B O LIN T E R N E I

pentru cadre medii Ediţia a Il-a

EDITURA MEDICALA BUCUREŞTI. 1980

CUVÎNT INTRODUCTIV la ediţia a ll-a

Epuizarea într-un timp scurt a primei ediţii a volumului „îndreptar 'ff boli interne (pentru cadre medii)" a făcut necesară editarea celei de-a II-a ediţii. In redactarea volumului de faţă s-a ţinut seama de proytuscle ştiinţelor biologice şi sociale, de sugestiile valoroase primite Hn la cadrele muncii şi de la medici, precum şi de propria experienţă In răstimpul celor 6 ani care s-au scurs de la apariţia priediţii. Faţă de volumul anterior s-au efectuat importante restructurări de Hinterial în concordanţă cu noile cunoştinţe şi s-au adăugat noi capi-'«>/«. S-au extins toate temele din partea generală şi s-au adăugat — tlnîndu-se seamă de importanţa lor în activitatea practică •— următoa-'K/C capitole: folosirea optimală a repausului în cadrul tratamentului, tillmcntaţia raţională a omului sănătos şi bolnav; tratamentul antibac-tarlcin-, tratamentul cu preparate de cortizon-, terapia imunosupresivă; Itulncofizioterapia şi cultura fizică medicală. In partea specială s-au tratat bolile după schema din prima edif/n pe aparate, adăugîndu-se noi capitole ca: bolile mediastinului; insullt'l^nţa respiratorie; hipotensiunea arterială; topografia abdomenului; ttilhnrări hidroelectrolitice şi acidobazice; balneofizioterapia în bolile uşuratului urinar şi în bolile reumatismale cronice; colagenozele şi huictici antisanogene: fumatul, alcoolismul şi consumul mărit de cafea. ft'ii adăugat şi o iconografie strict necesară înţelegerii textului. Ca şi în ediţia anterioară s-au tratat probleme practice care stau *n /a/a cadrelor medii din teren, căutînd să fim cît mai exhaustivi şi In acelaşi timp evitînd orice repetare. Volumul de faţă are extindere •i IM / mare şi sperăm că şi o îmbunătăţire corespunzătoare. Plecînd 3e

ntfit 09 teutt prnhfanwlt) d9 txpcrMfâ medicală 9! recuperare a llâlll rtc /nunrfl fi principalelor hnll cn potenţial Invalldant. nin ptlinl cn m'flayl Inlcu's observaţiile critice competente şi nltnarc 1u//iMii/ni Hdlturll medicale pentru sprijinul acordat la apariţia pre-' etltlll.
A to ii u r

Napoca, Iulie 1978

CUVÎNT INTRODUCTIV la edifia l

Necesitatea unui material informativ sintetic de boli interne, elaborat după programa analitică în vigoare şi după necesitatea din teren pentru cadrele medii sanitare, s-a făcut simţită de multă vreme, atît pentru cadrele didactice care predau bolile interne, cit şi pentru elevii în curs de pregătire sau cadrele aflate deja in activitate. O activitate clinică îndelungată, efectuată, atît în staţionar, cit şi ambulator, conjugată cu experienţa dobîndită în activitatea didactică la Grupul şcolar sanitar Cluj, ne-au dat posibilitatea să observăm o .vene de lacune atît în cadrul pregătirii teoretice, cît şi în munca pe teren a absolvenţilor. Plecînd de la observarea acestor lacune, ne-am străduit să pre•/.entăm mai întîi lecţiile noastre sub forma unor fascicule intitulate „Note de curs de medicină internă", cu care am dotat biblioteca şcolii noastre, pentru ca ulterior, în urma interesului stîrnit de acest material pentru elevi şi absolvenţi, să revedem conţinutul lor şi să-1 redactăm, sub forma „Lecţiilor clinice de medicină internă pentru învăţâmîntul sanitar postliceal". Ne-am străduit să prezentăm cunoştinţele necesare elevilor în mod sintetic, dar să răspundem necesităţilor din producţie şi orientării prolilactice a medicinii din ţara noastră. S-a insistat asupra urgenţelor din diferite boli pe care le întîlnim mai des pe teren, deoarece practica a arătat, pe de o parte, o mai slabă orientare a cadrelor medii sanitare în nc.eastă problemă, iar pe de altă parte, ştiindu-se că de promptitudinea acordării primului ajutor medical depinde adesea viaţa bolnavului. Cunuscînd faptul că un cadru mediu sau auxiliar sanitar (soră, moaşe) tămîne adesea singur la dispensar, la un serviciu medical sau deservi'ffte un punct sanitar izolat, am încercat să prezentăm astfel matei laiul încît să fie accesibil, la îndemînă şi să-1 poată folosi orice cadru Interesat, indiferent de timpul care s-a scurs de la audierea unor cazuri (h medicină internă sau de nivelul lor profesional.

/«•-«m străduit ca noţiunile să fie predate concis, dar în acelaşi ,i(l f/c clare, să aibă înlănţuire logică, astfel încît, aplicîndu-le In led, c/cv// să înţeleagă de ce anume trebuie să procedeze într-un II M. n /xirfca gcnera7d sînt prezentate noţiunile de boală, bolnav, mcr /c diagnostic şi evoluţie a bolii, subliniindu-se supravegherea /c.xrt n bolnavului. Plecînd de la experienţa personală şi exigenţele l ' - , la cc/e mai multe boli am introdus în loc de „tratament", no* < !< • „îngrijiri". Am insistat asupra noţiunilor de deontologie, atlt < <-\<i/c î;i viaţa de toate zilele. n '•ontinuare am prezentat suferinţe ale organelor interne pe apar. 1 1 nun .se face în mod clasic: definiţie, etiologie, simptome clinica /•/oi ari paraclinice, evoluţie, complicaţii, îngrijiri. In formularea ( / / < • / ,s-<i căutat să se prezinte fondul noţiunii cu implicaţiile esen<!>• J;ifc/c</c.re a sarcinilor de îngrijire complexă. Astfel, spre exemIfllniml infarctul miocardic ca o necroză ischemică şi ca o marc it<1 nn-ilntilă, s-au subliniat consecinţele: măsuri imediate de trăit y i K-JXIUS necesare vreme mai îndelungată, pînă cînd zona p /,(i/d .v i • x < / cic a triz a . i'pcrd/n i - < / prezentarea amintită va răspunde necesităţilor didactice, /(>(//(•() .•.,•/' va permite sesizarea gîndirii medicale în elaborarea \otilirnliii yi îngrijirea bolnavului. n III /MVK/U activitate didactică am ţinut seamă de exemplul marit>$lil nun'stri, regretatul academician I. Haţieganu, acad. A. Moga F jf, t//, O. For/or, membru corespondent al Academiei care ne-au (tt *fl /n' slnlilntm asiduu pentru a forma şi a da reţelei medico-sa'iu ifttul (Un cnn<>ytlnt''l<- cJştigate de la marii noştri dascăli şl in»i nuntim /» i/r;ifu, aircvrdm sd aducem o modesfd contrl-/fi i i/i1f/«'(i ! . / . • < r/r . MIC /ic ocupăm. 'tun /ii lini n " /; i/> / s or/cc observaţii critice, sugestii şl tnwl l»i vnr/tti' unu Ilonti a viitoarei noastre activităţi. '1H//HIM/IM tuturor Gtslor c«n.- ne-au încurajat pe această cale. A to u rii

CUPRINS
•fVliif

/nlroduct/v la ediţia a H-a 3 Kvlnf Introductiv la ediţia I 5 Wf, InliiMliircro. Probleme generale ale medicinii 11 * i l '.loric. Introducere în medicină 11 'liiitipiile organizării ocrotirii sănătăţii în ţara noastră 13 'linripalele specialităţi medicale 18 Mijloacele generale prin care se acţionează în medicină 19 loţiunoa de sănătate, boală, bolnav 21 ini/nle bolilor 22 'lecţiile de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor patogeni . . 25 vnlntia generală, diagnosticul şi prognosticul bolilor 29 înlnmentul bolilor (principii generale) 35 îl.l. Folosirea optimă a repausului în cadrul tratamentului 36 .11.'A Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav 38 (1.3. Tratamentul cu medicamente (principii generale) 43 ,11 :i. n. Tratamentul antibacterian (cu antibiotice şi chimioterapice) . . 46 ,11.'t. b. Tratamentul cu preparate de cortizon 50 'l '1. i1. Terapia imunosupresivă (imunodepresivă) 54 ( llnlni'nfi/ioterapia (principii generale) 55 i l'uliil ( ndrolor medico-sanitare pentru asigurarea unei asistenţe medicale • in rnlltntc superioară 65 > ' nunţiului respirator 71 mii olomentare de anatomie şi fiziologie 71 ml olctnontare de semiologie 72 "trtil <'f)inplomenitare în bolile aparatului respirator 76 |illi« cfiilor respiratorii superioare 77 Uluita acută („răceala", guturaiul sau coriza) 78 Hlnltn alergică spasmodică . _. 78 Klnlliiln cronice 79 • l,nilnţ|ltol« 79 a.4.4.1. Larlnglto striduloasă 79 80 «cută 81 cronice 82 acute 83 inla pnmimocoolcă !i'1 Mă pulmonari M

....... \......................... £!nfl/emul pulmonar ...................... 3..........8.......fl............. 1 4.. C'lilNlnl hld'Qtic pulmonar ....... Mloonrdopatiile ......... Cimentul bronhopulmonar .. lllpirteiulunun arteriala l < ' l.. Noţiuni demontare de semiologie ....... l'lourezia tuberculoasă ....... k.. j.. lllpi'iteiiNhinnn arteriala Alnlonc loio/fl Hollln «i Imulor < onwînru îl'1 i AiM|lnn puctornlA l Inlnirllll lillnctiidlc l 'iliiit... Abcesul pulmonar ...... piiimiiikx oniozele ... .. l.................1.iile purulente .. '^ Supiirntlllo bronhopulmonare ..........elo pulmonare ........ 2........... Hronşiectazia ...1....................................11.0.... IriNullc lenţii respiratorie ........... '). Plnmn/llln ........ 2... hollln vonnlor periferice Pnitii itlniltătl 'il«> îngrijirii bolnavilor cardiovasculari a npninllilul (Iligestlv Noţiuni elnmontnro do anatomie IUi(|luiillu lopoginllce ale abdomenului l'l/lolo(|ln npnrnliilul digestiv llolllu npnrntulul digestiv ' ll ol ll u c vi vl ta tll ' b u c al e M ol ll e In il n g ul ui ll ol ll n e s of uţ lll lu i Sl ni pl oi n el o cl in ic e g e n er al e al e b ol il ... Scleio/....... Pneumoniile viiotice (atipice) . '....... 2............ l.......... Tiilintciilozn pulmonară .........................toinul Inli'lliltxlkr i ........... l.......... an| mul bronşic .................. Itollle medlastinului ........ S....lpollliiln Sincopa hiNiiflclenln cliculntorle periferică Ii" .. Alto pneumonii bacteriene . Poilcarditele ....y. Pleuro/.....141. 2............ .. Noţiuni demontare de anatomie şi fiziologie . 1 4...... Pitiileularitfltilc îngrijirii bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator lllu npiinitiilul cardiovascular ........... lunii cnrillm A congiitlvA l vinului pnlltnllett hollln nilmlfllo funcţionale l• llolllu nil»llnle oigniiJce .. l...... Hronhopneumonia . 2.......0.......... l. Bolile' Inimii ......... fHIologla bolilor cardiovasculare ..4.. Bxplontri complementare în bolile cardiovasculare .......... Plmireziile netuberculoase . Gnngrena pulmonară .......2..........3................... ............................0. ........... \..... ....

. Bxammiul roprologle H/ i 1 1. 1 1 1. .or organelor digestive din cnvltntoa abdominala .4.6.' .1. 1 ( M l OI I ( M l W 1 0 4 1 0 1 1 0( i l O H l O H 1 0 H .0. 1 H V 1 1 7 B M W l H M 0 1 OI I ( M 0 4 9 1 0. .4. lixplorărl poracllnlco In bolii* 4. Stmpiome clinice ce Indică o urgon(rt niudlco i hlrurglială ubdoînlnală 4.

llll 11" 121) 121) 121 123 124 12(1 12H l '14 KI4 l llll llill IDO 141 141 144 140 14H ISO Iad ini l W IftW INI .

Bolile stomacului şi duodenului 168 Gastritele 169 Boala ulceroasă.nulului renal 257 nul olornentare de anatomie şi fiziologie renală 257 nul elementare de semiologie renală 259 iiînniclo renale 263 lirli'iilii renală 264 " «iînrntuUu renal 267 i.r>. Glomerulonefrita în focar (nefrita în focar) .7.. Glomerulonefrita cronică 270 0.4..3.1. denutriţia şi caşexia 237 i 239 " determinate de carenţe vitaminice 241 h i Ari hidroelectrolitice şi acidobazice 248 '. Glomerulonefrita acută 267 0..1.3.1.4. fl/1.1. fl.4.1.1. Bolile intestinului 177 Duodenitele 178 Sindromul diareic 178 Sindromul de constipaţie 179 Enterocolopatiile 180 Apendicita 185 Hemoroizii 187 Parazitozele intestinale 187 4.. Nefrita ascendentă (pielonefrita) 274 1. Glomerulonefrita subacută şi subcronică .1. 1.2. 274 II.Iii.9.l 4.2..1.4. Cuncerele aparatului digestiv 214 1414.5. Bolile ficatului şi ale căilor biliare 190 Noţiuni de anatomie.1..1. Bolile peritoneului 211 » 4.1.1.10. Nfliopatii interstiţiale 273 (1. Bfl.2.4.9.fi. Nefrita interstiţială descendentă (hematogenă) .. Sindromul nefrotic 275 im|Kiiu chirurgicale şt mixte 276 1 •Inli'UiplM In bolile aparatului urinar 279 nln orţ|nni'lor homatoformatoare 281 «iilnin <tn nnnlomlo şl fl/lologle 281 Hininlo nli< xlnţ|i'lul 282 175 192 217 271 271 272 273 . .0.9.0....8.t ilo nutriţie şi de metabolism 220 Mirtlic-iul zaharat 221 /lintea 233 iii'ii. Particularităţile îngrijirii bolnavilor digestivi | '. 6.. . Ulcerul gastro-duodenal 171 Stomacul operat pentru ulcerul gastric sau duodenal ..1. lîolile pancreasului 209 i 4 II. Nofropatii medicale glomerulare 267 0.l.1.. Ni'fropatiile medicale vasculare (nefroscleroze) .1. Nnfiopdlii medicale 267 0.IZ Ileusul 213 « 4.4. histologie şi fiziologie 190 Semnele clinice şi explorările paraclinice în bolile de ficat Sindromul icteric " 194 Hepatita acută 195 Hepatita cronică 198 Cirozele hepatice 202 Chistul hidatic hepatic 203 Alte afecţiuni hepatice 204 Bolile veziculei biliare şi ale căilor biliare 204 4 4.. Nolroputii medicale cu predominanţă tubulară .5. 4..1.

un k uium tiu h('iiil(il«n|Ui 285 .

iipiiuilliMiinlovlaoorlta malignă UI l i li n mxloasi 31J Mia 313 ..-dlclna Internă . .. TiAtnmoftliiI diferitelor intoxicaţi! 341 . .. CuMumul ni Ai K do cafea 307 .. i..medicale 3Ufl ..-i.ixi. ll> ||. Mluuilla Iiimntulut 350 . .< «iulniiiiilui retlculohlHlii» Hm . ni..« aparatului respirator 314 . l. i flţ)l|WIH> .imalcs nmlliniul nitlcular ncut "' imnllnmul sccutKlar Inloctlos " >niUliţa ni\c lillo/. Alli |. alcoolismul şi consumul de cafea în cantitate b 350 . Akoi»ll»mul rtimlc 362 .'uiiinti.. l)i(|i<n|.l leu. hi patologia profesională 32(1 llcntlllf l'X<M|rn.. n(ll.nln l' l'nlinilillii MMiinatoldâ n l. Hailflcaroa bolilor r. . <.ipaiaiului cardiovascular 317 . n.-n«ralităU 32U Ini.'frluiiMl. li. iini. lnioxi< atu dlvone 33(1 . .-i 31J puţul. . 314 ..lll!.nntfl n i' fitUmul doflonoraliv . Hi'iiiiinliniiiul nbartlcular linlm'.. . um|.ii. 11 u. Inloxlcnjln cu baz« (hldra(ii alcalini) 341 . .i 3UI hiiuii. . In) ...iiiiu(jnllllo ninl gminlnUi. l W>n l n du Iradiere 357 llcl niitl»nno(rono: fumatul.iil/. Ui<|i'n|< ..'ii|.'ii|.. n|ii cu acetonă 33:t Inlnulcntll cu acizi 333 .loti'riipla In bolile reumatismale cronice <|i /.

„magi". iar practica vindecării celor suferinzi •Mutila cu elemente mistice..i ni comunităţii respective. „şamani" sau „vin' ! " .. să deschidă un abces. Ei transmiteau l»ut nceste cunoştinţe membrilor familiilor lor care deveneau ulteiicl. încă în cadrul celor mai primitive colectivităţi > l l . P R O B L E M E G E N E R A L E A L E M E D IC IN E I 1. nici/ ales folosirea plantelor. Ei mmi în funcţie de regiune: „vraci". unul sau mai mulţi membri dintre cei mai de frunte s-au spe1 In meşteşugul de a linişti suferinţele şi de a vindeca bolile. La început deci medicina eia imnttt cu elemente mistice. început. în comuna primitivă. Preoţii-vraci. stăteau la baza eficienţei sale. vindecarea "ludea prin urmare de forţe supranaturale a căror bunăvoinţă clşligată prin intermediul preotilor-vraci. iar cel care practica acest meşteşug era „medic". acelaşi vraci efectuînd toate procedu<i|ieiilice avea un profil de „generalist.. omul a căutat în mediul său ambiental Mologic şi social) „leacuri" pentru alinarea suferinţelor sale sau vindecarea lor. fiind efectuată în cadrul unui ritual i Holile erau considerate că provin de la divinităţi. datorită situaţiei lor priIp. vindecătorii erau de regulă şefii . psihoterapia şi mijloacele naturale de KM -. mult mai tîrziu beneficiind de aceste cunoştinţe mai multe un n le aceleiaşi colectivităţi. . si-au putut însuşi o cultură remarcabilă pentru timpurile luni v detalii ce se refereau la vindecarea bolilor. Folosirea leacurilor de către un „vindecător" a pus bazele iot umane. Eficienţa mijloa'•uipeutice era o realitate şi în timpurile vechi datorită psiilel la care era supusă persoana suferindă şi a utilizării unor H 11 do terapie naturală care şi-au dovedit capacitatea tămăduii t l n observaţia empirică. IN T R O D U C E R E .1 . 11 .dicină strict curativistă." Mai tîrziu unii vindecăi nu invitat să reducă o fractură de membre.1. ISTORIC. INTRODUCERE IN MEDICINA t Un cele mai vechi timpuri.

Medicina «ctuală este profilactică. )loţ|l/i. Anatomia. privit integral psiho-bio-social.pentru ce se produce"? şi :.OClfllf». i l i ' l cu dezvoltarea societăţii. Aceşti doi specialişti au conil t ii'.ictiuno al medicinoi prin de/văluirea interrolndlnlro om şi mediul ambiental: fi/.i-i vnjll hoclolmiicu n n rolcvat natuin ilA a multor boli unu l n l < n i i(lfl clltilm im torll biologici şi col • N l i > i i M l .i' recent o nonfl minillrt n inotllclnei: ambientalo i l l I n n u n n i i l h î n n l d e p i > i »ş i | i t >r « ( i i i t i | H . psihanaliza.. fiziolo tl/lopnlolo(|lM. situaţie care s-a menplnfl în ultimele secole cînd s-a produs diferenţierea între medicii lodlclnă generală şi medicii chirurgi."i sft colaboreze. psihologia şi alte ramuri ale biologlnl li'll'l Nli-Ki do înţelegere a suferinţelor umane. iliclrirt NocUilă actuală beneficiază de progresele ştiinţelor In . 'rll'/. de înţelegorp iiţ|onc ctmpnl d<> .n priveşte omul integrat în mediul său de viaţă şi de muncă. M I I.i vindecăm"?. iiilNctfidn-. l < i cunoaşterea modului lor de a se produce. curativă. i .. Do/volliirod societăţii contemporane. a făcut necesar ca meni s o evolue/e pe o nouă treaptă numită etapa socială a medicinei. grăitor i ni de dicloiml: „este mai uşor să previi decît să vindeci". socială şi recuperato-\ l. Mrihi i n . m u l t e b o l i . medicina covlt/UIlor otc. dar mnl cu seamă de progresele ştiinţelor naturii şi ale ştiln. / pwnlru doi (ciontii cronici sau handicapaţi. devenind astfel şi „chirurgi". Iiislocliiinid. bloloific. Hlolofjlfl cu nînneroasele ei ramuri a permis aprofundarea cunoşlot oiqnnlsmiilui uman. cît şi privitor la cunoaşterea caul i o l i l o i .i terapeutică propriu-zisă. endocrinologia. epidemiologia etc.. si u croat noi cadre instituţionale ce o susţin şi o promovează: clnn muncii şi bolilor profesionale. i ca ramură a biologiei s-a dezvoltat în mod deosebit.apun' îmbolnăvirea. aplicarea individualizată a celor mai eficiente n l li'Uipeullcc si comlncînd planul de recuperare aşa încît să so •n Iunie milNiiillc |)onlni readaptarea sau adaptarea la viaţa activd ' i l i | i i i < i i « n condiţiilor de cictivitate pentru toţi membrii colectivităţii. enzimologia. . cu marile aglomeraţii de •ni cdio stabilesc între ei multiple relaţii. au devenit do i p i t i l i i i i | i 1 covîrşitoare deoarece ele corespund unui ideal. ambientologia. Ca urmare s-a creat şi ui Insliliiţioiicil: igiena.n medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.lc. la aceste întrenii pci uns să se treacă de la medicina curativă empirică. Treptat s-a putut răspunde la întrebările: i ' 1 boala"? „cum se produce"? .'. în diferitele ştiinţe. 1 ' m . Gradlntro srtii<H<ito şi boală se demarcă mult mai greu. la ce« lillcrt si nmi tîrziu la medicina preventivă.(lragft o măsea. Sfera de mo n medicinei se extinde pe arii mult mai largi începînd cu proIn pi Imnul colectivii. Ştiinţele socialo măresc şi ele sfera do cuprindere. atît l in. inclusiv biolo.-. imunologia. medicina socială. t ( « . psihologic şi socloStudii rum chim Miuplc olc. Metodele de cercetare niiil()lo(|i('('i aplicate unor boli cu extindere în masă. Răspunsurile. Omul sănătos bolnnv oslo privit ca o fiinţă integrală bio-psiho-socială. .. u i obţinut progrese remarcabile. chiar parţiale. la condiţiile in.

I. urmărindu-se revei n !n starea de sănătate anterioară îmbolnăvirii. Se urmăprevenirea îmbolnăvirilor prin crearea condiţiilor ergonomice de ă şi de viată. care situează în centrul preocupărilor NU le. medicina i la adaugă şi uneori dă prioritate mijloacelor terapeutice natuşl sociale: repaus profesional în diferite condiţii (staţiuni bali llmaterice.lor medicale şi sociale. l n in. iM'h'/n/ i':'inllicat <il anutiill sducIM/// re/ultrt din faptul cft tlvllnlc . .in<Uăţii este forul centrul do concepţie.e sociale au impus medicinei promovarea celui mai avansat MlMnlsm. îmi ie<i unor deziderate.. i continuă a ştiinţelor în general. Fodor „medicina este o ştiinţă 'Unirii ştiinţelor în folosul omului". Cultura generală şi medicală a unui ii medical trebuie să fie deosebit de vastă pentru a putea să în( n. năzuinţe şi aspiraţii sociale etc. i /Ini. neputîndu-se obţine vindecarea prin nici un mijloc terapeu( 11 ele medicale sînt persoane calificate şi specializate pentru n în practică a principiilor ştiinţifice ale medicinei. nrtt'nil unitar al sistemului statul do ocrotim al sănătăţii nlslerul :. filozofia. biochimia. sport. matematica.|(l şi să aplice noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în favoarea iul sănătos sau bolnav.. Uneori cadrele i i' f i l e sînt nevoite să se rezume numai la alinarea suferinţelor boi lor.i i l n r . Haţieganu . ergonomj'a apare ca o preocupare disciplinară ce tinde la optimizarea funcţională a sistemului om-maiiicdiu ambiental. de/voltnie soclal-econoinlcA t\ ţ n i i l noa*tru nil. cultură fizică medicală. logica. psihoterapia individuală sau • i iip. aşa cum spunea acad.r milor cure urmăresc oplicarco în proctlcă « poli< i . 11 u nou domeniu de activitate. chimia. populaţia InsAşi. Pe lîngă tratamentele cu medicamente. miuiutica. omul — sănătos sau suferind — satisfacerea nevoilor sale de l" "iii şi de perspectivă. oi<|iini'/nţlile obşteşti. statistica. acordînd prioritate subsistemului om. a umanismului socialist. crearea condiţiilor ergonomice de activitate şi de viaţă. nidrele medicale trebuie să-şi perfecţioneze în permanentă ' ş l i n ţ i ' l i . sanatorii de postcură).Miele locule. Dat fiind > ' i | t . sau după cum spunea acad. urnirea sau reorientarea profesională. i . a biologiei şi a medicinei tu i i . PRINCIPIILE ORGANIZĂRII OCROTIRII SĂNĂTĂŢII IN ŢARA NOASTRĂ u'ii sănătăţii în ţara noastră are următoarele caracteristici din orînduirea socialistă şi care corespund intereselor saMutNi'lor populare: iirfwj/ f/c stat ui ocrotirii sănătăţii. conducem iţe n m. cibernetica etc. Ea este o ştiinţă care se ocupă n rveni rea îmbolnăvirilor şi cu tratamentul lor. Medicina este. O.i milo sociale şi medicule lunte de orcjnnelo (enlmle ifl t)\ oui .ştiinţă şi con|ft". Mrdicina beneficiază în prezent de aportul altor ştiinţe: fizica.

i i . El funcţionează cu iiblnele (le medicină generală şi cabinete de consultaţii şi tratament»» e ' e idil lo . Dispensarul policlinic asigură asistenţa de specialitate bolnavilor mbiildlori. care are ca sarcină principală asigurarea elao i . judeţene.i stabilizată clinic şi necontagioasă.i!e teritoriale. precum şi sarcini edlcdlr i n < . curativă şi de recuperare a bolnavin internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat. în funcţie de teri>i iul cirondat. preventivă. i i i i liniilor generale şi a principalelor obiective ale politicii sâni n e. ia măsuri eniru întărirea ordinei şi disciplinei în sectorul sanitar. municipale sau orăşeneşti şi spitale comunale. i i i c i profiliiclic şi c nuitlv.ilnrlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistent^ n ' i n dld nlili/înd factorii curativi naturali. S. ' i e a tuberculozei la copii şi tineri. curativft pi ol i Inel ied a populaţiei din teritoriu arondat.i cercetării şi ii tehnicii medicale. Asls•n(. Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenţa medicală cornletd de specialitate. i l i c p i iudei i şi instituţii. Cri". sni i l o r i i şi preventorii. spii l e l e pot fi: republicane (subordonate Ministerului Sănătăţii). gratuită. liiNllInlele si centrele medicale se constituie în centrele universitare. creşe şi leagăne do npii.i <m te unii< < <i snnltm n em u nn|ţ|iiin < i ie|ltrea educarea 9! »ur a v o y h ii < < â m e d i c u l .p c l d . Se organizează în oraşe şi municipii. a l c â r o i u . Spitalele clinice se organizează în centrele univeri l M i e medicale unde sînt clinici universitare. comune. de/bate şi adoptă hotărîri obligatorii pentru toate organele cen •ile . direcţii sanitare judeţene şi direcţia sâni 11 M M municipiului Bucureşti.ile.m. oficii farmaceutice.. — Ocrotirea sănătăţii este orientată profilactic şi se bazează |»> •le m/ii noi achiziţii ale ştiinţei medicale. departalent. i l e pe un anumit grup de probleme şi au ca sarcină prin pnlA IMOMK .i a c o p l l lio t v h u t A > |ij | u i ! • 3a n i . . Dispensarul medical se organizează în municipii. precum şi la bolnavi) i iiibrn nlo/. asociaţi cu celelalte proc@« • • < • lelimi e şi mijloace terapeutice. In Nlnl p i o l i l .1 bolnavilor ambulatori este asigurată de policlinici şi dispensarel» ledi. l'ri'vcnlorlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură preveni* •d şl i o m b . inw Inii şl de înaltă calitate pentru toate specialităţile. n . pentru acordarea asistenţei medicale. institute şi centre medicale.Ailatenţa medicală este accesibilă tuturor cetăţenilor. Tu vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prograi i i l | M r Udului cu privire la îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănflUli publice şi a creşterii eficienţei muncii medico-sanitare s-a creai oiiMlml Sanitar Superior în subordinea Consiliului Suprem al Dezvolţi ii l (onomice şi Sociale. oraşe.\ MIC. Activitatea de ocrotire a sănătăţii din ţara noastră este organizatfl e următoarele tipuri de unităţi sanitare: spitale şi spitale clinice. de structură pe specialităţi şi de subordonarea lor.şi locale care au atribuţii în domeniul ocrotirii sănătăţii.

dar este absolut necesar ca şi > medii sanitare să cunoască metodologia de expertiză medicală npeiare a capacităţii de muncă (E.n i [ i i r n i c : . l'ltcienţa activităţii în domeniul ocrotirii sănătăţii se evaluează pe oi {/e/iera/ prin întărirea sănătăţii cetăţenilor patriei noastre. a mul. dnr «re multiple implicaţii socio-economice.) pentru a putea tn-)n mod corect persoanele care le cer sfatul în aceste probleme. în condiţii de invaliditate (pensioi.ii IM l. /i'Kpe. cîte ore pe zi şi în ce condiţii.1 n-ltitiv mai nouă a medicinei: expertiza medicală şi recuperarea "iii'/M/// de muncă. i 'onxiderînd această finalitate a ocrotirii sănătăţii se prezintă o la-. Laboratorul de educaţie sanitară.C. se face de către medicii de • I i i invalidante. |u | | ! bolnavul oşti . şi de Consiliul Sanitar Superior. Laboratorul de analiza stării de sănătate şi evaluare sanitară.i bolnavului 9! «i l (dncă bolimviil oiidiţU). apoi qrudul '.e in ii îu(r .M.i| ii > l i u U in1 i i i 1 c lic «u - . Tolodatii U lii î l" H l l MriM 'l / h i" tiiinc. se efectuează de medicii din Comisia de •' M. necesită asistenţă medicală 'iidicapaţi motori. Normele tehnice.d rliliiic e i li|t ii. deficienţi neuropsihici.R. sînt (lnmentate de Ministerul Sănătăţii. l l H i |i in < > ' . i .M. alterărilor •In i-. M *| .M. educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor în ••trt de pînă la 3 ani (care.111 M lllll V i im |ii.M.iiflilnţi sau susţinătorii legali sînt încadraţi în muncă. precum şi a unor categorii de copii care în funcţie dezvoltarea şi starea lor de sănătate.i la comisia de E.M. mumie. se află în perioada studii sau în alte situaţii similare.ilr -li. Leagănul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanentă i i » asigură creşterea. Laboratorul pentru controlul medicamentelor. Compusă din: medicii de specialitate şi reprezentanţi al or(U i d lu e m s ă. iicbule evolunlt dhiţjnoslicul h .'.n ) ml/i) '•'• ' lll i unu ţloiinle !• He | l |i i ii p i'llllll tu m d o i mi 11-i e.i tratamentul recuperator să fie conţii î n d i ' l i i m i . UAupuit- şi | r . Răspunsurile la aceste u l levin medicilor de specialitate. prematurii.i . . potrivit legii beneficiază şi de ocrotire uceste unităţi).1 <-sle nevoie < . contacţi tbc.R. • l l v i l i i l e a de E. în diferitele domenii ale asistenţei medicale.il clinic .M. Laboratorul de sănătate mintală. Alte unităţi sanitare sînt: Centrul judeţean sanitaro-antiepidemic. aprci f i l In rlndul ei prin scăderea morbidităţii şi a invalidităţii..M <HI|f|li< .R. i l .1 jillli dui iimciil.C.rf/za medicală a capacităţii de muncă este o activitate medii*l.C. şi •il din familii dezorganizate). i < estoni. c ( i i ) c i i i n e i i t e l e medicale. Centrul judeţean de recoltare şi conservare a sîngelui. i l i i c < > ale !o< l l l l l l li i . care în urma unor eforturi recuperatorii ijuns Iu concluzia că bolnavul nu mai este recuperabil . Oficiul farmaceutic. Prin expertiza medi> • • < « evaluează capacitatea de muncă şi se răspunde cu argumente Mre la întrebarea dacă persoana de expertizat mai poate lucra.

inr. Capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate cînd . complexe: biologice şi socioprofesionale.M. t'dtnd în acest fel.. încadrarea unei persoane do nvdliditatc trebuie considerată ca o posibilitate ce se acordă acesfelci tentai a continua tratamentul recuperator în condiţii de repaus pro/tf« tonul parţial (cei încadraţi în gradul III) sau total (cei încadraţi Irt 'fwlnl l sau // de invaliditate). i<><lnnnron HQU chiar plt»f tiMC'ii <'n|t<u'iirtţii <!<• mnn . l ii gradul III de invaliditate se încadrează cu precădere muncitorii In t | i n | ) < i I sau a Il-a de muncă. in mni in'l lichidarea sau dlniliiînren .. încadrarea într-un grad de invaliditate nu însuin> • •n/îl încheierea preocupărilor pentru cadrele medico-sanitare.r. /tVcu/x-rarea capacităţii de muncă (R. cum n mod cu totul greşit se mai consideră. i l c . poate da următoarele răspunsuri: — Capacitatea de muncă este păstrată. i cu dezideratul major de încadrare sau reîncmlra* e<i lor In <n l i v i l .i lucreze în continuare în acelaşi loc de muncă cu program redus i )uiu. în condiţiile prevăzute de lege. ci constituie un prilej de InMisiliedre a procedurilor recuperatorii.M. cetăţeanul puţind efectun l continuare o activitate cu program complet (sau redus cu 1/4 din orină pe o perioadă de 3 luni pe an calendaristic) în acelaşi loc di» luncă sau în alt loc de muncă corespunzător potenţialului său fum nnal..ni n (in|.i . ce se desfăşoară dinamic pe o perioadă înde-iini| iil.K l i v .i Activităţii de recuperare este reînserarea sau înserarw iursortiieloi li.M. i l i > :.mdicapate (persoane cu deficienţe mari fizice şi/sau pdl ilfe) In viul. fie cu pierderea autori vii ii cînd se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă d" sdii 12 luni.i<lrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni. Se urmăreşte de as<a= luntifi de/voltarca unor mecanisme compensatorii şi adaptative cară ft «sigure persoanei de recuperat posibilitatea de muncă sau de auto» tHvln». paralel şi strîns legată de activitatea de expertiză m««-Icnlfl <i ('<ip<icitc1ţii de muncă.Ind la aceste întrebări se evaluează capacitatea de muncă a bolnavului xamtnat. < • încadrează în gradul II de invaliditate. educaţională şi socioprofesională prin care se urmăreşte u>= Idblllien cit mai deplină a capacităţilor funcţionale reduse sau plaf* nlo (Indiferent. Hi<rll« vi/<'<i/<i |"'i :. l'huililMle. i profesională. de cauza care le-a determinat).s<«chr|elor unor I n il x i ln i v i i i < mo scn<l cn|xicilfltea funcţloiuilA » nqnniihil nlc< lot s.i pi. cure «u însă acelaşi conţinut.c)iinele li<in(li< i <ip l il<>...o largă arie geografică: „domeniu de activitate complexă H'dlrnlft. Comisia de E. Capacitatea de muncă este pierdută: fie cu păstrarea autoservirii lud : .C.'i <!<> timp.inului in !nln<uliiie.' Iiic. . similar cu cel de reabililnn» iloslt p<. I . Există mai multe definiţii ale noţiunii e H. Arocaşi comisie medicală întocmeşte şi planul de recuperare. rămlt i i d s.) este o activitate me.C..inl.i ' » i l « H« ii|ii'iatorll medicala con- .R.ilcite (eventual în alt loc de muncă cu program redus la jumflile). lOiifllrt. Ico soci<il<yt complexă. In «şa mrtsurn ItU'H |e|<Mnilnn (|n-nlAţl In nciu iinlun | M . respectiv o viaţă activă cu independenţa economică şi (sau) oelnlft". Mijloacele prin care se unnrtieşt» 1 l n . i l i l .M. Pro.

In arc.i poinvii. l r| l. pirrum şi de posibilităţile concrete de şcolarizare. schematizată însă i se evidenţia/ci li Inturi: medicală. tehnicieni pedagogi care să asigure şcolarizai(eficientului şi tehnicieni profesiologi pentru alegerea celei mai ilvlte profesiuni şi pentru sprijinirea menţinerii unui loc de muncă U. ci şi în familie.h lirlr.i tir lucru c <ii n U lll t (r llr | C I' U ( C lll't /l).• mcmli. educativ-profesională şi socială. Activitatea de R.i nivelul locului s ăli di . • KiyiiiA linei li ilrin n u(i io necuMlta po toate.M.n h/.M organi/at ă a folhi'liMil rccupri <it.1 . Datorită pstor caracteristici. R. IMM ni mimrtt şi nirntiiieir.intui .M.C.il.ilă.i In m..C.lllle . cninclcri/..M.l l'.).lM -. ergoterapia şi psihoterapia.lll'/.ne în muncă în judeţul de domiciliu (în timpul şi după .it.|««| H i .n r.i se ir/. | |( | (lllllin fl .ll .|| r 1 . măsuri ulico cu caracter patogenetic sau etiologic. este o medicină a omului integral privit toate laturile existenţei sale: bio-psiho-sociale. urmăreşte şcolarizarea gone-i di'Iicionţelor şi profesionalizarea lor în funcţie de criterii c.M.C. rcp.ire «l (!•' (iptitudinile şi calităţile biologice şi psihice ale deficientului.n ţ i i soli. în majoritatea afecţiunilor se efectuează cu bune •iilr: kineziterapia. răspunzînd în acest dezideratelor umanismului socialist.jft mijloacele terapeutice obişnuite. 1 1 1 I i ( <C!V Ut | 1 1 1 1 1I le I t l i < 1 /.ip. proceduri de balneofiziotepslhoterapie individuală sau în grup. ele urmăresc creşterea rezervemorfofuncţionale. toocupiiţională. mai bine zis constituie1 do-a treia etapă a medicinei actuale: medicina socială.. 3 «d Aior/d/ â n recuper ării reprezint ă finali/.]! l.>l..i in lui. . mijloace terapeutice l luncţional etc. activitatea de R.I ie i lIp rl.IIIIIIH .l . cultura fizică medicală.i prin încadrarea în activii. compensarea şi adaptarea funcţiilor reduse sau pierdute mijloace multiple: măsuri terapeutice cu caracter general.|nlor!u tont»» cui»» Irr»! Inttirl ' i | « "H ii i ' .olv. Ir.irra ac ţiunii de r«-.M. compensarea şi adaptarea funcţiilor deficitare ale Cinismului. în lctate şi la locul său de muncă aşa ca să se poată readapta sau ipta la condiţiile vieţii obişnuite. se încadrează sau. ii.i pioblcmcle sociali tontului si . r .ist ă et. se desfăşoară mirul unei echipe de specialişti cu variate calificări: tehnicieni cu |nl 11 medical sau paramedical care să se ocupe cu latura biologică şi llmlogică a recuperării.ll r .C.i In speri.l "l>h. 'plrfitiile sale. tehnicieni sociali care să rezolve problemele i!inlo ale deficientului. aspiraţiilor si care să-i permită totodată independenţă economică. i nlura cducativ-profesională a R.ilii l. I <|. exerciţiile sportive. Corespunzător conţinutului său.lll/. I | I |.| i .! •„ > Mi iiclivitoto: nl «« ui loc d.r < H ticiiHM/. 1 1 K 1 . să intre în activitate şi să-şi menun loc de muncă adecvat posibilităţilor sau psihofizice. c.. este o activitate unitară.liril 5 ). [1 < I 1 1 1 1 llr llV .C. In timp .u lrII1 . l. de viitoarele solicitări profesionale şi ale locului iliicrt. 1-nliira medicală a recuperării are ca obiectiv principal reeducarea on. în activitatea de recuperare deficientul este ajutat nu di în condiţii de staţionar sau de ambulator.

indiferent de sediul său. i i f i i s i l co favorizează un „transfer" de încredere şi optimism.u putui de latura socio-profesională. (< i r e se adresează factorilor ce pot determina deficienţe morfo. în raport cu reacţiile de răspuns ale nli<'<|uhii organism la agresiunea procesului patologic.ocii|)(i cu bolile de plămîni. hematologia cu bolii» /:. la locul său de muncă sau la unităţii" . in I I I M V asupra sistemului nervos >l n.C. i/c n'tlnut că orice afecţiune.i echilibrului dinaintea bolii.i in l. cărorn deosebită competenţă şi probitate. l' i u loiile aceste date se înţelege deosebita responsabilitate medl-. CB 1. Prin legăturile lor mai directe cu bolnavului.. .itn ontribuţia lor directă la actul de E.C.3. dar într-o fază reversibilă a acesteia. se creează o legătură sufleteasca . Ea urmăreşte elncered integrală morfofuncţională a părţilor lezate şi prin aceasta elnreie. vascular ţi ret! lini se ledli/.. i i i i d faza în care se acţionează şi obiectivul urmărit. deşi locală. Din cadrul medicinei interne s-au If.. n l i u cadrele medicale.'tpiins cu timpul — mai ales în ultimii zeci de ani — o serie de sp«= • U i l l l i i ( i : endocrinologia care se ocupă cu bolile endocrine. i mediul . endocrin.pectării planului de recuperare (întocmit de comisia E. i n i l m c unde a fost tratat).M.M. /u rupcrarea secundară se adresează deficienţei morfofuncţionaln d e | . i inv. i n. orgaie|oi. i .M. neurologia cu bolile sistemului ner-/UN.1 ic'.eu/a iinitotoa fljsloluyUfl şl (Ulopatologlcă a oi* l e s l l l i j < ' • ! <.i .iliiicuţi beneficiază mai ales de latura biologică a recuperării •l in. gas/roonle* o/d(//(i cu bolile organelor cavităţii abdominale.R. pneumolo* ../« si. nporatclor şi sistemelor. idielo medii sanitare au un rol deosebit în această activit.. cardiologia cu bolile de inimă şi vase. se râslrliuje «supra întregului oryfl I I M I I .IUIH l i o n ..nli. ' ţ i n I n i .M. lîrcupcrarca terţiară se adresează deficienţilor cu invalidităţi p.. De asemenea un rol deosebit îl au în urm.\/.M. favorizate de timpul .) .suprfl psihicului bolnavului. cît şi pentru cele medii sanitare. şi prin întocmircn documentelor medico-sociale necesare (în mod deosebit a investigaţiei de leren l.M.ii K-ductibile.sistemului nervos.ilă şi economică pe care o implică activitatea de E.i domiciliul bolnavului.osebit în respectarea şi în final în reuşita planului de recuperare. leonrci < 'ilectiunou. i>\lhiulri<i cu bolile psihice şi de comportament. cu rol l. reumatologia CU xxil. do Oflanul u h ' l i i t trebuie privită ca o suferinţă a întregului organlnn\. i l c cu potenţial invalidant.C.i îndelungat de „colaborare". PRINCIPALELE SPECIALITĂŢI MEDICALE Medicina are două ramuri principale: medicina internă şi chluiijln..miurirea deficientului pentru respectarea întocmai a acestui l M.. M('(//c//ja internă are ca obiectiv studiul bolilor ţesuturilor. umoral.ilidanto.i HMiiiKilisnicilâ...x i.ndultll c.R.R. actl-de iccuperare este ierarhizată în trei etape: /iVeuperarea primară cuprinde acţiuni medicale şi social-profe.

prin traducerea In l i m « principiilor partidului nostru. urologia etc. luminoasă. creşterea duratei de viaţă activă ilor. mai stăpîn pe sine însuşi. alinarea suferinţelor bolnavului timid cînd vindecarea nu mai este posibilă). a excesului ntnflj Iiiculnţă corespunzătoare: spaţioasă. MIJLOACELE GENERALE PRIN CARE SE ACŢIONEAZĂ IN MEDICINĂ Mijloacele prin care se acţionează în medicină sînt complexe. a sociologiei socialiste.a mediului miiblunlul: fizic. Scopul oricăreia din ramurile medicinei este prevenirea îmbolnă-ţtllor. ajungîndu-se în final la optimizarea producţiei fi Miliţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor) manifestate pracUn nllmontaţie raţională. Mijloacele sociale: se referă la îmbunătăţirea continuă a condi<!<• viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor.îl umanitare. 1. dar |i"l qrupa în: mijloace sociale şi mijloace biologice. mai cultivat şi cu o cunoştinţă ikl cît mai înaltă. ci tratăm un organism bolnav în întregime. a iiicred*Mll In viitor/ . otorinolaringologia. Năzuinţele medicinei moderne sînt din ce în ce mai înalte . curată etc. oftalmologia. a raţională a repausului: prin odihnă activă şi cultu» Mx'lnrultură. liulirflcăminte corespunzătoare normelor igienice şi esteticei de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice. a alcoolismului. vllnicn stresurilor d<> orice fel şi promovării tehnicilor (!• In condiţii hum. Din acest motiv nu tratăm niciodată un organ sau un apa-. a amliilnqioi (domeniu de activitate care se ocupă de studiul relaţiilor f oui şi mediul ambiental) şi a ergonomie! (domeniu de activitate ţi Inlordisciplinar care se ocupă cu optimizarea sistemului om-mau i i . inclu-todelarea comportamentului uman pentru ca acesta să devină mat nuii activ.) se ocupă do [Htnmentul bolilor prin mijloace chirurgicale (intervenţii chirurgicale)... evitîndu-se abuzurile şi carenţele.4. blolo» > i r şl Noclali i(|lonl/(ii(><i mlicgll vieţii ulllvnrea optlmtimului. chirurgia cardiacă ce se ocupă cu afecţiunile chirurgicale ale kliuli. vindecarea omului bolnav.„se tratează bolnavul. ele vizează toate sectoarele activităţii umane. ovltnroa toxicomaniei.i l l i i ambiental. întărirea sănătăţii şi a Unicităţii de prestaţie şi de muncă. •vllnrcn sedentarismului şi cultivarea mişcării sub toata for* U. a fumatului.lnlsmului. întregirea multilaterală a fiinţei umane. Chirurgia şi ramurile derivate din ea (neurochirurgia care se ocupă diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor chirurgicale ale sistemului iivns. hoala".

antitetanică. traumatismele în producţie şi bolile profesionale. vitamina D şi calciul se administrea/rt yravldi ! < > r şi sugarilor pentru profilaxia rahitismului.miiaro. supin l c c i . — Mijloacele nespecifice se confundă cu mijloacele menţioiniln mal In n i n te. CHIN <i|uld Ui n l < ULUCII diiKMil snii n InlonHilAlH Hlinptonn>lor unei boli (Util ic. fumatul. infecţiile. Tinerii care se şcolarizează şi se profesioim ll/«'rt/i'i i " 'litru ii deveni cadre medico-sanitare (indiferent că este voi Im <|n Ui . dislipidemiile. sedentarismul.i | >roducătocire a bolii).educarea întregului popor pentru păstrarea propriei saln — educarea copiilor şi a tineretului în muncă şi pentru munrrti — cultivarea şi sprijinirea condiţiilor pentru stabilirea de relaţii otice şi echitabile între oameni. iodul pentru pic vt»nlr<'. lidlnmcnt paliativ.ilx' tul zaharat. M | . adesi-rt (lui.— acţiuni cultural-educative şi tehnice pentru evitarea accideii telor In afara producţiei. Mijloacele preventive sînt individuale sau colective.. Ele conferă imunitate. ce stau la baza patologiei din zilele noastre. măsuri terapeutice cu ctirrtrluF pdliMji'iiiMn (vi/cn/ft împiedicare^) mecanismului de producere n bolii). PontrU flcunstd stnt necesare studii epidemiologice în vederea cunoaşterii ac«i« tor fnclnii şi pentru combaterea lor organizată. linlniii iM il MiiploiiHilic. sulx ullura. chirurgicale şi răni Mijloacele medicale sînt: măsuri terapeutice cu caracter 1gotiornl. psihoterapia. durerea ctc. i stnn .. '. i / . alcoolismul. bolile ereditare. curative şi recuperatorii. ori chiar institute de medicină şi farmacie) trebuii Nrt ln|i h . Alteori se intervine profilactic şi prin administrarea unor 'niiH'Ute: astfel hidrazida se administrează contacţilor cu persoa bolnave de tuberculoză. Mijloacele specifice sînt reprezentate de vaccinările pentru prevenirea unor boli infecto-contagioase. — aplicarea în practică a cuceririlor ştiinţelor sociale şi biologice* ( i n special medicale). antipoliomielitică. în special cele de circulaţie. medicamente.).. <intltulicrculoasă. a) Mijloacele preventive individuale reprezintă totalitatea măsui i l o r igienice pe care le urmează fiecare persoană pentru a-şi păstrfl 1)) Mijloace preventive colective sînt specifice şi nespecifice. mflsuri terapeutice cu caracter etiologic (vizează rom Ixili'ii'ii n i i i / i . imediat ce ele s-au validat ca eficiente. i Apariţiei guşei etc. dar se pot împart! I ii mijloace preventive. regimul igieno-dietetic.i iipdnltoHK' (tusen. hipertensiuni^ ili.ihilă: antivariolică. Mijloacele biologice sînt de asemenea multiple.i Ui boulA tniA IunA n o vlutlnnt). proccduil i ce acţionează prin mijloace nespecifice (balneofizioternpin 9! KIIIIIII !!'• I M ) . mljloncc terapeutica m .. antidifterică. prin cure se combcit simptomole bolii cînd ni* clnvln |)ic. Mijloacele curative se împart în medicale. I rolul important al prevenirii unor boli şi a unor factori di l INC m: iii'xlilicilrile nefavorabile ale mediului ambiant: poluarea. stressurile..— organizarea ergonomică a muncii în aşa fel ca să se evite obo Htiala excesivă.

care se ocupă cu studiul mediunliliMital. BOALĂ. care îi permite să ia parte la viaţa activă. l l l n t a care se ocupă cu studiul acestor relaţii este o ramură a fizioşl se numeşte ecologie. printr-un act operator. dar ea se perfecţionează şi individual în timi i ' l i i de către sistemul nervos. di* iliualA •?! pioliin/lnift dlfmltl .întrevede că starea do sănătate Inc'lude Ct echilibrul <lmtre organism şl mediul înconjurător (ax-timp. Dacă acesta se modifică. In prezent -i prin sănătate o stare în care persoana prezintă un echilibru hlc şi social. BOLNAV l >upă cum se ştie organismul uman realizează cu mediul înconjuun tot unitar. endocrin şi umoral. In i ireo de sănătate se definea ca o lipsă de boală. a măsurilor l i t ' l i i i i o luate pentru menţinerea concordanţei om-mediu. Mijloacele chirurgicale folosesc.•. Mijloacele recuperatorii au fost amintite în partea în care s-a î li» i îs recuperarea capacităţii de muncă. Viaţa are ca uiTi fundamentală metabolismul prin care se realizează schimbuM/.. 'iiportanţa deosebită a mediului ambiant a determinat apariţia io| ştiinţe numită ambientologie. ea in. Sănătatea s-a mai definit ca ildtoa organismului de a funcţiona eficient într-un mediu dat".. unele cazuri organul afectat se înlocuieşte prin transplante sau f...i intcrreluţii li/iologicu tntro toate orgt* HilNimilul.p) lunctional (tind la ameliorarea funcţională a organului atins de . Influenţa organism şi mediu este reciprocă şi multilaterală pe plan fizi>lo(jic şi social. înde-ea părţii bolnave din organismul afectat.5.Imto şi spune persoana respectivă şi obiectiv printr-o seric blochimico-umorali care atestă o stare numită sănătate. precum •"iMbilităţilor de transformare a mediului ambiant în mediu sano•i mi« s<i contribuie la recîştigarea şi la menţinerea stării de sănăMII In stabilirea unei boli active-evolutive). ii< l i i < l < i i l f x l c ii i l '. NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE.in în l c ' in l . pot apare perturbări grave. 1. i ri/ui/c <•« o f/ere(//(/M' niotlo-liint'llondlfl a acontul CC/W//'jfU.. '' ' i'undiţii normale... l" doufl deliniţii s<.. a relaţiilor acestuia cu organismul uman. Unitatea cu mediul înconjurător ''•terminată genetic.. mai ales chimbarea se face în mod brusc. El se adaptează în mod continuu la mediul încon-i. între organism şi mediul ambiental se stablMre de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv prin .i presupun» şi un echilibru interior •— ho» i cn umilire ii i i h i . ca metode de refacere.|co-chimice dintre organism şi mediul înconjurător. să K şl să se simtă bine muncind..

prin boală şi prin neputinţă satisfacerii obli<|n> ţiilor sociale.i 11-ţinem totodată că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un oKjanism la altul.... tflţii respective. ral ţ»l a celor biologice şi sociale în particular. Sleirea de boală perturbă acest echilibru şi în multe cazuri altH» rează capacitatea de muncă.> populaţia fiind cointeresată la apărarea propriei sănătăţi. •. întregul organism reacţionează ca un tot unitar. bolnavul este aşa cum spunea Engels „privat în libeitn tea sa"..6. morală şi spiritunlft onmenilor muncii depind în mare parte realizările de viitor ale soci.care alterează sau nu de muncă a firespectiv..lre. neputînd lucra.uiiMiiiul pi In care aqcnţll .. i niedico-sanitare trebuie să se sprijine tocmai pe această tendinţă n.> sistemului umoral. care mobilizează toate mijloacele naturale de . i îmbolnăvire. Se înţeli-. A. ci bolnavul cu particularităţii» sale biologice şi psihice. De asemene nu trebuie să se fetişiseze unele tehnici înalt specializate.a' s. Trebuii' .< I u r.m un <ompirx de cauze care o detc* nilnfl. Pentru aceste motive starea de boală a fost combătută în toni.r. Prin aceasta starea de boală depăşeşte •tadiul perturbării unor relaţii biologice personale şi implică intervenţii unor factori sociali.persoanei cadrul bolii. Cadrelor medico-sanitare le revine rolul principnl i aplicarea pi adică a cuceririlor ştiinţelor care acţionează pentru uu'i ţinerea NI . dal.. în statele cu orîndun Noclnllstă sleirea de sănătate a poporului a devenit o problemă de . i rare-adaptare de care dispune. din ca In ce mai mult că de bunăstarea fizică. In definiţia stării de sănătate s-a arătat că echilibrul fizic. propriu numai lui..i la do vindecare pe care o manifestă fiecare organism.. psihice şi socio-profesionale. Planul de tratament fixat de organ.lanismului alcătuiesc cmr/snl. Conducerea de partid şi de stat din ţara noastră creca/ tonle coii'liţiile. M.n H de sănătate a poporului. • ". Consecinţa practică este faptul că se v* I1v i l a în mod individualizat. cnlo-endotelial. persoana poate lucra şi M •imte bine lucrînd. înţelegînd bolnavul în complexitatea muiil» lesifirilor sale biologice. psihic şl «ocial permite desfăşurarea unei activităţi.. De altă parte. timpurile prin mijloacele corespunzătoare dezvoltării ştiinţelor în gen... pentru promovarea stării de sănătate a cetăţenii' pnlilol iio. vascular şi IH.MII ello|o(|l(i bolilor. premisă holflrHoare pentru obţinerea unor rezultate terapeutice pozitive. persoana bolnavă trece în sarcini societăţii. Tehni cizarea excesivă a medicinei actuale nu trebuie să ducă la neglijarea creerii legăturii psihice cu bolnavul şi nici la neglijarea ambianţei du încredere a bolnavului faţă de cadrele care îl îngrijesc. nu boala. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mort particular. 1.•> .i p .st.i numesc agenţi iHienţl filologici sau fmloii nocivi. între bolnav şi cei care îl îngrijesc.li tartori < .nr/. CAUZELE BOLILOR Orice bon IA are o c. Organizarea combatei bolilor avea însă mai mult un caracter particular. n rita Intervenţiei capacitatea nervos-endocrin. se realizetr/8 acea legătură sufletească. l'nctorll care duc l .

valvulopatil mitrale* bărbaţii prt» i (Ici». actinomiHollle ereditare apar ca urmare a unor defecte ereditare. Cauze chimice: acizii şi bazele puternice determină răni şi ne(moartea ţesuturilor). este complexă.).ilcrgice apar ca urmare a unei sensibilităţi exagerate a l. Cauze biologice: sînt cele mai răspîndite şi sînt reprezentate de '/ i / (iMcilul Koch determină tuberculoza). medicamente •iitmte şi în doze mari acţionează şi ele ca agenţi patogeni. femeile prezintă mai des derft bărbaţii de aceeaşi vlrstli iifltll cronice. acestea îmi'iniă poartă numele de etiopatogeneză (cauza bolii şi mecanismul său producere). cauze predispozante. în unele i insuficient elucidată. parazitozele in. de autoagresiune (imunologice) apar ca urmare a unor I t l in inccdiiisinul imunologic de apărare-adaplare a orgunlsmu- « .ui/Ho predispozante sînt cele care predispun sau pregătesc ml priiiui . mal mixlinopatice sau erori de cod genetic cu consecinţe negative • > H nieUiliolismului. ui bărbaţi se Inttlncytc homofllla (pe care Insă lo-o transmit* . Cauze fizice: căldura (determină arsurile). intestinale etc. virusuri (determină unele i n. Ele sînt Iile/cutate de: Traumatisme. ulcnr duodenal.illci îşi exercită acţiunea lor nocivă şi determină boala se numeşte 'of/enerd sau mecanism patogenetic. Dintre aceşti factori cităm: "MU/. boli coronariene şi insuficienţă aortlcl. » Bolile .). litiază biliară. frigul (determină con•-Uttic). hepatita virală etc. ca şi etiopatogeneză lor. radiaţiile atomice. electricitatea (determină arsuri şi şocuri electrice. In practica curentă. substanţele toxice profesionale sau extra•iloiuile determină agresiuni locale sau generale. paraziţi (determină malaria. uneori carihUnrua şi moartea). Cauzele determinante (principale) sînt acelea care acţionează di>i 1 nsupra organismului şi produc întotdeauna aceeaşi boală. presiunea atmosfei'rt hipobarismul (presiunea mică) sau hiperbarismul (presiunea mare) K ulcele nocive asupra organismului. Traumatismele de orice fel determină plăgi şi 'litir/.li în raport cu forţa lor de agresiune. 1. ciuperci (determină micozele.inumite boli. razele X. De regulă se clasifică în: cauze determi(sau principale).1 do anumite substanţe.iţ. cauze Kitişante şi cauze sociale. cauze favorizante. Cunoaşterea etiopatogenezei bolilor este importantă deoarece pre'•a şi tratamentul cel mai eficient se bazează pe combaterea cauiii împiedicarea mecanismului său de a produce şi a dezvolta Etiologia bolilor.

con. 3.iii<il.nic.! i elor descrise l . iar hipertensiunii nrtorlală esen|i. înnl ules prelungite. endocrine. Un efort li/ic poate declanşa o criză de angină pectorală la o persoană eu o c'oronaropatie cronică. fcivori/anto şi a celor sorind Cln. iniiIclndu-so ftiu/o ţi iiiocanl'iiiu» dlforite.npdrme-adaptare la o agresiune internă sau externă (boli imun I n i ' . dereglînd echilibrul ecologic (echilibrul e. rujeola. Suprasolicitările fizice şi psihice scad rezistenta organll* inului şi favorizează apariţia unor boli.silirni i l e pre/. dereglări ale mecanismi lui i li. Cauzele sociale. i can/.cle externe provin din mediul extern şi sînt cuprinse în grii| n. precum şi ca urmare a sedentari inului. diabetul zalift rnt tiito mm « i i .i. de nuloiicjresiunc etc.) şi condiţiile nefavorabil» de vintă (alimentaţie. surmenajului şi modificărilor mediului aii' b l i ' i i l n l care se poluează.ilil. alergice. automatizare. şcolarizare şi urbanizare şl-l crcnt propria ei patologie dominată de scăderea bolilor infecto-conl > <|lo<ise şi a celor carenţele şi creşterea bolilor metabolice. dereglări n' llNlemului nervos central. locuinţă) pot favoriza apariţia unor boli.) dereglări ale funcţiilor şi corelaţiilor dlnh C'iiu/. nevroza ş.-xe. dereglări umorale. Unolt obiceiuri ca: tabagismul. Persoanele în vln. alcoolismul.a.ii 1.entato au corespuns unor novol didactice ţi tl> NCli«imill/. Bolile contagioase.menţionăm condiţiile climatice nefavorabile. Societatea umană contemporană caracterizat! prin industrializare rapidă.sil* mul alimentelor prea calde sau prea reci pot favoriza apariţia unor boli.intă mai des cancer. Boli ca hipertensiunea arterială esenţială.Miqflril şl bătrfnii pro/lntă mal dos bronhopnoumonll.1 MI.n Nhlemelor). supraponderalitătii. degenerativ yl n celor ce apar ca urmare a unei suprasolicitări psihice şi senzorial (iiolesioiicile şi extraprofesionale. ateroscleroză şi boli coronarionn. suprasolicitări impuse de locul de muncă etc. i v la copii.ele determinante. pot crea condiţii pentru apariţii tuberculozei. toxicomaniile de orice fel. i se întîlnesc mai frecvent la tineri. diabetul zaharat. 4. Reumatismul acut şi bolile de inimă de oi l ţ|lw» reuinnli:. scarlatina.şi macroclimat nefavornbll. . micro. In re.. recunosc în mecani inul lor do producere intervenţia negativă a factorilor sociali aminlil O uită clasificare a cauzelor bolilor este cea care le împarte \ Interne şi cauze externe: Cauzele Interne sînt: ereditare. coiitr. Dintru i'Ie. Cauzele favorlzante sînt cele care înlesnesc apariţia bolii. ii dos boli eruptive şi reumatism acut.ln înaintata pnv.ite cauzele bolilor şi memnlsmele lor de hlnt rt)ni|. Cauzele declanşante sînt cele ce dezlănţuie o boală care era lti« li-nUI: o alimentaţie bogată în grăsimi poate declanşa o colică bilinrl l n o persoană purtătoare a unei litiaze biliare pînă atunci latentă. ateroscloro/ honln coronariană. Condiţiile nefavorabile <le înnnră (mediu cu substanţe toxice. 5.il<1 şi ulcerul duodenal la adult.

o-niipi. sunete puternice. prin care autorul şi | i| ml i înţeleg o stare a organismului rezultată din interacţiunea ( tiyrvsor-mecanisme de autoapărare. După Selyt. precipitine. i l <!<• centrii liipotalamlcl. pro"l)c'iciilo/.i c d mai maro rol In menţinerea i/. Un rol deosebit au leucocitele şi unele celule internul reticulo-endotelial.iită de eforturi fizice sau psihice.. agentului agresor: reacţia de apărare constă în modificări metabolice. lumină puternică.7.l«l (iiii'iitiin-ir. aglutine.. reacţiile de adaptare-compensare efectuează adaptarea şi comitea organului fie prin hipertrofierea părţii restante din organul cllv indemn de orice leziune. fu speri. 'oncepţia se axează pe noţiunea de „stress".. tlllf iwspi'C.sau exogen poate cauza li* . l Uit' specifice se manifestă printr-un tablou clinic caracteristic. Autorul <nj •ii-lye şi teoria este cunoscută sub numele de „Sindromul gene-r nclnplcire". pe de o parte.«1.. M i . morfologice iui iile cu apariţia de anticorpi. medicamente. opsolermenţi şi enzime.il l i n u l i . fie prin compensarea funcţiei lezate nlorul altor organe ce acţionează sinergie.1.u). J(»n . i a/e X. organului care răspunde şi.i h/i<i| ( H|ic.. hM|. cart» n Niihllnla Selye in I ! > M > . REACŢIILE DE RĂSPUNS ALE ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA AGENŢILOR PATOGENI l ."i ^i suprarontilfl. Acţiunea directă a agentului stressaul asupra ţfilU'Ici'iiiinrt un sindrom de adaptare lorald: iullaintiliu.lflcc sînt i r .mu . Stressul provoacă — după Selye — reacţii de răspuns şi nuspecifice din partea organismului. i-itl/. lormintt o ontilate nosologică (de exemplu barilul Koch. foame. • nlla.nlivnropn cnlo iinrv.iM-n. urmată de o i Ic alte reacţii specifice. anxietate (factori neuropsihici).. •i i nnr/. orice factor endo.. SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Updftm pe scurt pentru informare şi orientare o concepţie carf i «rt explice modul de producere a unor îmbolnăviri.d acţiunea agresivă „stressantă" a agenţilor patogeni. f i i ţ | . traumatisme) 111.. substanţe chimice etc.î l . care determină "l>ut o reacţie generală nespecifică efectuată de către sistemul nercntral şi endocrin (în special hipofizo-suprarenal). •ncepţia autorului.îl pun lii|n)liy. i l i / i i i e d i i c c l prin inlermedlul slstemu>N i>l endociin. Uzine. organismul lonoază mobilizîndu-şi forţele sale de autoapărare.1 ' iieinA: (actor stresiant-l i l p ' i i .-| . durere. care distrug sau captează agenţii paii şi îi elimină din organism. im ilmliii intern). O parte din mijloacele «iilice acţionează în sensul sprijinirii acestor reacţii de adapompcnsare. nnurohoinionnlM iatt .. n loclor stressant se poate considera orice acţiune agresivă: in. i i . îşi d rolul n MI M >i ilupA tiiin/ttoiiM . c. nelinişte.ildură.slress.

\ M \ . I .> iitnige după sine creşterea unor hormoni: antiinflamatori (glii «•oitiroizi: cortizon. aldosteronul). un. cum ar fi: reumatismul.i p i i n : — ro7if/<'.icllvfl ( i n p| i>!i<M«]e llillnnuilorll). respon-bil do apariţia ulceraţiilor gastro-intestinale. Stimularea corticosuprareu.1 umil Cili5 l c» liiiplodlcfl clrculdlKi de ini».n d i r / i . •. mai prwi ... şi aparatul digestiv.i puternice a organismului la acţiunea cauzei stressante şi se cn= M < ieri/oază prin pierderea adaptării care a fost cîştigată în faza prn.. M p i i n < l c | > . i i . cu dispariţia modificărilor morfologici şi biologice produse de aceasta în organism.î l . i / . n\< i h i i l i i M. ereditate) sau externi (pflr« t i c u l . în dinamica sindromului general de adaptare deosebim trei reac{ia de alarmă.uli miliionţa hipofizei anterioare. apoi antişoc (80« eretic mărită de hormoni antiinflamatori). :. — Reacţia de alarmă (alarme reaction) este primul răspuns acl<ip< tntiv la stress şi se manifestă printr-o reacţie de şoc. bolile alergice. n . faza de echilibru şi faza de epuizare.!• 111.). bolilo cn dlnvuscuUire cu hipertensiune arterială..şi antiinflamatori. Reacţiile patologice < I | > . • i i l i l l i l .. i rocirţiilor de i i p . Există însă şi |> . i > ..c.ucuie m nfnm orlcrtrul Milei. H ' iiiliilitdi'c-componsoic.umorală a hipofizei anterioare cu secreţie şi excreţie abundent* liormon adrenocorticotrop (ACTH). n i i a ţ i ale stressului. i l c . hidrocortizon) şi proinflamatori (mineralcorticoi do/. i p .oxicorticosteronul.. r . bolile de rinichi şi allr-l Aceste îmbolnăviri pot fi tratate corespunzător prin administram c hormoni sau alto medicamente care acţionează sinergie cu mecanism^ do sflno(|(>i)c/. i i l n i i i de cotu|eslic .. în mecanismul de adaptare-apărare este angrenat şi catul (dezactivator al hormonilor steroizi).stress.. — Faza de echilibru constă într-o stare de rezistenţă crescută frtjl de ficţiunea agentului stressant. rinichiul care secretă în < rcs substanţe presoare de tipul reninei). iar organismul se adaptează.i l l u x crescut de s t i i ' i 1 Im ni conlllcliiltii nţ|K"." r<i/c caic trebuie sprijinite. i |.l..<i neuro-hormonale.n.oi o:< | . dar organismul reu^-v SM f n v i m H prin mecanismele de luptă şi adaptare.s'//o duc M.vicii de adaptare". . i i c . O nurci na a cadrelor medicale ar fi să descifreze expresia bolii î Hflyt care trebuia combătută şi expresia mecanismelor de adaptau..l.i . CIM|I Schema descrisă de autor se repetă în majoritatea cazurilor.ni i îmi \ . Alteori însă apare boala clinică. Faza de epuizare se dezvoltă în urma expunerii îndelungate |( pn-. de. d^f • • ' • şi poate schimba sub influenţa brutală a unor factori condiţionali (< '«iitlilionings factors) interni (constituţie.1111!. alimentaţia etc. Tu mod normal există un echilibru între hormonii corticosuprrn unii p i < > .. precum şi între ceilalţi hormoni secn-i" •. COHM< IM \ > . ' CM minim.a însăşi reacţia de adaptare şi protecţie să fie o cciu/ft stfliii morbide şi să apară aşa-numitele „boli de adaptare". hipofiza secretă'!' (stimulator al tiroidei) şi STH (stimulator somatic) care este un horni pminflamator. Concomitent. în vederea îndepărtării agresiunii şi restabilirii st/V diMIM .

•i . Ilipotrofia este un alt mod de reacţie şi constă în micşorarea •luni a ţesuturilor şi organelor. (immunis — ferit) este însuşirea organismului de a nu nft v l < tnd intră în contact cu un agent patogen: microbi. vlrui. mecanică. diabetul zaharat. multiplicarea celulară etc. subsolicitare. alergică. agenţi *lrt sau chimici.1 Iure. leziuni nervoase etc. imiinitnte naturală cu care omul se naşte şl o imunitate clştii l i i l i i i x l l t î l .sclerozări. Capilarele devin permeabile pentru conţii l u l lor. d«n esio pietioaiă pentru autoaplrarea organismului. Creşterea mediei de vîrstă. procese de îmbătrînire (invoi. după administrarea de soiuri (obţinute prin vaccinarea . El Iţe fi de natură inflamatorie. . Ca urmare apare o tumefiere (tu• i ) care exer citind p presiune asupra filetelor nervoase senzitive "duce durerea (dolor) urmată de impotenţa funcţională (functio laesa). sau din contră prin acumulare de leucocite în cantitate mare mrc puroiul care în final (spontan sau prin incizie) se elimină. /'/orose/e degenerative şi tulburările metabolice se întîlncsc din IM unii des în activitatea medico-sanitară. reu<le<|i>iierntiv (artrozele). ( j l i l uc ir . lipsite de mijloacele iiţnuite de apărare. miocardul). — Inîlamaţia se caracterizează prin aflux crescut de sînge în ca. sau prin autoagre• . Inflamaţia este un mod de apărare locală a organismului spre mina atit cauza. în rare cazuri ca urmare a unui agent micronii virulent sau în cazul organismelor debilitate. Itillamaţia este cauzată de agresiunea unor microbi. intereînliegul organism sau segmentară. virusuri. boala coronariană.t " vinţă care favorizează sedentarismului şi supraponderalitatea condiţii pentru apariţia unor boli ce predispun la degenerări yl tulburări metabolice: ateroscleroză. letabolică etc. se produce o invadare a întregului organism cu ii mbi cînd vorbim de bacteriemie sau chiar pot lua naştere focare iiulente secundare realizîndu-se septicemia cu alterarea profundă a ni li generale.— Edemul constă în acumularea de lichid seros în ţesuturi. pro-i' Indu-se vindecarea. hipotil . care migrează în ţesuturi. efectul local fiind roşeaţa (rubor) şi creşterea nperaturii locale (calor). Recunoaşte multiple cauze: .). disproteinemică. Ele par în mod fizioi n u r m u re a îmbătrînirii organismul. agresorul. tulburările l ico. Ea • / H /d t i n d i ^mitele do autoapărare ie Qlieic In itnga şl . Aceasta din urmă poate fi activă (clnd ie obţin* ieii de vaccinuri sau este urmarea unei boli) sau pasivă. Este miluită de inactivitate. nvolutia sa inflamaţia se poate resorbi şi se produce vindecarea fără Mtflri. interesînd numai o parte. obezitatea. Atrofia este un grad avansat al hipotrofiei şi recunoaşte aceHipertrofia este inversul atrofiei. care se dilată. I I | K iiiirea (muşchi scheletici. Mai poate fi de natură alergică. Ea poate să fie generală. cit şi consecinţele agresiunii. inflamaţiile. tulburări circulatorii.

ilare. i | > .i 11 tinderea sa. m l .iii virusală. n i l.uiloagresiune.. precipitinele) şi ce7u/<i/«î cînd există celule specializate în elaborarea substanţelor de autoapfl* i (i r<> (mai des celule care fac parte din sistemul reticulohistiocitar).! .pectlvfi. mai des gamnqlobuline. Anticorpii reprezintă răspunsul specific al organismului la patru»' fierea antigenului.( t i \ . bacteriolizinele. Anticorpii apar în sînge şi asigură imunităţii oi<j<ini. antitoxinele. l i n i p In oue .smului prin aceea că la o nouă pătrundere a antigenului (car« iidcsefi este microbian sau viral). formînd un complaif (înligon-anticorp inofensiv pentru organism.în cazul în care antigenul se perfectează în organism.m.. Antigenul este complet cînd provine din mediul exterior c. de hipersensibilizare smi (Ic .. străină corpului.• ^ • | . Tulburările pi duse sînt de natură vasculară (vasodilataţie capilară ce explică roşem permeabilitatea capilară crescută şi edemul). Suirile de hipersensibilitate constau în apariţia unor fenomene tip nleiqic la un oarecare interval după reluarea contactului cu sii Nlnn[. la care persoana respectivă este sensibilizată. l \< n<. atunci cînd aceasta pătrunde din nou în organ isnii «r.irc prin 2 poli şi incompleţi cînd se unesc cu antigenele respectiv» prlntr-un singur pol. aceştia se unesc. ic--. Schematic fenomenele dec urg astfel: substanţa antigenică pătrundu tn organism şi se fixează pe celulele sistemului reticulo-histocitar cfl rora le conferă proprietatea de a elabora anticorpii specifici împotriva iinliqeiiului respectiv. alergia este expresia conflictului antigen-n licorp nuinifestat zgomotos la persoane cu o anumită condiţionare ci dilnrâ şi cu tulburări neuro-umorale.iro a antigenului.inilesta sub formă de fenomen Artlms. Antigenul este de regulă o substanţă proteică. Pot să fie compleţi cîndsepotuni cu antigenele corespun/Alo. se spune că este incomplet. Alergia se prezintă din punct de vedere clinic ca un răspuns m<>' l i c. mai des microbimit^ s. ido <dc oryuiilNinU1 ui cu •lllntfliitfl rtlurql'/.i m inrd< > > n < ! < • i .i .i fenomen biologic.slncr.lari de colaps. I Idlo. cee<i ce o doosobosle de . Pentru a se înţelege acest fenomen.i iderqizantă (imediat..tnn(n ie. sau tardiv la cîteva zile).i7. n i i l . dupi l>. şoc anafilactic şi boala *«< rnlni iisupni cărora vom reveni în cuprinsul volumului. Uneori se pot realiza cin •.umori (anticorpii.'.uilicorpii apei IIU'! împotriva Nlll)iil<iii|ii| nnll<i<-Mi< . trebuie reţinut că pătrund* >n<n unei substanţe proteice. 11 al organismului la contactul cu anumite substanţe din mediul * lerior.la oslo intolor<mt<i organismului de Iii primul conltict Ml Mil>'. deternilnA l oi marea unei substanţe numite anticorp cu acţiune specifică de neutra^ lr/. Constricţiile musculare bronşice şi abdominale eocpli dispnecti şi colicile abdominale care însoţesc manifestările alergi' (!.. n i . Ei sînt globuline de diferite mărimi. la 5—30 min.i încît boala nu se mai produce. I | C K | I C unde fononioiii'lp xiloloqh <• opui In ni doile. numită antigen.nnlii. Aşa se petrec fenomenele în condiţii obişnuite — fiziologice — d«r unii ca antigen-anticorp poate să fie însoţită şi de manifestări patoln» qice cunoscute sub numele de boli alergice.. aşa încît boala nu se mal produce (s-a instalat imunitatea).|i.

Prin conflictul cronic autoantigeni. i . capabile să elaboreze autoanticorpii în. id itfi.ii ' M I I .UMIII! pn cai ti .inticorpi. lăsînd unor celule proprietăţi autoantigene.<> (Iccl..inşc. Dacă în patologia aler i antigenul este o substanţă străină corpului. adesea foarte grave.M . 1.il so produce conflictul dintre organllB i n i n. declanşarea bolii.' ( « • care susţin acest mecanism în cronicizarea unor boli ca hepatitu • i s<iu nefrita acută.'. . care elaborează autoanticorpi. Sînt din ce în ce mai multe argu.uită. i i . 1 < îlcva luni. din cînd în cînd cu perioade de oarecaro siune şi care beneficiază de tratament imunosupresiv. .Kjontului patogen. boala se cronicizează.. U i i » .i. .n l .il. ! • • . i < > d e n > < | i i i . procesul pato->• i n i . " . In evolu.c . «rest sens autoantigene.T i I n c o p< iu• l. i nu i n .nlu l «tllolnglc şi < ! < • i.. I |. în bolile de autoagre-celulele proprii ale organismului capătă proprietăţi de antigene. DIAGNOSTICUL Şl PROGNOSTICUL BOLILOR EVOLUŢIA BOLILOR livnliiliii bolilor constituie modul m care ele se desfăşoară. [ < n c u t .Bolile de autoagresiune constituie un grup de boli cu evoluţie înde. |M •! i i u iltilc < n ii <i i i .i/. A H .. l'orio. I :. el i-a conferit tcia proprietăţi autoantigene cu elaborare de autoanticorpi îndrep* împotriva ei înşişi. b ru s c '. • • • .. Legătura lor boli cu patologia alergică este strînsă..lii'ptaţi împotriva lor înşişi realizînd conflictul antigen-anticorp ce Iun» la distrugerea parenchimului organului respectiv şi la realizarea. i. în iicrst intorv. perioada de conva-i i'ii|fl vi perioada de vindecare. 'b iă s au siih lc ib rlllta tl. . elaborează peii idld autoanticorpi şi întreţin — am putea spune — la nesfîrşit conM> i n i autoantigen-autoanticorp. ta lii. Această boală cronică se autoîntreţine fiindcă celu"li< cu aceste proprietăţi (autoantigenice) se menţin. 1 vi ho. EVOLUŢIA GENERALĂ. p. După aceasta. i i i o i i i< • . r/u l In hulai n . In cazul victoriei ji.ula de latenţă este intervalul scurs de la pătrunderea agentupnli"l' -n în organism şi pînă la apariţia primelor tulburări funcţlo» i i primelor semne de boală. M I . în r.i i n i i i . o i a lte ra re a s tă rii g « n « rn l» n i l> IIIIIIIC IK « l i . La baza acestor fenomene ar sta o tulburare 1 1 Iară privitoare la imunocompetenţa anumitor celule ale organis. l> « « Iu n -. i i apare clinic. Un punct de vedere practic.8. m l n l g l l . I > M . In cadrul bolilor iniecto-contaglOMt i><Tioadfi se numeşte incubaţie şi are o durată variabilă de la > i ' 1. î l . agentul iniţiator a putut dispii'omplet din organism.|în lor b i i l i l o urmează o dinamică ce poate fi astfel schiţată: perioada M I f i l t . perioada de stare. Primul imbold care a iritat celula a «•nit din mediul extern (să presupunem un virus).u n < l i l n r N u p r a a c u t u• • lnl(|nrfltor. In Inncţln de i '. In cir/ul bolilor prin traumatisme această p*-h | i . a unei boli cu evoluţie îndelungată şi deoi i ' l i i t de agresivă.

fenomenol» clini" •• ilnt loarto accentuate..K 11 n. n exploifirllm ImnIiimico-umorale si funcţionale. .•voim .c l . în unele cazuri boala sa lermind prin moarte.< • po<ile complica cu o ruptură de miocard. deci a unei noi Imholnăviri. în cazul începutului supraacut sau fulgerător. i 11 l i . pe baza cărora se stabileşte diagM ".t icul şi «ipoi se face tratamentul. iar starea i | e i i e i . Semnele clinice diferă în funcţii» d" ixuild. cu acelaşi germen. Perioada de convalescenţă şi de vindecare. tulh n i .ida de stare este caracterizată printr-o serie de tulburări func(iMimle. Un infarct miocardici . Un diagnostic prccli stă la baza unul tri> tament liliio Imulnmoiilat. Treptat.u e chiar şi în condiţii de repaus. persoana putînd fi ( l i . — complicaţia este o formă particulară de agravare a unei boli. imie care diminua şi în final dispar şi ele. (uneori destul d.biochimico-umorale revin spre valorile fiziologice.tcnlii unor leziuni sau mai des a unor tulburări funcţionale care s« evidenţiază numai în condiţii de efort sau dacă sînt mai profunde pot -ip. icpcde) tulburările funcţionale şi simptomele clinice se şterg. — reinfecţia (mai ales în cadrul bolilor infecto-contagioase) constă In producerea unei noi infecţii.-.i*ă.ireii «iclivităţii profesionale. DIAGNOSTICUL BOLILOR t. — suprainfecţia constă în adăugarea unei infecţii bacteriene MB « emulare în cursul unor boli virale sau în suprapunerea unor agenţi ml« ciohieni noi în evoluţia unei infecţii bacteriene. recidivă) constă în reapariţia simptomolor bolii în perioada de convalescenţă.I . Trebuie combătuţi factorii socio-profesionali care au favo i i/. I iieptiit pentru ca fostul bolnav să se poată readapta la condlţllla de mimcd. C. In evoluţia unor boli cursul obişnuit poate fi tulburat de: — recrudescenţă care constă în exacerbarea bolii în perioada da stare sau de convalescenţă. i . stenoză piloro-duodenală sau cu o perforaţie. siinptomc clinice şi tulburări biochimico-umorale mai mult sau mul puţin specifice bolii în cauză. Mai persistă fenomenele generale de asteul» •. Iar untofl şl a oxmiiKimhn niuilul")(|ic. — recăderea (reşută. De cele mai multe ori vindecarea este totală cu n-\liiiilio ad integram.iit îmbolnăvirea. de agentul agresor şi de modul de reacţie al bolnavului i "•• pectiv. î l vindecării şi al recuperării totale. d* exemplu un ulcer duodenal se poate complica cu o hemoragie digoil i vd. i l < i se ameliorează.i i . proba muncii fiind martorul cel mal tidel .ihilirea precisă a bolii pe baza exameilM Iul clime. dar ea poate să fie şi numai parţială cu perM. K!rele medii şi medicale trebuie să urmărească bolnavul în tOit« pei lucidele de evoluţie ale bolii şi chiar după stingerea acesteia şl r»« lu.) n K i nost icni constd tu sl. i i c l vindecată.. r<-ilo. Este bine ca activitatea si it» M .

) ! ( | ( I M r înlcniOi Olfll liimlmilr ( I n . să se dea atenţie tuturor simptomelor care Io î n l . Se vor obţ i in n Iii privitoare la consultaţii anterioare.i l' n | . fiindcă uneori bolnavul omite. diagnosticul stabilit anterior. Pun p .vm obtim. i .l i i ţ n . i ( .i /nuci lor de '•xtindi'ie. eforturi fizice sau psihice etc. Tot prii» < ) l l ( l l i r | | | l i .(Iute utile diagnosticului.. Este bine să se Mirt c'u întrebări suplimentare.••mm lîngă bolnav şi să-1 ascultăm fără grabă. . insistîn-. evcnl u .I. — Interogatoriul constă dintr-o serie de întrebări adresate bolnft' u i privitoare la identitatea sa. întotdeauna examinîndu-se întregul chiar dacă suferinţa pentru care ne consultă este localizată " i i m i M regiune.Istoricul bolii constă în relatarea de către bolnav a suferinţei Ini care ne consultă.\ < > i ' .ilcţel loi. şl •< vor deiortt « .. ritmicitatea lor vi'ntuala legătură cu anotimpul. n i l . Discuţia cu bolnavul trebuie să iilliirt de solicitudine.Iul de început şi evoluţia ulterioară a simptomelor clinice. i h • ! ( • IM i c ( | i i l . bazin. f l d or e n ta c l i n t i * « l i a u i d e - . i . de cine şi la ce unitate me i.SUpm I l i n l I i i l i i i j i r i lllioi ..iu şi a palmei a tegumentelor şi organelor dii H'(|iuiil. conformaţia diferitelor segmente ale corpului ( olo.n-laţii usupr.s'poc//a prin care bolnavul este cercetat . Pentru aceasta trebuie adesea să . la eventualele examir M Unice. t n i i n n . Anamneză cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii. alimentaţia (şi felul ei). 1(1 trebuie să fie dezbrăcat.i' să se afle împrejurările în care apar simptomele. tinlcimontcle urmate şi eficienţa lor. indicînd data şi modul în care a apărut boala. vîrsta. î l .din creştet pînă tn< i " .ilpare so vor localiza evrntiwlolo puncte durei hi.Pînd la stabilirea diagnosticului complet se parcurg mai multe MO . mişcările coloanei • iii 1 şi membrelor etc. d prima menstruaţie) sau patologice (boli de care a suferit mai uto). I M I I I U I i li iiiciisluillll'.ma vertebrală. condiţiile de viaţă ( ii-siunea. antecedentele eredocolaterale (sufe' • • I o rudelor de sînge) antecedentele personale fiziologice (menarha.prima este etapa diagnosticului clinic în care diagnosticul se iicşte în baza simptomelor (semnelor de boală) clinice pe care ni Io a bolnavul anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le • li-nţiein prin examenul obiectiv. plinn) ( ' f i u l M. /'«/porru folosoşto simţul pipăitului prin aplicarea şi apăsările « i l i i t a deqoteloi :. i l c M I I I I . i l | i . Se vor consemna observaţiile privitoare la CU» ii'<| iiim>ntolor şi mucoaselor. lnţ|hlimll etc. Kxiitncnul clinic obiectiv foloseşte următoarea schemă generală car* mii» srt intre în obişnuinţa examinatorului (să devină reflexă). spre a primi cît mai l i . nxllnrl. i l n l f i i . i u « •• vor M I I I | | | C I M | | NiiluMfiiidlbiilnrl. domiciliul. p l M i l i i . conversaţia fiind totuşi discret dirijată. N i ' t i Ni bi l i i n t e a . < oir. eventualele formaţii anormale de i i i i i i t c şi mucoase. n i l l n Iu fum I M ' di* iniynu i l r i(". Prin p. //i.|)iinloi i i . membre) şi se vor controla diferitei» ti/lolocjiro: flexiunea şi extensia capului. condiţiile de muncă. •n/n sau uită unele manifestări importante ale bolii. c o n N | H l r « i ) | r t . stări con-uiilo.

il crescută. In raport strict ru diagnosticul clinic.ct examenului clinic. plecînd de la diagnosticul clinic.xoni/fidr/ rare trebuie c/ec/uai» la orice bolnav pe» cure U coiiMillAm.<•/<'/oi-cop biauricular care se aplică pe suprafaţa de auscultat con pim/. dur acesta poate apărea în cursul mai multor boli: boli de ficat. amănunţită şi sistematică. In majoritatea cazurilor se stabileşte diagnosticul corect fi conipl' l numai prin examenul clinic. Diagnosticul de sindrom eitt numai un diagnostic de etapă. în multe cazuri însă se stabileşti prin M . lixamlnările paraclinice completează investigaţia în vederea precizării diagnosticului. In ca/ul edemelor la locul compresiunii apare o uşoară depresiune. Trebuie creată obişnuinţa pentru a se tace numai exani/Mrtr//<. rare uneori solicită efectuarea unor examinări <le»N|iM' care ei „au au/it" că „pun cu siguranţă diagnosticul bolii lor". hol! cur»' comprimă sau obstruează căile biliare sau boli care evoluează cil liemnliy. necesare.i citate. a acelor examinări car* •lut cunoscute si recunoscute ca elicionto.melo cele mai frecvent percutate sînt plămînii şi abdomenul. La început se apln > ureche. Un alt exemplu este acela al sindromului febril enio poate evolua în cadrul multor boli. Se contraindici efectuarea „do rutină" a unor examinări care n-au nici o legătura cu diagnosticul clinic. i i i i i n i i . Cap. Stabilirea diagnosticului clinic este uşurată dt examinarea corectă. complotat şi motivat prin examinări complementare. De regulă se percuta ritmic cu degetul mediu de i . Indiferent do locul nostru d* activitate (dispensarul din . vasele. cu simptome comune mai multor boli.ista tehnică numai diagnosticul de sindrom. <'tt şl cu dpai liiicHorii săi.sini deosebite în condiţii patologice faţă de condiţii fiziologii • Org. DM «xomplii. l ' i i n inspecţie şi palpare se vor căuta şi eventualele edeme ( I n qambe si In părţile declive) prin exercitarea unei compresiuni do/alo.i do a deosebi elementele patologice de cele fiziologice se < i liga iu timpul prin experienţă şi observaţie. cm n dispare la scurt timp după încetarea compresiunii. Treliulf întreprinsă o largă activitate de educaţie sanitară atît cu bolnavul. Auscultaţia foloseşte simţul auzului. Astfel se recurge la examinările specifice suferintr! Mispectnle pe ha/. subliniem şi faptul CA «X/«ffl cHevu e. < mina dreaptă degetul mediu de la mîna stingă care este aplicat pe K -«jluiiea do percutat. adică un diagnoil Ic «u n sforii mai largă. < hldtă cu auscultaţia se încheie examenul clinic. l'crcuţia foloseşte tehnica de punere în vibraţie a unor orgunc cu conţinut gazos. Iiislsllnd asuprii efectuării numai a examinărilor paraclinlco noe*-«nr<«. In l)<i/.c» tegumentele etc. abdomenul.iloare unor organe cu conţinut gazos sau lichid.i pe regiunea de auscultat. se pune diagnosticul de sindrom ideile. Pe baza Iul con-liiid toate datele obţinute — se stabileşte prima etapă a diagnosticului: diagnosticul clinic. în prezent se foloseşte un aparat im in ii . De regulă se ascultai p l . în acelaşi fel se vor examina şi eventuulnln tumori. inima.a examenului clinic.i Mmete sau zgomote pe care le apreciem şi le evaluăm în corelaţi* cu cHi'lalte date obţinute prin examenul clinic.•. aşa cum s-a prezentat nun MS . după care se stabileşte diagnosticul finul. în acest fel se obţin sunete cu tonalităţi variei' cmo . capabile să piu «luc.

istoricul iiulli actuale. starea de nutriţie (bolnavii se vor cîntări în mod obligatoriu la internare. . 'iiunfirul scaunelor. Pentru persoanele care prezintă supraponderalitate este indicată şi determinarea glicemiei ci jeun şi colesterolul.1 uuvulo mal ileN sau mal rur. iar pentru cei cu acuze dispeptice se recomandă efectuarea reacţiei timolCadrele medii au un deosebit rol în pregătirea fizică şi psihică a liolnavului pentru aceste explorări şi în testarea bolnavilor în vederea ivitării administrării unor substanţe faţă de care au sensibilitate particulară.-au efectuat şi prezentate medicilor pentru a se stabili cît mai repede diagnosticul final. ca şi în cea mai specializată clinică universitară) şi anume: determinarea tensiunii arteriale sistemice. mijlocie sau l m vă în funcţie de intensitatea şi durata simptomelor clinice şi bioluinico-umorale. După aceasta se face planul terapeutic si se începe t iată-' nimpunzător.cel mai îndepărtat sat de munte. iar ulterior săptămînal sau 'îmi des. precum şi comportamentul său. se întăreşte. Se vor înregistra deci datele generale. deci să tindem să stabilim diagnosticul etiologic. examenul sumar de urină. In două xllo.ile organismului In i". diureza. la indicaţia medicului). în afară de cazurile ' i | i ' i i ţ u medico-chirurgicală este bine să nu intervenim cu tratament ^ fimenlos.evoluţia bolii" HO consemneny. fizionomia. După ce toate aceste date au fost consemnate în foaia de observaţie i3«u după caz în foaia de examinare clinică) la locul rezervat pentru "In t ia bolii". procesul yhidliii «chipul cart ob- . în stabilirea diagnosticului trebuie să tindem la precizarea şi a liologiei bolii. examenul obiectiv. Rezultatele explorărilor paraclinice trebuie aduse imediat după ce •. Se vor nota: atitudinea. In /Ude imediat următoare se efectuează explorările paracliniot ". se mott» « documentează etiologia bolii.. i i i l n l c a .ft /lInie. se face o primă interpretare clinică şi se stabileşte nosticul clinic. pentru a nu influenţa valorile explorărilor paraclinlc* ni i n n introduce încă de la început cel mai eficient tratament (după illii'M diagnosticului). stadiul său evolutiv şi eventua-'•lente funcţionale ale organului alecUit şi . cele anamnestice. l n cii/. viteza de sedimentare a hematiilor şi reacţiile l>entru infecţia siiilitică. « Se va termometriza imediat după internare.rt bolnavul în vederea evitării eventualelor fenomene de in• < \\\\i\. In raport cu acesta se planifică examinările şi se •••r/. apoi de două ori pe "l (dimineaţa şi după-amiază) sau ori de cîte ori o solicită medicul. peni ii a introduce cel mai eficient tratament: tratamentul etiologic.urile de urgenţă se administrează medicaţii corespunzătoare i In lipsa unui diagnostic complet şi definitiv. Datele culese de la bolnav prin examenul clinic trebuie să fie sistematizate şi introduse în foaia de observaţie. De asenenea trebuie precizată şi forma clinică a bolii: uşoară. dnprt care diagnosticul se perfectează. Se va menţiona dacă bolnavul este sau nu în stare de cunoştinţă.

prietenii ne cer să le spunem dacă „este grav"? „durciiză mult"?. exitusul sau imi nenţa acestuia. Prognosticul îndepărtat se referă la: — vindecarea completă fără urmări sau vindecarea cu urmări. I s-a acordat întotdeauna nune importantă atît de medici. trebuie Sft SC depună" toata ciulim l l r vi nfl NU npliee cele moi moderne mljloaoodo tratament ponţi u M Nfilvn bolnavul. PROGNOSTICUL BOLILOR Prognosticul semnifică evaluarea viitorului bolnavului sub aspectul evo/u/k:/' imediate şi tardive a bolii sale. !n vlndemi . Adesea sîntem întrebaţi de bolnavi . so evaluează prognosticul bolnavului respectiv. de regulă în bine. din ce tu ci» nuil eficiente. — durata posibilă de viaţă a persoanei respective. Ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă şi de munt'ft IM Norieldteo socuilisld creează premisele evoluţiei mai favorabile M unor tinlioliiAvIri. cn urmare a evoluţiei ştiinţelor biologice în general şi a medicinel fu pnrtlculnr.se vindecă"?. Curioscîncl posibilitatea existenţei acestorn. persodiw relntogrîndu-se temeinic şi de durată în viaţa socială. De asemenea trebuie să considerăm şi unele posl Mlltflţl ' ! • • evoluţie iieiiştoptate numite do profesorul luliu Haţleganu „Niirprl/'.1 mim cn/iiri deosebit de gnive.. cît şi de un pesimism descurajant. Trebuie BA ţinem seama că prognosticul se modifică în timp. Compensarea sau chiar supracompensarea anumitor defiri* se realizetrză şi în mod spontan. .scapă"? Răspunsurile la aceste întreb<1rl sînt însă foarte dificile. — starea afectivă şi psihică a persoanei în cauză. .. Se deosebeşte un prognostic imediat şi unul tardiv. rudele. In flroti. cît şi de bolnavi. In evaluarea prognosticului trebuie să ne ferim atît de un optimism exagerat care este dăunător. cînd diagnosticul se cunoaşte sub toate aspectele» •nle.ce va fi cu mine" înainte de a ne întreba . cxplorflrllo cu rezultatul lor. Multe din măsurile terapeutice tind sprijine această tendinţă naturală. prudenţă şi cunoştinţe te» rneiiiice. în timp ce la alte persomi» li'/iuni mari sînt bine compensate fizic şi mai ales psihic. în mod particular se vOf evalua posibilităţile sale de activitate. cer experienţă. — posibilităţile de reintegrare socială. . Prognosticul imediat poate să fie: — bun cînd se prevede o însănătoşire sigură şi fără urmări. Observaţia co tidiană ne arată că adesea leziunile mici au un răsunet profund psihic « • u «Horarea comportamentului bolnavului. tratamentul şi evoluţia bolii... — rezervat cînd nu există certitudinea unei evoluţii favorabile» — infaust cînd se prevede evoluţia nefavorabilă.K'ivfl bolnnvul.sta eUipă.iilolcxjlce".iu (mjentul patogen) şi efect (răsunetul fizic şi mai ales psihic al < \ < Mă). prin introducerea de noi mijloace terapeutice. Bolnavii.ce boală am". Aceasta scoale tu evidenţă rolul personalităţii bolnavului care se interpune între c. ImlUuront de studiul uvolutlv fll bolii.

J. în trecut întreaga activitate medicală se reducea la tratamentul curativ prin care se urmărea ameliorarea sau vindecarea unei boli. urmărindu-se împiedicarea apariţiei unor complicaţii sau vindo»fiicfi cu sechele. Ele încop l i i i . Tratamentul preventiv (profilaxia) constă în aplicarea unor măsuri torc urmăresc să împiedice apariţia unor boli sau dacă boala a apărut le urmăreşte prevenirea complicaţiilor sau vindecarea fără sechele (urmări).il. unele. nlteorl Intervenţln MM i/t'fi/rt pentru pie(|Atirc<n blolo<|!rft şl piihicâ a bolnavului. 2. piecum şi la tratamentul complicaţiilor acestora. A1rt. In felul acesta se deosebeşte: 1. prevenind instalarea unei boli ( p i l i i prevenirea instalării factorilor de risc generatori de boli). i n l c de declanşarea clinică a bolilor.vu(//o terapeutice cu caracter general constituie un grup de cm<• se iiplică la majoritatea afecţiunilor. TRATAMENTUL BOLILOR (principii generale) Tratamentul cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte prevenirea instalării unor boli. curativ şi recuperator. drenări. Aceste măsuri sînt medl(siiu) chirurgicale. In unolo cazuri orFifeclnt Mii'l iotul si ireversibil compromis so poato înlocui prin i i i i l n (cn de < \emplu rinichiul). Acţiunile profilactice se eşalonează pe o lungă perioadă. Profilaxia bolilor cuprinde un complex de acţiuni.unentul curativ constă în aplicarea unor măsuri ce urmăresc n suferinţelor sau vindecarea bolilor. Toate aceste probleme sînt pre• In cnpilolclo următoare. ştiu prin prote/o (In mod doonpii ih ii '| i>) Uneori trnUimentnl cliirur<|i< < i l are caracter de unimiţft i II In peifornien on|niieloi (iliduinmale). In prezent deosebim trei laturi ale tratamentului: preventiv.1. Profilaxia secundară cuprinde: depistarea activă a bolilor In iliidlllc iniţiale şi tratamentul adecvat în condiţii de dispensarizara ni tlvfl. Profilaxia primară ce cuprinde: depistarea activă a factorilor •i i Isc ai bolilor şi ameliorarea sau suprimarea acestora pentru a îmi <llca apariţia lor. Tniltiun-iilnl chirurgical constă în îndepărtarea părţii bolnavei imihînnl i i l n lat printr-un act operator sau prin favoriznren vinprin ml)l<Mic chirurgicale: Incizii. Tr. decise de către t)i'<|<mele politico-administrative. Tratamentul curativ medical dispune de o serie de mijloace iillce. ponderea lor însă fiind i tu luncţie de boală şi bolnav. altele cu o aplicare ii. Profilaxia terţiară se referă la depistarea activă şi precoce a bolllur. organizate şi efectuate de către perHonului medico-sanitar în colaborare cu organele administrative de rolo r l locale şi cu sprijinul larg al populaţiei. contlIiiilnclu-se în funcţie de evoluţia stadială a bolii respective. Iar • -n/. comune pentru orice suferinţă. Individualizată.iui inieivuiitin <"'' Aninai caracter de explorare . uşurarea suferinţelor sau vindecarea lor.9.

S« IndlcA In perioadele de evolutivitate ale bolilor acute. dai . ' uiltiUl mult după introducerea anticoagulantelor în terapia acestor Repausul la pat: bolnavul păstrează repausul la pat avînd permisiunea şi chiar indicaţia de a se mişca. îl pînă la consolidarea deplină a bolnavului. profesionale de orice fel.1.i . In ultimul timp diirnta sa s-a restrîns ca urmare a introducerii unor medicamente cu mecanism de acţiune etiologică sau patogenetică.' . i i e . • — • Repausul absolut pentru un membru sau mai multe se indici în fracturile membrelor pentru o perioadă de cîteva săptămîni şi In I x i a l a Iromboembolică a membrelor. Lipsa posibilităţilor de i < . iun.. migrene şl Insomnii cunoscute sub numele de „devianţă psihică". In (jenei ii iiumia mini < . . Ini i • ... indicîndu-se în multe cazuri pe o perioadă îndelungată de timp. încetinirea proceselor metabolice. Uneori. cearceaf curat şi fără cuto.. ii . redori articulare şi artroze. .i repausului şi regimului igieno-dietetic în condit. iMii pi <>!<••. • ' Mituri do orlcp activitate profoitonalăi iau puf- . Se indică în primele zile după instalarea infarctului miocardic (extins).olini. M I . [ > e r | .r. l i n imun •. . u i . Igiena liijuroasă. In perioada lor activă şi ori de cîte ori se simte nevoia de odihnă.. .ife n total. necesită mănurl de prevenire a escarelor de decubit.. o readaptare profesională deficitară. evaluat» tle medicul cardiolog. Durata fui csle strici individualizată în funcţie de condiţiile biologico-umoralo. necesita prelungirea i MM.u ile. apariţia plictiselii. pudrarea părţilor expuse la necroză etc. Repausul relativ se indică în perioada de evolutivitate a bolilor. ca şi a repausului la pat. tendinţa l(i hipercoagulabilitate sanguină şi boala tromboembolică. Midiiiile socio-profeslonale alo bolnavului. în trecutul nu prea îndepărtat se menţinoa acest repaus 21 zile. la supraponderabilitate. schimbîndu-şi des poziţia. precum şi în urma cunoaşterii — şi recunoaşterii — unor urmări negative ale repausului preluiHjit: tendinţa la hipotrofie musculară.. treptat durata lui s-a redus (pentru motivele montlnnute) la 5 — 10 zile în funcţie de condiţiile fiecărui bolnav... repausul era singura indicaţie terapeutică.i de cele socio-profesionale ale bolnavului. rtnd •« acordă concadlu medicul.>.i l i u medical este direct proporţional/i cu 1 . AIAturi de aceste electe somatice s-au evidenţiat şi o serie de lepernisiuni psihice care apar ca urmare a unui repaus prelungit: seu» fierea lacultăţilor psihice. L I I Mipi. în mod deosebit ctnd sini însoţite de febră şi alterarea stării generale. Repausul absolut nu admite nici cea mai mică mişcare. bolnavul ştirul nemişcat în pat.1. dureri de cap. FOLOSIREA OPTIMA A REPAUSULUI IN CADRUL TRATAMENTULUI Repausul a constituit în toate timpurile un element de bază al tratamentului. •.illa (umilirile . Pielungirca repausului absolut.9. scăderea obişnuinţei de a lucra. tulburări în circulaţia şi oxigenarea cerebrală. dar se indică limitarea la strictul necesar.. la diminuarea funcţională a marilor viscere (în «pecia l a aparatului cardio-respirator). i i m l t i i medic.l i o l i M v i i l u i necesită prelungirea repausului în condiţii dt »pllali/ai< . pentru o perioadă de cîteva zilo. Durata sa est» Individualizată.

.. Ini |M < | i > uită parii» (•(•(•(•«/A condiţii sn m l i < . de coordonare. In timpul concediului medical. jilii'1 7—10 zile pentru convalescenţă şi consolidarea vindecării. sprijinindu-se prin mijloacele cunoscute.. lurism etc. iar reluarea activităţii cu program redus. în unelo 1 ' i i convalescenţa este mai îndelungată: hepatita virală. El trebuie să • M ' întindă pe toată perioada de evolufcivitate a procesului patologic. activităţi In aţe-! • • do modelare. în\ .1 UDO! i noi.ul.d în gradul III de invaliditate. înot. relua» ulterioară a activităţii cu program complet.ue de. Repausul în condiţii de invaliditate. Important este că orice concediu medical să se acorde în vederea Mcuperării bolnavului şi să se acţioneze în sensul recuperării sale. i 1 i.SV mai poate considera: repausul fizic şi repausul intelectual. le este indicat să-şi petreacă repausul efectuînd i i ţ ! cu solicitări predominant psihico. • negativi 'i'rtiu! n (MUS pasiv prelumjit şi dfl posibili! n . Durata repausului pentru boală este strict individual.r. fotoamatorlsmul.se la flnnl •i i it|)ncltrtlll Inncţlonnlo a oiii'inlMiiului In 1iilie(|!nie. trebuia *<1 ne întocmească un plan de tratament — şi respectiv de recuperare — /ic care medicul şi bolnavul să-1 respecte întocmai. dru-• . nsplrnţiile şi dorinţa fiecăruia: lecturi diverse. Persoanele ce activează în locuri de muncă cu se 11 mari energetice. i | . cînd este nevoie de repaus profesional înde-ini în funcţie de bolnavul respectiv. i r o a unor muzee.• ! . li se recomandă ca în timpul repausului lor profesional (eclue/o activităţi cu solicitări predominant energetice. în funcţie de qmdnl lor da M I . sport (tenis. senzoriale sau psihice. m ' a anal hrtlno. v l / i i . Controalele medii K / C şi revizuirile periodice ale comisiilor de expertiză medicală şi rea capacităţii de muncă trebuie să constituie prilej pentru rezultatelor şi pentru reajustarea planului de recuperare în rt cu noua situaţie.pei i. 1'eisfHinelor care efectuează o activitate profesională cu solicitări uc mari. legătorie de cărţi. .i nrllle corlU'dle şl In (|cneinl l i > . sculptură. ca şi în perioada de invaliditate.'ioannlor ce efectuează activităţi profesionale predominant cu ' ' • n i morgctice. moilei. cum ar fi: imfirltul.flal. In» ante mai ales pentru indicarea felului cum trebuie folosit raţional nr. descifrarea unoi partituri muzicale. construcţii mecanice. tuberculoza >ricare localizare etc.M I I | .| I > lUpra* ". . precum şi de condiţiile o-profesionale. i .m l u m (le alto i ii|inclinil tiiiic(l()iml«.ili/imlu-. caro exclude . Iniil* i" u l m un n-|>flus medical activ. nnlrciilndii se ş\ r< . M M .i l < o parta iilllinen . cînd programul de activitate se reduce cu un sfert de normă (în 1«M|islaţia noastră se poate indica pe o durată de maximum 3 luni pe an i nlcndaristic) sau poate fi redus la jumătate cînd este necesară încadrai i . bene d do concedii medicale mai îndelungate.). i i < . rnno. . lucrări de tîmplărie. i.i..li i . In legislaţia ţării noastre sînt 11 ri grade de invaliditate: gradul I şi II cînd nu se admite nici UB fel ih< cictivitate în sistem organizat — se acordă deci persoanei respective repaus profesional total — şi gradul III de invaliditate cînd se reiluco programul de activitate la o jumătate de normă.

In r i Mucezii de „bricolage" ca mijloace de tratament preventiv îm-polriv. nevoile cnlnrico n1o unei persoane de circa 70 kg ce efectuează o activitate cu • «forturi fi/.') (i!) g) şi glucide (250—300 g). NoroBltăţllo energice alo organismului pot fi acoperite In telul imtifttnr: la adultul normal într-o zi 25 calorii pe kg greutate corpornlfl In roiulltll do ropnus la pat. minerale. „loisirs".iro mijlocii sînt acoperite la bărbat de 2500—2800 calorii. 1.1 calorii. 41—45 colorii p« k<| ur«utat« corpornlA la persoane ce efectuează eforturi li/. Aceasta trebuie să fie consumată în asemenea cmititute totală. trebuie să se reţină că l g do i j l u rUlo furnizează prin urdore în organism 4. Mai mult.i ] . Astăzi americanii vorbesc de „hobbies".de adaptare" sau „boli ale civilizaţiei actuale". încît persoana respectivă să nu depăşească 15% şi să nu sfadă sub 10% din greutatea ideală (la bărbat egală cu ultimol» douu cifre ale înălţimii. Aceste calorii sînt asigurate dof hlliuiiilno (nnimulc 60 g şi vegetale 40 g) grăsimi (animale 40—60 g. vîrsta. în prezout (llwutută. să permită deci o viaţă activă completă \ » < i > fuvIonnlA socială şi familială în condiţii de confort. < »u tliţll climaterice şi de sol. i ţ) de proteine 4. fibre alimentare şi apă) ă/i proporţie corespunzătoare necesităţilor metabolice al9 persoanei respective. In mod cu totul general (valabil numai statistic). i i i r o a din timp a readaptării profesionale. aria geografică. astfel ca să se menţin <1 «• Uroulate IdeuKi-stabilă. (!o| ol>rul medic Aulus Cornelius Celsus arăta că „schimbarea felului do. măsurată în centimetri. cu sexul. inniic.u n oi activităţi cuprinsă sub termenul de terapie ocupaţională sân ' •\ do ergoterapie. t'uiitru a ii raţională alimentaţia trebuie să aducă un aport adecvnl fte material energetic. conservarea obişnuinţei la efort şt | M i . vitamine. fio că este vorba de timpul liber extraprofesional.i bolilor zise . Amintind nevoile energetice. anotimpul.i. l do convalescenţă sau de consolidare a convalescenţei bolilor cn>m. 9. Iar In Inni-i <lo 1900—2300 calorii. înălţimea. l g de lipide. Această raţie asigură şi nece. greuliil<-. studii din ultimii zeci de ani arată rezultatele buno î l ' .-ilc 4. plastic şi catalitic. lipide. . 30—35 culorii pe kg greutate corpornlft In l>tti*onn<> cu nctivitrtţl ce necesită eforturi moderate. iar la femei cu 2 kg m n i puţin faţă de aceste cifre — după o formulă mai veche.• c-ste lupta împotriva plictiselii.3 cal o r i i . în strînsă corelaţie cu solicitările locului < ! • • muncăi ou solicitările extraprofesionale.9.lco înmii 40 :•() (-Miorii !><• kq gr«utate corporală la persoane ca efectuoa/.iusul impus de anumite suferinţe nu înseamnă deci absenţa orieărol K livităţi. glucide.MII ni «N.vitmnino şi minerale."i înlătură oboseala". Ideea nu este însă noua. fie <'ă «<slo. R i.In ultimii ani se insistă mult pentru folosirea raţională a repauNulul. particularităţile individuale.n »tor« lin l llmlct' fn.1 calorii.ii ic mori.2. Scopul oricărei activităţi recuperatorii în peHo u. ALIMENTAŢIA RAŢIONALA A OMULUI SĂNĂTOS Şl BOLNAV Hrana sănătoasă se consideră aceea care conţine toate principîilt alimentare (proteine. vorba de repausul impus de o suferinţă..• . vo-(| ot.

Produsele zaharoase rafinate iloiormina afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal. i .. (| nu •• Ulto ei im im o|Ht im . 'ralurile ele. fluor ctc. Excesul de dulciuri clolUirt apariţia cariilor dentare de 3 pînă la 8 ori mai frecvent dorit . Soroci de bucătărie (CINa) nu trebuie să depăşească 6—10 g l. r organismul de vitamine din grupul B şi prin aceasta favorl.im i de origine animală 1/3 pînă la maximum 1/2 din cantitatea toi ' i l . vitamina A şl D. grăbesc apariţia diabetului zaharat la persoane predispuse. Practic cei mai mulţi oameni ar trebui să consume cel puţin Himătate din mîncare în prima parte a zilei.. fosfor. Fructele şi /arzavaturile conţin vitamina C. ! i ui i ridicate tiu nevoi mal mart. la fimiază cu prietenii.1/111 unui consum normal de dulciuri.5 g pe kg corp greutate ideală. Persoanele care traniplrtt 'i lurrotT/.. /. /• (/Mur/ conexe a/o sa/e: ijlonn rnvH.inc.MII t»i< i l < > Intoqrltntctt (lonllţlel. i 11 . Repartiţia principiilor alimentare.1 o stare de irascibilitate crescută.i m.dimineaţa mănîncă singur. Zaharumfinate sau suprarafinate este bine să fie evitate sau consumate «mlităţi minime (cu prilejul unui recent congres s-a arătat că . enterocolopatii.. carne( /fl.nYi în r.. nipru. Pro t einele pot furniza între 15 şi .!()% din raţia calorică. cu valoare biologică mare (lapte.. crescînd în anumite condiţii patologice: disproteinemii. bătrîni.lichide. Acesta ar corespunde la 1. cereale şi miere pentru că ele sînt uşor asimilabile. dlucidele pot furniza între 50 şi 55% din raţia calorică globală mtre 4 şi 7 g pe kgcorp. Ultima masă se recomandă H (\ ţ i e luată cu cel puţin două ore înainte de culcare.. perioada de alăptare etc.'i iu mvii. Dulciurile în exces pot doteri <>l)o/i lalea şi ateroscleroza cu toate consecinţele lor..într-o i'iitcjţie normală aportul zahărului nu trebuie să depăşească limidi.. parvin în cantităţile necesare în con!« unei alimentaţii echilibrate şi suficiente în legume verzi.. I . i i i ' o ) . carne. pentru a se nslţjura o bună digestie şi un somn liniştit. iar seara dă mîncare la duşmani" este valabil nutuni în măsura în care activitatea se efectuează în prima parte a zilei. Vechiul dicton . l'ii l cm rectifica dictonul amintit în sensul ca aproximativ 50% din calmii să parvină organismului înainte de începerea activităţii profesioiwlo. calciu.fl l .vor/V f / .I..ate de aproximativ 2 litri pe zii în rnntltato i n h .i n | x • ! . cobalt. gravide.i:. potasiu. i M I | I .10% din totalul numărului de calorii"). M mo. restul Î M I ! fi de origine vegetală (aceasta revine la l g pe kg corp. Se preferă glucidele provenite din fructe.mlit. M/w/d/e/e (oligoelementele): sodiu.Aceste calorii trebuie să parvină organismului în 3—4 chiar 5 mese lopartizate pe întreaga zi. Vara eito 1 n rmitltnlr .).5—2. i «<Hto noco:. Lipidele pot furniza între 25 şi 30% din raţia calorică din care i| i.. ole fiind bogate în acizi graşi saturaţi (cu potenţial aterogen mat mm o). l i n d // KitioiHiki « <iimn-nta(lc mal /robu/e aă rejp«c(« şt alt* ilvllutin. Ele trebuie să fie în proporţie de 55—65% de "ilqine animală. fier. V//f/fi»/ne/o trobuio să provină atît din alimente de origine animalii 1 "<'(jotal<1..la o . pro1 îmi şi la copii..iicii huoalA ( p i t i t pUtilIna iallvnrfl)i . iar lapteh» ntp|«» Iul conţin complexul vitaminei B. ouă). greutate lili'dlă.. ' • • • .

.P .\..I n p l .ni' . alimentaţia trebuie să respecte particularităţile strict individuale • î l ' lu'caruia. stimulatoarele apetitului. ' In iicest anotimp.onul. dacă acestea nu contravin gastrotehnicii actuale.i i l r . cît şi după pregătirea lor culinară. i ( i < . — alimentele trebuie sa aibă un aspect cît mai plăcut şi să fie ' .. f i i i ! ni.iţl. pun lămurirea mamelor de a nu-şi supraalimenta copiii. ardei)» — in procesul de pregătire alimentele nu trebuie să fie fierte timp IndaluiHi'il (se distrug vitaminele şi alţi factori nutritivi). — ni i montele trebuie prezentate cît mai estetic — apetisant — penii u a nulii pofta de mîncare prin mecanism psihogen (cînd se realizează 0 secri-tie mărită de sucuri şi enzime digestive).1 . usturoi.i .in|«. e i v l l e hi temperatura dorită de persoana respectivă (evitîndu-se aiiiiienlelr prea reci sau prea calde)..u r i .i le în exces pot duce la obezitate (în special dulciurile ţi frtiM".inv/ii piodspăld de vaci. i l i m e n i i .. nl«i ren f l / l o l i i ( | i c .i se/. — alimentele nu trebuie să fie prea rafinate. i. — după mese se recomandă o scurtă siestă..). H ! K -ulnritAţl: cnnlllnli'ti nllmeiilrlui i i ' . — gustrotehnica actuală combate excesul de prăjeală în grăsime.e contraindică tahifagia (mîncatul repede) spre a evita supra solicitai eu restului aparatului digestiv.. de exemplu: oul I l e i l iiKKilr.. muştar.m m l .linie.ilniientar mărit şi numai în 10% o tulburare endocrină. i raţională are în considerare şi vîrsta. i l i m e n l .i r'inre rste cu (cvo mai nur. ci este prefeml>llă fierberea la o temperatură mai ridicată. . trebuie să conţind •.de Ixilnst — fllirplf nllmeiilnir iielnile sA ( i e ceva mm m.irlivitatea de educaţie sanitară se va arăta că toate alimonlei' .i o oarecare cantitate de balast (celuloză etc. prin măsuri igienice trebuie evitată perisabilitatea alimentelor.i pi'rsonnolo (inelfi cli« o l H(K» l 'îmi cnînril p(< zi. i <i(lul(ll tineri p<»ntrv l . proveni din fructele de sezon. pentru a se asigurn • • « . nportul « ! • .• .— -.. evitarea sedentarismului şi pro mo v n i «M misciirii sînt cel mai potrivit „medicament" pentru menţln«« 1 rci mir i < | i e n l . Igiena alimentelor va fi cu un gr«d înmii de vigilenţă în acest sezon.h » au uneori rol de medicament.. sfecla roşie sînt „medicamente" penlm bolile dr i i r j i l .mnul zilnic. sînt recomandate 1<I Im '«-pulul mesei. aperitive.. irijimul alimentar echilibrat.. pun . suplinindu-se printr-un aport mai mare car«» poui. supe. i .n ir.i la hillrinl ore urnu'il'. tradiţiile şi obiceiurile din aria geografică a persoanelor i« p<-< tive.| . .. i | i cît mai apropiate de cea ideală. i împotriva hiperponderalităţii trebuie să înceapă din mlcft COjn l. ea fiice parte din cadrul „vieţii roţionnlo" Allinriil.l « .din acest motive se preferă pîinea integrală care aduc» i •> cantitate mai mare de substanţe minerale şi vitamina B t (tiamina ' «• r (jăseşte tn coaja boabelor de cereale). i r iicutul crud este „medicamentul" anemiei pernicio'in<>i — .i că obezitatea recunoaşte în aproximativ 90o/0 din cazuri un • i p o i i . timp scurt. ambianţa plăcută în care se serveşte masa are deosebită impoilonţâ.-.Alimentaţia în timpul verii va considera pierderile mai mari d« I n i m i . adăugirile în exces de condimente iuţi (ceapă. i |. i . profesin.

' i MP respecta regimul obişnuit. Cel mai bun aliment al nou-născutului este udele de mamă.. ridichii...işi timp -imun KN |« sezonul depozitării acestora şi păstrării lor tn condiţii cit M! i< ict* pentru a fi consumate şi In sezonul de iarna. precum şi i n impunerea unor regimuri alimentare prea deosebite de cele cu care ieisoana respectivă s-a obişnuit de-a lungul vieţii în cadrul regiunii • dle de baştină..$1 vitaminele necesare). continuare alimentaţia va fi completă.ile) se situează între 1. Alimentaţia la gravide trebuie să fie în general mai bogată. neprelucrate dar i nu '. Fructele proaspete.n se asigura scaunul regulat (se recomandă pîinea integrală. iar îmboK r i Ic gastrointestinale acute sînt mai frecvente.! late nu pot lipsi din alimentaţia copilului. compoturi etc.5—1.7 g pe kgcorp. I'iinn1\'(ira trebuie să se înceapă cît mai devreme consumarea lo-i i i vcr/l caro apar timpuriu: urzici. se pierd multe lichide şi minerale prin transpiraţie.4 g pe kgcorp)... lillll>r««|0 nutriţionale nfnt repic'/enlfiln di< A l. 1 .de aceea se indici' •nisum în cantitate mai mare de lichide ce provin din lapte.). în. ceai şl •. cvltindu-fte consumul uullnli*-i nil d* porc şl cu deosebire a grflslmllor prfijltc.. In iird.5 kg pe săpMinfnă). spanac. Este bine ca în special vara şi m legumele şi fructele trebuie să reprezinte în jur de 15% din iun cnlorică a dietei (cu deosebire la copii. Alimentaţia în raport cu sezonul. ştevie. în•bl pa seama celor din fructe şi legume (care asigură totodată mi11. vt'icle..5 şi 1. Se urmăreşte aport • i l l c i i ' i i l de minerale şi vitamine. ca să ("•imită o creştere în greutate de 11 kg în medie (0.i lipide. dovlecei.... m. Creşterea cantităţii de alimente se face mai ales pe seama proi"luelor care în partea a doua a sarcinii pot ajunge pînă la 1. Aportul de proteine poate să fie mai mare ca la ntlult (1. Condimentele Iul indicate atît cît este nevoie pentru ca alimentele să aibă gust..'• ' • .' 4 mg acid folie. Este necesară creşterea vigilenţei privitoare la igiena lor şi a alimentelor consumate. Proteinele (mai ales ulm.. consum uşor crescut de sare şi mai scăl. i i dudele trebuie să fie în cantitate suficientă.n l i . cantitate uşor crescută de glucide.. varză timpurie.. i l 1 ..p. mai rar de subalimentare....I HlJ 1 . care conferă protecţia împotriva rahitismului şi anei i i ' 1 . lobodă. în M'himb regimul trebuie să fie bogat în legume şi fructe. iiHiniim trebuie să se consume cît mal multe fructe. grăsimile şi glucidele pot fi cu ceva mai reduse decît la adult. zarzavaturi.. (iport normal de proteine..Vara căldura scade uşor pofta dft 11 unire. Mai este necesar un supliment zilnic de 30—60 mg fier '. din care cel puţin jumătate de origine aninxilu).. Alimentaţia la copii.3—0. Se vor (<>n-u m | n şl leţ|limo. femei în perioada mafl|ii ţ)l Ui cei ce muncesc în mediu toxic).7 g c" kgcorp pe zi.MM bogate în sare de bucătărie). Greşelile alimentaţiei i'ftti inilor constau mai ales în excese (regimuri de supraalimentare şi i. ceapft vordo.

l < i l > i . hipotensiune arterială. excesul de supărare şi excesul de muncă".. i . i l iTiiir hn. Mai poate apărea şi sub forma unei denu 1 1 i ţ i i iatrogene ce rezultă din interdicţii nejustificate. ' / . |)n . tulburări nervoase. i mortalităţii. -n . l i motiv* . i i i i i .ii ilor. d i i ' l . 1 • .. i l i . '. . I I .. artificială există pericolul hipernatremiei datorită alimentelor ce < onţin prea multă sare şi al hidratării insuficiente datorită hranei prea i -om -entrate. dereglări endocrine şl metabolicei. fie a unei alimentaţii neechilibrate caracterizată mai ales prin ron .p r .pioccdin i ter..'. i r e a unor prejudecăţi.n l . fu i profilactice şi dietetice In familie. tind n>' ittit< trlctel InillvIdnalliQH » . \ l i m i . i. . artroză. i^ (MM. . — Subalimentaţia mamei în perioada sarcinii şi a copilului în primii uni riscă să antreneze scăderea numărului de celule cerebrale şi să dlocleze dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale persoanei. fie mai rar ca i i i m . fatigabilitate... I •.. creştere.irldoi . Stările de subnutriţie (predominant cu lipsa proteinelor) pot merge pînă la taI iloul cel mai grav cunoscut sub numele de Kwarshiorkor observat la copii subnutriţi din ţările subdezvoltate. cantine şi restaurani*.•! I'«I|UIV" (!• l u l i u i '' .. •.< • \ . . i l e şi noevolulive ale unor boli.n>' . i .(A MB V i ' l i \ ' | | M I I I I | | . Ele conţi i l m i e l .ipft singur mormîntul cu dinţii". în perioada intraulriină şi în primii ani ai copilăriei se impune să fie respectată cu . i i v < . — Suballmentaţia are şi ea efecte nefavorabile. dietetic are un mare rol în planul de tratament. . scăderea.tor cunoştinţe în masele largi ale populaţiei prin şcoală şi edu< .i . tulburări v i . i i . susceptibilităţi « • n . ' s c i h l . care pun în pericol săcn|)n( Itntou de muncă şi chiar viata oamenilor. 1 . clnll M i ' .n t .u nmiiUirea de noi cunoştinţe privitoare la gastrotehnică şi răspîmlin. ' i .1 j i i . La adulţi aceste eventualităţi survin mai rar. u . .. i . . d . mii sănătăţii pot fi astfel enumeraţi: „microbii. astenie. ateroscleroza. .i complicaţiilor şi a dGrom|)iMi. n l < •' N l i i ' i ' n i ' l i . I i i i-n'sU-roa longevităţii active şi a capacităţii de muncă. . iar ulterior. diabet zaharat. Cfitiliopatil.i i i t o l i l ' . i ' .. nllllli Sitli. dislipidemii. în l l" c < > n i | > . La copii hrăniţi cu alimen\ > \ \ \ f .n o necesitate a zilelor noastre. . la vindecarea lor atunci cînd s-au p r < > < l n . .i in p . <T<-stcrea nivelului economic şi socio-cultural al întregului popi n. in Inncţic i l > .1 ţ h iun l. insuficienţă respiratorie. ().. tulburări dlHI . litiază biliară. l ' . i i . varice. -venirea îmbolnăvirilor.. .. parestezii. Urmarea este •. 'up r i n .ll'>'. i l i .l. l ' . scăderea duratei medii de viaţă. i. pţi rtlcroa capacităţii de muncă.ili/atc.. excesu] de mîncare..Subalimentaţia adultului apare ca urmare fie a unui aport insul i i .icutr.. dieta şi mişcai "ii sini . i m l .am exagerat de băuturi alcoolice în mod cronic. i n l u c i i i .1 .1 uic la boli infecţioase. i nuli vuln. u l i . i l c .ipi'utico ce se indică. /n/rodu<-. i l i x i v .n . i r ă vor contribui la o alimentaţie raţională care să contribui. ..ii'iH'rt în greutate şi forţe fizice..il. Anticii recunoşteau că „omul f'. i IM • l l l i . tulburări osoase (osteoporoză).I H M I . hipoglicemie.. m r i i " i l d . 1 .i h .sliicleţe raţia alimentară zilnică a mamei şi respectiv a copilului. Supraallmentaţla duce la supraponderalitate cu toate consecinţele s<il<> nefaste: afectarea aparatului cardiovascular. .pilii compllcotlllo po care le pot produce. Un autor spunea mai de mult că duşi i i .1 • i' i .

dezvoltarea unor diverticuli ai intestii (jros (în special a rectosigmoidului).inl/ . ! Kll. Ele au însă rol important: reţin apa. «nimalfi sau chimica.'i. cardiopatia ischemică. diabetul zaharat.Mileniul |xmle să Ho profilactic SUU CUIflliv. este incriminată în următoa•drtri patologice: constipaţia. influenţează activitatea bacteriilor din intestin. lirana populaţiei din ţările dezvoltate.itli-tei. hernie hiatală. săracă în fibre. Se va indica frecvenţa meselor şi perioada cit lielmie să fie urmată dieta prescrisă. .şi heteropolizaharidele. ateromatoză. gastrotehnica şi condiţiile vieţii moderne au dus la o reducere • •ntuată a acestora. Alimentaţia rafinată.|>mte din medicamente se obţine pe oile sintetica. itnle. a cantităţii şi a moilnlni lor de pregătire. TRATAMENTUL CU MEDICAMENTE (PRINCIPII GENERALE) 1p consul''i. o. n mau.i. sînt schimbătoare de ioni şi nbunte. uşurarea sau vindecarea bolilor. I11 (iclivitatea practică a personalului medico-sanitar se impune • i l l n smiitară a oamenilor muncii pentru „reintroducerea unei dieto in în fibre alimentare care deschide noi şi interesante perspective i u protecţia sănătăţii oamenilor" (M. Originea mu-"Kiilelni '• •. polipoză. colon iritabil. Mal î l . Se vor preciza şi alimentele contraindicate. Acesteu 11 liicut parte totdeauna din alimentaţia omului.r. Nevoia zilnică de fibre aii-lare este de 15—20 g. t tiil^mniilul profilactic ie aplică fntr-o scrie do rn/.im. lipidele inutilizabile de tip va-ifl sau ceară. Aroste fibre alimentare nu sînt digestibile în intestin şi nu se re>.3. Se găsesc în cereale. . ligninele. zarzavaturi şi tărîţe. !( • fonrto variată: vegetalii. Miri.1 M . în ansamblul său dieta trebuie să fie adaptată calitativ şi cantitativ sensului planului terapeuti c individualizat bolii şi bolnavului. Se recomandă uiiKiM'M pîinii integrale. Iu Moda fibrelor alimentare intră următoarele substanţe: celuloz. cancerul colonului • lului. derivaţi de acizi biliari şi probabil unele substanţe canceri•|. a enunţării cu precizie a alimentelor admise.-iiMiurou. după ce au fost bine spălate. varice şi hemoroizi. a zarzavaturilor şi a fructeu t'onj. influenii metabolismul cecal. Ele se găsesc larg răspîndite în pereţii celulelor ve-< l e întro formă neabsorbabilă. Voiculescu). unele oligoelemente (ca zincul şi magneziul) enzime iruri minerale.lfel hidra* nlinliilNln<n/A persoanelor contncto cu hohinvll de tnlierculo/a. Exigenţele unui regim complet cer ca acesta să cuprindă pe lîngâ MI incipiile alimentare cunoscute şi ceea ce s-au numit fibrele alimen. 1.9. apendicită.sau dietary liber după termenul creat de Trowell în 1977. a celulozicelor.i medicament orice substanţă caro se foloseşte pentru nlipfl. dar în ultimele den i i . P yl oilclul gravidelor 9! Niiunrllor peni iu profil i rnhltll* n iilr n ii . ori chiar la eliminarea lor aproape în întregime. cresc cantitatea de scaun eliminat la 300— I1 (care cuprinde în această cantitate mare şi substanţe fitotoxice. Se reglează în acest fel ritmicitatea cotidiană a scaunului.

< 'alea de administrare este în funcţie de forma sub care se găseşle medicamentul respectiv.o. . supozitoare. intravenoase (i. t» injecţii intramusculare (i.e u i n . Se pot administra pe cale bucală. s r e s p e c t a t e . ' i iin /H c m e d ii -.pective. Manipularea medicamentelor necesită o grijă deosebită. drajeuri. în condici speciale. alifii. aerosoli. în rect. ferit de lumină şi de umezeală. . altele acţionează patogenetic. unguente.-. A ilin inifitraira nnu. s<m • el puţin în două sectoare: unele care se folosesc în caz de urgent. iar atunci cînd nu esle posibil se urmăreşte ameliorarea sau uşurarea suferinţelor holiiiiviiur. uleiuri) poluezi. i se vor manipula medicamentele care trebuie sa-şl p. la temperatui.m. L i .. ' i ip i i i v i i n c n u n . intrarahidian. i i n i A cum ul unei cile ii n ouţii iji' i c . Preluare*! ti e In l«irmacia spitalului se face în urma prescrierii lor în condici h< i'r.). c. altele au un rol funcţional urmărind ameliorarea funcţiilor unor organe (acidul aspartic pentru hep<itile etc. inIiiilnţii. altele au acţiune antialgică (medicamentele antinevralgice).i oplumi (uneori la rece — antibioticele). Modul de acţiune al medicamentelor este diferit: unele acţionează «•f/o/og/c (aşa sînt antibioticele cînd se administrează după efectuarea (ihlibiogramei). aşezate în ordine pentru a pi* ir. emetiralul pentru combaterea vărsăturilor etc. . împiedicînd mecanismul de producere al bolilor (cum sînt medicamentele imunosupresoare pent r u bolile de autoagresiune). ' i i t strict . i i e < . i i niţele care se folosesc în condiţii obişnuite.ile. i i i ./ir M <i@ ore eite cantllntnn u | hu. individualizat.i<lmini:.v. mucoase. intrapleural. T r e b • h.ire. . ovule. Prin do/rti i n .. capsule.ivii trebuie sfătuiţi şi controlaţi. .' • < i d se . intraarticulare. '. i n t i ! . u i i i m l t e l e.). subarahnoidiene. fu . m i e i i i i ' i (o%i e în ţe le o .i bolnavi şi administrate. de boala şi bolnavul în cauză. i medicului atît sub aspectul cantităţii. r .e slerilit. Este bine să fie sortate pe grupe de acţiuni. alcool. hipo. Modul de păstrare al medicamentelor este deosebit de important pentru a-şi menţine eficacitatea.it. Din farmacie sînt aduse dl rei't l..ile (pe tegumente. dozd pe dozd. dar iIn l i u lu n o r ministreoză.n e.Ti.i (cele care se administrează parenteral). comprimate.).) sau subcutanate (s. cît şi sub acela ti l r i t inului de .ise (Og în boli de inimă şi plămîni etc. .u iu m i ..iic/. păstoase pentru fricţiuni. mai rar intracardiac. precum şl Ui Iniicţic de efectul dorit. «Tipii.sau normotonice) cu apă. soluţii (în diferite concentraţii izo-. tabh'tp.u M l e i p i i i j i . ( ' n deosebiUi ţ j i i j . H (II('A s i>! l. cnl u i i. «h. Poruitj f/c prezentare a medicamentelor este variată: pulberi. Unele medicament ( 'inii < i r fi opiaceele se păstrează în spaţii încuiate — sigilate — < M pustiirea unei evidenţe speciale. evitîndu-se stocarea medicamentelor în nopllerp. în aplicaţii loc. n e t r e b u i ie precizata cari* m . Ca regulă generală ele vor fi păstrate Inlr-iin loc bine precizat. altele se administrează în scopul combaterii unor si mplome cum ar fi: codeina pentru calmarea tusei iritative. pe cale parenterală. uncnlul curativ are ca scop vindecarea bolilor. i i«>i ' i . semnate şi parafate de medici..l i .< (/o/ii. infuzii. pentru a respecta întocmiţi pi '" . Holn.r.m . în vagin). ga•/. i li uşor identificate.). < lic< im < M it< '!or face strict l i q m o .

Mijloacele naturale de tratament îndeplinesc aceste deziderate în mo•Iul cel rnai plenar. Numeroase ţări. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot determina „bolile iatroţjene". . că termenul de valabilitate nu este depăşit şi că bolnavul dre sensibilitate particulară faţă de medicamentul respectiv. d<< râu' (tehnic v. adică boli produse de cadrele medico-sanitare sau de medicamonte. Nu trebuie neglijată latura psihică a oricărui tratani. cu date complete privitoare modul de manifestare a acestor reacţii şi împrejurările în care au nit. y l u . lumi si . — Asocieroa folosirii tehnicii celei mai avansate cu solicitudinea mol ti Leala faţă de omul bolnav.M. i . O. Dozele sînt indicate de medic. Consldeniieo unor reqnli privitoare l . i l . Oîndirea terapeutică modernă solicită respectarea şi a altor reguli: — Administrarea celui mai eficace medicament (în situaţia dată id bolnavul respectiv) cu cea mai mică toxicitate. I I I M In nrllvltfltua / i ' in>-<lifitin< nlf >l . diferenţiată şi perseverentă.>m M ' . printre tniii noastră. cu cele mai reduse i'te secundare şi reacţii adverse şi cel mai puţin costisitor economic. illcamente care nu au etichetă de identificare).| " ' H ' l . Dat fiind frecvenţa mare a acestora. u < ' i p i c icrduri medicale tn dn orn.i (m. privit sub aspectul său Integral i(>-t)lo-so<:ial. înainte de administrarea oricărui medicament trebuie să ne aii* (Miiflra încă o dată că este medicamentul prescris (nu se vor adminisua. care trebuie rid cunoască şi să respecte de asemenea calea de administrare.S. particularităţile di* reacţie ale organismului respectiv şi de mediul ambiental.sle ţinti dintre condiţiile succesului terapeutic. unde j ifiportează toate observaţiile privitoare la aceste reacţii. remiivitntea psihică a persoanei la medicamentul administraţi i| tUii'ti<i sn l<i procesul de vindecare. că medicamentai |U i f alterat.) ca „reacţii dăunătoare şi nedorite ce apar la doze utilizate în mod nornml la om". — O terapeutică fără polipragmazie (folosirea prea multor medlminte o dată la acelaşi bolnav).mollmpul < iml • .S.i « l l . precum şi accidentele sau incidentele care pot inter veni.'</oza pe cură reprezintă cantitatea totală de medicament care trebuie administrată într-o cură de tratament.M. i croiintdrinacalnţile (moficţiune ni medicamentelor şi al nh< . — C) terapeutică adaptată. Cadrele me • 11-sanitare sînt obligate să informeze Comisia pentru farmacovigilel • di c funcţionează la Ministerul Sănătăţii. a înfiinţat la < ieneva un Centru de farmacovigilenţă. precum şi modul de a le combate. Reacţiile mlvorse sînt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.lrnt) i iipfllrt In l o r o n l i i i M . ritmul de administrare. Observaţiile vor fi trimise prin „nucleele de farmacovigilenţă" ipltalele judeţene. au creat sisteme naţionale de farmacovigilenţă. Potenţarea psihică a remedlului c. Aceste reacţii depind de substanţa administrată. dar • • I c trebuie cunoscute şi de cadrele medicale ajutătoare. Şocul la medicamente constituie cea mai sev0jr| M'iicţie adversă la medicamente.iilmmr. pînă la uporfireo completă a bolnavului.

peniciline active pe cale orală rezistente la acţiunea acidă a sucului gastric (penicilina V). Au efecte bueterlclde. meningitele de orice natură. A. şi împotriva piocianicului. Miicrolldolo cuprind: er/from/c/mi. paramomicina şi gentamicina. i celui cu preparate de cortizon şi a celui cu preparate imunosupresive. Iu prezent. în special cele de origine bacilară.i iln «lMllrft ?l condi ţionat bncterlcld ă. Aceasta a în-:«put în deceniul al treilea al secolului nostru. ca: endocarditele acute şi subacute bacteriene. Beta-lactaminele cuprind penicilinele şi cefalosporinele. Au ac ţlnn* bn. Aproape 50% din bolnavii spitalizaţi în secţiile de boli interne primesc tratament antibacterian. /uinatri/V/mi. Hxistă în momentul de faţă numeroase substanţe antibacteriene. 1.9. Ti smi coli in/r/nci (collstlna) si derivatei» lor sulfometilate. In» clilllv Klehsiellci. 3. — chimioterapicele. carbencillixt. Antibioticele 1. datorită tratamentului antibacterian au devenit vindeîablle boli care în trecut erau mortale. In acest fel se uşu•ază înţelegerea tratamentului numeroaselor boli în care se folosesc iceste medicamente. 2. Iţind d( llve asuprii bucilllor gramncgativi. peniciline semisintetice (meticilina). Considerînd importanţa şi actualitatea tratamentului antibacterian. adică substanţele produse de microorganisme care au o acţiune inhibitoare sau distructivă asupra unor germeni. a bacililor grampozitivi şi negativi. se deosebesc două categorii: — antibioticele. nfi'andarn/r/nri etr. R. febra puerperală.3. substanţe antibacteriene rezultate din sinteză. TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN (cu antibiotice şi chimioterapice) Introducerea substanţelor antimicrobiene în terapie a reprezentat o revoluţie în medicină în general şi în terapie în special. penicilinrt depozit. aproape 100%. Antibioticele pollpcptldlce ciclice: polimixina A. Amlnozidele cuprind antibioticele bacteriostatice: streptomlcltm.. a. Recent s-mi obţinut derivaţi cu spectru larg de acţiune: ampicilina. 4 . Clasificarea cea mai larg acceptată a acestor medicamente este CM care pleacă de la structura lor chimică. ncomicina.septicemiile. In cadrul acestui grup.— Creşterea continuă a nivelului profesional pentru a fi la curent tlt cu „revoluţia farmaceutică" cît şi cu „farmacovigilenţa". Extcnctlln) |l care se administrează la intervale de zile sau săptămîni. — Penicilinele sînt antibiotice cu acţiune bactericidă asupra unor ţjnrmeni grampozitivi sau negativi şi asupra treponemelor. Au •pnetrul Ixtcterlan ai «mi* . — (U^lalosporinele (cefaloridina şi altele) sînt active împotriva co cilor gnimpozitivi şi negativi. în continuă creştere. indicate în scop curativ sau profilactic (Moldamin. • prezentăm în această parte generală a volumului.

(i. activă în rectoi > i < i lu'inoragică.olul. Cloramfenicolul cuprinde cloromicetina şi alte preparate înru-i ' 1 .aproape exclusiv bacteriostatică. dulana ş.itlfi de tratament cu sulfamide si antibiotice se fac* dt < l l c i numai In lipsa acestuia.. Sulfamidele şi substanţele înrudite cu acţiune rapidă.v.a.Au acfiune bacteriostatică cu spectru larg. neoxazolul). fiind activ atît îm• l i l v a germenilor gramnegativi. cu toxicitate redusă şi cu toleranţă i snllametina. în infecţii digestive şi furaltadona luciii generalizate. cu acţiune intermediară: sulfametoxazol (gantanol)i i ficţiune de lungă durată (sulfamide depozit) cu absorbţie rapidă In i digestiv. I). n 11 obţinut şi produşi cu administrare pe cale i.ului antibacterian nu înlocuieşte tratamentul clasic: rtgl> i» no dirictlc. precum şi la persoane cu trommitopenii. cît şi grampozitivi. Se contraindică admi-• i l i . cu un larg spectru de acţiune. lizostaiina.a. au acţiune bacterioi. ' Nllrofuranii: nitrofurazona cu administrare locală (nitrofuran-' " i .. dar de in IA durată: sulîatiazolul. vibramicina au acum. Antibiotice cu structură variată: novobiocina. tormosulfatiazolul etc. oxitetraciclina.. i r e a lor la nou-născuţi şi prematuri. ftalll-! itf/. eventual asociat cu poli-'i. 7. în intestin. antibiotice antistafilococice. cu eliminare înceată. H. Substanţe înrudite cu suliamidele: salazopirina. riiampicina. cu antibiotice n*c«sltA cunonşturta bolii şl a «gen(dprl c'Unon|ti'it»n dlnunostlt ului cornel ni .. mal 'font. succinilsulfatiazolul. Peptolidele: pristamicina (pyostacin) etc. sa facă d* 'iii'lo medii.. bacitracina şi. Do ri'llmit: 11 ii. sulîizoxazol (gantrisinul. i Oxlchlnoleinicele: saprosanul (eubiotic şi antifungic) şi mexa•" ni (nntisoptic intestinal).. cicloitltirt. (reverin. hormosulfamidele (marfanilul) ş. tratamentul patogenetic şi etiologic al bolii reiptoindlc. indicat în infecţii ' i n şl septicemii cu germeni gramnegativi.5.In lumenul intestinal: sulfaguanidina. Vibramicina este un antibiotic cu spectru larg. neresorbabile. Sullamide practic insolubile. ici'ura şi preparate cu timp de înjumătăţire îndelungat (vibramicina).itlcă. anemii şi mai ales la cei cu aplazii medulare. tu injecţii urinare (furazolidin). sau In caz d* urgenţa. Chimioterapicele I. sulif/iirri' (badional). vancomicina. i A Ho chlmioterapice: mandelamina cu indicaţie în infecţii urliH'iirunwl activ asupra germenilor gramnegativi. solvocilin). Tetracicllnele: tetraciclină. dar foarte i.

In cursul Nultami<lolei. 2—• :t stiplămîni după ce bolnavul a devenit afebril.entale medicamentele cuprinde şi indicaţiile de tratament. —. greutatea persoanei respective. c|o y. Aceste persoane se vor depista prin anamneză. Doza zllnlcfi vii fi mai mare decît doza minimă eficientă. .•n<1 o atenţie deosebită deoarece în ultimii ani s-au observat cazuri < n lenomene alergice şi chiar şocuri alergice mortale la antibiotice.i . indicaţii. / Este necesară cunoaşterea antibioticului şi a modului său da i' ( I I I M C .n ie<|iilfi generală. de vlisln.aloa de administrare este după caz: orală. precum şi a costului său pentru a alege antibioticul qel mal i-1 im-n t în cazul dat şi în acelaşi timp şi cel mai ieftin. la 3—8M r.Antibioticul trebuie păstrat la întuneric şi la loc uscat.rmt . este ne< esnrA administrarea unul i»gtm Imuni Iu lli'hUlt». Ambalajul în cnn stut piey. i i e i i l i u c-vilniea lilocnlulul rnnfll |t a anurlul < l . o săptămînă. ca regulă generală 3—4 zile după ce bolnavul • devenit afebril în bolile acute. Uneori este necesari administrarea cronică îndelungată luni sau chiar ani de zile (în cazul lul>ereulostaticelor.Se va respecta ritmul de administrare. Se contraindică tratamentul cu antibiotice la persoane care prezintă sensibilitate sau fenomene alergice faţă de antibiotice. Poza pe doză.— înaintea introducerii tratamentului antibacterian este necesarfl nnllhiocjrama şi după aceasta se va administra antibioticul la care agen tul patogen are cea mai mare sensibilitate (fac excepţie urgentele caro necesita" terapie antibacteriană). In timpul Inilamenlului cu antibiotice» pe cale orală SR vn ndml nUti't vll'imlnn H complex şl lapte acru sau lauri.» 24 ore. — Bolnavul trebuie să fie observat în tot timpul tratamentului. c/ora/nfrn/ro/ii/ în jur do l—1.5 g po zi. după nevoie. în doze suficienţi 9! un timp îndelungat.. Se va evita atingerea cu alcool pentru că inactivează antibioticul.5 g pe zi. contraindicaţii. Se va evita administrarea unei do/. 2 săptămîni.e prea mici. parenterală sau l < > cnlil. sau. prin teste de toleranţă. Administrarea lui se va face imediat după dizolvare.ip|e|. precum şi în funcţie de curm t * M l ' .til şi a posibilităţilor de combatere a lor. de exemplu). penicilina în Jur de două milioano U. iar în bolile subacute şi cronice. cunoaşterea urmărilor negative pe care le poate avea tralmii<Mil. — Tratamentul trebuie să fie administrat la timp. incidente posibile. l i r | l e bolii şi de starea generală a bolnavului. C. frfrw/r/i'nr/e în jur do l—1. C'.nepatogene. după viteza de resorbţie şl In a-. Este necesară cunoaşterea toleranţei bolnavului înainteze aditilmsirare. a lei Jncît să se păstreze în mod continuu o concentraţie utilă şi sil ! i< lenta. conduita practică este următoarea: \tirpti>inicina se administrează în jur de l g pe zi. în cazuri dubioase.n|ul respectiv. pe zi. So <>l>servă de asemenea diverse fenomene adverse. Este neco•. pentru refacerea ||u r»! mlcrobletie Intestinali. pe zi sau pe cură este în funcţie de antibioticul «N-.

A « ' l l ' M i . 2. fenomene generale: anemii hemolitice. cu depozite şi cu . care se poate evita prin alegerea antibioticului după antlnmtiă şi administrarea sa în doze suficiente. i B.. rnronţlnţl. iiindrome de tip boala serului. enterite (mai ales la penicilină). Indicaţia majoră a antibioticelor o constituie afecţiunile cauzate dt i o l i | M-iisibili la antibiotice. ongeite. luMilni.. eczemă. se evită prin administrarea concomitentă i ld|)telui acru. micozele (candidiozele) determinate de ciuperca Candida alns se combat prin administrarea de micostatin sau stamicin. hepatice (Irler.fenomene urinare: oligurie. bfitrîni. . T*M'n|tlii cu niillliii'i. gastrite..n nntlblotlciilul este promptă şl evlrluntfl.. perintlerita nodoasă (rar) etc. Antibioticele pot determina: 1. lecţii cînd bolnavul prezintă limbă albicioasă. miocardlle. fenomene toxice: fenomene nervofise: cefalee. fenomene de radiculită» fwnomene auditive: tulburări de auz. cît şi după antiMolerapie. aplică numai la Indicaţia şi •ub «•rvdţld medicului <!<• • •!»•' in lil.1 l . ftiiurie. Sulîamidele pot produce: 1. . Se va alege antibioticul la care microl i i c v i t i l f t cea mai evidentă sensibilitate (după antibiogramă) şi CBTt i-ehr.. complicaţii sanguine (leucopenie. caro fnc da nin bronlioptinimoiill) • -mlnctirillln /e/i/ri şi In toate prori*.. anemie tromImcitopenie sau chiar panmielopatii prin aplazii medulare mai ales după administrarea de cloramfenicol la copii. i [)ersoano cu: pneumopatii wufo i «IUN copil. usturimi în gît şi anorexie în timpul terapiei Milibiotice (mai ales pe cale orală). . manifestări diverse: fenomene psihico |l norvoase: cefalee. edeme alergice sau chiar şocul mmlilactic (atenţie la persoanele cu sensibilitate particulară). leucopenii. bătrîni.iM i. .. anemici).i timp este şi cel mai ieftin. vitamina B complex şi administrarea antibioticei'u numai în caz de nevoie şi numai în timp util.nnte \de cristalele de sulfamide care acţionează prin blocarea tubilor i i "fromilor la diferite niveluri ale acestora.1'IUll. i i c « > ( » | i ( ' i . Electe nocive pot apărea atît la sulfamidoterapie. hipovitaminoze (vita-" i n .. mai ales după administrarea orală l" tetraciclină. . . se va evita prin administrarea judicioasă a antincclor. hematurie. . dhihi'tlrl. hipoacuzie chiar surditate (mai nli-s pentru streptomicină dacă se depăşesc 50—60 g). vărsături.ipcnin .. hepatomegalie). alte complicaţii: disbacteria.i. urticarie. iritabilitate.ife do nisip în gură.vo/e /n//dmirtul •!«. azotemie). < » l i n l n . fenomene afergice. care nu cedează la terapia • In : < < > | > de pn. K) prin administrarea orală a unor antibiotice care distrug şi i intestinală vitaminoformatoare. convulsii. cardiaci). 2. icter. ameţeli. clorocid etc.il''. Alt' indicaţii: — se administrează In infecţii grave cu agenţi patOl mu M . fenomene de sufi'rlnţă viscerală: renale (albuminurie. Se vor .. iaurt. ameţeli.apariţia unor microbi rezistenţi 1 "itibiotice...lumi (la copii. .t. manifestări alergice: urticarie.transformarea unei boli 11' tn boală cronică.•!.

' . • . mai ales dacă au prezentat cardită reu.. ric. r n | | M . — ctnd avantajele reale ale antibioterapiei sînt întrecute de deza/anUiJo.. hemopatii maligne).profilaxia grefei bacteriene endocardice la bolnavii cu valvulopdtll In timpul unor manopere cu risc de diseminare bacteriană (intervonţll operatorii.folosirea neraţională a antibioticelor.. i . i i n i <•i . ! <. -i i i . doze suboptimale.om i | .> i .mlministrarea lor în cazul unor contraindicaţii. i . ' . i i u d i n< ci o r t l c o » i i.|i.noruspccatroa indicaţiilor de către bolnav. i .i i. Antibioticul folosit va trebui s<1 dibă o sferă de acţiune cît mai îngustă şi să nu determine t l i mlvorso. . i 1 .iiulrloi nuli M uni' din <il>domen. n i ( c u i K>(I I^ i n i i ' i ni . .9. . cu tendinţă naturală spre vindecare. / Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice este limitată datorită pericolului instalării fenomenului de rezistenţă. hepatita acută virusală. utilizarea incorectă: alegere greşită.. i iic . H i |i .nn . cale d* iclmlnlslruro neadecvată.i < i i i . 1. 1M . .3. 1i | i . .i . malaria). — porsoane sensibilizate. — stări febrile infecţioase de etiologie nebacteriană (mononucleozn InfâCţiodsfi. tularemie. b. Contraindicaţiile an tibio terapiei: — stări febrile neinfecţioase (colagenoze. folosire izolata ncadiiitîi într-un complex de măsuri terapeutice. utilizare timp insuficient.". — iminenta unei epidemii grave (ciumă. holeră.i i n i i i ! . In (. Se indică în: profilaxia infecţiilor streptococice la bolnavii cu reumatism polic i i l n r m: u t în antecedente. morvă)» — contacte infectante cu bolnavi de meningită cerebrospinală epidomlcă. . Se pot asocia mai multe antibiotice car» au acţiune sinergică.ulmi ijl. TRATAMENTUL CU PREPARATE DE CORTIZON u t l i n iip . Administrarea mai multor antibiotice nju jus tifică micşorarea dozei... fără complicaţii» — Infecţii cu germeni rezistenţi.— boli grave susceptibile la apariţia infecţiilor. infecţii intercurente).n n c i i o r a l r I n i » i H ip A I . — sleiri febrile infecţioase de etiologie bacteriană care determini! !>oll urnire. i . i i i -i . antibioticele actuale nu sînt eficiente deci nu «sta cazul să se administreze decît numai în cazuri speciale pentru d evita supralnfectia microbiană. datorită scăderii puterii de apărare a organismului (agranulocitoza). i>i i . i c .la bolnavul fobril. — „protecţie" în cazul unor intervenţii chirurgicale pentru a evita riscul de diseminare a unei infecţii. 1 .'kettsioze. i i s.in ic . In viroze.<i " . — profilaxia tuberculozei (la contacţi). Cauze de eşec: .• Snptni <'M i |. i ' .

sînt mai active şi nu au efectele seiiinlrirc'. Reuşita a însemnat accesibilitatea terapiei cu cortizon tuturor celor ce aveau M : v < > l i i de acest hormon. fiziologia şi explorarea lor au fost expuse în capitolele respectiv* n volumul de Explorări funcţionale. prin fric•'""il şi prin supozitoare: prednison (supercortil. determină creşteroa secreiirldo gastrice. delta-cortizonul). dat fiind • In multiple acţiuni. delta-hidrocor-ml). acţiune asupra metabolismului acidului uric şi asupra inetaboului calciului. iar ulterior s-au evidenţiat şi o serie de efecte negative. — Zona reticulată secretă hormonii sexuali: androgenii. dexametason (superprednol). hidrocortizonul. . Inr durata tratamentului este de luni sau chlnr nul du 7. In prezent dispunem de o serie de preparate de corti/on. Efectele acestui hormon în terapia reumatismului cronic au fost la început | ini'tnculoase şi au constituit obiectul unor aprecieri elogioase din partea medicilor i n bolnavilor. Dezoxicorticosteron acetat administrat în doze de 5—10 mg In urna gravidei. 1 Cortizonul este hormonul de secreţie internă a zonei fasciculare a l nudei corticosuprarenale. nefiind accesibil în acest fel •uliilor bolnavilor. stări de şoc etc. A fost descoperit în anul 1936 de către KenI i i l l . izolat din corticosuprarenală şi introdus în terapie după 1948. printr-un mecanism asupra căruia vom reveni. Indicdlitt terapiei cu cortizon trebuie să o facă medicul. nedorite ale cortizonului natural decît într-o mică măsură.lnr) nra provein nţă şl nclliinu (dar cu efocta prelungite). ilus. intramuscular. hormon hlpnfl/nr cnrtleoiiuprarennlai ACTH retard (cortlcotrophln 7. între care nu toate sînt favoruhilot cadroln HI ou sarcina urmăririi modului de administrare $1 controlul asupra nlimlolnr efecte negative. sau bolile inlocţloait ilc««. • M I > pe lingă faptul că sînt mult mai ieftine. Curînd s-a observat însă că efectul durează numai cît timp se admlutri'tiză hormonul. locacorten. fluocinolon acetonid (sy-r). tintlalergică şi imunosupresivă (sau imunodepresivă).acţiune asupra catabolismului protei(do iicoea în timpul corticoterapiei se administrează un regim hiper•inie). Un •'(«•rt negativ. — Acţiunea principală a acestor hormoni este antiinîlamatoare. —. acţiune asupra metabolismului hiclromine(favorizînd retenţia de Na. inhibă funcţia hipofizei. intraarticular. mai ales că astăzi terapia cu cortizon *-n i i i mult.Anatomia. cortidcetat. edeme şi hipopotasemia). i lente: triamcinolon acetonid. Actualmente dispunem de preparate glicocorticoide care se pot administra per oral.11». De la început s-au depus eforturi pentru prepararea sa sintetică la un proţ . cnrticotrolInlCQ. estrogenii şi progcste>nul. hemisuccinat de hidrocortizon.Acţiunile secundare sînt următoarele: acţiune antitoxică (se utliză în stări toxice grave). cu rol important în activitatea organelor genitale. stimulează sistemul nervos central (determină chiar ' i l i > ) i poate activa focarele de infecţie cronice. era preţul său mare. ACTH (cortlcotrophln). antialergic şi imunosupresiv. prednisolonul (supercortisol. acţiune asupra nbolismului glucidic şi lipidic. intravenos. Corticosuprarenala prezintă trei zone distincta •înlomle şi funcţional: —\Zona glomerulară (externă) care secretă hormonii mineralocorticoizi (aldoste"iul şi dezoxicorticosteronul) cu rol important în metabolismul hidromineral. deloc neglijabil.. — Zona fasciculară care secretă hormonii glicocorticoizi (cortizonul) cu rol Mnclpal antiinflamator. pregătirea şi izolarea sa necoi l l u t l o cantitate mare de glande suprarenale animale.

Indicaţiile generale ale cortizonului rezultă din acţiunile sale principale şi secundare. 1. Se administrează în astmul bronsic în cri-. boala Hodgkin. In boli renale: în nefroza lipoidică şi în sindroamele nefrotice. Afecţiuni pulmonare. In aceste afecţiuni. sclerodermie. tubor-c'iilo. boala snrulul. 4.. pancitopenii. în boli de colagen: lupusul eritematos diseminat. (i. antibio tice. boli diyestivc: rcclocolltd bomornţjicfl.a.• '• Ic snbintrante (mai ales sub formă de hemisuccinat de hidrocortizon)» in pin irozii exsudative (tuberculoase) în asociaţie cu antibiotice. prurit. antialergic şi imunodepresiv.iiiylontMJiotU'c.irlo bune. periarterita nodoasă. Infecţii bacteriene (mai ales cele însoţite de colaps): în febra l l l i t i d . purpura tromhocitopenică imună. vitamina C etc. uii'iioinull (IniprcutiA cu traUflBLM» . favorizează re-«ilisorbţia tubulară renală a clorurii de sodiu şi apei. difterie toxică. în tuberculoza pulmonară şl diseminări acute (în asociaţie cu tuberculostatice). 7. 3. stropi»Nliillliiroriij viroze: în asociaţie cu antibiotice şi tratamentul spoclflo wiviloi ufcrintc. pyran. în poliartrita reumatoidă se administrează prep<ir<itc de cortizon singure sau asociate cu alte tratamente (auroterapie. în hepati tele acute forme icterigene. i .). 5. in hepatita cronică colestatică şi în hepa titele cronice în care s-a evidenţiat un proces inflamator mezenchimal (In nsociaţie sau nu cu asparagina şi imunodepresoare). agranulocitoza (asociat cu antibiotice). în unele forme de reumatism se poate mlministra cortizon intraarticular. constituie terapia de sup l i n i r e 1 în iifecţiunile glandelor suprarenale acute sau cronice cu rezulhilc lo. în hepatita acută forma severă. clorochină. Afecţiuni endocrine. 2. In afecţiuni ale sîngelui (imunologice): anemia hemolitică clştlgata (cu anticorpi). vitamina C. cortiron. in colici unimnltirt/ 3/1 (////t'co/oy/cj (iiiH'iioKM'. Se indică acolo unde se urmăreşte un efect antiinllutnator. leucoze acute (în asociaţie cu t'IlosUitice şi antibiotice). nicniiHjitci mcningococică. In afecţiuni hepatice. percorten) hormon mineralocorticoid. creşte tensiunea arterială. bruceloza. /n holl alergice: dermatoze. extracte de ficat). puncrua» litri nciitA htmurnţjU'ă. In boala reumatismală. măreşte eliqainaren K'iuilă a potasiului. calciu ş. limfosarcoame (în asociaţlt • •n n'intgenterapia). In hlp»yllc(unlll(> dup/l ic/octln (((istrlcft. dermatomioTllă.sldlire. In ncosto situaţii se folosesc preparate cu acţiune) ra« pld. în această situaţie terapia cu cortizon si1 asociază terapiei cunoscute antireumatice (antiinflamatoare. Indicaţiile acestora decurg din acţiunea lor terapeutică. Iod.Preparate mineralocorticoide: Mincortid (acetat de dezoxicbrticoslcron. 'i Allo Indlctiţli. H.i: IM •mlsuirimiliil de bidrocortizon sau dexamotazonul. poliartrita reumatoidă. în reumatismul acut. u i l i ' i n i . tratamentul cu preponite de cortizon este obligatoriu cînd se evidenţiază clinic şi EKG somne de cardită reumatismală.

eclampsii. tratamentul etiologic si patogenetic al bolii respective. / . n c vi D ' . (hemisuccinat do hidrocortizon). II tlva focare latente). -c \<'i'l(lelltf l " ' " de.uri . i ( | i i dn|c. Terapia cu cortizon este con11. i u l. specific sau general individualizat. i ] . i c i c l u . flebite şi tromboflebite (contraindicaţie relativă). llIpOilli' IIIUH(lllniM ' . îl ' . — se adaugă vitamina C în scopul stimulării glandei corticosupratsntUtit.i i.lic).. Tratamentul se începe cu o doză relativ mare de 60—100 mg |>e /.— în supozitoare: rectale sau vaginale.li vi». dieta este uşor hiposodată. exoftalmii (dar numai pentru o perioadă scurtă. in afecţiuni oculare: iridociclite.paralel se indică administrarea de potasiu sub formă de clorurfl fie potasiu l—2 g pe zi. ulcerul ţ|(istric şi duodenal. Preparatele ce conţin corilKon se administrează cu multă atenţie la indicaţia medicului de spet InllUito şi în doze descrescînde cu pauze. psihoze. care se administrează timp mol îndelungat (l—2 luni). niponu-noror» ţ| . i l i i > H i I U N . hipoglucidlcă şl mai bogată m proteine. in-MiJe D' i fuinlfi d" l'. — co/ea parenterală: în injecţii i.v.. r l i i < '. hipertensiunea arterială.i (repartizată la intervale regulate pe întreaga zi) şi se scade treplul doza cu cîte două tablete la intervale de 5 zile (sau o săptămînfi) pluft se ajunge la doza de 2—3 tablete.fl i" Mirii rai< i hnlm n i cuitl/<niul) ../. după situaţia concretă a fiecărui bolnav (la indl<'fiţi a medicului). H I ' n..i/. — este necesară observarea atentă a bolnavului: se va urmări sapHintnal greutatea sa şi eventuala redeşteptare a altor infecţii (se pot IH . Accidente minore se referă la apariţia diabetului cortizonlc (din'Iul Hte. n i ).. în timpul corticoterapiei.m.. -..| ull" i Mi/ecJ// / m e i / . u l . glaucom. mai ales în formele cu poliurie. Contraindicaţiile terapiei cu cortizon. hipokaliemii.Iul specific). / . | H > I M C H . nevroze. . Insistăm asupra faptului că terapia cu cortizon nu este o terapie vllnlogică şi deci nu scuteşte. Se asociază vitamina C.ile dr: edenic viwvialc ( l i > . dimpotrivă. Prevenirea acestora se face prin administraroa lle antibiotice.i .ni duodenal. i indicată în: nefrite acute azotemice. diabetul zaharat. osteoporoze. | ( •( > | n M i. Accidentele corticoterapiei pot fi minore sau mari. hlpeltnrltilln flllerlnlil. Cortizonul se poate mlministra pe următoarele căi: — calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (clnd acesta se prezintă sub formă de tablete). . ci. Doze. Precauţii in timpul terapiei cu cortizon. i / . sau mai rar i. n l ' .ni n < | i ./. fricţiuni) sau în injecţii intraarticulare. — JocaJ (tamponări. obligă la tratamentul etloIttylc. epilepsii. deoarece s-a evidenţiat că determină creşterea tensiunii intraoculare sau chiar glaucom).iiii'iioiec /\('('/(/cn/e nitiri silii n'pi e/onl. n l < « < | t < i V f ml eHte v n l l m i l < > edem | ni hnoil. Modul general de administrare a cortizonului. la apariţia unor tulburări endocrine. în stări de colaps.

. Endoxanul din grupul ciclofosfamidelor. ici Iu. Alte accidente: miastenie cortizonică. dermatomiozita).. hepatita cronică agresivă.IMC. asupra cărora s-a n r. M n i'lrmvtomiol sau in CM/. i i i i ' c i . rectocolita hemoragică. girostanul. . — Medicamente asociate: corticoterapia la început 11+6 mg pe zi. tulburări electrocardloqraflce. boalii ••ain i' i o i is i l . boli le» cnl. tu Iciicoponli şl uiUiinll nuiiiiiial •gin-. levofolanul.i'nlti prin prorutiul do ll/fl asupra ţesuturilor care izolează focarul respectiv.. pii-crtdoro In cazul bolilor autoimune şi în imposiblj I | I M . NH 2 dintre derivaţii azotului. Terapia imunosupro-l vii • • • . Modul intim de nu este însă cunoscut.2 mg/kgcorp pe zi pentru clorambucil. apoi so scade treptat pînă la 5+4 mg pe zi.. Medicamentele imunodepresive i l i i i i i n I M .9. tiroidita Hashimoto.mc'inia hernolitică autoimună cu anticorpi la cald sau rece.ta t. 2 — 3 mg/kgcorp pentru clafen şi 0. trombonim i. — Timp de administrare: pînă la obţinerea unei ameliorări nete.I in l. clafenul ş.on ţi asocierea vitaminei C în tratament. i i . Do ncooa lornpiol cu cortizon trebuie să i se asocieze antibiollct. i 1. încetinesc proliferarea celulară şi au proprietăţi antiinflamatorii. sclo-otlci im. scleroza multiplă. se evită prin scăderea treptată a dozei de cortiy. i i | i . imuranul. 1 >(»/. i'iiccl. plicim! şi în transplantele de organe.Kicii (lupo-eritemato-viscerita malignă.irea precauţiunilor tratamentului cu cortizon. tulburări psihice. i \ . redeş("plorea aceleiaşi boli după întreruperea tratamentului. .5 mg/kgcorp pe zi pentru 0 MP. Indicaţii. periarterita nodoasă. exprimată prin astenie fizică şl psihică. lltpoluncfla glandelor suprarenale şi hipofizei. In cursul Inii i i itorltfl n ului (Miihrlopdtlllor). glomerulonefrita subacută sau croilcfl. i .i (joncralizată. boala i N t i n . leucoze.3. fenomene de tip sindrom Cushing. — Doza de administrare este în medie 0.r. citosulfanul. Medicamentele imunosupresive se adiminstrează în toatr? in care s-a dovedit o componentă autoimună: leucopenii. rninsi'i ii. antialergice.r/(i de început. scleroza în plăci. Medicamente imunosupresive utilizate în practică.« totală l 020+540 mg în 3 luni cît durează o cură. a.iliitniolita alergică. I / . citul n vom cea mai mică suspiciune de infecţie microbiană.U! intolernuţei la corticotonij! ( <>iitralii(ll< . c. TERAPIA IMUNOSUPRESIVĂ (imunodepresivă) Terapia imunosupresivă sau imunodepresivă s-a dezvoltat în ultimii ani ca urmare a recunoaşterii mecanismului autoimun în patogeneza unor boli cronice şi ca urmare a dovedirii eficienţei sale în aceste boli. ceea ce se evită l >i n i alegerea judicioasă a indicaţiei terapiei cu cortizoni şi prin res-! " • < i.i|l| niiijoro: Insuficienta hopnllrfi şl roruilA. ' . caşexie. Se asociază splenectomia rliid so dovedeşte hipersplenismul imunologic. — Modul de acţiune: sînt imunodepresive. 6 MP (6 mercaptopurinele). . poliartrita reumatoidă.

Doi hi-buie să fie cît mai mici posibil. hidroterapla. ll. In i i n i l 7. Se poate spune că ea este necesară. călduni. •' i' fim l boli. inhalaţiilc otc. tulburări cutanate: ilopecie. Vindecări definitive sînt foarte rare. — în afecţiunile reumatismale se citează următoarele rezultate: In . — Administrarea lor în transplantele de organe este în studiu. în 33% rezultate bune. s-au notat ln-Ivcţii fungice şi cu germeni gramnegativi. n. Balneo-' upla cuprinde următoarele ramuri: electroterapia. Rezultatele s-au menţinut bune între cîteva luni şi 3 ani. dar în acelaşi timp suficiente. vărsături. talasoterapia. holioterapia.II Incidente: tulburări digestive: greţuri. Indicaţia terapiei imunosupresive se face de către i/ispecialitate în consult. — în reumatismul psoriazic rezultatele sînt modeste. infecţii cutanate. BALNEOFIZIOTERAPIA (principii generale) Hdlneofizioterapia ocupă un loc important în terapia diferitelor afecţiuni cronice. Ţnrn noastră are o imensă bogăţie de ape minerale cu m. Cadrele medii urmează să respecte indltdkr [Iile medicilor. Agenţii fizici folosiţi sînt: electricitatea. de modul de aplicară a procedurilor şl do rwadlvl-'ură a flnrărel pnrRonna tu porto. Aceste medicamente se administrează sub observaţia riguroasă a vlvmentelor figurate ale sîngelui. în 25% ameliorări modurate şi în 12% eşecuri. s-au ii nlii'ld noi.10. l<f«'t lo|o balneoflzloteraplol sînt din co in re imii bine cunoscute fi i|i'|ilml d» cunoaşterea acţiunii factorilor naturali şl aitlllcinll al l i i i n i i n<n|)nctlv0. balneoi'M. utorapia şi masajul.'10% rezultate excelente. Rezultatele terapeutice diferă după afecţiunea în care s-au întrebuinţat. 1. într-o anumită etapă.«Hn(n. nlinllare cu cele mal variate ape minerale din streinul. favorizează agresiuni microbiene viu virusale (deci poate duce la complicaţii infecţioase). procura şi pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri. în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acel* 1 i i . m. — în bolile canceroase şi hemafoJogj'ce se obţin rezultate mulţu mitoare. apa.ilo.ilnoofizioterapia (BFT) este ramura medicinei în care se folosesc i> terapeutic agenţi fizici şi balneari naturali sau artificiali. . în mod deosebit a leucocitelor. kineziterapia. să urmărească eventualele incidente sau complicaţii p* ckire trebuie să le recunoască şi să le anunţe medicilor curanţi. cultura fizică medicală.<icl de ani s-au lărgit şl s-au reamenajat vechile stntliml. l MI ic prevenite infecţiile prin administrare de antibiotice şi transf i l t < leucocite. tnrlt climaterici etc.imnlul. aplazie medulară (trebuie urmărit numărul loucocitelor şi al globulelor roşii). climatoterapia.

Nu pot fi influenţate la* Minico constituite. mai des. Psihoterapia trebuie să facă parte integrantă din cură. La acestea se aclmigă o dietă individualizată. ajutînd bolnavul să se dezintoxice de droguri. intervenind fie simultan. Acestea creează condiţii de a se pune în VOIM. Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi. care actualmente este caracterizată i n l n relativa reducere a frecvenţei afecţiunilor acute şi creşterea consl-il. contribuie la stabilizarea leziunilor de debut şi if i " i i > i . exercitlndu-şi acţiunea sa prin mijloace nespec///cc. m < ompensarea funcţiilor deficitare ale organismului.' riero a curelor balneare nasc din înseşi progresele cunoaşterii boli-l i > i . a bolilor alergice. de :. Reuzultatele col* i' i leferă Ia creşterea capacităţilor funcţionale restanta. Dacă terapia clinică no hn/oază în special pe repaus şi se acţionează asupra afecţiunii prin mijlouco putogenetice şi etiologice (atunci cînd se cunoaşte cauza). de calmul bolnavului care este eliberat de sarcinile sale cotidiene profesionale şi familiale. efectuarea de exerciţii. Supus unui program de cură. m t < i organismului la aceste leziuni.1. succesiv.' . recîştigarea celor pierdute.! iKiinoofi/lnU'inplol un hv important tn recuperarea dlforl- . . în schimb accelerează vindecarea lezlU* .i esto mai aproape de faza acută. organismul uman îşi mobilizează proprii Io forto de recuperare şi de autovindecare. precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii şi adaptatlve. toxice sau prin suprn-M > l i i ' i l » i r i fizice şi psihice. < i ' < i > n minerale clin tara noastră. inhalaţii etc. De regulă se recomandă un interval de două pînă la trei lunJ tul i <• ultimele manifestări acute şi data trimiterii în staţiune.ire posibilităţile largi de acţiune ale diverselor cure balneofiziotern-Pontice.ii riguroasă. în mart p u r i .//n/e/e tratamentului balneofizioterapic sînt în funcţie. precum şi de rcsperUiroa unor norme igienice prescrise în timpul curei. i i l n i r c . Noi criterii clinice de pre--. Se observă în ultimele decenii <> veritabilă virare a patologiei. /H-/i. Indicaţiile clinice ale curelor balneare sînt în funcţie de boală. ea este favoriţi ta de noul mediu balnear. cură internă (crenoterapie). constituie o bas! •mu conţin. O cură prea tardivă riscă să fie ineficientă. rezultatele bune car* §• >l>tlri dud u* r i in NO Indicii clupA criterii ştiinţifice. ci numai Io completează.•ALNIOFIZIOTERAPIA IN PLANUL TERAPEUTIC Cunoştinţele recente au arătat că balneofizioterapia este o terapie de rwic//»' yl de reglare. cu atît supravegherea trebuie să li e ni. Ea este o terapie generală ca urmăreşte ameliorarea funcţiilor deficitare. păstrarea (atît Cit este necesar) a repausului şi adăugarea după nevoie a unui miniin de medicamente.uliul evolutiv al bolii respective. Alegerea momentului trimiterii la cură este în funcţie de bolnavul In c. Repetate.i diagnosticului şi tratamentului lor. balneofizioterapia pune accentul pe excitare şi pe ameliorarea mecanismelor roglntoare. Cu cit cui.in/îi. de adaptare şi de compensare. i curelor este necesară pentru consolidarea rezultatelor. Hulnooterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice.'in l>il<1 n afecţiunilor cronice. fie. pre-' i i in şi de particularităţile staţiunii propuse.

fier. — Ape carbogazoase sînt cele care conţin cel puţin l g de bioxid • ti ' carbon la litru de apă minerală. de factori chimici (substanţe • li i mice care sînt dizolvate în apele respective) şi de organismul pe care n<'(iernează. Iii» caro predomină sulfaţii.miu. — Ape ieruginoase sînt cele care conţin cel puţin 10 mg ioni de fli>i Iu litru de apă minerală. — Ape alcaline sînt cele care conţin cel puţin l g de bicarbonat «Iu luitriu sau potasiu la litru de apă minerală. prin inhalaţii sau irigaţii. — Ape oligometalice sînt cele care conţin minerale în cantitate mică.Ape arsenicale sînt ape care conţin cel puţin 0. administrate pe cale internă (crenoterapie) bnu externă. iar alteori prin • imţinutul de gaze. NĂMOLURILE (PELOIDELE) '. — Ape radioactive sînt apele care conţin elemente radioactive dtn ur. sodice) sînt cele care conţin cel puţin l y de sare la litru. mod do formare 9! prodomlnnnţa •!•• wunl"l"i oi(|iinicu «au miorgaulce pe care le conţin. — Apo sulfurate sînt ape care conţin cel puţin l g săruri la litru. Modul general de acţiune depinde şi de felul de nilministrare (în cură internă sau externă). bula şi gama. în sensul educării şi culturalizării multilaterale a bolnavilor. -. care se dezagregă spontan şi emit raull<i. gaze. nii'canice şi chimice determinate de conţinutul lor.mţo nnturnlo formate din pnrtirulo fine. i'flii> loimi'n/n linproiiiio cu fipn o masă cu cnraclor plnstlc. cloruri. A P E L E M IN E R A L E Sînt ape naturale care. testării capacităţii funcţionale etc.7 mg ioni de arlunhi la litru de apă.liinţe radioactive. fosfaţi. au efecte terapeutice asupra orOnnismului în funcţie de conţinutul de minerale. radiaţii). O persoană înainte de a fi trimisă la tratament balneofizioterapio trebuie minuţios examinată pentru a face cea mai potrivită indicaţie terapeutică şi pentru a exclude cazurile care prezintă contraindicaţii.Ini subsl. Recent s-a lărgit sfera de activitate în staţiunile balneare. arsenic. Administrate pe cale externă (băi) acţionează prin: efecte termice. Administrate In cură internă (crenoterapie) au efecte care depind «li> factori fizici (temperatură. Insolubile In apl. în••uşirii regimului igieno-dietetic şi a unor tehnici de cultură fizică medicală. hidrogen sulfurat şi subî. .ţi lor deficienţi. — Ape sulfuroase sînt cele care conţin cel puţin l mg de sulf la litru. Clnslflcar»» Im NU luni In luncţlci d(i orlţjlno. — Ape sărate (clorurate. bioxid de carbon. sub formă de hidrogen sulfurat liber sau diverse săruri In care fjfodomină tiosulfaţii. Uneori acţionează prin temperatură. bicarl K maţi. actiniu sau toriu.

iullamatii seroase cronice netuberculoase. bioxid de carbon. timp de 15—30 minute. i i i i s m u l u i şi pentru creşterea tonusului sistemului nervon Nlinpnllc) — acţiunea apelor calde: In aplicaţii locale. ca: vegetale (nămoluri cu nlţjo). Indicaţii generale: ca stimulent al organismului în întregime.I l o i a l a . Eforie. . care cel mai des este crescută (dar se folosesc şi băilo roci).pentru a unor funcţii dereglate. în terapia unor boli cronice de roInllamatorii. hiperten-artorială cu maxima peste 180 mmHg. săruri (clorură de sodiu. Amara.sarcină.— general: se fac băi de nămol la 35—40°. Aplicaţiile generale de scurtă durată (trol minut») oxcltfl viNtomul nervos central şl provoacă înviorare..11 n > considerate separat: .local: se fac împachetări cu nămol la temperatura de 45—50°. deformaţii osoase nln coloanei vertebrale. gaze. • ni scop terapeutic.ile). Apele acţionează asuprn Inlii-'iului organism determinînd o serie de modificări care pot fi folosii.hepatitele cu semne clinice şi biochimico-umoiale de activitate. Acţiunea apelor este în funcţie de conţinutul I « M in minerale. HIDROTERAPIA EXTERNA Este o ramură a fizioterapie! care se bazează pe aplicarea pe cale externă a apei în scop curativ şi profilactic. gaze (oxigen. pungă cu apă rece. Acţiunea apelor asupra organismului. crescută peste 40 la 2 ore.Iiidlmţll lorapeullce: boala reumatismală în forma sa cronică articulmfl wnn abartlculanl. unele atrofii musculare etc.. Modul de aplicare: —. iicml muiNllillllntod localii.. timp de 15—30 de mi nute. Aplicaţiile generale reci se fac în scopul Inviolării ( ) i ( | . Sărata. La noi se pot face băi de nă mol la Techirghiol. i i mă acţionează.boli ginecologice cronice (în special inflamaţii mnlimim.S. carbonat de sodiu). în afecţiuni genitale inflamatorii cronice. Contraindicaţii: boli acute mai ales febrile cu semne clinice şi he-|ice de activitate şi V.Mil> formă de pungă cu gheaţă. dar cu modificări în ce priveşte temperatura. Durata prelungim Inlilbfl fdstomul norvoi central şl produc* somnolentă. de imobilizare a bol» i i i i v i i l u i şi anliinflcirmitor. se foloseşte In abdomenul acut (perforaţii ale organelor cavitare digestive. Bazna.ala). astmul bronşic etc.i. obezitatea. apendicita J P I .H. Apa folosită este cea obişnuită. dacă durează mal mult. cu efect antiinflamator şi antialgic. hipotensiunea arterială cu maxima sub 100 mmHg. 1 ) Asupra sistemului nervos: — acţiunea apelor reci: în aplicaţii locali. de temperatură şi de reacţia organismului asuprn ' . tamponări vaginale cu nămol la 35—40°. hidrogen sulfurat) şi emanaţii radioactive. Sovata. sau prin adăugarea unor substanţe. pe cale generală se pot face şi băi cu nămol rece urmate imediat do expuneri la soare (metoda egipteană). tuberculoză ganglionară şi osteoarticulară nefistulizatd (xlnMII/. ulcer perforat) cu scop anestezic. Ele au însă şi o acţiune care se referă la anumite • M 11.

pareM) — )ri aplicaţii generale: obezitate. Tomptrt* i tipul pe m t u fi rece.. ateroscleroză. emfizem pulmonar. pe care îl activează). . cresc secreţia biliară. Tehnică: bolnavul stă în pat gol sau parţial acoperit. Aplicaţiile reci de lungă durata l secreţia biliară. Indicaţii: — In aplicaţiile parţiale: surmenaj. < . se ia un prosop. apoi se produce o nsodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale. d) Asupra musculaturii: cresc tonusul musculaturii locale şi gee) Asupra metabolismului: scade metabolismul. c) Asupra organelor hematopoietice: activează hematopoieza timp '» 24 de ore. Bucăţi de plnză înmuiată In apă In diferite temperaturi ipllrfl p<> divanele regiuni ale corpului In scop tcrapoutlr. con-'•înMiţci după unele boli. dacă acesta este • ruKCut patologic (acţionează în mod deosebit asupra metabolismului 'iilnoral.b) Asupra aparatului cardiovascular: — băile reci de scurtă duratd roduc vasoconstricţie şi cresc tensiunea arterială. băile caldo <• diureza. NpAl. ceea ce se traduce prin creşterea globulelor roşii.. f) Asupra schimburilor gazoase: le activează timp de l — 2 ore. afecţiuni cardiace decomptn» > unu evolutive. g) Asupra aparatului respirator: aplicaţiunile reci cresc amplitudl'îmi respiratorie şi deci activează schimburile gazoase. vei l u sau gaze şi pe efectul mecanic. nm<Hii(! un prosop în apă rece sau caldă. Iată cîteva tehnici prezentate pa I: fricţiunile.irea.optică pe (noului rmpiJi Uv «l ie schimbă din cinci tu cinci . i) Asupra tubului digestiv: aplicaţiile locale calde epigastrice scad i ' l i a gastrică pînă la 50% din valoarea iniţială. li) Asupra aparatului urinar: băile reci scad diureza. Contraindicaţii: hemoragii. neurastenie. raldă sau nltermmttt. a heloylobinei şi leucocitelor. Apllriifll recii protopul înmuiat tn apă r< . Aplicaţiile reci epi-! i ice cresc secreţia gastrică. Acţiunea terapeutică a apelor so ••r/. dtaline. pe conţinutul lor în substanţe minerale. Tehnica hidroterapiei externe. j) Asupra secreţiei biliare: atît aplicaţiile reci. Tehnica: bolnavul stă în pat. cu deosebire în fazele mai avansate ale acestora. redori articulare. astenii nervoase.. Compresele.. atrofii musculare. afecţiuni dermatologice. bronşite cronice.fl pe factorul termic. se stoarce şi se întinde pe uiioii de fricţionat. nevrite acutet >iUm«lunea arterială. — băile calde cresc activitatea inimii şi prin urmare sînt oboslînre pentru inimă. De aceea sînt contraindicate la persoanele cu suŢinte cardiovasculare. hipertiroidism. Se fricţionează locul apăsînd peste prosop. cît şi cele calde do t ft durată. Se spală întîi un membru şi apoi întreg COP MU porţiuni/ ie face mal mult In scop igienic. Aplicaţiile generale au în linii mari i 'aşi efecte. se Inmoilt i lift ruldă şl se stoarce.

cu sau fără adăugarea de ingrediente. Duşurile şl afuziunile sînt proceduri ce constau în proiectarea fărl presiune a unei coloane de apă asupra diverselor regiuni. Băile sînt proceduri de hidroterapie cu apă la diferite temperaturi. plante medicinale ca: muşeţel. Se pot introduce în reci sau în vagin. Indicaţii f/e/K»rn/e.lllo minerale sînt băi cu apă în care s-au adăugat substanţei orf/nn/ce.Indicaţii: hemoragii digestive. Indicaţii: diferite sindroame dureroase. Se pot face băi cu ape alternante. Se mai pot face împachetări cu parafină. Acţiunea principală este în funcţii» do temperatura apei. Indicaţii: nevralgii. Se indică cu deosebire în ştii r i febrile. parestezii. sulf. stări de debilitato şi pentru schimbarea reactlvltflţll orţ|<inismiilul In scopul creşterii tonusului gonorul al organll* mulul. Apa sub formă di Jet este aplicată asupra organismului la presiuni şi temperaturi dife« rlte. frunze de stejar. nisip. carbogatunse. meningite. medie 10—20 minute şi lungă peste 20 minute. cu alterna rea aplicaţiilor reci şi calde. cu apă caldfl ni -IO". brad. iod. apa este folo •lift Iu presiune mare. pe coloana vertebrală sau pe abdomen. cu <i|>rt răcoroasă la 21—33°. Cataplasmele sînt aplicaţii cu mase păstoase încălzite. tărîţe. nevralgii. inflamaţii cronice. Sînt utilizate mai frecvent în afecţiuni ginecologice sau rectale. Se bazează pe f > fer tul termic al apei la temperatura de 18—22°. Se fac aplicaţii reci care se acoperă cu o pînză groasă uscată şi se ţine în acest fel 2—6—12 ore în scopul activării circulaţiei locale. cu apă indiferentă 34—36°. umede sau uscate. făină. flori de tei. tărîţe. oxigen. congestii cerebrale. gazoase. săpun de potasiu. Se pot face băi: cu apă rece pînă la 20°. Prişniţul. în care se înfăşoară corpul după care se acoperă cu o pătură caldă şi se menţine mai multe ore. Acţiunea se bazează pe efectele apei încălzite. castan. în stări febrile. Milfurnnse. Indicaţii: pareze. cu apă fierbinte peste 40°.'• iu i n n le). împachetările pot fi locale sau generale. rnnlt. favorizînd circulaţia locală şi stimulînd sistemul nervos. flori de fîn. abdomen. Se aplică pe trunchi. nuc» anur<i<nil<:c: NdCI. umede sau uscate (pîine. fier. flori de fîn). pen tru a menţine căldura. In aplicaţiile cunoscute sub denumirea de duş-masaj. Răspînrlire mai largă au împachetările întregului corp într-un cearceaf înmii i. Se aplică la suprafaţă.i t în apă rece. — Aplicaţii alternative: se fac în felul descris mai sus. Durata poate fi: scurtă (pînă In . nămol. H. colici abdominale. . — Aplicaţii calde: prosopul înmuiat în apă caldă şi stors se aplică pe porţiunea de corp respectivă şi se acoperă cu o pînză uscată. HIdrofoarele sînt aparate în care circulă apa la diferite temperaturi după dorinţă.

în mod indirect. E L E C T R O T E R A P IA Electroterapia este partea terapiei care utilizează energia electrică Iu scop curativ sau profilactic. fie. în lombosciatică. astenie. Efectele culoivlului galvanic sînt: efecte biologice. hipotensiune arterială. tratamentul atrofiilor musculare. termice. Indicaţii: atrofiile musculare de inactivitate (după păstrarea îndolimţjattt a aparatelor gipsate).i. Curenţii do înaltă frecvenţă folosesc curenţii alternativi care dopttSUNI' KlOOOd osnleitii pe secundă. fenomene de electroendosmoză şi electroforeză. creşte conl i i i c ' ţ lu fibrelor musculare. Indicaţii generale: tulburări ale circulaţiei periferice. calorică sau luminoasă. hipertiroidism. precum |l secreţia glandelor tubului digestiv. paralizii flasce otc. asupra sistemului nervos: are nfcct de sedare. Sînt perieri uscate şi umede. reprezentaţi de: D'arsonv. cu unde medii sau unde scurte. Indicaţii: tratamentul paraliziilor (în mod deosebit cele consecutive iHiliomielitei). scăderea tensiunii arteriale. convalescentă. In (irnctica curentă deosebim următoarele forme de electroterapie: Galvanoterapia foloseşte energia electrică a curentului continuu furnizat de anumite aparate medicale numite pantostate. &•• vMlqii. Se face fie direct prin aplicarea curentului continuu sau alternativ.. produru vasoconstricţie în circulaţia periferică şi activează circulaţia slsInmleft.l roşind n-. chimico şl lilochimice. Se acţionează asupra segmentului dorit. In cilgllle suporficicile. mialgii cu scop sedativ şi analgezic. curentul electric translormat în alte forme de energie: radiantă. «Inu/lte .illzarc cu aparate mici portative folosite In dermato-| i»tll" •. Efecte: modificări ale excitabilităţii nervoase (creşterea sau scă• Itm-ti ei). efecte calorice (produc o sen-/. bolnavul stă întins în pat acoperit cu un cearceaf rămînînd neacoperită doar partea asupra căreia se acţionează. Efecte: creşte tonusul şi excitabilitatea neuromusculară. nevralgii faciale şl clcatrlcoalf». l'aradoterapia foloseşte curentul alternativ de joasă frecvenţă de o fînnmită formă specială produs de aparate de tip Borgonie. în inflamaţii cronice. -rţlunl nrUnihirn: artritei afecţiuni nlo sistemului noriuwrnli|ll. vasomotor şi liolic. asupra tubului digestiv: măreşte secreţia de suc gastric. Cu efect vasomotor în boala Hnymmd şi în hipertensiunea arterială esenţială (în stadiile sale d* l l H oput).Perierile sînt proceduri care se adresează circulaţiei periferice ale t'flror efecte se datoresc efectului mecanic realizat cu ajutorul unor porii.<ilio de căldură cu creşterea locală a temperaturii). modificarea pHului ("Miturilor. scade intensitatea senzaţiei dureroase. srlntlco/ nfortluul corounrlouo (da grnvltnto uijonrrt sau M»<li'<)i dl«i ţiunl alo aparatului rasplrator: larlnylto crontco. efect analgezic. obezitate. Alte efecte sînt cele magnetice.

tabes. lilccte: antiinflamatorii. lonizările sînt proceduri prin care se introduc în organism. ţ AEROTERAPIA Su 1/icc c•onronilUtnt ru holiotorupia. anemici.ut)/ mărirea rezlitonţ*! organlimululi . Indicaţii: cele menţionate la galvanoterapie. artrite cronice. dar atunci sînt şi radiaţii calorice care încălzesc şi incomodon/.'.. diferite substanţe medicamentoase cu acţiune t'irmacologică.astm bronşic etc.nonlcu. vizibile şi ultraviolete. Indicaţii: boli metabolice: obezitate. adică pe pioprietatea unor cristale de a se încărca electric dacă se exercită asuIIKI lor o presiune mecanică. reumatism cronic. ACTINOTERAPIA ll • •< Vi'lltfl. subnutriţi. Ultrasonoterapia se bazează pe efectele piezoelectricitătii. salicilati etc. termice şi biologice. artrite reumatismale . hiposulfitul de sodiu. Razele Infraroşii sînt emise de lampa Solux de diferite tipuri cu care se fac băile de lumină.i iiih'Cttoase. cr«ft«r«a motaholti» nulul lm/. angină pectorală.. Ca efecte hiologice importante menţionăm: acţiunea bactericidă şi creşterea permeabilităţii membranei celulare. spondiloze.nl (dnca n< «sin csio sid/. plourezll (In faza de resorbţie). iv io li' te şi mai puţine radiaţii calorice. Indicaţii: nevralgii vechi. cu ajutorul curentului electric. Spectrul solar este format din radiaţii Infrnroşii.. intoxicaţii cronice cu ni•'liilo.fl. lilscte: Ntlmiilnrort sistemului nnrVOI simpatic. Contraindicaţii: tuberculoza pulmonară evolutivă. chimice. Undele scurte (ultrascurte) sînt produse de curenţii de înaltă Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor. Ulcelele sînt: mecanice. dizolvate în apă. Intensitatea radiaţiilor este mai marw le amiază. Razele ultraviolete emise de lămpi sau arcuri voltaice sînt indicate In convalescenţi. do (icooa helioterapia este indicată dimineaţa cînd sînt multe rn/n i ill r. calciu. paralizia gejioralfl progresivă. dischinezii bilio-intestinale. Se folosesc mai des următoarele medicamente: adrenalina. Este ramură a terapiei care foloseşte energia furnizată de spectrele do Iradiere emise de corpurile încălzite.sinuzite acute şi cronice. afecţiuni digestive: perivisceille.: furunculoză. consllpotll spastice. codeina. diabet. afecţiuni dermatologici. endarterita obliterantă. HELIOTERAPIA Este terapia cu raze solare. debilitaţi. desensibilizante. inflamaţii cronice ale organelor genitale/ rH'liopatii cronice. antinevralgice.

M' ' r/i< nt'tlniH* ni maMijulni « " . . efeo Iu cfttrc bolnavul însuşi.r m a * i v . ..i ) v < ' ' i < . ! ( « complex vi insuficient cnno'icut.o uşoară atingere efectuată cu pulpa degetelor sau cu palma. unghii tăiate scurt şi rotunjite).l i p l i i i ... .. cu palma. sau mai simplu. i i u n i i i '.loIoglcă a masajului:ac//unea locală: sedativft şl hlporr lui ulii. prin aceasta efectuîndu-se iimrtlnri rapide ce se transmit tegumentelor bolnavului.ho sisleinul norvoi nliti nniunile onjdih' dnpn /unei. „atingerea apăsată" sau „alunecarea apăsată" constă I n l i . masajul vertij: se efectuează cu ambele mîini în sens "uivtrtire (se foloseşte la braţe). l . cu partea cubitală a H l lor. Masajul trebuie făcut de către npocialişti. cu vîrful degetelor.I I' fo <Nl(iii(ti n i i ' l . efecto fnvori/. crcşteren metabolismului bazai. fir//unea generală: stimularea funcţiilor aparatului cirîl lo'iphotor. Bolnavul este aşezat în nu l special. Aceasta noi In lorţfi musculară. (!<• l i p Colinfl.'iţiroa somnului.ă de regulă dimineaţa. pasivă.antt i II u«iu<nilo u organismului. efectuată de către maseur» ac-i opo//f/e.tţla . dar efocI numai cu policele şi indexul. se efecIni«<i7. i l M i l i c r i h . i cxic'M. dezbrăcat parţial sau total în cameră încălzită la 20—22°.i MmiiliioiiiiiM . i u l ' ni nu incmnism icllex pic. RBU lubIu. Maseurul trebuie să se spele pe mîini după fiecare bolnav masat şl să nu poarte în activitate inele sau brăţări. In general se efectuează o şedinţă pe zi. pe n'ijlunea interesată în direcţia centripetă sau paralel cu fibrele muscuInui şi are drept efect scăderea durerii. de aceea s-au creat aparate ce produc vibraţia llnlrt sun totală a întregului organism. Cuvîntul masaj provine din limba arabă (mass=a frămînta). cu opoziţia creată de maseur. ' M i m niiisaj trebuie să fie urmat de mobilizarea articulaţiilor şl •ilor din vecinătatea zonelor masate care poate fi: activă. îmbrăcat cu haine speciale (cu mînecă scurtă. /. ciupirea: un fel de petrisaj. vibraţia constă într-o serie succesivă de presiuni şi relaxări. i • i | ni i u n i .i " I . executîndu-se şi o •••presiune. fricţiunea este o netezire mai pronunţată. cu pumnul. Durata şedinţelor este de 5—25 minute.• . timp de 2—6 săptămîni. cînd bolnavul execută mişcări cu greutăţi. I ! M | c lr< u i. tndopărulii miis( nliiro. ••(luiipii M/. haltere pomenii. — frămîntatul are mai multe tipuri: compresiuni întrerupte-... fărfl ml mi stl se desprindă de pe tegumente. mai rar două şedinţe la zi sau o şedinţă la două zile.. Manevre fundamentale de masaj: — netezirea.MASAJUL MEDICAL Masajul constă dintr-o serie de manipulaţii manuale aplicate la suprufdţa organismului în scop terapeutic sau igienic. 11. medic sau maseur.coptoiii tcfiuiiicntB|l i iiilocdptorll din iinivi'hi vi i<' ( |iinn'iil. ndică prinderea maselor musculare voluminoase şi deplasarea imnsversală.. Mîna se deplasează o dată cu tegumentul în limitele per-'i de Inxitatea hipodermului. baterea sau percuţia constă în ciocă• • n ţesuturilor cu ajutorul mîinilor. petri•"i/tij.. îmbuncil. i | d(> l .

în scop de antrenament pentru sportivi. flebite. Cultura fizică medicală este o ramură a medicinei. gît. spondiloze. abdomen. cancer etc.se înlătură tendinţa la constipaţie. spate.1 sliujelui bine oxigenat. După terminarea efortului aceste v<ilori revin mai repede la valorile iniţiale la persoanele bine antrenate. I C N I I .. Cultura fizică medicală produce efecte favorabili» p i i n îinlrenarea musculaturii abdominale influenţînd în mod reflex proroşele chimice şi mecanice ale digestiei. se accentuează funcţia glandelor digestiv». cu scopul de a menţine şi de a potenţa sănătatea şi capacitatea de prestaţie a organismului în întregimea sa... Cultura liy. reumatism. capacitatea de efort. cît şi una socială.. Miy.inM uşurează circulaţia în trunchiurile venoase şi limfatice mari Hm (il)doiiHMi.iii. faţă.ic do asemenea influenţat favorabil regllndu-1 şl i i v . ' . capacitatea de muncă. membrele superioare sau inferioare. urmărind creşterea potenţialului biologic a întregii societăţi.. Sub acţiunea irigaţiei active ţii . Prin îmbunătăţirea motricitatii intestinale şi a evacuării i i i i i ( i n i i l i i l i i i intestinului . sindromul hemoragipar.r.lcrt mocllf u l i i '. MrtdbuliNimil f. ficatului şl rinichilor. astenie. torace. Contraindicaţii: boli infecţioase. Indicaţii: persoane obosite. ameţeli... Aparatul digestiv. CULTURA FIZICA MEDICALA Cultura fizică în general urmăreşte fortificarea organismului şi creşterea rezistenţei sale prin efectuarea diferitelor mişcări. studiind cu deosebire constituţia. ' i <. Creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. Aparatul cardiovascular funcţionează de asemenea mai eficient fi n i . i i economic..ioiiKjjr între diferitele faze ale acestuia. hipotrofii musculare la membre. i p n i i u i h/. care tinde spro cunoaşterea omului sănătos..lor şl eliminarea produşilor azotaţi oi Influenţa culturii fizice medicale asupra aparatelor şi organelor. florii la cele neantrenate.. duţji.Sub acţiunea masajului se favorizează drenarea lichidelor din ţeKiituri şi eliminarea lor prin organele de excreţie.K tivcci/ă funcţia pielii. cap.isrulur esle mai mare la persoanele antrenate decît la cele neantrenat». valorile funcţionale ale organelor. In liiupul efortului la persoanele bine antrenate. sînt mai mici decît la perşi ti ine neantrenate sau rău antrenate... vi/.... există tehnici speciale pentru masaj pe diferite regiuni: ceafă. cu urmări economice în ce priveşle productivitatea muncii. încît ventlIdtiu pulmonară creşte. în acest fel se uşurou/ă activitatea inimii. cefalee. chiar într-o formă organizată.. i . . ateroscleroză. ele au existat încă în antichitate.m M | > i ... l i i l i l l i i u l i . Aparatul respirator funcţionează mult mai eficient prin mărirea eliisticităţii cutiei toracice şi a amplitudinilor respiratorii. Practicile culturii fizice nu sînt de datS recentă. Cultura fizică medicală este atît o problemă biologică individuală. urlrilo. Practic. ulcerul gastroduodenal. tuberculoză. Capacitatea de prestaţie a aparatului cardiov.înd fortificarea unei persoane...

a sportului de rmisă (turism. Prin aceasta rolul culturi? i|/. mişcarea sub. creşterea ii.mierii performanţe).11. —lylvni/. •tţhi prin muncă şi pentru muncă. Itolul cadrelor medii în educaţia sanitară a populaţiei rezidă în acivlluloa desfăşurată pentru ca aceasta să înţeleagă şi să respecte indlflţlllo medicale de sanogenizare şi igienizare a întregii vieţi.. ROLUL CADRELOR MEDICO-SANUARE PENTRU ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE MEDICALE DE CALITATE SUPERIOARA Sarcinile cadrelor medico-sanitar e rezultă din caracteristicile esenf/«/«! ale asistenţei medicale din tara noastră care este o asistenţă proilliirtică. educaţia voinţei.• > i n'.'itntlt de muncă $1 pcnliu . urmată de o hiperglobulie de durată şi de creşterea hemoglobinei care permite transportarea către milocondriile celulare a unei cantităţi mai mari de O2 . curativă.in.iritaţii do rezistentă naturală monismului. ' | < M m< mlul . Rolul cadrelor medii in profilaxia bolilor este de a respecta indica' l i l « ' medicilor de specialitate şi legile în vigoare privitoare la adminisiftrod la timp şi în bune condiţii a vaccinărilor. i < q> i ţ i i du prestaţi*. în le|filtiră cu îndeplinirea acestor sarcini. n culturii fizico medicale. La femei cultura fizică medicală urmăreşte în afară de promovarea • Itirii de sănătate şi efectul estetic... 1 : miel longevităţi active. călirea organisîl prin contactul nemijlocit cu asperităţile vieţii. forma culturii fizice medicale istematice şi de durată — efectuată cel puţin de două ori pe zi cîte i 1 0 minute — reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva • oclentarismului şi a urmărilor sale negative. exercită o uşoară acţiune de inhibiţie asupra gonadelor şi o uşoară acţiune stimulatoare asupra hipofizei. înot sau oricare dintre sporturile faţă de caro tlnărul ar» untll. calificată. fiind nei ă educaţia sanitară pentru alimentaţie raţională. Antrenamentul fizic produce o uşoară si trecătoare scădere a globulelor roşii. 1. fftrfl n se urmări num.. acestea constituie HMilo do bn/. pentru r r e ş ! > i < . M | < I fn(A de | M I I | | . dar în formula leucocitarS se evidenţiază creşterea limfocitelor.i > i " i i t a l!•€• neO tM fl .i r. Numărul leucocitelor nu se modifică în urma antrenamentului.emonon un Imparativ al < i nrtiinl' ( . cadrele medii au un mare rol.-. în mod deosebit Io npli. imediată şi gratuită. Efortul fizic repetat provoacă modificări pro l unde ale glandelor endocrine.fl pentru CM••.. Gimnastica medicală. h | m . recuperator ie.nirn V/P/// rn/er/M . Populaţia 'i«hulo educată să ia parte în mod direct la păstrarea şi la întărirea proM(| P| sănătăţi.i|>.ice medicale în procesul de sanogeneză devine din ce în ce mai important. —Igienizarea vieţii personale începe încă din copilărie.Organele hematopoietice. favorizează dezvoltarea glandelor suprarenale. Glandele endocrine. .tio.r. cultivarea mişcării sub toat* "• •I o sale.

Cadrelo modii trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre cauzele bolilor. liMisluncfi arterială. cadrele medii ia oilciiton/fi usupra gravităţii bolnavilor. Rolul cadrelor medii în stabilirea diagnosticului. Diagnosticul stă l. se orientează asupra ui-examinării şi comunică modicilor observaţiile personale. Intol-ulllu oi'lunlAi'll diagnosticului 9! Iratamuntului. răspîndiiou de zvonuri etc. etica şi echit. cooperare justă şi întrajutorare. în locul individualismului pledăm pentru un colectivism care să cuprindă pe» cei care acceptă egalitatea între oameni şi care militează pentru o lume mai bună. In acest fel so n|ungo la stabilirea diagnosticului corect şi în timp util şi se instituie lifil. far bolnavilor prima anamneză. La stabilirea diagnosticului contribuie şi cadrele medii. In oricare loc de muncă s-ar afla.însuşirea unor cunoştinţe de ambientologie prin care se arată sursele de poluare a mediului înconjurător. ca şi poluarea sonoră. cît şi a trata-«iontulul. De modul cum se vor însuşi aceste cunoştinţe depinde felul cum se va lucra în producţie. contribuie la educaţia sanitara. frecvenţa cardlwtt.inieni. Ii încurajează. mai dreaptă şi mai sănătoasă fizic şi psihic. a solului. devotat şi conştiincios este de mare utilitalu bolnavului şi medicului. în locul acestora trebuie cultivată o concepţie sănălo. le dau prlsfaturi. Să nu se uite însă poluarea psihică: cultivarea urii şi inegalităţii între o. deoarece el observă bolnavul 9! are un contact apropiat şi prelungit cu acesta. înţelegînd aceste idei cadrele medii trebuie să le propage în activitatea cotidiană. atît în stabilirea diagnosticului. srt ţitle să interpreteze şi să înţeleagă semnele de boală. Pentru aceasta ele trebuie să fie bino pregătite profesional şi să fie conştiincioase. lupta împotriva cancerului etc. Trebuie de asemenea să ştie ce examinări trebuie să facă în legătură cu anumite semno clinice pe care le prezintă bolnavii pe care îi îngrijesc. să observe cu atenţie semnolo de suferinţă ale bolnavilor şi să le comunice medicului. Acest mod tio a gîndi se înţelege mai uşor dacă amintim că încă de pe acum unele mijloace de prevenire a o serie de îmbolnăviri sînt coordonate pe plun mondial: lupta împotriva unor boli infecto-contagioase şi a unor l>oli carenţiale sau metabolice. iau temperatura. Ii liniştesc. cît şi pentru a fi la curent cu ceea ce apare nou în medicină. în sala de aşteptare a unor servicii ambulatorii. de aceea stabilirea corectă şi în timp util n acestuia este o sarcină de primă importanţă. a apei. pregătesc fişele sau carnetul de sănfltutt*. După terminarea şcolii vn treimi să continue pregătirea profesională. ordine economică dreaptă. . cum să recolli>/e diferite probe de laborator. încrederea între oameni.itoa. pericolele care le determină poluaroa şi mijloacele de luptă împotriva lor.i baza oricărui tratament. cultivarea pesimismului şi a ignoranţei de orice fel. care sînt valorile fiziologice ale acestor probe şi care este semnificaţia modificărilor acestora. Trebuie avut în vedere în primul rînd poluarea aerului. optimismul. Multe cunoştinţe se primesc în şcoală. Este de asemenea coordonată pe plan mondial organizarea luptei pentru păstrarea purităţii mediului ambiant.imenlul corespunzător. Un cadru mediu bun. cunoscut fiind că un cadru medical trebuie să înveţe toată viaţa atît pentru a nu uita ceea ce n ştiut. alteln Iu timpul activităţii practice.isa despre viaţă.

Koclnhllltntn. hainele de protecţie.. Aspectul cabinetului de consultaţie este „car• Io vizită" a cadrului mediu. care lucrează în el. arată spiritul său l>ndîlresc. • i ««fi şi citirea unui sediment de urină sau de bilă. l. precum şi valorile T.. spută.••. Introducînd bolnavul în cabinet. face examenul macroscopic al acestora şi referează medicului. <|1n. 11(11 do spitalizare. Ele planifică şi însoţesc bol-• ' nevoie — la diferite laboratoare. administrarea unor modica-• limrea testelor de toleranţă etc. secreţii. favorizat de timpul lung cît stau în preajma lor. puroi. Ele rorollon/. l U i j i i u i . Totodată comunică medicului propriile observaţii culese discuţia anterioară cu bolnavul în sala de aşteptare sau din carne-« I n saiuUate. po»lbllll.i " necesar ca pe lîngă cunoaşterea tehnicii recoltării şi a exame"Microscopic să cunoască şi tehnica de a efectua personal o seria minări de laborator cu caracter de urgenţă: sumarul de urina. în staţionare trebuie să se respecte circuitul bol-i (miilru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. cadrele medii asigură conIu igienice şi de ordine. t<v////e cu staţionare. îl ajută să ia anumite poziţii cerute da mliuitor. reforoasrft modicului lot co observă In Iu-învii de cnrc răspund şl fcic IniUmu'nliil indicul do medic. rolul lor este tot aşa de mare. îngrljlron bolnnvllnr • i comploxrt c«ro corci o timimlIA vocdţlo şl niuiinlto liftU rnre n-mi siclpnt ubsorvollllor voclil şl cnro pot li nNtii. Mai mult. pulsului.>tu || «(jnrlmn Hunzorlală. de spălătură gas> ' ' I c .fn cabinetele de consultaţie ambulatorii.n Indicaţia medicului recoltează produse biologice: urina. i inia. temperaturii şi rezul-il nllor examinări pe care le-a efectuat. i .iii i i l i < n Iun (Iccl/ll .irfl.A. . i". 1 •• . izotopico etc. explorări radiologie*. dragostea pentru profesiunea aleasă. Da nil bolnavii sînt mai sinceri faţă de aceste cadre decît faţă da Jupi cure poate fi folosit pentru culegere de date complemen-'i'i m mistice. de aceea ea trebuie să fie cît mai plăcută şi mai fci-.socio-profesionale şi chiar pur medicale utile în stailloţjriosticului. nlmiţlo i>l memoriu bună. Cadrele medii < i u 9! n Instrui bolnavul asupra obligaţiilor ce le are în condiţii da nHupru disciplinei şi igienei generale şi individuale. Ambianţa de lucru impresiofi\ bolnavul. efectuarea examenului coprologic macroscopic şi microscol l v . pregătind tot ce esta t'Mir pentru examinarea bolnavilor (materialele necesare examenu• Unic şi examinărilor de laborator). lichidele de vărsătură. colorat cu Sudan III şi lugol).ă probele biolo-iluc rezultatolo. . ondoscoplco. dacă este nevoie. Tot caii pregătesc bolnavul pentru examinări complementare: pra-hlcfl şl fizică. recoltarea ele ii"iitru examenul hematologic. Documentele clinice trebuie 98 iu ordine. iiiU'llgouţrt. gradul său de preqăprofesională şi de conştiinciozitate. cadrul mediu îl ajută la dezbrăcat. regim dietetic. să se facă îmbă->i iiHiiiiU' de a se aşeza în patul curat etc. la îndemînă.« ' bolnavilor In secţia do boli Interne. cadrele medii realizează un contact mult mal ii bolnavii. scaun. efectuarea de sondaje gastrice sau • uliu. curnj.

. Academicianul luliu Haţieganu ne spunea: „bolnavul are întotdeauna dreptate" şl no îndemna sci-1 sprijinim multilateral. capacitate de a înţelege oamenii.. Ei au devenit în ultimii zeci de ani mult mni sonsibiii şi în acelaşi timp mai pretenţioşi. IncH Iu sflrşitul oi acesta să so simtă mal llntvlit. De acest fapt trebuie să se ţină seama în relaţiile cu bolnavii. In ţara noastră. caracter stabil. dar nu este o profesiune ca toate celelalte.i mitdi . străduindu-se ca într-un timp scurt şi cu cheltuieli cît mal puţine. — totalitatea măsurilor şi procedeelor de supraveghere perma nentă a bolnavului. Discuţia cu bolnnvul trobula astlul condusă. — totalitatea procedurilor de tratament.sională şi din mediul familial presupun motive serioase. obiectivilato. ci şi multă dragoste pentru om. pasiunea de a te dedica sănătăţii semenilor". în prezent vedem mult mal dos. aproape întotdeauna. blîndeţe. conform.prompte şi corecte. M. Prin îngrijirea bolnavilor în staţionar se înţelege: — îndeplinirea sarcinilor generale privitoare la igiena generală a Jalonului sau cabinetului de consultaţie. sănătflto li/ică şi psihică. iubire de onmoni. Atitudinea personalului medico-sanitar faţă de bolnav este o verigă Importantă in lanţul procedurilor terapeutice. Trebuie să se aibă în vedere eficienţa economică a oricărei internări 3/i spital. fire optimistă. să se obţină rezultatele cele mai bune. Timpul petrecut în spital trebuie judicios folosit pentru recuperarea bolnavului şi redarea sa familiei şi societăţii. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Medicina este într-adevăr o profesiune. ceea ce influenţează psihicul şl Comportarea lor.. Cei co avem o vechime mai mare în activitate am putut observa că psihologia bolnavilor se schimbă în timp. conştiinciozitate. multă forţă de muncă pentru a putea să şi-o dăruiască bolnavilor. luce trebuie să se ţină seama de psihologia bolnavului. discreţie. deoarece cîştigîndu-se încr«'(l(M'ca bolnavului şansele de reuşită vor fi mult mai mari. a patului bolnavului. — totalitatea examinărilor clinice şi paraclinice efectuate pentru Itabilirca diagnosticului în timp util terapeutic şi pentru urmărirea evo luţiei bolii. în tot ceea C«. Internarea bolnavului în secţia de spital însemnează asumarea unei mari responsabilităţi. Aceasta cu nttt mal mult în prezent cînd tehnicizarea excesivă — inclusiv în modlclnfl — a creat pericolul depărtării psihico de bolnav.. necesitatea unei permanente perfecţionări. împletirea componentei medicale cu cea soda la la bolnavii care ne consultă. Ea cere nu numai multă pricepere. dictonului că „fiecare om trebuie să ştie în profesia sa cit ştie epoca în care trăieşte". deoarece scoaterea bolnavului din activitatea profe. onestitate faţă de superiori şi subalterni. mu! optlmllt şl mal încrezător atlt tn f or te l o Iul. perfecţionării profesionale şi întregirii continue a fiinţei lor fizice şi morale. Cadrele medicale sanitare trebuie să înţeleagă epoca socială în care trăiesc. simţ de ordine. multă omenie. yiatlo unoi vechi tradiţii nu s-a ajuns la acest pericol. cit şl In pu> in. a bolna vului însuşi.

itfl- . depăii««i stircinilor şi competenţa proprie. In concluzie. Bolnavul trebuia i n 11 piuă la recuperarea lui completă. psihice. WIH'/I*. adică pînă la recîştigarea săl i i i li'pline biologice. în mediul familial şl • in ini din care provin. stabilirea diagnosticului şi tratai ulm l. i'npnnsabilitatea juridică sau medico-legală decurge din faptul că "fi Incorectă a unor proceduri de explorare sau tratament poate Incidente sau chiar accidente de diferite grade care pot aniitrlluul Juridice (despăgubiri sau consecinţe penale). cadrele care manipulează acest* i i i ' b u i o să aibă deosebită grijă. după care se începe tratamentul. în cadrul celei mai depline solicitudini faţă de bolnav i n< •<-dează la aplicarea măsurilor pentru stabilirea în cît mai scurt n diciţinosticului. < )(l<ită înţeleasă necesitatea unei atitudini pline de solicitudine faţă i -i îl n<iv trebuie continuate preocupările pentru aplicarea măsurilor ' • • n corespunzătoare de diagnostic şi de tratament. conştiinţa fără ştiinţă Inutilă (J. l/yiif«. Substanţtl* d9 "inile ta //e In prealabil (esfnfo (rospectlnd întocmai indica- m ini sănătăţii). Totodată trebuie să se evite excesele. spitalizz l ic. a medicamentului şi a procedurii terapeutic*. Haţieganu). Ca atare. nul» aspectul modului său de acţiune şi a posibilităţii apariţiei i i l i ' i i l n sau accidente» chiar şi in condiţii de respectare a tuturor I i Mnlilllte de fannacovigllenţă. Fiecare om sănătos însemnează două braţe şi o idili» redată circuitului economic şi niciodată nu vor fi prea multe i l n l l şl prea multe braţe de vreme ce avem aşa de multe de făcut atît 1 i (ix'zont cît şi în viitor.iionsabilitatea medicală constă în prevenirea prin toate mij|n < unoscute a îmbolnăvirilor. Dacă medicina niiiuuză „ştiinţă şi conştiinţă" (I. Aplicarea procodurl terapeutice trebuie să fie precedată de cunoaşterea t n bolnavului. urmărind eficienţa optimă prin i directe şi mai ieftine mijloace. Initament. Trat" hi! hi'buie condus pînă la recuperarea completă a fostului bolne ln| uneori chiar înaintea începerii oricărei proceduri terapeutlj • « l i n i i » să se facă pregătirea psihică. Bernard) pentru bolnav şi pentru societate (chiar culpai l o pedeapsă). „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului" (Rabeci'oa ce însemnează că numai în această alcătuire: ştiinţă şi con|>1 so poate efectua o medicină eficientă. orice tratament trebuie să îl ru cfoctul psihoterapie!. .Sil nu se uite că cei ce ne cer ajutorul o fac pentru că suferă şl intui dreptul de a se întoarce în cîmpul muncii. sociale şi profesionale.i<-. n l ' l m i e m cîteva responsabilităţi care trebuie gîndite şi reţinute: •O i<->. l i ) n<npvnsabilitatea economică pleacă de la faptul că toate valor iu întregul proces de asistenţă medicală (prevenire. ' . ImnavDlntQ.i/d. înaintea administrării unor mei tu 11 "bule ia se facă investigaţii privitoare la posibilitatea de n1 Iniinmenelor alergice sau de idloslncnr/. 'TU CM /(ic cadre/e medii trebn/c na dea dovada do hună pn-f/e bJi/idi'/c. i timp util şi cu cele mai eficiente şi ieftine mijloace. corespunzătoare epocii tri-. recuperare) reprezintă ajutorul dat de între 'inului care suferă. /«<•/.

parcul spitalului.rulre şi devotament. în acest fel unind ştiinţa cu conştiinţa. Cadrelo medii au sarcina de a întreţine confortul estetic realizat iniţial de col ce se ocupă cu proiectarea. Acţionînd In acest fel. Perfecţionarea continuă prin studiu individual sau colectiv. prin educaţie şi persistenţă este obligaţia tuturor celor ce au ca sarcină păstrarea şi întărirea sănătăţii oamenilor. Ele contribuie la stabilirea în cel mai scurt timp a diagnosticului. Insistăm şi asupra necesităţii creării unul confort estetic. care. Exteriorul clădirilor. dominînd culorile pastelate. :. trebuie să fie de culoare şi formă potrivită. La locul de muncă trebuie să domnească o atmosferă de înţelegere şi de lucru. Aceasta mai ales în secţiile unde spitalizarea este mai îndelungată. cadrele medii slujesc omul. pe lîngă tehnicitate şi funcţionalitate optimă. S-ar putea spune că realizînd în bune condiţii tot ce s-ri spus pînă aici s-a efectuat deja umanizarea activităţii sanitare. Pereţii camerelor este bine să fie coloraţi în funcţie de destinaţia încăperii respective. prin aceasta contribuie la dezvoltarea multilaterală a societăţii noastre socialiste. fotografii artistice. care să completeze atmosfera intraspitalicească tonică. fizic şi psihic în cadrul oricărei unităţi sanitare. Umanizarea asistenţei medicale este o altă sarcină importantă a cadrelor medii. Asistentei şefe de secţie îi revine s<ncina îndrumării cadrelor medii pentru estetizarea locului lor de munol. Ei pot fi decoraţi cu reproduceri de artă în culori. premisa eficientei oricărui tratament precoce şi util. cadrele medii devin un sprijin activ al bolnavului şi medicului. reconfortantă şi optimizantă. executarea şi dotarea unităţilor sanitare cu mobilier şi aparatură. . In acest fel cadrele medii contribuie la prevenirea sindromului da iiwdaptare la viaţa de spital. spaţiile verzi vor fi amennJtito şi întreţinute în acest sens. la umanizarea asistenţei medicale şi într-0 mare măsură la potenţare celorlalte mijloace terapeutice. etajere pentru flori decorative de interior ce vor fi atent îngrijite de către cadrele medii yl chiar de bolnavii înşişi. Aceasta este numai în parte adevărat.

iru i l i a mul pulmonar este format din partea funcţională a orc. iternorlnlil""1" i« i|tiul iiniiniuleien aerului lioţint In nx/i/ni tn pllnilnl. ulnr |l trcco In nlvcolc.itlnqom doua momonta i i i i l l n ţ| rx/j/iu/iu.O( in > i n R — prin procesul numit hematozS — Inr CO2 l» i .lobului ' • < compus din acini. B O L ILE A P A R A T U LU I R E S P IR A T O R 2. ' l 'Iv «pin cltumelilro da exfiltatle < nrn ion ut» illn rncli n " ( i r l u talninion muţchlliir roiplintnil. efec-"t" ş« In acest fel respiraţia externă. Bronhiola terminală deserni. prin pllnră se face transferul de gaze din alveole In slnije mi. Dl. nuni cu lilonliliil <la carbon. m-nlenl. nvlnd rentrul in bulb. i i i < >itii|lR nuinialM U mlult are (r(ov«n(n da 16— IH pa minut |l tr<M . El au formă de trunchi de con. cel stîng din doi.1. Unitatea morfofuncţională a plămlnului c-. l'lttraro lob este format din mai multe segmente. muşchi.IMIUI veitehnilâ. nervi. cu baza iiuiro . i i » n Invenl. El este alcătuit din căile aeriene. vaie. 'îl" nerlene slut formate din nazofarlnge.2. tn/ullnl din pun unuia n. Pleurei illntr-o foită viscerală ce se aplică direct pe suprafaţa plămînnlui no vino In contact cu faţa internă a peretelui toracic. ce se bifurcă In 'înmhll — cile una pentru fiecare plămîn — care se ramifică descreicind plnfl njung tn stadiul de bronhiolă terminală. h. Iar do acolo prin cxplrn1 <>»(• •llml* «nil tn nicilhil extern. nlrdtuil din alveole pulmonare. iar iin-. Foiţa \ !••< < i •' închid Intre ele o cavitate virtuală cu presiune negativfi. h. pjdmln// • i"iac/cd. Ini.plnitln conul/l c l i n d!l<ilnr«a cutiei liiliulco i i ' i r i f rimplrnlcirl (lutnii oitnll oxlnrnl. adică • i nt i l o ru aclnll. laringe şi trahee. Interni coastele). ţoiut ceun ml i i ' f l c ' x . du c u » cnlrt In condiţii patologice dacă pătrunde aer (pneumotoi H c ) u l. iar aceştia din alveolele pii-lmnii/nr. Lobii pulni<> prin scizuri care iau naştere prin plicaturarea pleurelor. i n u l u i . cnlnbntt'i plAm n' . NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A|>nintul respirator asigură schimbul gazos între sînge şi mediul extern. fol drept este alcătuit din trei lobi. "io fontul du trunchi do con şl eito oUAtultA din oaio (anterior I . iii »tnt organe elastice.

Asigurarea schimburilor gazoase are loc deci cu participarea activă a aparatului cardiovascular. reglarea fiind în funcţie de încărcaiun ţosu(urilor cu O2. în special de sistemul neurovegetativ. aparate sau sisteme.I dureroasă.3%. 3. Rezultă că între cele două aparate •— respirator şi cardiovascular — există o strînsă legătură funcţională. presiunea CO2 alveolar (care reflectă încărcarea sîngelui cu CO2) să fie fi ziologică. O2 = 20. îmbolnăvirea aparatului respirator duce la alterări morfofunctlo mile . aerul respirator să conţină oxigen suficient (compoziţia aerului la nivelul mării este: N=79. căile respiratorii să fie permeabile. umezit. conformaţia toracică să fie normală. musculatura. luînd parte la procesele metabolice celulare (faza tisulară a respiraţiei) şi se elimină CO2 din celule. semne ce silesc bol ri'ivul . iar globulele roşii suficiente ca numBr fi ca încărcare cu hemoglobina. unde se efectuează trecerea O2 (cu ajutorul fermenţilor respiralori) din sîngele arterial în celule la nivelul mitocondriilor. 5. C02-4.02%.94%. 2. respectiv cu CO2 şi alţi produşi de degradare metabolică. încălzit şi amestecat cu aerul existent tu cfillo respiratorii. In ' ' • ! • • ce urmează so vor prezenta simptomelo şi semnele de bonlfl îl 1 ' i i ' ' "i' 1 <le «fectaroa aparatului respirator: I'IIICKM eslo IrecvcMit sonuuiltilft de bolnav c<i JCMI. Pentru ca respiraţia să aibă loc normal sînt necesare mai multe condiţii: 1. 0»-16. 2. Oric-i! modificare a unuia din factorii amintiţi duce la apariţia respiraţiei dificil*» (dlupnco) pînă la apnee şi asfixie.04%.1 In suferinţă şi aparatul respirator. este reglată reflex de sistemuj neurotmlnrrln. \le<tiimile aparatului respirator pot fi primitive sau cauzate « l e î m i " i i n .Imlo roţinut acest fapt în vederea aprecierii modificărilor patologice ale frecvenţei ncostcla şi pentru practicarea corectă a respiraţiei artificiale. suprafaţa respiratorie (rezultată din suma suprafeţelor alveolare) să fie integră morfofuncţional.. Ctnd se Insl. Funcţia plămînilor. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE Semiologia se ocupă cu studiul şi interpretarea simptomelor. pleurele să-şi îndeplinească funcţiile lor fiziologice (să nu fie lipite.ilează brusc |l vin. exai ' ' i ' . cu ajutorul cărora se elaborează diagnosticul. i l e acestuia care se manifestă ca simptome. iiparatul cardiovascular să fie integru. unde fixat pe heuioţjlobină (hematoza) este vehiculat de globulele roşii (faza circulatorie a respiraţie!) pînă la celule. CO2 = 0. Vorbim astfel de boli pulmonaro-cardiace sau cardiopulmonare.02%.2. cu timpul intr. unde este purificat. 8. !l. InteiiNfl. care este mlus la plămîni prin intermediul circulaţiei venoase.. HfHpiraţia externă sau ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului în rBlle respiratorii.i se adreseze medicului. care explică de ce afecţiunilor pulmonare li se asociază şi suferinţe ale inimii. iar a aerului expirat: N = 79. a semnelor de boală. Dacă boala începe la inimă. Respiraţia internă este reprezentată de trecerea O2 în sînge. cn o Impiinsrtturfl de pumnal la nivelul toracelui (d«* • «| |n teţihiiHui iiMinicloiKirfl) vorbim de junghi tmucic şl ponto HUI v In n im n . i v i r i goneralo.5%. i uneori de mlsettiilo respirntorii. sau do boli ale altor organe. n n /lri. centrul respirator din bulb să fie în stare morfofuncţională normală. vascularizaţia şi inervarea să fie morfologic şi fiziologic nor male. aşa cum s-a amintit. 7. să nu conţină aer sau lichid). u e in lu e N in ti n e b ile m le le re n n o f/ic ix la i in iilln nl u . G. 4. i i .

. i < | | D | I i Aerul m< ... !»i[nt.. expiraţie sacadată cu durată egală inspiii Imfisi pauză. l . O I n l î l i i i n i iu boli pul.ji MO ('(uarlcrizcazâ priutr-o coloraţie (ill)iisl i.n i-o a teţju^1 imiron. lini. strangulare. crup difteric. <HM nil»' illl Nimptom IM. X\*//x/d Internă este anoxia celulară (lips<i oxigenării celulol) n ţ|fl*lin tn Intoxicaţia cu acid cianhidric s. spusm al laringelui etc.. Este caracteristică stărilor de acidoză (diabet comH/of: so caracterizează prin cicluri de respiraţie normală urmată "ti 9! din nou respiraţii normale. /VW/x/u cxfernd este anoxia determinată de împiedicarea oxlgeiiiuHiil cauzată de diverse obstacole (înec.. i c o (do! II firidnz ă).toracică.1 u i i i u i i n do 1n< l i n i e i i . î n l i . /qomotoasă.sHnr. pseudodifterlc.\ciil Iu holil<> | > i i l m o i i < u . ronsocint*1 u tulburării hoin.ito/i-i. i'irlnţ|lnn. . n.i .MIC .i-viol. plr|onn>).i cotldln i lli»i|ilifiUi' hciutrt ^1 ndlin . fiind KnxNmaul: constă dintr-o respiraţie cu următorul ciclu: inspiraţio dfl.).ţ» ("itfeiuiH iiilinpuliii'Hiui v 1 HiiiiiNi/n un c\|m IHIINC '. !•:• .!'• mai c«xi «xlicmltaţl (pirumido nasnlâ. lobuln mei I u l .iu C'O. pauză. corpi In nrborele laringo-traheo-bronşic. 1 iiitr/. unyhll.. buze.

— tuşea seacă se constată în prima fază a laringitelor. lichide aspirate. Ajutoarele medicului trebuie să ştie să descrie o spută. Fumătorii pot ellmlnn o spută neyrlclonsă. esto pntognomonică pentru pneumonia francă lobară. trahee). rozată se constată In edemul pulmonar ni'ut. cantitatea. fipnia ca pelteaua de coacăze se întîlneşte In cancer bronhopulmonur. aderentă de fundul vnMI Iul. Sputa hemoptoică (are striuri sanguinolente) se poate găsi în bronfl9Ct07. scurt. Sputa albicioasă. uruitoare. chist hidatic drenat în bronşii etc. secreţii.n n tronează elementele patologice din arborele traheobronşic (corpi străini. pneumonii. spre a relata fidel cele constatate tu procesul de îngrijire a bolnavului. Pilii dieimiert unul chist hldcitic pulmonar so elimină un lichid clnr. inflamaţii (este un reflex de (ipariire). secreţii. mucus.il şi tuberculoză pulmonară. în pleurezii. lătrătoare se observă în cancerul mediastinal sau odenopatie traheobronşică. La eliminarea produselor patologice mai contribuie şi mişcările cililor mucoasei bronţ>lco. aspectul. tuberculoză pulmoiînrfi. — tuşea sonoră. Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronşii. Astfel: — tuşea voalată. Cornajul şi tirajul. Sputa mucopurulentă sau purulentă (culoare galbenă-verzuie) s« găseşte în traheobronşite purulente sau supuraţii bronhopulmonare. tuşea are mare valoare semiologică. gelatinoasă.fi roşie. . productivă) se întîlneşte în bronşite. — tuşea cu expectoraţie (tuşea umedă. |«r !n stdti* ro/A «putn »it« ro»lntlcfl. Strănutul constă dintr-un expir violent. o spul. cauzat de iritaţici mucoasei nazale prin corpi străini. Cornajul este o inspiraţie zgomotoasă. mirosul. orientînd diagnosticul. spumoasă. cauzată de obstacole în căile respiratorii (laringe. vîscoasă o întîlnim în bronşite catarale (spută mueonsă). sînge). puroi. Spnla rubiginoasă (culoarea cărămizii arse). ci apn r!» Kttneă. a pneumoniilor. Din ea se fac examinări citologice şi bacterlolocjh o în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului. Spntti scruatifl. dlfituri de bătaia aripioarelor nazale alcătuiesc o triadă simptomatică Ce poate apare în bronhopneumonie la sugari. care semnil'iră o anemie cerebrală trecătoare. Cunoaştoren caracterului sputei este util în stabilirea diagnosticului şi aprecierea evoluţiei unor boli ale aparatului respirator. răguşită (disfonică) arată o laringită. Căscatul este o inspiraţie forţată. supuraţii bronhopulmonare. Tirajul constă în retracţia ţesuturilor moi în regiunea subclaviculară. intercostală şi epigastrică în timpul inspiraţiei. profundă şi prelungă. traheobronşltelor. La spută descriem: culoarea. După caracterele ei.

Poate fi •ilfl In tuberculoză pulmonară. deformării . bron-•. anume accentuarea procesului supuraţiei. Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator. palpare. ^Viosul fetid al sputei arată o supuraţie pulmonară (abces. tu timp ce In hnrhat se evidenţiază o respiraţie da t i p im funii nlidnmiiidl. n unui abces pulmonar sau a unui chist hidatic pulmonar.-i dlnmetrelor antero-posterior şi transversal ca în toracele i nrnfl'/em toracele are formă de butoi. Urmărirea l ui cum se modifică straturile sputei are mare valoare pentru apre-'0 evoluţiei bolii: scăderea stratului grunjos (de la fundul paharului J l i »i l fi) şi creşterea celui seros sau spumos arată o bună evoluţie a [j 'imţiei.^t dillo heinltorncelul. doscoperă puncte iau '< '• > i< 9! (i|iiiM'l(i/i1 înl. niionul obiectiv foloseşte metodele expuse la partea generală a I u l : Inspecţie. abcese şi gangrene pulmonare): un strat superior IKJ . tuberculoză. Patologic putem constata asimetrie. La sfîrşitul crizei de astm bronşic bolnavul poate o spută în care înoată formaţii similare unor perle.Spută numulară conţine formaţii asemănătoare unor monezi (In ilftculoza pulmonară sau unele bronşite). nodozităţi pe marginea sternului) nlo coloanei vertebrale (scolioza este devierea la dreapta K|fi. prin M . bronşiectazii sau cancer bronhl l iHntuxIsul este hemoragia nazală care apare în cadrul unor afecl "'filo sou generale. Inr < ifo/a denumeşte prezenţa unui ghibus). ţipata este stratificată în supuraţiile bronhopulmonare (bronşite fe-bronşiectazii.. unele forme de bronşite).lo penibil. putînd ajunge pînă la 300 — 500 ml/24 de ore în supuraţiile uilmonare. In gangrena mirosul •. cu mişcări simetrice ale t luiinlloruce. iau n Iul In slmflzele pleurnle extinse. V . aceasta se află un nou strat seros de culoare verzuie. Se pot observa urm» nulul (torace proeminent. . Inspecţia '(înrl n bombcire a unui hemitorace în colecţiile pleurale. percuţie şi auscultaţie. n/cu este o eliminare de 300 — 500 ml de spută deodată.1 . respingător (miros putred). în timp ce creşterea stratului grunjos şi scăderea celui seros i evoluţia nefavorabilă. .3'l". Toracele rău conform n t •K |ln rosplrntorie. l n n por t la. precedată N| Mitti eliminată fiind formată din sînge roşu şi aerat. pentru ca MI ! inferior.S'/)u/a perlată. ii>m«»(i (xnrepo iiecmfiiul pectoral. sub el un strat seros în care înoată formaţii mucopurulentc. să aibă un aspect grunjos. Patologic li ponta i ' i i l n n i i i MIII o nliollro a fronmniulnl perlnml/ na IH t n» clni'ft Invltnm bolnnvui . ititatea sputei poate varia între 30 şi 100 ml în 24 de ore In •. Normal toracele este simetric. format din puroi. Cu ajutorul inspecţiei se poate aprecia *l «for? fnmeln resplrrt cu pnrtcn superioară (respiraţie de tip i lor).

aşa cum se constată la pleiirezla bacilară şi alte pleurezii cronice.sii.3. Se pregătesc) «pol materialele şi instrumentarul necesar. — In infecţii cu microbi piogeni colecţia pleurală este purulenţii — In unele forme de insuficienţă cardiacă gravă sau în afecţiuni ('ciiinTOii. cu reacţia Rivalta pozitivă sau negativă.ile li inoculat Iu cobai In ni/ni .U* un examen de lutinfii NC fnre ru o. In scopul dcrelniii tuberculozei se lor ex. patologic mur murul vezicular poate fi înăsprit. submatitate Sii u înaintate (în pneumonii. microbi (de mare valoare fiind decelarea bacilului Koch în diagnosticul tuberculozei) sau ciuperci. i < >lnrl0l.I c. Funcţia pleurală se practică la bolnavi care au colecţii lichidienc» pleiimle.). exniiH'iiiilnl medii al tn scoli NOII li eynnpMinlo . raluri sibilante: zgomote ase mănătoare cu ţiuitul vîntului prin coş. radiologie e ste o exploiciro cnrentA şi neces. Pentru aceste examinări sputn NC recoltează în recipiente sterile. în ve derea instituirii unui tratament corect. frecături pleurale etc. Examenul sputei: se analizează aspectul. Licliidul pleural poale fi Insămjntat pe medii de cultură pcntni (liuţiniifitlr Ixicteriologic si antibiogramă sau po. iar în mod patologic se poate consltila hipersonoritate (în emfizem.-n/la rtii ţjajfliil In munCl. — In sediment pot predomina limfocitele. cantitatea şi s<" face examenul citologic şi bacteriologic. serocl11 In. diminuat sau abolit.r. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR In acest capitol prezentăm explorările uzuale mai frecvente. executîndu-se apoi antlhingrama pentru testarea sensibilităţii germenilor la antibiotice. scleroemfizem pulmonar). raluri subcrepitante. elemente figurate ale sîngelui (In special eozinofile). — Examenul sputei prin însămînţări pe medii de cultură (culturi microbiene) pentru diagnosticul bacteriologic. — Auscultaţia percepe normal murmurul vezicular. — Examenul sputei pe frotiu colorat prin diverse metode urmă reşte descoperirea de celule tumorale.miiiiAil In ma ţii tu &|>H. mirosul. se poate auzi i» expir prelungit sau se pot percepe zgomote supraadăugate (raluri ronllunte: zgomote asemănătoare sforăitului..-ipii lunii diagnosticului de tuberruloy. — Lichidul obţinut prin puncţia pleurală poate fi galben. Lichidul obţinut prin puncţic pleurală este seros în hidrotorac». Nor imil se obţine sonoritate pulmonară. Bolnavul este pregătit psihic şi medicamentos cu 1/2 mg atropină d.— Percuţia este o metodă prin care apreciem sunetul obţinut.se se poate găsi un lichid hemoragie. pleurezii). 2.. ţii o fiolă romergan pentru prevenirea şocului pleural.inl In bolile piilmoiKiic. crepitante.il.

c a n i ' .I ] Q unor boli conl'i-ii" • ' • • ' « cn rii|i<olA. care ajută la precizarea diagnosticului. i simţuri) pentru decelarea proceselor patologice din profunzime.itiu n i a c u te . subsl<ml(> chimice sun I I I I M | K . i l . scizurile. cu ajutorul i nioscopului. indicele de robustitate esi 1 114 | (52)=23. Se explorează cutia toracică. La adultul normal perimetrul în inspiraţie este In • • < l c 89 cm. Si Intlgrama pulmonară este o probă mai recentă în explorările e şi se practică în servicii specializate.i vrt. „ h ...ofcsionale. iniciobi.i rnii/. i ' .cil<> « l i . v . Diferenţa din i i ' iiMlă indicele respirator. care la normal este egal cu 7 (89— l.ili-cţiuni favori7.nlc de v i i i ÎMI 1 1.iplul Că: " d '). cuprinde afecţiuni rino-fiirlrni" l . ! / i \ î m i ' ' i i . .ilu N Cţi > « ' . intensitatea.m . i (lipiodol). IMeuroscopia este metoda de vizualizare a pleurelor.Bconhograîia reprezintă explorarea arborelui bronşic — cînd sa •n pictează bronşiectazia — prin introducerea unei substanţe de eonii < i ' . in . folosind substanţe r«M Măsurătorile toracice: perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul i niclru panglică. aplicînd formula. Uronhoscopia este explorarea bronşică cu ajutorul bronhoscopulul.i prin fii <• MH i >irlli» i pldomlru/ . pleura. tturi mut cnrnrl-'i ni minori ţjrnv al bolii i f . a unor opacifieri.n .l i n i I < .i\ r i i i . greutatea (G) şi perimetrul toracic i ' l n do robustitate se calculează cu ajutorul formulei: IR=-T — (P+G). — Tomografia reprezintă radiografierea plămînului pe secţiuni ( i . l di ctiolixiic. 'holfl. i . hepatltn • pi. •IK//CC/O de robustitate rezultă din o serie de măsurători şi calcule» "«'iNoiirâ înălţimea (talia=T)." '/< ni( (niiitltul ppMiMMiu. vîrfurile pulmonare. urmată de radiografie. greutatea de 62 kg şi perimetrul t i > mediu do 84 cm. — Ratfioscopia şi radiografia toraco-pulmonară sînt cele mai uti I i le examene radiologice. descriind localizarea. forma./ I I | | Q din l. P 4. n. iar în expiraţie este în medie de 82 cm. sinusurile costodiaHjmatiqă. mirii. mediastinul. dlftci n . Cu cît indicele de robustitate este mai mic declt 'J 1 1 MM nproc'iază o dezvoltare mai bună a organismului.inuMitotr • "'f((l'l/(l '"' l > n i : . --. manca. i'tolmlo splrometrlce şi spirografice sînt prezentate detaliat In vo• l du l xplarări funcţionale. INFECŢIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE it rnpllol. < | .Irlq.. plămînii.1.( ouvul'. piu: pentru talia de 169 cm. ml se pot preleva şi ţesuturi pentru examen histopatologic. Examtenul radiologie al plămînului furnizează date asupra unor msparenţe mărite. lu t (« x tif in h . Imn. n > 'lihnii. .

RINITĂ ALERGICA SPASMODICA F sta o larmă particulară <la rinită care so declanşează la contactul cu fllprgonolc. — prin numărul mare de îmbolnăviri aceste afecţiuni determină numeroase zile de incapacitate temporară de muncă (concedii medicale). antigripale. seromucoasă. antinevralgice). antitermlc» (pyran. O lipseşte do factorii locali de autoapărare. mai des infectiu se propagă în vecinătate şi evoluează ca rinită.2. deoarece „spălînd" mucoasa nazală. livoluţla este de 4—7 zile. iar după evoluţie sînt acute şi cronice. apoi mucopurulfntă (rinoree). Tratament: erti» Indicata evitarea contmliilul cu alergenul. cauzînd boli cu mecanism/alergic ca: rlnlto. faringelui (îaringită) sau laringolui (îaringită). bătrîni. bronhopulmonan 1 . Frecvent această rinită apnrw prlmflvnrn la polon. Se numifestcl printr-o senzaţie de gîdiliturăf urmată du •trAnut In salve» şl secreţie scroasă abundentă. secreţie seroasă. RINITĂ ACUTA („răceala". Anatomo-patologic sînt inflamaţii acute sau cronice. ustm bronşic. anosmie temporară (pierderea miiosului). Se administrează polidin. Etiologic. prin natura agentului etiologic sau a terenuluf. starea generală se poate modifica uşor.stlla(ii nazale de vitamina C şi ceai de muşeţel. — pot sensibiliza organismul. 2.4. Poate avea şi un mecanism alergic. ceaiuri caldn.— netratate sau tratate incorect pot determina uneori complicaţii gravo cum ar fi bronşiolite sau bronhopneumonii (la sugayi. Dezinfectantele nazale pe cîl posibil se vor evita. C şi. usturimi în nas. ln. . urmată de vindecare. Repausul este indicat dacă persoana este febrilă. la nevoie. d«isn> upei lllcfl nou nospeclflcă. traheobronşice. dar se poate complica microbian.4. aspirină. Inflamaţia poate fi locfili/fită la nivelul mucoasei nazale (rinită). reumatism acut. Cdran((iţi. guturaiul sau coriza) Rinită acută este mai des sezonieră şi cu etiologie virotică. rinofaringită sau rlnolciringo-laringită. nefrite. vitamina A. îngrijiri: se va termometriza şi supraveghea bolnavul spre Ş 89 dlnqnostica o eventuală boală contagioasă. — unele.1. Prinderea segmentară este rară. evoluţia putînd fifăiil l i ' b m sau cu febră de tipuri variate. ol i l c c Ic. 2. Debutul este cu strănut. diabetici etc. aceste afecţiuni se clasifică în primitive şi secundare (în codrul unor boli contagioase).). pot cauza asfixii. Uneori netratato pol duce la complicaţii sinuzale.

cu fusospirili..i diuijimstlcului.2.. i l < . cianoză..i erupţia ujut.K i . se vor administra vitamine (A. . Lajringitele acute pot fi complicaţii ale rinitelor.IM < l | > < > C U IP IU IIO I iiiio f tIiiI|I<I I I M.4. po.iicn itilrll . C vi .• i l l . Ins. Se vn l» l i r .n l M . 2. f n cii/ii de laringită striduloasă se fac instilaţii cu picături do illnn l/. care rel'iu» rapidă spre a nu deveni focare de răspîndire a infecţiei. LARING1TA STRIDULOASĂ TMo o formă particulară de laringită care evoluează la copii cu idonoidian. In declanşarea simptomatologiei [ i i l n c i p ' i l îl deţin terenul adenoidian şi spasmul. "Iţi începe cu cui.i in medii ului se pot folosi şi antibiotice.4. variaţiile mari de temperatură.ip varlcelic. unele forme la copil pot cauza dispnee intensă» uit'U1 pseudomembranoase cu crup pot determina asfixie..ilnm8nt corespunzător încă din fazele do început alo bolii..4. Accesul > l « linişti brusc în cîteva minute. bruscă cu acces de tuse.1. d .i.. « n 1 piişinţ" alcoolizate în jurul gîtului. LARINGITELE Filologic pot fi specifice. Tratamentul se referă la cauze locale şi se vor evita cele de ordin carq acţionează patogen. tiraj. bolnavul va păstra repaus vocal. i i i|uii|nOltlCUli ni» n dl «li» in(|iilrt In i'pldi nul."nniili III |ll l II l M v i din pir/rul.i hi stabilii''. Se manifestă cu somn agitat. II i i' n "Mlp|li<l liKH'iilo-piipllIo-v i n . p(inlc< |)n r'iitn nu cnlar rtipl'ilnnţn M I .1 l l Kl| | | l'' M n |tl « » |( '. trebuie să avetn dlnţniosticul diferenţial cu boli infectocontagioase. respiraţie stertoroasă.n oculo-nuznl intens.i(i()()—1/5000. i ' . se tonifică organismul cu vitamina A.I i i i i n l . prnf.4. va evita fumatul.3. H . dispnee.idrnop. gargarisme cu dezinfectante uzuale. i. Cu bune rezultate • . Simptomatologie Slmptomiil dominant este modificarea vocii (disfonia).ilii rotrooci ipl'III l l ...c omul.. iar după evoluţie sînt acut* fi noiiice. i i r c n h / .ne t n i i f i'ptoini'lo loi <il« 9) fillri.n ^a i ' < •' i > < > . substanţe iritante. RINITELE CRONICE Rinitelfe cronice sînt favorizate de cauze locale sau de fum. i < i l ' C | K ) . i l. "'l«> cazuri evoluţia bolii contagioase poate fi gravă şi daci 'i.i unei . 2.o> n'/i'iiţn afecţiunilor rinofaringiene primitive.ilc realiza o larlnr|UA i plin crup...4. . 1 < u antitusice. C). ini l. pol indica inhalaţii. • | M pont' IIIIK rl ' O 1 li l).. cornaj. i ' . alături de M-wă iritativă. Bolnavii au nasul înfundat şi reducerea mirosului. i .

ncr.ictori variaţi Ia nivelul arborelui traheobronftc. i Hepatita epidemică. ! . i .(teiierulo.|><-< Iul i n o i l i > | i ) ( | n . i unor f. boală gravă în trecut. i •. De aceea este necesar un examen atent a] < lerelor şi examenul de urină pentru decelarea pigmenţilor biliari şi :'robilinogenului. atrage atenţia asupra acestei boli. respiraţia.H. bolnavii transpiră mult. i . r. oldlmron/.se aplică medicaţia indicată de medic.mita sau cronic ă. 1 i n > . ţinînd seama de forma clinii . ai terenului {]*• ni'ifil ţi loco l . NTCIIII! indivUliinl cu O fP-. rezultatele oferind date impoiUinle în sprijinul diagnosticului etiologic şi al tratamentului corect. uneori extrem de gravă (în formele apoplectice. poate începe prin simp: iine de suferinţă acută a căilor respiratorii (este aşp-zisul debut |)spudogripal" al bolii). i c t i i .S. ) .. care obStruen/â laringele şi care în unele cazuri necesită traheoiomie pentru •i c v i l « i moartea prin asfixie. Tuşea convulsivă se diagnostichează uşor atunci cînd s^ instalează nnvsolo caracteristice de tuse.i 1 . i . Dlfteria.itiu|i'iil<\ Tu ( oiircpţi . formula leucocitară. procesul morbid este mii coin» plex declt u:. La do> • liiiiipnren bolii ioiitrilxiM. \ i r . Iricillll locnl ((loficleilţ» . de aceea se va schiml>tl tenjeria la timp şi se va menţine o bună igienă corporală. evoluţia temperaturii. (!<•». l n M |. cu nvolu ln .U«|ltfl MCfl/lllfl (copil.ih'Mlironşitele sînt inflamaţii ale mucoasei traheobronşlce. lillo|>. fiind vorba de un răspun s morfofunc ţionnl In M ţ | i i . — în funcţie de indicaţiile la cazul dat se aplică proceduri fiziolerapice (comprese reci. transpira ţ i i l e . datorită formării crupului difteric. i .n u l i M ' i h t t i i . destul de răspîndită. leucograma. însă se Instalează o angină gravă. stări cl»< colaps). 2. . b . i ! c . — pentru instituirea tratamentului corect este nevoie de stabiliroti diagnosticului etiologic în care scop se fac prelevări de produ. •— în perioada febrilă se administrează un regim hidrozaharat care suplineşte lichidele pierdute prin transpiraţie. îngrijirile necesare acestor bolnavi: — în funcţie de gravitatea tabloului clinic. Boala începe cu o rinită. pulsul şi tensiunea arterială. comprese calde alcoolizate în jurul gllumi).5.sn biologice pentru culturi microbiene şi antibiogramă.nulroiiiului bronşillc.i i i n c . de vîrstă.ici'»ri varinţi.. Se efectue<r/rt V. i h ( i o n i . evitîndu-se cuiciltil de aer. favorizează sudatia şi furnizează substrat energetic prin zaharuri. •— bolnavii vor fi supravegheaţi atent. i i .— din cauza febrei. — se va urmări starea generală. prişnite. TRAHEOBRONŞITELE Ti. i l . .l < i < . de gravitate şi de complicaţii. bolnavul va păstra rei uns relativ sau la pat în cameră curată şi bine aerisită. a devenit sporadică da urmare a obligativităţii vaccinărilor în masă. lipdtimii.

i n i posibile şl se pot manifesta ca: bronhopneumonle. sau aşa cum s-a amintit. unele bronl i i " pot sltr.mulul. scleroemfizem pulmonar. pot trece In cronicitate.r. febra tifoidă. Bronşitele primitive recunosc cauzele menţionate la 'pnl(>c|<Micză. subfebră sau febră.i lcl.fi. care. toracalgii. ipleurite extinse) sensibil la acţiunea variaţilor factori externi. n-pdiţia bronşitei.n. virulenţa germenilor. i de cornet.>lratoriil prin factori locali ca vegetaţii adenoide. astenic. tuşea convulsivă Observaţia şi analiza clinică a simptomelor bronşitice trebuie fă• ' f t ni discernămînt în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic "i l. transpiraţii. scleroze pulmonare. In formele comune. respiraţie înăsprită. prin acţiunea tn nulii' roiiitiuti Io bronşita cronică (bronhopatle cronică obitruo . In funcţie de teren. Bronşitele secundare se constată în cadrul unor bol! i l f i ( | i o . In trailiiniişitc-le spastice. i |np|uii(|itfi in formele grave. emfizem. VI. starcn .urile profilactice vor ţine cont de factorii menţiotii!(i|miuţ|(jiio7. i s o cum ar fi rujeola. BRONŞITA ACUTA Mronşita acută debutează ca o infecţie acută a căilor respiratorii ipi'rloare: modificarea stării generale. Mutacustic se constată raluri ronflante.1. M . «tu i i'l ie de ţiucus sau mucus şi puroi) şi funcţionale (îngustare a IuMii'iniliii bronşiilor). Anatomopatologic se constată modificări inflamatorii (hiperemie. llr»n$ltcle spastice trebuie diferenţiate de astmul bionşic. factori iritanţi (fum.5. evoluţia este de 3—7 zile. Aspect clinic: simptomele sînt în funcţie de forma clinică (acută. agenţi sensibilizanţi (alergene). microbii. 2. sibilante şi subcrepitante". • implic . » i l ( | l l . • muică) Şi de predominanţa segmentelor afectate. expiraţia este prelungită. nefrite parcelare etc. tabagismul) alături de factori ai mediului climatic lt de microclimat (frigul. mucopurulentă sau purulentă. deviaţii de sept.bun In formele comune şl rezervat tn formele < ullluilii. tlînnylolltele sînt forme mai severe care evoluează pe teren debilitat i i i p l l 9! vîrstnici cu manifestări grave (dispnee. i-nrl predomină simptome de traheită care evoluează cu usturimi reilrrnale. uneori "ii li<). Torme clinice.il. tuse seacă — la început — urmată de iM'doraţie mucoasă. rubeola. umezeala) contribuie la instalarea bolii. obişnuite. 1 i<i(|iionUciil '• i i . dispneizantă. cianoză. Se va ţine teama de terenul local. livolu|lti. plc-urezii. de factorii ihn NU va MfAtul abandonarea fumatului. gaze iritante. tuse seacă sau cu expectoraţie. (Milbcri. Hi puliiMiiMi''.urile.i(lllc> ..

i i i ' evidenţia alterarea probelor respiratorii.5. se favorizează tuşea ziua. Ele se pot acutiza. l Mictiv şi consecinţa sa insuficienţa respiratorie d* tip ohNtructlvj NI. cu expectoraţii-. tn vml'Mi'n mri'. — Cînd apare expectoraţia. transpiraţiile. sirogal cu efedrina — dar numai în for mele spastice şi fără hipertensiune arterială — sirop de pătlagină la copii etc. i. 2. se în locuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde. aspirină. — Febra şi durerile se combat prin piran. Tratamentul bronşitelor acute: repausul în încăperi igienice (acasă smi spital) care poate fi relativ sau la pat. K . Se urmăreşte la fiecare bolnav: temperatura. îngrijiri. coloraţia tegumentelor. frecvenţa cardiacă 9! respiratorie. pulbere Dowori sau preparate după indicaţia medicului. Qidrul sanitar ajutător va educa bolnavul tuşitor. determină emfizem pulmonnr cronic < > ! > • . îl va instrui privitor la colectarea spu IM tn voderea măsurării sau colectării pentru examen bacteriologic ţ*i t»f«»ctuurca antibiograraei. regim hidrozaharat. i p .investigaţi bacteriologic (şi anlibiogrnmn).m. prin evoluţie. antinevralgice combinate la nevoie cu sedative şi tranchilizante. Medicamente.2. <!'• nsnmonoa. Holnnvll l i c l n u c sd I n . tipul respiraţiei. se combate cu antitusice pe bază de codeină. Diagnosticul se va sprijini pe datele epidemiologice şi/pe explorări l<> complementare. acordîndu-se o atenţie sporită copiilor şi vîrstnicilor. cloramfenicol). mai ales dacă este prezentă şi noaptea drnmjînd somnul.ti vă)» se vor depista factorii alergizanţi şi se vor lua măsuri consecutive. prin preparnto corespunzătoare (sirogal. sun color cu tare.). wnlor. Uneori îmbracă un caracter nslimitlform. a mucoaselor. pionim 9! din punctul < ! • • vil. antigripale. litstrulndu-1 în legătură cu comportamentul faţă de mediul ambiant.n nude dintre ele. BRONŞITELE CRONICE Uronşitele cronice se caracterizează printr-o evoluţie îndelunjfitli cH puţin 2 ani. ventuze). obositoare. sta-l>ll! iulu-se etiologia. i l ciipticildtii funcţionale vcntllnloill. în cazurile indicate. — sînt indicate proceduri fizioterapice (fricţiuni. de regulă 3—7 zile în forim'lo comune: — în cazurile cu transpiraţii abundente se schimbă lenjeria. La boala declarată se va face diagnosticul complet. — Antibioticele — de obicei cu spectru larg — se folosesc la indlcntia medicului (tetraciclină. — Tuşea seacă.urllor l < i . forma clinică.p ' i . n i şi pentru evaluarea capacităţii d« IIIIIIH h . în care perioadă bolnavul tuşeşte şi expectorează minimum 't luni pe . de care depind şi îngrijirile.

. in lunc'ţir do particularităţile de reactivitate indlvl-i. patogenetică (combaterea mi'lor bronşice). cont|r<Ntia pulmonara ijil bronhopnoutnonia. • . chimioterapice adaptate 'MKitic şi ţinînd seama de datele antibiogramei). vlru-'ipiMi i .M| Dispneeţa şi cianoza sînt simptome care pot completa tabloul clinic bronşitelor cronice.n | i i i-iioiogici se disting: pneumonia francă lobată " i| « c . la indicaţia medicului. .. rlckotsll (ft> >|ifltttlo acuta pot tmhrflrn mal miilto aipecto cllnlco: puou( n . h . umezeala. interstiţiul sau sînt focare bronhopneumonice dl^ Alldtomopatologic se pun în evidenţă leziunile inflamatorii. sau leziuni interstitifllo uniunii «tipice).'!'• .. Ltiopatogenetic intră în discuţie terenul ereditar şi aerul poluat . Un rol deosebit îl joacă fumatul.•. praf. carenţe alimentare. n i i i . vîrstă. i i ' . Pentru stabi• i diagnosticului etiologic se va ţine seama de posibilitatea existenunui cancer. P N E U M O P A T IIL E A C U T E << i"iimopatiile acute sînt afecţiuni inflamatorii care interesează pi» mul pulmonar.! pnruinonlo cu bacilul Frledlănder. Unele in beneficiază.-ui . iiiiiuroclcl. 2 . . c i i i u i i i i i n (i(|»ntul Eaton. vlniNiiil. .ili<' ' . unei tuberculoze sau a altor afecţiuni pleuro-pulmonaro • • pot ascunde în spatele unei bronşite cronice diagnosticată clinic Uire la prima vedere. Se vor face investigaţiile paraclinice pentru stabilirea etio••i. n i uneori sînt expresia unor procese alergice. . pn«iiitn'tH-i<.i i . de tratamente balneare (cu •toii) în staţiuni ca Slănic Moldova.ui chlnr l»u:ilul coli. Cauzele principale sînt reprezentate de microbi. Factori i cu i .6 .i(|lnnieraţiile favorizează agresiunea agenţilor doterml» im l.. c. i i c ( i psihofizică. Profilaxia va ţine seamă de factorii incriminaţi menţionaţi la etio-•<| oneză ca factori de risc pentru bronşitele cronice. i i I I I M vontft în trecut.evită frigul. " P . cuprlnuii Horjinont de lob. In funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv se prescrie me//<• simptomatică (calmante ale tusei).. fumatul. . Govora etc. îngrijiri. Adesea. Bune rezultate s-au i u l cu randomicină (capsule sau sirop) 300—600 mg pe zi.. virusul gripal. gaze iritante). cum este în cazul bronhopneumolc. etiologică (antibiotice...' M . pneumonii stafllococlce (di 1 . leziunile sînt mixte sau se decelează f<>Iiiiiuliopulinonare diseminate. l i . mediul poluat.i agont do Infecţie Intnispitallcească). i n i . ploclnnlCi m Inllm-n.im mc rliniri! do pneumopatii. un lob sau mai mulţi.|i u i / . infecţii i. ' i i . Se va evita aliI n l i a excitantă şi condimentată..

ceea ce reclamă o observaţie atentă a bolnavului.2.îl l voliiţi. tuse seacă.i miel etiologii bacilare. cu durata clasică între 7 şi 11 zile. leucogramă. i i f. L I / I . CONGESTIA PULMONARA Congestia pulmonară este o formă mai uşoară de pneumonie.ristică.6. artrită etc. forma clasică de pneumonie fiind din ce în ce mai rnră. „în plină sănătate ap<ironta" prin alterarea stării generale. Conţinuţii puliiiumiie i " > i apărea şl In afara unor cauze mlcrobione: este vorbai\m t'ongwttnio puv/vo din emirul unor boli cardiace eau rcnnle care itmnl flrft un prognostic i«v«r.6. mult mai scurtă prin aplicaron «nlibioticelor.). cmdiaci.1. Uihipnee. evoluţia este favornblid. cînd vorbim de congestie picura* pulmonară.2.s. tendinţă la co ld|). Uneori li procesul morbid participă şi pleura. suflu tubar. în funcţie de starea organismului. febră de 39—41°. 2. în perioada evoluţiei poate apărea delir. nefrită. succesiunea lor avînd o mare valoare diagnostică şi se completează cu d*iIc complementare (V. colapsul. Pneumococul acţionează în condiţiile factorilor ajutători. tablou sanguin. frison solemn.i mui îndelungată a unei congestii pulmonare obligă l* MiNp< < i . PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Este vechea pneumonie francă lobară. F.cancer pulmonar. facies vultuos (uneori mai accentuat de partea bolnavă). urmată la scurt timp de expectoraţia ruginie canicte. copil. alcoolici. Simptomatologia este mai atenuată. Examenul radiologie se practică în funcţie de starea bolnavului ţ*l evidenţiază opacifierea segmentului sau lobului afectat. unui segment de lob sau mai multor lobi). Junghi toracic.. vîrstnici. Evoluţia. < i M p . Complicaţiile apar mai des la persoane debilitate. Diagnosticul clinic se bazează pe sinteza simptomelor clinice. încît se spune sugestiv că bolnavul „îşi scuipă diagnosticul". hepatici.H. Mai poate apare edem pulmonar — infecţiei sau cardiac — icter prin hepatită.S. pleuro/li | Mi<i|>neumonică sau pleurezia metapneumonică. I M pulmonară poate să fie secundara unor procese primitive (Inoii M . raluri cropiUmte etc. Simptomatologie. Prinderea pleurei poate duce la colectare de lichid intri* pielii . Boala debutează brusc. cart «parr> mai fercvent decît pneumonia pneumococică. S-a menţionat delirul.xamenul obiectiv poate decela matitate. examenul Ixuioriologic al sputei. Orice complicaţie Inlecţioasă este posibilă. chist hldatlc pulmonar etc. denumită astfel din cauza delimitării precise a procesului patologic (afectarea unui lob. frisonul şi junghiul putînd lipul/ sini prezente ralurile crepitante. iar evoluţia este mai scurtă. .

Se aditulren/n fintihloticc cu spectru larg. mo/ante.> piillnil 11 nfoctotu In H1''11' Inn' 'i'i»iiun*lolog!. Dintre acestea menţionăm: l'noumonia streptococică cauzată de streptococi.). merii spre puls imperceptibil.'•vor. ALTE PNEUMONII BACTERIENE Stnt pneumonii cauzate de alţi microbi decît pneumococul. Pro-ni pneumonie poale avea caracter saltant. Necesită doze mal mari •I lMtc .i illnlcă •• caracterl/cn/a prinţi -un iU'i>ut acut.2. filiform. denutriţi. hipotensiunea arterială). imn dispneea şi cianoza accentuată. în circa 50% din cazurile de decef In MHjari este responsabilă bronhopneumonia. adesea hemoragice cu tendinţă de suprainfecţie <i|ec(ie pleurală purulentă. hi-'•nuia indică slaba reactivitate a terenului şi un prognostic deosebit '.4. Pneumonia stafilococică apare adesea în cadrul unor septicemii stan 'urlci.cu o evoluţie clinică foarte severă.6. trecînd de la un lob la alIM mir siipuni ovoluînd după tipul supuraţiilor bronhopulmonare sau tfiplemuliii toracic (colecţie purulentă în cavităţile pleurale).voluţia şi prognosticul sînt rezervate. realizîndu-se o suprainfecţie foarte agresivă. Este caracteristică evoluţia severă şi apariţia ir levfirscite pleurale. puls mic. 'l u tun md .6. Ele slnt fîiMiNHblt de grave şi îmbracă forme clinice variate. h oi e l l'iu'iiinoiiid cu bacii Friedlănder apare la persoane debilitate. cu iminenţă de colaps (tahicardie. PNEUMONIILE VIROTICE (atipice) 1 mi nml ln'< ventil pneumonie «tipica osU' ci><i delermlnntfi <!• "Ull Kiilnii \imlom<ip<ilol<M|lc: Ic/iuiille principele slnt la nivelul Inli'istltluliil uni. Ellopatogenie: boli virotice pregătesc terenul pentru agresiune» flotei microbiene. 2.'i. nhi'ii|. mnt i. BRONHOPNEUMONIA | Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare InlUimatorii bronhopulmonare diseminate în plămîni care evoluează pe nu loren cu reactivitate scăzută (copii. Gravitatea bolii este marcată printr-o stare generală neurotoxică. bătrîni. convalescenţi • lupii boli grave etc. adesea cu prognostic Hi ti 1 1 înni sever. Imittud o Infecţie ncutfl n cflllor rnuplrntorll.3. Aspectul clinic: boala se remarcă prin caracterele ei dispneizante. F.6. existînd forme cu evoluţie i u lucratoare.5. 2. stare febrilă. apare cel mal de» : ' i ' H uripă sau rujeolă.

cu prognostic favorabil. tuşea.H. temperatura ajunge în jur de 38 — 39°. examenul sputei). Tratamentul medicamentos se individualizează de medic. V. schimbarea lenjeriei. — Madicatia simptomatică. respectlnd doza şi ritmul. de aceea se preferă plasarea acestor holiuivi la parter spre a evita accidente grave.'iliit cerinţe ce trebuie aplicate riguros. punldlinu somislnlntice. împachetări) este util la bolnavi cu fobră ridicată. de poziţia lui în timpul examinării. Diagnosticul clinic trebuie completat cu examinări paraclinice (examonul de urină. favorizarea «Jtpoetorfltiei se tratează cu medicamentele alese de medic. — Mudicatia pentru prevenirea colapsului şi pentru combaterea colapsului (analepticele cardiovasculare. erilromlcina) sa adnil» lien/rt In luncile du lornui cllnicd $1 de dorit dupA antlbiogramă. Durerea. hipertermia. tensiunii arteriale. Reacţiile serologice sînt utile pentru evidenţierea etiologici unor virusuri. utili* . iar semnele fislut sărace. şi leucocitele nu sînt crescute ca în pneumoniile bacteriene. în timpul delirului pot silri pe fereastră). măsurarea pulsului. Evoluţia bolii este mai trenantă (2 — 3 săptămîni în medie). suprnvegherea transpiraţiilor.S. starea psihomotorie (undo forme evoluează cu delir. NA . temperaturii . Plasarea bolnavului în condiţii de ambianţă corespunzătoare. Alte antibiotice (tetraHun. dată fiind mortalitatea infantilă ridicată înregistrată prin bronhopneumonie la (ireastă grupă de populaţie. reprezintă măsuri eficace la dispoziţia cadrelor medico-sanitare. iar V. Pneumopatiile acute necesită măsuri de îngrijire imediată.. cadrelor nu»dlcule ajutătoare revenindu-le sarcina cunoscută de aplicare riguroasfl u planului de tratament indicat pe zile şi ore de către medic. DUignosticul clinic se face prin coroborarea datelor clinice cu exainunul radiologie care evidenţiază hiluri mărite difuz conturate spre parenrhim. conform unui plan care trebuie trocul fu fonia do observaţie n bolnavului. alteori durata bolii este mai lungă (l — 2 luni). leucogramă.mal des Irltativfi. co-u sputei şi se iau măsurile cunoscute faţă de expectoraţie. îngrijiri. vaccinările. Aiitlhlotlci'lt': penicilina oslo folosită în pneumonia pneumoco» i\ tu do/Ho Indiciile (l . Evidenţa şi supravegherea medicală a copiilor problemă din teritoriu. De o deosebită importanţă ni se pare problema sugarului.i milioane U pe /i). educarea gravidelor. Profilaxia pneumopatiilor acute se adresează factorilor de teren individuali. rloiorlditl.în pnonumnnlllu vlralt.H.S. cardiotonicele) se va adminlslid. examenul radiologie este util şi practicarea iui va tine seama de starea bolnavului. r«|hi" rfl untlblotlcile nu un Indicaţii. tablou sanguin. a mamelor în vederon Aplicării măsurilor de creştere a rezistenţei naturale. supravegherea colectivităţilor şi combaterea infecţiilor intraspitoliceşti. Tratamentul fizioterapie (comprese. Se acorda ln educării bolnavului privind comportamentul faţă de tuse. examene serolo y i ce.

7. Supuraţiiile pulmonare pot fi primitive sau secundare. asociaţii de fuzospirili.i <i|ii|ln. Durii evacuarea este totală urmează ameliorarea treptată.-nllor cauzali. După vindecare se apreciază individualizat necesitatea repausului In convalescentă şi se educă bolnavul privind alimentaţia tonifianta jirnlru refacerea completă. membrana cedează şi conţinutul purulent Vficuenză printr-o bronşie de drenaj (vom/caj. prin însă• i | f t i o de la alte focare piemice iniţiale ca în cancer. o«l«« Invorabilfl. Anatomopatologic se disting forme circumscrise (o cavitate cu pu« ili'llmilată de o membrană. Innic). nlcoolismul. după colectare. 2. ciircicteristice gangrenei pulmonare. cu radu-• HH firnţjrpslv'i n oxpectoraţiei.1.1 (igcnti micotici sau parazitari (amoeba). i vi o acădore a frocvonţt'1). 2. denutriţia. stafilococi. Etiopatogenie. nefiind ex•1 calea hematogenă sau limfatică de vecinătate (abces hepatic.lor trebuind bine motivată (tetraciclinele în cazul pneumoniilor i n virusuri mari sau pentru prevenirea unor suprainfecţii). cu condiţia menţinerii drenajului.7. !n cn/iiill' in (nre comunicarea cu bronhia se întrerupe. ni n . diabetul zai l . Sputa poate fi fetidă sau nefetidă.iIo» In urma tratamentelor Antibiotice (clin car* " numii. Mai pot fi-. Dintre factorii favorizanţi amintim: frigul. pleură cu drenaj bronşic). Cauza principală este reprezentată de germeni piol. unică sau multiplă) şi forme difuze pulifiit'. stări septicemice. chist hidatic. «tnt tn«â >i ' t i tu i i » In rrnnicltnta şl complicaţii (nmlloldo/fl) «nu . Pot fi incriminaţi: streptococi. în acest capitol intră abcesul pulmogangrena pulmonară şi bronşiectazia. in lunc-M' MM. roapart < \|>cctoraţla. Escherichla . Klebsiella. SUPURAŢIILE BRONHOPULMONARE înţelegem prin supuraţii bronhopulmonare formarea de puroi în '•nchimul pulmonar în zone bine delimitate sau difuze. ori în cavităţi 'xistente (spre exemplu: dilataţii bronşice. C îormenii patogeni pătrund de regulă pe cale aeriană. A «poetul clinic este variabil în funcţie de forma anatomo-clinică. ABCESUL PULMONAR AhdCHul pulmonar primitiv debutează de regulă cu simptomel* i umonlol. embolii septice ifitocjrne sau limfatice. germeni aerobi sau anaerobi. chiste aei i > . sau propagare din vecinătate. De reţinut că sputa este tn con 11 ţaţe l Nl> Nilul îl u .

care necesită timp nml limi| pentru vindecare. lixamenul clinic se completează cu examinările paraclinice. Supuratiile sînt boli grave. cu sfacele de ţesut pulmonar distrus. Rronhografia (cu lipiodol) indică forma şi extinderea leziunii. iar examenul bronh c n | i . în era antibioticelor afecţiunea este rară. tusei convulsive.3. în trei sau patru straturi. de forma niuitnmo-clinică. m i « i ' . colectării..slnn|a de contrast (lipiodol) necosită precauţii In legă* (mu i u • veiitunln reocţii In iod. determinate de piogoni. GANGRENA PULMONARA (imujrem» pulmonară este expresia evoluţiei unei supuraţi! pulni'iimro difuze. starea ţl'i^-rală alterată. prognosticul este în prezent mult nmeliorat datorită antibioticelor şi tehnicilor chirurgicale practlcnto In unele cazuri.7.liftul înţelegere şi încurajare prin psihoterapie. HoliHivii pot avea complexe din cauza mirosului fetid al sputcl.2. Starea generală este foarte alterată. bronhografie). Aspect clinic. frecvent c» miros putrid.7. Atenţi» • i» ' i . i i i ' ( i i siil).i. i • . uneori a hemoptiziilor. •puhi aro aspect murdar. i v i i vor fi însoţiţi la examenul radiologie. trenante. apariţia expectoraţiei purulente în cantitate mare. i i . Bronşiectazia neinfectată poate evolua vreme îndelungată fără expresie clinică. ne<<". examenul radiologie fiind deosebit de util pentru precizarea formei an<jlomo-rlinice de supuraţie (radioscopie.( II e. hemograma HlllI li ' < > ' . BRONŞIECTAZIA Bronşiectazia este constituită de dilataţia congenitală sau dobîndilrt.irea diagnosticului necesită explorări paraclinice. o bronşiilor. V. care se depune. Pe lîngă scăderea frecvenţei lor. Diagnosticul supuraţiilor pulmonare se face prin analiza simptomeloi clinice: vomica purulentă orientează spre abces pulmonar. măsurării şi repro-/ ' • i i l . Evoluţia supuraţiilor depinde de starea organismului. altor procese patologice pleuro-pulmonare. l'iecr/. Inqrljirl. Boala poate fi bănuită prin apariţia tusei sezoniere. de natura germenilor şi de sensibilitatea lor la antibiotice. 2.' l i r p tn foiiia de observaţie. < • va acorda examenului sputei. M » i n . favorizînd prin suprainfecţia secreţiilor. aspectul sputei cu detritusuri pulmonare spre gan-i| i"n. pe teren debilitat. . ca urmare a acumulării produselor patologice în timpul nopţii. Etlopatogenia: dilataţia bronşiilor poate să fie congenitală sau dohttulitci.H. dar mai ales prin simptomul caracteristic denumit „toaleta bronşiilor" care constă din eliminarea unei cantităţi m n r i de spută purulentă dimineaţa la sculare.S. iar „toaleta bronşiilor" spre bronşiectazie. radiografie. secundară bronşitelor cronice. Examenul do urină.2.

de asemenea.Postoperator este indicată observarea bolnavului şi continuarea iiiilnmcntului recuperator: dezinfectante bronşice. i i ' l dî n l n r t r u p t u r a ţ e s u t u l u i p i i l n i v ip < i t m u ie r e a a e r u lu i I n . — Cazurile care se cronicizează sînt indicate pentru intervenţia t'lilnirgicală. — Cadrul mediu se va îngriji de aplicarea drenajului postural.mirter trecător. evitînd atmo-« l i ' i n poluată.. p u lm o n a r e ) . a temperaturii. Calea de administrare este parenterală sau locală ( NI . antibiotice. evitarea atmosferei r'litote şi iritante.il<>. a coloraţiei tegumentelor nule o sarcină importantă. n(//. . a respiraţiei. Prin repetarea crizelor de astm bronhie :. ENFIZEMUL PULMONAR Bmflzemul pulmonar se defineşte ca mărirea de volum a alveola.. a bolnavului.| n<ctnrii regulilor de igienă — individuală şi generală — şi cu aleş i * i i . după consult medico-chirurgical şi după pregătire t " ..miuatlim* toracic» i ( l i i l piilnionnr. . nli/t'nml /n/er. mm multe varietăţi de emfizem: 'mul funcţional se caracterizează prin mririren nlvcolelor p«|-• Hiir«» ni c.stice ale leHU-ni imlinoiuir.n. i tiofi u iina rt a icoa ter tl din npn ( r tt i u n u l p A itt d in tm ln l ( a > ./(i/if i'i* ' i i i i M ' " H ' ..sf/l/d/ (ip«ic CM unn.ÎMI pulmonare cu tulburări consecutive în schimburile gazoase şi ereicniititilţii aerului rezidual. de aplicarea corectă a tratamentului tiw'ilicamentos: combaterea tusei. se practică segmentectomie.— Supravegherea evoluţiei prin urmărirea stării generale. 2. vr<|hind şi ajutînd bolnavul pentru luarea poziţiei care favorizează «Vficuarea puroiului. operatorie.8.in. psihoterapie (se va lămuri bolnavul că poate să trăiască «M "»fl muncească bine chiar şi numai cu un singur plămîn.|«MietIc '!'• ust-M l)ioii->ir.i|imgo li cmll-ulil piilmoimr cronic obslructiv cu modificări c. El este condiţionat otm|>. a transpiraţiilor. de alimenInli.. lobectomie sau după caz (MHMimonectomie. — Se va ţine seamă de igiena încăperii. Antibioticele se aleg în funcţie de antibiograma efectuată din ««puia expectorată. fumatul şi răcelile). tonice generale şi vitamine.<• .n unui loc de muncă fără suprasolicitări energetice.iclen. — Se va îngriji. .-.i ' i 'M ///(M iu // v icri.i potrivită stării lui. cultură fizică medicală (exerciţii respiratorii: respli i i | i « » adîncă). cu condiţia M-'.administrează antibioticele direct în focarul purulent cu ajutorul unor sonde introduse pe căile respiratorii). pulsului. favorizarea expectoraţiei..1 UIUM 11 . p lr .tt/iiii/ /)U//iio/Kir doternilnnt d<> l>roni>it<i t ionică.

se instalează bronşite cronice. răcelile. prin creşterea aerului rezidual. Toracele este rigid. frigul. Pentru diagnosticul definitiv sînt necesare examinării» nionţloiuiti' (rwlioscopio toracică peni iu aprecierea plămînului. precum şi prin modificări vasculare pulmonare şi ale inimii drepte. Diagnosticul clinic se completează cu explorări paraclinice. indicînd o Insuficienţă respiratorie în grade variate. Haţieganu). ca urmare a reducerii suprafeţei respiratorii. Profilaxia secundară se adresează factorilor ineliminaţi că favorizează progresiunea rapidă a bolii (bronşitele cronicei). eforturi fizice). Emfizemul pulmonar se caracterizează în afară do mărirea de volum al alveolelor pulmonare. instrumente muzicale de suflat). Etiopatogenie. infecţii bronşice repetate.Hmlizemul senil este o boală degenerativă. Evoluţia este progresivă. Probele funcţionale respiratorii arată modificări patologice în funcţ i e de stadiul evolutiv. atmosfera poluata. ' M < vii cvilu fumatul. < • ' Irociirdiogramu) şl alte explorări crin' d i ' i ' i i M i din i'iimpliuiliiln bron < • . ca urmare a hipertensiunii în teritoriul arterei pulmonare. Examenul radiologie evidenţiază hipertransparenţă pulmonară. pentru adoptarea conduitei terapeutice şi evaluarea capacităţii de muncă. Profilaxia este primară şi secundară. prin modificarea septurilor alveolare cu tulburări în schimburile gazoase.ilo respiratorii. cordului) liiobi'li' IiiiirtioM. iar la auscultaţie murmurul vezicular este cu expirul prelungit. care reclamă efort fizic efectuat cu glota închisă (muncitori In fabrici de sticlă. grăbită de o serie de factori patogenetici (fumat. Profilaxia primară se adrosnază factorilor de risc ce favorizează bronşitele. fumatul. ca factor deosebit în apariţia şi agravarea emil-/'•mulul. uneori cu crize de astm intricat. realizînd cordul pulmonar cronic (insuficienţa pulmonaro-cardlacă — I. cu caracter progresiv care se dezvoltă începînd din deceniul al IV-lea sau al V-lea al vieţii. aerul po~ luat contribuie la grăbirea instalării sau evoluţiei mai rapide a bolii. evoluînd spre decompensare. aer poluat. dilatarea globală « plămînilor şi a cutiei toracice. Bolnavul acuză dispnee de efort. buzele sînt uşor cianozate. spasmele bronşice. Ventilaţia insuficientă favorizează infecţiile. Aspect clinic. scleroze pulmonare. La percuţia toracelui se percepe hipersonoritate. Explorările sînt deosebit de utile în fazele ini(hile ale bolii. Scleroemfizemul este una din cauzele care iniţiază suferinţa cordului drept. itnl: M. fosele supraclaviculare dispar. îngrijiri. finaliza locului i l > ' muiirfl şl nrtlvltatta bolunviihil . bronşite cronice. Anatomopatologie. fumatul.Iau mflsurl d< l u c . Cînd fosele supraclaviculare sînt escaViite vorbim de scleroemfizem. i t i o privind neceiitatna abonimn (tulul. Emfizemul senil este o boală a vîrstei înaintate. are formă de butoi sau clopot. profesionale. O serie de factori etiologici ca: bronşitele cronice. Manifestările clinice apar de regulă după 50 de ani.

i.ii. micelii.. un anumit teren individual de reactivitate neuroMiU'tt sau infecţios alergică. .. t-u. Dltii'i'. i < < D. 2.'i p < > .i i « i flori iirtificiale sau un desen ce reprezintă floarea ic . . fulgi. respiraţi*. > i o t <I ui m at . vegetaţiile adenoide sau amigdalitele cronice) favo• ii/fi infecţii respiratorii repetate cu rol în sensibilizarea mucoasei Substanţele alergene sînt diverse.. > I I | M < tul cu alergenul iniţial sensibilizează mucoasa bronsir. ^iptM'lul clinic.. ASTMUL BRONŞIC Este o boală cu mecanism etiopatogenic variat şi complex (domlnnnt fiind mecanismul neuroalergic sau infecţios alergic). m \ n r . i I . cri/a | .' l ' .dintre ele cităm praful casnic.filcrgone sau numai cu rol iritant (bolnavul se polialergi'/. — Se combat spasmele bronşice prin bronhodilatatoare indicate de < n < iile.ulmi- ' i n i o U l c a m e n t ep s anu n n p r i n ţ i u n .i <ipară <Uin tu expulzarea aerului.n »n «'Kplrntorlf. brtidipniMcii. cu condimente sau alcool şi va fi sfătuit să evite mesele 'iliimdente şi supraponderalitatea. expresie <i inicşoiillhrului bronşiilor prin spasm şi edem.sl contact declanşează criza reprezentativă. ui. adulţi). I se arată rolul nociv al unei alimentaţii greu cli<l<">libile. cozi de cornet. . a eforlinilor fizice mari). ... Se educă bolnavul pentru evitarea infecţiilor resplînlorii intercurente...oaza). In nui^rt sau la spcton/a unul scaun p'' <• . DupA un llinp. n Mn.şuicr<1to*irc. Unele anomalii locale (ca deviaţia do • l. < i fi (ropii. L i t ' o rt'NplintU'l.|ii-Mlru a-i face recomandările necesare (evitarea aerului poluat.. ceea ce face s. Gimnastica medicală respiratorie este deosebit de utilă. •• pup i|ncflt. i .. Fîoliiuvul sf trc/< • • . H . Inci-rclnd prin nccnsln sa-şl mfln-n i .pcctive. caracterizată i Ilult: prin crize de dispnee paroxistică expiratorie. mai dos noaptea cînd prcMl. scame. . O dată sensibilizat. Pentru . i i" t i > n h . ' i i HI uim i . .nnm . ca. uiînnrn a constricţiilor bronşice.i < l i .. > ' r i i v a Iflifl polen) declanşează criza care iniţial a fost doclanş.1 siiblllul Inctorilor nervoşi se descriu cazuri cînd numai simpli \ ' . organismul mani• «ccplivilate nu numai la factorii iniţiali. Cu timpul factorii nervoşi şi <il"i-genl Iflcl pot declanşa criza caracteristică expiratorie. .1 loniisut : Apnra mal frecvent tn n doua p<irl<! a nopţii. i i In oilcn parte a zilei smi nopţii. ci şi la alte substanţe l li. Accesul (criza) de aslm bronşic est f < l n l.pnl l n i l l rr..-. fibre. In faza ompensării pulmonaro-cardiace se administrează cardiotonice (stro-i i lină sau digitală) şi diuretice. alte substanţe chimice şi substanţe endogene ce senslbii In rîndul lor organismul. unele alimente. litlopatogenie. Pentru boala astmatică se ia în considerare vlrsta . ' > • • ndn ... ! • • .9. bradipneizantă. ullcnoi nr.inşnt In l cu l ( i < torul alergon. pene.se combat infecţiile supraadăugate.. substanţe me• ••ntoiisp.

sau perlu/.v. Iu stări de rău astmatic se poate practica emisiune de sînge cu •fi'ct biiii sau se administrează epinefrin. De asemenea bolnavul va face examene clinice de specialitate (O. subintrante. deoarece pot duce la deetiu/ httlnuvnlul prin deprimarea centrului rtiplrutor. Bolnavul va fi plasat în camere Igienice. după indicaţia medicului. realizînd stări de rău astmatic. dacă nu răspunde la administrarea oralei. cadrele sanitare contribuind la crearea condiţiilor de îngrijire şi la efectuarea examinărilor paraclinice. extrem de chinuitoare pentru bolnavi. Evoluţia este cronică. al secreţiei nazale. vîscoasă.spinilor. Moartea survine rar în criză. îngrijiri. — In cazul în care criza nu cedează se poate administra adrena lină — epinefrin-suprarenin — (1/2 fiolă=l/2 mg) sau efedrina (nu însă la hipertensivi) sau 1/2 mg atropină pentru paralizarea vagului. sau teoglucin i.R. la auscultaţie se percepe caracterul spastic şi numeroase raluri sibilante: „simfonia bronşică"). căci pot deprima conţi u l i «•. iiblturicole se pot folosi. sau dispezin (extract de retrohipofiză) — care este contraindicat la hipertensivi. urmat de preparate cortizonice.. astmul grăbeşte cu timpul Instalarea scleroemfizemului pulmonar şi cordului pulmonar cronic care treptat se decompensează.ii cu ACTH.eliminarea unei mici cantităţi de spută mucoasă. Uneori crizele sînt prelungite. Este necesară multă solicitudine faţă de suferinţa bolnavului în criză sau stările astmatice. electrocardiografie. — p il.v. dar n-au întotdeauna efect* ' "iidudeiito. .v. hipersecreţie de mucus şi •posinul musculaturii bronşice. a formulei leucocitare pentru eo/inofilie.d*. la nivelul bronşiilor şi bronşiolelor.L. se twldenţiază tumefierea mucoasei bronşice. — Dacă nu s-au obţinut rezultatele scontate se poate recurge la novocdirul l % i. cu perioade de remisinne. hidrocortizon hemisuccinat în perfuzie l '2 liolo. Diagnosticul clinic este uşor în formele clasice şi se face din simptomele descrise. Nu se vor administra opiacee. Infecţiile se vor combate prin antibioticele indicate după antl— ''«' pot folosi mitihistaminice de sinteză. Evoluţie şi prognostic. Vindecarea este posibilă. Prognosticul longevităţii este bun. îngrijirile pentru diagnostic se referă la examinările paraclinice: examenul sputei.itâ e . Tratamentul crizei de astm: se utilizează mai frecvent o fiolă do luiofilin i. uneori In timpul crizei de astm. 1 i. examen radiologie. mai ales dacă măsurile terapeutice se iau la început. liniştite. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele dispnee de tip nevrotic sau cu astmul cardiac unde domină dispneea de tip inspirator şi unde găsim semne de suferinţă cardiacă. dar cu prudenţa . stomatologie) în vederea tratamentului de fond. completate cu examenul obiectiv pulmonar (hiper-«onoritate la percuţie.. dar.

Onalo embrionate eliminate de gazda definitivă ajung cel mai * i ' t i l prin mSini murdare. . Chistul poate evolua asimptomatic. Bisolvon sau itec (în aerosoli). Nan i ' M . stoiHilologice. -. unde sub acţiunea sucurilor digestiv» l i n i i l l NO «'liberează şi prin sistemul port ajung în ficat.i i histulul poate determina un abces cu evoluţia ultt> t i | < i i i in-. — Se tratează infecţiile cronice. S-au obţinut bune rezultate cu Alupent (fiole. i (lapte steril i. urmată de prepararea unor autoaccinuri. fructe. tablete. Volon. — Alimentaţia are restricţii doar pentru alimentele cu rol în deUmşarea crizei. se face tratamentul 'H'S|>unzător. CHISTUL HIDATIC PULMONAR Iii ia In este o parazitoză provocată de forma larvară a teniei echi-ţ irir.apa dd clinic.în fazele avansate. .tuia.paratele de efedrina) care se administrează cu ajutorul unei ipn". se efectuează asanări O.. — Este utilă ancheta anamnestică pentru depistarea alergenelor la i iruinţa bolnavului. ca .. locul de muncă.10.Se va combate dependenţa bolnavului faţă de droguri (mai ales . opuc. a locuin1 l sau a localităţii de domiciliu. intradorm oreactla Canoni) şi la progA* |'l*H)|IUI(ll()l|c . descoperindu-it ilni In un examen radiologie (apare rotund. zarzavaturi în tubul digestiv al ini. splină. — Rezultate bune dau desensibilizările nespecifice care constau in piretoterapie. porcului sau oii. . cu insuficienţă cardiacă. vaccin T. bine î l ) . IUTI . cnre se localizează în plămîni.itogenle. inclusiv măsurile referitoare la capacitatea de muncă i lioliuivului. i l c i-volua cu tuse iritativă. aleudrin). bionhodilatin (isoprenalin. polivaccin.R...Tratamentul de fond — desensibilizarea — poate da rezultate mai Ies dacă se aplică de la începutul bolii. Parazitul trăieşte în intestinul cîînelui.' n 'i'T fi In in v e stig a ţiile p n ra c lln lc e ( e x a m e n ra d io lo g ie i n ni < i i / i i i u i i i i < > i snii(|iilnc.. omogen. pisicii sau i l u i . l tlop. In plămîni (sau în celelalte organe) parazitul produce UD 1 i nu mai multe) relativ sferic. în afara crizelor.m. folosind substanţe care provoacă i " .. uneori fiind necesară schimbarea locului de muncă.L.Se poate administra asmofug (soluţie) şi la cei cu hipertensiune l U i l ă sau asmofug E numai la cei fără hipertensiune arterială. 2. levuri i. plin cu un lichid clar. soluţie aerosoli).v..A. Uneori. pil-i. n MIT .) admi• i aţe după schema întocmită de medic.1 l i n l i m v i l l l l l . . membrana chili i i p r v i | M i r vomica cu eliminarea lichidului clar (vomlcn hiînfuriai.B.

. Silicoza se caracterizează prin proliferarea unor noduii care cresc progresiv. PNEUMOCONIOZELE Pncumoconiozele sînt afecţiuni pulmonare cronice. Fiind vorba de boli profesionale. SCLEROZELE PULMONARE Scteto/He pulmonare stnt proliferări mal mult sau mal puţin extlnie ala ţesutului llbropulmonar. Pulberile pot fi variate. O deosebită atenţie trebuie acordată examenului la angajare în mine. Anatomie patologică. apoi bolnavul pierde din greutate. fiind excluşi candidaţii cu orice afecţiuni luonliopulmonare şi îndeosebi cu tuberculoză pulmonară (chiar mlm . de fier (sideroza) şi mai ales de bioxid (Ic siliciu (silicoza).. conglomerate şi în final placarde fibroase.12.i). Amintim pulberile de cărbune (care determină (intracoza). pnouiiiocoiiioze.. insuficientă pulmonaro-cardiacă. scade apetitul. m Tratamentul curativ constă în tratarea complicaţiilor.). Pneumoconioza cea mai frecventă este silicoza..2. practicîndu-se examenele periodice obligatorii ale muncitorilor. Treptat se adaugă astenia. cauzate de inImlaroa unor pulberi fine. Simptomatologia este necaracteristică. Radiologie apar modificări caracteristice: reticulaţie. Deosebit de importantă este asocierea silicozei cu tuberculoza pulmonară realizînd tabloul clinic al silicotuberculozei.11. iar capacitatea de muncă diminuează. Profilaxia. determină apariţia bolii.ileicii hi liinp din mediu silicogen.iilo de normele şi tehnica securităţii muncii. dar mai ales . a examenului radiologie şi a probelor funcţionale respiratorii. Evoluţia silicozei este lent progresivă de la simpla fibroză reticuIdid pînă la forma tumorală. sclerozele pulmonare extinse figurînd între cauzele cordului pulmonar cronic. caşexio !>i uneori moarte. se vor lua măsurile prevn/. care reprezintă peste 80% din totalitatea acestora. de azbest (azbestoza). urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare. precum şi supravegherea (ilenld « mediului de muncă. durerile difuze toracice. 2. supurntil pulmonar* etc. Inhalarea unor particule fine (sub 10 microni) în concentraţie mărită şi vreme îndelungată. mai ivii survine hemoptizia. Procesele de fibroză favorizează infecţii pulmonare. noduii. ameţelile. Etlopatogenie. a locului de muncă cu risc silicogen. tuşea cu expectorase săracă.•. Domină dispneea. adesea sanguinolentă. tulburări funcţionale. Diagnosticul de silicoză se stabileşte în baza: criteriului clinic. primitive «au secundare unor boli (tu» herculo/A.

fumatul. Nocivitatea •*U' cu atît mai mare cu cît se fumează mai mult şi de la vîrsta Unnră. paloare. bronhoscopie. i in t i m p util. iiv. bron-• . dureri difuze toracice. inhalarea de hidrocarburi complexe de huilă. r. a aerului poluat.iză cordul pulmonar cronic. substanţe radioactive). radioterapie. Cancerul bronho-pulmonar primitiv ia naştere din celulele bronşico. caiiuitastaze. reduc suprafaţa respiratorie şi reu-. apare durerea (uneori atroce). Măsurile terapeutice se adresează cau>r care le generează (evitarea fumatului. Aspect clinic. bln nu ctiol(i(|lu variată. poato beneficia de tratament chirurgical. chimioterapie). gume. Factorii principali etiologici nu sînt cunoscuţi sufiI. Inllnnuiţln plcmml. fll'id pi fo/ft a . simptomatice ale tusei. prin expansiunea tumorii. So referă la examinările paraclinice la care participă cadrul MTolUiri. Debutul este insidios şi cu semne variate: altera i l ycnerale. In apariţia bolii primitive este incriminată ereditatea şi factorii nu'diu cu potenţial cancerigen (vîrsta.iud(/0 lA. care ar induce transformarea malignii MOŢ celule bronşice. iliimciilul curativ depinde de stadiul în care este surprinsă boala. unele progresiv. i'xmiK'ii de spută etc. sau expectoraţie •4. însoţiri la serviciul de radiologie.).).13. CANCERUL BRONHOPULMONAR Cancerul bronhopulmonar care este o tumoră malignă poate să fio Hi i nativ sau secundar. hemoptoică (ca „pelteaua de coacăze" în forme Ilixiori boala se descoperă accidental cu ocazia unor examene ni"i l< 'o periodice sau cu ocazia unor suferinţe pulmonare acute. 2. fără «xsudat. 2. orbire şi In stare de caşexie. tuse seacă. PLEUREZIILE afecţiuni de imturfi intlnmatorlo cantonni<% la nlvoprin <i< linuiltircn do lichid Inflamntc x. cele cerebrale puţind fi urmate de plegii. pierdere progresivă în gr . 'iiljlrl. cronice. mucoasă. inapetenţă. 1 irizează infecţii repetate.14. tratarea • •ctă a infecţiilor bronho-pleuro-pulmonare). Cancerul pulmonar secundar (metastatic) are originea în tumori iii'illgne cu alte localizări (hepatice. benzină. supuraţiile bronhononare. rectale etc.l Importanţa lor constă în faptul că evoluează lent. Trata» i Urni oslo pnlc»»itiv (calmarea durorii. Rol important se acordă fumatului. indispoziţie. Etiopatogenie. gastrice. prostatice.

care prin simptomatologia clinică generală orientativă. pi iniiivara. Acumularea de lichid intrapleural realizează sindromul pleuial. Lichidul poate fi serocitrin. boli renale cu edeme mari generalizate (anasarcă). în anumite cazuri. streptococi. O pleurezie particulară este cea care apare în unele tumori genitalo benigne la femei. Bacilul Koch determină pleurezia serofibrinoasă sau uneori o pleurezie purulentă. disproteinemii etc. boala Hodgkin. uneori insidios. pe care îl putem găsi în contextul clinic al unor suferinţe co: insuficienţă cardiacă. 2. microbieni (pneumococi.14. în cadrul unor stări septicemice). tineri. în vederea stabilirii cadrului nosologic. Cauza cea mai frecventă a pleureziei rămîne încă şi în prezent infecţia bacilară. Simptomatologie. apendicite. examinarea lui avînd mare importanţă pentru diagnosticul etiologic: reacţia Rivalta pozitivă arată natura inflamatorie. reacţia pleurală apare ca urmare a unor procese de vecinătate sau de la distanţă. fcluA pn<icdniA de fiisnnnc. Etiologia mai poate fi reprezentată de agenţi virusali. aşa cum se poate întîlni în abcese subfrenice. Dvhntul pleureziei este variat. Semnele fizice de pleurezie se pun în evidenţă în cazul în care cantitatea de lichid depăşeşte 100 ml. ce conţine fibrină şi elemente celulare. splenice etc. pierdere ponderală. PLEUREZIA TUBERCULOASA Avînd în vedere frecvenţa mare a pleureziei tuberculoase (în trorut so aprecia 90% din cazuri) se va lua ca tip de prezentare climeS plcmc/ia tuberculoasă (bacilară). acumularea lichidului. tumori bronhopulmonare. alteori brusc. cate constituie un indiciu preţios pentru natura canceroasă a pleureziei. adinamie. iar «i cozinofilelor etiologia alergică.vr ni plriirozlol tuborculoaie •• manifestă cu jun (t it lu l torticlc. boli de sistem (leucemie. în pleurezii este prezent un lichid inflamator. colagenoze) sau în cadrul unor infarcte (pulmonare. Pro-/«-nţa neutrofilelor în număr mare sprijină o etiologie microbiană. />''/>ufu/ bni. sublcbi ilitfiti. <nc loc lirptat. în lichid pot fi celule tumorale. fatigablH Inlr.Lichidul pleural poate fi neinflamator: în acest caz este vorba de un transsudat. Iu «r»«nl HI/.). stafilococi. Etiologic. Boala apare de obicei la adolescenţi. infecţii genitale. — D^hulal Insidios se manifestă cu alterarea progresivă a stfiiil i | > in'rnlc. liiiipctonţil. mol • l'". purulent sau hemoragie. astenie. Anatomopatologic se constată prezenţa unui exsudat fibrinos în cazul plcuritelor. transpiraţii (semne do imprcgnaţie bacilară)) oxn tm-mil H/ic <>vid<>iilmzfl un sindrom pleural. durorl toracice exacvrbntA k . pancreatite acute hemoragice etc.). impune examenul radiologie şi puncţia pleurală.1. predomii i c i n t a limfocitelor pe frotiul preparat din lichidul centrifugat orientea/n" spre cronicizarea pleureziei şi asupra etiologici probabil bacilară.

I I . »iuile sau contactului tuberculos. impun evacuarea de ' u/d a lichidului. t'd Inocularea de lichid la cobai. După cîteva zile. se • percepe diminuarea respiraţiei fundamentale (murmurului vezicumiilu. tinlil)io<|i<i!nă eli . extindere. de diagnosticul precoce fi ii l In tratamentul instituit. pe semnele clinice şi evidenţie• iiulromului fizic pleural. i dispnee şi cianoză.uilor respiratorii) In căzuIh I M . 1 "luţla pleureziei tuberculoase este favorabilă. n i uiitlni nparlţla cinnnzel :?\ tulbin. examinarea şi ie/iiltfit<>lor obţinute din I i i ludul plrurtil.fl discretă.a d* m edic.. în medie. ea se completează cu reacţia Rivalta. Vindecarea poate fi prin restitutio ad integrum sau CU (sltnll'/. care. probe H|lre). — Pleurezia la debut poate fi confundată cu o pneumonie. trani. examen radiologie. moderată sau extinsă). l'unclia pleurală exploratorie furnizează date asupra aspectuMficroscopic al lichidului. Dacă în cavitatea pleurală se acumulează o can1. prin acumularea lichidului. în cazuri grave. i u l l i i i l nilcrobiene. • Diagnosticul după acumularea lichidului exsudativ se stabileşte examenul fizic care evidenţiază matitate. La auscultaţie. i mult nocusltA intervenţia (!<• nrgoaţA prin pu/ic//e «va* IM . însă ••rttlura pleurală orientează diagnosticul. temperatura. 1 iljlrl. "d u tn l cn /u f/v : •• ap lică m ăsu rile d o Iq ln n a m o d lu lu l şl p erm i i f i | ' .).S. silind bolnavul la atitudini antalgice: toracele ilnuv se imobilizează şi bolnavul doarme pe partea sănătoasă.. iar în cazurile în care se suspectează etiologia baci-. pleuretic sau abolirea murmurului vezicular („silenlium").11 e mare de lichid. henioqiiimă completă. uneori cu caracter de matitate rezis. • fixcmicnuJ radiologie oferă relaţii referitoare la localizare (uuilillnlerulă. Datele clinice se completează cu exameimniclinice (puncţie pleurală exploratorie. însoţire la examtnn '| lre. mergînd spre vin-l ii funcţie de starea organismului. starea da l $1 tu explorările paraclinicc (puncţie pleurală. simptomele funcţionale devin alarmante: se insta' . Diagnosticul pozitiv se formează pe baza antecedentelor familiale. lemnoasă. diafragmatică. aceasta în funcţie de lulea de lichid este diferită. localizare interlobară. exan| rlloUxjic. Minvii liilc>riinţl vor fi observai m (•<• pliveşte: temperntura. t < va preicrlo conform «tftrll evolutivei «• va r»il i i x i ! . vindecarea clinică survin* n luni. inoculirt i. medias!* «nu închistată). ' . . în funcţie de cantitatea de lichid. .şcftrile respiratorii. • Diagnosticul iazei de pleuriîă se bazează pe simptomele geneL •)[ pe examenul fizic care evidenţiază frecătura pleurală. durerea cedează şi 'liuivul doarme pe partea afectată spre a permite o bună respiraţie i plomînul sănătos. exnineno biologice: V. ('mirele medico-sanitare au sarcini importante în cursul nilul clinic (aprecierea stării generale.

c) Pleurezia din reumatismul acut este de regulă bilaterală. pierdere tu ţ|ieiil. B complex) şi medicamentele antituberculoase c<i P. vor II (iimli/flte Jn contextul cl inic ui bolilor cmi/. o) Alte pleurezil.S. (acid paraaminosalicilic).H.i|e. eventual subfebnlităţi..S. iar analiza lichidului evidenţiază în lioliul pleural predominanţa neutrofilelor.illeo in cadrul reuma tismului artk'uUir at. aspirină. V. vitamine C.se adnu nislrează medicaţia simptomatică (antialgice de tip piran. medicaţia tonicii (f . consecinţa fiind surditatea definitivă. Fvnlutin şl trntnmnUul lor slut conditionuto do bonla de b<i/. Sînt o serie de alte pleurozii în afară de cea de origine tuberculoasă. Diagnosticul este uşurat de l. fugcn i» şl dispare la tratamentul antireumatic. se diagnostichează tinînd seamă de procesul pneumonie anterior şi de prezenţa în număr mare a neutrofilelor In lichidul pleural. După vindecarea clinică. alin dor.). algocalmin. do etiologic diferită fată de cele enunţate. de prc/cnţa bilaterală a lichidului. «ntircum. paloare.e.nl color nih loblono. pe lîngă semnele clinice ale im prei|iHi(iei lurnorale (astenie. anemie.'. streptomicina şi izoniazidă în dozelo şl intervalele stabilite de medic.2. crescută). care îl dispensarizează.i bloul clinic al reumatismului articular acut în cadrul căruia a apărui.A. alfafotoproteinele sini MCM iile în stngo.il.tiv pneumonie. b) Pleurezia metapneumonică se manifestă clinic prin sindrom plen nil după o pneumonie. Chiar şi după reluaren Activităţii bolnavul trebuie controlat periodic.Se aplică procedurile fizioterapeutice indicate de medic. a) Pleurezia parapneumonică însoţeşte o pneumonie. tinînd seama că strepto micina poate determina intoxicaţii. codenal). Cadrul sanitar ajutător are obligaţia să observe şi să relateze feno menele de intoleranţă la drogurile administrate. examenul clinic va căutfi să stabilească etiologia sindromului pleural. mai ales prin lezarea aparatului auditiv. deoarece poate reaparituberculoza pulmonară sau cu alte localizări. care are caracter fugace. asociată uneori şi cu un proces con yc. în cadrul comisiilor de expertiză medicală şi recuperarea capacităţi! de muncă se va aprecia momentul reluării activităţii (după 6—12 luni. d) Pleurezia canceroasă se poate suspecta şi apoi diagnostica la un bohwv în vîrstă — de regulă după 50 de ani — fără antecedente baciUn e su u iafecpioase recente şi la care analiza lichidului pleural evl clonţui/ii celule atipice (canceroase). Ca. inapetenţă.14. .'Ut otr. locul de muncă şi durata orelor de muncă).mrl mull(|n» sau boli do sistem. tu:. PLEUREZHLE NETUBERCULOASE - Dacă se exclude pleurezia tuberculoasă.i» (antibiotice tu cn?. 2. bolnavul este menţinut în evidenţa dispen surului antituberculos teritorial.c. Sindromul picurai obligă la puncţia pleurală. antitusice ca pulbere Doveri.

I. abcese cu diverse localizări.2. evoluţie şi la imit medical. 2. etiologic. nnlmi'pth'i) dlvcmni Mn< 'l l l ''a tipuri ":n clcicilu: Imt Mul 'di' In vodcri'fi illagiKn.tlcului . i n i . care SO cin obicei iniţial la acest organ cu posibilităţi de diseminare niynmsm.Ru i Ul()7. <|Kitnn< InlindoriulcK (1. n t posibile evoluţii trenante cu însămînţări la distanţă (artrite. denumită şi empiem pleural. tonic. H|lle. între care nu lipsesc cele cei i ' . Simptomatologia clinică este condiţionată de boala de bază. c«'('(i ce fnvorly.1). Prin linii (le «nllvrt snu hpulh rHspIndlto do bolnav In n (U-. deoarece în formele care nu pot id' pe cale medicală se va recurge la tratamentul chirurgical.lnutft i»1V Iflipllidd'jtc lionln In »•«•! din ]ur. urmate de injec•«nliiliilor dezinfectante locale..•/. ' Kifd/ncnfuJ medical local constă în puncţii evacuatorii cu intron <lo soluţii clorurosodit:e în scop de „spălare". •uncntiil pleuteziilor purulente se efectuează mai bine în seri'hlrurgie toracopulmonară.n pulmonară este o boală infectocontagioasă. conduc spre diagnos|l dflinitiv. se va completa cu gimnastică ie ele. i voluţia este prelungită purtînd amprenta terenului individual. ilnminlnl iau clorurA fin n <<MI|CIIU puntru om) »l nvlm. U. TUBERCULOZA PULMONARĂ > ri. Febra i nrncterele supuraţiei.ole ultramilririt. antibiotice uzuale după antibioyramă). roborant. PLEUREZHLE PURULENTE l'loureziile purulente se caracterizează prin prezenţa unui lichid fiilent în cavitatea pleurală. C'ultlvnt po modlllc di« i ulliirB. urmate adesea de sechele definitive).-n bncllulul po sol t>mi In utmosIcM'Q. Tuberculoza este cauzată de un microb descoperit de i hnrllul Koch. în funcţie de etiologie (substanţe ••'uioiiso.D. i'MjrlJlrlle se referă la diagnosticul clinic.) In vcdricri pumnii tu cvldonlli n In- in iiilllvH pn înrdll d" culturii imn l'i'iiliu dlNtiuţierea Iul nu Iu '•".15. Acesta determină leziuni specifice (adicfl luliil Koc'h)..oa/il trunsinlterca inlccţlul. însă germenii piogoni II responsabili de această formă clinică.14. S ti amintit posibilitatea etiologiei bacilare. al liei şi răspunsului la tratamentul instituit.3. bncilul Koch produce mmiullo Hiilmliinto Intre rnr« ln/u'/ciiJ/na. Hiicilul este sensibil la rnz. i ' n i l l i i l Koch se pro/i ntS sub fnrmn unui bastonaş carn se colortazB ilupH nu'tndn /U-hl-NInlson. frlţj fi ixliuiual. Rbzlstii la iiscttdnii<>. ct'i'ii fi! uste loartc iniporliint pentru clc/lnfoctln lenjarlel i . mirnfii/ medical general este etiologic (tuberculostatice sau " obişnuite).R. Sindromul fizic pleural completat cu puncpli'iimlă şi analiza cito-bacteriologică.

Sursa de infecţie este omul sau animalul boln. Ajuns în organism. adenopatie şi modificări biologice). papulă) şi fcno niene generale (febră. bacilul Koch determină infecţia tuberculoasă (alveolită. hepatil.cazeum-ul" cure poate fi delimitat fibros. Mecanismul de producere a bolii. Uneori se formează . Boala se produce prin pătrunderea bacilului în organism şi acţiunea lui în condiţii favorizante.elo forme. devine agresiv şi dă naşte n • bolii manifeste clinic. Cauzele favorizante sînt numeroase.1 condiţii de viaţă şi de muncă neigienice (locuinţă. găsind condiţii favorizante.Epidemiologie. Vîrsta joacă rol. rinichi etc.idivitatea organismului faţă de o nouă reinfecţie. oase. In decurs de 3—4 luni se schimbfl le. indicînd o stare de anergie a organismului (prfl l>uslie/i re. ciroză hepatică.iso ripar şi modificări bio-umorale. do mfirimi variabile. boli cronice (diabet zaharat. limfatică sau bronşică. negativitatea reacţiei puţind indlrn flbsentti infecţiei tuberculoase. a fost interpretat în mod diferii. peritoneale. provenit de la v. limfangită.irtivil. meningeale.it n răspîndi în organism pe cale sanguină.iuni care conţin numeroşi microbi. reactivitate cuno» culfl sub numele de alergie.i. silicoză etc. Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin. iar calea de transmisie cea mai frecventă este cea aerian. Slmploiu. eritem.ir! bolnave). oh servîndu-se că boala se instalează cu mare frecvenţă la tineri şi copii. Este primoinfecţia care poate evolua asimptomatic sau.ilologi. se calcifică sau printr-un proces de liz. în afara leziunilor locale.» cronică. ganglioni.linicfi oste varinM tn funcţie de sl. alimentaţie. uneori dispnee). de la teoria tristadială a lui Ranke care descria primoinfecţia tubei culoasă cu constituirea complexului primar (constînd din alveolită. organe genitale.i c. articulaţii. surmenaj. Intradermoreacţia la tubercu Una oslo utilei în diagnosticul bolii. deternnnînd variate forme clinice pulmonare sau se localizează la nivelul altor organe (seroase. în locul lui apărînd excavaţii (cavernele). importante de reţinut pentru pro filaxia bolii. Patogenie..) şi stadiul tuberculozei terţiare (cu localizare pulmonară) şi pînă la concepţia actuală care admite că infecţia tuberculoasă nu trebuie să treacă obligatoriu prin cele trei stadii. deşi In fecţln este prezentă. însă uneori poate fi negativă.R.). De la nivelul leziunii primare microbul se po. microbul se multiplică.ltii fi/iologice a organismului cu semnificaţie nefavoru blid pentru bolnuv). anu toiiiorlliih u. în prezenţa factorilor etiopatogenici. osteo-articulare etc. lini fangită şi adenopatie satelită). urmată de diseminarea secundară cu localizări variate (bronho-pleuro-pulmonare. Icy. leziunile provocate de bacii sînt specifice. boli anergizante. Alergia se pune în evidenţă prin intrn (lei inoreacţia (I. apoi digestivă şi excepţional cutanată sau mucoasă.iv (transmiterea de la animal se face prin lapte nefiert. dimpotrivă. precum si do divor.) la tuberculină şi prin fenomenul Koch. IOD . ganglionare.D. toxice).idiul primar $1 ««Tuiului ol tuberculozei pulmonare..ini se drenează în bronşii. e/cmontul caracteristic fiind foliculul tuberculos sau procese de alveolitn. însă injectntrt In bolnavi determină fenomene locale (edem. la care se adauq.). Tubercu Unu injectată la omul sănătos nu produce nici o reacţie. Anatomopatologic. în cursul infecţiei tubercu • Io.

stabilizările au loc l".d s<i de muncă viitoare. ganglioni. 1 ' i(l«« lul>erculozel primare.i. inapetenţă. la tuberculină.sint extinse. Anatomopatologic se constată nodul! l un bob de mei — alb-gălbui în plămîni şi în alte orcjcim'j ni//i<1r//c în alte organe (seroase. Se poate prezenta şi cu discrete semne radiologice. transpiraţii). osteoarticuUii. flecare puseu evolutiv «du< > iMiii.Il. are prognostic sever. uni'ori importante: simfize pleurale extinse. slă-In greutate.TUBERCULOZA PULMONARA PRIMARA Tuberculoza primară poate îmbrăca mai multe forme clinice: n) tuberculoza primară asimptomatică este foarte frecventă. hronşiucUr/ii.D.. paloare exprimînd anemie. semne biologice şi uneori posl-'H'lilrnţierea bacilului Koch în spută. Se lid/rt prin testări biologice la copii şi tineri în vederea chimiopro-u ' l . î l ) i-pitnberculoza reprezintă procese alveolitice nespecifice asociaji • '• li'cUr/ie constituite în jurul elementelor componente ale cOjj|« i primar. limfangită şi alveolită). '>/ #) Inima pneumonică debutează brusc. Bit* cu evoluţia îndelungată. inapetenţă. h) tuberculoza primară cu simptome clinice (febră. cu frison. Vindecările. Sa mani i i i i i s m ol le/luiiilor.-y) /ornie/c cavitare pot apare prin Uzarea cazeumului unui focar « MI uloN. semne radiologice (complexul primar tuberculos. TUBERCULOZA PULMONARA SECUNDARA (FTIZIA) '"/(<i •. cure ridică probleme deosebite piMilru j . constlnd mli'iiopatie. ini tratamtntele medicale. Sub tratament boala beneflcin/fl i l n prognostic favorabil. care favorizează imeumonice cu etiologie specifică sau nespecifică cu evoluţie ' l i n i cu clinică a bolnavului este bună. subfebrilităţi. Interesează parenchimul pulmonar şi bronşiile.lstonţoi organismului. fibrozo pulv i l i . nlInlA) sînt posibile mai ales pe cale hematogen'ă şi explicit ii fici'stor organe. c) tuberculoza primară cu localizare pulmonară se caracterizează Hlndromul de impregnaţie bacilară (astenie. l) ntlt-noputia traheobronşică este frecventă la copil şi se manifestă t «h'i'lnien ganglionilor din plămîni şi mediastin.cninilard snu f ti/in pouto upure la orice vlrstn. junghi toramii l hemoptizii. pierderea > l u i d l < i . cavităţile puţind fi de dimensiuni variabile. în timp ce manifestăr i|l c <. transpiraţii mai alea im m»). febră. evidenţiind i'/. semne radiologice şi biologice (pozitivi-n I. unice sau mul-"»i h) Inhi-icnhmi miliară poate avea ca punct de plecare primoinforţin i n i m i i diseminarea infecţiei tuberculoase în organism.u l l dl i . apţâ> •<' u fi procese hiperergice nespecifice. carnctorlzotă prin (ilii'iutnd iu perioade da acalmie. comblnnta uiieou i <lititmii< alo nu ie loldeail cu reiultotelt favornbila din .

. a latrinei.. igiena încăperii. Pentru diagnostic sînt necesare o serie de examinări paraclinice: i'xnmenul sputei (examen bacteriologic pe lamă. Fibroza pulmonară. •>•/. Tabloul clinic este deosebit de grav dacă se constituie un pneumotorace cu supapă (aerul pătrunde în inspiraţie. ..i.oilicare situat subpleural. m/îl rtlfi« pentru slreplomiriun. hitn/fi. cu aport de vitamine şi minerale. tiocarlidul otc. prin eroziunea ori ulcerarea unui focar de ca-?. -. uneori feno-meno de colaps. care pnote duce \t\ lu'/fireu nervului .! In surdllntc dellnltlvfl.iiip. se poate produro exitusul prin insuficienţa cardio-respiratorie. se practică numărătoarea hematiilor. a obiectelor de uz perIn spital. tomografii). bolnavul trebuie plasat în cameră separată. bogată în proteine animale (carne. dispnee. Ic.H. dar poate apărea şi în afara etiologiei bacilare. dncfl S(> depflşesc1 do/ele de fii) HI) (j \ » . Do flspmeneci. tuse. expectoraţia şi de/infecţia produselor patologice. Prima măsură oslo izolarea.S. îngrijirea vizează cura de repaus şi condiţiile de igienă» nllmentaţia va fi substanţială. fintozid. In npllffired Initninenlului vom urmări reacţiile bolnnv ului. MH H ll.liuimidn. nizolimil. Pneumotoracele spontan este o altă complicaţie gravă. ouă) şi vegetale. tcbomidiui. un focar de răspîndire a infecţiei la cei din jur.nidiliv •. cu vase. este de regulă crescută. cianoză. COMPLICAŢIILE TUBERCULOZEI Dintre complicaţiile grave menţionăm: hemoptizia care a fost amintită la semiologie. d« prepnmle do codolnfi sau elropuri e\p"i lomul. Se practică examenul radiologie (radioscopie. sputa şi măsurile de pieveniro a infecţiei prin spută.Iiiln-rculozele primare. tnrîmuri.A. lenjerie separată.n . alimentaţia. plrn/. .ni. alături de examinarea clinică şi radiologică.după o serie de pusee evolutive. edem pulmonar sau hemoptizie. P.Trebuie să se urmărească evoluţia febrei. »X(im<Miul sucului gastric dacă bolnavul înghite sputa sau spălăturfl bron*il('8. culturi. morinamidul. otambutolul. radiografie». Le menţionăm pe cele clasice: streptomicina. Aerul pătrunde cu presiune.S. — Tratamentul simptomatic: se vn combnte tusen sc.o c mă. antibiogramă). mai rar f fir 3 o cauză evidentă. uneori bronhoscopie. luîndu-se măsuri de educare şi supraveghere privind cura de repaus. lapte. se produce o comunicare între o bronşiolă şl cavitatea pleurală. în funcţie de canti-tfiloii de aer ajunsă în cavitatea pleurală depinde şi intensitatea simp-tomolor: durere toracică (junghi). Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gamă lanjă d(> medii omenie. După un efort. îngrijirea bolnavilor de tuberculoză pulmonară.. fără a se evucun în expiraţie) şi nu se intervine de urgenţă. izoniu-/Idn (liidni/idn). hematocritul şi formulti Icucociliiră. domiciliu. pormito urmărirea evoluţiei. Bolnavul tuberculos este.i pi m . tuse. (xihiplcurita extinsă sînt sechele care conduc la insuficienţe respiratorii ţii pulmonaro-cardiace grave. V. la domiciliu sau în secţii specializate.

In comlmlcrca tuberculozei. lin initamentul pneumotoiacelui spontan cu supapă se aplică imediat. Min/)////arca 9l educarea populaţiei pentru examenele de dopli-n fl. Iar In mnille spitale esl« necesara Intioducciim ciyo-' -i |nin|il(i ut'upcilloiiuhl In liincţle do tle< nto ( M/ In parte. necesită motoarele măsuri: repaus psihic. Cei.R. substituenţi de l«M ). tratament medicamentos: calciu clorat sau gluconic şi vitaIftâ C intravenos.plndită şi corînd eforturi mari. i'hlniioprolilaxia cu hidrazidă a contacţilor tineri. gimnastica medic alfl irspl-o'ifcninn. rămînînd totuşi iA'. .D.i'uiitrolul periodic al contacţilor la dispensarul teritorial. care se pot si| sl i <l<'l>lnl<irca. în poziţie semişezîndă şi aplicări pungii cu gheaţă pe torace. boala avea o răspîndire largă în îl populaţiei. l •.C. iitiiliAHndu-se: durerea. mai «Ies în ultimul timp <!<• clnd o un ol)Ni<rvA nuil rur cu boulft aculti şi mult nuii des IM lionlrt ii hlpi'K ionii A cu evoluţie (Ic zt-cl de ani. fizic şi vocal. t n unele forme clinice se recurge la colapsoterapie (pneumotoraco llllclal. cît şi medicosu-". transfuzii de sînge. deoarece bolnavul este scos din • rt vieinc îndelungată..oxigenoterapie prin sondă nazală. profilaxiei i se acordă atenţie dooi Matul nostru alocînd fonduri însemnate pentru aceasta. <l<'lilxl<tr(<(i In masă cu ajutorul radiofotografiei medicale. i'i'riircin bolnavilor cu tuberculoză pulmonară sau extr. plasmă.G.ilani'Mitul <i| In colo HI. tonifi-n«a organismului se realizează prin administrarea de vitamine.Tratamentul tonifiant: alături de alimentaţia adecvată. dacă starea bolnavului o cere.NO face exsuflaţie şi se administrează antibiotice. i'o/ifro/tiJ periodic al foştilor bolnavi activi la dispensarul turl-uliul In |t»t i scoaterea lor din evidenţă. Colapsului (medicamente. izolarea şi tratarea focarelor de infecţie. se practică intervenţia chirur- l'rolllcixla tuberculozei. dispneea (se administrează morfină sau o fiolă ilnlljtii): . Cadre ÎMI sanitare trebuie să aplice măsurile profilactice.frfoa nivelului material şl cultural al maselor ca măsura dt i Al.(i(laiu|A psiliolernpla. In funcţie de starea bolnavului se iau măsuri de combatere a tusei. vaccinarea B. Ui nou-| l populaţiu tînără cu I. / ttitamentul hemoptiziei. adrenostazin (sau venostat). negativă. tn. In trecut. /Ic nii'i/lcd/c n'ciipt'nilDi li slut cele subliniate In li. Fe. Măsurile luate de stat atît generale. care este o urgenţă pulmonară.i . au redus mult morbiditatea prin tuberculoză. pneumoperitoneu) sau intervenţii chirurgicale.ipulmon (iBoHobllfl ImportnnţQ. iiifMi(Jr/ni<>ro«cf/a la populaţia tinără.

marele lanţ simpatic. duetul toracic şi ganglionii limfatici.. — circulaţie colaterală pe faţa antero-superioară a toracelui. BOULE MEDIASTINULUI Mcdiastinul este un spaţiu delimitat anterior de stern.. mai rar procese inflamatorii. la ctire se adaugă semne determinate de organul interesat şi de formn etiologică a bolii de bază.— disfagie (greutate la înghiţirea bolului alimentar) determinată »!•• compresiunea esofagiană. dispnee şi cianoza. gît. venele cave. artera aortrt şi pulmonară. l . Cnilrdo medii trebuie să fie alături de medicii de specialitate în efortul de (i lamuri persoanele cu tuberculoză cronică sau hipercronică pentru d jcspt'cta planul complex de recuperare.'. inima. bronşiile mari. esofagul. livolnii.muncfl şi îndrumarea sau reîndrumarea profesională a persoanelor wliilto calificate în profesiuni incompatibile cu tuberculoza pulmonanl |inv<"il<lmînt.|><>sibil natura procesului patologic. timusul. — voce bitonală determinată de afectarea nervului recurent. porţiunea inferioară n fetei şi 1/3 superioară a braţelor) şi turgescenţa venelor jugulare deter minate de compresiunea venei cave superioare.t 2. / \nnicnul radiologie şi mediastinoscopia sînt examinările ce cl/co/. ner vul recurent. sectorul de pregătire sau servire a alimentelor etc. umeri. compus din semne care aparţin organu lui interesat şi conflictului cu ţesuturile din jur: durerea retrosternalfl de intensitate slabă.mi ri palpebrale (semnul Claude B ernard. — nevralgii intercostale determinate de compresiuni pe trunchiuri!» iiei voase.ft.Mnsurllu soclo-proiesionale se referă la orientarea profesională n linurilor caro au avut o tuberculoză activă.i este leul progresivă. vcmne oculare: înfundarea globului ocular. mioză.Horner) datori t i rit ării nervu lui M III | li 11 JC. El conţine 0 scrie de organe: vase şi nervi.. i i . iar lateral de fata mediastinală a pleurei. Deşi organe diferite. M<ii îl'-. precum schimbarea locului di. edem în pelerină (pe toracele superior. Sindromul mediastinal.).i|cul aitfl rezervat. posterior do coloana vertebrală. dar lent progresivă. punctul său de plecare rinei f / .-! este vorba de tumori congenitale sau dobîndite be (mu m .1 ! ' ) < . .ului eite tn funcţie dt boala do l><iy. îngustarea l \..ilizarea procesului mediastinal. tuse seacă. traheea. i h ' i ' " ' .— sughiţul rebel la tratament determinat de compresiunea nervu lui Irenlc. 1 (U .16.miinarlle complementare precizează diagnosticul clinic de suiplclunc. îmbolnăvirea oricărein dintre ele se manifestă printr-un grup de simptome cunoscute sub nu melc de sindromul mediastinal. In procesele maligne osie sumbru. !'•''•'. nervul frenic. l'im|ii.

17. | ilniiial<>. fie restricţia. |H nrivllor Inti'no. In fibrozele pulmonare extinse etc. bronhopndumonia — prin lulburnn -n pi-rp l l n i i ' tfl prin limitarea spaţiului n". orice boli acute pulevoluează cu reducerea bruscă a ariei respiratorii. tuniiirali»).ibnm(poslcdlislic'c).) »i'd<ln sub 70%. In polloinlelitii. î l . i' iionlcn (fibrozele pulmonare de mico n. înec.M. bronşitele astmatlformt x-imoln rnro reduc permeabilitatea bronşică şi elasticitatea alveolnrâj >--i\t*h respiratorii m/x/c. nle inlonni'l vei t»brale ţtl tDKicelul. cînd scade capacitatea vitală (C.Iniuflcicnta respiratorie acută. fibroze pulmonare ni obe/itate sau din cauze mixte. i respiratorii sîtit: nciilr <ilo cailor respiratorii. univp (cordul pulmonar cronic decompensat): fenomenele clinice apar la i ll*lin mlct snu In repaus.ilurft)) inii'iii lilniiilul pulmonar (infcctioosc. /r/i/a subacută se constată în embolii pulmonare mici li in tul)erculoză miliară pulmonară. I O X H I . "h ţninc. I . crişt nlrtinlG de astm bronşic etc. lltmillnonta respiratorie cronică. llianllcicnţa respiratorie acută apare în emboliile mari pulmo|fl" tu ol). Din punct de vedere clinic se descriu: . cît şi V.Inuullcicnta respiratorie subacută. ( O l l o / n etc. . o găsim Sn majoritate* nonlci! (. apa r la eforturi »i»il// (fenomenele clinice apar la eforturi fizice mijlocii). o Intîlnim în astmul bronşic.scleroemflzcmul pulmonar cronic etc. IlUIllli'lentfl decompensată. • n/n rrsplratorlc de tip obstructiv.V. .i d In illnlinţiimilui «au hub(luiliuţ|in<itli. ' mi Iinpludlcfl d n (\\< \( \\[ \I I .slall. corpi străini inli. cianoză.rmului pulmonar. nu punctul de vedere al gravităţii deosebim trei forme: U»' ni f e (fenomenele clinice: tuse. oboseală.ts.). cînd volumul expirator maxim sg. / « ' / • • / I / H pulmonară cronică se instalează în fazele avansate ale n/.V. ( i i " . De ri.2.S. în deformaţii toracice. i/H punctul de vedere al capacităţii funcţionale poate fi: in*utl<'lentH compensată.domlnfl fie obstrucţia...|Mrutoi . dispnee..slrucţii laringo-traheo-bronşice. metastazele pulmonare.E.tnl r/e vedere al probelor spirometrice s-au descris: n//i'iiii/fj respiratorie de tip restrictiv. cînd scade atlt C.)i 'n minn Intervenţiilor chirurgicale cu rezectii de plămîni sau la persoane • i n i icHplrntorll. INSUFICIENTA RESPIRATORIE liiHiilIrinnţa respiratorie este incapacitatea aparatului respirator de Im n Iotă sarcinilor sale (în principal asigurarea O 2 necesar proceH MiuUtbolice tisulare). mal o Ies cclo extinse $1 bilnlei .

H H |n huiţi Hei liirtto Iu luncile de slmon bolnavului (In p. mnd|H< I i i n d anunţat la orice tendinţă de agravare. liionhodfnfll. oxniuonul «puici.18. a durerilor toracice. — se contraindică cu desăvîrşire fumatul şi respiraţia în atmosforrt în care s-a fumat.de asemenea pot apărea stări toxice. bi oi)ll. variat. în insuficienţa respiratorie cronică. hiposodată. de evolutivitatea bolii de bază. iclutlamme pulmonare. pulsului. Supravegherea atentă şi aplicarea măsurilor terapeutice do ur<jon| necesiUl bolnavii care au prezentat hemoptizie. Proceduri fiziotera peutice pot să fie aplicate după stabilizarea pp coşului inflamator. în funcţio H situaţia concretă a fiecărui caz.piuiliiii' lovlno < milelor medii In cinstii explorărilor complementele. NO pincticA exnnieiH 1 ludiologico. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR Poziţia în care este aşezat bolnavul cu afecţiuni ale aparatului ro»* pirator are importanţă deosebită. I . Nu »« . bogat în toate principiile alimentaro în ca/u l pncuiiiipdllllor cronic» 1 si In tuborculo/. la indicaţia medicilor de specialitate. de prognosticul acesteia. 2. Bolnavii cu febră ridicată pot prezenta delir.îl. de asocierea altor suferinţe. de asemenea. ca şl evitarea activităţii în mediu poluat cu pulberi de orice fel. pneumotorace spontu cordiopulmonarii gravi. foarte importantă. ea trebuie să uşureze respiraţia |l dacă este cazul să favorizeze drenajul bronşic. necesitînd supi >• veghere şi măsuri atente. — Capacitatea de muncă este în funcţie de gradul deficienţei func ţionale pulmonare.supravegherea respiraţiei. a tusei seci sau /uve rixarea expectoraţiei se va face după indicaţia medicului.a pulmonară. — Evitarea răcelilor este. — Dieta este hipocalorică. nti< t silind . bolnavii cu astm bronşic etc. — gimnastică respiratorie (respiraţii ample). în special ale aparatului cardio vascular şi de caracterul solicitărilor locului de muncă ale persoanei în cauză. tratamentul este de lungfl durată şi trebuie repetat. transpoit cu UiUHi !n' "| i i ' i Aulti'!. — Repausul la pat este absolut necesar în perioadele de decompensare pulmonaro-cardiacă. pU«urosropH. în perioada activ? ?i de evolutivitate a bolilor. Cea mai favorabilă po/ltio este cea semişezîndă. rogimiil v fi M complot.. Un i o l important In IiKjrijiroa bolnavilor cu iiloctiuni nv. Rcc/lnml dietetic csto individualizat după afecţiune: se impun n stricţii în ca/ul pneumopatiilor acute pe perioada febrilă.Tratamentul medicamentos este în funcţie de factorii etiologici şl faza evolutivă (vezi Capitolul 10: Urgenţele în medicina internă). — kineziterapia (terapia prin mişcare). Combaterea junghiului. tensiunii arteriale. hJpolipidică. Oxigenoterapie se efectuează în caz de tulburare profundă a In matozei.

vizînd în mod deosebit provo-'Iiipsului. educaţia sanitară iiinibiilorea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice. pentru tratamentul pneumotorace-|| N | i D i i l < i n cu supapă sau pentru colapsoterapie în unele forme do n 11 Io/u pulmonară.iH«(|lija examenele bacteriologice din alte produse biologice (secrefnringiană. /m/c/up/a. sînt do 'iiporliintă în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici. gimnastica medicală respiratorie.îl nci'slor bolnavi. în special cu evitarea atmosferei polua Iu i i l n sînt de mare utilitate pentru prevenirea şi tratamentul efii . lichid pleural etc. . bolile cronice pulmonare care necesită sanatorizare de lungă (tuberculoză pulmonară cronică sau hipercronică) se indică tcru-/xi//onu/d şi ergoterapie. Irul medical se va îngriji de recoltările indicate pentru diagnosntmărirea evoluţiei. Ergonomioiid i li i lor de muncă.). va administra la timp şi corect medicaţiti -\ după planul terapeutic fixat. Cadrul mediu trebuie să cunoască p*ţ|fllliil(> pentru puncţia pleurală.

— Miocardul este alcătuit din fibre musculare striate (dar involuntare). tsl mirese calibrul p« mliura ce se apropie de cele ilniiM VCIIB c'olac'tnare. — Endocardul este foiţa internă care căptuşeşte cavităţile inimii şi care. . realizînd schimburile între mediul extern şi intern. şi bicuspidă sau mitrală. care deschide şi închide orificiul atrlovontrlcular drept. ailgurl Irigaţia cnlulnlor ţi ţesuturilor. Atriul drept este prevăzut cu un orificiu prin care venele cave (superioara* fi iiilrrloarl) aduc In Inima dreaptă sîngele încărcat cu bioxid de carbon. Aparatul cardiovascular este alcătuit dintr-un organ central — Inlmn iau cordul — şi organe periferice reprezentate de vasele sanguine (artere. care are o alcătuire identică. Iar In stingă col ol artorol aorte. umectat. Anatomie. Distingem inima dreaptă formata din atriul şi ventriculul drept. — Pericardul este un sac fibros format dintr-o foiţă internă. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE Aparatul cardiovascular are funcţia de a asigura factorii de respiraţie şi nutriţie celulară. Aci-.1. In atriul sttng pătrund venele pulmonare. Vunele. Inima este alcătuită din trei straturi: pericardul. Inima are patru cavităţi: două atrii care comunică cu ventriculii de acpomi p/irte. formează valvulele: tricuspidă. BO LILE APARATU I C ARD IO VASCU LAR LU 3. rare ie deirhld tn nlrlul drept. între ele fiind un spaţiu virtual. dosplrlll! pilntr-un tept de Inimă stîngă. Cel doi vcntricull au orlflrll prevfl/uto cu vnlvulnl* »ii| iiH)ld« care permit deichlderea şl închiderea orificiilor arteriale: tn dreapta mltl mii arterei pulmonare. în ip »lmea miocardului se află şi elementele anatomice ale sistemului automat. Arterele slut elastic»/ ilhi vi'iililciilul sting plcncl aorta. Prin sîngele circulant se aduce oxigenul şi elementele de nutriţie la nivel celular şi se transpoilS ipre caile de eliminare bioxidul de carbon şi deşeurile metabolice.u (Ulgurl Impulsurile ritmice necesare contracţiilor miocardului. c«re tn linal n|uiiyo In inima dreapta. capilare şi limfatice). care se aplica p» miocard şi alta externă. în mod patologic. cavltnl'-» virtuali dintre cele două foiţe poate deveni reală prin acumulare de lichid (porl< » <llt". ipre exemplu). colecţii ill n Inlii'yul organism.3. care prin ramificaţii lucceilve. Pericardul nte mlul de n proteja inima şi a-i permite expansiunile. Vasele limfatice rn|ecle««t din nryaiiH |l («iiilurl. prlnli im (niiiniipii Invors arterelor. miocardul şi endocardul. mlr?ortndu-sl mni»Mi lallbrul ptnN In cnpilare. prin nlţte pliuri. von». cu acelaşi rol pentru orificiul atrlovenlrlrular itlng. care nduc In Inimi» nlln(|8 ilngole do In pUmtnl.

Impoi i. cirul vorbim de stenoze. care permit diagnosticul unor leziuni valvulare. Prin acelaşi mecanism. care durează pînă la reapariţia primului zgomot. Hu NU * mici Un in nnildilnllh i. Iar ini'i'IH» Intîi la atrii.. Starea coronarelor ure ''"i'iutiinlă pentru patologia inimii. -. 1 ' " > i i l m i ' i l lu lic ii iiln /n . tutifK ulo/. t> tondilii patologice. < • voi investiga mînmiir . venele cave şi atriul drept alcătuiesc sisteulmule al marii circulaţii (circulaţia de nutriţie).. slngel» nUin circulaţiei mari. organ de travaliu mecanic prin excelenţă. permeabil şi elastic. inima dreaptă expul» tn rlrrul/itln mică. iar cel /fl o Nlonozfl. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE PLI Iliilanviil ponlr fnrnizn numeroase date roforllonre la •> Inţll cmc se vor cciccta cu atonţie. Acestea se asigură prin sistemul arterial coroi n c c trubuie să fie perfect calibrat. aorta.icuta. în timp ce ventriculul drept. .n. La auscultaţia unei inimi normale se percep două zgomote: •nur) este scurt. Onoi'iiimlHo cardiace se pot reda astfel: „tum-ta" la vîrful inimii şi „tum-taa" i" diisrultaţie al aortei. H unmtls» INII ! pot fi icspoiiMnliil.'ii!hli|UOStlCUlltl. capilarele. .mi.cază o revoluţie cardiacă.1 > . nur «ullurl organice. diastolei şi elasti-• >i"i rare înmagazinează forţa contractilă a cordului — sîngele circula i ti 'iti iiii ul vascular şi irigă permanent sistemul celulo-tisular. deşi are un automatism propriu. sifilisu l S i c liin ir ' u n i . va ajuta înţelegere! > y i ' M ţi n ii<>|lunllor semiologice necesare în diagnosticul bolilor car* 11.• In vttntriculi.. ' i i oillldilc arteriale sînt închise pentru a împiedica reîntoarcerea sln. aă fit l» t»r#ilucal(itrr<il(\ Moli rn ateroscleroza.«nilul..h. în timp ce orificiile atrioven. •>(|lo.1 l ihllh i MHKI/I.Mol. . <>i |i <i .i |»«nilntlna. Graţie sistolei. iar cel diastolic semnifică o insuficienţa. inima este controlată de sistemul < Intlv simpatic (cu rol accelerator) şi parasimpatic sau vag (cu rol inhibllui cardiace). Perceperea suflurilor la orificiile arteriale are semnlfl. urmată imediat de cea ventriculară stingă.n dlastolică).. prin leziuni ale endocardului valvular. imn. Sistolă este mai scurtă decît diastolă. Inima funcţionează ritmic: prin sistolă (contracţie) şi diastolă (reiiuili/.. pentru a nu permite trecerea sîngelui din ventriculi în atrii."I kltilollc nratfl stenoză. < u .. imlmoiuiră. iinirnput In orificiul mitral sau tricuspidian indică insuficienţă. (l(H)arece acestea sînt cele mai solicitate şi deci cu uzura cea i ' H ln'cvmitfl a cauzelor întîlnim: reumatismul acut. venele pulmonare şi atriul sting alcătuiesc >l niiiilomic al micii circulaţii.ii. asigurîndu-se | ll optime de repaus şi refacere a muşchiului cardiac. corespunde momentului golirii cavităţii inimii. hlpriicir. urmat de o pauza l| imi/. cînd vorbim Iu fircstn condiţii sîngele trece prin orificii strîmtate şi sub presiune. '(lunilor siniînrc dn anatomic şi fiziologie. apoi al doilea (la începutul diastolei). t n i orospunde în general cu momentul umplerii cavităţilor inimii.hld.A . Ele trebuii. Raportul dintre durata sistolei şi diastolei se poate "«i Iiint' din analiza electrocardiogramei. i i . capilarele pulmonare.ua. "îmi. In iiK. i'i'lo mnl frecvente leziuni valvulare se întîlnesc la nivelul val..«MliIcului sting.m u l i i l l > i . care în mod normal se repetă într-un ritm (K) HO ori pe minut. orificiile nnpU't.. Ne dăm seama de i i l l n d inima. are nevoie de un consum mare îmi vi de elemente nutritive. ateroscleroza ţi i i i I n l H ntliiga. ' i t n rtculo • "i ivulilli foi mi'iien mân. iar în sistolă se deschid. sau se închid incomplet.iu dn <ului.

Localizarea: cerînd bolnavului să arate locul durerii. Datele obţinute se analizează critic şi sini ulile în raport cu datele obţinute la examenul obiectiv şi cu cele obţl» nute prin examinările paraciinice.ne vom intere-m do boli endocrine ca hiperfuncţii tiroidiene. slnnilliid o novidlgie denUirâ. dureren fiind somnaluM !n regiunea cervicală silim mniiflilmln. <iltf(iri iradierea esto Iu i«i ynxliu. Hlmultnd im ulcor perlorat. i ni. O alimentaţie cu carenţe de putteinc. poate de asemenea să stea la baza unor aice. adrenalină. tutun sau pr»|" rnto fu cofeină). durerea este foarte puternică şi survli de obicei în repaus. ca sclerooin fizomul. afecţiunile pulmonare cronice. după abuz de cafea. la emoţii. care se pot asocia cu boli con» genitale cardiovasculare. tutun. Infnrc. InlHiutltiitfia dur w II 9< siareq ps//i/cd a bolnavului: In Inilllf « ' • ' • mrli (niiţiliiA. el Indii cu piilma regiunea precordială. în nevroze însă pe lîngă luxul ' nmîinunte privind suferinţa sa. vitamine. sclerozele pulmonare. unele dispepsii gazoase.. în infarctul miocardic zona de iradiere esto Un M uneori «tipicei. — Modul de apariţie al durerii: în stare de repaus sau în timpul unei efort. de urn scările sau.< Ti e cit are „înţepături" care au o origine extracardiacă (în nevio/ Miimenaj. — în angina pectorală. astmul bronşir. Durerea semnalată de bolnav trebuie analizată ţinînd seama de ca» racterele sale (mod de apariţie. valvulopatii) sau în tulburări funcţionale după oboseală.c).Itadicreu durerii are importanţă deosebită pentru diagnostlci Miloilnţcle coronariene (angina pectorală. infarct) durerea iradiaţii liniarul stîng. . afecţiuni dentare. ceai. efedrina. în membrul superior stîng. bolnavii localizînd-o precordlnlt trebuie să ţinem seama de faptul că nu toate durerile localizate precor» dial sînt de origine cardiacă.). bolnavul indică un punct dureroi leqiunea precordială cu vîrful degetului. ateroscleroza. . o pantă. Vom investiga asupra unor eventuale boli congenitale ale altor organe.cronice). aerogastrie. pînă în ultimele doufl (1»<|' < i l « mlinil stingi. hipertensiunea arterială pot determina leziuni coronariene şi miocardice. aerocolie. simulînd cu degetele „ghearela t'di slrlrtivo" (în infarctul miocardic). Palpitaţiile sînt simptome prin care bolnavul no relatează că percepe bătăile cardiace („bolnavul simte că are inimii") Palpitaţiile pot fi îatîlnite în afecţiuni organice ale inimii (miocardln păţii. minerale. nevro/n Durerea este un simptom frecvent. alcool. sinuzite pot declanşa un reumatism arii cular acut. frig (are acţiune vasoconstrictoaro) nrt după o masă copioasă (digestia reclamă un efort cardiac). — în infarctul miocardic.'t mlocord. i de constricţie ca în engina pectorală sau infarctul miocardic sau < l < • . calini. Simptome subiective. boala Addison care se put însoţi cu suferinţe cardiovasculare. n HI do . Senzaţia descrisă de bolnav este diferită. durerea survine la efortul de mers.. bolnavul aro o tlur«re tnten* »«ti. el relatează că are SIMI /I ţ i . ţiuni ale aparatului cardiovascular. sirafiza pleurale extinse. localizare etc. bronşitele cronice pot cauza cordul pulmonar cronic.

urmează expectoraţta nlo ro/ato. pun uculaşl ac. labilitate neurovegetativă pe teren neurotic. "Hi lunţa acută ventriculara stingă reprezintă o urgentă nu'dlnlor vcnţic m(>dicala.. . iiinon Intoi vculici medii ale csto urmutoaroa: -./(( o . pentru a-şi uşura respiraţia. pulmonar acut» 'i/om pulmonar acut: după o tuse în acces. CU i hlporextensie (dat pe spate). l)oli miocardice. litiază biliară. iilNpneea traduce tulburarea hematozei şi creşterea concentraţiei i ii -ilnge. ca .ipllarolo alveolare care se congestionează şi devin permeabil* hi'iiintlt.'ii so aşează pe marginea patului.îl <i|>ară chiar in stare de repaus. după cafea.vo/<i imperioasă de aer.tnd dispneea la un cardiac o putem clasifica astfel: 'i/.sp/ieea de eioit poate apărea la eforturi mari (începutul insu-i miocardului). bolnavul sui tioluilo recunoscuţii pentru a fi tratulă. ca. consecinţa fiind i < < a insuficientă cu O2 a ţesuturilor şi creşterea concentraţiei 1 ''«uză a dispneei. spumoase. ' >/. Ăstl" pot fi generate de procese pericardice sau pot fi extracardiaco suferinţe ale mediastinului. i ^moţionale.vpneea de decubit este dispneea care este prezentă în poziţia i M l şi trădează o insuficienţă. La cardiaci are unele caracteristici în funcţie de gradul K'ienţă a muşchiului cardiac. Explicaţia constă în aceea că» uiiol insuficienţe acute ventriculare stingi (în hipertensiuni i. Pe măsură ce muşchiul cardiac uni „obosit" se reduce treptat şi forţa sa de rezervă. spumoase şi aerate. ln]acMm 2/2 //o/â d@ «lro> / Uniţi f/e înlolHlnri i MIM nit preparnt Hlmllnr)) .vp/ieea vesperaM apare seara ca urmare a oboselii ventriculu-i In timpul zilei. în oclcmul pulmonar acut. 'i/. nelinişte. bolnavul se tro-'i . valvulare) se produce o stagnare a sînţft» .slnl. o Recompensare gravă a miocariliuivul. ulcer perforat. tutun. muşchi. p în ă la iar circulaţia este încetinită proporţional. cianozăi •oft. irtopneică. în aeroflomgastrocolii. «nu în unele anemii. peretelui toracic (coaste. Uneori senzaţiile dureroase precordiale som• do bolnav pot surveni (ca şi palpitaţiile) în afecţiuni ale coloanei n-<lorsale sau sînt de origine digestivă. de undo prin "liiuliifl sul) lorma sputoi ro/atc. spre exemplu.Durerile prccordiale pot avea şi alte origini decît coronariene. Criza aceasta este denumită asta Vi NO poate termina aici sau poate trece în edem. aerate. i/.'100 500 ni/ s imlimron eml. 'li/. caută o poziţie potrivită.v/)/ieeci paroxistică nocturnă apare de regulă în prima parlQ •jl se manifestă în: vf/nn/ cardiac: la cîteva ore după ce a adormit. agitaţie. din ce în ce mai mici. i < u acestea ajung în lumonul bronşiilor. anxietate. apoi la eforturi mici. cu picioarele atîrnate.

Simptome obiective. Auscultaţia posibilitatea aprecierii ritmului cardiac ce poate fi regulat sau Ini (tahicardie sau bradicardic) în condiţii patologice. care determlnft hipertrofia inimii (exemple: insuficienţă mitrală.|i. la bolnavii slabi.i e a poal> a apaiA (luptt . fără sa fin vorba de o afecţiune cardiacă organica. miocardiopatii. — Auscultaţia permite perceperea suflurilor care. pentru perceperea frecăturilor pericardice. Durerea poale fi semnalată de unii bolnavi cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular. ortopneea. ajutîndu-ne să delimităm aria matităţii precordlule. . unde administrarea opiaceelm este contraindicată.mil>el ctlf# (iparv Iu nier.linija uiicsoMn-. în boala numită sin noză mitrală).i liimonillll! bolnave.> evita confuzia cu criza de astm bronşic. ! < • o durere în imrruUilma i|. Se explica prin < l . tineri.-. putem vedea mişcări ritmice în regiiinud vîrfului (spaţiul al V-lea intercostal stîng pe linia medioclaviculmă sau puţin mai spre stern). pe peretele toracic. — Simptome şl semne periferice. extinsă. percuţia şi ausciii tatia. după momentul producerii.v >! se calnn'<u<i In «-paiia. Observînd regiunea pic cordială.i<|iioslic. | > < . La copii.e) la indicaţia medicului se va administra o fiolă de mialgin MI H morfină. care au ţesutul musculo-adipos mai roduii putem constata un şoc apexian mai amplu şi mai frecvent. — Palparea este folosită pentru delimitarea şocului apexian cînd nu rste vizibil. Cianoza este un simptom ce apare în bolii' pulmonare şi cardiace (dobîndite ori congenitale). poziţia în astmul cardiac). Cldiulicdtin inlcrtnilt'iitn e . sau pentru n pune în evidenţă un freamăt (exemplu putem avea o senzaţie similnifl cu cea obţinută cînd palpăm o pisică ce toarce. persoane cu labilitate neurovegetativă.Ut ««loriul ' ! > • mers — un .e produci. Aceasta poate fi normală sau mărită în bolile cardiace. . . Examenul obiectiv foloseşte: inspecţia. hipertensiunea arterială).rm ait-arlflli mlcşnica/a «>i mal l l i u l l ac(«Nt Imncn I n i i . In cazul unor hipertrofii mari cardiace se poate vedea o bombare a K " giunii apexiene (regiunea vîrfului inimii). — Inspecţia constată dispneea şi cianoza furnizînd de asemene-' date importante despre poziţia bolnavului (s-a amintit dispneea î l decubit. palpare. Aceasta se va administra numai la indicaţia medicului spre . caracterul lor şi propagarea la distanţă. — Percuţia suprafeţei corespunzătoare a inimii. dau indicaţii asupru tl/niltii de leziune (pot fi sufluri sistolice şi diastolice). permite evidenţierea unui sunet mai închis (mut) faţă de sonorihitria pulmonară din jur. Mar rar survine l anumite boli generale (intoxicaţii spre exemplu).i n <• unde. Ea poate fi discrcl la nivelul extremităţilor sau din contră poate fi intensă. Analiza şl Inter» pretarea el poale oieri date importante pentru rli.h < îl de oxlţ|wu |l npnrtt tn nrtei iopatll pn i l . insuficienţă aorllrA. iar şocul apexian se dopln» soază patologic (mai jos sau mai în jos şi în afara liniei medioclavicnIcire) în raport cu tipul afecţiunii cardiace. . Aceste mişcări reprezintă „şocul apexian".

. cu cauze cunoscult» Iu o ţ|nslni in Imnlti snu sindromul Rayiuiud. vorbim de puls tahiaritmic. npnt şl Nltnptomo tixtracerdlnce. flebite. slab bătut. survciiind la frig. Aritmia poate fi l ol i ca sau completă. Se va aprecia: frecvenţa. u l se poate percepe uneori fără nici o regularitate (aritmie). pleurezla mii. el este în <<>ti(ll(i! tahicardie şi cu cit tahicardia este mai mare. l'arcsteziile (forme ale senzaţiei de durere. •"« («nu t'|niio/.ireală. vorbim de impotenţă funcţională de origine venoasă nu'ii spune şi „indice de claudicaţie venoasă").pic cniholla arterială (slndiom de lsclicit»i< •1) i n i i ' ucii-. i l i u i a d role sanitare medii este important să înţeleagă semniiiihnlui care trădează o insuficienţă circulatorie periferică adică l. este şi tahicardie. abia perceptibil. «Ini reamintim că bronhopneumonia. c)/»/ pulsul este mic. cu atlt 'mi e. ' ' " i .ii) 500—l 000 de paşi sau mai mult. bolnavul nu poate merge.v tahicardie se consideră în prezenţa unei frecvenţe mai mari M hrtltU pe minut. furnicături. apăsînd-o uşor cu degetele pe planul său !)<• regulă se palpează şi se apreciază la artera radială. 'liuiNtli ui '.ilrt trntninent de uiţ|enţfi. Un puls normal are frecvenţa sistolelor car« li/.ice. pnoumotoracele se pot complica cu stan de colaps •l ponto fi uneori locală ca în varice. arsuri) pot exprima suferinţe artePulsul este obiectivizarea expansiunii peretelui arterial în timpul • Ici. starea arterelor. couiideriţa dintre puls şi sistolele cardiace şi calitatea sa care poate anmlâ sau patologică. 111 tromboflebite şi în varice. La capitolul colapsului se vor pre-î l . acrocianozfi. iar puls bradicardic atunci cînd scade sub 60 bătăi uimii. însă se 'c palpa la orice arteră sprijinită pe un plan dur. Numărul de paşi după care este "iimalcită durerea este numit „indice de claudicaţie". /'i//. UI» flkliiioiidl. spre exemplu senzaţia i.u) unnntft do roşeaţă reactivă o extremlinţllor "i pli-lonre). Iu nlara Hlmptomulnr piopill hollloi car» •InduilA Intnrncţlunll cordului cu nlle npainU^ şl iu i ' i r (flidlnce.iologice. dînd senzaK///)rtm un fir (puls filiform). du i oro q\ pnlonro.vfr mai ameninţătoare pentru viaţa bolnavului. n u or //c în care apare colapsul sînt extrem de variate şi /rec-f depilnderea aprecierii acestor caractere este absolut nece-i ni mărirea bolnavului. emoţii. amorţeală. prin palparea arterei. Pulsul se ia oblii l u la toţi bolnavii. pneumonia. cu te(|utneiitelo rorl. cînd din cauza durerii. . sau este imperceptibil. in unor segmente ale membrelor (sau daneza) o întllnlm trt '(le. l« răcire brusca. este deci ritmic şi egal. insul ic u-nţa aortică constatăm pulsul bondisant (loveşte degetul ilfl şi dispare tot aşa de iute). Frecvenţa poate fi în afara l«|oi normale (60—80/minut).

ameţeli. s-a amintit la insuficienţa acută ventriculară stingă. In mod normal impulsurile pentru contracţiile cardiace pleacă din nodului Keith-Flack. Tahicardia poate fi sinusală şi extrasinusală. alcool sau în stări febrile. hiperfuncţie tiroidiană. fie înlocuind funcţia nodulului Koith-Flack. albuminurie. provocare de vărsături. l l i . bmdir«rdi. în microinfarcte pul monare prin mici embolii din trombozele venoase. — Siiuptome renale: oligurie. Iu linir<1ri vizuale. — Hemoptizia poate apărea în stenoza mitrală. d i i i l i i l î r d centrul normal. după administrarea de adrenalină (simpaticomimetică). fn opn> . intercalîndu-se. dar în cazuri patologice impulsurile pot pleca şi din alte locuri ale sistemului autonom. se instalează brusc şi pot dispare la fel de brusc . care apar în salve. hepatomegalie. insomnii sau somnolentă. i l e f| fl/lnloglcft la sportivi. — Simptome nervoase: cefalee. vărsături. — Tulburări digestive: balonări epigastrice.i o c:<iu//i opdrentă. tumorii cen>l)Kil). a) Tahicardia sinusală poate înregistra pînă la 150—160 de contrac ţ i i pe minut. beladonă (vagolitice). Foi 'tiele clini<:e sînt condiţionate de locul stimulilor ectopici.i că se află în fata unei tahicardii paroxistice şi poate în-«•n. lipotimii. alte intoxicaţii). efort. anemii. greţuri. l ' o .ifti'n ponto fi prezentă şi se explică prin prezenta bronşitelor In rardlnpiiImniKiri. pareze. inspiraţie profundă urmată de expir cu glota închisă. paralizii. sincope.un. i din metodele amintite. care. atro pină.isodow.idir. hipertensiune InlrnrinnInnM (meningite. uneori fără a decel. In cpigastru. In anumite condiţii. IK ! IC paroxistică. ritmicitatea nu inui este respectată. hematurie. . lulun.irdia oslo scăderea frecventei cardiace sub 60 do bătfll p«< mlmil. Pi. b) Tahicardia extrasinusală realizează forma paroxistică şi ia naşloro prin formarea şi validarea impulsurilor în altă parte decît în nodu Iul Kojlh-Flack. Aceste manevre ajută şi la precizarea diagnosticului tipului «le l.i are soni tlt» p'iloloqlcd nimici rlnd oslo cnir/dtA de immitie (denutrltlM itnin). Sînt de regulă extrasistole rapide. hotnnr<i<|ii. efort. inapetentă. abaterile de la ritmul normal (care se transmit şi pulsului) poartă numele de aritmii. boahi B. Tahicardiile supraventriculare pot fi oprite prin compresiunea globilor oculari. determinînd variate IOMIIO de aritmii. după consum de cafea. hlpotlroldlNiii (mutnbollamul oslo KM ui. Tulburări de ritm cardiac Inima funcţionează ritmic gratie automatismului cardiac şi controlului sistemului nervos vegetativ.ire. Apar după emoţii. Viigntonicl.i lin .i i i i i . Tahicardiile paroxistice ventriculare sînt în cea mai mare partt <i ca'/uiilor expresia unor suferinţe cardiace organice severe (infarct mlocHidic. durere în hipocondrul diept. diagnosticul formei clinice şi tratamentul revine medicululi In tain niK'i tahicardii depăşind 160 de bătăi pe minut. Poate fi întîlnită la emoţii. în forma ventriculara rămtti Ineh. fie suprapunîndu-se. cadrul ajutător Işl r i d M'. intoxicaţie cu digitală. miMiile. accese rpilepliforme. auditive. edeme. i d i c .

in|. Cînd sînt percepute de bolmiv •i h'. hiper". n t a i l n i i nre nu l i > [ i ujung să determine contnKţii ventricuUiie.mliiH l . i i < l i o < | i .K'il. In tineln cn/nri ne piiletn du senina şl clinii! lor. Examenul medical trebuie să elucideze cauza. fără nici o regularitate. N» eonlicicţiile se transmit la periferie. curba frecvenţei centrale scado şl In • • i i l i / .nii în aerofagii. ni'nrl subiecţii le percep ca palpitaţii sau senzaţia că „inima s-a oprit" H < l i » „gol toracic". după consum de cafea. l . p i l i t cerreliiien hecventel cnnlinie si n pulsului (bina ÎMI (iindiil II 9! I I I . încît ritmul original dispare. hipei 111 eo/. diagnosticul I . Impulsurile. insuficienţă ovariană. Se constată la copii..itologlcă.c l . i u / .l i i ' ni creşterea metabolismului din hipertireoze) sau convalescenţa ' • n Imli infecţioase. In acest Hfprenţa dintre frecvenţa cardiacă şi frecvenţa pulsului. în nevroze. poarta l» de deficitul pulsului..'ului normal reprezentat de nodului Keith-Flack sau nodului sinu. gripă.•). In timp ce frecvenţa cardiacă se va reprezenta printr-o linie npl... Imli nlr i oioiuirelor).u. al'. hipertensiune arterială. aerogastrocolie. hlporteiisilllio nr- iMiiiiillln Ililinll se pun In evident') elc< l i < > < .i inimii se constată prin palparea pulsului. i l i r .. intoxicaţie cu digitală) sau survin înstări •osenlă.ă. în practică este bine ca nurn<n<1i >tn . astfel încît frecvenţa ctir• — In Uihiaritmie — este mai mare decît cea a pulsului. febră tifoidă.i Keprozentarea se face astfel pentru a se urmări eficienţa toIn ' .i o ifihiriirdin. Ele s i l i i i unui i umilii c i l liK'rtinih. i cu o forţă constantă. exprimînd incap. . ONtt* l i i l i l c n l l l l i l | u i l < llogll . la concnţi. I x i l n « .. i i r e a celei periferice.ilternind cu bătăi mai slabe.. Extrasistolele sînt contracţii premature în raport cu cele normale i uilijmr în alţi centri de excitaţie (ventriculari sau supraventricularl). preparate cu cafeina. în vedoren nenlului etiologic. i l e (sleiin/<1 i n i t r f l l i i .. i l n consilii.) \lli'in. cînd se pen-ep i M i i î n n l ' . Extrasistolele pot avea semnificaţie de suferinţă u"ă (miocardopatii. (Pe o foaie de temperatură se înregistrează niuhele frecvenţe: cea periferică — pulsul — cu linia continuă ulln. Seninillrn. i . ' Inlli'fiil iitrUiI r.I M ! fiind stabilit prin M r i i i ! h i ( | i n i n . pleiică din diferite focare ectopice (orice focar de excitaţie In •. n a pe durata unui minut.o aritmie cauzată de stimuli ce se succed l u .te nu focar extrasinuzal sau ectopic). . c î n n i l icoţin tliitteruliii esle p. Arltmla respiratorie se manifestă prin creşterea frecvenţei cardlnco tu funcţie de respiraţie. ( i i Innilicnnlic nc( enluntrl). stenoză mitrală.Ihlll • ' I n .. foarte •. ( I I ( i n . Srltinla completă (fibrilaţia atrială) se caracterizează prin bătăi cnrcimiplot anormale. necesillnd •'. după boli infecţioase grave (pneumonie. nevroze.1 | | ) l l l l l ! i l S I I I V I ' l l l 1ll II'IJ» . ca şi în intoxicaţii cu digitală (sau alcaloizi al ' i i l n l c i ) sau cu plumb.snu Jnfrrn/pcr/ nle slnnnlllor In roţenita ' fl/lii|o(||cA.1/111 răspunsului bun.ilert ile n •.

se ajunge tot \i\ deficit de oxigenare cerebrală. 3.sUila în următoarele împrejurări: a) prezenţa unui bloc atrioventricular total (adică excitaţia din atriu nu ojunge la ventricul. urmare a tulburărilor de ritm.). efectuate în condU (lila practicii de ambulator şi spitale. realizînd o lic-cvonţă foarte joasă: 30—40 bătăi pe minut) sau în cazuri mai rare iu blocul atrioventricular 1/2 (adică din 2 stimuli atriali. l . Tensiunea arteriali (T. explicat prin nevoia de oxigen a sistemului nervos central. de debitul sistolic. ca urmare a reducerii considerabile n debitului sistolic şi reducerea irigaţiei cerebrale. . se poate iii. Vnsoconstrlcţla arterială măreşte lU'/lNtnntn periferlrft şl dncl crnşto T. care este lent. c) în tahicardii paroxistice cu frecvenţă foarte mare. u diac.— cunoaşterea semnificaţiei lor spre a se putea orienta terapeutic. lipotimie) sau de mai lungă durată cînd după 3—4 MI mute apar convulsii. n a mijloace moderne de asistentă. volumul singclul "Irciihint yi de rez/s/on/n periferica.ui i nul). numai unul năşeşte să producă contracţia ventriculară. ceea ce în cazul unui ritm d<> slimuli atriali normali..A. acesta fiind nevoit să se contracte după excil .A. In concluzie. f/<i !'/«s//r/f«/oa ptrefllor arteriali. înţelegerea tulburărilor de ritm de către cadrele medii vizează: — cunoaşterea şi recunoaşterea clinică a unora dintre ele. ca trebuie practicată la orice examen rllnlr. este metoda prin cnra «p dotormlnft presiunea arterială. Măsurarea T. El se realizează prin dimiM • 'ii considerabilă a contracţiilor cardiace (10—20 bătăi pe minut) oprirea inimii. cadrul ajutător putîndu-1 b/Inul în cazurile unor bradicardii accentuate (30—40 de contracţii l a. se ajunge la absenţa irigaţiei cerebrale. Presiunea arterială doplndo do torta do contracţie a Inimii.3. duce la bradicardie de 30—40 de bătăi pr minut). uneori se instalează sindromul Adams-Stohes. care poate reP Mila sfîrşitul dramatic al celui suferind. i l i i l e — stimulii — unui centru propriu. duprt cum vaiodllata(la O fCMCi >u 11 ud merge pînrt Iţi vnlnnron zero în Mflrllti de colaps. Instalarea sindromului se deduce din simptomele clinice de scurtă durată (ameţeală. Cadrul ajutător trebuie să aibă noţiunea de bloc al inimii. <!• noco. durata stopului cardiac peste 10 minute este ireversibilă. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE în acest capitol se vor aminti probele uzuale.A. Sindromul Adams-Stockes. — cunoaşterea semnificaţiei lor pentru diagnostic şi prognostic în Vtderea respectării cu stricteţe a terapiei indicate în timp util. Prognosticul este condiţionat de durata stopului '.Diagnosticul de bloc revine medicului. b) în fibrilatie ventriculară datorită ineficientei contracţiilor ven ii iculare.

Fiecare corn•un semnificaţie pentru diagnosticul sau prognosticul unei boli. Creşterile T. « ' r tensiunea arterială este creşterea tensiunii peste valorile • •otvnsiunea arterială este scăderea tensiunii sub normal. în orto.vuper/oun. 'tema T. După administrarea de efe-nh'iiui.i c .însoţita de Slm ptom e i n i c i -( i | i e a l .A. ' n i i . —[-1=7+1=8 i le u p r ă b u ş ir — T . minima este IA-14—8.A... fără a se administra hipotensoare (mai ales inilor a fost mărită) semnifică slăbirea accentuată a miocardului ilnoştt In Infarctul miocardic.A. \ < i i i <i < . i . l i > T.i•<) c o l i z i u n|nii .A.m i i t rt p rins c l d e r o nt P U H ln n l l m i n i m . 1 . care corespunde sistolei cardiace şi tensiunea minimă sau ••••<! mai mică. In <!•• oboseală şi stări emoţionale. poate să crească sau să scadă una din•il. minimă există ||n şt anume: T./ / ' » o ( . . maxime.. Acest fapt se întîlneşte itensiunile umorale (mai des de origine renală) cînd se pot rea-ul de acest tip: T... minimă este jumătate plus unu din T.şi clinostatism şi cu respecpfi cinuliţiei tehnice a aparatului.. între T.. i . se face cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau itiniioinetru. De asemenea.A. Creşterea sau scăde-nleră indicaţii preţioase pentru diagnostic.. 14 In condiţii patologice (hipertensiune arterială) minima se ridică.Mrtsurarea T.. cresc mult.n i i a li.. .| | J M . a modului de aplicare a manşonu-|i rt liiipţjistrării corecte a zgomotelor indicatoare a valorilor maxime '. . romi//// fiziologice.Ifir.i . sau creşterea volumului sanguin. valorile T. Hipertensiunile de acest fel au un i Ir mal sever. Amintim că este necesar ca măsurarea să se efectueze înmiiţii de repaus psiho-fizic. Valorile normale se admit a fi cuprinse între 15 şl iu maximă şi 6 şi 9 pentru minimă. maximă şi T.A. M ' i d r it* O ( u ro n .( l i l c i . l v p.. i i . minime semnifică "ii(ă periferică crescută.A. maximă=14. I ! H n cl c i f l i ' M ivasculari do exemplu: T. .i^ ip si a) • " ' < u l i ţ e c o r e nu r a t a i . i \ \ \ \ c• . maxime semnifică creşterea forţei de contracţie miori nşterea debitului sistolic. i |( .A . ' l o i l l e dominate ale minimei se întîlnesc în insuficienţa aortică.A.=18—12.. miocardite şi colaps. > < i n t 0 / i e ' tt u (|IM V« de debilitat* a m im i n i mi l'.innll <»/>/$• 'nnvnlnl.A.A.u n ţsăi n i. la valori mult .A..1. înregistrează două valori: tensiunea maximă ' >//cd.«nto .A. 'MI proţjnostlc — deci pentru urmărirea evoluţiei unei start patoui e Importanţă deosebită reţinerea de către cadrul ajutător a 1 n lni/>re/urdr/: li'H'n h rusca a T. . n . •ilunea arterială poate varia chiar şi în condiţii fiziologice. .| .A. Acestea se apreciază in i Io vîrsta celui examinat. Măsurarea T. f v n i M K ' . > .A ./ . n m \ in.. adrenalină.. 1 nlnţjic: pot creşte ambele valori (maxima şi minima) sau pot ' i uinbcle. ' d in ti'i i N lu n n n n in x l iu r t) . ţH Ininntate din maximă plus 2 sau chiar 3. i . n u n ea •. • . i ai nete rioa re stă riii i " i " < i .

Important pentru Inter-piilnro este însă compararea dutelor obţinute simetric. Hpldoqiiiiiui. la artera femurală oscilaţiile ating 7—-8 divi/iuni. frecvenţei cardiace. care înregistrează curenţii electrici ai inimii sub formă grafică. dehidrocolatul de sodiu sau eterul. Exemplu de relaţii normale: braţ—limbă: 6 s (braţ—braţ opus: 20—25 s). Examenul radiologie are multe aplicaţii. llpld«mln. cronometrăm timpul scurs de la injectare pînă Ici ci| i.).siunoci endocavitară. Se folosire sulfatul de magneziu. Oscllometria este metoda prin care. pe lîngă relaţii asupni plămînilor. Radiografia cardiopulmonară fixează pe film imaginea cordului şi plăm inului. . măsurîndu-m pro. Cateterismul cardiac se face cu ajutorul unor sonde speciale care •e Introduc pînă în inima dreaptă şi artera pulmonară. Electrocardiograma este o metodă curentă şi uzuală în explorarea ni ni lor boli cardiovasculare. (•'xlstă şl alto rnetodo de explorare a aparatului cardiovascular. Irl . coloNterolemln. asupra vaselor de Iu baza inimii.v. pe • • lud la treimea Inferioară găsim l—2 divi/iuni. care produc anumite senzaţii (amar. a mişcărilor. Proba se poate pi. Funcţia pericardică se face în scop explorator sau terapeutic In perlairdite cu lichid. concentraţia gazoasă prin preluare de probi dc< stiuje. Fonocardiograma este metoda de înregistrare grafică a zgomotului ce sc produc la nivelul cordului şi permite precizări în cazul cînd existfl (lnl)iu în suflurile percepute cu urechea.nle multe împrejurări cadrele ajutătoare execută partea tehnică. Timpul de circulaţie este timpul necesar sîngelui ca să ajungă între două puncte ale aparatului circulator. In mod ll/iolofjic. angiografia etc. cald etc. /implitudinea lor descrescînd în funcţie de calibrul arterelor. In Io.iritia senzaţiei determinate de substanţa folosită. date preţioase asupra configuraţiei cordului.I I . !• ImeqlstrecT/ă oscilaţiile arteriale. Radioscopia cardiopulmonară furnizează. — In bolile aparatului emdlovnscular se mal practica o scrie d» »»xp/ordr/ mnynliw: V. care se citesc pe un cadran numerot/i l. Se practică radioscopia ^i radiografia cardiopulmonară. Angiografia şi flebografia sînt metode de explorare a arterelor şl venelor prin injectarea unor substanţe de contrast şi fixarea imaginilor cu ajutorul razelor X pe film. car» •n vor însuşi tn servicii specializate. Interpretarea rezultatelor revine medicului în contextul diagnosticului clinic. a poziţiei sale în mediastin. cu ajutorul oscilometrulni. Se folosesc obişnuit substanţe injectabile i.Presiunea venoasă se măsoară cu un manometru care se pune în COntcict cu sîngele venos prin puncţionarea unei vene (de obicei venei CUbilulă). Ea se execută cu ajutorul electrocardiogni f n l n i.ictica şi cu substanţe radioactive. Metoda permite şi practicarea angiocardiografiei. Practicînd proba. Presiunea venoasă se exprimă în ml apă şi atinge normal 12 —14 ml.S.

dovenind în acest fel dependenţi familiali sau sociali. h| ro/islenţa acestor bolnavi este scăzută prin agravări sau corn. •i ii/o/<i |)ont(> figura tn etiologui pori< . infarctul miocardic. spir ox< >mplu: febra UnUfiiili'iiHitlc. val-itll otc. Ciii'/o boli toraco-pulmonure. titrul ASLO. u .4. deşi mai r< ii (> in \>\< -/. obezitatea.nit. Iniiiliclontrt aortica. i . i ' i liiclpnlole cauze care afectează sistemul cardiovascular: l) /Wrrrw/eroza este cea mai răspîndită boală a vîrstei în. dlfterla.iln Addison. Progresele ştiinţifice ale medicinii au descoperit numeroşi fac-' < ! < • îmbolnăvire a aparatului cardiovascular. cndocardul încă din copilărie. . mozen-|/ ri'tiulv. prin rasptn-' lor.sr acute. Atacurile repetate • • • t frecvent lo/iuni valvulare definitive.. uniate. bnll f i a li ic r l ne afectează ş\ sistemul c nrdlovoscular/ spic "«illmMhimil. avînd nevoie permanentă de îngrijire medicală calificată Si 'luaro (de exemplu: endocardita lentă. cerebrale. b". diabetul zaharat. . Hntinatlaintil articular acut (Bouillaud-Sokolski) afectează perliiilorardul. testul <X ?i altele care vor fi interpretate în contextul clinic general.Jî > aceste boli duc la decese la vîrstă tînără sau la morţi subite.. ca-.irdiovasculare este o necesitate. '•'"in vodca cîteva aspecte principale: n) holiicivii cardiovasculari nu pot depune efoilwri profesional» i. Fciftorii de risc care favorizează apariţia atern . flbrinogenemia. rt|uii(|înd adesea la adevărate complexe psihice şi la incapacitate imnu'A.i loro-• i l i lilpcrtonsiuned arteiială. deoarece. dico-sanitare vor putea duce lupta de profilaxie. Este o boală degenerativă şi prinde m pro-"I wnibld nrtorelo de importanţă vitală: coronare.iliaien-'Hiţinlft cu grăsimi animale (colesterol). //i/oi'f/od. torcnul ereditar ei~. cunoscîndu-le. poate afecta aparatul cardlo-<| omo sifilitice la ni voiul miocardului. 3. hemoculturi cu antibiogra-. hemoleucograma.. iiilnr(ll|(>.. sedentarismul. electroforegrama. Este cunoscut ' " l TA bolile cardiovasculare afectează toate virstele şi. sindrom I-N.1 n| il.erldole. evoluează spre cordul 'im cronic. obepnt ciur» la Bufurlnţ» rardlovaurnl untiorl grnve.irditelor. ni'lmUil la timp şi corect. » n ţ « ' proteic». boala Basedow. cu timpul. stressurUo. liiMipp Inert din tinereţe. Cunoaşterea cauzelor i i i . azotemia. dlabutul (hlp^rllpoprotulnemll. hematocritul. ETIOLOGIA BOLILOR CARDIOVASCULARE l i n i i l e cardiovasculare deţin prirrml loc între cauzele de invaliditate ! > < • " > . rflnitn de tomut n inhii (udului (miocardlto ocuioj. < i u numeroase implicaţii medico-sociale.

Aspect clinic.5. /gomotelc cardiace sînt asurzite. Acesta se poate extrage prin puncţie/ prin examinarea lichidu( •. m<ii alos în pericardliu In lud.).1. în pericarditele lichidiene mărirea ariei matlII |H< iO u .origine tuberculoasă. sau poziţia nu pectorală). 1'uiH'tlM porlcdrdli .. mai rar poate î l ' . > M i(„ in im a lin iş tita " ). ( l i . infarct miocardic etc. 3. cianoză. Pot apare de ase• I M M în nefrite. — pericardite cu exsudat. Colecţiile mari exercită presiune în mediastin cu apaIn de dureri toracice.i|i. BOLILE INIMII 3.. Mai frecventă este etiologia reumatismală. Se pot întâlni: — pericardite uscate fără lichid.5. hemo-irlcard posttraumatic). • . iiidlrntll prellonse».1 |i h fiirnlzn..1 '< < plorntorle. ld ilo AUM iill. do eisemone/i. Tahicardia exprimă tulburările de hemodinamică prin împiedicare*» |)rtii'. — pericardite constrictive.. Miologie. | n i . ' e i i. i M M c i'onljţjuraţia iniinii este modificatri. fiind exacerbată do •. obligînd bolnavul la căutarea unor poziţii de uşurare a . cu trunchiul aplecat înainte.1111. tuberculoză etc. Dlspncca este determinată de acumularea de lichid în cavitatea inoidirfi. i l i i r i perircirdice.. tuse. Iar .in.. — pericardite purulente. Simptomatologia generală este aceea a bolii de bază •uiiuitism.idloloqh <"Ue de mare utilitate. virusală sau microbiană.liinii normale a inimii.u(l|(. i r i l e respiratorii. hemoragie). l \. IN-H uţlti evidenţiază.iţla. . ele pot fi acute şi cronice.-i in» ..i . purulent. revărsatele lichidiene (hidropericard. M M Ii. spre exemplu..-nul r. precum şi febra (dacă boala evoluează hi|"'i li-rmie). După acumularea lichidului durerea diminua..punţlei (poziţia şezînd. olcrlnd pos|l)l|ltiitca examlnflrll Udului »l nvacualom m «i/utl de |l( hld dhundent cu tulburări Qravt ..ţie. 10) Bolile cardiace congenitale sînt întîlnite la tineri sau adulţi. turgescenţa jugulară.9) Anemiile acute pot duce la moarte prin colaps. iar anemii croice grave pot duce la insuficienţă coronariană sau cardiacă. în unele cazuri pot fi procese neinfla-atorii ca. Anatomopatologic se constată exsudat fibrinos sau prezenţa de •lilcl. mărită.. . PERICARDITELE Pericarditele sînt afecţiuni inflamatorii ale pericardului. — pericardite hemoragice. Manifestările cardiace constau în: Durere precordială de intensitate variabilă.(• determină natura (serofibrinos. în pericardilele uscat» nud h i ' i . După evo-. i i r .

difteria.2 MIOCARDOPATIILE Mlocardopatiile sînt afecţiuni ale miocardului. dar pontru trntninont f MI un iliiMinoNtlc otloloylc din contextul tlmptomolor geK'lil «l \< . Un i n > i l < m t îl deţine reumatismul acut. în timp. ca febră tifoidă. dureri. pericardului. infecţia virotică. După evoluţie sînt acute şi cronice. brndlcardie. în pe-i l o l o constrictive. extrasistole.. Cele din uremie şi inIM l n l miocardic au prognostic grav. nefrita.5.r/. Miocardopatiile cronice au fi :. hemopatia sau infarctul mio-In pericarditele microbiene se aplică tratament antibiotic. infarct etc. Ele apar MI! unor boli infecţioase. K. Indicaţia de in.). ui cllttlr (<Ntn do sindrom miocardic. iar zgo> l i f i <n N ln t iisu r/lto . M(j) care. l»'i'| clinic. Ele pot fi inflama-| ll Mt nelnflamatorii sau distrofice. Pentru precizarea diagnosticului se vor face examene >m|ilomentare (teste pentru reumatism. Simptomele miocardopatiilor alcătuiesc sindromul fiind dependente de natura bolii. aritmii complete. huli . scarlatina. tratamentul este chirurgical.ii cu miocardită şi endocardită.HC se face în consult medico-chirurgical şi necesită pregătire 'ititorie. i l c o. tulburări electroli. duc la slăbirea miocardului. C u tim p u l su rv in e d eco m p cn sarea şl ap ar //i>n//c/r/)/(l cardiacă atingă. tnl)orculoza.. ritm de • . Aria matitătll precordlale este mărită. disproteinemii. jenă precordială. anemii grave de lungă . i l c inimii. nun urnit. ""•«nul obiectiv decelează tulburări de ritm dintre cele mal va' f i i i l h . realizînd cardita reumatismală). "i. boli illnl' . l llopatogcnie.H.lu'inodinamică. uneori cu t Nnglnod sau di. Miocarditele acute sînt cauzate de microbi.ndocardului. Se tratează reumatis-' i . iar postoperator recuperare medicală şi socio-profe- 3. gradul şi extinderea le-i l» nu nduc precizări asupra etiologiei bolii. ca urmare a tulburărilor de oxigenare a miocardului c<iuze: ateroscleroza coronarelor. Prognosticul este bun în cele reumatismale şi virotice.|>rc deosebire de inflamaţiile din miocarditele acute — lero. dreaptă sau globală. avitaminoze. Tratamentul se aplică în funcţie de etiologie. l urmele clinice sînt determinate de etiologic: reumatismele (cînd se " i.spnee de grade diferite. teste n l i u nefrită. examene hematologice. cele bacilare i i l l n i l Icisa ca sechele pericardita constrictivă. sau virusale. hipertensiune arterială. l voluţia este condiţionată de cauza determinantă. care trebuie staanalizei clinice şi cu ajutorul examenelor para- pruzlntă: palpitaţii.

C(>lo ni.iliifiă evoluţie: — acute (microbiene sau reumatismale). procesul inflamator se grefează pe un cord Ic/nl . i (cunosi ulii sul) dcniimircd di> boulă mitiuhi) > lenta aortlr.ulu i' ni i n i l i n l a . Atoroscleroza poate să producă leziuni scleroase ale endocardulul valvular. îngrijirile de tratament vor acorda atenţie deosebită repausului. al<V l i n i de supravegherea evoluţiei bolnavului. Claslllcarea endocarditelor: . gonococ. i l . mut rar sU:no/. dar sînt posibile şi morţi subite (în convalescenţa difteriei). I lonne. — reumatismale.3. a regimului igieno-dietetic şi de tr<i Uimenlul medicamentos.i/d (|iupd vulvuloputillor. i . Au. pn rare se pot grefa noi atacuri reumatismale.n l i < . l \ l e împiedică închiderea sau deschiderea compi o n l i i l l l o i . nlinventaţiei.veniiiciiUiro s<iu arteriale. A C ' . îngrijiri.iuni asudate imlttl* .c/iiinili' i K . I . insulicienţo n i i l i .înlerior. slcno/<i mitrtilA.irea examenului clinic cu probe paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului etiologic. In ciule» arditele lente.ilomopatologic se constată leziuni specifice reumatismului în ti l nrulc s.5. mai ales dacă nu se respectă indicaţiile de tratament. cel mai des.' . cauzaţi» de «genţi microbieni (sterptococ.Evoluţia şi prognosticul miocardopatiilor acute depind de boala cin fon/fi.n i. F. treponema palidum). îngrijirile privind stabilirea diagnosticului vizează cornplel. Mai des apar în cadrul reumatismului poliorticular acut. MLocardopatiile cronice au prognostic rezervat. constituindu-se valvulopatiile cronice.u ctoillcâ. — mixte (reumoseptice). în general. 3.iliif>ă ettologie: — microbiene. . aplicării corecte a terapiei medicamentoase indicate. ENDOCARDITELE Endocarditele sînt procese inflamatorii ale endocardului. In reumatism. stafilococ. de respectarea repausului. roali/înd insuln icni •tiMio/e.ilricealo stabilizate sînt cel mai frecvent (onv p'iiiin illsiin iliii. cu tcrococ.r. In endocarditele acute microbiene se constată leziuni inflamat") > <!<> rcguU'i de un cord nelezat anterior. sau infecţii microbiemt. i l . procesul acut endocarditic se vindeca Iftsînd leziuni cicatriceale. — subacute (reumatismale sau recidivante şi microbiene mitl lente).ui subacute de natură reumatismală. pneumococ. i n. Nlnl lii-. miocarditele acute se vinderft odată cu boala de bază. putînd apare accidente acute. Lxlbhl ^i le/. cu cantonarea germenilor la ai f -l nivel.' . cu prezenţa microbilor cauzali. i U hlenozn i n i l i .i.

Nlaillococi. semne de nefrită în focar.. sau se instavnlvulopatie stabilizată din cele amintite.H. trtlu». corticoizi.ntare.vcr/. In unele cn/nrl oiţe > < > nlliiin din Ntuyele nicdulur.cui vlridans (60—75%). cu starea generală alterată.. sub-u paloflro e. ' ». Kudocardita reumatismală subacută rezultă dintr-un nou puseu uHiiiiil pe fondul unei valvulopatii vechi. dar pot fi găsiţi şi alţi germeni l.S. Unele forme de endonciito pot evolua cu insuficienţă cardiacă. Fiind vorba de o reci-• m (i i numeşte şi endocardita subacută reumatismală recidivantă. uneori embolii cerebrale cu •mu embolii in membrele inferioare. meningococi. mptomele principale sînt cele ale reumatismului acut: febră moţi l terarea stării generale.cinictoristică do cafea cu lapte (cate au. urmărirea evoluţiei şi tratamentului curativ. ISndocardita reumoseptică reprezintă asocierea unei endocardite i M m o Io subacute cu prezenţa microbilor cantonaţi la nivelul lei (deci endocardita lentă). chior după repetare. cu ii'iilentl. gonococi. nhlwtlv al inimii evidenţiază semnele valvulopatillor an- i ni i>ti/. antireumatice.ltlv NC /^i/.sc. asanarea focareînfecţle. nu constituie un < liniere a (llnţ)iu)stl( ului. n II detaliat la capitolul referitor la reumatismul BouillaudSo-f repaus. l/olnren agentului cauzal fiind n«riiilllilnginniA >1 Irnlninent nutlblotic. Ilemoculturilo trebuie oiectuatt "h'vni iu ncccs febril. .. efectuarea exploromplcinc. Hemocultura cu antibiogramă pen••illc şl tniUiment antibiotic este necesară. tratamente balneare. /i///n/e se referă la stabilirea diagnosticului. l Ini • ni un •uiDllorut mult «lupă Introducerea antibioticelor .ir//j(i/o de. dar mai alos pe hemocultuin<i|Hllvltat(>a lor. «Iulie poate fi spre vindecare la primul puseu.. poliartrită cu caracter saltant. V.i'uzd pe existenţa anterioară a leziunilor ifif(iuiii/(t pr/.. septicopioemii. antibiotice. Cel mai des agentul cauzal i.locardlta lentă este inflamaţia endocardului (lezat anterior de i M'Unitttism) cauzată de microbi. laii). realizînd i i l n leumatismală sau pancardita. ( I n bolii este luncjd.ENDOCARDITE REUMATISMALE l) l ndocardita reumatismală acută este endocardita din primul puni bolii şi se poate asocia cu pericardita şi miocaidita. tratamente de prevenire a reciI. frisoane. sufluri " (re se pot permanentiza indicînd organicizarea leziunii valvu-i xplorările biologico-umorale evidenţiază: leucocitoză. cu evoluţie gravă. enterococi). librinogenemie crescute. ENDOCARDITELE MICROBIENE i '"locardlta acută este întîlnită în septicemii.

care pot suferi variaţii cu semnificaţii ev«* lulive favorabile sau de agravare. hemocultură elr..A.G. permit sintetizarea sarcinilor principale de îngrijire a acestor bolnavi.supravegherea evoluţiei prin urmărirea clinică: stare genernlfl. lllpt»rtonsluticm artorialfi eatu do fapt un sindrom. ateroscleroză etc.). cianoza. V. îngrijirile se referă la: •— sarcinile generale de îngrijire ale bolnavului. hiposodată şi hipolipidică). uneori.Tratamentul de bază constă în administrarea de antibiotice. de evoluţie. stiiie. tuberculoză. Prin acest fenomen apur lulburări de irigaţie în fibrele miocardice. V A L V U L O P A T IIL E Valvulopatiile au drept cauză principală reumatismul. instalarea miocardopatiei ţi derompensarea miocardică. Tipurile au fost amintite la anatomia patologică. diureza. scleroza şi tuberculoza. Dozele mari de penicilină se administrează în perfuzii. T. Noţiunile succinte despre pericaidite. a bolnavului etc. pulsul. — efectuarea de explorări clinice şi paraclinice. igiena încrt* perii. boală infecţioasă. în funcţie de forma clinic* • bolii. lues. edemul. dispneea..H. -. tonicardiace etc. E. deoarece.. care reclamă atitudine terapeutici «lilerenţiată. de eliologie. leziunile orificiale de insuficienţă sau steno/ă. radioscopia toracică. starea psihomotorie. La indicaţia medicului se pot asocia după caz. subliniindu-se im» cesitatea asigurării repausului indicat.evoluţia se urmăreşte (în afară de examenul clinic) şi cu ajuto» ml unor probe paraclinice. mine. cadrul ajutător bine instruit trebuie să < u« uoască „bateria" de teste ce se fac pentru fiecare ipoteză etiologici I i i discuţie (reumatism. liniştea necesară cardiacilor. transfuzii de sînge. antireumatice. Penicilina se poate asocia şi cu alia (intibiotice. Kiite de milioane în 24 de ore).S.efectuarea tratamentelor indicate. întru rnre penicilina se prescrie în doze masive (milioane.. pentru stabil i rut diagnosticului etiologic. 3. . miocardopatii şi endocardll* necesare unui cadru medical ajutător. cunoscînd posibilitatea emboliilor Itt unelo valvulopatii. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Prin hipertensiune arterială se înţelege creşterea presiunii flitt^ rial* pesta vnlorllo considerate normale. mai rar atero. temperatura.j • .6. • • x i i i n c n do urină. trniiN* 1'iiuţiilo. psihică. endocarditele se pot complica cu insu» licienţă cardiacă. tn cadrul cArutH distingem: . ca spre exemplu: hemograma completfl. tonice. zeci sau. hipertensiune mlerială.C. Indiferent de faza evolutivă. dieta adecvată (hipocalork'4. îngreunează travaliul muşchiului cardiac.

l. . afecţiuni hipofizosupra- —iiix'lo afecţiuni ale sistemului nervos central (post-traumatic.. <fi diipn I I I M io infecţii se instalează hipertensiune arteriali . '/•// Inlfcţio. i l f i instalarea mai frecventă la indivizi cu antecedentele eredfc* le hipertensive (mai ales de la mamă).itogenle. i instalată la menopauză. liK'lortl ( ndociini intră în discuţie întrucît se constată frecvent i l i ' i i N l i i i i e . Prin frecIM i>i prin complicaţiile de temut..•. IntcpAturt prinmillnl»). ce apare ca simptom în cadrul unor i iiiiiiscute ca spre exemplu: unole boli reno-vasculare (nefropatii acute şi cronice..n) hipertensiunea arterială boală. ! /// K // \ixtemului nervos intervine prin condiţionarea reactivităţii ' i n i In i l . nUnit'iil<i(hi: regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exoIni în ultimul timp.i importiinţă unor deficite enzlmatlce ereditate. lillop. IM tim p . • • . h) hipertensiunea arterială simptomatică. olx >•. încordările psiho-emoţionaw « I m pei m. Frecvenţa bolii este în jur de 80% din cazurile do ilniiMimo. determină o stare de neadaptare a organismului la <t|llln mediului extern.monte. ccire şi în prezent este cercetată şi controversată. autorii acordă sodiului în exces rol în produt lilpcl I c i I N l l l l l l i dl'teridlo. nln exdiniiKil pentru llmptoni' nl>lorliv« Cd i t |l lncdll/dld occipital.inţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor. profesiunile generatoare de astfitl tflil. i stimulii din mediul extern.. i n p i ! n .iinloţllc. sau puternice. Se instalează de obicei la adult. .!. i .. ateroscleroză. arterială. A.. o perioadă lungă de timpi • îl c u creşterea T.iiiiole boli endocrine (hipertireoza. i. incidenji lud după vîrsta de 40 de ani. deoarefi i . . între care amintim cate-(• nli.. —mmle intoxicaţii. prin cercetări numeroase.iluno fi p onto sfl fit» v in decată. şi din cauza cunoaşterii insuficiente a etiolo» «nIc.e Mihloctlve (palpllntll. îl m(icuid. denumită încă şi boală hipertonă sau hlptr* •iiiivi nrterială esenţială. (< i n i . boli cariirulnre congenitale. Hipertensiunea arterială esenţială este cea mai frecventă şi est* • imlld cistfel ca urmare a evoluţiei sale.A. tromboza arterelor renale).<•. asinii. cu largi implicaţii medico-sociale.i psiho-fizică ca urmare a unei activităţi iraţionale şl nn liiNiilineiil<i.itor. boala hipertensivă reprezintă O i Intri importantă. tumori cert* MU boli inflamatorii).iilielell.'. boala Basedow. De asemenea se cunoaşte rolul I M H I I I I I M I i'ldhordţi de glanda suprarenală. 'perl intlinpl. Dintre cauzele recunoscute amintiatt tt'K-inil ereditar căruia i se atribuie un rol important. lilp M rten. i t hlpeilcn umed ditorială după anginc streptococlce). Moga şi colab. i i mulţi autori descriu evoluţia bolii In sta* 11(1 m din !)<• iirtli didactice. Hipertensiciidocrine particulare sînt cele din hiperaldosteronismul MI (hnnlii Conn) şi hipertensiunea arterială paroxistică ce benefii t | n tltllailiont Op(>rcltOr. . i (iincldi/ i prin creşterou i^mpororă n lensiunll <iri dhcllfinln i ' o h l şl ge poate « l . tuIhlHAll (Itt inid.11. .

r-tort. lm testu l prcS r 1<I lere.. Ti<il(im<-Mlul cu hipotensoare şi diuretice este necesar pentru tonifl vliitM bolmivuliii hipertensiv. < ••icotnrea ckMisitrtlilor urinui' '. radiologie. • •i trocardiografic). Apar apoi Iburari de vedere. — hipertensiunea arterială esenţială malignă. cu reflex lărgit. Se descriu două forme clinice cu evoluţii deosebite: — hipertensiunea arterială esenţială benignă.i v. iar venele apar mai sinuoase şi dilatate). în spital se asigură condiţiile igienice generale cunoscuţii Se Impune cu ocazia spitalizării educarea bolnavului de a păstra r«-i| iililo i<|i(Miico de viaţă şi muncă şi în afara spitalului. S-a amintit posibilitatea vindecării în stadiul l. greţuri. ca urmare a noilor tratamente cu mu(tlciimcnlo hipotensoare şi diuretice. L u l M i l l.i nicilignă a hipertensiunii arteriale. prognosticul s-a ameliorat şi In toi in. în ultimii ani. cardiace (angină pectorală.A. Stadiul III este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut. în caro teiosrleroza — favorizată de hipertensiune — are un rol important.ă semne de hipertrofie ventriculară stingă (clinic. pierderea cu>ştinţei cu convulsii tonicoclonice. insuficienţe cardiace — forme cronice sau insuficienţa cutii ventriculară stingă) sau renale (scleroze renale cu insuficienţă rediu cronică). parestezii. t>• • . inird miocardic.uiumul (Ilo loţlU . furnizînd date preţioase de diagnostic (arterelo ii l mai îngustate. auditive. Pe acest fond de hipertensiune permanentă survin crize cu interi mari ale T.n c adăugăm răspunsuri favorabile şi în stadiul II şi chiar III.. instalată brusc după unele eforturi. agitaţie. Simptomele din stadiul I se menţin. ir/. In r. între l şi 5 ani.nc • . constînd în cefalee inns<"i. In acest stadiu pot apare diverse •moragii (epistaxis. Forma benignă are o evoluţie îndelungată (ani sau zeci de ani). ramolismente cerebrale).Kino:. Prognosticul bolii rezultă din prezentarea celor două forme clinica $1 ci evoluţiei: mai favorabil în forma benignă şi rezervat în formfl imili(|ii('i do boală.••. Evoluţia formei benigne este mai favorabilă şi depinde de stadiul lipislarii.eilimontul urinar. eliMll .). I aparatului cardiorenal (ex.r.>eiic|«>u» Iul fie epumro plasm ' < • u. :. cu calibru nerenlut.l. (•Misiunii «nieri'i ii > i in n> ii e| .li( ui stadial al bolii se vor face examenele complomenlore pi ivind . > < \ > J|c . nelinişte. M I '. hemoragii ale retinei etc. po 'lud cea malignă are o evoluţie scurtă.ue.pii/ii. I . IVnlm di. O tP t H . sînt mai îngroşate. de instituirea şi conducerea tratamentului precum şi de conboidrea bolnavului. iar examenul fundului de ochi arată modificări ale • iM'lor retiniene. 1 di. croaliuiiiiMiiiii. în tot restul vieţii Mile. M . Inmplicaţiile pot fi: cerebrale (hemoragii cu sfîrşit letal sau cu paralizii tiu pure/e. moartea survonud printr-un accident major. îngrijiri.elor (examenul fundului de ochi.m qroniâ.Stadiul II: în această fază evolutivă valorile hipertensiunii se stall/. ! > • p i M i l i i i «leci-înrt'ii inlecţlilor urin. vărsături. de echilibru.ll < \- fii i (llllllllll. sau semne de encefalopatie peitonsivă. mai filcs In ' .otiMiila)i Iutei. Forme clinice. Examenul cordului evi•nţia/.

). Arteriografia carotidiană.l'. i '. Obiectivizarea H.C. cu com/.ilo şi zgomote în urechi. după administrarea • llcnniente (chinidina şi barbituricele). !.U. l . de complicaţiile şi asociaţiile prezente.iluncl < m< h \. 1le . M 11.n > i ului In Hni|) nlll i• in|rt \ ilo i . .1 nt.H • lin . unde se evidenţiază modificări similare li* descrise la persoanele cu hipertensiune arterială esenţială sistel lJ .R.idiocirculograma cerebrală corespund modificărilor descrise. VI!.•! i i'blla impoi i. prin creştfMisiuiiii în artera temporală superficială (T.ll|e le C U c l. lipidograma. ' L I I . n l e i In rtlu persofinele nl e l .A l.il. în condiţii de hipobarism. apari min) ar/i'i/d/d si hi circulaţia sistemică.1i l< . e l l'.) . 'îl aproximativ 50% din persoanele cu această suferinţă. f î.).1 i '. cu • iili/me.1 . Se manifestă clinic prin cefalee cu caracter pulsatil. care se aplică în funcţie de stadiul olutlv. '. •.A.A. Hvidenţierea H.A. M . în afara oricărei afecţiuni apare ca (.1 p I S C ( >.A .C i / illlle. i esenţială --' • • noi hlpeitensiune . p e l II l .A .C.irleri. O .T.U.p . lipidemia. C IHli |l l e . prin creşterea tensiunii în artera centrală a retinei .i esenţial.C.A. l A. . Uneori se indică repaus cu o zi de post pe săptănft In care timp este bine să se consume numai fructe. electroencefalograma !. în cadrul cnllrl nhdominale. liviUirea încordărilor psiho-emoţionale.v//'ca cea mai importantă a formei primare a H. Hipertensiunea arterială regională cerebrală (FI. a eforturilor fizice mari.li • .K C. precum şi în intoxicaiicfl.llllll lll le le l \ <i ulnro tncArcnto ( • M l l A K . i .>u • iiu l> r< u In d u .! de regulă occipitală şi cu evoluţie ondulantă.! cu le tlle / c d ă începui şi predoml-••e pune mimai .C!.55. evoluînd 3n continuare i/ H.l' O 1.R.C.) ijfi i . reducerea grăsimilor ani-t| i' şi sării alimentare sînt principii pe care bolnavul trebuie să le Hre toată viaţa.R.1 i' 1 1 ţ ( ( lli 1|< lll '. Uneori sînt asociate ameţelile care. asociată cu tul ii mi vi/u. Tratamentul curativ se referă la indicarea condiţiilor de viaţă şi meu igienică.). i muticul (iceslor forme de hipertensiune artei i. se face prin exa• l lundiilui de ochi (F.I' .'rir<ic/er/. .O.) este un sin• >m compus din mai multe simptome ce trădează o suferinţă vascui e i e i i i u i .1 i l l II | iiT ili 1 lo . II n .K. i • • li i| d |l. în faze de înco•unor nlectiuni intracraniene (tumori intracraniene etc. trii eiidomia etc. in ie i ( Vl il d l il le .ln l)lllle u l n M . Alimentaţia va fi hipoloilcrt (pentru a evita creşterea ponderală).R./mireu fenomenelor vascu/o-cen-hra/e. domină tabloul clinic. Marin) Hipertensiunea arterială regională cerebrală (H. prin creşterea indicelui retino-umeral peste 0.A.1 l . a Bicolor uzuale.) şi a indicelui im iimeral (I. intervenind după caz cu recomandarea schimbării lolul de muncă. i i l e | e .islemică. • 1 1 1 1 1 e.A. şl T.n e il v'nuc lllo coieludle.A.T.R.A.î l .).curo scop se vor practica: colesterolemia.1 n|l»>r»n ll. • nli u :. 1 l l l.C. poate să fie primară (boală) sau poate apare în cadrul ><ul«ilnte ca: fazele de început ale aterosclerozei.)o mare importanţă este dieta. i .

la zi timp tn«li'lungat.unor ameţeli şi a unor tulburări de vedere şi de auz. precum şi penii u aplicarea unui tratament corect a acestora.R. Rezultate bune s-au obţinut cu befan'« dină şi clonidină.E. RB« •/. Alrrosrloro/a favorizează hemoragii intravasculare. unt«i l / i l n l i . slstomatl/nroa ctinoţiUiiţuluf «!•• r i » n ifft bonlă. fonn. ( n I . devenii un obstacol pentru inimă. I l..C. 5 cm zilnic în 5—6 şedinţe.v.R. ir o timp de 12 zile. obişnuită.r>%. sls« lomică.R. Cura de sulfat de magneziu Nt» l. înroti ' ! < • regulă seara la culcare.iu'fl < domin ( i i obstrucţii arteriale şi instalarea accidentelor acuto. n i . Tratamentul H. Prin frecvenţa şi consecinţele grave. 3. Datorită acestor modificări apar o serie de consednl prin pierderea elasticităţii creşte rezistenţa periferică.5—Î%J. care îşi pierd elasticitatea. S-au obţinut ro» /uitate cu guanetidină.. Ea constă din tulii rfirl motabolice complexe. cu depunerea de colesterol şi calciu în pereţii « t c i l i i l i . .A. . explicînd creşterea presiunii arterialo. — Se asociază medicamente reglatoare ale vasomotricităţii: //y» dcrţjină. singur sau în cazuri severe asociat cu fu/n» . Se insistă pentru evitarea fumatului. Tratamentul H. ATEROSCLEROZA Este o boală care în majoritatea cazurilor se manifestă clinic In • vtrstă mai înaintată. chemate sfl dosfăşoare lupta do combrtteu» a n iot i > " i i . administrat în doze crescînde de 3—6—8—10 cm3 i.H . ut filcs sistolice..n •' ţ! i.A. n <ilcs în teritoriul coronarian şi cerebral. Uneori ceîaleea cedează după infiltraţia nervului Arnold cil novocaină sau xilină (0. suferinţa cea mai mare fiind la nivelul coronarelor.1 sini inului nervos contrai şi rinichilor.. Nivelul cunoaşterii nclunlo. zilnic. — Este necesar să se asocieze depletive ca sulfatul de magncy.idolilor ctlopatogenetlcl aro maro Importanţă pentru ton < ' In im illf'o-sdiillnre.C. dar care începe din tinereţe. diureticele.u l Uitul tratamentului se consideră bun cînd T. l i!<>|>.7.C. sedativele şi psihoterapia stnt ca şi în H. devin rigizi.'"m/d în tablete sau chiar injecţii i. — Regimul igieno-dietetic. Dihidroergotoxină sau Redergină 3X1°—15 pic.E.A.A. boală este similar cu cel din orice H.Milm i lor. iar lumenul arterlnl 1n<|iisloază..A. cu următoarele particularităţi: — necesită o terapie hipotensoare mai energică. îngustarea lumenului arterial produce un deficit de i r i < i ' i ţ l e (i'.lu ''. simptomatice se confundă cu tratamenhil bolii de bază.v.iiog<>nlc. un rol important atribuindu-se dereglării m tnbolismului lipidic.. nu dus In forinulnron noţiunii du „lactorl d» . scade sub vnlo^ rilc de 50 mmHg şi cînd bolnavul se simte bine. apoi se scade treplnt ptnă la doza minimă eficientă.. precum şi cu hipopresol în doze uzuale. aterosc loro/. Se începe cu două tablete la zi (o tabletă aro 0.ui ioc intro cauzele de deces prin boli cardiovascularii.010 g) şi se creşte zilnic cu cîte o tabletă pînă la obţinerea efectului dorit (doza maximă terapeutică 5 tablete pe zi).

1

istenţi în rîndul unei populaţii studiate. Aceşti factori intervin defa-'rabil asupra individului, mărind riscul instalării unei complicata, cvent cu sfîrşit letal la vîrstele încă active, sau urmate de sechele i incapacitate de muncă sau reducere a capacităţii de muncă. Studiile epidemiologice asupra acestor factori de risc au scos în idenţă rolul eredităţii, al factorilor genetici, pe care acţionează o se•• de alţi factori ca: viaţa sedentară, profesiuni care se exercită în udiţii de sedentarism, alimentaţia neraţională prin obiceiuri sau tra< ţ i c în care se consumă în exces alimentele grase de origine animală >yate în colesterol), hidraţi de carbon şi sare,- fumatul, alcoolul, obei.itoa, hipertensiunea arterială, guta, diabetul zaharat, infecţiile,- viaţa (ossantă se numără de asemenea în rîndul factorilor de risc. Cu cît un subiect acţionează un număr mai mare din aceşti factori, cu atH '.'•u/ bolii pretimpurii cu consecinţele sale grave este mai mare: riscul ''•v /o în proporţie geometrică! Simptomatologia. Boala apare clinic în fazele avansate şi este raM'lcnslică teritoriului în care se manifestă cu precădere (aortă, comun-, «irtere cerebrale, renale sau artere periferice), în afara simptoi > | i > i ciiro trădează suferinţa organelor, ateroscleroza poate fi răspuui l n i i i c de tulburări psihice (memorie, caracter) ce pot merge pînă la menta senilă. Tratamentul aterosclerozei. Cu toate progresele înregistrate nu se • >« ! » ' vorbi încă de un tratament eficace al aterosclerozei; de aceea, în M * II | nrcslci boli, profilaxia este cel mai bun tratament. Mrt,vnr//e profilactice se adresează acelor factori de risc, ce pot fi iMiiniiţ<iti prin educaţie. Ele vizează combaterea sedentarismului, evi• Inrlorilor stressanţi, odihnă activă, recreativă; se recomandă cît mişcare; mersul pe jos în pas vioi, cel puţin cîţiva kilometri lsmul, gimnastica, jocurile sportive în aer liber, în natură, gră-, plivitul, sînt cîteva activităţi care implică mişcarea şi deco-nervoasă. Se vor evita toxicele uzuale (fumatul, alcoolul, ex-• '«ifca). iic-ccsară o alimentaţie raţională însuşită de fiecare individ, cu i'-rtive de restrângere a difuzării alimentelor care constituie mc.. Alimentaţia raţională va reduce regimurile hipercalounse şi hiperglucidice, combătîndu-se aceste obiceiuri încă <•, cînd de fapt se formează „gusturile". Raţia lipidică va cuiiitin 1/3 grăsimi vegetale, în locul dulciurilor rafinate sau ' • « , hipercalorice se va forma gustul copiilor pentru fructe, mişcare, odihnă recreativă. Regimul acesta se va aplica ri» •«•opul tratamentului curativ, alături de medicaţia vltami-'pfl, hopariniră sau care inhibă sinteza colesterolului, dupl medicului.
.18. BOLILE ARTERELOR CORONARE 3.8.1. ANGINA PECTORALA

i .H om esto un sindrom clinic caracterizat prin durară rnmctcr cnnsiilrtlv, tnHotltă d« o stare d« anxietate/ â ritmic in uinAuil ntlnţi, m<<mbrul luparlor ittng ptnl In

ultimele două degete şi este declanşată de regulă de un efort fizic, dm si alte cauze pot interveni (frigul, emoţiile, mese copioase). Spre deu scbire de infarct, durerea încetează la înlăturarea cauzelor sau la adj minislrarea de coronarodilatatoare (nitroglicerină). Etlologie-fiziopatologie. Cauza cea mai frecventă este aterosclero/ nilcrelor coronare, care devin insuficiente pentru aprovizionarea nm nmld cu sînge oxigenat a miocardului. „Foamea de oxigen" se tradm prin npariţia durerii, al cărei mecanism este explicat prin acumulări' (Ir produşi metabolici care ar excita terminaţiile nervoase din mioccinl Şi uite cauze pot sta la baza anginei pectorale (unele valvulopatii ani licc, miocard insuficient, anemii etc.). Simpto matologie. Diagnosticul bolii se face pe baza analizei cnr.n iciclor durerii descrise. Examenul fizic, cel mai frecvent, nu decelcii/ •> •. ' •muc concludente, în unele cazuri se pot pune în evidenţă semin'1 hol i i de bază care se manifestă cu crize anginoase. Explorările paraclinice (electrocardiogramă, radioscopia cardiopulmonară, explorări pentru ateroscleroză, reumatism, sifilis, anemlw rlc.) completează investigaţia clinică. Evoluţie şi prognostic. Bolnavii cu angină pectorală pot face infarct inioriirdic; uneori pot surveni morţi subite. Prognosticul este deci rp' • l Vili.

" g ( ^ *

•II

îngrijirile terapeutice: se evită eforturile fizice, frigul, emoţiile, m«« ••••Ic copioase. în crize, se administrează nitroglicerină (o tabletă sublingual, t'» se poate repeta după 10—15 minute). Pentru prevenirea crizelor s-au obţinut preparate pe bază de nilrfi(l (•n ic tm o acţiune mai prelungită: pentalong, cîte 3 comprimate po y l tif/o/o/ (segontin) 2 —3 tablete pe zi. I,o indicaţia medicului se pot utiliza preparate betablocante <idri» i i c i ţ | H ' c ca: propranolul, inderaî. Ca Initament cronic se administrează: agozol, intensain, indutUl oxtlluvil, spasmocromona. In cazuri indicate se poate folosi şi medicaţia antiaterosch'rotU'ii faar/ero/, clofibrat).
3.8.2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic este o mare urgenţă medicală, care dacfl n piodus moarte subită la instalare, rămîne de temut în continuata.

1

f'

Anitomopatologlc se caracterizează printr-o necrozd iachemln <ii'nld, însoţii do manifestări clinice dramatice. Cauza principală aboli i'.slc (itarosclcro/a, care determină fie obliterări (irombozo) complod l(i nivelul unor rnmuri coronariene — mai frecvent la nivelul v«Mitil nilului «ţinu, care oiţe cel mal solicitat — fie hemoragii tn „lublnthiin < oronnrlanft", doclanşlnd o insuficienţă coronariană acută de lunţja du* iată, a cftrol con»«clntH eite o /iecrocd Itctietnlcă miocardica ex///ivd,

oa noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de vadcoarece ajută la înţelegerea necesităţii repausului absolut la nis care cruţă efortul inimii şi creează condiţii ca ţesutul mlo-"cro/at să se cicatrizeze. loqla. Pe fondul unei ateroscleroze, boala se instalează de rel 'd 40 de ani, dar în ultimii zeci de ani se observă şi sub acoaii. Iu antecedentele bolnavului pot fi prezente accidente vascunlllnlc, obezitate, diabet zaharat, tabagism, stressuri nervoaM n de ungină pectorală. iHninntologie. Boala se instalează dramatic, de regulă brusc — < i ir/iiii însă se pot semnala simptome prodromale anginoase — Ini A vreun efort fizic imediat, în repaus, frecvent noaptea cu *pnnciH bruşte la frig sau ca urmare a unor stressuri psihice. IM- n durere atroce precordială, mult mai intensă decît în anglna iî < 'ii caracter constrictiv şi cu iradierea largă. Bolnavul este ion, are senzaţia de „nimicire" de „moarte iminentă", este durerea iradiază atipic: în regiunea cervicală stingă, în maniillnd o nevralgie dentară sau, din contră, poate iradia In 1 1 ilft a toracelui. Alteori durerea iradiază în regiunea eplMinltnd o perforaţie de ulcer, spre hipocondrul drept, simu-• ti H taxii'ă biliară. •1 nu rofloo/ă la nitroglicerină, durata ei depăşeşte 20 de 'i 'Ifvino tahicardie, slab, filiform, iar T.A mai ales maxi nllt» normale (dacă bolnavul este hipertensiv, T.A. sc| i|n nvuU» înaintea instalării durerii), iiit»l« (!<• debut se pot asocia tulburări digestive (grei <\\\), liipurtcrmia moderată putîndu-se instala după clt«
1

n*l.- l . i p t u l că anturajul bolnavului intră în panică con-: In n. |i. iv. nea stării lui. 1 1 -i descrisă este tipică pentru infarctul clasic. MI / I /< V . In practică pot fi întîlnite numeroase cazuri " ' ! • • in ( hiar fără durere, cînd pentru diagnostic, In 1 . ! • , slut nocosare aprecierea critică a antecedentelor unic » " , i . - uşor r l i > pus în form ele clinice tipice şl se '" < - i < ( |. n i i - i o r ,,i siinptom(?lor clinice, care, In condiţii <n|i|ţi|i' . i / . i < n d.iic clinice şi paraclinice: •cv< ni pi-• . ! . - in M C ani, clar slnt num eroase cazuri • • • nhi' . - i l > . n i i . i i n iiimntorlintft n i . n < ! • • • . mi IM ic mloc.irdlcn după vlrsta <l(»
< < l) (|.h l Mlll l11lll ,11
L

1 1 . ' şi < > l " ' / , 8 )

Klnnli'loi ( . î n l i o v n ' . i nlarc m n n l i ' i i'dcntal»

, a o i"

'i f l t " i. n• '( | i i n p' i > > M .I I ! . . n a u a f i l i « r ' I

1 iplnmolorIM « 'n i . . . i i ' i 't ' l f' l i ' s c i i ' i' liră/ •« vi n i\ alm p to in ri 'i n iip n c, cam p o t d iu u U g rav i' ţi

Iiitale erori de diagnostic la bolnavi cu ulcer, litiază biliară, obezitate, di -oarece şi aceştia pot face infarct miocardic; — starea de şoc (caracterele pulsului, valorile T.A. interpretate critic); — aritmiile posibile, interpretarea zgomotelor cardiace, a semnelor do edem pulmonar acut, de insuficienţă cardiacă; — examenul cordului poate evidenţia prezenţa frecăturilor pericardice (pericardite de infarct). Examenele paraclinice pot furniza următoarele date: — leucocitoză (creşterea peste normal a numărului de leucocitoji — V.S.H. şi coagulabilitatea sîngelui cresc; — glicemia şi fibrinogenemia pot creşte; poate apare glicozuriai — transaminazele serice cresc în primele zile peste normal (TGO«« transaminaza glutamic-oxalacetică în special); — electrocardiograma dă indicaţii preţioase asupra existenţei şi lo calizării leziunilor, fiind deosebit de utilă în diagnosticul diferenţial cu sindromul intermediar,— scintigrama cardiacă arată extinderea zonei necrozate. Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este lungă (minimum 6 săptămlill penlru cicatrizare), iar prognosticul este rezervat. Moartea poate surveni în procent ridicat prin fibrilaţie ventricu« larft, odem pulmonar acut, ruptură cardiacă. De temut este colapsul, caro poate surveni la debut şi în primele săptămîni. îngrijiri. Fiind o mare urgenţă medicală, este necesară cunoaşterii conduitei imediate de care depinde adesea viaţa bolnavului şi cară ia po.ilo sintetiza astfel: d) liniştirea anturajului care intră în panică; h) liniştirea bolnavului, acţionînd asupra stării psihice prin mim! ni.'.li.irea unei fiole de papaverină în ser glucozat i.v. şi a unei fiole <h niinl<iin (morfină) ce se poate repeta la nevoie după 1/2 de oră; i l combaterea colapsului (vezi capitolul colaps); î l ) asigurarea repausului absolut, inclusiv atunci cînd transporlfln boln. ivul la spital (sugestiv spunem că bolnavul „nu are voie nici > • • • In sj)ital bolnavul este îngrijit atent, în mod permanent, respecttn du : . < • întocmai planul terapeutic fixat de medicii de specialitate, căit prevede ritmul administrării medicamentelor orare, la 2 — 3 — 6 oro, li' f u i K ' l i e de situaţia concretă a fiecărui caz (analeptice cardiovascular» 1 liomi.siicciiHit de hidrocortizon, heparină sau alte anticoagulante, sndn llve, librinolitice, cardiotonice etc.). absolut la pat este păstrat un timp limitat — mult scurtai
In ultim ii m co ice ln rd
f'll|ii'.ISC<1";

5- 7 -10 — 15 zile în func ţie de exlinderea nocrn/i' iii (m ărimea inimii, complic.ilii de.). i trebuie Incopnl.i c ît m<ii devieme r;iv e posibil, In tu i|>oi n mllniloi, l ) r , i ( < - l ( > r , .1 «dive, fncopind cu p flllfi lll In llll lo •.! p .i ln mi şi.nr.i l i .i et » (Io/iile i|i|onielih, sub deqotolor, <i|HH • ' • ' " . l e p l t i e c M l l i l l IBCUpeiatorll. membrei »! iniei i». ne, ridic<ne in şr/.ut, apoi r*'
li c c .M (le c u r le lu i-.i ltu â 1 /ie in d 1 .i o ir.il ă, O P l X re | HuV i |l n a C ie f 'l " e *ra fid lO '('Iflllz t a

ţll .n » IU

Psihoterapie este absolut necesară. Se va insista ca bolnavul să In• rfl vindecarea este posibilă în majoritatea cazurilor şi că va pu<t\ reia activitatea anterioară, dacă aceasta nu solicită eforturi ire sau psihice deosebit de mari şi dacă locul de muncă nu est* H'.'isiint. în aceste condiţii va putea să-şi reia activitatea în alt munca compatibil. După trecerea perioadei dureroase cînd bol• ' liniştit, trebuie să-şi facă singur analiza asupra vieţii şi actl(interioare sub aspectul factorilor de risc amintiţi la caplto» li-roză şi să înlăture aceşti factori de risc. Mulţi bolnavi şi-au omplet felul de viaţă postinfarct şi evoluţia ulterioară a fost Srt nu se uite că infarctul a fost numai un accident al unei ' n l -- ateroscleroza — care rămîne şi după infarct şi trebuie 'nr nn-dii le revine rolul de a asigura un climat igienic, de lilc.1 .1 bolnavului, a familiei şi prietenilor săi. Asigurarea p o i . i l ' ' , a scaunului (la nevoie se pun supozitoare cu glicei l m i i l m dietetic indicat, ajutorul pentru alimentaţie, mai ales ' • i rr|>.insului absolut, ca şi educarea familiei bolnavului, slnt " i n i l . n i l e ale cadrelor medii. • iieln/i1 complementare pentru diagnostic, menţionate anterior, " I i i p . i t sau cu transport pe targa în condiţii de repaus ab1

M rt v i. i ţa.

H | , n l i n rrcui unei perioade de 2—3 luni se evaluează capacita""nu ,i i n indicaţii dacă este necesară schimbarea locului de • n M UiilcKM temporară (6—12 luni) din activitatea profesională .....p M » continuă măsurile recuperatorii: mişcare dozată, cultură MI din, llpidoconversante. / ( ( i l / / / e ;mic//co de recuperare în infarctul miocardic. <> iirij/(1 (primele 20 de zile): • nrjIoiHi împotriva efectelor decubitului prelungit (escare, ii i-, hlpotrofie musculară, stază venoasă, tendinţa la em•.lin ie ortostatică etc.) prin masaj, mişcări active, mobili•»lilct Individualizate în timp), iH'ţlonn împotriva descurajării bolnavului şi a fenomeneprin psiliotorapie aplicată bolnavului şi celor apropiaţi, 'iiwi/r.sren/d (următoarele 100 de zile): l>|(ilo(jicc vizează recuperarea unei condiţii fizice nor-"iinont l'izic, la început sub observaţie medicală, apoi iilii>, >|i' lndlvidu<il(i sau do grup; « I n iiioli'.sinndi'' iiulividii(ili/nt(\ în funcţie de fl«card (i luni): i d (in l lll fi/ic individual sau nml r<ilnnre n •I. iini'.iii uA de nlnlc (iMiscblIn (ictlvltftt'l t>rn|eih puii', uvnlui*n/A i se rnntlnuft trntniiientnl prnfesloiuil pnrtinl (dclivllnle cu noiiiiii cu NIIII Iflitl Nchluilxirnn locului (Io n |iiiileM|onal total clnd •« lnc'adren/.A temporar tn qra-

Reluarea activităţii profesionale trebuie să se efectueze treptat, la început cu program redus cu 1/4 normă, cu evitarea suprasolicitărilor de orice fel şi a stressurilor. Foştii bolnavi vor fi repartizaţi numai în prima tură, eventual în tura a doua, în nici un caz în tura de noapte. ; ; < • contraindică şi locurile de muncă în care se degajă oxid de carbon • . . i u cele insuficient oxigenate, în continuare fostul bolnav va fi urmaut do medicii de specialitate (cardiologi) care vor aplica măsurile recuperatorii medicale în completarea celor socio-profesionale efectuate la nivelul locului de muncă şi în familia sa.
3.8.3. SINDROMUL INTERMEDIAR

Este o suferinţă coronariană acută, care se manifestă clinic asemănător anginei pectorale, cu deosebirea că durerea are o durată irui'. lunga, depăşind 20 de minute; se poate instala în repaus şi nu cedea/.S I<i vusodilatatoare coronariene cu acţiune rapidă. Examenul electrocardiografie nu evidenţiază însă semne tipice de necroză miocardici, Pentru diagnosticul cert — care necesită excluderea unui infarrt miocardic — este necesară observaţia, investigarea paraclinică şi trnl.niKMit de durată, deoarece se poate instala infarctul miocardic. Cond i i i l i i în perioada de debut trebuie să fie similară cu cea din infarct, spre a evita erorile fatale pentru bolnav.
3.9. INSUFICIENTA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom, o stare morbldl» In cure inima nu mai este capabilă să asigure irigarea celulelor şi ţeiU* l i n i l o r . Orice boală cardiacă sau vasculară care creează un obstacol I H ' i i i i n adaptarea fiziologică a inimii duce cu timpul la slăbirea muşchlu lui c.irdiac, care devine din ce în ce mai incapabil de a se contrariu
e|i< M 'llt.

l .1 începutul suferinţei, inima îşi mobilizează forţa de rezervei pilit flliiii'iirea fibrelor miocardice: este faza de hipertrofie. Cînd forţa di» rozorvă este epuizată, urmează iaza de dilataţie a fibrelor miocardice car« exprimă „obosirea" inimii şi deci apariţia semnelor de insuficienţi cardiacă. Insuficienţei cardiace cronice i se mai spune şi congestivă spie « sublinia staza sanguină periferică (vase, organe) cu imposibillt.il' Inimii de a satisface o circulaţie normală, în raport cu necesităţile < ! • moment alo orgain.inului. litlnloglc. Con/'-le insuficienţei cardiace slnt multiple şl orii. M . l l n t i e c<iir/'-le « •hii!i[ato Iu etiologia generala poate duce la instalm. n iimilicicii[<'i v,,1.1,11, afecţiuni ale pericardului, miocardului, encloi m . tulul, cn vi ' • " ' . • ' • care măresc rezistenta periferică (arterioscloioafl, ilpi'iiousliii" ,iirimlă) pot conduce la docomponsarea curdlacfl. H«>nmliitlra cu i n . i afecţiuni toraco-plcuro-pulmmiaro ca: deforînnţll M|« :'Ull«'l torn. i Iproamfliemul, gclem/e pulmonnro, H! m 11/.o

creează un obstacol pentru ventriculul drept, determinînd corii nionar cronic, care duce cu timpul la o insuficienţă cardiacă i rilllcare. Insuficienţa cardiacă poate începe ca urmare a intrării m(ft a ventriculului sting sau drept.
lunM-m deci: <lii|iit localizare: insuiicienţa cardiacă stingă, dreaptă sau globală, cxprimtnd in uuferinţă a ambilor ventriculi, indiferent de ventriculul care a cedat > i n pa «voluţie: insuficienţa cardiacă acută sau cronică. Insuficienţa oculţi ni di(<nptă sînt urgenţe, care necesită intervenţie rapidă.

im li-risticile principale ale variatelor forme clinice de insufi• «mllacă. liiNiiflclenţa ventriculară acută stingă se datoreşte unui obstacol i " l nli-cţiuni ce interesează ventriculul respectiv, care duce la ' llnlcd bruscă de a mai pompa sîngele în arborele vascular. Sini i i i t n i ' l ti atriul stîng şi în plămîni. Capilarele pulmonare se dl•- < iiiiijcstionează şi se produce extravazare sanguină în alveole, " n|inr<» eliminarea sputei seroase, rozate, aerate. / >m<-/<> şi tratamentul insuficienţei ventriculare acute stingi iiduic, edemul pulmonar) au fost descrise la capitolul de se« • «Iul pulmonar acut exprimă o insuficienţă acută a ventriculu* ' 'nir/.ii coa mai frecventă este o embolie (tromb desprins de i" lormnre), care obstruează artera pulmonară sau ramuri BMl nuii mici «le ei. Cu cît trombul este mai mare, cu atît prOfl•.!»« mai yrav (moarte rapidă). Tromboflebitele — cauze ale inilnioiHiic — pot apărea frecvent postoperator, postpurtUM, im, fnpt care reclamă atenţie la examinarea bolnavilor, cu î l , «jiu1 M Io diagnostica şi trata la timp. iinii'/i' np«r do obicei la mobilizarea din pat: bolnavul se ' 1 9) rado, uneori murind subit. Alteori, brusc, apare o dulitiicordiulâ, imitînd un infarct; se instalează cianoza Inp'tflto tnsft şi lipsi) şi dispnee. Anxietatea, starea de toc Unilioliilo mai mici, unice, pot evolua fără sfîrşit letal. tini rtiruf/v; principalul ar fi descoperirea focarului embo-i Itntnt înaintea declanşării sindromului. ixilnovul a fost salvat, trebuie descoperit focarul şl tratat «l»i<l<una, care poate fi fatală. acut se combat: j i i l u nilalglnsau morfină}
K

|iM io|(.(|lcQ ca uza tn n ro ale hip e rten siu n ii p u lm o n ar* m iiin • 'iioH , ropetatA la nnvole după 1/2 — l — 2 ore, afro* ini
;

nn\ i/irt l % |.v. i U ' nttllHlIi
;
Iii ft

IM

u lu iN U p o ate ad m in istra n tro fa n tln ăi

i volulin< .i |iuiilp surveni ork'Ind. i l c n l(Jtipliul dei i a t u i a bolii de ba /. .volu|l<>. hidro* |M'ijc<ird. halucinaţii — „nebunia cardiacilor". Simptomele principale ce caracterizează acest tip de insuficientă nit: cianozâ intensă (mai exprimată la extremităţi).i is i i l i c i e n l . vărsături. mai ales jugulare. Staza pulmonară favorizează infecţi i l«>. raluri crepitante la baze. hepatOine(|<ilie. durui l tn epiqaslru şi hipocondrul drept)..'Hunului.1 ineiiiil clinic actual. realizîndu-se o insuficienţă globală. i. caro la rîndul lor agravează şi mai mult decompensarea miocardului. mrcorn l>llcfltlllii InlectloaM' Iri'j'vonto ngrdvea. Acesta stagnează în vene. tahicardie. edeme sau transsudate în cavităţi. turgescenţa venei >r superficiale.< evidenţiază prin tuse. exprimînd gradul de decompensare a miocardului V<<nlrlrul<ir. insuficienţa stingă se răsfrînge şi asupra ventriculului drept. semne de suferinţă digestivă (anorexie. hepatomegalia. d) Insuficienţa cardiacă dreaptă se explică prin incapacitatea ven triculului de a mai face faţă primirii şi expulzării sîngelui venoi. posibile trassudate în cavităţi (hidrotorace. La începutul decompensăm dispneea apare la eforturi mai in ar l pentru ca progresiv să apară la eforturi din ce în ce mai mici. proteinurie. somnolenţă sau semne de . turgescenţa venelor.. greţuri. La unii bolnavi putem întîlni dispneea de tip Cheyne — Stokes. lixamenul radiologie evidenţiază aspectul de hiluri mărite. iar diversele aritmii (puls alternant. care apare în cursul . Ximptome extracardiace în insuficienţa cardiacă. lixamcnul clinic şi electrocardiograma evidenţiază semne de mflnre a ventriculului stîng. oligurie.! de «n.i şl ptou u i i ' i . Cianoza In acest tip de insuficienţă cardiacă este mai discretă. Staza pulmonară . Timpul de circulaţie creşte. precum şi mărirea ventriculului stîng. . o) Insuficienţa cardiacă globală este des întîlnită în practică şi Intru» iif^te simptomele cardiace (descrise la insuficienţa stingă şi dreaptl)» • lripne<> (uneori mai puţin exprimată). In fiecnre raz se va face diagnosticul l. difn conturate.i(|itfl(l» pslliicfl.Lvoluli. azotomic .u. i .in/a stazei periferice). ascită). oligurie. silind bolnavul să ia poziţia ortopneică. aritmie.i|>oi Iii repaus.. \ t r * lonalfi). Moait<. reflectînd suferinţa tnlieifului organism: .. semne de suferinţă renală (oligurie. i e cronic. de < orectiliidinen < i l montului. cu aspect de stază.semnele de bronşită. stază pulmonară. ritm de galop) arată afectarea miocardului. . Diagnosticul clinic se face ţinînd seama de antecedente •.c) Insuficienta cardiacă congestivă stingă se caracterizează prin progresivă. complicaţii şl prognostic. Cu timpul. de dolir.simptome nervoase: cefalee. ficat. edeme mari (edeiBi • illnislre). tr î l ' rnh|)«H tnren Indlcuţlllor (le tinlaiiieiit amliulaloi. periferie. cianoză cu tegumente reci (din • .

(ol i o l . i ninsă va fi cu 2 — 3 ore înainte de culcare.i educe sodiul din alim entaţie.i i nil < ' .Ct Imwllut f/n/xJ i/o f//y/N//d (oslo noi osară o pun/A do cttovn /.'iliod /n pi' i i l o o rală s au în in jecţii intravei c .m . In tunlrnrdlac nu se vor <i<linlnlnlrn propurd/n «/ . i < u e 0. I/K . s « n a c ţ i u n e ş i o e l i m i n a r e m a i r a p i d ă .h r «l NtroluiitiiHi nn IM. m e n ţ i n î n d u . . P entru diag no stic şi evo lu ţie se fac exp lo rările p araclinlce llcnlo. lnnp • >' Ilece l .1. S e va controla riguros pulsul şi diureza care se notează graclluroza indicîndu-ne şi evoluţia (o diureza m are indică o evoluţie l i. r / .s a u b r a d i c a r d l e . f ă r ă s ă c u m u lp o n . s a u p r e p a r a t e d i n 'e!x•-• digitală (digitalin ă.il. h i p o l i p i d i c ş i h i p o s o d a t .cnre s o ndmim . " p o n t o î n c e p e c u t r o f a n t i n ăd a c ă e s t e n o r m o . i i. dig ox in . i 1.din fioln. > • • > • tulniintsIn'u'/.1 0 g p e z i 5 z i l e p e s ă p t ă m l n f l « (in 0. C adrelor m odil le i r l i m do a respecta doza.ipoi cile <> holn pe /i..n picături încă cîteva zile şi se răm îne la o do/n do î n t r r -'i p l c r t l u r l p c > z i . 4 zllo < l l n n no ndm inistrcază în picături.«e ndminr.10 g d in d ou ă în d ou ă z ile sau 0 .!'• i '(tfiliu/.1 0 g pe zi. ti m p î n d e lu n g a t s u b o b s e r v a ţ i e m e d i i .1. cedilanid).i.îng rijiri.s e s o m n b u n ş i s u f i c i e n t .itam entul curativ are ca obiectiv com pensare a cordului ce se reai printr-un com plex d e m ijlo ace: r e p a u s u lv a f i r e l a t i v ( m a i r a r a b s o l u t ) . la fel d oza şi ca lea de adm inistrare.il t •iiiln l. în încăporu A ţ ii a s i g u r î n d u .••«• dni>fl t i r u l u i . S e p u l n d i n i n i s l r a ş i d o / o m ...llo).20— 0. < i p o i s e s c a d e t r e p t a t . apoi 0...! deill 11 i'ţi IH 'I i'.40 g / . f i i ) g po zi tim p de 4 — 5 zile (doza de atac). l i n p n ' ţ l i i i i o i ' i p n l i i i • . d i ' regulii Inipienn. t f ţ l i m u l a l i m e n t av a f i h i p o c a l o r i c . evitînd supraîncărcarea cu lichide. deslan osid. cu •n<i i i m . In p i m ' i mumii { i î n m l n l i . în fu ncţie de gradul de insu'l<1/ v j u x l g c n o t e r a p i a e f a c e l a ş i d u p ă i n d i c a ţ i i l e m e d i c u l/uni /. c n ro d u c la in to x ic a re a o rg a n i s m u l u i. î n p o z i ţ i e s e m i ş e z l n d ă neo) sau în poziţia cea m ai com odă pentru bolnav. iniţial 3X 10 pienluri 3— 4 l . o ezet î n c e p e c u d i g i t a l ă r a p i d ă s a u l e n t ă .s e d o z a m i n i m a me r n tp îndelungat.2!) mg).c a r e g u l ă g e n e r a l ă s e a d m i n i s t r e a z ă l a î n c e p u t •I n — u m i l .nliil.v. urm ărind toleranţa şi fenom enele de 1 1 . in do/. Se exclude tem porar i.i^ n i A N i i l l i in h'l i li n. i ion m edicam entului tonicardiac revine medicului în funcţie • U nic.. • i ' l i l l C . N lddcilnlsînt preparate d o digitală. m ai ales M U ilu card ie sau tahiaritm ie.H o ş l u l t e r i o r s e c o n t i n u ă c u 0 . Se poate începe cu pulbere de digitală purpul . i < i | din alim ente uşor digestibile. i i m a r i . o s / r e a s t o n î c a i d i a c e l o r e f a c e l a i n d i c a ţ i a ş i d u p ă p o s o l o g l a do s IA m edic. i i l n | i (!< l .

situaţie în care vorbim de boala Rny ifliid smi pot fi decelabile şi trebuie căutate (compresii ale vaselor nul) 'Ifivh'Ul<irc.. se vor indica boli i . i v u lui măsurile de continuare a tratamentului.i 3 . La indicaţia medicului în uncie ' .1 0 . spre a evita subdozajul 9! supnidozajul.irdince. 11 neori sînt necesare puncţii evacuatorii. modul de viaţă şi de activi» tatu după compensare. perforatori în mine. bogat în potasiu s«u prin 'iduiinistrarea de clorură de potasiu l—2 g pe zi.s c bolnavii şi instrumentarul. în care caz cadrele medii i M ' . pentru ca la sfîrşitul cri/olm xi npniti roşcată ca urmare a hiperemiei prin vasodilataţie artorinlfl •îlmplmimlologia este declanşată mdi ales de frig. colaborarea cu nn>.1. — folosirea diureticelor face parte din terapia adjuvantă. i l c ş i gangrene cure necesită amputaţii ale exlivinilA|il bolii Raynuuil constă In vatiudllatatoarc (toltizolln. Tratamentul sindromului Raynaud oşti. IM Ifpn.extremităţilor membrelor superioare — uneori şi ale membrelor In . Boala Raynaud se manifestă prin spasme arteriali' î l ' . c«n'« Im . i i < . B O L I L E V A S E L O R P E R I F E R IC E 3. complnmlu.< | . infarct miocardic.'! ori pe săptămînă în condiţiile unui regim.AIAturl do medic. i t i o l l l n u i i c .W. BOLILE ARTERIALE FUNCŢIONALE BOALA RAYNAUD Aupect clinic. manifestat prin greţuri. Se pot folosi preparate mercuriale sau tiazidice ca furo. coastă cervicală. cariei») l'onto tipdi'a şi In angina pectorală. tubrimlo/.vrni. /nx/'s. vărsături.mii i de insuficienţă cardiacă se practică emisia de sînge (3—500 cms). ale plexului brahial. iionu> — traduse clinic prin paloarea dureroasă a degetelor.cl. cauzată de dilataţia venelor. se complpIcir/. nefrix sau ufrix. . tulburări de ritm 9! de conducere (vezi intoxicaţia cu digitală). diciil schi şi cu cadrele medii. alături de tonii . oferind condiţii de evitare a decompensai i l o r frecvente. aldactone (spironalactone) prevenind Npolln'-'i organismului de K prin administrarea intermitentă a acestora de '' . cosnldon-retardi p^idutln-knlicrcin). cadrele ajutătoare vor contribui la educarea bol' navulul In co priveşte regimul alimentar.clc pot fi necunoscute. Reamintim că după compensare. In unele cazuri se ajunge la sclorndcnnln. la externare. «III IN .i cu scdative şi antibiotice în cazul infecţiilor şi vitamine mai al«'i din ijiupa B. leucemie.10. mcdicaţia adjuvantă: în afara medicaţiei diuretice. respectarea dozei de digitală. traumatisme prin iiNtrutn<Milcle vibratoare — la dactilografe.col «l bolii de bază. colagenozc. Un bolnav cardiac care odată a fost decompensat va fi t i i n i < i r i t şi ajutat tot restul vieţii pentru a se preveni noi decompensărli prin măsuri medicale şi socio-profesionale. urmnia ! • • i uino/ii. emoţii sau oboseală < 'inr/.

paloare. rflre coden/fl In tn- . l. ilninontul constă în evitarea căldurii. 3. merii UNUI. pnieHle/ll. dar dncă In decurs de cttava "iun cf\ ('Ircul'itin s o reia. a) SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA ••.//irt iulrnarterial sau infiltrarea cu novocaină para> < > n l i < (idiiiliilstra şi lieparină. cu tulburări N ti-i Itoriului deservit de artera interesată.ACROCIANOZA Ai mcianoza se manifestă prin cianozarea şi răcirea extremităţilor i durere. se vn practica Intervenţia pan* ninlMiInliil. ERITROMELALGIA Homolalgia se manifestă prin crize de vasodilataţie periferică A ilfltilor. Crizele sînt declanşate de căldură.! c fie unei embolii care obstruează lumenul unei artert miel tromboze obstruante care se formează pe loc.)' Hologle. senzaţie de frig. cu manifestări cilu«: dureri.iri\'c. răceala tegu* • Iernile. psihoterapie si »• ilmt'ii Irigului care accentuează manifestările clinice. IKitiitnentul constă în administrarea de sedative. atroce. Cel ' m bolul are punct de plecare inima stingă (stenoză ml1 1 (1 1 cardiacă. fibrilatie atrială etc. După evoluţie ilu irlţ|'i(le poate fi acută sau cronică. osciul)sciitft. cu răspuns d* survine gangrena. creşterea temperaturii locale şi hipersensibiiiMjiunii interesate. endocardită lentă. Obstruarea se instalează brusc. eforturilor de mers sau Mc« (aspirină).o tiuitput bolnavul se plluqa do senznţln de ohdîl ilr nmrN. BOLILE ARTERIALE ORGANICE SINDROMUL ISCHEMIEI ARTERIALE PERIFERICE 'i l» firpflstă noţiune înţelegem o manifestare clinică amintita la •yli» sub numele de claudicaţie intermitentă.2. I)nc<1 intervenţia nu este rapidă. întîlnindu-se mai des la femei cu tulburări neuroendocrine.10. cu roşcată. evidonţiabilă prin termometrizare cutanată. avînd ca lorfofiincţional obliterarea arterială periferică. care necesită amputarea membrun»nlul Irclxiic aplicat de urgentă prin injectarea de novo'••'. I.) IINDMOMUL DI ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA • (nli»yl«. couirnctli lonlco alp muNculaturil • MI i «pnic iluiorun In «foitul de inern.

eatlnlroa efortului. Cu timpul deficitul de irigaţie se accentuează, du roren npnre şi în repaus, la căldură, noaptea, iar în poziţie clinostaticâ NU ameliorează. Fazele avansate duc la gangrena, care necesită amputa tll corespunzătoare. Se caracterizează clinic printr-o evoluţie progresiv/J Cauzele sînt multiple: — microbiene (febră tifoidă, tifos exantematic, pneumonii, sepii '• •• mi i, ricketsii, reumatism, sifilis, toxoplasmoză); — alergice (trombangeita obliterantă care apare la tineri între 20 i 40 d(> ani, însoţită de tromboflebite migrante, uneori de sindrom i'.iynaud); — ateroscleroza este frecventă în etiologia obliterărilor arterelor i i i . 11 alos la nivelul membrelor inferioare. Apar pe teren aterosclerotlr. i 11 factorii de risc amintiţi şi se instalează de obicei după 40 de ani» - fumatul, frigul, umezeala, diabetul zaharat sînt factori frecvenţi i i i l i l u i ţ i la bolnavi cu manifestări arteritice. Adesea se evidenţiază i .ui/o mixte, de regulă cumulate. Diagnosticul clinic este de sindrom, iar analiza clinică va fi făcutS l > c - n l r u decelarea factorilor etiologici. Diagnosticul de sindrom se bazează pe: prezenţa simptomelor sili H . ' c l i v e — de mare valoare fiind claudicaţia intermitentă; pe palpar««i pulsului arterial comparativ, aprecierea temperaturii, a culorii tegumenl i - l o r şi pe informaţiile explorărilor complementare (oscilometrie fune* (intuilă, arteriografie etc.). Diagnosticul etiologic va lua în considerare vîrsta, sexul, antero (lentele bolnavului, probe paraclinice necesare, rezultînd din supoziţlll* < linice.. Evoluţia şi prognosticul depind de natura bolii, de extinderea hv/.lu nilnr, de stadiul în care se face diagnosticul. Evoluţia este progresivă Iu hnlilc cronice, ajungîndu-se uneori la gangrene cu consecinţele Ini Inqrljlrile acordate bolnavilor se referă la stabilirea diagnosticului l e x p l i u . n No pentru diagnosticul de sindrom şi diagnosticul etiologic) ţi !.i tuiliiment curativ. 'l'iiiliinientul curativ pune bază pe factorii care grăbesc evoluţia .•.c- interzice cu desăvîrşire fumatul, se evită frigul, umezonlni n|iena riguroasă a membrelor, a extremităţilor (spălat, tălntwl rotund . î l unghiilor, ciorapi călduroşi, largi, încălţăminte şi ImbrAc'A mlnle l i ' j i r ă , evitînd orice împrejurare constriclivă a trunchiului ttnw •i iiii'inliM'lnr); • • < • indicei gimnastica medicală, tratament balnear în staţiuni ru i i m l i l c.inliovciscular (l)uziaş, Borsec, Tuşnad, Vatra Doinei). 'iratamentul medicamentos foloseşte o gamu larţj.i < l e mediciininntf* ru.\»r///(ifd/n(ir<v pompa) arterial cu novocaină, vitamin.i l'P, p.ipdverlnft, h j <l e i < | l n , redeKjiii, cninplamin, hiiledrin, tolazolin, kalikn'in, inlillrnlU MI nnvni'uliul n simpaticului lombar, uneori simpatectomie InmbnrA unu jlelti Nllllntlc'i', VeiKKise. Profilaxia M< <i(liesen7,a cnu/clor cunoicuto cu potenţial determinant îl nitt'rlnpntlllnr nlilltemnln.

3.10.3. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

H i | i . i | . Misiunea arterială se caracterizează prin valori scăzute ale =' i nrtcriale sub 100 mm Hg maxima şi sub 60 mm Hg minima, i'li'rfi şi aici criteriul vîrstă, prezenţa şi gradul simptomelor • i'put capitol descriem:
i|iiilannlunea arterială sistemică esenţială; i| inlan»lunea arterială sistemică secundară; i|'"t | m»lunea arterială ortostatică; ii».liiimlunea arterială regională cerebrală.

|ilimu»l<> clinice sînt comune tuturor acestor forme: ameţeli, cefa•n i i « pronunţată, scăderea capacităţii de prestaţie, insomnlli '.' viM|i>Uitive (transpiraţii, tahicardie, tegumente reci şi marmoi Inunde mai severe apare tendinţa la lipotimie şi chiar sin>n Inima secundară se adaugă semnele bolii de bază în cadrul i|iitn' (bocila Addison, boli cardiovasculare, stări caşectice, tu'n Inima ortostatică sînt caracteristice apariţia şi accentuarea t ilt» N u l ' - i i n ţ ă la trecerea din clinostatism la ortostatism. • l«meniul o efectuează în funcţie de forma clinică. •i i i i M ' / r . :i-n[iale tratamentul este deosebit de dificil. Psihoterai' .1 lipsei de nocivitate a hipotensiunii este pe primul . 11 K l.i regim complet, mişcare, cultură fizică medicală, in . K T liber. .«•'•/;m/nre se va face tratamentul bolii de bază. In « u / c domină hipotensiunea arterială în teritoriul ceii ti. î l . i montul menţionat la hipotensiunea arterială reglo•nlorldlă regională cerebrală (FI. Marin) .iili-ruilft regională cerebrală (Hipot. A.R.C.) est* irtpn i l i n nuii multe simptome ce trădează o tulburar» 14. \ltlnnmlica d ticestui sindrom este constituită de: attlt» Ui r<l(/ore -- chiar leşin — şi scăderea accentuată Q
la «pnro cu <lr»M»biro la vnriantdo posluralo, mal alţi Himinim In v i i - . i . i cu vari><' i - \ h n • . < • , li\ < undiţii In cart •e'tlvfl t".li- i'xpiisă la ciililui.i l.ii'l.ivit.iiili- .K|iii'(i|i' In IM piu . ' . u n ciiicinico, In [ H M i i i . n l . i p u li i' i l.n .1 . H I |ira'i la cd'/. '• i rhinr leşinuri iir.uţcsc a n i " ( c , i l , i , < i . n »|>|ş. l i n i i " ' . M I no, piTsontui tivind timp H.I MI av ' A< ' . . I M «•! nml di's sub valon do 20 unii l Ig. ml • i nml fn'i'vcnt In limita Inferioară a valorilor i) tu /mut vnloillor do hlpolonslune.
•U,

şl ci«fnl<M '(i, chiar foart* puternică — nituati li n q lold lor o cu lari — « loc U tl eu tu lb u ră ri

Ii- vedere, zgomote în urechi, senzaţia de hipoacuzie şi tulburări van-'ulovegetative: paloare, tegumente marmorate şi reci, transpiraţii, tahl-•nidic, puls filiform, diskinezii biliodigestive — în special staza duoObiectivizarea acestui sindrom se face prin scăderea T.A.C.R. sub ."> mm Hg, scăderea I.T.U., scăderea T.A.T. 0 caracteristică importantă a Hipot. A.C.R. este că fenomenele? cil idee descrise cedează mult, iar valorile tensiunii arteriale retiniene (şl •, i.•, le m i ce) revin la valori fiziologice (rămînînd totuşi la limita lor infui n Mia) în postură clinostatică. () altă caracteristică a acestor fenomene este evoluţia lor îndclun* ' i ' d . i vi ondulantă (ani — zeci de ani), scăderea capacităţii de adaptam ! • ! elorturi şi foarte des scăderea capacităţii de muncă. Fenomenele sini ULM accentuate postprandial, după mese copioase. ni pot. A.R.C. poate ii esenţială (boala) sau secundară. — Hipot. A.R.C. apărută in cadrul altor boli (secundară unor boli rnidiovasculare, digestive, spondiloze cervicale sau boli generale). Di* o deosebită importanţă este Hipot. A.R.C. în cadrul hipertensiunii tirturlalo esenţiale (H.A.E.). Evidenţierea Hipot. A.R.C. în cadrul H.A.E. are semnificaţie diforltH şl o deosebită importanţă practică: — dacă apare în fazele de început ale H.A.E. are semnificaţie favo^ rabilă, ea fiind expresia unei vasodilataţii compensatorii în teritoriul vasculocerebral; — în fazele avansate însă ea are semnificaţie cu totul nefavor* 1)1 la — mai ales dacă urmează unei perioade în care valorile T.A.C.M ou fost crescute şi dacă este asociată şi ateroscleroza. în aceste condiţii « • M semnifică decompensarea vasculocerebrală şi iminenţa unor an l denie v.isculocerebrale. In această situaţie administrarea medicament»» lor hlpntensoare, vasodilatatoare, a ganglioplegicelor, a diureticelor |i elecţiunea de emisii de sînge sînt nu numai inutile, dar pot fi dftuilfl toni e prin agravarea tulburărilor vasomotorii, pînă la provocarea UMIH wrldenle vusculocerebrale acute. 1 llpotensiunea A.R.C. s-a mai evidenţiat în perioada climact«*rlu Iul, precum şi după administrarea intempestivă a unor medicament" hlpolensoiirc şi vasodilatatoare. » llipotensiunea A.R.C. esenţială (boală). Se consideră esentl«!fl rliid nu ((asini nici o cauză şi nici o suferinţă în cadrul cărclo in i'Vollie/e. Tratamentul hipotenslunii A.R.C. este tot atît de dificil ca şl lenţi meniul hlpoleiisiunii în circulaţia sistemică. «) In /o;me/e secundare se face tratament cauzal. !•) în lninii'le esenţiale se acţionează pentru ridicarea tonusului gt n c 'i. 'l .d <>K|,iiiismiilui şi In special a celui vasomotor. He<iimn| nlimenttir tretmio sfl ile uşor hlpersodut, bogat tn IIi ' l i h i Milu H'nl In produse de cnrne şl ((lucido. Se indică repaus |)Ult« pi HI l u d In |i<r.liii rt clInosIfdicA. Spoitul .i iidtuui l i / . l ( A niedlcfilfl tiebulo «(actuat motodlc şl Ilni|i lufliiluiMi"1 conliMlndlcft exercllllhi «portlvt C«ro »U|H(moli
li'IKllă.

iînnlura ortostatică (volei); dau mai bune rezultate exerciţiile la înotul. Psihoterapia individuală este întotdeauna necesară. Sfflativele şi psihotropele trebuie administrate cu prudentă, i sen i a pentru a asigura un somn liniştit şi a evita starea de toro-faracteristică unor somnifere. Hnlneoterapia în staţiuni colinare sau submontane (Vatra Dori'M.'iec etc.) se indică cu bune rezultate mai ales în lunile de vară » to<imnă. Aplicaţiunile reci: duşuri cu apă rece seara şi dimineaţa ulme, în cure de cîteva minute, asociate cu automasaj, au rol i * ir n l vasomotricităţii. Corectarea anemiei asociate este obligatorie, ca şi a oricăror iifpriiiţo asociate. Se indică l — 2 cafele mici pe zi. Purtarea de burtiere este utilă dacă fenomenele clinice apar miidiul, iar a feşilor elastice la membrele inferioare în cazul paMlnr cu varice extinse. In perioada de acutizare a fenomenelor clinice se intervine prin "••i repausului profesional şi tratamentul medicamentos (similar Iministrat în cazul hipotensiunii arteriale sistemice). Rezultate ii obţinut cu apă distilată administrată i.v. încet în doze cresi l n i c 10—15—20—25—30 ml, în cure de cîte 12 zile, de 3—4 n i . Tofedol sau preparate similare (l — 2 — 3 tablete pe zi), stric"imnal, preparate de efedrina şi norartrinal.
3.10.4. LIPOTIMIA. SINCOPA

l Ipollmla este o anemie cerebrală tranzitorie cunoscută şi sub nuIflsln, care apare în diverse împrejurări clinice ca: boli car-• u tulburări funcţionale, aglomerări cu deficit de oxigenare, stări i'iollcitare, intoxicaţii etc. ntnnuitologie. Bolnavul are ameţeală, devine palid — alb ca şl In cele mai multe cazuri îşi dă seama că îşi pierde cunosaspjml evitînd un traumatism. MH»/iii/ obiectiv: respiraţia şi circulaţia se menţin, iar după cîititp sau cd mult o oră bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, i n i < < n l if/c u rg e n ţă : il
• leriM Ixtln.ivului la aer curat (oxigenat); i i c c i c - , 1 l c i | , i t u r i l o r constrictive (gît, torace, abdomen)» ÎMI I . I I I M « ' i n joşilor (care prin aglomerare împiedică OJcl-•d tpll ..... .1 î l ' • -M i l . . i n ţ i fizici ca: flugelnrcu leţel, stropirea CU
i

l

- < ii l ' i i • • • • n , 1 1 , is e o t e l, p a r f u m , a m o n in<cifct e s t e p o ii b l l t M ; d i i M M i ', i1 . 1 n I M- • ,( >v. i M ec respiraţie i i n. M . I . aii I n i i> ...... \ ' i n u li' * iio ln a v u lu l s ă c o n r.n iic m e d ic u l p e n tru
< l IIIM 'I l V I lllll.llc l(l'l ll/ U | (

«HM i« ear«etarlz@fl?,ă prin pierderea bruscă a cunoştlnt»!, cauacută a debitului circulator cerebral, cu scăderea

liruscă a circulaţiei sau oprirea respiraţiei (ori a ambelor, cîpd asist-. Ui moartea aparentă). Dacă în decurs de circa 5 minute bolnavul nu-şi revine, survi n....rtea reală prin anoxie cerebrală. Cauze. Sincopa are cauze foarte variate. După ce bolnavul îşi i vine la cunoştinţă, se vor face investigaţii pentru decelarea cau/ Sincopa poate fi: — de cauze chirurgicale (survine pe masa de operaţie, după truu niatisme hepatice, epigastrice, testiculare, ale regiunii laterocervicali puncţii pleurale, pericardice); — de cauze medicale (boli cardiace, boli cardiopulmonare). Tratamentul este intensiv. Se va face masaj cardiac, respiraţie ficlală, stimulare cardioelectrică, defibrilare, adrenalină intracardli etc. Se tratează pe cît posibil cauzal.
3.10.5. INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA (ŞOCUL COMPENSAT Ş! DECOMPENSAT)

Insuficienţa circulatorie periferică nu trebuie confundată cu IIINU licionţu cardiacă congestivă. Ea este o stare caracterizată esenţial pi prăbuşirea rapid progresivă a tensiunii arteriale, puls mic, filiform, flli perceptibil, apoi imperceptibil, puţind atrage după sine exitusul. ACK.I t.i stare de extremă gravitate, exprimînd o tulburare vitală în ţipi vi/ionarea celulelor cu O 2 , survine în legătură cu perturbări matul* lico-colulare, instalate în împrejurări clinico-etiologice variate. Arun».' : , t i i i e cuprinde — fără a fi epuizată fenomenologia bio-clinico-pot<MI iiic('i — două stadii: i\) Şocul compensat este stadiul tulburărilor metabolice celulu / .-.///un!, fără tulburări mari hemodinamice (avînd ca expresie sefld ir.i T.A.). I t ) Şocul decompensat caracterizat prin prăbuşirea T.A., cu rodui t rrn mvenu.dtu a funcţiilor vitale, stadiu în care dacă nu se obţinu rfl puiiii Ui încercările de redresare prin aplicarea măsurilor de ttn»|c Intensiva survine încetarea funcţiilor vitale şi moartea. Pentru cadrele medii este important de reţinut: — gravitatea extremă a acestor stări; -- împrejurările clinice în care se pot instala,- iMctorii capabili a iniţia fiziopatologic aceste stări; - tralumentul corespunzător. Cauzele sau împrejurările clinice cile şocului (compensat 9! apoi (t* rompiMisul) so yrupoază în cîtcva mari c.ileqoril: 1) cau/o chirurgicale: traumatism* .n•< ulentale, profesionale1, aoi dnntn do clrculaţlo foarte frecvente in i > i < •/.cnt, intra- 9! postopi<r«t" liMinorâull, arsurii '2) cauze obşti* t r leale t nvortinl, nn-,1. n i.ihorloaie cu hemorogll nn 11, InltH'ţll pUHtabartumi poitportumi

mite medicale: hemoragii (ulcer, varice esofagiene rupte, hopanK'o, ciroze hepatice, hemoptizii, hemoragii cerebrale, sindrom \ i \ t t t retc.);itmludratări: vărsături, diarei, vărsături şi diarei, transpiraţii pnliurii mari — în criza unor boli febrile; <">/ / infecţioase (prin toxine care lezează centrii nervoşi şi slsnlcrial, miocardite) ca: pneumonie, bronhopneumonie, diiterio, ifl, febră tifoidă, tifos exantematic, gripe, stări virotice gruvoi /io// cardiace: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, cord pulirut) i'()//<•/ generatoare de şoc: renale, pancreatice; Intoxicaţii (alimentare, cu ciuperci, substanţe chimice, madl1 ')/ •.incul alergic la diverse alergene este actualmente tot mai frec• pocite produce după administrarea unor medicamente ca: aspl'iilniină, iod etc. în principiu, se va supraveghea atent admiii oricărui medicament, practica arâtînd că reacţia adversă se ninlli-sta chiar şi după cel mai inofensiv drog. <iii<|i>nle. Indiferent de boală (împrejurarea clinică iniţiatoare a i' .;;<ir decompensat sau colaps cum mai este cunoscută insufl• nMil.itorie periferică), în patogenie se incriminează următorii

l> i' i turbarea centrilor vasomotori, care devin incapabili să mal • /•• tonusul fiziologic al circulaţiei periferice; •ili'ihircci excesivă a forţei de contracţie a miocardului, incapabil «pul/n o cantitate necesară de sînge pentru irigarea celulo-tlsui l ' i u ' t miocardic, miocardopatii, cord pulmonar acut, tamponavfiH/win-u slngclui la periferie astfel încît se ajunge clasic la .1 vnM'lor mari", iar inima „bate în gol" de unde ineficienta tranilul lonicardiac. Este suficientă dereglarea uneia din verigii* " (H-uiru instalarea colapsului. 1 "i"itl<i socului este mult mai complexă decît cea redată schemai . i i . i r o n fiind favorizată de gravitatea bolii iniţiatoare, pe un • im psihicul este labil, epuizat sau t erenul somatic este debiliMU , hntrlui), c:arenţe alimentare, boli consumptive, temperaturi
i'lr,).
.lllll(K'))

itpluinatologla. In raport cu cauzele iniţiatoare şi cu evoluţia stn« • M'itmrrA următoarele manifestări: U I M I I / c.ntniH'nsat, care precede colapsul, are puţine : imptonic, l inpi < ii ' i *pi ll ) ii n, înşelătoare, dar care căutate atent, ne V < M orlcntn H 11 ni co poato urma: lin mute Importantă <%stc tmpr<>jurarea clinică In caro l.u vin ol>'K

nlnicii ir.llilcrt: bolii,ivul |IM,I|I> li Inijorcir, |ti||niin'nli'l« pot li pnluli , ' n MiMiitA spn> iMinpci (iliini, pulsul, IA .........n.i i - s nu, In nnolo cazuri, ie con-

i ţn c< ul (/(•('(iin p c ii.'rd f.' cu n n u l rm i/dlo d eclan şato are ale n n n l ., uim ititoa poato M urprlnd u .uuii/ic/e culaptulul, lâna term ln< ii< i n

hlrtl I n t i i l i n t A In crt'^tcir ,i l A. l . i începui/

adesea defavorabilă, din care cu greu mai poate fi o şans.i 'i snlvare; / — starea psihică: apatie, indiferenţă sau obnubilare,- / — somatic obiectiv: paloare, tegumente reci, marmorate, tnm i «(11 reci, cleioase; — impresionează tahicardia (pulsul cu caracterele descrise) şi • . . dorea T.A. sub 10, coborînd, în funcţie de cauză şi evoluţia gravă, .- . I M . u (zero). Venele sînt colabate, iar injecţiile i.v. sînt dificile. Profilaxie. Se vor reţine cauzele colapsogene spre a împiedica liu stalarca stării de şoc decompensat (insuficienţă circulatorie periferica) — In caz de traumatisme, bolnavul va îi scos din mediu — în tu dlţii de securitate — măsuri care să nu-i agraveze situaţia actuală (h mostază, combaterea şocului psihic, combaterea durerilor, a deshidi tării). — Se vor combate: durerile din colici, iniecţiile grave, cu supt vegherea strictă a bolnavilor şi aplicarea măsurilor antişoc. Trebuie reţinut că o dată instalată starea de decompensate a yoi'ii Iul, evoluţia poate fi progresivă, rapidă şi cu cit T.A. este mai aproci/m de zero, cu atît tahicardia este mai mare, iar pulsul devine mai //ri/juf* ccptibil-, In aceste condiţii posibilităţile terapeutice de a reanima bo//id* vnl devin tot mai dificile. Tratamentul curativ constă în reanimare intensivă şi tratamţ'nl «tlopatogenetic: — evitarea pierderii de căldură, încălzirea treptată a bolnavului rare va fi aşezat cu capul mai jos, în vederea irigării mai bune a eni > laiului; — se va proceda la umplerea patului vascular prin transfu/i< • stnge, plasmă sau înlocuitori de plasmă, în lipsă, pînă la procurau , vor face perfuzii cu ser fiziologic sau glucoza; — administrarea de O 2 , care are şi un efect calmant; — perfuzie cu norartrinal, hemisuccinat de hidrocortizon sau, « 1 . 1 dispunem, angiotensină, cu efect hipertensiv,— celelalte analeptice cu acţiune centrală, existente în uz toropri' Ud ie administrează în forme mai uşoare sau în scopul prevenirii i< tnpsulul (cofeină, stricnina, lobelină, micoren, carion), după un plnn (t rapcutlc bine fixat şi adaptat individual. In încheiere subliniem necesitatea ca ajutoarele medicilor să r,\noascfl fourte bine împrejurările instalării colapsului, deoarece so di" prinde pericolul mare pentru bolnav şi necesitatea unei supravoţjlit ppiiiiiincnlo spre a preveni şi surprinde la timp tendinţa la colnpn, l v<-</<•;<•</ luării măsurilor de prevenire. Transportul bolnavului so v<i fn< cu iiiiiliiih itiţ» antişoc, evitînd frigul.
3.10.6. BOLILE VENELOR PERIFERICE
VARICELI

Vnnr.'lo slut dllrttnrl prnimmînt» ale venelor superficiala, UBtSlt ou »lmi"/!lrt|l yl «glumei m t in pachtta.

Diagnosticul >i nu întîmpină dificultăţi. eczeme. ' ' ••'• M M i i i i i i i u u r / .ilii sîngelui. soluţie cloruroso-'Mil< ii s«u glucoza hipertonică. I.ilo dup i inniiaroo trombuliil). can' i . nolice) sau se poate ajunge la hemoragii prin rupturi. frizer. apărînd după o l i ' i l l c b i t ă profundă sau după compresiuni mecanice (tumori. ! l o r m a r c . (|l<v înnvul pr«zlnl(1 mim!. Suniiu-li' " I H A *nu («bră. teren varlcos. încetinirea circulaţiei prin Insufl-. i .mercuriale.1 ( ( ! I I M | I | . după n. ««fort violent.111 f. n i .n m . I .i' favorizările: sexul (femeile fac mai frecvent varice) şi pro-i i i l l i rare se exercită în ortostatism (ospătar. lujaturări. postabortum.Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare.M'Miornle şl locnlo. ni/c alorgico. trombciii<i''iKl oblitorantă. vciieli d«-a liuiqul n n< < tulul und veno so pnlliuluint |l ••ntibll Npoiiluii . Uneori multă vreme sînt bine suportate. i i i ' ' i . n l Io indicate se pot efectua sclerozări vasculare cu substanţe» n l i <> (inoruat de sodiu). solvocilin. FLEBITA) i l n liomboombolică se caracterizează prin formarea unor trombi iinl vnscular şi inflamaţia peretelui venos. tulburări trofice (pigmentaţii.fillcllnt do sodiu. uter ui) pe vena cavă inferioară sau pe venele iliace. In i i'liininării ei. vtn-M. biirarile de circulaţie produc jenă. fiind accesibile inspecţiei şi probelor MICI'. vitamina C.p rcn i i n . etc. crosectomii). complicaţii ale bolilor infecţioase. postpartum. iin iu itA d o lnflu n iaţla i c/i' Urlu! i i nul cho<i«|n| adcr/i < l c . ciorapi elastici sau fese compresivc. TROMBOFLEBITA.i'iiţ. ''"•(// (•«i/c. Varicelo iu ld tromboflebite. repaus la pat cu membrele afectate în poziţii vnilzna/ă golirea venelor. tahicardiei m. nilrtbilil. /. llllopatogenie: varicelepot fi primitive. senzaţie de greu-i <|<imbe. In general posturile ortostatice prelungite fără deplasări postuNhiiptoinatologie. i \\lrurqicalc: postoperator. i i î n m i m l u l c b o t r o m i U p i m l h l l l t i i i i < ! < • M iu |raro . Alteori. calciu clorat.).ocnl î n n l . condiţionate de terenul con• I l i i i m l — ereditar şi secundare sau simptomatice. i i c di>rl( coit<Npniizâtonru . oboseală...i ulceraţiilor şi a tulburărilor trofice constituie ceea ce se < „complexe varicoase". <>OAIA TROMBOEMBOLICA (FLEBOTROMBOZA. cianoză. cu consecinţele lor embolice.i In pnlpnrc fliiA. după injecţii intravenoase cu substanţe Irl•.iM'icti'lo cndovcmoH |l l t'iiiliMh < -mie (6—7 y. qlobnlfl). se face tratament chirurgical de speciali•••rţll. farmacişti. ' 'nii/. după diuroticr. pollcl-. . edem. >liimcntul: pentru varicele secundare se va investiga cauza. • i > iloqcnle: împrejurările cauzale sînt variate şi numeroase. Pentru cele primitive recomandăm evitarea ortoi l u l îndelungat.

cu membrul flebitic mai ridicat etc.i evoluează bine. a patului.H. spre exemplu. Itulni'oli'/. . ce pot avea efecte agravante asupra stării bolnnv /'(•////'o bolnavului în pat trebuie realizată conform cerinţelor l . Liniştea.11.. repaus absolii Inlaictiil miocardic.it. In cri/ui lo/iuriilor cardiace sau vasculare numai în fazelo lnl| Innlnlc de constituirea leziunilor profunde. Tratament: — repaus la pat cu membrul afectat imobilizat şl ni' riiln .se folosesc de asemenea antialgice şi antiinflamatorii (asplrlnM. pericolul fiind embolia pulmonară.ip. cicatriceale. 1 .. uneori cu sfli>< letal ducă interesează un vas principal (postpartum.i scurlaren lei plnfl In reîncadrarea In muncd si ( i r . i l i ' i u l e ..donului.iiii.icute .1 IH i.. dar coborînd din pat cade şi sucombă). so aplică comprese reci. contraindicîndu-se vizitele obositoare. l'MiilImtazonă etc. somnul sînt extrem de utile pentru cardiac (insuflcli ' > ! * inidiactl.ml<i Im .. a bolnavului. I | C . PARTICULARITĂŢI ALE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CARDIOVASCULARI In încheierea acestui capitol subliniem cîteva aspecte părtinituri In îngrijirea bolnavilor cardiovasculari. I> H! nav. comun!» < l < . ..n l . Evoluţia este variabilă de la cîteva /l le rtleva săptămîni. definitiv». î l |M'iicolului imediat al emboliei pulmonare şi al consecinţelor tnrdlVn l edem cronic postflebitic. In perioada evolutivă pulsul creşte zilnic (pul^ căţăra 1 U» Uneori bolnavii au o stare de anxietate.tratamentul etiologic se va efectua în funcţie de cazul dat (ani) limlice. tratamentul insuficienţei cardiace etc. i nu pol II modificate prin nici un fel de tratament. antireumatice.. Cura balneofizioterapeutică se indică in <lii|)fl slinţjeroc) completă şi de durată a procesului acut inflamatul. . varicele şi complicaţiile acestora) cară r« < l ' i i n ă analiza profesiunii cu recomandări de schimbarea locului (1*» muncă. Se Indica lialneoli/ioleiapia ( c u n .ioterapia.. Btilneofi/.) se vor aplii» i iquros. |fitld coronarelor. urmată de cum^fl nl<• • • cu urmărirea timpului Quick şi sedimentului urinar. ... i l i de afecţiune: ortopnee în insuficienţa cardiacă.i < .M'itflţll luni (> M(|niilsiiuiliil In 1nlre(|inic.iolerapia amelli" '. 3. Măsurile de îngrijire (luMului •.vesti rele. . f i n l i i i n 'ooflclelltulul (le nlili/.Icre.iniilor ninln H'imiannlt* cu cnidlo|)Mlii II ' UIIIII || MII .are ti O.>n.' du indici luncţionali ccirdio-respirdlori: vnlil.).(iihi . infarct). liniştea etc. ill( lUMlv lllfalcliil î n l i x nidlc (Iapa («•'' M . cu consc. de nelinişte sau irascibilltfl! Evoluţie şl prognostic. Importanţa tromboflebitelor trebuie reţinută sub aspect prollluelh.. 1 .iţia pulinon. a camerei. J M < I.). (le/voltareu unei circuldtii i . Se contraindic* i luilncoli/iotortipculică Ia persoanele cu insuficienţă cardiovoscnl » • ililcirnt de cau/<i care a provocat-o.se administrează anticoagulante heparină. mobilizarea putîndu-se face după 5—7 zile.1 K.|<minte.temperaturii.

Efi» . Geoagiu. Apele sulf u ! > • » . care reijfltiroa bolnavului. recunoaşterea simptomelor de agravare. angină pectorală. Vatra Dori i ' .). liipo. infarct miocardic. Buziaş. • |ft dcosobită se cere cadrelor medicale ajutătoare în efectualînrlnhil unor bolnavi care au indicaţii de repaus absolut. •n n l loc în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare îl ocupă apele nrbogazoase simple sau mixte. < H<. cord pulmonar acut. l Mai. ItrnlH'lor pentru examinări paraclinice la momentul oportun 11(11 rororte sînt de asemenea cerinţe obligatorii şi de înaltă 'li'Hloimld. Călan) sînt •utru vasodilataţia puternică pe care o produc.i>|)orate cu succes. . Tratamentele majore trebuie efectuate grabnic şl n<llc(i(iilor primite. Tuşnad. a materialelor şi instrumentarului (periitullcionţe cardiace). bolnavilor cere supraveghere şi uneori ajutorarea bol- diurezei. lipo•i <M) ÎI . La i vi slnt necesare puncţii exploratorii sau evacuatorii.sau izotone (Călimăneşti. Olăneşti. precum şi la persoanele t | l i 1 i i neurovegetative cu manifestări generale şi cardiace.l n djutâtoare. •nutcrapia se aplică ori de cîte ori se face această indicaţie de IU 1.l<' maximă în stadiul tulburărilor funcţionale. Căciulata. întocmai ca şi medicii. hipertensiunea arterială esenţială şi arterioi i l c ă obliterantă (în fazele incipiente).sau izotonice de la Borsec. bicarbonatate sodice-calcice. colaps.recomandă în tulburările de irigaţie periferică. băile termale simple (Victoria. cîntărirea vor fi respectate şi efectuate con• n|lilor. Herculane. • f lirrt cslc necesar ca toate cadrele ajutătoare ale medicului 1 i iiMiicinic tehnicile cele mai potrivite de îngrijire a acestor • • i i i . sindrom intermediar etc. ca şi măsui n / i ' impuse de aceste împrejurări (de exemplu insuficienţă lilrulară stingă. trebuie să înveţe şt i • mirt vuiţu lor. înn'ti scaunului va fi o grijă deosebită la bolnavii imobilizaţi. Se cere o bună pregătire pentru cunoaşterea perico(\mvure.

[ '• f//ii. cu diro. are formă rin şl i'ilc prevăzut cu tunică musculară foarte puternică formată din trei straturi < ajutorul citrora stomacul sfărîmă alimentele şi le pregăteşte pentru digestia proptii /. In nfnrfl de glandei* mici iltuil» In Iii ini» «la lutiuliil ilii|i". do«condiml. portluni-'i ti-imlnalH a rectului. colon (aicendent. Tubul digestiv încep» cavttatra bucală. El reprezintă o important! pin (liuiu n tubului digestiv unde se scurge. La Intel! ie nllrt mucoasa esofagului. Stomacul este un organ cavitar situat în continuarea esofagului. In exterior se află tunica seroasfl. Prima porţiune a intestinului iid ti IM nu numeşte.ii> |)oitiuin>n ti-imlnall a Intestinului groi. cut lecrall lucurl îl fermenţi.. Ui ' Intmlor rxlstă tunica submucoasă şi tunica mucoasă care formează mai mulln rul tu (iKiNlmon cfiroift se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. se continuă cu iaringele. aparatul rti .lMfl. Nn ui/ unul.i vei" ' IM ru • mii.4.(LleberkOhn) care ie gSsesc pe toatil lnliiMln|t Iiiiitnilinil n i"» '"''<' forînnt din coc. apoi cu esofagul care străbate torartli* pntiundo în abdomen prin hiatul diafragmatic..i</i'/c! Intestinale tubulo-aclnoase (Brdner) care se gifsi-. Fsofiicjul are o lungime de aproximativ 25 cm şi prezintă la exterior o tuni du ţesut conjunctiv care înconjură o altă tunică mai groasă de ţesut muscular !• malft din două straturi: unul longitudinal extern şi altul circular intern. El formează 14—16 anse intestinale din care o• ! ' • -iup f'i li/nntalfi.tlv. c ii |ii< < lll il n i'Mlrmilri şl tultuloasc. cnrn se. cute îl porţiunea terminali • In llllllll l l l IV. vezicula biliară. iar cele inferioare. constituie jcjnnul. f. Duo<i' mii »u rut llniirt cu Intcillniil liber. bila din vc/iriila blllit şl micul pmicrratic prin canalele pancreatice Wirsung şi Santorini. miiniunu iinm ! Ini nun • lumii'.. căile biliare şi pancreasul. imn i--. Sucul intestinal ce conţine ferim n | n dl. duoden şi are formă de potcoavă. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi din anexele sale: ci In mii) lallvare. Anntoniin intestinului subţire este adaptată funcţiilor < i ! n cir (•(H llln in i îl' .. (i. prin canalul coledoc. Stomwrul ! cniilliiiiA prin intermediul pilorului cu intestinul subţire. traniveri. ficatul. Intestinul subţire are o lungime medie de 4 m. r. unde se deschide în stomac prin < > • Meiul numit cardio. excreţie şi absorbţie. ilu molii) t\ ! > • > ) .sc nini .1. (II fetite o l«t n im M> «Iu «puroiului dlgeitlv. efectuează în intestinul subţire. lltd ltl. BO LILE APA R ATU LU I DIG E STIV 4.

i i . / . 1). In felul acesta obţinem trei etaje abdominale: superior. l n !>l crestele iliace.un/ă pe peretele antero-lateral al abdomenului două linii orizontale: una tnminntă pe bordul falselor coaste. ni ilivfil: nnuo Jojunale ţi Ileonul/ colonul ascendent. Ele secret! i ni Jn digestia bucală. în mai multe regiuni (fig. Topografia abdomenului: i ninhlllcală: marele eplploon. submandibularele şi sublingualele. • • ' î l n se obţin în total nouă zone /ui niipcrior: zona mijlocie este ii(|«*trică. incnto etaj abdominal în trei loji. ficatul (împreună cu vezicula biliară şi căile biliare) îl. Ficatul şi pancreasul vor fi studiate în capitolele >. Lateralele i'lud In flnncuri. artera hepatică. i'. porţiunea mijlocie n colonului trans-'i«fl n Intestinului subţire ţi mozenterul/ a treia porţiune duodenul»/ nvB Infnrlonra. ni n/l/ii/i Intcmtlnul subţire. m /mi marele eplploon. t — regiunea lllaca atingi (dupi Haţleganu-Oola). perpeni ' i ' mijlocul arcadelor crurale. llliiom utarln ntc. i tul Interior: la mijloc hipogas-turnl fosele iliace. i i i 9! coledocul. 3/4 din stomac. l — hlpocondrUl drept. l — regiunea lllaeâ dreapta.„i iiMini »/l/ii/(1/ porţiunea «Igranldl a colonului dencenrlent. prin ii|loiuile.. ii limitate de apofizele spinoase. . • • I o salivare sînt: parotidele. t — flancul sting. Fig. prima porţiune drept: lobul drept uln blllnră. alta inferioară. S — flancul drept. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE ABDOMENULUI ii (i localiza organele pe care le conţine. unghiul drept al nnen superioară a rinichiu-' i l M de glanda suprarenală uiidrtil sting: marea tubero-i ului) un mic segment din i «l splina. o parte din Intestinul subţire rnlonul ppl-n (dnd o*ta foarte dilatat») ţi uterul (clnd »»to m«rlt In volurni ic. 3 — hlpocondrul sting.). unind spinele ilince iipcrioure. coada pnncreasu-"i RiiporloarA a rinichiului M l l — regiunea eplgastrlcă. colonul descendent. abdomenul a fost împărţit. ru două linii verticale. 4 — reglunM ombilicală. 1. 7 — regiunea hlpoga*trlcl. iar zonele laterale sînt ic d« cei doi hipocondri (sting şi îl mijlociu: la mijloc zona ombiiulmnl cele două flancuri. Raportul organilnnlc cu aceste zone: tii|.posedă şi o serie de glande mari situate în afara tubului digestiv numite o/ glandele salivare./iffica cpigastricâ se află: lo• "pul Ir. mijlonor. împreună l pllorlc şi cardia: epiploonul i i l i ' i vonn portă. Postero-late-in < i'le două regiuni lombare. n i/reu/ilâi (tuui ţi apendicele.

Evacuarea nllm telor din stomac începe imediat după ce alimentele suferă acţiunea sucului y«i' şl datorită mişcărilor peristaltice. In intestinul subţire SII | IM (duoden. riilliinflilln nunlulunc|lonale ale apnrntulul digestiv se manifestă prlnlr-o ifeda dn ilin|il"ine (in înro 10 NtudUsi somlnlogln nparatulul digestiv. In intestinul gros chilul suferă acţiunea florei bacterii dn fermentaţie şi de putrefacţie. dar se manifestă cu semne dhi- Trebuie reţinut cfi pentru buna funcţionare a aparatului digestiv este ne Inli'tirll'ilen mnrlo-fiinclinrnilă a aparatului digestiv. Acest fenomen constituie mai>tl< ce se efectuează cu ajutorul maxilarelor. sînt depăşite posibilităţile de compensare-adaptare şi apar piliţi» imune de suferinţă. < nr»1 • (Inc o sorie de substanţe organice şi anorganice din care trebuie să se reţină': ni l clnrhldric. La formarea bolului alimentar şi alunecarea acestuia în faringe şi apoi In ei* contribuie şi mucina care are şi rolul de apărare a mucoasei împotriva faclm agresivi mecanici şi chimici. Restul substanţelor nedigerabilo t>\ > nhsorbilo progresează cu ajutorul peristaltismului intestinal şi trec în intestinul u f. prlntr-un piiinloinl Imn. Dacă afecţiunea este proflln yl peni'.nl) lonua unui lichid lăptos. bolul alimentar ajunge în stomac unde este supus unor transforn mecanice şi biochimice care constituie digestia gastrică. l i'oimtllnle . ci în restul organismului. limbii şi a musculaturii obrfl| In nfară de acţiunea mecanică. cil vi .. dinţilor. vezică n (imense pn|i>lo<|lco cu sediul retroperitoneal. mucina. Grăsimile iau mal 1> rnli'ii limfatică şi ajung în final tot în sînge. labfermentul. o |f|irn<t iillmentnră riguroasă attt sub aspectul cantităţii şl calltAl -înmiiţilor. care dezagregă amidonul fiert sau copt şi-1 In formă In waltoză. In cazul alteraţiilor morfologice profunde nciiuif do Hufeiiiitii devin oarecum specifice pentru segmentul respectiv. la început adesea nespecifice. în acidoza diabetică. Alteori suferinţa apare în cadru nlm'tlunl de vecinătate. enzime (pepsina. Aşa se întîmplă în unele boli ala ni»! mulul nerviis central. In unele cazuri afecţiunea iniţială nu *• la nlvnliil fipmvitului digestiv. numit chil intestinal.tentă..nln(lronml dispeptic". piliilr-nn xrnun de frecventă şl consistentă corespunzătoare şl f u u > i > linuri rnpficiintn dv ndfiptfirii !• eforturile profesionale şl extraprofeslonale. prin formarea unui strat protector. ele trec ritmic prin pilor în duoden. se produc». începui. sucul pancreatic şi sucul duodenal. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv primeşte şi prelucrează hrana prin procese mecanice. în situaţia unei alterări ii" tolo(|lce ţi/sau funcţionale a unui anumit segment al acestui aparat. U"xllM Imun -. Trecînd prin In nul esofagului.tuli nspeciiil respectării ritmurilor clrcadlene de alimentaţie. Un cadru nmilli «Imit . nedigestive: boli de rinichi.na portă şi ajung în ficat unde sînt metabolizate. n\ MIMICO şi triturarea celor solide şi semisolide. lipaza gastrică). jejun şi într-o măsură şi în ileon) se desăvîrşeşte digestia şi se prodi nhsorlitla prin peretele intestinal: monozaharidele şi aminoacizii iau calea sniiyin trec in ve. — Digestia intestinală. precum şi asigurarea unei imullcnlll.4. Fiziologia colonului.c exprimă prlntr-o stare do confort fizic şl psihic. — Digestia bucală constă în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivel. Aceite semnu «Iul i)e înniM vnliHiiu pvntru ilnlilllret dlagnonllcului. organe genitale. în uremie. — Digestia gastrică se realizează sub acţiunea sucului gastric şi a mulaturii stomacului.3. se resoarbe o parte din apă şi săruri minoraln «n formează în acest fel bolul lecal care este eliminat ca scaun. Buri n funcţionare a aparatului digestiv în ansamblul său presupune integrllnl imulo-liincţională a tuturor părţilor sale componente. SI» tnsl nu sînt oferite NI > ' i n dh .l cu experienţă poate să evalueze cu multe şanse de reuşită locul şl cârmi tul afecţiunii numai din examenul clinic. alimentele suferă şi acţiunea unei enzime co ut» iuţite In salivă: amilaza salivară. pentru un anumit segmnnl. fii biologice şi chimice care constituie digestia ce începe în cavitatea bucală. manifestîndu-se ln»l |<i «pmntt de nfertiuno a aparatului digestiv. Sucul gastric este un lichid incolor cu reacţie intens acidă. Alimentele ajungînd în duoden se amestecă cu iswnri digestive: bila. nu proces de adaptare-compensare din partea altor segmente ale aparfltir dl(|eillv cure încearcă să suplinească această deficientă. în unele boli infec{lon-" iitinln Intoxiciilii sau în unele boli alergice.

diabet zaharat. Stomatitele pot apărea ca infecţii banale prin exa• '. iar alteui l ţ|invo: febra.. y /u . Alteori apar în cadrul unor boli infecţioase generale: rujeola. •i. apară estonie. 11 bolile digestive se prezintă ca urgente medico-chirurgicale. BOLILE APARATULUI DIGESTIV 4. tuldlţjo. Utnldii. sau 'iinti'h 1 vitaminice (vitamina C. alţii se plîng de miros neplăcut (balenă Uonţjro. dureri spontane sau la masticaţie..4. " > ' depista odeine. d uL I I a to m a tt tu /d /if/r o /io a je (s a u n o m a ) d u d p e f • M l< < i u* (ivnim ato evo luen/rt cu o itare generală profund . cînd este l'i-rlcol viaţa bolnavului: perforaţii de organe cavitare (duoden. aşa cum s-a expus In •lulă a volumului..v /o /ii(i//< e ulceroase CM iau u/ct?rn '.'i"iv.1. pneumonii. se poate ajunge. scddereti poftei do mlncaro şl pierdere ponderală. A sau PP). alcool sau substanţe e. Pot apare şi în cazul unei igiene bucale defltoxice apar în intoxicaţiile exogene cu mercur. în toate acestea tirul trebuie stabilit în cel mai scurt timp posibil pentru aplicarea celui mal Initument.i Moroi bucale obişnuite. uiiiestfl . precum şi în cazul unor inii 1 1 i-ndogene: boli cronice avansate de rinichi.ill u .slio. vorba de ocluzii intestinale sau hemoragii digestive. bismut. . favorizate de iritaţia unor carii deni f i i l i u dentar. alteori 1 4. BOLILE CAVITĂŢII BUCALE cavităţii bucale pot avea cauze diferite. Procedînd metodic. modificări iţlel In sens de hiposalivaţie (scăderea salivei cu senzaţia do aţă") sau luposalivaţio (creşterea cantităţii de salivă cu senzangioşare a salivei". sau de iritaţia prin nicotină. n i l. Momii obiectiv . peritonite acute). ci trebuie să fie obţinute de către examinator printr-o anamneză preNcă şi o examinare atentă. mal nu < . procese inflamatorii acute (apendicite.. care determină stomatitele şi glosiS T O M A T IT E L E llopntogenie. eve-nL > i.no dentare. i l cavităţii bucale evidenţiază mucoasa roşie. <i (/i'/ieni/d a bolnavului este alterată. în mare majoritate a cazurilor. Niilistanţe chimice (acizi sau baze). • • de (just (gust amar sau senzaţia unui gust metalic la purtătorii •i"/»» meUilice sau în intoxicaţia cronică cu metale). apendice. anemia.il (l. croştoroa numărului leucocitelor.il 1 | (1 l. l in p l o inele clinice se manifestă prin semne locale: senzaţie de us* Ui nivelul mucoasei bucale. afecţiuni gastrointestinale etc. ulceraţii sau gangrena. dar cele mai des în•Int procesele inflamatorii.4. la un '•orect.. biliară).

în toate cazurile se va face examen bacteriologic. GLOSITELE — Stomatlta aftoasă este cauzată de un virus. roşiatică. In condiţii patologice îmbracă mai multe aspecte: — limba saburală: acoperită cu un str^t gros. Prognosticul este în funcţie de boala de bază. semim da r0gul<i o dispepsie sau o infecţie generală. de aceea limba trebuie întotdeauna atent examinatA. ui •au cronic. prăjită se observă în marile deshldrutflii t I m. mucoasa limbii este netedă. Ele pot evolua < i . cît mai ales digestive (limba este considerată oglinda np< tulul digestiv). In condiţii fiziologice. citoloylri şi examenul pentru depistarea unor ciuperci. ni uşor reflex şi cu papilele linguale distincte. albicios. în formele severe este util repausul pi'ol«« sional şi un regim de cruţare cu lichide şi pireuri. subţire. — limba netedă depapilată. mîncărimi. — Stomatita herpetică este datorită unui virus. . limhn pont© ift fie sediul unor rmictrt sau poate fi int«r«i«iR In trAuiiiaUtiiu«l« fvţel. în mărgăritar» 1 ! IN c v i UI alimentele dulci. Tratamentul este în primul rînd etiologic. limba roşie cu pete albicioase cu aspect de membrane şi cu t» ssntia dc/ugreabilă de „nisip în gură" este caracteristică pentru mu do/fi (mm ales dacă persoana este debilă fizic sau a primit antlblntl< limba uscată. cu semnificaţie iov*! N cn np/im tn infecţii grave.STOMATITE INFECŢIOASE SPECIFICE Oldlum albicans (boală mult mai frecventă după introducerea antllilui tlcelor In terapie). roşie-roz. leucemii sau septicemii.ci cu soluţii uşor antiseptice: albastru de metilen soluţie 1%. Regimul igieno-dlt>!pl(f oslo întotdeauna necesar. se bwllJH no<i/. Diagnosticul se stabileşte prin examen clinic (anamneză şi exam«Miu( obiectiv). de tratamentul ffet t tuat şi de rezistenta organismului pe care evoluează. t | l t cciină boraxată 10%. Se clăteşte gura cu ceai de muşeţel. apa boricată 2 — 3% sau soluţie de sulfat I|B zinc 0. arsă. însoţiţii itnznţifl <!(> arsuri. — Stomatita sifilitică şi tuberculoasă se observă din ce în CP mi| rar. cu depozite negricioase dar cu viţiul şl murgită royil [limba de papagal) sugerează o boală infecţioasă: febra tifoldrt ' • ihnhn zmeur/e este caracteristica pentru scarlatină. Examenul limbii are o mare valoare semiologică atît în l generale. înţepături şi dureri la masticaţie apnic' anemii şi carenţe vitaminice.5%. limba ponto prezenta ai t e sau ulceraţii. lucioasă. — Mărgărltărclul (Candidoza) este cauzată de o ciupercă numllâ Glositele sînt afecţiuni inflamatorii ale limbii. ll ii' ic limba uscată.

ni i i dentare. Tratamentul simptomatic • lin l Ui r cu cel descris la stomatite.ulrofiază. crăpături) în infecţii cocice şi avita-In nnemii. 'imnul gingiilor poate arăta procese inflamatorii: gingivite (uneivo prin tartru) sau gingivoragii. In scarlatină. i io n ic e ttv a iiH a leh 'im in H iid i ş i u ^ ii i d M i< p n ie iu d ifte r la ^i n H m a lig n a . cît mai ales în interior. r. gangrenai rlontarfl. să mănînce fără grabă.(imnul buzelor poate oferi date importante: ele pot fi arse.voiul rădăcinilor dinţilor). 1 nevoie. forma.iiin c u lfl M iiv liir in u ie in llle il . să şi-o com1 . .ile (boala Addison). ragade (fisuri. . ceea ce favole/voltarea unor boli în special la stomac. nu mai înconjură dinţii care se mişcă şi cad (In puradontoză). v i i o/e.sou mă* U N ilu l l | > IH K II II Cc o fljii' > i siritu h ac eto n ă • su rv>a||i tn in » n. în jurul gurii. i oţoxll qiave. a obrajilor şi buzelor. In < iţele nndiaco şi pulmonare sînt cianotice. Mai adăugăm posibilitatea existenţele cenuşii care se observă în insuficienţa glandelor cortico-.i renta de vitamina C) sau în tulburări de coagulare. iieplncnl apare In ungine şi furingite. crfll i i i l i u i v i i febrili. obrajilor se face atît în exterior. i i r n v l d l i u n m u .i < n olcool ellllc . ih 1 . gangrene. să nu vorbească prea mult «< munîncă şi să nu bea apa decît după masă. rădăcini gangrenoase sau fistule periden- • • semnifică mai întotdeauna granuloame dentare (pungi de pu. Cadrele medicale A sfătuiască pacienţii să-şi îngrijească dantura. adică sîngerări ce pot surveni n l (c. nmiirnu/ cavităţii bucale trebuie completat cu inspecţia dinţilor. buzele sînt palide. pot prezenta herpes în intoxicaţii alimentare. Se ştie că digestia începe chiar din cavi• nici. prezenta eventua. O bună masticaţie şi insalivaţia uşurează procesele de dine so petrec în stomac şi intestin. m fecoloida npare In ocluziile i n i " s t i i i < ! i l e inieiioorei un dldeliUIIrfl nporo tn intoxiccili. Cancerul buzelor se n p i l i i aspecte proliferativ-ulceroase şi interesează mai des "'"flirt. Modificările care pot surveni au lost In piexcMitarea stomatitelor. ml fetid (ipore in noma. Alteil i. numenul dentiţiei se referă la numărul. f(irlnnit<'. în poliglobulii sînt roşietice. lil-se «ispoctul mucoasei. O slabă masticaţie constitui care deosebită pentru restul tubului digestiv. puţind atrage in UIUM boli.si. Dinţii cu tartru pot explica unele Upsa parţială sau totală (edentaţia) este deosebit de nocivă u Asigură masticaţia. se evidenţiază o uşoară Hi uxamcnului cavităţii bucale trebuie să se urmărească 9! «•nil) / H ) care o dcga)ă vorbirea sau respiraţia bolnavului l un («lemont de mare valoare semiologică. i lor.l frttdinentul este etiologic şi simptomatic.

cînd ganglionii regionali sînt măriţi şi dureroşi.2.1 tumefiate. pultui (criptice sau foliculare). flegmonoase.imentc antiinflamatorii.iloriu în orice amigdalită acută) şi prin efectuarea altor explni blnloijicc. — T i . Tratamentul anginelor acute este în funcţie de boala de ha/N.iiigina difterică. i .. i r congestionaţi. în cazul în care angina evoluează în cadrul unei st (|<-iierale grave trebuie să ne gîndim la două boli infecţioase: scarlnl ţ. adinnn nimrexie. după indicaţia modicului > i ciul.4. dă naşti Io pseudomembrane de o grosime remarcabilă.n u nu apflrul l . u/ccrm unu n Diagnosticul clinic se face prin examenul clinic (local şi Inr cliolocjia se stabileşte prin examenul frotiului faringian (cară r ohllţ|.mai mult sau mai puţin alterată: apar insomnii. apoi so continua cu admltilM mn unor antlhlotlco cu ronorbţlo tnttrzlatA. Bolnn ucu/a dureri spontane la deglutiţie cu iradieri spre urechi. i i . Alteori este interesat şi peretele posterior al farinţf*'1 ' M. Angina în difterie (mai ales în forma malignă a acesteia): mucdfnringiană şi amigdaliană este congestionată. lueta şi sil t\ | > . Amigdalele şi vălul palatin sînt roşii. astenie. so administrează penicilina In jur de l Of H MII li pn /l.. anginele pot fi: catarale sau edematoase.'. Starea gencn • v. iar pe margini şi vîrf i roşie.i i n . Particularitatea acestei angine este roşeaţa fon Intensă şi delimitarea netă spre vălul palatin. t i . sau slntein p «n ( l dci (|i <ivlt cile <i bolii. n i m . disfagie.. vorblr» ţ l i i ş i l ă şi dureroasă. Pe suprafaţa amujdttl' 1 se evidenţiază mici puncte alburii care prin extindere formează o pi culci do culoare alburie-opalină. Se manifestă prin edemaţierea şl mefiorea ţesuturilor interesate. care aderă foarto Iul de mucoasă încît greu poate fi desprinsă de aceasta. Macroscopic. necrotice sau eh <il>rese. cuiul medicamentos constă în administrarea de antlh tlcci şl im . ii rar se pot observa leziuni profunde ulceroase. plnA co holnnvul devine afnbrll.. i. ANGINELE Anginele se manifestă prin simptome locale şi generale. îngroşîndu-se. BOLILE FARINGELUI Cole mai frecvente boli ale faringelui sînt anginele acute şi nu nele cronice. l i . pseudomembranoase. în contrast cu aceasta prnfnţa dorsală a limbii se prezintă albă.4. tu furtnvla In cară n-a «vidantlat piolelmnic . Ele sînt procese inflamatorii difuze care interesează lc| amicjdciliene şi zonele învecinate. n i > ii unui regim de cruţare bogat în lichide.n ducă «ceustu nu se poate efectua. — ]n toi mele cu alterarea stării generale se indică repaus la i şt admiri i . sucuri şi m poturi. iar uneori febră şi altoni i •tarii generale. va face întotdeauna tratamentul etiologic. Angina în scarlatină: amigdalele sînt mărite şi roşii. febră.. edemati . Antibioticele se aleg In fuii' do n n t l l > i o < | i . care ulterior.

So va urmări temperatura. Alteori se adaugă: transpiraţii.s/c cavităţi. iar controlul temperaturii arată subfe> | l . boli sanguine (scăderea globulelor mi elementelor figurate ale sîngelui). "itnările paraclinice arată creşterea V. tensiunea arterială. Apariţia ' n i l ! depinde de reactivitatea imunologică a persoanei care a 11 iui iicuUi.. mialgii. frotiul faringian.S. • tii'. i laliimentul anginelor cronice urmăreşte sterilizarea acestora prin m N! i <i rea de antibiotice (penicilina). uu antibiotice.50 g/zi asociat cu vitamina C per os 3X200 mg la zi. reumatismul acut sau hipertensiunea arterială. Itnnii'iiiul se face în contextul terapiei acestora. huli (ilergico. SINDROMUL POSTANGINOS 1 i unele cazuri după trecerea fenomenelor acute de angină. In (înţjinele acute secundare unor boli de sistem.. leucoze acute etc. rămîn cu astenie. după care In i «n (vi/urilor starea generală se ameliorează şi probele bioloii In valorile fiziologice. n . 4 4 1 BOLILE ESOFAGULUI ti m u llu i iu flio d ie lo r p ro c e ia p a to lo g ic e i m u ara«tni |> ioc'e> « « intlninntorll siofagton t. i'itfl perioadă poate dura cîteva săptămîni (2—4). . paloarea tenli'lnr si mucoaselor. leucocitoză cu '/Iiiolilie şi anemie moderată. •Un cn/uri însă apare una din bolile următoare: glomerulo• i utfl. tratamentul cu antibiotice cu resorbţie întîrzlată se admi-<r/ă mai multe luni în funcţie de starea generală. stare de • ilc'l. iar dacă puseurile de acutizare uerventc şi prelungite se face amigdalectomia sub protecţia de 1 otice si medicamente antiinflamatorii.30 g/zi mipirina 5X0. l ' i n t r o preparatele antiinflamatorii se preferă piranul 5X0.ntu DU trebuie privite ca nişte boli simple care trec de irehtiic atent tratate şi urmărite chiar şi după liniştirea lei'Uff. să ia primele măsuri <e« ii»/n/»iif holiKivll la medicii de specialitate ori do cita |)nlolo(|lce. cu resorbţie lentă — Moldamina — admiindwlunţi'it asigură protecţie în marea majoritate a căzun liucnla ^1 ((irinqele pot fi sediul şi a altor boli cum or fi: i ' i i l o y . de agresivitatea microbului agresor (mai des strepmolllic).i |li. indispoziţie. pro• v« IMCO electrocardiograma mai ales în cazurile în care >i4fl mtinlcjii şi înţepături în regiunea precordială. Rolul cudrvlot • inilnt'w dlfiit cjce. artralgii. refalee. Conduita »itn flxntfl do medici în raport cu fiecare bolnav în parte. de condiţiile de mediu în care se petrece drama iroryunism) şi de eficienta tratamentului administrat. starea flirt n bolnavilor nu se reface complet. • i ta antistreptolizinelor în ser etc.H.

după unele intervenţii pe eso fag şi în urma unor iritaţii prelungite ca urmare a refluxului de sin 1 (jcistric acid din stomac în esofag). — regurgitarea esoîagiană care însemnează revenirea în gură « d l i montelor ingerate în esofag. • • m.i|. indiferent bon M şi localizarea sa predominantă. la medicii de spn« dalit. cînd se poate preleva material pentru examen bioptic sau hislm dumic şi mai rar prin manometria esofagiană. esofagoscopia cu fibroscopul. Explorarea funcţională în bolile esofagiene se face prin examenul clinic care evidenţiază sindromul esofagian.i «pol ingerate din cavitatea bucală în stomac. care prezintă acest sindrom. In încheiere subliniem că limba.4. durere şi regurgitare. faringele şi esofagul constituit unitate funcţională care asigură transportul activ al alimentelor ţ. — Tumorile esoiagiene benigne (cu evoluţie favorabilă) şi malign» (cu evoluţie gravă în cazul în care nu se efectuează tratament în timp oportun).stlv so manifestă prin disfagie.4. — Achalazia cardiei este o tulburare funcţională a esofagului in ferior care este strîmtat.•. în cazul suspiciunii di reflux gastroesofagian se face pH-metria sucului recoltat din esol'tiy. fără efort de vomă.imiiomiii dlMpapUc" comun . — Varicele esoiagiene sînt dilataţii ale venelor endoesofagiem 1 .. Slinptomele clinice sub care evoluează aceste boli au fost grupa l o sub numele de sindromul esofagian compus din: — disfagie care însemnează înghiţire dificilă cu oprirea sau pro gresiunea prea lentă de-a lungul esofagului a bolului alimentar indife rent de consistenţa sa. Tratamentul acestor boli este în sarcina medicilor de specialitntn.— Stenozele benigne ale esofagului ce pot fi congenitale sau cîştigate (după intoxicaţia cu sodă caustică. prlutf*un (M"M '!<' tiiiiptutne cunuNcuti* MI|> mmn < i < . < H puln 1.milesla (nidtffftnt il« cauitl ţi organul la cate evoln< . asociată cu dilatarea esofagului supraiacenl.ite. Inervaţia senzitivă şi n torlo comună explică de ce afecţiunile acestui segment al tubului ţfn. — Diverticulii esofagieni sînt expansiuni sacciforme circumscri. examenul radiologie brt 11 Uit — în caz de varice cu past baritată •—. — Corpii străini opriţi in esofag sînt frecvent observaţi la copil. 4. SIMPTOMELE CLINICE GENERALE ALE BOLILOR ORGANELOR DIGESTIVE DIN CAVITATEA ABDOMINALA Illfllnle de o descrii* bolile i H ( | i i i i e l o r dic|c\live din c/ivllatM abil" ffilllfllfl liu'iillniuliii ca semnele l»i ( l u m e • .su tilo esofagului.1 nu i'imt. S'irriuu cadrelor medii este recunoaşterea sindromului esofagian şi lit'i (Irunuirea bolnavilor. — durerea esolagiană care însoţeşte disfagia şi este situată retro sternal profund. prezente mai ales în ciroza hepatică..

'/nita şl noaptea (reallilndu-se i o parte din «• >> i»>iiiavl pot face ulterior ulcer tltUMleiIfll. barbarisme (zgomote produse în abdomen 'M|il<ntfir<»<i gazelor în tubul digestiv şi perceptibile de la distanţă). Simp-il însă. vdr. deoarece rareori tulburările interesează un sin-i. deoarece •Io simptome pe care le relatează bolnavul. de la jenă dureroasă illcn abdominală). '« se caracterizează prin interesare pluriviscerală atît •fiere anatomic.< •n/nţln ds plenltuM|(lu««lllt'fl pnstprniullnlfl.ţrtfun (eliminare pe gură a conţinutului gastric). > i l n ţ ă organele vecine. dar cu răsunet • i c mnl reprezentative sindroame dispeptice Intllnite In ii fi. hdlunări abdominale.ls (senzaţia de arsură retrosternală determinată de iritatla ului inferior de către sucul gastric acid).i/a prin fenomene dureroase (l. Adesea crnmi mul qiistric are valori crescute. Haţieganu să descrie sindromul abdominal lornalnat fie de afecţiuni concomitente a mai multor din. '•h'iilcă «»te carnct«rlzată prin t. fie de afecţiunea unui singur organ. ică(l> ' p"llo| de nilncar». fiziopatologic. 1 tU|ii'|>tlr gastric poate îmbrăca forma hiperstenlcă. '•••n/ă precizarea diagnosticului prin orientarea explorări-' " către organul respectiv. tnlhntari de scaun (diaree sau constipaţie). rît şi patologice. localizate In irqiumM epigastrlcă. iitdrnmul dispeptic este alcătuit din următoarele simptome: acdf/erea poftei de iruncare. minat pe I. hlpoi i •*f«n/cd se carocterize. ! ' • i M. Aceste fenol i i . sînt relativ • pi'iilru un anumit organ sau segment al tubului digestiv. emctaţii (eliminarea pe cade gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stolilnty. u l i l d i l c liber e'. prin interesare directă (propagare irtto din aproape în aproape) sau prin reflexe de la distanii'tinatologla devine polimorfă şi necaracteristică pentru un 'i i o anumită boală. greţuri. cît şi clinic.acestor boli dar cu o nuanţă care permite — la o observaţie orientarea spre organul afectat. urmrtrindu-se simptomele de început ale bolii. abdominale (de diferite intensităţi. Mai tîrziu prin evoluţia bolii. fiziologic. . şi în mod deosebit anamneză care trebuie luată cu nţln. fttjnoNlicul bolilor aparatului digestiv un rol important îl are 1 flinte. manifestărilor clinice ale sindroamelor dispeptice este se< | montul digestiv ce se află în centrul suferinţei. UnlUilea funcţională a tubului digestiv se manifestă atît în 'Uloloqice. care apar mal >mclntr> adesea < n piio/is şl vărsături.

iritabilitate. Sindromul dispeptic biiio-duodenal constituie o intricare în li o iii* diomiil biliar şi cel duodenal. clnd bolnavul vorbeşte sau cînd mănîncă. Sindromul dispeptic duodenal a fost descoperit de L Hatieganu. El survine în boli concomitente cile duh» deliului şi cailor biliare. Se asociază fenome qenerale: astenie. «par crize violente manifestate prin dureri în hipocondrul drept. uneori slăbirea în gi ţaţe. apar greţuri şi imposibilitatea de a continua masa. diagnosticul de sinrli dispoplic fiind numai unul de început.i . Bolile mai frecvente care pot evolua acest sindrom sînt parazitozele duodeno-biliare. mai rar alte boli blllaif -ui ale căilor biliare. intoleranţă alimentară ohlivâ (la grăsimi. jenă din roasă în hipocondrul drept sau chiar colică (durere abdominală vii lenta) în hipocondrul drept. Sindromul dispeptic pancreatlc constă în semne generale: slăbiri*'* iddliv bruscci din (jreulate şi forţe fizice. examenul radiologie baritat gastro-duodenal vniddjul duodenal. ţi turi. procesele inflamatorii ale căilor biliare. i i < in (jiă. oboseală la eforturi ll/h • mici. adinamie. conserve). vărsături şi intoleranţă alimentară absolută. examenul radiologie baritat. — Formele mixte se manifestă prin simptomele intricate din foi hlpor. în spo< Icimblii) şi examenul radiologie baritat cu atenţie deosebită asup eventualei staze duodenale. intolerantă la grăsimi şl la glucide.fltrofagle (stare morbidă caracterizată prin înghiţirea de aer odatii saliva.şi hipostenică. durere spontană sau provocată In pttrloinbilicnin u i i ( | . trebuie dispensarizat. Bolnavii. sosuri. staza duodenală.u c . dischineziilo hi l i . Orice bolnav care prezintă una din aceste foi de dispepsie. Investigaţiile care trebuie efectuate în aceste situaţii sli sondajul duodenal (pentru decelarea unor paraziţi duodenali. uneori subicter sau subfebrilităţi. iiipocondnil stîiu).simi. Sindromul dispeptic biliar se caracterizează prin balonări postprn dialc. b o < | . mai ales femeile. saţietate precoce (boln<n ia cîteva înghiţituri după care simte o jenă epigastrică şi în nipon • drul drept). Bolile care evoluează cu acest sindrom sînt: lltl«u*> biliară. malformaţiile congenitale ale veziculei biliare. i n l . adică distensia stomacului prin gaze). Examlm nlc piiraclinice ce trebuie efectuate sînt: examenul radiologie cu sul •. ni boli digestive sau chiar extradigestive (afecţiuni genitale la femei). ce determină a< gastrla. observat clinic.Iiirilă de contrast a veziculei biliare şi al căilor biliare (colecistogrnh i-olecislocolangiografia). flancul sttng sau loiiilxnrt «Ung. scăderea din greutate şi forţe fizice. ce survin la cîteva ore după masă. se va face examc chimismului gastric. Un c. gust amar. La acestea se mlnutn Nciiuic <lis|)e|)ii < • . scaune abundent* lurloav. i b i l i i . Chimismul gastric arată mai des valori scăzute. i . i l ' > . constă din balonări postprandiale. tegumente subţiri şi uscate. greţuri. sînt irascil şi anxioşi. mm licări umorale de tipul tetaniei. examenul gastros pic şi alte examinări după nevoie pentru a se stabili diagnosticul y se «plică tratamentul potrivit în timp util.

i oh. sarcină înaintată (modificare fizioasimetrică a abdomenului.1 po.. in. i c d dreaptă ce survine la 6—8 ore după masă (cu exacerbare îl de mers). •K i'IltP HtuU' ' "l ( I u •\ hlniţla• • '. .mm: dureroase).1 In s t . supe.. . •ml obiectiv al întregului organism şi al abdomenului in speefi'chmt metodic.u . meteorism. i j n l i i l K l o m i i i. Starea generală este adesea alterată.\ .1 i.cu ţesut celular gri< .rt prin examenul obiectiv şi examinări paraclinice. dulIfl concentrate.ili i n. mai multor segmente ale aparatului digestiv. alimente bogate în celuloză şi sosuri. i i ' .mu MI u l radiologie baritat al tractului digestiv este obligatoriu. borborisme şi scaune diareice.'iiliMlcle voncctazii (dilataţii venoaso) mal In ' i .ilidomon).: . l i n i culcată). flatulenţă şi scaune mai frecvente.Plndromul dispeptic jejunal evoluează cu o „dispepsie gazoasă" ce minctorizează prin intoleranţă la alimentele lichide dulci. se evidenţiază In pnllco. meteorism (distensia intestinelor prin ivarlnno sau uterine. /leu dhthală a abdomenului se constată în obezitate. i duodenală sau în visceroptoza generaliNKIIS (ji. • m . 1 "iul dispeptic interdigestiv constă într-un complex de simp-. La acestea • ' î l ntliujă fenomene generale: ameţeli postprandiale cu accentuare hlinh. i//n/Hi/d a abdomenului (în formă de luntre) sau ex« .'. Diagnosticul . apare febră n« (M . ' M i l e şi fenomene generale: astenie. i / . Aceste fenomene apar mai ales la persoane cu sto-i| npciiit pentru ulcer duodenal. unde ie nbilninenului superior şi proeminenţa celui Inii» un mal m nulreşto: poziţia şi forma ombilicului. cefalee. anemie. subfebri-. Se începe cu examenul de ansamblu al n pun inspecţie urmată de palpaţia. mai ales matinalei |iil .pi 1 ' 11.ivitaţional a organelor abdominale). . în stingă. percuţia şi auscultaţia ' î m i I O I I I I M abdomenului poate să fie cea obişnuită sau poate iimilillcdri patologice. scaune mai frecvente cu produse patologice: mu "i • i sînge.'ii ilc posturale (ridicarea din poziţia de decubit şi liniştirea lor ' / . . i l superior şi vergoturllo (atrol .nrsistematizate şi intricate care denotă afectarea con-. La eonii i « < i <icestor alimente survine o senzaţie de agitaţie. ascltă 'inimi peritoneală). i i i"vu violticiM. /.nu. • l i c i .r/. sau pancreatice. «lumini rectosigmoidian constă în dureri în etajul abdominal inml . dureri difuze • mlmilc.ipoi albe-sldefil. do oblcol 1. lapte. Indionml dispeptic ileocecal se caracterizează prin jenă dureroasă l i .ni tu urma sarcinilor şl la 1 • Hmtlc. tispoo ţ| < .

V'(Jr. existenţa unor zone împăstato 9! . Astfel în condiţii fi/. V'df. în condiţii patologice se pot evidenţia modificări de formă. Ea se efectuează cu o mînă sau bimanual. cardiacă.il> < l c (|nstropnln mute .lt>« loyko la auscultaţia abdomenului se percep cîteva zgomote hidroaerlc». frunte. care sînt apoi verificate prin puncţie exploratull« (şi eventual evacuatorie) abdominală (paracenteză). Abdomenul sensibil şi tare „ca de lemn". gambe. Subicterul sau icterul este aproape întotdeauna semnul un nli'c(iiini hepatice. Mxamonul clinic permite evidenţierea unor simptome de maro vrtIonic pentru diagnostic: Dureri accentuate abdo minale la un bolnav cu alterarea |>i lumii! n stării generale.sensibilo. Percuţia oferă mai al es date asupra ariei organelor parenchiiiift» to. hepatică sau sînt determinate de carcnţn piotoinico. ochii înfundaţi în ortul' ((lobii oculari hipotoni şi vocea slabă înclină diagnosticul spre o peni nllfl (iciitd.. torace pol indica o afectlutlf lic| Millc<1 cronică progresiva. u i i im unor microhemoragii cu sediu la nivelul tubului digestiv. consemnate în foaia de observaţie şi n»« Icnite medicului.ono sensibile. Tegumente/e şi mucoasele palide trebuie să îndemne la c .srt/i/r//e Impun o Inrgft investigaţie. /:V/eme7e la pleoape. so evi denţiază silenţiu (linişte absolută). mărinm si consistenţă a ficatului sau splinei. puncte snu /. Toate modificările palo* logico trebuie bine localizate.r. cu febră.c: ficat şi splină.vdUjr//r> In afecţiunile gastrici' pol li de dourt loliiri: a) <•«!«« i nrn Hiirvln Imedint postpimulml şl conţin resturi alInienUue din alt ntttt)t010 lnţ|ernle Innlnte sini <lctcimln. sau existenţa unor puncte sensibile. elastic. In condiţii fiziologice abdomenul este suplu. hipotensiune arterială şi tahictuiliIn CMIO so evidenţiază o faţă suptă. Auscultaţia abdomenului oferă date utile dacă acestea se interpr»» IIM /.S7( %/u/e/e vasculare pe faţă. părţi dcclive indică cel mai < l < . speriată. I în cadrul ansamblului examenului clinic. . postoperator sau în peritonite. precedat de o durem nuiro abdominală este determinat de perforaţia unui organ cavitar şi <!• irltciţia peritoneului. Prin percuţie se culeg primele date asupra existon« Jci lichidului ascitic. cxtragastricc şi chior ox 11 «digestive. fără neregulii uluiţi şi fără puncte sensibile.Palparea urmăreşte să verifice datele obţinute prin ispectie şi srt depisteze eventualele modificări ale organelor abdominale. deoarece ole pot surveni In nlncţliini gastrice. . Inspecţia regiunii anale şi tuşeul rectal (atunci cînd anamneză lll* d iert o suferinţă a regiunii ano-recto-sigmoidiene) încheie examenul obiectiv al aparatului digestiv. zgomote hidroaerice puternice (borborismo) se percep în enterocolite şi colonul iritabil. nlo( ţiuno renală. In ilousul paralitic (suspendarea tranzitului de materii fecale şi (jfi/«<) curo survine după colici renale. în aceste cazuri este vorba de o urgenţă mcdlrnchirurgicală.

A. vaisatuil.A. care vor hotărî asuilut yi <t tratamentului chirurgical (întîrzierea duce inei> ii'ci bolnavului). cu sensibilitate la palpare In . •u| rullcll vc/l< ul. snhf(>brilităţi. De asemenea vărsături se la-• cursul sarcinei.r//e în afecţiuni extragastrice pot apărea în apendicită '//un In afecţiuni extradigestive se constată în boli ale sfeIn fomei şi unele boli renale.. corpi străini... <|iA'.. ai( i atra-' i .. melenă.. atonie sau ptoză gastrică avansată. vărsături. SIMPTOME CLINICE CE INDICA O URGENŢA MEDICO-CHIRURGICALA ABDOMINALA "i «iMiprii simptomelor care pot indica urgenţe.1 .o ce survin în cadrul unei afecţiuni gastrice acute.MH-/. i u . i i ( > musculară.. . i r c i n i i oxtrauterine. . Insoţlla Uu yrvtutl. n p i n in măloarelor aspecte: '•«unul perforaţiei: se manifestă cu durere vie.inilicli'..in> luu'. 1 < i l n (lli|i'slivc). . Vărsăturile descrise pînă acum sînt pre« iipatrt. mai des stenoză imliî. In afecţiunile cerebrale ca tabesul (sifilisul nervos) i i<it'l>rale. la care (••îmi. unoori cu greaţă. n r. liipiili-nsiiinr mlo-| iu< i uldps. Aceste urgenţe necesită trimiterea imediată a bolit' ll r/c asistenţă medicală calificată. 1 <ul liomoruqli-l (llqostlvr: persoane cu *inl«'( («dcnlc nlcehii|inll( c.n diaree).. Pentru aceste motive n* i nsupra caracterului vărsăturilor. cu luidicic In spntti yl umăpinioitllal)... perforaţia ulcerului. mul. descrisă ca i i i l i p l In <il)domen.N i i p i < i l < i t < i <il)domenului).i'ir. i H mure tu fosa iliacă dreaptă (mai ales la bolnavii tineri. la palpare „abdomen de lemn". ntli'M'M i u .. căci "! <|c'i)l<' (apendicită acută. mclciic'i siiu . dupA Im hini'tii r |uu..iini. . sînt vărsături incoercibile..ilc'inc/. liciii. unsori .b) vărnnţin resturi alimentare din alimente ingerate cu mai multe denotă o insuficienţă cronică de evacuare. i | i . p. I n l i K drdio şi leucocitoză. trebuie sd otragfl nlontla Ini urnii' ' . <'ifi. vărsăturile se produc fără greaţă şi fără efortul vom A. t iilidoinliidle difuze (eventual cu perceperea mişcărilor i » . In ItlpiKondiiil dicpt.. Se va controla dacă văr( I n produse patologice: sînge.uc: i h i K ' i o pnroxisli* <i după cnio(ll.c.. para4 1 '. lipntimic.ilci. cu suspendarea tranzitului do un ( r » v i ' i i l i i ( i l miros focaloid) conduc spre diagnosticul do IhinlA.i. l|| irt(U> ( i n . i i .. puroi.l«»).(ii nuile) iau i i'xpuse se reţine că simptomele subiective completat* • i i v o (unoori foarte sărace) trebuie atent analizate.

în abdomenul superior şi meteorism la un obez. mi.i pauzei secretorii de acid clorhidric liber între orele 23 ţi diinliir. inlo» xicuţia cu plumb. ie h nocturn cu intubare la ora 19 şi extragerea sucului gastric din In o i a i n ml Iu 7 dimineaţa. Esofagul se explorează prin examen radiologie cu pastă baritatâ. etilic. Kondajul gastric. Fibroesofagoscopia poate decoln diluleiţii esofagiene. vis r i < 'c esofagiene etc. apoi se examinează chimismul. alergii digestive acute. se recoltează suc gastric din l fi l 'i i n i i i i i l c .'. In condiţii fiziologice cantitatea de acid clorhidrc estt» • '^.satăi t d<« . EXPLORĂRI PARACLINICE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV Cavitatea bucală: se pot recolta secreţii pentru examen biologii (microbi. f) Sindromul pancreatitei acute ulceronecrotice hemoragice:durere marc. l>lltnutrie în refluxul de acid gastric. alcool. Dacă acidul clorhiclrlr li i". constituie starea discretorie.iţa.04 UMI po ky corp sau insulina 10 U (cu atenţie. litiazfl lilllara etc.4..6. substanţe toxice. colecistită acută. virusuri. diverticuli. „în bară". g) Sindromul colicii din toxiinfecţiile alimentare:apare după ingosl i < i de ciuperci. timp de 2 or«i cnli iilivi/a ('(înlitiitea de ncid clorhidric în miliechivalenţi pe oră (mEq/orH).cnt se administrează un excitant al secreţiei gastrice (cofeină. cantitatea şi chimismul gastric.Sucii/ f/av/rJc ponte arătu: irstuil nlliuciilnrti iicdlgoruto după 24 de ore.<|/oi<l| valorile cresc mult în ulcerul duodenal. tumori. alimente alterate.0 | i '. fiind posibile accidente hlstmnin unii liiHiilInlco) şl se recoltează suc gastric din 15 în 15 minute.. l . semnifică o hiperchinezie biliară. compresii extraesofagiene. 4.irindu-se: aspectul. care pledează pentru ul> duodenul. după o masă copioasă. drojdii! do colon" iu cancerul gaitrlc nvnniati . timp de o oră. h) Colici abdominale în boli întîlnite mai rar: porfiria acută.Icter şl febră. în care intervenţia chirurgicală este contraindicată. Stomacul se explorează prin examen radiologie cu suspensie bath ttitfi (dimineaţa pe nemîncate) . ln> ! nuna).Somfa/uJ pcnfru obţinerea excitaţiei maxime: se administrează 0.• gastrofibroscopia permite prelevarea fls Irsut pontru biopsie. cu simptome du coltips. Se intubează sonda. Ic nii'. ilnpit care se extrage sucul gastric din 15 în 15 minute (4 — 8 probe). Ele constituie aşa-zisul abdn* înrn acut medical. ciuperci) sau se pot face prelevări pentru examen hislologic sau histochimic. evonluni cu litiază biliară. ptozA «nu atonU< gn. . indiclnd pllnilcfl.i p s.strlcA nvan. cercetarea sucului gastric obţinut prin intubm iiini.

ulcor •ritul. stomac mult mărit în stenoza pilol de comportare al peristaltismului şi permeabilitatea pilone elimină din stomac în 2 — 4 ore. limpede. prezent mai ales în can-NIIU în procesele fermentative gastrice. cu sîngo (posibile miri traumatisme iau 1 M| rupulul pancreasului).lu. varice gastro-esofagiene rupte etc. în primul timp. conformaţii anormale ale liteiin/o.• •> iul macroscoplc al bilei: llmpedo tn condiţii fiziologicei cu nn-vo/lnilare). defecte de umplere (lacune) în tumori (cancer. bila A »l\nia): un nmestec de bilă din coledoc cu suc duodenal (galbentt. Persistenţa bariului după Hftlfi o insuficienţă evacuatorie gastrică (spasm piloric. iar dacă ţi persistă şi după 48 de ore arată un tranzit încetinit. brună. so obţin» c i x uiinsrutS după culoarea sa galbenă-aurie. ilii|if) administrarea de sulfat de magneziu 33% (20 — 40 ml) cHlduţ. elementele figurate din bllH ie pot llzn. bila M vn <• vn iniliiiu(|n si so vn exnmlnn In mlcroMrop ledlmantul • •n nu coiitlno o. Dacă • • U N In nmpula rectală se poate aprecia ca fiind un tran'i s . Ctml nu NO ol)ţliu< hlln (dNlgurtndu-Rf . idtmţiază bariu în stomac după 8 ore semnifică o insu!• Uni o. în conţi I «o poate alimenta normal. secreţia gastrică. ni/ radiologie baritat.lomonto flţjurnto. l cliimismului gastric cu valori mari ale acidităţilor legato IM ncidului clorhidric liber se va face reacţia Uîielmann pe/î-•M'd acidului lactic în sucul gastric. se face examen radiologie prin care ie miMiloi)/ • « liinpnl scurs pîn3 la apariţia bilei B şi sS notozo slmptomelo l in i un sulfatului de magneziu. limpede. Ml *»t» explorează prin examen radiologie baritat şi sondaj '*» Mlliiră şl căile biliare se examinează prin sonda] duodenal i nil Iţi. stai l Du pa ingestia bariului se poate administra o supă stre• şl so cercetează tranzitul bariului la l — 2 — 4 ore (penii b(lro) şi după 8 ore (pentru intestinul gros). M-rn (nml ttr/. Se examinează apoi după n nprecia tranzitul intestinal în ansamblul său.M evacuat total indică un tranzit accelerat. îngroşate In "i trofice). plus de bariu (imagine de nişă). Bolnavul ingeră suspensia de sulfat in pormite urmărirea tranzitului esofagian. iK'B se evldontln/rt leucocllo (uneori plncnrdo). alin cnxurl mai rare.).i ' roşu sau striuri sanguine (gastrite hemoragice. urilor mucoasei (şterse în gastrite atrofice. . iiilnttta de b!18 scursa. Inmlilll (pn r o/l 1 1 unlcolulnil diiodcno-coIndO" iiiţ)hlluln. mediogastrice. 'iln \'f'/ili'iil<irO) mai închisă. '/ nu'iltl: ululmii'n sondei Sn duoden (prin administrarea de Inpte. i ( l nun •>! ••!• pun mult mal greu tn ovIdonţS). După intubare în duoden se obţine. După bila n.

adminstrare de cărbune absorbant de gaze. Cadrelor medii le revine sarcina pregătirii bolnavilor astfel încît intestinul i» nu aibă gaze.4. infi. [rigoscopia este examinarea radiologică cu substanţa baritată In liodusft prin clismă după o prealabilă pregătire similară cu cea dlli i n|e< islngrafie. « ntft (pcisloasrt).. purgaţie. fără mueus. l'ibrocolonoscopia este o examinare mai recent introdusă. Anuscopia. eventualele resturi alimentare. < UUiteo (circa 220 g). siii(|e. clisme înalto »l nclministrarea de triferment). paraziţi vizibili cu ochiul liber sau la microv unde se pol ţjîisi ouă de paraziţi. cancer al ampulei Vater. Nu se va uita urmărirea toleranţei bolnavului la |m|. care împiedică o bună interpretare (pregătirea constă în regim nuli l < .iiiienul chimie al scaunului. pi Ntl)i|e). Se | x ui le (lo/ci ennlilttten de resturi alimentare.6.ă următoarele examinări: inspecţia regiunii anale. Clolecistografia este metoda radiologică prin care se vizualizea'/rt ve/icula biliară prin intermediul unei substanţe de contrast (pe ba/fl do iod). sigmei şi colonului. EXAMENUL COPROLOGIC Se Idee obligatoriu pentru orice suferinţă a organelor digesl i din ncesl motiv îl prezentăm mai pe larg. de culoare neagrfl. indică o hipotonie veziculară.sllv eu unele ollmenle şi urmMrlN . Colonul şi rectul. — O cantitate mare de bilă care vine încet. . cu ajutorul fibrocolonoscopului.). tuccr/.1. tiu Orc Indu-se aparatul dlge. culoarea (galbenă închisă). Se urmăreşte ritmul scaun | In mod normal. care se poate administra pe cale orală cu 12—16 ore.i mcntescibil. Colecistografia negativă însemnează lipsa de vizualizare a veziculei biliare. cu 20—30 min. mai ales dacă bolnavul simte o uşui'iiro după evacuarea acesteia. zilnic.imcilor la nivelul colonului. Colangiocolecistograîia este metoda radiologică de vizualizare ti veziculei biliare şi a căii biliare principale (hepatocoledoc) prin admlnislrarea endovenoasă a substanţei de contrast. l'ie/eniii di> produse |i. se pol (>|e< l u a puilo' (In «fnil. a ampu lej rectale.utelnial ItllfNlliml. tuşeul rcclnl (constă în palparea rectului cu indexul îmbrăcat în mănuşă lubrifialA). eventual două scaune pe zi sau la două 7. spasm oddi<m etc. înaintu de rtidiografie.simptomelo care apar în legătură cu scaunul (tenesme etc.ilolo(jice în scaun: inueus în cantitate n> şl puioi denotd un pro< i-.). înainte de expunerea filmului radiografie.i dnlfi). stenoză a sfincterului Oddi. puroi. ce explorează anusul si rectul inferior pe distanţă de 12 cm. 4. Se pocite Idee şi cx. mirosul (de putreln lermenlaţie). Pre/> resiui Hor <iliinenl(ire. Rectoscopia constă în examinarea rectului pînă la 25 cm cu njll torul unui aparat numit rectoscop.Insă că oliva este în duoden) este posibil un obstacol coledocian ( I I tiu/ă. produse patologice (mucus. (lei i dldiee. examen cu ajutorul anuscopului. deuolci tran/il . forma (do cîrnat). In cazul sindromului rectosigmoidian se e/ee.

tosut muscular cu structura păstrată datorită lipsei ' U d ilorliidric asupra ţesutului conjunctiv dintre fibrele îl iHiiicicatic se evidenţiază — pe lîngă prezenţa graşiUliu. indiferent de forma pe care o tmlii'n/. paralel cu 't|i<'. pentru a pune aparatul digestiv în diferite situaţii 'In i nli'«i depista deficienţa digestivă. coapte).i d< bariu. | i < e . Acest regim cuprinde toate principiile HI i l i < origine animală. iar grăsimile în galben cu Sudan III. c o n * i < ltt*I I : ' I I rniK't't. im In iicmor<Kjii superioare sau după consum do HHIM'i de Ic-qumo (spnnnc) în cantitate mare. .••ni. dar variabil In lunrţl* da cantitatea d« . n ln n c . coprologic. i microscopic poate arăta deficitul de digestie şi.musculare lungi. » . indirect. < > x < n t i > d e c a p r ă (» c h lb a lf l) MK n .c pe ( . n u l i i ! normal este brună datorită stercobilinei (un de-!/ nglr poato avea următoarele culori: iu in diaree sau în fermentaţie.n ca de '. cu margini ascuţite şi cu striaţii ii lînnsvcrsale. cît şi vegetală) şi sub toate formele de pregflil|ili>. i IM i f i | i m lactat hidric.1 u n d rndoet. urmînd ca în ziua a 3-a — Mc/iscaunul care este analizat la laborator prin preparat nativ ţi ••ulmlnnle ce evidenţiază mai uşor resturile alimentare: amidonul tu • t i u cu soluţie Lugol. t Mim joNcoplr. . iidininisli .d acestora pe cale rectală (încărcarea cu grăsimi. ihfi tu coz de putrefacţie sau după consum imirn li'iul itH . Se administrează bolnavului timp do rlli'va iiimplrt (Schmidt-Strassburger). in A n llM < > .o» In p.<mtoniruvi. cu "Knminări cu izotopi radioactivi). îl (/c acid clorhidric (aclorhidria) se manifestă coprololn 1 1<. . f . i l c orulă. n m intim aspectul scaunului fiziologic.l arest regim timp de 3 — 4 zile.i ( ! < • l. înainte de a prezenta aspectul cîtorva tipuri 1 .incTeatita cronică. îl hlliur so pune în evidenţă prin prezenţa acizilor graşi ^in/Uni intestinal accelerat prin resturi alimentare nedigc-»n|fi piixlusolor patologice în scaun. NllIctUI l l c < l . ic ( i i i n d i M . i l c .

lu cios. celule epiteliale descuamate. Tipuri de scaun patologice: — Scaun cu fermentaţie: culoare galbenă deschis. Prin acost examen se urmăreşte infestaţia în mod deosebit la copii (nproxiniuliv 80o/0 din copii au paraziţi. puroi. intim amestecate cu •somnul. polipii şl nlto tumoti <|ir. produse ale digestiei microbiene. . Fiziologic. . puroi. cu miros (icid. fie după o purgaţie. Reacţia este uşor alcalină sau neutră în mod fiziologic. substanţe secretate de intestin sau glandele anexe. în vase •pocUili'. sînge. microscopic: floră iodofilă. Coprocultura este examinarea făcută pentru evidenţierea microbilor In scmin.4.Iţll Jm'd vii (cînd se pot identifica uşor datorită mişcărilor de care sînt iinltntill). — Scaun cu putrefacţie: culoare brună închis.fără miros în holeră şi diareele nervoase. mai ales în mediul rural). Pentru evidenţierea paraziţilor există şi metode de concentrare prin caro cicoştia se pun mai uşor în evidenţă.trlro.Mirosul scaunului patologic poate fi: . acoperind materiile fecale. aerat. 4.— este alcalină cînd domină putrefacţia. microbi intestinali (nepalogeni).cu miros de putrefacţie cînd domină putrefacţia. Reacţia scaunului patologic: — este acidă cînd domină fermentaţia. Patologic. în hemoragii găsim de asemenea sînge în scaun.' 11 Ic. Mult mol rnr sui vin tuberculoza gastrică. grăsos. cancer de colon sau rect. după care se examinează imediat ia microscop. lixtinwnul coprologic trebuie efectuat imediat după emisie pentru d nu «e altera produsele patologice (autoliză) şi pentru a surprinde para•/. microscopic: fibre musculare digerate sau parţial digerate. l xamcnul coprologic pentru paraziţi se face recoltînd scaun. scaunul se modifică în funcţie de tipul de suferinţă cînd poiiln apare mucus.— cu miros de fermentaţie cînd domină fermentaţia. studiindu-se flora microbiană şi antibiograma. Pentru aceasta se recoltează scaunul în mod steril. fie spontan. miros de putrefacţie. microscopic este bogat în grăsimi sub formă de picături. ulcerul gastric şl minerul gostnr.7. .şi exlracelular. se evidenţiază o pastă amorfă formată din resturile alimentare digerate. dar este roşunililiint. — Scaunul panereatic (de insuficienţă panereatică): voluminos. sifilisul y. amidon intra. sînge etc. reacţia alcalină. BOLILE STOMACULUI Şl DUODENULUI (vio mal frecvente boli nle stonuirului sînt: gastrita.foarte fetid în colite ulcerioase. Examenul microscopic. — Scaunul din rectocolita hemoragică se caracterizează prin pre/enlci produselor patologice: mucus. reacţia uşor acidă.

f/i r< / . tipul de secreMldm-poptică şi morfopatologia gastritei. intoxicaţii alimentare (cu alimente alterate) sau cu ciuperci rxee. huli inlecţioase: febra tifoidă. «linoliiiidil <i stării generale (febră.iiidioni dispeptic hipo. diabetul zal i Decompensat metabolic. polipi gastrici şi aclorn-lractară la histamină). abuz de medicaaspirina.i . GASTRITELE Nlul procese inflamatorii ale stomacului ce interesează mucoaia > şi în diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric. iritante. determină gastropatii cronice datorită fclimlnnili unor substanţe toxice.' n i . hduturi alcoolice (mai ales cele concentrate: coniac. 1 . ceapă. sau greu digerabile.. (sodă ' i sau acizi concentraţi (acidul acetic) care determină gastritelo traumatisme ale mucoasei gastrice prin substanţe caustice ele. I • n ((«'iiorale.7.4. salicilaţl..lce). uncie boli alergice pot evolua cu manifestări gastrice (alergia MM.. i ologia gastritelor este complexă: i r i laţ ii ale mucoasei gastrice cauzate de alimente insuficient ! ' • în cavitatea bucală prin lipsa danturii sau prin tahifagie (mîn-pcde). • «mi toxiinfccţii alimentare). B. («volulnd MI ! d. similar evoluează şi gastropatia din cai i Ic vitamina PP. nerespectarea rlt-ilui circadiene — alimentaţia la ore neregulate. i i atenuate. greţuri. piper. Intoxicaţiile endogene: insuficienţa renală cronică. pentru mucoasa gastrică. preparate de cortizon.4. ţuică). (•(jron/e de vitamine: vitamina B 12 (gastropatia din anemia bier.ft cu modificări ale secreţiei de suc gastric şi ale chimismului uir din punct de vedere clinic se manifestă ca un sindrom dllilpostenic. muştar. . llinlxi !n-hnloun Idiihi. i i t t i t o «pont'inft «l ifl inia» In ici|iinii>(i cpUpi i t l c ă şl tu I n i i M i i n i nii .vuf alimentar cu alimente prea grase. sau în cantităţi mari no o (jaslropatie acută trecătoare care se rezolvă prin regim de > Diplomele clinice sînt în funcţie de forma clinică.hipc'rsteru ni mixt.I K .fumatul (mai ales pe nemîncate şi în can-i iiînri). .M. usturoi). . hiperstenic sau mixt cu evoluţie acută sau cronică.1. manifestările clinice sînt zgomoi'olimvii acuză dureri mari în regiunea epigastrică. ti'(| iimcnte uscnl.(i altor. une<(/<'. • cron/cc. fenomenele clinice sînt m . comportament alimentar deficitar (consum de alimente prea «nu prea calde. ic ca primitive sau sînt secundare altor boli.. hepatita virală etc. i «Ini !• de colaps. piran. . mi cu manifestări gastrice). gripa. vări nu.1 evoluează cu atrofia mucoasei gastrice. tahicardie. .unciiul ol)lc( l l v (>vi(U>ntio/. prea prăjite.. C. butazolidina. f/i inunde acute (din intoxicaţiile acute cu substanţe caustice. Ele >/. liipolenslunc). abuz de condimente (ardei.determină tulburări hidroelectrolitice şi flcido-ba/. conicei şi pe nemîncate.

sa nu prezinte stricturi esofagiene. Uneori se constată aclorhidrie. apoi brînză proaspătă de vaci şl cnriie luirlil. i l i i p d necesităţi. supă de făinoase. <lnr In ('(înliUite loială cil mai mare. /camă de orez. Cîastroscopia (cu gastroscopul sau mai recent cu axofibroscopul) i i d i u e informaţii asupra mucoasei gastrice şi a eventualelor procese IMtolotjice endogastrice. (i. Gastrita acută necesită un tratament de urgenţă: evacuarea con( i i u i l u l n i stomacului de preferinţă prin spălătură gastrică şi respectînd conţi ((indicaţiile acestora: bolnavul să fie în stare de cunoştinţă. 011. snu se va administra ceai amar. reduse In celulo/A. cu legumele In tniinfl do plh'inl. Tratamentul curativ este In lunrţie de forma clinică şi secretorie a gastropatiei. dimpolnv. In /oMiir/e cu /i/pe/r/oi/in/r/c se vor «u li ii in i . Holul cadrelor medii este de a pregăti psihologic bolnavii pentru aceste exaî n l i i A i i .nIA. «oii.prâjitA. Prin gargarizare sau tamponare cu soluţie anestezică a faringelui se facilili'ir/rt examenul gastroscopic. lipsite < ! < ' coiulimente. In (|(islrilele acute cu pierderi mari de lichide se face reechilibrarea lililiuch'Ctmlitică şi acidobazică şi se administrează după nevoie ana-/!'/)//('(• si eventual antibiotice.Chimismul gastric se cercetează numai în formele cronice şi poate Viilori normale (normoclorhidrie): 2+2 mEq/1 şi oră. cu linguriţa la mici intervale. Evoluţia şi prognosticul sînt în funcţie de boala de bază. mai mari [hlperclorhidrie).isc fracţionate şl tll î n n t i l n l e mied. brînză da . (' (iinr h. tonus. sil nu prezinte ulceraţii esofagiene sau gastrice (aşa cum se tiiMniplil în gastrita acută din intoxicaţia cu sodă caustică). In afară de semnele funcImiidle (secreţie. a evacuării gastrice şi a evenI milelor procese morfopatologice gastrice.istrllele cronice: Tr<ilamenlul va fi în funcţie de forma etiolo(|U A 9! lipul de secreţie n acidului clorhidric. neregulate. Reţjimul dietetic este de mare importanţă: în primele două zile nu m» va mlminislra nici un aliment pentru a pune în repaus mucoasa gasIrU'ft. Examenul radiologie barltat se efectuează numai în formele cronice >i (M relaţii asupra mucoasei gastrice. mai mici (hipoclorhidrie) decît valorile considerate Il/loloţjicc. ale mucoasei gastrice pentru examen bioptic sau histo• lumic ridică mai mult valoarea acestei examinări. să nu fi trecut mai mult de 4—6 ore de la ingerarea toxicului. de precorltnle.i tratamentului şi de posibilităţile pe care le are bolnavul de a i («specia indicaţiile medicale. peristaltism). radiologie se pot evidenţia modiln rui morfologice (pliuri îngroşate. apoi se va trece la administrarea dn nllmenle de cruţare: pîine prăjită.i.. anastomozate sau. plini. pliuri hipotrofice). TrepUil se va trece la alimentaţia completă.l ra m. Tratamentul cel mai eficace este cel preventiv şi se referă la evitnrea lut lorilor care determină gastropatiile.de morcovi. Prelevarea de material din diferitele segmente. ceai semiîndul( I I .1 moi.

l't-riodicitatea (sau ritmicitatea) alimentară constă în apariţia i l l « > r pe nemîncate şi liniştirea lor după mîncare. Pîinea va fi neagră nu Ni-mialbă. în larmele cu. / i nise. înde porlondolo l nu ar0 nici un lei di* ne u/o.'l sAptnmlnl. M Indicaţia medicului se administrează pansamente gastrice.e vor indica ape care să stimuleze secreţia gastrică.s/H-cfd periodicitatea alimentară. ciorbe > i l l i < cu zeamă de lămîie. Se folosesc apele minerale alcaline sau alcalino-tendininistrate cu l 1/2 ore înainte de masă. ape cloruro-sodice. (iastropatiile hiperacide beneficiază de balneofizioterapio cu "in.. VllI lllC ) a. i n <'/. extrem de rar în porţiunea inferioară a esofagului sau fn l ludului digestiv.2. Carnea • ponto administra la grătar. la 3—4 ore după alimentaţie (cluiero tardiv. P«M iliiroronNo NO nieii(lno 2 .i l n ulceroasă se caracterizează mortclogic. dar totdeauna trebuie să fie bine coaptă. unele izvoare din Slănic-Moldova). în majoritatea cazurilor umil pi'-/.icului este ovac'uat şi creează senzaţia do .nu ului sau duodenului. în faza ei dezvoltată.vo/on/ord constft tn apnriţin dureriloi l . ape alcalino-feroase (Sîngeorz. Se va face traiiniMit substitutiv cu acid clorhidric (betacid sau preparate similare). printr-un sindrom dîspeptic dureros sistcmatl-' ce /e. borşuri. oţet. în timp ce In ulcerul •l In i o ( | i n i H ' < i anlro-pilorică (deci mai aproape do duoden) durerea unii Inidivn. Boala se caracterizează.DUODEN AL li". Ai|MU't clinic.... 4. hipo.i ) .eficienţă.mirt complicaţii. eventual uşor încălzite ii <i olimina bioxidul de carbon. foarte rar mai multe. deci ape car-. Valea Ciungetului.7.onţa unei ulceraţii. după ora 24 şi se culmea/M după all/'«T/(H//c//(j/e(/ . Observaţia atentă i i n l ră localizarea gastrică a ulceraţiei în porţiunea verticală a stoi i i n (deci mai aproape de cardia) evoluează cu dureri care apar l oro după alimentaţie (durere precoce). . Sînt indicate: ape alcaline (BodocM. < l u i e i e < i ./oamr ilureroaaă". uşor condimentată. sezonieră şi de elort. Instnd unii mu liberi. puţin concentrate şi apele mixte (Bor-Stolceni. Malnaş).«H. aguridă. BOALA ULCEROASA ULCERUL GASTRO. Tratamentul balnear (crenoterapie) este indicat în afara perioade-'t <le activitate.sau aclorhidrie se vor administra alimente oxcii l i l o «Io secreţiei clorhidropeptice: bulion de carne. vorbim de ulcer gastric sau duodenal. (iastropatiile hipoacide beneficiază de asemenea de crenotera•. După cum localizarea ulceraţiei este la nivolul . agrişe. prune verzi. Sîngeorz. In cazul " i u l duodenal durorea aparo la 5—6 oro după masă mul conţinu•. i începutul iivi'ill y| toninnel. situată pe duodon S8U imune. nnuol sau periodic. Se contraindică consumarea de băuturi alcoolice şi fumatul (imil M» po nemîncate).4.ipnre noaptea.

u l i u l de bariu). Durerea este simptomul dominant al ulcerului. > i . precum şi liniştirea lor în perioada de repaus constituie o l l d caracteristică a durerii din ulcerul simplu necomplicat.i <i"n.r. Examenul sucului gastric â jeun (pe stomariil (joi) arată o secreţie mărită. după u l m ilustrarea de bicarbonat de sodiu. i . în ilcerul gastric.K iu dureroase de cîte 2—3 săptămîni pe an. sîmbure de cireaşă) şi se însoţeşte do Nemiu» Indirecte: umplerea fugitivă a bulbului sau bulb în formă do trifoi (In di/ul ulcerului cronic). cu evoluţie ondulantă: un. Cînd acestea sînt constituite din illmenlc — ingerate cu cîteva zile mai înainte — semnifică o stenoză >lloro-duodenală.iicclul unei pîlnii. i l . în cazul ulcerului bulbului duodenal nişa are diferito inflilinl (bob de piper. nişa apare ca „o pată persistentă" la nivelul peretelui filonmciiliii sau duodenului. Adesea. Alteori se constată numai semne indirecte c|c ulcer: modificări ale secreţiei (hipersecretie). scăderea poftei /c mlncare pot fi prezente în oricare localizare a ulcerului. l'. uneori iradiază spre hipocondrul sting sau Irepl. caracteristică pentru ulcerul duodenal. sînt mai şterse. dar sînt unii c'tiracteristice pentru ulcerul duodenal decît pentru cel gastric. Arsurile retrosternale şi vărsăturile însoţesc deseori durerea (ade-»•« durerile cedează după vărsături).i/uri :. unde :lcsi prezente. Boala du p ml «nu zeci de ani. l:. între care N t n i ' ..şi supraomlillCUl. greţurile.i | >e. ale mucoasei (modificuien pliurilor mucoasei) şi ale peristaltismului gastric (incizuri proluiide. Uneori ulcerul apare ca o boală acută. fără ca să HH |. i evidenţia nişa prin examen radiologie sau ynstroscopic.e de/voltă ca o boală cronică. Ea traduce ulcerul rotund sau < p \ ' . î l mucoasei ce afectează peretele stomacului sau duodenului avînd • r. llxaminări paraclinice. dar în cele mal n n i l l e e. iar chimismul gastric arată în cele mai multe cazuri valori crescute. l'Kamenul radiologie baritat este obligatoriu. transfixiant spre coloana vertebrală sau spre regiunea >iccordială.. microhemoragiile. i i . | e i i e i . mazăre. sînt prezente numai simptomele clinice. în cazurile necomplicate ea cedează postalimentar.— Ritmicitatea durerilor în funcţie de alimentaţie. (i(intr<i':i'opia (efectuată cu axofibroscopul) aduce date utile asupra Mediului şi . alteori după vărsături. constipaţia.v()lu|le. . Prin umplerea ulcerului cu substanţă de contrast ( • . Semnul radiologie di-! < • < l c. sposmc). In i >i ' i " început. în spate.işi aparat material pentru examenul histopatologic. eforturi fizice I psihice. durerea are mai des sediul în stînga liniei medioepiliislrlce..iractoristic este „nisa" ulceroasă. Fodor a numit „stare dissecretoi n 1 " .poetului morfologic al nişei ulceroase. după aplicare de căldură pe reI1 nuca epigastrică. spontane sau provocate. în timp ce în ulcerul duodenal este situată para. Ea este localizată n regiunea epigastrică.ructaţiile. Acidul clorhidric liber este prezent şi în tnnpul nopţii constituind ceea ce O. i oste bună şl capacitatea de muncă păstrată. în cazurile în caro NO pune pioblema diagnosticului diferenţial ulcer—cancer se poate rei'olln cu ui ei..

agresiunea cloripoplică (determinată de starea dissecretorie). sldbesc din greutăţi ' I'.C .i lii|)orsi'i n [n- . Se efectuează testul evolutiv terapeutic prin tratament complet i ui murirea clinică (cîntărire. de activitate şi de odihnă.vf/rn/ so bazează pe simptomele clinice: bolnavii mi micUi nnlori'donto somne clinice de ulcer. Examenul clinic este insuficient pentru prei/mea sediului ulcerului gastric sau duodenal. scăderea secroţlel iurus protector al mucoasei gastrice.i. n/Of/no. a condiţiilor de viaţă. Iar «l de muncă este bun. I/I C 1 i i i c i i u n i d t i t i o g i c c uu / u i -n i e n i i . Ceea ce se •sto că în apariţia ulcerului gastric sau duodenal intervin mai mulţi > r l cu pondere individuală diferită: transmiterea ereditară sau cîş•i <i unei mase celulare acidosecretoare mărite.vfono/ci pilorică sau piloro-duodenală. sau poate fi la nivelul pilorului . exni i . Chimismul gastric. nerespectarea ritlor circadiene de alimentaţie. i ţ i i . consumarea cotidiană de băuturi alcoolice uluite (mai ales pe nemîncate) şi a medicamentelor iritante ale • • ' ! • ' "i gastrice. Diagnosticul diferenţial.M i v i n d r m a d e c h iu * M u . i i i m i .<> n 'llcli'iitrt de evacuare. Proin hr/olor de activitate dureroasă constă în respectarea igienei de i î l . hemoragia.ci poate surveni la nivelul stomacului pe care îl împarte în i.i/. funcţională (examenul ui ului gastric) şi morfologică observarea radiografică şi gastroscopică iili-i'iiiţLei.. In aceste cazuri • i l i i n v i i trebuie dispensarizaţi activ şi văzuţi de medic după 2—3 sap• f i n i t u l . i tio. cortizonul etc. i / . simptome clinice).n iiil m u lt m ă rite .i'i-rita şi.. cu niodilicarea tabloului cilIn wcn. perforaţia.Prognosticul de viată este bun. In ambelo cir/url S© evl-o slrîmtare a lumenului gastric şi respectiv pilone tu <iş<i mrt lucii stomacul nu-şi mai poate evacua conţinutul roali/. 1'rofllaxia este greu de efectuat în lipsa cunoaşterii cauzelor (etlo* i) şi a mecanismului său de producere (patogenezei).ălor.ulnt yuatrlc di'cclo. tulburări vasculare ce duc Mjnrca insuficientă a unor porţiuni din mucoasa gastrică. • •• va evita fumatul. r. 1 . fumat). alcool. mai ales pe nemîncatei COMPLICAŢIILE ULCERULUI GASTRODUODENAL In evoluţia ulcerului gastric sau duodenal pot apărea o serio do l n . acţiunea unor medicamente (aspifcnilbutazonă. Sltmo/.). Aceste complicaţii sînt: stenoza. m ld e i t o m a c c u / '« \ ! » n . stressurile fizice şi psihice etc. | »• .îndii . cim l.n i . acţiunea ntri a unor alimente (condimente. fo / i i i ' / i i i / xni'.snl d|)Mriţiei vărsăturilor cu alimente inferate cu 2—3 zii* ' I c Ci-l in vtîrsnturi mari se dcshidratea/. i•. Se va evita abuzul de cafea. care nu se pot prevedea chiar în condiţiile unui tratament i'înr/.n i i l radiologie baritat şi gastroscopia lămuresc întotdeauna diagnosi> ui do localizare. după unii autori. în situaţia unei ulceraţii gastrice trebuie să ne ginim dacă nu este în realitate un cancer gastric. malignizarea ulcerului gastric. iciili/înd stenoza mediogastrică. cel de vindecare este rezervat.

.< iil<ir şi hematie.. Tratamentul hemoragiei gastrice constituie o urgenţă şi constă în Miubatoroa stării de şoc şi oprirea hemoragiei: — ropaus absolut la pat. atropină). l|tl" .• i .'c' o im/r/i/d care se tratează chirurgical în primele 6 ore (peste 24 /<• or o . hidratare (ser glucozat. (nnvocaină. ido dureroase de ulcer. evacuarea se efectuează cu dificultate. l infamantul constă în administrare de antispasmodice per os şi v. vitciminizare. funcţional şi morfologic.. stare de şoc. se «irronluează la schimbările posturale şi la mers. Fenomenele cli-.pumnal înfipt în abdomen.. i | i n < l n. transfuzii de sînge. melenă . tendinţă .iiiicnlul ulcerului simplu (iară complicaţii) i . alţii i.il. Se produce prin eroda-'-..mii cu sînge negru ca păcura) sau ambele.— la nevoie intervenţia chirurgicală de urgenţă după un consult nedico-chirurgical. sau uneori hemoragia apare în plină să• /Vv/f/i/Mi/ru dinţatului f/c.r bohmviil clinic. Sistomul nervos joacă rol l I M I I luni In doi Inii^nron poi uxidci durotonso n bolii.c l do hematemeză (vărsături cu sînge în cantitate mare).illqnl/. ' . pcir de regulă brusc. refacerea echilibrului proteic. în cadrul unei H . ceai cu bucăţele de gheaţă. sînt greu influenţate de tran m i ' i i l . unii admiţînd-o. timp de 7 — 10 zile. ( '.. se face •nf/M/rea preoperatorie: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-ban-. miIWfllizare.iu lighean.. a aparatului cardio-. paloare extremă.ve/e de salvare sînt foarte mici).odihnă psiholi'/. precum şi tn linl ţjB> ied liMioNiniii'lor (lutcrotiso. Perforaţia constă în ruptura peretelui gastric la nivelul ulceraţiei îl tiiToroa conţinutului gastric în peritoneu cu iritaţia acestuia şi apaI t l n Minplotnolor caracteristice abdomenului acut: durere violentă.. — medicamente ca în hemoptizie. Dtică fenomenele de insuficienţă evacuatorie nu cedează. — coai rece. l>«rlvlsccrita este inflamaţia din jurul stomacului şi duodenului. 'l i dlcimotiLul constă în intervenţia în timp util.area ulcerului gastric este discutată. leucocitoză. i l o<iparentă.. ca > lovltnirt r/c..ymi. tahicardie. | M . senzaţie de sete.linie se manifestă prin semne de anemie acută: ameţeli. soluţii macromoleculare.r. Perforaţia -. Semnele majore sînt hematemeză şi melenă. întît după 24 • • ' > ! < • se constată o cantitate considerabilă de bariu în sWmac. hipo-'•MMUMO. psihoterapie şi apoi intervenţia chirurgicală. fiziologic). pungă cu gheaţă pe abdomen. M. plasmă.ică In spital este o |n i i n l | ) ( i l A pontru ulcerul (((istroduodonal. Hemoragia se consideră complicaţie cînd este masivă şi apare sub • . transpiraţii. rt. după un efort de defecaţie.i unui vas.'1. lapte rece tăiat cu ceai şi idinlnistrat cu linguriţa. i i . ^pniltifi s<i modifică tabloul clinic clasic al ulcerului: durerile devin i i i i l i i i n o si nu mai respectă ritmicitatea.1 lipolimie sau chiar lipotimie la ridicarea capului de pe planul ori-"ii l . i -. întărirea prin contractare a iliilomomilui („abdomen de lemn"). adică după i ' c l i K i i r d loslului evolutiv terapeutic care în 2 — 3 săptămîni nu a îl MI irilicsr/.. i l..

gris cu lapte. hi /or/w/e cu chimismul gastric scăzut se indii . STOMACUL OPERAT PENTRU ULCERUL OASTRIC SAU DUODENAL \ft\ rum . grija şi supravegherea dietei în corn' l i i Ic hemoragice. trebuie supravegheate cu atenţie (pulsul. '. smîntînă. Principiile dietei sînt: mese frecvente (7—8 pe i ) . observînd „ce-i face bine". perforaţln fi ninliţjiilaarpn (pentru iul UMutrU-) »o IndlcA Inieivenţln chirurgicală. dacă durerea a i'ilnl. Treptat. neopepulliclk. Sîn<i<M>r/. In romplirutillc ulcerului <|nslrlc unu duoîl ttono/tt pllorlcA.Vu M'ni n. carne tocată de 4—5 ori i M Iu maşină.A. de i m Ic. După 7—10 zile. brînză de vaci. spasmoverin. Malnaş) sau apele aleai''i»nsc: Sîngeorz-Hebe.Terapia începe cu asigurarea unui somn mai îndelungat şi cu r«» l mus la pat 2^—3 săptămîni.). condiiii'iite. rehidratare. Reamintim necei i l e e i pregătirii preoperatorii prin alimentaţie. P«rfora(ia fi hemor*. în condu spitalizare etc.llvunil cu rezultate imediate bune. se trece la alimentaţia adecvată ulcerului cronic. remineraliin caz de stenoză pilorică. dicarbocalm. se administrează Iu •udele dureroase). ochiuri dietetice. desert sub formă de gelatină de lapte.1 u|>c cmc stl-«ci'iclin (jaslriră. care să aducă în jur de 2000 calorii/zi.. bismut subnitric. a|>c rlortim sudice 'iH'eiilmle şi apele mixte: Horsec. Stoiceni. scaunul.t-n nrfltnt. paloarea. l. se poate administra pîine albă prăjită. orez. alături de repausul psihofizic.J. belafit. papaverină. chisel de lapte. antispasmodice (atropină. Ţinea. mai ales cu crize dureroase (de penetraţii) i u hemoragie. reprezintă factorul de bază i u tratamentul ulcerului.unon. Pholi i < | c l şi preparate cu acţiune neuroleptică de tip sulpiridă (Dogma1'i'iMMiiele cu ulcer. Alimentaţia în faza dureninsă: supe-creme pasate (de franzelă. . cartofi. rnilnînrntul balneofizioterapeutic. paste făinoase. izvorul nr. deci ape carbogazoase. leii nu fără a preciza alimentele care pot fi nocive (prăjeli.). unrlc iz-• iu Slnnir -Moldovei. Sedative (amital sodic. >i l>ncaş) drese cu lapte. comportamentul. ouă. K) bis cir. 4 4 7. conserve de orice fel. ulcostop (capsule operculate) sau ulcerotrat. Vîlcele.. laptele cu derivatele lui • I n i e i . deoarece o alimentaţie necorespunzătoare poate sn se repete hemoragia. Se pot indic<i şi apele nlcaM lioţin/oHse (Slănic-Moldova. tu larmele cu chimismul gastric crescut se indică apele cu acinhilnlocire: apele alcaline (Bodoc-Matild. Recent s-a ulus tratamentul cu inhibitori enzimatici: acetazolamidă (ederen). Dicta. probantin. Ulcerul gastric şi duodenal bent» /ft <lc bcilncofizioterapie după cel puţin 3 luni după stingerea fenoi lui de (idivitate şi în afara oricărei complicaţii. stA* ((•«iicnilă. unt. Alcalinizarea se face continuu imnple. homorniiln. băuturile alcoolice etc. ca frişca. sulfat de magneziu l.). T.i 1% intravenos sau per os). H caro lăsăm bolnavul să se alimenteze. iar mai recent Antipepsine. l rutamentul medicamentos: alcalinizante şi protectoare ale muri gastrice (pansament cu bicarbonat de sodiu. ne/ia usta). ouă fierte moi sau ca omletă iit'lelică. smîntînă. abdomenul.

11 dorsal) postprandial.o o sorie de simptome legate de actul operator cate sînt cunosc sub numele de „sindromul stomacului operat". plai ' . mai recent se administrează ithy ' i<|id. Inilcii/ri etiologic şi simptomatic. supe etc. Cu ocazia interven-I se explorează şi pancreasul pentru înlăturarea eventualelor tumori determină creşterea acidităţii gastrice.Ipnindiale. Sindromul jejunal (cunoscut şi sub numele de sindrom dumping) manifestă printr-o serie de simptome care apar postprandial după (i'Nirea do lichide dulci.iie. uneori scaune moi. Ulcerul jejuno-peptic postoperator constă în apariţia unui nou •n situat mai ales pe ansa eferentă (cea care face legătură între stoic si jejun) imediat în apropierea gurii de anastomoză. iar examenul radiologie şi axofibrojejunoscopia locali-i/ii ulceraţia. i i u|n<intl. oarecare in-i i . \. iH «vita ftinmtul |l tillnntulo niucimm'l gnutrlrf. deoarece acestea pun în pericol \<\ bolnavului. cedează în primele luni postoperator. cmente vilaminice. M I fost astfel grupate: n . dispensăriIn |)o. ameţeală. nleqerea individualizată a tehnicii operatorii potrivite (In urlu ' I e lipul secretor de acid clorhidric şi alte criterii). bolnavul cîş-. ansa jejunală prea lungă. i n t c i la dulciuri. pierderi de calciu. alegerea judicioasă a cazurilor ce trebuie să > <> l> < i. nifilll mi un iiioro rol In sensul nducn|l<<l annltiire ce trebuie s» o (act l i M i v l l .mm<• (pe care nu o putem stăpîni prin mijloace medicale) necesită 'iviMiti'i chirurgicală de urgenţă. tendinţa lipolimie. n i . adinamie. /'«•ven/rcfi acestor fenomene se face printr-o pregătire preopeI n r l ' i i>ies|)UM7<Uo(ire. şi nimici în clinostatism (decubit dorsal). senzaţia de „cap gol". Necesită intervenţie chirurgicală.Sindromul carenţial se manifestă prin slăbire din greutate. hipolirime. lenomene ce denotă o insuficienţă suprarenală.1 nllmenlelor ce provoacă aceste manifestări şi prin clinostatism . ceai. Curativ se administrează novocaină 2% i ii . lapte dulce.i»nl.Manifestări care rezultă din insuficienţa de tehnică chirurgicală . i r li: gura de anastomoză prea mică. . nevroză etc. saţietate cu o cantitate mică de alimente. A(i'i)lln vor t robul ia 1iUcU-au« cA cuţit necesar sQ-şl schimbe ftlul vini i ' i i i i n i n i g «io Initiivunţltii «B reipticto un ocutt icpniiii pontprnndlnl In poiturft d)' i '. Se tratează substitutiv. Chimismul gastric arată lori crescute. i gurei de anastomoză prea jos.<\ o parte din aceşti bolnavi simptomele sînt minore: balonări . Ciiilirl. transpiraţii.. Tratamentul preventiv se face prin evi. borbome. hipotensiune arterială ii'inlnl si cerebro-retiniană. cafea cu lapte. stare de rău general. Rit mHnlnct Mtt . Alic manifestări: astenie. HM mic număr dintre cei operaţi acuză însă o serie de simptome • • . hipotonie musculară. Se manifestă n durori mari cu deosebire postalimentar. agitaţia abdominală. l 2 linguri înainte de fiecare masă.1 iiepUit în greutate şi starea generală se reface complet. ce favorizează apariţia poştei Mior de noi ulcere. . / Poslopcrator însă o proporţie de 10—20o/ 0 din boţnavii operaţi r/.|o|inrnlorlo. anep.

cidelor. ! M iiiiliiu i:. Indiferent de cauza şl localizarea afecţiunii dlQOitlve. .1 . i. Secreţia de bilă (în cantitate de 500—l 200 ml în 24 de ore) este stimulata ilnl hormoni duodenali: hepatochinina ce stimulează secreţia de bilă şi colecistochl» i mu.lr.. . Bolnavul va trebui să fie ajulut N<1 înţeleagă că poate trăi şi poate duce o viaţă activă şi cu stoma' oporat (chiar dacă a rămas numai 1/3 sau 1/4 din stomac) datorită i mecanisme adaptative şi compensatorii ale aparatului digestiv In miblul său. i .. '-ilul nuisei neabsorbite (aproximativ 10% din ceea ce a pătruns din stomac In i trece în intestinul gros sub forma unui lichid lăptos numit chil Intestinal.. proteinelor şi grăsimilor. . solubile la nivelul intestinului subţire. . 4. se fac* • iltrt stimulării de către hormonii pancreozimina şi secretina. l'sihoterapia este de mare valoare. i l . i . în cantitate de 500—800 ml în 24 ore. inimile biliare îndeplinesc un anumit rol în digestia şi absorbţia grăsimilor şl minelor liposolubile şi prin activarea peristaltismului intestinal. f If i llh -n ii./P (lfl'(l. AliHti[l>(la intestinală a alimentelor digerate se face sub formă de molecula Ii'. In duoden.. conţinu-iileir. Secreţia de suc pancreatic. 1 .i s t o a c c e le r a ta ş i d e t e r m in » c o lic i ş l c lla r a a .4. apoi prin i du i l < '' • < i n . li ..n colonul sigmoid unde materiile fecale slnt depozitate.i unde săruri minerale. i i ./. ii '• i i i u .e regulat tratamentul indicat de medici şi să beneficieze anual de tratamint 1 n li ii 'f ir în funcţie de starea concretă a fiecăruia. > ' U tin l« . umoral şi nervos secta» |in |iin|iiie intestinală. fără grabă.••/. i nivelul intestinului. lipaza intestinală pentru lipide şi erepsina pentru desBvlrşlrea (••illel proteinelor. tulburările funcţionale care apar io rafarM la moM C .|. • mlu-1 accesibil restului enzimelor din intestin. imop. să evite streini» i In orice fel.8. apoi şl iB rurlIor m inanla. ia u e ila o •Iii l'iif/iiifiini ii In ill(i< M niliiitit. . . ( . \ să rămînă în observaţia centrului teritorial de gastro-enterologie. să-şi formeze deci un nou ritm circadian pe care să-1 respecta in iestul vieţii. . Bila nu conţine fermenţi digestivi. Prin mişcHrl peristaltice.l mni puţin. .\ •. Tot nici ie ab-npn -. i . Hncul intestinal propriu-zis cuprinde de asemenea fermenţi pentru cele trei ( j n i l l do substanţe organice: glucide. Amilaza. -. Unul qros chilul intestinal suferă importante modificări chimico: de termen-' do putrefacţie datorită florei bacteriene care populează colonul. fe r m e n ţi şl e n /lm e. . BOLILE INTESTINULUI Intestinul subţire este segmentul tubului digestiv în care se desăvîrşeşte digeitla îl »n produce absorbţia alimentelor digerate. fie că Intestinul rBipunda numai la o i» I M H < i< i ii.Mii(|i'sMvB. glu i //oi. să mănînce încet. .. Să-şi repare dantura. zaharata şl Jac-i pentru glucide. Pereţii intestinului gros secretă muclna cu rol n ţi t"i ' . secreţia de suc pancreatic şi secreţia de bilă. piMl. d a lir m ln ln d i pm iiI M .i <ijută la formarea bolului fecal.stnt eliminate.. Hunii-datarmlnB tulburări ala ferm «nt«t!e! şl putra- . Este absolut necesară schimbarea modului de viaţă in îl tu care s-a amintit. i .ccretlcl Intestinale.c r o fe r B la m u c I n B . lipidelor. prima porţiune a intestinului Mibtire.iioloqu'c. proteine şi lipide: maltaza. La nivelul u H<> înletizează vitaminele din complexul B şi vitamina K. Sucul pancrettlC ' n i l t N conţinutului său în bicarbonat de sodiu) alcalinizează chimul gastric acid. Bolnavii vor trebui ajutaţi şi la nivelul locului muncă ce trebuie astfel ales încît să permită respectarea indicaţiido mai sus. .. . chimul gastric acid excită prin mecanism direct.t i h i i i u i n l' '.stimulează contracţia veziculei biliare. în special repausul postprandial eventual în posturi Incubit. Secreţia multiplelor glande intestinale este stimulată de cStre i lilniiul. tripsina şi lipaza din sucul > iwntlc acţionează asupra amidonului.

deshidratare.• • Procesele inflamatorii locale produc o endoexsudatie intestinală cu pierden i\t> proteine. Insuficientă pancroatică mă-p i l i i dUiree cu Ncdinic oliundentu şi grăsoase (stoatoree)/ . manifestîndu-se într-un grad mai mare sau mai mic la mai multe (sau chiar luate) segmente intestinale. boala Basedow. datorită excitabilităţii crescute A fllstcinuliii nervos. ouă. Duodenita cronică se manifestă cu: dureri â jeun. Alte procese patologice duodenale l. avînd cn mecanism patogenetic accelerarea peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei Intestinale. Duodenita acută prezintă o simptomatologie asemănătoare cu cea < l m ţjastrite (dureri epigastrice. carne de peşte. calmate cu aliini'iitc. diaree). amintim Cei nu se poate făcu (i (Ichinitiire precisă între diversele segmente. fructe zemoase.4. polipi duotl>-iitili şi extrem de rar cancerul primar al duodenului. As. stenoze duodenale. greţuri.itozele intestinale.se: diareea emoţională.l.4.8. cu resturi alimentare.8. (Ic consistenţă moale sau lichidă. — (//IT//I/N/ v/sre/d/e cu tulburări secrcturii: aclorhidrii.iuiic verzui. 4. Tratamentul duodenitelor cronice este similar cu cel al ulcerului duodenal. Etiologia este extrem de variată. a examenului iiidiologic şi a sondajului gastroduodenal. rniloc. Uneori duodenita precedă ulcerul. holeră. bicarbonat. Duodenul poâto fi Interesat în procesele maligne de vecinătate. ciuperci. 4. peste două scaunn pn y. (//cry/c'c: la lapte. Rar independente. acidoză.t'tiilotoxice: uremie.i «•«/u/ tulburărilor fiziologicului. descărcări inii|tt <!<' b i l A ce dotei mlnft sc. săruri minerale şi determină starea de d «nutriţie cunoscută In linlllo Intestinale cronice. periduodenite.2. intoxicaţii exogene cu: bismut. SINDROMUL DIAREIC DUireen ronstă în mărirea frecvenţei scaunului. / Reţinerea acestor aspecte va permite înţelegerea unor mecanisme patologice l. tulburările funcţionale şi/sau morfolo-ţ| li'«.rinc: la hipertiroidieni. mai des sînt asociate cu gastrite şi enterite. / --. mat licrventă fiind staza duodenală). Hg.Tulburările de absorbţie conduc şi ele la denutriţie. diverticuli duodenali.<i nivelul duodenului se mai pot constata: dischinezii duodenale (adică tulburări ale motilităţii duodenale.1. vărsături. DUODENITELE Sînt procese inflamatorii ale duodenului cu evoluţie acută sau rrtmică. alimente alşi virotice: toxiinfecţii alimentare. dizentorlui oricciro din p<ircr/. lichide. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice. Pentru înţelegerea adecvată a bolilor intestinului. lapte. incriminîndu-se cauze: — ncrvoa. Tratamentul în duodenitele acute este cel al bolii de bază.

ileita termlilfl (hoala Crohn). paraziţi). boli-< • ndorrine.8. se administrează mere rase M • »<i)fl cu tot.n lume animal. îngrijiri. F. <i :i-a zi. uremie etc. avind o conI | A Ini n (unoorl Nclilbalo). Slmptomele sînt cele ale bolii de bază în cadrul căreia a apărut 1 uii'cii..şi micro"• < i l scaunului (digestie. r Iul s<> continuă cu alimentaţie de cruţare. supe strecurate de zarzavaturi (pentru iul mineral şi de vitamine). diareea propriu-zisă cu consecinţele sale: pierderea de lichide. \llo examinări sînt condiţionate de boala de bază (hipertireozăi •/. ca şi pentru examenul macro.să ştie să recolteze pentru "•ultură şi antibiogramă.("i. bolnavul ilu palid.distrugerea Horei microbiene intestinale după administrarea de illliiotice (clorocid. riziforme în holeră i. metale grele. li/ndon. H|(|iiiinl. proteine. după nevoie (în colici). vitamine. 4. cancer intestinal. fără resturi nllmentare (dlg«itl« fonrt» I. zeamă de orez. tratament şi urmărirea evoluţiei bolii. ihi'nile. excavat. dacă nu mai există diaree.xamenul radiologie indică un tranzit accelerat. administrat cu linguriţa (rehidratare). sensibil. bolilor contagioase (vaccinări). tonice. . f i i > in.procese locale intestinale: tuberculoza intestinală. tmulop-i l"'i il'-i !<•<• dacă ameninţă colapsul.). carne fiartă sau caş (brînză de vaci). SINDROMUL DE CONSTIPATII ( <>ii>itip«ilfl ost(> o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei Cinului ln(A do normnl (scauno la 3 zllo snu mal rar). i . atropină. tetracicline). diabetului. nefritelor. l 2 zile: ceai amar. t'. M«v//ru. 1'iMitru diagnostic. un sondaj duodenal (este bilă?). sft le aprecieze numărul şi cantitatea. vitamine.ilo administra. arsen.ndoscopia şi biopsia endointestinală contribuie la precizarea cau•I ţfl o gradului leziunilor. Tratamentul curativ este cauzal şi patogenetic. l rutamentul este profilactiv şi curativ Tratamentul profilactic se referă la tratamentul parazitozolor lunile.ii(T)/e: rehidratare.. remineralizare. cadrul mediu trebuie să ştie să descrie aspecil rllnic şi pe acela al scaunului diareic (ca zeama de carne în dizeni l i ' i sanguinolente în intoxicaţii cu mercur. adică deshidratarea şi denutriţia (mai ales ri'lo cronice). numite diaree prin disbacterie.4. />/»'((/ joacă un rol deosebit.3.eliminarea «li-i°nlH<>r alorgizante care produc diareea etc. intoxicaţiilor cu ciuperci.n |. astenic şi adinamic.o. Abdomenul este moale. să ştie să facă un sondaj gastric MCI?). Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu diaree se d'irt la diagnostic. să recolteze material pen•icotarea fermenţilor pancreatici etc.

prune).4. fasole. caro uluc celuloză şi permit formarea bolului fecal.i mediului In care trăieşte.o|>iiulu-so de scaunele din diaree prin lipsa alimentelor nedi-| erni' >i prin prezenţa produselor patologice (mucus.4. Hip. ENTEROCOLOPATIILE Stul iilecţiunl ale intestinului caracterizate prin scaune frecvente şl noi. alimente uscate.i p i l i i mliliKjtiroa factorilor iritativi la nivelul mucoasei intestinale. ' i dimoo rare durea/ă mai mult de 3—6 săptămîni trece în entero• n l l i .să ştie să descrie şi să interpreteze semnificaţia scaunului (de nxnmplu: scaunul în formă de creion arată stenoză rectală). Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu constipnlin slnL: .. evitarea folosirii cronice a purgativelor. aglomerări mari Iu o cabină WC) duru CU timpul l.ll|i>|Mtog<»iile. M liujorează un pahar cu apă rece şi o linguriţă de miere sau dulceaţă icn-le şi dulcele excită peristaltismul intestinal). — alimentare: mese reduse.slipdţie.i ' . sdiiml>. i indicaţia medicului). zarzavaturi (spanac.i roM. anile. fisuri anale.('(////(•/(• slut /ourto vuiinlo . K / I . periviscerite. llmincaţa se face masaj abdominal în direcţia progresiunii bolului fecal. — mecanice: «iderenţe.iipuţle lidhitiMl. Tratamentul etiologic se face în toate cazurile cînd se cunoaşte itloloţjM. m caro bolnavul o bea seara la culcare (aport de masă celulozică).8.! . La nevoie se recurge la ulei de parafină l—2 linguri. simptomatic). Se va începe cu adminislnirea unei linguri de sămînţă de in pusă în 100 ml apă. pîine albă fără colulozăj — tumori intestinale: în special cancerul colonului. rectite. hipertonie: constipaţia spastică).iihr.iir.v o l u t i e pot li acute şi cronice. I i i i Minimi pentru scurt timp (pentru că spoliază organismul de vitanlue llposolubile).'. iar prin excitarea periitriltlsmiilui intestinal se regularizează scaunul. sînge). 4. coniodlldlr. Tratament: educare şi măsuri pentru combaterea sedentarismului. se consumă de preferinţă pîinea neagră. ii''i>.i p l i n lipsu de răspuns ld timp npeliilnl <! •• d e l e c .— nervoase: meningite. dimineaţa. Hoţj i m ui igieno-dietetic singur rezolvă adesea constipaţia./nu/ iMilogviK / / < • ioir.lft tn . anorodile. să execute •oicct indicaţiile pentru examinările necesare stabilirii diagnosticului •tlnlnţjic. ulcerul gastric sau duodenal. liiilnment etiologic. sintolax. WC un noujionice. ciocolax. varză. supozitoare de glicerina. — leziuni ale tubului digestiv: hemoroizi. insuficienţe poliendocrine. clismo nunuii l . Tratamentul patogenetic este cel dietetic. i i c . — endocrine: hipotiroidism. ptoza colonului. puroi. cartofi). — iieiiii>lunc(ioiiale (atonie. IU ) . i udo do sezon. pudoare. lipsa de mişcare. tabes. Medicamente. JM. salate de crudităţi...niiiiilii (< Mir. îngrijiri. — sedentarismul. sarcină.srfideiou porNiiI tlNtiiuliii $1 ledurorwii ' i i e l l e l intestin. să aplice corect tratamentul indicat (etiologic.

se ciiii iliice . survin In cadrul mini boli • nle ori Iu c«drul unol Infecţii enleroltope: fubra tlloldn ţi par n i ' i . celulozice fine)..INTIROCOIOPATIIII ACUŢI nil determlnnto de bnctcrll 9! virusuri. n i ' . sau alto intoxicaţii exogene. abdomenul poate fi balonat sau excavat. iiiientul curativ este etiologic. La auscultarea abdomeului pot fi percepute unele zgomote hidroaerice (borborisme). In enterocolitele mixlc (Cu fermontap i i l i H .iinontul preventiv vizează cauzele determinante şi declanşantt. folosirea abuzivă a laxativelor (coprol. simptome nervoase. cronică). n.l a . fie flora de putrefacţie. adopttnd rtjl» • • i n l i i i K ' i i l . n (ir) se va administra regimul în zig-ztig. insuficienţe pancrootlee M i. care poate exacerba. cronicizarea unei enterocolite acute. alimente alcrgizante. Examenele complementare sînt necesare pentru stabilirea cauzei şi ulilnirea unui tratament individualizat: Examenul radiologie baritat permite aprecierea tranzitului Ini l i n .in. • factori endo. Hg. l rut. alimentaţie unilaterală. cu sensibili1 1 1« diluză abdominală spontană şi la palpare. igieno-dietetic. aclorhidrii.. intoleranţă faţă de lapte (deficit lactazic). i'nvl şi anliputrefacţie în cele cu putrefacţie (•„<• adinlnistrtAll uri. di/enlerio bacllura. l. ENTEROCOLOPATIILE CRONICE ' • î n t afecţiuni intestinale cronice ce survin în variate împrejurări: după intervenţii pe stomac. strongiloidoză). fie flora do for-"iiliiţio. diareice. în parazitozele intestinale (lambliază. i l . < • . Simptomatologia se caracterizează prin alternarea constipaţlel cu i i ' .n inspecţie. purgative saline) pot duce la enterocolite cronice. i r iinlifcrmentativ în cele cu fermentaţie ( :. i ''amonte. aspectului mucoasei intestinale. Hxamenul coprologic evidenţiază caracterul scaunului: colită CU imentuţio sau cu putrefacţie (aspectul macro. l > n . conturului şi calibrului anso-'i Intestinale. nunii igiono-dietetic este similar cu cel din sindromul diareic. co[)rocultura. .ulministreall •.şi exotoxici (Bi. i Kildtnrntul este în funcţie de etiologic şi gravilaled siinplnmolo). examenul pentru paraziţi).ise. uneori apare febra. Alteori ojxir In cmliul nud Intoxl ilimenlare.lllare. a diaree sau scaune moi. ÎM I . precum $i examenul enzimologic ocupă un loc lor in diagnosticul etiologic şi în stabilirea stadiului evolutiv al rr«il. antibiograma. care se urmăreşte < ! < • mai î n n l l e ori n i UlMil liulainentiilni. dureri abdominale dl< n > (simptomele variază cu forma clinică: acută.exiiinenul cronologic. l . u/ histologic şi histochimic al materialului recoltat prin i'tidointestinală.. uremie. holera. alterarea u ii generale. frecvente.1 luncii' di..şi microscopic al scauuhil. constipaţia îndelungată. acidoză).

Aii i/c iimc/jfr/c -.e piescilu In funcţie de etiologic. Se tratează ev««nIunie p(iui/Hi)/,c. Hota inl( robuinfl se tio ten/A In luni (ic do antiblograînrt {Irlnicii-liiit', c/omm/e/i/co/, împreuna cu vitamina B complex |l Idiiil ) j palo(|ciiclic se loc rehidrotări, remineralizări şi vitaminizări. R«« cent s a introdus tr<ilomenlul cu Bactisubtil pentru normalizarea florei Nopiolilc înlcsliiuile. 7'/(i/(inie///u/ balncotiziotcrapcutic. Enterocolopatiile cronice beneiIcUr/.fl (Ic ,ipc sulfatate sodice ce activează secreţiile intestinale, influen(lud In acelaşi limp sistemul vegetativ,- de asemenea, au un rol laxativ, tflrfi s.i u i t e mucoasa intestinală şi fără să producă obişnuinţă. i In cntcrocolopatiile cronice nespecifice cu tendinţă la diaree, se ndininislrcci/ă în cure interne ape alcaline, sulfatate sodice şi calcice, picciim şi ape akratoterme (Slănic-Moldova, Sîngeorz, Borsec, Malnas), care conţin şi bioxid de carbon.
FORME PARTICULARE DE ENTEROCOLOPATII

—- Enteropatia glutenică se caracterizează prin triada: diaree, siciblre In greutate şi creşterea în volum a abdomenului. Examenul coprologic arată un scaun voluminos şi bogat în grăsimi. Caracteristica acestei boli este apariţia sau accentuarea fenomenelor după administrarea unor alimente bogate în derivate de grîu, seca M, or/, şi ovăz. Hoala este determinată de un defect enzimatic al epiteliului intestinal deficienţă biochimică ereditară — care nu permite digestia pepti(lelui din gluten pînă la produşii lor finiţi. '/ rataincntul constă în asigurarea unui regim alimentar fără conţinui de gluten, eliminînd din consum pîinea, pastele făinoase, preparatele de patiserie, sosurile şi supele cu făinoase. Se va administra un re-i | l i n (are să cuprindă preparate de cartof, orez, porumb, carne, mine-i ale şi vitamine. Dulciurile şi grăsimile în general sînt admise, redui-Indn se numai în perioadele de diaree. Boala Crohn se caracterizează printr-un proces inflamator infii-11 ni i v cu extindere segmentară, localizată mai frecvent la nivelul ileo-i i i l n i terminal, dar poate afecta întreg tractul digestiv, de la esofag ilna la conalul anal. i'titipatoycnia nu este suficient cunoscută. Simptomatologia: se manifestă prin dureri în fosa iliacă dreaptă, • • - , astenic, subfebrilităţi sau chiar febră. Examenul radiologie şi l i i n p l i c completează diagnosticul clinic, între complicaţiile acestei M - citează stenoza intestinului, fistule entero-enterale, sau entero'iil(....l ' v abcese, hemoragii, caşectizarea bolnavului etc. / nitiimcntul constă în repaus, psihoterapie, medicamente sau inter•eiiin- chiruiţjirulă. Tuberculoza intestinală se localizează cu precădere la nivelul c i | i n n i i Ici iniţiale a intestinului subţire (regiunea ileocecală). Apare
.......Io, Ia tineri.

KlnipIdiiHitologlc. Tuberculoza intestinală se manifestă prin: diaree c Iiinţ|(l dimilfi, febril, scăderea poftei de mîncare, slăbire în greutate, ur«»il dllu/.e nbdoiiiinole, tegumente palide, aspect de deshidratare.

ia

/ 'x (iin i'/iii/ ;< K /jii/(>im u lu in i ii ia M u ran e ca re n ju i.i 1 .1 p re ciza re a (//(
l'ruktnti-iilul e:.t.«» cel comun din tubori uloză.
ALTE BOLI INTESTINALE
llllll,

Alergia alimentară digestivă constă In fenomene digestiv* (gr«vărsături, colici abdominale, borborisrae, meteorism, diaree imrisfi) ce apar în primele ore de la consumul alimentului sensibili-la care so adaugă fenomene extradigestive: urticarie, eczemtt, ml-i, fenomene de astm bronşic etc. l'rolilaxia constă în evitarea alimentelor care produc aceste feiiRUMlC.

Tratamentul etiologic cel mai eficient este suprimarea alimentului lni»|l/<int. Desensibilizarea specifică sau nespecifică se face do cătro
ll'ltlC.

Accidente digestive după administrarea orală a unor medica* "ionic antibiotice apar mai ales după tratamente prelungite şi In doze - i . H i de antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol), dar .ui observat asemenea fenomene şi după administrarea lor parenterală, ui cbUir după doze mai mici pe cale orală. Se manifestă fie ca o mlI / A digestivă situată oral (stomatită) sau anorectal (anorectită) datoIfl deprimării florei microbiene saprofite, fie ca accidente disbiotice laiilleslute prin sindroame diareice de diferite grade. Tratamentul constă în întreruperea administrării de antibiotice, rei hllibrorea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Se administrează antlinllce selective după sensibilitatea germenilor din scaun, asociflte CU 11 n m i ne din grupul B, lapte acru şi iaurt. Fenomene digestive prin abuz de purgative. După administraţi îndelungată de purgative (carbocif, ciocolax, sulfat de mnţjncslu Ic.) dntorită iritaţiei produse de acestea, pot apare o serie de ienomonf ' i t| es li ve în centrul cărora se situează: diareea refractară la restricţiile •lliiH'iiUirc şi la terapia simptomatică obişnuită. Fenomene digestive ca urmare a unor defecte biochimice eredl' HIV In ciceastă categorie sînt incluse: n) linteropatia glutenică care s-a amintit mai sus. l ) ) Carenţa dizaharidazică manifestată prin intoleranţă faţă d* ! i j i l e , cu debut încă din copilărie. Cînd apare la o vîrstă avansata et •.h- cîşliqcilă şi apare ca urmare a unor afecţiuni enterolrope cronlcfl mi i'ventiicil vindecate cu acest defect. Aspectul clinic reprezentativ este apariţia paroxistică d leiiomcnt» i u dicjeslivo: dureri difuze abdominale, diaree, borborisine, l)(iloiirtrl, i ruine ( i i «'«iracler intens fermentativ, acid. |) i < i( |i ni s li c ul se stabileşte din aspectul clinic şi se î n l . m ••..!'• p i l i i inului i n l.iclo/il (ve/i volumul de Explorări funcţionala). lini.....entul constă în excluderea sau reducerea aportului ' ! < dr/,rt' • n Ide I n t n ( ! <• c ore este intoleranţa şi tenipin substltutivd cu di/iihnnlft/.e. 183

c) Caronţ.i do hot.i-llpoprolclne determină steatoree incă din cop! Iflrlo. nsoclfitft < u nmnifesUin oculare şi nervoase. Un semn do mm e valoare oslo ti.speclul ,,du roata dinţată" al enterocitelor.
RECTOCOLITA HEMORAGICA

Este o dfocţiunc de natură inflamatorie a intestinului gros. Simptomatologie. Boala se manifestă prin dureri difuze în abdomo» nul Inferior, mai ales în stingă, alterarea stării generale, febră şi sind i om re< iosigmoidian: scaune care conţin mucus, sînge şi puroi, intim Pro/jo/e- biologico-funcţionale arată: anemie hipocromă, hipoproteitlenilo si V.S.H. mărită. Irlyoscopia, rectoscopia, colonoîibroscopia şi biopsia precizează formn şi stadiul evolutiv al bolii. lixamcnul coprologic şi coprocultura aduc date utile completării tlln<|n»sticului. Diagnosticul se stabileşte pe baza sindromului clinic rectosigmol-dlfln cn evoluţie periodică; alterarea stării generale, febră, slăbirea in , disproteinemie, anemie, examenul restoscopic (cu endobiopsie), l radiologie baritat şi irigoscopia care arată extinderea şi aspectul morfologic al procesului rectocolitic ce se stadializează în grade: — In gradul I: se evidenţiază congestie, edem şi fragilitate a muL'oasei colonului („mucoasă ca*e plînge cu sînge"); — 3n gradul II: pe lîngă modificările descrise se adaugă ulceraţii iuperficmle; — 3» gradul III: se pot adăuga la cele menţionate aspecte poli*>oldo, stenoze difuze, perforaţii, hemoragii mari etc. Evoluţie. Mai frecvent se realizează o succesiune neregulată de discuţi active şi faze de remisiune, cu durată inegală, de săptămîni ilnrt l*i niiii mulţi ani. Complicaţii: hemoragii de diferite intensităţi, perforaţii (mai ales •u evoluţie torpidă), stenoze, cancerizare, stări septice, fenomene de; ilpei.seiiMbilitate (eriteme, iridociclite, poliartrite etc.), denutriţie prin lUM'iiiiisni malabsorbtiv, steatoze hepatice, pancreatite etc. Triilfimcnt. Repausul fizic şi intelectual este totdeauna necesar în • i i i M i i l perioadelor active. Recurgem obişnuit la spitalizare şi din cauza nv«'stl(|.iliilor care trebuie efectuate, dar în egală măsură pentru a pupa n s l ( | i i i i i o desprindere din preocupările zilnice şi pentru a oferi con11(11 roiilc relaxării nervoase şi repausului la pat. Dacă afecţiunea u ost rc< cui explorată şi puseul este lipsit de severitate, iar condiţiile fan i l l n l e sînl compatibile cu obiectivul terapeutic, bolnavul poate rămînc n concediu de boală la domiciliu. Va păstra însă o legătură strînsă cu ni'dlciil, penlru aprecierea evoluţiei. trebuie să respecte în primul rînd principiul cruţării D i irjuro/itatc care variază cu numărul de evacuări cu i In iormele difuze, cu participare enterală, restricţiile do 'Hulo/h.- i «lulcinrile stnt mai severe. Proporţia acestora rămîne Insă n Umil io holiuivii cu constipaţic. Totdeauna se evită subH4

nţelo chimico cu n< tlune Irllnntn asupra nun i| .e| I ţite: i.lle, Cfl« d lacla/lcă obligă In restricţia şl uneori chin Xl'lllll'-l i". ' <>mplel4 Lipiciul. Aceostfl simplă măsură contribuie, In .elllei n .1 •moi ni'.imiea rapidă a sindromului diareic şi secund !.i :.i . al u i . Asigurarea necesităţilor calorice şi a raţie i li • v i!. i ml neiale (fier, calciu, potasiu) şi proteine devine < :i ţ |.i l.l pe I i i i i v i supuşi unor spolieri însemnate. l'nnniliil şi băuturile alcoolice sînt nocive pentru influenl'-ln lor muhonmmale. Se va obţine de aceea colaborarea bolnavilor pentru i.Hiirarca lor. 7'ercip/a antiinflamatorie constituie elementul central. Se re.ili/.uază HI Irei grupe principale de substanţe, administrate izolat sau în aso•!« •: Kalazopirina, hormonii corticosuprarenali şi imunosuprcsivele la IM se adaugă psihoterapia şi în unele cazuri intervenţia chirurgicală.
IM

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Sindromul de malabsorbţie este un complex de simptome digestive 'lenerale determinate de o tulburare în transportul prin mucoasa in- i l a sau prin căile aferente (spre deosebire de maldigestie care letcrmmată de o tulburare a proceselor enzimodigestive). Aproape bolile digestive (şi unele extradigestive, dar care au consecinţe 11 intestinului) pot evolua cu sindromul de malabsorbţie. \spectul clinic este dominat de diaree şi de sindromul carenţlal lestat prin deficit ponderal, paloare, edeme carenţiale, anemie, cavitaminice şi minerale, insuficienţe poliendocrine, scăderea capa-i de efort şi în final scăderea capacităţii de muncă. 1 in loc particular în realizarea sindromului de malabsorbţie au de-'e creditare ale transportului diferitelor principii alimentare. Cade bcta-lipoproteine (manifestată prin steatoree), malabsorbţla de /ii şi galactoză, determinată de incapacitatea celulelor funcţionale i l e (euterocitele) de a acumula glucoza şi galactoză, tulburări tn l » t i ( i unor aminoacizi (triptofan, metionina), tulburări în absorbţia cloruri etc. Aspectul clinic sub care evoluează este cel comun sinului do malabsorbţie la care se asociază simptomele carenţei spo-(lipidice, vitaminice, minerale). l ratamentul este în funcţie de forma etiologică şi constă In repuus, > | i m Iţjlcno-dietetic, tratament patogenetic, substitutiv şi simptomatic,
4.4.3.5. APENDICITA

\pendicita este inflamaţia apendicelui cecal, ce apare co urmare a infecţii cu microbi variaţi. Ea poate fi acută sau cronică (s-a devi o Inimă subacută de apendicită).
APENDICITA ACUTA

Sui vine i n . îl (Ies Io tineri, cu deosebire la bărbaţi inlro 10 fi 30 de • ni, dai poali .ipaie si la udulti şi balrlni. Ea este cea mal frecventă ,in/,i n rtb(l"meimlul ficut chirurgical.

1IB

(•'nctorii favorizanţi sînt multipli: anumite conformaţii anatomice nh' leqiunii ileo-ceco-apendiculare care favorizează staza şi suprainler(i,i, infecţii generale, boli infecţioase acute, paraziţi situaţi în acea.1.1 regiune, alimentaţia bogată în celuloză, toţi factorii care favorizeazii 'lisinicirea apendicelui şi „transformarea lui într-o cavitate închisă ni "iilinul întotdeauna infectat". Alteori inflamaţia apendicelui se face ! > < • r<ile hematogenă sau limfatică. La nivelul apendicelui se poate reall'/fl un proces cataral, flegmonos sau gangrenos. Simptomele clinice constau în durerea spontană de intensitate viol<»nl<i, cu început relativ brusc, cu evoluţie ondulantă, situată (de re-r| iiln) în fosa iliacă dreaptă, asociată cu greţuri, vărsături, febră şi (mai ies) ronstipaţie. l-xdincnul obiectiv evidenţiază o durere vie în fosa iliacă dreaptă l > < - cuie uneori bolnavul o localizează precis într-un punct pe care-1 :> < >< il< > <irăta cu degetul. Se mai evidenţiază hiperestezie cutanată, iar uneori la palparea profundă se poate decela contractură musculară. 'l'uşcul rectul şi eventual vaginal ajută la precizarea diagnosticului ,,i Iu diferenţierea faţă de o afecţiune genitală (în special sarcină extniPulsul este accelerat, leucocitele sînt crescute. Aceste simptome însoţesc formele obişnuite de apendicite, dar în funcţie de localizarea •ipi'iidicclui, de etiologia şi intensitatea procesului inflamator, semnele linice pot fi extrem de variate. Atunci cînd simptomele sînt clasice, :liti(| nosticul este uşor, iar atitudinea este una singură, punga cu gheaţ<i DO l»sd iliacă dreaptă şi trimiterea de urgenţă a bolnavului în secţia de "hiimqie, observare atentă, pregătire operatorie, apoi intervenţie chiComplicaţii. Dituzarea procesului inflamator prin toate straturile» i| >eiKlirelui şi interesarea peritoneului periapendicular realizează o peilnnitfl plastică localizată („blocul apendicular"), iar perforarea apenllcelui realizează peritonita acută. Ambele sînt urgenţe medico-chirur(Irnle şi necesită intervenţie de urgenţă. Peritonita acută din apendi-'llrt iirnlu necesită intervenţie de urgenţă. Dintre complicaţiile la dis-filiţri (iiiiinlim complicaţiile hepatobiliare care evoluează cu subicter şi 'Irhilele exlremităţilor. Prognosticul este în funcţie de rapiditatea intervenţiei chirurgicale, >x*cul<ilci în cit mai scurt timp după declanşarea fenomenelor clinice.
APENDICITA CRONICA (APENDICOPATIA CRONICA) llelin ). ă

Uneori procesul inflamator apendicular evoluează lent cu simptome /ni I n i e care pot imita sau se pot asocia cu manifestări din partea altoi >rf|niie nlxlominalc. Slmplomclc locale sînt dominate de durerea din fosa iliacă dreaplfl iul* Inimii de nrsiiri, cu iradiere variată, ce survine la efortul de mers, nnl nh". l , i incnron unui plan înclinat, sau Iu .r> -(> ore după masă. Unoti l iluieir.i se iu < enlne<r/.A dupfi d<>( omprinuire.i rapidă co urmoa/ft Ihfl ('oMi|]iesliiiu In re(|iune«i c (>co-apendi( uhinl (semnul Blnmbcrţj), llipH ninsnjtil minim ui ie(|iiinii ileo-co( nle (l , l lulieqnnii), ori prin rnm-

presiunea gazelor de-a lungul colonului transvers spre colonul ascen-«lent (Rowsing). Sindromul dispeptic apendicular constă în greţuri matinale şi postii limentare, uneori vărsături, constipaţie alternînd cu diaree. Semnele generale sînt nespecifice de tip neurasteniform, fenomene Vegetative: extremităţi reci, transpiraţii, palpitaţii şi slăbire în greutate. Examenul radiologie ajută uneori la precizarea diagnosticului. Evoluţia este uneori spre agravare,- alteori evoluează cu semne minime care se manifestă intermitent. Tratament: în cazurile în care fenomenele persistă se indică intervenţia chirurgicală, cu explorarea largă a regiunii ileo-ceco-apendi• ulare.
4.4.8.6. HEMOROIZII

Sînt dilataţii varicoase ale plexului hemoroidal în porţiunea submiiroasă. Pot fi interni sau externi. Ca semnificaţie clinică pot fi: Mmptomatici în cancerul rectal şi în cirozele hepatice sau pot fi favorizaţi de sedentarism, graviditate, constipaţie. Neinflamaţi sînt bine suportaţi; se pot complica cu inflamaţii (cînd | IK >(|UC arsuri, dureri, flebotromboze, ulceraţii urmate de hemoragii, fiNini anale) sau pot sîngera cronic, ducînd la anemii. Scaunul este de i niislipaţie, cu sînge pe suprafaţă. Tratamentul profilactic constă în combaterea cauzelor favorizante. Tratamentul curativ: igienă locală riguroasă, combaterea constipaJU-l, combaterea durerii, băi de şezut cu ceai de muşeţel, hemorsal sau niMiior/on supozitoare. Tratamentul chirurgical se indică în cazul hemohtl/ilor complicaţi cînd nu cedează la tratamentul medicamentos.
4.4.8.7. PARAZITOZELE INTESTINALE

Sînt boli cauzate de prezenţa unor agenţi biologici adaptaţi la vlntn parazitară în intestinul omului, îmbolnăvirea prin paraziţi se nuin«!ţjto infestare. l'nra/iţii intestinali pot fi: unicelulari (Lamblia sau Giardia intcntiiinlls, llalantidium coli, Trihomonas intestinalis, Amoeba histolitica) s<iu lilmlrelulari (anghilula, anchilostoma duodenală, ascaridul, teniile si 1 < lm< «'laiul). filologia paraziţilor. Pentru înmulţire, unii paraziţi au nevoie do o uclrt %<iii mai mulle, iar alţii au nevoie de condiţii de mediu extern iinlilia, «iscaridul, anchilostoma). C«iU-a de transmitere o constituie apa poluată, alimentele, li udele, i / n v . i l i i r i l o pe care se află ouă de paraziţi, care ajung In intestin, l'o • /Ho/ele stni liivori/.cilo, deci, de condiţii neigienice. Elo sini destul 1 iflN|ini(llle, linii nles iu mediul rural. Ac(lunea nociva M punr/.itilor consta in spolierea organismului de Intimii n u t i l l i v i (utlll/.uţi de cAtie |)<ilci/,ll)i

l i l l d ( l n niucodsol Intestinale (inflamaţii); .n (imn» «nomiuntă prin pierderi mici, dar repetate de sînge; .ujiiino toxică prin eliberarea unor toxine care sensibilizează (n l' • 1111 .• i •. i/, i) organismul; • n [ i i i n i mecanice: ascarizii făcuţi ghem pot produce ocluzii intest i n . i l < - , pol pătrunde în canalul coledoc determinînd icter mecanic, sau pol |.nuluce asfixii prin ieşirea prin esofag, ajungînd la laringe (mai nli :. l . i copii în cazul infestaţiilor masive). Slmplomele generale rezultă din acţiunile expuse şi constau în Nliiiptoine nervoase, ca: indispoziţie, cefalee, nervozitate, crize convulsive» (se pot confunda cu epilepsia). Copiii slăbesc, sînt astenici, nu se f1<"/vo|t<1 satisfăcător, sînt palizi, anemici; Slmplome digestive: dureri abdominale, mai ales periombilicale, Inapetenţei, hipersalivatie, uneori prezintă bulimie (în teniază), senzat l n că: ,,cova mişcă prin abdomen", meteorism, prurit anal, prurit nazal Ndii cutanat. Adesea bolnavii acuză senzaţia de apă sărată în gură. Subliniem şi faptul că uneori infestaţia este bine tolerată şi nu se manili'.sltt prin nici un simptom. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice amintite, examenul ui coprologic macroscopic şi microscopic, care poate evidenţia ouă de pura/iţi, paraziţi sau chisturi, iar hemograma arată eozinofilie.
LAMBLIAZA

l.iimbliaza este diagnosticată prin evidenţierea parazitului în bilă BAU n chisturilor în scaun. 'l'ratamentul se face cu atebrină prin sondă (0,60—0,80 g) sau 3XfMO 9 Pe zi. timp de 5 zile, per os. Mai recent se tratează cu metronldu/.ol siiu fasigyn.
ASCARIDOZA

Ascaridoza este determinată de Ascaris lumbricoides (limbricul, pan/11 lung de 12—25 cm, alb-murdar) care trăieşte în intestinul subţire. JnfcsUiţia se poate autoîntreţine (femela depune ouă în pliurile mu-'onsoli «ici ies larve, din care cresc adulţi) sau prin ouă din mediul >xt«m. I.«rvele pot trece în sînge, ajung în plămîni, iar de aici, prin la-Inţjf, trec în esofag, stomac, intestin. Tratamentul este profilactic (cel mai bun) şi curativ: nematocton, \lcopar sou loxuran, la indicaţia şi sub observaţia medicului. Recent s-u ntrodus tratamentul cu Decam-Richter în tablete.
OXIUROZA

Oxltiro'/a osie cauzată de viermi mici de 9—12 mm, ce trăiesc In nti'Nlliiiil ţjros (cer). Femela migrează în regiunea anală unde depune ufl i?l lillrt muconsn, producînd prurit, fapt pentru care bolnavul ie rnrplnfi, In ouMle pe de(|(>t(> şi apoi le duce la nas sau gură. Se admite
(III

timp du 40 00 de zile. Diagnosticul se stabileşte prin existenţa proglotelor In scaun ce conţin ouă.ţi trebuie i c | > . pe un vas cu apă fierbinte. Se dezvoltă în reqlu-i lleocecală. T R IC H O C EFA L O Z A Trichocefaloza este produsă de trichocefal.< nperl SCOl"HUl (nllininterl lintnmentul nu n fost eficaco . 1BO . un vierme mai mare clooxiurul. Bulimia este un simptom particular al tenia-loi. ouflle putinii p i . Para-' i l u l este lung de 10—12 m. . vermigal.. porlneu nan In clcntrl|i i>«i ombilicală. parazit lung de 3—5 m.unilio. apoi după o OM ţin . iar femela nu va mol «11înlna ouă. care conţin ouă. care conţine cisticerci. duo-•'• n. — Tenia saginata: infestaţia se face prin carne de vită. strînşi etanş (pentru a împiedica pătrunderea clogoInlor în regiunea anală). cu o ţiMMlfttlro prealabilă (alimentaţie: peşte. Infestaţiile mici sînt bine suportate. nematocton-. ANGHILULIAZA SAU STRONGILOIDOZA Anghiluliaza sau strongiloidoza este dată de Anghillula intestinalls ni Xtrongyloides. pfistrlndu-so riguros şl | |(|l«*n<i corporală (pentru <i nu se pmdure auloinfostaţia In acest Intervnl). Tratament. atebrină. / ratamentul curativ al teniazelor: Filix mas 8 g în capsule.ca medicamente: oxiuran. plămîni. Diagnosticul se pune prin evidenţierea Jn uni a ouălor operculate. Trut<nnentul va fi locul de 1ntnM<|. faringe. In acest timp viermii adulţi masculi mor. care se schimbă seara şi dimineaţa. Se Ingetă usturoi sau se pot face clisme cu usturoi.|l miloinlcstaţiii.i l. Infestaţiile mari se tratează cu greu. Pe acest principiu folosim următorul tratament: chiloţi storlll/nţi prin fierbere. infestează omul prin carlica do porc. 1 . . trec în circulaţie. De aici iliunxînd prin piele.istcnt la medicamente. bronhii.Botriocefalus latus: infestaţia se face prin carne de peşte. apoi purgaţle şl deh ' i i i i .1 ' i •' imprimate. dlIttMfinină sau vermigal.i M . 1 in nxllc. Este rezistentă la tratament. fenotiazină. Diagnosticul se face prin punerea parazitului în evidenţă în bilă '. Diagnosticul se face prin progloIfllo eliminate. Larvele se dezvoltă în mediu umed. parazitul fiind foarto .mi scaun. i l< necosarfi examinarea atentă a parazitului spre <i div. în mine. dimineaţa pe nemîncate. Atebrină: 0. uniri 2 comprimate. Se foloseşte violet de genţianâ. Parazitul ente lung de 5—6 m. > : . cu ceapă). TENIAZELE — Tenia solium. int).8—l g prin sondă) iau Ni-! .

cnntlnutild ni ranalul cistic. — controlul veterinar al cărnii înainte de consumare (mai al$S clnd aceasta provine din sectorul particular).(<• |xiifl/. culoare vlşlnlo şi este alcătuit din doi lobi: lobul drept. — combaterea muştelor. în şcoli etc. iar consistenta este de organ. cu o lungime do 1. 4. doterminînd dureri. Inr c elftlnll pol orientat spre canaliculele biliare. Acosloo se eliberează în intestin. > — educaţia sanitară.1. Ficatul are o structură alcătuită hi conformitate cu funcţia lui complnxfl. Suprafaţa sa este netedă. '. care au un pol în contact cu vasele sanguine. Figura 2 pre-«Inlfl /niiele sfincteriene bilio-duodenale.stiH In circuhiţic. limfatici ). în peM'lll («pllnrelor Intralobularc se găsesc celulele Kupffer ce fac parte din ţesutul M'lli ulnendotellfll. hepatică sau renală. — latrine igienice. Eozinofilia şi eventual liiop. Alteori apar semne de . o fata inferioară şi o margine anterioară.iloH. urti-«'rtrli . \ene. El se v«i»fl împreună cu canalul principal pancreatic (canalul Wirsung) în ampula Vater. (. \. care este Alt'HIull din slromâ 1 şi pnrenchim. Infestaţia ••c l . Mitologia. al căror perete ÎI formează. Profilaxia generală a parazitozelor: — surse igienice de apă (la sate. care conţine larve luciu Io. Stroma este alcătuită dintr-o reţea vasculară (arInii'.M. care prin destinderea bruscă a ficatului devine Nwifilhllrt. NOŢIUNI DE ANATOMIE. — spălatul fructelor şi a zarzavaturilor înainte de consum.TftlCHINOZA Trlrhliu »/<i <". l'e fiit« inferioară se află hilul hepatic alcătuit din vase sanguine. iar parenchimul este alcătuit din celule hepatice dispuse în « (ifclnnne rmllnre (cordoane Romack). etanşe şi folosite corect. Are o greutate de 1. UnlInlcM sa niorfo-funcţională este reprezentată de lobului hepatic.9. unde se '>/m/)/o/nc/e principale sînt edemele pleoapelor. subfebrilităti..nc cerebrală. ir. HISTOLOGIE Şl FIZIOLOGIE f'' } Anatomic. ' prin consum de carne do porc sau de urs. alterarea stării generale. Vc/lcii biliară prezintă mai multe regiuni: fundică.cel stîng este situat în parte şi în regiunea epigastrică. cefaloe.5 kg. Prezintă o fată anteroNUpt'rlodiil. corporeală şi colului (gît). iar de aici ajung în diferite organe. Aţe/arca celulelor hepatice cu un pol In contact ni reţeaua capilurJt. |)f*! vft/iit<1 cu un sfincter (sfincterul Oddi). oculară.4.5 — 4 mm. inaccesibilă palpării. Ficatul imlr ncoporit de capsula Glisson. în continuare purtînd numele de canalul coledoc.9. — stîrpirea clinilor şi pisicilor vagabonde. Hhloloqle.4. canalul hepallr $1 nervi. mai mare decît cel stîng.).— spălatul mîinilor înainte de mîncare. BOLILE FICATULUI Şl ALE CĂILOR BILIARE 4. iar cu (cldlnlt tn contact cu canaliculele biliara explica posibilitatea îndeplinirii 100 .ilo/<i provocata de Trichina sau Trichinella V>/»( nenuilod In lomul de fir. Ficatul este un organ nepereche. pătrund prin peretele inli'. se află IM lilpocondrul drept. midlgii. La nivelul confluenţei veziculei cu cisticul se află sfincli'iul vr/l< ui. Necesită internare şi tratameiil in condiţii de spitalizare.'urni/i// cistic confluează cu canalul hepatic (provenit din unirea canalelor lobilor hp|mlirl drept şi stîng). Tot aici se află şi vezicula biliară. care se deschide în duoden.i musculară precizează diagnosticul. mai ales în mediul rural.

. A . co pn>v|n din .< K .i<|ni nduso.. Zonelet •finctcrlciu' blllo-<luodenalt.. nnibele nnieslertndii-NO aşa tnctt celula hopatli <i pilmi'ţtn un '. ..n|>in niinii-ioii>. l'iln cfl|illnit'lii v<<ti(>n»n. I.. < l tu linge dti uii/lmi* şl hormoni.. ( e l n l n hepntlcA piliiieţlc ntnqn luiK'llonnl Incttunl cu Mil>'. Inr pe de nltn pin l e activitatea de excreţie o bilei In cnnnln ulule SMi Z l ir i 7-8 cm H20 --5-6cmH 2 0 1 bulbo 'iiotfcnd -----12cmH20 când!pancreah'c '. O cnsner ------------------:> a sfincter Fig.imie pici (ine ti pennlle. 10 1 . e nxli|eiinl. pe de o pnrte.Ilel diilile: nxnrrlnH (df t>xc*r«>tlti A hlli'l) şl pndoi rllifl cu pn»ll>llllnti>n elinn. „acţiunea de laborator" n.lnu|e niililIlM ile tu imun dlţ|('Ntlel Inr prin mpllarcle co provin din nil<m hepullifl piim i.

Iar In final prin canalul Cn tu lo. prin S.stimulează peristaltismul intestinal şi combate flora de putri' laclle. bila. Du|>fl 40 de tun <i|xiro mai des cancerul hepatic. iwicfla metabolică se referă la toate substanţele nutritive: yllcogenică: sintetizează glicogenul din glucoza (funcţie glicogenetică). fosforilaze. Important de reţinut că aceste dischinezii favorizează staza biliară.liiliaiCt (colectatul) este un rezervor pentru bila secretata continuu «la Urni l i l l n NccictnIA şl ezcretată umple coledocul (sfincterul Oddi fiind închis) şl pN l i i u u l i ini<|i(i(l In veziculă..R. examenul obiectiv şi examinările pamr.3—1. Pe cale neuroumorală iau naştere doi hormoni (luixli-n i i i . i i i . l l l n d in aceiaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor îmbătrînite. iar hiperchinezia se caracterizează prin accelerare» Intensitatea contracţiilor. acesta fiind un organ indispensabil vli'tll (este un adevărat laborator al organismului). As. SEMNELE CLINICE Şl EXPLORĂRILE PARACLINICE ÎN BOLILE DE FICAT VC // CM / U • i 'it ic tu ve/. i i u . Din colecist. El antrenează grăsimile de re •«•rvil din organism în caz de inanţie.4. contribuind IA menţinerea echilibrului proteineraiei cu raportul A/G de 1.neutralizează substanţe toxice exogene: Pb. transaminaze etc. formarea amoniacului din acizi aminaţi. Func//d f/c ti-rmore<jlare: generează căldură în stare de repaus. Sintetizează grăsimi din acizi graşi. An. K. transforma ylucidclo în exces în grăsimi şi invers. Fe (este depozit de fier)/ r«l Jn metabolismul apei. Bătrînii fac mai rcir hepatită 102 .i celulele Kupffer. l'iiiictlu licmatopoietică: ficatul formează hematii în perioada intrauterină a In-I n l u l . I'nncfla biliară sau biligenetică constă în formarea bilei de către celulele hepntlc«' ţ. Bila îndeplineşte următoarele funcţii: participă la emulslonurcii grăsimilor şi potenţează acţiunea lipazei (în vederea absorbţiei lor şi a vltnînlnelor liposolubile). — . care. capătă aspectul ţi culmii' i lunuri cunoscută. i . La unii bolnavi se pot găsi ambele forme de dischinezii. Joacă rol în esterificarea colesterolului. Evacuarea bilei se extinde pe o durată de 6 ore. scatolul. atlipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi. mul puţin toxice (funcţie uroproteică sau urogeneticS). formează glicogen din grăsimi ţi iicl/i aminaţi (funcţie gliconeogenetică). 4. bila se evacuează intermitent. reglînd diureza prin neutralizarea unor hormoni (nii|>inieiin! i. i i oiitruc(ia coleclstulul şi relaxarea sfincterelor căilor biliare (în principul ni vt'/lcui' i si al ampulei Vater). prin canalele perllobulare. Na. Intervine In metabolismul mineralelor: CI. sintetizează fermenţii: fosfataze. concentrlndu-se. intervenind în transformarea acidului Im'tlc In glucoza. sinergismul este tulburat şi apare dissinergismul pe caro-1 ' ni sub denumirea de dischinezii biliare. ' I | ' " M | I I In i'aimlelfl hepatice (drept. Hipochinezia este reprezentată de n'n contracţiei veziculei. Cu.ito bolile.'lltiii'<' sini clcinonlole de bază pentru diagnostic. Zn. Rol In reijlarea echilibrului acido-bazic. antidiuretici).2. itlng ţi apoi comun). Mecanismele de contracţie şi relaxare n rior se produc sinergie. cute depozit de vitamine liposolubile şl hidrosolubile. sein ilen/il glicogenul în glucoza (funcţie glicogenolitică). la rin-(Iul ci poate favoriza infecţia şi formarea de calculi biliari.iiimc'/a.H. In vc/iculă. elaborează anticorpi cu rol In nntoiipărarea organismului. sintetizează fibrinocjenul şi protrombina cu rol în coagulare. Vîrsl<i bolnavului ne poate oferi unele indicii. condiţii patologice.iciiln biliara.4. transformă deşeurile metabolice toxice în uree şi amoulm1. l'nnclla antiloxică: neutralizează substanţele toxice endogene: indolul. hincţla proteinolormatoare: sintetizează albumine şi globuline. anamneză. limiţiile ficatului sînt extrem de complexe. lifpatoclilnlna care stimulează formarea bilei şi colecistochinina care du l i ' i i n l i i . estrogeni. fenolul rezultnts «lin putrefacţia intestinală. odatfl cu IIOCCM i conţinutului gastric In duoden. Intarlobulare şl apoi canalele colectoare. avlnil un ni"umilim în primele 3 ore după prînz. precum şi unele medirainqntB sl substanţe chimice/ -— cllm/nă prin bilă bacteriile ajunse în organism. do umle.9.

scade-«i pol tei de mîncare şi scăderea în greutate sînt cele mai importante.c. Colesterolemia (normal 180 — 220 mg %). i. Noi m. :. llli. Proba este normală '••" rt Iu primele 4 ore se elimină sub 2 g (semnifică metaboli/.illo coloclntopntll.cul pi uhu diagnosticul do hep< i ţ i t ă epidemic.Hpldeinlrft. — Hlllrublnemia (normal pînă la l mg%. se administrează soluţie de galactoză 40/400 9! incollează probe de urină la 2 — 4 — 6 şi 24 ore.. I i i olul nereuşind s-o transforme în bilirubină conjugată (directă). reacţiile Mallen. irubul* «Ă »t» i|. i viilui cu o sursii (Ic hrp.i.i antltoxică se explorează cu benzoat de sodiu. steluţe vasculare. tuberculoza.nl Iu acid hipuric do către ficat şi se elimina prin min.dori m. timol.i în antecedentele bolnavilor cronici du firul. • nlni Iul l ) i i i n . urini colorate. Electrofore/a (î litiiinelectroforeza arată în afecţiuni hepatice scăderea serumalbumi-si creşterea gamaglobulinelor (în special beta. sulfat de zinc.H. i'ş/r/cfi bilirubinemiei directe o întîlnim în ictere mecanice In timp In icterele hepatocelulare cresc ambele.i'. sul-in| de cadmiu.oază i i i h i n d i n pniin-le 4 oro şi se dozează acidul hipmic. Hl-miil i i p i i n . hepatomegalla. Gross etc.şi dislipidemii.<• n>< . constipaţie. î l . precum şi în icterul mecanic.lie. n i m e i i l mal do» Iclor hpniollllc i onoln prp/lntrt nun i i . m* est* • •i"lnlioli/. de la 2 mgo/ 0 în sus apare inrul). li'iiomrrjalia. Creşterea bilirubinemiei indirecte o găsim în icterele hemoli". . l'unc|l. Mediul |>t<>l«. i .pectul galben al tegumentelor (ictere). Takata-Ara. Slmptomele obiective: amintim aspectul caşectic şi abdomenul asin MI circulaţie colaterală în ciroze-.IM -. hemoragii dl. /\nfc<v(/c///c/r crcdocolatcrale: luesul. meteorism. Explorările biochimice. inapetenţă. loi» ' i e d tudelmi' MI<I d unor modiccimonle pot piodure le/iunl hepiillci-. pru-' i i i ( i n ictorul mecanic).i-. mai ales scăderea colesterolului esterificat în leziunile lM'| inlii '• (este alterată funcţia de sinteză). ictorul hemoll-. eliminarea mai mare de 2 g semnifica ueiaeta1 l l / n i e n de către ficatul alterat.i/. Slmptomele subiective: durerea este rară (dar poate surveni).i bolniivului G g benzoat de sodiu i><-r os-. unic decolorate sau hiperpigmentate. c. >n. Hipercolesterolemle i ni in hiper. n mici arată H(erlfii< i n || •• MoU Interii» penii u onili* n\»dll . l i l l u / n b l l i i i i .şi gamaglobuliFuncţia în metabolismul glucidelor se explorează prin proba H/iic/o/t/r/e/ provocate. predominînd una sau alta liiiH'tio de mecanismul predominant.i in u i i ud peste 4 g acid hipuric.ti-iolcmie.i < • . iar hlpo-i' -.iide'. Proteinele serice se explorează prin testele de disproteinemie hui „hepatice" cum li se spune greşit): V.r/<i b i l i i i i d trebuie cunoscute. \.' -. De mare valoare în diagnosticul bolilor he(Hif/ri1 fi'int explorările biochimice.i'.iliUi epidemii . balonarea postprandială.1| •• iiiiliil-.e.S. ! ( • | I I I | M I I Inul niiio'. i i .imctoi ic.are<i bună i calului de (|"Uicloză). hemoroizi şi edemele în diferite forme de hepatite i'W e lc .slonal cu toxli <-.

coledociene sau hemolitice. de virusuri hepatotrope (al hepatitei epidemice. cancere comprimînd calea hopnlocoledociană. plegomazin). . .i ictere homolitice. Icterele prin proces hepatic sau prin lezare hepatocelulară sînt i l e l . IU4 . .i le (semne de litiază.4. monoinichMi/. nSjoe c i .i'ioh. tetraclorurfl de r.P. .3. policlorură de vinii). .n l)on. Etiopatogenie. mai rar spasme puternice şi prelungite ale sfincterului Oddl. nu mai poate şti l le i (inJu<|<ilA toutti bilirubina. care poate determina şoc alergic prin punctionarea «a). 4. apar pigmenţii biliari în urină. i i . ciuperci otrăvitoare care produc le-/liini (juive hepatocelulare. Tu aceste cazuri bila nu se mai poate evacua. — Icterele mecanice pot fi determinate de stenoze coledocicnu (consecinţa inflamaţiilor sau cancerului. i i i cactiv. cu apariţia iiinliiliiioţjenului în urină.ei infecţioase). fapt pentru care bilirubinemia directă şl indiM'i Iii iie>te si apar în urină pigmenţi biliari şi urobilinogen. Este cauzată de creşterea bilirubinemiei.. poate apărea prurit..S. n i .). ' | .. iar pigmenţii biliari sînt „pozitivi" în ictere mecanice şi hepatocelulare.i H .Sondajul duodenal: absenţa bilei indică obstrucţia căii bilicirt princip. i t e acololdo<i| p i > i ii i i n iu liil In h e p a tite le fă ră ic te r. M . Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor (icterul) este vizibilă i'e 11 la lumina zilei. inclavare de calcul î/i coledoc. microbi (septicopioemii). D u . destinde cmlc biliare. Cauzele icterelor sînt mecanice. billî n l i l i u i neconjugată (indirectă) nu mai poate fi conjugată în totalitate. l \dinunul materiilor fecale: culoarea şi compoziţia. substanţe toxice (fosfor. l ' i l n scoaterea din funcţie a unor celule hepatice. SINDROMUL ICTERIC h Cunoaşterea sindromului icteric permite înţelegerea simptomatoloqlei unor afecţiuni hepatice. veziculare. Consecinţa este icterul prin creşterea bilirubinemiei directe.i . su b sta n ţa in l i h i <> i > in i/kg co rp ) şl se cercetează In slng c du |> .9. care cedează la presiune şi bilirubina directă treco In sliuje. hepatice şi hemomice. In icterele mecanice scaunele sînt decolorate (bila nu se mai elii ii i ml In duoden).1K | i i H ' i .Sclntlgrama hepatică şi puncţia-biopsie hepatică sînt utile (atent i o Iu eliist hidatic.. medicamente (neosalv i i i ' . ' i miiuite.'in < 1 5 de m inu te. i(n sln g e e s te p e ste 1 0 % d in s u b s ta n ţa in je c t a tă in d ii a un I . Pulsul poate fi bradii nidic (acţiunea bilirubinemiei).l xamenul urinei: se va urmări urobilinogenul care creşte în he patite -. i / .. Concomitent. cancer etc. |)iillndu-se constata şi creşterea bilirubinemiei indirecte. . stagnează în ficat. distrugînd arhitectonica normală a lobulului liepiilic. clordolazin. (brom iulfonftalelnfl) ('orcoton/ft><K i i . ' . . pătrunderea de ascarizi în coledoc. I .

mai des decît cea produsă de virusul A. deci greu de bănuit dacă nu ne glndim la ucoaită posl• iii' >l nu exttininflin plgmenţii bilinri şi urobilinogonul care tlnt po- 199 . după cum m . hepatice şi hemoliLic c. cît şi prin seringă: transfuzie.ui icli-rului. HEPATITA ACUTA Hepatita acută este îmbolnăvirea acută a ficatului. Iar i ui virusul B (care poate proveni şi de la bolnavi care au avut hepa' i 'u <mi în urmă) de l — 8 luni. i i . care prin utilizare deschid vase capilare (CU in tratamentelor pe cale parenterală şi prin diferite intervenţii chlncnlc). i | . Chiar şi cînd se face injecţie intramuscu•. microbiene şi toxice).1 l n | n -i |>i<| iiiiMitnr«'n M iiu-M'lnr. S-a dovedit că ambele virusuri Minsmit.dirpl ciinsn m(n i-i'9terflfl urobllinogonulul In urină.'. Incubaţia. tnstru• Io nosterilizate corect. rezultatul examenului de urină privind pigmenţil. c) stadiul . cart • • l i n dicignosticată etiologic.<• po. precum . 4. fără ••mus ilnrlsticc.1) Stadiul prodromal reprezintă faza începerii bolii. — Icterele cu cauze mixte. scintigrafice şi murfuloofiM-ci posibilităţi de diagnostic diferenţial. ci la fiecare bolnav se schimbă şi seringa (valabil şi pen1 vaccinări şi prelevări de sînge pentru analize).. o picătură microscopică de sînge ' ' i i (f> ml) uscată pe un instrument medico-chirurgical protejează vi"I In licrberea reglementară şi-1 poate transmite. probele biologice-funcţionale. Cu timpul se poato ajunge 9! la leziuni i i r p .9. . proporţia între cele doua fracţiuni bllirubinemiei.. iUuo(| ('tiul. H E P A T IT A E P ID E M IC A V IR A L A Hepatita epidemică virală este produsă de un virus hepatotrop. .1 >> . «speclul scaunului. fire cel puţin două tipuri: A şi B.li-rilizarea prealabilă. i i H •-. incubaţia este de 2 — 6 săptămlni. Pentru virusul A. în special a paUlmului. cu prelucrare mecanică M > i . mai gravă şl poato 1 • In hepatita cronică. i •. analiza simptomolor: caracterul coloi. pili. cliul firului nu punic i . Simptomatologia Icterelor este in funcţie de boala de bază.ilo aspira sînge în seringă. ducînd la evidenţierea • I M .— Icterel* hemollllre (<>r<<(1llara INII il<>i>tiidlli-) ului i Io liomoll/n crcsculfl.. pruritul. Indică fllOi f i i i a cau/olor mecanice.. Simptomatologie.4.. n < . b) stadiul icteric (perioada de siarcj.! numele. de aceea nu este suficientă schim1 . l !i*palila prin virus B are o evoluţie mai lungă.1 ncului. de unde necesita•.l . avînd cauze multiple (virale. u ii a oricărui instrument la jet de apă.4. atît pe cale digestivă . i <'<>ii)n<|flrll Mllni-'linul şl ca urmnro creole lilIltiiliiiiHtnla indin 1. Boala evoluează în trei stadii (faze): a) stadiul i l nunul (prulctcric). Se va i le ca prototip hepatita epidemică virală..

splinei şi disproteinemiei. s l i | i .Forma cu debut mixt: se pot asocia simptome din diferitele li u ine enunţate. Irbui. hemoragii digestive. M« fttu ii. -. i | ) ( M u l i < l:nrnid < ! <• <l('l)iit reumatismal (imită reumatismul). b) Stadiul icteric (perioada de stare): dominat de icter. timolul este crescut. cresc aldolazele şi fosfatazele. pn primul plan fiind fenomene generale.irea globulinelor de autoapărare. uneori tulburări de cunoştinţă. /•'orma de debut cu fenomene de ordin nervos este dominată de d'. (jird( ( i.l'orma de debut cu fenomene alergice: erupţii. Perioada icterică se termină lent. Transaminazele mai ales glulnm»x. n i . prurit.ilico (normal pînă la 17 U.lcnie. Ii l'i u l n u i " . v<u« n i i i i . poate fi scăzută datorită deficitului In loim. Eventuale date epidemiologice ajută la precizarea (limjMosticului în această fază.iloihu i. l '. cu caractet u l Jiepatocelular" (vezi sindromul icteric).. I. i vi sînt prezente semne de insuficientă hepatică (somnolentă sau • i ' i i i ..iici I O I I I< H (i I l < / '//•. După 2 — 3 săptămîni (în formele medii) începe decolorarea.illerarea stării generale. I I I . V. < . rahialgii. iiii.n i riilitdle după nilni > i fi ai r f . are hepatosplenomegalie. care sînt de rău augur).ii" cu rmire severitate spre a evita complicaţiile sau sechelele. î l. fel)i. • / ilfliiil jiul tiiil>i(icu 108 .v > m i in |iM iţ . ( y. iar la unii l " î l n. ! 1' | n .i posibilitatea unei hepatite. cp e • . gingivoragii. stări confuzionale.-n i i inioi indigestii sau crize apendiculare (debut vel i a r e |. . nun . Diagnosticul în această fază se poate face numai dacă ne gîndim l.il.citoliză). ( ) Stadiul de convalescenţă este de 4 — 6 luni. pigmentai biliari pozitivi (rar negativi).ni d . bolnavul este icteric. ficatul şl «pilim tind spre limitele normale..S. .M-. c. Pe primul plan sînt artralgllle fldi d senine de artrită)..i ni timp trebuie să ducă la ameliorarea stării generale. în care simptomele djspc|)hc(> sînt extrem de discrete. la nori liiiu'tiilor ficatului. uroMImogenul este crescut. i ţ 'n. HB S este adesea po/iliv. dureri epigastrice. >' '//'n/c.lculmc. niHi'irmjii. vol uli ./)(•/)//(•. . ineleorism.i." i.• li. l xtimene de laborator. chiar mici colici bin i i ..i'. astfel că bolnavii ajung în secţii de m-uropsihiatrie. urina şi apetitul revin la normal. Antigenul Australia Au.cl hipersideremie..) sînt crescute (arată distrugerea ceIiilmd . O l III l)!'. i l i e psihomotorie.ri. horboiisme. examinînd urina şi efectuînd probele bio chimice obişnuite. Pot . în această perioadă leqlmiil de vuită (fără eforturi psihofizice) şi regimul alimentar trebuie ieN|)t«. . care nu cedează la tratament antireumatlr l'orma de debut gripal: fenomenele dispeptice sînt discrete. Perioada preicterică durează 5 — 7 zile. I M M tulburări de coagulare manifestate prin epistaxis.H. "i.vni mic. ca: cefalee. la fel disproteinemia începe să indice U'iil i («venirea In normal.. mialgii. se «wlilenlici/.

Se vor respecta regulile generale de igienă: igiena apei. evninr.Au. n»- Forme cllnlra. Cercetarea contacţilor şi aplicarea măsurilor coiMHpimzătoare. deci (Ară tratament şl duc« i ' i < > .ilingnoNtlcatâ. dar sînt indispensabili). Formele cu Ag. Se va admliil.... gravă. roniinliKl minerale.fiţi de organism. combaterea muştelor. în funcţie de rezultatele controalelor raeillmlc v (clinic şi probe biochimice. considerîndu-se însă şi condiţiile de BJtini'c i «le bolnavului). dar nu de carenţare.HBs pozitiv timp Inili'Umgat au evoluţie mai severă. sfeclă roşie. Tratamentul profilactic: depistarea şi izolarea bolnavilor care au n v ii t hepatită acută.4% |)<irtte surveni insuficienţa hepatică. Copiilor contacţi li se vor injecta gamaglobuline. \ hepatică datorită m»i mzel celulare extinse. realizînd forme suhacute). Se păstrează repaus la pat. controlul medical al lucrătorilor din sectorul • llmeiilar.1 1. biscuiţi. sterilizarea instrumentalului medico-chirurgical. O atenţie deosebită trebuie să avem faţă de cei care primesc IKIII donează sînge. came proaspătă du pusare linărâ (fiarta).HBs pozitiv. In care survine insufi». alimenteIul. hepatica). Evoluţia şl prognosticul. <u evoluţia ipre vindecare fără urmări. vitamine.ul (rontiiK' proteine cu valoare biologică mare. — Forma yravă. brînză de vaci (pentru aminoacizil esenţialii caro nu pul li slnleli/. Este utM'esar ca în toate secţiile să se respecte principiul: „bolnavul şl ieilnU'i". de zarzavaturi. Insuficienta hepatică şi encefalopatia portală reprezintă o modaliInln finală. precocitatea diagnosticului 9! a tratamentului aplicat. iar în unele cazuri circa 0. Tratamentul curativ se va face în spital (şi pentru izolare) In veili-rivi urmăririi evoluţiei. coma şi moartea.factori nutritivi în ficat. cu serhol» (rolo mai frecvente sînt dischineziile).1 hepntlin <iou!cfl. glucide).. După aceea se va prescrie reIHIIIS relativ cît va fi necesar.Au. ţinînd seama de datele arătate la etiologle (spălarea imediată sub jet a instrumentelor.i \ \ . de evoluţie a acestora. necesare pentru roUnici. miere.1 ih ) — Forma medie: icterul durează 2—3 i | > i i i n i n i ..'iliii in primele zile regim hidrozaharat (sucuri de fructe.i . terenul pe care evoluează. — l'ttiniti tiiilcterlcâ (Ctrl Icttr) estu pprlmlonNft.. Repausul profo-«ilniinl durea/ă în medie 3—4 luni. uşurînd vindecarea. Trecerea în hepatita cronică se face în l—7% din cazuri în funcţie ile virusul agresor. Ih'yimiil dietetic este de cruţare. El trebuie să fie mai prelungit la l n i l i K i v i i cu hepatită serică şi în formele cu Ag. El favorizează circulaţia hepatică CU aporl (l< . tilliuy de ou. Vindecarea survine fără sechele (în peste 70% din ca/uri). — După durată: forme obişnuite şi forme prelungite de icter (de In l la 12 luni.. apoi prelucrare mecanică)) liiNliumentar medical separat pentru foştii bolnavi de hepatită. apoi se adaugă lapte de-ţ| ii". — forma <ihortlvă: de scurtă durată (< M^ \ . Formele clinice indică şi prognosticul. 107 . Itt'pausul este obligatoriu. care va continua ') ii săplămîni după dispariţia icterului.\ > . spălatul mîinilor înainte de masă.

i t e cu ser gluco/. cu Idroxllul de aluminiu..5.. ' < • . clordelazin. se pot folosi hormoni corticoizi sau lodlcnmente linunosupresive. aspatofort.. dar numai la indicaţia medicilor de speInlllrttc. i persoane cu anumite particularităţi imunologice. c. Se mai D! lolo.). Se cidministrcti/. 4. un ' i i l ..imma).— fiind o boală contagioasă se vor respecta riguros normele genenle de prevenire a răspîndirii infecţiilor. . altele nlrlerico rămase nediagnosticate). viiinlnc din complexul B şi C. cu scoaterea bolnavului din activitate pe o perioadă înl«<liiiH|/ild.9. i l r . formele evolutive (unele grave. Din prezentarea formelor clinice se reţine şi posibilitatea evoluţiei ofavorabile cu agravări. acid orotic. sosurile. V c i | i ' | .ut. barbiturice.. 1 1 . l i r t q l u c l d e i n c x c i ' s .n. Recent se administrează cu bune rezultate ih. alimentele prăjite. V'll. prin timpul lung necesar refacerii i (|nnismului. • | n l l l d p i l l c IMltflVi' ( | M o l e ! l i c nllllimlc. l .m. glulamalul de sodiu.stnnţe hepalotrope (trofopar) şi tratament de imunostimulare.i aspuragină (acid as» mile).— l o i i n e l o cu perioade preicterice lungi pot duce mai frecvent la lopritltc i ionice. i enţn. < '«nn'lorlstica hepatitei cronice este evoluţia intermitentă — în pu-. m/o: o cauză frecventă este hepatita epidemică manifestă sau MI. logalon. Ea trebuie deosebită de ciroza hepatică. prin sechelele pe care le poate lăsa. muicidlo. 'rnildiiH'iilul /iied/Vo. antibiotice etc.n/o\..i l l i l îl îl .. Băuturile alcoolice se contraindică cu deîngrijirea bolnavilor cu hepatită acută necesită deci: — urmărirea asigurării repausului timp suficient. 1 1. !• i î l . conservele (greu digestibile). iar dintre medicamente se vor evita acelea care so-' î l .. • I I 1 1 evolutive — cu posibilitatea vindecării. Boala a fost descrisă în ultimii cei de .— administrarea medicamentelor prescrise. dară nu se respectă dieta şi odihna în perioada de conva-• • . hepatita acută epideilrfi esle o boală cu largi implicaţii medicale şi sociale împotriva canin lielmio aplicate toate mijloacele profilactice şi curative. lipldt* V('<|. • / < • / . O hepatită acută la care semnele de evolutivitate persistă după D l ' .I i i l i . rămîne să se folosească măsurile clasice de rofllaxie. condimentele. HEPATITA CRONSCA . în concluzie prin răspîndire. / .n l 1 1. .. • '.4. i i p ui so l i c i t a p < i i n H M M I | e nd oc ri n şi p ri » iNpuiM' I M (ll'ihcl '/iilmict.SV vor evita: grăsimile în cantitate mare (se vor reduce cele ani-mlc). cisoi i . <isp<ul<il de sodiu.' >l (IlIflM' |. c m c p o l • .mi. -— l i c | » i L i t a serică duce mai frecvent la forme cronice. . i luncţia anlitoxică a ficatului (sulfamide. l . — asigurarea alimentaţiei ţinînd seama de principiile enunţate annlor şi unole obiceiuri alimentare ale bolnavilor.si dcidul (jlulumic. După caz. celu-)/. Pînă la irt'pnniroa unui vaccin. l luni poate fi socotită cronică. ceea ce solicită o supraveghere clinică atentă bolnavului. relevîndu-se semnele de instalare a insuficienţei hepatice.

(şi a altor enzime). duodenale.n. Splina este uneori palpabili. antigen Australia l IU (Ag. vititm liiK . vnrli'ii (| iistrorsolii(|iciH'. — Disproteinemie: timolul mărit peste 6 U. S< Intlgrama hepatică contribuie la evaluarea stadiului evolutiv al tiolil. lulbumii d i .>/<>meJe d/. l no . mărită. precum şi în cele cu sindrom lii'inonigipar. i i o i o g l i i c l i n i c i i e c a r a c t e P iI z n aszeăm n e g e n e r a l e ş ! r ie tl|N ll<C |)l'p .|)ii»i«lni( . r n i i i i i f . edcmo.şi gamablobulinelor.H. crioglobuline. circulaţie abdominală colaterală.! toxice. Nliidronml Imunologlc prin prezenta de autoanticorpi şl Ag. — Antigenul Australia este prezent în majoritatea cazurilor. . — Proba B. anticorpi mililicpatici.S. dar mai ales gama.. creşterea ylobulinelor beta..(»• /n/i/('(1 i'vldcnţlii/a Inert din (n/clo de început lilportcnsiunou portnlă (trnduvH p i l n fvl-i|p|itl«mn «. flbrinogonului şi a colinesterazei serice.. iirit) generale stnt reprezentate de astenie. lungit de bftuturi N i* i>i.H.spcpf/ce: jenă epigastrlcă. i . crtlIm «i tlmolului. Ficatul are marginea mal ascuţită) conftlNtmlti m«ii formă.Hlmlromul hepatopriv se manifestă prin tulburări de coagulare: scfiderea albiinliiuinlcl.. — Galactozuria provocată indică deficit funcţional hepatic. V. . iplonoiucon-Im.I. d. papaină. uneori uşor neregulat. Splonoportogtalla //. s i m p t o m . crioaglutinine. o hepatită cronică se analizează pe baza sindromelor fiziopatologlco — sindromul mezenchimal (inflamator) se exprimă prin creşterea V. utate.i . apetit diminuat. i r i i i t o l » •. Intestinale. M . somnolentă. MacLagan. ScOderea debitului înnguln li<>pnllo B»ln pii'/rntn In hrpnlltcU' (ionice ncllv-ovohitlvo. . i hinotice biliare. In unele forme se evidenţiază o componentă autoimună: anemiei IIMK "penie. Sondajul duodenal evidenţiază semne de suferinţă a căilor bll i n i i ' cxtrahepatice (dischinezii. pozitivitatea reacţiei Coombs. Aceste reacţii trebuie căutate întotdeauna Iu l MI mele cu splenomegalie şi anemie. balonârl postprancUale. ( . steluţe vasculare.iiiiliiillnr vcnonsc splonopulmonnro). pot duc« In hapal>i< rrontca.Nlndromul dihipertensiune portală se canictcrizcazS prin ascltd. in ( p . llcputosplenomegalie. creşterea sideremlel şl a vltamlii»! Dlt In stnge.S.P. Punctional. Determinarea debitului sanguin hepatic are mare valoare pentru | iiori/«rea stadiului hepatitei (scade în afecţiunile hepatice evolutive).HBf.HBs) pozitive. n i i• . — Nlndromul de citoliză se exprimă prin creşterea transaminazelor !n tpaclnl t|liitam»x<ilicâ peste 17 U.S. sindromul hlllar se manifestă prin creşterea bilirublnemlel directa *ou liniiHM In ( t n lorniclo cu homoliză). nliu/ul.lliperbilimbinemia se constată în puseurile evolutive. trombocitopenie. arată retenţie peste 10%. Puncţia-biopsie hepatică cu examen bioptic şi histochimic preci-«««n/ti stadiul evolutiv şi forma clinică de hepatită. Probele biochimice: -. subictcr sau Icter.S/.Au. inflamaţii).Au. a beta. .

de consistentă ceva mai crescută. p lile l'ioţliiostlcul este în funcţie de precocitatea diagnosticului. hepatomegalie sensibilă. de aceea trebuie să se insiste • u l i u respectarea tratamentului indicat care se face în condiţii de l m ut. degenerarea. 10 . de durată şi în grade diferite.P. colesterolul şl sărurile biliare. fatigabiInte. cu faze de latenţă şi <• i'\dcerbare. Seinhepatică şi examenul histologic arată semne de afectare hepaIn (|idde diferite. subfebrilităţi.i tratamentului şi de particularităţile imune ale bolnavului. Posibilităţile evolutive ale hepatitelor cronice sînt varia<) indre parte sa stabilizează pînă la vindecarea completă clinică l. e dsemenea posibilă. expilnmt prin creştere H. scăderea poftei de mîncare.*". sindrom hemoragipar... Clinic se caracterizează prin stare rneniiel bună. Sînt posibile însă şi '<|iosluni şi stabilizarea de durată.. In condiţiile unui tratament arespun/ător această formă rămîne stabilizată.S. Hepatita cronică stabilizată. I ' . sensibilă). Poate însă evolua şi spre forma progresivă. Scintigrama hepatică arată modificări profunde. Cu un tratament corespunzător boala poate re ţii se stabilizează. oclilinic se evidenţiază alterarea testelor. Morfologic: aprecierea se face prin laparoscopie şi puncţie bioptlcă. Debitul sanguin hepatic este nil scfl/tit. Probele bioii mice sînt la valori fiziologice sau foarte aproape de acestea. nidi rar subicter. unii loloqică. Probele biochimice sînt alterate în grade diferite.. Hepatita cronică progresivă. iar persoana respectivă :>atf> dure o viaţă normală. Acoosta formă de hepatită poate evolua fie cu insuficienţă hepa. regenerarea şi arhi• ' l i m l c d hepatică. Fi ii n l se palpează uşor. cu tenînlcl de revenire către valorile fiziologice.fi/«iro. uneori steluţe vascu. formei. icter.:Ti ?l <omft liepatică.Minlionnil (/c . /.>. scăderea în greutate. ne•i|iilm Itdtilor ficatului. respectînd numai regimul igieno-dietetic.. S .10 pe l < mice. necesare pentru precizarea stadiului evolutiv al e d i. dimensiunilor. uneori splenomegalie. '. Evoluţia spre ciroză este ll(il)iitita cronică prezintă trei posibilităţi majore de evoluţie: //<• l voluţla. . apariţia exozlvrt de steluţe vasculare. Alteori boala evoluează ondulant. Hepatita cronică activă. Evoluează cu semne dispeptice perrtnente. seric peste 1 2 % . lllnpxlii poate aprecia inflamaţia.. U. apetitul bun. i ImtlNOftului de I t . fie spre ciroza hepatică. / / u \ < ' / vu/r /ic'pn//'d" cnnslii din (nllxirni i . scăderea uşoară în greutate. slixlininul culcfitdtlc se manifestă prin crcşteren unor en/ime ca tHfnld/d dl< i i l l n o . «prttomegalic (formă neregulată. de res'•«•I. Debiil sdiii| iiiii hepatic rămîne la valori fiziologice sau uşor scăzute.one dispeptice.\ro/)/« permite aprecierea culorii. iar exaenul hlslologic arată alterarea profundă a structurii lobulului hepai ' .. Clinic se manifestă prin discrete feno. apetit diminuat. iar greutatea este în limite fiziologice.

brînză de vaci. albuş de ou fiert). i l ii consumului) către ciroză hepatică etilică. Ea evoluează lent ( t u cn/ul i i i i i l l M i i . neevolutlvă. mese mici (dar bogate nutritiv) şi frecvente. regim dietetic.1 vinului) esle relativ frecventă. Semnificaţia cxp/onil l lor indicate. Pentru stabilirea formei clinice (evolutivă.slolocjlc modlflcflri alo rfllloi Itlllmn hilinhop. i r . . undo no pim'tică examenul clinic şi examinările paraclinice. bogat In "• <T. jiinilionina şi aspatofort. < i . evaluat în lumina datelor clinice. tehnica recoltărilor trebuie bina litMiyitc de cadrele medii. pit'domiuanţa sindromelor). bolnavul se internează în spital.Tratamentul curativ depinde de forma clinică şi etiologică. pregătirea bolnavului. medicamentele toxice. — llrpatopatla consumatorilor cronici de băuturi alcoolic» (cu doi i ' . în Kr/olo el in< i( i i i ' i i l e . hipolipidic. a faciesului. proceselor metabode regenerare). Murllnntele. diureza. Este important ca repausul la pat li i M I M < 1 I nuii cuifnd ( i n fu/ă prciclcricft docă s-a stabilit dlagnoitl* • > l i c iu lepuusul Iu put in po/iţio de ducubit dorsal. Trebuio de atent* »' ' ' . admiţindu-se în jur de 50—60 g lipita •l<ile. mai ales serice. Probele blochii'-funcţionale şi morfologice contribuie întotdeauna la evaluarea i uliului evolutiv al bolii şi de asemenea la evaluarea capacităţii de iiniiK'ti a bolnavului respectiv.e ţinfl seama de solicitările locului de muncă şi de condlttilt •• • iDiiomice ule bolnavului. Se va ţine seama de posibilitatea iustai unor hemoragii grave prin tulburări de coagulare sau rupturi de u'e esofagiene.'. Tratamentul profilactic esto siniiIM cu cel cil hepatitei acute. i se renunţă la toxice şi se administrează vitamine din timpul I). tutunul. mal alţi i l l n lupte degresat. . n ijirn de viaţă şi de muncă igienic..l'orme particulara de hepatltl cronici -• Hi'patita cronlcA coIflNhitlrâ In r (ir o din punct (In vodci o i llnlc: il'itiilnfl K ierul $1 piniilul. evitarea toxiceloi. btO» • lilmiro-umonilo şi uneori izotopice şi morfologice. lovorlzoail 201 \ . normoproteic (predominînd proteinele cu valoare biologică mare.i hopiililii cronică a etilicilor esto reversibilă. imporluiil de H'linul ( . în timpul perioadei în care se menţin semne dt « r l i v i l i i t e u procesului hepatic este de asemenea nevoie de repaus. carne. Arc evoluţie severă.! procesului hepatitic. I!ste. In Inimelo active se indică repaus la pat. Se exclud alcoolul. aspectul palpatoric al ficatului şl i iei sînt urmărite în evoluţia procesului patologic. toiA iln un repdus relativ. Tratamentul hepatitelor cronice. Este de mare importtinţfl i i><tcUirea indicaţiilor de tratament posthepatitic. i l .greutatea. alături de proteine.iiiro. l\'i'l>(iusul la pat este necesar pe toată perioada de evolutlvitatt'l piorrMilui hepatic. Uir hl. i ' b l r o . a stării ''•inului nervos. M ţi de Niptul că uneori dieta este hiposodată.ile şi vitamine (necesare. îngrijiri. Se va ţine seanA • i nmpetenţa bolnavilor pentru a se pregăti alimentaţia apetisantă. Dicta va respecta următoarele principii: regim normocaloric. Durata repausului este în funcţie do prezenta fi pioliin/iine.Evoluţia se urmăreşte prin aprecierea stării generale.

iar tuneIonul. De asemenea peroanele ce activează în locuri de muncă cu solicitări mari energetice nu care nu pot respecta regimul igieno-dietetic în condiţii de activiito este bine să li se prelungească repausul. al hel'îxpensarizarea activă a bolnavilor cu hepatită cronică. ctlvil.<|. .L .4. extracte <• l K Ml.ivă. Uneori se reni 1 1 1 • la tratament cu corticoizi sau medicamente cu acţiune imunoupii-'. al retenţiilor hidrosaline.. profesionale pe zi. Se face tratamentul 'implicaţiilor infecţioase (cu prudenţă). psihotera-)ln.. în ciroze « pi«duce înlocuirea ţesutului funcţional hepatic cu ţesut scleros. adesea ireversibilă.c vor ovita locurile de muncă ce solicită eforturi energetice mai iun i le. acordîndu-se program »dus do activitate şi excluderea locurilor de activitate cu substanţe cprilntoxlce. ie/olvarea problemelor lor socioprofesionale sînt de mare valoare n ' i i l i i i recuperarea lor.. activitatea în tura de noapte.. i c ă locul de muncă prezintă solicitări mari de orice fel.Irculatln arterială Intrahopatica. 4. explicitul hipertensiunea portală. aspatofort. urmată de scăderea în volum. dutnd Li micşorarea în volum a acestuia în faza finală de evoluţie. după trecerea şi vindecarea episodului rut. Disproteinemia duce la edeme. ce croşto cu 40% şl prin aceasta se eeelerează procesul de vindecare. Persoanele caro il-il pot asigura condiţii satisfăcătoare de repaus în familie este indiat Bă (le spitalizate pe o perioadă mai îndelungată.ivS... l 500 Kcal. Hemoragiile e « .i prin lulburAri de coagulare sau prin ruperea varicelor gastro. forme cu mecanisme auto imune dovedite).«"i •' liemoroizllor. ajungîndu-se la un „ghem sclenfl" q. alături de terapia cu medicamentele amintite. IniInl p'Mlo să fie o fază de hepatomegalie.. Mnr/o/oy/'c se produce o distrugere a structurii organului. legalon. ascită şi • m i i ' . acid aspartic. Sclerozarea împiedică circu<\\\<\... Hepatitele cro-| cf « i i semne nete de activitate necesită repaus profesional total. Med/cafj'e: se instituie terapia cu vitamine (complex B... Reluarea activităţii trebuie să se facă treptat..\ p i i i . cu margine i N c n l i i i i . cu ficat neregulat. circulaţia colaterală.... l'nrata repausului la persoanele cu hepatită cronică. mai Ies « l .6. C).9. Dilcronţa faţă de hepatita cronică constă în faptul că ciroza este n i ) ( | M ..iloa în mediu cu substanţe hepatotoxice şi limitarea activităţilor xlr< i profesionale.. evoluează cu hipertensiune portală şi cu i i i x l i l i r .isli(>esof(Kjiene.. chiar 3 ani. i r e a structurii lobulului hepatic. asparagină. :. Splenomegalia însoţeşte ciroza. dar numai prin indicaţie stabilită de către medici (forme i n v i .ilben. Condiţiile socloprofesionale ale bolnavilor cu hepatită acută inuonţează durata repausului în condiţii de spitalizare. Timp de l — 2. dltcrnroa tuturor funcţiilor hepatice. CIROZELE HEPATICE Cirozele sînt afecţiuni hepatice cronice progresive care evoluează u nllemroa stării generale şi a structurii normale a ficatului.

prin tratament putîndu-se obţine revenirea din comă. aldactone etc. îngrijirea bolnavilor cu ciroză hepatică este similară rolei rxpuso In hepatita cronică. Prognosticul de viaţă este de 3—6—8 ani (uneori şi mai mulţi). precum |i i l n npc bicarbonatate calcice. Bolnavii cu hepatită cronică stabilizată (persistentăi H'/idudlă). Se folosesc intermitent diureticile de tip nefrix..Evoluţia este cronică. precum şi ciroza reprezintă contraindicaţii pentru traIrtiiienle balneare.. 4. hinc. Frecventa localizării este favorizată de faptul că para* /Mul tnlihuişte In calea lui mai întîi bariera hepatică (cu o bogată raţca M).i(|iio(itlcul clinic <ne în vedere: a) nntecedenlelo poisoiuiln. Pot surveni Inia ţi |>erloade de relativă stabilizare. In coma hepatol n * rlnlă.i i h c sc reface rapid după puncţie şi influenţează nefavoiabil p>.1 pci '..)/ b) pol|. cu păstrarea funcţiilor vitale. lichidul ft'. beneficiază de apele alcaline simple sau mixte. i. Hepatita cronică activă. Crenoterapia bolilor ficatului.. piolielor paraclinice. la care se asociază intermitent cloruia de p<>IfiNiu .i are etiologia şi patogeneza prezentată la descrierea chistului l i l i l n l i c pulmonar. u f i i v .?i vitamine.Mucul ImliMviilui. amoniemia este crescută.n Iu m/ de necesitate.oiine ce vin în contact cu cilul: cio bani. l)|.7. Mmirtoa se produce prin comă hepatică: pierderea cunoştinţei. deoarece spoliază organismul de proteine.lavorabilă. Apele sulfuroase de la Olăneşti au ac(111111. Alteori moartea se produce în urma unor hemoragii mari (prin tulburări de coagulare sau rupturi de varie* ijiriliocsofagiene). undo se fixea/d şi apoi se dezvoltă. scintigrafice şi examenului morfologic. Funcţia evacuatoare peritoneală se face num. La acestea se adaugă semIM ' I n clinice şi de laborator privind afectarea hepatică.emid. putînd alterna perioade cu evol u 11 u lentă cu perioade de acutizare şi evoluţie rapidă.islx. aboli» im reflexelor. CHISTUL HIDATIC HEPATIC Itoal. Coma este expresia insuficienţei ficatului de a-fi IM n l îndeplini funcţiile biologice. hepatita cronli rt evolutivă. proo (c. vliiAtorl etc. Uneori se recurge la tratament chirurgical.str> mnl frecveni 1. progresivă.M m i < < i tumori olnstlro la nivelul (leatului . Diagnosticul se face pe baza antecedentelor. simptomelor clinice.9.4.

Sindromul biliar (vezicular) se manifestă indiferent de cauză (care npihnrt forma clinică a colecistopatiei) prin simptome relativ carac• l i s l i c e . după I n i l u r i li/ice sau psihice. alteori iradiază în regiu•fl precorclială. subfebrilităţi. examenul i mitmlm.fu n c ti o n a ae a t ă r e l a ţ i i f i z i o l o g i c e . l>ilitubinemiu. frison. i ra rtru l u n e i N tflri fle n p rn lfl b u n e» r) p o zltlv ita ten u n o!r <p•io ln < In •rflto r (v o /in o fiU i» . In unelo unie se n-rcelea/u colesterolemia. ce evoluează cu o stare generală nu prea alterată. sensibilitate obiectivă (în rade diferite) în hipocondrul drept (punctul vezicular: vezi împărţirea >po<|rnficft a abdomenului).i< in o sti< u lu i. care apar de regulă după greşeli de regim alimentar. laparoscopia. /:x/.Itxa m o n u l ra d io lo g ieo ate s ă d e a u n e o ri in d ica ţii ddie. lr C o m p l i c a ţ i i . . ALTE AFECŢIUNI HEPATICEn c e r u l h e p a t i c v a Ca fi m en ţio n at la cap itolu l priv in d canceru l d i.4. Reamintim că nnmnc'za amănunţită are mare importanţă pentru diagnosticul clinic c sindrom vezicular (sau biliar).9 .9 . B O L IL E V E Z IC U L E I B IL IA R E Ş l A L E C Ă IL O R B IL IA R E Noţiunile de anatomie şi fiziologie au fost amintite la anatomia rolului. decolorarea parţială sau totală mntcriilnr fecale. colecisloţjrafia. i < j i x > . diaree sau constipaţie. febră. 4. a b c e d a r e . d eo aro ce p u ncţion area chistului p oate determ in a u n şo c m o rtal. uneori apărare musculară sau palparea c'/lmli'i ( I n hidrocolecist). D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l tr e b u i e f ă c u t c u c a n c e r u l ş i s if il is u l h e p a ti c . I u l p o d i e p r o d u c e c o m p l i c a ţ i i p r i n f i s u r a r e .a m a s ig u r a t c ă n u e s l e u n c h i s t du lie. după emoţii: durere de tip colicativ în hipocondrul drept.4 .NllV. Va fi susi'C'Uit în toate cazurile în care se evidenţiază un ficat mare şi nereguit. — durerile apar la intervale neregulate. ro actia C asso n i). l i i i i c s f t s e f a c ă n u m a i d u p ă c e n e . p in / ficln tiflr a llc re m a re v a lo a re în stab ilire a d i.8. T r a t a m e n t u l e s t e c h i r u r g ic a l . Noţiunile de semiologie şi probele paraclinice au fost de aselenen redate în partea de semiologie a tubului digestiv. l i r . a h i o c lt lm i c o . i n f e c t a r e . 04 . în hînrţie de forma clinică se pot asocia şi alte simptome: gust mar. pigmenţii biliari în urină. subicter. E s t e i m p o r ta n t d e r e ţ i n u t c ă p u n c t i a . h i '. — greţuri şi vărsături bilioase. subicter sau icter. Sifilisul hepatic este actualmente din ce în ce mai rar. colangiocolecistografia. 4 . urină nlurlrfl (pigmenţi biliari prezenţi)./o/rin funcţionale utile pentru diagnostic: sondajul gastric şi noclciml. alterarea stării generale.9.'. ce iradiază în spate l umftrul drept sau numai în umărul drept. durează l-—3 zile (i se mai pun« „dispepsia de trei zile") şi se întind pe o perioadă de cîţiva ani.b io p s i e h e ip-a ti c ă .

' .. pentru diagnostic şi tratament etiologic. însoţite de dischinezii sau favorizează apariţia litiazei. adică inflamaţii ale vezin l i ' l biliare şi ale căilor biliare. Colecistitele sînt inflamaţii i l n vc/iculoi biliare. malformaţiile căilor biliare. dacă '••«Uzează şi alte condiţii. etiologia coledstopatlllor este variată fiind incriminaţi: i) factorii alimentari de risc reprezentaţi de abuzul de grăsimi ' i o şl rtiiluşuri. Adeseori afecţiunile căilor biliara i l n t mixta: coexistă inflamaţia. I i ) în cadrul patologiei veziculei şi căilor biliare mai amintim.. ducînd la dissinergiile lor cu favorizarea ini. ultimele sînt frecvent angiocolecistite. • Iar posibil).. regim hidrozaharat 2—3 zile. raărlnili • iiiictiel sau eventualelor malformaţii congenitale ale veziculei bli M . Manifestări clinice (acute): sindrom vezicular. infecţiile căilor biliare şi proclpl* i colcsterinei cu posibilitatea formării litiazei biliare. l i ) l:actorii infecţioşi (microbi. intervenţii chirurgicale tyt • flllf biliare şi cancerul căilor biliare. 1) l'arazitozele determină colecistopatii parazitare (de exemplu: înmhllti. în angiocolită se poate produce subicter 8811' ' ' ' • i r icter prin componentă mecanică şi prin interosarea secundară • • liilH hepatice. Sonda/u/ duodenal şi examenul bacteriologic (antibiograma) stnt . pot duce la litiază " r ă. frison. ea determină spasm pllo1 roflcxc patologice visceroviscerale. virusuri) realizează colecistitite (in* i ţ i i ) .i (i ilo r şi a litiazei biliare. formei. (|) 'Traumatismele pot determina colecistopatii traumatice (mal rai. llxplorări paraclinice.. realizîndu-se colecistopatii alergice. febră. ' ) l'actorii nervoşi şi hormonali (la femeie) acţionează asupra li-«lismelor căilor biliare. Acroloina care se formează din grăsimile prfljlta 0 substanţă iritantă a mucoasei gastrice. con* npnr mnl frecvonl In f o mol.COLKIlTOfATIILI Cnlpclstopnllllc' stnt Nllfcilliţo alo rflllui bll|nn< fll uL Icul' i i'ilhiro. După trocoroa puseului . uneori apărare musculară |t • Ifiirrt ţjenenilă alarmantă. cu spasme şi pe căile biliara liliif/ii) care favorizează staza.. aplicaţii reci pe hipocondrul drept» antl-l'lnllcn (dupA nntlblogramă)) apoi drcunj biliar. iar angiocolitele reprezintă inflamaţii ale căilor iilllnrr-. anghilula sau anchilostoma). senilhllllnto marcată în punctul vezicular. După trecerea fenomenelor acute. se eftci ' i r/n coleclstogralia care dă relaţii asupra poziţiei. dislipidemia... dischinezia şi litiaza sau parazltOMU COLECISTOPATII INFLAMATORII (!olecistitele pot fi acute sau cronice. apoi regim liml-'•n < u col din bolile de ficat. illln 0) Cauze alergice reprezentate prin alimente la care bolnavul M "ii'. fiil iile U' biliare.ibilizează. d) Factorii dismetabolici: obezitatea. Tratament: repaus.

— Dischlnezia hipochinetică: durerea este ca o jenă. pot însoţi afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare • m pot apărea ca urmare a unor procese patologice abdominale (ulcer. paroxistică. Litiaza biliară poate îmbrăca o diversitate de simptome i r . «i| M-ii(lk'ită. Pot fi determinate prin influenţe nervoase (nevroze). metroanexită). Analiza clinică. coleretice (fliiyhlrol). hiperkineticg • . nucului antispastic sau numai la opiacee. Sondajul duodenal este greu suportat de bolnav. gra-Mdltaten şi obezitatea sînt factori care) pot juca un rol în declanşarea M llll. Colccistograiia arată hipotonie marcată. Sînt frecvente. mai ales la femei. gust amar. utldurfi locală. tulburări de meta-'jn/tem (cu repercusiuni asupra precipitării colesterinei. are o culoare închisfl (atra bila). Sondajul duodenal: bila B întîrzie după sulfat. uneori migrenă. aiim i ' i i i . — Dischinezia hipertonă este dominată de durere vie. antlalorgice. dar nu în toate cazurile se lA clinic.i urmare a unei cauze declanşatoare şi care poate să M/O In t r i i l . colagoge. i ţ j a neratională. Slmptome. LITIAZA BILIARA I. COLECISTOPATII DISSINERGICE Colecistopatii dissinergice (dischinetice) sînt hipo-. stază. Colica biliară este manifestarea clinică cea mai importantă peni i i (llnţinosliciil litiazei biliare. umărul drept sau regii locoulUilu. care acuză dureri In timpul scurgerii bilei. M I mixte. însoţită de Ronzaţici de greutate în hipocondrul drept. Colecistografia indică semne de hiperchinezie (vezica biliară este iilpercontractată după administrarea colecistokineticului). ni K (ipnic i . Formarea calculilor este condiţionată de mulţi factori: illmenturi (grăsimi.itla/a biliară este frecventă la femei.•eut. Diagnosticul se face pe baza sindromului dispeptic biliar. hipercolesterolemie). la care şl succesiunea ciclului are importanţă în patogeneză şi declanşarea colicilor biliare. este în cantitate mare. 00 . Durerea are Iul In lilpoi M i u l i t i l drept şi iradiază în spate. dulciuri. vom fac* tratament curatlvo-profllactlc (do provmilrti o nciitl/flrli)) antispastice. ameliorează acuzele şi uşurează bolnavul. sondajul duodenal şi mai ales colei 1 1 H 1 1. Terenul ereditar. | H ' | i l i c r biliare. în combina-l« şl cu săruri de calciu). caracterizată prin durere paroxistică. i (colangiografia) confirmă diagnosticul care trebuie să fie băi M i l d i n cxoinonul clinic. infecţii biliare. . 1 1 i. litlologle. !n fn/n cronica. balneofizioterapie.

In plină sănătate se declanşează fcno» •nBiiHo care dispar la tratamentul antialergic. anghllula sau anchilostoma. Fenomenele apar după inl«»tln de alimente alergizante. . Dltiqnoatlcul se face prin sondaj duodenal şi examen coprologic. an. vflraflturl) C O L E C IS T O P A T I IL E A L E R G IC E Colecistopatiile alergice sînt frecvente.ii ' < 'om pllcată (sindrom dureroi. COLECISTOPATIILE PARAZITARE Colecistopatiile parazitare cele mai frecvent Inttlnlte stnt cauzat* •Iu lamblla. Este necesară observarM illniciitolor declanşatoare ale fenomenelor spre a fi excluse din allu«ntntlo (atenţie deci la anamneză!). cu grea| i. 7 niluniuntul «sta cauzal.

COLICISTOPATIILE TRAUMATICI l ' i l n trnumatlsmo In liipocondnil drept se pot produce rupturi <ilo biliare.fl nevoie intervenţie chirurgicală (s-a amintit că malformaţia favoriwazfi dischinezia. — formarea de aderenţe postoperatorii. examenului urinii. i FICATUL OPERAT (BILIARII OPERAŢI) Un procent însemnat de bolnavi operaţi pe căile biliare (circa 20%) rtmln cu suferinţe biliare. COLECISTOPATIILE CONGENITALE Colcc istopatiilo congenitale se manifestă de timpuriu. icter. •i. care proInf adorenţe. litiază. sublrtor. apoi crearea de fistule. caro dau peritonite biliare grave sau pot determina lemorm. Prin acest traiect se scurge bilă. Plschineziile favorizează staza. — se menţine sau se accentuează o dischinezie anterioară. duoden. 208 . rtlter<ire<i sleirii qenercilo. Tratamentul este chirurgical. examenului scaunului !>l ni l i l l i i nbineniiei. Vbift. Dliignostlcul se faco în lumina antecedentelor (operaţii). din următoarele cauze: — persistenţa suferinţei anterioare (nu se înlătură toţi calculii. periviscerite subhepatice. psihoterapie. Tratamentul constă în dietă. CANCERUL CAILOR BILIARE Cancerul căilor biliare este prezentat în capitolul în care se desdirle •ancerul organelor digestive. . subicter sau icter. pxiimomilui obiectiv (cicatricea postoperatorie) şi a mani-ilor clinice: sensibiliUileci în hipocondrul drept. Diagnosticul se confirmă prin colecistografie. FISTULELE BILIODIGESTIVE Fistulele biliodigestive sînt traiecte anormale care fac legătura ntrc colorist şi un segment al tubului digestiv (stomac. inflamaţiei periviscerale existentă înainte de operaţie. antispastice. sedative. la tinei >rln dispopsie biliară. Cauzele fistulelor biliodigestive: inflamaţii. — se formează un nou calcul în căile biliare. staza.jll Intrumurale ştiu în cavitatea veziculei biliare (cînd apar Imorl loarlc mari). *— cî1 i Io biliare nu se adaptează la funcţia de eliminare a bilei în rondlţlilo noi create postoperator. Tratamentul este chirurgical. alterarea stării gene-.. . inleslln subţire sau colon). infecţiile şi angiocolita cu simple ninosriilo: durere în hipocondrul drept. îmi ales cei care sînt situaţi în canalul coledoc). anamne-| iliuere). litiaza). tumori.

Bolnavii cu litiază biliară. — Formele hipotone beneficiază de proceduri excitante: spălaturi. cu veziculă fragă. Covasna. l)U'ol. h) Internă reprezentaţii de insulele Langerhans. duşuri scoţiene. Ţinea.. Ţinea.<> liepntli/t rnl«»Mnii< i explora şl ntl<< funcţii hepatice. dUtlii(|1iidu-l-Hii un rap. cu ci'lnle • lU'ibrnilnnrn di' (ilucuqon (hipergliceminnt). antispastice. Ciungei.iopcialohe (colangioyrafie retrogradă). . Bodoc. au deci acţiune coleretică şi coleclsto• luetică. sllunl ri-lroporltononl. cerct-' • a atentă inli.H | ( .pentru a aprecia eventuala «volutla «pn. • . Ţinea. sondaj duodenal). Bodoc. în acest sens se indică apele minerale de Bodoc. calcice sau magneziene de la Ivanda. 11 nall Intern» — p»nu. celule beta-secretoare dt lnsulln.i» mwut . Tratamentul curativ: dietă. l HpolnNUlIiii'liiln ( I c l c i l i i i n . la cel puţin 2—3 luni după operaţie. lipsa ei lli'tinpiedicînd persoana de la o viaţă activă. Sîngeorz-Băi. l diidirtul /nlmrnt. I n i pi In Nn i(. beneficiază de apele bicarbonatate sodice şi apele sulfatată! Wlftnlc-Moldova.. admihhliale pe cale orală. lirtl cu peria. Călimăneşti. un corp ţi o comlfl. înapoia stomacului şt inconjurnl de rniliul ihiiidiiiinl. alngorca celei i potrivite tehnici operatorii. Malnaş. Prin formanţll trtl partlclţit In ilii| nillti.i ' llvitfite. Aceştia vor fi lămuriţi că îndepărtarea veziculei liillnre. Dacă stnt omeiio de hepatită. cu atonii vezicuIniK accentuate (cu vezicule voluminoase). asociate cu aplicaţii externe de nămol cald la luleivale de 2—-3 zile. Căciulata. favorizează vindecarea eventualei afectări hepatice |l cft vezicula biliară nu este absolut necesară pentru viaţă. BOLILE PANCREASULUI Panrroo. /'.. de teama unor Imll do ficat asociate. drenante biliare (Bourget. inflamate. anglurol. Olăneşti. fără semne d* . cu aderenţe bilio-hepatoduodenale nu beneficiază de crenoterapie. Covasna. 4. la Ciunget. tratamentul se va completa după nevoie. şi de la Breazu. H CRENOTERAPIA IN BOLILE CAILOR BILIARE — Apele minerale bicarbonatate sodice simple sau mixte fluidifică ulcalinizează secreţia biliară. Scăderea secreţiei biliare se poate obţine prin cure cu ape sulfa-'Iţi sodice.Persoanele cu colecistopatii cronice nelitiazice. ivnsiia. dezinfectante biliare. «pol In duoden.su/ este o glandă cu secreţie mixtă: a) exienid: secretă «ucul pnncrf-nllr i Iminenţi! digestivi pancnmtici eliminaţi prin canalul principal Wlrsung in nnipiiln nlnr. l'nncii'iisiil I ..(Ui liormoiuild In pnilc In rci|lnr*a glicemiei fi iii<'!nl)oll«niulul ijlili Idolor. Biliarii operaţi beneficiază de ape minerale. uneori t l l n d IMMCMIIH ptinrţin I u n ' • hepatica.s/'/ioterap/a biliarilor operaţi este absolut necesară mai ales la hnlimvil care întîrzie să-şi reia activitatea postoperator.1 (lilpo- glIi'Kiiilnntn) şi crlul^ (|ninii.10. Tratamentul profilactic constă IM pregătirea prcoporatorlo..4.Formele hipertone ale colecistopatiilor cronice nelitiazice bennflrln/ă de apele minerale de la Ciunget...

balonări. în urină şi sucul duodenal (amilaza scade sub 32 U. PANCREATITA ACUTA CATARALA Pancreatita acută catarală survine la persoane obeze. Examenele paraclinice pot evidenţia: scăderea fermenţilor pancreallrl In sîiHjc1. încît i s-a mai spus şi drama abdominală. hemoragii). în •ilii(|c *i urină). şocante (ducînd uneori la colaps) cu aceeaşi localizare. în scaun se evidenţiază grăsimi sub formă «M O . după abuz de grăsimi şi proteine. P a n i i i l i ' i t '| . Slmptome. ' i . ca şi în cea acută. adesea cu litiază biliară. atropină. ' M M-hidratare.sucul duodenal — determinată din bila A şi sub 16 U. Impresionează deci alterarea profundă a stării generale.sle tratat în salonul de reanimare (supraveghere permanentă. zymofren etc. greţuri. Manifestarea clinică principală este dispepsia cu emaciere (slăbire în greutate). ocluzie. PANCREATITELE CRONICE R<ir se individualizează ca atare. llxamenele biologice arată: leucocitoză şi creşterea fermenţilor pmu. codeină. analeptice).. Se manifestă cu dureri atroce. Apărarea musculară este slabă: domină meteorismul. i\ n l e. Wohl-«liumilli tn . papaverină. infiltraţii cu novocaină. Scaunul evidenţiază deficiente de digestie a fibrelor mir. scaune abundente. Ea ropr<v/intă un aspect al „abdomenului acut" (alături de perforaţie.idministrează antifermenti pancreatici: trasylol. frecvent hepatobiliare şi ulcerul duodenal etc. Tratament: calmarea durerii (agravant al stării de şoc) prin miol i l i n . ingestia de alcool jucînd rol declanşator. remineralizare.u lii p rii M N iilu l N tu t fio tip : In flfin iflto i n n c ro tic ş l h e m o r a g ie . cu ameninţarea vieţii (prin şoc decompensat). efedrina. < . A lto fifcc(iunl itnt reprezen tate de litiaza p ancreattcă şi| tu m orilo hiiirroflll< o.i'iiluii' ţii d grăsimilor. PANCREATITA NECROTICO-HEMORAGICA Pancreatita necrotico-hemoragică apare de regulă ca şi cea catarală la obezi şi litiazici veziculari. durere epiştiu în hipocondrul stîng postprandial. poritonite. grăsoase. Debutul este brusc. la nevoie intervenţie chirur• |ir<il<1. Boli i . lucioase. Montionăm că administrarea morfinei este contraindicată pentru t d stimulează secreţia pancreatică şi agravează boala. Durerea este atît de mare. « ru te (cn tn rn lfl şl n et'ro tlt'o -h o m o rag lc ă ) sa u cro nli«. cu dureri în bară (abdomenul superior cu punct de plecare epigastrul sau lilpocondrul stîng). .1 H .W. de regulă se asociază cu alte afecţiuni digestive.Teatici în sînge (în special lipaza şi amilaza). alterarea stării generale. Prognosticul bolii este rezervat. cu mortalitate mare dacă nu se Intervine în timp util şi cu mijloace terapeutice potrivite. starea de şoc oste atît de puternică. < • .

cotazlm. creionul). cercetării fermenţilor Antici (mai des.i . c a i • i i i i t i ' Mn it' | „ . lipaza şi amilaza) în fecale.t i « c a r e s e p r o p a g a i n f e c ţ i i l e g e n i t a l e l a f e m e i .ibileştc pe h<r/. L a b l r b a t ..ă fermenţi pancreatici: trizim sau triferment.. Se vor preveni ' i ' t l l l e pancreatotrope (în special cele virotice: hepatita. sliujo na.el (suleiinie dl-n in trecut şi prezent). t i i s . cu iradieri în spate.. suc duodenal. Slinptome. sub forma de lanţ situate în hlpo-Midiul stîng.i ulmii ul. i < loscopic. i ntiu a urmări di<|esli. litiaza biliară. etc.. '(agnosticul clinic se sl. festal. alcătu in d tn tro ala o < •« • < s > i l « i l i I n I M M i -. caracterului durerii.. Diagnosticul se bazează pe sindromul dureros şi pe aspectul ra-'' " I i i ţ i i c : de calcificări pancreatice.. u n a p a r ie ta li $ 1 a lta v lic tm l/l.4. TUMORILE BENIGNE PANCREATICE Tumorile benigne (chisturile pancreatice.. falsele chisturi.11.<• KMUIM' In mţ|limil St limldt-SlrnNNbiirni< constă din adinint' ii n i unui i < . Mesele vor fi mai frecvente. stării do nutriţie. lu t.. LITIAZA PANCREATICA Litiaza pancreatică este o afecţiune foarte rară. BOLILE PERITONEULUI l Y i l t n i i i ' i i( i• • . Se manifestă prin dureri în epigastru sau hipocondrul i i l i y s<iii paraombilicale. chisturi i"increatice-posttraumatice) se întîlnesc rar. 211 . glucidele. 4. ioduria provo-! explorări cu izotopi radioactivi (vezi volumul de Explorări /u/io r i idtamentul: regim alimentar sărac în grăsimi şi mai bogat în proii^or digestibile şi glucide.slui lilucloi nnr.în timp in Insufldunta blllnrfl grA*tmtl« apar iub formă <.. n m b H ' o n i u M i i i M i i i .. ! ( •n s e ro a s S a lc ă tu ită d in d o u a f o ite . CANCERUL PANCREATIC Cancerul pancreatic este prezentat în capitolul „Cancerul apară-"ilul digestiv". i t o m a c .<i cinamne/. <is-Iul scaunului macroscopic şi microscopic.. Tratamentul este medical (se tratează infecţia adăugată) şi chirur• i " ni (îndepărtarea pietrelor). grăsimii'-.in tim p ce la fem e le co m u n ică cu ex terio ru l p rin o rlflIM i i i i n i | i i im ni . i ..< | l m nllinentar c'omplel pi Ivind nelo. acizi grafi.n .lle. aspectul scaunului m . Se efectuează de asemenea proba cu trioleină. Se vor trata: colecistopatiile. i 'în n ilc.im i.slmllor In special. di<|e. Se admiie<r/. i i i l r u n d e l i c h i d u l o r g a n e l o r c a v i t a r e p e r f o r a t e ( c o l e c l i t . Inup de l i c l y. cae u n sac „fâră o rificii" (B ich a t).i i i <i I M . n i i ' i $ | v ag in . după curo se ui mrtie-jln I u l .

.. Subliniem noţiunea de urgenţă a peritonitelor acute.. duoden. i . ca şi cele segmentare. tuberculoză. Peritonitolc acuto primitive apar în cadrul unor boli generale infecţioase. opiacee cînd se bănuieşte un nlxlomoa acut. . ce a administrat ca tratament yi la ce oră. Peritonitcle generalizate pot ii primitive sau secundare. periclitînd viaţa bolnavului.. prin perforaţia organelor cavitare: stomac. ulcor (|<istric sau duodenal cronic. Aceste peritonite trebuie stt I i i " recunoscute cît mai repede şi trimise imediat la spital. sarcină extrauterină ruptă. Dacă se administrează totuşi modicamonto. împuşcare..i om i.c: debut. apendice.i onjunele respective la peritoneul din imediata vecinătate. ce consideră că este...lUlomln. colecist.. Se mai pot reali /n poritonite prin traumatisme deschise. l>) Imn de acalmie înşelătoare. Evoluţia fenomenelor se desfăşoară 'in -l [tr/. tranzitorie. leucocitoză.mcrcuHul PERITONITELE IM i tt« nrgtn de protecţia p«ntn. apărare muscularei |.Sfilnri de corn de animal etc. cadrul sanitar trebuie să trimită la spital orice cu/ rare / se pare suspect de abdomen acut.. în care lenomenelo clinice par aă sa amelioreze} aia . Intestin. vo/lrn Ullnnifl.a de debut cu simptomele abdominale menţionate. Peritonitele specifice din cancer. salpingoovarito cronice. florin nbilomlnnlS.i n smi muilcjin. apoi decompensat.... colaps t'ninprnsut. . acalmie înşelătoare.vou generale numite peritonitc. Insistăm sfi nu so «idministreze antispastice. luminai. Stmptomele sînt cele din abdomenul acut: durere violentă abdoin l un M.. căci maschează simptomele şi pentru un timp medicul i-slo tnşolcit de ameliorarea care apare după aceste medicamente şi nu Inli'ivino prompt. relatlnd în biletul de tri-/ii//rr<' ce a constatat.slnt In lin|inill(>iipnlii/ unele «lut lotrofmrllonPale ca: rlnlcln..niiilHinure. Tratamentul este chirurgical de urgenţă (reanimare). calmante. plegonur/..... înjunghiere. ni('M|liitiHlii-lc In pn/ltln ll/lnlogtcfl. le fi » i . p.nl>(l<>im>n de lemn").jsiti< i< mlnile..l'erllimoul fl l Hi'HHiQitift lor p<< l' l 'i l n | i l l u i l l i i (in care |e (niiin'n/fl Inroiijuilml "M'Micli ii i | > < ' tl ( o ii ' t i > ' . metrite. vonn cava Inferioara. Mnjorltnl'• • < .nlr> i H . MIJIM i < ... C. I de al Analonwpatologic. cînd procesul inflamator difuzează do l . fenobarbital. PERITONITELE GENERALIZATE ACUTE Peritonitele generalizate acute nespecifice reprezintă urgenţe chi-i urgicale.. morfină. urotcn l' 1 . peritoncul poate fi sediul unor inflamaţii par-//a/o . apoi decompensat. stare de şoc compensat. Nn trebuie uitată evoluţia în 4 faze a peritonitelor acute: a) l(i'/.ii'. !uluia aliilninenulul «au nluiiuc n \ . apendicite cronice. Inr colo secundare.".i i / .s-a administrat azi ( d n l i i ) om X următorul medicament. atropină. îmIMin. l'ciitonitele parţiale se numesc periviscerite şi apar în colecistite. pun probleme grele de diagnostic şi atitudine terapeutică. septicemii. revenirea fenomenelor.lnd este singur. Inuiunlc ii.. dilauden) se va nota: . (papaverină.. metroanexite.HIIHI.

Obstruarea poate fi cauzată din interior (ghem de M I / . sub niollfvrutivă (tumorală) sau cu aderente (libroadezive). prin torsionarea unei anse (răsucire)* • ce c'OMNtltulc un volvulus. metroanexită.v/(! /ci/o spre « Insista încă o dată să nu iw )/i. tuberculoză etc. clnd poate determina o peritonită canceroasă. Lichidul se poate inocula la cobai. ILEUSUL Mudromul ocluziv intestinal (ileusul) este o urgenţă chirurgicali. adică cu lichid în cavitatea peritoneală. apare mai des la persoane In j |f!f»IA. tu ltlvtttd lts.'imoreacţia (IDR) este intens pozitivă. căldură locală. 'illnh'tn (jcr.<i lliidlfl: colaps. tumori etc. El se clasifică in: tlcus paralitic (dinamic) care semnifică absenţa peristaltlsmulul i mnli npore postoperator. PERITONITELE GENERALIZATE CRONICEu i l f r e c v e n t e le n sînt de origine tuberculoasă.>c/d/n li/crro .i //cu. în cele tuberculoase sînt prezente semnele uului de impregnaţie bacilară (vezi tuberculoza pulmonară). în special metastatic.v mecanic produs prin obstruarea (închiderea. N// IUI //O/ r/fife s/ sd Internam bolnavul do uryo/i/d. (ig ltn lle)i (leb î l ) ln/. puncţia peritoneală extrage lichid serocitrin cu Rl» o/ltiv şi limfocite în sediment. Hl. sau prin compresiune din afară (compre213 . I .alteori determină chiar • intestinale. Clinic evolueti/d cu "H dureros colicativ sau subocluziv.) iim \ < ! • " -1 ' i m ' n tenom eneloi < • < » / «(rtiirnr/abdom inale). Iar la fem ol de cu ascită. în pancreatite etc. de obicei i. mm ales la femei. în colici renale. în restul cazurilor 'ilnblloşte cauza şi se tratează etiologic şi simptomatic cu antlspasillcK. iiobuie recunoscut în orice serviciu medical. Diagnosticul se ' pfp prin analiza lichidului recoltat prin paracenteză (lichid hemoraWfi ţi cu celule de aspect malign). Clnd luco ascită. Ele pot fi: postoperatorii (peni i / o variate) sau în legătură cu o inflamatie abdominală: cipcndiolecistită. i u it'* /c/io /iic/n y« v i« r(i/« ra . sedative. astuparea) -ului intcstiiidl..). PERITONITELE ADERENŢIALE (PERIVISCERITELE) manifestă prin colici abdominale.12. CANCERUL PERITONEAL î ţC!niu'orul.4. cd|( ui billur. fizioterapie. tratamentul peritonitelor cronice: în cazurile cu fenomene de ocluInti'slinală este indicată intervenţia de urgentă. 4.

Goia).irl vermiculiforme). i'. dar poate fi întîlnit îl In vd • . înfundaţi în orbite şi împrejmuiţi de cearcăne albastre. MI 1 1 u t de magneziu injectate i. ii Iu intervenţie. I. poluarea mediulll ele.•luni' I I I H I Im lire nli. Examenul radiologie arată semne caracteristice: imagini hidroaerico < omparate cu tuburile de orgă sau cuiburile de rîndunică. acoperită cu sudori.4. Intervenim chirurgicală este salutară. Tratament. Auscultarea abdomenului arată linişte perfectă în ileusul dinamic şi zgomote hidroaerice în ileusul mecanic. Alteori este vorba do o Iminle încarcerată. nlum'iiUitiii../ c sfiit insuficient cunoscute. i u c. miostin. ! < • linere. la care evoluţia. tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice. aparatului digestiv pot fi localizate la nivelul oricărui iei| im-nl . i miii des interesată este după 40 de ani. Sînt incriminaţi: factori eredlrtil. Abdomenul este balonat. tratamentul este medical. apoi decompensat). — alterarea progresivă a stării generale. Sediul durerii (locul de plecare) poate da indicaţii asupra locului ocluziei. este mult mai rapidă. î l tubului digestiv. timpanism şi sensibilitate la palparea abdomenului. Examenul obiectiv: constată faciesul peritoneal: „faţa este palidei. In ileusul mecanic: dacă este recunoscut în faza de început se poato 1n< eroi o clismă înaltă după care. Diagnosticul este de urgenţă: suspendarea gazelor şi scaunelor esto ciipitală pentru stabilirea diagnosticului. incerul gastric şi rectal. ochii excavaţi. i u excitante ale peristaltismului: administrare de retrohipofiză. Undele pot iuvariza volvulusul. Ciin < . Restul simptomelor menţionate sprijină diagnosticul.v. inclusiv la anexele sale.sle necesară trimiterea în serviciul medico-chirurgical pentru observ i i i e ţii alegerea momentului operator.soiutâ) cară împiedică tnm/ltul sau favorlzon/rt lor*| oii<in<ii. — suspendarea tranzitului pentru. Frecvenţă mal u n i i .13. Slmptomele clinice: — culii'l abdominale difuze domină tabloul clinic. i . CANCERELE APARATULUI DIGESTIV < ' . în ileusul paralitic (dinamic). de regulă. i m i'iele. Cauza ileusului se descoperă adesea nuni. materiile fecale şi pentru gci/c (somn absolut de diagnostic). . Haţioganu. privirea înspăimîntatîi " (I.— greţuri şi vărsături (uneori fecaloide dacă obstrucţia este situ ată In porţiunea inferioară a intestinului). fumatul. etilismul. Vii ' . dacă nu apare reluarea tranzitului. Im'tori iritativi. nasul ascuţit. uneori în ileusul mernnlc undele peristaltice sînt vizibile pe suprafaţa abdomenului (misr. după reechilibrare hidroelectrollllrfi tfi ticidobazică. pămlntio. cu stare de şoc (la înce put compensat. 4.

după cel genital. indispoziţie. Mai tîrziu se adaugă slăbirea progresivă In greui anemie. stările precanceroase amintite care trebuie dispensarizate şl ic clinic." i i ' i i i i c i . aclorhidrie. adîncă. pot apărea dureri necaracteristice în epigastru.chimismul gastric: hipoclorhidrie. încept M l «cască.i i i i . carne. gastrita polipoasă din anelii'rnlcioasâ. funcţional şi gastroscopic. .i chirurgicală.CANCMUL «Ulii fi CANCUUL LIMIII . ais . constituie stări precanceroase.. creier). Palparea tumorii reprezintă un semn prea tardiv pentru eficace. • Bistriţele hipertrofice. . oase. Mui tîrziu. anfractuoasă. anorexie faţă de pîine.i u l Umbli ou fost dlsrutatn la gomlnloţjht yt uşor d t i M i t i .zaţ de cafea".imcntul cflcaro osto cel chirurgical. marc utilitate este examenul gastroiibroscopic (axial şl latorll) • "• ol'ochiiil în fnzulo incipiente.i epigastrică. Se va i i . radiologie. simptomatologia în faza de început este necaracteristică. CANCERUL GASTRIC < 'nncerul gastric deţine locul al doilea (în „concurenţă" cu cel pulmt). diagnosticul in „fază utilă terapeutică" sînt importante: simptomele vagi de început care apar la o persoană fără anii-n Io de afecţiune gastrică. i ' i n o ' . clnd cancerul eite surprlni n> i . mai ales la persoane dupH i i Io 40 de ani. Bolnavul • MI . CANCERUL ESOFAGIAN Hidmmul esofagian şi vîrsta atrag atenţia asupra supoziţiei dt i esofagian. iar examenul radiologie baritat. permite diagnosticul In timp util pMl» ' • " iMtorvcnli. cînd simptomele sînt avansate. u cinci a-a Invddul in jur. cînd radiologie se constată doftfi" MI l i Io umplere (lacuna) sau există stenoză gastrică. rrai.meciul Im.examenul radiologie baritat al stomacului care atrage atenţia diagnosticului prin descrierea: n) rigidităţii segmentare (lipsa peristaltismului pe o anumită re- l h) nişa mare. diagnosticul elţl Irtullv. tirul clinic. nece-I dtenta urmărire a evoluţiei şi indicarea operaţiei cînd apar " do malignizare (cancerizare). polipii gastrici. i v i i l u l ) aspoctul luzluntl şl uxainenul hlNtopntoi omplolcd/. /)<. plămîn. căci tumora a invadat organul şi sînt posibile metastaze In alto • ' M i n i i o (ficat. esofagoscopia şl bloiireclzează diagnosticul. i / . cînd aspectul sucului extras este de . i ii" i n .itenţie specială acestor simptome. prezenţa în sucul gastric a sîngelui şi a acidului lactic (reac-iiM Ulli-lmann pozitivă). ulcerul gastric.

prezenţa de sînge în bilă.H. avînd o evoluţie progresivă gravă. constipaţie).S.itomegalia neregulată şi sensibilă la palpare fină. V. intestin. scaune cu produse patologice. Pentru diagnostic este caracteristică alterarea stării generale. constipaţia. . Dacă evoluează cu fenomene de compresiune. cu compresiune. Atrag atenţia hemoroizii simptomatici. icter mecanic. cu probele biochimice în relaţii fiziologice. CANCERUL HEPATIC Cancerul hepatic poate fi primitiv sau metastatic (cu punct de plecare din stomac. crescută.CANCERUL INTESTINAL Cancerul intestinal este mai rar şi apare cu simptome variate (diaree. Tratamentul este încă ineficace. vom căuta canc i ' i i i l primitiv prin examen clinic şi explorări complementare. 1 com presiuni m ecanice asupra organt* ii i ' > r d in ju r şl p rn d u < < • iim < n m . Diagnosticul se face în contextul manifestărilor clinice dominate de constipaţie la o persoană în vîrstă şi prin prezenţa de produse patologice (sînge) amestecate cu scaunul. biopsie» 9! axocolonofibroscopia precizează diagnosticul. CANCERUL PANCREATIC C fint'urul panere. bolnavul decedînd într-un interval de circa 6 luni de la descoperirea bolii. în stabilirea diagnosticului au mare valoare examenul radiologie baritat şi fibroscopia intestinului.. Uneori tipare ca ampulom vaterian. ficat cu neregular i l d ţ i . lindoscopia cu fibroscopul contribuie la elucidarea diagnosticului nvldentlcreu sfngolui în sucul duodenal are valoare diagnostică pen Ini cdiiceiiil iimpuloi Vaier şi cancerul duodenului. bulbul duodenal poate apărea mărit şi defoi mnl. CANCERUL CAILOR BILIARE Cnnrorul căilor biliare apare mai des la persoane cu litiază biliară. apoi febră. alterarea stări» generale. Cancerul hepatic secundar apare în cadrul unei tumori cunoscuto CM localizare.creion". sindromul rectosigmoidian.m p trlo m b lc ale. CANCERUL RECTAL Cancerul rectal este frecvent. pancreas). liep. Examenul prin tuşeul rectal. stenoza rectală cu scaunul ca un . icter mecanic progresiv. Tratamentul este simptomatic (antialgic şi sedative). în cazul în care ficatul este neregulat. Cancerul hepatic primitiv poate avea punct de formare în celulele liopatice sau în căile biliare. emaciere).i < < \ i < n 1 1 . Sînt prezente semnele generale (inapelenţft. cu nuanţă negricioasă (icter nwl(ifi). astenie.

icterul progresiv ireversibil. M i / . cafea.... lipsa de igienă în timpul modcntiţia deficientă.M M'iimcMiliir « I m nevoi dldacdin l. denutriţie.. slăbire în greutate. i. Diagnosticul se poate stabili în timp util dacă examenul e va fi completat cu explorarea radiologică baritată. orarul neregulat al meselor. sondajului 'i i-nai fără bilă. alimentele nespăiu>spălatul mîinilor înainte de masă. i po tome de educaţie sanitară care să educe populaţia In • ni e v i l . beneficiază de tratament chirurgical cu l salvator..in vi suf^rin ţtt . qrdsimi. Din cele expuse rezultă că tumorile canceroase ale organelor dii hve.ii.. probe biochimice.. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR DIGESTIVI liniile digestive ocupă un loc important în patologie. este necesară o atenţie specială la simptomele dis-i i ico.ni'. care i uită cancere în antecedentele ereditare şi care prezintă factorii do i dinintiţi. i . il i> li )i |i cA a Iniiilul np. încordări. l..|.inism. pot genera boli vindecabile.i . l'ratamentul este chirurgical în faza utilă.l n ipntil..enţa igienei defecaţiei duce la constipaţia habituală.. • u r i l e alimentare.. n i i f.1 so poate ved. progrefctnd lent spre icter intens (icter mecanic). Influenţele nervoase (viaţa neregulată. dizenteria.n i . Alv. Pnl"l. care lată .ndnnqc! lupta hn . dacă sînt diagnosticate în timp util (adică în perioada cînd nu i iloază organele din jur).14. 4. traume psihice).1 le(|. tahifagia..iţi. i i \ . i (inapetenţă). |. i x . dulriim de.Cancerul se localizează mai des la nivelul capului pancreasului i lud apar semne dispeptice. MI idsunot ... neobservarea alimentelor care produc tulbuNtnt factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive. P n l o i .' i .iC . x j i n digestivă ar putea fi redusă mult printr-o profiUixio SUI-• "in. raţia alimentară incorect alcătuită.n• | H .i/.i .li.4.r.il. Ilillu . i ' . i ndie. Dispepsiile la sugari survin ca (M ..ilnr.. enterocolite cronice).. examenul • lismului gastric. | e ' .ii i i i .icid l'. Pnni/. Examenul radiologie arată lărgirea cadrului duo-«i 'l şi uneori semne din partea stomacului: lărgirea şi modificarea 'iilui retrogastric. ni. paliativ chirurgical în l i . .lilrt «fui i • . ilo-hih.... incerte.I c avansate şi simptomatic în fazele tardive. .i ti 7i M| i. apoi subicter. microbi.h. î l .' ] .Im.. Deci. n | i .. . n o U C ()l'i|''<. cu urmări yllmionic pe toată viaţa (constipaţie. alimentaţia i inU-rală..... reH'-x. examinări izotopice şi endo-i'ice. lafflttlinsn). . l i n i / u l u i de nlrool.. vcnţă după bronhopneumonii.iliMil.r. i l i o l i l m dicjostivo s-a pred. virusuri.«•n urme sau sechele (hepatita acută. n p i . Ele ocupă (inul ui doilea în morbiditatea generală şi locul II—III în morbiditatea HI incapacitate de muncă şi invaliditate. tutun.M ulcn/ft (ii. febra tifoidă....niira Intrpyup ilii ' ln..ictorilor de risc amintiţi la caro sd M. Diagnosticul se face pe baza fenomenelor dispeptice de lungă dul . Exetn* { lnllllnc|i i i> . mai ales la persoanele după vîrsta de 40 ani.|idiii MM|.

iar pentru detalii se va vede<i Inln (| u l capitol. orice simptome digestive. să tină seama de prelerluţeic lin. i pum-rea în repaus a organelor suferinde. cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire. a vărsăturilor este o cerinţă majoră ce trebuie făcută atent şi cu responsabilitate. în funcţie de boală. un hidrocoleclst . i l i o i rezultatelor.ipetilul. vîrsta bolnavului şi solicitfii l l e eiicrqelice şi neuropsihice profesionale şi extraprofesionale.. îngrijirea se referă în primul rînd la stabilirea diagnosticului.r. i I M . recoltarea şi con-M i v . să fie pregătit şi prezentat estetic. Este necesară înţelegerea seini n l i c . paracenteză. să fie ropartizut judicios (mese fracţionate)» •m |ju (idiiphii n• < | iu i i i i in cure trăieşte bolnavul. Do mare importanţă în îngrijirea bolnavilor digestivi este regimul tlii-iutic. căci ar presupune reluo leu p. Un ulcer. regimul Schmidt-Strassburger pentru cercetarea digestiei.. pregătirea pentru diverse endoscopii (esofago-gastro-duodeno-fibroscopii. Se va urmări mersul icterului şi al febrei. Se va administra un l e i j i m eH mai complet posibil care să conţină alimente cu toţi factorii uuliilivi. iar îngrijirea lor este complexă. DI » .o hemoragie digestivă se poate repeta sau poate evolua spre colaps. fapl peiitiu (<iro expunerea sintetică este dificilă. La toţi bolnavii digestivi se va urmări evoluţia zilnică.s«u piocolecist.i hulii şi a bolnavului. şuii • 'leul c<i <iport caloric. a tranzitului (scaune. Deşi s-au menţionat principiile dietei în partea generală a volumul u i . colangiografie). puncţiebiopsie (hepatică). Vom enunţa principiile. revenim aici asupra cîtorva principii dietetice.o apendicită acută poate perfora. bilirubinemie. (ju/c). Evoluţia unei boli digestive se poate aprecia şi prin probe paradinice: teste de disproteinemie. De mare actualitate sînt astăzi examinările cu Izotopi radioactivi şi cele endoscopice axo-esofago-gastro-intestino-ii broscopia şi axocolonofibroscopia. Se vor determina urobilinogenul şi |)K|inonţii biliari în urină.1 . piecum şi starea generală în ansamblu.H i•. en dobiopsia gastrică. adesea singurul eficace în unele boli digestive.•.ilologiei. teste prin care se evalu oază metabolismele sau echilibrul acido-bazic. examenul scaunului (macroscopic. intestin. da tftc9IM . colonofibroscopii. scaunul sub aspect macroscopic. caracterul durerilor. l(ipiiroscopie). u e a diferitelor materiale biologice. . Regimul dlHi'lu.variat. teste morfologice si eventual probe de efort. Urmărirea evoluţiei prin observarea durerii..Moln.să se adapteze fa/cl evolutivi .ivii digestivi sînt mulţi. mai ales în cazul urgenţelor. colecistografie.! pentru diagnostic este necesară o bună anamneză şi un examen « i h i c r i i v sistematic şi amănunţit. frecvenţă. sa ţină seama de chimismul gastric.î l . microscopic. pot perfora. tuşeul rectal. rectală etc. diareea. vărsăturile. coprocultură.de aici ne resitatea observaţiei atente şi continue a acestor bolnavi. abundenţă).hebuio să fie astfel ales încît să fie potrivit bolii şi să conţi (hulo l .. Examinările complementare pendiagnostic trebuie cunoscute pentru pregătirea. incll sil li e/c. intestinală. sumarul de uri tui. irigosco-pie.. Ne vom reaminti rolul sondajului gastric şi duoden. stomac. Este necesar să se recunoască în timp şi complicaţiile bolilor digestive. pro-'H i M cu pentru examenul radiologie (esofag.

o u ă l e t a r i.i /. dulci. nearse). grăsl(oxcită şi contracţia veziculei biliare şi eliminarea bilei). alternînd cu 2—3 zile nţjlm care combate putrefacţia. dar numai perioade 11il«i| In enterocolopatiile cu caracter mixt se administrează un regim il|-/ag. .. i > ) Regimuri indicate în enterocolopatii: pentru combaterea termenl NO administrează făinoasele.... l or efoiM ..1 s l > i i > . nnou< ' t it n) Alimentele excitanţi' • . Mare parte din greşeli se referă la indt unor regimuri dietetice prea restrictive timp îndelungat. grăsimile (mai ales cele vegetale: nuci. cure sînt cele admise şi care este perioada aproximativă în cat» ' • i i l e respectat acest regim. • t » ) i celuloză (legume. chiar apa rece simplă.'I contraindicate parţial în sindromul diareic): alimentele reci. care măresc masa bolului •'). laptele i'. cheltuielile sociale mari care le implici iili/urea lor îndelungată şi frecventă. c o n d im e n te le.v//iVr . cît mai variate şi diversifi•c» meniu. '. ard e i).. în rîndul aer:.<ir/.fi fină. ' < • / «/e </<i. l i .« I i l o r Min. fructele :. fructe. spre a li accesibile atît celor cu afecţiuni digestive. ' ' • « • / . zarzavaturile cu "loy. i lilptă c. cit mai accesibile oamenilor muncii. c etip . • n l n . fără a se specifica ce să manii' v «i explica bolnavului în mod clar care sînt alimentele contralr •. zarzavaturi. Alimentele slab excitante ale l») secreţiei gastrice: pîinea alba (mal prfijitii). dulciurile.\• .. l'rct-'vonţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidi-i prin boli digestive. untul. ul ca -' i i . grăsimile (neprăjite. Iu activitatea practică se observă o serie de greşeli privitoare ' «rea regimului dietetic. legumele fierte..situează educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea unit.porlstflltlsmulul ţfl (Ic. i l•' ! < • < l e f l r | r n | < iMi/lni" i. fructele. u stu ro i. puţin coa fiartă). smînlîna.i a lo. adică 2—3 zile regim antifermentativ..(u instrumentar de înaltă tehnicitate şi cadre bine caliln «ilo CAfŞ l'irvlnîi îmbolnăvirile sau dacă aceasta nu mai este posibil.«'/>//d a cantinelor restaurant şi dietetice care trebuie să fie cît mal li-. g ră s im ile p ră jite . dulciui l ) Hxcitante ale peristaltismului (indicate în combaterea constipti-'. interesarea cu precădere a persoanelor tinere i l l n d activitate profesională.i. (p ip e r. justifică orice eforturi mato* >• v' spirituale pentru limitarea extinderii lor. c) Hc<j imuri excitante ale secreţiei pancreatice: ouăle (m«i ales moi care excită şi eliberarea de bilă din vezicula biliară). cit •'/or cu alte afecţiuni sau a celor îndemni de orice afecţiune... In acest context subliniem importanţi •.< iv<ilunlr ( pidi-i i < ••lnln/ăji m il < fi n c. AlteorlJ i n bolnavului ce să nu mănînce. să le •i ) | i c i e în timp util din punct de vedere terapeutic.K jră . limitînd pînă la excludere carnea.

glucide. se ponln •puno că metabolismul este asimilaţie (anabolism) şi dezasimilaţie (catabolism) |m ••am» substratului nutritiv. El» recunosc cauze externe (aport alimentar nepotrivit calitativ şi/sau cantitativ). muncitor! In cariere. dezvoltare. Atunci clini domina anabolismul (asimilaţia) se ajunge la supraponderabilitate şi obezitate. minerale) şi apă (mediul în care au loc rom l l l l e hiochimico). exprimată prin capacitaton de autoreînnoire a substanţei vii. unde au loc o serie de transformări. cauze interne (diferite boli) şi cauze mixte (interne şi externe). §tatpu ( i i m i i t i i i l t i i «xcrtfor (pont» 18 cllniliio aefturlle metabolica (au iR . S-a calculat. graviditate). Totalul rnlotlllor în 24 de ore este furnizat de raţia de întreţinere continînd elemente plii'i llft> (protidele degajează 4 calorii/g).Im CM organismului. m ortostnlism. /'/.). biocatalitice (vitamine. fSrH sau cu efort mc (Inul. Raţia de întreţinere. <» ponte njunge pînă la caşexie. Metabolismul este proprietatea fundamentală a vieţii. sex. Irtlclorl d<> lemne.i îmbolnăvit! tino senina de: starea aparatului niiilliivitnriildi (dl(|i". Raţia de întreţinere aduce factorii menţionaţi. fitnhlllii'ii mlli-l (illiiH'nlnrft I. temperatura mediului ambiant (scăzuta. Necesarul de calorii este folosit pentru determinarea meln Imllsimilui şi a energiei necesare activităţii extraprofesionale şi profesionale. im rtml domină catabolismul (dezasimilaţia) se realizează treptat subponderabilitatea.xnroa ra(/c7 alimentate ţine seama de: vîrstă. cosit otc. vitamine. »INH fl/|i>li>f|li'e (nlrtptnre. cu înnrţ. care după digestie şi absorbţie ajung pe cale sanguină şi limfatli N in celule. Această autoreînnoire este legată de proteino ţi constă din schimburi de substrat între organism si mediul extern. pentru a asigura In ti 'f |i llnle/i morfofuncţională celulotisulară a întregului organism. care constituie procesul de catabollxm (sub control simpatic) şi de anabolism (sub control parasimpatic). B O LILE D E N U T R IJIED E M E T A B O LIS M Şl Bolile de nutriţie apar în cadrul tulburărilor de metabolism. minerale şi apfl( aduse de alimente. din raţia de lipide l—1'/2 g kilocorp şi raţia de glucide dt4 1) fi/kllnrorp. energetice (lipidele cu 9 calorii/g şi glucidph cu 4 calorii/g).ilii ii-clmiul ofort cnrdlac Intens).5. raţia de proteine rezultă din aportul ilii l (j/kilocorp. Sintetic. Astfel la adultul normal. creştere. lipide. Substratul esln reprezentat de principii nutritive (proteine. cu degajare de energie (exprimată în calorii). rldlcntN) nrllvllnlcii mu*! iilnrrt (munrfi în po/iţio şozfndS. Administrarea regimului alimentar suficient trebuie să considera: Nlnrca (Ir xanătatc (starea fiziologică) şi sliiri'a <!<• boală a persoanei respective. cu eXfli lllflle necesnrul de calorii rezultat din proporţionalitatea factorilor nutritivi în func||ti l n '. stan-a tubului digestiv ţi {jlninlfliir «n/c a/icxc (dlmcxic dctcnnlnn plerdercn unor principii nutrltlvn ndu«» H« •liniuitlv).

La fomoi somai poale i i ( l < i i i ( | n HM ni pnlriilcn „p": prurilul vulvo-v. paralel cu vci'hiinra H / . bonln Aildlson. menţionăm că metabolismul bazai este. fumatului etc.i ni <' . evllitfi'n stressurilor. In definiţia sa cea mai simplă. care atrage după sine dereglarea altor verigi mol.1 ln> piV. Ţinînd seama. cafea. poliuria şi polidipsia. în unele forme de reumatism şi în sindromul no imile. Simptomul» clinice mai rcprezontative ale acestor tulburări md.î l " . TropUit. i l •>! A lipidelor sanguine. glucide. nevroză anxioasă. lipide. . în special sedentarismului. tumori maligne. în stările de boală. Din acest motiv bolile descrise în acest capitol se caracjiMI/. dlaiii'liil zaharat şi insipid.). administrînd mese frecvente şi mici etc. valoarea i| irpdindu-se diferit între —15% şi +15% ca valori fiziologice extreme. slăbirea şi denutrl-| la. 1 5. în condiţii bâzâie de repaus psihofizic.sau poliendocrine este: tulburarea întregului hiMnliolism începînd cu cel al glucidelor (manifestat prin hiper<|lii• « • m m i glicozurie). leucemie.ăm scopul propus (de a mări greutatea corporală. starea aparatului respirator (poate furniza ' suficient necesar metabolismului?) şi bineînţeles de starea sistemului neuroendo• i . mai des cu cauză uniglandulară (insuficienţa celulnlor beta din insulele Langerhans din pancreas) sau poliglandularO UPIIIK roatică. iii/. h. proleinice.rnză pe lîngă tratamente proprii şi prin tratamente comune: alimentaţie echlllÎMfllfl. lipsei mişcărilor. în care i nuir. cu apariţia trepi'H. ? . Consecinţei «rMsti>i insuficienţe uni. înainte de a prezenta bolile de nutriţie. Cunoaşterea noţiunilor expuse este indispensabilă înţelegerii bolilor de nutriţie. uuta.plnrdB elemente nutritive prin urină?). I n l u 1 < . insuficienţă cardiovasculară. dislipidemiile.iqirml.. i de a o scădea) şi alegem modul de a-1 realiza (alimentaţia substanţială. mai ales cu glucide rafinate şi grăsimi..i ni ninge. d<< olo dupiii/Ind in u l l i i n . — Metabolismul bazai este scăzut în: insuficienţe endocrine (mixedem. gonadică şi hipotalamică) şi în nefroza lipoidică. umori şi urină a corpilor cetonici. Kiipraalimentaţiei. de starea aparatelor şi sistemelor menţionate. stări caşectice.iImllrc stnl polifmjiti.) este o boală metabolică cronică. hipofizară. metabolismul bazai se explorează şi se exprimă în procente. a alcoolismului şi a fumatului. a drogării excesive. insuficienţă hipofizară. stressurilor de orice 1*1. creşterea azotului r e / i c l u . cultivarea mişcării sub toate formele sale (cultură fizică medicală.M " itfllii snlo d« o (luco o vln(l iinttllă. hiperfuncţii ale unor glande cu sontinţio internă (tiroida şi hipofiza). fără consum rtn proteine cu 24 de ore înainte de probă (proteinele măresc metabolismul bazai) fi post de 12 ore înainte de efectuarea sa. care poate modifica metabolismul în sens hipercatabolizant sau hipoanabollzant. DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat (D. i mslmittf prognosticul diiiliKlIcu» Iul 1 NU!) (ispcclul dumici viciu -. pregfilllfl dietetic. ii|)(ir o scrii» d(> coin|)liciitii. Pentru determinare. boala Hwlqkin. tulburările hidroelectrolitice şi acidobazice. — Metabolismul bazai este crescut în: stări febrile. exprimatH In calorii (pe kilocorp şi suprafaţa corporală) pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor Vllfllc.1. cantitatea de energie necesară în 24 de ore. suprarenală. este lipsa relativă sau absolnlrt do insulina activă. reducînd din cantităţile de proteine. Ipiillco.il'M < ! < > mtincfl .Z.ildlrt. temporar sau detlliillv. consumului excesiv de • Irnol. în majoritatea cazurilor. bolnavul se pregăteşte prin repaus psihofizic. tiroidiană şi umorală). In c mi' Cflpaclt. hipertensiunea arterială. obezitatea. Menţionăm că aceste boli sînt din ce în ce mai frecvente datorită schimbărilor ft'xlului de viaţă. n o colo voscuhiro sini colo inul ltii| iorl(inl(>. de a menţine greutatea Idealfl. vitaminice şi hidrominerale. In clinică. sport). (lin care vom studia: diabetul zaharat.fi esenţială.

hcmocromntoza cu interesarea accentuată pancreatică (realizează un D. proprii D. mai ales rafiiitile sau suprurafinale.holllc hlpollzcl anterioare: acromegalia şi bazofillsmul hipofizar pot realiza Uit D. raincti'il/nt prin aceea că reglarea metabolică a acestor bolnavi solicită doze mari do liiMilln./.Z./. de cdfre cadrch' mcdlco-santtan» are o di-a. Etiologia şi patogeneza D. ulcerul perforat în pancreas. Atcctlunile cu interesare pancreatică care pot genera un D. este complexă. idiopatic-primar (la care nu se cunoaşte cauza) apare şi se dezvoltă cu nemurii» obişnuite. D. involuţln tenllA n pancreasului şi în special a celulelor beta din insulele Langerhans. fac necesară o revizuire periodică a cunoştinţelor despro această boală nu numai de către cadrele medicale.Z. Introgen): 1.— D.Z. o clasificare etiologică a D. do venind aproape egală cu cea a persoanelor sănătoase.Z. intervenţiile chirurgicale cu extirparea unoi por|luiil mari din pancreas. cadrele medii fiind nevoite să răspundă sau să dea indicaţii ce pretind o eoni potentă din ce în ce mai ridicată. 2. atero•rli>ro/n [xincreatică./r'/c cn D. orientîndu-ne după I.Z.i). şi respectării indicaţiilor medicale privitoare la dietă. dt yi /M'f. unele afecţiuni în vecinătatea pancreasului: litiaza biliară. Acesta este în cele mai multe cazuri ereditar.Z. recunoaşterii. stressurilor de diferit» teluri.Z. an(Ilorollta.Z. — progresele continue care se fac an de an în cunoaşterea şi tra tamentul D.whltfl importanta pentru mal multe motive: — rrestoroa «ti do un. l/ir alteori ca urmare a unor stressuri sau a unor tratamente cu medicamenta (|).Z. I.s. suprasolicitărilor. secundar poate surveni în cadrul unor afecţiuni pancreatice sau endoi ' i l n i 1 . acosta avînd în permanenţă nevoie de asistenţă me dicala/ — ca urmare a cunoaşterii.Z. IUITIINI $1 piln crcstcicii accentuată a valorilor glicemiei. carn •jntil înţelegerea variatelor posibilităţi prin care se poate ajunge la D. Alr<: t lunile endocrine pot realiza un D..'/. pancreatitele nm'inllrii.. a cazurilor de D. Mincu./. siipniponderabililciţii. tumorile pancreatice maligne care invadează o mare parte clin pnnrrcn. este o boală cronică. în timp ce glicozurli •re Vdlnii nu pr<<n ridicate. putînd interveni o seric do factori pancreatici sau extrapancreatici. — educaţia sanitară a persoanelor cu D. O. fără de care nu se pot obţine succese de durată în menţinerea acestor bolnavi In situaţia de a duce o viaţă apropiată de cea normală (situaţie denu mita „condiţionat sănătos").Z.Z. Prezentăm. în centrul cărora se găseşte întotdeauna o lipsă relativă sau absolută de insulina activă. d/ir (io/iţi» fi si neereditar (de cauză încă necunoscută). dar şi de către ca drele medii. ulimentaţiei prea bogate cu deosebire în glucide. în acelaşi timp nu crescut şi solicitările acestor deficienţi la asistenţa medicală. durînd în cele mai multe cazuri toatfl viaţa bolnavului. cm" so cnrnctori/ouzâ prin asocierea sa cu obezitatea şi hipertensiunea artnriali.iiiifiit<'l»r proMome pe care le ridica a/1/ boala diabetica Imtayl. de contrarcţjlare sau diabet contrainsular: . hepatita virală sau alte viroze).Z. care era cunoscut în trecut sub num«l« do l). tumorile pancreatice benigne (chisturile mari pancreatice). sînt: infecţilln vliiiln pmicreatice (parotidita epidemică.v(M/.. (în special la copii şl tineri) a devenit una din sarcinile importante a cadrelor medii. 232 . II. mişcare şi medicamente antidiabetice (in sulina şi preparatele orale) a crescut longevitatea acestor bolnavi. ca urmare a sedentari** inului.

(). d e ş i g lu c o z a e s te c r e s c u tă în s îiu ie.: n) tllahctul insular produs prin leziunea directă a celulelor beta dtn •Milnli» I. • 223 .mul< l i . . i i n . în special celulele beta (afecţiuni ce interesează pancreasul. apoi prea puţină. 'tMMMiri pancreatice postterapeutice). . traumatisme abdominale cu inlon.-isaron pnivnun- M. unliconceplionale sau alto cîteva preparate.rolcva sau agrava un IJ. Nu toţi autorii mrcplA <iiucnnl*m de producere a D. seuilni se» poate vindeca dacă înlăturăm cauza ce-1 determină. sau se secretă o insulina InlivA) tn bolile ereditare sau cîştigate care lezează direct pancreasul >lut i In. firoilua prin mecanism autoimun. cum este cazul în afecţiunile endocrine amintita îl» «»' produce o suprasolicitare a celulelor beta. datorită dnficienţoi iulinei. că există douB iilnlllrttl do a se realiza un D. (Ic s i i l i n i ş l n l u l i " ou oslo în cantitate mică. . r / ./. /x Minţiţi /nhdrulul In urină (glkozuria) — M I > .Z. la copii (diabetul juvenil) este mult mal sei ilurlt l). m « I u llfl/ldluv./ f>rjfii!H!a//ci: lornuito din cnliiln nlfn din Inuulolu I.nnflorhmi» (i//uca(/on «i'ric'lrt ţi'ucagonul cfini OHto u» hormon nntllnsulnr (fnvorl/oa/rt rrctţtmaa "•Di liliietliinctll nan tumori nlo glandei tiroide/ nu ia l nu punte.Z.fiiniplomclc majore sînt reprezentate de: polifacjle. -. celulele onj. crescînd mult peste valorile de I20nu|%. b) (ll(il)ctul contrainsular produs prin interesarea indirectă a coliiiiif bolti insulare. I n D ./.niiM niihii smi i < o n i .Z. adicţ in pri'/../. unde evoluţia sa este> mult mai benignă.Z. ori prin mecanism autoimun are deosebită importanţă In iii ll lrod tratamentului şi evaluarea prognosticului. în D. deoarece D. î l . Glucoza nu mai este utili/. AltUuri de acestea s-a adăugat D.. nu este una< tu mroptcită). i nume ii le ini iln «iiuliiiiii <'inhlm| miînnii'iinl.onţa anticorpilor antiinsulari care inactivează o mare part • i nsi il iti a proprie organismului (această formă de D. unu hlpr<rfunr|ll atu nrnator (ilnnilo 111111» i i i iniiiiiilii do lilp<unldnNl<mmtim prlnmr (hnnln Con n) ţi loornminrllom ( I n l in «nu Iiiinorfl nic(liiloHii|>rnr<umln «i «volu<m'/. u . Z . se deranjează homeostazia glicemiei (care în condiţii fizioloi' v n i i < i / d între 80 şi 120 mg%). i oni<mi . insular sau de nliiiioglcircî. i în ţesuM| 9! se acu mulează în sînge. adicB prin intervenţia unor Inlilhlluil i|l unu tl. în general. | H I h o l n . fJImplomele clinice ale diabetului zaharat se pot grupa In simptomo "i]oro $ i miri semne revelatoare. M .i i>»li< H i>:in. /)(is//cra.«ngerhans.n . Ki'i'unoaşterea unui D.Z. la adulţi. " .i. K . care determină o inadecvată secreţie de Insulina i tni'oput prea multă.2. ' i ^ a inMi||| IH coni|i>i — do le r mină polinrla cure | H i i i . i v ' i . Din colo prezentate se poate deduce. . I j n n i m n>iiu< .Z.Z. Indiferent de mecanismul de producere. ca primar sau secundar. poliun< şl I td lp x lv .H rit hlpertuniiliiiin «rtmlnlA l u (t «l lilpii|(jllri>ml«)i Iu/im. prin mecanism autoimun. r mo Hon/dţla de foame ceea re explică j / / J n < / .«'U(/cc (iatrogenc) ca urmare a tratamontulul cu cortl/on. deoarece aceşti anticorpi nu au fost dcplstn|i ! ' i bolnavii trataţi în prealabil cu insulina.sularl ai insulinei (anticorpi antiinsulinlcl). iifiili' sun cronice.Z.fi pi 'înmii mlnorala do unde sen/<iţlti du' • ' • • -. deci la bolnavii care avcnu <U'Jn l i i ' l i u i c reţinut că D.linii tilu (//unde/or /iil/înm'/ui/i' rni Imunii n l o ni oului tilmide.

dar a | i . în această categorie încadrăm persoanele ce provin din familii de diabetici. eczemă.8 g%). i | " i e NO adăuga slfllnron tu (jrouUilo. Apariţia acestora la un bolnav cu D. la femei se mai adaugă şi prurii n i v i i l v n v . se constată semnele clinice respective.iro. \ i \ t . giganţi. i evonlual cu acetotost.Z. njungînd chiar la 200 sau 500 mgi%. prurit (mai . la care sau instalat complicaţii.i sînt în limite considerate fiziologice. Prezenţa acestora necesllfl \ ' < i l i ' . cei cu diabet renal — prezintă glicozurio. n) d..n c. hidramnios.cte: .Simptomele minore. i > K n 11 K >-it icni de D.• . î l ' • • • pcrianal şi perigenital). Diagnosticul se stabileşte m..Hjindl. i l i " .Z. facial).. . d.6—1.. Diagnosticul D. fenomene de nevroză etc. i . se pune de regulă cînd sînt prezente măcar o p u i l i ' din '•niiiolo clinice şi paraclinice cunoscute.. l ><>oscbim. pioree alveolară..-diat căutarea corpilor coloniei in ni i n . furuncule în repetiţie. apariţia corpilor coloniei in Ninge i niinrt şi donutritia azotată.Z.i K i l n l glicemiei ă jeun evidenţiază hiperglicemia. '.•iernile i n . .Z. Efectuarea examenului pentru i| llro/nii' . în diabet sînt repicviTitale de: căderea precoce a dinţilor.. tulburări de vedere. i v Mulul. myata palmelor. mici semne revelatoare. prin proba hiperglicemiei provocate cu glucoza (fig.alr.. fenomene dispeptice (uneori lii'l>atomcgalie).. Dialwtul zaharat constituit în care sînt prezente în diferito \ \ i . obezi. flegmoane. — Predîabetul sau diabetul potenţial în care persoana nu prezintă inert nici un semn clinic sau paraclinic de D. Diabetul latent la care lipsesc semnele clinice..iaralo. nevralgii adesea simetrice (de < i. apoi în u i i i i . crural.. către valori fiziologice. Trebuie să ne străduim să stabilim diagnosticul într-o fază cît mai timpurie a D.n i în nrinfl slut corpi cetonici.|)ontane.Z.! <i diabetului ca urmare a unei supravegheri medicale ne--. In cazul cînd bolnavul prezintă semnele majore amintite diagnos-th n l i'. iar postpranduil Diabetul chimic la care nu sînt prezente semnele clinice. n \ .i n i i şti se prcci/. arată evoluţin i K ' l .identifica glucoza impune iim.'. 11 c|li(omia este în relaţii fiziologice — şi cei care prezintă hipoglicc. intercostali. pentru a re aduce cît mai repede. . apatie. dar care într-o proporţio însemnată pot face D.ista se găseşte din abundenţă în sînge.Z. a lipidelor. Simptomele paraclinlce: glicemia depăşeşte valorile de 120 mg%. din punct de vedere clinic mai multe aspecte.. In cazul D. 3) (sau/şl CI îl l l /(i n).lo uşor. i n .. apelează la propriile re-y . glicozuria apare la depăşirea va lorilor dje 160—180 mg% (sau 1. a trigliceridelor şi a azotului. iar valorile gliC'e.Z.. cefalee... femeile care au dat naştere la feţi morii. . In aceste condiţii organismul neputînd folosi glucoza. ' de proteine şi grăsimi ceea ce duce la slăbirea în greutate (de-i i i i i n i i a azotată) şi apariţia corpilor cetonici mai întîi în sînge. i . « • i ii n o lo clinice şi paraclinice cunoscute în diabetul zaharat.. hiperglicemia ridicată.. 11 ic. n i ' vi qlicozuria. Se mai poate evidenţia 0 creşterea colesterolului. se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se înIflroşte prin probele paraclinice amintite..

. dar cu păstrarea funcţiilor vilfllo: respiraţia şi circulaţia. inapetenţă extremă. Coma tUrtbtttlcă evoluează ca orice comă cu pierderea cunoştinţei... J'recoma se manifestă prin semnele clinice descrise l.1 . ! < • 'întrebări trebuie şti m l > ' i n.« iiKji'iitA tn staţionar şl ' ) (Im .. corpi coloniei în '.ml complicaţii) h) din . hlperglicemlo. datorită proy i «NU Iul ştiinţelor medicale care permite aplicarea unui tratament ştiinţific $1 eficient..! -.iri paraclinice. la hepatici. 3. la care se adaugă cefaleea.. i l i l cir <. a reflexelor şi a motilităţii voluntare. 3.6 0 1. mortalitatea prin comă diabetică a scăzut mult.i.Treptat — Boli ttiUnin .9 0 1. ! pmfosmn.imi". Pentru a mic l. prezenţa corpilor cetonici în urină şl în slnge. gust particular în gură. să stabilim clapa în caro su (jflseste . IM . a senslbiliiBţll.Complicaţiile metabolice.d i . mureau prin comă diabetică.3 -S 6 ••ÎJ 10 0 0306090 150 210 270 330 120 180 2W 300 J âO fimpul în minute Figf.lllnlj | i m i ăt < " c i p r * • • / • d) c. .. Complicaţiile D. înainte de a intra în comă bolnavul treco (ulii «tarea numită de cerozd şi de precomd. Prognosticul bolnavilor cu D..i < ! < • l u d i . d \ i n . ! < • un clltihnt Inmilnr sau ' "tili . respiraţie greoaie zgomotoasă. ««Iunie fizică şl psihică. fim» curo oxistă deja la cazul dat.i d. în stadiul actual.pentru o»dr« inedit 22 8 . •.. -•..).Z. tdlucnrdie.i. este în mare | inil« In funcţie de complicaţiile care pot surveni la un moment dat.i i abdomlnnle. Cetoza se manifestă prin slăbire în greutate fără un motiv evident. în trecut majoritatea bolnavilui ni D.. Insă nulii accentuate. s.un r\ploi.70 1.Z. miros de acetonă al halenal | iiiln»i de poame coapte). tr<iumonin uscate.ii.. Curba hiperglicemiei provocate la persoane îndemne de orice suferinţă.imbulator şl tn activii.. în timp ce alţii o consideră o posibillIrtlii foarte gravă de evoluţie a acestuia..i obnubilarea i tulburarea stării de cunoştinţă). . ! .. somnolent.ulmii In COH- i. M luam lialamontul corespunzător..i. scăderea poftei de mîncare (în contrast cu polifwtjtfi anterioară)... • l . Coma diabetică este considerată de unii «ulmi ca o complicaţie a D.Z.i rolozH.i < . •tensiune arterială. • tolnunţu bolnavului Ld. la basedowieni şi la cei cu diabet zaharat.> • : .Z.un bolnavul tu staţionaţi i iu. • . i • ..

Complicaţiile oculare ale D.Z. b) tipul specific de leziuni. Leziunile vasculare în D. — Complicaţiile oculare constau în retinopatia diabetică (ce se iiidiiifestă prin dilataţii ale vaselor retiniene.Z. Unii bolnavi prezintă tulburări psihice. La nivelul sistemului nervos periferic poate apărea polineviî l . — Complicaţiile vasculare în D. devlno superficiala. . Se insUiloazfl astfel coma diabetică ce semnifică o profundă liillinraro metabolica. Alto complicaţii viscerale. Ea poate surveni ca urmare a unei dereglări profunde metabolice legato de boala de bază — lipsa insulinei — sau apare ca urnmro a unei greşeli alimentare. In starea comatoasă hipoglicemică bolnavul nu este inert ca în coma hipoglicemică ci agitat.|.ibotică. Complicaţiile sistemului nervos. lipidică. iar în final dezli pi ren do retină).i anexele sule. .-. glucidică. este efectat adesea tubul dli|i i i v . tegumentele sînt în întregime umede şi reci. In D.Complicaţiile renale sînt determinate de interesarea vaselor fllomoiukire şi se manifestă la început prin proteinurie la care se asocln/d ulterior hematuria. hidrominerală şi vll<niilnlcă.Z. lipemia retiniana. cataracta diabetică. agresiv cu tendinţa de a lovi pe cei din jur. edeme. nooformatii vasculare. proteinică. este transpirat. şi se dezvoltă mai ales la diabeticii insuficient echilibraţi metabolic.Z.Z. iar în final azotemie şi alte semne de insuficientă renală. sînt de două feluri: a) tipul nespecific care interesează arterele mari şi dau procese de nrlerioscleroză şi de ateroscleroză numite macroangiopatii diabetice-. ducînd adesea la orbire. musculatura este contractată. intervenţii chirurgicale. au prog nostic sover. Ele apar încă din fazele do început ale D. hipoalbumineuile. mici hemoragii şi exsuddlo. cardiace.n".. miopie. Diabeticii Ide uşor infecţii urinare.no alo sistemului nervos central care pot da accidente vasculare ci'ieliidlo. Gravitatea vasculopatiei diabetice este în funcţiedo vechimea diabetului şi de teritoriul vascular interesat. Spre deosebire de coma diabetică acidotică unde se evidenţiază hiperglicemie.Z. în cadrul D. care survine ca accident terapeutic după administrarea de insulina şi care se tratează cu totul diferit decît coma acidotlcfi. infecţii. la un bolnav cu diabet zaharat etc. interesează mai des vasele retiniene.80 mgVo)Proba terapeutică le diferenţiază în mod categoric: după administrarea de glucoza toate fenomenele cedează în coma hipoglicemică şi nu este influenţată coma acidotică. bolnavii prezintă chiar convulsii. Este important să se facă deosebirea între o comă diabetică acidotlcă şt o altă stare comatoasă care poate apare la diabetici numită coma hipoglicemică. hipertensiunea arterială. in special ficatul. pot apare leziuni Vrtsriil. glicozurio şi corpi cetonici. bolnavul nu mai răspunde In < ' x i -11(1(11. i di. în coma hipoglicemică se evidenţiază hipoglicomie (sub 0. hipermoliopio şi anomalii pupilare.iiii(id 10 schimba. renale sau vasele membrelor inferioare. ce interesează vasele mici reprezentat prin microangiopatiile diabetice. retinopatia proliferantă.

. i h iln-tlcl.>li|p pilim* IIKII i' iii' dinii M|n' InluMi nliiii .ingorată fără să apară glicozuria. « l u r n i . Adesea IM si înjură — aprol/.. finiinii-mi-in qinvIdA .it)' şl nun o. lHHd are cea mai mare importantă.ni vulvoi..'t din cazuri — este suficientă pentru menţinerea diabetului de compensare metabolică. .i li < >t «llnlii'ticl.r»(l c) glucide în raţia alimentară şi nu apare glico/urie Insem-ii toleranţa este de cel puţin 150 g. ii de:. Se bazează pe trei elenn'iite pi nu ip.i < vo l ' i <'otnpllc<itll culiin. lolK nlilc.i. deci celulele bota-insulare insulina pentru metabolizarea a cel puţin 150 g glucide. l .sc np.lc complicaţii apar m. Acc-.iln in c ş\ vitamine).n .ivr -. glucide) reprezintă cantitatea K| I .ni chim qnn- iii ' 'l.r. i i i i i upoilirmlc. rînnfa la hidraţi de carbon (HC. dacă adoil* l. ni/smedicamentele (insulina.Z. sulfamidc ciiitidi.i m Ilinp ni..ideso. micului D. De exemplu. n i tndclliii' ' ul». pruni | M ' i i c i ! K i l :. n r i|i. il c: <llvtu.i snu •U Nlinptom ni.

se completează cu ipltalt ffllnoaia. atunci administrăm 120 g pline (circa 6 felii a 20 g ii de (alia). star* fiziologică (creştere. i m ui i| 11 ( ' . Deci toler anţa este de 120 — 20 — 100 Q . lu de urmări re a iţaInlmnii U'i).. h i n i r i " Un astfel de regim predispune la decompeniărl. tatona i i i n l i n l i i l care tolerează — şi care n-a făcut acidoză — se pot folosi re >U//d* (este iiHHjIIrt'tniiinle. nlin/i hi I H I H . deoarece fixarea cantităţii de facă nllmont» «itt i|n< i l < > i c .i 1 1 1 cului U) u"'" "' •> i ' ' < i i a (diabeticul trebuie să aibă greutatea (tabelu ideali).. un exemp nlăptare.cadă din greutate plnă la greutatea l nr.iiinr (iM-cesltatea de calorii este In funcţie de arată efortul en«-i profailnnal. car-ivnlini.i >.. bine i'iniiMitul diabetului prin dietă presupune cunoaşterea conţinutului tn să se HC •) n.. ' O <| IK . la 120Q ' u ull''f >''urile în jur de 20 g/24 ore. dacă vrem să dăm 120 g HC/24 ore este necesar să admlnlHtrltH ţn sn imullna. liilin înliul Ifl un i h l i i • i n . Tabelul nr. piMiliii M < (ilcula la gramaj. 1^0 120 UO Alinii"! lnl)olul ui nr. 1 1. Dncă necesităţile cer. I Ideală) . în următoa rele 3 zile.>i. vlrstă.. să zicem 140—150—160—180 g HC..ni|. dar după aproximaţie. cercetînd In acelaşi mod toleranţa la glucide. l 8 HC/zl U) 100 .i l n ' l a se fixează tn funcţie de: fişa l. i«rclnl). diabeti I) lol. glicozur ia este minimă adică 1. n'stiil. va stabile trtblll şte Miliniu 20 25—30—40 U insulina (adică l U.i l IC . 1 . i h l .i) |)ioii-. I arată: f «i MMI u l IC. insulina pentru 2 g HC prin p«lU U' tol(<rnnta). i i c declt practica mult prea aproximativ^ In care zlcei „Daci tolecondiţ > < i l r l .•inu <•«•/.8 g..

greutate — 65 kg. conform raţiei calorice. 4% lipide.Idljă j'nlliiM Morcov Slnclft I'MK'IO l'lln o U lui 200 200 150 100 100 20 50 50 100 80 200 50 ____ ____ ____ ____ 8 — — ____ ____ ./. acizi graşi nosaturaţi Total gram * 228 98 . lipide (L) . _________ . roşii. Principiul normocaloric în raport cu solicitările profesionale (dar Id greutatea ideală) şi al glucidelor conform toleranţei este baza tratamentului diabetului zaharat. Tabelul nr. trebuie să ţinem seama de: necesarul de caIoni—(>5 (greutate ideală) X 30 calorii/kg corp — l 950 calorii din care: cilucide (G) . ____ 20 12 5 5 10 40 20 — 120 (circa 15% lipide) (circa 15% lipide) (pentru salată) (4 felii a 20 g) (fructe 10% glucide) vit.1078: 9 = circa 120 g.profesiunea: func(loiifn. Iu piin<'//m/. iar metabolizarea a l g lipide eliberează 9 calorii. . Kxomplu: carnea. peştele au în jur de 20 g% proteine. (//e/n Vd // <//c()/i///d din: — (ilnridr cunlorm tolertmţei In condiţii naturale de viaţă şi acti- i i l e trebuie reţinute pentru a putea realiza un regim optim. grăsimile animale topite.Morii. brînza.5 g/kgcorp). conopidă. săruri minerale şi vitamine în cantităţi suficiente.l 950—(480 c/G + 392 c. ciroze.aport do lichide. 8 30 23 10 ____ ____ 50 121 . laptele de vacă are 4 g% proteine..şi uleiul 100% grăsime/ pîinea 50% glucide şi 10% proteine vegetale. E. urzici. proteine (P) = 98 X 4 calorii — 392 (circa 1. — lipide în. Cunoaşterea conţinutului în principii nutritive „pe din afară" după Uil>Ho „rotunjite".120 g X 4 calorii . Pentru a-i alcătui raţia pe o zi. oul de găină (50 g) are 5—5 g% proteine-lipide.65 m.P) . 4 g% ( ( l u c i d e . ricllrhi. Se lasă la latitudinea bolnavului do . II AMmonte Cantitate (g) P 8 40 30 10 2 L G Observaţii L|l( «l ! Ort.Vll. _________ 8 — . completare. _________ . toleranţa la glucide— 120 g. Cunoscînd cu aproximaţie conţinutul alimentar în principii nutritive putem estima regimul fără tabele.ilei — pioleine intre l şi 2 y/kg corp. .'()% ((lucide.— . cartoful '.1 ronsuma fără cîntar: varză.480 calorii (c). hepatite. nu nuiflfli pentru diabet. ToU'int'U 2 oufl Citind Came '. dovleci.). salată. i'rntru ilustrare şi orientare dăm exemplul unui diabetic cu următoarele date: t i i l i l i i m i ! — 1. ci şi pentru obezitate sau orice boală în care dieta JotH'ă rol important (acidoze. tuberculoză etc. este o necesitate pentru medic şi cadre medii. Re(imi n l im că metabolizarea a l g glucide şi l g proteine eliberează cîte 4 < . . mămăliga 12.5—15% glucide. castraveţi. ştevie..

complicaţii seplice. constă Iu i întocmai ca şi insulina — .nm-ntul D./. Cadrele medicale şi medii trebuie să îndemne bolii «rt nu p.irăsească activitatea profesională. .Z. Administrarea iniHMild . i l c glucidelor în special. mrllccl efectuarea unui efort fizic moderat..i/a de urgentă în spital. îi favorizează procesele metabolice In gen«-i | n < ceh . combate obeziIiiporlipidemia. prin • nou In .ul că diabeticul are nevoie de insulina).•imul hidraţilor de carbon şi determină scăderea dozelor de inii rtr/. dar cu respectarea principiului .M/. Importanţii ' H d mişcării şi a efortului fizic în tratamentul D. creşte forţa musculară.ul In un nllmonl clin colo rocoimnulnlo (tnbolul n i . dar verificate suficient dc> practicai i'HiNi*|>ll<i importanţă pentru activitatea profesională în general n civiilul < n D.. fără a ii in-«nul. în această situaţie bolnavul 1 1 -. înotul. De asemenea mal Ho ofoctc favorabile: previne angiopatia diabetică. De exemplu: la car/of calculam doar UC-. în mod temporar se administrează In curjiul lioli lulecţioase. • •ItMiicn. Kolul mişcării şi al efortului fizic în tratamentul D. Insă 'in cantitate negii Jabllăi . cu medicamente. In stări du "/rt.Z. aduc vitamine şi glucide. favorizează transportul glucozei 'orul celulei musculare şi prin aceasta influenţează favorabil . deoarece aceasta. . mai ales cele vasculare avansate.-iolor. ' i t toii.icesteia devine necesară alunei cînd nu se reuşeşte ochiM ou i l i c i l » I i i l u i cu un regim de minimum 150 g glucide.'af/. preferate sînt: mersul. favorizează i de colaterale în regiunea terminală a vaselor. cu variate complicaţii.mulul nllinontulnr In prlnclplllo (illmoiiltiio trolium ( u Instrui bolnavul nMipra echivalentelor 1n c. im Ho do performanţă sau activităţile obositoare care pot determlmi • Io hlpoglicemie.. MI bolnavilor cu diabetul decompensat (cu acidoză).Z..modcrtit şi Ai oNto «icliiziţii relativ recente. iar cele reprezentate Jn cantităţi nef////cu/d. l l | piui clncfl bolnavul doreţte iB mHntnro mHnnllltjH tu loc di' plinoi IDO g glucide) — clrcn 400 g mămBUgB/ sau 100 i| |>tliu< m« ponli> înlocui MI • I I unu cu 500 (| mere.(i de vacă: 20 g proteine % restul sînt cantităll neglijabile. imoflştoroa conţinutului în factori nutritivi din alimente ca şl echl-!• i" slut deosebit de necesare pentru a-i permite diabeticului va-.Z."i pll-ul.irc-l obligă.înnliil In principii nutritive al alimentelor se consideră cu i / / o pentru cele reprezentative. drumeţia şi în gemişcare.. .20 g la . snu 500 g Inpto dulce. 100 g carnn se ponte înlocui cu 4 nlbuyml do ou. In rupii şl tineri. evitîndu-se excesele.. constă din sucuri de fructe şi zarzavaturi la discreţie care /. a) Insulina. intorvonţii chlrurglcolu snu ' I c n i i ' traumatice Li diabeticii compcnsnţi <le regulă numnl prin aas .1 . Se contraindică efectuarea de eforturi fizice In •l !>. deşi el conţine şi proteine. Trat. alergatul.

< ronoterapla în diabetul zaharat. In •peclnl !iiMilirl<<iil<i roioiifiiiană şl hipertensiunea arterială cu valori ridicata. Lomj Insulina (a cărei acţiune durează plnă la 26 ore) şi alte preparate. cu început mai recent şi survenit în preajma maturităţii. In rcizul cînd este nevoie de doze mari de insulina se vor administra Inicţionat de 3 sau 4 ori pe zi înaintea meselor. i •. insulina Novo Lenta. <i|)ol doza se reduce treptat pînă la 2 tablete pe zi. Seara se va repartiza 0 doză mai mică de insulina pentru a evita hipoglicemia din timpul nopţii. cicloralul. insulina metabolizează 2 g glucoza. Diabetul zaharat a beneficiat de < p i ' i p n i i . crenoterapia are indicaţia maj i i i n . mai ales dacă ••ta asocl«tfl hipertensiunea arterială. urmărindu-se scăderea ((Uremiei sub 160 mg% şi scăderea glicozuriei sub 5 g în 24 ore. / ' < • reţinut că tratamentul cu insulina şi sulfamide antidiabetice nu a i nli ix importanţa dietei şi a mişcării în tratamentul D. (•rt — atliiţic miiximum la 2 — 3 '/2 $' încetează după 6 — 8 ore. — liifiiillnit cristalină clasicăore cărei acţiune începe la 20 minute după injeca In pii'/. Biguanidele au proprietăţi hipoglicemiante numai în caz de hi-ccmie. deci potenţează secreţia de insulina endogenă. — Sulfamidele antidiabetice (tolbutamida.stc sitmi(ii insulina trebuie administrată cu mare prudenta. în acest grup intră sulfamidele antidiabetice şi biguanldele. Se administrează după nevoie l — 2 ta-Kl i'l c in timpul mesei. insulina. de regulă înaintea mesei de amiază. Ca regulă generală se retine că l U. Indicaţia lor cea mai potrivită se referă la cazurile cu diabet de gravitate uşoară sau medie. deci dacă un diabetic la regimul său optim de toleranţă (în condiţiile unui aport caloric total suficient) elimină prin urină 50 g glucoza are nevoie de circa 25 U. în ca-/urile cînd sînt necesare doze mici de insulina: 15 — 25 U. l . Mai recent s-a nuanţat indi-• . meguanul) ac(loneu/ă prin hipertrofia insulelor Langerhans şi în special a celulelor bota. ' ( i .M i p i e încă din epoca preinsulinică. Cea mai bună indicaţie pentru biguanide o constituie dia-Iii-iiil l«i persoane adulte obeze.u persoanele cu diabetul gras (diabetul de tip I) compensat 1 n i n i i ' ţ j i n i hipoglucidic şi hipocaloric./zi se administrează într-o singură injecţie. în funcţie de situa ţ i a concretă se poate administra la 2 zile. In nre.! in funcţie de forma clinică a diabetului..i'iit exista mal multe preparate de insulina: Calcă de administrare pentru toate preparatele de insulina enumerate este cea subcutanată. b) Medicaţia orală are deosebită importanţă fiindcă dispensează o bună parte din diabetici de administrarea injecţiilor cu insulina.i ou/numii' ntillt* ifinilvo ale insulinei: afecţiuni cardiovasculare. De regulă l ml din preparat are o concentraţie de 40 U. 230 . Doza folosită ini|lal este de 3 g pe zi (cîte 2 tablete după cele trei mese principale). — Inuullna cu resorbţie Intlrziată ca: protamin-zinc-insulina.Z. So contraindică doar apele prea bogate în sodiu. Toleranţa hidraţilor de carbon şi necesarul de insulina se evaluează prin tatonare.

fără acidoză.. l cu sucuri de fructe. ii. sau i.n uplii .1 i ' i i n l > .. i / a insulina timp de 4 ore...un... u a nu i>mmm . i ...n .ÎMI carbogazoase la Borsec...i.i/nl <vi gllcei i h 300 mg % după administrarea dozei amintite nu se mai in . l > . Buziaş.. l u i i .ni n bolnavul nu arc ve.nndu-aije p < > n l i u cri'i». • i i ( | l e / . 'in indică crenot«rnpla cu apela blcarbonnlnti* . care dacă are valori do peslr .odlce .ii<>.i apele alcalina bl-iod. Dacă are greţuri sau vărsături se InjtŞN •r li/iologic s. o s ( > l i e de nillori in.a ilialx-llcll cu u l i i mu|Mie şi avansate constituie o eoni i . ifittpln /o(ic/(/o/c/ yi ro/Jlc/ t l n i l x .c. In diabeiui simplu. i i d i r e de tipul Ciunget sau Ţinea.v. Cd şi cel juvenil. -. l Mal.!•/ de obozttatti H'Mi bnualate-sodice-magneziene de tipul Vi/a n l ea. iar ulterior l J.. precum şi principalele simptome pe care bolnavul le prezintă. > n.v. în cantitate de 2—5 l în primele 10— ..«. se pot indica băi termale simple de la Felix. H l i n i n i '.imentul cetoacidozel şi al comei diabetice.> iitlt'fl (Ionul sodiu contribuit» IM nmcllorniea nu I n l x i l i M i i i i l u l u1" im) l'd -.'!()() mg % • ' i «idministroază încă 1/4—1/2 din doza iniţiala."i ((liiroy. Tratamentul diferă uşor In • Ic locul intervenţiei medicale.c. însoţit de un bilet de trimitere în care s-a notat ce s-a admlirtt. insulina al l (K) sau 200 U. se rccoiiiiind. Holnavii cu complicaţii arteriale incipiente pot bnieiu-ia do cur* • d». n l i n . In oră. examinarea lui completă şi instituirea tratamentului de ur- • I I H I diabetică este o mare urgenţă. care se repetă din oră în or<i. Este absolut nace•..ii. l i ed -Io/e mai mici de insului a la m l e i v .10 10 U.iron ol • L.v. im .. !e doza i de m . l'talamentul la domiciliul bolnavului constă în administrarea dt . ' . Se începe cu administrarea a 100 sau 200 U.. s. In acelaşi timp dAU i îl nu are vărsături se administrează oral apă uşor alcalinizatl..n II n i oase de la Herculane.. i i se administrează ser <jlnco/at i. i'ontrollndu-se glicemia. 50 U. 'l'Kitdincntul în condiţii de spital: se pot administra doze mai i de insulina. p i e . pînă ce fenomenele regresează. Covăsim. < • puni ţi «WT.soriale. apoi se continua admiur. uneori doze şi mai mari pînă la 100 U.t i c c cu < / « / < • /n/ri i / < .. La orlca eăiuia i s-a descoperit glicozurie trebuie să se caute şi corpii i in urină. i l . sau in <•. 8BU •. i l e hipoglicemia (care poale sa apaia ( l u p .s/u/) clnsir (diabetul di' l i p I I ) In pendcnt. la 2—4 ore interval în funcţie de e v i . In c. Prezenţa acestora necesită internarea bolnavului In i i . i ţ n l c arteriale incipiente pot benelii ia < ! • • < iem>|eiaple.niXU* llnit In u l l i m l i .ne rare sa • .u al< • • . MI în caz dt ii.'ic înveleşte bolnavul în pături calde şi se face clismă cu 600 al i'nldii(d în care s-a pus o lingură de sare.oiim-le cu ditilift zahaitit . i clinică. la cel mai apropiat î l . h . i u denuliillG. între timp se iau măsuri tui luinsportarea bolnavului (cu mijloc rapid). i an niliociUI ăs t ...e cunoască precis tratamentul acestor stări deoarece ele SÎnt medicale şi deci pun în pericol viata bolnavului. timp de 2— ".

corpilor cetonici. Accentuăm că cea mai fiziologică rehidratare este cea care se Idr.. Urmărirea di n 11-zei. considerîndu-se vîrsta.1 s<!U mai rar prin clismă înaltă cantităţi după nevoie. frecvenţi cardiace. Mincu ş. din primul moment. a norartrinalului şi a antibioticelor. scaunului şi a temperaturii se va face cu mare grijă 9! v va consemna în foaia de observaţie. Se poate administra şi pe cale intravenoasă în perlu/ic di:..M i i i l . intramuscuI d i . particularităţile biologice şi solicitările t»ni'i</elire profesionale şi extraprofesionale. pînă la scăd i . cel puţin l litru în primele 2 ore şi apoi pe cale subcutaiidl. insulina pe oră intravenos plus 20 U. la amiază.i|ioi se continuă cu administrarea de 20 U.înl mai rare şi în fine se exclude aproape în totalitate edemul C lc C Ill ill. i colaps. (idminislnire este cea intramusculară sau subcutanată. a cardiotonicelor. .K .continuă sau continuă. Calc.hipopotaseinl i l < . a potasiului. i c. mai ales l . a soluţiei Fischer.i din starea de comă. repartizarea ei (dimineaţa. mişcarea şi medicamentele prescrise de mcdlr. se evaluează toleranţa la glucide şi necesarul de insulina sau n l Ir hipoglicemiante. . modul de a efectua injectarea (nu se face în acelaşi Inc de două ori). i d. se face la indicaţia medicilor din secţie. sil conducă corect foaia de diabet. a hemisuccinatului de hidrocortl/on.iu chiar excluderea) pericolului hipoglicemiilor. Sarcinile cadrelor medico-sanitare: NU educe bolnavul şi membrii familiei sale pentru ca aceştia să-1 (It'Vînri njiilociro pricepute. Cadrul ajutător sanitar trebuie să ştie sa calculeze doza de insullnă pe 24 ore.:.In lurnpla ceto. insulina pe oră pînă la ieşiic. seara) în funcţie de I IC administraţi. se administrează ser ii•/. i . . glicemiei.Alături de insulina. a soluţiei de lactat de sodiu. unde dozele de ser fiziologic — ca de altfel şi de insulina — . i i .a. precum şi accidentele posibile în caz de nerespecIdi'i' d do/ei. a vitaminelor.|licnniei aproape de 200 mg % cînd administrarea se răreşte.-i l . insulina pe oră.u itlozol şi u comei diabetice o nouă metodă şi anume wlmiMlsImrcrt de dozo miri do insulina la intervale scurte. a analepticelor.e pe cale digestivă.slnt mai mici). s d respecte dieta. tensiunii arteriale.i (s.iolugic i. Administrarea de soluţii de bicarbonat de sodiu 5%. după tehnic<i m MMio. ajungînd pînă Id (i suu chiar 8 litri în 24 ore (cu excepţia bolnavilor cardiovasculari si luitrîni.iir: se iidministrează 6 pînă la 12 U. în condiţii de spital şi apoi în condiţii de viaţă imlni<il<i. l>upă ieşirea bolnavului din starea de cetoacidoză se continuă tratai i i i .v. de aceea ea va fi preferată celei parenterale oii de cîte ori bolnavul nu are greţuri şi vărsături.): 20 U. Terapia cu administrarea de cantităţi intermediare de insulina ( l . astfel ca medicul să se orien- .\\<inl(i]cle acestei metode sînt: scăderea mai lentă a glicemiei cu Miiic. Menţionăm şi faptnl c«i trebuie evitată o eventuală supraîncărcare cu lichide. după care dozele se scad. glicozuriei.

sterilitate). ..ift evite fumatul. vnrsftturl.. i vi < ontrolc/' i i .1 eforturi fizice mici. sft-i facă vizite la domiciliu.llalo clnd se «videnţla/ă un . :. n ducă ndrat în activitate să rămînă cît moi mult în cîmpul iiuindli ••ft înveţe bolnavul să-şi măsoare alimentele (prin exerciţiu n» HUI prin măsurări folosite la bucătărie şi din „ochi" după ce Sl-n experienţa necesară). eforturile fizice mari (dar să insiste cu bolnavul " . călduroasă. să-i menţină optimismul şi încrederea în viaţa.sa-1 înveţe să se prezinte periodic la control clinic.!•• o d <-li< Icni neobservaţii (Im n • . %n-l vegheze şi să-1 educe la o riguroasă igienă bucală prin spă' I n l c ă (mai ales seara) a danturii cu pastă sau cu o combinaţie l Na bicarbonic. caracterizată tu in «inimuloroa de ţesut adipos la nivelul organelor Interne şl n (ONUlutul cehilor subcutanat.2. i-leclrncAiilhninimn. i :. iar la r> luni : . i de necesare diabeticului. şi să mă• corect trusa specială pentru diabetici. de asemenea. baie zilnică. greţuri. incălţăi. băuturile alcoolice. pentru combaterea frigului.1 metabolică şi favorizează complicaţiile D. pentru a observa şi corecta evoni i ' qreşeli de dietă. tăiatul rotund dl •mior (ciscuţite. OBEZITATEA onvingă bolnavul : . l'ircjft. Profilaxia diabetului ţine de cunoaşterea cauzelor: Cnnoscînd rolul eredităţii. cînd simte indispoziţie. Se consideră obo/. mile cilimentare.iui xpllce bolnnvulul < l n i l > < hc că bon l n <> • ••. 5. firt-1 facă să înţeleagă că obezitatea este incompatibilă cu ochi• i * . examenul fundului de ochi. sfl-1 ajule să se şcolarizeze. Keducerea consumului HC la persoane care <iu o cauză pretfjftl . . Melodd mai sigură de depistare a stărilor diabetice rrtmlnu l i l emlii provocată. .fl-l înveţe să-şi facă singur insulina (loc.Z.i | n l . sa vegheze şi să-1 îndrume pentru o riguroasă (pedantă chlnr) • n picioarelor. repetate şi regulate). glicemic şl • mic. i '-nieia care naşte feţi de 5 kg (şi peste) să-şi reducă aportul tiu l M » n clonul sau alte viroze (chiar hepatita epidemică) pol duc© la ilîlil deci se impune reducerea aportului HC în cursul viro/elor. • i | H ' . apoi să se profesionali/e/e. .mirt la diabet este o modalitate de profilaxie. i . umezeala.inspecta norm-• ! « • impuse {-)[ li ii« iţ e i|>ie toracică.ltatoa este o boală de paioţjeneză multifactorială. frigul. pot duce la leziuni. infecţii). i'li in ele. ar fi de dorit să se evite căsătoriile» (M l M imn i ce provin din familii de diabetici. emoţiile. .e pie/mle p< u l i u Obe/.n şl glico'/uria pe 'M oi e. gambelor: ciorapi necompresivi. i i şi cil mnl d |H /ci. slăbire neaşteptată.

a celulelor numite adipocite). — obiceiul de a mînca rar şi mult (mai ales seara) duce la n uf N apetitului şi a secreţiilor digestive. de vîrstă. unde V . determinări radioizotopice u|p.l H sever datorită determinării lor endocrine.stc «-valuată la 10—20% chiar 30% (din populdtln Ixin/l). Pentru femei tnlff (iul produs se înmulţeşte cu 0. -. Apariţia si dezvoltarea obezităţii implică o serie de factori: predispoziţia genetică (verosimilă mai ales cînd aceasta tlai»nţ din i opilfirio sau adolescenţă). iar T — înălţimea In I.. Adesea se sumează arnl)n| S-au descris şi unele forme particulare de obezitate în cnrt» id/cl virilismul (hiperpilozitatea). dulciuri rafinate şi grăsimii — tonte profesiunile care implică sedentarism sau cele cnie IM (illcft „gusliiri" frecvente din alimente ca: ospătari. — consumul de băuturi alcoolice (tmlc-osebi la bărbaţii cme »i nllineilteo/fl Iii exces). starea fiziologici i<|ţ I'nrmula clailcfl pentru calcularea greutăţii corporale este: T-150 G .oxcosuy alimentar prelungit (indiferent de vîrstă) este CMM principala a obezităţii-. macula»! lnir/ltnrl.tipul morfologic al individului. După etiopatogeneză se deosebeşte forma « t/i'iiii (determinată în principal de supraalimentaţie. este cea mai fri şi endogenă (mai ales endocrină). Mlncu propune o alta formulă care tine seama de vîrstă şi sex: V-2o G . retinopatia pigmentară.exces de nutriţie în copilărie (determină creşterea în voiul «•vt'iitunl şl ca număr. «numite examinări radiologice.T—100——-----. Clauzele obezităţii.75 (T—150+--------). menopauza. estimarea 8 l i i t n l c n corpului (şi compartimentarea acesteia). sex. iir..•. Un plus de precizie în aprecierea gradului obezităţii se obţine prin plliilul cutnnat (de obicei în regiunea cefei) sub o presiune constantă cu un fl|i«f (i nldpcr). Diagnosticul .vîrstă în ani.„i c. în activitatea practică se consideră obezitate uşoară sau de gf fiul I cfnd se depăşeşte cu 20—30% greutatea ideală.•iau f/e gradul II cînd se depăşeşte greutatea ideală cu 31—40% şi o/)* /d/e accentuată sau de gradul III cînd se depăşeşte cu peste 41 °/( Idlcd ideală. poNlpni Imn)/ l . precum şi la o excelentă — consumul exngerat de făinoase..*<• stabileşte uşor: este nevoie doar de un talimeiii ?i ni) cfnlnr. unei» perioade fiziologice (puberi. care au evoluţie şi proyill . metoda „cîntăririi sub apă". întîrziere în dezvoltarea sexuală.p.50 kg+ 0. din ( dic 111. cofetari. din care G — greutatea în kg.leml de peste 15—20% din greutatea consldernlti Ide f'iecven(d . în<i|)Oli| i i i i n l . obezitate m«i . Greutdlea ideală poate varia în anumite limite în fum |l| di. i l â .9.11 mult de jumătate sînt femei. IH'iclIcn curentă este suficientă cîntărirea periodică.

tendinţ<i Iu (Miibolii. coronariene. d qonunchl.>mitoril( re:. i minînd dol< . i •. u!« ohp/ti. io In condiţii naturale progresiva. i i i > d < > m i n . i n i iin '"I/K inttuintntiiini cunitiv 9 1 confita In adm/-. Se va combate supraallhiiciuri rnflnato). renale. emfizem pulmonar. creşterea acizilor graşi II• rttn nctlvltntii i>|H)|)iotelnlipazel otc. : n .1.iţll stnt multiple si deosebit de nocive. coiulitll fl/lologlcă • persoanei tn cauza. abdomliinln.i n i . l i n broiişlc..i/u. dnr carp nl\ nutritiv şt care Sfl (inA nea m n du grautntna i piolewionale şt «xtiaprofcmlonaUi. obosesc repede. i / . Grăsimea se depune l Inima).|l tipului obezităţii: toracică. neuro-endori in<< lilpotalamohlpoflxare. • iln«'/. 'iii tnltmpliiâ trei grupe de dificultăţi: a) insuficienta CU-<| inlim«iu</.! :.| oil/. i ^i ie(|iey.irr umilim'. liiperliiNulI-'imul. .nază: ateroscleroza cu cortoţiml < • ! do Mpecerebrale. mnl nlos la i i« lnt< ipun perioade de relativă stabilitate. . astenici. o MĂ l e v i n . la efort este scăzută. hernii. i tiitţt«l(< | .s/vd care interesează întregul organism.nl obezităţii tn unele cazuri. le infiltrează ţesuturile.i u 91 rompoi lumontale slnt factori c(irn. gută. contribuie la apnrlţln «b. hlpncjoii < i> anul (cart la rlndul lor «litt ayrnmetabolicii: dr. se mişcă greu. »P»on. i i . i i isiiiulul. u i p iM so an eio su p i a p o n d erals tre. In II- • p ro v in '. ni nmir do ţesut ce trebuie Irigat..p ' l i miele obiceiuri fnmlllnlo Şl |OClal(? t i u iniulim baza ti >< (Alnonse •. i iiiue arterială.(i •. i'i i Iu final apariţia Insuficientei < .!• ini'iitnul In hmilelo COniUtfl- MP vor M . obezitatea impune M M ' i i l i i r si respirator un efort rresrut. i ) . Iu con9! <i ' i l c u i .i x . " i N A piA iniii. b) durata practic ••«ii'in y| c) n scrie de prejudecăţi care mal dăinuie prl-.u n(llle sale.ii<lio. i r .i< regim ul alim en tar Iu . h / mu) roiului alimontaţioi de către unii obezi. boli de ficat şi căi biliare ( l i l i . ameţitului. sedentarismul şl so .. varlce..iipidcinll.1 compllcnţllle obe/ltăţll. l'rln complicaţiile sale obezitatea 9tt9 O • d' «(/'".il i . nbl- 238 .llnr oste cu 5 — 10% mai mică declt la normoiiţllle Ntnt mai severe la obezii fumători (unde domină i'HVmn'iilnrt1). mh oecead/ii/ ni/or/r. le îngreuiază activi-vln<> un factor biologic important al scăderii capacl-îl linbnttlnirii prococe. a.

|>iTlrt principiile generale de expertiză. uu HCM MpeniHM ciipai 11. Psihoterapia individuală sau de grup.). Se urmăreşte scăderea lentă a greutăţii (l — 2 k<i p<< Iun/i). — creşterea diurezei (folosită mai ales la tineri în perioadă puliinlfirft) prin administrarea de nefrix sau ufrix. nu se reduce consumul de apă.(> ( n llr lc t l l. Oblectlvclt.slări de excitaţie. Prognosticul obezităţii este în funcţie de tipul etiopatogenetic. Obezitatea persoanelor cu diabet zaharat răspunde bine la traliimriilul cu biguanide.llnl<> de ţjrndul III.i tratamentului aplicat. toate bolile în perioada lor de activitate. Evaluarea capacităţii de muncă In ilm/i M". Se insistă ca obezii să rămînă rit îmi iniilt in tirtivitdtc. de instalarea şi profunzimea complicii i l < > i £i de disciplina respectării măsurilor recuperatorii indicate. hipertiroidism. zarzavaturi şi Unde. coronaropatii. ptinc. cu evitarea dulciurilor rafinate (prăjituri. de preferinţă din salate. ca şi educaţia sanitară. miţicart-d fiind un element recuperator important. de il'fi < > < ilnle. . i Unicii dr uniuni se reduce treptat. sau prin Slliitin administrat zilnic două tablete.'">() (j lipide de origine animală şi vegetală (în proporţii egale).e<i/a scurtcircuitări ale unor segmente ale tubului digestiv. în medio Hi . Tratamentul medicamentos se indică de către medic şi cuprinde nicdiciimcnte care urmăresc: scăderea apetitului: se realizează prin Anapetol (Suplin) adminislnit în cure cronice de l — 2 luni. /(•<///« ţ/lucldlcă se reduce la 120 — 140 kg. Suplimentarea lor se impune numai în perioadele cu regim foarte roşii irliv. iar ulterior în faza decompensărilor parcn'. tiroidiene l — 2 tablete pe zi. Aceste medicamente se contraindică la obezii cu tulburări psihico. 'tratamentul etiologic (atunci cînd se cunoaşte cauza). precum şi la cele la care au survenit complicaţii. cîte una înaintea meselor prinrlpdle. o tabletă la 3 — 4 sau V y. Tratamentul chirurgical cuprinde intervenţiile estetice şi cele «in 1 M'.5 g/kgcorp greutate nlcnlrt (iiproximativ l g proteine pentru 2 g glucide).(Hui l nllmi'iitaro etc. — activarea catabolismului: se realizează prin administrarea de f'Xtracte.8 g/kgcorp greutate ideală.1(11 do muncă. cîte l — 2 tablete pe zi. sub control medical şi cu pauze (In 2 zile la 5 zile de tratament. face p/nlc din tratamentul complex al obezităţii. insuficientă cardiacă. La persoii-•nlci iu iilnv. Vitaminele trebuie să provină din legumele verzi. Se administrează în tablete înainte de masă. />'(///« prutidică rămîne în limitele de l — 1. i \|x>iH/. Mineralele şi apa. Gastrofibranul este un auorexigen periferic.i|j/. restabilirea ctl imii deplinii 96 . ciocolată etc. 1 1 in Ic.7 — 0. Cultura fizică medicală se învaţă de către obezi la cabinetele sperldle din cadrul policlinicilor teritoriale şi se practică apoi metodic şi timp îndelungat la domiciliu. l le interval. Se recomandă reducerea consumului de sare (st'fldc apetitul şi retenţia hidrică).i medicală a capacităţii de muncă.recuperării medicale In obezi slut: t'nnllln|il de |csnl ţjnVios depozitata în exces. l f al i a lipidică va fi de 0.

.> vni ••••J UIMII iiiiK.i-.iK n. lllperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin cr«şMO concentraţiei serice a colesterolului şi/sau trigliceridelor cu 20% ' I o vuloarea normală. DENUTRIŢIA Şl CAŞEXIA Sltthlroa se c.n III c l l 0 I llll ilu r.1 .oa/ii prin piridrrod din (iicnldl'' sul) (Iii) ci'ii i (insi(lcr<il("i idi'<il<i (< idrnl<il<1 (lupei Im iniilclc dininlil' m. normoglucidică.••^^^ • • l • • l • • l • • • ^^H ^^H ^^B ^^m ^^B ^^^^H|'<M ilfl|ilor funcţionala tachina alt unor organe »l iluteme şl favori< > i. medicamente hipolipoproteinemiante: clofibratul. t.iclori/. Acfittn nlilerllvn no l i n i . dermatolo-yli M. V i|l..l II |< M |. ! • • Inlic Ifl B '^ % d < l 0 lll p IlU t* l 2 \ 'M llilli'.. SLĂBIREA. colestiramina. în strlnsă legătură cu obezitatea sînt tulburările metabolismului ullr cunoscute sub numele de dislipidemii. pliimin). asociaţii patogenetice sau întîmplătoare etc.ii.. B| ilnnlci» ştiu pancreatice).'nnUiue conipniuntoill fi adaptnUve.. care trebuie să fie normo. hepatice. duplasfirl rapide si mly Ari do aplecare. II '. Se Indică profesiuni ce soliciţi cu prodomlrimi|A ulm igt>tlco mijlocii. colo care «nlldlA ntonţlo «l p«i in. hipolipidică şi bogată în vitamina A» cultură fizică medicală care este absolut necesară. i mi md. acidul nlcotinlr (t . • . l(rt ponlc II di' '! ijiiidi': i|i.iu m lr c l rd ilu p|fi<l< (|lc'lll.1 ld . oculare sau viscerale (afecţiuni cardiovasculare.. stări 1 « ' . Tratamentul urmăreşte normalizarea valorilor diferitelor fracţiuni li|iidici> sanguine prin: dictă.//o cducallv-ptolGHlonale ie referă la icularlxarea ţi orl«nlnr«<n pmfwdn luciilor obezi cfltro profesiuni care ia nu-l tupraiollclte anurţiHIc «l (mllili 'ilmlIcA profesiunile rnro Impun sedentarism. I . •• . n H\\H). bucătari etr. sau prin prezenţa în plasmă a unor lipopronu rnro în condiţii fiziologice nu se găsesc. I. precum şi particularităţile bolnavului în cauză. 'In ţ. sau care prezintă unele boli endocrine. Indiferent «c x.sau hipocalorică (la obezi). Ele se caracterizează prin •ilnrcfl totală a lipidelor serice. Diagnosticul dislipidemiilor se face exclusiv prin explorări de la-i riloi: prin investigaţii ce vizează lipidele şi lipoproteinele sorlco.. îmi inoprotidică.i cind piri dd IM i • . Investigaţiile se completează cu explorarea înnillor viscere şi prin probe dietetice.ii.!. Ti. .ii. . proprie decadei de vîrstă respectivă.3.'II % (lin • 17 . . Se pot întîlni creşteri separate sau simultane alît a colesterolui II vi «> trigliceridelor.. destrotiroxina etc. vîrstă.siir/fc sociale de recuperare se sprijlnS obezul In vederea obtlaarll şl/iau i i i i H ' i l l unui loc de muncă potrivit şi pentru rezolvarea problemelor socialo cert) <)HIII tccuperârii sale totale.. IH | ii>iNoune obeze. 5. La obezii adulţi se IndlcS modificarea locului de inuncfl dupt i'Hiononilco şi în mod excepţional reîndrumarca profesionala. creşterea diferitelor fracţiuni sub <» Ho so găsesc în ser.n. biliare.iiiicntul trebuie să considere tipul dislipidemiei şi formele sola 0tlol(H|i< c. <|lcl(llll d<-|'. 9 3 ".d < . precum şl urmMoarolo pinfnaliml D1SLIPIDEMIILE inAcolarl.idn! l sân nşii. n / n |iiln ••••i Mi il i' i ii iu ll co lo mt mt lo nn ti».

ddicil ponderal mai mare decît 31% din greutatea ideală.•iciilo/. boala Crohn.i (|id(liilui de slăbire se ia în consideraţie nu numai i | i .imiic/oi şi a tabloului clinic general al persoanei respective. ci . vdlu. după unele i" ' in . absorbţie iilc'. boala Addison. febră. post. i l u . boala Whipple. că ele sînt determi-It» de lnpopioieinomie şi că în ultima fază zisă marantică pot dispare.i o identic do 4—6 l lichid extravascular. hepatice sau pancreatice.i lor prin alimentaţiei activitate fizică excesivă. Aceasta este o stare l i / i " l i H | i c .. infecţii cronice.i In ţări subdezvoltate.'or in mod obişnuit prin noţiunea de om slab. i s ) . numite şi . prizonierat. ' . i h / . boli endo-rlnu: hlportircoza. creştere rada. i .si .iuuilă insuficientă (prin absenţa secreţiilor digestive: stomac. unele boli hipofizare. Slăbirea primară este urmarea unei carenţe alimentare: mizerie l..boli vasculare (ateroscleroza avansată! parazitoze. i . < \isoxl. n i i r i .d (|<icfl este vorba de o slăbire primară sau secundară.ispedul general al organismului privit în ansamblul său.n cauză esenţială a mortalităţii infantile. Slăbiri primare se pot ' • . Deficitul de proteine este mai nociv decît deficitul global ali-i . r/. poliartrita reumatoidă. enteropatii cronice (exsudative). Datele obţinute trebuie însă riguros interpretate în luItui nii.denutriţii medicale" ce survin i uiiimn» ii unor restricţii alimentare prelungite (şi nejustificatei). spondilita ankilopoietică. e v .boli cronice.. bilă. fior). Anorexia nervoasă determină de asemenea slăbire. Vd pi c .i de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce se înţel. deficienţe genetice: sprue. li .siiinptiv: toate bolile cu evoluţie cronică malignă. Relativ frecmto slut slăln'rile iatrogene.M. dizaharidaze. sarcină. l i i i < i l o . i < . l>l. In . i i . asi< îmi m Iu i o rezistenţă mai mare. reducerea suprafeţei absorbtiv^ i i l i " .i(|iios(lcul slăbirii se face relativ uşor cu ajutorul talimetrului şi ctnlni ului. i i . determinată genetic cunoscută şi sub termenul de subpondeniltililtiif. chiar avantajoasă omului. . diaree cronice. tulburările resorbţiei m-ii HM -ci.— D«niifrl|la H« rnractfirlzeazfl pun sinblrea ponderală asociată cu diferit* cnri>n(t< (vltmtilno.. i'i in neasigurarea cantităţii de calorii necesare se realizează treptat i .i i«-|>M'/iiitfl slăbirea de gradul III adică atunci cînd bolluivnl IM . Ea este o variantă fiziologică.i mai crescută. un risc vascular mai scăzut şi o medie i i i ' vi. alergii diges-* • • . hipermotilitate intestinală. obstacole limfatice. boli cronice intestinale. albuminuru şi mnormjii cronice.. Inblrl se mai pot realiza şi prin creşterea necesităţii'^ calorice şi ne-i'0|»<riic.il.iir. i i > i i ' ' c i . i mente şi chiar la tabagici. tu-. ' i i i . Slăbirea secundară (şi denutriţia secundară) sînt urmarea unor > < > l i somatice sau psihice: boli digestive. diabetul zaha-il con. i qiculăţii so va considera că edemele devin vizibile nuli dup. i i > ' . disbac• i i i .iic. astfel la copii se realizează boala numită „Kwashiorkor" care ./i. . i şi ca urmare a modificării apetitului în alcoolism. dantură deficitară. naufrăgii prelungite. 11 lăţii naturale etc. avitaminoze din grupul B. s<' deosebesc: slăbirea primară sau exogenă şi slăbirea secundară MIM '•ndogcnă.

roşu şi cold. astenia şl fidt-^ acestor bolnavi la care se adaugă semnele clinice ale bolii de i. supraalimentaţia (mai ales cu viscere. ••in (peste 40 ani). psihoteraplt i nles în formele cu componentă psihică). 'l'IP . nuil i < u poiile p. (Valorile fiziologice ale uricemiei sînt In medie . creier. consumul îndelungat de băuturi alcoollc'c. cauzată de o tulburare înnăscut! • inbnllsmului nucleoproteinelor.4. suprnutotca. îl nn. sexul (este mai frecventă la bărbaţi). i i i ' ' . In razul slăbirilor secundare. 5. La noi se In-ţle rar.ipte. *ilci(| lra . In (ipnriţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului looproteinelor (cu hiperproducţia de acid uric şi hiperuricurlo coniitlvfi). intestin).ire < i l pii IDI ului In . piuloscoplci» 9! rndlokotopln». nule . i:. Aspect clinic. n) Criza d<* gută . sedentarismul.TIre /lufl pi In dunlioco Ui nivelul < l i ' ( | e l u l u i m. Se poate spune că bozul poartă cu sine un sac cu grăsime. ruin • ''In rndlologleo. tratament substitutiv.i. perl psciidolIcţimniioN. i ' X i i l masculin 50+10 mg/1.ho «urle da oxnmliiftrl obişnuita snu d« «trlctl •paclalttatp.u UcnlnţiM nielnK'i.irută începe brut. pnrrurglnd o Inză compcnitnlă rtnd NC pro-ii rolnnţle do lichide şl o redistribuire n lichidelor din ftpnllul inlur In cel extracelular (urmare a aportului scăzut d« proteine. l'nitamcnt curativ: repaus relativ. alimentaţie completă şi adaptaţi nul etiopatogenetice a cazului dat. l >i'<|dul HO uinflfl. Se manifesta sub doi M tablouri clinice. i i i catabolismului proteic şi a modificărilor electrolitici' cotiseşi o fază decompensată caracterizată prin alterări morfolo* •l-inice cu pierderea proteinelor celulare. Hvoluţla este stadială. prin creţtersa cinici şi a uricuriei. tratament etiologic şi patogenetlc de rtto ori acesta este posibil. In i decompensată capacitatea de muncă este redusă sau chiar pierdută. rrutdincntul pioiilactic urmăreşte prevenirea factorilor de rilC ÎMI sliibire. slâbitul are un bidon In exces" ceea ce determină hipotonia generală. l u i u d iineoii un . livaluarea capacităţii de muncă se face după criteriile comune». Urlru-i este în jur de 450 mg/24 ore la un regim apurinic). Intervine — probabil — şi o compononlfl Imuno. în alte arii geografice (mai ales în rîndul populaţiei ce se «uprnnlimentează şi duce o viaţă sedentară) frecvenţa sa creşte pînă i« n. GUTA Uste o boală de metabolism.u Iu u l . iar la sexul feminin 40+10 mg/1. Se caracterizează prin dureri artlOtt* • (dn lori ta depunerii de uraţi la nivelul articulaţiilor). uncie «feeţxinl ncuroendocrine. r. Ea este una dintre manifestările ctt* • i Insice ale hiperuricemiilor. Tratamentul este profilactic şi curativ. i l u .

ni c i.ii %c lolosesc numai în lipsa răspunsului terapeutic la medicamen-i| t' In. In 'J.. în ciicvn y. inmrl miocardic. fica-:ul gras. diabet zaharat. durează zeci de ani. Miilnnile.v/e deci numai o boală articulară.c'ale orală în doze de 4 mg în prima zi. în general lent prolinvslv. Imrsile. h) (iuta urllculară cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor iinloyl (lornll/ali adesea poliarticular la picior. ACTH se administrează în doze de 40 — 50 U. npare febra. Fenomenele cedează. Se administrează: collili'lm'i | K. nevralgii. oste frecventă (după unii autori interesează 70 — 100% din persoanele cu gută). dermatite. flebite super/'robe/e biochimice arată creşterea uricemiei şi a uricuriei. hipertensiune malignă. pe cale orală sau intramusculară. l i. Afectările extraarticulare ale gutei se pot manifesta prin tenosino-/lt< 1. ACTH şi cortittl/. iiir prednisonul 20 — 40 mg în 24 ore. Criză de gută acută se tratează prin repaus la pat. examenul radiologie (care evidenţiază zone osteolitice. •\le re/civdt sub aspectul vindecării bolii şi bun sub aspectul duratei leţii -.i« în doze de 50 mg administrată 3 — 4 zile. nefropatie interstiţială şi în final cu fenomene de insuficienţă renală cronică. mialgii. insuficienţă reînld cronică. fenilbutazona în doze do 00 nu | l ţ) pe zi.il. •| (/f)/nr/(«-/'. pumn. i de tratament durează 12 — 14 zile.lle. me/elurile. nule indicate. coate). (iulu articulară cronică se tratează cu: /iVf//m hipot'dloric cu restricţia alimentelor bogate în purino • I M ci. Guta ut e. 'liriimsrri.i|"nt»ifilrt sa fllleien/fl rppode. Evoluţia este cronică. hipocaloric şi bogat în lichide. ////i'rc. se manifestă cu poliurie. scăzînd treptat dozele. picioarele de porc. scăzînd apoi treptat ozn.ltici'/a renală este prezentă în 20% din cazuri. Cm.unent. rotunde.se la nivelul oaselor) şi examenul biochimic (creşterea uricenlel si uricuriei). 41) . Nclropatia gutoasă cu insuficienţă renală. tulburări de glicoreglare. uricurie crescută sau fenomene de cistită.. regim lactonirlii vcijctarian. In timp se poate adăuga hipertensiunea arterială. in. lombalgii.. ci una generală gravă. prezenţei toilor. duuni articulare mai accentuate la mobilizarea articulaţiilor şi deformări nillciilarr. timp de 5 — 6 zile. capele de vile. Fenomenele clinice evoluează ondulant. supele de carne.||. ci de apariţia complicaţiilor: accidente vasculare cerebrale. ronsci vele). Diagnosticul se stabileşte în lumina aspectului clinic.s'Mfoo viscerelor este o caracteristică importantă a gutei cronice dupfl o evoluţie de zeci de ani. dislipidemii. similară cu nefropatia jlnhctlrfl. sponliin NU u sub m liiinea tratamentului. mîini.i d capacităţii de muncă. Prognosticul depinde de frecvenţa atacurilor şi visceralizarea bolii. cisto-pielită. unele legume bogate în arid oxalic (măcrişul. Bolnavii nu mor direct le guta". I.

afinele. i'llvllntn profesionala.50 g pe zi. M.cntdtă zilnic în raţie suficientă calitativ şi cantitativ. cont'pntrnli'1'' «In mţil). medicamente ce Inhiba resorbţia acidului urle MI l i ciinl (uricozurice): probcnccidul se administrează In cure eroi tnblclă (0. ponte II slntctl/nt di> dorn nK|H i l i l l ţi are acţiune mitiuionista siiltnmldolor. avînd funcţii iillhcmoragice. iar în final. Sa Interzic coiullmantelp. Ki'Uitlv recent s-nu descoperit noi vitiiminc: vitamina B l( snu ncldul paiilolnnU 1 n Ini n pnrto din complexul do vitamino B. Vil1 1 M rea gutei duce la scăderea treptată a capacităţii de adaptam la < i r i ..cnt t i l l t In roynul vt<getul. vitaminele sînt biocatalizatori. dar chiar şi în puseul acut. lipide şi glucide care sînt furnizori d* '1l i e şi de material plastic pentru organism (creşterea şi refacerea urilor). cunoiicut ii ilniitiilt. BOLILE DETERMINATE DE CARENŢE VITAMINICE Vltumlnele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsimi): A.olc (l'AH). M (m-ldul folie). lipidelor şi glucidelor cu care au slrfnM i i i ţ i i . uşurîndu-le desfăşurarea. acidul J 9! substanţe distructive alo acidului uric (urutoxldaza). Kinctoterapia. Unele AU • •l cupilarotrofic sau joacă rol în procesele de coagulare. B 3 (acidul pantotenic). i «portiza medicală. în faza de decompensare viscerală determină pier-i capacităţii de muncă. înlăturarea trofilor gutoşi se indică l In cazurile cînd mişcările sînt împiedicate. B 2 . i Unii inurn« pentru e*dr« m^in 241 . după cum unele sînt indispensabil* niiu'l funcţionări a sistemului nervos sau participă la hematopoiezăi Ni'voile de vitamine sînt asigurate de alimentaţia normală. E. ctt ţi In cui nnliiml. adică substanţe ce iau part* scrie de reacţii biochimice. '/'rafomcniuJ medicamentos: se admlnistroa/. pii'/. Spre deosebire de proteine. D. Ele influen-i metabolismul proteinelor. ' i .5. iparnnght<lul. Mişcarea articulaţiei dureroase este indicată In le cronice. în afara acestora capacitatea de muncă este păstrată. cin > n'fio. care H<> cxtrago din drojdl» <\t< horo. în asl• u. P. Balneofizioterapia se adaugă tratamentului dietetic şi medica>l (singură nu este suficientă). cnlnmiti şl i nulul i i ri'ţjlm lacto-fructo-vegnlnrlari. Ino/. inhibitorii metabolici (allopurlnolul. hipoprotolc. în protecţia mucoaselor şi tegumentelor. cnrnea albă. B 1(l . variaţi» Mţi|-f/.' i ' -.tt colchlclnă In do/n nul pr zi (seara). 5. PP. microbieni şi toxici.ltolul (vltnmlnn lln) ente un nil "iieiit al complexului U.ncii funcţiei de reproducere şi de menţinere a sarcinii. n„ n a . cxpuncren In dlftrlte nox». intervin în fenomenele de apărare a organismului împotrivi ţilor patogeni. Repausul la pat este necesar doar în puseurllt •uti/are. Acidul pnrnmlnobcny. mnnchlnule. joacă un rol esenţial în re• •i metabolismelor. Prezenţa lor în cantităţi suficiente în organism asigură (i|inriliil(>a de rezistenţă la infecţii. K ţi 'i<rffii<ii)/ii/j/li' (so dizolvă în apă): B. stare fiziologicii sau patologica. Ni'1'i-nantl de vitamine diferă de la un om la altul în functlo di» iex. vtritl. lilpollpUIU: 9! bognl mic. • Procedurile chirurgicale. C.

rlnol'aringite. iar slmptomele clinice sînt foarte evidente. bronşite.iic de Iiipovitaminoză A. lipsă de utilizare prin Itilhunlri de absorbţie în diaree cronice. mucoasa gastroInlcsliiidlft). Mucoasele şi tegumentele sînt uscaţi» f surof/erm/ej. folosirea uleiului de parafină timp în(Iclumjat. corneea se poate ulcera şi uneori M ' fljunge la pierderea vederii. spre exemplu.dieta ce conţine cantităţi insuficiente de vitamine (conservare» Mitcorcspunzătoare. cele care apar la hepatici NHU lifltrtiii nu prognostic grav. Formele fruste au prognostic bun. vaginite.â) ca drajeuri soluţii uU1 liuviibllii sau injectabile 50 000—100 000 U . mai ales Ia copii. graviditate.. Se cunosc chiar cazuri mortale de intoxicaţii cu vitamina A şi cazuri i l i . lipsă de depozitare în hepatite y l ciro/e. cn: — sporirea consumului ele vitamine prin creştere. dovleac... Vitaminele hidrosolubile nu sînt toxice p l i n supradozaj.•.imcnt curativ: alimente bogate In vitamina A: lapte. nul. sau avitaminoze. iar pleo<i( i i ' l n şl corneea se inflamează uşor.iu folosirea unor medicamente care împiedică absorbţia vitaminelor liposolubile. preparare culinară necorespunzătoare — fierbem pM'limgilâi absenta zarzavaturilor şi a fructelor de sezon. infecţii nilnnm.intoxicaţie cu vitamina D. adică există cantităţi miri de vitamine. consum crescut. dar avitaminoza A la noi nu dpare. roşii. ficat. alăp . lixccsele de vitamine (hipervitaminozele) sînt posibile în cazul vitaminelor liposolubile care se cumulează. organismul reţine necesarul şi elimină excesul. enterocolite. ca. favorizează apariţia di» i l n i t o . lipsa conversiunii complete a carotenului în cazul diabetului / (iluinit şi în hipotiroidism. frişnl. neeliminîndu-se pe cale renală. A HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE APORT INSUFICIENT DE VITAMINE LIPOSOLUBILE HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA A (KERATOMALACIA) l lipovitaminoza A este relativ frecventă.Cari»/i/«/e vltainlnlce pot apărea în diferite împrejurări clinice. Cauze: aport insuficient. . lipsa de utilizare din cauza unor tulburări ale tubului digestiv . Slniptomele principale ale hipovitaminozei A se manifestă prin /x'/ni'/n/op/e (lipsa acomodării vederii la întuneric) şi scăderea rezistentei mucoaselor la infecţii (ochi. ouă şi administrau^ iln vltmmim A (axuroltol sau antixaroftalmic. l r. Iriil. Astfel apare hemeralopia. iinlnid de peste.11 dineul profilactic: prin alimentaţie raţională şi tratamentul bolilor «ii'iH'iiilo. holl Infecţioase. mai ales Mi INI). cînd absenţa este totală. aparatul urogenital. Ele se explică prin absenţa protecţiei mucoaselor şi tegumentelor conferită de vitamina A. Carenţele vitaminice pot fi: hipovitaminoze. Scăzînd rezistenţa mucoaselor. traheite. fără a se mări aportul vitaminic. cu simptome clinice mai atenuate (hipovitaminozelo slnt cele mai frecvente). morcovi.

a IX-a. u .|in<ilc rcali/n prin nporl M. unt. a d V-<i şi a IX-a. precum şi a copilului mic prin 'imiciott l=) razele solare (sinteză de vitamină D din ergosterol). < j l n > i i j nniscularc».craniul este deformat prin •tc« boselor frontale şi temporale. epifizele se tumefiază şi oasele lungi se In-ii/fi.1 prin decalclflcflrl ' . eventual Intr-a doua şi /« •t vnt în faza a treia. i l â dei .liojnle.ic ca şl In cazul rahltlimulul. încetinirea creşterii la copii.) In faza a treia poate surveni o vindecare aparentă.emie) şi a fosforului (hipotosfatemie).IlirO VIIAMINO ZA Şl AVI l AM IN » A D l!«tc cnu'/'iiu <le r. Necesităţile. gălbenuş de ou.. '«' 241 . l\'u<li»yialiilc o.nflclciit «nu prin 11 pi A • nllll/are In m MM tulbur ărilor cronice (jd. Această etapă durează l—2 luni. '. care aduc calciul şi fosforul necesare prevenirii rabi ni . i >intre complicaţii cităm scăderea rezistenţei la infecţii intercurente ?i Miţjnr bronhopneumonie) şi la tuberculoză. vitamina D. i loate vîrstele. smîntînă. Tratamentul profilactic este de cea mai mare valoare: vltamlnizan qrnvi'lH q>i a mamei care alăptează. • Ini-i de peşte. la im N C fidaugâ tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale !i| > ' . ! ( > şedinţe în mai multe serii) şi balneofiziolenipie.i).uenln In vltnmlim 1) (cfil ilnrol N nu vltninlrirt nuli lillirA). frişca.sodsc .de vitamina 1) sJnl cn-\cute in yrriv/(///fiifl. Pot u|)iiiea delormfirl OIOM* | 1 ( i m I n i i osoase |(| t i n u n i . poli« i l i .'. l r..1. apare anemia şi hepatosplenomegalia.in). Caren ţa M . /d . Se menţin tulburările digestive: greţuri. l i e de tip osteoporotic (coloana vertebi. abdomenul se >«a/t1. t>| l a/a a doua: apar deformaţii osoase. diaree. Se manile. fontanelele nu se închid. i l ţ | n şi tulburări de mers la -uluiţi. iar la nou-născut In ziua a 10-a.stliinlc snu liepato » M-nlicc. mai ales femeile. Eitt ilone <idministrarea vitaminei D 2 la gravide: clte o fiola In Imin • n VlII-a. cu menţi-i deformărilor osoase ori poate surveni caşexia şi moartea. ap«r i I i l e condrocostale. ficat.il. nu apnr • l i. Rahitismul evoluează în trei faze: .î l . i t i s i i K minime. < )steopatla esfe o formă particulara a hipnvitnmlnowl 1) <:n Ini / . luna u Il-n. <ne diaree şi vărsături. l u i Administrarea <1j preparate de calciu. (drajeurl • v i l M i n i n d A + Dj.|l)d/. Prognosticul este favorabil în prima fază. vitamină D2 soluţie buvabilă sau injectabila). precum şi In perioada de ulftpture şi pubertate. all• n l < i l i e bogată în lapte.ilcificări. copilul are tulburări de creştere.ir«»nţii în vitamina D atrage tulburarea metabolismului calciului •nlc. i meni curativ: acelaşi ca şi la profilaxia rahitismului. copilul mic.." i lanţ H» i i . face să apară acldoza şi înme calciul nu se mai depune la nivelul ţesutului cartilaginos şi rtpnrtnd tulburări de osificare între care rahitismul este cel mal • i . l i o de tip ostuo- i'niliidxla şl irtitan» ninl se i. 1 ) Intre 12 şi 18 luni.

. TOCOFEROL) Se manifestă în special prin tulburări în sfera fecundităţii. B. ouă (gălbenuş). -— vilciniina B() (piridoxină). carne.v l l i i n i i i i i i C' (iinliscorbuticcS). Poate apare în bolile hepatice grave şi după utilizarea îndelun-<| iild de uleiuri minerale. provitamină PP.|.M.. | HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA E (VITAMINA E.ierea apariţiei pubertăţii. Se recomandfl rc(|ini complet. alimenta preparate din făină albă). hematoame) sau interne (molene. Fenomenele cedează după sistarea adml* nlslrărli de vilciniina D. . Simptomatologie. ' . HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE LIPSA SAU SCĂDEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE In acest capitol se va prezenta deficitul vitaminic de: — viliimimi B. bogat în zarzavaturi cu frunze verzi. . • . absenţi « • i pnxlucfnd sterilitatea la ambele sexe sau apariţia avortului spontan. Tratament curativ: administrarea de vitamină E (tocoferol) sul) lonmi de drajeuri sau soluţii injectabile intramuscular. iar la femei favorizează apariţia dism«noroci sau polimenoreei.jrea uleiului de parafină (a nu se folosi îndelung). . Carenţa vitaminei K determină tulburări de con» <| til<no cu hemoragii externe (epistaxis. Tratament profilactic: atenţie la utilizarea antibioticelor pe cn\t> oi.vltdiiiina P (cupihirolrnfird).HIPERVITAMINOZA D iSu/i'Uf/ij/o/i// de vitamina D se manifestă cu fenomene generali*! anoroxl' . preparate din faini iieogră. uleiuri vegetale. V -l-l .i Tratamentul curativ: injecţii cu vitamina K intramuscular l—2 fiol« pe /i. -. ll'iir ||j. hematurii).vil<imina B. (aneurină sau tiamină). '— vitiiniiiici B. Inllr/. hematemeze. Carenţa apare prin lipsă de aport (consumul de pîine albă.. Tratament profilactic: consum de pîine neagră. (antipernicioasă).i (se asociază administrarea de vitamină B complex şi iaurt) şi In fol'r.sâ). artnilc)ii. nicotinamidâjlill Vltnmlna <mli|>el<ujio<i. (riboflavină). joaca rol antihemoragic. carne. ANTIHEMORAGICA) Apare ca urmare a tratamentului cu antibiotice pe cale oralft cern» distrug flora microbiană intestinală cu rol şi în sinteza vitaminei K. Prin participarea ei la sinteza protrombinol. ficat. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA K (VITAMINA K. — vit«imiiHi PP (acid nicotinic. relnlee. urmare a unor tulburări de absorbţie şi boli severe de ficat.

i < . nlcoo» h M U In subnutriţi. l'onna secundară se produce ca urmare a aliment. dermatită seboreică. Vitamina B 0 se HM id/ft tratamentului cu fier în unele anemii feriprive. furnicături în menilue.< i « orez decorIn emirul unul regim uşor rnrent<il. Simptomatologia se caracterizează prin manifestări din partea sls• -mulul nervos (iritabilitate. iilliurări ale fanerelor (unghii cu striuri transversale.lipaţic) şi edeme cu tendinţă la gener<ilr/. i . i r in cele <iv. l tiil. părul şi unghiile linblle). HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B.msate prin i illnevrită. inflama• 1 4 (ionică a mucoasei digestive. iţnftiimulul crescut de vitamină în organism (stări li/iologice.ibetlrl.aro. ' i'on. somnolenţă. pntoi'Hjli e) Idrfl ti se suplini alimentar sau m<>dic<il. . se ni. limbă roşie-violacee depapilată. fisuri ale corniurli bucale.ndiov. 5—10 mg pe zi. 1 \LA nu m K l) < l « cunoscută mal ales la populaţiile <•• n. 2 forma primară este studiată la bolile do sîngo (anomin Itior•tiHf <)\ colo de tip biermerian). carne.M . drojdie de ' • • • i e (bogată în complexul B) şi soluţie de vitamină B2 injectabil.iticl c<neiit<itfl. Tratamentul este curativ şi profilactic. i ili.inifestfl prin Insoninlf. M . ouă.isculeiră. A|> vi l . senzaţia de „nil|i In ochi"). Tratament curativ: drojdie de bere (bogată în complexul B) şi administrarea de vitamina Bj în doze de 20—50—100 mg pe zi.'. de suferinţ. Perioada de stare se caracterizează prin: tulburări oculare (fotofobie. t ! > i l l l n t e . scăderea văzului. cheilită şi dermatită seboreică.iment preventiv: administrarea unui regim dietetic complet cu hi (lift Integrală de grîu. ficat). di<)eslivă (greţuri. M HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA Ba (ariboflavinoza) Simptomatologie. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B6 Stnt rare şi pot surveni la copii şi gravide. -. constă în administra t e.i . < n i i» ' i Iu/ii. depresiune) şi mai ales prin i ii'iMH-nc de glosită. ragade. aclorhidrie.tulburări cutanate: hipersecreţie seboreică. In st^lnle nu ipiente. ilmptoniatologie.HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINUM h. i de llmonte bogate în vitamină B2 (lapte. cheilită. ori drajeuri de complex B. simptome digestive: senzaţia de arsură în limbă. sau lipsei do utilizare d ui nidii* n unor afocţlunl gaslroinlesliiuile. scăderea l Ui mlccţii.

m l în sarcină. dupâ rrtii. /'(•r/or/f/d do atare so caracterizează prin simptome digestiv». . • . ficat şi zarzavaturi.stdle). leucemii. extracte de ficat injccidhile i. Se vor trata eon vi şi la timp bolile gastrointestinale cronice.ii. n i .'•W . în formele secundare se face tratamentul bolii de bază. p»(il. 1 hi Addison.. i / . carne. pîine neagră. torace). dl(j«*tlvo (rtMa(fl.. Hxamcnul sucului gastric arată aclorhidrie histaminorefractară.[ii-ctru larg timp îndelungat (prin distrugerea florei microbiene intPNlm. i n -e (tulburări digestive dominate de diaree)..emu. sau este cauzată de un consum « • x ...ilo) poate duce la apariţia pelagrei secundare. îl . leucopenia. i simptomele cuprinse în triada celor trei „D": c l e i mdtită (pelle agra = piele aspră). la care se asociază carenţe din grupul vitaminelor B şi d<> proteine de origine animală.. oxdyerarod reflexiilor oslcotciidlnoasc.. toată viata în formele primare). In trecut a avut şi la noi o extindere In zona subcarpatică.. . picioare..ni ine. Boala debutează primăvara prin „eritemul de pi imfiv. dar lăsat ceva mai crud si consumat cald) şi acid folie. di.stc/lj. u ( i l e expusn la soare (mîini. boli infecţioase. i|iilne şi nervoase. stări febrile... Ix 1. neiiiropenic şi trombopenie. dementă şi alte tulburări neuropsihice.M|ile. / '< -înmlitu apare sub forma unui eritem — asemănător celui solari i ' i ' . cu senzaţia de ar« .. ficat.sliiiplniiuilolnglu N ninct«Ml/Pfi prin .ipoi prurit şi formarea unei pigmentaţii lucioase caracteristici» l ni . afecţiuni hepatice.. în condiţiile în care domină alimentaţia cu ffiină de porumb (adesea stricat).alcoolismul (la cei alimentaţi rn 1 1 -n pil). hipertireoză. nervoase (astenie. Tratament curativ: se administrează vitamina B 12 în injecţii dupfi ni/ 2f> — 50 — 100 gama zilnic. lapte. rezecţiilor de stomac. Folosirea sulfamidelor şi antibioticelor cu '. simptomatologie. tratament profilactic: se administrează alimentaţie bogată în vitamuie. megalociţi şi megaloblaşti. La noi pelagra primară a dispărut ca urmare u schimbării condiţiilor economice şi alimentare.i" pe tegumentele expuse la soare. fenomene dispeptice (glosile. Carenţa poate fi primitivă sau secundară afecţiunilor gastrointesllnttli* cronice. In final iliiMimînrnn ţjl chhir abolirea lor). h.. Do obicei se repetă în fiecare primăvară. zarzavaturi. (sau alimentaţie cu ficat prăjit.ilonări. ii rm. determinate de orîndnlreu socialistă.. Este o boală policarenţială ce apare tn condiţii de mizerie socială. l:X(tnu'tiul sângelui arată: anemie hipercromă. i) 9) fti'/vodxn (nslciiio. peşte. scăderea memoriei). durcil In masele musailmo ale momUtlor miei ioni»». HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA PP (PELAGRA) Pelagra este o suferinţă determinată de alimentaţia carenţată în vitamina PP. i < i < . carne. Dieta va fi bogată în vitamine (mai ales din grupul B). Tratamentul substitutiv se face i ii m'idopeps. apoi mai rar (pînă la redresare în formele secundare. m. globule roşii inegalei In <|eiieral imii mari (macrocite). diaree).. i . pnrc. eforturi fizice intense.

-. Prepararea nlliiiirfl defectuoasă (fierberea prelungită) distruge. iH'. l'ciitru profilaxia pelagrei secundare este necesară tratarea corectă liniilor cauzatoare. nlulic raţională. extracte de ficat şl • r după nevoie..1 pi li i ulmptome d» gloiltl.iicicurile cu simptomele amintite (cu apariţie de obicei pili i .upi. o cantitate importantă de vitamină C din alimente. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA C (SCORBUTUL) I lipovitaminoza C (scorbutul) se produce cînd raţia alimentară est« nurii în vitamină C sau cînd nevoile organismului cresc (alăptare..m.1. constă în «11-. rlnofarln* iile.»)! lntreţ|iilul trnct dlyosllv. 24? . In final se instalează domeniu. K lillle. în timpul iernii.i MIDI ii.. i n i i . P. pleurezii etc. C. fiim-n.i. iar numeiic.. confuzie mintală. atonln yfl»til< rt şl tr«cv<»nt dlnren. bogate în această vitamină. il or datorită histaminei ce o conţine şi dă senzaţia de căldură cu irosirea tegumentelor. Inptele. prin •"lucerna alimentelor proaspete. epistaxis etc.1.ic prezenta şi poato fi asociată tulburărilor endocrine din i i •. iilbnrfliii. <H|i!. bronşite. Qlttgl •••"•Idţjll. tulburări cardiace: palpitaţii. scăderea c<ip<icilî1ţll d* . Combaterea alcoolismului.lnllnirtirlli* dlgsitlve »» niniilli'. tulburări nervoase: astenie.ilci.f infecţii se grefează cu uşurinţă. hipotensiune «iteimlă» scăderea rmistenlei la infecţii. infecţii. dispnee.. înlocuirea mămăligii cu pîinea neagră. tiroidei. . acid folie. cu apariţia de rlnil'1. convalescenţă etc. graviditate. deci se va administra cu prudenţă). Se asociază nit» 1 vitamine din complexul B. \nmini c. Ac*atna Indica n[. ca urmare a • •itmbarii proceselor de oxidoreducere: creşterea permeabilităţii capilare. ouăle. cu apariţia sindromului hemou(/(/Kir ((jingivoragii. la unele persoane apare „astenia de primăvară". Tratamentul curativ: alimentaţie bogată în vitamina PP şi admlnls( i i cn de vitamină PP în doze de 250—500 mg pe zi (are efect vaso' i ln l. glandelor sexuale sau hipoflzel. reJevînd prin aceasta rolul antlifi'c//os al acestei vitamine. pîinea integrală rămîn alimentele principale In MM linierea acestui flagel existent încă în ţările slab dezvoltate (Africa. i"Vt<'ro.).uropallilce In cnzurlle umoare ic manifestă prin ilmp •l. Simptomele se manifestă prin tulburări de creştere. Tratamentul profilactic pentru avitaminoza primară.1).ienle-i In cazuri grave apar fenomene de pilhozA * n n < i l i i . O survine o perioadă dominată de simptome nevrotice şi tiilbu-.i •.r.).. ilmfivara. nimţjdnlito. de M|iil»1. se produce un grad oarecare de carenţă în vitamina C. alături de consern i i' M improprie.iţie..'irpcptice (dureri epigastrice şi abdominale difuze).iuMi.ilnplme Ui eforturi.-. fatigabilitate.

ţii avitaminoza C. 1970). H ) Cauzele deshidratării reies din definiţie: \portul insuficient de apă şi sare survine la persoane ran | H l v < i do «portul necesar de lichide. contribuind la manifestarea sindroamelor rn(ji| Hiro prin tulburări de permeabilitate capilară. cartofi. locul Ulii «o (frtsosc. ardol. ceapa.i lor în spaţiul extracelular şi invers. prin diaree (se pierde în mod deosebit prin li polfi m'. Ed. So crooa/fl " nun! înllmiilri hidroelectrolitice. In opo/ltlo cu «coste stfiri caro so cnractori/ează In esenjfl Iiif dKNlildinlnio. lullmidrl (>loctrolitico şi acidolxr/lce Se deicrlu şl (le hlpt'i hidratări*.vdwH/jJ///.pierderi n \ > llclildo şl minerale.. trecerea ionilor di Nn din ?. Venzmer: Nouaeţtn a . mlno şl chi. Tratamentul curativ: dieta bogota fu alimente ce conţin vltnmliii 9! vIUimiim C In t.ir proteine.r i l o sectoare ale organismului.sobit clorul). CI otc. 348 .•?! o importantă pierdere de minerale (Na. alături de vitamina C. adică ieşirea Mg şi K din c ţi lioccir. Tabelul nr.|m(iul oxtrac'elular în spaţiul intracelular. care apar mai des în sterila fi" |iio| iini|ilt'. în cazul prelungirii caron|t'| vitamina P pot surveni hemoragii (între care cele retiniene şl cnr«hr| sfiit colo mai grave) şi edeme. sau de combinarea acestora.iblete (0. urmările carenţei şl lnl|ipJ limirilo în care necesarul lor este crescut (după G.6. Vitamina P se ţj In /«mivaturi. nefropatid in '• pierd ambele.şi avitaminoza P (permeabilitina) survin de obicei alfltuH hlpo. plnă la redrosnimj nonionolor clinice.i profilactici alimentaţie bogată In vitamina C (pnnln iir mrtceşa. l' /'/orr/rr/ de lichide şi de minerale: prin vărsături (so mod il piei-'o. extracto do mflceşo şl do pin — mol ft| lai im moto.pir«tii (se pierde apă şi minerale) şi prin poliurie (fn Inslplil riln (li. fructo. zilnic.ibolul zaharat. citric**). medicală. insuficienţa suprarenală. tulburări în distribuirea lichidelor şi mineral' 1 ' f l i l i . dupfl oporaţii şocante şi tn arsuri. Bucureşti. importanţa lor pentru organism. varza.). l'rnonwnc de transmincralizare. TULBURĂRI HIDROELECTROLITICE Şl ACIDOBAZICE Tulburările hidroelectrolitice reprezintă dereglări generale (jr" v d'i minate de: aport insuficient de lichide şi minerale. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA P Ilipo. III prezintă sinoptic principalele vitamine. asupra câroni so va rovoni. 5. roşii. în toate cazurile pe lîngă pierderea do Ih «o prodiK'o . Tratamentul este cel substitutiv. K.2 g de 3 ori pe zi) sau fiole (200— MO ndinlnislnito intramuscultir sau intravenos.

u»wareri de cap.^ J C f tfJ te Cereale nedecorticate. lapte. B. B. formarea sîngelui. senate Metabolism general. Ba spanac. mărar. lapte. lămîi. vindecarea pătrunjel. morcovi. nervozitate. repetate leziuni dentare şi ale maxilarelor. ardei gras. ţăriţe. multe alte legume verzi) Untură de peşte.A ulMiui. (este inimatii de bacterii intes. funcţia de cereale unor glande „vitamina fertilităţii" Drojdie de bere. rănilor cartofi. ţie). du. apărare faţă de infecţii. ouă. mere. insomnii. mure. rahitism Tulburări musculare funcţiei sexuale şi ale Ateroscleiao Toate fructele şi legumele Metabolism celular (respiraproaspete (în special portocale. lapte. tulburări cardiace Predispoziţie generală pentru Infecţii. andive. delescenţă presiuni nervoase. unt Reglarea metabolismului cal(apare prin iradiere cu lumină ciului şi fosforului în oase solară sau lampă de ultraviolete) Uleiuri vegetale. modificări osoase. ficat.Suprasolicitare psihică şi nervoasă. ouă. tendinţă inferioare (picioare în X sau la râcefi cronice O). pătrunjel respiraţie celulară C Oboseală. conopidă. leziuni ale pielii j Tendinţă la hemoragii K ţin . caise tere uscată '^ . m enia> mii sîngerări ale gingiilor (în de gripă) cazuri grave de scorbut) Modificări ale formei membrelor Lipsă de soare. Creştere. metabolism energetic B porc. creştere. pericole de boli. verde. activitate nervoasă. formată Coagularea singelni D E H Seboree. cartofi. infecţii (ex. (descompunerea glucidelor şi _______ drojdie de bere. carne de Nervi. căderea părului. astenie de primăvară. varză. ouă. mazăre a proteinelor alimentare). piele gălbenuş de ou.

Repartizarea lichidelor în Gamble)..m •'" ... « . L ~ « J .. 4.1 n /• e s Ţii.•" .fî' ± i" >1 < ' '"* •'• « ^ 'V*fo>'f\ p.i.——) 5^% d/n greutatea corpului iT^=r=^ TOTALA 60-70% din l_ JCH/D INTRACELUIAR in greutateacorpului ti Sl) Fi9.. legate de proteine fctx-un mod organism (după /^prec/erea cantitativă a mineralelor din sinae se fam ri. ^^ W W v .I m a * » ™ |M sn C uT^w«7^ Sf-o-mac .următoarele mineralo se e/ec/ 'II p i ".» .1ta W .

abolirea reflexelor osteotendinoase. . MH ) iau relativă (clnd < n . -. i ' şi plegii ale musculaturii striate şi celei netede (ce un pun atonie gastrică. Sorul fl/.i< i m lupei ten.r>%) clnd osinolari" UIMI puţin crescuţii. MM ! i» 2—3 l. ileus paralitic. n M este npnieidrt. I I . traumatisme şi dm.c m.iolo(|ic este necesnr pentru flCOiluflclliiliil dn Nodlu.'t. 1 M |io n« trem la rep rezin tă scădere. hipotensiune arterială). I '. este cauzal la care se adaugă o diotă bogată In K şi de K sub formă de clorură de K soluţie 20% sau pulbere zi pliu! la normalizarea potasemiei.-\ m e u /n / e s t e c a u z a l la c•a•r e • . sau l/otoiui (. DESHIDRATĂRILE IA deM . connlnlfi.ni.l n. i m | . glucoza.. hlperfuncţla cortic<> I . i ' i . tmentnl constă în reducerea ingestiei alimentelor bogate In K ucuri do fructe. linul l i n de două feluri absolută (rfnd i u l i c . insulina.. inimii şi apariţia insuficienţei cardiace în cadrul unor semne in nndiacă ce se manifestă prin tulburări ale ritmului cardiac. hlpernatremlce apar prin MMI prin creştorea eliminării de apţi. 1 M|tnipotasemille sînt reprezentate de creşterea potasiului peste .mifestă prin astenie. cartofi. l .H .cu Im ). carne).siunet i i im m nllţjiiă. l l i l \ ( J (mai ales ale fazei terminale). aritmie. i d . r. I M .'i(|cp'. POflte lfl fie ablO/n/d |< m.lo rnntltnlnn totala l i n i) i< |< ii ii . m l i l . i l i ' do Na > «ste scăzută) şi relativă (dilulională) <nul .. m clnd IM eite M I| > m u l tra ta m e n t cu A C T H sa u (rm( > • i. în cazuri extreme i l u A NHU dializă peritoneală. iu n n p o ii s u lirl e n t d e < M ileniul diuretic este utili tn| > » m . p . morcovi. i i M . calciu gluconic. rar mai mult pînă la 10 l soluţie izotonică (ser l In ctr/urile severe se administrează soluţii saline hipertone. « i / l . i i i sub 1. r "«^hidratările hipertone. diaree. tulburări EKG. ifiie/i/M/ consta In administrarea de soluţii glucoznto hl|>otono l nil oMimlnritdtou esto mani. iiii'dtu/ constă în administrarea de sare.v. se administrează bl1 d» N«i.c. i < i r cînd concentraţia depăşeşte 8 mEq/1 poate apare vANdilur şi oprirea inimii. rtlidominală.»rea lichidelor din p. m .s m E q/1. i i . pe cale orală sau l.1 v. . iilpopotasemille reprezintă scăderea potasiului sub 3 mEq/1 si i i i i n i d r c a pierderilor mari de K pe cale digestivă sau renală "•UIUM -.i i Nios m . rn > m .i este nvă" din cauza creşterii volumului hidric al organismului Ilului.nuih.eite repretentata de (oncentrnţln pliiNinnlli n n l Ml nil. acidocetoze diabetice sau după arsuri. bradicardie.Se manifestă polimorf prin: abolirea reflexelor osteoteni i n i c / .-. • i.

ht'crt'tln şl pcrlstaltiHinul intestinal intervin în sensul că hipersecretia inttlIliUlS vi hlpcriiorlstaltismul favorizează pierderea de lichide prin diaree. scăderea volumului de urină în timpul zilei şi creşlorea lui în cursul nopţii. (// O / K/ C / O sudoripare şi tegumentele intervin în sensul că transpiraţia favorlttiiwn (Mcrdoron lichidelor. de proteine pNismntice şi eventual corticoterapie. insuficiente corlicosuprarcnale. Diagnosticul se stabileşte din anamneză care evidenţiază condiţiile etiologice edematogene. intervine în metaboliiinul mineral prin hormonii ADC şi aldosteronul. testosteron. în formele severe se poate administra i. iar lipsa de transpiraţie menţinerea lichidelor în organism/ tlnlchll Intervin în metabolismul hidromineral. cefalee. insuficienta ctirdiacci. care elaborează hormo nul nntldlurctic hipofizar cu rol în scăderea diurezei.v. dispnee la eforluri mici. în formele severe fenomene de edem pulmonar sau cerebral dire poate produce convulsii. boli cardiace decompensate. soluţie de NaCl 5%.v. Poato •airveni în boli de rinichi. Aceşti hormoni acţionează de asemenea la nivelul tuItllm iM'Ironilor. hiposodată şi cu reducerea cantităţii de lichide. estrogeni) sau prin sumarea unora din aceşti Inctori. administrarea i. iar vasoconstricţia favorizînd reţinerea lichidului tu nrijnnism). acest hormon acţionează asupra tubilor nefronilor.ir!lo lilp oton e. la care parnervos central (centrul setei se găseşte în hipotalamus). care au rol în reţinerea de Nn ţi Implicit n apei în organism. tulburări ale circulaţiei limfallcci insuficientă renală cu oligurie. vaso/o intervin în metabolismul apei prin modificări ale călifarului lor (vasoflllntn|ln Invorizînd pierderea de lichide. comă şi moarte. Ei reglează diureza în funcţie de niM'(ii)lin|ll(< hldrominerale ale organismului şi de echilibrul acidobazic. sole accentuată şi oligurie în ciuda ingestiei crescute de apă. denutriţie. greţuri. ciroză hepatică). ciroză hepatică. după administrarea unor hormoni (cortizon. saluretice şi terapie antialdosteronică. glanda suprarenală. senzaţia de „încărcare pe care o simte bolnavul". Tratamentul hiperhidratârilor vizează înlăturarea cauzelor generaloMre de retentie hidrică: cardiotonice. carenţe vitaminice. în mod deosebit corticosuprarenala. Insuficienţa acestui hormon (l*i|<'iiiiln<1 diabetul insipid. urni Mirt în caz de răspuns deficitar de administrarea încă a 100 ml. în timp C* lll| >o«m'li'|!n vi Iiipoperistaltisniul reduc pierderea de lichide. Diet<i VM fi hiperproteică. ameţeli. h lpon atrtM tih o 9! cu hipooam olarltate « c iiiillu c sc im n m r. creşIcren bruscă în greutate. HIPERHIDRATARILE (EDEMELE) SIrit numirile rdontiei primare de Na. Reglarea metabolismului hidromineral Metabolismul hidromineral este reglat de un mecanism complex. Apar în următoarele împrejurări: hipoprotrincmii (sindrom nefrotic. în unele tumori pulmonare sau ovai lene. Intoxicaţia cu apă este o formă particulară de hiperhidratare. — i/Inndele endocrine. Stimulul rnii« cxdtfi acest centru este reprezentat de deshidratarea celulară. — iilftiiilnll InU'rvIn în metabolismul hidromineral şi acidobazic prin factOfttl r»»|)lra|l(M pollixx-cn fnvorl/cnza pierderea de lichide. Iar bradipneea reduce pUr(Iu m .l)< »M ild r< il. Creşterea eliminării de Na şi apfi se efectuează cu diuretice. 100 ml. în special hipofiza posterioară.

De regulă se evidenţiază scăderi !• valorilor mineralelor.fn.). qreutate). oligurie şi o senzaţie accentuată de sete mai ales în des•Irntftrile intracelulare. transpiraţii. — Examenul obiectiv arată tegumente şi mucoase palide. care conţin proteine se realizează O •lildralure fiziologică şi de lungă durată. Na.•llbil. /'/'orderea de sînge prin hemoragii determină o tulburare hidroelec-'Hlică. greţuri. ser li/. mai ales.au tahicardie. înlocuitoare de plasmă. plasmă.. . în timp ce rehidratarea CU • • I u t i i hidromincralo este de scurtă durată. tn mod indirect pilii Inloiini'dliil iiinInlinlUinulul piotrim-lor. insuficienţa cardiacă etc... . acuză arneI I . — Simptomatologie. uscate. după nevoie şi după posibilităţile existent* l ii momentul respectiv în unitatea în care lucrăm. • llcnlnl Intnrvlnn pilii «Inlînrnrnii unul Imtnmn «nlhliuii'llr. în acelaşi timp se cîntăreşte boliv u l şi se apreciază dinamica acestor valori (lichide ingerate. mai ales la variante posturale. K.lnknjic sau ser glucozat. Examenul clinic.«proxlmntlv 2000 2500 ml caro pnrvlnn din npn du bHut vi din nil- Diagnosticul stărilor de deshidratare se face prin examenul clinic ' p t i u efectuarea unor probe biologico-funcţionale. precum şi din urină. Nnvoln /Uniri ostii de. iar pulsul este accelerat şl de. nmn>ic ui Uliul i'lni-li' ii'llu npa tn Npnţlul IntrnvnNCulnr prin inflilicn pii»iluiill cololdoiinnllcu. precum şi a complicaţiilor care pun în pericol viaţa bolmivului (colapsul. diaree. deci tn nimi . Anamneză arată adesea pierderi de lichide pe una H n i «Iile amintite anterior (vărsături. lichidele administrate pfirăml ropede putui inlravascular (ncfiind legate de proteine) ies din orqa» UIMII pe căile naturale do eliminare H apei. Bolnavii deshidrataţi sînt agitaţi. Soluţiile saline 86 vor tu îmi» n l f . hematicâ şi proteinică ceva mai complexă. ren itml ilnhllft !)l deci rnn mnl t-llclmilrt ichldnitiiro NO i'li<ctiu<n/4 înlnlstnin'n do soluţii cmc conţin macromnloriiln do |>M>ti>liu<. umede. despre care se va 11)1 la anemia acută posthemoragică. Tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazlce constă In iu (Aiurarea cauzei care a produs deshidratarea. prin sînge integral. precum şi în gastrocnterocolopatii). crampe musculare. acoperirea deficitului lildioinineral şi combaterea celorlalte tulburări asociate (electrolitice.. hipotoni şi scadetensiunii arteriale (care semnifică scăderea volemiei). Prin administrarea d> i'lfismu sau înlocuitori de plasmă.si cantitatea de lichide excretate. excrr<1 iii-.globii oculari uşor înfundaţi în orbite. l i i i In iunctlo do scăderea mineralelor din ser şi celule. l i n i l. H . Bcldobazice). Se face de asemenea aşa-numitul bilanţ hidric. lirfi se apreciază prin măsurarea directă cantitatea de lichide ingel i . poliurie. Examinările paraclinice determină mineralele din sînge (ionograma: • i. • Tratamentul preventiv se va face întotdeauna pentru a evita •i»shidratarea (preoperator. anox Ic. Ca). transpiraţie-) sau i ii ui la toxiinfecţioasă care afectează cu precădere encefalul sau apa-i MI l respirator. — Principiu general de tratament: se urmăreşte refacerea masei de iii'hldo pierdute.

edem pulmonar. după arsuri. în policitemie. b) Dextran 40 (rheomacrodex) este o soluţie coloidală Injectabilă. Are nrtiune antitrombotică. . vomă: creşte viscozitatea urinii. hipofibrinogenemio. Reacţii alergice (cu o frecvenţă sub 10%). nnafilactlc. efectul hemodinamic se mtntlim n|iicixlinnllv 'IA orc. l'h'de negative. de 2—3 ori. la deshidrataţi. tiniunntlc tnn prin arsuri. de preferin((l Niih controlul presiunii venoase centrale. Ailmlnlstrare. febră.\ ml/kcj) eventual în continuare cel mult 5 zile (fără a depăşi 10 ml/kg pe zi). contlnînd dextran modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă (flacoane cu 500 ml). în caz de <) Dextran 70 (macrodex). care blochează microcirculaţia în şoc. i'i>iiiniiiidlca(ll. edem niK| ln leiirotic. Substituent coloidal de plasmă cu acţiune rapidă şi de scurtă durata (12 ore): reface volemia. pentru restaurarea volemiei diminuate prin lieniornglo. . C.ic slnt dăunătoare. debitul cardiac şi presiunea veiînnNil centrală.iinlralndlcaţll. l ' i l o o soluţie aproximativ Izoosmotică cu plasma. prudenţă în •ionţa cardiacă. împiedică agre-ţ| nie/i hematiilor. Acţiune. contribuie la refacerea voieInie! ţi l |>ic". hemoragie. creşte presiunea arterială. reface masa circulanta şi permite creşterea pr*•lunii nrierlnle scfl/uto In condiţii de hipovolemie acută. in pcrfu/le lentă.ic)ione şi diatezele hemoragice. anur|a. rl) Mnrlsnng (gelofusine.SUBSTITUENTI DE PLASMA n) Alliiinilna umani so găseşte In flacoane conţlnlnd 100 ml soluţie Injectabilă fl%. insuficienţă renală. Orice afecţiune în care creşterea presiunii arteriale şi a debitului < didi. tiiillfdtlt. Rareori reacţii alergice manifestate prin urticarie. In perfuzie intravenoasă. Inilicuţii: ca tratament adjuvant în şocj ca hemodiluant în circulaţia extracorAdmlnistrare. In perfuzie intravenoasă.iiinll osmotice In circulaţia periferică. continînd gelatină modificat! (llrtciinno cu 450 ml). Se administren/H < > • . conţinlnd daxtrnn modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă. 40—200 ml. la intervale de 4—6 ore (se In Inm-M U I M I I . 500—l 000 ml (cantitatea nu trebuie sH ilopflynsrfi 20 ml/kg în prima zi. trombocitopenie marcată. nntealndicaţil: alergie la dextran. Inunllclentă cardiacă gravă. plasmagel) face parte din produsele d« (Hnllrifl. reface masa circulantă şi permite creşterea preNlnnll (irtoriale scăzute prin hipovolemie acută: efectul se menţine mai mult de 24 de «no. Pentru profilaxia complicaţiilor tromboemlinllce postoperatorii şi în tromboflebite. Dextranul în glucoza nu trebuie porliiKfll In nmostec cu sîngele (poate precipita globulinele şi favorizează agregarea plachetelor): prudenţă cînd se administrează după sînge sau soluţii de electroliţi. Op*> înloi. Substituent de plasmă. febră. Ca Substituent de plasmă. în stări de şoc şi colaps. Se prezintă sub formă de soluţie coloidală Injectabilă. Subslituent de plasmă. poate favoriza insuflicnală. insuficienţa renală. încălzite la temperatura corpului). Plfi'rlte tipuri de şoc: neurogon. haemaccel. sarcină în primul trimestru. greaţă. vn rlcolo e'. Ca substitucnt de plasmă. trnIrtiiientuî se face urmărind atent semnele de supraîncărcare circulatorie. linlliulii. Gelatina modificată nu este antigenlcă şi se pSstrea/B nuldl In milutle. l'ti'i'tv negative. iar concentraţln lieinoţilobinei nu trebuie să scadă sub 10%. Infecţlos. Artliuif. Alergie specifică. restabilind dinamica circulatorie prăbuşită în şoc."i. soluţia trebuie să fie transparentă. Dextranul în glucoza este do «Ies cirul trebuie evitat aportul de sare. prudenţă în tulburările circulatorii cronice severe. pentru stdblllznren clrc-ulnţlol In cursul nneste/lal (•• ţi iniei vontiilor i hlrurglrnle nuijore. Indicaţii. îl soluţiile clare. prelungirea lliiipiiliil de sîngerare (la 50% dintre bolnavi) cu favorizarea hemoragiilor (pentru do/i>lo IIKI r l ) deprimarea funcţiei tubulare renale cu insuficientă renală (pentru do-«r l c mnrl). dispnee. prima zi l 000—l 500 ml (fără a depăşi y. 10 ml/kg şi zi în următoarele zile. muie cu oligurie severă sau anurie. Acţiune. Se qfls'cştc In soluţie coloidală injectabilă. defecte de coagulare. traumatisme etc.

) prin asigur 255 . ajungînd uneori la 2000—3000—5000 ml i de ore.7. eventual cardiotonlce şl tratamentul de echl-Miiir acldobazică. Diagnosticul dezechilibrelor acidobazice.slr(M/. hlperhidratarea. bicarbonatul standard.. Tn alcaloză metabolică se urmăreşte combaterea cauzei: vărsfl-^i dicireca. cu multa rSbdare. cu llmiuillu In Intervale regulate. creşterile denotă alcaloză. < l i < (450 ml) da 1—2 orl//l/ «olulln trebuia «S (Io traiupnrantfl. 1 1 n bolnav care are vărsături accentuate. oxigenoterapie. ca mal llr. i i .. — în acidoza metabolică se face tratamentul cu alcaline: soluţie in bicarbonat de sodiu 14%0 sau soluţie molară 84%0.'tf). în exces. în doze strict individualizate. r' Metoda Astrup-Aronssen permite evaluarea precisă a dezechilibr»* Inr «icidobazice cu importanţă în stabilirea planului terapeutic. apoi se administrea/ă în vărsături soluţii Izotonlce de < 'INii. iar în pierderile pocale rectală se administrează potasiu. In afară pH se mai dozează presiunea parţială a CO2 (normal de 40 mmHg). în condiţii fiziologice pH«p /. care se poate realiza cînd se depăşeşte cantitatea necesarH d* lildr. l'aralcl cu tratamentul cauzaJ şi tratamentul de hldramineralizarc. — Tn acidoza respiratorie (clinic domină hipercapneea) se urmă•••|lo refacerea ventilaţiei pulmonare prin antibiotice (există Intotdea"im tn <iceste stări o infecţie bronhopulmonară). bazele tampon etc. pe care tri'lnile s-o lol« • / de c)(c ori i-Nlc posibil. •<•ţlunl encefallcei intoxicaţia cu sallcllnt otc. Htlnd i»>lnav ore întreqi plna la rofncorea sa completă. v . Examenul clinic poate sugera tulburările echilibrului acidobazic.45. Tehnica do administrare este cea cunoscut». •m 11 o l o clinice sînt în funcţie de boala de bază şi de profunzimea al1 «ifirii stării generale.il<. scăderile acidoza. Se mai adaugă •Ititle de lactat de sodiu. la nevolo lie artificială. . Examinările de laborator. Se nilml-'/. sub formfi dff liill<' l'clrov. se /ace tto-infiil cu analcptice cardiovasculare. bronholitice.nnttalndlcatlt. Tratamentul vizează înlăturarea cauzei şi după aceea corectarea >trtrli de acidoza sau alcaloză. In formele severe se ad-mliil. Se determină pH-ul plasmei care poate v Identic acidoza spaţiului extracelular. eventual traheostomie. Aceste seruri se administrează sub controlul ionogramel. In |>erfuxl» Itnia MU rnpIdN (S 10 ml/mln). Intnvenn». in cliuroe soluţii de clorură de potasiu.i l . i K Kilo prezenta modificarea lichidelor organismului spre alcalozfi. un In pierderile de lichide pe cale orală se administrează pe lingă lichidele amin» ii ţi Ionul CI. . Se va asigura aportul necesar de proteine şl calorii din nutrit la 'lllllV illllI. al tonslu-niliTiale şi observînd continuu starea bolnavului. sşa cum »-a pr*« > . soluţie M/6.iloza respiratorie se combate cauza (hlperventllnţla ca im v i n r tn . Ele se pot evidenţia prin exa-"ilmtri clinice şi mai ales paraclinice. Dezechilibrele acidobazlce însoţesc adesea pe cele hidroelectrolitice. Iniuflclonlfl cnrillncfl qrnvflj prudontH in foloilrca (ll(|ltnllcelm i irite crescu t B prin aport d<> cnlclu)/ nu tio nmcstccfl cu slngole cltrntat. In .ă lichide mul reci.loloylcA cn/c dr n-lililiatare este cea orală. pierzînd mult suc gastric acid.i seruri do amoniu (soluţie C1NH4—1%) şt gluconat de Ca I U n i l i n | < [ <i i i . Este posibila. Se pot administra cantltfiţl rt« înri de seruri clorurate sau glucozate.

> i a p o r tu lui i< - 'O „ ,.i.'p ri',' < • • i-• • . | u i i i i i i ( iin in in n ,iţla c u « nHilu l. ' u I x p r i nI n i m i c i . , i d o ( ' > „ f > % .
('orerlni'M l i i l l n u . i l ilor liidioch'clroliticfţ .^i ncidolxizlce nocosltfl In Inivcnlli' l i ' i . i i M ' i i l I c d do ur()(.'iilt1 ce urmâruşto susţinoroa bolnnvuln pinii Io M'\ C I I I K M funcliilor sdlc do ingerare, excretciro şi respiraţie noi nidlfl. 'J'oloii.iirt irobuio s<1 so evite şi tratamentele brutale şi exagcrni <'fin> pot n i | i i i v « sUircii boliuivnlui. Cadiclc medii au un mare rol în tratamentul acestor îmbolnflvm In snnsul c,i trebuie să îngrijească bolnavul cu mare atenţie şi să re perle Jnlocnicii planul de tratament alcătuit de medicii de specialil.il'

6. B O L ILE A P A R A T U LU I R E N A L

6.1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE RENALĂ
Anatomie. Rinichiul este un organ pereche, are forma unui bob de fasole cu i iiiirnvltatoa internă. Este situat în loja renală (dreaptă şi respectiv stîngă), la nivelul ultimelor două vertebre dorsale şi a primelor două vertebre lombare. La exterlnr «'ste învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Pe partea concavă se află hilul i nuni alcătuit din vase (arteră, venă, limfatice), nervi, calice şi bazinet. Unitatea morlofuncţională a rinichiului este nefronul, care este alcătuit din gloMurii/ (polul vascular al nefronului) şi tubul uriniler (polul urinar). Prezentăm scheiiiillc un nefron „desfăşurat" spre a se putea înţelege mai uşor anatomia şi funcţii un (fig. 5) şi unul din poziţia sa naturală în organism (fig. 6). Cilomerulul se formează dintr-o arteriolă numită aferentă, provenind din artera • • ' i i i . i , care se desface într-un „ghem" de capilare, ce converg dînd naştere altei i "Iu numită eierentă, care părăseşte glomerulul. Acesta este înconjurat de capsula imn ce se continuă cu tubul uriniler alcătuit din tubul contort proximal şi distal, i între ei prin intermediul unui tub în formă de ansă (ansa Henle), care are o i mic descendentă şi una ascendentă. Tubul contort distal se deschide în tubul lor Bellini. Mai mulţi ţubi colectori se unesc în canale comune, ce converg în ' ' i i l i i l e anatomice numite calice care se deschid apoi în bazinet (pielon). Rinichiul are legătură cu vezica (situată pelvin) prin urctere (care au un 11 «lei t abdominal şi unul pelvin). Vezica urinară, la rîndul său, comunică cu exteriorul prin uretră. Hxistă circa un milion de nefroni in fiecare rinichi, suprafaţa lor, necesară filhflill sîngelui, fiind enormă, ceea ce explică capacitatea funcţională complexă <i i i i i l r l i i i i l u i . In jurul glomerulilor există un „aparat juxtaglomerular" sediul unor Iniininenc complexe (în special reglează presiunea arterială sistemică, prin elaboniiiiit leninei). l'l/iologie. Funcţia principală a rinichiului este formarea urlnil, prin care so nl(|iiră epurarea („curăţirea") organismului de substanţe nefolositoare si toxice. Urina ni [urmează permanent în ritm de 1,5—2,5 ml/minut. Se depozitează In vezica urinari, l i » unde, dupS ce atinge 250—300 ml, prin actul micţiunii, care este reflex, dar con• lli'iit (şi ptnă la un anumit punct poate fi stăpînit), se elimina la exterior. "mul, substanţe chimire). Slngelo pătrunde cu presiune prin artora aferenţi, so fll'"•"/S la nivelul (jlomemlului, prin ncenstn /ormJnc/u-se urina prtmnra. So flltrcn/R 'i l flOO litri în :>A de ore, din rare se foirnoazH circa 150 litri urlnN primar» In " ' '•..! timp. Urlnn pilmant mo compoziţia plaimol farA clonientelo llţ|tirnli' şl prol, tloll Interne — ponlru O» d re midii

l'ormarca urlnil este un proces complex, reglat nervos şl umoral (Intervin hor-

li'iim, rnir In mod nornml nu troc prin pereţii capilari ai glomerululul. In faza urmfit'mii', In nivelul tuhllor urlniforl, apa se resoarbe şi se formează urina definitivă caro «« elimini) In oxturor. Printr-un proces de reabsorbţie activă şi selectivă („se aleţjo ci» lieliule organismului") a apel în proporţie de 98—99%, a glucozei şi a unei părţi ttln riif/irrci/c (necesare menţinerii echilibrelor umorale ale organismului), se formea/.fl urlun <leflnltlvă. In afara proceselor de reabsorbţie, epiteliul tubilor uriniferi secretă o serie de substanţe ce nu sînt necesarii organismului (amoniac, acid hipuric). Rezumînd fiziologia rinichiului vom reţine: sîngele intră cu presiune prin artern aferentă, se filtrează în glomeruli, ap<i, glucoza, mineralele necesare organismului se reabsorb In tubi, care secretă substanţe nefolositoare, elaborîndu-se astfel urina definitivă, mult mai concentrată decît plasma. Din partea terminală a tubului urinifcr, urina ia calea tubului colector, trece în papile, calice, bazinet, ureter, vezică, din care se elimină intermitent prin uretră. — Bolile care cuprind glomerulul (mal tîrziu şi tubul urinifer) determină glomcrulonefrite (boli renale medicale). — Bolile care afectează căile urinaro şi interstiţiul renal pot fi medicale (in fecţii), medicochirurgicale (de exemplu: li tiaza renală complicată) sau chirurgicale (cancer, polipi etc.). Rolul rinichiului. Prin eliminarea substanţelor nefolositoare, toxice endogene şl toxice exogene se realizează detoxicarea organismului, asigurînd prin aceasta homeostazia umorilor şi funcţionarea normal'» a acestuia. Reducerea sau incapacitatea de a forma şi elimina urina duce la apariţia sindromului de insuficienţă renală acută sau cronică, determinînd starea de intoxicaţie endogenă, instalarea comei uremice şl moartea. Rezumînd funcţiile rinichiului reţinent: fig. 6. Nefronul în poziţia sa naturală: a) prin urină se elimină substanţe co a.a. — arterială aferentă; a.e. — arteriolă rezultă din metabolismul proteinelor (ureo, •fanmtft; l — glomerul Malpighi (corpuscreatină, acid uric etc.); oiil r«n«l); 2 — tubul contort proximal; i — « mu r a d e sc e nd en t ă a an s e i H e n le ; b) prin urină se elimină surplusul do 4 -- rsmurn ascendentă a ansei Henle; S — apă şi ioni, contribuind astfel la menţinetub oontort dl stal; 6 — macula densa; 7 — rea presiunilor coloidosmotice şi hidrosta«nimeni de conexiune; 8 — tub colector pMpllar; t — canale papilare (după J, Hamtice, ca şi la menţinerea echilibrului acidoburger, modificată). bazic (elimină acizi şi păstrează bazele In funcţie de necesităţile organismului); c) elimină surplusul de vitamine, hormoni, medicamente, metaboliţi ai medicamontelor, substanţe toxice sau metaboliţi ai acestora; d) prin elaborarea reninei, de către aparatul juxtaglomerular, contribuie la regUrea tensiunii arteriale; t) prin secreţia eritropoietinei contribuie la reglarea eritropoiezei (I. Baciu). Urina este o soluţie apoasă formată din substanţe organice şi anorganice. Dluimn In 24 de ore este In medie de l 500 ml, putînd fi mai mare sau mai mlcB, iii'tti'lncl la Ingestla de lichide abundente şi la frig şi scăzînd la regim uscnt, sSrac In | untnln«, la eforturi fizico mnrl, la cflldurS (se pierd lichide prin transpiraţie şi res- Culoarea urlnll eu t u galbon-citrina, mol roşiaticii dlmlncutn din cauza uroOfonllur ncuinulnţl noaptea.

IXrHOftAftl FUNCŢIONAM ANAIQ ipleiiiieu tlndi, uilnai (•«. tliinw ţ, ml<,r«icn|ilti J urinei) .iploiuna ilndr, caidlovatcului (IAR. toracic >. F.O. n T.A.C.R.) a o » |Cleorancc-u| croalininic, la inulinâ, la manllol, la ipoMillit do Na. mb * iJJoieiminafta filtratului glomerulor prin (clinica a t" i : i ' q'ucoia (Govacili), c. >lor «• eti >p hioloqico luiiclionalo : aiolemic, crcatinioime i neiropatii membranogene : lipemia, tncjliceridena. colesierolemta, proteinemie şi proteinurie.

fe-p =

A H-D r'enla

Determinarea cantităţii maxime d* glucoza" reabsorbitâ de tubi Excreţia proba cu acid paraamrna-hipuric Determinarea cantităţii maxime de acid PAH *«• cietată de tubi acţia de filtrare Proba de lenolsullonftaleină (PSP) Calcularea constantei Ambard (n.0,09) 'roba de acidifiere a urinei

A-H A

Coeficientul ureosecretor clearanceul la uree) imoniemia pmoniuria l-c-d =

T-C,

Crobe de concentrare : proba VOLHARD Jioba diurezei provocate (Hamburger — inspirata după COTŢET) Pioba eliminării de NaCI oba de diluţie (VOLHARD) EXPLORĂRI GLOBALE uogralia cu iub»lonţ» iodat»
t

iiploiaica limuliana n mticgului ntfron eu mane al, atiil PAH »i ui» (Hiimburflir |l colob)

iiH -u l « fttn a c id ( (V - 0 ,0 ).
holiNlInltin In inii (luni npnnlnne
IA

Milosul osie- ciirnctcristlr, Iar aspectul limpede. In mina nu trebuie sd yăslm proteine, puroi, zahăr, uioblllnogen, pigmenţi a l, (or Nrrf/mentu/ trebuie să tic curat (l—2 leucocite, l—2 hematii, rare celule .Unit-, |>i> mal multe cîmpuri microscopice, n-au importanţă patologică).

ii|iiln»fl Intro l OV.f) ţi l O.V) (la un regim soc).

i..,|in. intui i om <)\ IO'.1:/. In fum ţin <l" i<><|!Miiil nlimentar, pont* vniln Inlm i (i«ţ|lm hldrlc) vi t "M (n'lllm noi), Indic tuci cnpncltntea de dllutle |l cnnccn• mriximrt n rinichiului, l'cntiu n mfltn o luni UL> bunfl, densitatea urinei trebuii' hfl

un n<glin

«omplnl

(mixt) varlail In

ciunti ţii

l

6.2. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE RENALĂ

Anamneză. Se vor face investigaţii privitoare la existenţa amigdalirepetate, granuloamelor dentare, erizipelului, reumatismului acut, 'inulutinci, sinuzitelor, piodermitelor care pot produce o glomeruloneInlft acută care uneori se cronicizează. — Profesiunea bolnavului: munca în mediu cu plumb, crom, mer< ur sau tratamente cu bismut, mercur, aur (pot duce la nefropatii). — Gravid/fafea favorizează infecţii urinare (cistite, cistopielite, plulonefrite); în partea a doua poate duce la apariţia nefropatiei de sarrlnă (proteinurie, edem, hipertensiune arterială). Uneori se observă urintttoaroa dinamică: fetiţa face cistită, adolescenta cisto-pielită, iar femola adultă pielonefrită cronică. — Infecţiile specifice: tuberculoza, luesul, malaria pot cauza şi le ziuni renale. — Leziuni renale m antecedente: infecţii ale căilor urinare, litiaza renii UI, hidronefroza, anomaliile congenitale au importanţă pentru diag nosticul stării actuale a bolii de rinichi. Slmptomele clinice renale. Durerea poate fi prezentă în bolile renale medicale, însă este de regulă de slabă intensitate şi se manifestă ca o simplă jenă situată în lojile renale. — în colica renală însă durerea este paroxistică şi foarte puter nici, bolnavul este agitat, nu-şi găseşte locul, caută poziţie antalgică. Diiicioa ia naştere în loja renală, iradiază în abdomenul inferior pînă la or<|.mole genitale şi fata anterointernă a coapsei. Este însoţită de micţiiini frecvente şi senzaţia unei urini calde. Durerea fiind şocantă poate dnci- la ileus dinamic (oprirea scaunelor), colaps, anurie. Colica renală poţi/c apărea în litiaza renală, cancerul renal, hidroneiroză, anomalii renale, infecţii pielorenale, tuberculoză renală. — Durerea vezicală se localizează în hipogastru şi apare în infla maţii vezicule, litiază, tuberculoză, cancer vezical sau poate fi reflexă (In colica renală). — Usturimea la micţiune se constată în cistite, iar cînd apare la sfli-jilul micţiunii indică o afecţiune a colului vezical. Durerea pe traioclul uretrei (rruii <ilos ca arsuri şi usturimi penibile, o găsim în uretrite bli'noraglce). Tulburări romi/c reprezentate de po/j'ur/e, oligurie, anurie, polakiurl<-, n/clur/e, ilimirlii ctc.

ir

25 0

- Pollurla (diureza peste 2 litri In 24 ore) o putem constata In din beiul /nharat sau col Insipid, în nefritele cronice compensate sau In In cardiacă după administrarea de diuretice. ntguria (scăderea diurezei sub 500 ml în 24 ore) se conslnl« ia nel ele acute, nefroze, insuficienţă renală cronică (în faza tonii i i nolă), şi în boli ce evoluează cu retenţie de sodiu şi apă (nepoţii» cronic ciroze, insuficienţe cardiovasculare). •\nuria este relativă (diureza sub 100 ml), sau absolută (absonlt diurezei). Se produce în unele nefrite, ca şi în insuficienţa renală (iciiln — Polakiuria este definită ca frecvenţa mai mare decît normnlfl «* micţiunilor în 24 de ore. O găsim în infecţii cistopielitice şi colici r» nale. — Nicturia este eliminarea urinei predominant noaptea. Se con s Uită în insuficienţele cardiopulmonare decompensate şi în sclero^eM ren<ilo. — Disuria este dificultatea de a urina, ca în cazul hipertrofie! proi liitei, al calculilor vezicali, al stricturilor uretrale etc. — Tenesmele urinare se manifestă prin senzaţia dureroasă do <i urina, fără eliminare de urină, sau eliminarea numai a cîtorva/ picflliin Se constată în stenozele şi inflamaţiile tractului urinar, precum şl In • idonomul de prostată, litiază urinară etc. — Ischiuria este retenţia de urină care stagnează în vezică şi cnri ! .se datoreşte unor obstacole, ca tumori, hipertrofii ale prostatei, In? lecţii grave, come. — Incontinenţa urinară este emisiunea involuntară de urină. Ha constată în epilepsie la sfîrşitul crizei, în infecţii, intoxicaţii, parallill. insuficienţa sfincterului vezicei urinare, cistorectocel etc. Slmptome clinice generale în bolile de rinichi pot să fie: — nervoase: agitaţie sau apatie, pînă la comă; se constată în HM Iropatiile cu hipertensiune (acute, cronice, scleroze renale, nefropalli de sarcină, coma uremică); — respiratorii: dispnee, respiraţii agonale apar în insuficienţii re milă, evoluînd spre comă uremică; — cardiovasculare: dispnee, edem pulmonar acut, fenomene do In suficientă cardiacă cronică (în nefritele acute sau cronice cu hipcrtmt sume «rterială, scleroze renale hipertensive); — sanguine: anemii, hemoragii; — edeme regionale (la pleoape, retromaleolare, scrotale) sau Killzatc: «masarea, sau hidrotorace, ascită, hidropericard. Explorări paraclinice. Examenul de urină are mare importanţă pell* Ini dl<K|iiosticul bolilor renale. Interesează cantitatea (diureza), (tari»/f / (//ea (n), culoarea, aspectul, mirosul, albumina (A), puroiul (P), ml\fi-. ml (7), iirobiliiKxjcnnl (Ubg), pigmenta biliari (Pg), sedimentul i/r/mii, / > / / • ! / / iirinii, niociilliira, examen;;/ chimic etc.
Aresle d i i l c se î n s c i i i i pe l > u | e | i i n i l de iin<ili/,.i. Cercetarea tutUftif ' l i l e l o i meii[ii M i . i l e < i l i . i l i i h " , . l i ' r v . i i i i i ' i i i i l complet de urinil. Clasic, a «M ....nul Humor < ! < • urlu..........n . l . i < l m < < - K etnie,i A (< H . n u l MilfosalU'llli |, i' icii NnOH) >i / (cu l ' e l i l m , | l •,! l ehilny î l ) , din , - , | . - hine $ă se coiH*

i ni cum.iur/a (D cuprinsă înlro loi'. >)ni/ (qll( o/. Ulmi toart» menţii blllnrl slnt pozitivi In hepatite. M//HSII/ ponte fi fetid. uniţi. Iwucocilnrl) In nofropatil. nln piiiodică a consumului do lirlmln In conlUnto maro). Icloro niocctnlco.//ur/o. ni In unelo inforlll. ' iiilnn NO modifică naltei./e.n oslo do l 400 '. hopfitllo. i In ridică prezenţa puroiului indică inforţll alo căilor urlnnrx. dlsprotelnemil etc. cu cortlcolzl (este necesar control In (Impui Irntti'itlllnr>u< -îmi poate creste In stări febrile. un i .\ 000 nil). \« pro/enlrt In niln nro NuinnlflcaţU< < ) • * < • & ('%.cro« /ic«grd In hopntlto. / • / / ponto (l alcalin ca tn unde liUir/r (pll-ul vnrln/fl şl cu roy|. rmi/r/o relativa unu i dovlno roşintlctl Iu hcînnliuld mncroscoplcfl. dlurtv/. grâilmit dupfl tintament cu albnstrn do metil.l şl 1 0 1 1 ) o găsim tn onli ' Itostenurla (D cuprinsă înlro l 010 şl 1011) o găsim !• n niiU'i subJzosfenuriu (D sub l 010) o găsim In plwlon»-«.i si . ţim înllcl.inilnnm i i i i n a pionhpfll \« ml pot t|flnl Tr/c/io/niM^ri v(i(///i(i/l. im. Intani po« nil liiiKlnni petens (se dozează cu reactivul lisbnch).-.v//d/c mare cu oliguric găsim în nofrildo acului c) do/11/-i l 001 l 003) cu poliurlc găsim în diabetul insipid. lichide abundente şl In insuficienţa ronnlfl cronlcfl u /i//'"'. <I//(/ IH/O uşomă sau «cconlutitil. a) densitate marc cu polhirle gftslni In diabetul !•• •i i/i'/i. foNlnll) . ' "'iir/n (cirlntalo do oxalnţl. tuberculo/ă ronnlrt »nu nnli'. sltllit nplltillolw doHClliii'i i l i i . In poto.intiliioqmnin. oxprl-' i in ll l medicalei Infecţii pielorenulo.ahamt şl Insipid.urki) este prezent In urină In dinbnlnl /nlînrnl. •ului patologic ponta ovldonţln mlcroNcoplc: nn/iif/e. InsuflclonţM ronalo cronic» compun* l. ninlntirla (mai corect protclnurla) este pozitivă. c/ii/jrrc/. dupA tidli dinonti (plran)» cn /. l'/oNtonurla poate evolua cu poliurio (scloroznlti rcnnlw •| «(iu ollgurie (sclerozele renale decompensate). rticollnrea se va face după o prealabilă loalotă NOU prin cn< i|ll Npcclale) deoarece secreţiile vagiruilo pot Inlluontn rn/uli pninlul eite prezent se face uroniltur. i uiiţi (cu roacttv Bhilith) yl I'u (cu alcool Iodul) In o tivi'iiln >i i Impntltrt epldomlcfl. leuf!or. Un H. mitltti «nu l« l. tn |ifi| u|oţ|Uu MU ponto observa: pttllnrlu (dluroză pcmtu 2000 nil dUiboiul y.v. c/^ndrur/o (cilindri lilnllnl. Icttr» mtcn» i | )/ hlptoaaă prin plurio (P+) suu clnd conţină fosftiţl. (dini 1 — cnutltnton do urlnft pi» /!/ tn cnndllll (I-i Io un regim < nmplot.

fosfaţi). apoi. Nu are semnificaţie sigură. — Proba de dilutie şi concentraţie se face după tehnica următoare: — Proba de dilutie: la ora 7 1 / 2 bolnavul urinează. Ca şi la proba de dilutie se determină cantitatea şi D. în primele două ore. provine din uretere . i . Proba nu se poate efectua dacă bolnavul prezintă fi/o/enu'e. . In condiţii normale. insuficienţă cardiacă şi liipvrtcnsiune arterială. de fiecare dată. din urina recolUilă din micţiuni separate. în borcan separat. substanţe toxice (necesare uneori şi în exa minări medico-legale). originea sa este colul vezical. dar şi In disgravidio. . . Dacă lii'uiiituria este uniformă în toate cele trei pahare.!! «Inqo. în paharul al doilea (urina de la mijlocul mictiunii) semnifică nleciiirea corpului vezical. comă diabetică.'fiit 1n ni i ml (corpi cetonici In urină). la dejun şl seara se administrează bolnavului un regim sec (pîine prăjită. inoculare la cobai. iar restul în următoarele 2 ore. i i . Inr prin cnlcule se stabileşte coeficientul. •-« n a . De la 8 1/2 pînă la 12. inr sub 30 o insuficientă renală gravă.. minerale (doruri. iar dacă hematuria apare în paharul al treiI I M (urina de la sfîrşitul mictiunii). La fiecare emisie se notează cantitatea şi den sitatea urinii. sau prin probe de efort (proba de dilutie şi concentraţie). calciu. Prezenta hematuriei hi începutul mictiunii (în primul pahar) arată provenienţa uretrală sau prosliitică. spre exem plu). Proba celor trei pahare se face pentru stabilirea locului de unde IHOVMIC hematuria. Se compară creatinina din sînge şl iiiinfl. de fiecare dată în alt borcan. Din urina recoltată în condiţii stei i l r s»« face urocultură cu antibiogramă. pînă la ora 8 ingerS 1. metaboliţi (ai serotoninei. Urina se recoltează la orele 16—20—24—4—8. carne. bolnavul urinează din jumătate în jumătate de oră. debarasînd-o de o substanţă oarecare în unitatea de timp (l mii i i i l ) . n i dr (l(>iiutriţie grave. Iar la ora 10 se recoltează urina. baciloscopie (bacii Koch în mina).la ora 8 1/2 se ircoltcny. aceasta este pozitiva in diabetul . Scăderea sub 70 arată o insufii lontft ronnlfl uşoară. vitamine. n i rinichi. ou.stnnţo cnro se injectează (creatinina exogenă). şunca). Normnl osto de 70—120 ml/minut. se elimină cel puţin jumătate din lichidul ingerat (750 ml). Pb. i h . Clcarance-ul exprimă coeficientul de epurare a plasmei de către linlchi. Urocultura şi baciloscopia. Se folosesc trei pahare conice. . creatina.5 litri de ceai. i l complicat cu acidoză. în practică se foloseşte c7earance-ul creatininic. Tehnica: la ora 7 bolnavul urinează. edeme. Proba se execută ţinînd seama de: respectarea repausului şi a dietei complete. Se pot folosi 9! Niih. insuficienţă renală avansată. Cercetarea densităţii: se face din urina spontană. — Din urină se mal poate determina: azotul.trebuie căutată în cazurile In care zahărul aste pre-. hormoni (de exemplu: 17-cetosteroizi). însâmîntări pentru evidenţierea bacilului Koch. brînză.Clcarance-ul rreatlninlc. Densitatea variază între I 001 şi l 003. Interpretare: D sub l 025 indică semne de insuficienţă renală (nefrită cronică). — Proba de concentraţie se face în continuarea celei de dilutie.

utc de cadrele medii.<//e ca: hemoragii.cl v llcll urinare. 1 pi'iitru aprecierea luncţlnl ii'iidli i mul. SINDROAMELE RENALE Cunoaşterea patologiei renulo va fi mult u. după administrarea unei substanţe de contrast (pe ba/1 (le Iod). ! < • In junii l'lfrH 'i •!() mg%. explorări radiologice (urografie). Vnlorile li/ioloţ|l< <• nliH sînt de 0. livdluarea funcţiei tubului nefronulul se face printr-0 scrlo de i > x de fineţe: evaluarea echilibrului acidobazic.i. cancerului sau lltin/.>ui<ilfl duca a-au I n i ' (lulele prlvltotiro la anatomia. deshidriitări pun viiisaluri. Nofiunile de semiologie şi de explorări renale trebuie să //e b/ne iniinsc. a indicelui de depuraţie al PAH (acidul paraamimililpn rit') otc.irdiace cu oligurii. 6.i/.itininemla este o probă foarte sensibilei. urmărindu-se eliminarea lor şi orientîndu-no nsupr» unor funcţii renale. rezolfate/e. i • . Iar Intro 40 ţii r>0 ni(|% " i h i m d" . .5 — l mg%. i i . diiiico. • A/olcnild (azotul neprotnlc): K-prc/. o «zotemio pcsN .. Urografia reprezintă o metodă radiologică de explorare a apnra* l u l i i l ronal. Arterlografia renală se efectuează pentru diagnosticul etiologic dl mim hipertensiuni arteriale.\ i .. Cromocistoscopla este efectuarea cistoscopiei după injectarea unui llil»st*inte colorate. In ilocţiunile renale.3. — Nefropatiile medlco-chlrurglcale se explorează prin: cisl<> < »\ni\ •foinocistoscopie. (Tc. e do nlnr-' Btfl.-. \ \ \ i c a ă n i» iii'tn i< ii'im ld lp rcicrlie. izotopico ol' . i lnn< | la iciml/i huliri" 1 . Sclntlgrafia renală se face cu ajutorul unor substanţe radioactivi 1 l'uncţia-biopsie renală dă relaţii fidele dacă se extrage ţesut din /mm patologice..m/n<i/>.i. pentru că ele efectuează pregătirea bolnavului şi recoltări de urină sau sînge. UtNiilh h n^a renală. . care dacă nu sînt făcute coreof. măsurarou fluxului »niii|uln renal.'/c. i m . Ele cresc încă din iuzelc incipienţi' nl«fei renale.i() nuj'/îi i " « i •<imiw (le . clinica şl explorarăţi i<-n şl iIncA so va roţlne ca bolile renalo evoluează cu unul nau mal nm cilii iiiiiifitotirolo nlndroaniu: — tlndrnmut urinari QA. Poate fi descendentă (cînd se administrează intravenos) snu «»• epwlontă (cînd se administrează pe cale uretrovezicală).1 . Azotcmii crescute pul li </r/.. •x/rn/<-/. Clstoscopia este metoda de cercetare a vezicii urinare ru n piloni l flaloscopului pentru diagnosticul polipilor.! > > < i ' i i n u pt r: o b a t r e b u i a e x ein uct n rt u ii<i n\ < < . fiziologia.lnl <> p n > l > .

Reamintim că retenţia de sodiu şi apă poate duce la edeme generalizate. a cilindruriei (în ni'liilolc! modicale). cu consecinţele posibile ale hiperten siunii: a) accidente acute. în bolile renale cercetăm curent linului de ochi. — sindromul funcţional (insuficienţa renală). cu tulburări de vedere ce pot merge pînă la orbire. care este ckmolic. ndlcft In Insufk'ionţâ romiI<1. Prin compresiunea bul bului rahidian. encefalopatia hipertensivă. Consecinţa hiperten siunii arteriale (în afara encefalopatiei hipertensive menţionate) este şi sindromul retinian. . peritoneu). în infecţii urinare găsim piurie sau leucociturie.Sindromul urinar grupează elemente patologice descoperite la c•\iiiniiuiroa urinii: felul diurezei (oligurie. — Sindromul funcţional cunoscut şi sub numele de sindrom azotemlc so caracterizează prin creşterea azotemiei peste 50 mg%. In nefropatii este reţinut soţi iul. ci prin cîntărire şi făcînd bilanţul hidric (adică urmă ri ndu-se cît ingerează şi cît elimină bolnavul). anurie. alteori scade raportul albumine-globuline (A/G) contribuind la apariţia edemului la pleoape. nefrita de sarcină. organe genitale externe. creşte TAR (normală este 1/2 din TA minimă a arte rei umerale).sau microscopică). a hcmaturieî (macro. care necesită o descriere mai amănunţită. elastic. urmare a creşterii tonusului arteriolar (creşte în special tensiunea minimă). 6. ducînd la „autointoxicaţle".4. deoarece ea este expresia deficienţei functlonnlo o oricărei afecţiuni renale avansate. cu revărsate în seroase (pericard. edemul cerebral poate duce la moarte. INSUFICIENTA RENALA Alterarea funcţiei renale atrage imposibilitatea epurării organismului do substanţele toxice şi nefolositoare. peri((onitcil etc. prezenta i'ioleituirici. hemoragii retiniene. poliurie). Este situat în regiunile cu ţesut celular lax: pleope. Retenţia hidrică pînă la 5 l nu se decelează loldonuna clinic. < . De aceea. edemul pulmonar acut. spre deosebire de cel cardiac.mlific<iroa clementelor figurate din urină se face cu proba Addis. exsiuluto. pleură. retromaleolar. iar consecutiv apa.— llndtomul cardiovascular şl cerebroretinian-. „albastru" şi este situat în părţile declive. Ede mul cerebral poate declanşa crize eclamptice în nefritele grave cu («dom. edem papilar. precum şi printr-o serie de semne clinice şi paraolinieo cunoscute sub numele de insuficienţă renală. — sindromul hldropigvn (sau sindromul edemului). hemoragiile cerebrale (în nefrite acute cu evoluţie gravă). moale. a creatiulnomioi poşte 2 mg%. — Sindromul hidropigen sau al edemului. sau b) complicaţii în unele nefrite cronice ca insufi cienţa cardiacă cronică şi sindromul coronarian. după cum pot apare modificări ale vaselor retiniene. ca dispnee cardiacă. Edemul renal oslo alb. 264 . — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian constă din hiperten siune arterială sistemică.

acţionînd pe mai multe căi.n so clton^fl ţi cn-/.vu//r/i*/t/e/ ii'ixile acute est<. traumatisme grave (striviri). c e d in e < > n \t\ n » n e a. arme do foc. 4 /n(/% fi /i/pcrn/o/em/a c. i i ( \ pici "i d . plumb. i dlofinostlcnlnl ţi ni/lsuillc de tratmnnnt.. . postabortum.. stafilococii. f/orou menţinut neraţional. d<n depinde de o sorit» de fnrlorl rt\\ dcvorilnlcn lioln n. Analizind gruparea acestor cauze. bismut. aur.(> (K) de /Ho da . In . rondiţimuitA do bonln f|»« ncrntodre.n n i . hemoragii (obstetricele.In su ficienta ren ală ie clailflcă In i Inauilclenţâ renală acută. cu t i l l t le/iunile devin mai ireversibile (evident că intervin şi alţi fnrlnrl: nlslnmul nervos.v<c. sulld nildo.i. dar elementul comun rfimtno Iscli"î n l n renală).'.v/di// pr/nc/pti/ M' poate rezuma astfel: se produce o ischemie renală ni coiispciulii m\ lult)iir<irea profundă a irigaţiei şi oxigenării ţesuturilor funciţlonnlo n1unic ce duce la leziuni degenerative ale epiteliului tubnlar. toxiinfecţii alimentare. I'<«1>M lilllodsci hemoglobinurică. Simptomatologia generală este polimorfei.. deoarece. dar f<>ea ce atrage atenţi. în final. Iod. hemoragii digestiv. alindor.url cu l 200 m M "„. i p . mcdlrrtln). .i asnpm iiisdilnrll //i.v/x-c/o/ i / i porfiunea lui distală. stenoze pilorlce. desprindem că uncii' upm In nutl WM//O grupe. Evoluţia osl«' « I c oliicci scver.'!•(} /lIc ollqonniirU». boala Addison etc. toxinele. ciuperci. le putem enunţa altfel: n) Glomerulonefritele acute şi nefropatiilc acute tubularc. 10—14 /Ilo H < : . trebuie cunoscute. rheopirin. chirurgicale.. l'lvolu|i i l. creşterea crwitininnnii'l pe. d) Intoxicaţii accidentale şi şocuri alergice: cu mercur Sfln proptiinto de mercur. .u<• poate creşte pînd la 500 n i ( | % (d. arsen. .. e) Stări de şoc. '/oc operator şi postoperator. Sintetizînd aceste cauze. r . infecţii cu spirocheta icterohemorogl'• • > . Cu cît ischemia se prelungeşte mal mult.oligoanuria. — INSUFICIENTA RH4ALA ACUTA Survine ca urmare a acţiunii unor boli renale sau extrarenala amt< • i re. I . Pentru personalul medico-sanitar este important d(> reţinut urmftlonrele: orice cauză care duce spre colaps poate declanşa o innullclcntă /«•nn/rt (icută. In m area m ajoritate a cazurilor. sau prin vinci»• ii'ea lor. reversibilă.. i i i ' .. exicoza. roma illnbotică. salvăm viaţa bolnavului.. d< < iu<|o nstfol: . septicemii.. p l r . prin prevenirea lor. I | ) I | I K M diuir/ci. i l i i i r i p n . Etlologle. i ţ i i duodenale. i i . pielonofrltfi. mecan/. irgapirin.). b) Stări intecţioase şi infccţios-alergice: scarlatlnH. fosfor.. c) Tulburări hidroelectrolitice reali/aţe prin: vărsSturl :•< 'llmr< dnshidratante (holeră. incluzind în judecarea împrejurării clinicii no//nw?a (le inuximă urgenţă in care primul ajutor constă In prevenirea sau coni/ja<**rea colapsului instalat. v/ndec<i/»//dMin|OIII H KI i nourilor sub acţiunea terapiei adecvate) — tn a u ltc le n ţa r e n a la c r o Iricv e r s ib ila . vărsături bilioase îndelungate. )< i • < ni left şl m oarte.

< ! < • < • . respirat'" . /. Hatiegami). Pe fondul izostenuriei — oligoanuriei. plumb. apoi hiperazotemia. — Tegumentele şi mucoasele prezintă o paloare teroasă şi un . ciuperci).digestive: anorexie. diaree. Se indicfl • iceste masuri „eroice" după 2 — 3 zile de anurie (în care timp nu s-n i ouşit reluarea diurezei. ni/. canoslo expresia acumulării substanţelor nefolositoare şi endotoxice în orf|(inism. chlnuItotjMl H|lt«tl(t pNlhouiMiorU. Avem la dispoziţie în acest scop oxanguinotransfuzia (ce necesită însă 7 — 8 litri sînge). Simptonif cardiace: hipertensiune arterială (neobligatorie.tratarea anemiei prin transfuzii mici izogrup. healO* c nţ|ll (ini'ii'iifl. Se tratează eventuala iniocţie sau altei cmmi deieirnl nnntfl. De aceea se va lupta prin toate mijloacele pentru dezintoxica r ou organismului în acest interval. edem pulmonar). fapt pentru care este necesară o supraveghere medicală foarte atentrt tn condiţii de spital bine utilat şi asistentă medicală calificată.p n i . creşte creatininemia peste 3 mg%. De reţinut că fa/a di« reluare a dlurezel hipostenurice nu semnifică trecerea peste pericol. a • 1 1 -sterii azotemiei apar simptome variate.pert pudrat (din cauza cristalelor de uree care precipită pe piele). largactll (clordelazin.p.S'//)t/>/"m nervoase: (vl.Siin/)tomc respiratorii: miros amoniacal caracteristic.i . arsen. tn lu in'|i«.deo rezistentă la tnitamont. a hipertensiunii arteriale. Simptomatologia clinică este expresia unei profunde autointoxicatll. bismut. — . i ) . plegomazin) sau tratamentul eclampsiei (ca în nefropatitt do sarcină). metodele d» dializă (peritoneală sau intestinală) şi rinichiul artificial. . INSUFICIENTA RENALA CRONICA Insuficienta renală cronică constituie răsunetul funcţional al orirfi roi nefropatii cronice care în faza avansată se caracterizează prin i?" stenurio cu oligoanurie (confirmînd incapacitatea secretorie şi excn torie a rinichiului).. .. combaterea hipertensiunii. in'tiiatemoză). se elimina sau se neutralizează toxicul (mercur. i i < > duce progresiv la coma uremică şi la moarte.nni>i»ni<. Tratamentul se completează individual cu: antibiotice pentru combaterea infecţiilor. Trebuie reţinut că insuficienţele renale acute sînt de cele mal multe ori reversibile dacă se reuşeşte să se depăşească perioada de anurle (ce durează 6 — 10 zile) după care rinichiul îşi poate relua funcţiile sale. Treptat apare azotemia. — • :'. scăderea azotemiei şi a creatininemiei cu cele lalte mijloace terapeutice care vizează boala de bază).irnxistlcă.r. Molnnvul <ne prurit. Dacă apar convulsii: emisie de sînge. aur. i > i i ( |lih r. Nu este permln •>a Inttrziem cu indicarea lor. {>')< 186 .frecături pericardiace (în uremie poate apărea perl» Kiidit. • . posibilă instalarea insuficientei acute ventriculari stingi ( d i ' . vărsături.Tratament.i").i . greţuri. ie combate colapsul. i i | n i i . i l c " i Cliryno-Stokes sau cu o caracteristică specială: parcă ar fi • i' "i i" lii l unui ferăstrău („respiraţia în ferăstrău" — I. itărl clrlimnte sau somnolent*!. torpoare.

.nnă SO V«n l ..lo(|lc nopiinliid In ovldcnţft qarnienl pti •Mii In nivelul i Inii hliihn. neuroleptlco (cloiiioiazln.1. d i l l l r l c i i l ..5. GLOMERULONEFRITA ACUTA 1 m i>ll(ipntoi|i>ii.. i < 'i"irui/ln. Se vor romhato qrf'lm i i « > ..1.Im i'lectrolilii i. ' Uniuni iilnui'li i l . S I .i l u l l x i . M i. | I T < . (I tl ii illr.. ...In hldi. uf. (^1.. i M< nlft) mo o i't|np(itoţ|ono/fl * ri/i«i(//i'(1.. | .. vflrsftturll» cu tari I şi i i .. Ixinhi l u î n d n. BOLILE APARATULUI RENAL (.i | n l i i o mi(//nrt xan n Itirlnţiltfl (K'iilft i '-In | M . 1)... i i^H-niolitlc din qmpa A tip 12... IV prezentăm sinoptic clasificarea prlndpnlnlor l i n i i 'i Iu renaln pot fi grupate — In funcţie de localizare $1 de felul iHitnmont — In medicale..1..t»l« wliit nmy.9.itiil Umili roma uremiei cu mrontiimpfi rnupIrnlUi) inimii in pi<i|ltfl. tivind drtpt cauzfl do mlfl strrptororul l > ..iiilloci'... NEFROPATII MEDICALE 6... Dolllo r«nalw •i pot fi i laslflcate tn funcţie de interesarea predllortlcfl n no 6. u l i u mlsl l . I | .i şl 0 nml<|dnlllfl cronlrfl. lupii.i l n i conllii I u l nntlqon-niitlrorp..st<* o moddlli .1 toyiiiiii'iitulnr.. l>ii/..9....r . I n l . .ll ( l i ' luclldlltl 6. 'mirt lnţ|rl|i" .1.. in o Inflniiiaţle a r .1... n o pciln/.. dar mat . chirurgicale şl mixte. u n n ''! i înlsinulul.... nori moi i' iată nu va fi coMili. n ilvfll». î l . mni|)luiniil(iloqlc dcoschlin tr«l «tnpo (Nlmllara cu cel» din rniinii' mul). i I M .1 y/lUiliricU>li' i rnlorlc. IM [ic ( ! < • I M I I I K|r. npur h*nn<>r<i(|ll nilnnnto. i • ! '• '!'• i i .iiutd. «Hb«» idnu (nnll<i'Mio). ..(Nu. i h l l i ' / ' ' I/.). Puiului • IM» ni Nln-pi.. K.ndidcâ SO VIU ... •ni mid/ Mincnfos. î i ' '..1 «'iipiLii-oln (jlomorulart..ilinc.1 t».ilunată (2 000—2 500 ml) şl hlp"prot«lr« («.. . ijlion iioliMv Hor cu Insulltlonţă renalii cronici tiolmln N A llw l i ' i l i i n v l l n Milo Hfl fio lumiţlmiţl tn coiulltl! du Iqlunn părui)-l IMIIHV . n buxHni. NEFROPATII MEDICALE GLOMERULARE «. c«rp.. i i ' i l t i r o l o r qlnmcnilnm..1.M .5. «U » •linptom ele ce le însoţesc şi de deficitul funcţional pi <'nn> irihwlul n i ... i'xniiii'iiul l>. i u i i i i . formtndu > n i p | . n cavllAtll hucnln... i i ..

cu simptomele cunoscute (dureri în gît. Nefropntll medicale: a. trei. tumorile rinichiului şi ale căilor urinare (benigne sau maligne). infectioase sau mecanice asupra tubului nefronal. chirurgical ţi mixt (medical şi chirurgical) . sfmjie. TnitolS Iu fn/.ioloqlco s«u cliicir creşte uşor. Intorstitiale acute cronice subacute subcroni ce /acută \ cronică •. — Sindromul funcţional (hiperazotemie). c) etapa glomeruloneîritei acute difuze în care apar simptome pe ro Io grupam în sindroamele renale cunoscute. cilindrurie. în care starea generală se ameliorează.ilolor l>«ll rcn. — scleroze renale secundare (reprezintă faza finală a oricăror nefropatii cronice evolutive) Urmarea unor agresiuni toxice. boala se vindecă do regulă în t'fl fl »/i|»lrnnIiii. itînd fi unul. densitatea urinii normală u crescuţii (tubul neafectat concentrează urina). C) mied parte l . lislopielitele. labii sau anasarcă. vasculare (nefroscleroze) c. cu predominantă tubulară (acute) d. In evoluţia bolii nu este obligatorie prezenţa tuturor sindroamelor. — Sindromul urinar: oligo. Unii tiutori admit o evoluţie m<ii lungă. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian.idronefroza. •— descendente (hematogene) cu 2 forme — ascendente (pielonefrite) ( b.-litiaza renală. hemarie microscopicii. l. li) etapa postanginoasă. — Sindromul edemului (retenţie salină şi apă): frecvent la pleoape. anomaliile congenitale ale aparatului renal. Clearance-ul rămîne la lori n/. tromnlcoliir. proteinurie. sindromul nefrotic — pur (nefroza genuină) — impur (secundar) Nefropatii chirurgicale şi mixte: — traumatismele aparatului urogenital.ilo In luncţlo de localizarea predominanţi Iniliinll noIroMiiliil ţi a modulul do tratament medical. >lM(ivul puţind prezenta paloare. scrot. ii) etapa anginei tonsilare. febră).sau anurie.<i de început. două. mai rar toate. tuberculoza renală.Tabelul IV piliu Ip. astenie şi transpiraţii. Evoluthi. glomorulare — difuze — glumerulonefrite — parcelare (nefrite în focar) — scleroze renale primare — evoluează în cadrul hipertensiunilor arteriale sau aterosclerozelor.

glucoza hlpertonlcă i. Insuficientă renală tfi urem/e ce duce. Uneori 86 Indică omlsla de 8liM|" |l puncţld loinbdi.e n p licla ll/. Complicaţiile sînt cele menţionate la sindromul cardiovascular şi «Mmliomul hidropigen. novocdiiiă 1% i..V . puttndu-se da n cniift cu suc de fructe. îngrijiri: Personalul de îngrijire asigură liniştea. i i o p . npnl Iu M'/<1 tonală. iar tensiunea artollnlft aste sub 16. Se poate începe şi cu regim sec . Se îngrijeşte de supraveghere ptrmnil. ilupft care se administrează regim hipo. de pregătirea şi recoltarea probelor biologice poni explorări complementare. pentru diagnostic şi pentru urmărirea iliiţicn.o p er ito n ea lă sa u r in ich iu l m ii* dă . Dacă nu există o /nsu//c/en/d fi»/i(i/d. d P.||n. o l i i l necesar pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor. i l u r l e unu pintelmnle (IhrrutA m (ipnie înnl ni»» In eluilml. iiuiry1ii(l fipin niemle. repausul Ifl pat.5 l Ctai In <'nre se poate adăuga 0. hemlsucduni «In liIdrnrorli/nM. Fig.v. timp <|n clteva săptămîni.i .M ( U ren.i •— In i n s u l u i . apoi în cură cronică. azotul este în limite fiziologice.A spre nolrlt/l cronica.\.. Fazele evolutive ale glomerulonefritelor. :. i i i . Repausul In pat oiţe u i i ' .i liipei t< nsiunii intracraniene prin regim absolut. Se pot administra vitaminele E. Repausul ameliorează circulaţia renală şi cruţă rinichiul d« i tu l său specific impus de activitatea cotidiană. Iu cn< < .fl a bolnavului. nllele nesul |ii I I I N O In Iluip tii'tratato so rronlri/eny.sau desodat şi hipoproteic.v. I t i i n l u i« ovoluon/rt rupld. se poate face şocul cu apă (administrîndu-so 1. d o iIn n m in < im v e :.'l—7 zilt». regimul trebuie să fie absolut timp de l—3 zile. i hipertensivă şi tn edemul cerebral se urmăreai" «nmhntore. S« tfntt'o/u co in p lictitiilo cardiace.A !>l ev<>lue<r/. Drtcft nu sînt edeme.lioltmvl si) pot vimlucn iflmlnlnd ni un „ilofuct" rnrm lorl/nt pi in .iln (iculfl adm inistrează glucoza hlpertonă so i. ntft fazele ovolutivo dlo (iloiuiMiiloncIrilclor.5 g diuretină) sub supraveghere medicală. — Tratamentul medicamentos. tu şi aplicarea tratamentului..m !n clismâ. sulfat de MO mlmlnistrot \. Se combate infecţia streptococ! r ă prin mlininistrarc zilnică de penicilină (l—3 milioane Uf minimum 10 '/. — Dieta se adaptează individualizat. In /num/r. 7.

i spre f<i/(i decompensată.A. di. de precocitatea tratamentului. Pot să 270 .2. repetate. Pulsul. c) creşterea T. hematuria şi cu deosebire scăderea progresivă (discretă însă) a funcţiei de concentraţie. de foi iu. Perioada compensată poate evolua după cum urmează: a) asimptomatic (exceptînd proteinuria.ipciriliîi simptomelor de nefrită acută. heiii.il. '!'• nqirsIvitdliM streptococului. cîncl bolnavul este spre vindecare cu V. este proteinuria pozitivă. pentru a surprinde eveni nulele agravări sau complicaţii. 6. actualmente se acordă credit punc-tlcibiopsic renală.iliirie. i'voliitlu depinde do pnrticularităţile imunoalergice ale organismului. Simptomatologia poate fi variata. b) cu simptome foarte sărace. l'<<rlo. hematuria şi hipostenuria). urmărirea temperaturii şi a n migdalelor. decelabil prin examinări atente. care poate dura uneori 10 — 20 de ani. Reţinem însă că fiecare acutizare grăbeşte tre<<•!<•. a cărei evoluţie poate duce la compli caţii cerebrale sau cardiace acute sau cronice.Asanarea focarelor de infecţie se face după 6 — 8 săptămîni. dar ceea ce este caracteristic. sistemice cu deosebire a diasto-llcci. examenul tensiunii arteriale şi examenul urinii). tensiunea arterială. încît cu greu ne putem da vririM c<1 oslo cronică. diureza ••<• urmăresc zilnic şi se notează grafic în foaia de temperatura. manifestîndu-se tendinţa la hipostenurie (D între l 024 şi l 011) cu diureză normală sau poliurică.1.H. d) forma cu sindrom nefrotic în care domină proteinuria şi even tual hipoproteinemia şi edemele. b) perioada compensata-.S. cu decelarea alterării funcţiei de concentraţie. i < llnk'A. hipertensiune arterială). b) cercetarea funcţiei nmilo.ii-spcct. Este consecinţa glomerulonefritei acute nevindecate. normalizată şi fără semne de insuficienţă renală.5. Forma clinică se stabileşte în funcţie de simptomele clinice cu care l'crinada compensată a nefritei cronice poate prezenta acutizări. c) perioada decompensată cînd prin scleroza renală secundară se ajunge la insuficienţa renală cronică (vezi figura 7). prin examenul clinic al bolnavului. Clinic evolutiv distingem: a) perioada de latenţă. c) forma clinică cu hipertensiune arterială (creînd confuzia cu hi pertensiune arterială esenţială). • u . infecţii streptococice repetate). GLOMERULONEFRITA CRONICA S0 va urmări permanent starea generală.i cronicii.iriii decompensată se caracterizează prin semne de insuficienţă fpii. proteinurie. Diagnosticul se bazează pe: a) antecedente (descoperirea episodului infecţios acut. Profilaxia constă în tratarea corectă a anginelor şi faringitelor <iciite (control săptămînal timp de 3 săptămîni după trecerea puseului d< ut.1.iKM regimului do viaţă şi do muncii.

GLOMERULONEFRITA IN FOCAR (NEFRITA IN FOCAR) Apnre în cadrul unor infecţii acute (amigdalite acuto. Celelnllo ilniliiuime de suferinţă renală sînt prezente în grade diferite.c//unea histopatologică se află la nivelul membranei li. S-au observat şl bolnavi la care nefropntln a incopul <n o nefrită tn focar şi apoi n continuat ca glomerulonofrltl fll'lllA . înainta de limtnlmun in ii Imiţtil ronolu decompensate.4.HI A ornvă de nefrită. în cadrul unei i . 271 .nnentul medicamentos va fi Individualizaţi capllnro-troflcti (vi* • i h u ' l i . dlola vn II t |nitln severa In ce prlvosto restrlcţln sftrll. proteinurle) şl prin lipsa celor* Inlto sindroame de afectare renală.gloiumulnro.lco mari.5.. rar poate surveni şl în cadrul unor v li D/. C. 6.i/. IM (urmele Intimto.:. pneumonie. prognosticul de • l n t A s-a ameliorat. In c-ire BB nilnu(|fl hormoni corticoizi şi substanţe imunosupresive.şi cerebrale.P. astenie.1. GLOMERULONEFRITA SUBACUTA Şl SUBCRONICA Glomerulonefrita subacută ar fi după unii autori o formfi d> < \'olu« ţjrnvrt a nefritei acute. In hipertensiunile grave se vor ndml.1. Dotu l lift Alterarea stării generale şi sindromul edemului. mai rar macroscopică. l'. Leziunile glomerniuii. ducînd la „sufocarea" şi moartea glomerulului. şi adinamie. E).il«.iA rompllcaţll cardiovasculare. se vor trata individualizat complicaţiile cardio» «culme. > for. In funcţie* du pruwjnţn pii«loinlnanţa sindroamelor cu care evoluează. cerebrale.5. m qone* inlo ulterate cu paloare. IMt. l sin* ttmimil urinar (proteinuria) şi cel al edemului. s-a ameliorat în ultimii ani. Glomerulonefrita subcronlcă se aseamănă cu cea subacutA. Clinic se caracterizează prin prezenţa sindromului urlimr (hematui IM microscopică. Tratamentul este similar cu al glomerulonefritel acute. • •iidiicardită lentă.3. sinuzită. livoluează cu toate sindroamele de suferinţă renală. 6. Inţjilllrtle sa lac dupd schema enunţata la glonwnilotwltltd ciciiffl vin «vita eforturile pslhofl/.O. f. se va adapta dlwlii imihicţle de sare şi de proteino. l i n Iiipotensoare. domini u.1. Prognosticul grav.înt similare cu cele din glomerulonefrlta difuză şi se datoreail ficţiunii directe a toxinelor bacteriene la care se poate suma şl un mectiiiJHin Imunoalerglc. după cei mai mulţi ar fi de la Inc pui . Se intrică simptomelo bolii de băii f| durerile în regiunea lombară. Sub acţiunea tratamentului imunosupreslv. stafilococii sau pneumococii). erizipel. tratarea oricărei infecţii) diureticei glucoza citul MP olitjurla şt creşte azotemia.voluţia este ceva mai lungă decît în forma precedentă (durează i 5 tini).1. UIMologlc se caracterizează prin interesarea unor grupe Izolate d« i i H i n i i i do undo şi denumirea de „nefrită parcelară".

dacă însă apare în (culmi formelor maligne ale acestor boli. (pimlclJina). so efectuează tratamentul bolii de bază în cadrul căreia (ivolueu/a. interesează iniţial vasele glomerulare (arlerioglomerulare).2. Sindromul edemului nu este obligatoriu.micului trobule efectuat cu deosebită grijă prin: repaus la pat. 6. dominate în faza finală de sindromul de insuficienţă ie n . livoluţia este benignă dacă apare în cadrul unei nefropatii cronice i ii evoluţie lentă.Trai.il n benigne sau ateroscleroze cu evoluţie lentă. evoluţia sa este gravă. antibiotice. pioleinurie şi hematurie discretă). dinţa hi|><>.|. Diureza este la început bună. senzaţie de gură uscată). scăderea d i n greutate.. sfîrin ( îteva luni prin fenomene de insuficientă renală cronică (ure-i '„ni prin complicaţii vasculare cardiace (coronaropatii) sau cere-'. Dintre marile sindroame de suferinţă renală. In i|eiMT. nefropatie diabetică etc. nefrite interstiţiale. Id/d (Irconiprnsntfl In care pot fi cuprinse toate marile sindroame iildlnla reiuiM. Leziunile sînt de tip fibros. izoste-'•. Clinica este dominată de alterarea progresivă a stării generale (aslenio.cu creşterea mai ales a tensiunii diastolice — şi eventual prin fenomene cerebroretiniene) este prezent în marea majoritate a cazurilor. precum şi dacă evoluează în cadrul hipertensiunii ariei i.1.5. Sindromul cardiovascular (reprezentat de hipertensiunea arterială • . dar ulterior se produc leziuni de tip degenerativ si la nivelul tubilor. r ile . scăderea poftei de mîncare.il so disting două faze: ln/. pentru ca ulterior să apară oliguria şi chiar tendinţa la anurie în faza decompensată a bolii. NEFROPATIILE MEDICALE VASCULARE (NEFROSCLEROZE) Sînt stadii avansate ale unor nefropatii sau ale unor boli vasculare generalizate care în final au interesat şi vasele glomerulare.i< < i<l<'nte vasculocerebrale). paloare. cefalee. o lungă perioadă de timp se constată chiar poliurie care trădează etapa compensată a bolii. adinamie. Fenomenele de insuficientă renală apar întotdeauna (creşterea azoleniiej şi a creatininemiei.) în faza (In mnpcnsată a bolii.n compensată dominată de sindromul urinar (poliurie. domină sindromul urinar caracterizat prin izostenurie (l 010—l 011) proteinurie şi hematurie discretă.odală (In unele cazuri se reduc şi proteinele). în raport cu provenienţa lor considerăm: a) Scleroza renală primitivă (nefroangioscleroza) consecutivă hiI M T tensiunii arteriale sistemice sau a aterosclerozei — în fazele lor avansate — cînd au determinat leziuni fibroase şi la nivelul vaselor b) Scleroza renală secundară care reprezintă un stadiu avansat al unor nefropatii cronice: nefrite cronice. scăderea indicilor de depuratie etc.

durează cîteva zile. c a r * p r o c o iu l p a to lo g ic la . ori de cîte ori se cunoosh1 < <ur/. în condiţii naturale.<i . Etiologic. în zdrobirile întinse de ţesuturi. R«echlllbra•> lildroolectrolitică şi acidobazică. după administrarea de sulfamide. postoperator. dclrilusuri celulare etc. în stări prelungite de şoc. Ele survin tn variate njurări: homolizele intravasculare în cazul transfuziilor de lingă Mipeitibil. bismut).Noii Intern* . M NI . din t'nuză se numesc şi nelropatii acute tabulare. torca profundă a stării generale cu tulburări respiratorii. Aplicarea procoduillui ( I n dializă. NEFROPATII INTERSTITIAIE u . n t l i i l . l!<ictorii patogenetici sînt variaţi. • n i t iH'fropntll di ln«' i • in istromn n-n. intoxicaţii cu metale • ! • (ni(>rcur. i i . cardio ' .1. hemoglobina.r u lte r io r ia II .i 6. Involuţia este acută. Nu trece In cro• dnto. în stări septice (mnl In avortul septic). "»liom hemoragipar.) şi lezarea acestora.I M r tf j n n n l I r N C p u n t » p i I n e v !< l« M i l! e r e n N ln d r n n mi eul o r< di en i l A iil l • .5. r »h 6. i / i . te lini. i i u i dIn f la in iiio iie .3. laza oligo-anurică dominată de oligurie sau chiar anurle şl < l" n. apoi anabolizante (naposim. adică dacă nu 86 apllcA Irnliiinciitul corespunzător.4. arsuri pe suprniiuirl.n < i | ) ( ) . mioglo* i. tulburările hiilnii'li'i Irolitice se amplifică şi apare insuficienţa renală. iiri'C 'h ilih nirc hid n > ele< Iro liiUi < n i < . persistînd izostenuria. toxemie gravidlcă. S-au deicrlfl I i i i l i i i l<i/. i i i t 'Imlci cu novocaină (excepţie rinichiul tn şo« i. vanăim l. infiltraţii b i l i h . < m diolonicr. Intervin simultan sau combinat: -'MH!//a canaliculilor (cu cristale de sulfamide.n. — faza de convalescentă în care starea generală şi funcţia renul a rifac treptat. micuţul este coiHlIlIoimt < l i > sindromul < u < . Clinica este dominată de sindromul urinar cu oligurie pînă la anu-! (• 9! liipoizostenurie sau subizostenurie la reluarea diurezei. H ! K *• ). în condiţiile aplicării tratamentului corespunzător BO i i l e obţine vindecarea completă morfofuncţională. i i n hipoleiis< > < ire. NEFROPATII MEDICALE CU PREDOMINANŢA TUBULARA l ral. iM H< /O I KIiim -in te is titlu ). tabloul clinic se agravează.o evolutive: /«za iniţială dominată de fenomene dispeptice (greţuri.1. I M « evoluen/fl: Nlnt cuprinse în acest grup nefropatiilo la care procesul anatomic ulioce în mod esenţial la nivelul tubilor şi are caracter acut. — faza de reluare a diurezei. macliol). ' . diaree) şi simptomele bolii de bază.i a l e ale nurvltnr i ' i . anab o ll/an • . Tratament. în boli infecţioase. pierderi 'H'lnctrolitice etc.tl anoxia nefronului şi factori toxici ce determină leziuni toxiasupra epiteliului tubular. factori rellecşl cart i/tur/.3. v .

după administrarea prelungită de antinevralgice (în mod parti cular fenacetina) şi după administrarea de sulfamide. Este mai frecventă la femei. — Forma acută apare în scarlatină şi alte febre eruptive. Mai frecvent <|ilsiin cistopielite sau cistopielonefrite. loucocituriei. frison. Simptomatologia se caracterizeză prin febră.1. n) r/c. — Pielonefrita recunoaşte acelaşi mecanism ca şi cistita.Cistita singură este rară.5. şi are o evoluţie îndelungaţii. 274 . sensibilitate în hipogastru. 6. în cadrul nefropatiilor cronice.4. — Forma cronică apare în cadrul unor febre eruptive. NEFRITA INTERSTITIALA DESCENDENTA (HEMATOGENA) Are două forme: acută şi cronică. la care se adaugă tratamentul pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi eddobazică. In emirul ticeitor nofropatll •• deosebosr donfi forim». tenesme urinare.itc fi tratată etiologic cu antibiotice. * 6.5. Diagnosticul se face în lumina simptomelor clinice. viroze. Observaţia clinică îndelunţjnlfi arată că ietiţa care face cistite va face ca adolescentă cistopielită. NEFRITA ASCENDENTA (PIELONEFRITA) Nefrita ascendentă (pielonefrita) este o nefrită interstiţială infla-matorie cauzată de infecţii ascendente cisto-uretero-pielitice. Importanta acestei nefrite constă în aceea că po. la gravide. care se extinde pe mai multe decenii. reprezentînd aproape 25% din cazuri. cînd infecţia trece şi In Internului nmal. dar mai n l i v. apare baclivlnrla. polukiurie. Se manifestă prin dureri în regiunea lombară şi oligurle plnă la anurie. . iar ca mamă pielonefrită. micţiuni durerociso. cifra Addis este crescută peste normal.1. Survine mai frecvent la femei. în apariţia cistitei un rol important îl au afecţiunile qinrrologice.4.srr/H/onfd (nefrita luterstlţială propriu-zlsa) şl b) ascendentă (plelonofrlto).2. datorită structurii anatomice a aparatului uro-genital. constipatia sau infecţii ale căilor respirnlorii superioare. prezenţei puroiului. Tratamentul este cauzal şi cel al bolii în cadrul căreia apare. frigul.vi iii'iioniil. — O formă particulară de nefrită interstiţială este aşa-numita ne frită endemică sau nefrita balcanică observată şi la noi în Oltenia de sud şi Banat. fiste necesară antibiogramă pentru tratamentul corect cu antiMotlrc. menstruaţie. pneumonie.1. frecvenţa acesteia este deosebit de mare. de aceea infecţia căilor urinare căutată la toate persoanele (cu deosebire la femei) care pre-semne de nefropatie cronică. Se contraindicai deci administrarea prelungită de antinevralgice. precum şi !n septicemii.

Inţirljlrl: repaus.a diurezei. mai recent Poteseptyl (R). livoluţia este în funcţie de boala de bază. i \ . ni(>a corectă a tratamentului dezinfectant urinar după antlblogramfl. impure". Vormele zise „impure" se manifestă prin: edeme. mari. evoluţia este spre vindecare cu tratament corect sau trece In crot i ale. So rnoiiilcsl. i HUI j ramă.. î l " <u unu-ule i i r > l. unde boli Infec* (lonse — difterie. l i i p D . i .! pun: proteinurie accentuată. cord..i hipertensiunea <irterială (In circa 40% din cazuri).. f»brfl. pulsului. regim dietetic..H.iborntor menlioiuite hi clstltă.5. cifra Addis. . sifilis.. examen hematologic. protelnurl* 9! hi(lupioleinemie la care se adaugă şi hipertensiunea arterială.A.iiKjd slmptoiiiolo du c islllrt. Inlrucll litiaza f>l nnuninlllle i m i l t . hematurle ţi o tendinţă de a face infecţii. SINDROMUL NEFROTIC Deosebim sindromul nefrotic zis „pur" şi formele zise . — Forme pariculare de sindrom nefrotic sînt: nefropatia dlabetlcA şt nulropatia gravidică.\\ fenom<-m> de m .u e M. i l u . Inr In '.. NEFROPATIA DIABETICA Ap<iK> fu (Mdiul diabetului y. uneori !iii<<imii«iitA. V. Sindromul nefrotic z/s „pur"..l^iliul . Ca leziune comună tuturor formelor este degenerarea epU tpllo lul)ulară. . frlion.inile 9! cronice. Simptom. cortlcoteraple fi teiopie imunosupresivă (azatioprină şi alchilanti) cu rozultate bun«. antiblograma. Leziunile morfologice sînt în funcţie de boala de bază In cadrul c!> r»ln iipar. In final Insuficientă renalft.d slmplnmelor cllnlco.. explorări pentru diagnostic (exui' mii urinii. urograflo)/ M u.n ici i .S. m -. Este necesară ur• •• . fdome. controlul urinar cronic jni. i l > 1 <ile cailor urlmiro pot favoriza Infecţia. hlper* . . septicemii — unele colageneze m.ud In raport CU vechimea OCOltula.sau subl/nstonurin este un simptom caracteiifUic/ unu-ipi . mercur sau plumb. antibiotice.durere de IntuiiNltate variabilă In l o j i l e mmiie.ilKjne. 6. rvoluînd cu subizostenurio.uliciciiţA tenală cronică. {tulind < iii in | e intoiisItnttKi unul colici. T.'ih.. hlponlbumlnurie. temperaturii. poliurle. Ca parllniliirilate este administrarea unui regim htperprotelc. . iloloqle. i/o. alături de simptomele bolii de bn/ă In i '«(Irul cărora apare acest sindrom (glomerulonefritele sub. proteinurie care depăţeştd l In 24 ore şi hipoproteinemie sub 6 g% cu disprotelnoral».. se va l n < « 9! uro> i < i. iar apoi şi în părţile declive....). hlpef» | iomtlroidism etc. i dinopntie i MI . examen bacteriologic. /)/(I<//IM\//VII/ HO l'rtco |)o bn/...1. ilurantoin. cunoscut şi sub numele de „ne/roed K ' nnină" sau „ne/roza lipoidicâ" este constituit de: edeme albo.n ' i i ' i isiicA.'i mitent. azotemle. i i . intoxicaţii cu săruri de aur. şi dopresibile situate la început în regiunile bogate In ţesut celular i utunat lax. Tratamentul este cel al bolii de bază In cadrul căreia apare.id.5. creatinlnemle.

b) Edemele se pot manifesta prin creşterea ponderală anormală. fără a fi obligatorie prezenţa celor trei simplome. insuficienţă renală acută..'Hl/1'. de aceea boala trebuie surprlnaă de timpuriu prin practicarea corectă a controlului periodic al gravidelor in termen la dispensar (controlul clinic.moartea mamei. 6. dep. NEFROPATII CHIRURGICALE Şl MIXTE In acost c i i p i l n l sînt încadrate afecţiuni variate şi numeroase c«e. cauzată — se pare — de tulburări hormonale şi toxice cu punct de plecare în placentă.il) de urgenţa. tn li. naşterea poate fi prematură. • i in i in l sodic sau fenobarbital injectabil. cîntărire).'(chlrurgir. iar în formele mai grave repaus la pat. dar fătul va fi subponderal. mai rar poate să treacă în cronicitate.K•(>(•«! este necesar controlul săptămînal al gravidei: clinic.Morfologic se prezintă ca o glomeruloscleroză iulercopilară (KinimolslIH-Wilson). — în formele fără hipertensiune. Ducă apar crize eclamptice se va administra sulfat de magneziu .. . Tratamentul trebuie să fie precoce.. Tratamentul este cel al diabetului: se urmăreşte reechilibrarea Inii i-qului metabolism (prin dieta hipoglucidă.ilnmont. edem pulmonar. a mamei şi fătului prin edem cerebral cu crize cclamptice.. NEFROPATIA DE SARCINA Apare în partea a doua a sarcinii. Evoluţie şi prognostic. T. T. <• niveluri alo aparatului renal. n) Proteinuria poate fi de 2—3 g%. dar uneori atinge 20 g % (sindrom nefrotic în cazurile preeclamptice). ln'iu'l'icitr/d şi d<. insulina şi mişcare) la caro se ndmigă tratamentul specific al eventualelor complicaţii. livoluţla este progresivă. glucoza hipertonică intravenos. Se va pn'scrie regim desodat. hemoragie cerebrală.2. Simptomatologie. fiind suficient unul pentru a confirma diagnosticul. IrmiiimliMiio l < i d i v e i . cu mortalitate postnatală maro. \n formele cu hipertensiune.A..iO g apă în clismă sau intravenos. Poate favoriza «•dciiiul cerebral şi hemoragii cerebrale. Postpartum toate fenomenele revin la normal. dar numai sub controlul medical. neceiită lini. fi dusă la termen. i'drmo..A. şi cînIiii in1).5. hipertensiune arterială. <) Hipertensiunea arterială se întîlneşte frecvent.r.isind 400—500 g pe săptămînă în ultimele săptămîni ale sarcinii (de ... Edemul .isistenţa chirurgului.oricil cu hipertensiune beneficiază de tratament cu diuretice şi antilupi'i tcnsive. Boala se caracterizează prin triada: proteinurie. sarcina poate.ni u i(>l"i|ii..

urografie. tubcrmlo/d <|«nl« i «fin pnliiKiM.î l . durori în l n j i l < . ANOMALIILE APARATULUI RENAL Anomaliile sînt dezvoltări anormale ale diverselor segmente ale irnlului renal.. cară DU Li 1 1 aldincnlnl obi. K M.niiom.. l >i.o dace* " urografie. o tuberculoză secundarii (ccli-l pul/)/</(/.M|iio. duce la insuficienţă renală prin distriujurea •••lilnlui. m<%iţ)tnd ptnfl In colici ?•• '/ s i n i l i o i i i i i l dc iinprcqiHitic l > ... TUBERCULOZA RENALA 'I'ubcrculoza renală este infecţia cu bacii Koch cantomilrt In nivelul l i n i i l i l n l u i . IIHICIK ilurlc.. Progresiv. hidroi coHM'-nitnl.iiu porsonale (tuberculoză In i i i m i l i o . Cri mai frecvent este.1 i o n i dc/infectante urinare şi respectiv antibiotice după «intibiocjniiim. M »' POLIPII VEZICALI Polipii vezicali sînt consideraţi stări precanceroase. i . Se caracteri/. infecţii sau uneori h/per» uic cu consecinţele ei. r l i i n I i i polIchlNllc. ' Iuii(|i1 diirnlA ( p r n i i ' i i i m ic. atrăgînd atenţia hematurla macrol»lră. Cistopielitele secundare anomaliilor sau l| B*c/ r v nule sînt adesea manifestările care ne ajută să depistăm cau-m fnvnri/untă apariţiei lor prin examinări complementare.< I \// V' M/ sn face prin examen clinic. i l c i M l i :. DiagnostlsUibileşte pe baza simptomelor clinice şi explorărilor paracllnlce • nnturie.). Diagnosticul « IP face prin metode paraclinice. rinichi dublu. baclliiini Koch in UIUM .. cauzatoare de colici renale... l l l l d / i l M'lldhl.i..)/ iun. Uneori determină dureri paroxistice (colici renale).icnalo. Favorizează infecţiile. rorrotoron • locul. sul>lci>rilltAti.slU. •J77 .-jiunl. simptom» dt «)|)nln. Inoculare la cobai şl urografie. plurlc).ilil rom|»nUnl<' n\c< (t|)Ar<itulul romii (joncţlunaA p i i ' l vlclo. CANCERUL RENAL Şl VEZICAL f'nnccrul renal şi vezical poate antrena colici şi infecţii. '1'rutamentul este chirurgical: medical se tratează infocţia uriiini.!(•• îl i. uiotcr strlcturtit otc.irfi). bcimiiic sau nuillynr la nivelul rinichiului s<ni vozlcll | n îl 11 îl V i ••/. . scintigramă etc.iră.i . lubci cu lo/d imală. Diagnosticul precis se face prin cistoscopie şi examen hlstoHIDRONEFROZA llldronefroza poate fi congenitală sau cîştigată. ilnlclil nctopic.'ul du COilItudlnc ne flOf i M .c'ază • > I H dlldtatia calicelor şi a bazinetului.

.i.sau macroscopică.. o lulluirun •fl Insuficient Iflmuritfi.mm io\. pe plan fune|lnn(| realizîndu-se o insuficienţă renală acută.i'i.ni ii ini ţl l'aelin dispoziţia ereditara. efort fizic). d) radio(|inf|(| renale simple pentru calculii radioopaci sau urografiei cu subsidii! rddioopacă (necesită pregătirea prealabilă prin regim antifermentesclhf clisme pentru evacuarea gazelor. precipită carbonaţi. autovehicule. precipită în mediu acid.. intensitatea.lnet m d e ..delta. n d . pareze..il mi/fl litiaza renală.. oligoanurie.n î l .. stază. c) cristalelor. calculi de l—2 mn\ 278 . labil). Este foarte dureroasă (cristflll se înfig ca acele în pereţii organului gazdă). a punctelor paraombilicale.n. datorită migrării din diverse cauze (zguduiri prin vi hicule. care pot fi însoţite de greţuri.i/.. văraft! dureri abdominale. — După mărimea calculilor deosebim mai multe forme clinti cristalurie denumită „nisip urinar'. i p o i t exiicjeuil do calciu minări urinare de oxalaţi. fosfaţi de calciu şi fosfuţl HIH ( niacomagnezieni. Simptomatologia.. i f)j precizează sediul durerii.. uşurează diagnosticul.' -.. favorizează infectul (nefrita interstiţială — insuficienţa renală).i|i d. i di. Idluurie şi tenesme urinare. După natura calculilor putem găsi (prin analiză chimică şi . i In mod normal se dl/olv.m m*«ioj/pr at LITIAZA MINAI A InţdQgoin prin lltln/d i .mn. colaps. rflmln regulă fără simptome clinice şi pot fi descoperiţi întîmplător. filtunle tri Ixr/.. produc dureri în lojile renale. Eliminarea calculilor (mai ales după colii prelungite) şi analiza lor chimică. febră. i v o i i / . d. alcalină.H stnzfl urinară).i lnn<|ul c ..imino/c. . etilHll nînd cu colica renală. t uf stcitate în sedimentul urinar la examenul microscopic.im mod it A). In (IH{ Infectată.calcnll („PM-IIP" i boj Inie). | > i •. vizibili IM inii f( scop ca şi cristale în formă de „plic"). imiţi.\m i seopicfi): — litiază urică prin precipitarea acidului uric (ca bază de fortuiţi In mediu acid (se tratează cu Uralyt U sau Uralyt complex).sensibilitatea oli||| ti vă a lojii renale.. Calculii mari din bazinet. . Boala survine la orice vîrstă şi este destul de frecvent.. — litiază oxalică (formată din oxalaţi de calciu.11 Io i nrltuii' Hln prin precipitarea unoi . care odată instalată.<• cunosc .b) examenului iiilnl ccire poate arăta hematurie micro.n l. metabolism viciat al unor mincndc.i l iii. iradierea. . Calculii mici. infecţii urinare etc. pll-urin<n l .i e. caracterizată prin: durere paroxistică ]<>n\ltHt\ rare obligă bolnavul să ia poziţii antalgice şi care iradiază în abdniiif pe faţa anterioară a coapsei şi în organele genitale (testicul. precedate de purgaţie.ivd.i i la bărbaţi. Malformaţiile congenitale (prin spasme supr-i. i c. bine fixaţi.c. hidronefroză congenitală şi tuberculoza icn. Diagnosticul calculozei renale se face pe baza: a) anamnezol. adsorbant» (jd/elor: cărbune animal).n | . d.

.n «m in. i. Ca litolilic se indică e (idniinistrează în picături (3 — 5 de 3 — 4 ori pe /i) în <ipă \.i . sau pernă electric<i p<> loj.. i i i n nd ii i n..111 eşti. i d m i n l s t r a t e l . Miit<nl: nlliii<i i . . m. Se mai < i p l i < Y i silele cu npă l A i i i i ' l . tint-nl chirurgical se efectuează după nevoie.. i i.i i . .isă. i \< • ! n i . i f . ape slab mineralizate de tip alcalin • « • ş t i ) . l ipnilnliv In. . i l i a • . i. Io lllli ln liu o ln tv n . I H I. 279 .ol |lu r. H . n !n .!• . în nefropatiile cronice în stadiul lor stabilizat şt n i . Apele minerale indicate sînt în funcţie de forma d. > l > e minerale cu acţiune predominant diuretică sînt apele oligo' i ' . iar fizioterapia are rol secundar..:n i i .i ld ..icliiiini.. . i : H i i . ion Indicării unei cure balneare.. ca pregătire preoperatorle fi i lor. l . t M n M n i . I l " . ne •. i i i i d i c . .Imliului morfofuncţional în care se află. I | . n • ' • < i u | i . < < > l i c • i.. ii u n . > | i < i U l i u l u i d . BALNEOFIZIOTERAPIA IN BOLILE APARATULUI URINAR ii//7/c balneofizioterapiei (BFT): litiaza urinară.balneoiizioterapice: locul principal îl ocupă cura internă ' H |> i a ) . l . ) l i i l i t i n sau Covalitin l. Persoanele care au avut nefropatii acute pot beneficia dfi i p l e la cel puţin 6 săptămîni de la trecerea puseului acut 11 a indicaţiile balneofizioterapiei: în toate afecţiunile acuto alt • i mi re şi ale rinichiului. . pi 1-uJ urinei şi compoziţia chimică a litiazei. Se indică: ape oligomineraie (Călimă-. |lll «. MM . n în m lo firo a sch em A /2— g i i o m i i i 1: m I M . i interna (crenoterapia). în fazele evolutive şi decompensate alt nefropatii cronice şi în afecţiunile ce evoluează cu tulburări metabolismului hidroelectrolitic şi acidobazic.'iu ilfl IP Iu ' ( MI l' iiiiM fl i".iK a n i i n u ei r . In lo \ . v .. s<iu apele sulfatate calcice slab mineralizate de la CălimăAceslo ape în afară de efectul lor diuretic. . 1 / u i i ş i r e d i u < . i n r v n i o ( d a c ă ddu rpe.. r. . Slănic Moldova).1 t i o u i < ! < > | x i | i . In nefropatiile chirurgicale. < •l.i|ll.D i n ! M M I n l e r i l c l ( d u p ă a n t t b l o g r n m A ) . v .. bolnavul trebuie minuţios examinat pentru •. ape cloruro-sodice-magneziene (Păuşa I şi II) sau sa-un'/. 'd u• i i i n i ' i i i c i<o irm in 1 1 < • )se ad au g ă ! 1 ' om b n trt p i [-u i ce fnv o rlzeaift p i« * . lu i iillti. u r m a « e i d « .i H M I . infecţiile cro• mior urinare. i c ne calcice (Olăneşti). 2 sau 3 în funcţie de lipul lilid/.M IM l. I din cio.<.lllllfla C ttl U • l ilw i Ut|f)lă «'mc • | .strcd/ci i.r i 'f l a l i m e n t e l o r b n q n t t i e i i i • .. l i o i c . dependentă în mare parte de prezenţa H 2 S In respective. pentru a face cea mai bunB Indli l i u a exclude cazurile ce prezintă contraindicaţii.. şl cealaltă suibicu ta. ' .specitilitate (urologi şi internişti). au şi acţiune antinlfl şi antiflogistică... i i i | oid o r . V .i . Ii' i .

diuretice. C!o vora. Se mai pot utiliza apele carbogazoase simple snll feroase. Persoanele cu proteinurii reziduale. tratament cu medicamente etc. — Tratamentul hidromineral în neîropatiile cronice beneficiază de iipcle oligominerale sau sulfatate calcice slab mineralizate de la Căli nicineşti şi Olăneşti. .!! hlllurc: l/vnriil r» In h i i i i / . în unele cazuri se foloseşte ţi < i | > < > altor Izvoare ca: Bodoc.i in litiaza fosfatică: izvorul Păuşa II. Preoperator şi postoperator. crenoterapia (riguros aleasă) contri buie la creşterea eficienţei actului operator. Bodoc-Matild. în litiaza cu tendinţă de precipitare în mediu alcalin procmii •.— CienoU>in|ilfi !n minte ulmplai i/voiul 4 «N. Hygeea şi Brădeţ.a urlcâ: i/. i asociată cu n» Mft m fprnientnţle: l/vontele II !>1 24 (Ic In Olitncşll. pot primi apa din izvoarele de l<i Bu/iaş. Borsec. Nefropatiile tu bulo-interstiţiale de origine ascendentă beneficiază în mod deosebit d« crenoterapie. Iu lilur/n oxtillc'fi cu tendinţă de precipitare în mediul acid: izvorul Crt i i i i l i i t d I. Ţinea.i'. Ciunget. Crenoterapia se asociază restului procedurilor terapeutice: regim igieno-dietetic. cu ureea sanguină sub 70 mg%. fără alte semne de suferinţă renală.i . Izvoarele minerale oligometalice.nrlalo cu ulcerul ((«stric smj duodenul: i/vorul \2 de I i i Olflneştl. Olăneşti) sînt indicaţi» în mod particular în infecţiile urmare. în prezenţa unui sindrom enterorenal sînt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate calcice (Herculane. Se contraindică administrarea de ape clorurate şi sodate. Herculane. Apele sulfuroase (Călimăneşti. ini In cn/ul lltln/u . Căciulata. — In llttcr/. sînt indicate în speeNl în infecţia căilor urinare inferioare.vorul Căciulnta l sau 2 si i/vorul Pfiuşa I. Olăneşti) care pot fi alternate cu izvoarele oligominerale. Căciulata. — Infecţiile cronice ale căilor urinare beneficiază de apa izvoam l«>r sulfatate alcaline şi silicoase de la Victoria l Mai care au o acţiune imtimicrobiană şi măresc diureza.. Olănoftl* In // ii-iia atoclatfl ru dl/tclilin"/.

grannlorlt. Ba)----->Metam!olor!t. Miclohlnst -». Cea mai acceptată teorie care explica maturarea alcmun* lui ligurate ale sîngelui este (eon'a unicistă care admite că din hemohlstluliltjnt mit' lua naştere oricare din elementele figurate ale slngelul. din care se formează elementele figurate ale slngelul ţi caluIn (i'sutului (sistemului) reticulohistiocitar (SRH). (N Ho. ulmii. In ţesutul hemohistioblastic lljl ari» • H l i i i c n homohistioblastul. din caro prin traniformSrl illlntlvc. amigdale.1. roprc/pntnle la nitul normal de: măduva roşie a oaselor late şi dializa oaselor lungi care elaborea/îl 'iînnuloln|o Vl trombocitele. „celula mamă" sau primordială.sistemul reticulohistiocitar care elaborează monocitele. monocit. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE uifjcle este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: a) erltrocttt (globult ui hematiile). precum şi c) tromboclte (plflHtrlnole. Organele hematoîormatoare conţin ţesut mezenchimal cu rol important Jn iU»( • ' i o n . succesive.7. limlocitele şi monocitele. . Rodăm schematic trecerile succesive ale elementelor figurate provenind din lulii primordială: HEMOHISTIOBLAST i HEMOCITOBLAST l'ronormoblast-----vNormoblast bazofll-----^Normoblait pollcromatofil —»Normoblast eozlnofil-----^ERITROCIT (celulfi adulta ffirS nucleu).Ha) —iGRANULOCIT (neutrofll. Din ţesutul mezenchimal face parta |l • ului hemohistioblastic. troficitatea şi apărarea organismului. Eo. boiofll).Promleloclt-----». eozlnofll. i 111<-Io sau plachetele sanguine). i Io şi bazofile). — sistemul îimiatic (ganglioni limfatici.MIeloctt (N. ficnt) cnro olnl>orea*M nlcK'ltO. b) leucocite sau globule albe care pot fi granulocltt (niutrnflla. trombocit). ant . lilcmentele figurate se formează în organele hematopoletlce. splina. B O LILE ÎN G E LU IŞl A LE O R G A N E LO R S HEM ATO FO RM ATO ARE 7. iau naştere elementele figurate ale sîngelui (erltroclt.

5 g%. litia/n biliară şi poate scădea în hepatite acute şi hipertiroidism. Mg. dar se pot modifica şi pot apărea ca sferocite. forma: sînt rotunde.în ţintă" în unele anemii In inolltlce (diiciniii Cooley). f) «sigură presiunea coloidosmotică şi hidrostatică necesară bunei funcţionări a UMimiIsmului. pil sanguin normal fiind uşor alcalin (în medie 7. hipotiroidism.TROMBOCIT Llmfobla»t-----»J»rollmfoclt----->LIMFOCIT Monoblast-----«MONOCIT Sa admite ca" monocltul poate lua naştere şi direct din hcmohistioblait « htmocltoblast. Colesterolemia poate creşte mult în aterosclerozS. explicat pe baza duratei de viaţă a leucocitului faţă de hemntii. Hematiile care depăşesc M microni sfnt denumite macrocite.).4) scade. ELEMENTELE FIGURATE ALE SINGELUI Hematiile măsoară în jur de 7. '' d) transportă elementele de autoapărare şi factorii coagulării. Seruinalbmninele reprezintă în jur de 4.C. dar mai alc-j de Ioni circulanţi (Ca. fărâ a trece prin stadiul de monoblast. 7. Glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%. b) transportă toate substanţele nutritive către celule (inclusiv al apei). iar cele sub 6 microni microcite.30 şi 7.3—1. Metaplazla este capacitatea ţesuturilor hematopoietice de a forma celule în cai» nu sînt specializate (exemplu în leucemii. Llpidemia este 600—800 mg%. Substanţele anorganice sînt variate şi sînt reprezentate de săruri. glucide (glucoza). nefropatii) raportul albumine/globuline (normal 1. iar serumglobulinele în jur de 3 g%.42). K. în infecţii microblniiB apare leucocitoza. Fe. Numărul hematiilor în mod normal este do . Seru7 este plasma defibrinată. lipide. e) «sigură pH normal al sîngelui şi contribuie la menţinerea constantelor norînnlc . Carbonaţii şi fosfaţi! au rol deosebit în menţinerea echilibrului acidobazlc. electroforetic. I. iar Colesterolemia poate varia în limite larql (150—240 mg%). El este format în proporţie de 90% din apă.^i filo unor umori (lichid interstiţial. Raportul seriei albe şi roşii Iu mflduvS este de 5/1. ca şi în caz de hemoragii acute. Substanţele organice sînt reprezentate de pmtelne.).). Na etc. In unele boli (inaniţie. enzime.35 cu variaţii între 7. hormoni. Rolul slngelui: n) transportă O2 necesar respiraţiei şi metabolismului celular. Organele hematopoietice elaborează.. vitamine.5 microni. etc. Ruzerva alcalină se redă de regulă în miliechivalenţi la litru (mEq/1). Slngcle reprezintă mediul intern de legătură între mediul extern şi totalitate* celulelor organismului. cifra normalii fiind de 23—27 mEq/1. elementele figurate ale stngclul pentru a înlocui pe cele îmbătrînite (durata vieţii leucocitului este de aproximnllv 21 zile. c) transportă deşeurile rezultate din metabolism spre căile de eliminare. L.R. lonograma reprezintă determinarea substanţelor anorganice şi este deosebit do ulilă în unele boli care produc perturbări hidroelectrolitice şi stări de acidoză sau nlcdloză. CI. pe seama rezervelor constituite). Plasma este ceea ce se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate (prin centrifugare). Flbrinogenemia poate creşte şi peste 600 mg în unele boli (exemplu reumatismul acut. restul sînt sub itan(c organice şi anorganice.2. fiziologic. Proteinemia este de 7—8 g% şi se determină gravimetric. substanţe rezultate din metabolism. măduva poate fabrica limfocite). dreIHiiKH-itv (In formă de seceră) sau sînt hematii .M»fl»carlobUit___>Meyacarlocll-----^. Iar a eritrocitului de 100—120 zile) şi pentru a constitui un rezervor în cn/u| unor nevoi sporite ale organismului (exemplu: scăderea concentraţiei de O 2 neco-ill» un număr sporit de hematii. ateroscleroză etc.

8 se numesc hipocrome. Volumul slngelul este • luncţie de greutatea corporală.-. Hemollzn tn• ••!><> 1. aplicind formula: ^ ^ ^ B ^^^^B < 80' . HHM. iar în anen urinate de regenerări mari pot apare reticulocite. irul lor vartnzfl tntro > n ( i o -jl 8000/ram8. Normal. se citeşte pe gradaţia unui tub proporţia plnMiifi si a hematiilor).m ilioane/m 1 la fem ele şt 4. V a< " "~ 2 N ~2 X 40"' Anemiile cu indice de culoare între 0. însemnează că hcnui•i» hemoglobinei se poate exprima in grame.20 se numesc hipercrome. aşa cum se poate întîlni în hemoragiile acute.5 — 5 l. o parte 1 1 iul circulant. în unele hemoragii acute apar hematii nucleate. Prin aceaitl aaa . In uncie huli ( ./'.' unui bărbat. mrtrlmea variind în/ M i ' . llcmatocritul este o probă foarte utilă în anemii şi exprimă volumul qlobulelor roşii într-un volum dat din sîngele total (după centri(iiil'iic.' şi 43 şi 53% la bărbat. Num. In i/.i i io n r ta num ele de a/ienW e.i c i n i .5— S m lllonnu/im n'hA iim i. Aplklnd inul» vom găsi: w _ _ _ .n roticulocitară după tratament cu vitamina B 12.5 — 3.20 se numesc normeuliu. depăşind normalul n inodie de 1%). lli-inogloblna (Hgb) se exprimă tn <j% 9! tv. Hg b—hemoglobina găsită cu aparatul Şahii. /iV/. Dacă slngele examlnnt culoare cu a hemoglobinometrului la diviziunea 80. l!xomplu: la examinare găsim Hgb=80%. acid folie. Iar ului im se slcibilc^io prin cltlroa frotlului :. u i i ' i i i i i hcmolilH <•) rezistenţa globulară este scăzută (hemollza Inl cm o( iidc ((jioiniicii. iar restul ca rezervă în depozite (există 80 ml sînge/kfl > i | > ld bărbat şi 70 ml sînge/kg corp la femeie). iar 2 N—primelJ două rlfrt In numărul de hematii găsite la numărătoare X 2. ^^^ indicele de culoare (valoarea globulară) exprimă relaţia dintre nu-j .|liil)ina se determină cu homogloblnomctrul Sahll (gradat In 100 diviziuni) i< npicclere colorlmetrlc».nujuln. r. .6 — 3 g%0.. iar hematii 4 mllloane/mm3. Fe.albe) au formă rotuml.i. • • n martorului Indică încărcătura normală (100%). Uneori.rc?m 1 .1 iiim ftrn lu l d e h em a tii p eite n o H M n u n > « y i< iiitiin i> n lHtu r rm al i« . 100' 100 <ie 80%.8 g%„ clorură de sodiu şi se termină Ici 3. Iar cele rnn» acest indice depăşeşte 1. cele cu valoare globulară sub 0. uni de hematii (pe mm3) şi conţinutul în hemoglobina (în procente). | l'ilntr-o regulă de 3 simplă se ajunge la formula: v ^ H 9 b% li'flip. nu.i sîngelui heparinat. Volumul singelui din organism este în medie de 4.ic de K> y% In v l 14 (j la femele.8 şi 1.stenfa globulară exprimă fragilitatea hematiilor.1 4. hematocritul este între 39 şl 47% In («•n ici. .

boală Hodgkin). reacţii leu comoide). u A s a u „ ta b lo u l la n g u ln " c a r o i " N (cirniiiiloclte neulioiiii-) i. dar alter < i l e funcţional.. leucemie limfatică.. criptoleucoze etc. reumatism acut etc. necesitînd rornllnreii şi efectuarea în condiţii tehnice riguroase spre a evitti ororii»1. după administrarea unor medicamente (piran. Hozinofilia reprezintă creşterea procentului de eozinofile peste normal (în sindroame alergice. gangliotwrâ.• • viteza de sedimentare a hematiilor (V. (linilix lte)-25—3. dintre care amintim pe ceh» liidi u/ualc: . se constată In angina monocitară.) se practică cu apa ratul Westergreen şi este normală între 2 şi 11 mm/oră. astm bronşic. pneumonii-: apendicită acută (poate fi hiperleucocitoză cu peste 20 000/mm :! ). unele viroze.H.. iar neutropenia reprezintă scăderea numărului neutrofileloi sub cifra normală.de şoc" în apărarea organismn lui (mai ales granulocitele neutrofile). cercetează nivelul blll2U4 . Leucocitoză putem întîlni în: amigdalite acute. paraziteze. sul* fci m ide. fiind întîlnită în: viroze.— timpul de coagulare (T. Leucopenia este scăderea sub normal a numărului de leucocite.i m< > .•— timpul Qulr.) normal este 6—10 minute. metiltiouracil).r>% lin (ba/olUe)-0.S. Trombocitele au rol în coagularea sîngelui şi hemostază. Eozinopenia reprezintă scăderea numărului eozinofilelor. viroze. Limîopenia re prezintă scăderea numărului limfocitelor. intoxicaţii medulare..ll.C. sau pot fi în număr mai mare: trombocitoză (ca în unele leucemii cu trombocitemii) sau sînt scăzute ca număr: trombopenie. iar în unele unemii se. Lcucocitoza este creşterea peste normal a numărului de leucocll< (postprandial. Monocitoza este creşterea numărului monocitelor.i i . leucemii monocitare sau iritaţii ale S.rctracţia cheagului începe la l—3 ore şi este completă la 24 oro. Neutrolilia este o creştere peste normal a neutrofilelor (în infecţii microbiene).k serveşte pentru diagnosticul coagulopatiilor. biopsie Mdiiglloiuird. tbc.) normal este l—7 minute. leucemii.. Limfocitoza defineşte creşterea peste normal a procentului limfocl telor..> i> l ln « „ f o n n iiii . leucemie cu cozinofilie. în viroza. Ele pot fi normale ca număr. Sînt în număr de 150000—300 000/mm 3.5—1% lio (eo/lnoflle)-l~3% (după unii chiar şi 5%) Leucoc'itcle reprezintă elementele .o 70% I. cînd apar sindroame hemoragipare.timpul de singeiaie (T. O putem întîlni în febra tifoidă (deşi este o infecţie microbiană). în infecţii microbiene.R. lîxplorârilo se complctea/d după caz cu: puncţia stcrnalâ. Explorarea bolilor sanguine se execută prin metode care studiazo elementele figurate şi prin alte examinări.• semnul garoului (Rumpel-Leede) permite aprecierea fragilităţii capilaro în unole sindroame hemoragiparo.S. In focţil urinare.

y i n<j i vor agii. ceea ce •xplică unele anemii ce survin în aceste situaţii. .i a | i > i i 'IUI l' 'C .. Condiţiile de muncă pot fi în mediu toxic (Pb. hemoroizi. varice esofii(|MMir... > x n i ti e iinMl M . polipi.h iii merniilHiii <iu l<>i miii i M * prnrti< •> testul < mxuba. palpiLiţn. ''arontele de calciu. alindor. nefrită. hiperfoliculinemiile.u M I I i în rnvltaleii l)||Cill. Slmptomele subiective în bolile sîngelui: cel. tulburări digestive ca inapc'lenl<i. Antecedentele personale: se va ţine seama de boli rrnmVe «now/on/o (tuberculoză. la nivelul sîngelui periferic sau afectează coagularea siii<|i'lul. polipi. cancer. de boli care produc hemoragii oculte anemiante (uN < ..icule şl cronice. . cancer.iln. hepatită cronică. sulftiinide.\ i| n. i < | i i l . i < . de boli care determină anemii hemolitice cîştigate ( h c | > . liemaitrote. hemoroizi.. dispnee de efort.muşt« /liurnUuire".. i i i i .3. do vitamina K. sup.determlnfl dllvrlll (intlcoipl olc. ankilostomiază. <'. .slro-'liii)(l(>nal. M.ţ i i pulMioihire)..).«lc. reumatism. lipotimii. inetiltiouracil. CO).uneloll. nefrite cronice. tratamentele . Condiţiile de viaţă vor fi investigate pentru unele anemii carenţlale: •illiiK'Mtaţie insuficientă cu carenţe de proteine.-ni interne: ulcer. « paraziţilor în sîngo (malarie) sau în tubul digestiv. De i i t i l i h i t e este cercetarea pro/c/nem/r/'.M i ' / n i . n . HM•nMim-irn-n u l i i ) . Antecedentele familiale furnizează date privind ereditatea. i | > <. Slmptomele obiective: paloarea tegumentelor şl mucoaselor (r«ţi> i i i n d nii. pctcyii. în hemoragii acute ne vom interesa de existenţa sîngeriirii e \ i ' ' i n r .inlele ci). reumatismul. (u/bUtrolicc a/c [filierelor şl /eyunie/i/c/or. Boli care afectează capilarele sau factori ai cadqulflrii sini: virof. cancer.' n t <l n l i i i a \niui l' n i n r l n ld i. crtftQttQ («mpt» 210 . ( I m ' i i procordlnh» l uneori cinginoaso).'<ictiu Grogerson). antiepileptice. ca în n/iil hemofiliei sau a anemiilor hemolitice.rt (d-rcumatism. benzen. « hemoragiilor oni/fr • i'lditiobile prin r. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE In li'. reopirin. • l iul rom hemoragipar. Anamneză este un ajutor preţios. malaria). cancer gastric. In toate cazurile vom interoga bolnavul dacă a făcut tratament^ fii nii'dicamente cu răsunet medular (piran.iM ' . m t o şl nltol*. cauze alergice eU1 . t minarea grupelor sanguine este utilă pentru prevenirea accldmtt'-i i i transfuzii. leucemii le ./onf//n îmbolnăvirile sanguine pot surveni la nivelul aparatului hcimitoiinli'lic. a chimismului gaulric.. ciroză.s/r/cro-'. echimoze.l|l>. minerale sau vitamln».i ctC. cloramfenicol etc.). Explorările do laborator vor viza şi precizarea bolii do bu/. Itolile pot să fie primitive sau secundare în cadrul unor tilecliunl •Iii Ilil/d. 7.\ i \ 'h'inică. tahicardia. i n l u M .

raze X sau gama).). itnt: uşoare. de scăderea încărcării lor cu hemoglobina sau de scăderea atlt a numărului de hematii. i examenul clinic.H Unice c< > i i i | > l c l c . gravlilllnli 1 . unele pani7. | n t. sferocitare. hemoroizi. Anemiile hemolitice sînt congenitale (anemiile corpusculare) sau doblndite (anemii cxtrarorpusculare ce survin după transfuzii. hemoragii In ptnză prin tulburări de coagulare în diverse boli.illllui) A ipll- l vplorălllc p.-i • /! • viiliinilil In .1. liclmli' in'1. în funcţie de scăderea numărului de hematii şi a hemoglobinei Clasificare. Clasificările sînt numeroase: Anemia acută apare în condiţiile unor cauze deja menţionate la clanicii etlopatogenotică. scleroze medulare. — obstetricale (avorturi. PATOLOGIA SINGELUI 7. proteine. Cldslllcarea etiopatogenetică orientează asupra cauzelor. Anemiile acute pot să fie: — chirurgicale (traumatisme. • . c) prin consum sporit (/«• llt-r snu blocarea fierului din depozite (boli consumptive. i / . hemoptizii. ANEMIILE HIPOCROME ANEMIA ACUTA . — după mărimea şi morfologia eritrocitului se vorbeşte de anemii normo-. tumori viloase).c digestive etc. cauzate de scăderea numărului de hematii. alăptare. — după gravitate.sau postoperator).! .n.lto/. în absenţa acidului clorhldric. nefrite cronice. ANEMIILE Anemiile sînt boli care constau dintr-o grupare de simptome clinice (un sindrom) cu etiologie variată. microiau macrocitare. carentlale. hemoptizii. mijlocii şi grave. gingivoragii. acid folie. ciînror. — după modul de apariţie şi evoluţie. Anemiile medulare survin datorită unor cauze variate ca intoxicaţii exogene (lidii/en. Anemii prin pierderi de sînge: acute şi cronice.4..n i . mecanismelor de proiliu-i-tt.t nl l l i i i HXAlii' nul ului < li. Anemiile prin hemoragii rronlcc pot fi cauzate de pierderi mici şi repetate de sînge în diverse boli ca în ulcer. vltfimina C. 286 . hipo-. sarcină extrauterină ruptă) sau afecţiuni gine cologice-. epistaxis repetat etc. < . cît şi a încărcării lor cu hemoglobina. — după valoarea globulară pot fi: anemii normo-.. cnricer. mixedem. vitamine). monometroragii. epistaxisuri. creştere. sau hipercrome. Inhibiţii medulare. cniici'r cir.4. i i' M ijiiin 11 K un d n . — medicale (sînt variate şi frecvente): varicele gastroesofagiene rupte. boli acute). anemiile pot fi: acute şi cronice-. b) prin tulburări de utilizare a Fe. hemolitice şi medulare. hematemeze şi melene (în ulcer. a factorului intrinsec (anemia de minerale. Anemiile carenţiale apar prin: a) carenţe alimentare de fier.1 •. metaplazii sau cauze mixte. complex II. intra. naşteri. Clasificarea etiopatogenetică este cea mai practică: anemii prin pierdere de sînge. i 7.yl uşurează instituirea tratamentului corespunzător. substanţe toxice sau prin nii'cniilsm nutoiniun). flC6St6fi •• Hei lnr<i/fl la lunclic d»1 siipo/ilnIc (luHjnosticului clinic. intoxicaţii endogene (uremie. drepanocitare etc. infecţii.

. rezultînd din dificilul de oxigenare. M io-( li./ i ) !>'• <'(ile orill nun Iu nevoie injectabil (fior polini. i un regim boU'il tu proteine animale carne. viscere roşii: ficcil. cu pier- ' I c .Simptome nervoase.nnente fld* niliir. ... S'' < iirnd' .msul la ptt iu IHI/HIC decliv.'!Xl l.li nuli sl<ib.i. ce apar din cauza creşterii vitezei •In circulaţie spre a se suplini lipsa de hematii transportoare de oxigen ţi cnrc constau din palpitaţii. Simptome digestive ca: senzaţia de arsură în limbă. i l . nin«ori apare o paloare pămîntie. dureri dlfu/.. i i i . întunecarea privirii. pulsul p n .d. i.illi>/at). scir ini'-u'. ir.i IM llpiillnii .n ute..r>0% din ni. vil. i i c.l. i l i / .. ! < • i l < .se pot percepe extrasistole. i l ii-in.iM-i • .' liuptniiiiitol<H|lii. tegumentele sînt reci.Simptome periferice ca senzaţia de răceală. balonări postprandiale.i •. i ilvtiri-.011 llpotlftllc.l..i v lu'cc l.ci lieiim:. dtsn<>i md un Nindrom miocardic. Se voi < .Simptome cardiovasculare. < . deformate. dispnee de efort. pîămlnl).tnt hlnhilc-. sau în condiţii de scădtMU concontraţiei de oxigen.. aritmii. ..i/.rt.idumet (R) L i l i N .i Min<|in n<i pol ilin <• hi ni'hiilr l i.fi niili'dil (depapilată). muşte zburiliinro. inapetenţă. mai ales ctnd bolnavul n nllfi In aglomeraţie.. r/.s-a Introdus Iratamciitul cu I ' . vegetale (zarzavaturi. i i i i n p l c x B).u m. tendinţă la lipotimie sau chiar lipotimie.. In cci/iil ni curo nu •• r. Tratamentul.ulinlnlstrtmu < ! • • «cidopeps sau acid clorhidric diluat...peste . i |. i nifip • i IIMIIMI . nun./ .. Tegumentele sînt uscate.. i i i . vedere ca prin ceaţă. /:.il)l''lc \ > < . fructe) bogate în l • ' < • -.i vitamine (C.il.! i c ' l i i i 'i •! '.umMilul < • • . dureri precordiale (uneori cu caracter an« gthos). hipte.i/. . i .'p.'im: proporato de fier (glubiln .M|iiii . ritm de galop.. i li'nilm|.immu (' vi i ouipleX B. i unchi.l . FMI- lixamenul obiectiv constată paloarea tegumentelor şi mucoaielor. astenie psihică fi fi ii n. unghiile au pete. tulburări de memorie. i lull>urăfUc i ' i u l i M MUC.l r .MI i|iMiţi'i: i c . as? . ini <lr niH'init' ci-n'liKii'i nun ! . la expunerea la soare. zgomote în urechi. Aparatul cardiovascular: tahicardie. i . ui .x«mene7e comp7emenrare menţionate deja (hemograma comiil^ln. dureri In musculare.Miln iciili/. i ' ' i p iiix'iH. limba este palidă şi p n ... du . parostezil.»» filulominale. flatulenţfii consti ii»ţl<< suu diaree. ccfaleo. < '. In ncvoio puncţia medulară etc. ca: nu «tdi..i i c . se va face tratamentul bolilor (le b<r/.li.i ANEMIILE CRONICE Anomiile cronice apar în condiţii etiologice varinto cu simptom* so pot grupa astfel: .< i l l > i \ -.. In anemiile carenţiale se administra. La nevoie se corectează chimismul gtislnc imu .) vor ajuta în vederea stabilirii lipului du (incinie. cianoză (în formele grave cu Insufi• Iciitft c'ardiacă). Hernii .cir i. i < i l i i i < 'i i 't 1 1 -MU. ni(|in I M .

innbsorbabilă în absenţa factorului intrinsec. J' . explicată p i l n t u l l ' i n . delir halucinatoriu. iar uneori mucoasa gastrică este papilomatoasă. hipoestezie. ca urmare a absenţei vitaminei B12. vitamine. In anomia Biermer. tulburări de echilibru. Se evidenţiază de asemenea atrofia mucoaselor digestive. ANEMIA BIERMER Anemia Biermer este o boală care se instalează în lipsa „factorului antianemic". — Simptome nervoase: parestezii. roşie. uneori de tip anfllnoSi tahicardie. — Simptome cardiovasculare: dureri precordiale. se vor corecta deficienţele endociinr si se vor administra preparate de fier.iic. iar la membrele inferioare se pot decela edeme.1. Boala se manifestă la persoane în vîrstă de pesto 40 ani cu: • .Simptome digestive: arsuri în limbă.i urc nuanţe verzui şi actualmente este rară la noi. Titiitiiiicnt se va combate sedentarismul. tulburări psihice ca iritabilitate. iar în sîngele periferic se evidenţiază macrocite hipercolorate. după absorbţie. care este vitamina B12. areflexie. ceea ce face ca în măduvă să apanl multe celule tinere din seria roşie numite megaloblaşti şi eritroblaşti. Tratamentul este cel al anemiilor. poate fi constatată hepatosplenomegalie. fiind considerată r<! o stare precanceroasă. uneori cu vezicule şi ulceraţii dureroase la atingere realizînd glosita Hunter. sclerele sînt subIclerlce (datorită creşterii bilirubinemiei indirecte prin distrugerea ra|)I(M a henuiliilor). — Anemia hipocromă Idiopatlcă (anemia aclorhidrică sau cloro tinemiu cicliilică) se instalează la femei în jur de 40 ani. uneori chiar paralizie a mem brelor. limbă depapilată. — f'• /' /( / poate fi prezentă (febră sau subfebrilităţi). tulburări preclimacterico. în mod normal. 2 86 . format din „factorul intrinsec" (Castle) secretat de mucoasa gastrică şi din „factorul extrinsec". i i i l e metabolice. — Tegumentele sînt palide („galbene ca paiul"). eritro-blaşti şi megaloblaşti. tulburări extrapiramidale. Simptomatologie.FORME PARTICULARE DE ANEMIE HIPOCROMA — Clorn/a sau tinemiu tinerelor fele cu dismenoree 9! viaţă sed»n« Liră. pierderi repetate de sînge. participînd şi în sinteza nucleoproteinelor. vitamina B12 se depozitează în ficat unde este folosită pentru maturarea hematiilor.ilo. ANEMIILE HIPERCROME Sînt sindroame clinice caracterizate prin anemie în care numărul de hematii este scăzut. Ea dispare repede după începerea trata* meniului. maturarea hematiilor nu mai are loc în mod normal. lăruiUl. cu corectarea deficienţelor cauzelor menţionate. avînd drojil cauză adorhidria. însă valoarea globulară este mărită peste 1. depresiune mintală. sufluri anemice.

Se tratează cu acid folie şl «11ţio completă. .:i — hemoglobinei.. i orile şi rur eritroblastl In stmjelo perileric).1 • mentei de vitamina B12 şi acid folie.i !yj disliini hematiile. ANEMIILE PARABIERMERIENE l l l l l l H | n.cmnele neurologice. cauzate de Im l . sau sînt <t<>li'ni(litc.. aceitt i . beneficiază de tratament eficace cu vitaRăspunsul bun la tratament se apreciază urmărind apariţia „crlzol in ulocitare": în sîngele periferic creşte numărul de reticuloclto la • ... Prognosticul. acid folie şi dispare după naştere.i/.Anem/a macrocifard la ciiotici poate să apară ca urmare a unor iări în depozitarea factorului extrinsec la bolnavi cu ciroză hiANEMIILE HEMOLITICE Stnt anemii ce apar ca urinare a distrugerii masive a hematiilor. dar cu etiopatogenie diferită. Bolnavul va face tratament cronic cu vitaMM. — Anemm gastiectomizaţiloi poate îmbrăca şi o forniu m. Sliiiplointitol()(|i... •xo()eni sau prin anticorpi — izoanticorpi. m. l i IK [ic al hem<ili(. evidenţiată prin riMccltirea rezistenţei globulare. meyaloblcisti.'ii. diiloiiiiticorpi — Oft (ii'ţii>iic. Boala decelată In faza iniţiala. .!<•. Fierul se administrează numai "i < •< izurile în care se evidenţiază semne de anemie hipocromă.'••. n tociIciră In urma rezecţiei gastrice. din i l M in pusi'ini. Hematiile hemolizează uşor. rore < i u o durată scurtă de viaţă şi mare fragilitate. Anemiile parabiermeriene sînt de asemenea anemii macrnrllnir M iilpcrcrome. ii i i sînt congenitale (corpusculare) şi au drepl «'.. alimentaţie bogată în fier şi proteine animale. dud nu nu apărui tnrA 'idliiirarile nervoase severe. .1 îl . . se va administra vitamina l ' .puztlv H« Idio din nimll/n Nlinplomi'lni (llnlru.) cmc cvl<l<Miţla/A «omdescrise (anoiulo do tip hlporcrom.. crilroblnytl.. Achilia gastrică lip •. în a doua parte a sarcinii.'!()% de globule roşii. i |5 1L„ extracte de ficat sau acid folie toată viaţa. tratamentul este c i i < > l < M | n M so administrează vitamina B12. < n apanliu Icterului hcinolUic şl anemic...i anemiilor hemolilico se caruclerl/oazB prin crlM i l < < dcylobulizaiu. Aşa cum s-a amintit la clasificarea etiop'iUnjrneUcă. n u l to ile. hoinndrnnin' ctc. Iu unflla IU • Boli tntirn* — ptntru aidn incdll 2B9 . i i|«i-strică. n < •le vitamina B12 de către parazit (botriocefal).-. prozelita nrhlllol ynhtilcc 9! din lo/iiltnlH" nunllzol ilnloţjlco (puncţlo HtornnlA. •— Anemia consumatorilor laptelui de capră se poate inlilnl I c i unii ii şl copii hrăniţi cu lapte de capră. cu tratament de substituţie.ur/a uu defect dt i nn . Dintre acestea amintim: — Anem/a macrocitară din sarcină este rară şi apare. — Anemia botrioceialică pare să aibă drept cauză consumul m .IM i i'i i/ ă cu vitamina B12. ca m m. . . puncţltt h l i ' i i i i i l d arată o hiperregenerare (spre a compensa pierderile mari di» l i i ' i i i i i l i i ) . Se corectează achli > .

— Hemogloblnuria paroxistică nocturnă în care simptomatologia sa Insliilcd/ă în timpul somnului (ziua.v. testele imunologice şi scăderea rezistentei globulare vin In sprijinul stabilirii formelor clinice variate. contraindicată însă pentru altele. imunosupresive. greţuri.). influenţa razelor X sau a radiaţiilor ionizante. infiltraţii lombare cu novocaină. boliuivul trezindu-se cu febră.încît nu se mai poate recunoaşte provenienţa lor. sînt factori caro se incriminea/ti în prezent în declanşarea leucozelor. vărsături.itiilor.2.s l o mai malignă. Mitologia leucozelor nu este încă elucidată: teoria virotică. (offlloc. substanţe macromoleculare). noaptea) prin scăderea pH-ulul pltisniei. In uncie leucoze. h'xistă unele lorme clinice cu anumite caracteristici: — Hcmoglobinurla paroxistică â frigore în care crizele de deglnbullzaro so declanşează cînd bolnavul trece de la cald la temperatura scăzută. Unele cazuri beneficiază de splenectomie cu efecte favorabile. lipsind organismul de mijloace de autoapărare foarte importante. Accidentele posttransfuzionale (incompatibilitate de grupa sanguină) necesită tratament de urgenţă: se supraveghează transfuzia pentru a o întrerupe în cazul apariţiei unor simptome de incompatibilitate. stabilită de medic. tulburăi l l c metabolice. combaterea colapsului cu norartrinal şi hemisuccinat de hidrocortizon. Metaplazia explică anemiile şi sindroaniclc hcmoragipare. Tratament. feniramin. 2U O . eventuală splenomegalie şi anemie.fornin nnite ?l in rrl?. In funcţie de starea bolnavului. se iau măsuri de terapie intensivă (perfuzii de glucoza.i dureri abdominale. hemoglobl iiurlo. imature. elementele albe sînt atît de tinere — leucolilnsli >. In cazul unor accidente posttransfuzionale se administrează antihistaminice (romergan. stare de rflu ţ. nu-şi pot îndeplini rolul func(lonnl. LEUCOZELE (LEUCEMIILE) Leucozele sînt afecţiuni ale sistemului hemohistiocitar — pe linia sorlel albe — caracterizate prin alterarea stării generale. Insuficienţii renală acută (exemplu: In anemia hemolitică pOBtiKinsfU'/iontiL'i). în unele forme se indică transfuzia. crampe musculare. altele de terapie cu corticoizi. stare do şoc. Stabilirea formelor clinice este necesară. Diagnosticul pozitiv al anemiilor hemolitice se face din aspectul clinic. Din punct de vedere evolutiv este de reţinut: cu cît elementele sînt mai tinere. Elementele proliferate sînt tinere. febră. urina avînd o culoare brun deschisă. adenopatie. iar în caz de Insuficienţă renală se efectuează hemodializă. tabloul sanguin cu studierea morfologiei nem. splenomegalie şi prin proliferare — metaplazie de tip malign — ce st' pot exterioriza sau nu în sîngele periferic (prin hiperleucocitoză ce poate număra pînă la cîteva sute de mii de leucocite pe mm3).e cu do(|!obiill/nio Intensa so poate constata febifl piecodntA de li ison. 7. deoarece tratamentul se aplică în funcţie de forma clinică. novocaină l % i. iu ( i t f l boala e.4. Funcţia sternală. cu bilirubinemie indirectă crescută.

' nUlcare.i gravă: alterarea profundă a stării generale. Acest simptom poartă numele de hiatus Icuccmlcus. anemie. Evoluţia este de obicei acută. citosulfanul ş. LEUCOZELE CRONICE Simptomatologie.nl<'iinpA« (tuni accentuată în leucozele limfatice). Tabloul sanguin :•> |>uiirţla urtli'i sînt indispensabile pentru precizarea diagnosticului -. hepatosplenomegalla.ponderală. paloare. Aspectul clinic este al unei geptli i i i j i .. micropoliadcnopatie. Dtiprt evoluţia. tint. atomnuli < lonecrotică şi un sindrom hcmoragipar (hemoragii ale tegumnnii ijl mucoaselor. anemie. la indicaţia Urilor de specialitate. Bolnavul prc/ini. i . Pe acest fond apar semne de anglnă acută. alteruii mu M . Punc(la iidlil .nla «tnt acuta 9! cronice.irntă o măduvă invadată de leucoblaşti (celule tinere din splt<* '). Tr. lixunicnul obiectiv pune în evidenţă hepatosplenomeg<ilir. cu alimente uşor dlHhlle.i r -. S-au semnalat şi cazuri de ameliorare de durată. fn sînge se constată hiperleucocitoză cu elemente l i m . LEUCOZA ACUTA Mlmpiomatologle. l n | t « morfologice l«ln pol fi lult-Inli'dCOW.iNtt* dilinamie. Innpetenţfi. Leucozele cronice debutează prin altei. n <M . nidioliM . l l r n ţ i i loucemoide ale tegumentelor. febră. iar iiH'iml sanguin periferic arată că între elementele albe adulte şi cel t « lilostice nu există forme intermediare de leucocitc (ca In formula nh f). In nrvoir antibiotice..sin l fragile şi se fracturează uşor.i nculi/are. Se folosesc hormonii cortlcotll »lic<icitate trecătoare. i | i i r .niK ntul ostc nscniAiHUor cu cel din loucofcole acutct. tini.. In perioaddo .il. în volum mic. Evoluţia este cronică. combaterea mici se face cu transfuzii de sînge. grăbind sfîrşilul care survino în medie după 3 — 5—8 ani in mie••iiro/r cronice şi după 5 — 10—15 ani în limfoleucozelo cronice. . Cu fiecare ucutizare starea bolnavului ie agrfl> i/. cu sflrşlt îl Ini i c 3 săptămîni şi l an. Ini itupl . leucn/.. Tratamentul: alimentaţia va fi hipercalorică. roborantc. anemie gravă). i v o .i .K ii!l/.rt. Prin tratamentele moderne evoluţia ••• h i i K | i l .um'iilul sr instituie în functiu do forma clinică ti ie face cu '•iliiticr.irr. I H M i.i i mi'diiire. mai puţin brutală decît în cele acute. sensibilitate la P « I | | ) . alături de leucocite adulte..tării • "«inie. Hvoluţle şl prognostic. cu perioade de ?•• mur . cu anemie.1 loruiol iico dr boală. de bază rămînînd tratamentul ca medicamente idlnlice sau antimitotice ca: azotiperita. ///M/O/HUCOKt». Involuţia şi prognosticul.ndle*.infecţiile se combat cu antibiotice.a.i . Boala debutează de regulă brusc. 201 . augerliul o stnre •i ( I n . pierdere ponderală şi durm >nM.

7. Protrombină+calciu+tromboplastina+factorii acceleratori 4. unelo alimente). — plachetari. fragilitatea acestora sub acţiunea unor variate cauze: boli inlccţioase. benzoli. SINDROAMELE HEMORAGIPARE Slndroamele hemoragipare sînt stări morbide cu etiologie varialrt. care se transformă în iibrină. Trombină+fibrinogen Flbrină Din prezentarea schematică rezultă că ficatul sintetizează protromblna (în prezenţa vitaminei K). Prin procesul de coagulare sîngele se iKinslormă din stare de sol în stare de gel. în ochiurile căreia se aglomerează eleiiHMilolo figurate. în prezenţa ionilor de calciu. sub acţiunea tromboplastinelor (tisulare. se pot deduce mecanismele de producere a sindroamelor hemoragipare. factorul III este tromboplastina etc. mucoaselor şi ţesuturilor. (viroze. Din prezentarea factorilor şi mecanismelor hemostazei. Procesul final este retractili cliciigului şi apoi Uzarea lui.3. insuficienţă supra- — /actor/ donaturQ ereditară. Procesul coagulării este complex. adeseaînsă ftlnt ni/x/c. plachetare şi plasmatice) şi a factorilor acceleratori (în practică aceşti factori au fost notaţi cu liloro romane: exemplu factorul I este fibrinogenul. gripă. streptococi. La rîndul său trombina acţionează asupra fibrinogenului (elaborai de (isomenea de ficat). Din acest punct de vedere. plachetare şi plasmatice. in faza a doua acţionează factorul plachetar prin aglomerarea plflculelor sanguine la buza plăgii. constituindu-se cheagul. sarcină. Intervenţia lor în procesul de hemostază se face în următoarea succesiune: In prima fază intră în joc factorul vascular prin vasoconstricS ţlo. stări septice etc. factorul II este protrombina. Fibrina formează o reţea. Factorii de hemostază sînt: — vasculari. Schematic se poate reda astfel: Flcat+vitamina K 4. .) se transformă în tromhină.4. P). care sînt de I<ipt tulburări ale hemostazei naturale. mu/Ho so pot grupa în: vasculare. /r«'/or/ alergici (reumatism acut. Protrombina. toxice exogene (I. formînd „un dop" de trombocite. endocrine (hiperfoliculinemie. în u treia iază intervin factorii plasmatici care prin acţiunea lor favorizea/ft formarea trombului (cheagul). Cel mai frecvent se constată alterarea pete-(Hor i'iipilari. caro au comun hemoragii ale pielii. Mecanismul do producere a hemoragiilor se explică ţinînd cont îl o factorii care se opun în mod natural hemoragiei. — plasmatici. 1) Cauzele vasculare. Hg. inctori cureutiali (vitamina C. sulfamide).).

Examinările paraclinice trebuie să ducă la stabllirM ' "i I | M purpură în vederea instituirii tratamentului diferenţiat. •uIo prelungit ş\ hemoragiei ./i// este condiţionat do cauză. a factorului IX sau globuliiid antlhcmn. iw>rnţ|ll spontane sau la cele mai mici aii unur extracţii dentare sau . 'iioin• / • • paraclinice evidenţiază eozinofilie sanguină (Indicator i'l)i M'înnul garoului este pozitiv (Rumpell-Leed)i In secreţln faIP pieile decela streptococul betahemolitic. însoţită de febră. 1 ' i ' i i r » i alergică evoluează cu hemoragii cutanate (i -şli) w<il ulei l membrelor inferioare. co rmill/c.i»rnn pormGflblIltfiţU capilare purmlt» îl Instttlnri'rt pi/r/wn*/ vn«n//«r<? (poli» punrlltnrtne i rnro nu dispm Io dlt|lloprosliiiio).-ji m n lfo itft . (H* i m îl ( . Se asanează focarele infecţioase şi se tratează («vonK l. arsuri.stltutiv tu globuliiui nnlilicinoHllca. antitrombina.inmntlCO| CU impui du :*lnyoraio ipinil. alergice. hiiliinn-iitul.n . antialergice (cor•Mii 1 ).. rare. carenţe în vitaminu K şl calciu). în aceste cazuri asistăm la apariţia linnulul Iii-iuoragipar. pe lîngă numărul scăzut de tromboclto. Docft nu 201 .In nfimi lcţ|iimimtcli>i | H m ţ| ln<)lvor<igii.'ţia cheagului. traumac^mbolia amniotică. se combat durerile abdomlndniiiustrează antialergice (romergan. t lombastenllle se întîlnesc în boala Gtanzmcirin şi în boala Wll-HiHjcns care sînt ereditare. Apariţia sindroamelor hemoragiparo prin MII / O se poate realiza în cazuri de trombastenie ffromboc/fr cu număr. hcnuitiirii snu hemoragii dlgi-sllvc.' factori activatori (exemplu absenţa factorului VIII sau i i i iintihcuiofilică A. i i c nu faco ' P'ii !i.'. "fii/iiiMifii/ i'oniitft In <>vitai . la • uni hemoragii mai mari se vor face transfuzii. boală ereditară li. uimol'lwl ai U-i ii loniiii descrisă do Henoch apar şl dureri abdominale. Iroinbostop). durei i. prin mecanisme autoimune (hipersplenism). P). Ui mc. Mi Inlilhllori ai coagulării (heparină.lor coagulopatii amintim: llmnollllii. So MCII/. mii ciştigate (ciroze. care va trobul dncelatfi. l/lţ < 'uuxcle plachetare.. 'unic/. toxice cart» 11 n nun ca de trombocite. dai alteiate funcţional) sau în cazuri de trombopvnll i\ numărului de trombocite: boala Werlhof). .ulcsca greu de •. i H/K». prin mctaplaill « ( I n leucemii). sau prin boli infecţioase.»lc plasmatice sînt variate: hipoprotrombincmta eiedltQlă. irnţl'"*' 'S(' P°t exlei iori'/. m-nthnlnl ţi u/crf//rrt (Schonlein). oxpli» heumragiile digestive.I vasotrofice (vitaminele C.msmiso' de in iliuinyllor de sex masculin. uncie cazuri de hipersplenism beneficiază de splenectomit. afectînd copiii. i p . feniramin.unigdalct lomii. Timpul de sîngerare este crescut şi apar tulbuin intim. hepatite cronice. ' • n . > ' | i u r l clinice timintim avittnniiiom C. •'«iii/. l romhopenllle pot fi esenţiale (cu cauze necunoscute: boalfl 11.1 IntorvouţUlor chl111»/ tiatamunt sul). hormoni cornpA caz). i r c de la na 1.

plasma (proaspete) sau se administrează globulina antihemofilio». intervenţii chirurcjl• ale). tuberculoză etc. de aceea. b) Hlpo-afibrlnogenemia prin şocuri (arsuri. . — Adenopatiile localizate se întîlnesc în afecţiuni dentare. examenul hematolo gic şi puncţia sternală etc. inflamatorie specifică (tuberculoză. Rezultă din asocierea a cel puţin două dintre cauzele menţionate. Ele încurajează bolnavul. îl însoţesc în secţiile d« chirurgie şi se îngrijesc de aducerea rezultatelor.A uicje. CliisIUcarca tumorilor sistemului reticulohistiocitar: l. reticulosarcom. amig dalite acute (situate submandibular). viroze). Se realizează astfel sindroame ganglionare..<m generalizat.ImfostircouniK: locali/atu siiu generalizate (boala Kundrat). dici(înnsticul clinic trebuie completat cu explorări complementare.) sînt afecţiuni prollfcrnlivc maligne. Rvllvulostircoattn': localizat . . sifilis) şi tumorală malignă (leucoze. realizînd sindroame hemoragipare cu această etiologic.R. 10 — 10 mg. v. ADENOPATIILE Adenopatiile definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici. cu etiologie insuficient elucidată. — Adenopatiile generalizate apar în leucemii.'.H. dar mai ales în embolia amniotică la naştere. sindroamele ganglionare se clasifică în: — locoregionale (localizate) şi — generalizate. 7.1. în sifilisul primar sau chiar în boli cu etiologie malignă cum sînt spre exemplu. al căror simptom principal este creşterea lor în volum. De mare n li l i la te sînt: puncţia biopsie. tuberculoză ganglionară şi pulmo nară. '. 4) Cauze mixte.. I. biopsia ganglionară.6. sistemului reticulohistiocitar (S. Ade nopatiile ridică adesea probleme dificile de diagnostic.l>i»(lucu hemoragia (uneori se instalează hemartroze) se administre<r/. Cadrele medicale ajutătoare trebuie să cunoască scopul acestor metode complementare. de natură benignă sau maClasificare: adenopatiile pot avea etiologie inflamatorie nespecilică (infecţii. Tratamentul este de urgenţă şi constă din administrarea de fibrinogen i. 7. forma chirurgicală a bolii Hodgkin şi metastazele gan glionare. reticuloze. TUMORILE SISTEMULUI RETICULOHISTIOCITAR Tumorile. sînge proaspăt în transfuzie.5. Hoald llodghln (limfocjnmulomalo/a malignă). duce la moarto i <i|>idă. cu etiologie variată. limfosarcom). După localizare.

. Nlmptom.ilih-r). hormonilor • iIhol/i. uneori cu ci• 'indulant. şi îndeplineşte funcţii Importante in organism! . tMidoxan). l | l ( . cu puseuri. lelne Bence-Jones In urin. *r« rol in metabolismul fierului.«it« rezervor de sînge.H. febră. Itvolutie şi prognostic.n (loucoze. vitaminelor. dlqestive etc. boală Hodykin)j Intuiţiei' (Ivpatlte cronice. Boala începe insidios cu adenopatie.leucocite normal cu neutrofilie relativă. Boala evoluează cronic. Iar prul poule să fie chinuitor. i n i i . 7. sflrşltul i! h'tnl în medie după 4—5 ani.M/e/omuJ multiplu (bonln Kustlţkl-K. rontgenterapiei sub controlul hemogramei. febră tifoidă)) /)o// r/c . Splenomegalia. realizînd sindroame neurologice. poate fi In lx>li inlfcţloase (hepatită epidomic».dn localizare. Npllim poato fi sediul unor afecţiuni de sine stătătoare (boli vascu* mni/itnre. In formele localizate se Unii tratament t hlniM|lcMl cu bune rezultate în multe cazuri. dar sînt şi forme ce evoluează 10— Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei clinice şl ex•li Hor paraclinice. In grade variate. Splenomegalia este prezentă iar anemia se Inita•1 pioijresiv. mie. SPLENOMEGALIILE •plina face parte din S.itoloqlii. i. splenomegalie şi modificări histopatologlce ca• n . i«r biopsia descoperă celule gigante Sternberg. cu spre exemplu chistul hidatic localizat In splină) iau tn cadrul altor boli. «lectiiiiie cnincterli l n tumori formate din pl.niipc. .i .->i modih< ari cttnitierisliro radloloiflNI». caracteriNti'« In Iriitamcntul medical constă în folosirea chimioterapie•<'lor («i.lire care ajută la precizarea diagnosticului. iau Ictere homolltlc» N l ( 1 l <(l ') ll l '. BOALA HODGKIN (LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNA) i miloqranulomatoza malignă este o boală de sistem caracterizată i ' i l n adenopatie localizată sau generalizată. Febra este prezentă avînd uneori caracter ondulant. in ţ i i . pleuro-pulmo•. limfopenie. Simptomatologia clinică. Simptomatologia poate fi caleidoscopică. al glucidelor şl mineralelor (K| S) Cai P)| — «r« rol hematopoleticj nit) capacitatea de a elabora anticorpi pentru funcţia de autoapărare • orga• UMHlut.R. hemograma pune în evidenţă leucocitoză sau nu-t di.Wc.7. eozlnoflllt». prurit. tonicelor. cu alterarea progresivă a stării .moclto. de i l n Irilerocervicală sau generalizată.v/. ciroze.i . < n \ediul predominant OSON.

Diagnosticul splenomegallilor întîmpină uneori dificultăţi. Tratamentul este cel al bolii de bază. Uneori chiar inspecţia poate furniza date orientativ*» prlvilo<ir<> la splenomegalie.Afoctnrpfi spJiix-i în procesul morbid se traduce pe plan clinic prin splcnomegulio (creşterea în volum a splinei. unele hepatite cronice evolutive. mai alo» rtnd nu s(> conturează bine boala de bază. . boli autoimune cu hipersplenism citopenizant). în unele cazuri indicîndu-s« splcnectomia (chist hidatic. care se evidenţiază prin percuţie ţ»i palpare).

Gh. 1. I.S. nc\rnl(|ii. Spoiulllo/c. I I . Kpoiulilita anchilozantă (sau anchilopoieticfi). ca urmare a leziunilor caracteristice alo ţeiuMl conjunctiv". ni'viltc. l'oliiirtrita reuraatoidă (considerată colagenozfi mallgnS). După sinteza lui C. CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE Definirea ştiinţifică a reumatismului întîmpină greutăţi din cauza ilultMor împrejurări etiopatogeaetice. Kcumntismul articular acut (Bouillaucl-Sokolski). \. pcrlnilill». 4. ex|>ll> ni loimele abarticulare frecvente de reumatism. 2. n-a adoptată de comisia superioară a reumatismului a Acadcmti'l H. B O LILE R E U M A T IS M A LE 8. bolile reumatismale formează un grup relativ ottro*i «In afecţiuni cu localizări ÎM. . Modul variot de unii un M afecţiunilor reumatismale a condus la numeroase claslll-"i luncţie de concepţia autorilor. tondlnlte. 3. Mnnllt'itlarl i/c ///> reumatic în: l. l niliiciliuipnlll. uf. miozito. fi M . W. '. llnll dU rtnlm m lIce. primul rînd la nivelul aparatului loco•lur $1 cardiovascular.(spondilartrozc).1u sons larg. lieninatlsme inflamatorii (articulare şi viscerale). .s(i) degenerativ I.1.. Dumli. K«ii/iKi//. Mi'uiiuitisniul secundar infecţios. l\'..8. '1. NOŢIUNI GENERALE. Ţesutul conjunctiv este însă răspândit în tot orgtmlNîl ţi alertarea lui în procesul morbid reumatismal este posibili. burilte. A |o '. HfniiKiilNm tihartlcular pcrilcrlc (cu caracter Inflamator mu degenerativ) ca •K immlfustrt m niinl<|ii. vai . Aiuili/u bolilor reumatismale arată că este vorba de leziuni tuliţi' ttnill unu degenerative ale ţesutului conjunctiv. \inl»lPtiilnl Sănătăţii: I. Aitro/a-poliurtroze. tcntmlnovlU. li'K /C ('(llM (|riid /('.

Primul puseu se instalează de obicei la 2—3 săptămîni de la o an-«linfi acută streptococică. Boli neurologice.2. pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul". fciringile. fără a dispare Insă complet după această vîrstă. care evoluează latent şi nu sînl dicignosticate la timp.) este o bodlA cronică.S. 0. Pentru a sublinia afinitatea bolii de a afecta cordul. granulome dentare etc. Reumatism psihic. S-a observat că sterilizarea bolnavului cu an-ilhlotice în primele 8—10 zile poate opri atacul reumatismului. furingitolor acute sau al altor streptococii acute (scarlatină. fiind necesară asanarea chirurgicală 2UM . Noopla/11. otite. 10. Studiile statistice arată că între 11 şi 15 ani. 0. 11. determină leziuni valvulare de finitive diagnosticate întîmplător sau cu ocazia unor recidive.).) unde microbii slut închistaţi şi unde nu pot fi distruşi prin tratament de st*« i i l i / f i r e cu antibiotice. Prin această constatare reiese şi mai mult în evidenţă rolul terenului individual.linge. Nefiind tratate. Etiopatogeneză. 0. Toxinele streptococului beta-hemolitic joacă rol de antigene caro prin sensibilizare determină apariţia de anticorpi. Din conflictul antif/<în-a/i//corp rezultă manifestările clinice de boală avînd ca substrat li'/. PiorU/l». condiţionată neuro-cndocrino-umoral.fl. Traumatisme. —• Sexul.lpol ele. sublinllmlti-sp prin aceasta rolul tratamentului corect al amigdalitelor. 7. Boala se instalează cu maximum d<» frecvenţă între 5 şi 15 ani. cu etiopatogeneză infecţios-<v lerglcă. Incidenţa scade pînă la 25 ani. Boli (I n ilitem şl homopatll. — Graviditatea şi pubertatea sînt factori predispozanţi şi arată im portanţa rolului jucat de factorii de teren şi neuroendocrini. pentru ca actualmente dictonul să fie modificat în sensul cA . care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv.. anginelor. — Frigul. REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (Bouillaud-Sokolski) Reumatismul articular acut Bouillaud-Sokolski (B. Oiteocondropatll. oriy. Cauza principală a bolii este streptococul beta-homolitic din grupa A (diverse tipuri) care prin toxinele eliberate — mal cu seamă hialuronidaza — sensibilizează organismul. sii gestiv se spunea: „reumatismul articular acut linge articulaţiile şi muţi cfi inima". ce evoluează în puseuri acute. deoarece numai o proporţie mică (2—3%) dintre < e| cu streptococii acute fac reumatismul. fetele fac urni dos boala decît băieţii. 8. umezeala joacă rol în favorizarea bolii la unele orga nisme cu un anumit teren de reactivitate individuală. — Vîrsta are mare importanţă. în jurul vîrstei de 5 ani pot să se grefeze forme clinice puţin zgomotoase. Sensibilizarea organismului prin toxine poate apare şi prin existenţa streptococului în focare cronlcR (iimigddlite.loiiiil apariţia granulomului reumatic la nivelul ţesutului conjunctiv. articulaţiile. cu predilecţi»» cardioarticular. sinuzite.

1 • • ! Insltilarea valvulopatiilor definitive. posibile Mililcbrlll1 1 'inspiraţii. Milluri la focarele de auscultaţie ale inimii. PIIIH (irdita reumatismală (cardita) reprezlntft afectnien tuturor iiMMiti'loi iinatoiuice ale inimii (pericurd. predominînd fenomenele arlicnlarp. dolorji Nlnt fluxionare. amlgdalo şi congestionate. cu nnlologia ei: febră. cauzate de streptococ ce trebuie căutat In ae.cu/. saltante: se mută de la o articulaţie la alta) Ntnt nesupurative.• mii. miocnrd. expresie a miocarMloori suflurile apar treptat. forini» cu predominanţa fenomenelor articulare care slut tn timp ce inima prezintă semne dificil de intorprctnt clinic. ' • i piocesul inflamator sînt prinse succesiv de obicei articulaţiile) iiillmiiuţia unei articulaţii cedînd în 3 — 4 zile. NU vindecă fără sechele. în acest stadiu bolnavul potilc pic/. stenoza cu insuficienţă mitrală. uneori apare un ritm în 3 timpi (ritm embrlo-i. In unele cazuri pot .«• ?! <irticulaţiile mici. iiplomatologie.< i (jcnerală se alterează.(joniotoase. care se pot icho- • istlol: l'lnpa infecţiei streptococice acute. i urina clinice ale reumatismului acut. Instalarea bolii se face In etape.lut nuii estompate. insuficientă aortlcA). Vindecarea ni scleroza leziunilor. cel mai des o anglnă. calor.croţtn îl nnUcorpilor în sînge. de ie<juia la copil. m.ale aparatului cardiovascular: tahicardie. După 2 — 3 săptămîni de la episodul acut se instalează tuhloul ti reumatismului propiiu-zis: i i < . In practică se conitntflî foi im» cu artralgii fără artrită. dureri la deglutiţie cu disfagie. forim» de monoartrită. răspunzătoare de sechele cardiace di'tn primul plan situîndu-se leziunile se< helare valvuluro (uteilinlâ.rt pi Iu leziuni «poclfli c cart i ti) formarea gronulomulul roiimntir (nodului Ascholl-'l'nlnlnev) •uniuni mici (sub 5 mm) cu o evoluţie de 4 — 5 luni. îmbrăcînd caracter de organlcltato. fie pol lut • i u cîteva particularităţi: nu i'uracterele inflamaţiei (turnor. ciidoctird)) /OMIIU Intontă a bolii prezintă o importanţi deoN<»l)ltn penii u in AI NI> nitinlfeită mal mult cu semno yi-nemle.untrt illsrrcte ca oboseală psihofizică.n ingiană. 200 . oxlrncţll dentar» «te. perioadă In c. bolnavul are febră (frecvent In Jur de i«hti' palid. upoctomll.) tu «cop profllm Uc NOII cu- NiMlomopatolIglc bonln NU cnrm'leir/. tlnilutiile sînt prinse fie oligoarticular (monoartrită). zgomotele car. l'tupu de latenţă durează 2 — 3 săptămîni. ipn cordului In grade variate este regulă. (Iar i Un /. inapetcnţă. rubor. iiip/M/w.

se studiază proteina C reactivă şi uneori testul Latex şi reactla Waalcr-Rose cînd se pun probleme de diagnostic diferenţial cu pollarlrila reumatoidă. Atacurile se pot însă repeta şi cu cît ele sînt mai frecvente. — Examenul de urină urmăreşte decelarea nefritei parcelare sau a unei glomerulonefrite acute difuze care se poate asocia. Pleura* pneumonia poate şi ea să fie prezentă în cadrul tabloului clinic al bolit — Coreea reumatică. Pentru precizarea diagnosticului se efectuează exu-HHnc paraclinice. — Pot fi întîlnite arterite.it. Alto manifestări ale reumatismului articular acut sînt reprezentaţi de: critcmul nodos. involuntare ale meni brelor superioare. urmat adesea de vindecare. Proba se foloseşte şi ca tnst evolutiv. în special personalului care face vizite active în teren. Diagnosticul clinic al reumatismului acut. ajutînd la alegci on momentului favorabil pentru practicarea asanării focarelor de infec ţ i e (granulome dentare. sau chiar hepatite de n<i tură reumatică. tromboflebite. Procosul do crcslore esto tul înnoi) bolnavul oslo pcilid. mialgii care nu sînt relatate şi nu sînt luale In M'iimn.Q.| > i i i psn Innpelrni.22 s « intervalului P. uneori arc ni tmlţjil luyncc. cu fllît riscul leziunilor valvulare definitive este mai mare. purpura hemoragică. — Căutarea atentă a streptococului beta hemolitic în secreţia falinqiflnă. transpiraţii. — Examenul sîngelui periferic poate arăta o leucocitoză cu neutrofilie eventual eozinofilie. se manifestă prin mişcări dezordonate. în formele clasice. alături de anemie.i complota cu probele paraclinice din reumatism. In nccstc ca/uri trebuie efectuat un examen medical minuţios.fibrinogenul creşte peste 000 mg%. Tr. Implicaţiile medico-sociale ale reumatismului mut impun mîi. iar revenirea la valorile normale arată vindecarea procesului acut. ECG evidenţiază alungirea peste 0. UIMI 300 . în caz de cardită reumatismală. .s şl nu si. creşte peste 300 U. cu lichid în cantitate mică ce dispare repede la tratament. uneori fiind necesară repetarea examinării. Primul atac reumatismal se poate vindeca fără a lăsa serholo cardiace.'. . osii» M'lrn.lcil)cşie In ţjroutali'. Po le/lunile valvulare stabilizate pot surveni noi puseuri de boală. oslo nslenlc.unontul profilactic. discrclo. expresia reumatismului acut care afecteazfl creierul. deoarece.suri energice şi susţinute pentru prevenirea lui. lentă sau reumo-M'ptird (ve/i endocarditele). diagnosticul I i i timp. nu Inii m pină greutăţi..Titrul ASLO. pleurezia dreaptă sau bilatt* talii. — Viteza de sedimentare a hematiilor este de regulă crescută în reumatismul acut şi adesea depăşeşte 100 mm/oră. care se v. reali-/Ind lormele de endocardită recidivantă reumatismală. amigdalite cronice). wlinamlc.. Evoluţia.. arc subfobrilităţi. scăderea indicînd o evoluţie favorabilă.Jixicd cu coilultl copii. Aceste simplome trebuie să atragă atenţia personalului medirn-swiiliir. — Examenul radioscopic toracic şi ECG pot furniza date preţioase pentru diagnosticul pozitiv.. se poate aplica tratamentul corect.

în cazul tratamentului hormonal cortlzo* H . c) Aspirina în doză de 3—6 g/zi so administrează în cn/urll» !n • Mie bolnavul nu are afecţiuni gastrice (în special ulcer). După scăderea febrei se administrează • i i n>(|iin alimentar complet. se vor lua măsuri de combatere şi prevenire a infecţiilor ncntn nlor respiratorii superioare. a cariei dentare.i() (j). «pol na ihUima cu regim lacto-făinos. In > de particularităţile fiecărui caz în parte: Snlicilatul de sodiu 8—12 g/24 ore. ţinînd seama de elediil leuca|M>ul/anl al medicamentului. timp da nplumîni după o angină acuta. b) Piramidonul se administrează în doză u/unlă de l.aplică In cordltela rt*uiiniIlMiiale. El se foloseşte de obicei în formele hipernlţjire. Tratamentul curativ al atacului reumatismal este bine s. In doza mari l i n i i l e (lelennina stare de acidoză (respiraţie Kussmaul). tratarea corectă a anglnulor ctcuN'. Regimul alimentar hidro-lacto-fâinos în perioada febrilă. cel puţin l f) /lUi. intensificarea măsurilor de educaţie sanitară a populaţiei ponllne seama de normele igienice la construcţia de locuinţe şl alttic raţională. Tialmntmiul «ti Ince sub controlul leucocitelor. şi examenul urlnll săplAmlnol. obligatoriu în formele cu pancardite reumatismale — se va ad• l i i i l f i t r a mcdicaţia antibiotică de protecţie pe toată porioadn trntammiului cu corticoizi. în cantitatea şi pe du uita stabili UI de medic.v.. ţinînd seama de restricţiile tratamontuîl tiu hormoni corticoizi în cazul administrării acestora (regim hlpo» Tratamentul infecţiei streptococice în toate cazurile chlif iicft microbul n-a fost izolat — prin administrare de penicilina (sau illiomlcină) în doză de minimum 800000 U/24 ore. i funcţie de evoluţia bolii.. Ptt iinipul tratamentului cu hormoni corticoizi • urmăreşte p<< llnyft rn«plini. ( • pool' i. Medicamentele antireumatice se vor administra la /ilcipTe. care se pot complica cu tingine sltcp. njutoare al« mttdleulul de elreumierlpţle. a granulai dentare şi a altor focare cronice cu streptococi In vederea trata* • lor conform indicaţiilor medicului. mai alei la copii şl adu* Hi controlul clinic al T. din care jumatalr • . au i . controlul sistematic în colectivităţile de copii (cămine. combaterea fenomenelor de intoleranţă digestiva. larclnl cam ie refera in ni I i i . internate) în vederea descoperirii anginelor streptococlca | l l cu antibiotice conform metodologiei Ministerului Sănătăţii) descoperirea amigdalitelor cronice.i se Iacii Repaus la pat cu supraveghere atentă a bolnavului.A.r) g/ti l'i 0. cealaltă jumătate per os asociat cu bicarbonat ( ! • • sodiu. ţjrădl* noii.. la indicaţia. Tratamentul cu hormoni corf/co/// MI.u i i e i o i înmiii. Io ravln deosebllo In profilaxia p« turna.

creînd confuzie cu reumatismul B. iipn o miijiiul streplococică. Ca teste paraclinice subliniem cercetarea miliarului de leucocite.rt i iui i des In articulaţiile cele mai des solicitate. cînd se vorbeşte de reumatism secundar infecto-aler-ţ| ir> în acest caz. de obicei sînt prinse articulaţiile care sînt mai m n 11 solicitate (tibio-tarsiene.3. semne de mono.ştiu poliartrită. cu V.it ilmie/n. T./din complicaţiilor honioraţjico care pot apare. determinînd prinderea articulaţiilor.i alţii. In reumatismul secundar infecţios simptomele nilicultire au unele particularităţi: artralgii meteorosensibile.S. yâmigdaliene) •n ponte face după 4—6 săptâmîni. existînd însă aceas-ii posibilitate. Reumatismul streptococlc se poate întîlni. Boala se pn. bronşiectazii etc. şi <)lico/. sinuzite. enterococi. dizenteriei. Se caracter/ea/tl prin tirtralgii — uneori cu caracter saltant — şi se exteriori-'••i/.(iii<i.((imul hlpoRodnt mnntlon. iar tratamentul etiologic determină de obi•ei vindecarea leziunilor. genunchi). adesea meteorosensibile. bacii Koch ^. analiza clinică trebuie să excludă un reumatism BouilImid-Sokolski. REUMATISMUL SECUNDAR INFECŢIOS Reumatismul secundar infecţios este o manifestare clinică articular/i (mono. | i < uiiit^a.sau poliarticulară) ce apare în cursul sau după o infecţie microbiană.A. Etlopatogenie: germenii cauzali sînt variaţi şi pot disemina pe cale heinatogenă. Honl. în aceste forme. bronşite cronice. granuloame dentare etc. Uneori poate să provoace chiar supuraţia articulaţiei. avînd un pronun-nl caracter meteorotrop (meteorosensibil).ito manifesta în timpul infecţiei sau postinfecţios. Foarte frecvent.S. / l'rcvenirca recidivelor prin tratament cronic cu Moldamin săptflmlnal timp de 3—5 ani.II. mai cu seamă la adult. sub control medical periodic (dispensarizare) 9! se va trata energic orice infecţie acută intercurentă. în condiţii de afebrilitate. . Simptomatologie. i este frecventă şi poate apare la toate vîrstele. 8. gonococi. .Asanarea focarelor de infecţii (granulome dentare. Articulaţiile nu prezintă enuic de «irtrită clinic manifestă în mod obişnuit. colibacili. manifestarea clinică are la bază un focar infecţios cronic (amigdalite. Simptomatologia clinică este expresia acţiunii directe a germenilor — s<iu toxinelor microbiene — uneori existînd chiar un mecanism infee(ios alergic. Nu tinde tnsrt inima. Nti Icer. inima — de e<|iil<l -. /dir »f» ndmlnlstron/rt tratament hormonal l < i bolnavii cu ulcer.) care în-iKtine artralgii.nu este afectată. Germenii cauzali pot fi streptococi. Porme de reumatism secundar infecţios: — Reumatismul de focar generat de focare de infecţie cantonate n <iml(jd<ile. riranulom dentar. / . nnrmnl şi sub protecţie de antibiotice şi antireumatice.

Reumatismele enterogene au ca etiologic microbii can/nlmi d« imul digestive. Antibioticele se folosesc în cele mai multe forme de reumatism iiiuldr infecţios. reoplrlni.i. oleos).Asanarea focarelor de infecţie trebuie efectuate în l o . .i-azu1 1 1» decelate prin examene clinice de specialitate.1 . 303 . ri«(luct*| iiii <i|ii'l!lului. tabloul clinic devine mai bino conturnt. Se poate utiliza piramidonul (piran). Apnre cn urmnro n unei lulecţl! ţ|onn. ce se nutmleltă liervent la membrele inferioare prin artralgii sau artrite cu carae- l f. i < i r noaptea sînt m<ii arrentunto. avînd o etiologie insuficient clarificată. DupA unii milorl ur fi înrudită cu poliartrita reumatoidă şi ar fi determlnntă <l« un nincniiism autoimun.u tmidlnţă la anchiloză.in imeoii lriii>m<>ne|e clinice npnr după «cnilnlliin. SPONDILITA ANCHILOZANTA Este o boală a adultului tînăr. sUirn du Itiligubililute. Ponto prlndo o artlc.4."linie cure trddeo/. niiliiiuilurice de sinteză (clorochina). alindor.itamentul. tomanol. In indicaţia medicului de specialitate.< Imn o ţi. In prima fază domlnlnd duioil|e In regiunea coloanei vertebrale. Ueumutlsmul gonococlc. aspirină. IUretoterapia în asociaţie cu antibioticele este indicată In €•• 1 1 in caro terapia antireumatică nu dă rezultate satisfăcătoare.M . In /ier/iHH/u de sfârc. lomlm uniiiitrt suu lombiird. Tratamentele fizicale pot fi efectuate în funcţie de fornn'lc. Antibioticele şi chimioterapicele specifice sînt indicate In cazul 'ilogici tuberculoase sau luetice (stabilite clinic şi prin Investigaţii niplementare). Boala începe insidios. Durerii" • Ini |)ro(|resiv(>. Mcdicaţia antireumatică se foloseşte în funcţie de forma clliilrfl. balneofizioterapie $i jecu|.n« i n i e medicală. care face parte din grupa reuniaUNiniilui inflamator cu localizare la nivelul coloanei vertebrale şl c.rt alterarea slfirii generale: saibfebrllllflţl. 8. adesea cu iradieri care Imllft sclollcn.ul<iţl<> «nu uml 1'rindoron unei singure articulaţii aro do obicei o evoluţie mul fiind posibile compromiteri alo articulaţiei prin deln mlnnien "ichiloze definitive. Concomitent n|mr -. in antecedentele bolnavului. Simptomatologie. Menţionăm reumatismul dizenterie. în primul studiu bolnavul acuză dureri în regiunea sficnitn. antibioticul este prescris în funcţie de germenii dtcei hi examenul bacteriologic şi antibiogramă.lrtrile articulare cu mecanism alergic dovedit.illuoi ie con.itfl ( nuc ninllonl < u erupţln i .n l. fasconal sau chiar sărui i i » de aur (solganal B. Tratamentul antialeigic se dovedeşte deosebit de eficace In măl"'. cu localizări puţin precl/nle. i i i .

<• h.. piramidonul. Clinic so manifestă prin dureri. Afecţiunea survine mai des la vlrsta înaintată. completat cu examinări complementare. Tratamentul este medical (medicamentos.H. existînd în practlc<1 formo cu evoluţie benignă. cînd voi 1)1 in de '. i. ' .ilc . n i i ' x l c i i MC. iar prinderea segM i r n l i i l m < n viral se exteriorizează prin imobilitate în/îlexie anterioară .n e.f n / u . genunchilor sau scapuloumerale. poliarticulare sau la nivelul coloanei vertebrale. 304 . . V.i i l o r <n liculaţii (umeri. . fenilbnla/ona.S..lala loziuni artrozico şi la vîrstele tinere.Tratamentul medicamentos foloseşte aspirina.pondiloză sau spondilartroză. prednisonul cu efecte antiinflamatorii şi antialgice. ortoper7/c si chirurgical. n ( i > i < N i i i a lombară devine mai rigidă.. El vizează combaterea inflamaţiei. genunchi). a durerii. dar IP pol con. iar anatomopatologic se evidenţiază prnresp erozive. Se pot folosi de asemenea antimalarice de sinteză •. urmate de distrugeri ale cartilajului articular. Nu toate procesele artrozico «lut untifilf obligatoriu de simptomatologie subiectivă. realizlnd aspectul de coloană in formă de „baston de bambus". 1 superioara. i/a prin cifoză sau rigiditate în extensie. cu cauze variate. boicilul forte. . Radiografia coloanei vertebrale pune în evidenţă formarea rle punţi osoase subligamentare (legînd o vertebră de alta). astfel ca boala să fie oprită din evoluţie şi bolnavul să fie re< nperat pentru o muncă adecvată.il suferinţa bolnavului. Afectarea-coloanei dor. indometacinul. litlopaloqonle. latentă sau gravă. evidenţiind modificări la nivelul articulaţiei sacroiliace: de la ner<'(|iilariUviţi ale liniei interarticulare pînă la sinostoză articulară în stad i i l e tardive. dureri lombare cu iradieri pe traiectul sclatirului. Uneori nroniiismul reacţionează prin formarea de osteofite. este crescută şi este folosită ca test de evolutivitate. a anrhiIo/ei. şolduri./ /Mm/u f/c stare.5.. ' • rxlmdc po întreaga coloană: bolnavul arc dureri în r«< || I I I I I M l. balneofizioterapic). în unele forme clinice evoluate se constată interesarea ţi o . procesul Inflamator.iqnosllcul pozitiv se stabileşte prin examenul clinic. 8. Clorzoxazonul şi midocalmul au efecte decontracturante şi uşu-na/. ultima ducînd în timp scurt Ia infirmitate prin anchiloze cu prinderea articulaţiilor coxofemurale. care începe..n 1 .. Durerile pot fi nionoai' l i m l.ni sărurile de aur. adică apariţia unor («xrresrenţe osoase prin reacţie periostală.]Ă regiunea «acroih.-.-. Balncoiizioterapia (rontgenterapia şi alte proceduri) se folosesc pentru efectele lor în cadrul recuperării bolnavului. intermitentă şi progresivă. Evoluţia este cronică. REUMATISMUL DEGENERATIV Reumatismul degenerativ este o afecţiune articulară cronică. ce apnro în condiţiile proceselor degenerative articulare. deoarece grăbeşte anchiloza. Dl. Se va evita repausul absolut vreme îndelungată. Examenul radiologi? este de mare importfmţa'.n i l .

numenul obiectiv poate descoperi redoarea articulaţiei. urmate apoi de artroze. Interesează atlt vertebra. de focar. tulburări funcţionale caro Inţjreul««fl nclivitatca profesională a bolnavului. uma ni). semne care au valoare (n pii'/enţa simptomelor clinice. In absenta unei etiologii microbiene sau uneia ic. d«M|Hi ' •" . tuli di //e f/o statică. hematii. în bună parte eoni i . osteofite. / '. mai ales la femei..l'mlexlunea oste Incriminată In cozul In rnre pro< ui iiuincll ioll) ni procădure undo articulaţii (n Io mtlnllor. unde se asocitr/ft şl alta Imll: (ilx'/. Simptomatologie.. (1 — pnnlni em r ir înm tll . • ovnluţio progresivă. solicitările fizlolo(|lr« cea mai mare este la membrele inferioare unde survin frecvent artroza gleznei. zugravi. Termele clinice sînt condiţionate de vîrstă. inul. Hxplorări biologice. agravantă.ide de exacerbare dureroasă. boala varicoasă. leucocite. traumatisme (artroze posttrau-Minllce). sau trmnruitlsmrlr puternice pot fi *l ln In antecedentele unor bolnavi cu manifestări nrlm/ico. cu dureri supărătoare. astfel s-a descris artroza umărului. Simptomato| i n po.de procesele degenerative (ale vîrstei înaintate).ilo începe treptat. Este vorba de afecţiuni cronice. H numenul radiologie pune în evidentă rarefieri osoase (osteopofn#fl|. hipertensiunea arterială. rămîn normale (V. formulă loucocitară. tulburări de statică (picior plat).H. Inlrctllle cronice.' i ce o generează. limitarea mişrflillor. îngustarea liniei interarticulare. x / Kînmatlsmele mici şl repetate. tulburările circulatorii. u/ura discurilor intervertebrale Joacă rol In declnnşnraa unim tutelor.nte la nivelul colocinei vertebrale. unoorl IM peiio. SPONDILOZA Spondilo/a reprezintă forma particulară a artrozelor locall/. livoluţie şi prognostic. Artrozele dau suferinţe supărătoare.itatea. hidrartroză (adică sporirea lichidului Nlnovial) şi crepitatii. Solicitările profesionale nu Miii'uil importanţă.S. intulul. pictori etc. cotului şi a mtl-nil In pietrari. deformarea articulaţiei. dar nu prea intense. cit şl discul Inli'i veilelmil. Durerile apar frecvent In urma val l l l n r meteorologice sau dimineaţa la sculare şi la primele mişcării i npnl diminuează treptat şi dispar în timpul zilei. umezeală) pot avea rol patocjenetic. Pentru coi încadraţi In nctlvilfile i icează dificultăţi cu repercursiuni socio-economice prin Incnpti-i îlftlo ic'inporară de muncă şi tratamente repetate sau chiar prin InvnH i l l l n t i . endocrini. Durerea se explică prin tulburări metabolic» •ilirulme ca urmare a diminuării circulaţiei locale în repausul noctmu |i p i l i i frecarea suprafeţelor osoase la mişcare. obezitatea. novroza. sau chiar specifice pot determina UiflflI I I nrliculare. influentele exercitate asupra circulaţiei /oca/o (/o m luctorii climatici (frig. l'tictori ereditari. deoarece procesele degenerative favorizează hornU'rnn nui leului pulpos ni fentele şi fisurile inelului flbros sau In «pongloasn varHuli liildriin 3 . coxartroze).

Bolnavul caută pozlt'l nntolgicc. zgomote auriculare. cu durere intensă. strănutul. cu limiUiroci mişcărilor sau impotentă funcţională totală. Spondiloza lombară sau lombartroza este una din cele mai frecvente. migrenă cervicală (cefalee posterionrfl. Simptomatologie. dar nuinifestările clinice upar de regulă mal tir-/. Hxamcnul obiectiv poate evidenţia cracmente. care poate fi acut sau cronic. Intre c(in7. tuşea îi exacerbează durerile. Foarte des bolnavii se plîng de parestezii.ipondllozol"! aule tu i|(<iu<inl < «ii n iiilruzcloi. Mişcările biuslo sciu ridicarea unor greutăţi favorizează uneori hernia de disc. durerea se instalează brusc sau progresiv. este vio. pareze şi chiar para11/11.. ( l i ' l ) i i l î i i ( l brusc. astenie. — Spondiloza toracală deşi determină mai rar simptome clinice. Mai des.prin: «) Lumbago. po vtrful picioarelor şi flexia anterioară a trunchiului slnt du300 . mai ales la pacienţii care au prezentat în co pilărie cifoză juvenilă (boala Scheuermann). după poziţii mai lungi de aplom H HO u se«ra după efortul diurn. i i u ' i lnmb<>s«cnitc. Suferinţa se manifestă clinic. conformaţiile vicioase ale acesteia.poate fi localizată. în această localizare se produce şi un o<iiocare grad de cifoză. sau poate iradia pe traiectul nervilor (nevralgie). un rol important jucînd In lonpnrlila simptomelor clinice factorul psihic şi rezistenţa naturală. In forma acută. ameţeli. exacerbată de mişr/lrl bruşte sau de ridicarea şi purtarea unor greutăţi. redoarea cefei sau torticolis. l'rocesHn de Involuţie) a discului intorvertebnil Incopo do timpuriu (In Jurul vîrstel d<> 20 nnl). l'li'ctiiroii membrului inferior pe bazin este dureroasă. mnl cu seamă dimineaţa la sculare.Iu.. nevralgii în membrul superior. determinantă a simptomelor clinice. durerea este moderată.(>]c spondilozelor subliniem în mod deosebit anomaliile colomiol voilebrole. Se poată însoţi de parestezii. ce iradiază mediofesier şi în partea posterioară a mriiibinliil Inferior. dorsală sau lombosacratfi cu Intensităţi variabile. contractură musculară paravertebrală. — Spondiloza cervicală este dominată de durere localizată In (•(•«ilft. deoarece mişcarea. i . iar iradierile tonicico şi în regiunea precordială alarmează bolnavii asupra unor suferinţe cardiace (realizează intricări vertebro-coronariene). explicată şi prin solicitările deosebi l < > «Io acestui segment al coloanei vertebrale. mersul po cflldl. simptome ce caracterizează sindromul Bnrre-Lieou) sau dureri nevralgice faciale. intensă şi localizată în regiunea lombosacrată. i ) ) Sciatica vertebrală se caracterizează prin durere la nivelul col i ' . Simptomul principul oslo durerea în regiunea cervicală. •— In forma cronică. Durerea poate iradia spre sacru şl fr. bolnavul se plînge de dureri în regiunea amint l l . Se vn retine că nu toate porsoanele care prezintă modificări radio-loţjlro pro/i ntA şl semne clinice de boală. Acuzele subiective se manifestă în funcţie de Io(•(ili/iiroii spondilozei. totuşi se poate manifesta cu dureri toracice exacerbate de poziţia ortoslnticrt şi ameliorate de repaus.forme de reumatism artrozic.

nămoloterapia. Halneoflzloterapia are un cîmp vast de aplicaţii terapeutice sub i i l e forme (electroterapie. periartrite.ft articulaţiile. Tratamentul medicamentos urmăreşte combaterea durerii şl a • [ i i l o r supraadăugato cu ajutorul medicamentelor antlalglcu şi . elongatii. Sînt interesate diverse ţesuturi ca: muşchi.i M. focare de infecţii.ili/. In unele cazuri se produce imobilizarea completă a nrllcul«i|ii'l (periartrita scapuloumerală anchilozanltt. n.li -i •!• mliiH'.-uiuitorii (aspirină. .-. teren neuroMitliH rin. nevralgii (intercostale. n < ! ' • luminii MNiinete.il(|ie" (umăr dureros). rcopirină. Se urmăreşte de asemenea combaterea rcdoril.ite (.ipl« de recuperare). tendoane. exacerbată de atingerea umărului şl mişcări. vi «xnmt'nul flhdltt*. dureri cu blocarea articula* uneori durerea fiind atroce. alindor. a conlracturli in. lillopatogenie. microtraumatisme). Manifestările clinice dureroase ale reumatismului nliflillciilcir sînt foarte frecvente şi variate. burslto.6. b. infiltraţii locale cu hidrocorti/on). umezeala) sau degenerativi (vîrstă. brahiale) sau nevrito. extract pelold (pellllraţii cu novocaină. • •«•. In aceste cazuri joacă rol factorii etiopatogonetlcl 'iiiiiiumţi ai proceselor inflamatorii (infecţii. miozite. celullte. se manifestă prin durere spontană sau l<i mlşle umărului (care se pot efectua încă). nevralgii sau nevrite. Simptomatologia. tratamentul are ca obiectiv durerii spontane» sau provocate şi recuperarea cit mal depllnrt • mita a bolnavului.e |>»l h • ! " • . REUMATISMUL ABARTICULAR In această grupă se includ manifestări reumatismale caro nu lnt«•ii/. i'tmovite. piran. în aceste cazuri sînt recomandate < !< iftillo focarelor infecţioase. vom aminti periartrita scapuloPERIARTRITA SCAPULOUMERALA Periartrita scapuloumerală cunoscută în practică şl sub numele dt M. avînd ca expresie clinică dominantă sinMMI l durerea. ionizări. Uluy • iiiinunliil. W 307 . masajul) in staţiuni H'tiro cu profil antireumatic sau în unităţi sanitare speci.fâcr prin (imiiiiiie/rt. traumatisme. care trebuie să preceadă 8. Ele se cxterlorl/oa/A cei (HM Ini Irite. Tntrucli leiiomonolo dmcroasc stnt Niipflrătoare 9! uneînsoţesc de impotenţa funcţionala. teci sau nervi. sciatice. inclusiv cele subacvatice. radio-i i '((Ioanei. i'xiimeimi i >ii. realizîndu-se mialgii..c.ni .diraţic corespunzătoare (clorzoxazon. tulburări metabolice. spre exemplu). umăr blocat). ci tulburările ce survin la nivelul ţesuturilor pprli u In re sau juxtaarticulare. Din multitudinea formelor clinice. fac• climatici — frigul.

il. — Hidroterapia este antialgică şi antispasmodică. nămolurile. hidrocortizon. — nămolurile sapropelice la Techirghiol. s<« indicei b. — Duşurile şi masajele ameliorează motricitatea prin hidrochineto terapie. Hoinl. cu un climat sedativ. l i. Amara. BALNEOFIZIOTERAPIA ÎN BOULE REUMATISMALE C R O N IC E Se folosesc crenoterapia. mai ales In •mzomil călduros şi uscat. Reumatismele cronice inflamatorii beneficiază de BFT sub toate formele sale dacă afecţiunea nu este prea avansată şi dacă nu sînt semne de evolutivitate prea accentuate. Se contraindică cura balneară în cazul artritelor în puseu. — Nămoloterapia foloseşte: — nămolul de turbă de Ia Vatra Dornei şi Borsec. favorizînd menţinerea sau restaurarea funcţiei articulare prin hidrochinetoterapie.7. — nămolurile minerale de la Olăneşti. . hidrochinetoterapia. Se pot indica şi ape clorurosodice moderat rnnrcnlrulo (Amara. Pucioasa). ca şi apele sulfuroase (HercuInno. masajele. Reumatismele abarticulare beneficiază de BFT numai în formele prrlimqitc. i. de aceea. Se va evita imobilizarea de lunga7durată care con• l i i l > m r l .inchiloză definitivă. beneficiază de toată gama de BFT.este lungă (6 luni — 2 <mi) cu tendinţă la vindecare şi reIIMH . Bazna. Govora). duşurile. medicaţic antialgică. după combaterea durerilor. cvitnn-ii l i u i u l i i i . i . Im portanţa hidroterapiei a crescut în ultimii ani după ce s-a consolidai convingerea că terapia cortizonică nu rezolvă problema reumatismului. Lacul Sărat etc. 8.inicnlul se face în funcţie de forma clinică prin repaus. Repetarea de trei ori a tratamentului consolidează rezultatul. Se indică staţiun i l e «u ape acratoterme de tip Felix.ilnpofizioterapia mai ales sub formă de kinetoterapie. după scurgei c < i unui interval de 4—6 săptămîni de la faza acută. rezistente la tratamentele medicale obişnuite. i i o . infiltraţii cu novocaină. indiferent de localiy .idioterapie. cu o viteză de sedimentare de peste 40 mm ]<i 2 ore (deşi aceasta nu este un criteriu rigid).i linictU'l articulare. Reumatismele cronice degenerative (artrozele).

.S.! I. în toate cazurile. ficat) şl apariţia unor forme ce dovedesc intricări între diferitele rolaqeuo/o.i Mibsl. la valori mari <i V.boala Dupuytren. i i o i | c i i « ' / . i niorfologir. — boala Peyronie (induraţia plastică a penisului)."! ostr. poliserite (pleurite.extinderea progresivă a suferinţei la întreqnl oiqaiiism. i iicesloi afecţiuni intervine cu probabllltnte un i M .intri luiulMinon* tnln Intorcclulare.sindromul Sjogren. C O LAG EN O ZELE l Sînt boli ale ţesutului colagen-conjunctiv-mezenchimal — cu tt'flillnţă fie extindere în întregul organism. • .9. perii <irdile). in | ) . poliartralgii. — periarterita nodoasă şi sclerodermia. ccm re lilieci l < i lulburări funcţionale profunde şi progresive-. — fibrozitele şi fibromiozitele. Unele au evoluţie maligni. i l l e r i i r e . -creşterea. i v n i . . Colagenozele cu evoluţie benignă sînt reprezentate de: . iar ulterior şi a parenchimulm < > i < | . Interesaf«fl concomitentă a mai multor viscere (rinichi. p i i n ' i. i m ' l < > r . sltale benignă. i b i l . ini n i c i .examenul morfologic evidenţiază alterare. — lupoeritematoviscerita malignă. . In co rtlc o to rn p lt» |1 m c d lcn ţln Imune'I M " ' '-ivâj 'IOU IHtU'dll l MII i I I I l l II I I I II II . -ji modlflrwrnn altor probe biochimico-funcţionale. — dermatomiozita. Colagenozele cu evoluţie malignă sînt: •— poliartrita evolutivă.de naturft abactorlanfl. in linul l < i iiiNiifl* Cii'llţn |>olivisCPr<il<i. Caracterele generale ale colagenozelor cu evoluţie malignă: — evoluează cu alterarea progresivă a stării generale: subfebrlllliţt sau febră. •-.d en tre că to r.

i l i i şi dislocări articulare. . ilra unor reacţii ca Waaler-Rose. Există numeroase forme intermeill. terapia cu unt ( S ' i l' | .lie. i i f . l i. I . Evoluţia este cronică. antimalaricele de sinteză.ne. | K . artroscopia. cel mai des simetrică.deseori prin dispariţia interliniilor artii u l .< t ce seamănă cu laba de cîrtită) şi la scăderea forţei muscularo .. corticoterapie. mai des la nivelul mîinll»i. l'robcle imunologice.. creşterea gamaglobulinelor peste 25%. 9. imunofluorescenţă.^i metabolice ce le realizează. balneofizioterapia. datorită deficienţelor de manipulaţie.<• m. Cu timpul s» . POLIARTRITA REUMATOIDA (artrita reumatoidă. studiul factorului reumaloid. ciilliirfl H/led nii'dic. testul latex. studiul ragocitelor. putînd rămîne doar deformaţiile articulare.ili'i (chiar sport). In 10—20—30 < ! ' • nu i se ajunge la deformări articulare. cel de sănătate si • l ' ..u utilizează indometacin.i focarelor de infecţie. iniţial se evidenţiază de< • .1 ui miilor şi a întregului organism. lent progresivă în patru stadii. lixamenul radiologie decelează modificări (de formă şi structură) i i l e odselor şi articulaţiilor (mai ales la mîini). In < i l t e cazuri procesul inflamator rămîne permanent activ (chiar în • »ndiţiilo unui tratament susţinut). a mîinilor (care iau un .d i i i . simetric şi cu evoluţie progresivă sau în puseuri. reumatism cronic secundar. macromoleculele (carbonatul de hlMiiul polivinil pirolidona).il. i l i i indeluiujală u bolii şi ca urmare a efectului aio .S. electromiograma şi artroscintigruIm confirmă şi precizează diagnosticul care trebuie să diferenţieze polimirita roumatoidă de unele forme de reumatism şi de alte colagenoze in. piretoterapia şi insulinoterapia s» l i n IM m f l i c i i l i u şi sub observaţia medicilor de specialitate. oasele carpului formează un bloc. pozitivii.idore articulaţiile mici interfalangiene.nnent. Prognosticul de viaţă şi de longevitate este bun. butazolidin. k<-(npcrarcii medicală continuă cu chinetoterapia. locomoloni .1.. Explorările paraclinice evidenţiază o serie de alterări biochimice: V.munci! oste rezervat. oste mult mărită. terapia imunosupresivă. Terapia ocupaţionalel şi ergotera-| iio htnl indieiile î l . Există forme în care procesul înllnmator se stinge treptat. poliartrită cronica evolutivă) Slmptomele clinice sînt dominate de poliartralgii ce interesează cu pn-c .limite la deformarea.. A:.l I.. S-a demonstrat că „aspirina şi tratamentul conservator Hlmpln |ie termen îndelungat controlează 50% din bolnavii cu polin i t i i l i i n-iimatoidă". i l e i i ieri insulare (microgeode).iligne. ulterior apar reacţii periostale subIn\ . Aspirina se administrează după masă 3—5 g pe* zi/ :. i n < i l ) .— recuperarea bolnavilor cu aceste afecţiuni este numai parţiala fi trecătoarei au deci un net caracter invalidant.

l ii -p. n < ' . r i ut şl condiţii naturale progresive.< l " piohc i-|i ă o componentă imunologică în producerea acesld :. So va urînnri 311 .2. • — fenomene de interesare poliviscerală: pleurezie (nuii <!'••. 9. K i > .mpln. Mlatt<lfl).i istlr» numite celule lupice.H. ii' wplo merjalie. apoi so va reducp (!<»«« proţiroslv la 200 mq. p i . începutul poate fi brusc sau Insidios cu altera* i*«a stării generale: — febră sau subfebrilităţi. hi])«-ni .imnglo-'llnemie şi prezenţa în sîngele periferic a unor celule C I H .r. chiar grav. hematurie. avînd şi în acest caz un rol sunoţjen răni -. In evaluarea capacităţii de muncă se va considera deficitul d* Miipuloţie şi locomotor. .rut în cadrul condiţiilor ergonomice de muncă. Se va insista pentru rămlnerea In «ctlvltnte un i | i cit mai îndelungat. Tratamentul se face la început In condiţii de staţlomir şt constM Ir» nwnrlcrea — sau alternarea — antimalaricelor do sinte/. ca şl tratamentul chirurgical («Inovlc-< i modicilor de spoclnlltnte.Rmli"i. btistoane sau cîrje pentru antebraţ.rt (hldroxlcloioclilnrt la început 000 mg pe zi. Recent în urma introducerii tratamentelor actuali? dumtn <!• s-a prelungit pînă în jur de 10 ani. lupus eritematos acut exantematic) Este una din cele mai maligne colagenoze. timp îndelungat). Măsurile socio-proiesionale de recuperare decurg din durnta îndeitjnltl a bolii şi carenţele economice pe care le generează. precum şi i deficienţa locomotorie care necesită procurarea unor clrje CU mli. pn-y-nl l . toate cu caracter sevo. cu rortlroteraplo fi madlcnnvn Imunodepresive. — manifestări cutanate caracteristice: apariţia unul oriN-m facial in formă de fluture sau liliac (eventual cu alte localizări). lupus eritematos diseminat. Examinările paraclinice evidenţiază: V. In Indicaţia modicilor do specialitate.r . mişcarea (inclusiv cea legată de gesturile şl (•Insrtrile profesionale). Evoluţia este rapid sau lent progresivă de In cttcvn luni plnft la f) ani. Prognosticul este rezervat.. LUPOERITEMATOVISCERITA MALIGNA (lupoviscerita maligna.S. şi c . De asemenea pot să fie pozitive o soii«. l « ii'1% din bolnavi. 2 — 4 săptămlnl. mărită. Slmptomele clinice. unice sau care formează rozeto.u> întotdeauna utila. scaune cu rotile etc. retinopatie lupică. i p . l'Nlhoterapla r:.CVMl h > l l . deficienţele metabolice şl caracterul solicita• i locului de muncă. polimicroadenopatie. cardiopatie. poricardită. i' devine din ce în ce mai frecventă.ilnncl i ni so evidenţiază constituie „fenomenul LE" pozitiv.

polimiozita. în formele care s-au cronicizat •.3. se indică terapie ocupaţională. Prognosticul este rezervat. din care motiv evoluează de H '<l ii l« 1 cu hipertensiune arterială şi hematurie. Simptomatologia se manifestă prin trăsăturile clinice generale ale < c. . angeita necrotică. pigmentaţii şi înţjrovnM'ii do tip sclerodermic.l.4.. npoi apar dureri şi tumefieri musculare cu caracter simetric. rar se depăşesc aceste limite. fiind puii n elicace. i r l o r de calibru mic şi a arteriolelor. urnii .tratamentul indicat şi să accepte condiţiile pe care i le impună 9. începutul este necaracteristic cu fenomene generftl<>. i. DERMATOMIOZITA (neuromiozita.v/dr/ biologice particulare: creşte creatininuria. panangeita necrotică) [ : Analomopatologic. l'ivoluţia este de luni sau l—2 ani. 9. Tratamentul este comun cu al celorlalte colagenoze. infiltraţii edematoase şi dermatita eritematoasă. leucopenie) ale acestor moillriimciite. plrtinlniil şi aparatul digestiv (esofagul. mai nlivi In porţiunile proximele ale membrelor. Sînt interesate şi viscerele. dermatomucomiozita) ('ciMcteristicile bolii sînt: inflamatiile abacteriene musculare multlplc. miocardul..cresc alfa. PERIARTERITA NODOASĂ (boala Kussmaul-Meier. psihoterapie ce urmăreşte să convingă bolnavul să nun. < .i domiciliu. eritem. Particularitatea constă în afectarea cu predilecţie a ar-i . electromiografic se evidenţiază scăderea capacităţii motoriii biopsia musculară evidenţiază modificări caracteristice.: |. stomacul).npnilţln unor fenomene negative (anemie. Prognosticul este grav. C it|M <'ltdte« de m unci este de Io ln«>put pierdută. 9! <|<iinn<|lobnlinele. Capacitatea de muncă este pierdută de la început. boala afectează cu precădere vasele. însă dacă depăşeşte un an de evoluţie Htnt ISMIIIM* de rcinlsluni mai îndelungate. Aspectul clinic. Mwi//o.K|rii<)zelor.ipacltatea de muncă este pierdută.l i ' i>utul bine la terapia amintită..

vasodilatatoare sau antihistaminice. totuşi ceva mai bun decît In restul colaip'Moy. terapie imumnlopresivă.lil lub <U> sticlă" determinat de rigiditatea sa extinsă). sclerocUrmla adulţilor) Elementul fundamental în această boală îl constituie creşterea cnnlilflţll de fibre colagene. Recuperarea biologică s-a încercat cu prednison. dar pot surveni perioade de amolloînrc sau agravare.imea leziunilor şi de caracteristicile solicitărilor locului de muncrt. SCLERODERMIA (scleroza progresiva sistomicâ. plămînul şi tubul digestiv (esto cunoscut esofagul . Capacitatea de muncă este redusă sau pierdută în funcţie de prolun/. Evoluţia este lent progresivă. urmată de scleroza lor şi apariţia de leziuni «lioflante. dar stnt interesate fi vlsi'crele: inima. Prognosticul este rezervat. hialuronidază.elor maligne. dar rezultatele sînt puţin satisfăcătoare. Slmptomele dominante sînt la nivelul pielii.5. acid paraamlnnlipn/oic. Complicaţiile sînt determinate de infecţiile intercurente. .9.. insult• H-nţc' viscerale sau de intricări cu alte colagenoze.

edemul pulmonar ni ut. astmul cardiac. barbiturice. l<> lor.icia. obnubilară şl.1. cmboliu pulmonară şi infarctul pulmonar. trebuie recunoscute şi tratate sistematic după un plan terapeutic bine precizat.m). cu fracturi pluricostale. critice.) este incapacitatea plămînilor do o «sigura.. | b. oxigenarea adecvată şi epurarea de bioxid do carbon a sîngelui. «Micclcililo.. aplicate cu promptitudine şi „In mers".10. pneumotoraxul sponInii siifociint (cu supapă). delir. URGENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA Insuficienţa respiratorie acută (I. accidente vasculare cerebralle. cauze nervoase. morfină. mc-. ncid cianhidric. criza (!«• fistni si stnrea de rău astmatic. n. Aceste „situaţii disperate". pneumonia masivă. anestezice. . cefalee. corpi străini laringieni şi intrabronşici. Cuu/e cxtrapulmonare: intoxicaţii sau autointoxicaţii cu oxid do fnrbon. traumatis. pleurezia masivă. tetanos. cuprinzînd noţiunile şi actele primare. la un moment dat. In trusa de uryonţă trebuie să existe şi un carnet compendiu sumar.. anxietate. confuzie. Sînt necesare cunoştinţe clare.R. ce se aplică în diferite cazuri. Cauze bronhopulmonare şi cardiace: edemul şi spasmul glotic (fnrlngi. copia diaImllrfl şl urumică. Etiologia este variată. indispensabile. nelinişte. 10. hnlix inolll vizuale şl auditive.A.. U R G E N T E LE lN M E D IC IN A IN Ă E R N T Afecţiunile care alcătuiesc urgente se vor prezenta pe aparate şi ilsteme. tumori endocraniene şi traumatisme tranioSimptomatologia este compusa din: agitaţie. esenţiale. infecţii bronhopulmonare.

t iil lm i u i M i n ibm ilir e a r e f le x e lo r o . mucolitice şi proteolilice (i nlfrtchimotripsină).o n i . paturi basculante). (unlntmln. gură la nas) sau mijloace cu acţiune externă Indirecta prin compresiunea toracelui (manevra Holger-Nielsen. l » ) Dezobstruarea laringotrahealâ se realizează prin intubflţlo UnImnlil cu sonda sau traheostomie (deschiderea externă a traheel şl Inii nducerea unei canule). ml lo t o m o t o r . Schfiffor. se apllcfi comproso cnldo nl« în jurul gltului. măşti de oxigen sau corturi de oxigen. terpină). spasmolitlcei aiitidlcrglce-aiitihixtuinlnlc? (<<fc(lrlnft. bronhodilatin. (hipcijim •(• siiu bradipnee). romergan.Obstrucţia larlngiană acută (edem larlngian. Tratamentul. . 5. Oxigenoterapie după anumite reguli bine stabilite 9! •uprava* <|hore riguroasă. 4. fenolxirbltdl ( t u rmilltntt mU a). intoxicaţiei etc. se îndepărtează corpii străini din cavitatea bucofarlnglnnA înmiual. llci'i corticoizi (în astm). abces rotrofaringian). prin aspiraţie obişnuită sau intubaţie nazofaringiană. Măsuri terapeutice generale (de reanimare resplrntotlt») aplicate prompt tuturor cazurilor — fără deosebire de cauzn 9! mdlilf/ terapeutice speciale. barbiturice.). cu capul mal jos.1f i n i( n i i i i i . efedrina etc. S ulnigdaliun. stimulente ale centrilor respir. larlngltn obstrunnt^. In docubit ventral sau lateral. sedative: bromoval. nuit şi iraţional (produce efecte nedorite pînă la stări ( •n in administrat prea îndelungat sau prea concentrat). Silve»* ier) sau tehnici moderne cu aparate portabile de respiraţie artificială. centuri abfl (HKiumatice.şi uneori colaps. 3. «) Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene prin drenajul de posturfl. expectorante.i . Măsuri terapeutice speciale (situaţii particulare alo Insuficientei 'iplrutorii acute). Respiraţia artificială prin mijloace directe de insuflare a aeru lui (gură la gură. nici oxigen in mu. antispumigene (alcool 96°). bciuluri calde. i l o r l ( i m Nu se administreză: morfină. dacă starea eito foarte gravă sau se agravează «o ndinlnhirudil fiumlsucclntit du hldrocortlzon 50 mg la 3 — 4 orei ox/(/onof<<r<ip/o (In cat 3tS t n i < " > i ic. cu sonda nazală. m lo z ă ţ i c o n t r a c t u n ( ş . ftiii . Tratamentul medicamentos constă din bronhodilatatoaro «nil sau injecţii (miofilin. Dezobstruarea căilor aeriene este primul gest terapeutic.). se tracţionează llinbn iu un tifon.nioriulă sciu hipertensiune arterială) extremităţi culdo.api cii:. Doljuwul se aşază In poziţie şezlndă. antibiotice cu spuctrul \nr\\ (In In* IIH tli). 2. c) Dezobstruarea căilor aeriene inferioare prin îndepărtarea hlptrducreţiei bronşice stagnante cu ajutorul medicamentelor bronhodllata* lonre şi provocarea tusei artificiale. clanoză. Respiraţia asistată este o metodă modernă ce utilizează aparate «n presiune pozitivă intermitentă (plămîn de oţel.p iirc. hipumutini. un . Măsuri terapeutice generale 1. tahlcnullo. . adrenalină). l i n . plmiroziei.> < » i < a o i. adrasate cauzei (edemului pulmonnr mut. fluidifii «puici (benzoat de sodiu.

so umezeşte acrul în cameră şi se administrează medicament» • lup..d« ! ' • «i. Se evită administrarea de: morfină. rheomacrodex. vezică urinară destinsă). oxigen. — Insuficienţa respiratorie acută în edemul pulmonar acut necardloqcn şl de origine extrapulmonară. strangulare. in-tormitunt).. timpicilină).trnipio intensiva pentru traheostom U» i ii iiitul><i(io. annleptlci> ciinlion-splralorll (lohi-llufi. largactil şi antihistaminire.m. înmii /ol l• . dis-l»«/..v. trrtiispoit la swtici d<. antibiotice (tetraciclină. mai rar ACTH (poate produce accidente alergice grave). Tratament simptomatic: bolnavul se aşază în poziţie y/mda. electrocutare. corticoterapie (prednison 25 —30 mg/zi).K. — Starea de rău astmatic: sîngerare 300—400 ml. (contraindicată în: insul i c M ' i i ţ a respiratorie gravă. tratamentul insuficienţei respi ratorii ticuto prin administrarea de oxigen.. nlcetamld. furosemid.ui . . hipotensoare. Na se VOT administra: morfină. Cauze: gaze toxice. aspiraţie nazofaringiană. vagolillco (atropină). novodrin).v...oll untispumă.. mi-con-n (kcirion) 3—4 fiole i. cloram-fnnlcol. Tratament.'cidente vasculare cerebrale. edem pulmonar de altitudine. antibiotice (evităm penicilina).Criza de astm. corectarea echilibrului hemodinamic: a) T. hemisuccinat de hidrocortizon.'. respiraţie asistată.) .. isuprel. sau i. decompresiunea chesonierilor..v. aspiraţie şi ventilaţie artificială (dacă prin măsurile precedente nu ccdcdză). 2—3 fiole pe 24 de oro. d« iiţior: noosinefrină. traumatisme craniocerebralo •.v. ameliorarea nrruliiluM: morfină. în caz de eşec. după puncţie evacuatorie rapidă a cavităţii naturale (ascită. insuficienţa renală. infecţii bacteriene pul. Bolnavul se aşază în poziţia cea mal c oimxlii. respiraţie asistată.i pltituil terapeutic: bronhodilatatoare (miofilin. tnnlcardiace. — b) hipotensiune sau colaps: ameliorarea debitului: corectarea tulluirfiriJor do ritm. adrenalină şi extracte de hipofiză („astmuri drogate").icico etc. depresoare respiratorii minore. Puseul acut al unei Insuficienţe respiratorii cronice (bronhopiHMiiiiopnliu obstructiva cronică).m. tulburări de cuiii)'. embolie grăsoasă postraumatică. tonicardiace după etiologie. traumatisme toi. în ca/.ire. I i i i i i i i i i . tcoylucin. pe 24 ore. diuretic (întotdeauna). oxigen (cu mare prudenţă..01 g i.) . ducă nu cedează se adiministrează hemisuccinat de hidrocortizon 25—50 mg i.. astm. euo.iii. normală sau crescută: sîngerare 300—500 ml (contraindicată în anemie şi ateroscleroză cerebrală). so administrează morfină 0. inhalarea de l u l i i d gastric. oxifenoniu l mg i. hemisuccinat de hidrocortizon.A.iniţă). mialgin. înec. ' HEMOPTIZIA So niunifusUi prin expoctorarea unei cantităţi de sînge din călii) . l i c h i d pleural. bronhodilatin. Se administrează: miofilin i.

.irca tuswl l«lnă. i Cauia este inundarea brutală a alveolelor cu tnmssudat plosiuntlc. itfl-i mltralfi. Tratament: se intervine cînd hemoragia devine ameninţătoare prin i HiiNocinţele ei. [•tlologie: traumatism. în 10% din cazuri). lichide roci. oxpoctorntlu wpiiniiMisfl rozacee abundcmla. tahicardie. l>rnn$l<'< LI n. colaps uneori. iliilorită hipertensiunii arteriale. scd. glanduitrin. aerosoli cu tromliiuă.iţio M nuv/lndtl. Infunlo pulmo-• «»tc. adrenostazin. hemostază localii i iimprcsiune digitală. c l n n 07.R.fl pulinnnnrH. cofeină). noliiiişto accontunlrt. npâ* i u l.inxietate. tuso. pumj«i cu (jhoiiţfi po IOI.îl| licinostiillco: Costat. cla-.o noaptea.L.Ktlologle. rfinterul bioiiliopulmmuir. tamponament anterior. Se aplică: psihoterapie.spontan: tuberculos. Apare mai frecvent la hlpertftll* sivi şl Ui subiecţii cu discrazii sanguine. în şoc: analeptice cardiorespiratorii (nicetamld. Slmptome: junghi toracic foarte violent. repaus v<>ubsolut. în pneumotoraxul cu supapă se face exsuflaţla da 10.. cardiopatiilor valvularo suu mnllopnlnlnr ischemice etc. boli pleuropulmonafe Bubiicilare sau cauza rămîne necunoscută. în cazuri grave tamponauimit posterior efectuat de medicul O. — se administrează: solulii hiporluni. care pătrunde printr-o perforaţie patologică a ••• fonici pleurale. tratament etiologic (cînd cunoaştem caii/ii). După fr»< vt'iitrt HO piodiiro In Inbi-n nlM/. sau (jlnco7. alteori şoc ploural. Tratamentul: — rcpanx uhuolitl in po/.K •< •. dispnee accentuata.sedative. Tratament simptomatic: durerea se calmează cu algocalmln snu (| oiiuizin. seta intensfi do ner. EPISTAXISUL Epistaxisul poate să fie benign (90% din cazuri) şi qrav (necoiltS iiiiixlmă urgenţă. spitalizare. tusan etc. . A Instnlnlft brulnl.. transpiraţii. transport pt PNEUMOTORAXUL ACCIDENTAL Pncumotoraxul accidental este constituit de o colecţie de 80r In Biv l lalea pleurală.). URGENŢELE APARATULUI CARDIOVASCULAR ASTMUL CARDIAC Astmul cardiac (edemul pulmonar „decapitat") poate trece In <dwn pulmonar acut. pentotrn-l.2. Simptomatologia clinică se manifestă prin dispnoo pnroxlNlIcA dinumilea. cffortil.

. succesiv după 10 minute se desface ligatura la fiomm niombru). — antibioterapie (împotriva suprainfecţiei). morfină (ultimele două sînt contraindicate la bolnavii cu bronhopneumopatii cronice obstructive).v. — oxigenateiapie intermitentă.v.m.ixiiiwvul este aşezai |>o scaun sau po marginea puţului cu pU clonii'!*' iitlnmter .v.1 în toarcere. — suprimarea durerii: algocalmin. medicamente: furosemid (Lasix) l—2 fiole+strofantină 1/8 mg :.vn/n.. papaverină. Se manifestă clinic prin durerea retrosternală cu (vimcteristicilc cunoscute. Uibleto sublingual (durerea dispare după l—2 minute. mialgin.sau hipotensivi se face „venesecţie nesînţjcrliulcl" (liţjatura membrelor la rădăcina lor pentru împiedicarea circu lui iol «li. apoi trombostop (50 mg din 6 în 6 ore)... a 25 mg). CRIZA DE ANGINA PECTORALA Se datoreşte unei ischemii miocardice acute tranzitorii prin aport miocardic insuficient de oxigen. miofilin i. 1/2—l fiolă din 6 în 6 ore (este sin gurul care pare indicat). — digitalice: lanatozid C i. Tratament: — repaus absolut.oxigenoterapie-.â 15—60 minute). sintalgon.01 g i..\cncscctie (300—400—600 ml cu ac gros) in hipertensiunea ortorlalfl mure. 3IB . — anticoagulante: heparină.iiu Idiuilozid 0. -. CORDUL PULMONAR ACUT 'l M U M l IH ll. — în cazuri extreme embolectomie.4 mg. care se pot repeta la nevoie. instalate brusc. Este determinat în majoritatea cazurilor de obstrucţia bruscă a arii-ici pulmonare prin embolie masivă.. hidrocortizon hemisuccinat în injecţie sau pi ocini son per os. sau Edecrin 1/2—l fiolă). Se manifestă prin tabloul clinic al şocului cariliogcn şi insuficienţă ventriculară dreaptă. — diuretice (furosemid l fiolă i. l tabletă pe zi. /n/o/i. s. Tratamentul: medicaţie antianginoasă (coronarodilatatorie): nitro-(/// (•«•mid. ştiu i. — tratamentul eventualului şoc. efectul ilurou/. persantin (de 4—6 ori.r. corontin)j mialgin l n cu/. In rrizolu anyinoase rebele şi severe se recomandă: nitriţi reInrd-l bohililocante adrenergice (exemplu: pentalong+propranolol sau plm lolol (rruldln). morfină 0. do durori persistente. — intuba[ie traheală {în cazuri persistente) cu aspiraţia secreţiilor. Simptomatologie.v. agozol (sinonim: segontin. Simptomatologie. . xpasmocromona-. la normo.

— sedarea durerii: morfină 0. TULBURĂRILE DE RITM Şl CONDUCERE ALE INIMII Tulburările de ritm cardiac se grupează în două categorii: I. snu nooini'l'rintt ( U I M I I . — mici doze de barbiturice şi diazepam. Flbrilaţia atrială paroxistică (aritmia completă): se Injecteaiă înlnivcnos un digitalic cu acţiune rapidă: lanatozid C l—2 fiole plnă In doza totală de 1. se tratează oprit Ho cardiace şi eventual rupturile cardiace. atropină) — oxigenoterapie hiperbară. spitalizăm pentru digitalizare energică sau cardlovcrslunt 11<» urgenţă. compresiune pe unul din globii oculari. sau s. Tahicardia paroxistică atrială: — frafamenf sedativ: diazepam sau hidroxizin. mai recent enzime fibrinolitice. sau mialgin. se tratează tulburările de conducere (blocurile). manevra Vali l v < i (inspir profund urmat de expir forţat cu glota închisă).n.v. extravoM l.v. ciclobarbital. Tratament: — repaus la paf.v. propranolol (Inderal) M » nsociază celor două medicamente de mai sus. 3.6 mg. — In Infarct cu şoc şi aritmii grave: perfuzii cu soluţie de glu'•/ă+insulină+clorură de potasiu. durută l—48 de ore.n. provocarea de vomismunto p i l i i excitarea mecanică a peretelui faringian posterior. compromite sau scurt masaj pe sinusul carotidian. fenobarbital. febră. Flutterul atrial paroxistic: tratamentul de elecţie este convern i i i i i i M prin şoc electric. hemisuccinat de hidroiiuU/on.INI/MU IUL MIOCARDIC Infarctul miocardic (". chinidină cu digitalizare prealabilă. 300—400 mg/24 ore.01 g i.sive vagale: înghiţirea unul bol alimentar so iul. snu «jmalina (cardiorythmlne).Ic o nocro/. în absenţa şocului electric se administrează Idiinlozid C. — manevre compre. liste principala urgentă curdiov il. 31') . fie insuficienţa cardiacă globală. 2. RITMURI TAHICARDICE Şl TAHIARITMICE 1. nu cedează la nitriti. Slmptomc: durere relrosternală cu iradieri foarte întinse. bromoval. — în şocul cardiogen: umplere vasculară. oxigenoterapie. ii nun luotcnslvi) sau isoptine i. strofantină sau digoxin.ă miocardică neutri uml. — tratament anticoagulant: heparină.i ato•«•loro/. dacă accesul •• |iiii|imgeşte. nici la repaus. t mistriei i v i l .ci coronariene. se tratează tulburările da Ului. uyilaţii'/ hlpolunsiune (la hipertensivi în primele minute).i. după 1 -4 zile trombostop. se tratează InNiillcienţa cardiacă: fie ventriculară acută stingă (vezi edemul pulmotmr acut). alternativ» — mefl/Vfinirn/c (ciiul manevrele vagale sînt fără succes): lannlnId (!) In lipsii strolantlnd i.c.2—1.

v. pentetrazol sau nicetamlcli oxl(|cnol(<rupio. propranolol. Blocurile atrlovoulrlculare de gradul I. risc de moarte subită prin „sincopă chinidinică"). — Curativ: obligatoriu în primele 4 minute constînd din: respiraţia artificială. sulfcit de atropină 1% 0 . 0. (sub control l!('G. 6. — Profilactic: tratamentul tahiaritmiilor ventriculare.3 ml.— în caz de eşec se utilizează şocul electric. II. calciu gluconic 10% 10 ml. miofilin. 5. dacă este fără rezultat: pacemaker atrial artificiul 11 d n y. Tahicardia paroxistică joncţională („nodală"). — un digitalic intravenos. Flutterul ventricular paroxistic. Dacă inima nu-şi reia spontan contracţiile injectăm în ventriculul slîng una din următoarele substanţe: adrenalină !%<>. — şoc electric. chinidina. Tahicardia paroxistică ventriculară: tratamentul ideal este şocul electric. ajmalina. RITMURILE BRADICARDICE Şl BRADIARITMICE Hrndicardia este expresia clinică a blocurilor cardiace (întreruperea iulluxului nervos fiziologic). procainamidft per os sau i. respiraţie artificială „gură la gură"/ «tropiri n + 2 mg injecţie intravenos: cofeină. Se întîlnesc diverse forme: Blocul atrioventricular total (Sindrom Adams-Stokes) se aplicfl: percuţia regiunii precordiale. exceptlnd bolnavii diţjltdllzaţi anterior. (mult mai activă). So trutează cu: bronhodilatin. masaj cardiac extern-. dizoplramida (Rhytmodan) per os. 0. II (bloc atrioventricular Incomplet). substanţe dorlvulo din adrenalină sau noradrenalină (izuprel şi aleudrin).v. lla 4. calciu clonii 10% 4 ml.l tor iu. detibrilaro electrică.în lipsă se administrează xilina (drogul preferat). izuprel l ml din soluţia 1/500. Se mai pot utiliza: xilina.. propranololul şi practololul ar fi după unii raedicatia de elecţie.f 7. propranolol. perfuzie cu adrenalină soluţie 1%0. 920 . efedrlnfli atropină» papaverind sau oxiflavil. ajmalina.v. la nevoie gură la gură. Se folosesc trol molode principale în următoarea ordine cronologică: —• aplicarea de manevre vagale. . In caz de eşec cu metodele amintite se administrează per os chinliliurt sau intravenos propranolol sau prostigmină inţramuscular sau subM il..adrenalină. Tratamentul este identic cu cel ui fibrilatiei ventriculare cu şanse mai mari de reversibilitate.5 mg. în lipsa defibrilatorului electric se administrează propranolol sau xilina i. tonsilat de bretiliu. Fibrilaţia ventriculară. chinidina per os sau i.

Kcrcnt se asociază: persantin (dipiridamol) cu aspirină pentru preve nit cu emboliei. nlfaineiil-dopa fiole i. — Diureticele se asociază la hipotensoare. ui goi . c) medicamente antiedem: ACTH 50 U/24 de ore sau hemlBiici Imit de hidrocortizon.v. 2. ||linii ini* "•• i . fenobarbital i.v. cu risc de edem pulmonar acut. sulfat de magneziu.i /olln ' . EMBOLIA CEREBRALA DE ORIGINE CARDIACA 1. tratament nntlronqnlciiit: hoparină.îs arterial din circulaţia sistemică.imentul: a) medical.v.v.ilamontul şocului sau colapsului cu norartrlunli Irnlnmcnlul profilactic s. soluţie glucozată... antialgice: morfină.m. b) vasodilatatoaroi papnvt'rină. căreia i se asociază un diuretic cu acţiune rapidă (furoM-inld «nu acid etacrinic). în caz di. (se contraindic . A. Tratamentul urmăreşte scăderea la 100—170/100—110 mm TTq. sau i. ulru i. dur cu Mipraveghere).. n/.HcM . foarte îneci.v. Tr. la un vechi hipertensiv cu evoluţie severă. H I scobutll compus i.v. guanetidina i. . Tratament chirurgical: embolectomie cerebrală. Mai nou diazoxid i. complamin intraarterial. clonidina (catapressan) fiole i. soluţii hipertone: glucoza sau manitol. d) tratament anticoagulant: heparină urmată de trombostop. sull-il de M<| i. manitol. .m.m.m.. • HUI i.v. «nu i.il. dihidnil<r/. hemoragie cereIu n la. edom cerebral. rehidratare şi realimentare corectă. i . Tratamentul constă în administrarea de: reserpina (raunervil) I. prin» — Antihipertcnsive (hipotensoare): unul din cele 5 grupe do hlpoIciiNoare: reserpina i.leonomoritom se administrează regitină.v. (liuiul stopului prin arterloqrafle).v.fitrîni şi în cardiopatia ischemică). înainte de cel chirurgical: aşezarea MfJmeniului ischemiat în poziţie declivă.iini i. cjMuliolectomio In primolo 4—8 orc do la instnlnrna emboliei (dup.v.i picel'/. Mitologia: embolie sau tromboză arterială. i l..i în caz de agitaţie: plegomazin i. Ir.FUMUL ACUT Dl HIMRTINSIUNI ARTIRIALA Valorile cresc brusc Iu 250 mm Hg mnxima şl 130—150 mm Hg ml* id. EDEMUL CEREBRAL ACUT (encefalopatia hipertensiva acuta) Este un sindrom neurologic paroxistic ce coexistă cu creşterea 11 r usca şi importantă a T. Tratament medical: a) măsuri generale: favorizarea oxigenaţii i crcbrale.. spasmolitice: intraarterial novocaină sau papaverlnă sau lol. qllrorol.iu curativ al infecţiilor: antibiotice cu spectru L b) C/I/IMM//.i l . INSUFICIENTA ARTERIALA ACUTA Rsto o urgenţă vasculară ce survine ca urmare a obstruăril brutale rt unul v.m. slntalgon unu înli-ilqlM. sau arfonad i.m. Astfel furosemld (l— t l i o le în 24 de ore) sau acid etacrinic intravenos.. (foarte rapid. sau i.

Lipotimia sau leşinul este o pierdere uşoară. Slmptome: ameţeală. în cazuri extreme se efectuează injectarea do noradrenalină intracardiac. se combate durerea cu morfină SMU cilte opiacee.sc Instalează tabloul unei anemii acute ne vom gîndi la o homoi. stare de colaps rapid instalată. întîlnită la persoane emotive cu labilitate psihică. iiitlccodontele bolnavului şi împrejurările apariţiei. scăderea masei sanguine. splină sau rinichi. factori infecţioşi. hepatită cronică. SINCOPA Şl LIPOTIMIA Sincopa este o insuficientă circulatorie acută caracterizată prin pierderea bruscă — de scurtă durată — a cunoştinţei şi prin oprirea trecătoare şi reversibilă a circulaţiei cerebrale. fricţiuni energice sau umezirea fetei cu apă rece) sau excitarea reflexului respirator. Tratamentul lipotimiei: se excită reflexele cutanate (loviri scurte şl vii. iar obiectiv semne de iritatie peritoneală. Profilactic: tratamentul afecţiunii cauzale: antibiotic» în infecţii. arsuri. chirurgicale sau obstetricalo-ginecologice. incompletă. Cînd nu se exteriorizează ne bazăm pe analiza simptomelor. nn'lcnfl). Diagnostic: uşor de stabilit cînd se exteriorizează (hemateme/îl. il. . Respiraţie artificială (gură la gură). Dacă manevrele sînt ineficiente se face defibrilare electrică. noradrenalină sau izuprel (aludrin). traumatisme. Curativ: prompt şi energic. SINDROMUL ANEMIEI ACUTE Sindromul anemiei acute este urmarea unei hemoragii acute mo dlrnlo. Evoluează In două studii: stadiul compensat şi decompensat (colapsul). sete. masaj cardiac extern.se efectuează transfuzii de sîngc» loto l. Exemple: la o femeif tu pllnfl viată genitală cu amenoree. cancer gastric. Apare după emoţii puternice. Tratamentul sincopei cardiace: se administrează efedrina. plasmă sau soluţii glucozate. ne gîn(IIin Io o sarcină extrauterină ruptă. hemisuc'ciruit de hidrocortizon şi heparină. se combate hipotensiunea arterială şl se menţine vasoconstrictia cu noradrenalină sau angiotensină. ciroză hepatică. lipotimie. dacă apare o durere în abdomenul Inferior şi în umăr. adrenalina. progresivă.ŞOCUL Şocul este o insuficientă circulatorie acută. a intoxlctiţiilor etc. datorită unor factoi! variaţi ca: scăderea tonusului vascular.icii . a cunoştinţei.. tratarea hemoragiilor. Bolnavul este culcat pe spate în mediu cu temperatură potrivită şi în linişte. instalarea tabloului anemiei acute dup/1 un traumatism sugerează o ruptură de ficat. Tratamentul. la un holiuiv c:u ulcer.u|!c> Internă. sldblrea miocardului. paloare bruscă. combaterea tahiaritmiilor.

„abdomen de lemn" -•-«Miistbilitate abdominală superficială sau profundă. îndepărtăm şi nculrali/flm toxicele. pneumoperitoneu. l lll. febră. in <•„/ Ionice. modU'aimMitr mitllicmo 10. greţuri. (ipărare musculară locală şi masă tumorală sensibilă situată In inţ| liiii(Mi veziculei biliare.3. . 4. Nu . In nu p 1 unea scapulovertebrală şi umăr.vc <idnlntrf(i7. II.fi vărsături.ilfi medicală de cea chirurgicală. Se manifestă prin dureri cu locuire fn epigastru iradiind în stînga. distensie abdominali. creşterea lipazelor şl aniiitlor sorice şi urinare.v-t.** nlmolut. I* I l " M . de lemn* abdomen Imobil. greţuri. M•nano.iră. l'crltonlta acută difuză: durere In cea mai mică atingere* con-linctură abdominală ptnă la abdomen dur.H. în liipocondrul dropt şl iu. Cauze adbominale l Apendicita acută: durere în fosa iliacă dreaptă. Intmriipcrea tranzitului. la palpare. rigiditate abdominală. la caro «e ••/.â opiacee. vBriăim i M'înne de ileus dinamic. greţuri şl l. po fond de durere continuă. leucocitoză. Colecistita acută: durere în epigastru cu iradiere în semlconturfl. durere de decompreslune. sensibilitate locală. Prin observnr» mă (nu se părăseşte patul bolnavului) se deosebeşte urgenţa nl>-. şoc şi ulterior colaps. de intensitate excesivă.tratamentul: repun. . greţuri. transport cu tnrţin. in iradiere In regiunea scapulohumenilrt droaptfl. udtltlttistutt .S. meteorism. V. iinptomele: durere abdominală extrem de puternică. URGENŢELE ABDOMINALE ABDOMENUL ACUT SAU DUREREA ABDOMINALA ACUTA i sie bine să se reţină că orice durere abdominală intensă şl do duoale constitui o urgenţă medicală ce reflectă adesea o afecţiuni» capabilă de a deveni abdomen acut chirurgical.'. transport cu autosanitara nuli • • « • . vfirsfituri bilioase. Ocluzia intestinală: dureri sub formă de crampe intermitente. radiologie: niveluri hidroaerice. Ictor l — 2 zile. • ilsm. febră. Ulcerul gastric şi duodenal perforat: durere epigastrlcă cu irfl-illfira dorsală transfixiantă.'l. '.i/a veziculară şl coledoclană se mnnifcslrt prin dnroro collcn<(vfl liilcnnilcntă. crescută. veziculei palpabilă şl foarte sensibilă. n x i < i > • M i i î ilfiipfl pierderii de rnldnifl. apărare musculară. leucocitoză.S. constipaţie. vărsături. \. vărsături. Dacă a fost necesară administrarea unul antlalfilc liih-lnl de trimitere se spcciiică medicamentul şl ora cl/id . apărare mu . plnă In . 7. Trnlumcntul comun al acestora constă în administrarea unul nnlltiinadic si trimiterea de urgenţă la cel mai apropiat spital. Pancreatita acută: survine des la obezi după un prlnz bogat In 'Mălini şi consum excesiv de alcool.< iil. rgo-Iiinlo hidroaerice.

H. in.i i i l e digestive superioare).v . violentă. tetania. agitaţie. Colica nefretică: durere bruscă. tulburări de micţiune. Boli hematologice: hemofilie. anemlo hcmolitică. Tratament: algocalmin. hernia hiatală. < n \ •• i hculoza gustrlcft şi duodenală. 4. colaps. Afecţiuni toracice cu dureri abdominale: infarctul miocardic. ulcerul do : . anemie.. disurie. ulcerul peptic postoperator. Cauze digestive: ulcerul cronic gastric şi duodenal (75% din he-. epilepsia abdominală. pleurezie dlafragmatică. febra" înalta. hemoragiile medicamentoase („droguri • !•' iK'. I. B. abdomen suplu fără apărare musculară. pneumo nie bazală cu junghi abdominal (la copii şi oameni în vîrstă). purpură abdominală Henoch. în cazuri grave mialgln sau chiar opiacee. se mani festă prin colici violente. colaps hemoragie grav.. zona zostor. criza addisoniană. 1. 3. stare de şoc. hiperlipemia esenţială. clismfl evacuatoare sau aplicare de căldură pe abdomen. Afecţiuni metabolice: hipoglicemia.. leucemie. ondocardită septică emboligenă cu infarct splenic sau renal. fără apărare musculară şi sensibilitrtto dureroasă la palpare. atropină. hemocromatoză.iyroslvo"). leucocitoză. 10.. hemuturie. regurgitare. paloare intensă. pneumotorace spontan. disfagie. limfadenită mezenterică. diaree sanguinolentă. pirozis. porfirlu acută intermitentă. ce iradiază în toracele superior (diminua în ortostutism şi se accentuează în decubit). Boli neurologice: crize tabetice.. renogal-rowatinex. puls tahicardie. polakiurie. Tromboza venei porte sau a venei splenice (în ciroză). inloxlc. 13. Sarcină ectopică ruptă: durere în hipogastru. Ocluzia acută a vaselor mezenterice (infarctul mezenteric): duroro brutală. cystenal. HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE Pot fi secundare unei afecţinui digestive sau reprezintă manifestnron unei boli generale. 11.fnc'loi» peritoneal. 9. Bolile endocrine: hiperparatiroidismul acut. 2. papaverină. Intoxicaţii exogene: colica saturnină. 12. un orgnu n/cctaf ca punct do plecare. Durerea diminua după eliminarea de gaze. Hernia hlatală se manifestă prin durerea la" baza apendicelui xifoid sau retrosternal. h ' . tumorile benigne şi maligne gastrice. (i. dureri anginoase. cri/ci histeroidă. ta hicardie. intoxicaţie nicotinică. lombară sau în flancuri cu ira dieri pe uretere. Cauze generale sau extraabdominale ale durerii abdominale. Colonul spastic — Iritabil: dureri intense şi de durată sub formfl do crampe.ilie cu taliu. varicele gastrice şi varicele esot 'l . cianoză. scaun. şl gastritole hcmoragice. hlperleucocltozfl. 5.

manitol. ftiuilinmul Adams-Stokes (bloc atrio-ventricular).a ş. sin) sun pe un fond de contractură durabilă. . cJon/ce (pe un lond du iu*iilutic> musculară). clordelazin. h8S»»roţ|ll şi tumori cerebrale. vftr-«rtlml. Intervenţia chirurgicală se impune adesea.Kj'ufi. ateroscleroză. burgofen. dureri gastrice. în avion.. '}. .Parazitozele pot determina convulsii (mai ales la copii).. somnolentă. transfu/il i | i u p şi izo Rh. Convulsiile sînt zvîcnituri de amplitudine variabilă. Slmptome: stare de disconfort şi nesiguranţă. Cauze toxice: intoxicaţii şi autointoxicaţii (ecatox. lulocto-contagioase. sindrome hemoragiei urlţjlno trombocitară.se: bronhopneumonia. unoori nistagmus. humori omalo/a. eclampsia.4. rectocolita ulcerohiMiioi. rolijarţjnn. hipocalcemla. RĂUL DE TRANSPORT (KINETOZA) o tulburare vestibulo-labirintică şi vegetativă prezenta Ui unele cînd călătoresc pe mare. mese mici repetate (lapts. greţuri. hlpoten-«lumi. tetania. lumorlla biici i>l muliyno alo colonului. ciroza hepatica. cu vertij. boli parazitare.i inic'. (tivurile ului Mcikcl. bolulismul..llologia este diversă: boli interne. Convulsiile pot fi tonîco-clonice (<'pili<p.icinMU» Mint hipertonii musculare. vasculară sau prin coagulopatii. 10. • Cauze nervoase: epilepsia. promebazin (pot fi (iclnilnl»trnli' *l pmvtmtlv). Tratamentul este în raport cu cauzele de mai sus: plasarea bolimi l u l la loc liniştit. brriiMiKil. isteria. tren sau automobil. perlarterlln lunsil. l'. turbafBN.iiiuiin. hipersalivaţie. iar conh. tahicardia. ALTE URGENŢE MEDICALE C O N V U L S IIL E HUO. difteria. Tratament: culcarea bolnavului şi administrarea de atroplnfl.poziţia Trendelenburg. Cauze inlecto-contagioa. perfuzie cu substituenti de plasmă: macrodex (dox--n '/ ()). Cauze generale: anevrisme. sedative puternice (fenobarbttal.i liomboza VBielor Milco şl a venei porto. fără excitanţi. emetlral. tetanosul. cmclnoldul Ininului subţire. nicotină. endocrineleylCH. Tratament: internare obligatorie. slrno/.esofmjltM fu'titfl yl umile/). 3:1. hi|>rit<'iishin<'(i poitnlă. tiimoiiix | H < I I I I J H « vi iihillfjni ale «io ilul Inforlor. uneori n|mi >)\ in ascensor. edemul cerebral.Alte boli cauzatoare de convulsii: hipoglicemia. boli neurologice. alcool metilic. •HI* du fructe). stricnina. uremie). rheomacrodex (dextran 40). . npi><iisiio!i. acid cianhidric. bonlo WhlppU». hepatita i|i n.

morfină. ciroză. 3) refacerea masei circulante. Obiectivul principal al terapiei este menţinerea celor 3 funcţii vitulo fundamentale: respiraţia. 4) reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică. nichel-carbonil. în edemul cerebral difuz.5. Cele acute deşi mai grave nu sînt tot( | < M I I I I < I mortale. hidrogenul sulfurat) determinai rlnlta. bioxid de sulf» —encefalopatii toxice prin solvenţi ca bromura şi clorura de metil. tctraetilul de plumb. edem pulmonar acut toxici 320 .COMILI Slut sludromno caracterizate prin pierderea motilitătii voluntare. larlnyita. mai pot surveni în hei i i » i . •ulfurti de carbon. t r alicită. hipoglicemie). un'mugite.ili)i|(« si vegetative.convulsii produse de insecticidele clorurate. amoniacul. . necesitînd o observaţie atentă şi continuă. diabet.mUi stadiul final ui unor boli cronice grave (exemplu: coma urei.Irltatla aparatului respirator prin substanţele inhalate (bioxidul «In sulf. INTOXICAŢIILE PROFESIONALE ACUTE Intoxicaţiile profesionale acute (vezi capitolul „Intoxicaţiile exogene") îmbracă diverse tablouri clinice: — narcoza prin solvenţi organici. . bioxid de carbon. Tratamentul se face în servicii de specialitate cu profil de reanimare. circulaţia şi activitatea nervoasă supei toată.. intubaţie traheală sau traheostomieji 2) oxigenoterapie. encefalite sau în insolaţie.roţjllrorlmu .. acidul cianhidric. l'ot surveni Jent suu acut.t M-n:. 1. hidrurile bromului. 10. Din acest motiv prevenirea şi tratamentul intoxicaţiilor profesionale trebuie bine cunoscute. 5) normalizarea tensiunii arteriale. bronşită. cadmiu. putînd fi rezolvate prin tratament. (J) evitarea escarelor. i'itlologla: intoxicaţii exogene (alcool. i ( j i u cerebrală şi ramolisment cerebral. barbiturice) sau eni l i H |< ' i i o (uremie.ll)llltAţli şl cunoştinţei. 7) antibiotice pentru evitarea infecţiilor intercurente. Urmărim: 1) circulaţia liberă a aerului în trahee şi bronhii prin <l<y/obstruarea acestor căi (aspiraţie.i si coma hepatică). cu păstrarea funcţiilor respiratorie. URGENTELE IN PATOLOGIA PROFESIONALA Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi modernizarea agriculturii nxpun muncitorii la toxice profesionale şi agenţi fizici generatori de îmbolnăvire... circu l. nil. Nu toţi comatoşii pot sfi fie transportaţi (exemplu: hemoragia cerebrală necesită la începui ropdus absolut la domiciliu). Unele din ele repi'v.

-. tahicardie. traductnd lozarfa • unirilor termoreglatori şi suprimarea secreţiei sudorale. scăderea tensiunii arteriale. nbil. totrn|litt<tan. II. prin insectofungicidele orrjanu• uite. . Accidentele calorice. fenol.. Tratamentul constă în repaus într-o încăpere răcoroasă şi admlnil* 1 1 n i ««n do soluţie clorurosodică. . fosfor galben.necroza toxică prin hidrogen arseniat.»m glicoli. pînă la scăderea temperaturii Cirlnul) 38°.şi nitroaromatlclj — anemic hcmolltică prin hidrogen arseniat. c) Şocul caloric este grav cu mortalitate ridicată. împreună cu staza calorică incipientă. i l » > i > < . |n/.'. prin leii ţjravo «Io sistemului nervos cu paraplcglo. . trinitrotoluen. astenie..Inhibarea colinesterazei cu acumularea acetilcolinei şi cu toate i-rlnţele fiziopatologice şi clinice. tahipnee şi creşterea crntci a temperaturii. «97 .-•i Io prin modificări cutanate. paralizii do ni'ivl crai i . tetraclorură de carbon. h) Colapsul caloric se manifestă prin cefalee. ameţeala.colica saturnină. eventual cu un miorelaxant netoxic.. Se produce prin pierderea marcata de apă şl ii i d de sodiu. ••.n / .n . o x i d d o c a r b o n » — Intoxicaţie methemogloblnlzantă anilină. Sindromul acut de iradiere (vezi boala de iradiaţie) '.. Se produc datorită depăşirii capacităţii d» a organismului la munca dintr-un microclimat.febra de fum provocată de oxizi ai unor metale şi metaloizli arsuri chimice prin acizi şi alcali. URGENTELE PROFESIONALE PRIN AGENŢI FIZICI l . musculare şl ostoonrtlculoro.hepatită toxică prin tetraclorură de carbon. Dintre acestea iMiIntim: n) Crampele calorice sub formă de contracturi spastice foarte durn• itnhH nle grupelor musculare celor mai active. Are prognostic idvornbil. Cauza rezidii In plordo• i l«« nccomjpensate de apă şi NaCl prin transpiraţie. com prin n iţi (imlno.. Mnnifostflrile clinice olo iinproslunii bruşte apar după un interval vuriabll do Intonţfl cnrnr--. Are prognostic . «Indrom Menlere şl formo rapid mortnlo prin aoroombolll coro-sau embollzare masivă u inimii dropto şi n mlcll circulaţii. Se caracterlzeagl t u l i i trl/idu: hiperemie — coma — regumenre uscare. Tratamentul: administrarea de soluţie de clorură de sodiu.'l. c o nita 'H n i ''< ) i n llil c p < < d e b o rll lu .p n eu m o n /oh im ică rin o x id d e c a d m iu . alcool metilic. . Accidente prin decompreslune bruscă. oxigenoterapie şi corectarea pierderii de npă şl elnctrollţl. nrl. — Intoxicaţia cu compuşi cianici (acid cianhldric şl cianuri ol- . Tratamentul constă din răcirea organismului prin toate mljloacilt llni'lunlv imersiunea în apă la +4°).

utilizarea corectfl ti echipamentului şi a dispozitivelor de protecţie individuală.o sau do lezare retiniana.l ratamcntul coastă din recomprimarea terapeutică. Rezumînd se poate spune că ergonomizarea întregii acti vitnţi profesionale constituie mijlocul cel mai eficient pentru profilaxia îmbolnăvirilor profesionale acute sau cronice. chiar şl In for usonro. l l . Profilaxia urgenţelor profesionale presupune: înlocuirea procedeu lor tehnologice periculoase sau a substanţelor nocive. organizarea adecvată a primului ajutor şi a IM t<i montului de urgenţă. din punct de vedere al dotării şi al pregătirii personalului. instruirea muncitorilor usuprft riscurilor. cuplate cu sisteme de alarmă. pentru prevenirea sechelelor tardive invalidante reprezon loto do artroze grave ale articulaţiilor mari. de leziuni miocardice cil-lu/. ventilaţie corespunzătoare. ermetizarea *l ohinseizarea instalaţiilor. utilizaroii do dispozitive automate pentru detectarea şi măsurarea nocivităţilor cloosobit de agresive.

( / .» întîlnim adesea şi la copii. •In l. Pentru crime prin toxice. păstrare în condiţii nesemnaliito ca „otrăvi" « H i i i i r toxice sau medicamente. iiq . lipsa mâlurilor l'iutc'cţie. ajung Ia subitanţ» tculiti. defecţiuni tehnice la locul de muncă ele. Mirfl. i / i . in s e c t o <u' n g"lc id(" ]) .1. CO.< n i| > H i> PI n T c i.ilr. adesea se face uz do stricnina 1 . manipulare greşită.e . i i i i n c i i t ( m . în scop de sinucidere se folosesc diverse substanţe (morKnH.i dc pîitrundcro a toxicelor: I . Adesea survin ca urmare a folosirii a numoronie Innlc toxice în procesele tehnologice industriale şi în agricultura 1 . barbiturlce.lln i m u rd a re (P M b. Pb. < l Inloxk. Legislaţia iţaii nosliu prevede norme severe de protecţia (securitatea) muncii In Induitrle |l n iillm rt. a rltltu rlc t. prin alimente alterate si ca toxllnfecţll alimentare (oxuni-ţ ni M i liocntorocolite acute cnuzate clc microbi suu ciuperci nocomoitlbllo). care. i ) Intoxicaţii profesionale (acute şi cronice). INTO XICŢIILE EXO G EN E A l 11. fiind adesea fatale (neglijenţa părinţilor acasă şi a personalului ajutător In I i ) Intoxicaţii voluntare (prin folosirea de toxice tn scop de sinucidere sau crini). INTOXICAŢII.s 7 )//n / o r /c (< • < ) .' \ in ic u 'tu t A .11. UpiA da l ml 'ifinltnro-antlcpidornlc. Clasificare n) Intoxicaţii accidentale prin: neglijentă. p b . Hg. Exemplu: insectofunglcldola In nrfl. a lim e n te a lte r a tae l s a u' i . î l ) Intoxicaţii alimentare prin: lipsă de conservare.. CI. prcgMIro nolglunlrA.u i t i i h | un i > ' . folosirea unor toxice în alte scopuri. curioşi şi ignoranţi. GENERALITĂŢI Sînt îmbolnăviri acute. necunoaşterea efectelor. l . nicotină. .I)I t< e < .ilillo prin veninuri (de Insecte. supraacute sau cronice cauzate de substanţe miflmătoare (toxice) care pătrunse în organism produc modificări C«-luln tisulare ce perturbă grav funcţiile vitale. . verde de Paris etc. sfîrşind uneori prin Minai Io. . şerpi). i i -i .).r. /nv I I I M f < > . acid ihldrlc etc. . benzină. necunoaşterea dozelor (mal alei U • hrumcnte).

ciuperci). (antihhl ilicit.— cufcmaM (Hg. chinină. opiu (ncetonfl. intramuscular. — calea de pătrundere (cu cît ajunge mai repede în sînge — In Venos. pilocarpină. beladonft. nicotină). coordonatorul ţlllor de autoapărare etc.). iiovn. clm tată şl conjunctive congestionate (alcool). — Manifestări ale sistemului nervos pot fi: ameţeli. ciuperci. do in (fosfor)i r/o migdale (acid cianhidric). Evoluţia şl progno/n. — Manifestări ale aparatului respirator: halenă cu miros f/< roo/ (nli'ool). n lltift). primul ajutor şi terapia corectă. iilcool motilic. bioxid de sulf. — starea de nutriţie. de7/r (iluzii. vltniuiim D). tetraclorurfl <1" bon. salicilaţi). pielea uscată şi caldă (atropină). sulfura do carbon). hldroqnii sulfurai). . compuşi organofosforici. renal şi a ficatului. apărata! sau sistemul afectat d' xk. cianozd (ciuperci. antihistaminice. fosfor.şi tendinţă la şoc (barbiturice. atropină.st. midriază (alcool. clorură de amoniu. tegumente icterice (arsenic. parenteral. Co. bnrhlliiit CO. dezorientm timp şl spaţiu) în intoxicaţii cu alcool. subcutan. barbiturice. 339 . strepancil). benzedrină. rez/'sfenfi specii Icăi — diagnosticul precoce. atropină. Pb)i — mucoavd (sublimat corosiv. barbiturice. surrl (stroptomicină.s'/'/iomofone (alcool. sincopa cardiacă (C'NH). Pb. gaze iritante). In. pomezl mercurico).soetofunglelde. i . alveole pulmonare — cu concentraţia şi toxicitatea este mai mare). cofeină.s-/u/i(. aspirină. i Ini hlflrnt.lrl ale aparatului cardiovascular: bradicardie ((ll(|lls! inorllntt. tahicardie (alcool. o v //o p. copiii fac forme mai grave decît adulţii. cocaină. < ntc. — reacfiv/fafea particulară & organismului intoxicat. salldiurutlco. cocaina. morfină. M'/crpinfl). CO2. morfină)» Innrona/tc (benzinei. halucinaţii. CO.inlli'. odihnă). mioză (in ranui pupilei) în intoxicaţie cu hiposeril. convulsii (insectofungicide. edem pulmonni m (clor. in fui do natura toxicului şi de organu]. ambliopie (scăderea vederii) în intoxi cu chinină. ron orcjmiofosforici. chinină.orpll.. pielea cianozată (foiifu • nitrlţi). v(>tiln do şiirpo)i hipertensiune l u .iinfl)i /i//)o/on. plnrt. — Manifestări ale tegumentelor: piele roză sau roşie (CO. îibrilaţii munca paralizii (arsenic. ciuperci. Imlenă de acetonă (aspirină. Gravitatea unei Intoxicaţii «cute deplinii* o ier le de factori: — starea sistemului nervos(oboseală. — M. comă (alcool. Ini'o-. atropină. ciuperci. salicilat de sodiu). Simptomatologia generală a intoxicaţiilor este variată. sulfura de carbon). — starea aparatelor cardiorespirator. — vlrstd. — natura şi cantitatea toxicului pătruns în organism (gravlt< este direct proporţională cu doza). CO. stare de beţie (ebrioasă) în intoxicaţii cu alcool.

. anemie. rNINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL DE UROENJA AL INTOXICAŢIILOR ACUTE do urgenţă a intoxicatului din mediu toxic. ciupind) nm'. urmărind semnele caract** < uluit so caută semne de injecţii recente. Bl).). vrtrsrtfnr/. >rl sanguliioloiilrt (As. I I K . urină. prelevăm resturi din cavitatea bucalii 1 1 i . As. insiiliriciitA Mi. <in-((iil. clor- ale aparalulul renal: oliqtirlo. i ci.H|iiosticul este dificil. Stabilirea cit m<ii r<ipi(!<\ a dlnqnostlcudo o mnro importanţă pentru reuşita Iratamentulul. se trimit urgent probole prelevntt» i l l / i ' l o toxicologice. altf''l i nu de toxic din organism.do sudoare.lo Itiluilarea de toxic. inAtrfl•nil!. a slngelui: lit'nioli/. de dlaret. substanţelor împrejurarea în care s-a produs evenimentul. apărute brusc. . se recoltează secreţie vaglnală de pe colul P ! tli. Evacuarea se tace Impiovi/aţie pe braţe. clup<«icl)j icter (cluporcl. l l\j.Q. '"inqnrea anturajului asupra locului de muncă. Cu. veninuri). prin tn-. In caz de deces se face autopsia la lervlniil legală şi se anunţă procuratura (sînt morţi vlolontu i n i l n fapte penale). la un Individ anterior i Hili>ro(|(iroa bolnavului (dacă nu este In comă).tnli\ u//f (ftlnloine) tu in i i i inotnlo qroU'.flr.\ . etichetei • f i u l .imbalaje etc. minarea clinică a intoxicatului. i l i < de toxic. «hif/crrtr/ (Na()II)i co//ci (i/>(fo/ii/mi/<-. No vom ilnpfl următoarele date: Nimptnmo foarte grave. qrăbind prognosticul infaust. IM>. • •xMininouză locul unde s-a produs intoxicaţia căutlnd «mbapilcuri cu inscripţii toxice. se recoltează resturi de prafuri K-sluri de lichide.Mtiiiltantlrl alfl npiiriiliilul dlgoallvi hiin'i. "|n-rind nimic important. toxicului trebuie făcuta urgenţi minerite: voşmlntelon ' u npH si săpuni nu tamponarea cu substanţe neutrallianto» 931 . Im . chingă) deoarece efortul. i minată ginecologic (eventual depistlnd o sarcina)) •« t. i prin buzunarele victimei şi la domiciliu urme de toxic ' !' •! <• . lichid de vărsătură. urina de culoare Incit iad In intoxicaţiile cart» i $1 de cu/oare ro/ în intoxicatillo cu r«Minlia/iiio» »lloRtărl ale organelor hematopoletlce. sticle de medicamente.ltint'd ym// (ntiopliiA. ir««« diagnosticului urgent este de mare importanţa. i|iioNtlcul Intoxicaţiilor. pătrunzind pe cale respiratul le •nicixisn.

deoarece uneori trec ore pînă cînd intoxicatul tşi revine. — In i.ive. Pentru efectuarea spălăturii este necesar.— '. corticoi/i. ventilaţie. în schimburi. pană.isiu (pcjntru digitală. luminai (pentru stricnina). mlalgln.!). — eliberarea gîtului şi toracelui de veşminte. — (•pi i i ... Formează cu metalele grele albuminaţi netoxici/ se administrează în intoxicaţii cu acizi anorganici sau cu metale greloi b) antidot universal format din: 2 părţi cărbune activat. Se pol lolosi pînă la 10 litri în total (15—20 de spălaturi).— îndepărtarea curioşilor.noa cu ser fiziologic sau cu substanţe neutralizante» c) din uparatul respirator: — M'outerea la aer. injectarea de apomorfinfi 0. b) < / < •in . unaleptice. — la comatoşi: aspiraţii bronşice..il. folosind 300—500 ml apă <> ddlă. stimularea cardiacă electrică. — spâlătură gastrică (este de dorit). — să nu fie intoxicat cu sodă caustică. — iinlibiotice cu spectru larg la comatoşi. Neutralizarea toxicului (se face cînd nu se poate evacua) prin: a) lapte albuminat (apă albuminoasă): 4 albuşuri la l litru de lapte sou I litru de apă. e) din singe: prin favorizarea diurezei.gură la gură"). prevenirea escarolor» — hal. ca şi cărbune absorbant. ulei de ricin).. . — să nu fi trecut mai mult de 6 ore de la ingestia toxicului. perfuzii do soluţii ţjlucozate. coadă de lingură. diuretice.. tiazidice). apoi se repetă pînă ce se obţine lichid de spălătură clar. — dezobstruarea căilor respiratorii. Se pot administra purgative (sulfat de sodiu.. de magneziu.. — bolnavul să nu fie în comă. 3. perseverent. stilou sau administrarea de apă caldfl cu sare (2—3 linguri la un pahar cu apă).mierilul durerilor în intoxicaţiile cu corosive (algocalmin. d) d/n tubul digestiv: — provocarea de vărsături prin excitarea faringelui cu degetul. soluţii alcalinizate sau electroliţi.003 g.m u c o a s e : — tracţiunea şi fixarea limbii. c) antidoturi propriu-zise: atropină (la insectofungicide).. i l i r i'xtrarenală în intoxicaţii masive dializabile şi în insu ficienţele i di . — să nu prezinte insuficienţă cardiacă.i'.! <• prelungite peste 4—5 zile: ser glucozat + insulina -^ t>lactrollti şi nlinienUiru prin sonda gastrică: soluţie glucozată. Edetamin (I'IIVI'A pentru metale grele). — sondă vezicală la comatoşi. moiim. strofantină. 4. l parto oxid de magneziu. îndelungat. Tratament simptomatic: — susţinerea funcţiilor vitale (reanimare rtmliorospiratorie şi metabolică) prin masaj cardiac. creion. igienă bucală. clorură de pol. i l e ((r. — respiraţie artificială (de preferat .

i p . INTOXICAŢII CU ACIZI INTOXICAŢIA CU ACID ACETIC Acidul acetic (esenţă. productnd lezltim nlcerative acoperite cu membrane albe. 11. — Combatem durerea cu morfină snu comb. 11. Antidotul: magnezia usta (oxidul de mngnoziu).item dincrild |i «pa»nidlc» cu morfină sau mialgin. Acţiunea generală: produi < «iridoză. i Io preferat spălătură gastrică. provocarea de vfiii»uluri.i i . purgativ salin. . compreso nmvdti. i vindec. convulsiile se opresc cu fenobarbital sau clordolazln. uneori perforaţii gastrice. sau oţet): lichid incolor. colaps. hemoliză. In formă gravă. ivoriu.'» ml) şi mai rar prin ingerare (10—20 g). piocedee fizice da (ncAlzire. scobutil. — în caz de leziuni oculare. Simptomatologie: ulceraţii. melenă.3. spălarea largă cu aprt. p. hematemeză.lulclt cu zahăr. miros ln| pfUor puternic. Tratament: nu există un antidot specific. Uvltăm: bicarbonatul de sodiu (pericol de pci l«i . oufl mol şl reci. Tratament. i l i e ţjnslrlcă).lomuciilul. IHNC ). vărsături. i ( | i i l i n . M Simptomatologia: fenomene de iritatie locală (lăcrlmare. instllarta di plcftturi de atropină 1%0.ilmplnrt. icter hemolitic. caustic. i. Halena are un miros acetonic. INTOXICAŢII CU ACETONĂ Acetona provoacă intoxicaţii pe cale inhalatorie (doza letală y. «paIrtlură gustricft (pericol de perforare . UrMimi/ă somnolenţă. suspen-«Io apoasă de 30—40 g la un litru de apă.i. combaterea colapsului. strănut. Cantităţi mari de apă de robinet.ue. . Hidroxidul d<> aluminiu (nlncol).2. respiraţie artificială 01 «ixlţ|cnoterapie. reechilibrare hidroelectrolltlcă •/l (icidobazică. manifestări digestive (greţuri. Local are acţiune puternic corozivă. hemogloItlmirie. pupile miotice. necroză tubulară. alimont«tl« ortilâ pln. plasma. ghunţă. Scoaterea victimei din mndiul toxic (suficientă în formele uşoare). antlmicei — combaterea hipotormiel prin oxigen. vărsături).Tegumentele lezate se spală cu apă de robinet şi npoi cu §0r Ir/. reci. edem pulmonar acut (uneori) oligoanurie. o l . comă u convulsii. liomox i i j l l digoslivo). cefalee. .1 e ' .iologic.i lozlunllor "nofagocjustrico. ameţeli.

diaree. iiopicr/Iiid timpul cu examinări de laborator. Simptomatologia: este variată în raport cu forma clinică. apfl. Antidoturi folosite: nitritnl de amil inhalat (l fiolă la fiecare 5 minute. 10 ml i. Simptomatologie: salivaţie abundentă. midriază. vărsături. laringospasm. l)l. .("încetarea modificărilor echilibrului acidobazic (perfuzie cu blcarboi ii de Na în ser glucozat). urmează convulsii şi (oină. i T. paralizii neuromusdşare.iiuont. INTOXICAŢIA CU ACID CIANHIDRIC. greţuri. halucinaţii. • om a. ni t ritul de sodiu soluţie 3%.v. — Sp. Spălaturi gastrice cu cărbune» piiNjaliv salin. /u'/ocynnor (lotrncomatul de cobalt) un foarte bun antidot. convulsii. î l . cefalee. — l . vertij. --. trismus. bradicardie. reflexe abolite. Tratament: antidot nu există.slinren la T. slăbiciune niiiHciiliir. anxietate. fobră. maximă mai mică de 80 mmHg).I (aspirina. vărsături. CIANURI (sîmburi de migdale amare) Poate fi accidentală (în industrie. polipnee. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale parenterală sau p Iu i'i /ii.[: Tratament: nu are antidot specific. iU . i tură gastrică cu suspensie de cărbune activat.il. v. transpiraţii piolnze. obnubilare. 1 >pi i rea convulsiilor cu doză moderată de barbiturice. opistotonus. 3—5 ml pe minut (oprim mliiiml.v. iitillnlylc. lapte. neputîndu-se interveni medical. dispnee.1.INTOXICAŢIA CU ACID ACETILSALICILIC $1 DERIVAŢI SALICILAT. maximă sub 80 mmHg). episoade convulsive. INTOXICAŢIA CU ACID BORIC Şl SĂRURILE SALE . După o perioadă de vărsături persistente. . lallcllatul d« sodiu) Simptomatologie. oprind inhnlun-ii l . tulburări auditive (acufene. anxietate.A. greţuri. delir. cefa-! ' • • • puternică. Ti.. — Puiq. Calea de pătrundere: respiratorie sau digestivă. tlnxnlfatnl de sodiu (hiposulfit de sodiu) 25% i. ". deshidratare şi cianoză. orma supraacută (fulgerătoare): moartea se produce în cîteva inimile. Nu se Q drnliii''tn-(i/.A. 1 'pi un mlmliiistinrua cind TA coboară.Vorma acută: constricţie toracică.. i p s ciiidiovascular ireversibil. pierderea cunoştinţei şi convulsii. • > l . l'orma subacută: dispnee.itiv salin (25 g sulfat de sodiu) sau 30 ml ulei de ricin.u|iiostlcul se bazează pe apariţia brutală a simptomelor amintite.ă m orfină. ritm do '• '' in l pit minut plnă In do/a loială do 50 ml. < încetarea modificărilor hidroelectrolitice. prin insecticide sau prin subBtanţe utilizate pentru deratizare) sau în scop de sinucidere. vertij. surditato).

respiratorie şi cutanată. 11 ictune). vljtlturl Iu . colaps. 1 m S o ad m liii. uneori perforaţie gastrică. Tratament: vezi acidul acetic. cărbune animal şi magnezia usta. colici abdoniinule. hematemeză. eplgastrlce. arsuri nit» mucoaselor oculare şi nazale. 2) Intoxicaţia acută cu cromaţi (bicromaţi): colici abdominale. Cromaţii şi bicromutll Mut oxidanţi puternici ai celulelor organismului. moartea survine ulterior prin uremie. vftrNN(uri. tuse clilnionsft.In apneo:roN plinţlo i i l i iinia H II|> oxigen. în caz de acidoză: bicarbonat de io• I l u 5% în perfuzie pînă la corectarea acidozei. adăugind lapte. INTOXICAŢIA CU ACID OXALIC SI OXALAŢI (sinonim: sarea do mâcrls) Simptomatologie: dureri retrosternale.. Complicaţii: cicatrice hli'iiozante. leziuni renale cu anurie şi uremie. Tratament: antidotul este calciu. Simptomatologia. — — Se face spălăturâ yastrlcă dacă este posibil. cu soluţie de por* limnganat de potasiu 1/5000 sau apă oxigenată 3%. Produce accidente cutanate (eritem dureros. amctoli. dacă supravieţuieşte. I N T O X IC A Ţ I A C U A C ID C L O R H I D R IC (s in o n im : a c id m u r ia t lc ) Simptomatologia: leziuni ale mucoaselor oculare şi nazale. şoc. hlporto n. diaree sanguinolentă. Ingestia se traduce prin ulceraţii ale mucoaselor.H tro n y . Calea de pătrundere: illijcstivă. laringospasm. diaree. antibiotcroplo de proI flc nt . Moartea survine în prima fază a colapsului. dureri In deglutiţie şi retrosternale.combatem leziunile renale: exan-<| iilnotransfuzii repetate. INTOXICAŢIA CU ACID FLUORHIDRIC Şl SĂRURILE SALE Simptomatologie. INTOXICAŢIA CU ACID AZOTIC (sinonim: acid nitric) Simptomatologia şi tratamentul ca la intoxicaţia cu acid clorhldflC. INTOXICAŢIA CU ACID CROMIC Şl CROMAp Acidul şi vaporii săi au o acţiune caustică. colaps. sub orice formfii spălarea teguMHMiUilor şi mucoaselor cu jet continuu de apă. albuş de «MI. 1) Intoxicaţia acută cu acid crom/c are aspectul tipic al intoxicaţiei cu un acid caustic (acid sulfuric). dUfaale. diuroc* sunguinolontă. dispnee. scauno sanţliilnoiente.fl v iio iuli„oB „ C l ' i in 5 0 m l » a r g lu co ia t lu . vărnflluri. Inhalarea de vapori determină iritaţia conjunctlvală. homntcimeză. Tratament: spălătură gastrică imediată. arsuri ale tractului digestiv.

midriază modorată. emotivitata şl l . ATROPINĂ Prezintă interes medical: mătrăguna (Atropa belladona). retenţie de urină. vulsi conh.. roseaţa pielii lipseşte. logoree. cefalee. xantopsie.. halucinaţii înspăimîntaIonic.nnent: au există antidot specific. stupoare. lichide din abundenţii. măselariţa (Hyosclamua niger).. diuretice.MHid. cefalee. apoi somnolenţă. (Hiune). convulsii. dispnee. hidratare orală.4. Tratament: spălaturi gastrice cu cărbune. ameţeli. i cu soluţii de Ca.combaterea durerii cu morfină sau mialgim l i . mai ales erotice). bradicardie. In fu/. răguşeală. febră. parestezli. uscăciunea gurii sau sialoree. Tratament: ca antidot se administrează o sare de calciu: gluconnt l i . laxative. roşeaţă scarlatinilorrml. Hilui pulmonar acut. convulsii. 11. i l ' . ollijuiic. i i K . insuficienta circulatorie acută (colapsul). glucoza. tahicardie. expansivitate. pierderea cunoştinţei. i l d iiculă prin perfuzii glucozate. mers ebrios. 339 . insuficienţă respiratorie. i u ciordi. combatem insuficient*! i i ' i i .. i l . Intoxicaţia cu scopolamină: efect narcotic. apomorfină). comă cu bradipnee.a a doua upar determinările renale (colici renaln.spălăturfl q . purgative saline. halucinaţii vizuale (plăcute.. laurul sau ciumăfaia (Datata stramonium). coloraţia în galben a pielii şi mucoaselor.i | vuzical.. INTOXICAŢIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC (etanol) Sliiipioin. i i solo. în retenţie do urină se face . INTOXICAŢIA CU ACID SULFURIC (sinonim: vitriol) Simptomatologia şi tratamentul: vezi acidul clorhidric. . somnolenţă. vărsături. com-i lnpcrpirexia prin împachetări umede.urochl.itoloqlc: iam I: cuforio. ţipete. ataxie. piele uscată.se suprimă prin anestezie cu eter. tahicardie.ic a croitorii (ictiviUiţii cerebrale. pilocarpina este antidot fizion . colaps 9! exltus dac fl Hiiprrtvloţuloşto. lactat de Ca sau lapte.idiniuistrăm vomitive (sare. Simptomatologia : — Intoxicaţia atropinică: uscăciunea gurii. INTOXICAŢIA CU ACID PICRIC Simptomatologie: vărsături glaben-roşcate. • -. dld. Delir beladonic: logoree. i ' . i nii|)ii". mişcări coreiforme. reci. hematurie.. per os: carbonat de Ca. INTOXICAŢII DIVERSE INTOXICAŢIA CU ALCALOIZI.il. r.Intoxicaţia hiosciamică: delir furios.

provoca* i im do vărsături şi purgativ salin..m. Survine accidental prin confuzia cu alcool etilic sau prin falsificarea băuturilor. Contraindicate: morfina şi psiholepticele (largactilul) pot fi fatale.. vărsături. — /a/a /// (intoxicaţie profundă) se manifestă prin anestezie. h i i o f»%. Tratament: nu există antidot specific. omidoplrln). după o perioadă de 1 '10 do orc. diaree. piron. comă. Iul cerebral. tnliipiioe şl transpiraţii. comă şi abolirea reflexelor. pslhoieiuorlalo. agresive. i K l H ţinslrică sau în perfuzie i.pi rntor. insuficinnti'i rmuIiilorii sau respiratorii. Spălătură gastrică cu iuipunsic de cărbune activat (în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) nau cafea concentrată în doze succesive. (foarte lent) sau i. bronhopneumonie. 3—-4 fiole tu primele 2 ore. dureri abdominale. dezechilibrelor electrolitice. la cardiaci. spălaturi gostiicrt. fenomene cardiace: dispnee.M Hvnt în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%). Simptomatologia: stare ebrioasă cu delir. 250 mg i. 14%0. Spălătură gastrică (dlilnini.. In uceaiti faza nu loc acizii.. tahicardie.i .irovarea bolilor cardiace.v. furturi. INTOXICAŢIA CU ALCOOL METILIC Este una din cele mai grave intoxicaţii. accidente. dezorientare. Tratament.. în hipoglicemie: nicetamid 5 ml i. colaps sau stop n ". cefalee intensS porntatiMilă. vitamina B6.Mimul. accidente traumatice. tulburări de ritm cardiac.v. norci •/. 'U . euforie. cianoză..ixlcc.. crime. pun . hipotensiiim-. asociată cu vitamina B lt 100 mg i.tratamentul şocului.h icft: alcool etilic 50% în apă.v. Antidot: alcool etilic. bicarbonat de sodiu (pentru reducerea acidozei) per os. c . sau pantotenat de sodiu. sau perfuzie cu o soluţie de cilmol . barblturlce pentru convulsii. tulburdri de vedere. ni. cecitate totală.v.— ta'in îl: tuIlHiirm nouromusculare. şi 5 ml i. eventual al i'drmii. ameţeli. epigastralgii. în faza de excitaţlo: hidroxizin l—2 fiole i. care 86 r«p«tfi. (iroţurl. vrtrsttturi.(l. mănilostâri nt. mialgii. per os sau prin snnd.ser glucozat 20—40%. halucinotil. în convulsii şi delir: hidroxi/m i 2 Ilolo.ulcere gastroduodenale. Moartea se produce prin obstruarea inilor respiratorii datorită vărsăturilor aspirate. Simptomatologia: — In intoxicaţia cu aminofenazonâ (piramidon): crize asomănfltonre < u cele epileptice (care cedează la luminai) şi insuficienţă circulatori» — în intoxicaţia cu fenilbutazond: stomatită cu sialoroo. Delir. •l — M"M Intern* — pmilru Mdrc m*dli 4- 'H tti. INTOXICAŢIA CU AMINOFENAZONA (piromidon. trnlamont simptomutlc. edeme. hemornţjil şi pnrfornţil d'Utroduodenale. pansament ocluziv al globi Im < > c u« Inri (protejarea contra luminii).v. digartrle..m. 00—100 ml..i c| . lanatozid C + miofilin i. Moartea survine prin edem pulmonar acut. Tratament: nu există antidot specific. respiraţie Kn:..v. hlportonNliina ni torhilă. obnubilare.

purgativ salin. INTOXICAŢIA CU ANTALCOL (sinonime: antabus. INTOXICAŢIA CU ANTIDEPRIN (sinonime: imipraminâ. transfuzie. edem glotic. lofranil) Simptomatologie: slfire ebrioasă. excitaţie sau depresiune. oxigenoterapie. Spălătură gastrică. mai rar intoxicaţii acut». intoxl< ' f i / / r j prin inhalarea amoniacului produce cianoză. transpiraţii.. oxigen.L. uscăciunea gurii. contralin. vonesecţie. methemoglohlnomic sau porfirie. laringospasm. convulsii. respiraţie artificială. Simptomatologie: intoxicaţia prin ingerare se manifestă cu un taNOII rlinlc nsomănâtor celui din intoxicaţia cu hidraţii alcalini. contracturi. evacuarea victimei din mediul toxic.oxigenoterapie. tuse iritativă şi ex-| ic-( tornlio spumoasei (edem pulmonar). hipoacuzie.. Tratament. spălătură gastrică sau administrare de soluţie de permanganat de potasiu (1/5000) per os. esperal. ulcurdţii oculare.respiraţie artificială.iment: nu are antidot specific. provocarea de vilrsilturi.v. purgaţie. anxietate. tahicardie. hlpotcmslune. violentă.v. tratamentul edemului pulmonar acut. Simptomatologia: congestia feţei şi a conjunctivelor. paralizie resplniloi h>. vertij. comă. aritmii. dacă se consumă alcool. colaps. hipotensiune arterială. (neutralizează). 338 . trahootomlo. antlhlotoruple de protecţie. ascorbatul d<> sodiu.. Simptomatologie: cianoză (cel mai important semn).INTOXICAIŢIA CU AMONIAC Do/. respiraţie Cheyne-Stokes. somnolenţă.M. antacty!) Apare în cursul curei de dezintoxicare. actlunc ciir<irizdntă. benandryl i. lăcrlmm o. uneori coIfips.il.. cofalee. hlporroflcctivitate osteotendinoasă. dlspneo. Simptomatologia: anemii (hemolitice sau aplastice). INTOXICAŢIA CU ANILINĂ Pătrunde în organism pe cale cutanată. eupramin. 1onrt toracică cu dispnee. tionina i. Antidot: acid acetic 5% sau acizi organici din sucurll» do fructe.. INTOXICAŢIA CU ANTIBIOTICE Produc mai frecvent accidente alergice. greţuri.n m Iul nul lotnlfl (D. somnolenţă. comă. Tratament: albastru de metilen.v. l i.) esto 10 ml soluţie 25%. spălătură gastrică sau purgaţlt» Irntuii'n sindromelor apărute. Tratament: nu există antidot. digestivă şi respiratorie. albastru de toluidină. glucoza 5%+vitaininii C i.leziuni vestibulare.

Tratament: ca în intoxicaţia cu atropină.A. erupţii tegumentaro urltcmatoase. lipotimii. Antidot: dimercaptopropanol (B. abolirea sensibilităţii. provocare de vărsături.). reechillbrnron hldroelectrolitică. — Forma subacută: vărsături. INTOXICAŢIA CU BARBITURICE Survine frecvent în scop de sinucidere şi accidental. stare generală alterată. vărsături. midriază sau mioză.illv snlln. Tratament. INTOXICAŢIA CU ANTIPARKINSONIENE (sinonime: artane.L.Tr. diparcol. polinevrite. ameţeli. vor» ln i 'o incoerentă. amital sodic (donnltal)i fnnobarbital. INTOXICAŢIA CU ARSEN Şl DERIVAŢII SĂI Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cel mai răspîndit derivat. diaree profuze (sindrom holertInrm). lipotimii. ciclobarbital. aspect ebrios. dureri abdominale. chiar halucinaţii şl comfl. illnree. hipotensiune arterială. L Simptomatologie: a) Faza de debut: „beţia barbiturică" (agitaţie. respiraţii lente. Do/n lotall i'ito dc 4 g. colaps. Simptomatologia este variată: — Forma supmacută: vărsături. colapi. apoi icado. oligurie. b) Coma barbiturică: profundă. iniţial creşte.it. greţuri. spălătură gastricii ni apă un pahar cu lapte sau soluţie de tiosulfat de sodiu (hiposnlfit do Na). — Forma acută: vărsături (miros de usturoi). După 36 — 48 de ore poate apare sindromul hopato-nefritic toxic. parkinsan) Simptomatologie: asemănătoare la doze mari cu cele din intoxicaţ i a cu atropină: tegumente uscate. medinal. areflcxie. micuţ: nu nm nulldoli ipHlăturH gastrică. tratamentul insuficientei circulatorii acute. vertij). extraveral. T. regulate de amplitudine midi 38 — 39°. CO-şl mourto. Sînt nproope 50 de specialităţi între care amintim: luminai. facies congeitlVi 1 1 (inspiraţii abundente. rezoluţie musculară corn» plută. bolnavul zace inort. ia* . producerea de vflr-piinj. Clte mce si apare cianoză progresivă. yroturi. combaterea durorllnr rtlidominale. Intoxicaţia se produce accidental sau voluntar. calmă. nulii onvulslvnntei tratatnnntul Insuficientei cnr-aculu. i'nsh scarlatiniform şi febră. tulburări sfincteriene. purgativ salin. cefalee. bromoval. diaree.A.

iu. diureză osmotică alca lină! (mai ales pentru barbituricele cu acţiune mai lentă). antihistaminicele. br..i-. în hipoknliouiie. — Bolnavul în comă superficială: supraveghere. ele sînt utilizate în industrie. din 15 în l!) min pînă dispar simptomele. manitol 10% şi ser glucozat 10%. spălătură gastrică. laboratoare. Triilnment: arrl. în hipotensiune pronunl<itft: hemisuccinat de hidrocortizon. spălătură gastri că.. comă. ca pesticide în agricultură.sflturl. Tratament: spălătură gastrică cu sulfat de sodiu 20 g. perfuzii rehidratantei •ulfat de atropină în spasme.. ii.Trul'iinent: Importantă este promptitudinea intervenţiei terapeutice. în caz de in sul icionţă respiratorie: administrare de O 2 . sînt toxice acetatul. diaree. INTOXICAŢIA CU BARIU Şl SĂRURILE SALE Sulfatul de bariu nu este toxic. oxigenoterapie şi respiraţie asistată. In formele extrem dt qinvc: vfir. amfetamina.idicurdif. In Mipmdo/. Nliinui s. — Bolnavul în comă profundă: intubaţie traheală. colaps. prclu(tlnnl (Iciiiiicltd/. cu idei de persecuţie.purgativ şl i i i i t l d o l : sulfat de sodiu 30 g per os şi 10 ml soluţie 10% i. în părţi egale.in) în cura de slăbire (inhibitor al poftei de mîncare). rllspncc. emeticele. hidratul şi nitratul de bariu. după spălătură introducem pe sondă sulfat de Na 30 g/200 ml tipfl.i cu a intoxicaţiei cu derivaţii de xantina 34(1 . carbonatul. alimentaţie parenterală cu soluţii glucozate hipertonice. hipertensiune arterială. norartrinal. sindrom depresiv anxios. livităm: nicetamida. traheotomie şi respiraţie artificială. ameţeli. dializa peritoneală. în medicină. Constă In (i litri la femei şi 8 litri la bărbaţi de soluţie de bicarbonat de Na 14%„. mai mult decît cantitatea de toxic l ni l''i a ld. brmlicurdic. delir şi convulsii. clorura. pareze. purgativ salin. Simptomatologie: stare de agitaţie. INTOXICAŢIA CU BENZEDRINA Aminele de „trezire": benzedrina (sulfatul de amfetamina). Simptomatologia: vărsături.v.în caz de insuficientă respiratorie acută şi edem laringian. în colaps prelungit: so luţii macromoleculare (macrodex) sau transfuzii de sînge. hemodializă.v.. sulfatul de magni'/. stricnina. paralizii.rtri: psiho/<> ciruto.in răspunsul organismului.clorură sau lactat de potasiu i. utilizate de sportivi ca „doping" sau stimulente sexuale. THAM (bază tampon Iară sodiu). reechilibrare res piratorie şi cardiacă. midriază trecătoare. pervitinul (metamfaianiliui hldroclorlcfi). -— Ilulnavul este conştient: îi provocăm vărsături. tahlcfiidic. îi facem spfiliHurfl (jiislrică cu suspensie de cărbune activat sau cu apă simplă do robind. midriază.

i de . accidentală. Concenli. tratamentul insuficienţei cardiorespiratorii.5.M"» care fiind mai yroii c«i «ierul tinde s. acizi organici (sucuri de fructe). vărsături. ameţeli. trombocitopenie şi sindrom h mneţeli.mimiilozo In plvniţw ((ei im-iitaţii).iti. Simptomatologia: ulceraţii periorale. antibioterapia de protecţie» cortizon şi vitamina A. — intoxicaţia cronică: transfuzii.. nun " /. combatem durerea cu morfină sau mlalgini nnlispastice (papaverină.m. se scoate bolnavul rapid din mediul toxic. Ulceraţiile sîngerează. C'.i M. cloralhidrat sau luminai i. clanoză. sindrom esofagian. euforie. astenie. 11. TRATAMENTUL DIFERITELOR INTOXICAŢII (Se prezintă în ordinea alfabetică) INTOXICAŢIA CU BIOXID DE CARBON S(> produce «rddonUil în prr-'/c'iiţ. mai rar în scop de sinucidere.mtă.. la unii bronhopneumonie. greţuri. i .!'• . ţ|n>to. Tratament. palpitaţii.i : . distonie neurovegetativă. Intoxicaţia acută este rară. Tratament: spălătură gastrică. ebrietate."(. cefalee.spălătură gastrică în poziţie Troiidolon liurg. ebrietate. se infectează. acid tartric. Pătrunde predominant prin inhalare. analeptice. vărsl-l uri (dacă sînt mari duc la deshidratare). Tratament: — Intoxicaţia acută: nu are antidot. scobutil).r. ameţeli. Iar concenlmţla d<« l ( i n „ <••. repaus la pat. hidroxidul de potasiu (potail caustică). agitaţie motorie. 11. sulfat de magneziu. oxigenoterapie. gastrice. mine-. INTOXICAŢII CU BAZE (HIDRAŢII ALCALINI) Derivaţii: hidroxidul de sodiu (soda caustică). Consecinţele leziunilor: dureri mari. convulsii şi moarte. Antidotul: acid acetic diluat (5%). ale buzelor. procmn «l In laboratoare. faringiene.6. din aer dotenulnă lni"Xlrnţln acutA. puţuri.i unor concentraţii nmrl (li. oxigenoterapl*» soluţie izotonică de clorură de sodiu. Survine accidental.hxi. preparate de ficat. Se manifesta cu i m . esofagiene. febră. cavităţii bucal*. Intoxicaţia cronică se manifestă cu sindrome hematologii pcnie pînă la agranulocitoză.INTOXICAŢIA CU BINZIN Este utilizat ca solvent organic In Industria cauciucului ţi vopselelor. somnolenţă. Rehidratare: analeptice (pentru Insulicienţă cardiorespiratorie). . INTOXICAŢIA CU BENZINA (inhalare de vapori de benzină) Simptomatologia: cefalee. acid citric. vitamina DU. n«sicjur. în caz de agitaţie. fenomene de colapl.

:ua . cercetarea încăperilor (prin flacără. mers ebrios. In •Iii. Simptomatologie: o foarte puternică iritatie a mucoaselor oculare şl respiratorie. TEOBROMINA (preparate xantice) Simptomatologie: agitaţie.Bromismul cronic evoluează cu semne nervoase şi cutanate (acnee bromică). Tratamentul: ca în intoxicaţia cu barbiturice.. d l r .iIc — de bine relativ — după care reapare o tuse chinuitoare. purgativ salin. i cliilco. oxi\\> • 11' i torapie.itologlui cofaloo. insomnie. febră („febra de fum"). dezobstruarea căilor respi ratorii prin aspiraţia mucozitătilor şi secreţiilor bronşice. a locurilor suspecte.iniriil. oxigenoterapia. simptome digestive (greţuri. — Profilactic. la vulcanizarea cauciucului. spălătură gastrică cu cărbune. i t i e laringo-traheală. o i. — Curativ: repaus absolut. inapetenţă. aerisire. INTOXICAŢIA CU BIOXID DE SULF Slnt expuşi intoxicaţiei muncitori care lucrează la fabricarea acidului sulfuric. f n l. per os 0. imliMnticu. — Bromismul acut. INTOXICAŢIA CU CAFEINA. l i. dispnee. înlctiuni imperioase. -•. somnolent^.il. aiiiin. pnrosto/ii. respiraţia arti ficială. analeptice. expectoraţie purulentă. gust dulceag tn u l||( 1' colici abdominale. tremurături ale mîiitllor.c . valorile cadmiului sînt crescute.simptom. uneori convulsii. respiraţie artificială.ildinont.antibiotice. j ' i i ' . 1 1 . INTOXICATA CU CADMIU Este de obicei o intoxicaţie profesională. nelinişte.•>! cllariu). I r i t . cianoză. INTOXICATA CU BROMURI Simptomatologia: identică cu intoxicaţia barbiturică. diaree). Simptomatologia în forma acută este de ordin respirator: tuse seacă. mici). amoţell. /.. greţuri..'. cefalee. TEOFILINA. — Profilactic: captarea prin absorbţie a SO2.i" * i urină. După faza de excitaţie cu iritatie. Tratament.Urmează o perioadă înşelătoare. bolnavul se linişteşte temporar ţi se instalează stupoarea în formele severe. de l. fibrilaţii musculare. vAi'ifilm j . arsuri cpigastrice. Edemul pulmonar acut este complicaţia cea mai gravă. verii). — Curativ: scoatere la aer.se tratează edemul pulmonar acut.11. «. în instalaţii frigorifice. | 1 01 o l r. 1( .'. Antidotul: sodiu-calciu-edetat.5 g la fiecaro i l c i i i n orc siiu intravenos.

hipotensiune. Incubaţia esto scurta {'. tulhiuJi'1 nervoase.du vărsatul!) piin|(itlv H i t l l i u lînrlilluilco/ cloidoln'/. ..nii nervul optic şi retina prin administrare de vitamina PP 100 mc| | 10 nil novocaină 1% intravenos. tegumente uscate.'. lilatea 50%. deshidralaro rapida. vărsături. amauroză).tulburări «imlIUv(vertij.4I i î <^. adi. reducerea salivaţiei. vărsături. după o perioadă clinică silenţioasă de 10 — 20 oro. . i i . . " . Tratament: spălătură gastrică. n m . INTOXICAŢIA CU CIUPERCI CVTf^** l t ^ V t ' * »t *r*ry t-l l » « ^»T v -lf . II.i r . din abundenţă.m n .imi'iit. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate precoce (cu porlrul<> /i Ui te mai redusă): 1. favorizăm diureza prin lichid. 1 . Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate întîrziată (gravitui<mare. ambliopie. SpAIAturA gnutrlctt: provoear» il Apare mai des prin utilizarea în scop abortiv. piMifj. ameţeli. cianoză şi tegumente rorl.. tulburări de vedere (acufene. fetidă.. diaree In roercibilă.it.1 . în l i n . instabilitate.il. infiltraţie retrobulbară cu utiopuia :. p l i a torie cu norartrinal şi oxigenoterapie.au «cid nicotinic (vitamina PP).i do tanin 2 — 5% sau soluţie de permanganat de potasiu. deshidratare pronunţată cu SH imperioasă.'J c nptiru brusc un sindrom gastrointostimil di. l loază brusc. combatem amauroy.» Ublouri clinice dramatice grupate în următoarele sindrorne: I. hepato-renale şi crampe musculare. nu i'Hiuia milhlot wpfi n . sialoreo. iciulln1 > In colaps. In intoxicaţiile grave: comă. Ciupercile incriminate sînt: Amanita phalloides. Simptomatologia: greţuri. colici abdominale. dureri abdominale.ln/ oxl<|oiiotorup|yi IM IK'Voic (ddi A cslc t'ii/ul) sr larc Untaincntiil l n s i i l l c l i ' i i [ i ' i rlrcillfllorll INTOXICAŢIA CU CHININA SAU CU CHINIDINA Tr. moartea se produce prin paralizie cardioiospiratorie. u ioduri.in'. virosa. in hlporsudoraţio. vitamina B12 l (ion 2000 gamma. 2. cu stare generala all« iată. tahicardie. vitamina Bt 300 mg. mortale): — Sindromul faloidian (holeriform tardiv). i i i i -M H I I . prinlu nicra şi A. colaps. deshidi. S indrom ul m uscarinian (sudoral) produs do mir >. obnubilare („beţia chininică"). n u . Acest tablou se in:. Mori. i .*41 * t t C 'l 1 i r 1 3l > Jl 1m -I ~ l » « Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile (otrăvitoare) poate rea 1 1 •/. i i i ' m. adăugind cărbune animal -. h i . vitamina A 300000 U.i. > IM 34.După o i n c n l i . Ciuperca producătoare este Entholoma lividiini. sudori profuze. soluţie de glucoza. ne <!• excitaţie. îl adun nistrăm 30 g sulfat de sodiu şi purgaţie. vîjîituri). scotom con trai. A. uneori sanguinolentă. combatem insuficienţa c a i < l i < M .i i porcile Jnocybes şi Clitocybes.n dic. I . fi oro) 9) manifestă prin: sindrom gastroenteritic acut.i ' . Sindromul entolomian (holeriform precoce) survine col mal f i < vont în intoxicaţiile cu ciuperci.

provocare df vărsături (spălătura gastrică cu suspensie de cărbune. purgativ salin şi clisiii. rchidratare. fenomene gastroenteritice. Tratament: Antidotul este atropină (contraindicată în sindromul dlropinic). scuI i IM l o do orice efort. instilăm soluţie de co-> . oxi-'i"iiotcrapie. apă lOOml.combatem durerea cu papaverină. I. brusc se instalează: delir. Psaliote etc. pulverizaţii cu o soluţie constînd • im Iiiposulfit de sodiu (2 g).i. I i i l u i iirdio. Sindromul de indigestie produs de ciuperci ca Boletul stanului.ă un sindrom hemolitic. dar de gravitate mai mică ca în sindromul faloidian. Sindromul halucinatei produs de ciupercile Agarics atropiniens şl l'N\llocybes. repaus absolut. Tratament: scoaterea rapidă a victimei din mediul contaminat. Intravenos. Durează doar cîteva ore.<•' i . scobutil. la nevoie mial-(| in . expectoraţle s.ilnfi :•!% şi pansament oclusiv cu parafină sterilizată. dispnee.ni(|iiinolentă.itio de 4—8 ore cu fenomene de gastroenterită. Tratament: antidotul este albastrul de metilen. 5. oxlgenotcrapie.l înaltă. gura este uscată. Sindromul panterlan (alroplnic) produs de Amâni t a muscarla şl A. n i | i l i i t l < ' . Prognost i c u l oslo rezervat.. după spălarea ochilor. INTOXICAŢIA CU CLOR Simptomatologia: strănut. în doze de l—2 mg la intervale de 30—50 minute. După o incubaţie de l—5 ore apare un sindrom (jnslroenteritic.a fragmentelor de ciuperci este ineficientă). după 24 ore so iir. uneori din (••iu/. tuse violentă.<'nli'iit(i şi Hvlvella aesculenta {zbîrciogul gras).5). dispare acomodarea la distantă. diminuare*» ?. accese do furie sau euforie. 344 . Sindromul helvellan (hemolitic) produs de ciuperca Gyromitra (i'". pneumonie. Profilaxia prin cunoaşterea ciupercilor toxice. Dupâ o incubaţie do l—3 oro. methemoglobini•anţl ţii humolizanţi. ' t i i l o r .actorii. Intoxicaţia se manifestă prin: cianoză şi hipertermlc. iar după 48 de ore apare un icter prin li'tmili/ă şi citotoxic hepatic.1. spălătura gastrică cu soluţie 5% de bicarbonat de sodiu 9! suspensie de cărbune. carbonat de sodiu (0. de asemenea paralizii nervoase. se combat agitaţia şi convulsiile cu sedative. spasme ale glotei. sînge necoagulabil. I. Se instalează după o im nb. antibiotice. lăcrimare. glucoza. se combate colapsul. se tratează insuficienţa acută renala şl circulatorie. se manifestă prin halucinaţii cu imagini de puncte străluciUhirc sau colorate sau linii mişcătoare. mers ebrios. 0. 20 ml soluţie l %. ixiiitliurlna. Simptomatologia. anemie. licinoglobinurie. midriazfi. INTOXICAŢIA CU CLORAŢI Clorului de potasiu şi cloratul de sodiu sînt toxici. confuzie.il<M/. Mortalitatea este între 2 şi 20%..

circulator. 1. gluconat de calciu şi n s p i i . brusc. INTOXICATA CU CURARA SAU CURARIZANTE Simptomatologia se caracterizează prin hipertensiune. midriază. curăţirea imediată a mucoaselor.i/lnfl. se asociază cu atropină 0.5 — 1. micoren.. noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon. strofantină. l . insuflare de oxigen. congestia feţei. Tratament: spălătură gastrică. 2) Intoxicaţia acută cu cocaină se manifestă prin agitaţie. clorprom.irdi ciiteme. Moartea poate surveni prin Nlnn>|M Tratament: repaus absolvii.. Tratament: spălătură gastrică. după care apar tulburflrl d< i i lin cardiac (tahicardie sau bradicardie. intubaţie şi respiraţie asistată. moartea se instalează prin paralizie respiratorie ^i m l .. Simptomatologia: greaţă şi vărsături. i | . semne de şoc grav. tahic. IM imun insuficienţei cardiorespiratorii. colaps cinulal Tratament: intubaţie şi aspiraţie traheală. piculci. dacă nu survine ameliora administrează noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon In fuzie intravenoasă. i cunoştinţei. l i l < nlriovcnlriculcir).. hipertermie. convulsii epileptiforme. cefaleo. extrasistole bigemlnnto. oxigen şi mimn-n (karion). . prin folosirea în terapie sau mnl iar în scop de sinucidere.i < n i>innol< n(A »l dezorientare. i i l i . iar cea gravă cu comă profundă. narcoză cu evipan. Simptomatologia: se manifestă sub două forme: 1) Şocul cocainic apare la persoane hipersensibile.INTOXICAŢIA CU CLORPROMAZINA (MJOOMA/IN) Simptomatologia. nu administrăm morfină (în agitaţie). apoi spnlălurn gastrica cu suspensie apoasă do cărbune animali . INTOXICAŢIA CU COCAINA Survine accidental sau în scop de sinucidere..5 • •adrophonmm (tensilon). i l m i r die. apoi comă profundă letală. în doze mari. Intoxicaţia uşoară evoluea/. pro licjmin (1/2 — l fiolă intravenos). colaps ţii n n i .v. i ţ m salivei. Tratamentul: adrenalină l mg i.. cu < u | U taţie. după care se introduce » uluii<» salină (o lingură de sare la un pahar cu apă). transpiraţii. halucinaţii. respiraţie asista 1. prin hipotensiune arterială. tremurături ale mîinilor. administrarea Imediată de antidot universal. purgativ şl < . INTOXICAŢIA CU DIGITALA Apare mai frecvent accidental. hipertensiune ai l< M M l .

Tratament: spălătură gastrică. antibioterapie. somnolenţă. Simptomatologia: halenă de usturoi.itropinfi. a coloranţilor şi Ia piopnrnroa unor medicamente. Combaterea colapsului. vîjîicturi.itument: spălătură gastrică cu permanganat de K l % (oxidant al fosforului). vitamine. Cele m «îl cUnoucutA suhstiiiiţo slut: /icxwnofon/u/. tuse violentă. După 3 — 4 zile apar icter. se corectează acidoza. INTOXICAŢIA CU OANGLIOPLEGICE Intoxlc'nţlllo survin In cursul tratamentelor sau accidental. în rtmirilo foarte grave apare edem pulmonar acut. Ingestia duce la ni'cro'/. . verIJ.t1 iisupru centrului termoreglării. INTOXICAŢIA CU FOSFOR Poute fi accidentală sau profesională. Notă: Slroiantina administrată în doză unică de l mg produce feno-iii-nc de intoxicaţie similare celor din intoxicaţia cu digitală: cefaler. INTOXICAŢIA CU FORMALDEHIDA (sinonime: formol.o. glucoza. Moartea survine între 5 şi 10 zile de la instalarea suferinţei. ilpolcriniu. pcntamctoniul. provocare Io v. formalina) Se întîlneşte la muncitorii din industria maselor plastice. i'omfl). purgativ salin. senzaţia de sufocare. urmează coma profundă. INTOXICAŢIA CU FENACETINA Fonncotina se întîlneşte în multe combinaţii antinevralgice şi acţioioo/. extrasistole. pentollnlutn şl d« dntfl mol roi «uiUl nKTuni//nm/mi şl pcmpldina. simptome ale sindromului hemoragipar şi nervoase (delir. urticarie. Simptomatologia: eriteme cutanate. vărsături. puls slab şi frecvent. Tr. dureri epigastrice. Tratamentul este ca în in-oxlcuţlo cu digitală. laboraSimptomatologia: lăcrimare. vărscHuri tahicardie. hipotensiune arterială. oxigenoterapie.irscHuri. INTOXICAŢIA CU FOSGEN Apnre în procesul fabricării fibrelor sintetice. mai ales în cursul defecţiunilor în etanSlmptomele şi tratamentul: aceleaşi ca la intoxicaţia cu clor. illnroo snnguinolentă. ameţeli. .nltrmjllcnrlnfi. cianoză. cafeina. se tratează insuficienţa •Irrultitorie acută. Tratament: nu există antidot specific. Esfe total interzisă adml-i de calciu. metrii. spălătură gastrică. efedrina şi adrenalină. semne de insuficienţă n'iialft acută.

ileus paralitic. mortale. Imipramina produce convulill. spălătură gastrică cu suspensie de oxid de fler IBU ludroxid feros. în razul Ingerării de sulfuri.).A. Incoordunare. Tratament: în reacţii de hipersensibilitate se administren/. cu noradrenalină. antibioterapie. După o fază scurtă de tulburări digestive. vitamine (B6 şi B12). întretăiată de convulsii. Mecamilamina poate produce tulburări neuropsihlce: tremurăturl. Spâlătură gastrică. INTOXICAŢIA CU HIDRAZIDA ACIDULUI 1ZONICOTINIC (sinonime: HIN. edem pulraomu sau hemoragie cerebrală. hlpurter34? . tulburări vizuale şl urinare. Iar în caz di supradozare apar hemoragii grave (epistaxis. cianoză prin methemocjloblnemie. şi pri luzii dt sînge proaspăt. aşezarea intoxicatului In poziţie dedivă.M. izoniazida. şi la nevoie noradrenalină In perfu/n'. perfuzii cu clorură de sodiu. în cazurile mai grave. sau la nevoie. molrorugU etc. oxigenoterapie. urmează coma. INTOXICAT» CU INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI (I.v. Provoacft şl un Intons ofoct atroplnlc: uicflclunod gurii. tebecid) Simptomatologia. Manifestările clinice pot fi de hipersenslbillzart la anumite persoane (şoc anafilactic. în stări de şoc grave: lir-inisiutcU nat de hidrocortizon i. eventual cu sînge. respiraţie artificială (la nevoie perfuzii cu glucoza. hematurie.O. cefolee. astm bronşic). In ht« moragii se administrează sulfat de protamină 20 U i. dispnee. reechilibrare hidroelectrolitică. Tratament: în cazurile uşoare. anxietate.Simptomatologii! hlpotenilune arterial» ortostatlrfl hrutnlA iau lincope survenite la ofort. INTOXICAŢIA CU HEPARINA SAU CU HEPARINOIDE Simptomatologia. combatem convulsiile cu fenobarbital.v. intubaţlo traheală.) Subliniem că accidentele pot surveni şi la doze terapeuticei flitul nocive prin asocierea lor cu alte substanţe ca: vasopreaoarele fi Qfn/«'laminate. Tratament: nu există antidot specific. constipaţie. care pot provoca hipertensiuni acute. perfuzii cu soluţie de glucoza şi hlpertensină. Tratament: îndepărtarea victimei din atmosfera toxica. INTOXICAŢIA CU HIDROGEN SULFURAT Şl SULFURI ALCALINE Simptomatologie: lipotimie.fi Imediat antihistaminice şi calciu intravenos. confuzie mintală şi halucinaţii. rinită. respiraţie artificială. oxigenoterapie.

ilco. .il.-ildiilo) sau în tentative de sinucidere. cefaleo. gastroenteroo l i i .la. sialoree. — In caz de inhalare de vapori de iod: respiraţie artificială. gastroenterită. bronşită. salivu. cu colici abdominale violente. 3) Substanţele de contrast radiologice produc la unele persoane la icurt interval de timp — după administrare — senzaţie de teamă. migrena. cpunilio extrarenală.uncnt: se vor administra imediat lapte şi albuş de ou pe calo i « i l . l>ciln!iiiri (jnstrică cu lapte şi cărbune animal. în lipsă. concomitent se adminisn'd'/rt Inlnimuscular BAL (sulfactin). colaps. în intoxicaţie gru-vfl. i/r. . stimularea circulaţiei. uneori leziuni caustice ale mucoaselor ju slngorări. hemisuccinat de hidrocortizon. sia-. accidental (confuzii de iili. Triitiiinnnt.mie. i . se combate şocul. iar uneori stare de şoc grav. i licinoragică. l i. — In caz de accidente alergice cu substanţe de contrast (şoc anaI luetic) se administrează: noradrenalină. ini Iu toimolo sovrro rol. lăcrimare. INTOXICAŢIA CU MERCUR SAU CU DERIVAŢII SĂI Intoxicaţiile se produc prin supradozare. Tratament.A. tuse. se combate durerea cu papaveInfl ţi eventual atropină. Simptomatologie: stomatită cu gust metalic.O.n u/r/r de inorllnfl: ofortn ro.i i i i l u cu poliurie la început. colaps.url. 2) Inhalarea vaporilor de iod determină: coriză. anurie. uneori mortal. eventual Idem pulmonar. paloare. gre. (uimi. hipoliMislune. Curativ: repaus absolut şi linişte. l'rotilactic: prevenirea bolnavilor de a nu asocia mecll-cu f. sîngerare în hi-j în colaps se administrează hipertensină.splrntorll. rcscrpinele: eferlu tuiiNloiuili'i lHirhltiith'vl<>: comfl prolungitfi.M. hormoni anabolizanţi. durerea se combate •u (inalgezice. iar în cai i i )!• grave hemodiallză prin rinichi artificial sau. inhanroa de soluţii de tiosulfat de sodiu 5% sau bicarbonat de sodiu 2%. vîjîituri în urechi. INTOXICAŢIA CU IOD SAU CU lOBURI Simptomatologia: t) Ingerarea poate produce: coloraţia cafenie a mucoasei gurii. apoi albuminurie. mtlhistaminice. nu se administrează antili mai — Leziunile renale se tratează cu aport bogat de lichide. — In caz de ingerare: spălătură gastrică cu scrobeală sau cu solu10 do tiosulfat de sodiu l %. alcoolul: stare de ebrietate. urticarie. frisoane. imediat ce este posibil. dializă pe: perfuzia cu glucoză-insulină.oroo.illornativ cu provocarea de vărsături. anurie. tahicardie. loluni K . uremie. colaps.

OI'IACII In această grupa 'Illr^ »piul. care se administrează leul intravenos cîte l fiolă (5 mg) la fiecare 10 — 20 minute (sau subcul. masaj cardiac. moarte. Tratament: antidot universal. Diagnosticul se face din anamneză. diaree. vfirsaturi. respiraţie superficială. i . inconştienţă.m. cloralhidrat 3 g în clismă. faţa roşie. urmată de provocarea de vărsături sau/şi purgativ salin dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă. horoina. paloare. do« lantin etc. Simptomatologia se grupează în 4 perioade: 1) Perioada euforică: precede pe cea toxică. mioză. Corectăm tulburările hidroelectrolitice şi asigurăm aportul caloric parenteral prin soluţii de glucoza. supravieţuirea peste 12 ore poate indica un prognostic mai bun. sudori profuze. somnolenţă. Forma uşoară: stare pseudoebrioasă. apoi spălătură gastrică cu 240 ml p«rmanganat de potasiu 1% şi terminăm cu suspensie de cărbune anlninl) provocare de vărsături. administrare de purgative. 2) Perioada de excitaţie: apare excitaţia psihomotorie. tuse iritativă. prăbuşire tensională. areflexie. caracterizată prin o stare de bună dispoziţie. Forma supraacută: arsuri bucofaringiene şi epigastrice. se aplică garou deasupra rogiunii. tensiunea arterială scăzută. ambliopie. cefalee. Antidotul este naloriina. frisoane. obnubilare. greţuri.it. tremurături. Se tratează insuficienţa cardiorespiratorie acută.ll snl (morflmi. Se asigură evacuarea intestinului (clismă) şi a vezicii urinare (cateterism vezical). vărsături. Amelioniron stării începe cu o criză sudorală şi poliurică. i i u l c n .). vertl]. Prognosticul: comele profunde evoluează spre moarte. Forma acută: paloare. «ilc<ilol/. puls accelerat. tulburări senzo riale. asistarea resplrntlol şi oxigenoterapie. colaps şi moarte. coma cu faciesul roşu. sudori. tot în doză de 5 — 10 mg). se injectează adrenalină local şi se aplică pungă^cu gheaţa. vărsături. Tratament. codeina) şi substanţele» sintulico cu cfoct morfinic (miiilijiii. 4) Perioada terminală: coma cu mioza morfinică (pupile punctifor me). 3) Perioada de depresiune: oboseală. respira* ţia agonală şi pupila punctiformă. ( l i l . roşeata feţei. INTOXICAŢIA CU NICOTINĂ Simptomatologia variază în funcţie de forma clinică. colici abdominale. anglotensiufli tn convulsii. respiraţie Cheyne-Stokes. 349 . combaterea colapsului prin norarlrinal. In caz de slncopft cardiacă. Spălătură gastrică cu permanganat do | m i . Dacă toxicul s-a injectat subcutanat.INTOXICAŢIA CU MORMNA. somnolenţă. siu 1/5 000 sau tinctură de iod l ml la l 000 ml apă. cefalee. tulburări respiratorii.

miisulor plastice. trlnltrotoluenul. rruliKl riscul du Intoxicaţie profesionala. •— In caz de ingerare: antidot universal. . Evoluţia letală este extrem de rară.Pentru accelerarea reconversiunii methemoglobinei se adminisIrcii7. ameţeli. vîjîituri. prăbuşire tensională. Calcă de pătrundere este cutanată ti rexplratorlf. cînd faciesul este roz-zmeuriu. convulsii. confn/.1 — midriază sau inegalitate pupilară. Prognosticul este în funcţie de doză. palpitaţii. exsanguinotransfuzii. furnale). — In caz de absorbţie prin piele: îndepărtarea îmbrăcămintei şl spălarea suprafeţei corpului în întregime. carboxihemoglobina. în caz de respiraţie ineficientă. ajungîndu-se la starea comntonsfi.il: soluţie de albastru de metilen 1%: tionină. accidentală sau în scop do •Inuciclore.INTOXICAŢIA CU NITRO Şl AMINODMIVATI Al HIDROCARBURILOR AROMATICE Aruytl dorlvnll slut: anlllnn. respiraţie Cheyne-Stokes. în care moartea survine în cîteva secundo: instantaneu sincopă — convulsii — moartea. mio/. perfuzii cu sînge proaspăt. vărsături. Au O Inrgfl ullll/nrc In Industiln cauciucului. dispnee. art'IIcxic. survin complicaţii. Dacă bolnavul este scos din comă. Asigurarea perrnea- . Moartea survine In i llrvd orc sau zile prin paralizie respiratorie. color (iuţilor utc. produs foarte dtabll. garaje închise. greţuri. cu apă caldă şi săpun. tiraj insuficient la sobe. tulburări de ritm cardiac. La 30—40% apare co-i i . albastru de toluidlnfl. Intoxicaţia poate fi acută şi cronică. polipneo la (>. Simptomatologia: la o methemoglobină de 10—15% din hemoglo-tutuiţi apare cianoza. — Indiferent de calea de absorbţie: oxigenoterapie. intervenţia rapidă şi de stnI I M <>M|miisrnului. coI i i p . Simptomatologia: — Intoxicaţia supraacută. Tratament profilactic: etanşeizarea instalaţiilor şi asigurarea unei vontiltitii locale. tipoi cefalee. Formează cu oxihemoglobina. intubaţie trahiNilfi şi respiraţie asistată. nltrohrii/cnul.i .. greţuri. agitaţie maniacală. hipotermie.iliimpnt. insuficienţă respiratorie» aeuUî. palpitaţii. dinltrobenzenul.. Tr.ie mintală. INTOXICAŢIA CU OXID DE CARBON Oxidul de carbon (CO) rezultă din arderi incomplete (fier de călcat cu cărbuni. ca simptom cardinal. spălătură gastrică cu sus-pinsle apoasă de cărbune animal. medicamentelor. dispneea de efort. stare ebriiiftsrt. Tratament curativ. Antidot: oxigen concentraţie 100% (grăbeşte descompun i ' H ' i i i iirbnxiliomoglobinei şi eliminarea gazului). glucoza. cuptoare. -• Intoxicaţia acută se prezintă cu stare precomatoasă cu uşoară euforie.') 75% se instalează coma. Actluncii toxică so duloreşte transformării hemoglobinei în methemoglolilnfl.

Oxigenoterapia hiperbară (O 2 la presiunea do 2 atmosfere) dud este posibil. comă cu areflexie. hiperoxcltabllltatt. Respiraţie urllllclnlfl l. cefalee. Antidotul este atropină. Simptomatologia: Tulburări gastrointestinalc: vărsături. hipersalivaţie. stop respirator. oboseală.v. hipersudoraţie. rinoree. tulburări amnezice. TrnUimentul edemului pulmonnr nnil duc/l oxlstn. 2. dia ree. Inhibă colinesteraza şi duce la acumulare de acetllcolină. colici abdominale. Simptomatologia. Compuşii organocloraţi (D. insomnie. Caisa do pătrundere: aeriană. Coinh. confuzie mintală. fiind astăzi tratamentul cel mai eficace. Hexaclorexan.A. (l—2 f i olt) imediat după atropină. Se administrează intravenos sau intramuscular. din 15 în 15 minute. mai ales a muşchilor respiratori.bllltftţll cflllor rosplmtorll. tratamentul convulsiilor (se vor evita barbituricele) şi al insuficienţei cardiorespiratorie acută.i nevoie.P. crampe musculare.). lăcrimară. dizartrie. Compuşi organofosforici (Parathionul: sinonime: Ecatox. fibrilaţii musculare.ilcrr i edemului cerebral (glucozfl hipertonfl.M. edem pulmonar acut. hiponru/lo/ manifestări cutanate: eritem.G.D.T. Alkron. verti]. digestivă şi transcutanată. în cazuri grave paralizii musculare. Dintre multiplele preparate amintim: 1. dispnee. In cazuri foarte grave ataxie. i.N.T. Antlhlotornpln do pr< tecţie. somnolenţă sau insomnie. convulsii.) sînt substanţe liposolubile avlnd ca efect toxicologic provocarea de tulburări digestive şi nervoase (convulsii). Se adaugă Toxogonin (R. Se descriu 3 sindrome clinice: a) Sindromul muscarinic (efect parasimpatic): mioză. manifestări generale: cori/d. c) Sindromul nervos central: anxietate. vărsături. care antagonlzează efecttlt acetilcolinei. respiraţie periodici Cheyne-Stokes. pentru reactivarea colinesterazei blocate de toxic..) Pirrangit (Budapesta-EGYT) sau P. spălă tură gastrici) dezobstruarea căilor aeriene. b) Sindromul nicotinic (asupra muşchilor voluntari): slăbiciune musculară. pînă la apariţia fenomenelor atropinict. Comluitoron Insiiflrlontnl clrculnlnili <H ul< la nevoie. D. Tonicardiace In insuficienta cardiaci. dprmatite.F. derivaţii indnnulul. hiperestezii cutanate. colici abdominale. tenesme. Gamexan. rruinltol). diaree. Toxafen etc. Se spală tegumentele cu apă şi săpun. tuse. INTOXICAŢIA CU PESTIC1DE (INSECTOFUNGICIDE Şl DERATIZANTE SAU RODENTICIDE) Intoxicaţia cu pesticide constituie cea mai frecventa intoxicaţia accidentală şi una din cele mai grave intoxicaţii voluntare. se repetă de 2—3 ori în 24 ore în funcţie dt evoluţie. apoi se instalează tulburările nervoase: flbrllaţii musculare. 351 . cefalee: rinichiul şi ficatul pot ti (itinse. parestezii. cttt l—5 mg. Tratament. dureri faringiene. hipersecreţie bronşică. care dă o hiperreactivitate parasimpatică (vagală) şi a sistemului ntrvos central.

dispnee. comă urmată de oprirea respiraţiei şi a inimii (fibrilaţie ventriculară).. în lipsă se va utiliza procainamida per os (0.. tomoriu.antidotul este glicerolmonoacetatul. spălarea tegumentelor cu apă şi săpun. tahicardie.sl(i<|inns..5% i. Warfarina (sinonime: dethmore. novocaina 0. Simptomatologie: tulburări digestive.v.5 ml/kilocorp) i. tulburări nervoase: ataxie. anemii acute grave. 5. Tratament: spălătură gastrică. ramors. calmante ale tusei. Fluoracetatul de sodiu: se utilizează împotriva rozătoarelor. cianoză şi edem pulmonar.v. La cîteva minute sau ore de la ingerare apar: vărsături.5 g). Simptomatologia: semnul esenţial este hipertermia. uneori leucopenie. Acţiunea lor to xică puternică se efectuează prin blocarea procesului de fosforilare oxldalivii (inhibarea sintezei legăturilor fosfatice bogate în energie ne cesară supravieţuirii celulelor). hernii toarne perirenale şi hematoame musculare. 4. evoluînd cu un IctcT yrav. (i. Dlnltrofenolul (DNP) şl dinitrocrezolul (DNOC). tiosulfat de sodiu 10 nil soluţie 10% i. rigiditate musculară. In acelaşi scop. ackosin. uli'iine sau cerebrale. convulsii.. racumin)..spălătură gastrică cu apă hlciiibouatată. spălătură gastrică cu cărbune activul. în formele neglijate se pot observa hematurii.tratamentul edemului pulnionni «icul.tulburări respiratorii. convulsiile se combat cu barbiturice şi calciu gluconic. oxigenoterapie ţ*i inspiraţie artificială: se combate hipertermia prin împachetări umede.1—0. Depresiunea respiratorie se combate cu oxigen. eventual asociată cu papaverină sau chinidină injectabilă. polipnee. purgativ lalin. prostraţie. Simptomatologia.vitamina Kt l fiolă de 20 mţj. Simptomatologie. soluţie 60% (0. tuse irlInllvrt. Anlu (sinonime: antan. tulburări de ritm cardiac.m.. fiind un rodenticid foarte puternic. agranulocitoză.il. oprirea convulsiilor cu fonobarbital. 3.. i..v. asociat cu respiraţie asistată.li. în cazuri grave. hemoragii digestive. 352 . îndepărtarea toxicului de pe tegumente. Tratament: nu există antidot specific.v. punitiv salin. sau i. Tratament: spălătură gastrică şi purgativ salin. în cazurile severe la indivizi prcdispuşi se poate observa o insuficienţă hepatică.imtuit: nu exista antidot speciile. vărsături. sîngerări urmate de transfuzii de sînge pronspăt şi dacă este posibil perfuzii de factori ai coagulării. deratox).. combaterea insuficienţei cardiorespiratoile acută (nu so administrează norartrinal sau efedrina). iin'i şi clorpromazină. Tratament: spălătură gastrică sau provocare de vărsături. purgativ salin. nl.

ln respiratorie stimularea respiraţiei cu micoren. Tratament: antidotul este calciu-disodic-edetat i. (l—10 g/24 ore). diaree. halucinaţii auditive şi vi/. nefrită toxică anurlcă. Simptomatologie: vărsaturi. INTOXICAŢIA CU PLUMB Şl SĂRURI Mai frecvent evoluează sub forma cronică. urmate de comă (se poate instala şl direct). secuse mul* culare. furnicături şi prurit generalizat. respiraţie artificială. clorpromazină. l Tratament. neuleptil. înţepături In limbă şl fttrlnc|e. INTOXICAŢIA CU PILOCARPINA Şl ALTE PARASIMPATICOMIMETICH (eserină. sedarea convulsiilor. FENOTIAZINELE (sinonime: alergan. Plumbemia crescută (normal 30—50 gamma %0). acetilcolină) Simptomatologia în intoxicaţiile cu aceste substanţe determină un tablou clinic similar cu acela întîlnit în cursul sindromului muscarlnlc: hipersecreţie sudorală şi salivară. Starea generală alterată. mlnNlonlo. 23 — Boli Inlirn» — pentru undi e medii III . reacţie meningeală. colici abdominale.ivi«<jher9 ECG. Pioîilactic se vor respecta normele de protecţia muncii. Simptomatologie. Intoxicaţia cu romergan evoluează cu convulsii generalizate. conţi m (u musculare. IVnicilamina acţionează similar. regitină sau hidralazină (în hipertensiune). comă.) Derivaţi fenotiazinici: delazin. diaree. (normal 60—80 gamma %0). în p. atropină. Tratament: spălătură gastrică cu cărbune animal sau soluţie d«« permanganat de potasiu. In unele intoxlnitil nuiMvn poate surveni o hipertensiune. bradicardie şi hipotonsiune. Antidot: atropină (administrată intravenos: 2—3 mg la fiecare 2 ore). Cazurile {parte rare de saturnism acut sînt accidentale sau voluntare şi evoluează cu următoarele simptome: arsuri buco-esofago-faringiene. prostigmină. majeptil. atosil etc. Veratrtna.v.ualo. purgativ salin. agitaţie pilihO* motorie. levomepromezlna. vărsături incoercibile. repaus la pat şi sii|n. plumburia pasta 200 gamma %0. tulhurflrl de v«il . antispastice. fenergan. colici abdominale. Simptomatologie. tratamentul insuficienţei respiratorii acute. Spălătură gastrică cu sulfat de sodiu il%. meleril. tahicardie şi hipertensiune. mioză.mdb. INTOXICAŢIA CU ROMERGAN. emetiral. iar la nevoie inlubaţld orotraheală şi respiraţie asistată cu oxigenoterapie.7.

iuilo uşoare şi medii.il. perfuzii cu glucoza 5%.ll. INTOXICAŢIA CU SCOPOLAMINA Simptomatologie: depresiune. bromuri împotriva delirului. Ti. tratamentul convulsiilor cu barbiturice. spălătură gastrică. recomandabilă în Cfl'/. Se vor evita uleiul de ricinii. cu delir. combaterea convulsiilor cu baitllinl.ipl care explică atingerea nervoasă şi prin citoliză hepatoIt'll. convulsii. diaree. oxigenoterapie.vărsături.iro. Scoaterea victimei din mediul toxic. tricloretilenul) — Sulfura de carbon ca solvent organic pătrunde în organism prin in i i . Tratament: nu există antidot specific.n c pentru lipoidele sistemului nervos central.). .colorarea pielii şi mucoaselor în galben. Acţiunea toxică rezultă din afinitatea m. Tratament: spălătură gastrică cu suspensie de cărbune animal: pur((dlive. spălătură gastrică. barbiturice în caz de convulsii. combaterea colapsului prin perfuzii cu norartrinal.iic. Se administrează subcutanat. punjiiliv salin. f. — Tetraclorura de carbon şi tricloretilenul sînt solvenţi organici In i M utilizaţi în industrie. INTOXICAŢIA CU SOLVENŢI ORGANICI (sulfura de carbon. coIfips. tetraclorura de carbon. purgativ salin. M. provocare do vârsflturli administrare de purgativ (ulei de ricin 30 ml... INTOXICAŢIA CU SANTONINA Simptomatologie: viziuni colorate în violet şi xantopsie. ingestie sau transcutanat.l.Tratament: nu există antidot specific. oxigenoterapia. Spălătură gastrică.imcnt: nu există antidot specific. tratarea Iniuflt' ! > nţ.hidratare. grăsimile. colici.. alcoolul. insuficientă resptrntoiio tu usfixie şi edem pulmonar acut. 5—10 mg. Tratament: antidotul fiziologic este pilocarpina. somnolenţă. ovipun. Simptomatologia se traduce printr-un sindrom ebrios. hidratare orală sau perfuzie.•' "inito hopoto-rciinle. Acţiunea are loc prin afinitatea mare faţă de llpoido. sindrom dlfJoHtlv -?i (iinirie. Simptomatologie: tabloul clinic seamănă cu cel al intoxicaţiei cu <il< noi etilic. Se îndepărtează veşmintele contoniiii. se repotii de 4—5 ori pînă ce se obţine umezirea gurii. spfliftturft gastrică.

dezorientare în timp şi spaţiu. unoorl ie 810ciu/ă şi edem Quinke. Se mai ponto lnlt>«l respiraţie artificială dirijată. in 1 ctndu-se po cale digestiva sau prin Injectau. eozinofilie. Este utilizată în agricultură ca n > . h nlirkl. SpfiKilin.. Tratament: nu există antidot specific. Se adminlstroa/. i \ ' ..i\ IM||II«K> proluiujiUI. împotriva unui pd «ari de pradă..( l u d (te la In >. Tratamentul Insuficienţei renale acute în accidentele renale. cu reflexele absente. afebril. Tratament: nu se administrează sulfamide celor cu leziuni hepatorenale.. r . romerganul. i n l h nor.1. Spălătură gastrică şi instilarea de ulei de ricin (nu sulfat de 10diu sau magneziu). e) manifestări nervoase (cefalee. vede obn-i lele In v«M(li'. clisme cu cloralhidrat. deoarece pot apare mai tîr/iu sau se pol . n n .i < |. agranulopenii. INTOXICAŢIA CU TRANCHILIZANTE (meprobamat. . astenie.IN T O X ICŢIA C U S T R IC N IN A A Intoxicaţia cu stricnina poale II accldciiloln unu vnlimi .. apoi 2—4 g bicarbonat de