucocltozfl. 12. Bolile endocrine: hiperparatiroidismul acut. renogal-rowatinex. stare de şoc. 11. porfirlu acută intermitentă. 2. Sarcină ectopică ruptă: durere în hipogastru. Ocluzia acută a vaselor mezenterice (infarctul mezenteric): duroro brutală. leucemie. in. Cauze generale sau extraabdominale ale durerii abdominale... Intoxicaţii exogene: colica saturnină. disurie. leucocitoză. atropină. ta hicardie. hemocromatoză. colaps hemoragie grav. agitaţie.iyroslvo"). Afecţiuni metabolice: hipoglicemia.v .ilie cu taliu. cri/ci histeroidă. cianoză. şl gastritole hcmoragice. anemlo hcmolitică. Tratament: algocalmin. hemoragiile medicamentoase („droguri • !•' iK'. Cauze digestive: ulcerul cronic gastric şi duodenal (75% din he-. criza addisoniană. 9. clismfl evacuatoare sau aplicare de căldură pe abdomen. Hernia hlatală se manifestă prin durerea la" baza apendicelui xifoid sau retrosternal. I. fără apărare musculară şi sensibilitrtto dureroasă la palpare. pleurezie dlafragmatică. pirozis. ondocardită septică emboligenă cu infarct splenic sau renal. Afecţiuni toracice cu dureri abdominale: infarctul miocardic. Colonul spastic — Iritabil: dureri intense şi de durată sub formfl do crampe. scaun.. zona zostor. tetania. intoxicaţie nicotinică. Tromboza venei porte sau a venei splenice (în ciroză). disfagie. hiperlipemia esenţială. se mani festă prin colici violente. dureri anginoase. Boli hematologice: hemofilie. h ' . ulcerul peptic postoperator. Durerea diminua după eliminarea de gaze. Boli neurologice: crize tabetice. 10. papaverină. 5.. puls tahicardie. hemuturie. violentă.fnc'loi» peritoneal.i i i l e digestive superioare). HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE Pot fi secundare unei afecţinui digestive sau reprezintă manifestnron unei boli generale. 1. ulcerul do : . ce iradiază în toracele superior (diminua în ortostutism şi se accentuează în decubit). 13. abdomen suplu fără apărare musculară. diaree sanguinolentă.. epilepsia abdominală. Colica nefretică: durere bruscă. (i. B. paloare intensă. colaps. anemie. 3. hernia hiatală. H. 4. un orgnu n/cctaf ca punct do plecare. polakiurie. varicele gastrice şi varicele esot 'l . regurgitare. tulburări de micţiune. în cazuri grave mialgln sau chiar opiacee. < n \ •• i hculoza gustrlcft şi duodenală. cystenal. limfadenită mezenterică. pneumotorace spontan. pneumo nie bazală cu junghi abdominal (la copii şi oameni în vîrstă). purpură abdominală Henoch. inloxlc. febra" înalta.

rheomacrodex (dextran 40). boli parazitare. rectocolita ulcerohiMiioi. cmclnoldul Ininului subţire. ciroza hepatica. RĂUL DE TRANSPORT (KINETOZA) o tulburare vestibulo-labirintică şi vegetativă prezenta Ui unele cînd călătoresc pe mare. ateroscleroză. . Cauze generale: anevrisme. ftiuilinmul Adams-Stokes (bloc atrio-ventricular).. mese mici repetate (lapts. h8S»»roţ|ll şi tumori cerebrale. edemul cerebral.Parazitozele pot determina convulsii (mai ales la copii).i inic'. isteria. •HI* du fructe). Convulsiile sînt zvîcnituri de amplitudine variabilă. hipocalcemla.a ş. l'. ALTE URGENŢE MEDICALE C O N V U L S IIL E HUO. rolijarţjnn. hlpoten-«lumi. endocrineleylCH. iar conh. cu vertij.esofmjltM fu'titfl yl umile/). stricnina. difteria. Tratament: culcarea bolnavului şi administrarea de atroplnfl. npi><iisiio!i. turbafBN. transfu/il i | i u p şi izo Rh. promebazin (pot fi (iclnilnl»trnli' *l pmvtmtlv).icinMU» Mint hipertonii musculare. uneori n|mi >)\ in ascensor. slrno/. perfuzie cu substituenti de plasmă: macrodex (dox--n '/ ()). . vftr-«rtlml. eclampsia. tahicardia. dureri gastrice. tetania. sin) sun pe un fond de contractură durabilă. '}.. în avion. burgofen.Kj'ufi. • Cauze nervoase: epilepsia. hi|>rit<'iishin<'(i poitnlă. manitol. greţuri. emetlral. Tratamentul este în raport cu cauzele de mai sus: plasarea bolimi l u l la loc liniştit. fără excitanţi. perlarterlln lunsil. acid cianhidric. unoori nistagmus. brriiMiKil. 10. Cauze toxice: intoxicaţii şi autointoxicaţii (ecatox. humori omalo/a.llologia este diversă: boli interne. sindrome hemoragiei urlţjlno trombocitară. Convulsiile pot fi tonîco-clonice (<'pili<p. uremie). Intervenţia chirurgicală se impune adesea. bonlo WhlppU».i liomboza VBielor Milco şl a venei porto. hipersalivaţie. (tivurile ului Mcikcl. hepatita i|i n. tetanosul. cJon/ce (pe un lond du iu*iilutic> musculară). tiimoiiix | H < I I I I J H « vi iihillfjni ale «io ilul Inforlor. Cauze inlecto-contagioa. lumorlla biici i>l muliyno alo colonului.Alte boli cauzatoare de convulsii: hipoglicemia. sedative puternice (fenobarbttal. Slmptome: stare de disconfort şi nesiguranţă.se: bronhopneumonia. 3:1..iiiuiin.4. somnolentă. vasculară sau prin coagulopatii. . tren sau automobil. bolulismul. Tratament: internare obligatorie.poziţia Trendelenburg. lulocto-contagioase. boli neurologice. nicotină. alcool metilic. clordelazin.

. •ulfurti de carbon. i ( j i u cerebrală şi ramolisment cerebral. mai pot surveni în hei i i » i . .Irltatla aparatului respirator prin substanţele inhalate (bioxidul «In sulf. larlnyita. (J) evitarea escarelor. amoniacul.ll)llltAţli şl cunoştinţei. în edemul cerebral difuz. 10. bioxid de carbon. morfină. hidrurile bromului. diabet. cadmiu.i si coma hepatică)..t M-n:. 7) antibiotice pentru evitarea infecţiilor intercurente. ciroză. i'itlologla: intoxicaţii exogene (alcool. Unele din ele repi'v.roţjllrorlmu . circu l.. barbiturice) sau eni l i H |< ' i i o (uremie. INTOXICAŢIILE PROFESIONALE ACUTE Intoxicaţiile profesionale acute (vezi capitolul „Intoxicaţiile exogene") îmbracă diverse tablouri clinice: — narcoza prin solvenţi organici. Tratamentul se face în servicii de specialitate cu profil de reanimare.mUi stadiul final ui unor boli cronice grave (exemplu: coma urei. cu păstrarea funcţiilor respiratorie. intubaţie traheală sau traheostomieji 2) oxigenoterapie. hidrogenul sulfurat) determinai rlnlta. Cele acute deşi mai grave nu sînt tot( | < M I I I I < I mortale. putînd fi rezolvate prin tratament. l'ot surveni Jent suu acut. t r alicită. nichel-carbonil. URGENTELE IN PATOLOGIA PROFESIONALA Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi modernizarea agriculturii nxpun muncitorii la toxice profesionale şi agenţi fizici generatori de îmbolnăvire. . un'mugite. acidul cianhidric. bioxid de sulf» —encefalopatii toxice prin solvenţi ca bromura şi clorura de metil.5. Obiectivul principal al terapiei este menţinerea celor 3 funcţii vitulo fundamentale: respiraţia. necesitînd o observaţie atentă şi continuă. edem pulmonar acut toxici 320 . hipoglicemie). 1.ili)i|(« si vegetative.convulsii produse de insecticidele clorurate. circulaţia şi activitatea nervoasă supei toată. nil. Urmărim: 1) circulaţia liberă a aerului în trahee şi bronhii prin <l<y/obstruarea acestor căi (aspiraţie. 4) reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică. 5) normalizarea tensiunii arteriale. tctraetilul de plumb. encefalite sau în insolaţie. Din acest motiv prevenirea şi tratamentul intoxicaţiilor profesionale trebuie bine cunoscute. Nu toţi comatoşii pot sfi fie transportaţi (exemplu: hemoragia cerebrală necesită la începui ropdus absolut la domiciliu). bronşită. 3) refacerea masei circulante.COMILI Slut sludromno caracterizate prin pierderea motilitătii voluntare..

II. Cauza rezidii In plordo• i l«« nccomjpensate de apă şi NaCl prin transpiraţie. prin insectofungicidele orrjanu• uite. tahicardie. musculare şl ostoonrtlculoro. c) Şocul caloric este grav cu mortalitate ridicată. prin leii ţjravo «Io sistemului nervos cu paraplcglo. ameţeala. fosfor galben. c o nita 'H n i ''< ) i n llil c p < < d e b o rll lu . Mnnifostflrile clinice olo iinproslunii bruşte apar după un interval vuriabll do Intonţfl cnrnr--. Are prognostic . com prin n iţi (imlno. totrn|litt<tan. «Indrom Menlere şl formo rapid mortnlo prin aoroombolll coro-sau embollzare masivă u inimii dropto şi n mlcll circulaţii..necroza toxică prin hidrogen arseniat. i l » > i > < .colica saturnină. pînă la scăderea temperaturii Cirlnul) 38°. h) Colapsul caloric se manifestă prin cefalee. Se produc datorită depăşirii capacităţii d» a organismului la munca dintr-un microclimat. Accidente prin decompreslune bruscă. «97 . traductnd lozarfa • unirilor termoreglatori şi suprimarea secreţiei sudorale.hepatită toxică prin tetraclorură de carbon. .'l. astenie. împreună cu staza calorică incipientă. .febra de fum provocată de oxizi ai unor metale şi metaloizli arsuri chimice prin acizi şi alcali. nbil. Accidentele calorice. tetraclorură de carbon. ••..p n eu m o n /oh im ică rin o x id d e c a d m iu .. scăderea tensiunii arteriale. Are prognostic idvornbil. tahipnee şi creşterea crntci a temperaturii. Dintre acestea iMiIntim: n) Crampele calorice sub formă de contracturi spastice foarte durn• itnhH nle grupelor musculare celor mai active. fenol. trinitrotoluen. -. o x i d d o c a r b o n » — Intoxicaţie methemogloblnlzantă anilină. oxigenoterapie şi corectarea pierderii de npă şl elnctrollţl. alcool metilic. Tratamentul constă din răcirea organismului prin toate mljloacilt llni'lunlv imersiunea în apă la +4°). eventual cu un miorelaxant netoxic.'. . Tratamentul constă în repaus într-o încăpere răcoroasă şi admlnil* 1 1 n i ««n do soluţie clorurosodică. paralizii do ni'ivl crai i . URGENTELE PROFESIONALE PRIN AGENŢI FIZICI l . — Intoxicaţia cu compuşi cianici (acid cianhldric şl cianuri ol- . |n/. . Tratamentul: administrarea de soluţie de clorură de sodiu.. nrl. Sindromul acut de iradiere (vezi boala de iradiaţie) '. Se caracterlzeagl t u l i i trl/idu: hiperemie — coma — regumenre uscare.-•i Io prin modificări cutanate.n .»m glicoli..n / .Inhibarea colinesterazei cu acumularea acetilcolinei şi cu toate i-rlnţele fiziopatologice şi clinice.şi nitroaromatlclj — anemic hcmolltică prin hidrogen arseniat. Se produce prin pierderea marcata de apă şl ii i d de sodiu.

organizarea adecvată a primului ajutor şi a IM t<i montului de urgenţă. ventilaţie corespunzătoare.l ratamcntul coastă din recomprimarea terapeutică. cuplate cu sisteme de alarmă.o sau do lezare retiniana. instruirea muncitorilor usuprft riscurilor. ermetizarea *l ohinseizarea instalaţiilor. utilizarea corectfl ti echipamentului şi a dispozitivelor de protecţie individuală. l l . din punct de vedere al dotării şi al pregătirii personalului. utilizaroii do dispozitive automate pentru detectarea şi măsurarea nocivităţilor cloosobit de agresive. de leziuni miocardice cil-lu/. chiar şl In for usonro. Profilaxia urgenţelor profesionale presupune: înlocuirea procedeu lor tehnologice periculoase sau a substanţelor nocive. pentru prevenirea sechelelor tardive invalidante reprezon loto do artroze grave ale articulaţiilor mari. Rezumînd se poate spune că ergonomizarea întregii acti vitnţi profesionale constituie mijlocul cel mai eficient pentru profilaxia îmbolnăvirilor profesionale acute sau cronice.

adesea se face uz do stricnina 1 . prcgMIro nolglunlrA.» întîlnim adesea şi la copii. . i i i i n c i i t ( m . în scop de sinucidere se folosesc diverse substanţe (morKnH. Pentru crime prin toxice. fiind adesea fatale (neglijenţa părinţilor acasă şi a personalului ajutător In I i ) Intoxicaţii voluntare (prin folosirea de toxice tn scop de sinucidere sau crini). /nv I I I M f < > . Clasificare n) Intoxicaţii accidentale prin: neglijentă. . barbiturlce. < l Inloxk. verde de Paris etc. Legislaţia iţaii nosliu prevede norme severe de protecţia (securitatea) muncii In Induitrle |l n iillm rt. Mirfl. folosirea unor toxice în alte scopuri. .< n i| > H i> PI n T c i. care. ajung Ia subitanţ» tculiti. manipulare greşită. •In l. defecţiuni tehnice la locul de muncă ele. p b . a lim e n te a lte r a tae l s a u' i .I)I t< e < .11. i ) Intoxicaţii profesionale (acute şi cronice). GENERALITĂŢI Sînt îmbolnăviri acute. Adesea survin ca urmare a folosirii a numoronie Innlc toxice în procesele tehnologice industriale şi în agricultura 1 . i / i . necunoaşterea dozelor (mal alei U • hrumcnte). î l ) Intoxicaţii alimentare prin: lipsă de conservare. necunoaşterea efectelor.ilr.i dc pîitrundcro a toxicelor: I . INTO XICŢIILE EXO G EN E A l 11. UpiA da l ml 'ifinltnro-antlcpidornlc.ilillo prin veninuri (de Insecte.lln i m u rd a re (P M b. acid ihldrlc etc. .' \ in ic u 'tu t A . Exemplu: insectofunglcldola In nrfl. CI.1. supraacute sau cronice cauzate de substanţe miflmătoare (toxice) care pătrunse în organism produc modificări C«-luln tisulare ce perturbă grav funcţiile vitale. păstrare în condiţii nesemnaliito ca „otrăvi" « H i i i i r toxice sau medicamente. curioşi şi ignoranţi. l . benzină. lipsa mâlurilor l'iutc'cţie. INTOXICAŢII.e .( / .u i t i i h | un i > ' .. Pb. Hg. sfîrşind uneori prin Minai Io.r.). a rltltu rlc t. in s e c t o <u' n g"lc id(" ]) . iiq . prin alimente alterate si ca toxllnfecţll alimentare (oxuni-ţ ni M i liocntorocolite acute cnuzate clc microbi suu ciuperci nocomoitlbllo). nicotină. şerpi). i i -i .s 7 )//n / o r /c (< • < ) . CO.

— starea de nutriţie. beladonft. gaze iritante). midriază (alcool.s'/'/iomofone (alcool. Gravitatea unei Intoxicaţii «cute deplinii* o ier le de factori: — starea sistemului nervos(oboseală. dezorientm timp şl spaţiu) în intoxicaţii cu alcool. — Manifestări ale sistemului nervos pot fi: ameţeli. atropină. odihnă). barbiturice. aspirină.lrl ale aparatului cardiovascular: bradicardie ((ll(|lls! inorllntt.iinfl)i /i//)o/on. compuşi organofosforici. mioză (in ranui pupilei) în intoxicaţie cu hiposeril. Simptomatologia generală a intoxicaţiilor este variată. convulsii (insectofungicide. iiovn. M'/crpinfl). o v //o p.şi tendinţă la şoc (barbiturice. iilcool motilic. salicilat de sodiu). — natura şi cantitatea toxicului pătruns în organism (gravlt< este direct proporţională cu doza). benzedrină. cocaină. Imlenă de acetonă (aspirină. sincopa cardiacă (C'NH). coordonatorul ţlllor de autoapărare etc. < ntc. morfină. cocaina. sulfura do carbon). opiu (ncetonfl. — vlrstd. renal şi a ficatului. — calea de pătrundere (cu cît ajunge mai repede în sînge — In Venos. comă (alcool. strepancil).). ciuperci. Ini'o-. In. CO. Pb. tegumente icterice (arsenic. sulfura de carbon). rez/'sfenfi specii Icăi — diagnosticul precoce. stare de beţie (ebrioasă) în intoxicaţii cu alcool. surrl (stroptomicină. pielea uscată şi caldă (atropină). apărata! sau sistemul afectat d' xk. ciuperci. i Ini hlflrnt. antihistaminice. pilocarpină. edem pulmonni m (clor.st. do in (fosfor)i r/o migdale (acid cianhidric). bnrhlliiit CO. — M. de7/r (iluzii. salicilaţi). Co. tahicardie (alcool. — reacfiv/fafea particulară & organismului intoxicat. fosfor. atropină. Evoluţia şl progno/n. atropină. n lltift). cofeină. cianozd (ciuperci. nicotină). parenteral. v(>tiln do şiirpo)i hipertensiune l u . halucinaţii. ron orcjmiofosforici. Pb)i — mucoavd (sublimat corosiv. salldiurutlco. primul ajutor şi terapia corectă.inlli'. — starea aparatelor cardiorespirator. CO2. — Manifestări ale aparatului respirator: halenă cu miros f/< roo/ (nli'ool).soetofunglelde. ambliopie (scăderea vederii) în intoxi cu chinină. . intramuscular. subcutan. îibrilaţii munca paralizii (arsenic. morfină)» Innrona/tc (benzinei. pomezl mercurico). copiii fac forme mai grave decît adulţii. alveole pulmonare — cu concentraţia şi toxicitatea este mai mare). hldroqnii sulfurai).s-/u/i(. barbiturice. in fui do natura toxicului şi de organu]. vltniuiim D). chinină. CO. bioxid de sulf. chinină.— cufcmaM (Hg. plnrt. ciuperci). — Manifestări ale tegumentelor: piele roză sau roşie (CO. i . clorură de amoniu.orpll. (antihhl ilicit.. 339 . pielea cianozată (foiifu • nitrlţi). ciuperci. clm tată şl conjunctive congestionate (alcool). tetraclorurfl <1" bon.

prelevăm resturi din cavitatea bucalii 1 1 i . No vom ilnpfl următoarele date: Nimptnmo foarte grave.flr. a slngelui: lit'nioli/.Mtiiiltantlrl alfl npiiriiliilul dlgoallvi hiin'i.\ . I I K . Evacuarea se tace Impiovi/aţie pe braţe. Bl).do sudoare. substanţelor împrejurarea în care s-a produs evenimentul. se recoltează secreţie vaglnală de pe colul P ! tli. . Stabilirea cit m<ii r<ipi(!<\ a dlnqnostlcudo o mnro importanţă pentru reuşita Iratamentulul. l l\j. >rl sanguliioloiilrt (As.lo Itiluilarea de toxic. urină. veninuri). insiiliriciitA Mi. de dlaret. In caz de deces se face autopsia la lervlniil legală şi se anunţă procuratura (sînt morţi vlolontu i n i l n fapte penale). As. <in-((iil. «hif/crrtr/ (Na()II)i co//ci (i/>(fo/ii/mi/<-. se trimit urgent probole prelevntt» i l l / i ' l o toxicologice. urina de culoare Incit iad In intoxicaţiile cart» i $1 de cu/oare ro/ în intoxicatillo cu r«Minlia/iiio» »lloRtărl ale organelor hematopoletlce. i l i < de toxic. etichetei • f i u l . chingă) deoarece efortul. • •xMininouză locul unde s-a produs intoxicaţia căutlnd «mbapilcuri cu inscripţii toxice. clor- ale aparalulul renal: oliqtirlo. Im . la un Individ anterior i Hili>ro(|(iroa bolnavului (dacă nu este In comă).H|iiosticul este dificil. apărute brusc. "|n-rind nimic important. pătrunzind pe cale respiratul le •nicixisn. se recoltează resturi de prafuri K-sluri de lichide. i ci. inAtrfl•nil!. i prin buzunarele victimei şi la domiciliu urme de toxic ' !' •! <• . qrăbind prognosticul infaust. i|iioNtlcul Intoxicaţiilor.). clup<«icl)j icter (cluporcl. rNINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL DE UROENJA AL INTOXICAŢIILOR ACUTE do urgenţă a intoxicatului din mediu toxic. anemie. lichid de vărsătură. minarea clinică a intoxicatului. urmărind semnele caract** < uluit so caută semne de injecţii recente. Cu. IM>. altf''l i nu de toxic din organism. ir««« diagnosticului urgent este de mare importanţa.tnli\ u//f (ftlnloine) tu in i i i inotnlo qroU'.Q. toxicului trebuie făcuta urgenţi minerite: voşmlntelon ' u npH si săpuni nu tamponarea cu substanţe neutrallianto» 931 . sticle de medicamente. i minată ginecologic (eventual depistlnd o sarcina)) •« t. . prin tn-. ciupind) nm'. vrtrsrtfnr/. '"inqnrea anturajului asupra locului de muncă.ltint'd ym// (ntiopliiA.imbalaje etc.

i l e ((r... prevenirea escarolor» — hal.!). — respiraţie artificială (de preferat . mlalgln. creion. ventilaţie.003 g. b) < / < •in . unaleptice. i l i r i'xtrarenală în intoxicaţii masive dializabile şi în insu ficienţele i di . deoarece uneori trec ore pînă cînd intoxicatul tşi revine. — iinlibiotice cu spectru larg la comatoşi. stilou sau administrarea de apă caldfl cu sare (2—3 linguri la un pahar cu apă).. e) din singe: prin favorizarea diurezei. — spâlătură gastrică (este de dorit). coadă de lingură. — sondă vezicală la comatoşi. Formează cu metalele grele albuminaţi netoxici/ se administrează în intoxicaţii cu acizi anorganici sau cu metale greloi b) antidot universal format din: 2 părţi cărbune activat.il. — să nu prezinte insuficienţă cardiacă. l parto oxid de magneziu. Tratament simptomatic: — susţinerea funcţiilor vitale (reanimare rtmliorospiratorie şi metabolică) prin masaj cardiac. — dezobstruarea căilor respiratorii. de magneziu. — eliberarea gîtului şi toracelui de veşminte. — să nu fie intoxicat cu sodă caustică. — să nu fi trecut mai mult de 6 ore de la ingestia toxicului. 3.isiu (pcjntru digitală. — bolnavul să nu fie în comă. . perfuzii do soluţii ţjlucozate.. diuretice..ive.. soluţii alcalinizate sau electroliţi. clorură de pol. strofantină. folosind 300—500 ml apă <> ddlă.i'.gură la gură"). c) antidoturi propriu-zise: atropină (la insectofungicide). Neutralizarea toxicului (se face cînd nu se poate evacua) prin: a) lapte albuminat (apă albuminoasă): 4 albuşuri la l litru de lapte sou I litru de apă. moiim.m u c o a s e : — tracţiunea şi fixarea limbii. tiazidice). — In i. corticoi/i.noa cu ser fiziologic sau cu substanţe neutralizante» c) din uparatul respirator: — M'outerea la aer. stimularea cardiacă electrică. ca şi cărbune absorbant.. luminai (pentru stricnina). perseverent. în schimburi. ulei de ricin). injectarea de apomorfinfi 0. d) d/n tubul digestiv: — provocarea de vărsături prin excitarea faringelui cu degetul. — la comatoşi: aspiraţii bronşice.— îndepărtarea curioşilor. 4. — (•pi i i . Se pot administra purgative (sulfat de sodiu. Edetamin (I'IIVI'A pentru metale grele). îndelungat. pană. igienă bucală. Se pol lolosi pînă la 10 litri în total (15—20 de spălaturi).— '. Pentru efectuarea spălăturii este necesar..mierilul durerilor în intoxicaţiile cu corosive (algocalmin.! <• prelungite peste 4—5 zile: ser glucozat + insulina -^ t>lactrollti şi nlinienUiru prin sonda gastrică: soluţie glucozată. apoi se repetă pînă ce se obţine lichid de spălătură clar.

i. . uneori perforaţii gastrice. provocarea de vfiii»uluri.3. spălarea largă cu aprt. plasma. p. colaps. ivoriu.i lozlunllor "nofagocjustrico.ilmplnrt. — Combatem durerea cu morfină snu comb. In formă gravă. ghunţă. i Io preferat spălătură gastrică. Local are acţiune puternic corozivă. strănut. icter hemolitic. liomox i i j l l digoslivo). scobutil. piocedee fizice da (ncAlzire. manifestări digestive (greţuri. Antidotul: magnezia usta (oxidul de mngnoziu). . pupile miotice. hemoliză. M Simptomatologia: fenomene de iritatie locală (lăcrlmare. vărsături).'» ml) şi mai rar prin ingerare (10—20 g). antlmicei — combaterea hipotormiel prin oxigen. INTOXICAŢII CU ACIZI INTOXICAŢIA CU ACID ACETIC Acidul acetic (esenţă. reci. Acţiunea generală: produi < «iridoză. compreso nmvdti.iologic. sau oţet): lichid incolor. hemogloItlmirie. productnd lezltim nlcerative acoperite cu membrane albe. purgativ salin. i ( | i i l i n . i vindec.2. IHNC ). Halena are un miros acetonic. convulsiile se opresc cu fenobarbital sau clordolazln.i i . necroză tubulară. caustic. combaterea colapsului.lomuciilul.Tegumentele lezate se spală cu apă de robinet şi npoi cu §0r Ir/. Tratament. 11.i.lulclt cu zahăr.i p . UrMimi/ă somnolenţă. miros ln| pfUor puternic. . cefalee. Hidroxidul d<> aluminiu (nlncol). Scoaterea victimei din mndiul toxic (suficientă în formele uşoare). instllarta di plcftturi de atropină 1%0. respiraţie artificială 01 «ixlţ|cnoterapie. i l i e ţjnslrlcă). oufl mol şl reci. comă u convulsii. Cantităţi mari de apă de robinet. ameţeli.item dincrild |i «pa»nidlc» cu morfină sau mialgin. 11. melenă. o l . vărsături. hematemeză. — în caz de leziuni oculare. alimont«tl« ortilâ pln.1 e ' . edem pulmonar acut (uneori) oligoanurie. Uvltăm: bicarbonatul de sodiu (pericol de pci l«i . «paIrtlură gustricft (pericol de perforare .ue. suspen-«Io apoasă de 30—40 g la un litru de apă. reechilibrare hidroelectrolltlcă •/l (icidobazică. Tratament: nu există un antidot specific. Simptomatologie: ulceraţii. INTOXICAŢII CU ACETONĂ Acetona provoacă intoxicaţii pe cale inhalatorie (doza letală y.

delir. greţuri. După o perioadă de vărsături persistente. î l . Simptomatologia: este variată în raport cu forma clinică. < încetarea modificărilor hidroelectrolitice. ritm do '• '' in l pit minut plnă In do/a loială do 50 ml. midriază. iiopicr/Iiid timpul cu examinări de laborator. lallcllatul d« sodiu) Simptomatologie. tlnxnlfatnl de sodiu (hiposulfit de sodiu) 25% i. vărsături. pierderea cunoştinţei şi convulsii.[: Tratament: nu are antidot specific. 10 ml i. INTOXICAŢIA CU ACID CIANHIDRIC. trismus. transpiraţii piolnze.itiv salin (25 g sulfat de sodiu) sau 30 ml ulei de ricin. dispnee. ". orma supraacută (fulgerătoare): moartea se produce în cîteva inimile. deshidratare şi cianoză. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale parenterală sau p Iu i'i /ii. paralizii neuromusdşare. iitillnlylc. CIANURI (sîmburi de migdale amare) Poate fi accidentală (în industrie.v. convulsii. cefa-! ' • • • puternică.("încetarea modificărilor echilibrului acidobazic (perfuzie cu blcarboi ii de Na în ser glucozat). 1 'pi un mlmliiistinrua cind TA coboară. 1 >pi i rea convulsiilor cu doză moderată de barbiturice. obnubilare. Tratament: antidot nu există. greţuri.INTOXICAŢIA CU ACID ACETILSALICILIC $1 DERIVAŢI SALICILAT. apfl. i p s ciiidiovascular ireversibil. Spălaturi gastrice cu cărbune» piiNjaliv salin. vertij.. l'orma subacută: dispnee. — Puiq.v. ni t ritul de sodiu soluţie 3%. anxietate. episoade convulsive.ă m orfină. 3—5 ml pe minut (oprim mliiiml. bradicardie. . fobră.A. • om a. maximă mai mică de 80 mmHg). prin insecticide sau prin subBtanţe utilizate pentru deratizare) sau în scop de sinucidere.iiuont.I (aspirina. Antidoturi folosite: nitritnl de amil inhalat (l fiolă la fiecare 5 minute.il. neputîndu-se interveni medical. cefalee. i T. i tură gastrică cu suspensie de cărbune activat. opistotonus. INTOXICAŢIA CU ACID BORIC Şl SĂRURILE SALE . /u'/ocynnor (lotrncomatul de cobalt) un foarte bun antidot.slinren la T. Calea de pătrundere: respiratorie sau digestivă. anxietate.. Simptomatologie: salivaţie abundentă. • > l . reflexe abolite. halucinaţii. l)l. surditato). --. Nu se Q drnliii''tn-(i/. tulburări auditive (acufene. — Sp. iU . maximă sub 80 mmHg). — l . vertij. slăbiciune niiiHciiliir.u|iiostlcul se bazează pe apariţia brutală a simptomelor amintite.A. lapte.1. Ti. polipnee. v. urmează convulsii şi (oină. oprind inhnlun-ii l . laringospasm.Vorma acută: constricţie toracică. . vărsături. diaree.

colaps. — — Se face spălăturâ yastrlcă dacă este posibil. sub orice formfii spălarea teguMHMiUilor şi mucoaselor cu jet continuu de apă. I N T O X IC A Ţ I A C U A C ID C L O R H I D R IC (s in o n im : a c id m u r ia t lc ) Simptomatologia: leziuni ale mucoaselor oculare şi nazale. Produce accidente cutanate (eritem dureros. dacă supravieţuieşte. arsuri nit» mucoaselor oculare şi nazale. dureri In deglutiţie şi retrosternale. INTOXICAŢIA CU ACID FLUORHIDRIC Şl SĂRURILE SALE Simptomatologie. Calea de pătrundere: illijcstivă. scauno sanţliilnoiente. eplgastrlce. antibiotcroplo de proI flc nt . respiratorie şi cutanată.fl v iio iuli„oB „ C l ' i in 5 0 m l » a r g lu co ia t lu .In apneo:roN plinţlo i i l i iinia H II|> oxigen. Moartea survine în prima fază a colapsului. dUfaale. cu soluţie de por* limnganat de potasiu 1/5000 sau apă oxigenată 3%. diaree sanguinolentă. homntcimeză. leziuni renale cu anurie şi uremie. vărnflluri. vftrNN(uri. Complicaţii: cicatrice hli'iiozante. Inhalarea de vapori determină iritaţia conjunctlvală. 1 m S o ad m liii. Tratament: antidotul este calciu. tuse clilnionsft. hlporto n. adăugind lapte. Cromaţii şi bicromutll Mut oxidanţi puternici ai celulelor organismului. Ingestia se traduce prin ulceraţii ale mucoaselor. albuş de «MI. Simptomatologia. cărbune animal şi magnezia usta. arsuri ale tractului digestiv. Tratament: spălătură gastrică imediată.combatem leziunile renale: exan-<| iilnotransfuzii repetate. diaree. INTOXICAŢIA CU ACID CROMIC Şl CROMAp Acidul şi vaporii săi au o acţiune caustică. diuroc* sunguinolontă. 2) Intoxicaţia acută cu cromaţi (bicromaţi): colici abdominale. dispnee.. colaps. vljtlturl Iu . hematemeză. în caz de acidoză: bicarbonat de io• I l u 5% în perfuzie pînă la corectarea acidozei. 1) Intoxicaţia acută cu acid crom/c are aspectul tipic al intoxicaţiei cu un acid caustic (acid sulfuric). colici abdoniinule. 11 ictune). INTOXICAŢIA CU ACID AZOTIC (sinonim: acid nitric) Simptomatologia şi tratamentul ca la intoxicaţia cu acid clorhldflC.H tro n y . laringospasm. amctoli. moartea survine ulterior prin uremie. Tratament: vezi acidul acetic. uneori perforaţie gastrică. şoc. INTOXICAŢIA CU ACID OXALIC SI OXALAŢI (sinonim: sarea do mâcrls) Simptomatologie: dureri retrosternale.

roşeaţă scarlatinilorrml. dispnee. INTOXICAŢIA CU ACID SULFURIC (sinonim: vitriol) Simptomatologia şi tratamentul: vezi acidul clorhidric. pilocarpina este antidot fizion . coloraţia în galben a pielii şi mucoaselor. convulsii. insuficienta circulatorie acută (colapsul). retenţie de urină. 339 . expansivitate. Delir beladonic: logoree. laurul sau ciumăfaia (Datata stramonium). Intoxicaţia cu scopolamină: efect narcotic. glucoza. com-i lnpcrpirexia prin împachetări umede.se suprimă prin anestezie cu eter. i nii|)ii". măselariţa (Hyosclamua niger). apoi somnolenţă.spălăturfl q . roseaţa pielii lipseşte. midriază modorată. INTOXICAŢIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC (etanol) Sliiipioin. răguşeală. i ' . . In fu/..combaterea durerii cu morfină sau mialgim l i . i l ' ..... pierderea cunoştinţei. uscăciunea gurii sau sialoree. Simptomatologia : — Intoxicaţia atropinică: uscăciunea gurii. i cu soluţii de Ca.ic a croitorii (ictiviUiţii cerebrale. INTOXICAŢIA CU ACID PICRIC Simptomatologie: vărsături glaben-roşcate. emotivitata şl l . laxative. (Hiune). tahicardie. i u ciordi. diuretice. hidratare orală.il. ţipete. ameţeli. i l d iiculă prin perfuzii glucozate. somnolenţă. lichide din abundenţii. mai ales erotice).idiniuistrăm vomitive (sare. stupoare. halucinaţii înspăimîntaIonic..MHid. Hilui pulmonar acut. comă cu bradipnee. per os: carbonat de Ca.Intoxicaţia hiosciamică: delir furios. purgative saline. INTOXICAŢII DIVERSE INTOXICAŢIA CU ALCALOIZI. halucinaţii vizuale (plăcute. tahicardie. cefalee.a a doua upar determinările renale (colici renaln. 11. i l . combatem insuficient*! i i ' i i . insuficienţă respiratorie. în retenţie do urină se face . reci. i i solo.urochl.i | vuzical. convulsii.4.nnent: au există antidot specific. r. hematurie. lactat de Ca sau lapte. i i K . apomorfină). ataxie.. Tratament: spălaturi gastrice cu cărbune. xantopsie. colaps 9! exltus dac fl Hiiprrtvloţuloşto. logoree.itoloqlc: iam I: cuforio. dld. mişcări coreiforme. vulsi conh. Tratament: ca antidot se administrează o sare de calciu: gluconnt l i . bradicardie. ollijuiic. • -. cefalee. mers ebrios. ATROPINĂ Prezintă interes medical: mătrăguna (Atropa belladona). febră. parestezli. vărsături. piele uscată.

..m. cianoză.m. vitamina B6. norci •/. Survine accidental prin confuzia cu alcool etilic sau prin falsificarea băuturilor. INTOXICAŢIA CU AMINOFENAZONA (piromidon. piron. trnlamont simptomutlc. asociată cu vitamina B lt 100 mg i. insuficinnti'i rmuIiilorii sau respiratorii. euforie. sau pantotenat de sodiu. comă. tahicardie. în hipoglicemie: nicetamid 5 ml i. h i i o f»%.(l. hemornţjil şi pnrfornţil d'Utroduodenale. spălaturi gostiicrt.v. Spălătură gastrică (dlilnini. i K l H ţinslrică sau în perfuzie i.pi rntor. eventual al i'drmii.v.tratamentul şocului.— ta'in îl: tuIlHiirm nouromusculare.ixlcc. Simptomatologia: — In intoxicaţia cu aminofenazonâ (piramidon): crize asomănfltonre < u cele epileptice (care cedează la luminai) şi insuficienţă circulatori» — în intoxicaţia cu fenilbutazond: stomatită cu sialoroo. în convulsii şi delir: hidroxi/m i 2 Ilolo. Contraindicate: morfina şi psiholepticele (largactilul) pot fi fatale. Moartea se produce prin obstruarea inilor respiratorii datorită vărsăturilor aspirate. crime.i . pun .v.h icft: alcool etilic 50% în apă. Moartea survine prin edem pulmonar acut. dureri abdominale. respiraţie Kn:. provoca* i im do vărsături şi purgativ salin. per os sau prin snnd. epigastralgii. ni. digartrle.. ameţeli. bronhopneumonie. 250 mg i. Tratament: nu există antidot specific. barblturlce pentru convulsii. tulburdri de vedere. comă şi abolirea reflexelor. hipotensiiim-. 14%0.. diaree.v.ser glucozat 20—40%. omidoplrln). agresive. pansament ocluziv al globi Im < > c u« Inri (protejarea contra luminii). Antidot: alcool etilic. edeme. accidente traumatice. Tratament. Tratament: nu există antidot specific. vrtrsttturi. furturi.M Hvnt în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%). •l — M"M Intern* — pmilru Mdrc m*dli 4- 'H tti. (foarte lent) sau i. cefalee intensS porntatiMilă. cecitate totală. în faza de excitaţlo: hidroxizin l—2 fiole i.irovarea bolilor cardiace. 'U . bicarbonat de sodiu (pentru reducerea acidozei) per os. tnliipiioe şl transpiraţii. INTOXICAŢIA CU ALCOOL METILIC Este una din cele mai grave intoxicaţii. c . dezechilibrelor electrolitice. (iroţurl. Delir... colaps sau stop n ". accidente.Mimul.. Simptomatologia: stare ebrioasă cu delir. hlportonNliina ni torhilă.. lanatozid C + miofilin i. care 86 r«p«tfi. halucinotil.. la cardiaci.ulcere gastroduodenale.. sau perfuzie cu o soluţie de cilmol . pslhoieiuorlalo. mănilostâri nt. dezorientare. — /a/a /// (intoxicaţie profundă) se manifestă prin anestezie. fenomene cardiace: dispnee. 00—100 ml. Spălătură gastrică cu iuipunsic de cărbune activat (în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) nau cafea concentrată în doze succesive. după o perioadă de 1 '10 do orc. tulburări de ritm cardiac. Iul cerebral.v. şi 5 ml i. vărsături. In uceaiti faza nu loc acizii.v.i c| . 3—-4 fiole tu primele 2 ore. obnubilare. mialgii.

dlspneo. edem glotic.INTOXICAIŢIA CU AMONIAC Do/. INTOXICAŢIA CU ANTIDEPRIN (sinonime: imipraminâ. antlhlotoruple de protecţie. spălătură gastrică sau purgaţlt» Irntuii'n sindromelor apărute. antacty!) Apare în cursul curei de dezintoxicare. purgativ salin. actlunc ciir<irizdntă. intoxl< ' f i / / r j prin inhalarea amoniacului produce cianoză.v.. Simptomatologie: cianoză (cel mai important semn). hlpotcmslune.. oxigen. INTOXICAŢIA CU ANTIBIOTICE Produc mai frecvent accidente alergice.) esto 10 ml soluţie 25%. oxigenoterapie. laringospasm. eupramin. l i. vonesecţie. respiraţie Cheyne-Stokes. methemoglohlnomic sau porfirie. tahicardie.. Antidot: acid acetic 5% sau acizi organici din sucurll» do fructe.il. cofalee. hipotensiune arterială. lăcrlmm o. ascorbatul d<> sodiu. dacă se consumă alcool. excitaţie sau depresiune. trahootomlo. albastru de toluidină. colaps. somnolenţă. tratamentul edemului pulmonar acut. paralizie resplniloi h>. somnolenţă. violentă. tionina i. lofranil) Simptomatologie: slfire ebrioasă.v. digestivă şi respiratorie. comă. benandryl i. esperal.oxigenoterapie.respiraţie artificială. uneori coIfips.leziuni vestibulare. provocarea de vilrsilturi. (neutralizează). 1onrt toracică cu dispnee. aritmii. Simptomatologia: anemii (hemolitice sau aplastice). greţuri. Tratament. hlporroflcctivitate osteotendinoasă. INTOXICAŢIA CU ANILINĂ Pătrunde în organism pe cale cutanată. contralin. comă. Tratament: albastru de metilen.v. INTOXICAŢIA CU ANTALCOL (sinonime: antabus. Simptomatologie: intoxicaţia prin ingerare se manifestă cu un taNOII rlinlc nsomănâtor celui din intoxicaţia cu hidraţii alcalini. vertij. contracturi.. Tratament: nu există antidot. Spălătură gastrică. transpiraţii. purgaţie. anxietate. 338 .L. ulcurdţii oculare.. transfuzie. mai rar intoxicaţii acut». hipoacuzie. respiraţie artificială. convulsii. tuse iritativă şi ex-| ic-( tornlio spumoasei (edem pulmonar). Simptomatologia: congestia feţei şi a conjunctivelor. uscăciunea gurii. evacuarea victimei din mediul toxic.n m Iul nul lotnlfl (D.M. glucoza 5%+vitaininii C i.iment: nu are antidot specific. spălătură gastrică sau administrare de soluţie de permanganat de potasiu (1/5000) per os.

ciclobarbital. vertij). abolirea sensibilităţii. reechillbrnron hldroelectrolitică. apoi icado. lipotimii.). T. micuţ: nu nm nulldoli ipHlăturH gastrică. Tratament: ca în intoxicaţia cu atropină. Do/n lotall i'ito dc 4 g. bromoval. provocare de vărsături. spălătură gastricii ni apă un pahar cu lapte sau soluţie de tiosulfat de sodiu (hiposnlfit do Na).A. lipotimii. erupţii tegumentaro urltcmatoase. Clte mce si apare cianoză progresivă. facies congeitlVi 1 1 (inspiraţii abundente. Intoxicaţia se produce accidental sau voluntar. ia* .L. yroturi. areflcxie. extraveral. rezoluţie musculară corn» plută. purgativ salin. midriază sau mioză. Sînt nproope 50 de specialităţi între care amintim: luminai. stare generală alterată. polinevrite.it. colapi. După 36 — 48 de ore poate apare sindromul hopato-nefritic toxic. diparcol. Simptomatologia este variată: — Forma supmacută: vărsături. medinal. aspect ebrios. — Forma acută: vărsături (miros de usturoi). combaterea durorllnr rtlidominale. INTOXICAŢIA CU ANTIPARKINSONIENE (sinonime: artane. colaps. illnree.illv snlln. Antidot: dimercaptopropanol (B. diaree. producerea de vflr-piinj. tulburări sfincteriene.Tr. INTOXICAŢIA CU ARSEN Şl DERIVAŢII SĂI Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cel mai răspîndit derivat. cefalee. amital sodic (donnltal)i fnnobarbital. tratamentul insuficientei circulatorii acute. bolnavul zace inort. CO-şl mourto. i'nsh scarlatiniform şi febră. INTOXICAŢIA CU BARBITURICE Survine frecvent în scop de sinucidere şi accidental. vărsături. regulate de amplitudine midi 38 — 39°. chiar halucinaţii şl comfl. vor» ln i 'o incoerentă. ameţeli. Tratament. dureri abdominale. iniţial creşte. calmă. respiraţii lente. nulii onvulslvnntei tratatnnntul Insuficientei cnr-aculu. hipotensiune arterială. greţuri. — Forma subacută: vărsături. oligurie. parkinsan) Simptomatologie: asemănătoare la doze mari cu cele din intoxicaţ i a cu atropină: tegumente uscate. diaree profuze (sindrom holertInrm). L Simptomatologie: a) Faza de debut: „beţia barbiturică" (agitaţie. b) Coma barbiturică: profundă.A.

In Mipmdo/. -— Ilulnavul este conştient: îi provocăm vărsături.v. spălătură gastri că.Trul'iinent: Importantă este promptitudinea intervenţiei terapeutice. delir şi convulsii. In formele extrem dt qinvc: vfir. din 15 în l!) min pînă dispar simptomele. în părţi egale. în colaps prelungit: so luţii macromoleculare (macrodex) sau transfuzii de sînge. sulfatul de magni'/.în caz de insuficientă respiratorie acută şi edem laringian. în caz de in sul icionţă respiratorie: administrare de O 2 . colaps. carbonatul. ameţeli. ii. emeticele. ele sînt utilizate în industrie. dializa peritoneală. oxigenoterapie şi respiraţie asistată. pervitinul (metamfaianiliui hldroclorlcfi). hipertensiune arterială. sînt toxice acetatul. — Bolnavul în comă superficială: supraveghere.i cu a intoxicaţiei cu derivaţii de xantina 34(1 . alimentaţie parenterală cu soluţii glucozate hipertonice.rtri: psiho/<> ciruto. laboratoare. pareze. diureză osmotică alca lină! (mai ales pentru barbituricele cu acţiune mai lentă).. perfuzii rehidratantei •ulfat de atropină în spasme. br. midriază trecătoare. INTOXICAŢIA CU BARIU Şl SĂRURILE SALE Sulfatul de bariu nu este toxic. diaree. hidratul şi nitratul de bariu. Simptomatologia: vărsături. prclu(tlnnl (Iciiiiicltd/. ca pesticide în agricultură.. utilizate de sportivi ca „doping" sau stimulente sexuale. amfetamina.i-.. brmlicurdic. în hipotensiune pronunl<itft: hemisuccinat de hidrocortizon. reechilibrare res piratorie şi cardiacă.in răspunsul organismului.sflturl. — Bolnavul în comă profundă: intubaţie traheală. stricnina. Constă In (i litri la femei şi 8 litri la bărbaţi de soluţie de bicarbonat de Na 14%„. rllspncc. midriază. hemodializă. cu idei de persecuţie. îi facem spfiliHurfl (jiislrică cu suspensie de cărbune activat sau cu apă simplă do robind. după spălătură introducem pe sondă sulfat de Na 30 g/200 ml tipfl.idicurdif. sindrom depresiv anxios.iu. Simptomatologie: stare de agitaţie. în medicină. clorura. comă. paralizii. THAM (bază tampon Iară sodiu).purgativ şl i i i i t l d o l : sulfat de sodiu 30 g per os şi 10 ml soluţie 10% i.in) în cura de slăbire (inhibitor al poftei de mîncare).clorură sau lactat de potasiu i. mai mult decît cantitatea de toxic l ni l''i a ld. Nliinui s. INTOXICAŢIA CU BENZEDRINA Aminele de „trezire": benzedrina (sulfatul de amfetamina). în hipoknliouiie. tahlcfiidic. Triilnment: arrl. purgativ salin. antihistaminicele.v. Tratament: spălătură gastrică cu sulfat de sodiu 20 g. livităm: nicetamida. manitol 10% şi ser glucozat 10%.. traheotomie şi respiraţie artificială. spălătură gastrică. norartrinal.

vărsături. Simptomatologia: ulceraţii periorale. — intoxicaţia cronică: transfuzii. clanoză. Tratament: — Intoxicaţia acută: nu are antidot. oxigenoterapl*» soluţie izotonică de clorură de sodiu. greţuri. TRATAMENTUL DIFERITELOR INTOXICAŢII (Se prezintă în ordinea alfabetică) INTOXICAŢIA CU BIOXID DE CARBON S(> produce «rddonUil în prr-'/c'iiţ. sindrom esofagian. acizi organici (sucuri de fructe). Antidotul: acid acetic diluat (5%). 11. oxigenoterapie. palpitaţii. euforie. INTOXICAŢIA CU BENZINA (inhalare de vapori de benzină) Simptomatologia: cefalee. distonie neurovegetativă. ţ|n>to. 11.INTOXICAŢIA CU BINZIN Este utilizat ca solvent organic In Industria cauciucului ţi vopselelor.i de . preparate de ficat. Survine accidental. scobutil). Se manifesta cu i m .i M. puţuri.hxi. repaus la pat. cefalee. . combatem durerea cu morfină sau mlalgini nnlispastice (papaverină. procmn «l In laboratoare. esofagiene. se scoate bolnavul rapid din mediul toxic.i : . la unii bronhopneumonie. din aer dotenulnă lni"Xlrnţln acutA. i . vărsl-l uri (dacă sînt mari duc la deshidratare). nun " /. faringiene. ebrietate. C'.r.5. ameţeli. mine-. Intoxicaţia acută este rară. n«sicjur. Ulceraţiile sîngerează.i unor concentraţii nmrl (li. Concenli. agitaţie motorie. antibioterapia de protecţie» cortizon şi vitamina A. Rehidratare: analeptice (pentru Insulicienţă cardiorespiratorie). Consecinţele leziunilor: dureri mari. somnolenţă.mimiilozo In plvniţw ((ei im-iitaţii)..iti. Tratament: spălătură gastrică. tratamentul insuficienţei cardiorespiratorii. trombocitopenie şi sindrom h mneţeli. ebrietate. cloralhidrat sau luminai i. analeptice. vitamina DU. hidroxidul de potasiu (potail caustică). sulfat de magneziu.6. se infectează. Iar concenlmţla d<« l ( i n „ <••. acid tartric. Pătrunde predominant prin inhalare. mai rar în scop de sinucidere. fenomene de colapl. astenie. INTOXICAŢII CU BAZE (HIDRAŢII ALCALINI) Derivaţii: hidroxidul de sodiu (soda caustică).!'• . accidentală. ameţeli.spălătură gastrică în poziţie Troiidolon liurg."(. acid citric.m. ale buzelor.mtă. în caz de agitaţie. convulsii şi moarte. gastrice. febră. Intoxicaţia cronică se manifestă cu sindrome hematologii pcnie pînă la agranulocitoză. Tratament..M"» care fiind mai yroii c«i «ierul tinde s. cavităţii bucal*.

5 g la fiecaro i l c i i i n orc siiu intravenos. j ' i i ' . spălătură gastrică cu cărbune. purgativ salin. în instalaţii frigorifice. d l r . INTOXICAŢIA CU BIOXID DE SULF Slnt expuşi intoxicaţiei muncitori care lucrează la fabricarea acidului sulfuric. — Curativ: repaus absolut. respiraţie artificială. oxi\\> • 11' i torapie. imliMnticu.. fibrilaţii musculare.Urmează o perioadă înşelătoare. mici).. — Profilactic. uneori convulsii. gust dulceag tn u l||( 1' colici abdominale. cianoză. Tratamentul: ca în intoxicaţia cu barbiturice. somnolent^. respiraţia arti ficială. — Curativ: scoatere la aer.. 1( . verii). /. INTOXICATA CU CADMIU Este de obicei o intoxicaţie profesională.11.i" * i urină. insomnie.antibiotice.iIc — de bine relativ — după care reapare o tuse chinuitoare. Simptomatologie: o foarte puternică iritatie a mucoaselor oculare şl respiratorie. expectoraţie purulentă. l i. la vulcanizarea cauciucului. Antidotul: sodiu-calciu-edetat. nelinişte. — Bromismul acut. | 1 01 o l r. tremurături ale mîiitllor. aiiiin.'. 1 1 .c . Edemul pulmonar acut este complicaţia cea mai gravă. aerisire.Bromismul cronic evoluează cu semne nervoase şi cutanate (acnee bromică).se tratează edemul pulmonar acut.ildinont. vAi'ifilm j . arsuri cpigastrice. dezobstruarea căilor respi ratorii prin aspiraţia mucozitătilor şi secreţiilor bronşice.simptom. Simptomatologia în forma acută este de ordin respirator: tuse seacă. f n l. simptome digestive (greţuri. greţuri.itologlui cofaloo. INTOXICAŢIA CU CAFEINA. — Profilactic: captarea prin absorbţie a SO2. o i. Tratament. diaree). cefalee. I r i t . cercetarea încăperilor (prin flacără. inapetenţă. -•. de l.iniriil. TEOBROMINA (preparate xantice) Simptomatologie: agitaţie. i cliilco. febră („febra de fum"). oxigenoterapia. a locurilor suspecte. pnrosto/ii.il. amoţell. înlctiuni imperioase. TEOFILINA. INTOXICATA CU BROMURI Simptomatologia: identică cu intoxicaţia barbiturică. valorile cadmiului sînt crescute. «. mers ebrios.'. In •Iii. :ua . i t i e laringo-traheală. După faza de excitaţie cu iritatie. bolnavul se linişteşte temporar ţi se instalează stupoarea în formele severe. per os 0.•>! cllariu). dispnee. analeptice.

l loază brusc. uneori sanguinolentă. reducerea salivaţiei. INTOXICAŢIA CU CIUPERCI CVTf^** l t ^ V t ' * »t *r*ry t-l l » « ^»T v -lf . A. tegumente uscate. i i . sudori profuze. . iciulln1 > In colaps. Tratament: spălătură gastrică. Acest tablou se in:. tulburări de vedere (acufene.i do tanin 2 — 5% sau soluţie de permanganat de potasiu. 2. h i . colici abdominale. vîjîituri). lilatea 50%. instabilitate. ambliopie. I . n m . S indrom ul m uscarinian (sudoral) produs do mir >.» Ublouri clinice dramatice grupate în următoarele sindrorne: I. scotom con trai. mortale): — Sindromul faloidian (holeriform tardiv).. vărsături. > IM 34. deshidratare pronunţată cu SH imperioasă.. Ciuperca producătoare este Entholoma lividiini. combatem amauroy.imi'iit. Sindromul entolomian (holeriform precoce) survine col mal f i < vont în intoxicaţiile cu ciuperci.du vărsatul!) piin|(itlv H i t l l i u lînrlilluilco/ cloidoln'/. virosa.i r . vitamina B12 l (ion 2000 gamma. moartea se produce prin paralizie cardioiospiratorie. u ioduri. după o perioadă clinică silenţioasă de 10 — 20 oro.n dic. dureri abdominale. cianoză şi tegumente rorl.it.i ' .. din abundenţă. Simptomatologia: greţuri.il. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate precoce (cu porlrul<> /i Ui te mai redusă): 1. n u .tulburări «imlIUv(vertij. colaps. p l i a torie cu norartrinal şi oxigenoterapie.'J c nptiru brusc un sindrom gastrointostimil di. în l i n .i i porcile Jnocybes şi Clitocybes.4I i î <^. vitamina A 300000 U. hepato-renale şi crampe musculare. vărsături.După o i n c n l i . amauroză).nii nervul optic şi retina prin administrare de vitamina PP 100 mc| | 10 nil novocaină 1% intravenos. Ciupercile incriminate sînt: Amanita phalloides. vitamina Bt 300 mg. prinlu nicra şi A. " . cu stare generala all« iată. deshidralaro rapida. II. i i i i -M H I I . Incubaţia esto scurta {'. SpAIAturA gnutrlctt: provoear» il Apare mai des prin utilizarea în scop abortiv. ne <!• excitaţie.1 . tulhiuJi'1 nervoase. i i i ' m. in hlporsudoraţio. deshidi. favorizăm diureza prin lichid. In intoxicaţiile grave: comă. diaree In roercibilă.'. . infiltraţie retrobulbară cu utiopuia :. combatem insuficienţa c a i < l i < M .in'. adăugind cărbune animal -. Mori.m n .*41 * t t C 'l 1 i r 1 3l > Jl 1m -I ~ l » « Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile (otrăvitoare) poate rea 1 1 •/. 1 . hipotensiune.au «cid nicotinic (vitamina PP). soluţie de glucoza. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate întîrziată (gravitui<mare. îl adun nistrăm 30 g sulfat de sodiu şi purgaţie.i. nu i'Hiuia milhlot wpfi n . ameţeli. obnubilare („beţia chininică"). i . sialoreo. fetidă. adi. tahicardie. . fi oro) 9) manifestă prin: sindrom gastroenteritic acut. piMifj.ln/ oxl<|oiiotorup|yi IM IK'Voic (ddi A cslc t'ii/ul) sr larc Untaincntiil l n s i i l l c l i ' i i [ i ' i rlrcillfllorll INTOXICAŢIA CU CHININA SAU CU CHINIDINA Tr.

ni(|iiinolentă. antibiotice.i. sînge necoagulabil. methemoglobini•anţl ţii humolizanţi. Prognost i c u l oslo rezervat. anemie. carbonat de sodiu (0. oxlgenotcrapie.il<M/. Se instalează după o im nb. tuse violentă. Simptomatologia.combatem durerea cu papaverină.<'nli'iit(i şi Hvlvella aesculenta {zbîrciogul gras). spasme ale glotei. uneori din (••iu/.itio de 4—8 ore cu fenomene de gastroenterită. Durează doar cîteva ore.5). scobutil.ilnfi :•!% şi pansament oclusiv cu parafină sterilizată. de asemenea paralizii nervoase. Profilaxia prin cunoaşterea ciupercilor toxice. INTOXICAŢIA CU CLORAŢI Clorului de potasiu şi cloratul de sodiu sînt toxici. INTOXICAŢIA CU CLOR Simptomatologia: strănut. dispnee. licinoglobinurie. purgativ salin şi clisiii. Mortalitatea este între 2 şi 20%. iar după 48 de ore apare un icter prin li'tmili/ă şi citotoxic hepatic. după 24 ore so iir. provocare df vărsături (spălătura gastrică cu suspensie de cărbune. Intoxicaţia se manifestă prin: cianoză şi hipertermlc. diminuare*» ?. Intravenos. gura este uscată.. dar de gravitate mai mică ca în sindromul faloidian. accese do furie sau euforie. ' t i i l o r . apă lOOml. Dupâ o incubaţie do l—3 oro. 20 ml soluţie l %. 5. glucoza. se combate colapsul. pneumonie.a fragmentelor de ciuperci este ineficientă). brusc se instalează: delir. expectoraţle s. confuzie. pulverizaţii cu o soluţie constînd • im Iiiposulfit de sodiu (2 g). ixiiitliurlna. lăcrimare. se combat agitaţia şi convulsiile cu sedative. Tratament: Antidotul este atropină (contraindicată în sindromul dlropinic).actorii. Sindromul de indigestie produs de ciuperci ca Boletul stanului. dispare acomodarea la distantă. Tratament: scoaterea rapidă a victimei din mediul contaminat..1. scuI i IM l o do orice efort. Tratament: antidotul este albastrul de metilen. la nevoie mial-(| in . spălătura gastrică cu soluţie 5% de bicarbonat de sodiu 9! suspensie de cărbune. I i i l u i iirdio.l înaltă. instilăm soluţie de co-> . repaus absolut. mers ebrios.ă un sindrom hemolitic. după spălarea ochilor. Psaliote etc.<•' i . oxi-'i"iiotcrapie. Sindromul halucinatei produs de ciupercile Agarics atropiniens şl l'N\llocybes. După o incubaţie de l—5 ore apare un sindrom (jnslroenteritic. 344 . rchidratare. Sindromul helvellan (hemolitic) produs de ciuperca Gyromitra (i'". I. Sindromul panterlan (alroplnic) produs de Amâni t a muscarla şl A. n i | i l i i t l < ' . 0. I. fenomene gastroenteritice. în doze de l—2 mg la intervale de 30—50 minute. se tratează insuficienţa acută renala şl circulatorie. midriazfi. se manifestă prin halucinaţii cu imagini de puncte străluciUhirc sau colorate sau linii mişcătoare.

prin folosirea în terapie sau mnl iar în scop de sinucidere.v. respiraţie asista 1.. apoi spnlălurn gastrica cu suspensie apoasă do cărbune animali . INTOXICAŢIA CU DIGITALA Apare mai frecvent accidental. se asociază cu atropină 0. nu administrăm morfină (în agitaţie). 1. gluconat de calciu şi n s p i i . iar cea gravă cu comă profundă. micoren.INTOXICAŢIA CU CLORPROMAZINA (MJOOMA/IN) Simptomatologia. i cunoştinţei. halucinaţii. circulator. i ţ m salivei. prin hipotensiune arterială. i i l i . convulsii epileptiforme. transpiraţii. narcoză cu evipan.5 • •adrophonmm (tensilon). administrarea Imediată de antidot universal. Simptomatologia: se manifestă sub două forme: 1) Şocul cocainic apare la persoane hipersensibile. Tratamentul: adrenalină l mg i. l i l < nlriovcnlriculcir). brusc. Tratament: spălătură gastrică. clorprom. cefaleo. midriază. intubaţie şi respiraţie asistată. hipertensiune ai l< M M l . hipertermie. INTOXICATA CU CURARA SAU CURARIZANTE Simptomatologia se caracterizează prin hipertensiune. semne de şoc grav. după care apar tulburflrl d< i i lin cardiac (tahicardie sau bradicardie. oxigen şi mimn-n (karion). . cu < u | U taţie. apoi comă profundă letală.i/lnfl. moartea se instalează prin paralizie respiratorie ^i m l . IM imun insuficienţei cardiorespiratorii.. extrasistole bigemlnnto. Simptomatologia: greaţă şi vărsături. piculci. colaps ţii n n i . tahic. dacă nu survine ameliora administrează noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon In fuzie intravenoasă. i l m i r die. strofantină. insuflare de oxigen. curăţirea imediată a mucoaselor. tremurături ale mîinilor..5 — 1. noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon. în doze mari. colaps cinulal Tratament: intubaţie şi aspiraţie traheală.i < n i>innol< n(A »l dezorientare. congestia feţei. i | .irdi ciiteme. Intoxicaţia uşoară evoluea/. purgativ şl < . pro licjmin (1/2 — l fiolă intravenos).. după care se introduce » uluii<» salină (o lingură de sare la un pahar cu apă). l . INTOXICAŢIA CU COCAINA Survine accidental sau în scop de sinucidere. Tratament: spălătură gastrică... 2) Intoxicaţia acută cu cocaină se manifestă prin agitaţie. Moartea poate surveni prin Nlnn>|M Tratament: repaus absolvii.

itropinfi. se tratează insuficienţa •Irrultitorie acută. puls slab şi frecvent. se corectează acidoza. . Tr. somnolenţă. pentollnlutn şl d« dntfl mol roi «uiUl nKTuni//nm/mi şl pcmpldina. Moartea survine între 5 şi 10 zile de la instalarea suferinţei. ameţeli. spălătură gastrică. i'omfl). laboraSimptomatologia: lăcrimare. Notă: Slroiantina administrată în doză unică de l mg produce feno-iii-nc de intoxicaţie similare celor din intoxicaţia cu digitală: cefaler. antibioterapie.irscHuri. cianoză. senzaţia de sufocare. Tratament: spălătură gastrică.t1 iisupru centrului termoreglării. efedrina şi adrenalină. purgativ salin. Tratamentul este ca în in-oxlcuţlo cu digitală. INTOXICAŢIA CU FOSFOR Poute fi accidentală sau profesională. în rtmirilo foarte grave apare edem pulmonar acut. urmează coma profundă.o. Ingestia duce la ni'cro'/. vărsături. vîjîicturi. Tratament: nu există antidot specific.itument: spălătură gastrică cu permanganat de K l % (oxidant al fosforului). oxigenoterapie. dureri epigastrice. glucoza. Simptomatologia: halenă de usturoi. tuse violentă. INTOXICAŢIA CU FOSGEN Apnre în procesul fabricării fibrelor sintetice. semne de insuficienţă n'iialft acută. simptome ale sindromului hemoragipar şi nervoase (delir. ilpolcriniu. pcntamctoniul. INTOXICAŢIA CU FORMALDEHIDA (sinonime: formol. cafeina.nltrmjllcnrlnfi. vitamine. vărscHuri tahicardie. hipotensiune arterială. metrii. urticarie. Simptomatologia: eriteme cutanate. Cele m «îl cUnoucutA suhstiiiiţo slut: /icxwnofon/u/. extrasistole. . Esfe total interzisă adml-i de calciu. illnroo snnguinolentă. Combaterea colapsului. verIJ. provocare Io v. a coloranţilor şi Ia piopnrnroa unor medicamente. INTOXICAŢIA CU FENACETINA Fonncotina se întîlneşte în multe combinaţii antinevralgice şi acţioioo/. mai ales în cursul defecţiunilor în etanSlmptomele şi tratamentul: aceleaşi ca la intoxicaţia cu clor. formalina) Se întîlneşte la muncitorii din industria maselor plastice. După 3 — 4 zile apar icter. INTOXICAŢIA CU OANGLIOPLEGICE Intoxlc'nţlllo survin In cursul tratamentelor sau accidental.

spălătură gastrică cu suspensie de oxid de fler IBU ludroxid feros. Tratament: în cazurile uşoare. molrorugU etc. combatem convulsiile cu fenobarbital. Tratament: îndepărtarea victimei din atmosfera toxica. Provoacft şl un Intons ofoct atroplnlc: uicflclunod gurii. intubaţlo traheală. mortale. INTOXICAŢIA CU HIDROGEN SULFURAT Şl SULFURI ALCALINE Simptomatologie: lipotimie. reechilibrare hidroelectrolitică. Tratament: nu există antidot specific. perfuzii cu soluţie de glucoza şi hlpertensină. şi la nevoie noradrenalină In perfu/n'.) Subliniem că accidentele pot surveni şi la doze terapeuticei flitul nocive prin asocierea lor cu alte substanţe ca: vasopreaoarele fi Qfn/«'laminate. cianoză prin methemocjloblnemie. în stări de şoc grave: lir-inisiutcU nat de hidrocortizon i. ileus paralitic. urmează coma. In ht« moragii se administrează sulfat de protamină 20 U i. cefolee. respiraţie artificială.v.Simptomatologii! hlpotenilune arterial» ortostatlrfl hrutnlA iau lincope survenite la ofort.fi Imediat antihistaminice şi calciu intravenos. După o fază scurtă de tulburări digestive. oxigenoterapie. oxigenoterapie. Iar în caz di supradozare apar hemoragii grave (epistaxis. eventual cu sînge. antibioterapie. Incoordunare. tebecid) Simptomatologia. cu noradrenalină. vitamine (B6 şi B12). hlpurter34? .M.). dispnee.A. hematurie. Spâlătură gastrică. edem pulraomu sau hemoragie cerebrală. perfuzii cu clorură de sodiu. aşezarea intoxicatului In poziţie dedivă. izoniazida. constipaţie. rinită. astm bronşic).v. întretăiată de convulsii. anxietate. INTOXICAT» CU INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI (I. în cazurile mai grave. Manifestările clinice pot fi de hipersenslbillzart la anumite persoane (şoc anafilactic. INTOXICAŢIA CU HIDRAZIDA ACIDULUI 1ZONICOTINIC (sinonime: HIN.O. Imipramina produce convulill. INTOXICAŢIA CU HEPARINA SAU CU HEPARINOIDE Simptomatologia. sau la nevoie. Mecamilamina poate produce tulburări neuropsihlce: tremurăturl. confuzie mintală şi halucinaţii. care pot provoca hipertensiuni acute. tulburări vizuale şl urinare. şi pri luzii dt sînge proaspăt. Tratament: în reacţii de hipersensibilitate se administren/. în razul Ingerării de sulfuri. respiraţie artificială (la nevoie perfuzii cu glucoza.

i licinoragică. migrena. în intoxicaţie gru-vfl. gre. imediat ce este posibil.splrntorll. sia-.O. cpunilio extrarenală. se combate durerea cu papaveInfl ţi eventual atropină. INTOXICAŢIA CU IOD SAU CU lOBURI Simptomatologia: t) Ingerarea poate produce: coloraţia cafenie a mucoasei gurii.i i i i l u cu poliurie la început. colaps. uremie.M. iar în cai i i )!• grave hemodiallză prin rinichi artificial sau.oroo. uneori mortal. inhanroa de soluţii de tiosulfat de sodiu 5% sau bicarbonat de sodiu 2%. Tratament. Triitiiinnnt.illornativ cu provocarea de vărsături. cefaleo. hemisuccinat de hidrocortizon. colaps. (uimi. sîngerare în hi-j în colaps se administrează hipertensină. uneori leziuni caustice ale mucoaselor ju slngorări.-ildiilo) sau în tentative de sinucidere. durerea se combate •u (inalgezice. l'rotilactic: prevenirea bolnavilor de a nu asocia mecll-cu f. gastroenterită.mie. 3) Substanţele de contrast radiologice produc la unele persoane la icurt interval de timp — după administrare — senzaţie de teamă. — In caz de inhalare de vapori de iod: respiraţie artificială.ilco. alcoolul: stare de ebrietate.la. Simptomatologie: stomatită cu gust metalic. i/r. rcscrpinele: eferlu tuiiNloiuili'i lHirhltiith'vl<>: comfl prolungitfi. anurie. lăcrimare. — In caz de accidente alergice cu substanţe de contrast (şoc anaI luetic) se administrează: noradrenalină.url. loluni K . hipoliMislune.uncnt: se vor administra imediat lapte şi albuş de ou pe calo i « i l . l i. se combate şocul. stimularea circulaţiei. frisoane. anurie. vîjîituri în urechi. eventual Idem pulmonar. salivu. mtlhistaminice. paloare. l>ciln!iiiri (jnstrică cu lapte şi cărbune animal. dializă pe: perfuzia cu glucoză-insulină. cu colici abdominale violente.n u/r/r de inorllnfl: ofortn ro. apoi albuminurie. 2) Inhalarea vaporilor de iod determină: coriză.A. în lipsă. accidental (confuzii de iili. i . sialoree.il. gastroenteroo l i i . nu se administrează antili mai — Leziunile renale se tratează cu aport bogat de lichide. colaps. . . urticarie. INTOXICAŢIA CU MERCUR SAU CU DERIVAŢII SĂI Intoxicaţiile se produc prin supradozare. iar uneori stare de şoc grav. bronşită. ini Iu toimolo sovrro rol. tuse. hormoni anabolizanţi. Curativ: repaus absolut şi linişte. — In caz de ingerare: spălătură gastrică cu scrobeală sau cu solu10 do tiosulfat de sodiu l %. tahicardie. concomitent se adminisn'd'/rt Inlnimuscular BAL (sulfactin).

«ilc<ilol/. ( l i l . vărsături. colici abdominale. vertl]. Prognosticul: comele profunde evoluează spre moarte. roşeata feţei. Antidotul este naloriina. Amelioniron stării începe cu o criză sudorală şi poliurică. colaps şi moarte. tremurături. tulburări senzo riale. Tratament.it. 4) Perioada terminală: coma cu mioza morfinică (pupile punctifor me). Se asigură evacuarea intestinului (clismă) şi a vezicii urinare (cateterism vezical). masaj cardiac. Forma acută: paloare. sudori. administrare de purgative. respira* ţia agonală şi pupila punctiformă. apoi spălătură gastrică cu 240 ml p«rmanganat de potasiu 1% şi terminăm cu suspensie de cărbune anlninl) provocare de vărsături.ll snl (morflmi. Dacă toxicul s-a injectat subcutanat. Forma supraacută: arsuri bucofaringiene şi epigastrice. codeina) şi substanţele» sintulico cu cfoct morfinic (miiilijiii. anglotensiufli tn convulsii. frisoane. tuse iritativă. care se administrează leul intravenos cîte l fiolă (5 mg) la fiecare 10 — 20 minute (sau subcul. tensiunea arterială scăzută. combaterea colapsului prin norarlrinal. siu 1/5 000 sau tinctură de iod l ml la l 000 ml apă. 2) Perioada de excitaţie: apare excitaţia psihomotorie. cefalee.m. 349 . INTOXICAŢIA CU NICOTINĂ Simptomatologia variază în funcţie de forma clinică. diaree. Tratament: antidot universal. tot în doză de 5 — 10 mg). In caz de slncopft cardiacă. 3) Perioada de depresiune: oboseală. respiraţie Cheyne-Stokes.). se aplică garou deasupra rogiunii. ambliopie. puls accelerat. greţuri. i . cefalee. faţa roşie. vărsături.INTOXICAŢIA CU MORMNA. asistarea resplrntlol şi oxigenoterapie. do« lantin etc. caracterizată prin o stare de bună dispoziţie. supravieţuirea peste 12 ore poate indica un prognostic mai bun. Simptomatologia se grupează în 4 perioade: 1) Perioada euforică: precede pe cea toxică. mioză. areflexie. moarte. Spălătură gastrică cu permanganat do | m i . somnolenţă. cloralhidrat 3 g în clismă. OI'IACII In această grupa 'Illr^ »piul. se injectează adrenalină local şi se aplică pungă^cu gheaţa. Se tratează insuficienţa cardiorespiratorie acută. paloare. urmată de provocarea de vărsături sau/şi purgativ salin dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă. Forma uşoară: stare pseudoebrioasă. inconştienţă. somnolenţă. coma cu faciesul roşu. respiraţie superficială. tulburări respiratorii. vfirsaturi. Corectăm tulburările hidroelectrolitice şi asigurăm aportul caloric parenteral prin soluţii de glucoza. prăbuşire tensională. sudori profuze. obnubilare. horoina. i i u l c n . Diagnosticul se face din anamneză.

Evoluţia letală este extrem de rară. polipneo la (>. Actluncii toxică so duloreşte transformării hemoglobinei în methemoglolilnfl. Asigurarea perrnea- . nltrohrii/cnul. Intoxicaţia poate fi acută şi cronică. cu apă caldă şi săpun. Tratament profilactic: etanşeizarea instalaţiilor şi asigurarea unei vontiltitii locale. intubaţie trahiNilfi şi respiraţie asistată. ameţeli. -• Intoxicaţia acută se prezintă cu stare precomatoasă cu uşoară euforie. Moartea survine In i llrvd orc sau zile prin paralizie respiratorie. greţuri. color (iuţilor utc. vîjîituri. medicamentelor. palpitaţii.Pentru accelerarea reconversiunii methemoglobinei se adminisIrcii7. art'IIcxic.ie mintală. Prognosticul este în funcţie de doză. miisulor plastice. convulsii. Tratament curativ. Dacă bolnavul este scos din comă. intervenţia rapidă şi de stnI I M <>M|miisrnului. dinltrobenzenul.. cuptoare. stare ebriiiftsrt.1 — midriază sau inegalitate pupilară. La 30—40% apare co-i i . confn/. INTOXICAŢIA CU OXID DE CARBON Oxidul de carbon (CO) rezultă din arderi incomplete (fier de călcat cu cărbuni. glucoza. Antidot: oxigen concentraţie 100% (grăbeşte descompun i ' H ' i i i iirbnxiliomoglobinei şi eliminarea gazului). palpitaţii. •— In caz de ingerare: antidot universal. respiraţie Cheyne-Stokes. perfuzii cu sînge proaspăt.') 75% se instalează coma. dispneea de efort. prăbuşire tensională. insuficienţă respiratorie» aeuUî. Formează cu oxihemoglobina. Au O Inrgfl ullll/nrc In Industiln cauciucului. tulburări de ritm cardiac. furnale). albastru de toluidlnfl.iliimpnt. vărsături. greţuri. ca simptom cardinal. carboxihemoglobina. hipotermie. rruliKl riscul du Intoxicaţie profesionala. Simptomatologia: — Intoxicaţia supraacută. coI i i p . tipoi cefalee. trlnltrotoluenul. în caz de respiraţie ineficientă. tiraj insuficient la sobe.. — Indiferent de calea de absorbţie: oxigenoterapie.il: soluţie de albastru de metilen 1%: tionină.INTOXICAŢIA CU NITRO Şl AMINODMIVATI Al HIDROCARBURILOR AROMATICE Aruytl dorlvnll slut: anlllnn. cînd faciesul este roz-zmeuriu. accidentală sau în scop do •Inuciclore. Tr. ajungîndu-se la starea comntonsfi. mio/. exsanguinotransfuzii. Calcă de pătrundere este cutanată ti rexplratorlf. . produs foarte dtabll. dispnee. în care moartea survine în cîteva secundo: instantaneu sincopă — convulsii — moartea. spălătură gastrică cu sus-pinsle apoasă de cărbune animal.i . — In caz de absorbţie prin piele: îndepărtarea îmbrăcămintei şl spălarea suprafeţei corpului în întregime. Simptomatologia: la o methemoglobină de 10—15% din hemoglo-tutuiţi apare cianoza. agitaţie maniacală. garaje închise. survin complicaţii.

Se descriu 3 sindrome clinice: a) Sindromul muscarinic (efect parasimpatic): mioză. verti]. Antlhlotornpln do pr< tecţie.T.v.P. i.) sînt substanţe liposolubile avlnd ca efect toxicologic provocarea de tulburări digestive şi nervoase (convulsii). cttt l—5 mg. tratamentul convulsiilor (se vor evita barbituricele) şi al insuficienţei cardiorespiratorie acută.F. 2.. apoi se instalează tulburările nervoase: flbrllaţii musculare. vărsături. dizartrie. lăcrimară. tulburări amnezice. cefalee. colici abdominale. Dintre multiplele preparate amintim: 1. Se spală tegumentele cu apă şi săpun. convulsii. rinoree. Se administrează intravenos sau intramuscular. Compuşi organofosforici (Parathionul: sinonime: Ecatox. TrnUimentul edemului pulmonnr nnil duc/l oxlstn. parestezii. Tonicardiace In insuficienta cardiaci.T. 351 . dprmatite. crampe musculare. hipersalivaţie. care antagonlzează efecttlt acetilcolinei. Inhibă colinesteraza şi duce la acumulare de acetllcolină.D. Se adaugă Toxogonin (R.i nevoie. b) Sindromul nicotinic (asupra muşchilor voluntari): slăbiciune musculară. pînă la apariţia fenomenelor atropinict. fiind astăzi tratamentul cel mai eficace. Tratament. hipersecreţie bronşică. cefalee: rinichiul şi ficatul pot ti (itinse. Caisa do pătrundere: aeriană.A. diaree. manifestări generale: cori/d.) Pirrangit (Budapesta-EGYT) sau P. edem pulmonar acut. Oxigenoterapia hiperbară (O 2 la presiunea do 2 atmosfere) dud este posibil. Respiraţie urllllclnlfl l. fibrilaţii musculare. Simptomatologia: Tulburări gastrointestinalc: vărsături. se repetă de 2—3 ori în 24 ore în funcţie dt evoluţie. tenesme. din 15 în 15 minute. rruinltol). digestivă şi transcutanată. Gamexan. dispnee.ilcrr i edemului cerebral (glucozfl hipertonfl. Simptomatologia. D. pentru reactivarea colinesterazei blocate de toxic. insomnie. Compuşii organocloraţi (D. care dă o hiperreactivitate parasimpatică (vagală) şi a sistemului ntrvos central. confuzie mintală.N. (l—2 f i olt) imediat după atropină. stop respirator. somnolenţă sau insomnie. spălă tură gastrici) dezobstruarea căilor aeriene. în cazuri grave paralizii musculare.). INTOXICAŢIA CU PESTIC1DE (INSECTOFUNGICIDE Şl DERATIZANTE SAU RODENTICIDE) Intoxicaţia cu pesticide constituie cea mai frecventa intoxicaţia accidentală şi una din cele mai grave intoxicaţii voluntare. hipersudoraţie.G. dureri faringiene. comă cu areflexie. Alkron. derivaţii indnnulul. respiraţie periodici Cheyne-Stokes. Comluitoron Insiiflrlontnl clrculnlnili <H ul< la nevoie. Toxafen etc. hiperestezii cutanate. colici abdominale. tuse. hiperoxcltabllltatt. Coinh. oboseală.M. dia ree. c) Sindromul nervos central: anxietate. Hexaclorexan.bllltftţll cflllor rosplmtorll. mai ales a muşchilor respiratori. Antidotul este atropină. In cazuri foarte grave ataxie. hiponru/lo/ manifestări cutanate: eritem.

. combaterea insuficienţei cardiorespiratoile acută (nu so administrează norartrinal sau efedrina). comă urmată de oprirea respiraţiei şi a inimii (fibrilaţie ventriculară).5 ml/kilocorp) i.5% i.spălătură gastrică cu apă hlciiibouatată. rigiditate musculară. tuse irlInllvrt. novocaina 0. Dlnltrofenolul (DNP) şl dinitrocrezolul (DNOC).il. anemii acute grave. convulsii.tratamentul edemului pulnionni «icul. Anlu (sinonime: antan.v. în lipsă se va utiliza procainamida per os (0.. Simptomatologie: tulburări digestive. nl. oxigenoterapie ţ*i inspiraţie artificială: se combate hipertermia prin împachetări umede. Acţiunea lor to xică puternică se efectuează prin blocarea procesului de fosforilare oxldalivii (inhibarea sintezei legăturilor fosfatice bogate în energie ne cesară supravieţuirii celulelor).. (i. iin'i şi clorpromazină. ackosin. sîngerări urmate de transfuzii de sînge pronspăt şi dacă este posibil perfuzii de factori ai coagulării. cianoză şi edem pulmonar. La cîteva minute sau ore de la ingerare apar: vărsături. Fluoracetatul de sodiu: se utilizează împotriva rozătoarelor. fiind un rodenticid foarte puternic.. Tratament: nu există antidot specific. racumin). Simptomatologie. Simptomatologia: semnul esenţial este hipertermia. polipnee. prostraţie. uneori leucopenie. sau i.1—0. Tratament: spălătură gastrică şi purgativ salin. tiosulfat de sodiu 10 nil soluţie 10% i. tomoriu. 4. tahicardie. calmante ale tusei. 3. ramors. în formele neglijate se pot observa hematurii. asociat cu respiraţie asistată. In acelaşi scop.5 g). purgativ lalin.. vărsături. tulburări de ritm cardiac..v. în cazurile severe la indivizi prcdispuşi se poate observa o insuficienţă hepatică. dispnee.v. Simptomatologia. 5. Tratament: spălătură gastrică. uli'iine sau cerebrale. hernii toarne perirenale şi hematoame musculare. i. spălarea tegumentelor cu apă şi săpun. 352 .m. evoluînd cu un IctcT yrav. Warfarina (sinonime: dethmore.antidotul este glicerolmonoacetatul. hemoragii digestive. purgativ salin. tulburări nervoase: ataxie.. convulsiile se combat cu barbiturice şi calciu gluconic. deratox).. în cazuri grave..imtuit: nu exista antidot speciile.sl(i<|inns. Depresiunea respiratorie se combate cu oxigen.v. eventual asociată cu papaverină sau chinidină injectabilă. agranulocitoză.vitamina Kt l fiolă de 20 mţj.li. îndepărtarea toxicului de pe tegumente.tulburări respiratorii. Tratament: spălătură gastrică sau provocare de vărsături. soluţie 60% (0. punitiv salin. oprirea convulsiilor cu fonobarbital. spălătură gastrică cu cărbune activul.

INTOXICAŢIA CU ROMERGAN.ualo. secuse mul* culare. tahicardie şi hipertensiune. atropină. Plumbemia crescută (normal 30—50 gamma %0). urmate de comă (se poate instala şl direct). tulhurflrl de v«il . sedarea convulsiilor. Simptomatologie. FENOTIAZINELE (sinonime: alergan. mioză. Starea generală alterată. (normal 60—80 gamma %0). 23 — Boli Inlirn» — pentru undi e medii III . diaree. în p. colici abdominale.ivi«<jher9 ECG. antispastice. Simptomatologie: vărsaturi.mdb. meleril. mlnNlonlo. înţepături In limbă şl fttrlnc|e. purgativ salin. bradicardie şi hipotonsiune. iar la nevoie inlubaţld orotraheală şi respiraţie asistată cu oxigenoterapie. majeptil. prostigmină. Spălătură gastrică cu sulfat de sodiu il%. tratamentul insuficienţei respiratorii acute. vărsături incoercibile.) Derivaţi fenotiazinici: delazin. INTOXICAŢIA CU PILOCARPINA Şl ALTE PARASIMPATICOMIMETICH (eserină. colici abdominale. nefrită toxică anurlcă. plumburia pasta 200 gamma %0. In unele intoxlnitil nuiMvn poate surveni o hipertensiune. Pioîilactic se vor respecta normele de protecţia muncii. IVnicilamina acţionează similar. l Tratament. Tratament: antidotul este calciu-disodic-edetat i. neuleptil. Tratament: spălătură gastrică cu cărbune animal sau soluţie d«« permanganat de potasiu. acetilcolină) Simptomatologia în intoxicaţiile cu aceste substanţe determină un tablou clinic similar cu acela întîlnit în cursul sindromului muscarlnlc: hipersecreţie sudorală şi salivară. repaus la pat şi sii|n. Intoxicaţia cu romergan evoluează cu convulsii generalizate. atosil etc. respiraţie artificială. diaree. conţi m (u musculare. agitaţie pilihO* motorie. fenergan. (l—10 g/24 ore). Veratrtna. furnicături şi prurit generalizat. emetiral. halucinaţii auditive şi vi/. INTOXICAŢIA CU PLUMB Şl SĂRURI Mai frecvent evoluează sub forma cronică. Simptomatologie. clorpromazină.ln respiratorie stimularea respiraţiei cu micoren. Antidot: atropină (administrată intravenos: 2—3 mg la fiecare 2 ore). reacţie meningeală. comă. Cazurile {parte rare de saturnism acut sînt accidentale sau voluntare şi evoluează cu următoarele simptome: arsuri buco-esofago-faringiene.v.7. levomepromezlna. regitină sau hidralazină (în hipertensiune).

oxigenoterapie.iuilo uşoare şi medii. Ti. tratamentul convulsiilor cu barbiturice. INTOXICAŢIA CU SANTONINA Simptomatologie: viziuni colorate în violet şi xantopsie. M. provocare do vârsflturli administrare de purgativ (ulei de ricin 30 ml. Tratament: antidotul fiziologic este pilocarpina. cu delir. Tratament: spălătură gastrică cu suspensie de cărbune animal: pur((dlive. f. spfliftturft gastrică. tetraclorura de carbon. diaree. coIfips. 5—10 mg. INTOXICAŢIA CU SOLVENŢI ORGANICI (sulfura de carbon.. Acţiunea toxică rezultă din afinitatea m.). ovipun. ingestie sau transcutanat.Tratament: nu există antidot specific. barbiturice în caz de convulsii. Se vor evita uleiul de ricinii. — Tetraclorura de carbon şi tricloretilenul sînt solvenţi organici In i M utilizaţi în industrie. convulsii.iic. se repotii de 4—5 ori pînă ce se obţine umezirea gurii. perfuzii cu glucoza 5%. Se îndepărtează veşmintele contoniiii. tratarea Iniuflt' ! > nţ. oxigenoterapia. Se administrează subcutanat. alcoolul.n c pentru lipoidele sistemului nervos central. hidratare orală sau perfuzie. INTOXICAŢIA CU SCOPOLAMINA Simptomatologie: depresiune. Simptomatologie: tabloul clinic seamănă cu cel al intoxicaţiei cu <il< noi etilic.•' "inito hopoto-rciinle.. sindrom dlfJoHtlv -?i (iinirie.imcnt: nu există antidot specific. spălătură gastrică.colorarea pielii şi mucoaselor în galben. Scoaterea victimei din mediul toxic. Simptomatologia se traduce printr-un sindrom ebrios. punjiiliv salin. somnolenţă. combaterea convulsiilor cu baitllinl. tricloretilenul) — Sulfura de carbon ca solvent organic pătrunde în organism prin in i i .l.ipl care explică atingerea nervoasă şi prin citoliză hepatoIt'll..vărsături. Spălătură gastrică. spălătură gastrică.il. bromuri împotriva delirului.ll. insuficientă resptrntoiio tu usfixie şi edem pulmonar acut. combaterea colapsului prin perfuzii cu norartrinal. Tratament: nu există antidot specific. colici. Acţiunea are loc prin afinitatea mare faţă de llpoido. .hidratare. grăsimile. recomandabilă în Cfl'/. purgativ salin.iro.

r .ilorle şl circulatorie... diazepam. în cadrul tranchilizantelor sînt incluse: clorpu'in. clisme cu cloralhidrat. i n l h nor.i\ IM||II«K> proluiujiUI.fl amilul sodic.. . unoorl ie 810ciu/ă şi edem Quinke. apoi 2—4 g bicarbonat de sodiu. Simptomatologia se caracterizează prin: a) manifestări cutanate (erupţii. b) manifestări renale: oligoanurie cu insuficienţă renală acută) c) manifestări hepatice: hepatită cronică (icter).izlnn. i >i ncutn ruspn.inta midriază. ha lucinaţii).i < |.îl co mă calmă. deoarece pot apare mai tîr/iu sau se pol . oxigenolerapie si la nevoie respiraţie urlilu ml. fenotiazinele. INTOXICATA CU SULFAMIDE Se manifestă prin intoleranţă alergică sau prin supradozare.( l u d (te la In >. e) manifestări nervoase (cefalee. Aşe/atoa Intoxicatului într-o cameră liniştită. i \ ' . alteori coma so înso[cş|r de coiivulMlI. anxios.n|n ... Simptomatologie: hipcrcontracturi înlirbiialo < ! < • crl/o Uitnnlfoi mo Intoxicatul rămîne lucid. prurit.IN T O X ICŢIA C U S T R IC N IN A A Intoxicaţia cu stricnina poale II accldciiloln unu vnlimi .. eozinofilie. piu-/. napoton. hidroxizin. Antibioti>i<iplo. h nlirkl.. SpfiKilin. fe