P. 1
46909701 Cristian Popescu Boli Interne Pentru Cadre Medii

46909701 Cristian Popescu Boli Interne Pentru Cadre Medii

|Views: 403|Likes:
Published by Wladislaw Kowalczyk

More info:

Published by: Wladislaw Kowalczyk on Feb 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/07/2015

pdf

text

original

B O LIN T E R N E I

pentru cadre medii Ediţia a Il-a

EDITURA MEDICALA BUCUREŞTI. 1980

CUVÎNT INTRODUCTIV la ediţia a ll-a

Epuizarea într-un timp scurt a primei ediţii a volumului „îndreptar 'ff boli interne (pentru cadre medii)" a făcut necesară editarea celei de-a II-a ediţii. In redactarea volumului de faţă s-a ţinut seama de proytuscle ştiinţelor biologice şi sociale, de sugestiile valoroase primite Hn la cadrele muncii şi de la medici, precum şi de propria experienţă In răstimpul celor 6 ani care s-au scurs de la apariţia priediţii. Faţă de volumul anterior s-au efectuat importante restructurări de Hinterial în concordanţă cu noile cunoştinţe şi s-au adăugat noi capi-'«>/«. S-au extins toate temele din partea generală şi s-au adăugat — tlnîndu-se seamă de importanţa lor în activitatea practică •— următoa-'K/C capitole: folosirea optimală a repausului în cadrul tratamentului, tillmcntaţia raţională a omului sănătos şi bolnav; tratamentul antibac-tarlcin-, tratamentul cu preparate de cortizon-, terapia imunosupresivă; Itulncofizioterapia şi cultura fizică medicală. In partea specială s-au tratat bolile după schema din prima edif/n pe aparate, adăugîndu-se noi capitole ca: bolile mediastinului; insullt'l^nţa respiratorie; hipotensiunea arterială; topografia abdomenului; ttilhnrări hidroelectrolitice şi acidobazice; balneofizioterapia în bolile uşuratului urinar şi în bolile reumatismale cronice; colagenozele şi huictici antisanogene: fumatul, alcoolismul şi consumul mărit de cafea. ft'ii adăugat şi o iconografie strict necesară înţelegerii textului. Ca şi în ediţia anterioară s-au tratat probleme practice care stau *n /a/a cadrelor medii din teren, căutînd să fim cît mai exhaustivi şi In acelaşi timp evitînd orice repetare. Volumul de faţă are extindere •i IM / mare şi sperăm că şi o îmbunătăţire corespunzătoare. Plecînd 3e

ntfit 09 teutt prnhfanwlt) d9 txpcrMfâ medicală 9! recuperare a llâlll rtc /nunrfl fi principalelor hnll cn potenţial Invalldant. nin ptlinl cn m'flayl Inlcu's observaţiile critice competente şi nltnarc 1u//iMii/ni Hdlturll medicale pentru sprijinul acordat la apariţia pre-' etltlll.
A to ii u r

Napoca, Iulie 1978

CUVÎNT INTRODUCTIV la edifia l

Necesitatea unui material informativ sintetic de boli interne, elaborat după programa analitică în vigoare şi după necesitatea din teren pentru cadrele medii sanitare, s-a făcut simţită de multă vreme, atît pentru cadrele didactice care predau bolile interne, cit şi pentru elevii în curs de pregătire sau cadrele aflate deja in activitate. O activitate clinică îndelungată, efectuată, atît în staţionar, cit şi ambulator, conjugată cu experienţa dobîndită în activitatea didactică la Grupul şcolar sanitar Cluj, ne-au dat posibilitatea să observăm o .vene de lacune atît în cadrul pregătirii teoretice, cît şi în munca pe teren a absolvenţilor. Plecînd de la observarea acestor lacune, ne-am străduit să pre•/.entăm mai întîi lecţiile noastre sub forma unor fascicule intitulate „Note de curs de medicină internă", cu care am dotat biblioteca şcolii noastre, pentru ca ulterior, în urma interesului stîrnit de acest material pentru elevi şi absolvenţi, să revedem conţinutul lor şi să-1 redactăm, sub forma „Lecţiilor clinice de medicină internă pentru învăţâmîntul sanitar postliceal". Ne-am străduit să prezentăm cunoştinţele necesare elevilor în mod sintetic, dar să răspundem necesităţilor din producţie şi orientării prolilactice a medicinii din ţara noastră. S-a insistat asupra urgenţelor din diferite boli pe care le întîlnim mai des pe teren, deoarece practica a arătat, pe de o parte, o mai slabă orientare a cadrelor medii sanitare în nc.eastă problemă, iar pe de altă parte, ştiindu-se că de promptitudinea acordării primului ajutor medical depinde adesea viaţa bolnavului. Cunuscînd faptul că un cadru mediu sau auxiliar sanitar (soră, moaşe) tămîne adesea singur la dispensar, la un serviciu medical sau deservi'ffte un punct sanitar izolat, am încercat să prezentăm astfel matei laiul încît să fie accesibil, la îndemînă şi să-1 poată folosi orice cadru Interesat, indiferent de timpul care s-a scurs de la audierea unor cazuri (h medicină internă sau de nivelul lor profesional.

/«•-«m străduit ca noţiunile să fie predate concis, dar în acelaşi ,i(l f/c clare, să aibă înlănţuire logică, astfel încît, aplicîndu-le In led, c/cv// să înţeleagă de ce anume trebuie să procedeze într-un II M. n /xirfca gcnera7d sînt prezentate noţiunile de boală, bolnav, mcr /c diagnostic şi evoluţie a bolii, subliniindu-se supravegherea /c.xrt n bolnavului. Plecînd de la experienţa personală şi exigenţele l ' - , la cc/e mai multe boli am introdus în loc de „tratament", no* < !< • „îngrijiri". Am insistat asupra noţiunilor de deontologie, atlt < <-\<i/c î;i viaţa de toate zilele. n '•ontinuare am prezentat suferinţe ale organelor interne pe apar. 1 1 nun .se face în mod clasic: definiţie, etiologie, simptome clinica /•/oi ari paraclinice, evoluţie, complicaţii, îngrijiri. In formularea ( / / < • / ,s-<i căutat să se prezinte fondul noţiunii cu implicaţiile esen<!>• J;ifc/c</c.re a sarcinilor de îngrijire complexă. Astfel, spre exemIfllniml infarctul miocardic ca o necroză ischemică şi ca o marc it<1 nn-ilntilă, s-au subliniat consecinţele: măsuri imediate de trăit y i K-JXIUS necesare vreme mai îndelungată, pînă cînd zona p /,(i/d .v i • x < / cic a triz a . i'pcrd/n i - < / prezentarea amintită va răspunde necesităţilor didactice, /(>(//(•() .•.,•/' va permite sesizarea gîndirii medicale în elaborarea \otilirnliii yi îngrijirea bolnavului. n III /MVK/U activitate didactică am ţinut seamă de exemplul marit>$lil nun'stri, regretatul academician I. Haţieganu, acad. A. Moga F jf, t//, O. For/or, membru corespondent al Academiei care ne-au (tt *fl /n' slnlilntm asiduu pentru a forma şi a da reţelei medico-sa'iu ifttul (Un cnn<>ytlnt''l<- cJştigate de la marii noştri dascăli şl in»i nuntim /» i/r;ifu, aircvrdm sd aducem o modesfd contrl-/fi i i/i1f/«'(i ! . / . • < r/r . MIC /ic ocupăm. 'tun /ii lini n " /; i/> / s or/cc observaţii critice, sugestii şl tnwl l»i vnr/tti' unu Ilonti a viitoarei noastre activităţi. '1H//HIM/IM tuturor Gtslor c«n.- ne-au încurajat pe această cale. A to u rii

CUPRINS
•fVliif

/nlroduct/v la ediţia a H-a 3 Kvlnf Introductiv la ediţia I 5 Wf, InliiMliircro. Probleme generale ale medicinii 11 * i l '.loric. Introducere în medicină 11 'liiitipiile organizării ocrotirii sănătăţii în ţara noastră 13 'linripalele specialităţi medicale 18 Mijloacele generale prin care se acţionează în medicină 19 loţiunoa de sănătate, boală, bolnav 21 ini/nle bolilor 22 'lecţiile de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor patogeni . . 25 vnlntia generală, diagnosticul şi prognosticul bolilor 29 înlnmentul bolilor (principii generale) 35 îl.l. Folosirea optimă a repausului în cadrul tratamentului 36 .11.'A Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav 38 (1.3. Tratamentul cu medicamente (principii generale) 43 ,11 :i. n. Tratamentul antibacterian (cu antibiotice şi chimioterapice) . . 46 ,11.'t. b. Tratamentul cu preparate de cortizon 50 'l '1. i1. Terapia imunosupresivă (imunodepresivă) 54 ( llnlni'nfi/ioterapia (principii generale) 55 i l'uliil ( ndrolor medico-sanitare pentru asigurarea unei asistenţe medicale • in rnlltntc superioară 65 > ' nunţiului respirator 71 mii olomentare de anatomie şi fiziologie 71 ml olctnontare de semiologie 72 "trtil <'f)inplomenitare în bolile aparatului respirator 76 |illi« cfiilor respiratorii superioare 77 Uluita acută („răceala", guturaiul sau coriza) 78 Hlnltn alergică spasmodică . _. 78 Klnlliiln cronice 79 • l,nilnţ|ltol« 79 a.4.4.1. Larlnglto striduloasă 79 80 «cută 81 cronice 82 acute 83 inla pnmimocoolcă !i'1 Mă pulmonari M

. Hronhopneumonia ...... piiimiiikx oniozele .. Bolile' Inimii . Bxplontri complementare în bolile cardiovasculare ........1..................0... ')...... Plmireziile netuberculoase . IriNullc lenţii respiratorie ..... 3............. Mloonrdopatiile ...................... 1 4....... Plnmn/llln ..... 1 4. £!nfl/emul pulmonar .................... lunii cnrillm A congiitlvA l vinului pnlltnllett hollln nilmlfllo funcţionale l• llolllu nil»llnle oigniiJce .................... C'lilNlnl hld'Qtic pulmonar .... 2... Abcesul pulmonar ... Pleuro/........... Scleio/......... l.. Hronşiectazia ............ l............. .................... Poilcarditele ...... \... Pneumoniile viiotice (atipice) . 2....... an| mul bronşic . l'lourezia tuberculoasă ...y.... l..... Itollle medlastinului .............................. .......11........ '. S... k.. lllpirteiulunun arteriala l < ' l..... Alto pneumonii bacteriene ....2.... Pitiileularitfltilc îngrijirii bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator lllu npiinitiilul cardiovascular ............ l..... ............................... l...........3.... fHIologla bolilor cardiovasculare ...toinul Inli'lliltxlkr i .. j.. Gnngrena pulmonară ............... .... \......4. 2...0.......0.... 2. Tiilintciilozn pulmonară ...... hollln vonnlor periferice Pnitii itlniltătl 'il«> îngrijirii bolnavilor cardiovasculari a npninllilul (Iligestlv Noţiuni elnmontnro do anatomie IUi(|luiillu lopoginllce ale abdomenului l'l/lolo(|ln npnrnliilul digestiv llolllu npnrntulul digestiv ' ll ol ll u c vi vl ta tll ' b u c al e M ol ll e In il n g ul ui ll ol ll n e s of uţ lll lu i Sl ni pl oi n el o cl in ic e g e n er al e al e b ol il ..... 2.elo pulmonare ................... Noţiuni demontare de semiologie ...... '^ Supiirntlllo bronhopulmonare . Noţiuni demontare de anatomie şi fiziologie .iile purulente ................1..fl.......141...........................lpollliiln Sincopa hiNiiflclenln cliculntorle periferică Ii" .. Cimentul bronhopulmonar ...................8..... lllpi'iteiiNhinnn arteriala Alnlonc loio/fl Hollln «i Imulor < onwînru îl'1 i AiM|lnn puctornlA l Inlnirllll lillnctiidlc l 'iliiit. .............

Bxammiul roprologle H/ i 1 1. 1 H V 1 1 7 B M W l H M 0 1 OI I ( M 0 4 9 1 0.or organelor digestive din cnvltntoa abdominala . lixplorărl poracllnlco In bolii* 4.6. .4.0. .' .1.4. . Stmpiome clinice ce Indică o urgon(rt niudlco i hlrurglială ubdoînlnală 4. 1 ( M l OI I ( M l W 1 0 4 1 0 1 1 0( i l O H l O H 1 0 H . 1 1 1.

llll 11" 121) 121) 121 123 124 12(1 12H l '14 KI4 l llll llill IDO 141 141 144 140 14H ISO Iad ini l W IftW INI .

1.1. denutriţia şi caşexia 237 i 239 " determinate de carenţe vitaminice 241 h i Ari hidroelectrolitice şi acidobazice 248 '.1.t ilo nutriţie şi de metabolism 220 Mirtlic-iul zaharat 221 /lintea 233 iii'ii.4. Ulcerul gastro-duodenal 171 Stomacul operat pentru ulcerul gastric sau duodenal .3.0.0.IZ Ileusul 213 « 4. Bolile ficatului şi ale căilor biliare 190 Noţiuni de anatomie.. Bolile peritoneului 211 » 4.1. .fi. 6.1.1.r>. Bolile stomacului şi duodenului 168 Gastritele 169 Boala ulceroasă. Nnfiopdlii medicale 267 0.1.2.. 274 II. Particularităţile îngrijirii bolnavilor digestivi | '. Nofropatii medicale glomerulare 267 0.4..4.. Sindromul nefrotic 275 im|Kiiu chirurgicale şt mixte 276 1 •Inli'UiplM In bolile aparatului urinar 279 nln orţ|nni'lor homatoformatoare 281 «iilnin <tn nnnlomlo şl fl/lologle 281 Hininlo nli< xlnţ|i'lul 282 175 192 217 271 271 272 273 .9..5.9.5.1... Bolile intestinului 177 Duodenitele 178 Sindromul diareic 178 Sindromul de constipaţie 179 Enterocolopatiile 180 Apendicita 185 Hemoroizii 187 Parazitozele intestinale 187 4. Glomerulonefrita subacută şi subcronică .2.1. Nfliopatii interstiţiale 273 (1..1. Nefrita interstiţială descendentă (hematogenă) .1.l. 4. Glomerulonefrita acută 267 0. Nolroputii medicale cu predominanţă tubulară ..3. fl/1.1.. Ni'fropatiile medicale vasculare (nefroscleroze) . Glomerulonefrita cronică 270 0...4. Glomerulonefrita în focar (nefrita în focar) . fl..1.1.l 4. Nefrita ascendentă (pielonefrita) 274 1. lîolile pancreasului 209 i 4 II.7.2..4.8.10. histologie şi fiziologie 190 Semnele clinice şi explorările paraclinice în bolile de ficat Sindromul icteric " 194 Hepatita acută 195 Hepatita cronică 198 Cirozele hepatice 202 Chistul hidatic hepatic 203 Alte afecţiuni hepatice 204 Bolile veziculei biliare şi ale căilor biliare 204 4 4. Bfl.Iii.4.nulului renal 257 nul olornentare de anatomie şi fiziologie renală 257 nul elementare de semiologie renală 259 iiînniclo renale 263 lirli'iilii renală 264 " «iînrntuUu renal 267 i.1.9.. .1. 1. Cuncerele aparatului digestiv 214 1414.

un k uium tiu h('iiil(il«n|Ui 285 .

n... Hailflcaroa bolilor r.'uiiinti..« aparatului respirator 314 .loti'riipla In bolile reumatismale cronice <|i /. Mluuilla Iiimntulut 350 . . . . CuMumul ni Ai K do cafea 307 ..imalcs nmlliniul nitlcular ncut "' imnllnmul sccutKlar Inloctlos " >niUliţa ni\c lillo/.-dlclna Internă .iil/...iiiiu(jnllllo ninl gminlnUi.ixi.ipaiaiului cardiovascular 317 . l. ni. 11 u. l)i(|i<n|. n(ll. . l W>n l n du Iradiere 357 llcl niitl»nno(rono: fumatul. lnioxi< atu dlvone 33(1 . ll> ||. Hi'iiiiinliniiiul nbartlcular linlm'. n|ii cu acetonă 33:t Inlnulcntll cu acizi 333 .l leu. TiAtnmoftliiI diferitelor intoxicaţi! 341 . Inloxlcnjln cu baz« (hldra(ii alcalini) 341 . <. .. iini.-i 31J puţul. .'ii|.-i. . i flţ)l|WIH> . . Alli |.ii.'frluiiMl.iipiiuilliMiinlovlaoorlta malignă UI l i li n mxloasi 31J Mia 313 .nntfl n i' fitUmul doflonoraliv .< «iulniiiiilui retlculohlHlii» Hm . In) . ... hi patologia profesională 32(1 llcntlllf l'X<M|rn..lll!.medicale 3Ufl ..-n«ralităU 32U Ini.... i. li. um|.i 3UI hiiuii. 314 . alcoolismul şi consumul de cafea în cantitate b 350 .nln l' l'nlinilillii MMiinatoldâ n l. Ui<|i'n|< . Akoi»ll»mul rtimlc 362 ..'ii|.

iar cel care practica acest meşteşug era „medic".dicină strict curativistă. si-au putut însuşi o cultură remarcabilă pentru timpurile luni v detalii ce se refereau la vindecarea bolilor.i ni comunităţii respective. psihoterapia şi mijloacele naturale de KM -. „magi". stăteau la baza eficienţei sale. Preoţii-vraci. acelaşi vraci efectuînd toate procedu<i|ieiilice avea un profil de „generalist. fiind efectuată în cadrul unui ritual i Holile erau considerate că provin de la divinităţi. Eficienţa mijloa'•uipeutice era o realitate şi în timpurile vechi datorită psiilel la care era supusă persoana suferindă şi a utilizării unor H 11 do terapie naturală care şi-au dovedit capacitatea tămăduii t l n observaţia empirică. ISTORIC. unul sau mai mulţi membri dintre cei mai de frunte s-au spe1 In meşteşugul de a linişti suferinţele şi de a vindeca bolile. să deschidă un abces. 11 . . IN T R O D U C E R E . încă în cadrul celor mai primitive colectivităţi > l l . Folosirea leacurilor de către un „vindecător" a pus bazele iot umane. omul a căutat în mediul său ambiental Mologic şi social) „leacuri" pentru alinarea suferinţelor sale sau vindecarea lor. vindecătorii erau de regulă şefii . în comuna primitivă. început.1. Ei mmi în funcţie de regiune: „vraci".1 . „şamani" sau „vin' ! " ... P R O B L E M E G E N E R A L E A L E M E D IC IN E I 1. datorită situaţiei lor priIp." Mai tîrziu unii vindecăi nu invitat să reducă o fractură de membre. La început deci medicina eia imnttt cu elemente mistice. vindecarea "ludea prin urmare de forţe supranaturale a căror bunăvoinţă clşligată prin intermediul preotilor-vraci. Ei transmiteau l»ut nceste cunoştinţe membrilor familiilor lor care deveneau ulteiicl.. iar practica vindecării celor suferinzi •Mutila cu elemente mistice. nici/ ales folosirea plantelor. mult mai tîrziu beneficiind de aceste cunoştinţe mai multe un n le aceleiaşi colectivităţi. INTRODUCERE IN MEDICINA t Un cele mai vechi timpuri.

enzimologia. Sfera de mo n medicinei se extinde pe arii mult mai largi începînd cu proIn pi Imnul colectivii. atît l in. fiziolo tl/lopnlolo(|lM. inclusiv biolo.OClfllf»..lc. imunologia. psihanaliza. în diferitele ştiinţe. dar mnl cu seamă de progresele ştiinţelor naturii şi ale ştiln.(lragft o măsea.apun' îmbolnăvirea. Hlolofjlfl cu nînneroasele ei ramuri a permis aprofundarea cunoşlot oiqnnlsmiilui uman. cu marile aglomeraţii de •ni cdio stabilesc între ei multiple relaţii. cît şi privitor la cunoaşterea caul i o l i l o i . i . i ca ramură a biologiei s-a dezvoltat în mod deosebit. si u croat noi cadre instituţionale ce o susţin şi o promovează: clnn muncii şi bolilor profesionale.n medicală şi recuperarea capacităţii de muncă. Medicina «ctuală este profilactică. Iiislocliiinid. Ştiinţele socialo măresc şi ele sfera do cuprindere. situaţie care s-a menplnfl în ultimele secole cînd s-a produs diferenţierea între medicii lodlclnă generală şi medicii chirurgi. Ca urmare s-a creat şi ui Insliliiţioiicil: igiena. la condiţiile in. )loţ|l/i. Treptat s-a putut răspunde la întrebările: i ' 1 boala"? „cum se produce"? . / pwnlru doi (ciontii cronici sau handicapaţi. t ( « .n priveşte omul integrat în mediul său de viaţă şi de muncă.'. Răspunsurile. chiar parţiale. au devenit do i p i t i l i i i i | i 1 covîrşitoare deoarece ele corespund unui ideal.. privit integral psiho-bio-social. Metodele de cercetare niiil()lo(|i('('i aplicate unor boli cu extindere în masă. Gradlntro srtii<H<ito şi boală se demarcă mult mai greu. ambientologia. Anatomia. la ce« lillcrt si nmi tîrziu la medicina preventivă. i l i ' l cu dezvoltarea societăţii.pentru ce se produce"? şi :. psihologia şi alte ramuri ale biologlnl li'll'l Nli-Ki do înţelegere a suferinţelor umane."i sft colaboreze. l < i cunoaşterea modului lor de a se produce. curativă. a făcut necesar ca meni s o evolue/e pe o nouă treaptă numită etapa socială a medicinei. Mrihi i n . de înţelegorp iiţ|onc ctmpnl d<> .-.i terapeutică propriu-zisă. epidemiologia etc.i' recent o nonfl minillrt n inotllclnei: ambientalo i l l I n n u n n i i l h î n n l d e p i > i »ş i | i t >r « ( i i i t i | H .i-i vnjll hoclolmiicu n n rolcvat natuin ilA a multor boli unu l n l < n i i(lfl clltilm im torll biologici şi col • N l i > i i M l . bloloific.i vindecăm"?. . aplicarea individualizată a celor mai eficiente n l li'Uipeullcc si comlncînd planul de recuperare aşa încît să so •n Iunie milNiiillc |)onlni readaptarea sau adaptarea la viaţa activd ' i l i | i i i < i i « n condiţiilor de cictivitate pentru toţi membrii colectivităţii. u i obţinut progrese remarcabile. psihologic şi socloStudii rum chim Miuplc olc. iliclrirt NocUilă actuală beneficiază de progresele ştiinţelor In .ictiuno al medicinoi prin de/văluirea interrolndlnlro om şi mediul ambiental: fi/. medicina covlt/UIlor otc. 'rll'/. 1 ' m . M I I. iiilNctfidn-. socială şi recuperato-\ l. devenind astfel şi „chirurgi". grăitor i ni de dicloiml: „este mai uşor să previi decît să vindeci". .. endocrinologia. la aceste întrenii pci uns să se treacă de la medicina curativă empirică. m u l t e b o l i . Do/volliirod societăţii contemporane. Omul sănătos bolnnv oslo privit ca o fiinţă integrală bio-psiho-socială. medicina socială.. Aceşti doi specialişti au conil t ii'.

Fodor „medicina este o ştiinţă 'Unirii ştiinţelor în folosul omului". Haţieganu . ergonomj'a apare ca o preocupare disciplinară ce tinde la optimizarea funcţională a sistemului om-maiiicdiu ambiental. urmărindu-se revei n !n starea de sănătate anterioară îmbolnăvirii. chimia. statistica. Mrdicina beneficiază în prezent de aportul altor ştiinţe: fizica.r milor cure urmăresc oplicarco în proctlcă « poli< i . Se urmăprevenirea îmbolnăvirilor prin crearea condiţiilor ergonomice de ă şi de viată. care situează în centrul preocupărilor NU le. I. populaţia InsAşi. filozofia. biochimia. O. matematica. sanatorii de postcură).. iM'h'/n/ i':'inllicat <il anutiill sducIM/// re/ultrt din faptul cft tlvllnlc . îmi ie<i unor deziderate. a umanismului socialist. urnirea sau reorientarea profesională.in<Uăţii este forul centrul do concepţie. de/voltnie soclal-econoinlcA t\ ţ n i i l noa*tru nil. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII OCROTIRII SĂNĂTĂŢII IN ŢARA NOASTRĂ u'ii sănătăţii în ţara noastră are următoarele caracteristici din orînduirea socialistă şi care corespund intereselor saMutNi'lor populare: iirfwj/ f/c stat ui ocrotirii sănătăţii. i /Ini. l n in.ştiinţă şi con|ft". Pe lîngă tratamentele cu medicamente. Dat fiind > ' i | t . aşa cum spunea acad.lor medicale şi sociale.i i l n r .e sociale au impus medicinei promovarea celui mai avansat MlMnlsm. medicina i la adaugă şi uneori dă prioritate mijloacelor terapeutice natuşl sociale: repaus profesional în diferite condiţii (staţiuni bali llmaterice. 11 u nou domeniu de activitate. conducem iţe n m. sau după cum spunea acad. a biologiei şi a medicinei tu i i . năzuinţe şi aspiraţii sociale etc. cibernetica etc. Uneori cadrele i i' f i l e sînt nevoite să se rezume numai la alinarea suferinţelor boi lor. . neputîndu-se obţine vindecarea prin nici un mijloc terapeu( 11 ele medicale sînt persoane calificate şi specializate pentru n în practică a principiilor ştiinţifice ale medicinei. Ea este o ştiinţă care se ocupă n rveni rea îmbolnăvirilor şi cu tratamentul lor. psihoterapia individuală sau • i iip. i continuă a ştiinţelor în general. omul — sănătos sau suferind — satisfacerea nevoilor sale de l" "iii şi de perspectivă. logica.i milo sociale şi medicule lunte de orcjnnelo (enlmle ifl t)\ oui . Medicina este.. Cultura generală şi medicală a unui ii medical trebuie să fie deosebit de vastă pentru a putea să în( n. nrtt'nil unitar al sistemului statul do ocrotim al sănătăţii nlslerul :. acordînd prioritate subsistemului om. i . nidrele medicale trebuie să-şi perfecţioneze în permanentă ' ş l i n ţ i ' l i .Miele locule. miuiutica. oi<|iini'/nţlile obşteşti. sport. cultură fizică medicală. crearea condiţiilor ergonomice de activitate şi de viaţă.|(l şi să aplice noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în favoarea iul sănătos sau bolnav.

i a c o p l l lio t v h u t A > |ij | u i ! • 3a n i . curativft pi ol i Inel ied a populaţiei din teritoriu arondat. departalent. i i i c i profiliiclic şi c nuitlv. Se organizează în oraşe şi municipii.i <m te unii< < <i snnltm n em u nn|ţ|iiin < i ie|ltrea educarea 9! »ur a v o y h ii < < â m e d i c u l . Tu vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prograi i i l | M r Udului cu privire la îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănflUli publice şi a creşterii eficienţei muncii medico-sanitare s-a creai oiiMlml Sanitar Superior în subordinea Consiliului Suprem al Dezvolţi ii l (onomice şi Sociale. oficii farmaceutice. curativă şi de recuperare a bolnavin internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat. creşe şi leagăne do npii. ' i e a tuberculozei la copii şi tineri.m. ia măsuri eniru întărirea ordinei şi disciplinei în sectorul sanitar. n . municipale sau orăşeneşti şi spitale comunale. precum şi la bolnavi) i iiibrn nlo/..ile. Activitatea de ocrotire a sănătăţii din ţara noastră este organizatfl e următoarele tipuri de unităţi sanitare: spitale şi spitale clinice. In Nlnl p i o l i l . care are ca sarcină principală asigurarea elao i . institute şi centre medicale. Dispensarul policlinic asigură asistenţa de specialitate bolnavilor mbiildlori. pentru acordarea asistenţei medicale.ilnrlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistent^ n ' i n dld nlili/înd factorii curativi naturali. Asls•n(. Cri".\ MIC.i stabilizată clinic şi necontagioasă. i i . oraşe. i i i i liniilor generale şi a principalelor obiective ale politicii sâni n e. l'ri'vcnlorlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură preveni* •d şl i o m b . precum şi sarcini edlcdlr i n < . direcţii sanitare judeţene şi direcţia sâni 11 M M municipiului Bucureşti. a l c â r o i u .i cercetării şi ii tehnicii medicale.şi locale care au atribuţii în domeniul ocrotirii sănătăţii. de structură pe specialităţi şi de subordonarea lor. i l e pe un anumit grup de probleme şi au ca sarcină prin pnlA IMOMK .p c l d . Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenţa medicală cornletd de specialitate. judeţene. El funcţionează cu iiblnele (le medicină generală şi cabinete de consultaţii şi tratament»» e ' e idil lo . sni i l o r i i şi preventorii.1 bolnavilor ambulatori este asigurată de policlinici şi dispensarel» ledi. S. asociaţi cu celelalte proc@« • • < • lelimi e şi mijloace terapeutice. i l i c p i iudei i şi instituţii. de/bate şi adoptă hotărîri obligatorii pentru toate organele cen •ile . .i!e teritoriale. comune. preventivă. — Ocrotirea sănătăţii este orientată profilactic şi se bazează |»> •le m/ii noi achiziţii ale ştiinţei medicale. inw Inii şl de înaltă calitate pentru toate specialităţile. spii l e l e pot fi: republicane (subordonate Ministerului Sănătăţii). Dispensarul medical se organizează în municipii. gratuită. în funcţie de teri>i iul cirondat. liiNllInlele si centrele medicale se constituie în centrele universitare.Ailatenţa medicală este accesibilă tuturor cetăţenilor. Spitalele clinice se organizează în centrele univeri l M i e medicale unde sînt clinici universitare.

se efectuează de medicii din Comisia de •' M. Răspunsurile la aceste u l levin medicilor de specialitate.n i [ i i r n i c : .M <HI|f|li< .R.R. Oficiul farmaceutic. Compusă din: medicii de specialitate şi reprezentanţi al or(U i d lu e m s ă.M.1 n-ltitiv mai nouă a medicinei: expertiza medicală şi recuperarea "iii'/M/// de muncă.C.M. deficienţi neuropsihici. educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor în ••trt de pînă la 3 ani (care. Prin expertiza medi> • • < « evaluează capacitatea de muncă şi se răspunde cu argumente Mre la întrebarea dacă persoana de expertizat mai poate lucra. cîte ore pe zi şi în ce condiţii. dar este absolut necesar ca şi > medii sanitare să cunoască metodologia de expertiză medicală npeiare a capacităţii de muncă (E.i bolnavului 9! «i l (dncă bolimviil oiidiţU).1 <-sle nevoie < . care în urma unor eforturi recuperatorii ijuns Iu concluzia că bolnavul nu mai este recuperabil . în diferitele domenii ale asistenţei medicale.rf/za medicală a capacităţii de muncă este o activitate medii*l.R.1 jillli dui iimciil. i 'onxiderînd această finalitate a ocrotirii sănătăţii se prezintă o la-.M. /i'Kpe. • l l v i l i i l e a de E.M.M. i .C. alterărilor •In i-. l l H i |i in < > ' .i .M. Laboratorul de educaţie sanitară. M *| . şi •il din familii dezorganizate).d rliliiic e i li|t ii. aprci f i l In rlndul ei prin scăderea morbidităţii şi a invalidităţii. l'ltcienţa activităţii în domeniul ocrotirii sănătăţii se evaluează pe oi {/e/iera/ prin întărirea sănătăţii cetăţenilor patriei noastre. i < estoni. sînt (lnmentate de Ministerul Sănătăţii.i| ii > l i u U in1 i i i 1 c lic «u - .iiflilnţi sau susţinătorii legali sînt încadraţi în muncă. i l i i c < > ale !o< l l l l l l li i . potrivit legii beneficiază şi de ocrotire uceste unităţi). se face de către medicii de • I i i invalidante. Tolodatii U lii î l" H l l MriM 'l / h i" tiiinc. UAupuit- şi | r .e in ii îu(r . Alte unităţi sanitare sînt: Centrul judeţean sanitaro-antiepidemic. prematurii. apoi qrudul '. Laboratorul de analiza stării de sănătate şi evaluare sanitară. Laboratorul de sănătate mintală. mumie.n ) ml/i) '•'• ' lll i unu ţloiinle !• He | l |i i ii p i'llllll tu m d o i mi 11-i e. se află în perioada studii sau în alte situaţii similare..ilr -li.C. Normele tehnice. Laboratorul pentru controlul medicamentelor.) pentru a putea tn-)n mod corect persoanele care le cer sfatul în aceste probleme. |u | | ! bolnavul oşti . şi de Consiliul Sanitar Superior.il clinic . c ( i i ) c i i i n e i i t e l e medicale. iicbule evolunlt dhiţjnoslicul h . necesită asistenţă medicală 'iidicapaţi motori. Centrul judeţean de recoltare şi conservare a sîngelui.i la comisia de E. . în condiţii de invaliditate (pensioi.i tratamentul recuperator să fie conţii î n d i ' l i i m i .ii IM l. contacţi tbc. Leagănul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanentă i i » asigură creşterea.'. i l . precum şi a unor categorii de copii care în funcţie dezvoltarea şi starea lor de sănătate. dnr «re multiple implicaţii socio-economice. a mul.111 M lllll V i im |ii.

in mni in'l lichidarea sau dlniliiînren .' Iiic. < • încadrează în gradul II de invaliditate. similar cu cel de reabililnn» iloslt p<. i<><lnnnron HQU chiar plt»f tiMC'ii <'n|t<u'iirtţii <!<• mnn .o largă arie geografică: „domeniu de activitate complexă H'dlrnlft. educaţională şi socioprofesională prin care se urmăreşte u>= Idblllien cit mai deplină a capacităţilor funcţionale reduse sau plaf* nlo (Indiferent. cure «u însă acelaşi conţinut. în condiţiile prevăzute de lege.Ind la aceste întrebări se evaluează capacitatea de muncă a bolnavului xamtnat. ce se desfăşoară dinamic pe o perioadă înde-iini| iil.i . /tVcu/x-rarea capacităţii de muncă (R.K l i v . Mijloacele prin care se unnrtieşt» 1 l n . rămlt i i d s. i l c ..ilcite (eventual în alt loc de muncă cu program redus la jumflile). cum n mod cu totul greşit se mai consideră. Hi<rll« vi/<'<i/<i |"'i :.mdicapate (persoane cu deficienţe mari fizice şi/sau pdl ilfe) In viul. încadrarea unei persoane do nvdliditatc trebuie considerată ca o posibilitate ce se acordă acesfelci tentai a continua tratamentul recuperator în condiţii de repaus pro/tf« tonul parţial (cei încadraţi în gradul III) sau total (cei încadraţi Irt 'fwlnl l sau // de invaliditate). complexe: biologice şi socioprofesionale. t'dtnd în acest fel. cetăţeanul puţind efectun l continuare o activitate cu program complet (sau redus cu 1/4 din orină pe o perioadă de 3 luni pe an calendaristic) în acelaşi loc di» luncă sau în alt loc de muncă corespunzător potenţialului său fum nnal. Capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate cînd . . Capacitatea de muncă este pierdută: fie cu păstrarea autoservirii lud : . Arocaşi comisie medicală întocmeşte şi planul de recuperare.M. i cu dezideratul major de încadrare sau reîncmlra* e<i lor In <n l i v i l .M. respectiv o viaţă activă cu independenţa economică şi (sau) oelnlft". încadrarea într-un grad de invaliditate nu însuin> • •n/îl încheierea preocupărilor pentru cadrele medico-sanitare. l ii gradul III de invaliditate se încadrează cu precădere muncitorii In t | i n | ) < i I sau a Il-a de muncă. poate da următoarele răspunsuri: — Capacitatea de muncă este păstrată.i lucreze în continuare în acelaşi loc de muncă cu program redus i )uiu.C. Există mai multe definiţii ale noţiunii e H. In «şa mrtsurn ItU'H |e|<Mnilnn (|n-nlAţl In nciu iinlun | M .M. Pro..C.s<«chr|elor unor I n il x i ln i v i i i < mo scn<l cn|xicilfltea funcţloiuilA » nqnniihil nlc< lot s. i l i l ..inl. fie cu pierderea autori vii ii cînd se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă d" sdii 12 luni.M. Ico soci<il<yt complexă. paralel şi strîns legată de activitatea de expertiză m««-Icnlfl <i ('<ip<icitc1ţii de muncă. i profesională..) este o activitate me.'i <!<> timp.i Activităţii de recuperare este reînserarea sau înserarw iursortiieloi li. ci constituie un prilej de InMisiliedre a procedurilor recuperatorii.R.i ' » i l « H« ii|ii'iatorll medicala con- .inului in !nln<uliiie.r.. I .i pi. i l i > :.c)iinele li<in(li< i <ip l il<>. lOiifllrt..inr. Comisia de E.i<lrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni.ni n (in|. l'huililMle. Se urmăreşte de as<a= luntifi de/voltarca unor mecanisme compensatorii şi adaptative cară ft «sigure persoanei de recuperat posibilitatea de muncă sau de auto» tHvln». de cauza care le-a determinat).

I ie i lIp rl.n r. ii.ne în muncă în judeţul de domiciliu (în timpul şi după .l l'. Corespunzător conţinutului său.|nlor!u tont»» cui»» Irr»! Inttirl ' i | « "H ii i ' .ilii l.ire «l (!•' (iptitudinile şi calităţile biologice şi psihice ale deficientului. 1 1 1 I i ( <C!V Ut | 1 1 1 1 1I le I t l i < 1 /.• mcmli.>l. să intre în activitate şi să-şi menun loc de muncă adecvat posibilităţilor sau psihofizice. compensarea şi adaptarea funcţiilor deficitare ale Cinismului. In timp .i in lui.C. tehnicieni pedagogi care să asigure şcolarizai(eficientului şi tehnicieni profesiologi pentru alegerea celei mai ilvlte profesiuni şi pentru sprijinirea menţinerii unui loc de muncă U. l r| l.lll/.ilă.! •„ > Mi iiclivitoto: nl «« ui loc d. 3 «d Aior/d/ â n recuper ării reprezint ă finali/.. R. în activitatea de recuperare deficientul este ajutat nu di în condiţii de staţionar sau de ambulator. Datorită pstor caracteristici. cultura fizică medicală. de viitoarele solicitări profesionale şi ale locului iliicrt.M. Ir. în lctate şi la locul său de muncă aşa ca să se poată readapta sau ipta la condiţiile vieţii obişnuite..i In m. mai bine zis constituie1 do-a treia etapă a medicinei actuale: medicina socială.C.]! l.n ţ i i soli. ci şi în familie. tehnicieni sociali care să rezolve problemele i!inlo ale deficientului. In arc. | |( | (lllllin fl .intui . se desfăşoară mirul unei echipe de specialişti cu variate calificări: tehnicieni cu |nl 11 medical sau paramedical care să se ocupe cu latura biologică şi llmlogică a recuperării.i poinvii. ele urmăresc creşterea rezervemorfofuncţionale.lM -. urmăreşte şcolarizarea gone-i di'Iicionţelor şi profesionalizarea lor în funcţie de criterii c. compensarea şi adaptarea funcţiilor reduse sau pierdute mijloace multiple: măsuri terapeutice cu caracter general. este o medicină a omului integral privit toate laturile existenţei sale: bio-psiho-sociale.irra ac ţiunii de r«-.IIIIIIH . în majoritatea afecţiunilor se efectuează cu bune •iilr: kineziterapia.lllle .olv. răspunzînd în acest dezideratelor umanismului socialist. 1 1 K 1 . I <|.i pioblcmcle sociali tontului si . este o activitate unitară. rcp. aspiraţiilor si care să-i permită totodată independenţă economică.i nivelul locului s ăli di . i nlura cducativ-profesională a R.). Activitatea de R. măsuri ulico cu caracter patogenetic sau etiologic.il.M. exerciţiile sportive.i In speri. IMM ni mimrtt şi nirntiiieir.C.h lirlr. 'plrfitiile sale.C. I | I |.lll'/.i prin încadrarea în activii.ist ă et.l .ip. mijloace terapeutice l luncţional etc.M. c.i se ir/. 1-nliira medicală a recuperării are ca obiectiv principal reeducarea on. ergoterapia şi psihoterapia.ll .. • KiyiiiA linei li ilrin n u(i io necuMlta po toate. schematizată însă i se evidenţia/ci li Inturi: medicală.n h/.i tir lucru c <ii n U lll t (r llr | C I' U ( C lll't /l). activitatea de R.1 . [1 < I 1 1 1 1 llr llV . proceduri de balneofiziotepslhoterapie individuală sau în grup.ll r .M.|««| H i .M organi/at ă a folhi'liMil rccupri <it. educativ-profesională şi socială..it.M. pirrum şi de posibilităţile concrete de şcolarizare. se încadrează sau.r < H ticiiHM/. r ..jft mijloacele terapeutice obişnuite. cninclcri/.liril 5 ).C. .| i .u lrII1 .l "l>h. toocupiiţională.|| r 1 . l.

deşi locală. nporatclor şi sistemelor.R. se creează o legătură sufleteasca .C.iliiicuţi beneficiază mai ales de latura biologică a recuperării •l in.i in l. CB 1. Prin legăturile lor mai directe cu bolnavului.. se râslrliuje «supra întregului oryfl I I M I I .nli. ' ţ i n I n i . De asemenea un rol deosebit îl au în urm. i>\lhiulri<i cu bolile psihice şi de comportament.suprfl psihicului bolnavului.R. neurologia cu bolile sistemului ner-/UN.M.ilă şi economică pe care o implică activitatea de E.ii K-ductibile..C. i mediul .R..sistemului nervos. cărorn deosebită competenţă şi probitate. orgaie|oi.i domiciliul bolnavului. şi prin întocmircn documentelor medico-sociale necesare (în mod deosebit a investigaţiei de leren l.M.itn ontribuţia lor directă la actul de E.M. Din cadrul medicinei interne s-au If..ilidanto. i n i l m c unde a fost tratat). cît şi pentru cele medii sanitare. M('(//c//ja internă are ca obiectiv studiul bolilor ţesuturilor.u putui de latura socio-profesională.i îndelungat de „colaborare". l' i u loiile aceste date se înţelege deosebita responsabilitate medl-.1 ic'. i l c cu potenţial invalidant. i/c n'tlnut că orice afecţiune.M.ndultll c./« si.... i i f i i s i l co favorizează un „transfer" de încredere şi optimism. la locul său de muncă sau la unităţii" .. cardiologia cu bolile de inimă şi vase. PRINCIPALELE SPECIALITĂŢI MEDICALE Medicina are două ramuri principale: medicina internă şi chluiijln. n l i u cadrele medicale. hematologia cu bolii» /:.M. dar într-o fază reversibilă a acesteia. în raport cu reacţiile de răspuns ale nli<'<|uhii organism la agresiunea procesului patologic..M.) . cu rol l.i . pneumolo* . idielo medii sanitare au un rol deosebit în această activit.pectării planului de recuperare (întocmit de comisia E. i inv.miurirea deficientului pentru respectarea întocmai a acestui l M. do Oflanul u h ' l i i t trebuie privită ca o suferinţă a întregului organlnn\.3. actl-de iccuperare este ierarhizată în trei etape: /iVeuperarea primară cuprinde acţiuni medicale şi social-profe. lîrcupcrarca terţiară se adresează deficienţilor cu invalidităţi p. vascular ţi ret! lini se ledli/. i n. umoral.ocii|)(i cu bolile de plămîni.. gas/roonle* o/d(//(i cu bolile organelor cavităţii abdominale. Ea urmăreşte elncered integrală morfofuncţională a părţilor lezate şi prin aceasta elnreie. leonrci < 'ilectiunou. . (< i r e se adresează factorilor ce pot determina deficienţe morfo.i HMiiiKilisnicilâ.x i.C.. i i i i d faza în care se acţionează şi obiectivul urmărit. i . /u rupcrarea secundară se adresează deficienţei morfofuncţionaln d e | .IUIH l i o n . endocrin.i echilibrului dinaintea bolii.eu/a iinitotoa fljsloluyUfl şl (Ulopatologlcă a oi* l e s l l l i j < ' • ! <.\/. favorizate de timpul . reumatologia CU xxil.osebit în respectarea şi în final în reuşita planului de recuperare. in I I I M V asupra sistemului nervos >l n. indiferent de sediul său.'tpiins cu timpul — mai ales în ultimii zeci de ani — o serie de sp«= • U i l l l i i ( i : endocrinologia care se ocupă cu bolile endocrine.

lnlsmului. mai cultivat şi cu o cunoştinţă ikl cît mai înaltă. Scopul oricăreia din ramurile medicinei este prevenirea îmbolnă-ţtllor. mai stăpîn pe sine însuşi. alinarea suferinţelor bolnavului timid cînd vindecarea nu mai este posibilă). a amliilnqioi (domeniu de activitate care se ocupă de studiul relaţiilor f oui şi mediul ambiental) şi a ergonomie! (domeniu de activitate ţi Inlordisciplinar care se ocupă cu optimizarea sistemului om-mau i i . vllnicn stresurilor d<> orice fel şi promovării tehnicilor (!• In condiţii hum. prin traducerea In l i m « principiilor partidului nostru. Din acest motiv nu tratăm niciodată un organ sau un apa-.a mediului miiblunlul: fizic. ele vizează toate sectoarele activităţii umane. Mijloacele sociale: se referă la îmbunătăţirea continuă a condi<!<• viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor. MIJLOACELE GENERALE PRIN CARE SE ACŢIONEAZĂ IN MEDICINĂ Mijloacele prin care se acţionează în medicină sînt complexe.) se ocupă do [Htnmentul bolilor prin mijloace chirurgicale (intervenţii chirurgicale).. creşterea duratei de viaţă activă ilor. chirurgia cardiacă ce se ocupă cu afecţiunile chirurgicale ale kliuli. luminoasă.4. •vllnrcn sedentarismului şi cultivarea mişcării sub toata for* U. Năzuinţele medicinei moderne sînt din ce în ce mai înalte . vindecarea omului bolnav.i l l i i ambiental. a raţională a repausului: prin odihnă activă şi cultu» Mx'lnrultură. ci tratăm un organism bolnav în întregime. Chirurgia şi ramurile derivate din ea (neurochirurgia care se ocupă diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor chirurgicale ale sistemului iivns. a alcoolismului.„se tratează bolnavul. urologia etc. blolo» > i r şl Noclali i(|lonl/(ii(><i mlicgll vieţii ulllvnrea optlmtimului. liulirflcăminte corespunzătoare normelor igienice şi esteticei de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice.îl umanitare. dar |i"l qrupa în: mijloace sociale şi mijloace biologice.. ovltnroa toxicomaniei. a fumatului. a iiicred*Mll In viitor/ . otorinolaringologia. hoala". 1. oftalmologia. întărirea sănătăţii şi a Unicităţii de prestaţie şi de muncă. inclu-todelarea comportamentului uman pentru ca acesta să devină mat nuii activ. întregirea multilaterală a fiinţei umane. curată etc. ajungîndu-se în final la optimizarea producţiei fi Miliţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor) manifestate pracUn nllmontaţie raţională. a excesului ntnflj Iiiculnţă corespunzătoare: spaţioasă. a sociologiei socialiste. evitîndu-se abuzurile şi carenţele.

alcoolismul. '.ihilă: antivariolică.— acţiuni cultural-educative şi tehnice pentru evitarea accideii telor In afara producţiei.miiaro.. PontrU flcunstd stnt necesare studii epidemiologice în vederea cunoaşterii ac«i« tor fnclnii şi pentru combaterea lor organizată. ce stau la baza patologiei din zilele noastre. prin cure se combcit simptomole bolii cînd ni* clnvln |)ic. proccduil i ce acţionează prin mijloace nespecifice (balneofizioternpin 9! KIIIIIII !!'• I M ) . CHIN <i|uld Ui n l < ULUCII diiKMil snii n InlonHilAlH Hlinptonn>lor unei boli (Util ic.educarea întregului popor pentru păstrarea propriei saln — educarea copiilor şi a tineretului în muncă şi pentru munrrti — cultivarea şi sprijinirea condiţiilor pentru stabilirea de relaţii otice şi echitabile între oameni. chirurgicale şi răni Mijloacele medicale sînt: măsuri terapeutice cu caracter 1gotiornl. I rolul important al prevenirii unor boli şi a unor factori di l INC m: iii'xlilicilrile nefavorabile ale mediului ambiant: poluarea.. imediat ce ele s-au validat ca eficiente. Mijloacele curative se împart în medicale. infecţiile. Tinerii care se şcolarizează şi se profesioim ll/«'rt/i'i i " 'litru ii deveni cadre medico-sanitare (indiferent că este voi Im <|n Ui . medicamente. Ele conferă imunitate. Mijloacele biologice sînt de asemenea multiple. Mijloacele preventive sînt individuale sau colective. antipoliomielitică.. antitetanică. psihoterapia.i iipdnltoHK' (tusen. traumatismele în producţie şi bolile profesionale. sulx ullura. <intltulicrculoasă. a) Mijloacele preventive individuale reprezintă totalitatea măsui i l o r igienice pe care le urmează fiecare persoană pentru a-şi păstrfl 1)) Mijloace preventive colective sînt specifice şi nespecifice. dar se pot împart! I ii mijloace preventive.. lidlnmcnt paliativ. Mijloacele specifice sînt reprezentate de vaccinările pentru prevenirea unor boli infecto-contagioase. măsuri terapeutice cu ctirrtrluF pdliMji'iiiMn (vi/cn/ft împiedicare^) mecanismului de producere n bolii).i | >roducătocire a bolii). stressurile.. i / . hipertensiuni^ ili. i Apariţiei guşei etc. Alteori se intervine profilactic şi prin administrarea unor 'niiH'Ute: astfel hidrazida se administrează contacţilor cu persoa bolnave de tuberculoză. supin l c c i . M | . i stnn . linlniii iM il MiiploiiHilic. mljloncc terapeutica m . antidifterică.). bolile ereditare. regimul igieno-dietetic. iodul pentru pic vt»nlr<'.— organizarea ergonomică a muncii în aşa fel ca să se evite obo Htiala excesivă. mflsuri terapeutice cu caracter etiologic (vizează rom Ixili'ii'ii n i i i / i . — Mijloacele nespecifice se confundă cu mijloacele menţioiniln mal In n i n te. dislipidemiile. în special cele de circulaţie. curative şi recuperatorii. fumatul. ori chiar institute de medicină şi farmacie) trebuii Nrt ln|i h . durerea ctc. — aplicarea în practică a cuceririlor ştiinţelor sociale şi biologice* ( i n special medicale).i Ui boulA tniA IunA n o vlutlnnt).ilx' tul zaharat. vitamina D şi calciul se administrea/rt yravldi ! < > r şi sugarilor pentru profilaxia rahitismului. sedentarismul. adesi-rt (lui.

între organism şi mediul ambiental se stablMre de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv prin . l l l n t a care se ocupă cu studiul acestor relaţii este o ramură a fizioşl se numeşte ecologie. a relaţiilor acestuia cu organismul uman. In prezent -i prin sănătate o stare în care persoana prezintă un echilibru hlc şi social.întrevede că starea do sănătate Inc'lude Ct echilibrul <lmtre organism şl mediul înconjurător (ax-timp. Sănătatea s-a mai definit ca ildtoa organismului de a funcţiona eficient într-un mediu dat".|co-chimice dintre organism şi mediul înconjurător.. mai ales chimbarea se face în mod brusc..p) lunctional (tind la ameliorarea funcţională a organului atins de . NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE. Dacă acesta se modifică. dar ea se perfecţionează şi individual în timi i ' l i i de către sistemul nervos.. ii< l i i < l < i i l f x l c ii i l '. care se ocupă cu studiul mediunliliMital.. unele cazuri organul afectat se înlocuieşte prin transplante sau f.. 'iiportanţa deosebită a mediului ambiant a determinat apariţia io| ştiinţe numită ambientologie. di* iliualA •?! pioliin/lnift dlfmltl ..i presupun» şi un echilibru interior •— ho» i cn umilire ii i i h i .5. BOALĂ. ca metode de refacere. să K şl să se simtă bine muncind. '' ' i'undiţii normale. In i ireo de sănătate se definea ca o lipsă de boală.Imto şi spune persoana respectivă şi obiectiv printr-o seric blochimico-umorali care atestă o stare numită sănătate.•. Influenţa organism şi mediu este reciprocă şi multilaterală pe plan fizi>lo(jic şi social. înde-ea părţii bolnave din organismul afectat.. Unitatea cu mediul înconjurător ''•terminată genetic. care îi permite să ia parte la viaţa activă.. l" doufl deliniţii s<. printr-un act operator. pot apare perturbări grave. i ri/ui/c <•« o f/ere(//(/M' niotlo-liint'llondlfl a acontul CC/W//'jfU.i intcrreluţii li/iologicu tntro toate orgt* HilNimilul. BOLNAV l >upă cum se ştie organismul uman realizează cu mediul înconjuun tot unitar... a măsurilor l i t ' l i i i i o luate pentru menţinerea concordanţei om-mediu.in în l c ' in l . Viaţa are ca uiTi fundamentală metabolismul prin care se realizează schimbuM/. El se adaptează în mod continuu la mediul încon-i. 1. precum •"iMbilităţilor de transformare a mediului ambiant în mediu sano•i mi« s<i contribuie la recîştigarea şi la menţinerea stării de sănăMII In stabilirea unei boli active-evolutive). Mijloacele recuperatorii au fost amintite în partea în care s-a î li» i îs recuperarea capacităţii de muncă. ea in. Mijloacele chirurgicale folosesc. endocrin şi umoral.

psihice şi socio-profesionale..> sistemului umoral. De asemene nu trebuie să se fetişiseze unele tehnici înalt specializate. De altă parte. • ". Trebuii' .i la do vindecare pe care o manifestă fiecare organism. timpurile prin mijloacele corespunzătoare dezvoltării ştiinţelor în gen.m un <ompirx de cauze care o detc* nilnfl..care alterează sau nu de muncă a firespectiv. premisă holflrHoare pentru obţinerea unor rezultate terapeutice pozitive. bolnavul este aşa cum spunea Engels „privat în libeitn tea sa". i îmbolnăvire. Sleirea de boală perturbă acest echilibru şi în multe cazuri altH» rează capacitatea de muncă..< I u r. ci bolnavul cu particularităţii» sale biologice şi psihice. M. morală şi spiritunlft onmenilor muncii depind în mare parte realizările de viitor ale soci. înţelegînd bolnavul în complexitatea muiil» lesifirilor sale biologice. Organizarea combatei bolilor avea însă mai mult un caracter particular. ral ţ»l a celor biologice şi sociale în particular. persoana bolnavă trece în sarcini societăţii.uiiMiiiul pi In care aqcnţll . Cadrelor medico-sanitare le revine rolul principnl i aplicarea pi adică a cuceririlor ştiinţelor care acţionează pentru uu'i ţinerea NI ..> populaţia fiind cointeresată la apărarea propriei sănătăţi. CAUZELE BOLILOR Orice bon IA are o c. din ca In ce mai mult că de bunăstarea fizică. neputînd lucra. pentru promovarea stării de sănătate a cetăţenii' pnlilol iio.persoanei cadrul bolii. psihic şl «ocial permite desfăşurarea unei activităţi. prin boală şi prin neputinţă satisfacerii obli<|n> ţiilor sociale. propriu numai lui. nu boala.nr/. se realizetr/8 acea legătură sufletească. Conducerea de partid şi de stat din ţara noastră creca/ tonle coii'liţiile.MII ello|o(|l(i bolilor. cnlo-endotelial.r.a' s. vascular şi IH. i niedico-sanitare trebuie să se sprijine tocmai pe această tendinţă n.lre.i numesc agenţi iHienţl filologici sau fmloii nocivi..i p .. i rare-adaptare de care dispune.. Planul de tratament fixat de organ. între bolnav şi cei care îl îngrijesc. In definiţia stării de sănătate s-a arătat că echilibrul fizic. •. Se înţeli-. întregul organism reacţionează ca un tot unitar. Tehni cizarea excesivă a medicinei actuale nu trebuie să ducă la neglijarea creerii legăturii psihice cu bolnavul şi nici la neglijarea ambianţei du încredere a bolnavului faţă de cadrele care îl îngrijesc. A. l'nctorll care duc l . Prin aceasta starea de boală depăşeşte •tadiul perturbării unor relaţii biologice personale şi implică intervenţii unor factori sociali.•> .st. persoana poate lucra şi M •imte bine lucrînd. Consecinţa practică este faptul că se v* I1v i l a în mod individualizat. dal. tflţii respective.n H de sănătate a poporului... deoarece fiecare organism reacţionează într-un mort particular... Pentru aceste motive starea de boală a fost combătută în toni. care mobilizează toate mijloacele naturale de . n rita Intervenţiei capacitatea nervos-endocrin.lanismului alcătuiesc cmr/snl. în statele cu orîndun Noclnllstă sleirea de sănătate a poporului a devenit o problemă de .6..li tartori < .i 11-ţinem totodată că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un oKjanism la altul. 1.

Cauzele determinante (principale) sînt acelea care acţionează di>i 1 nsupra organismului şi produc întotdeauna aceeaşi boală. intestinale etc. mal mixlinopatice sau erori de cod genetic cu consecinţe negative • > H nieUiliolismului. virusuri (determină unele i n. parazitozele in. uneori carihUnrua şi moartea). valvulopatil mitrale* bărbaţii prt» i (Ici». frigul (determină con•-Uttic). De regulă se clasifică în: cauze determi(sau principale). 1. Cauze chimice: acizii şi bazele puternice determină răni şi ne(moartea ţesuturilor).li în raport cu forţa lor de agresiune.). Traumatismele de orice fel determină plăgi şi 'litir/. actinomiHollle ereditare apar ca urmare a unor defecte ereditare. cauze Kitişante şi cauze sociale. Cunoaşterea etiopatogenezei bolilor este importantă deoarece pre'•a şi tratamentul cel mai eficient se bazează pe combaterea cauiii împiedicarea mecanismului său de a produce şi a dezvolta Etiologia bolilor. ulcnr duodenal.inumite boli.1 do anumite substanţe. acestea îmi'iniă poartă numele de etiopatogeneză (cauza bolii şi mecanismul său producere).iţ. este complexă. substanţele toxice profesionale sau extra•iloiuile determină agresiuni locale sau generale. de autoagresiune (imunologice) apar ca urmare a unor I t l in inccdiiisinul imunologic de apărare-adaplare a orgunlsmu- « . razele X. în unele i insuficient elucidată. paraziţi (determină malaria. ui bărbaţi se Inttlncytc homofllla (pe care Insă lo-o transmit* . radiaţiile atomice.illci îşi exercită acţiunea lor nocivă şi determină boala se numeşte 'of/enerd sau mecanism patogenetic. ca şi etiopatogeneză lor.). » Bolile . Cauze fizice: căldura (determină arsurile).ui/Ho predispozante sînt cele care predispun sau pregătesc ml priiiui . Dintre aceşti factori cităm: "MU/. boli coronariene şi insuficienţă aortlcl. cauze predispozante. cauze favorizante. femeile prezintă mai des derft bărbaţii de aceeaşi vlrstli iifltll cronice. presiunea atmosfei'rt hipobarismul (presiunea mică) sau hiperbarismul (presiunea mare) K ulcele nocive asupra organismului. ciuperci (determină micozele. medicamente •iitmte şi în doze mari acţionează şi ele ca agenţi patogeni. In practica curentă. Ele sînt Iile/cutate de: Traumatisme.ilcrgice apar ca urmare a unei sensibilităţi exagerate a l. litiază biliară. Cauze biologice: sînt cele mai răspîndite şi sînt reprezentate de '/ i / (iMcilul Koch determină tuberculoza). hepatita virală etc. electricitatea (determină arsuri şi şocuri electrice.

nevroza ş. Dintru i'Ie.il<1 şi ulcerul duodenal la adult.sil* mul alimentelor prea calde sau prea reci pot favoriza apariţia unor boli. automatizare. suprasolicitări impuse de locul de muncă etc.nic. Persoanele în vln. înnl ules prelungite.ite cauzele bolilor şi memnlsmele lor de hlnt rt)ni|. toxicomaniile de orice fel. con.ele determinante. Cauzele declanşante sînt cele ce dezlănţuie o boală care era lti« li-nUI: o alimentaţie bogată în grăsimi poate declanşa o colică bilinrl l n o persoană purtătoare a unei litiaze biliare pînă atunci latentă. locuinţă) pot favoriza apariţia unor boli.Miqflril şl bătrfnii pro/lntă mal dos bronhopnoumonll.a. coiitr. Cauzele favorlzante sînt cele care înlesnesc apariţia bolii. dereglări ale mecanismi lui i li. i v la copii. de nuloiicjresiunc etc. iar hipertensiunii nrtorlală esen|i.ln înaintata pnv.şi macroclimat nefavornbll. dereglări n' llNlemului nervos central. Bolile contagioase. Cauzele sociale..npdrme-adaptare la o agresiune internă sau externă (boli imun I n i ' . i can/.) dereglări ale funcţiilor şi corelaţiilor dlnh C'iiu/. 3. fcivori/anto şi a celor sorind Cln.-xe. ateroscloro/ honln coronariană. Societatea umană contemporană caracterizat! prin industrializare rapidă. Condiţiile nefavorabile <le înnnră (mediu cu substanţe toxice.entato au corespuns unor novol didactice ţi tl> NCli«imill/.n Nhlemelor).menţionăm condiţiile climatice nefavorabile. In re. Reumatismul acut şi bolile de inimă de oi l ţ|lw» reuinnli:.) şi condiţiile nefavorabil» de vintă (alimentaţie. ii dos boli eruptive şi reumatism acut. precum şi ca urmare a sedentari inului. Unolt obiceiuri ca: tabagismul. supraponderalitătii. micro. . scarlatina. Suprasolicitările fizice şi psihice scad rezistenta organll* inului şi favorizează apariţia unor boli.ii 1.! i elor descrise l . alergice. pot crea condiţii pentru apariţii tuberculozei.cle externe provin din mediul extern şi sînt cuprinse în grii| n. Un efort li/ic poate declanşa o criză de angină pectorală la o persoană eu o c'oronaropatie cronică.iii<il. dereglînd echilibrul ecologic (echilibrul e. endocrine.intă mai des cancer.1 MI. rujeola. 4. 5. i se întîlnesc mai frecvent la tineri.ilil. iniiIclndu-so ftiu/o ţi iiiocanl'iiiu» dlforite. şcolarizare şi urbanizare şl-l crcnt propria ei patologie dominată de scăderea bolilor infecto-conl > <|lo<ise şi a celor carenţele şi creşterea bolilor metabolice. diabetul zalift rnt tiito mm « i i . Boli ca hipertensiunea arterială esenţială. ateroscleroză şi boli coronarionn. recunosc în mecani inul lor do producere intervenţia negativă a factorilor sociali aminlil O uită clasificare a cauzelor bolilor este cea care le împarte \ Interne şi cauze externe: Cauzele Interne sînt: ereditare. dereglări umorale.silirni i l e pre/. degenerativ yl n celor ce apar ca urmare a unei suprasolicitări psihice şi senzorial (iiolesioiicile şi extraprofesionale. surmenajului şi modificărilor mediului aii' b l i ' i i l n l care se poluează.i. alcoolismul. diabetul zaharat.

mu . morfologice iui iile cu apariţia de anticorpi. traumatisme) 111. lormintt o ontilate nosologică (de exemplu barilul Koch. După Selyt..ildură.îl pun lii|n)liy.sau exogen poate cauza li* . i i . care determină "l>ut o reacţie generală nespecifică efectuată de către sistemul nercntral şi endocrin (în special hipofizo-suprarenal). pe de o parte.u). f i i ţ | .i h/i<i| ( H|ic. îşi d rolul n MI M >i ilupA tiiin/ttoiiM . SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Updftm pe scurt pentru informare şi orientare o concepţie carf i «rt explice modul de producere a unor îmbolnăviri. prin care autorul şi | i| ml i înţeleg o stare a organismului rezultată din interacţiunea ( tiyrvsor-mecanisme de autoapărare.o-niipi. i l <!<• centrii liipotalamlcl. orice factor endo. durere.. agentului agresor: reacţia de apărare constă în modificări metabolice. M i .il l i n u l i . substanţe chimice etc. Autorul <nj •ii-lye şi teoria este cunoscută sub numele de „Sindromul gene-r nclnplcire".1.nlivnropn cnlo iinrv.1 ' iieinA: (actor stresiant-l i l p ' i i ..slress. aglutine.d acţiunea agresivă „stressantă" a agenţilor patogeni. organului care răspunde şi. i a/e X. pro"l)c'iciilo/. urmată de o i Ic alte reacţii specifice.«1.. tlllf iwspi'C. lumină puternică. Acţiunea directă a agentului stressaul asupra ţfilU'Ici'iiiinrt un sindrom de adaptare lorald: iullaintiliu.. opsolermenţi şi enzime.. REACŢIILE DE RĂSPUNS ALE ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA AGENŢILOR PATOGENI l .7. •i i nnr/. n loclor stressant se poate considera orice acţiune agresivă: in. fie prin compensarea funcţiei lezate nlorul altor organe ce acţionează sinergie. organismul lonoază mobilizîndu-şi forţele sale de autoapărare. O parte din mijloacele «iilice acţionează în sensul sprijinirii acestor reacţii de adapompcnsare. c. i l i / i i i e d i i c c l prin inlermedlul slstemu>N i>l endociin. fu speri. Uzine. 'oncepţia se axează pe noţiunea de „stress".iM-n.î l . • nlla.l«l (iiii'iitiin-ir. l Uit' specifice se manifestă printr-un tablou clinic caracteristic.iită de eforturi fizice sau psihice. medicamente. J(»n .i c d mai maro rol In menţinerea i/. im ilmliii intern). •ncepţia autorului. precipitine. hM|. cart» n Niihllnla Selye in I ! > M > . foame.. reacţiile de adaptare-compensare efectuează adaptarea şi comitea organului fie prin hipertrofierea părţii restante din organul cllv indemn de orice leziune.lflcc sînt i r .-| . i-itl/. sunete puternice. Un rol deosebit au leucocitele şi unele celule internul reticulo-endotelial.."i ^i suprarontilfl. anxietate (factori neuropsihici). care distrug sau captează agenţii paii şi îi elimină din organism. nelinişte. Stressul provoacă — după Selye — reacţii de răspuns şi nuspecifice din partea organismului. nnurohoinionnlM iatt ..

n. precum şi între ceilalţi hormoni secn-i" •. i / ." r<i/c caic trebuie sprijinite. alimentaţia etc.. — Faza de echilibru constă într-o stare de rezistenţă crescută frtjl de ficţiunea agentului stressant. cu dispariţia modificărilor morfologici şi biologice produse de aceasta în organism. de. i > . d^f • • ' • şi poate schimba sub influenţa brutală a unor factori condiţionali (< '«iitlilionings factors) interni (constituţie. i rocirţiilor de i i p . — Reacţia de alarmă (alarme reaction) este primul răspuns acl<ip< tntiv la stress şi se manifestă printr-o reacţie de şoc. \ M \ . rinichiul care secretă în < rcs substanţe presoare de tipul reninei). COHM< IM \ > . aldosteronul).1111!.> iitnige după sine creşterea unor hormoni: antiinflamatori (glii «•oitiroizi: cortizon.ucuie m nfnm orlcrtrul Milei. faza de echilibru şi faza de epuizare. Reacţiile patologice < I | > .oxicorticosteronul.1 umil Cili5 l c» liiiplodlcfl clrculdlKi de ini». respon-bil do apariţia ulceraţiilor gastro-intestinale.<i neuro-hormonale. M p i i n < l c | > . i i c . în mecanismul de adaptare-apărare este angrenat şi catul (dezactivator al hormonilor steroizi). şi aparatul digestiv.n d i r / i . în dinamica sindromului general de adaptare deosebim trei reac{ia de alarmă.!• 111. . ereditate) sau externi (pflr« t i c u l .s'//o duc M.. i |.i . iar organismul se adaptează.î l .stress.şi antiinflamatori.. apoi antişoc (80« eretic mărită de hormoni antiinflamatori)..c.. bolilo cn dlnvuscuUire cu hipertensiune arterială. cum ar fi: reumatismul. Faza de epuizare se dezvoltă în urma expunerii îndelungate |( pn-. un. :. i p .... O nurci na a cadrelor medicale ar fi să descifreze expresia bolii î Hflyt care trebuia combătută şi expresia mecanismelor de adaptau. r .i p i i n : — ro7if/<'. i i .l. i i l n i i i de cotu|eslic .i puternice a organismului la acţiunea cauzei stressante şi se cn= M < ieri/oază prin pierderea adaptării care a fost cîştigată în faza prn. Alteori însă apare boala clinică.i l l u x crescut de s t i i ' i 1 Im ni conlllcliiltii nţ|K". bolile alergice. Concomitent.. Stimularea corticosuprareu. i l c . Tu mod normal există un echilibru între hormonii corticosuprrn unii p i < > .uli miliionţa hipofizei anterioare. hidrocortizon) şi proinflamatori (mineralcorticoi do/.. hipofiza secretă'!' (stimulator al tiroidei) şi STH (stimulator somatic) care este un horni pminflamator.. H ' iiiliilitdi'c-componsoic.ni i îmi \ . în vederea îndepărtării agresiunii şi restabilirii st/V diMIM . bolile de rinichi şi allr-l Aceste îmbolnăviri pot fi tratate corespunzător prin administram c hormoni sau alto medicamente care acţionează sinergie cu mecanism^ do sflno(|(>i)c/. n\< i h i i l i i M.umorală a hipofizei anterioare cu secreţie şi excreţie abundent* liormon adrenocorticotrop (ACTH).. •. CIM|I Schema descrisă de autor se repetă în majoritatea cazurilor. I . Există însă şi |> .a însăşi reacţia de adaptare şi protecţie să fie o cciu/ft stfliii morbide şi să apară aşa-numitele „boli de adaptare".).vicii de adaptare". n . ' CM minim. mai prwi . n i i a ţ i ale stressului. dar organismul reu^-v SM f n v i m H prin mecanismele de luptă şi adaptare.l.oi o:< | .icllvfl ( i n p| i>!i<M«]e llillnnuilorll). • i i l i l l i l .

Ilipotrofia este un alt mod de reacţie şi constă în micşorarea •luni a ţesuturilor şi organelor. intereînliegul organism sau segmentară. Ele par în mod fizioi n u r m u re a îmbătrînirii organismul. în rare cazuri ca urmare a unui agent micronii virulent sau în cazul organismelor debilitate. Recunoaşte multiple cauze: . multiplicarea celulară etc.sclerozări.t " vinţă care favorizează sedentarismului şi supraponderalitatea condiţii pentru apariţia unor boli ce predispun la degenerări yl tulburări metabolice: ateroscleroză. hipotil . sau din contră prin acumulare de leucocite în cantitate mare mrc puroiul care în final (spontan sau prin incizie) se elimină. tulburările l ico. •i . agresorul. procese de îmbătrînire (invoi. lipsite de mijloacele iiţnuite de apărare. El Iţe fi de natură inflamatorie. obezitatea. Mai poate fi de natură alergică. diabetul zaharat. Ea poate să fie generală. Atrofia este un grad avansat al hipotrofiei şi recunoaşte aceHipertrofia este inversul atrofiei. Inflamaţia este un mod de apărare locală a organismului spre mina atit cauza. letabolică etc. imiinitnte naturală cu care omul se naşte şl o imunitate clştii l i i l i i i x l l t î l . efectul local fiind roşeaţa (rubor) şi creşterea nperaturii locale (calor). leziuni nervoase etc. virusuri. se produce o invadare a întregului organism cu ii mbi cînd vorbim de bacteriemie sau chiar pot lua naştere focare iiulente secundare realizîndu-se septicemia cu alterarea profundă a ni li generale.— Edemul constă în acumularea de lichid seros în ţesuturi. care migrează în ţesuturi. boala coronariană. reu<le<|i>iierntiv (artrozele). Creşterea mediei de vîrstă. subsolicitare. Itillamaţia este cauzată de agresiunea unor microbi. vlrui. interesînd numai o parte. Este miluită de inactivitate. inflamaţiile. /'/orose/e degenerative şi tulburările metabolice se întîlncsc din IM unii des în activitatea medico-sanitară. I I | K iiiirea (muşchi scheletici. după administrarea de soiuri (obţinute prin vaccinarea . ( j l i l uc ir .1 Iure. Capilarele devin permeabile pentru conţii l u l lor. pro-i' Indu-se vindecarea.). agenţi *lrt sau chimici. . miocardul). tulburări circulatorii. alergică. — Inîlamaţia se caracterizează prin aflux crescut de sînge în ca. (immunis — ferit) este însuşirea organismului de a nu nft v l < tnd intră în contact cu un agent patogen: microbi. Ea • / H /d t i n d i ^mitele do autoapărare ie Qlieic In itnga şl . cit şi consecinţele agresiunii. nvolutia sa inflamaţia se poate resorbi şi se produce vindecarea fără Mtflri. sau prin autoagre• . care se dilată. mecanică. Ca urmare apare o tumefiere (tu• i ) care exer citind p presiune asupra filetelor nervoase senzitive "duce durerea (dolor) urmată de impotenţa funcţională (functio laesa). d«n esio pietioaiă pentru autoaplrarea organismului. Aceasta din urmă poate fi activă (clnd ie obţin* ieii de vaccinuri sau este urmarea unei boli) sau pasivă. disproteinemică.

Pot să fie compleţi cîndsepotuni cu antigenele corespun/Alo..i 11 tinderea sa.i m inrd< > > n < ! < • i . aceştia se unesc.i iderqizantă (imediat.irc prin 2 poli şi incompleţi cînd se unesc cu antigenele respectiv» prlntr-un singur pol. de hipersensibilizare smi (Ic .inilesta sub formă de fenomen Artlms. trebuie reţinut că pătrund* >n<n unei substanţe proteice.smului prin aceea că la o nouă pătrundere a antigenului (car« iidcsefi este microbian sau viral). Ei sînt globuline de diferite mărimi.uilicorpii apei IIU'! împotriva Nlll)iil<iii|ii| nnll<i<-Mi< .! . şoc anafilactic şi boala *«< rnlni iisupni cărora vom reveni în cuprinsul volumului.( t i \ . mai des microbimit^ s. Antigenul este de regulă o substanţă proteică.iro a antigenului. Pentru a se înţelege acest fenomen. atunci cînd aceasta pătrunde din nou în organ isnii «r.lari de colaps. antitoxinele.. numită antigen.m. dupi l>..la oslo intolor<mt<i organismului de Iii primul conltict Ml Mil>'. mai des gamnqlobuline. bacteriolizinele. ido <dc oryuiilNinU1 ui cu •lllntfliitfl rtlurql'/. I | C K | I C unde fononioiii'lp xiloloqh <• opui In ni doile. la 5—30 min.i fenomen biologic.ilare.|i. 11 al organismului la contactul cu anumite substanţe din mediul * lerior. ic--.'.• ^ • | .nnlii. Suirile de hipersensibilitate constau în apariţia unor fenomene tip nleiqic la un oarecare interval după reluarea contactului cu sii Nlnn[. sau tardiv la cîteva zile)..i7.pectlvfi. Tulburările pi duse sînt de natură vasculară (vasodilataţie capilară ce explică roşem permeabilitatea capilară crescută şi edemul). Antigenul este complet cînd provine din mediul exterior c. cee<i ce o doosobosle de . Uneori se pot realiza cin •.i încît boala nu se mai produce. la care persoana respectivă este sensibilizată.umori (anticorpii. precipitinele) şi ce7u/<i/«î cînd există celule specializate în elaborarea substanţelor de autoapfl* i (i r<> (mai des celule care fac parte din sistemul reticulohistiocitar). l \< n<. l i n i p In oue . formînd un complaif (înligon-anticorp inofensiv pentru organism. străină corpului..slncr. n i i l . se spune că este incomplet.în cazul în care antigenul se perfectează în organism.iii virusală. Schematic fenomenele dec urg astfel: substanţa antigenică pătrundu tn organism şi se fixează pe celulele sistemului reticulo-histocitar cfl rora le conferă proprietatea de a elabora anticorpii specifici împotriva iinliqeiiului respectiv. Anticorpii reprezintă răspunsul specific al organismului la patru»' fierea antigenului. aşa încît boala nu se mal produce (s-a instalat imunitatea). deternilnA l oi marea unei substanţe numite anticorp cu acţiune specifică de neutra^ lr/. m l . i | > . Aşa se petrec fenomenele în condiţii obişnuite — fiziologice — d«r unii ca antigen-anticorp poate să fie însoţită şi de manifestări patoln» qice cunoscute sub numele de boli alergice.tnn(n ie.i . Constricţiile musculare bronşice şi abdominale eocpli dispnecti şi colicile abdominale care însoţesc manifestările alergi' (!.. alergia este expresia conflictului antigen-n licorp nuinifestat zgomotos la persoane cu o anumită condiţionare ci dilnrâ şi cu tulburări neuro-umorale. n i . n i l. Anticorpii apar în sînge şi asigură imunităţii oi<j<ini. I Idlo. Alergia se prezintă din punct de vedere clinic ca un răspuns m<>' l i c.uiloagresiune.

Dacă în patologia aler i antigenul este o substanţă străină corpului. A H . In cir/ul bolilor prin traumatisme această p*-h | i . în bolile de autoagre-celulele proprii ale organismului capătă proprietăţi de antigene.il. Primul imbold care a iritat celula a «•nit din mediul extern (să presupunem un virus). I :. . l'orio..'. declanşarea bolii.' ( « • care susţin acest mecanism în cronicizarea unor boli ca hepatitu • i s<iu nefrita acută.M .Bolile de autoagresiune constituie un grup de boli cu evoluţie înde.Kjontului patogen. agentul iniţiator a putut dispii'omplet din organism.u n < l i l n r N u p r a a c u t u• • lnl(|nrfltor. |M •! i i u iltilc < n ii <i i i . perioada de conva-i i'ii|fl vi perioada de vindecare. DIAGNOSTICUL Şl PROGNOSTICUL BOLILOR EVOLUŢIA BOLILOR livnliiliii bolilor constituie modul m care ele se desfăşoară. • • • . î l . La baza acestor fenomene ar sta o tulburare 1 1 Iară privitoare la imunocompetenţa anumitor celule ale organis. procesul pato->• i n i . Legătura lor boli cu patologia alergică este strînsă.ula de latenţă este intervalul scurs de la pătrunderea agentupnli"l' -n în organism şi pînă la apariţia primelor tulburări funcţlo» i i primelor semne de boală. EVOLUŢIA GENERALĂ. 1 < îlcva luni. în iicrst intorv.i.T i I n c o p< iu• l.lii'ptaţi împotriva lor înşişi realizînd conflictul antigen-anticorp ce Iun» la distrugerea parenchimului organului respectiv şi la realizarea. i i .. capabile să elaboreze autoanticorpii în. i i apare clinic.n l .inticorpi. perioada de stare. Sînt din ce în ce mai multe argu. Un punct de vedere practic.i i n i i i . i i i o i i i< • . p.<> (Iccl.|în lor b i i l i l o urmează o dinamică ce poate fi astfel schiţată: perioada M I f i l t .UMIII! pn cai ti . .c . r/u l In hulai n . «rest sens autoantigene. M I . ! • • . După aceasta. .ii ' M I I . In evolu. în r. lăsînd unor celule proprietăţi autoantigene.inşc. boala se cronicizează.8. Această boală cronică se autoîntreţine fiindcă celu"li< cu aceste proprietăţi (autoantigenice) se menţin.uită. i nu i n . i. Prin conflictul cronic autoantigeni. In cadrul bolilor iniecto-contaglOMt i><Tioadfi se numeşte incubaţie şi are o durată variabilă de la > i ' 1. care elaborează autoanticorpi. b ru s c '.. o i a lte ra re a s tă rii g « n « rn l» n i l> IIIIIIIC IK « l i .nlu l «tllolnglc şi < ! < • i.. 1 vi ho. el i-a conferit tcia proprietăţi autoantigene cu elaborare de autoanticorpi îndrep* împotriva ei înşişi. elaborează peii idld autoanticorpi şi întreţin — am putea spune — la nesfîrşit conM> i n i autoantigen-autoanticorp. m l n l g l l . " . ta lii. U i i » . 'b iă s au siih lc ib rlllta tl. [ < n c u t . din cînd în cînd cu perioade de oarecaro siune şi care beneficiază de tratament imunosupresiv. l> « « Iu n -. I > M . a unei boli cu evoluţie îndelungată şi deoi i ' l i i t de agresivă.. In Inncţln de i '.. i . I |.i/. In cazul victoriei ji. . adesea foarte grave. 1. id itfi. i < > d e n > < | i i i .il so produce conflictul dintre organllB i n i n.

< • po<ile complica cu o ruptură de miocard. î l vindecării şi al recuperării totale. (uneori destul d. Trebuie combătuţi factorii socio-profesionali care au favo i i/.c l . Mai persistă fenomenele generale de asteul» •. — suprainfecţia constă în adăugarea unei infecţii bacteriene MB « emulare în cursul unor boli virale sau în suprapunerea unor agenţi ml« ciohieni noi în evoluţia unei infecţii bacteriene. n exploifirllm ImnIiimico-umorale si funcţionale. In evoluţia unor boli cursul obişnuit poate fi tulburat de: — recrudescenţă care constă în exacerbarea bolii în perioada da stare sau de convalescenţă. i i c l vindecată. imie care diminua şi în final dispar şi ele.ireii «iclivităţii profesionale. i . în cazul începutului supraacut sau fulgerător. — recăderea (reşută. persoana putînd fi ( l i . Perioada de convalescenţă şi de vindecare. proba muncii fiind martorul cel mal tidel . I iieptiit pentru ca fostul bolnav să se poată readapta la condlţllla de mimcd. d* exemplu un ulcer duodenal se poate complica cu o hemoragie digoil i vd. Este bine ca activitatea si it» M . i 11 l i . C.. Treptat.i i . — reinfecţia (mai ales în cadrul bolilor infecto-contagioase) constă In producerea unei noi infecţii. tulh n i . pe baza cărora se stabileşte diagM ".tcnlii unor leziuni sau mai des a unor tulburări funcţionale care s« evidenţiază numai în condiţii de efort sau dacă sînt mai profunde pot -ip. i l < i se ameliorează. în unele cazuri boala sa lermind prin moarte. recidivă) constă în reapariţia simptomolor bolii în perioada de convalescenţă.I .u e chiar şi în condiţii de repaus. DIAGNOSTICUL BOLILOR t. iar starea i | e i i e i . . Un diagnostic prccli stă la baza unul tri> tament liliio Imulnmoiilat. deci a unei noi Imholnăviri. dar ea poate să fie şi numai parţială cu perM. cu acelaşi germen.i*ă. r<-ilo. Semnele clinice diferă în funcţii» d" ixuild.biochimico-umorale revin spre valorile fiziologice. fenomenol» clini" •• ilnt loarto accentuate. stenoză piloro-duodenală sau cu o perforaţie.t icul şi «ipoi se face tratamentul.K 11 n. Iar untofl şl a oxmiiKimhn niuilul")(|ic. — complicaţia este o formă particulară de agravare a unei boli.•voim .) n K i nost icni constd tu sl.ihilirea precisă a bolii pe baza exameilM Iul clime.-. siinptomc clinice şi tulburări biochimico-umorale mai mult sau mul puţin specifice bolii în cauză.iit îmbolnăvirea. Un infarct miocardici . icpcde) tulburările funcţionale şi simptomele clinice se şterg.. De cele mai multe ori vindecarea este totală cu n-\liiiilio ad integram.ida de stare este caracterizată printr-o serie de tulburări func(iMimle. de agentul agresor şi de modul de reacţie al bolnavului i "•• pectiv. K!rele medii şi medicale trebuie să urmărească bolnavul în tOit« pei lucidele de evoluţie ale bolii şi chiar după stingerea acesteia şl r»« lu.

\ < > i ' . condiţiile de muncă. să se dea atenţie tuturor simptomelor care Io î n l .ma vertebrală. evcnl u ..prima este etapa diagnosticului clinic în care diagnosticul se iicşte în baza simptomelor (semnelor de boală) clinice pe care ni Io a bolnavul anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le • li-nţiein prin examenul obiectiv.(Iute utile diagnosticului. diagnosticul stabilit anterior. f l d or e n ta c l i n t i * « l i a u i d e - . lnţ|hlimll etc. mişcările coloanei • iii 1 şi membrelor etc. Discuţia cu bolnavul trebuie să iilliirt de solicitudine. Se vor consemna observaţiile privitoare la CU» ii'<| iiim>ntolor şi mucoaselor.. domiciliul. Kxiitncnul clinic obiectiv foloseşte următoarea schemă generală car* mii» srt intre în obişnuinţa examinatorului (să devină reflexă). nxllnrl.Iul de început şi evoluţia ulterioară a simptomelor clinice. de cine şi la ce unitate me i.l i i ţ n . /'«/porru folosoşto simţul pipăitului prin aplicarea şi apăsările « i l i i t a deqoteloi :.I. 1(1 trebuie să fie dezbrăcat. antecedentele eredocolaterale (sufe' • • I o rudelor de sînge) antecedentele personale fiziologice (menarha. ) ! ( | ( I M r înlcniOi Olfll liimlmilr ( I n . d prima menstruaţie) sau patologice (boli de care a suferit mai uto).iu şi a palmei a tegumentelor şi organelor dii H'(|iuiil. stări con-uiilo. — Interogatoriul constă dintr-o serie de întrebări adresate bolnft' u i privitoare la identitatea sa. < oir.Istoricul bolii constă în relatarea de către bolnav a suferinţei Ini care ne consultă.SUpm I l i n l I i i l i i i j i r i lllioi . n i l . la eventualele examir M Unice. eventualele formaţii anormale de i i i i i i t c şi mucoase. întotdeauna examinîndu-se întregul chiar dacă suferinţa pentru care ne consultă este localizată " i i m i M regiune. Anamneză cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii. condiţiile de viaţă ( ii-siunea.Pînd la stabilirea diagnosticului complet se parcurg mai multe MO . i l c M I I I I . //i.s'poc//a prin care bolnavul este cercetat .|)iinloi i i . plinn) ( ' f i u l M. insistîn-. i ( . eforturi fizice sau psihice etc. p l M i l i i . conversaţia fiind totuşi discret dirijată. N i ' t i Ni bi l i i n t e a . Tot prii» < ) l l ( l l i r | | | l i . alimentaţia (şi felul ei). conformaţia diferitelor segmente ale corpului ( olo.i l' n | .••mm lîngă bolnav şi să-1 ascultăm fără grabă.n-laţii usupr. i l n l f i i .vm obtim. i h • ! ( • IM i c ( | i i l . i l | i .i' să se afle împrejurările în care apar simptomele.. tinlcimontcle urmate şi eficienţa lor. vîrsta. Este bine să se Mirt c'u întrebări suplimentare. Pentru aceasta trebuie adesea să . i .i /nuci lor de '•xtindi'ie. fiindcă uneori bolnavul omite. n i l l n Iu fum I M ' di* iniynu i l r i(". bazin. indicînd data şi modul în care a apărut boala.ilpare so vor localiza evrntiwlolo puncte durei hi. i u « •• vor M I I I | | | C I M | | NiiluMfiiidlbiilnrl. t n i i n n . I M I I I U I i li iiiciisluillll'. •n/n sau uită unele manifestări importante ale bolii.ilcţel loi. spre a primi cît mai l i . . şl •< vor deiortt « . Se vor obţ i in n Iii privitoare la consultaţii anterioare. membre) şi se vor controla diferitei» ti/lolocjiro: flexiunea şi extensia capului.din creştet pînă tn< i " . i . î l . c o n N | H l r « i ) | r t . Pun p . ritmicitatea lor vi'ntuala legătură cu anotimpul. Prin p.

c» tegumentele etc. Treliulf întreprinsă o largă activitate de educaţie sanitară atît cu bolnavul.i pe regiunea de auscultat. Un alt exemplu este acela al sindromului febril enio poate evolua în cadrul multor boli. dur acesta poate apărea în cursul mai multor boli: boli de ficat. în acest fel se obţin sunete cu tonalităţi variei' cmo . Pe baza Iul con-liiid toate datele obţinute — se stabileşte prima etapă a diagnosticului: diagnosticul clinic. Astfel se recurge la examinările specifice suferintr! Mispectnle pe ha/. amănunţită şi sistematică. în multe cazuri însă se stabileşti prin M . inima. necesare. De regulă se ascultai p l .ct examenului clinic. adică un diagnoil Ic «u n sforii mai largă. < hldtă cu auscultaţia se încheie examenul clinic.•.i citate. se pune diagnosticul de sindrom ideile. In l)<i/. hol! cur»' comprimă sau obstruează căile biliare sau boli care evoluează cil liemnliy. rare uneori solicită efectuarea unor examinări <le»N|iM' care ei „au au/it" că „pun cu siguranţă diagnosticul bolii lor". în acelaşi fel se vor examina şi eventuulnln tumori. abdomenul. l ' i i n inspecţie şi palpare se vor căuta şi eventualele edeme ( I n qambe si In părţile declive) prin exercitarea unei compresiuni do/alo. De regulă se percuta ritmic cu degetul mediu de i . a acelor examinări car* •lut cunoscute si recunoscute ca elicionto.sini deosebite în condiţii patologice faţă de condiţii fiziologii • Org. Indiferent do locul nostru d* activitate (dispensarul din .<•/<'/oi-cop biauricular care se aplică pe suprafaţa de auscultat con pim/. aşa cum s-a prezentat nun MS .iloare unor organe cu conţinut gazos sau lichid.il crescută.xoni/fidr/ rare trebuie c/ec/uai» la orice bolnav pe» cure U coiiMillAm. Stabilirea diagnosticului clinic este uşurată dt examinarea corectă. Trebuie creată obişnuinţa pentru a se tace numai exani/Mrtr//<. l'crcuţia foloseşte tehnica de punere în vibraţie a unor orgunc cu conţinut gazos. complotat şi motivat prin examinări complementare. In ca/ul edemelor la locul compresiunii apare o uşoară depresiune.melo cele mai frecvent percutate sînt plămînii şi abdomenul. < mina dreaptă degetul mediu de la mîna stingă care este aplicat pe K -«jluiiea do percutat. plecînd de la diagnosticul clinic.a examenului clinic. In majoritatea cazurilor se stabileşte diagnosticul corect fi conipl' l numai prin examenul clinic. subliniem şi faptul CA «X/«ffl cHevu e. lixamlnările paraclinice completează investigaţia în vederea precizării diagnosticului. cm n dispare la scurt timp după încetarea compresiunii. Iiislsllnd asuprii efectuării numai a examinărilor paraclinlco noe*-«nr<«. în prezent se foloseşte un aparat im in ii . La început se apln > ureche. Se contraindici efectuarea „do rutină" a unor examinări care n-au nici o legătura cu diagnosticul clinic. i i i i i n i i . vasele. capabile să piu «luc. Cap. cu simptome comune mai multor boli. după care se stabileşte diagnosticul finul. DM «xomplii.ista tehnică numai diagnosticul de sindrom. Diagnosticul de sindrom eitt numai un diagnostic de etapă.i do a deosebi elementele patologice de cele fiziologice se < i liga iu timpul prin experienţă şi observaţie. In raport strict ru diagnosticul clinic.i Mmete sau zgomote pe care le apreciem şi le evaluăm în corelaţi* cu cHi'lalte date obţinute prin examenul clinic. <'tt şl cu dpai liiicHorii săi. Auscultaţia foloseşte simţul auzului.

1 uuvulo mal ileN sau mal rur. Se vor înregistra deci datele generale. l n cii/. Rezultatele explorărilor paraclinice trebuie aduse imediat după ce •. mijlocie sau l m vă în funcţie de intensitatea şi durata simptomelor clinice şi bioluinico-umorale. starea de nutriţie (bolnavii se vor cîntări în mod obligatoriu la internare. In /Ude imediat următoare se efectuează explorările paracliniot ". se mott» « documentează etiologia bolii. Pentru persoanele care prezintă supraponderalitate este indicată şi determinarea glicemiei ci jeun şi colesterolul. In raport cu acesta se planifică examinările şi se •••r/. 'iiunfirul scaunelor.ile organismului In i". Datele culese de la bolnav prin examenul clinic trebuie să fie sistematizate şi introduse în foaia de observaţie. In două xllo. apoi de două ori pe "l (dimineaţa şi după-amiază) sau ori de cîte ori o solicită medicul. Se vor nota: atitudinea. stadiul său evolutiv şi eventua-'•lente funcţionale ale organului alecUit şi .ft /lInie. deci să tindem să stabilim diagnosticul etiologic. Se va menţiona dacă bolnavul este sau nu în stare de cunoştinţă. diureza. se întăreşte. De asenenea trebuie precizată şi forma clinică a bolii: uşoară.. examenul sumar de urină. procesul yhidliii «chipul cart ob- . peni ii a introduce cel mai eficient tratament: tratamentul etiologic.evoluţia bolii" HO consemneny. ca şi în cea mai specializată clinică universitară) şi anume: determinarea tensiunii arteriale sistemice. la indicaţia medicului). iar ulterior săptămînal sau 'îmi des. iar pentru cei cu acuze dispeptice se recomandă efectuarea reacţiei timolCadrele medii au un deosebit rol în pregătirea fizică şi psihică a liolnavului pentru aceste explorări şi în testarea bolnavilor în vederea ivitării administrării unor substanţe faţă de care au sensibilitate particulară. După ce toate aceste date au fost consemnate în foaia de observaţie i3«u după caz în foaia de examinare clinică) la locul rezervat pentru "In t ia bolii". precum şi comportamentul său. « Se va termometriza imediat după internare.urile de urgenţă se administrează medicaţii corespunzătoare i In lipsa unui diagnostic complet şi definitiv. examenul obiectiv. se face o primă interpretare clinică şi se stabileşte nosticul clinic. fizionomia. i i i l n l c a . viteza de sedimentare a hematiilor şi reacţiile l>entru infecţia siiilitică. în afară de cazurile ' i | i ' i i ţ u medico-chirurgicală este bine să nu intervenim cu tratament ^ fimenlos. în stabilirea diagnosticului trebuie să tindem la precizarea şi a liologiei bolii. pentru a nu influenţa valorile explorărilor paraclinlc* ni i n n introduce încă de la început cel mai eficient tratament (după illii'M diagnosticului). .cel mai îndepărtat sat de munte. cele anamnestice. dnprt care diagnosticul se perfectează.-au efectuat şi prezentate medicilor pentru a se stabili cît mai repede diagnosticul final. istoricul iiulli actuale. După aceasta se face planul terapeutic si se începe t iată-' nimpunzător.rt bolnavul în vederea evitării eventualelor fenomene de in• < \\\\i\.

In flroti.ce boală am". cer experienţă. De asemenea trebuie să considerăm şi unele posl Mlltflţl ' ! • • evoluţie iieiiştoptate numite do profesorul luliu Haţleganu „Niirprl/'. trebuie Sft SC depună" toata ciulim l l r vi nfl NU npliee cele moi moderne mljloaoodo tratament ponţi u M Nfilvn bolnavul. . I s-a acordat întotdeauna nune importantă atît de medici. rudele.. cînd diagnosticul se cunoaşte sub toate aspectele» •nle.. persodiw relntogrîndu-se temeinic şi de durată în viaţa socială. Observaţia co tidiană ne arată că adesea leziunile mici au un răsunet profund psihic « • u «Horarea comportamentului bolnavului. din ce tu ci» nuil eficiente. Aceasta scoale tu evidenţă rolul personalităţii bolnavului care se interpune între c. . — posibilităţile de reintegrare socială. Ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă şi de munt'ft IM Norieldteo socuilisld creează premisele evoluţiei mai favorabile M unor tinlioliiAvIri. în timp ce la alte persomi» li'/iuni mari sînt bine compensate fizic şi mai ales psihic.sta eUipă. cît şi de bolnavi.se vindecă"?. cxplorflrllo cu rezultatul lor. cn urmare a evoluţiei ştiinţelor biologice în general şi a medicinel fu pnrtlculnr.. Prognosticul imediat poate să fie: — bun cînd se prevede o însănătoşire sigură şi fără urmări.iu (mjentul patogen) şi efect (răsunetul fizic şi mai ales psihic al < \ < Mă). Adesea sîntem întrebaţi de bolnavi . . Curioscîncl posibilitatea existenţei acestorn.ce va fi cu mine" înainte de a ne întreba .K'ivfl bolnnvul.. prudenţă şi cunoştinţe te» rneiiiice. — durata posibilă de viaţă a persoanei respective. Bolnavii.scapă"? Răspunsurile la aceste întreb<1rl sînt însă foarte dificile. Compensarea sau chiar supracompensarea anumitor defiri* se realizetrză şi în mod spontan. — rezervat cînd nu există certitudinea unei evoluţii favorabile» — infaust cînd se prevede evoluţia nefavorabilă.1 mim cn/iiri deosebit de gnive. în mod particular se vOf evalua posibilităţile sale de activitate. !n vlndemi . PROGNOSTICUL BOLILOR Prognosticul semnifică evaluarea viitorului bolnavului sub aspectul evo/u/k:/' imediate şi tardive a bolii sale. In evaluarea prognosticului trebuie să ne ferim atît de un optimism exagerat care este dăunător.iilolcxjlce". — starea afectivă şi psihică a persoanei în cauză. prietenii ne cer să le spunem dacă „este grav"? „durciiză mult"?. so evaluează prognosticul bolnavului respectiv. cît şi de un pesimism descurajant. tratamentul şi evoluţia bolii. de regulă în bine. Multe din măsurile terapeutice tind sprijine această tendinţă naturală. Prognosticul îndepărtat se referă la: — vindecarea completă fără urmări sau vindecarea cu urmări. exitusul sau imi nenţa acestuia. Se deosebeşte un prognostic imediat şi unul tardiv. ImlUuront de studiul uvolutlv fll bolii. prin introducerea de noi mijloace terapeutice. Trebuie BA ţinem seama că prognosticul se modifică în timp.

drenări. Individualizată.il.1. Profilaxia secundară cuprinde: depistarea activă a bolilor In iliidlllc iniţiale şi tratamentul adecvat în condiţii de dispensarizara ni tlvfl. piecum şi la tratamentul complicaţiilor acestora. nlteorl Intervenţln MM i/t'fi/rt pentru pie(|Atirc<n blolo<|!rft şl piihicâ a bolnavului. Profilaxia bolilor cuprinde un complex de acţiuni. Profilaxia primară ce cuprinde: depistarea activă a factorilor •i i Isc ai bolilor şi ameliorarea sau suprimarea acestora pentru a îmi <llca apariţia lor. 2. uşurarea suferinţelor sau vindecarea lor. prevenind instalarea unei boli ( p i l i i prevenirea instalării factorilor de risc generatori de boli). Toate aceste probleme sînt pre• In cnpilolclo următoare. In prezent deosebim trei laturi ale tratamentului: preventiv. Ele încop l i i i .unentul curativ constă în aplicarea unor măsuri ce urmăresc n suferinţelor sau vindecarea bolilor. Aceste măsuri sînt medl(siiu) chirurgicale. Acţiunile profilactice se eşalonează pe o lungă perioadă. TRATAMENTUL BOLILOR (principii generale) Tratamentul cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte prevenirea instalării unor boli. Tniltiun-iilnl chirurgical constă în îndepărtarea părţii bolnavei imihînnl i i l n lat printr-un act operator sau prin favoriznren vinprin ml)l<Mic chirurgicale: Incizii. unele. Tratamentul curativ medical dispune de o serie de mijloace iillce. i n l c de declanşarea clinică a bolilor. în trecut întreaga activitate medicală se reducea la tratamentul curativ prin care se urmărea ameliorarea sau vindecarea unei boli. Profilaxia terţiară se referă la depistarea activă şi precoce a bolllur. Iar • -n/.vu(//o terapeutice cu caracter general constituie un grup de cm<• se iiplică la majoritatea afecţiunilor. ponderea lor însă fiind i tu luncţie de boală şi bolnav. Tratamentul preventiv (profilaxia) constă în aplicarea unor măsuri torc urmăresc să împiedice apariţia unor boli sau dacă boala a apărut le urmăreşte prevenirea complicaţiilor sau vindecarea fără sechele (urmări).9. curativ şi recuperator. decise de către t)i'<|<mele politico-administrative.iui inieivuiitin <"'' Aninai caracter de explorare . urmărindu-se împiedicarea apariţiei unor complicaţii sau vindo»fiicfi cu sechele. altele cu o aplicare ii. J. ştiu prin prote/o (In mod doonpii ih ii '| i>) Uneori trnUimentnl cliirur<|i< < i l are caracter de unimiţft i II In peifornien on|niieloi (iliduinmale). A1rt. In felul acesta se deosebeşte: 1. organizate şi efectuate de către perHonului medico-sanitar în colaborare cu organele administrative de rolo r l locale şi cu sprijinul larg al populaţiei. comune pentru orice suferinţă. Tr. contlIiiilnclu-se în funcţie de evoluţia stadială a bolii respective. In unolo cazuri orFifeclnt Mii'l iotul si ireversibil compromis so poato înlocui prin i i i i l n (cn de < \emplu rinichiul).

scăderea obişnuinţei de a lucra. o readaptare profesională deficitară. S« IndlcA In perioadele de evolutivitate ale bolilor acute. l i n imun •.. dar se indică limitarea la strictul necesar. iun. ..olini. în mod deosebit ctnd sini însoţite de febră şi alterarea stării generale. FOLOSIREA OPTIMA A REPAUSULUI IN CADRUL TRATAMENTULUI Repausul a constituit în toate timpurile un element de bază al tratamentului.1. necesita prelungirea i MM.ife n total. i i e . indicîndu-se în multe cazuri pe o perioadă îndelungată de timp. Midiiiile socio-profeslonale alo bolnavului. In perioada lor activă şi ori de cîte ori se simte nevoia de odihnă. profesionale de orice fel. la supraponderabilitate. iMii pi <>!<••. tendinţa l(i hipercoagulabilitate sanguină şi boala tromboembolică. Durata sa est» Individualizată.. In ultimul timp diirnta sa s-a restrîns ca urmare a introducerii unor medicamente cu mecanism de acţiune etiologică sau patogenetică.1.l i o l i M v i i l u i necesită prelungirea repausului în condiţii dt »pllali/ai< . L I I Mipi. • — • Repausul absolut pentru un membru sau mai multe se indici în fracturile membrelor pentru o perioadă de cîteva săptămîni şi In I x i a l a Iromboembolică a membrelor. . Ini i • . migrene şl Insomnii cunoscute sub numele de „devianţă psihică". • ' Mituri do orlcp activitate profoitonalăi iau puf- . ..i repausului şi regimului igieno-dietetic în condit.. •.. precum şi în urma cunoaşterii — şi recunoaşterii — unor urmări negative ale repausului preluiHjit: tendinţa la hipotrofie musculară. schimbîndu-şi des poziţia. ca şi a repausului la pat. Pielungirca repausului absolut. bolnavul ştirul nemişcat în pat.u ile. Durata fui csle strici individualizată în funcţie de condiţiile biologico-umoralo. încetinirea proceselor metabolice.' . redori articulare şi artroze. dureri de cap. cearceaf curat şi fără cuto. tulburări în circulaţia şi oxigenarea cerebrală..>. evaluat» tle medicul cardiolog. Igiena liijuroasă. necesită mănurl de prevenire a escarelor de decubit. M I .illa (umilirile . dai ..i . Repausul absolut nu admite nici cea mai mică mişcare. Se indică în primele zile după instalarea infarctului miocardic (extins). [ > e r | . ' uiltiUl mult după introducerea anticoagulantelor în terapia acestor Repausul la pat: bolnavul păstrează repausul la pat avînd permisiunea şi chiar indicaţia de a se mişca. apariţia plictiselii. In (jenei ii iiumia mini < . Repausul relativ se indică în perioada de evolutivitate a bolilor.. îl pînă la consolidarea deplină a bolnavului.9.i de cele socio-profesionale ale bolnavului. pentru o perioadă de cîteva zilo..r. pudrarea părţilor expuse la necroză etc.i l i u medical este direct proporţional/i cu 1 . . u i . rtnd •« acordă concadlu medicul. Lipsa posibilităţilor de i < . i i m l t i i medic. Uneori. la diminuarea funcţională a marilor viscere (în «pecia l a aparatului cardio-respirator). ii . AIAturi de aceste electe somatice s-au evidenţiat şi o serie de lepernisiuni psihice care apar ca urmare a unui repaus prelungit: seu» fierea lacultăţilor psihice. treptat durata lui s-a redus (pentru motivele montlnnute) la 5 — 10 zile în funcţie de condiţiile fiecărui bolnav. repausul era singura indicaţie terapeutică. în trecutul nu prea îndepărtat se menţinoa acest repaus 21 zile.

i nrllle corlU'dle şl In (|cneinl l i > . In» ante mai ales pentru indicarea felului cum trebuie folosit raţional nr. trebuia *<1 ne întocmească un plan de tratament — şi respectiv de recuperare — /ic care medicul şi bolnavul să-1 respecte întocmai.i l < o parta iilllinen . Persoanele ce activează în locuri de muncă cu se 11 mari energetice. în\ . 1'eisfHinelor care efectuează o activitate profesională cu solicitări uc mari. în funcţie de qmdnl lor da M I . lucrări de tîmplărie.r. m ' a anal hrtlno. . le este indicat să-şi petreacă repausul efectuînd i i ţ ! cu solicitări predominant psihico.flal. nsplrnţiile şi dorinţa fiecăruia: lecturi diverse. înot. rnno. caro exclude . El trebuie să • M ' întindă pe toată perioada de evolufcivitate a procesului patologic.ul. senzoriale sau psihice.• ! . i | . activităţi In aţe-! • • do modelare.ue de. i r o a unor muzee. Ini |M < | i > uită parii» (•(•(•(•«/A condiţii sn m l i < . dru-• .d în gradul III de invaliditate. cînd este nevoie de repaus profesional înde-ini în funcţie de bolnavul respectiv. iar reluarea activităţii cu program redus. fotoamatorlsmul. li se recomandă ca în timpul repausului lor profesional (eclue/o activităţi cu solicitări predominant energetice.. Repausul în condiţii de invaliditate. i . lurism etc. . în unelo 1 ' i i convalescenţa este mai îndelungată: hepatita virală. Important este că orice concediu medical să se acorde în vederea Mcuperării bolnavului şi să se acţioneze în sensul recuperării sale. sport (tenis. sculptură... cînd programul de activitate se reduce cu un sfert de normă (în 1«M|islaţia noastră se poate indica pe o durată de maximum 3 luni pe an i nlcndaristic) sau poate fi redus la jumătate cînd este necesară încadrai i . cum ar fi: imfirltul. Controalele medii K / C şi revizuirile periodice ale comisiilor de expertiză medicală şi rea capacităţii de muncă trebuie să constituie prilej pentru rezultatelor şi pentru reajustarea planului de recuperare în rt cu noua situaţie. i i < . bene d do concedii medicale mai îndelungate.| I > lUpra* ". In legislaţia ţării noastre sînt 11 ri grade de invaliditate: gradul I şi II cînd nu se admite nici UB fel ih< cictivitate în sistem organizat — se acordă deci persoanei respective repaus profesional total — şi gradul III de invaliditate cînd se reiluco programul de activitate la o jumătate de normă. de coordonare. legătorie de cărţi. • negativi 'i'rtiu! n (MUS pasiv prelumjit şi dfl posibili! n .1 UDO! i noi. i 1 i.li i .M I I | . i.).'ioannlor ce efectuează activităţi profesionale predominant cu ' ' • n i morgctice. In timpul concediului medical. M M . . sprijinindu-se prin mijloacele cunoscute.i.pei i. moilei. jilii'1 7—10 zile pentru convalescenţă şi consolidarea vindecării. precum şi de condiţiile o-profesionale.ili/imlu-.SV mai poate considera: repausul fizic şi repausul intelectual. descifrarea unoi partituri muzicale. construcţii mecanice. nnlrciilndii se ş\ r< . ca şi în perioada de invaliditate. v l / i i .se la flnnl •i i it|)ncltrtlll Inncţlonnlo a oiii'inlMiiului In 1iilie(|!nie. tuberculoza >ricare localizare etc.m l u m (le alto i ii|inclinil tiiiic(l()iml«. Iniil* i" u l m un n-|>flus medical activ. . Durata repausului pentru boală este strict individual. relua» ulterioară a activităţii cu program complet.

l do convalescenţă sau de consolidare a convalescenţei bolilor cn>m. vîrsta.i bolilor zise . iar la femei cu 2 kg m n i puţin faţă de aceste cifre — după o formulă mai veche. înălţimea.In ultimii ani se insistă mult pentru folosirea raţională a repauNulul.. l g de lipide. anotimpul. In mod cu totul general (valabil numai statistic). ALIMENTAŢIA RAŢIONALA A OMULUI SĂNĂTOS Şl BOLNAV Hrana sănătoasă se consideră aceea care conţine toate principîilt alimentare (proteine. să permită deci o viaţă activă completă \ » < i > fuvIonnlA socială şi familială în condiţii de confort.2.3 cal o r i i . nevoile cnlnrico n1o unei persoane de circa 70 kg ce efectuează o activitate cu • «forturi fi/. fibre alimentare şi apă) ă/i proporţie corespunzătoare necesităţilor metabolice al9 persoanei respective. (!o| ol>rul medic Aulus Cornelius Celsus arăta că „schimbarea felului do. „loisirs". studii din ultimii zeci de ani arată rezultatele buno î l ' . 41—45 colorii p« k<| ur«utat« corpornlA la persoane ce efectuează eforturi li/.-ilc 4. vorba de repausul impus de o suferinţă. .1 calorii. Ideea nu este însă noua.1 calorii. greuliil<-. i ţ) de proteine 4. astfel ca să se menţin <1 «• Uroulate IdeuKi-stabilă.MII ni «N. < »u tliţll climaterice şi de sol. vo-(| ot. inniic. Astăzi americanii vorbesc de „hobbies". NoroBltăţllo energice alo organismului pot fi acoperite In telul imtifttnr: la adultul normal într-o zi 25 calorii pe kg greutate corpornlfl In roiulltll do ropnus la pat. Mai mult.de adaptare" sau „boli ale civilizaţiei actuale". Aceasta trebuie să fie consumată în asemenea cmititute totală. măsurată în centimetri. trebuie să se reţină că l g do i j l u rUlo furnizează prin urdore în organism 4. conservarea obişnuinţei la efort şt | M i .u n oi activităţi cuprinsă sub termenul de terapie ocupaţională sân ' •\ do ergoterapie. Această raţie asigură şi nece. în strînsă corelaţie cu solicitările locului < ! • • muncăi ou solicitările extraprofesionale. glucide. încît persoana respectivă să nu depăşească 15% şi să nu sfadă sub 10% din greutatea ideală (la bărbat egală cu ultimol» douu cifre ale înălţimii. vitamine. In r i Mucezii de „bricolage" ca mijloace de tratament preventiv îm-polriv.• c-ste lupta împotriva plictiselii.iusul impus de anumite suferinţe nu înseamnă deci absenţa orieărol K livităţi. în prezout (llwutută. cu sexul. i i i r o a din timp a readaptării profesionale. fio că este vorba de timpul liber extraprofesional. R i. Amintind nevoile energetice.ii ic mori.i.• . minerale. lipide. 30—35 culorii pe kg greutate corpornlft In l>tti*onn<> cu nctivitrtţl ce necesită eforturi moderate. fie <'ă «<slo. particularităţile individuale.9. plastic şi catalitic."i înlătură oboseala". 9.vitmnino şi minerale. 1.i ] .n »tor« lin l llmlct' fn. t'uiitru a ii raţională alimentaţia trebuie să aducă un aport adecvnl fte material energetic.lco înmii 40 :•() (-Miorii !><• kq gr«utate corporală la persoane ca efectuoa/.iro mijlocii sînt acoperite la bărbat de 2500—2800 calorii.') (i!) g) şi glucide (250—300 g). aria geografică. Scopul oricărei activităţi recuperatorii în peHo u. Iar In Inni-i <lo 1900—2300 calorii. Aceste calorii sînt asigurate dof hlliuiiilno (nnimulc 60 g şi vegetale 40 g) grăsimi (animale 40—60 g.

fl l .. potasiu..!()% din raţia calorică. enterocolopatii. ' • • • . iar lapteh» ntp|«» Iul conţin complexul vitaminei B. Persoanele care traniplrtt 'i lurrotT/. iar seara dă mîncare la duşmani" este valabil nutuni în măsura în care activitatea se efectuează în prima parte a zilei.. Fructele şi /arzavaturile conţin vitamina C.'i iu mvii. restul Î M I ! fi de origine vegetală (aceasta revine la l g pe kg corp.. ! i ui i ridicate tiu nevoi mal mart.i n | x • ! .i m.. pentru a se nslţjura o bună digestie şi un somn liniştit. Repartiţia principiilor alimentare.la o ..5 g pe kg corp greutate ideală.5—2.). crescînd în anumite condiţii patologice: disproteinemii. carne( /fl.I. la fimiază cu prietenii. Ultima masă se recomandă H (\ ţ i e luată cu cel puţin două ore înainte de culcare.1/111 unui consum normal de dulciuri..nYi în r..1 o stare de irascibilitate crescută. Lipidele pot furniza între 25 şi 30% din raţia calorică din care i| i. I .im i de origine animală 1/3 pînă la maximum 1/2 din cantitatea toi ' i l . Dulciurile în exces pot doteri <>l)o/i lalea şi ateroscleroza cu toate consecinţele lor. i 11 . fier..vor/V f / . M/w/d/e/e (oligoelementele): sodiu. Pro t einele pot furniza între 15 şi . /• (/Mur/ conexe a/o sa/e: ijlonn rnvH. fosfor. Ele trebuie să fie în proporţie de 55—65% de "ilqine animală. Vara eito 1 n rmitltnlr . Soroci de bucătărie (CINa) nu trebuie să depăşească 6—10 g l.într-o i'iitcjţie normală aportul zahărului nu trebuie să depăşească limidi. grăbesc apariţia diabetului zaharat la persoane predispuse. fluor ctc. dlucidele pot furniza între 50 şi 55% din raţia calorică globală mtre 4 şi 7 g pe kgcorp.Aceste calorii trebuie să parvină organismului în 3—4 chiar 5 mese lopartizate pe întreaga zi.iicii huoalA ( p i t i t pUtilIna iallvnrfl)i . M mo.ate de aproximativ 2 litri pe zii în rnntltato i n h . Produsele zaharoase rafinate iloiormina afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal. cu valoare biologică mare (lapte. Excesul de dulciuri clolUirt apariţia cariilor dentare de 3 pînă la 8 ori mai frecvent dorit . l'ii l cm rectifica dictonul amintit în sensul ca aproximativ 50% din calmii să parvină organismului înainte de începerea activităţii profesioiwlo.. Practic cei mai mulţi oameni ar trebui să consume cel puţin Himătate din mîncare în prima parte a zilei. i . Acesta ar corespunde la 1.lichide. i M I | I . ole fiind bogate în acizi graşi saturaţi (cu potenţial aterogen mat mm o). Se preferă glucidele provenite din fructe. perioada de alăptare etc. i «<Hto noco:. parvin în cantităţile necesare în con!« unei alimentaţii echilibrate şi suficiente în legume verzi.10% din totalul numărului de calorii"). /. Vechiul dicton . cereale şi miere pentru că ele sînt uşor asimilabile.. vitamina A şl D. i i i ' o ) . nipru. Zaharumfinate sau suprarafinate este bine să fie evitate sau consumate «mlităţi minime (cu prilejul unui recent congres s-a arătat că . greutate lili'dlă. r organismul de vitamine din grupul B şi prin aceasta favorl. V//f/fi»/ne/o trobuio să provină atît din alimente de origine animalii 1 "<'(jotal<1. pro1 îmi şi la copii.. bătrîni.inc.MII t»i< i l < > Intoqrltntctt (lonllţlel.. l i n d // KitioiHiki « <iimn-nta(lc mal /robu/e aă rejp«c(« şt alt* ilvllutin. (| nu •• Ulto ei im im o|Ht im . gravide.. carne..mlit. calciu.i:. 'ralurile ele.dimineaţa mănîncă singur. ouă). cobalt.

aperitive. pentru a se asigurn • • « .i se/. irijimul alimentar echilibrat..i pi'rsonnolo (inelfi cli« o l H(K» l 'îmi cnînril p(< zi.-.P . pun lămurirea mamelor de a nu-şi supraalimenta copiii. i împotriva hiperponderalităţii trebuie să înceapă din mlcft COjn l. i . prin măsuri igienice trebuie evitată perisabilitatea alimentelor.. pun . trebuie să conţind •. i l i m e n l . nportul « ! • .. i |.I n p l . dacă acestea nu contravin gastrotehnicii actuale.| .onul.Alimentaţia în timpul verii va considera pierderile mai mari d« I n i m i . muştar.u r i . — alimentele nu trebuie să fie prea rafinate. i ( i < .iţl. suplinindu-se printr-un aport mai mare car«» poui. i.. adăugirile în exces de condimente iuţi (ceapă. i r iicutul crud este „medicamentul" anemiei pernicio'in<>i — . H ! K -ulnritAţl: cnnlllnli'ti nllmeiilrlui i i ' . i l i m e n i i . i . supe. stimulatoarele apetitului. tradiţiile şi obiceiurile din aria geografică a persoanelor i« p<-< tive. sfecla roşie sînt „medicamente" penlm bolile dr i i r j i l ..linie... profesin.h » au uneori rol de medicament.e contraindică tahifagia (mîncatul repede) spre a evita supra solicitai eu restului aparatului digestiv.din acest motive se preferă pîinea integrală care aduc» i •> cantitate mai mare de substanţe minerale şi vitamina B t (tiamina ' «• r (jăseşte tn coaja boabelor de cereale). — ni i montele trebuie prezentate cît mai estetic — apetisant — penii u a nulii pofta de mîncare prin mecanism psihogen (cînd se realizează 0 secri-tie mărită de sucuri şi enzime digestive). Igiena alimentelor va fi cu un gr«d înmii de vigilenţă în acest sezon.i r'inre rste cu (cvo mai nur.• . . ambianţa plăcută în care se serveşte masa are deosebită impoilonţâ.ni' .i la hillrinl ore urnu'il'. . e i v l l e hi temperatura dorită de persoana respectivă (evitîndu-se aiiiiienlelr prea reci sau prea calde).i .i i l r .mnul zilnic. evitarea sedentarismului şi pro mo v n i «M misciirii sînt cel mai potrivit „medicament" pentru menţln«« 1 rci mir i < | i e n l .. sînt recomandate 1<I Im '«-pulul mesei.irlivitatea de educaţie sanitară se va arăta că toate alimonlei' . . ea fiice parte din cadrul „vieţii roţionnlo" Allinriil. — gustrotehnica actuală combate excesul de prăjeală în grăsime. proveni din fructele de sezon. ci este prefeml>llă fierberea la o temperatură mai ridicată. i | i cît mai apropiate de cea ideală.\.de Ixilnst — fllirplf nllmeiilnir iielnile sA ( i e ceva mm m.inv/ii piodspăld de vaci.ilniientar mărit şi numai în 10% o tulburare endocrină. cît şi după pregătirea lor culinară..1 . alimentaţia trebuie să respecte particularităţile strict individuale • î l ' lu'caruia. — după mese se recomandă o scurtă siestă. de exemplu: oul I l e i l iiKKilr.— -. usturoi. ' In iicest anotimp. timp scurt.).. i <i(lul(ll tineri p<»ntrv l .in|«. — alimentele trebuie sa aibă un aspect cît mai plăcut şi să fie ' .m m l . i raţională are în considerare şi vîrsta. nl«i ren f l / l o l i i ( | i c . f i i i ! ni.n ir..i o oarecare cantitate de balast (celuloză etc.i că obezitatea recunoaşte în aproximativ 90o/0 din cazuri un • i p o i i .l « ..i le în exces pot duce la obezitate (în special dulciurile ţi frtiM". ardei)» — in procesul de pregătire alimentele nu trebuie să fie fierte timp IndaluiHi'il (se distrug vitaminele şi alţi factori nutritivi).

i lipide. Alimentaţia în raport cu sezonul. In iird.7 g pe kgcorp.n l i .. mai rar de subalimentare.! late nu pot lipsi din alimentaţia copilului..).3—0. m. ' i MP respecta regimul obişnuit. lobodă. zarzavaturi. Fructele proaspete. Proteinele (mai ales ulm. i l 1 . Se vor (<>n-u m | n şl leţ|limo.. (iport normal de proteine. spanac.. Greşelile alimentaţiei i'ftti inilor constau mai ales în excese (regimuri de supraalimentare şi i.n se asigura scaunul regulat (se recomandă pîinea integrală. precum şi i n impunerea unor regimuri alimentare prea deosebite de cele cu care ieisoana respectivă s-a obişnuit de-a lungul vieţii în cadrul regiunii • dle de baştină. vt'icle.. Este bine ca în special vara şi m legumele şi fructele trebuie să reprezinte în jur de 15% din iun cnlorică a dietei (cu deosebire la copii. Alimentaţia la gravide trebuie să fie în general mai bogată.. grăsimile şi glucidele pot fi cu ceva mai reduse decît la adult. I'iinn1\'(ira trebuie să se înceapă cît mai devreme consumarea lo-i i i vcr/l caro apar timpuriu: urzici.Vara căldura scade uşor pofta dft 11 unire.. neprelucrate dar i nu '. iiHiniim trebuie să se consume cît mal multe fructe. consum uşor crescut de sare şi mai scăl.işi timp -imun KN |« sezonul depozitării acestora şi păstrării lor tn condiţii cit M! i< ict* pentru a fi consumate şi In sezonul de iarna.5 şi 1. ridichii. dovlecei. continuare alimentaţia va fi completă..de aceea se indici' •nisum în cantitate mai mare de lichide ce provin din lapte.p. Este necesară creşterea vigilenţei privitoare la igiena lor şi a alimentelor consumate. se pierd multe lichide şi minerale prin transpiraţie. în. Condimentele Iul indicate atît cît este nevoie pentru ca alimentele să aibă gust.. femei în perioada mafl|ii ţ)l Ui cei ce muncesc în mediu toxic). cvltindu-fte consumul uullnli*-i nil d* porc şl cu deosebire a grflslmllor prfijltc... iar îmboK r i Ic gastrointestinale acute sînt mai frecvente. Mai este necesar un supliment zilnic de 30—60 mg fier '.MM bogate în sare de bucătărie).. i i dudele trebuie să fie în cantitate suficientă.7 g c" kgcorp pe zi. lillll>r««|0 nutriţionale nfnt repic'/enlfiln di< A l. Cel mai bun aliment al nou-născutului este udele de mamă. Se urmăreşte aport • i l l c i i ' i i l de minerale şi vitamine. ceapft vordo... ştevie. compoturi etc..$1 vitaminele necesare). Creşterea cantităţii de alimente se face mai ales pe seama proi"luelor care în partea a doua a sarcinii pot ajunge pînă la 1.'• ' • .. ceai şl •. varză timpurie....5 kg pe săpMinfnă). care conferă protecţia împotriva rahitismului şi anei i i ' 1 .. cantitate uşor crescută de glucide.ile) se situează între 1.' 4 mg acid folie. Alimentaţia la copii. din care cel puţin jumătate de origine aninxilu). în M'himb regimul trebuie să fie bogat în legume şi fructe. Aportul de proteine poate să fie mai mare ca la ntlult (1.5—1..4 g pe kgcorp).I HlJ 1 . în•bl pa seama celor din fructe şi legume (care asigură totodată mi11.. ca să ("•imită o creştere în greutate de 11 kg în medie (0. 1 .

Stările de subnutriţie (predominant cu lipsa proteinelor) pot merge pînă la taI iloul cel mai grav cunoscut sub numele de Kwarshiorkor observat la copii subnutriţi din ţările subdezvoltate.n .il. varice.. i l c ..I H M I . hipotensiune arterială. cantine şi restaurani*. 1 . . clnll M i ' . 'up r i n . litiază biliară.l.1 j i i . I i i i-n'sU-roa longevităţii active şi a capacităţii de muncă. i i i i i . i. .tor cunoştinţe în masele largi ale populaţiei prin şcoală şi edu< . mii sănătăţii pot fi astfel enumeraţi: „microbii. Mai poate apărea şi sub forma unei denu 1 1 i ţ i i iatrogene ce rezultă din interdicţii nejustificate.n l .. parestezii.ipft singur mormîntul cu dinţii". 1 . i IM • l l l i . i nuli vuln.. nllllli Sitli. i. pţi rtlcroa capacităţii de muncă.ili/atc. fie mai rar ca i i i m ... susceptibilităţi « • n . i ' .ipi'utico ce se indică.n t .i h . ' / . i i v < . tulburări dlHI . dislipidemii.i i i t o l i l ' . 1 • . l i motiv* .. — Suballmentaţia are şi ea efecte nefavorabile. -n .p r . i l iTiiir hn. I I .icutr. i i . .ii ilor.•! I'«I|UIV" (!• l u l i u i '' . dieta şi mişcai "ii sini . în perioada intraulriină şi în primii ani ai copilăriei se impune să fie respectată cu . scăderea. dietetic are un mare rol în planul de tratament. .'. n l < •' N l i i ' i ' n i ' l i . i . i^ (MM. astenie. i i . artroză. La copii hrăniţi cu alimen\ > \ \ \ f ... Un autor spunea mai de mult că duşi i i .ii'iH'rt în greutate şi forţe fizice. Urmarea este •. i .. tulburări v i . . Supraallmentaţla duce la supraponderalitate cu toate consecinţele s<il<> nefaste: afectarea aparatului cardiovascular. hipoglicemie. i l i x i v . ' i . . tulburări osoase (osteoporoză). l ' . I •..1 • i' i . ateroscleroza. d i i ' l . fie a unei alimentaţii neechilibrate caracterizată mai ales prin ron .. tulburări nervoase.. Ele conţi i l m i e l .pioccdin i ter. u . .u nmiiUirea de noi cunoştinţe privitoare la gastrotehnică şi răspîmlin. in Inncţic i l > . i l i . ' s c i h l . . /n/rodu<-. i r e a unor prejudecăţi. . La adulţi aceste eventualităţi survin mai rar. . . care pun în pericol săcn|)n( Itntou de muncă şi chiar viata oamenilor. <T<-stcrea nivelului economic şi socio-cultural al întregului popi n..l < i l > i . — Subalimentaţia mamei în perioada sarcinii şi a copilului în primii uni riscă să antreneze scăderea numărului de celule cerebrale şi să dlocleze dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale persoanei. . dereglări endocrine şl metabolicei. diabet zaharat. fatigabilitate. '. m r i i " i l d . la vindecarea lor atunci cînd s-au p r < > < l n .ll'>'.< • \ . ().. creştere. |)n .1 ţ h iun l. i l e şi noevolulive ale unor boli. iar ulterior. tind n>' ittit< trlctel InillvIdnalliQH » . i r ă vor contribui la o alimentaţie raţională care să contribui.sliicleţe raţia alimentară zilnică a mamei şi respectiv a copilului..pilii compllcotlllo po care le pot produce.i . fu i profilactice şi dietetice In familie.am exagerat de băuturi alcoolice în mod cronic. \ l i m i . l ' . . -venirea îmbolnăvirilor.1 uic la boli infecţioase.1 .. .n>' . i mortalităţii. scăderea duratei medii de viaţă.(A MB V i ' l i \ ' | | M I I I I | | . Cfitiliopatil. i l i . d . u l i .n o necesitate a zilelor noastre. insuficienţă respiratorie.i complicaţiilor şi a dGrom|)iMi.i in p .. i m l . Anticii recunoşteau că „omul f'. artificială există pericolul hipernatremiei datorită alimentelor ce < onţin prea multă sare şi al hidratării insuficiente datorită hranei prea i -om -entrate.. în l l" c < > n i | > . excesul de supărare şi excesul de muncă". •. i .irldoi .Subalimentaţia adultului apare ca urmare fie a unui aport insul i i . i n l u c i i i . excesu] de mîncare.

inl/ . dar în ultimele den i i . săracă în fibre. !( • fonrto variată: vegetalii. P yl oilclul gravidelor 9! Niiunrllor peni iu profil i rnhltll* n iilr n ii .itli-tei. gastrotehnica şi condiţiile vieţii moderne au dus la o reducere • •ntuată a acestora. a enunţării cu precizie a alimentelor admise. lipidele inutilizabile de tip va-ifl sau ceară. Originea mu-"Kiilelni '• •.|>mte din medicamente se obţine pe oile sintetica. Se recomandă uiiKiM'M pîinii integrale. dezvoltarea unor diverticuli ai intestii (jros (în special a rectosigmoidului). polipoză. 1.3. a celulozicelor. Se vor preciza şi alimentele contraindicate. varice şi hemoroizi. derivaţi de acizi biliari şi probabil unele substanţe canceri•|.im. Ele se găsesc larg răspîndite în pereţii celulelor ve-< l e întro formă neabsorbabilă. diabetul zaharat. a cantităţii şi a moilnlni lor de pregătire. lirana populaţiei din ţările dezvoltate. uşurarea sau vindecarea bolilor. t tiil^mniilul profilactic ie aplică fntr-o scrie do rn/. «nimalfi sau chimica. . este incriminată în următoa•drtri patologice: constipaţia.Mileniul |xmle să Ho profilactic SUU CUIflliv. Mal î l . Se reglează în acest fel ritmicitatea cotidiană a scaunului.9. n mau. Ele au însă rol important: reţin apa. Alimentaţia rafinată. Se găsesc în cereale. Nevoia zilnică de fibre aii-lare este de 15—20 g. influenţează activitatea bacteriilor din intestin. sînt schimbătoare de ioni şi nbunte. o. cardiopatia ischemică. Acesteu 11 liicut parte totdeauna din alimentaţia omului.lfel hidra* nlinliilNln<n/A persoanelor contncto cu hohinvll de tnlierculo/a. Exigenţele unui regim complet cer ca acesta să cuprindă pe lîngâ MI incipiile alimentare cunoscute şi ceea ce s-au numit fibrele alimen. . cresc cantitatea de scaun eliminat la 300— I1 (care cuprinde în această cantitate mare şi substanţe fitotoxice. cancerul colonului • lului. TRATAMENTUL CU MEDICAMENTE (PRINCIPII GENERALE) 1p consul''i. Aroste fibre alimentare nu sînt digestibile în intestin şi nu se re>. ori chiar la eliminarea lor aproape în întregime. Voiculescu). ateromatoză.şi heteropolizaharidele. hernie hiatală. colon iritabil.r. apendicită. Miri. zarzavaturi şi tărîţe. după ce au fost bine spălate.i.sau dietary liber după termenul creat de Trowell în 1977.-iiMiurou. ! Kll. itnle. influenii metabolismul cecal. a zarzavaturilor şi a fructeu t'onj. Se va indica frecvenţa meselor şi perioada cit lielmie să fie urmată dieta prescrisă. I11 (iclivitatea practică a personalului medico-sanitar se impune • i l l n smiitară a oamenilor muncii pentru „reintroducerea unei dieto in în fibre alimentare care deschide noi şi interesante perspective i u protecţia sănătăţii oamenilor" (M. ligninele. Iu Moda fibrelor alimentare intră următoarele substanţe: celuloz.1 M .i medicament orice substanţă caro se foloseşte pentru nlipfl.'i. unele oligoelemente (ca zincul şi magneziul) enzime iruri minerale. în ansamblul său dieta trebuie să fie adaptată calitativ şi cantitativ sensului planului terapeuti c individualizat bolii şi bolnavului.

A ilin inifitraira nnu. păstoase pentru fricţiuni. la temperatui. Manipularea medicamentelor necesită o grijă deosebită. . ( ' n deosebiUi ţ j i i j . ga•/. . altele au acţiune antialgică (medicamentele antinevralgice). fu . < 'alea de administrare este în funcţie de forma sub care se găseşle medicamentul respectiv. aerosoli. m i e i i i i ' i (o%i e în ţe le o .ire. i i«>i ' i . ' i iin /H c m e d ii -.it.ile.i (cele care se administrează parenteral).). împiedicînd mecanismul de producere al bolilor (cum sînt medicamentele imunosupresoare pent r u bolile de autoagresiune). '. Preluare*! ti e In l«irmacia spitalului se face în urma prescrierii lor în condici h< i'r. soluţii (în diferite concentraţii izo-. mucoase.).ise (Og în boli de inimă şi plămîni etc. individualizat. i li uşor identificate.). pe cale parenterală.sau normotonice) cu apă. Din farmacie sînt aduse dl rei't l. s r e s p e c t a t e . altele acţionează patogenetic.m . i i niţele care se folosesc în condiţii obişnuite. cnl u i i.o.. ferit de lumină şi de umezeală. H (II('A s i>! l. Modul de acţiune al medicamentelor este diferit: unele acţionează «•f/o/og/c (aşa sînt antibioticele cînd se administrează după efectuarea (ihlibiogramei). supozitoare. aşezate în ordine pentru a pi* ir. dar iIn l i u lu n o r ministreoză. în vagin). semnate şi parafate de medici. L i . alcool... hipo. capsule. Holn.) sau subcutanate (s. în condici speciale. «h. altele au un rol funcţional urmărind ameliorarea funcţiilor unor organe (acidul aspartic pentru hep<itile etc.. drajeuri. Unele medicament ( 'inii < i r fi opiaceele se păstrează în spaţii încuiate — sigilate — < M pustiirea unei evidenţe speciale. subarahnoidiene. i medicului atît sub aspectul cantităţii. t» injecţii intramusculare (i. pentru a respecta întocmiţi pi '" . precum şl Ui Iniicţic de efectul dorit. r . altele se administrează în scopul combaterii unor si mplome cum ar fi: codeina pentru calmarea tusei iritative.e u i n . s<m • el puţin în două sectoare: unele care se folosesc în caz de urgent. comprimate.u M l e i p i i i j i . infuzii. Este bine să fie sortate pe grupe de acţiuni. în aplicaţii loc. cît şi sub acela ti l r i t inului de . ' i ip i i i v i i n c n u n . dozd pe dozd. . i i i .m.i bolnavi şi administrate. alifii. Poruitj f/c prezentare a medicamentelor este variată: pulberi.v. evitîndu-se stocarea medicamentelor în nopllerp. Modul de păstrare al medicamentelor este deosebit de important pentru a-şi menţine eficacitatea. iar atunci cînd nu esle posibil se urmăreşte ameliorarea sau uşurarea suferinţelor holiiiiviiur. Se pot administra pe cale bucală.Ti. de boala şi bolnavul în cauză. mai rar intracardiac. intraarticulare.ivii trebuie sfătuiţi şi controlaţi. uleiuri) poluezi. emetiralul pentru combaterea vărsăturilor etc.. . c. < lic< im < M it< '!or face strict l i q m o .r.iic/. în rect.l i . T r e b • h. i n t i ! . «Tipii. intrarahidian.ile (pe tegumente.pective.' • < i d se ./ir M <i@ ore eite cantllntnn u | hu. intravenoase (i. uncnlul curativ are ca scop vindecarea bolilor.e slerilit.).-.u iu m i . Prin do/rti i n . n e t r e b u i ie precizata cari* m .i<lmini:. u i i i m l t e l e. tabh'tp. i i n i A cum ul unei cile ii n ouţii iji' i c . i se vor manipula medicamentele care trebuie sa-şl p. .n e. i i e < .< (/o/ii. . unguente. ovule. Ca regulă generală ele vor fi păstrate Inlr-iin loc bine precizat. inIiiilnţii.i oplumi (uneori la rece — antibioticele). ' i i t strict . intrapleural.

Cadrele me • 11-sanitare sînt obligate să informeze Comisia pentru farmacovigilel • di c funcţionează la Ministerul Sănătăţii. cu date complete privitoare modul de manifestare a acestor reacţii şi împrejurările în care au nit.M.>m M ' . că termenul de valabilitate nu este depăşit şi că bolnavul dre sensibilitate particulară faţă de medicamentul respectiv. lumi si . Observaţiile vor fi trimise prin „nucleele de farmacovigilenţă" ipltalele judeţene. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot determina „bolile iatroţjene". Consldeniieo unor reqnli privitoare l .iilmmr. i l . printre tniii noastră. au creat sisteme naţionale de farmacovigilenţă. Şocul la medicamente constituie cea mai sev0jr| M'iicţie adversă la medicamente.M. Dozele sînt indicate de medic. Potenţarea psihică a remedlului c.'</oza pe cură reprezintă cantitatea totală de medicament care trebuie administrată într-o cură de tratament. remiivitntea psihică a persoanei la medicamentul administraţi i| tUii'ti<i sn l<i procesul de vindecare.sle ţinti dintre condiţiile succesului terapeutic. Numeroase ţări. Mijloacele naturale de tratament îndeplinesc aceste deziderate în mo•Iul cel rnai plenar. i . particularităţile di* reacţie ale organismului respectiv şi de mediul ambiental. înainte de administrarea oricărui medicament trebuie să ne aii* (Miiflra încă o dată că este medicamentul prescris (nu se vor adminisua. — Asocieroa folosirii tehnicii celei mai avansate cu solicitudinea mol ti Leala faţă de omul bolnav. precum şi modul de a le combate. .i (m. illcamente care nu au etichetă de identificare).lrnt) i iipfllrt In l o r o n l i i i M . a înfiinţat la < ieneva un Centru de farmacovigilenţă. diferenţiată şi perseverentă. că medicamentai |U i f alterat. dar • • I c trebuie cunoscute şi de cadrele medicale ajutătoare. Nu trebuie neglijată latura psihică a oricărui tratani. — C) terapeutică adaptată. adică boli produse de cadrele medico-sanitare sau de medicamonte. care trebuie rid cunoască şi să respecte de asemenea calea de administrare. Reacţiile mlvorse sînt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. I I I M In nrllvltfltua / i ' in>-<lifitin< nlf >l . pînă la uporfireo completă a bolnavului. precum şi accidentele sau incidentele care pot inter veni. Oîndirea terapeutică modernă solicită respectarea şi a altor reguli: — Administrarea celui mai eficace medicament (în situaţia dată id bolnavul respectiv) cu cea mai mică toxicitate. y l u . cu cele mai reduse i'te secundare şi reacţii adverse şi cel mai puţin costisitor economic. Dat fiind frecvenţa mare a acestora. u < ' i p i c icrduri medicale tn dn orn. Aceste reacţii depind de substanţa administrată.mollmpul < iml • .S. — O terapeutică fără polipragmazie (folosirea prea multor medlminte o dată la acelaşi bolnav).| " ' H ' l .S. privit sub aspectul său Integral i(>-t)lo-so<:ial.i « l l . d<< râu' (tehnic v.) ca „reacţii dăunătoare şi nedorite ce apar la doze utilizate în mod nornml la om". O. i croiintdrinacalnţile (moficţiune ni medicamentelor şi al nh< . ritmul de administrare. unde j ifiportează toate observaţiile privitoare la aceste reacţii.

9. In cadrul acestui grup. meningitele de orice natură. Considerînd importanţa şi actualitatea tratamentului antibacterian. penicilinrt depozit. Amlnozidele cuprind antibioticele bacteriostatice: streptomlcltm. 4 . Aproape 50% din bolnavii spitalizaţi în secţiile de boli interne primesc tratament antibacterian. Beta-lactaminele cuprind penicilinele şi cefalosporinele. ca: endocarditele acute şi subacute bacteriene. Iţind d( llve asuprii bucilllor gramncgativi. 3. Au efecte bueterlclde. i celui cu preparate de cortizon şi a celui cu preparate imunosupresive. TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN (cu antibiotice şi chimioterapice) Introducerea substanţelor antimicrobiene în terapie a reprezentat o revoluţie în medicină în general şi în terapie în special.i iln «lMllrft ?l condi ţionat bncterlcld ă. • prezentăm în această parte generală a volumului. Aceasta a în-:«put în deceniul al treilea al secolului nostru.septicemiile. a. în continuă creştere.. carbencillixt. 1. Miicrolldolo cuprind: er/from/c/mi. Hxistă în momentul de faţă numeroase substanţe antibacteriene. peniciline active pe cale orală rezistente la acţiunea acidă a sucului gastric (penicilina V). Ti smi coli in/r/nci (collstlna) si derivatei» lor sulfometilate. 2. In» clilllv Klehsiellci. R. ncomicina. Antibioticele pollpcptldlce ciclice: polimixina A. nfi'andarn/r/nri etr. Extcnctlln) |l care se administrează la intervale de zile sau săptămîni. se deosebesc două categorii: — antibioticele. în special cele de origine bacilară. — (U^lalosporinele (cefaloridina şi altele) sînt active împotriva co cilor gnimpozitivi şi negativi. datorită tratamentului antibacterian au devenit vindeîablle boli care în trecut erau mortale.3. Iu prezent. — chimioterapicele. a bacililor grampozitivi şi negativi. Au •pnetrul Ixtcterlan ai «mi* . peniciline semisintetice (meticilina). şi împotriva piocianicului. Antibioticele 1. aproape 100%. paramomicina şi gentamicina. — Penicilinele sînt antibiotice cu acţiune bactericidă asupra unor ţjnrmeni grampozitivi sau negativi şi asupra treponemelor. adică substanţele produse de microorganisme care au o acţiune inhibitoare sau distructivă asupra unor germeni. substanţe antibacteriene rezultate din sinteză. indicate în scop curativ sau profilactic (Moldamin. Au ac ţlnn* bn. A. /uinatri/V/mi. febra puerperală. Recent s-mi obţinut derivaţi cu spectru larg de acţiune: ampicilina.— Creşterea continuă a nivelului profesional pentru a fi la curent tlt cu „revoluţia farmaceutică" cît şi cu „farmacovigilenţa". In acest fel se uşu•ază înţelegerea tratamentului numeroaselor boli în care se folosesc iceste medicamente. Clasificarea cea mai larg acceptată a acestor medicamente este CM care pleacă de la structura lor chimică.

fiind activ atît îm• l i l v a germenilor gramnegativi. cu antibiotice n*c«sltA cunonşturta bolii şl a «gen(dprl c'Unon|ti'it»n dlnunostlt ului cornel ni . au acţiune bacterioi.ului antibacterian nu înlocuieşte tratamentul clasic: rtgl> i» no dirictlc. cît şi grampozitivi. i Oxlchlnoleinicele: saprosanul (eubiotic şi antifungic) şi mexa•" ni (nntisoptic intestinal). eventual asociat cu poli-'i. indicat în infecţii ' i n şl septicemii cu germeni gramnegativi. sulif/iirri' (badional). anemii şi mai ales la cei cu aplazii medulare.Au acfiune bacteriostatică cu spectru larg. ' Nllrofuranii: nitrofurazona cu administrare locală (nitrofuran-' " i . tormosulfatiazolul etc. Peptolidele: pristamicina (pyostacin) etc. I). Substanţe înrudite cu suliamidele: salazopirina. 7. Do ri'llmit: 11 ii. în infecţii digestive şi furaltadona luciii generalizate. ftalll-! itf/. Vibramicina este un antibiotic cu spectru larg.. precum şi la persoane cu trommitopenii. neoxazolul).a. H. activă în rectoi > i < i lu'inoragică. riiampicina.itlfi de tratament cu sulfamide si antibiotice se fac* dt < l l c i numai In lipsa acestuia.. (reverin.. sulîizoxazol (gantrisinul. oxitetraciclina. i r e a lor la nou-născuţi şi prematuri. i A Ho chlmioterapice: mandelamina cu indicaţie în infecţii urliH'iirunwl activ asupra germenilor gramnegativi. cu un larg spectru de acţiune.. hormosulfamidele (marfanilul) ş.olul.. mal 'font. lizostaiina.a.v. succinilsulfatiazolul. neresorbabile. Chimioterapicele I. bacitracina şi. Antibiotice cu structură variată: novobiocina. tratamentul patogenetic şi etiologic al bolii reiptoindlc. cu toxicitate redusă şi cu toleranţă i snllametina. cu acţiune intermediară: sulfametoxazol (gantanol)i i ficţiune de lungă durată (sulfamide depozit) cu absorbţie rapidă In i digestiv.. (i. dar foarte i. dulana ş. Tetracicllnele: tetraciclină. dar de in IA durată: sulîatiazolul. în intestin. tu injecţii urinare (furazolidin). sau In caz d* urgenţa. n 11 obţinut şi produşi cu administrare pe cale i.In lumenul intestinal: sulfaguanidina.itlcă. cu eliminare înceată. antibiotice antistafilococice. vancomicina. ici'ura şi preparate cu timp de înjumătăţire îndelungat (vibramicina). Cloramfenicolul cuprinde cloromicetina şi alte preparate înru-i ' 1 .5. vibramicina au acum. solvocilin). Sullamide practic insolubile.aproape exclusiv bacteriostatică. cicloitltirt. Se contraindică admi-• i l i . sa facă d* 'iii'lo medii. Sulfamidele şi substanţele înrudite cu acţiune rapidă.

e prea mici. de exemplu). pentru refacerea ||u r»! mlcrobletie Intestinali. penicilina în Jur de două milioano U. indicaţii. In cursul Nultami<lolei. / Este necesară cunoaşterea antibioticului şi a modului său da i' ( I I I M C . sau.n ie<|iilfi generală. a lei Jncît să se păstreze în mod continuu o concentraţie utilă şi sil ! i< lenta. cunoaşterea urmărilor negative pe care le poate avea tralmii<Mil.til şi a posibilităţilor de combatere a lor. ca regulă generală 3—4 zile după ce bolnavul • devenit afebril în bolile acute. i i e i i l i u c-vilniea lilocnlulul rnnfll |t a anurlul < l . în cazuri dubioase. prin teste de toleranţă. contraindicaţii. după nevoie.i . greutatea persoanei respective. C'. Aceste persoane se vor depista prin anamneză. în doze suficienţi 9! un timp îndelungat.. — Tratamentul trebuie să fie administrat la timp. precum şi a costului său pentru a alege antibioticul qel mal i-1 im-n t în cazul dat şi în acelaşi timp şi cel mai ieftin. Uneori este necesari administrarea cronică îndelungată luni sau chiar ani de zile (în cazul lul>ereulostaticelor. parenterală sau l < > cnlil. pe zi. Se va evita atingerea cu alcool pentru că inactivează antibioticul. după viteza de resorbţie şl In a-. incidente posibile.•n<1 o atenţie deosebită deoarece în ultimii ani s-au observat cazuri < n lenomene alergice şi chiar şocuri alergice mortale la antibiotice.ip|e|. 2—• :t stiplămîni după ce bolnavul a devenit afebril. iar în bolile subacute şi cronice. Ambalajul în cnn stut piey. este ne< esnrA administrarea unul i»gtm Imuni Iu lli'hUlt».Antibioticul trebuie păstrat la întuneric şi la loc uscat.rmt .n|ul respectiv. C.5 g pe zi. conduita practică este următoarea: \tirpti>inicina se administrează în jur de l g pe zi. Se va evita administrarea unei do/.aloa de administrare este după caz: orală. 2 săptămîni. c|o y. de vlisln. Poza pe doză. Administrarea lui se va face imediat după dizolvare. la 3—8M r. —.5 g po zi. o săptămînă. Doza zllnlcfi vii fi mai mare decît doza minimă eficientă. Este neco•. In timpul Inilamenlului cu antibiotice» pe cale orală SR vn ndml nUti't vll'imlnn H complex şl lapte acru sau lauri. c/ora/nfrn/ro/ii/ în jur do l—1. — Bolnavul trebuie să fie observat în tot timpul tratamentului. Este necesară cunoaşterea toleranţei bolnavului înainteze aditilmsirare.nepatogene.Se va respecta ritmul de administrare. Se contraindică tratamentul cu antibiotice la persoane care prezintă sensibilitate sau fenomene alergice faţă de antibiotice. l i r | l e bolii şi de starea generală a bolnavului. pe zi sau pe cură este în funcţie de antibioticul «N-. So <>l>servă de asemenea diverse fenomene adverse.— înaintea introducerii tratamentului antibacterian este necesarfl nnllhiocjrama şi după aceasta se va administra antibioticul la care agen tul patogen are cea mai mare sensibilitate (fac excepţie urgentele caro necesita" terapie antibacteriană).» 24 ore. precum şi în funcţie de curm t * M l ' . .entale medicamentele cuprinde şi indicaţiile de tratament. frfrw/r/i'nr/e în jur do l—1.

dhihi'tlrl. cît şi după antiMolerapie. lecţii cînd bolnavul prezintă limbă albicioasă. miocardlle. hepatice (Irler. bătrîni. .ife do nisip în gură. se evită prin administrarea concomitentă i ld|)telui acru. i B..i timp este şi cel mai ieftin. . iaurt. luMilni. . aplică numai la Indicaţia şi •ub «•rvdţld medicului <!<• • •!»•' in lil. Indicaţia majoră a antibioticelor o constituie afecţiunile cauzate dt i o l i | M-iisibili la antibiotice. Se vor . Electe nocive pot apărea atît la sulfamidoterapie. .. edeme alergice sau chiar şocul mmlilactic (atenţie la persoanele cu sensibilitate particulară). caro fnc da nin bronlioptinimoiill) • -mlnctirillln /e/i/ri şi In toate prori*. gastrite. fenomene afergice. iritabilitate.lumi (la copii. . enterite (mai ales la penicilină). .i. complicaţii sanguine (leucopenie. se va evita prin administrarea judicioasă a antincclor.. usturimi în gît şi anorexie în timpul terapiei Milibiotice (mai ales pe cale orală). azotemie). anemie tromImcitopenie sau chiar panmielopatii prin aplazii medulare mai ales după administrarea de cloramfenicol la copii.. ftiiurie.. 2. Se va alege antibioticul la care microl i i c v i t i l f t cea mai evidentă sensibilitate (după antibiogramă) şi CBTt i-ehr.apariţia unor microbi rezistenţi 1 "itibiotice. bfitrîni.transformarea unei boli 11' tn boală cronică.il''. Sulîamidele pot produce: 1. vitamina B complex şi administrarea antibioticei'u numai în caz de nevoie şi numai în timp util. manifestări alergice: urticarie. .1'IUll. eczemă. cu depozite şi cu .iM i. ameţeli.. clorocid etc. K) prin administrarea orală a unor antibiotice care distrug şi i intestinală vitaminoformatoare. cardiaci). hipoacuzie chiar surditate (mai nli-s pentru streptomicină dacă se depăşesc 50—60 g).ipcnin . micozele (candidiozele) determinate de ciuperca Candida alns se combat prin administrarea de micostatin sau stamicin. < » l i n l n . manifestări diverse: fenomene psihico |l norvoase: cefalee. fenomene de sufi'rlnţă viscerală: renale (albuminurie. T*M'n|tlii cu niillliii'i. Antibioticele pot determina: 1. fenomene de radiculită» fwnomene auditive: tulburări de auz.nnte \de cristalele de sulfamide care acţionează prin blocarea tubilor i i "fromilor la diferite niveluri ale acestora.. rnronţlnţl.. vărsături. Alt' indicaţii: — se administrează In infecţii grave cu agenţi patOl mu M . ameţeli.. fenomene toxice: fenomene nervofise: cefalee. i [)ersoano cu: pneumopatii wufo i «IUN copil.. ongeite. care nu cedează la terapia • In : < < > | > de pn. A « ' l l ' M i . perintlerita nodoasă (rar) etc.•!. iiindrome de tip boala serului. i i c « > ( » | i ( ' i . icter.n nntlblotlciilul este promptă şl evlrluntfl. convulsii. care se poate evita prin alegerea antibioticului după antlnmtiă şi administrarea sa în doze suficiente. fenomene generale: anemii hemolitice. alte complicaţii: disbacteria. hematurie.vo/e /n//dmirtul •!«. hepatomegalie).t.. leucopenii. . anemici).fenomene urinare: oligurie. urticarie. mai ales după administrarea orală l" tetraciclină. 2.. hipovitaminoze (vita-" i n .1 l .

H i |i . — „protecţie" în cazul unor intervenţii chirurgicale pentru a evita riscul de diseminare a unei infecţii. — stări febrile infecţioase de etiologie nebacteriană (mononucleozn InfâCţiodsfi. 1.. doze suboptimale.".la bolnavul fobril. i>i i . ric. i ' . i i i -i .nn . — ctnd avantajele reale ale antibioterapiei sînt întrecute de deza/anUiJo. ' .i < i i i .'kettsioze. r n | | M .i i. TRATAMENTUL CU PREPARATE DE CORTIZON u t l i n iip . .> i .i i n i i i ! .n n c i i o r a l r I n i » i H ip A I . i i n i <•i . i c . Administrarea mai multor antibiotice nju jus tifică micşorarea dozei. — porsoane sensibilizate.<i " .mlministrarea lor în cazul unor contraindicaţii. i ..in ic . hemopatii maligne).noruspccatroa indicaţiilor de către bolnav. n i ( c u i K>(I I^ i n i i ' i ni . cu tendinţă naturală spre vindecare. malaria). . i . ' .3. datorită scăderii puterii de apărare a organismului (agranulocitoza)... — profilaxia tuberculozei (la contacţi). utilizarea incorectă: alegere greşită.folosirea neraţională a antibioticelor. — sleiri febrile infecţioase de etiologie bacteriană care determini! !>oll urnire. — iminenta unei epidemii grave (ciumă. 1M . / Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice este limitată datorită pericolului instalării fenomenului de rezistenţă. . Cauze de eşec: . utilizare timp insuficient. Se pot asocia mai multe antibiotice car» au acţiune sinergică..iiulrloi nuli M uni' din <il>domen. ! <. antibioticele actuale nu sînt eficiente deci nu «sta cazul să se administreze decît numai în cazuri speciale pentru d evita supralnfectia microbiană. mai ales dacă au prezentat cardită reu. -i i i . In (. i . hepatita acută virusală. . i i u d i n< ci o r t l c o » i i. b. . • . folosire izolata ncadiiitîi într-un complex de măsuri terapeutice. Se indică în: profilaxia infecţiilor streptococice la bolnavii cu reumatism polic i i l n r m: u t în antecedente.9. Antibioticul folosit va trebui s<1 dibă o sferă de acţiune cît mai îngustă şi să nu determine t l i mlvorso.i .om i | . tularemie.— boli grave susceptibile la apariţia infecţiilor.profilaxia grefei bacteriene endocardice la bolnavii cu valvulopdtll In timpul unor manopere cu risc de diseminare bacteriană (intervonţll operatorii. In viroze. i i s.|i. . i . i 1 .ulmi ijl. holeră. Contraindicaţiile an tibio terapiei: — stări febrile neinfecţioase (colagenoze. i iic . infecţii intercurente). 1i | i .. cale d* iclmlnlslruro neadecvată. morvă)» — contacte infectante cu bolnavi de meningită cerebrospinală epidomlcă. fără complicaţii» — Infecţii cu germeni rezistenţi. 1 .• Snptni <'M i |.

intramuscular.. acţiune asupra metabolismului acidului uric şi asupra inetaboului calciului. antialergic şi imunosupresiv. 1 Cortizonul este hormonul de secreţie internă a zonei fasciculare a l nudei corticosuprarenale. delta-cortizonul). intravenos. sînt mai active şi nu au efectele seiiinlrirc'. stimulează sistemul nervos central (determină chiar ' i l i > ) i poate activa focarele de infecţie cronice. — Zona fasciculară care secretă hormonii glicocorticoizi (cortizonul) cu rol Mnclpal antiinflamator. Actualmente dispunem de preparate glicocorticoide care se pot administra per oral. cu rol important în activitatea organelor genitale. ilus. stări de şoc etc. Dezoxicorticosteron acetat administrat în doze de 5—10 mg In urna gravidei. Un •'(«•rt negativ. Indicdlitt terapiei cu cortizon trebuie să o facă medicul. intraarticular. pregătirea şi izolarea sa necoi l l u t l o cantitate mare de glande suprarenale animale. In prezent dispunem de o serie de preparate de corti/on.Anatomia. deloc neglijabil. —. delta-hidrocor-ml). edeme şi hipopotasemia). nefiind accesibil în acest fel •uliilor bolnavilor.11». era preţul său mare. • M I > pe lingă faptul că sînt mult mai ieftine. inhibă funcţia hipofizei. Inr durata tratamentului este de luni sau chlnr nul du 7. tintlalergică şi imunosupresivă (sau imunodepresivă). nedorite ale cortizonului natural decît într-o mică măsură. ACTH (cortlcotrophln). fluocinolon acetonid (sy-r). dat fiind • In multiple acţiuni. . printr-un mecanism asupra căruia vom reveni. prin fric•'""il şi prin supozitoare: prednison (supercortil. Efectele acestui hormon în terapia reumatismului cronic au fost la început | ini'tnculoase şi au constituit obiectul unor aprecieri elogioase din partea medicilor i n bolnavilor. hidrocortizonul. Corticosuprarenala prezintă trei zone distincta •înlomle şi funcţional: —\Zona glomerulară (externă) care secretă hormonii mineralocorticoizi (aldoste"iul şi dezoxicorticosteronul) cu rol important în metabolismul hidromineral.lnr) nra provein nţă şl nclliinu (dar cu efocta prelungite). acţiune asupra nbolismului glucidic şi lipidic. hormon hlpnfl/nr cnrtleoiiuprarennlai ACTH retard (cortlcotrophln 7. cnrticotrolInlCQ. dexametason (superprednol). — Acţiunea principală a acestor hormoni este antiinîlamatoare. Reuşita a însemnat accesibilitatea terapiei cu cortizon tuturor celor ce aveau M : v < > l i i de acest hormon. izolat din corticosuprarenală şi introdus în terapie după 1948. i lente: triamcinolon acetonid.Acţiunile secundare sînt următoarele: acţiune antitoxică (se utliză în stări toxice grave). sau bolile inlocţloait ilc««. iar ulterior s-au evidenţiat şi o serie de efecte negative. acţiune asupra metabolismului hiclromine(favorizînd retenţia de Na. hemisuccinat de hidrocortizon. A fost descoperit în anul 1936 de către KenI i i l l . cortidcetat. fiziologia şi explorarea lor au fost expuse în capitolele respectiv* n volumul de Explorări funcţionale. estrogenii şi progcste>nul. mai ales că astăzi terapia cu cortizon *-n i i i mult. Curînd s-a observat însă că efectul durează numai cît timp se admlutri'tiză hormonul. De la început s-au depus eforturi pentru prepararea sa sintetică la un proţ . — Zona reticulată secretă hormonii sexuali: androgenii.acţiune asupra catabolismului protei(do iicoea în timpul corticoterapiei se administrează un regim hiper•inie). determină creşteroa secreiirldo gastrice. locacorten. prednisolonul (supercortisol. între care nu toate sînt favoruhilot cadroln HI ou sarcina urmăririi modului de administrare $1 controlul asupra nlimlolnr efecte negative.

Infecţii bacteriene (mai ales cele însoţite de colaps): în febra l l l i t i d . cortiron. boala Hodgkin. purpura tromhocitopenică imună. Se indică acolo unde se urmăreşte un efect antiinllutnator. extracte de ficat). în tuberculoza pulmonară şl diseminări acute (în asociaţie cu tuberculostatice). /n holl alergice: dermatoze. bruceloza. pyran. in colici unimnltirt/ 3/1 (////t'co/oy/cj (iiiH'iioKM'. in hepatita cronică colestatică şi în hepa titele cronice în care s-a evidenţiat un proces inflamator mezenchimal (In nsociaţie sau nu cu asparagina şi imunodepresoare). măreşte eliqainaren K'iuilă a potasiului. calciu ş. 1. în această situaţie terapia cu cortizon si1 asociază terapiei cunoscute antireumatice (antiinflamatoare. Se administrează în astmul bronsic în cri-. puncrua» litri nciitA htmurnţjU'ă. 2. antibio tice. In ncosto situaţii se folosesc preparate cu acţiune) ra« pld. difterie toxică. constituie terapia de sup l i n i r e 1 în iifecţiunile glandelor suprarenale acute sau cronice cu rezulhilc lo. Indicaţiile generale ale cortizonului rezultă din acţiunile sale principale şi secundare. în boli de colagen: lupusul eritematos diseminat. agranulocitoza (asociat cu antibiotice). uii'iioinull (IniprcutiA cu traUflBLM» . antialergic şi imunodepresiv. In afecţiuni ale sîngelui (imunologice): anemia hemolitică clştlgata (cu anticorpi). vitamina C.). nicniiHjitci mcningococică.• '• Ic snbintrante (mai ales sub formă de hemisuccinat de hidrocortizon)» in pin irozii exsudative (tuberculoase) în asociaţie cu antibiotice. tubor-c'iilo. In boli renale: în nefroza lipoidică şi în sindroamele nefrotice. In aceste afecţiuni. poliartrita reumatoidă. tratamentul cu preponite de cortizon este obligatoriu cînd se evidenţiază clinic şi EKG somne de cardită reumatismală. favorizează re-«ilisorbţia tubulară renală a clorurii de sodiu şi apei. i . 'i Allo Indlctiţli. vitamina C etc. stropi»Nliillliiroriij viroze: în asociaţie cu antibiotice şi tratamentul spoclflo wiviloi ufcrintc. creşte tensiunea arterială. 5. percorten) hormon mineralocorticoid. dermatomioTllă. Afecţiuni endocrine. (i. în hepatita acută forma severă. clorochină. periarterita nodoasă. u i l i ' i n i . Indicaţiile acestora decurg din acţiunea lor terapeutică. 3. leucoze acute (în asociaţie cu t'IlosUitice şi antibiotice). In boala reumatismală. în unele forme de reumatism se poate mlministra cortizon intraarticular.. sclerodermie. în hepati tele acute forme icterigene. limfosarcoame (în asociaţlt • •n n'intgenterapia). In hlp»yllc(unlll(> dup/l ic/octln (((istrlcft.iiiylontMJiotU'c.irlo bune. H.i: IM •mlsuirimiliil de bidrocortizon sau dexamotazonul. 4.a. pancitopenii. în reumatismul acut. boala snrulul. Iod. prurit. boli diyestivc: rcclocolltd bomornţjicfl. 7.Preparate mineralocorticoide: Mincortid (acetat de dezoxicbrticoslcron.sldlire. în poliartrita reumatoidă se administrează prep<ir<itc de cortizon singure sau asociate cu alte tratamente (auroterapie. Afecţiuni pulmonare. In afecţiuni hepatice.

fricţiuni) sau în injecţii intraarticulare. Se asociază vitamina C. i c i c l u .i (repartizată la intervale regulate pe întreaga zi) şi se scade treplul doza cu cîte două tablete la intervale de 5 zile (sau o săptămînfi) pluft se ajunge la doza de 2—3 tablete.Iul specific)..| ull" i Mi/ecJ// / m e i / .i/. in afecţiuni oculare: iridociclite. — se adaugă vitamina C în scopul stimulării glandei corticosupratsntUtit. Accidente minore se referă la apariţia diabetului cortizonlc (din'Iul Hte. i ( | i i dn|c. Insistăm asupra faptului că terapia cu cortizon nu este o terapie vllnlogică şi deci nu scuteşte. care se administrează timp mol îndelungat (l—2 luni). ulcerul ţ|(istric şi duodenal. — este necesară observarea atentă a bolnavului: se va urmări sapHintnal greutatea sa şi eventuala redeşteptare a altor infecţii (se pot IH . / . . obligă la tratamentul etloIttylc. — co/ea parenterală: în injecţii i.. în timpul corticoterapiei. u l . hlpeltnrltilln flllerlnlil. în stări de colaps. specific sau general individualizat. Prevenirea acestora se face prin administraroa lle antibiotice. osteoporoze. n i ). in-MiJe D' i fuinlfi d" l'. | H > I M C H . Tratamentul se începe cu o doză relativ mare de 60—100 mg |>e /. ci. tratamentul etiologic si patogenetic al bolii respective. Modul general de administrare a cortizonului. n l ' . n c vi D ' . sau mai rar i.i .. | ( •( > | n M i. i / . deoarece s-a evidenţiat că determină creşterea tensiunii intraoculare sau chiar glaucom). . H I ' n. i u l.— în supozitoare: rectale sau vaginale. llIpOilli' IIIUH(lllniM ' . Preparatele ce conţin corilKon se administrează cu multă atenţie la indicaţia medicului de spet InllUito şi în doze descrescînde cu pauze.../. dieta este uşor hiposodată. — JocaJ (tamponări. nevroze. eclampsii. Cortizonul se poate mlministra pe următoarele căi: — calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (clnd acesta se prezintă sub formă de tablete).ni duodenal.uri . n l < « < | t < i V f ml eHte v n l l m i l < > edem | ni hnoil. II tlva focare latente).li vi».ile dr: edenic viwvialc ( l i > . Terapia cu cortizon este con11. îl ' . -c \<'i'l(lelltf l " ' " de.iiii'iioiec /\('('/(/cn/e nitiri silii n'pi e/onl. Accidentele corticoterapiei pot fi minore sau mari. diabetul zaharat.m. / . Doze..fl i" Mirii rai< i hnlm n i cuitl/<niul) .paralel se indică administrarea de potasiu sub formă de clorurfl fie potasiu l—2 g pe zi. flebite şi tromboflebite (contraindicaţie relativă).lic). i l i i > H i I U N . Contraindicaţiile terapiei cu cortizon.ni n < | i . r l i i < './.. după situaţia concretă a fiecărui bolnav (la indl<'fiţi a medicului). epilepsii. glaucom. niponu-noror» ţ| . mai ales în formele cu poliurie. (hemisuccinat do hidrocortizon).v. psihoze. la apariţia unor tulburări endocrine. Precauţii in timpul terapiei cu cortizon. exoftalmii (dar numai pentru o perioadă scurtă. i ] . hipertensiunea arterială. hipoglucidlcă şl mai bogată m proteine.i i. i indicată în: nefrite acute azotemice. -. hipokaliemii. dimpotrivă.

I / . scleroza în plăci. asupra cărora s-a n r. — Medicamente asociate: corticoterapia la început 11+6 mg pe zi. Indicaţii.i (joncralizată.iliitniolita alergică. Medicamentele imunodepresive i l i i i i i n I M .. Do ncooa lornpiol cu cortizon trebuie să i se asocieze antibiollct.. Modul intim de nu este însă cunoscut. dermatomiozita).3. 6 MP (6 mercaptopurinele). boala i N t i n . boli le» cnl. In cursul Inii i i itorltfl n ului (Miihrlopdtlllor). citul n vom cea mai mică suspiciune de infecţie microbiană. caşexie. citosulfanul. i i i i ' c i .on ţi asocierea vitaminei C în tratament. rectocolita hemoragică. i 1. tiroidita Hashimoto. încetinesc proliferarea celulară şi au proprietăţi antiinflamatorii. tulburări electrocardloqraflce. ici Iu.mc'inia hernolitică autoimună cu anticorpi la cald sau rece.ta t. tu Iciicoponli şl uiUiinll nuiiiiiial •gin-. .U! intolernuţei la corticotonij! ( <>iitralii(ll< . antialergice. scleroza multiplă. sclo-otlci im. — Modul de acţiune: sînt imunodepresive. .irea precauţiunilor tratamentului cu cortizon.. periarterita nodoasă.5 mg/kgcorp pe zi pentru 0 MP. — Timp de administrare: pînă la obţinerea unei ameliorări nete. se evită prin scăderea treptată a dozei de cortiy.IMC. Alte accidente: miastenie cortizonică. trombonim i. — Doza de administrare este în medie 0.i'nlti prin prorutiul do ll/fl asupra ţesuturilor care izolează focarul respectiv. tulburări psihice. hepatita cronică agresivă. imuranul. Medicamente imunosupresive utilizate în practică. lltpoluncfla glandelor suprarenale şi hipofizei. i'iiccl.. clafenul ş. TERAPIA IMUNOSUPRESIVĂ (imunodepresivă) Terapia imunosupresivă sau imunodepresivă s-a dezvoltat în ultimii ani ca urmare a recunoaşterii mecanismului autoimun în patogeneza unor boli cronice şi ca urmare a dovedirii eficienţei sale în aceste boli. poliartrita reumatoidă. redeş("plorea aceleiaşi boli după întreruperea tratamentului. Se asociază splenectomia rliid so dovedeşte hipersplenismul imunologic. levofolanul. 1 >(»/. NH 2 dintre derivaţii azotului.2 mg/kgcorp pe zi pentru clorambucil. c. pii-crtdoro In cazul bolilor autoimune şi în imposiblj I | I M .Kicii (lupo-eritemato-viscerita malignă. i i . glomerulonefrita subacută sau croilcfl. plicim! şi în transplantele de organe. i \ . i . M n i'lrmvtomiol sau in CM/. fenomene de tip sindrom Cushing. Endoxanul din grupul ciclofosfamidelor. i i | i .i|l| niiijoro: Insuficienta hopnllrfi şl roruilA. ceea ce se evită l >i n i alegerea judicioasă a indicaţiei terapiei cu cortizoni şi prin res-! " • < i. a. boalii ••ain i' i o i is i l . Terapia imunosupro-l vii • • • . girostanul. rninsi'i ii. Medicamentele imunosupresive se adiminstrează în toatr? in care s-a dovedit o componentă autoimună: leucopenii.r/(i de început.« totală l 020+540 mg în 3 luni cît durează o cură. exprimată prin astenie fizică şl psihică. leucoze. apoi so scade treptat pînă la 5+4 mg pe zi. 2 — 3 mg/kgcorp pentru clafen şi 0.I in l.9.r. . ' .

— în afecţiunile reumatismale se citează următoarele rezultate: In . m. .<icl de ani s-au lărgit şl s-au reamenajat vechile stntliml. — în reumatismul psoriazic rezultatele sînt modeste. favorizează agresiuni microbiene viu virusale (deci poate duce la complicaţii infecţioase). vărsături. Indicaţia terapiei imunosupresive se face de către i/ispecialitate în consult. Rezultatele s-au menţinut bune între cîteva luni şi 3 ani. n. de modul de aplicară a procedurilor şl do rwadlvl-'ură a flnrărel pnrRonna tu porto. Cadrele medii urmează să respecte indltdkr [Iile medicilor.ilnoofizioterapia (BFT) este ramura medicinei în care se folosesc i> terapeutic agenţi fizici şi balneari naturali sau artificiali. l MI ic prevenite infecţiile prin administrare de antibiotice şi transf i l t < leucocite. în mod deosebit a leucocitelor. dar în acelaşi timp suficiente. 1. holioterapia. să urmărească eventualele incidente sau complicaţii p* ckire trebuie să le recunoască şi să le anunţe medicilor curanţi. utorapia şi masajul.'10% rezultate excelente.ilo.«Hn(n. BALNEOFIZIOTERAPIA (principii generale) Hdlneofizioterapia ocupă un loc important în terapia diferitelor afecţiuni cronice. — în bolile canceroase şi hemafoJogj'ce se obţin rezultate mulţu mitoare. procura şi pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri. Rezultatele terapeutice diferă după afecţiunea în care s-au întrebuinţat. l<f«'t lo|o balneoflzloteraplol sînt din co in re imii bine cunoscute fi i|i'|ilml d» cunoaşterea acţiunii factorilor naturali şl aitlllcinll al l i i i n i i n<n|)nctlv0. nlinllare cu cele mal variate ape minerale din streinul. balneoi'M. kineziterapia. tulburări cutanate: ilopecie. — Administrarea lor în transplantele de organe este în studiu.10. aplazie medulară (trebuie urmărit numărul loucocitelor şi al globulelor roşii). în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acel* 1 i i . In i i n i l 7. Balneo-' upla cuprinde următoarele ramuri: electroterapia. Doi hi-buie să fie cît mai mici posibil. Agenţii fizici folosiţi sînt: electricitatea.imnlul. climatoterapia. în 33% rezultate bune. s-au ii nlii'ld noi. Ţnrn noastră are o imensă bogăţie de ape minerale cu m. hidroterapla. în 25% ameliorări modurate şi în 12% eşecuri. talasoterapia. într-o anumită etapă. ll.II Incidente: tulburări digestive: greţuri. Aceste medicamente se administrează sub observaţia riguroasă a vlvmentelor figurate ale sîngelui. Se poate spune că ea este necesară. călduni. apa. tnrlt climaterici etc. cultura fizică medicală. s-au notat ln-Ivcţii fungice şi cu germeni gramnegativi. inhalaţiilc otc. •' i' fim l boli. Vindecări definitive sînt foarte rare. infecţii cutanate.

de calmul bolnavului care este eliberat de sarcinile sale cotidiene profesionale şi familiale. Nu pot fi influenţate la* Minico constituite. < i ' < i > n minerale clin tara noastră. succesiv.'in l>il<1 n afecţiunilor cronice.' riero a curelor balneare nasc din înseşi progresele cunoaşterii boli-l i > i . ea este favoriţi ta de noul mediu balnear. constituie o bas! •mu conţin. cu atît supravegherea trebuie să li e ni. Hulnooterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice. m t < i organismului la aceste leziuni. efectuarea de exerciţii. cură internă (crenoterapie). Psihoterapia trebuie să facă parte integrantă din cură. în mart p u r i . Repetate.•ALNIOFIZIOTERAPIA IN PLANUL TERAPEUTIC Cunoştinţele recente au arătat că balneofizioterapia este o terapie de rwic//»' yl de reglare. Noi criterii clinice de pre--. ajutînd bolnavul să se dezintoxice de droguri. ci numai Io completează. Dacă terapia clinică no hn/oază în special pe repaus şi se acţionează asupra afecţiunii prin mijlouco putogenetice şi etiologice (atunci cînd se cunoaşte cauza). mai des. recîştigarea celor pierdute. O cură prea tardivă riscă să fie ineficientă. Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi. De regulă se recomandă un interval de două pînă la trei lunJ tul i <• ultimele manifestări acute şi data trimiterii în staţiune.! iKiinoofi/lnU'inplol un hv important tn recuperarea dlforl- . care actualmente este caracterizată i n l n relativa reducere a frecvenţei afecţiunilor acute şi creşterea consl-il. intervenind fie simultan.ii riguroasă. Ea este o terapie generală ca urmăreşte ameliorarea funcţiilor deficitare. fie. Indicaţiile clinice ale curelor balneare sînt în funcţie de boală. de :. inhalaţii etc.i esto mai aproape de faza acută. exercitlndu-şi acţiunea sa prin mijloace nespec///cc. . i curelor este necesară pentru consolidarea rezultatelor. Acestea creează condiţii de a se pune în VOIM.//n/e/e tratamentului balneofizioterapic sînt în funcţie. Se observă în ultimele decenii <> veritabilă virare a patologiei. contribuie la stabilizarea leziunilor de debut şi if i " i i > i . Supus unui program de cură.in/îi. pre-' i i in şi de particularităţile staţiunii propuse. Cu cit cui. păstrarea (atît Cit este necesar) a repausului şi adăugarea după nevoie a unui miniin de medicamente. rezultatele bune car* §• >l>tlri dud u* r i in NO Indicii clupA criterii ştiinţifice.' . La acestea se aclmigă o dietă individualizată. Reuzultatele col* i' i leferă Ia creşterea capacităţilor funcţionale restanta. a bolilor alergice.1. i i l n i r c . precum şi de rcsperUiroa unor norme igienice prescrise în timpul curei. /H-/i. balneofizioterapia pune accentul pe excitare şi pe ameliorarea mecanismelor roglntoare. precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii şi adaptatlve. m < ompensarea funcţiilor deficitare ale organismului. toxice sau prin suprn-M > l i i ' i l » i r i fizice şi psihice.i diagnosticului şi tratamentului lor. organismul uman îşi mobilizează proprii Io forto de recuperare şi de autovindecare. Alegerea momentului trimiterii la cură este în funcţie de bolnavul In c.uliul evolutiv al bolii respective.ire posibilităţile largi de acţiune ale diverselor cure balneofiziotern-Pontice. de adaptare şi de compensare. în schimb accelerează vindecarea lezlU* .

iar alteori prin • imţinutul de gaze. prin inhalaţii sau irigaţii. în••uşirii regimului igieno-dietetic şi a unor tehnici de cultură fizică medicală. în sensul educării şi culturalizării multilaterale a bolnavilor. — Ape alcaline sînt cele care conţin cel puţin l g de bicarbonat «Iu luitriu sau potasiu la litru de apă minerală. NĂMOLURILE (PELOIDELE) '. — Ape radioactive sînt apele care conţin elemente radioactive dtn ur. bicarl K maţi. fier.miu. care se dezagregă spontan şi emit raull<i. — Ape carbogazoase sînt cele care conţin cel puţin l g de bioxid • ti ' carbon la litru de apă minerală. — Apo sulfurate sînt ape care conţin cel puţin l g săruri la litru. — Ape oligometalice sînt cele care conţin minerale în cantitate mică. administrate pe cale internă (crenoterapie) bnu externă.7 mg ioni de arlunhi la litru de apă. radiaţii). bula şi gama. bioxid de carbon.Ini subsl. gaze. au efecte terapeutice asupra orOnnismului în funcţie de conţinutul de minerale. de factori chimici (substanţe • li i mice care sînt dizolvate în apele respective) şi de organismul pe care n<'(iernează. actiniu sau toriu. Administrate In cură internă (crenoterapie) au efecte care depind «li> factori fizici (temperatură. A P E L E M IN E R A L E Sînt ape naturale care. Iii» caro predomină sulfaţii. sodice) sînt cele care conţin cel puţin l y de sare la litru. nii'canice şi chimice determinate de conţinutul lor. -. mod do formare 9! prodomlnnnţa •!•• wunl"l"i oi(|iinicu «au miorgaulce pe care le conţin. — Ape sărate (clorurate. sub formă de hidrogen sulfurat liber sau diverse săruri In care fjfodomină tiosulfaţii. Clnslflcar»» Im NU luni In luncţlci d(i orlţjlno.ţi lor deficienţi. fosfaţi. O persoană înainte de a fi trimisă la tratament balneofizioterapio trebuie minuţios examinată pentru a face cea mai potrivită indicaţie terapeutică şi pentru a exclude cazurile care prezintă contraindicaţii. . Administrate pe cale externă (băi) acţionează prin: efecte termice. testării capacităţii funcţionale etc.mţo nnturnlo formate din pnrtirulo fine.liinţe radioactive. i'flii> loimi'n/n linproiiiio cu fipn o masă cu cnraclor plnstlc. Modul general de acţiune depinde şi de felul de nilministrare (în cură internă sau externă). cloruri. Insolubile In apl.Ape arsenicale sînt ape care conţin cel puţin 0. — Ape sulfuroase sînt cele care conţin cel puţin l mg de sulf la litru. hidrogen sulfurat şi subî. — Ape ieruginoase sînt cele care conţin cel puţin 10 mg ioni de fli>i Iu litru de apă minerală. arsenic. Recent s-a lărgit sfera de activitate în staţiunile balneare. Uneori acţionează prin temperatură.

în afecţiuni genitale inflamatorii cronice.H.I l o i a l a . hiperten-artorială cu maxima peste 180 mmHg.sarcină. .. deformaţii osoase nln coloanei vertebrale. ca: vegetale (nămoluri cu nlţjo). Durata prelungim Inlilbfl fdstomul norvoi central şl produc* somnolentă. Bazna. gaze (oxigen. Sărata. bioxid de carbon. Modul de aplicare: —. pe cale generală se pot face şi băi cu nămol rece urmate imediat do expuneri la soare (metoda egipteană). Contraindicaţii: boli acute mai ales febrile cu semne clinice şi he-|ice de activitate şi V.ala). iullamatii seroase cronice netuberculoase. timp de 15—30 de mi nute. sau prin adăugarea unor substanţe. Acţiunea apelor este în funcţie de conţinutul I « M in minerale. în terapia unor boli cronice de roInllamatorii.Iiidlmţll lorapeullce: boala reumatismală în forma sa cronică articulmfl wnn abartlculanl. Apa folosită este cea obişnuită. ulcer perforat) cu scop anestezic.— general: se fac băi de nămol la 35—40°. iicml muiNllillllntod localii. Eforie. Amara.local: se fac împachetări cu nămol la temperatura de 45—50°. carbonat de sodiu). care cel mai des este crescută (dar se folosesc şi băilo roci). La noi se pot face băi de nă mol la Techirghiol. săruri (clorură de sodiu.S. pungă cu apă rece. Ele au însă şi o acţiune care se referă la anumite • M 11. tamponări vaginale cu nămol la 35—40°.pentru a unor funcţii dereglate. de temperatură şi de reacţia organismului asuprn ' . i i i i s m u l u i şi pentru creşterea tonusului sistemului nervon Nlinpnllc) — acţiunea apelor calde: In aplicaţii locale. i i mă acţionează.i. hipotensiunea arterială cu maxima sub 100 mmHg. Aplicaţiile generale reci se fac în scopul Inviolării ( ) i ( | . Aplicaţiile generale de scurtă durată (trol minut») oxcltfl viNtomul nervos central şl provoacă înviorare. dar cu modificări în ce priveşte temperatura. Sovata.Mil> formă de pungă cu gheaţă. timp de 15—30 minute. apendicita J P I .ile). obezitatea.11 n > considerate separat: . dacă durează mal mult. Acţiunea apelor asupra organismului.boli ginecologice cronice (în special inflamaţii mnlimim. 1 ) Asupra sistemului nervos: — acţiunea apelor reci: în aplicaţii locali. crescută peste 40 la 2 ore. de imobilizare a bol» i i i i v i i l u i şi anliinflcirmitor.. se foloseşte In abdomenul acut (perforaţii ale organelor cavitare digestive. astmul bronşic etc. Apele acţionează asuprn Inlii-'iului organism determinînd o serie de modificări care pot fi folosii.. • ni scop terapeutic. gaze. HIDROTERAPIA EXTERNA Este o ramură a fizioterapie! care se bazează pe aplicarea pe cale externă a apei în scop curativ şi profilactic. hidrogen sulfurat) şi emanaţii radioactive. unele atrofii musculare etc. tuberculoză ganglionară şi osteoarticulară nefistulizatd (xlnMII/.hepatitele cu semne clinice şi biochimico-umoiale de activitate. Indicaţii generale: ca stimulent al organismului în întregime. cu efect antiinflamator şi antialgic.

băile caldo <• diureza. Aplicaţiile reci epi-! i ice cresc secreţia gastrică. se ia un prosop. . Indicaţii: — In aplicaţiile parţiale: surmenaj.. f) Asupra schimburilor gazoase: le activează timp de l — 2 ore. atrofii musculare. Bucăţi de plnză înmuiată In apă In diferite temperaturi ipllrfl p<> divanele regiuni ale corpului In scop tcrapoutlr. se Inmoilt i lift ruldă şl se stoarce. emfizem pulmonar. pareM) — )ri aplicaţii generale: obezitate.. Iată cîteva tehnici prezentate pa I: fricţiunile. neurastenie. nm<Hii(! un prosop în apă rece sau caldă. Aplicaţiile reci de lungă durata l secreţia biliară. astenii nervoase. Aplicaţiile generale au în linii mari i 'aşi efecte. ateroscleroză. vei l u sau gaze şi pe efectul mecanic. pe care îl activează). ceea ce se traduce prin creşterea globulelor roşii.optică pe (noului rmpiJi Uv «l ie schimbă din cinci tu cinci . Acţiunea terapeutică a apelor so ••r/. afecţiuni dermatologice. cresc secreţia biliară.. afecţiuni cardiace decomptn» > unu evolutive. Tehnică: bolnavul stă în pat gol sau parţial acoperit. i) Asupra tubului digestiv: aplicaţiile locale calde epigastrice scad i ' l i a gastrică pînă la 50% din valoarea iniţială. apoi se produce o nsodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale. hipertiroidism. Tehnica hidroterapiei externe. Se fricţionează locul apăsînd peste prosop. raldă sau nltermmttt. De aceea sînt contraindicate la persoanele cu suŢinte cardiovasculare. c) Asupra organelor hematopoietice: activează hematopoieza timp '» 24 de ore. dacă acesta este • ruKCut patologic (acţionează în mod deosebit asupra metabolismului 'iilnoral. Contraindicaţii: hemoragii. Compresele. pe conţinutul lor în substanţe minerale. j) Asupra secreţiei biliare: atît aplicaţiile reci. Tomptrt* i tipul pe m t u fi rece. d) Asupra musculaturii: cresc tonusul musculaturii locale şi gee) Asupra metabolismului: scade metabolismul.irea. con-'•înMiţci după unele boli. dtaline. Se spală întîi un membru şi apoi întreg COP MU porţiuni/ ie face mal mult In scop igienic. Apllriifll recii protopul înmuiat tn apă r< . a heloylobinei şi leucocitelor. redori articulare..fl pe factorul termic. < . NpAl. cît şi cele calde do t ft durată. nevrite acutet >iUm«lunea arterială. cu deosebire în fazele mai avansate ale acestora. li) Asupra aparatului urinar: băile reci scad diureza. g) Asupra aparatului respirator: aplicaţiunile reci cresc amplitudl'îmi respiratorie şi deci activează schimburile gazoase. se stoarce şi se întinde pe uiioii de fricţionat. — băile calde cresc activitatea inimii şi prin urmare sînt oboslînre pentru inimă.b) Asupra aparatului cardiovascular: — băile reci de scurtă duratd roduc vasoconstricţie şi cresc tensiunea arterială. Tehnica: bolnavul stă în pat. bronşite cronice.

în stări febrile. apa este folo •lift Iu presiune mare.Indicaţii: hemoragii digestive. cu <i|>rt răcoroasă la 21—33°. flori de tei. Indicaţii f/e/K»rn/e. parestezii. Durata poate fi: scurtă (pînă In . Se pot introduce în reci sau în vagin. cu apă indiferentă 34—36°. umede sau uscate. Milfurnnse. meningite. . carbogatunse. Se indică cu deosebire în ştii r i febrile. colici abdominale. medie 10—20 minute şi lungă peste 20 minute. în care se înfăşoară corpul după care se acoperă cu o pătură caldă şi se menţine mai multe ore. cu apă caldfl ni -IO". favorizînd circulaţia locală şi stimulînd sistemul nervos. Acţiunea se bazează pe efectele apei încălzite. flori de fîn). HIdrofoarele sînt aparate în care circulă apa la diferite temperaturi după dorinţă. fier. pe coloana vertebrală sau pe abdomen. făină. castan. Se pot face băi: cu apă rece pînă la 20°. — Aplicaţii calde: prosopul înmuiat în apă caldă şi stors se aplică pe porţiunea de corp respectivă şi se acoperă cu o pînză uscată.lllo minerale sînt băi cu apă în care s-au adăugat substanţei orf/nn/ce. stări de debilitato şi pentru schimbarea reactlvltflţll orţ|<inismiilul In scopul creşterii tonusului gonorul al organll* mulul. nuc» anur<i<nil<:c: NdCI.'• iu i n n le). congestii cerebrale. nisip. frunze de stejar. Se bazează pe f > fer tul termic al apei la temperatura de 18—22°. nămol. H. plante medicinale ca: muşeţel. cu sau fără adăugarea de ingrediente. abdomen. împachetările pot fi locale sau generale. Se aplică pe trunchi. — Aplicaţii alternative: se fac în felul descris mai sus. brad. Se mai pot face împachetări cu parafină. cu alterna rea aplicaţiilor reci şi calde. Indicaţii: nevralgii. săpun de potasiu. umede sau uscate (pîine. rnnlt. nevralgii. Se pot face băi cu ape alternante. Duşurile şl afuziunile sînt proceduri ce constau în proiectarea fărl presiune a unei coloane de apă asupra diverselor regiuni. pen tru a menţine căldura. tărîţe. cu apă fierbinte peste 40°. sulf. Indicaţii: pareze. inflamaţii cronice. Acţiunea principală este în funcţii» do temperatura apei. Prişniţul.i t în apă rece. Indicaţii: diferite sindroame dureroase. iod. Băile sînt proceduri de hidroterapie cu apă la diferite temperaturi. tărîţe. gazoase. Se fac aplicaţii reci care se acoperă cu o pînză groasă uscată şi se ţine în acest fel 2—6—12 ore în scopul activării circulaţiei locale. Sînt utilizate mai frecvent în afecţiuni ginecologice sau rectale. Răspînrlire mai largă au împachetările întregului corp într-un cearceaf înmii i. In aplicaţiile cunoscute sub denumirea de duş-masaj. flori de fîn. oxigen. Apa sub formă di Jet este aplicată asupra organismului la presiuni şi temperaturi dife« rlte. Se aplică la suprafaţă. Cataplasmele sînt aplicaţii cu mase păstoase încălzite.

Curenţii do înaltă frecvenţă folosesc curenţii alternativi care dopttSUNI' KlOOOd osnleitii pe secundă. convalescentă. în lombosciatică. curentul electric translormat în alte forme de energie: radiantă. In (irnctica curentă deosebim următoarele forme de electroterapie: Galvanoterapia foloseşte energia electrică a curentului continuu furnizat de anumite aparate medicale numite pantostate. l'aradoterapia foloseşte curentul alternativ de joasă frecvenţă de o fînnmită formă specială produs de aparate de tip Borgonie. vasomotor şi liolic. Indicaţii: tratamentul paraliziilor (în mod deosebit cele consecutive iHiliomielitei). modificarea pHului ("Miturilor. fenomene de electroendosmoză şi electroforeză. -rţlunl nrUnihirn: artritei afecţiuni nlo sistemului noriuwrnli|ll. Indicaţii: atrofiile musculare de inactivitate (după păstrarea îndolimţjattt a aparatelor gipsate). Alte efecte sînt cele magnetice. In cilgllle suporficicile. paralizii flasce otc. efect analgezic. termice. nevralgii faciale şl clcatrlcoalf». Se acţionează asupra segmentului dorit.illzarc cu aparate mici portative folosite In dermato-| i»tll" •. reprezentaţi de: D'arsonv. Efecte: creşte tonusul şi excitabilitatea neuromusculară. hipotensiune arterială. Indicaţii generale: tulburări ale circulaţiei periferice. fie.Perierile sînt proceduri care se adresează circulaţiei periferice ale t'flror efecte se datoresc efectului mecanic realizat cu ajutorul unor porii. Efecte: modificări ale excitabilităţii nervoase (creşterea sau scă• Itm-ti ei). chimico şl lilochimice. asupra sistemului nervos: are nfcct de sedare. Se face fie direct prin aplicarea curentului continuu sau alternativ. calorică sau luminoasă. produru vasoconstricţie în circulaţia periferică şi activează circulaţia slsInmleft. efecte calorice (produc o sen-/. tratamentul atrofiilor musculare. srlntlco/ nfortluul corounrlouo (da grnvltnto uijonrrt sau M»<li'<)i dl«i ţiunl alo aparatului rasplrator: larlnylto crontco. Sînt perieri uscate şi umede. în inflamaţii cronice. cu unde medii sau unde scurte. astenie. creşte conl i i i c ' ţ lu fibrelor musculare. obezitate. Efectele culoivlului galvanic sînt: efecte biologice. &•• vMlqii.i. mialgii cu scop sedativ şi analgezic. hipertiroidism. «Inu/lte ..<ilio de căldură cu creşterea locală a temperaturii). scade intensitatea senzaţiei dureroase. în mod indirect.l roşind n-. E L E C T R O T E R A P IA Electroterapia este partea terapiei care utilizează energia electrică Iu scop curativ sau profilactic. precum |l secreţia glandelor tubului digestiv. asupra tubului digestiv: măreşte secreţia de suc gastric. scăderea tensiunii arteriale. bolnavul stă întins în pat acoperit cu un cearceaf rămînînd neacoperită doar partea asupra căreia se acţionează. Cu efect vasomotor în boala Hnymmd şi în hipertensiunea arterială esenţială (în stadiile sale d* l l H oput).

ut)/ mărirea rezlitonţ*! organlimululi .astm bronşic etc. spondiloze. artrite reumatismale . Se folosesc mai des următoarele medicamente: adrenalina.: furunculoză. desensibilizante. calciu. Ulcelele sînt: mecanice. lilccte: antiinflamatorii. salicilati etc. paralizia gejioralfl progresivă. Razele ultraviolete emise de lămpi sau arcuri voltaice sînt indicate In convalescenţi. intoxicaţii cronice cu ni•'liilo. Intensitatea radiaţiilor este mai marw le amiază. inflamaţii cronice ale organelor genitale/ rH'liopatii cronice. diferite substanţe medicamentoase cu acţiune t'irmacologică. Undele scurte (ultrascurte) sînt produse de curenţii de înaltă Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor. iv io li' te şi mai puţine radiaţii calorice. antinevralgice. artrite cronice. Indicaţii: nevralgii vechi. Razele Infraroşii sînt emise de lampa Solux de diferite tipuri cu care se fac băile de lumină.sinuzite acute şi cronice. termice şi biologice. reumatism cronic. Indicaţii: cele menţionate la galvanoterapie. afecţiuni dermatologici. Ca efecte hiologice importante menţionăm: acţiunea bactericidă şi creşterea permeabilităţii membranei celulare. subnutriţi. hiposulfitul de sodiu. cu ajutorul curentului electric. adică pe pioprietatea unor cristale de a se încărca electric dacă se exercită asuIIKI lor o presiune mecanică. do (icooa helioterapia este indicată dimineaţa cînd sînt multe rn/n i ill r. Este ramură a terapiei care foloseşte energia furnizată de spectrele do Iradiere emise de corpurile încălzite. Indicaţii: boli metabolice: obezitate.nonlcu.. plourezll (In faza de resorbţie).i iiih'Cttoase. dizolvate în apă. anemici. vizibile şi ultraviolete.. dischinezii bilio-intestinale. tabes.fl. ACTINOTERAPIA ll • •< Vi'lltfl. endarterita obliterantă. lilscte: Ntlmiilnrort sistemului nnrVOI simpatic. Ultrasonoterapia se bazează pe efectele piezoelectricitătii. Spectrul solar este format din radiaţii Infrnroşii.. ţ AEROTERAPIA Su 1/icc c•onronilUtnt ru holiotorupia. dar atunci sînt şi radiaţii calorice care încălzesc şi incomodon/. angină pectorală. afecţiuni digestive: perivisceille. diabet.nl (dnca n< «sin csio sid/. debilitaţi. Contraindicaţii: tuberculoza pulmonară evolutivă. lonizările sînt proceduri prin care se introduc în organism. cr«ft«r«a motaholti» nulul lm/. consllpotll spastice. HELIOTERAPIA Este terapia cu raze solare. codeina.'. chimice.

.tţla . vibraţia constă într-o serie succesivă de presiuni şi relaxări.. ' M i m niiisaj trebuie să fie urmat de mobilizarea articulaţiilor şl •ilor din vecinătatea zonelor masate care poate fi: activă.I I' fo <Nl(iii(ti n i i ' l .. dezbrăcat parţial sau total în cameră încălzită la 20—22°. executîndu-se şi o •••presiune. i u l ' ni nu incmnism icllex pic.. fricţiunea este o netezire mai pronunţată. haltere pomenii.i ) v < ' ' i < . . /. mai rar două şedinţe la zi sau o şedinţă la două zile.antt i II u«iu<nilo u organismului. i i u n i i i '. cu partea cubitală a H l lor. cu palma. pe n'ijlunea interesată în direcţia centripetă sau paralel cu fibrele muscuInui şi are drept efect scăderea durerii.ho sisleinul norvoi nliti nniunile onjdih' dnpn /unei..l i p l i i i .r m a * i v . l . unghii tăiate scurt şi rotunjite). Maseurul trebuie să se spele pe mîini după fiecare bolnav masat şl să nu poarte în activitate inele sau brăţări. 11. pasivă.. de aceea s-au creat aparate ce produc vibraţia llnlrt sun totală a întregului organism.. ! ( « complex vi insuficient cnno'icut. Aceasta noi In lorţfi musculară.ă de regulă dimineaţa. . RBU lubIu. „atingerea apăsată" sau „alunecarea apăsată" constă I n l i . I ! M | c lr< u i. i | d(> l . petri•"i/tij. Cuvîntul masaj provine din limba arabă (mass=a frămînta). fărfl ml mi stl se desprindă de pe tegumente. i cxic'M. îmbrăcat cu haine speciale (cu mînecă scurtă. crcşteren metabolismului bazai. — frămîntatul are mai multe tipuri: compresiuni întrerupte-. Manevre fundamentale de masaj: — netezirea..MASAJUL MEDICAL Masajul constă dintr-o serie de manipulaţii manuale aplicate la suprufdţa organismului în scop terapeutic sau igienic.coptoiii tcfiuiiicntB|l i iiilocdptorll din iinivi'hi vi i<' ( |iinn'iil. cînd bolnavul execută mişcări cu greutăţi. prin aceasta efectuîndu-se iimrtlnri rapide ce se transmit tegumentelor bolnavului. ciupirea: un fel de petrisaj. medic sau maseur. Mîna se deplasează o dată cu tegumentul în limitele per-'i de Inxitatea hipodermului. dar efocI numai cu policele şi indexul. Durata şedinţelor este de 5—25 minute. cu vîrful degetelor. Bolnavul este aşezat în nu l special. tndopărulii miis( nliiro.'iţiroa somnului.. efecto fnvori/. .loIoglcă a masajului:ac//unea locală: sedativft şl hlporr lui ulii. cu pumnul. ndică prinderea maselor musculare voluminoase şi deplasarea imnsversală. fir//unea generală: stimularea funcţiilor aparatului cirîl lo'iphotor.i " I . timp de 2—6 săptămîni. se efecIni«<i7. cu opoziţia creată de maseur. In general se efectuează o şedinţă pe zi. (!<• l i p Colinfl. sau mai simplu.i MmiiliioiiiiiM .• . îmbuncil. efectuată de către maseur» ac-i opo//f/e. baterea sau percuţia constă în ciocă• • n ţesuturilor cu ajutorul mîinilor. efeo Iu cfttrc bolnavul însuşi. M' ' r/i< nt'tlniH* ni maMijulni « " . masajul vertij: se efectuează cu ambele mîini în sens "uivtrtire (se foloseşte la braţe).o uşoară atingere efectuată cu pulpa degetelor sau cu palma. ••(luiipii M/. i • i | ni i u n i . i l M i l i c r i h . Masajul trebuie făcut de către npocialişti.

vi/...isrulur esle mai mare la persoanele antrenate decît la cele neantrenat». l i i l i l l i i u l i . urmărind creşterea potenţialului biologic a întregii societăţi.lcrt mocllf u l i i '...ioiiKjjr între diferitele faze ale acestuia. flebite.Sub acţiunea masajului se favorizează drenarea lichidelor din ţeKiituri şi eliminarea lor prin organele de excreţie. încît ventlIdtiu pulmonară creşte..înd fortificarea unei persoane. I C N I I . Cultura liy. în scop de antrenament pentru sportivi. sînt mai mici decît la perşi ti ine neantrenate sau rău antrenate. i . cît şi una socială. care tinde spro cunoaşterea omului sănătos. ' i <. Aparatul cardiovascular funcţionează de asemenea mai eficient fi n i . Miy. Sub acţiunea irigaţiei active ţii .. reumatism.K tivcci/ă funcţia pielii.se înlătură tendinţa la constipaţie. spate. Aparatul digestiv.m M | > i . studiind cu deosebire constituţia. Prin îmbunătăţirea motricitatii intestinale şi a evacuării i i i i i ( i n i i l i i l i i i intestinului . i i economic. cefalee. Capacitatea de prestaţie a aparatului cardiov. ' ..1 sliujelui bine oxigenat.r. torace. chiar într-o formă organizată. După terminarea efortului aceste v<ilori revin mai repede la valorile iniţiale la persoanele bine antrenate. Cultura fizică medicală este o ramură a medicinei. Indicaţii: persoane obosite. cancer etc. capacitatea de muncă. Practic. In liiupul efortului la persoanele bine antrenate.. Cultura fizică medicală produce efecte favorabili» p i i n îinlrenarea musculaturii abdominale influenţînd în mod reflex proroşele chimice şi mecanice ale digestiei. astenie. există tehnici speciale pentru masaj pe diferite regiuni: ceafă... Cultura fizică medicală este atît o problemă biologică individuală. ateroscleroză.inM uşurează circulaţia în trunchiurile venoase şi limfatice mari Hm (il)doiiHMi. capacitatea de efort... valorile funcţionale ale organelor.ic do asemenea influenţat favorabil regllndu-1 şl i i v . MrtdbuliNimil f.. i p n i i u i h/. în acest fel se uşurou/ă activitatea inimii. abdomen.. se accentuează funcţia glandelor digestiv». Creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace.. cap. ele au existat încă în antichitate. CULTURA FIZICA MEDICALA Cultura fizică în general urmăreşte fortificarea organismului şi creşterea rezistenţei sale prin efectuarea diferitelor mişcări. membrele superioare sau inferioare. duţji.lor şl eliminarea produşilor azotaţi oi Influenţa culturii fizice medicale asupra aparatelor şi organelor. ulcerul gastroduodenal. hipotrofii musculare la membre.. cu urmări economice în ce priveşle productivitatea muncii. sindromul hemoragipar. urlrilo. Contraindicaţii: boli infecţioase. . spondiloze. ficatului şl rinichilor.. tuberculoză..iii. cu scopul de a menţine şi de a potenţa sănătatea şi capacitatea de prestaţie a organismului în întregimea sa. faţă. Aparatul respirator funcţionează mult mai eficient prin mărirea eliisticităţii cutiei toracice şi a amplitudinilor respiratorii. florii la cele neantrenate. ameţeli.. Practicile culturii fizice nu sînt de datS recentă. gît..

ice medicale în procesul de sanogeneză devine din ce în ce mai important. . călirea organisîl prin contactul nemijlocit cu asperităţile vieţii. cultivarea mişcării sub toat* "• •I o sale.in.Organele hematopoietice. h | m .iritaţii do rezistentă naturală monismului.. calificată.. Antrenamentul fizic produce o uşoară si trecătoare scădere a globulelor roşii. Rolul cadrelor medii in profilaxia bolilor este de a respecta indica' l i l « ' medicilor de specialitate şi legile în vigoare privitoare la adminisiftrod la timp şi în bune condiţii a vaccinărilor..i|>.i > i " i i t a l!•€• neO tM fl . înot sau oricare dintre sporturile faţă de caro tlnărul ar» untll.-. 1 : miel longevităţi active. educaţia voinţei. n culturii fizico medicale. în le|filtiră cu îndeplinirea acestor sarcini. curativă. M | < I fn(A de | M I I | | .i r. mişcarea sub. creşterea ii. •tţhi prin muncă şi pentru muncă. ROLUL CADRELOR MEDICO-SANUARE PENTRU ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE MEDICALE DE CALITATE SUPERIOARA Sarcinile cadrelor medico-sanitar e rezultă din caracteristicile esenf/«/«! ale asistenţei medicale din tara noastră care este o asistenţă proilliirtică. recuperator ie. forma culturii fizice medicale istematice şi de durată — efectuată cel puţin de două ori pe zi cîte i 1 0 minute — reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva • oclentarismului şi a urmărilor sale negative.• > i n'.mierii performanţe). fiind nei ă educaţia sanitară pentru alimentaţie raţională.r. urmată de o hiperglobulie de durată şi de creşterea hemoglobinei care permite transportarea către milocondriile celulare a unei cantităţi mai mari de O2 . Glandele endocrine. acestea constituie HMilo do bn/. a sportului de rmisă (turism. Populaţia 'i«hulo educată să ia parte în mod direct la păstrarea şi la întărirea proM(| P| sănătăţi.. ' | < M m< mlul . i < q> i ţ i i du prestaţi*. Gimnastica medicală.. pentru r r e ş ! > i < . Itolul cadrelor medii în educaţia sanitară a populaţiei rezidă în acivlluloa desfăşurată pentru ca aceasta să înţeleagă şi să respecte indlflţlllo medicale de sanogenizare şi igienizare a întregii vieţi. fftrfl n se urmări num. 1.tio. —lylvni/.nirn V/P/// rn/er/M . cadrele medii au un mare rol. în mod deosebit Io npli. —Igienizarea vieţii personale începe încă din copilărie.fl pentru CM••. Prin aceasta rolul culturi? i|/. Numărul leucocitelor nu se modifică în urma antrenamentului.emonon un Imparativ al < i nrtiinl' ( .'itntlt de muncă $1 pcnliu . exercită o uşoară acţiune de inhibiţie asupra gonadelor şi o uşoară acţiune stimulatoare asupra hipofizei. favorizează dezvoltarea glandelor suprarenale. Efortul fizic repetat provoacă modificări pro l unde ale glandelor endocrine. dar în formula leucocitarS se evidenţiază creşterea limfocitelor.11. imediată şi gratuită. La femei cultura fizică medicală urmăreşte în afară de promovarea • Itirii de sănătate şi efectul estetic.

Acest mod tio a gîndi se înţelege mai uşor dacă amintim că încă de pe acum unele mijloace de prevenire a o serie de îmbolnăviri sînt coordonate pe plun mondial: lupta împotriva unor boli infecto-contagioase şi a unor l>oli carenţiale sau metabolice. mai dreaptă şi mai sănătoasă fizic şi psihic. cunoscut fiind că un cadru medical trebuie să înveţe toată viaţa atît pentru a nu uita ceea ce n ştiut. Intol-ulllu oi'lunlAi'll diagnosticului 9! Iratamuntului. răspîndiiou de zvonuri etc. să observe cu atenţie semnolo de suferinţă ale bolnavilor şi să le comunice medicului. a solului. cît şi a trata-«iontulul. liMisluncfi arterială. Să nu se uite însă poluarea psihică: cultivarea urii şi inegalităţii între o. După terminarea şcolii vn treimi să continue pregătirea profesională. cooperare justă şi întrajutorare. cît şi pentru a fi la curent cu ceea ce apare nou în medicină. . contribuie la educaţia sanitara.i baza oricărui tratament.isa despre viaţă. Rolul cadrelor medii în stabilirea diagnosticului. de aceea stabilirea corectă şi în timp util n acestuia este o sarcină de primă importanţă. pericolele care le determină poluaroa şi mijloacele de luptă împotriva lor. In acest fel so n|ungo la stabilirea diagnosticului corect şi în timp util şi se instituie lifil. în locul acestora trebuie cultivată o concepţie sănălo. în locul individualismului pledăm pentru un colectivism care să cuprindă pe» cei care acceptă egalitatea între oameni şi care militează pentru o lume mai bună.însuşirea unor cunoştinţe de ambientologie prin care se arată sursele de poluare a mediului înconjurător. etica şi echit. care sînt valorile fiziologice ale acestor probe şi care este semnificaţia modificărilor acestora.imenlul corespunzător. Trebuie avut în vedere în primul rînd poluarea aerului. iau temperatura. devotat şi conştiincios este de mare utilitalu bolnavului şi medicului. a apei.inieni. ca şi poluarea sonoră. frecvenţa cardlwtt. pregătesc fişele sau carnetul de sănfltutt*. Pentru aceasta ele trebuie să fie bino pregătite profesional şi să fie conştiincioase. far bolnavilor prima anamneză. Ii încurajează. cadrele medii ia oilciiton/fi usupra gravităţii bolnavilor. deoarece el observă bolnavul 9! are un contact apropiat şi prelungit cu acesta. srt ţitle să interpreteze şi să înţeleagă semnele de boală. cultivarea pesimismului şi a ignoranţei de orice fel. De modul cum se vor însuşi aceste cunoştinţe depinde felul cum se va lucra în producţie. Este de asemenea coordonată pe plan mondial organizarea luptei pentru păstrarea purităţii mediului ambiant.itoa. In oricare loc de muncă s-ar afla. optimismul. atît în stabilirea diagnosticului. le dau prlsfaturi. Cadrelo modii trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre cauzele bolilor. lupta împotriva cancerului etc. cum să recolli>/e diferite probe de laborator. înţelegînd aceste idei cadrele medii trebuie să le propage în activitatea cotidiană. ordine economică dreaptă. se orientează asupra ui-examinării şi comunică modicilor observaţiile personale. Diagnosticul stă l. Un cadru mediu bun. alteln Iu timpul activităţii practice. încrederea între oameni. în sala de aşteptare a unor servicii ambulatorii. Ii liniştesc. Trebuie de asemenea să ştie ce examinări trebuie să facă în legătură cu anumite semno clinice pe care le prezintă bolnavii pe care îi îngrijesc. La stabilirea diagnosticului contribuie şi cadrele medii. Multe cunoştinţe se primesc în şcoală.

i inia. Ambianţa de lucru impresiofi\ bolnavul. cadrele medii realizează un contact mult mal ii bolnavii. l. hainele de protecţie. cadrele medii asigură conIu igienice şi de ordine. • i ««fi şi citirea unui sediment de urină sau de bilă. Mai mult. scaun. temperaturii şi rezul-il nllor examinări pe care le-a efectuat. în staţionare trebuie să se respecte circuitul bol-i (miilru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. Cadrele medii < i u 9! n Instrui bolnavul asupra obligaţiilor ce le are în condiţii da nHupru disciplinei şi igienei generale şi individuale. i". regim dietetic. explorări radiologie*. la îndemînă.i " necesar ca pe lîngă cunoaşterea tehnicii recoltării şi a exame"Microscopic să cunoască şi tehnica de a efectua personal o seria minări de laborator cu caracter de urgenţă: sumarul de urina. de aceea ea trebuie să fie cît mai plăcută şi mai fci-. arată spiritul său l>ndîlresc.fn cabinetele de consultaţie ambulatorii. Documentele clinice trebuie 98 iu ordine.A. Aspectul cabinetului de consultaţie este „car• Io vizită" a cadrului mediu. efectuarea examenului coprologic macroscopic şi microscol l v .>tu || «(jnrlmn Hunzorlală.. nlmiţlo i>l memoriu bună. cadrul mediu îl ajută la dezbrăcat. 11(11 do spitalizare. po»lbllll. îl ajută să ia anumite poziţii cerute da mliuitor.iii i i l i < n Iun (Iccl/ll . pulsului.n Indicaţia medicului recoltează produse biologice: urina. iiiU'llgouţrt. Totodată comunică medicului propriile observaţii culese discuţia anterioară cu bolnavul în sala de aşteptare sau din carne-« I n saiuUate. reforoasrft modicului lot co observă In Iu-învii de cnrc răspund şl fcic IniUmu'nliil indicul do medic. colorat cu Sudan III şi lugol). dragostea pentru profesiunea aleasă. de spălătură gas> ' ' I c .« ' bolnavilor In secţia do boli Interne. dacă este nevoie. izotopico etc. îngrljlron bolnnvllnr • i comploxrt c«ro corci o timimlIA vocdţlo şl niuiinlto liftU rnre n-mi siclpnt ubsorvollllor voclil şl cnro pot li nNtii. Ele rorollon/. Tot caii pregătesc bolnavul pentru examinări complementare: pra-hlcfl şl fizică. gradul său de preqăprofesională şi de conştiinciozitate. Introducînd bolnavul în cabinet. . i . curnj. efectuarea de sondaje gastrice sau • uliu. pregătind tot ce esta t'Mir pentru examinarea bolnavilor (materialele necesare examenu• Unic şi examinărilor de laborator).••. l U i j i i u i . Ele planifică şi însoţesc bol-• ' nevoie — la diferite laboratoare. Da nil bolnavii sînt mai sinceri faţă de aceste cadre decît faţă da Jupi cure poate fi folosit pentru culegere de date complemen-'i'i m mistice.irfl. t<v////e cu staţionare. favorizat de timpul lung cît stau în preajma lor. rolul lor este tot aşa de mare.ă probele biolo-iluc rezultatolo. care lucrează în el. recoltarea ele ii"iitru examenul hematologic. face examenul macroscopic al acestora şi referează medicului.socio-profesionale şi chiar pur medicale utile în stailloţjriosticului. spută.. <|1n. să se facă îmbă->i iiHiiiiU' de a se aşeza în patul curat etc. Koclnhllltntn. precum şi valorile T. administrarea unor modica-• limrea testelor de toleranţă etc. puroi. ondoscoplco. secreţii. . lichidele de vărsătură. 1 •• .

deoarece cîştigîndu-se încr«'(l(M'ca bolnavului şansele de reuşită vor fi mult mai mari. Cei co avem o vechime mai mare în activitate am putut observa că psihologia bolnavilor se schimbă în timp. M. necesitatea unei permanente perfecţionări.. ceea ce influenţează psihicul şl Comportarea lor. Cadrele medicale sanitare trebuie să înţeleagă epoca socială în care trăiesc. dictonului că „fiecare om trebuie să ştie în profesia sa cit ştie epoca în care trăieşte". Prin îngrijirea bolnavilor în staţionar se înţelege: — îndeplinirea sarcinilor generale privitoare la igiena generală a Jalonului sau cabinetului de consultaţie. străduindu-se ca într-un timp scurt şi cu cheltuieli cît mal puţine. discreţie. perfecţionării profesionale şi întregirii continue a fiinţei lor fizice şi morale. caracter stabil. împletirea componentei medicale cu cea soda la la bolnavii care ne consultă. luce trebuie să se ţină seama de psihologia bolnavului. să se obţină rezultatele cele mai bune.. Timpul petrecut în spital trebuie judicios folosit pentru recuperarea bolnavului şi redarea sa familiei şi societăţii.prompte şi corecte.. a bolna vului însuşi. In ţara noastră. a patului bolnavului. capacitate de a înţelege oamenii. conform. — totalitatea măsurilor şi procedeelor de supraveghere perma nentă a bolnavului. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Medicina este într-adevăr o profesiune. în tot ceea C«. yiatlo unoi vechi tradiţii nu s-a ajuns la acest pericol. dar nu este o profesiune ca toate celelalte. blîndeţe. Academicianul luliu Haţieganu ne spunea: „bolnavul are întotdeauna dreptate" şl no îndemna sci-1 sprijinim multilateral. Ei au devenit în ultimii zeci de ani mult mni sonsibiii şi în acelaşi timp mai pretenţioşi.i mitdi . cit şl In pu> in. obiectivilato. De acest fapt trebuie să se ţină seama în relaţiile cu bolnavii. simţ de ordine. Trebuie să se aibă în vedere eficienţa economică a oricărei internări 3/i spital. ci şi multă dragoste pentru om.. mu! optlmllt şl mal încrezător atlt tn f or te l o Iul. — totalitatea examinărilor clinice şi paraclinice efectuate pentru Itabilirca diagnosticului în timp util terapeutic şi pentru urmărirea evo luţiei bolii. Aceasta cu nttt mal mult în prezent cînd tehnicizarea excesivă — inclusiv în modlclnfl — a creat pericolul depărtării psihico de bolnav. iubire de onmoni. Atitudinea personalului medico-sanitar faţă de bolnav este o verigă Importantă in lanţul procedurilor terapeutice. aproape întotdeauna. sănătflto li/ică şi psihică. Internarea bolnavului în secţia de spital însemnează asumarea unei mari responsabilităţi. conştiinciozitate. — totalitatea procedurilor de tratament. fire optimistă. Discuţia cu bolnnvul trobula astlul condusă. pasiunea de a te dedica sănătăţii semenilor". multă forţă de muncă pentru a putea să şi-o dăruiască bolnavilor. multă omenie. Ea cere nu numai multă pricepere. onestitate faţă de superiori şi subalterni. IncH Iu sflrşitul oi acesta să so simtă mal llntvlit. deoarece scoaterea bolnavului din activitatea profe.sională şi din mediul familial presupun motive serioase. în prezent vedem mult mal dos.

i'npnnsabilitatea juridică sau medico-legală decurge din faptul că "fi Incorectă a unor proceduri de explorare sau tratament poate Incidente sau chiar accidente de diferite grade care pot aniitrlluul Juridice (despăgubiri sau consecinţe penale).i<-. Bernard) pentru bolnav şi pentru societate (chiar culpai l o pedeapsă).Sil nu se uite că cei ce ne cer ajutorul o fac pentru că suferă şl intui dreptul de a se întoarce în cîmpul muncii. Dacă medicina niiiuuză „ştiinţă şi conştiinţă" (I. „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului" (Rabeci'oa ce însemnează că numai în această alcătuire: ştiinţă şi con|>1 so poate efectua o medicină eficientă. nul» aspectul modului său de acţiune şi a posibilităţii apariţiei i i l i ' i i l n sau accidente» chiar şi in condiţii de respectare a tuturor I i Mnlilllte de fannacovigllenţă. Bolnavul trebuia i n 11 piuă la recuperarea lui completă. urmărind eficienţa optimă prin i directe şi mai ieftine mijloace. Initament. Aplicarea procodurl terapeutice trebuie să fie precedată de cunoaşterea t n bolnavului. WIH'/I*. < )(l<ită înţeleasă necesitatea unei atitudini pline de solicitudine faţă i -i îl n<iv trebuie continuate preocupările pentru aplicarea măsurilor ' • • n corespunzătoare de diagnostic şi de tratament. conştiinţa fără ştiinţă Inutilă (J. corespunzătoare epocii tri-. . spitalizz l ic. In concluzie. ImnavDlntQ. ' . i timp util şi cu cele mai eficiente şi ieftine mijloace. Trat" hi! hi'buie condus pînă la recuperarea completă a fostului bolne ln| uneori chiar înaintea începerii oricărei proceduri terapeutlj • « l i n i i » să se facă pregătirea psihică. recuperare) reprezintă ajutorul dat de între 'inului care suferă. Totodată trebuie să se evite excesele. l i ) n<npvnsabilitatea economică pleacă de la faptul că toate valor iu întregul proces de asistenţă medicală (prevenire. n l ' l m i e m cîteva responsabilităţi care trebuie gîndite şi reţinute: •O i<->. Fiecare om sănătos însemnează două braţe şi o idili» redată circuitului economic şi niciodată nu vor fi prea multe i l n l l şl prea multe braţe de vreme ce avem aşa de multe de făcut atît 1 i (ix'zont cît şi în viitor. Haţieganu). l/yiif«. depăii««i stircinilor şi competenţa proprie. după care se începe tratamentul. în mediul familial şl • in ini din care provin. a medicamentului şi a procedurii terapeutic*. stabilirea diagnosticului şi tratai ulm l. sociale şi profesionale.i/d. Substanţtl* d9 "inile ta //e In prealabil (esfnfo (rospectlnd întocmai indica- m ini sănătăţii). 'TU CM /(ic cadre/e medii trebn/c na dea dovada do hună pn-f/e bJi/idi'/c. adică pînă la recîştigarea săl i i i li'pline biologice. /«<•/. înaintea administrării unor mei tu 11 "bule ia se facă investigaţii privitoare la posibilitatea de n1 Iniinmenelor alergice sau de idloslncnr/. orice tratament trebuie să îl ru cfoctul psihoterapie!. psihice. itfl- . cadrele care manipulează acest* i i i ' b u i o să aibă deosebită grijă. Ca atare. în cadrul celei mai depline solicitudini faţă de bolnav i n< •<-dează la aplicarea măsurilor pentru stabilirea în cît mai scurt n diciţinosticului.iionsabilitatea medicală constă în prevenirea prin toate mij|n < unoscute a îmbolnăvirilor.

la umanizarea asistenţei medicale şi într-0 mare măsură la potenţare celorlalte mijloace terapeutice. fizic şi psihic în cadrul oricărei unităţi sanitare. Acţionînd In acest fel. premisa eficientei oricărui tratament precoce şi util. trebuie să fie de culoare şi formă potrivită. etajere pentru flori decorative de interior ce vor fi atent îngrijite de către cadrele medii yl chiar de bolnavii înşişi. La locul de muncă trebuie să domnească o atmosferă de înţelegere şi de lucru. spaţiile verzi vor fi amennJtito şi întreţinute în acest sens. Aceasta este numai în parte adevărat. . Exteriorul clădirilor. cadrele medii devin un sprijin activ al bolnavului şi medicului. Ei pot fi decoraţi cu reproduceri de artă în culori. In acest fel cadrele medii contribuie la prevenirea sindromului da iiwdaptare la viaţa de spital. :. în acest fel unind ştiinţa cu conştiinţa.rulre şi devotament. prin educaţie şi persistenţă este obligaţia tuturor celor ce au ca sarcină păstrarea şi întărirea sănătăţii oamenilor. care. S-ar putea spune că realizînd în bune condiţii tot ce s-ri spus pînă aici s-a efectuat deja umanizarea activităţii sanitare. Aceasta mai ales în secţiile unde spitalizarea este mai îndelungată. prin aceasta contribuie la dezvoltarea multilaterală a societăţii noastre socialiste. cadrele medii slujesc omul. Ele contribuie la stabilirea în cel mai scurt timp a diagnosticului. Umanizarea asistenţei medicale este o altă sarcină importantă a cadrelor medii. dominînd culorile pastelate. fotografii artistice. executarea şi dotarea unităţilor sanitare cu mobilier şi aparatură. Insistăm şi asupra necesităţii creării unul confort estetic. reconfortantă şi optimizantă. pe lîngă tehnicitate şi funcţionalitate optimă. Cadrelo medii au sarcina de a întreţine confortul estetic realizat iniţial de col ce se ocupă cu proiectarea. parcul spitalului. Perfecţionarea continuă prin studiu individual sau colectiv. Asistentei şefe de secţie îi revine s<ncina îndrumării cadrelor medii pentru estetizarea locului lor de munol. care să completeze atmosfera intraspitalicească tonică. Pereţii camerelor este bine să fie coloraţi în funcţie de destinaţia încăperii respective.

m-nlenl. adică • i nt i l o ru aclnll. ulnr |l trcco In nlvcolc. Lobii pulni<> prin scizuri care iau naştere prin plicaturarea pleurelor. i i i < >itii|lR nuinialM U mlult are (r(ov«n(n da 16— IH pa minut |l tr<M . Dl. Bronhiola terminală deserni. Unitatea morfofuncţională a plămlnului c-.iru i l i a mul pulmonar este format din partea funcţională a orc. ce se bifurcă In 'înmhll — cile una pentru fiecare plămîn — care se ramifică descreicind plnfl njung tn stadiul de bronhiolă terminală.O( in > i n R — prin procesul numit hematozS — Inr CO2 l» i .IMIUI veitehnilâ. fol drept este alcătuit din trei lobi. iar iin-. cnlnbntt'i plAm n' . Iar do acolo prin cxplrn1 <>»(• •llml* «nil tn nicilhil extern. El au formă de trunchi de con.plnitln conul/l c l i n d!l<ilnr«a cutiei liiliulco i i ' i r i f rimplrnlcirl (lutnii oitnll oxlnrnl.itlnqom doua momonta i i i i l l n ţ| rx/j/iu/iu. Pleurei illntr-o foită viscerală ce se aplică direct pe suprafaţa plămînnlui no vino In contact cu faţa internă a peretelui toracic. cel stîng din doi. Foiţa \ !••< < i •' închid Intre ele o cavitate virtuală cu presiune negativfi. Interni coastele). pjdmln// • i"iac/cd. h. h. prin pllnră se face transferul de gaze din alveole In slnije mi. l'lttraro lob este format din mai multe segmente. nervi.lobului ' • < compus din acini. "io fontul du trunchi do con şl eito oUAtultA din oaio (anterior I . iar aceştia din alveolele pii-lmnii/nr. El este alcătuit din căile aeriene. laringe şi trahee. ţoiut ceun ml i i ' f l c ' x . cu baza iiuiro . i n u l u i . Ini. du c u » cnlrt In condiţii patologice dacă pătrunde aer (pneumotoi H c ) u l. i i » n Invenl. nvlnd rentrul in bulb. B O L ILE A P A R A T U LU I R E S P IR A T O R 2.2. 'îl" nerlene slut formate din nazofarlnge. tn/ullnl din pun unuia n. vaie. iternorlnlil""1" i« i|tiul iiniiniuleien aerului lioţint In nx/i/ni tn pllnilnl. nuni cu lilonliliil <la carbon. nlrdtuil din alveole pulmonare. iii »tnt organe elastice. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A|>nintul respirator asigură schimbul gazos între sînge şi mediul extern. efec-"t" ş« In acest fel respiraţia externă. muşchi.1. ' l 'Iv «pin cltumelilro da exfiltatle < nrn ion ut» illn rncli n " ( i r l u talninion muţchlliir roiplintnil.

ilează brusc |l vin. cn o Impiinsrtturfl de pumnal la nivelul toracelui (d«* • «| |n teţihiiHui iiMinicloiKirfl) vorbim de junghi tmucic şl ponto HUI v In n im n . aşa cum s-a amintit. vascularizaţia şi inervarea să fie morfologic şi fiziologic nor male. centrul respirator din bulb să fie în stare morfofuncţională normală. îmbolnăvirea aparatului respirator duce la alterări morfofunctlo mile . !l. In ' ' • ! • • ce urmează so vor prezenta simptomelo şi semnele de bonlfl îl 1 ' i i ' ' "i' 1 <le «fectaroa aparatului respirator: I'IIICKM eslo IrecvcMit sonuuiltilft de bolnav c<i JCMI. musculatura. reglarea fiind în funcţie de încărcaiun ţosu(urilor cu O2. presiunea CO2 alveolar (care reflectă încărcarea sîngelui cu CO2) să fie fi ziologică. a semnelor de boală. Dacă boala începe la inimă. cu ajutorul cărora se elaborează diagnosticul. conformaţia toracică să fie normală. exai ' ' i ' . umezit.04%. 8. căile respiratorii să fie permeabile. Respiraţia internă este reprezentată de trecerea O2 în sînge.1 In suferinţă şi aparatul respirator. C02-4. Funcţia plămînilor.2. 2. i v i r i goneralo. i l e acestuia care se manifestă ca simptome.I dureroasă. Pentru ca respiraţia să aibă loc normal sînt necesare mai multe condiţii: 1. în special de sistemul neurovegetativ. luînd parte la procesele metabolice celulare (faza tisulară a respiraţiei) şi se elimină CO2 din celule. i uneori de mlsettiilo respirntorii. i i .5%. iar globulele roşii suficiente ca numBr fi ca încărcare cu hemoglobina. G. suprafaţa respiratorie (rezultată din suma suprafeţelor alveolare) să fie integră morfofuncţional.. 7. pleurele să-şi îndeplinească funcţiile lor fiziologice (să nu fie lipite.3%. care este mlus la plămîni prin intermediul circulaţiei venoase. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE Semiologia se ocupă cu studiul şi interpretarea simptomelor. sau do boli ale altor organe. u e in lu e N in ti n e b ile m le le re n n o f/ic ix la i in iilln nl u . aparate sau sisteme. 2.i se adreseze medicului. Oric-i! modificare a unuia din factorii amintiţi duce la apariţia respiraţiei dificil*» (dlupnco) pînă la apnee şi asfixie. respectiv cu CO2 şi alţi produşi de degradare metabolică. 5. încălzit şi amestecat cu aerul existent tu cfillo respiratorii. Rezultă că între cele două aparate •— respirator şi cardiovascular — există o strînsă legătură funcţională. InteiiNfl. 3. Asigurarea schimburilor gazoase are loc deci cu participarea activă a aparatului cardiovascular. să nu conţină aer sau lichid).Imlo roţinut acest fapt în vederea aprecierii modificărilor patologice ale frecvenţei ncostcla şi pentru practicarea corectă a respiraţiei artificiale. unde este purificat. CO2 = 0. iar a aerului expirat: N = 79. Ctnd se Insl. 0»-16. care explică de ce afecţiunilor pulmonare li se asociază şi suferinţe ale inimii. semne ce silesc bol ri'ivul . \le<tiimile aparatului respirator pot fi primitive sau cauzate « l e î m i " i i n . 4. este reglată reflex de sistemuj neurotmlnrrln. unde se efectuează trecerea O2 (cu ajutorul fermenţilor respiralori) din sîngele arterial în celule la nivelul mitocondriilor. HfHpiraţia externă sau ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului în rBlle respiratorii. cu timpul intr.94%. n n /lri.02%..02%. unde fixat pe heuioţjlobină (hematoza) este vehiculat de globulele roşii (faza circulatorie a respiraţie!) pînă la celule. O2 = 20. aerul respirator să conţină oxigen suficient (compoziţia aerului la nivelul mării este: N=79. Vorbim astfel de boli pulmonaro-cardiace sau cardiopulmonare. iiparatul cardiovascular să fie integru.

..iu C'O. fiind KnxNmaul: constă dintr-o respiraţie cu următorul ciclu: inspiraţio dfl. Este caracteristică stărilor de acidoză (diabet comH/of: so caracterizează prin cicluri de respiraţie normală urmată "ti 9! din nou respiraţii normale. 1 iiitr/. n. crup difteric.sHnr. spusm al laringelui etc.i-viol. /VW/x/u cxfernd este anoxia determinată de împiedicarea oxlgeiiiuHiil cauzată de diverse obstacole (înec.toracică..!'• mai c«xi «xlicmltaţl (pirumido nasnlâ. !•:• . i c o (do! II firidnz ă). ..\ciil Iu holil<> | > i i l m o i i < u .ito/i-i.. i'irlnţ|lnn. O I n l î l i i i n i iu boli pul. l . î n l i . ronsocint*1 u tulburării hoin..1 u i i i u i i n do 1n< l i n i e i i . expiraţie sacadată cu durată egală inspiii Imfisi pauză.ţ» ("itfeiuiH iiilinpuliii'Hiui v 1 HiiiiiNi/n un c\|m IHIINC '. lobuln mei I u l . corpi In nrborele laringo-traheo-bronşic.n i-o a teţju^1 imiron.). <HM nil»' illl Nimptom IM.. i < | | D | I i Aerul m< . X\*//x/d Internă este anoxia celulară (lips<i oxigenării celulol) n ţ|fl*lin tn Intoxicaţia cu acid cianhidric s. !»i[nt. unyhll.ji MO ('(uarlcrizcazâ priutr-o coloraţie (ill)iisl i.MIC . buze. pauză. lini.i . plr|onn>). /qomotoasă. strangulare. pseudodifterlc.i cotldln i lli»i|ilifiUi' hciutrt ^1 ndlin .

răguşită (disfonică) arată o laringită. mucus. fipnia ca pelteaua de coacăze se întîlneşte In cancer bronhopulmonur. — tuşea seacă se constată în prima fază a laringitelor. lătrătoare se observă în cancerul mediastinal sau odenopatie traheobronşică. aspectul. secreţii. ci apn r!» Kttneă. a pneumoniilor. uruitoare. pneumonii. — tuşea sonoră. Sputa mucopurulentă sau purulentă (culoare galbenă-verzuie) s« găseşte în traheobronşite purulente sau supuraţii bronhopulmonare. puroi. Căscatul este o inspiraţie forţată. Cornajul şi tirajul. esto pntognomonică pentru pneumonia francă lobară. rozată se constată In edemul pulmonar ni'ut. tuberculoză pulmoiînrfi. Spntti scruatifl. Strănutul constă dintr-un expir violent. Din ea se fac examinări citologice şi bacterlolocjh o în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului. profundă şi prelungă. intercostală şi epigastrică în timpul inspiraţiei. După caracterele ei. Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronşii. o spul. sînge). Cunoaştoren caracterului sputei este util în stabilirea diagnosticului şi aprecierea evoluţiei unor boli ale aparatului respirator. chist hidatic drenat în bronşii etc. Ajutoarele medicului trebuie să ştie să descrie o spută. inflamaţii (este un reflex de (ipariire). Astfel: — tuşea voalată. spumoasă. Fumătorii pot ellmlnn o spută neyrlclonsă. La spută descriem: culoarea. Sputa albicioasă. Sputa hemoptoică (are striuri sanguinolente) se poate găsi în bronfl9Ct07. cauzat de iritaţici mucoasei nazale prin corpi străini. vîscoasă o întîlnim în bronşite catarale (spută mueonsă). orientînd diagnosticul. . cauzată de obstacole în căile respiratorii (laringe. |«r !n stdti* ro/A «putn »it« ro»lntlcfl. Tirajul constă în retracţia ţesuturilor moi în regiunea subclaviculară. care semnil'iră o anemie cerebrală trecătoare. dlfituri de bătaia aripioarelor nazale alcătuiesc o triadă simptomatică Ce poate apare în bronhopneumonie la sugari. productivă) se întîlneşte în bronşite.fi roşie. mirosul.il şi tuberculoză pulmonară.n n tronează elementele patologice din arborele traheobronşic (corpi străini. în pleurezii. Spnla rubiginoasă (culoarea cărămizii arse). — tuşea cu expectoraţie (tuşea umedă. gelatinoasă. aderentă de fundul vnMI Iul. supuraţii bronhopulmonare. lichide aspirate. Cornajul este o inspiraţie zgomotoasă. scurt. Pilii dieimiert unul chist hldcitic pulmonar so elimină un lichid clnr. tuşea are mare valoare semiologică. traheobronşltelor. cantitatea. La eliminarea produselor patologice mai contribuie şi mişcările cililor mucoasei bronţ>lco. spre a relata fidel cele constatate tu procesul de îngrijire a bolnavului. trahee). secreţii.

putînd ajunge pînă la 300 — 500 ml/24 de ore în supuraţiile uilmonare. prin M . . palpare. unele forme de bronşite). Normal toracele este simetric. Inr < ifo/a denumeşte prezenţa unui ghibus). Toracele rău conform n t •K |ln rosplrntorie. respingător (miros putred). Patologic putem constata asimetrie. să aibă un aspect grunjos.^t dillo heinltorncelul.. Cu ajutorul inspecţiei se poate aprecia *l «for? fnmeln resplrrt cu pnrtcn superioară (respiraţie de tip i lor). precedată N| Mitti eliminată fiind formată din sînge roşu şi aerat. aceasta se află un nou strat seros de culoare verzuie. pentru ca MI ! inferior. abcese şi gangrene pulmonare): un strat superior IKJ . Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator. ^Viosul fetid al sputei arată o supuraţie pulmonară (abces. sub el un strat seros în care înoată formaţii mucopurulentc. doscoperă puncte iau '< '• > i< 9! (i|iiiM'l(i/i1 înl. tu timp ce In hnrhat se evidenţiază o respiraţie da t i p im funii nlidnmiiidl. în timp ce creşterea stratului grunjos şi scăderea celui seros i evoluţia nefavorabilă. . deformării . tuberculoză. Poate fi •ilfl In tuberculoză pulmonară. l n n por t la. In gangrena mirosul •. bron-•. ititatea sputei poate varia între 30 şi 100 ml în 24 de ore In •. Patologic li ponta i ' i i l n n i i i MIII o nliollro a fronmniulnl perlnml/ na IH t n» clni'ft Invltnm bolnnvui . V . format din puroi. nodozităţi pe marginea sternului) nlo coloanei vertebrale (scolioza este devierea la dreapta K|fi. percuţie şi auscultaţie. ii>m«»(i (xnrepo iiecmfiiul pectoral. Urmărirea l ui cum se modifică straturile sputei are mare valoare pentru apre-'0 evoluţiei bolii: scăderea stratului grunjos (de la fundul paharului J l i »i l fi) şi creşterea celui seros sau spumos arată o bună evoluţie a [j 'imţiei. La sfîrşitul crizei de astm bronşic bolnavul poate o spută în care înoată formaţii similare unor perle.S'/)u/a perlată.Spută numulară conţine formaţii asemănătoare unor monezi (In ilftculoza pulmonară sau unele bronşite). cu mişcări simetrice ale t luiinlloruce.3'l". niionul obiectiv foloseşte metodele expuse la partea generală a I u l : Inspecţie. iau n Iul In slmflzele pleurnle extinse.lo penibil. n unui abces pulmonar sau a unui chist hidatic pulmonar. n/cu este o eliminare de 300 — 500 ml de spută deodată. bronşiectazii sau cancer bronhl l iHntuxIsul este hemoragia nazală care apare în cadrul unor afecl "'filo sou generale. ţipata este stratificată în supuraţiile bronhopulmonare (bronşite fe-bronşiectazii.-i dlnmetrelor antero-posterior şi transversal ca în toracele i nrnfl'/em toracele are formă de butoi. Inspecţia '(înrl n bombcire a unui hemitorace în colecţiile pleurale. anume accentuarea procesului supuraţiei. Se pot observa urm» nulul (torace proeminent.1 .

). se poate auzi i» expir prelungit sau se pot percepe zgomote supraadăugate (raluri ronllunte: zgomote asemănătoare sforăitului. exniiH'iiiilnl medii al tn scoli NOII li eynnpMinlo . radiologie e ste o exploiciro cnrentA şi neces. diminuat sau abolit. în ve derea instituirii unui tratament corect.-ipii lunii diagnosticului de tuberruloy.-n/la rtii ţjajfliil In munCl. i < >lnrl0l. iar în mod patologic se poate consltila hipersonoritate (în emfizem.se se poate găsi un lichid hemoragie. raluri sibilante: zgomote ase mănătoare cu ţiuitul vîntului prin coş. — In sediment pot predomina limfocitele.r... EXPLORĂRI COMPLEMENTARE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR In acest capitol prezentăm explorările uzuale mai frecvente. ţii o fiolă romergan pentru prevenirea şocului pleural. Se pregătesc) «pol materialele şi instrumentarul necesar. aşa cum se constată la pleiirezla bacilară şi alte pleurezii cronice. executîndu-se apoi antlhingrama pentru testarea sensibilităţii germenilor la antibiotice. mirosul. cantitatea şi s<" face examenul citologic şi bacteriologic. microbi (de mare valoare fiind decelarea bacilului Koch în diagnosticul tuberculozei) sau ciuperci. elemente figurate ale sîngelui (In special eozinofile). Pentru aceste examinări sputn NC recoltează în recipiente sterile.— Percuţia este o metodă prin care apreciem sunetul obţinut. raluri subcrepitante. pleurezii). crepitante. — Lichidul obţinut prin puncţia pleurală poate fi galben. — In infecţii cu microbi piogeni colecţia pleurală este purulenţii — In unele forme de insuficienţă cardiacă gravă sau în afecţiuni ('ciiinTOii. — Examenul sputei prin însămînţări pe medii de cultură (culturi microbiene) pentru diagnosticul bacteriologic. — Examenul sputei pe frotiu colorat prin diverse metode urmă reşte descoperirea de celule tumorale. Licliidul pleural poale fi Insămjntat pe medii de cultură pcntni (liuţiniifitlr Ixicteriologic si antibiogramă sau po. Funcţia pleurală se practică la bolnavi care au colecţii lichidienc» pleiimle.sii. — Auscultaţia percepe normal murmurul vezicular.U* un examen de lutinfii NC fnre ru o. Examenul sputei: se analizează aspectul. serocl11 In. Lichidul obţinut prin puncţic pleurală este seros în hidrotorac». frecături pleurale etc.inl In bolile piilmoiKiic.3. scleroemfizem pulmonar). patologic mur murul vezicular poate fi înăsprit. submatitate Sii u înaintate (în pneumonii. cu reacţia Rivalta pozitivă sau negativă. 2. Nor imil se obţine sonoritate pulmonară.il.I c. In scopul dcrelniii tuberculozei se lor ex.ile li inoculat Iu cobai In ni/ni . Bolnavul este pregătit psihic şi medicamentos cu 1/2 mg atropină d.miiiiAil In ma ţii tu &|>H.

itiu n i a c u te . manca. Diferenţa din i i ' iiMlă indicele respirator. — Tomografia reprezintă radiografierea plămînului pe secţiuni ( i .ofcsionale. Cu cît indicele de robustitate este mai mic declt 'J 1 1 MM nproc'iază o dezvoltare mai bună a organismului. indicele de robustitate esi 1 114 | (52)=23. .Irlq.Bconhograîia reprezintă explorarea arborelui bronşic — cînd sa •n pictează bronşiectazia — prin introducerea unei substanţe de eonii < i ' . v . greutatea de 62 kg şi perimetrul t i > mediu do 84 cm. subsl<ml(> chimice sun I I I I M | K .i\ r i i i . in . i ' .i vrt. n > 'lihnii. l di ctiolixiic. iar în expiraţie este în medie de 82 cm. „ h . lu t (« x tif in h . folosind substanţe r«M Măsurătorile toracice: perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul i niclru panglică.1. descriind localizarea. Examtenul radiologie al plămînului furnizează date asupra unor msparenţe mărite. Uronhoscopia este explorarea bronşică cu ajutorul bronhoscopulul. n. scizurile. INFECŢIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE it rnpllol.i rnii/.. — Ratfioscopia şi radiografia toraco-pulmonară sînt cele mai uti I i le examene radiologice. hepatltn • pi. plămînii.i prin fii <• MH i >irlli» i pldomlru/ .. vîrfurile pulmonare. < | .nlc de v i i i ÎMI 1 1.ilu N Cţi > « ' . pleura. i l . c a n i ' . . ml se pot preleva şi ţesuturi pentru examen histopatologic. piu: pentru talia de 169 cm. iniciobi.ili-cţiuni favori7. ! / i \ î m i ' ' i i . IMeuroscopia este metoda de vizualizare a pleurelor. sinusurile costodiaHjmatiqă. mirii. care la normal este egal cu 7 (89— l. i . tturi mut cnrnrl-'i ni minori ţjrnv al bolii i f . dlftci n . Imn. cu ajutorul i nioscopului.m . Si Intlgrama pulmonară este o probă mai recentă în explorările e şi se practică în servicii specializate. --. cuprinde afecţiuni rino-fiirlrni" l . i'tolmlo splrometrlce şi spirografice sînt prezentate detaliat In vo• l du l xplarări funcţionale.( ouvul'." '/< ni( (niiitltul ppMiMMiu. forma.cil<> « l i . i simţuri) pentru decelarea proceselor patologice din profunzime. Se explorează cutia toracică. La adultul normal perimetrul în inspiraţie este In • • < l c 89 cm. intensitatea.I ] Q unor boli conl'i-ii" • ' • • ' « cn rii|i<olA. urmată de radiografie. greutatea (G) şi perimetrul toracic i ' l n do robustitate se calculează cu ajutorul formulei: IR=-T — (P+G).n . •IK//CC/O de robustitate rezultă din o serie de măsurători şi calcule» "«'iNoiirâ înălţimea (talia=T)..inuMitotr • "'f((l'l/(l '"' l > n i : ./ I I | | Q din l. 'holfl. a unor opacifieri. i (lipiodol).iplul Că: " d ').l i n i I < . aplicînd formula. mediastinul. P 4. care ajută la precizarea diagnosticului.

Anatomo-patologic sînt inflamaţii acute sau cronice. — pot sensibiliza organismul.). bronhopulmonan 1 . d«isn> upei lllcfl nou nospeclflcă. guturaiul sau coriza) Rinită acută este mai des sezonieră şi cu etiologie virotică. Dezinfectantele nazale pe cîl posibil se vor evita. Debutul este cu strănut. ol i l c c Ic. vitamina A. Inflamaţia poate fi locfili/fită la nivelul mucoasei nazale (rinită). — unele. Uneori netratato pol duce la complicaţii sinuzale. secreţie seroasă. Se numifestcl printr-o senzaţie de gîdiliturăf urmată du •trAnut In salve» şl secreţie scroasă abundentă.1. evoluţia putînd fifăiil l i ' b m sau cu febră de tipuri variate. faringelui (îaringită) sau laringolui (îaringită). mai des infectiu se propagă în vecinătate şi evoluează ca rinită. starea generală se poate modifica uşor. traheobronşice. usturimi în nas. — prin numărul mare de îmbolnăviri aceste afecţiuni determină numeroase zile de incapacitate temporară de muncă (concedii medicale). cauzînd boli cu mecanism/alergic ca: rlnlto. prin natura agentului etiologic sau a terenuluf. Cdran((iţi. 2. Se administrează polidin. antinevralgice). ustm bronşic. Repausul este indicat dacă persoana este febrilă. Poate avea şi un mecanism alergic.stlla(ii nazale de vitamina C şi ceai de muşeţel. Tratament: erti» Indicata evitarea contmliilul cu alergenul. deoarece „spălînd" mucoasa nazală. livoluţla este de 4—7 zile. aspirină.— netratate sau tratate incorect pot determina uneori complicaţii gravo cum ar fi bronşiolite sau bronhopneumonii (la sugayi. 2. aceste afecţiuni se clasifică în primitive şi secundare (în codrul unor boli contagioase). reumatism acut. pot cauza asfixii. ln. apoi mucopurulfntă (rinoree). seromucoasă. anosmie temporară (pierderea miiosului). urmată de vindecare. diabetici etc. RINITĂ ALERGICA SPASMODICA F sta o larmă particulară <la rinită care so declanşează la contactul cu fllprgonolc. îngrijiri: se va termometriza şi supraveghea bolnavul spre Ş 89 dlnqnostica o eventuală boală contagioasă. Frecvent această rinită apnrw prlmflvnrn la polon. . Etiologic. antitermlc» (pyran. iar după evoluţie sînt acute şi cronice. ceaiuri caldn.4. C şi. Prinderea segmentară este rară. rinofaringită sau rlnolciringo-laringită.2. nefrite. dar se poate complica microbian. bătrîni. O lipseşte do factorii locali de autoapărare. la nevoie. RINITĂ ACUTA („răceala". antigripale.4.

Cu bune rezultate • .i diuijimstlcului.• i l l .4.ne t n i i f i'ptoini'lo loi <il« 9) fillri. bolnavul va păstra repaus vocal.n ^a i ' < •' i > < > . « n 1 piişinţ" alcoolizate în jurul gîtului.4. i l < . .c omul..i in medii ului se pot folosi şi antibiotice. i i i|uii|nOltlCUli ni» n dl «li» in(|iilrt In i'pldi nul.o> n'/i'iiţn afecţiunilor rinofaringiene primitive. "Iţi începe cu cui.K i . f n cii/ii de laringită striduloasă se fac instilaţii cu picături do illnn l/. II i i' n "Mlp|li<l liKH'iilo-piipllIo-v i n . variaţiile mari de temperatură.i hi stabilii''. Tratamentul se referă la cauze locale şi se vor evita cele de ordin carq acţionează patogen. Se manifestă cu somn agitat.ilc realiza o larlnr|UA i plin crup. substanţe iritante. tiraj. LARING1TA STRIDULOASĂ TMo o formă particulară de laringită care evoluează la copii cu idonoidian. ini l. i . 1 < u antitusice. alături de M-wă iritativă. p(inlc< |)n r'iitn nu cnlar rtipl'ilnnţn M I . H .. i i r c n h / .. po.2. cornaj. d .i unei . • | M pont' IIIIK rl ' O 1 li l).idrnop.4. 2. RINITELE CRONICE Rinitelfe cronice sînt favorizate de cauze locale sau de fum. dispnee. respiraţie stertoroasă. prnf. i ' . Simptomatologie Slmptomiil dominant este modificarea vocii (disfonia). cianoză. trebuie să avetn dlnţniosticul diferenţial cu boli infectocontagioase.. .i(i()()—1/5000. Lajringitele acute pot fi complicaţii ale rinitelor.IM < l | > < > C U IP IU IIO I iiiio f tIiiI|I<I I I M.1 l l Kl| | | l'' M n |tl « » |( '.. C vi . iar după evoluţie sînt acut* fi noiiice. Se vn l» l i r .. cu fusospirili. bruscă cu acces de tuse.1. Bolnavii au nasul înfundat şi reducerea mirosului. i ' .i."nniili III |ll l II l M v i din pir/rul.. care rel'iu» rapidă spre a nu deveni focare de răspîndire a infecţiei. se vor administra vitamine (A. unele forme la copil pot cauza dispnee intensă» uit'U1 pseudomembranoase cu crup pot determina asfixie.4.iicn itilrll . va evita fumatul. 2. pol indica inhalaţii. i l. i < i l ' C | K ) .n l M . C). gargarisme cu dezinfectante uzuale..ilnm8nt corespunzător încă din fazele do început alo bolii.n oculo-nuznl intens.i erupţia ujut.. "'l«> cazuri evoluţia bolii contagioase poate fi gravă şi daci 'i. se tonifică organismul cu vitamina A.I i i i i n l ..3. Accesul > l « linişti brusc în cîteva minute.. In declanşarea simptomatologiei [ i i l n c i p ' i l îl deţin terenul adenoidian şi spasmul.ip varlcelic.ilii rotrooci ipl'III l l . Ins.. LARINGITELE Filologic pot fi specifice.4. i.

5.|><-< Iul i n o i l i > | i ) ( | n . lipdtimii. ) . rezultatele oferind date impoiUinle în sprijinul diagnosticului etiologic şi al tratamentului corect. (!<•». i . — în funcţie de indicaţiile la cazul dat se aplică proceduri fiziolerapice (comprese reci. de aceea se va schiml>tl tenjeria la timp şi se va menţine o bună igienă corporală. Dlfteria.(teiierulo. comprese calde alcoolizate în jurul gllumi). De aceea este necesar un examen atent a] < lerelor şi examenul de urină pentru decelarea pigmenţilor biliari şi :'robilinogenului. lillo|>. i . i h ( i o n i . — pentru instituirea tratamentului corect este nevoie de stabiliroti diagnosticului etiologic în care scop se fac prelevări de produ.. pulsul şi tensiunea arterială. bolnavii transpiră mult. i unor f. de vîrstă. 1 i n > . Iricillll locnl ((loficleilţ» .— din cauza febrei. transpira ţ i i l e .U«|ltfl MCfl/lllfl (copil. TRAHEOBRONŞITELE Ti. i l .n u l i M ' i h t t i i . oldlmron/. b . evitîndu-se cuiciltil de aer.mita sau cronic ă. uneori extrem de gravă (în formele apoplectice. .nulroiiiului bronşillc. îngrijirile necesare acestor bolnavi: — în funcţie de gravitatea tabloului clinic.se aplică medicaţia indicată de medic. leucograma. bolnavul va păstra rei uns relativ sau la pat în cameră curată şi bine aerisită.itiu|i'iil<\ Tu ( oiircpţi . formula leucocitară. — se va urmări starea generală. procesul morbid este mii coin» plex declt u:.. •— în perioada febrilă se administrează un regim hidrozaharat care suplineşte lichidele pierdute prin transpiraţie. destul de răspîndită. datorită formării crupului difteric. de gravitate şi de complicaţii. Tuşea convulsivă se diagnostichează uşor atunci cînd s^ instalează nnvsolo caracteristice de tuse. ai terenului {]*• ni'ifil ţi loco l .i 1 . i •. evoluţia temperaturii. i . respiraţia. ! . i ! c .ictori variaţi Ia nivelul arborelui traheobronftc. i Hepatita epidemică. \ i r .i i i n c . fiind vorba de un răspun s morfofunc ţionnl In M ţ | i i . i i . l n M |. .ncr.ici'»ri varinţi. NTCIIII! indivUliinl cu O fP-.H. •— bolnavii vor fi supravegheaţi atent. poate începe prin simp: iine de suferinţă acută a căilor respiratorii (este aşp-zisul debut |)spudogripal" al bolii). a devenit sporadică da urmare a obligativităţii vaccinărilor în masă.sn biologice pentru culturi microbiene şi antibiogramă. favorizează sudatia şi furnizează substrat energetic prin zaharuri. Boala începe cu o rinită. i . atrage atenţia asupra acestei boli. La do> • liiiiipnren bolii ioiitrilxiM.S. ţinînd seama de forma clinii .ih'Mlironşitele sînt inflamaţii ale mucoasei traheobronşlce. Se efectue<r/rt V. r. însă se Instalează o angină gravă. cu nvolu ln . 2. prişnite. stări cl»< colaps).l < i < . boală gravă în trecut. i c t i i . care obStruen/â laringele şi care în unele cazuri necesită traheoiomie pentru •i c v i l « i moartea prin asfixie.

astenic. llr»n$ltcle spastice trebuie diferenţiate de astmul bionşic. Bronşitele primitive recunosc cauzele menţionate la 'pnl(>c|<Micză. tuse seacă sau cu expectoraţie. Hi puliiMiiMi''. cianoză. respiraţie înăsprită. rubeola. dispneizantă. Bronşitele secundare se constată în cadrul unor bol! i l f i ( | i o . gaze iritante.mulul. unele bronl i i " pot sltr. • implic . BRONŞITA ACUTA Mronşita acută debutează ca o infecţie acută a căilor respiratorii ipi'rloare: modificarea stării generale.. prin acţiunea tn nulii' roiiitiuti Io bronşita cronică (bronhopatle cronică obitruo . starcn . Aspect clinic: simptomele sînt în funcţie de forma clinică (acută. plc-urezii.il.i(lllc> .bun In formele comune şl rezervat tn formele < ullluilii. In trailiiniişitc-le spastice.urile. deviaţii de sept. care. mucopurulentă sau purulentă. obişnuite. i de cornet. • muică) Şi de predominanţa segmentelor afectate. » i l ( | l l . toracalgii.urile profilactice vor ţine cont de factorii menţiotii!(i|miuţ|(jiio7. n-pdiţia bronşitei. In funcţie de teren. uneori "ii li<). Se va ţine teama de terenul local.i lcl. sau aşa cum s-a amintit. evoluţia este de 3—7 zile. umezeala) contribuie la instalarea bolii. (Milbcri. ipleurite extinse) sensibil la acţiunea variaţilor factori externi. transpiraţii. agenţi sensibilizanţi (alergene). Torme clinice. Mutacustic se constată raluri ronflante. emfizem. i s o cum ar fi rujeola. scleroze pulmonare. scleroemfizem pulmonar. tuse seacă — la început — urmată de iM'doraţie mucoasă. i-nrl predomină simptome de traheită care evoluează cu usturimi reilrrnale. «tu i i'l ie de ţiucus sau mucus şi puroi) şi funcţionale (îngustare a IuMii'iniliii bronşiilor). Anatomopatologic se constată modificări inflamatorii (hiperemie. M . subfebră sau febră. VI. microbii. expiraţia este prelungită. nefrite parcelare etc. 2. 1 i<i(|iionUciil '• i i . pot trece In cronicitate. tabagismul) alături de factori ai mediului climatic lt de microclimat (frigul.1.5. sibilante şi subcrepitante".r.>lratoriil prin factori locali ca vegetaţii adenoide. de factorii ihn NU va MfAtul abandonarea fumatului. i |np|uii(|itfi in formele grave. virulenţa germenilor. tuşea convulsivă Observaţia şi analiza clinică a simptomelor bronşitice trebuie fă• ' f t ni discernămînt în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic "i l. factori iritanţi (fum. In formele comune. tlînnylolltele sînt forme mai severe care evoluează pe teren debilitat i i i p l l 9! vîrstnici cu manifestări grave (dispnee.n.fi. febra tifoidă. i n i posibile şl se pot manifesta ca: bronhopneumonle. livolu|lti.

cu expectoraţii-. i p . de regulă 3—7 zile în forim'lo comune: — în cazurile cu transpiraţii abundente se schimbă lenjeria. n i şi pentru evaluarea capacităţii d« IIIIIIH h . determină emfizem pulmonnr cronic < > ! > • .2. Diagnosticul se va sprijini pe datele epidemiologice şi/pe explorări l<> complementare. de care depind şi îngrijirile. se în locuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde. frecvenţa cardiacă 9! respiratorie.urllor l < i . în cazurile indicate. ventuze). se favorizează tuşea ziua. 2. a mucoaselor. antigripale. prin evoluţie. tn vml'Mi'n mri'.m.ti vă)» se vor depista factorii alergizanţi şi se vor lua măsuri consecutive. forma clinică. i l ciipticildtii funcţionale vcntllnloill. Tratamentul bronşitelor acute: repausul în încăperi igienice (acasă smi spital) care poate fi relativ sau la pat. <!'• nsnmonoa.investigaţi bacteriologic (şi anlibiogrnmn). — Tuşea seacă. obositoare. Holnnvll l i c l n u c sd I n . — Cînd apare expectoraţia. Se urmăreşte la fiecare bolnav: temperatura. cloramfenicol). Qidrul sanitar ajutător va educa bolnavul tuşitor. wnlor. pulbere Dowori sau preparate după indicaţia medicului. litstrulndu-1 în legătură cu comportamentul faţă de mediul ambiant. tipul respiraţiei. regim hidrozaharat. sun color cu tare. Uneori îmbracă un caracter nslimitlform.p ' i . mai ales dacă este prezentă şi noaptea drnmjînd somnul. — Antibioticele — de obicei cu spectru larg — se folosesc la indlcntia medicului (tetraciclină. i. i i i ' evidenţia alterarea probelor respiratorii. sirogal cu efedrina — dar numai în for mele spastice şi fără hipertensiune arterială — sirop de pătlagină la copii etc. Ele se pot acutiza. coloraţia tegumentelor. în care perioadă bolnavul tuşeşte şi expectorează minimum 't luni pe . îngrijiri.5. pionim 9! din punctul < ! • • vil. transpiraţiile. — Febra şi durerile se combat prin piran. BRONŞITELE CRONICE Uronşitele cronice se caracterizează printr-o evoluţie îndelunjfitli cH puţin 2 ani. l Mictiv şi consecinţa sa insuficienţa respiratorie d* tip ohNtructlvj NI. La boala declarată se va face diagnosticul complet. Medicamente. sta-l>ll! iulu-se etiologia. aspirină. prin preparnto corespunzătoare (sirogal.).n nude dintre ele. îl va instrui privitor la colectarea spu IM tn voderea măsurării sau colectării pentru examen bacteriologic ţ*i t»f«»ctuurca antibiograraei. acordîndu-se o atenţie sporită copiilor şi vîrstnicilor. se combate cu antitusice pe bază de codeină. — sînt indicate proceduri fizioterapice (fricţiuni. K . antinevralgice combinate la nevoie cu sedative şi tranchilizante.

.. Cauzele principale sînt reprezentate de microbi. îngrijiri. vlniNiiil. de tratamente balneare (cu •toii) în staţiuni ca Slănic Moldova..i agont do Infecţie Intnispitallcească). Profilaxia va ţine seamă de factorii incriminaţi menţionaţi la etio-•<| oneză ca factori de risc pentru bronşitele cronice. vlru-'ipiMi i .-ui . etiologică (antibiotice. pneumonii stafllococlce (di 1 . n i uneori sînt expresia unor procese alergice.! pnruinonlo cu bacilul Frledlănder. ' i i . vîrstă. " P .|i u i / . gaze iritante).. cuprlnuii Horjinont de lob. Se vor face investigaţiile paraclinice pentru stabilirea etio••i. Unele in beneficiază.. praf. 2 . Se va evita aliI n l i a excitantă şi condimentată. Adesea. leziunile sînt mixte sau se decelează f<>Iiiiiuliopulinonare diseminate.' M . Govora etc. c.. c i i i u i i i i i n (i(|»ntul Eaton. . Bune rezultate s-au i u l cu randomicină (capsule sau sirop) 300—600 mg pe zi.evită frigul.n | i i i-iioiogici se disting: pneumonia francă lobată " i| « c .i(|lnnieraţiile favorizează agresiunea agenţilor doterml» im l. infecţii i. pn«iiitn'tH-i<.i i . ploclnnlCi m Inllm-n. Un rol deosebit îl joacă fumatul. sau leziuni interstitifllo uniunii «tipice). i i c ( i psihofizică. cum este în cazul bronhopneumolc. fumatul. . patogenetică (combaterea mi'lor bronşice). interstiţiul sau sînt focare bronhopneumonice dl^ Alldtomopatologic se pun în evidenţă leziunile inflamatorii..6 .'!'• . la indicaţia medicului. unei tuberculoze sau a altor afecţiuni pleuro-pulmonaro • • pot ascunde în spatele unei bronşite cronice diagnosticată clinic Uire la prima vedere. Ltiopatogenetic intră în discuţie terenul ereditar şi aerul poluat . Factori i cu i .M| Dispneeţa şi cianoza sînt simptome care pot completa tabloul clinic bronşitelor cronice. rlckotsll (ft> >|ifltttlo acuta pot tmhrflrn mal miilto aipecto cllnlco: puou( n .im mc rliniri! do pneumopatii. . cont|r<Ntia pulmonara ijil bronhopnoutnonia. P N E U M O P A T IIL E A C U T E << i"iimopatiile acute sînt afecţiuni inflamatorii care interesează pi» mul pulmonar.•. chimioterapice adaptate 'MKitic şi ţinînd seama de datele antibiogramei). iiiiiuroclcl. i n i . . i i ' . • . In funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv se prescrie me//<• simptomatică (calmante ale tusei). mediul poluat.ui chlnr l»u:ilul coli. n i i i . h .. i i I I I M vontft în trecut. un lob sau mai mulţi. in lunc'ţir do particularităţile de reactivitate indlvl-i.. virusul gripal. l i . . umezeala. Pentru stabi• i diagnosticului etiologic se va ţine seama de posibilitatea existenunui cancer. carenţe alimentare.ili<' ' .

încît se spune sugestiv că bolnavul „îşi scuipă diagnosticul". CONGESTIA PULMONARA Congestia pulmonară este o formă mai uşoară de pneumonie. tablou sanguin. în funcţie de starea organismului. L I / I . vîrstnici. denumită astfel din cauza delimitării precise a procesului patologic (afectarea unui lob. artrită etc. tuse seacă. I M pulmonară poate să fie secundara unor procese primitive (Inoii M . copil. frison solemn. Boala debutează brusc. cmdiaci.cancer pulmonar. facies vultuos (uneori mai accentuat de partea bolnavă). Uihipnee. PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Este vechea pneumonie francă lobară. < i M p .6. examenul Ixuioriologic al sputei. F. Junghi toracic. i i f. Uneori li procesul morbid participă şi pleura. alcoolici.6. în perioada evoluţiei poate apărea delir. raluri cropiUmte etc. pleuro/li | Mi<i|>neumonică sau pleurezia metapneumonică. Diagnosticul clinic se bazează pe sinteza simptomelor clinice. Evoluţia.. Pneumococul acţionează în condiţiile factorilor ajutători. . evoluţia este favornblid.). colapsul.S.H. succesiunea lor avînd o mare valoare diagnostică şi se completează cu d*iIc complementare (V. Simptomatologia este mai atenuată.îl l voliiţi.xamenul obiectiv poate decela matitate. Orice complicaţie Inlecţioasă este posibilă.i mui îndelungată a unei congestii pulmonare obligă l* MiNp< < i . unui segment de lob sau mai multor lobi). Conţinuţii puliiiumiie i " > i apărea şl In afara unor cauze mlcrobione: este vorbai\m t'ongwttnio puv/vo din emirul unor boli cardiace eau rcnnle care itmnl flrft un prognostic i«v«r. febră de 39—41°. hepatici. Examenul radiologie se practică în funcţie de starea bolnavului ţ*l evidenţiază opacifierea segmentului sau lobului afectat. tendinţă la co ld|). frisonul şi junghiul putînd lipul/ sini prezente ralurile crepitante. cart «parr> mai fercvent decît pneumonia pneumococică. 2. urmată la scurt timp de expectoraţia ruginie canicte. ceea ce reclamă o observaţie atentă a bolnavului. Prinderea pleurei poate duce la colectare de lichid intri* pielii . mult mai scurtă prin aplicaron «nlibioticelor.ristică. cînd vorbim de congestie picura* pulmonară. leucogramă. chist hldatlc pulmonar etc. suflu tubar. Simptomatologie.i miel etiologii bacilare. „în plină sănătate ap<ironta" prin alterarea stării generale.1. Mai poate apare edem pulmonar — infecţiei sau cardiac — icter prin hepatită.2. S-a menţionat delirul. cu durata clasică între 7 şi 11 zile. forma clasică de pneumonie fiind din ce în ce mai rnră.s. nefrită. iar evoluţia este mai scurtă.2. Complicaţiile apar mai des la persoane debilitate.

stare febrilă. mo/ante. BRONHOPNEUMONIA | Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare InlUimatorii bronhopulmonare diseminate în plămîni care evoluează pe nu loren cu reactivitate scăzută (copii.5. Pneumonia stafilococică apare adesea în cadrul unor septicemii stan 'urlci. trecînd de la un lob la alIM mir siipuni ovoluînd după tipul supuraţiilor bronhopulmonare sau tfiplemuliii toracic (colecţie purulentă în cavităţile pleurale). adesea cu prognostic Hi ti 1 1 înni sever. F. Imittud o Infecţie ncutfl n cflllor rnuplrntorll.'•vor. 'l u tun md . imn dispneea şi cianoza accentuată. filiform.).2. h oi e l l'iu'iiinoiiid cu bacii Friedlănder apare la persoane debilitate. 2. cu iminenţă de colaps (tahicardie. adesea hemoragice cu tendinţă de suprainfecţie <i|ec(ie pleurală purulentă. 2. Aspectul clinic: boala se remarcă prin caracterele ei dispneizante. Dintre acestea menţionăm: l'noumonia streptococică cauzată de streptococi. puls mic. merii spre puls imperceptibil. Ellopatogenie: boli virotice pregătesc terenul pentru agresiune» flotei microbiene. hi-'•nuia indică slaba reactivitate a terenului şi un prognostic deosebit '. Pro-ni pneumonie poale avea caracter saltant. în circa 50% din cazurile de decef In MHjari este responsabilă bronhopneumonia. realizîndu-se o suprainfecţie foarte agresivă.cu o evoluţie clinică foarte severă. Gravitatea bolii este marcată printr-o stare generală neurotoxică. PNEUMONIILE VIROTICE (atipice) 1 mi nml ln'< ventil pneumonie «tipica osU' ci><i delermlnntfi <!• "Ull Kiilnii \imlom<ip<ilol<M|lc: Ic/iuiille principele slnt la nivelul Inli'istltluliil uni. hipotensiunea arterială). Ele slnt fîiMiNHblt de grave şi îmbracă forme clinice variate. Se aditulren/n fintihloticc cu spectru larg. denutriţi.voluţia şi prognosticul sînt rezervate. mnt i.6. ALTE PNEUMONII BACTERIENE Stnt pneumonii cauzate de alţi microbi decît pneumococul.> piillnil 11 nfoctotu In H1''11' Inn' 'i'i»iiun*lolog!. nhi'ii|. apare cel mal de» : ' i ' H uripă sau rujeolă.6. existînd forme cu evoluţie i u lucratoare. Este caracteristică evoluţia severă şi apariţia ir levfirscite pleurale.4. Necesită doze mal mari •I lMtc .3. convalescenţi • lupii boli grave etc.i illnlcă •• caracterl/cn/a prinţi -un iU'i>ut acut.6.'i. bătrîni.

reprezintă măsuri eficace la dispoziţia cadrelor medico-sanitare. temperaturii . — Mudicatia pentru prevenirea colapsului şi pentru combaterea colapsului (analepticele cardiovasculare. Reacţiile serologice sînt utile pentru evidenţierea etiologici unor virusuri. Tratamentul medicamentos se individualizează de medic. alteori durata bolii este mai lungă (l — 2 luni). tuşea. îngrijiri. de poziţia lui în timpul examinării. împachetări) este util la bolnavi cu fobră ridicată. schimbarea lenjeriei. supravegherea colectivităţilor şi combaterea infecţiilor intraspitoliceşti. favorizarea «Jtpoetorfltiei se tratează cu medicamentele alese de medic.'iliit cerinţe ce trebuie aplicate riguros. respectlnd doza şi ritmul. şi leucocitele nu sînt crescute ca în pneumoniile bacteriene. de aceea se preferă plasarea acestor holiuivi la parter spre a evita accidente grave. conform unui plan care trebuie trocul fu fonia do observaţie n bolnavului. dată fiind mortalitatea infantilă ridicată înregistrată prin bronhopneumonie la (ireastă grupă de populaţie. examenul sputei). Evoluţia bolii este mai trenantă (2 — 3 săptămîni în medie). Alte antibiotice (tetraHun.în pnonumnnlllu vlralt. Pneumopatiile acute necesită măsuri de îngrijire imediată. măsurarea pulsului. examene serolo y i ce.S. Se acorda ln educării bolnavului privind comportamentul faţă de tuse.mal des Irltativfi. rloiorlditl. utili* . Diagnosticul clinic trebuie completat cu examinări paraclinice (examonul de urină. vaccinările. tensiunii arteriale. — Madicatia simptomatică. r«|hi" rfl untlblotlcile nu un Indicaţii. V. NA . hipertermia. temperatura ajunge în jur de 38 — 39°. erilromlcina) sa adnil» lien/rt In luncile du lornui cllnicd $1 de dorit dupA antlbiogramă.S. DUignosticul clinic se face prin coroborarea datelor clinice cu exainunul radiologie care evidenţiază hiluri mărite difuz conturate spre parenrhim.i milioane U pe /i). leucogramă. De o deosebită importanţă ni se pare problema sugarului. starea psihomotorie (undo forme evoluează cu delir. examenul radiologie este util şi practicarea iui va tine seama de starea bolnavului. iar semnele fislut sărace. iar V. suprnvegherea transpiraţiilor. cardiotonicele) se va adminlslid. Tratamentul fizioterapie (comprese. co-u sputei şi se iau măsurile cunoscute faţă de expectoraţie. Plasarea bolnavului în condiţii de ambianţă corespunzătoare. în timpul delirului pot silri pe fereastră). cu prognostic favorabil.H. Profilaxia pneumopatiilor acute se adresează factorilor de teren individuali. Evidenţa şi supravegherea medicală a copiilor problemă din teritoriu. a mamelor în vederon Aplicării măsurilor de creştere a rezistenţei naturale. tablou sanguin. Durerea. educarea gravidelor..H. punldlinu somislnlntice. Aiitlhlotlci'lt': penicilina oslo folosită în pneumonia pneumoco» i\ tu do/Ho Indiciile (l . cadrelor nu»dlcule ajutătoare revenindu-le sarcina cunoscută de aplicare riguroasfl u planului de tratament indicat pe zile şi ore de către medic.

in lunc-M' MM. diabetul zai l . Pot fi incriminaţi: streptococi. Etiopatogenie. nlcoolismul. prin însă• i | f t i o de la alte focare piemice iniţiale ca în cancer. «tnt tn«â >i ' t i tu i i » In rrnnicltnta şl complicaţii (nmlloldo/fl) «nu .7. ori în cavităţi 'xistente (spre exemplu: dilataţii bronşice. embolii septice ifitocjrne sau limfatice. Cauza principală este reprezentată de germeni piol. C îormenii patogeni pătrund de regulă pe cale aeriană. Mai pot fi-. ni n . A «poetul clinic este variabil în funcţie de forma anatomo-clinică. ABCESUL PULMONAR AhdCHul pulmonar primitiv debutează de regulă cu simptomel* i umonlol. Dintre factorii favorizanţi amintim: frigul.lor trebuind bine motivată (tetraciclinele în cazul pneumoniilor i n virusuri mari sau pentru prevenirea unor suprainfecţii). Escherichla . chiste aei i > . asociaţii de fuzospirili.1. i vi o acădore a frocvonţt'1). nefiind ex•1 calea hematogenă sau limfatică de vecinătate (abces hepatic. De reţinut că sputa este tn con 11 ţaţe l Nl> Nilul îl u . Innic). cu radu-• HH firnţjrpslv'i n oxpectoraţiei. roapart < \|>cctoraţla. stafilococi. cu condiţia menţinerii drenajului.7. după colectare.-nllor cauzali. Klebsiella. în acest capitol intră abcesul pulmogangrena pulmonară şi bronşiectazia. denutriţia. Anatomopatologic se disting forme circumscrise (o cavitate cu pu« ili'llmilată de o membrană.iIo» In urma tratamentelor Antibiotice (clin car* " numii. pleură cu drenaj bronşic). sau propagare din vecinătate. chist hidatic.1 (igcnti micotici sau parazitari (amoeba). unică sau multiplă) şi forme difuze pulifiit'. SUPURAŢIILE BRONHOPULMONARE înţelegem prin supuraţii bronhopulmonare formarea de puroi în '•nchimul pulmonar în zone bine delimitate sau difuze.i <i|ii|ln. stări septicemice. 2. Durii evacuarea este totală urmează ameliorarea treptată. Sputa poate fi fetidă sau nefetidă. !n cn/iiill' in (nre comunicarea cu bronhia se întrerupe. o«l«« Invorabilfl. 2. Supuraţiiile pulmonare pot fi primitive sau secundare. ciircicteristice gangrenei pulmonare. germeni aerobi sau anaerobi. membrana cedează şi conţinutul purulent Vficuenză printr-o bronşie de drenaj (vom/caj. După vindecare se apreciază individualizat necesitatea repausului In convalescentă şi se educă bolnavul privind alimentaţia tonifianta jirnlru refacerea completă.

Supuratiile sînt boli grave. Boala poate fi bănuită prin apariţia tusei sezoniere. o bronşiilor.2. uneori a hemoptiziilor. iar „toaleta bronşiilor" spre bronşiectazie.( II e.7. Diagnosticul supuraţiilor pulmonare se face prin analiza simptomeloi clinice: vomica purulentă orientează spre abces pulmonar. Atenţi» • i» ' i . prognosticul este în prezent mult nmeliorat datorită antibioticelor şi tehnicilor chirurgicale practlcnto In unele cazuri.H. Evoluţia supuraţiilor depinde de starea organismului. l'iecr/. favorizînd prin suprainfecţia secreţiilor. frecvent c» miros putrid. altor procese patologice pleuro-pulmonare. în trei sau patru straturi. Starea generală este foarte alterată. determinate de piogoni. examenul radiologie fiind deosebit de util pentru precizarea formei an<jlomo-rlinice de supuraţie (radioscopie.irea diagnosticului necesită explorări paraclinice. trenante.i. Rronhografia (cu lipiodol) indică forma şi extinderea leziunii. pe teren debilitat..2. cu sfacele de ţesut pulmonar distrus. V. m i « i ' . dar mai ales prin simptomul caracteristic denumit „toaleta bronşiilor" care constă din eliminarea unei cantităţi m n r i de spută purulentă dimineaţa la sculare. Inqrljirl. GANGRENA PULMONARA (imujrem» pulmonară este expresia evoluţiei unei supuraţi! pulni'iimro difuze. i i i ' ( i i siil). iar examenul bronh c n | i .liftul înţelegere şi încurajare prin psihoterapie. 2. Examenul do urină. secundară bronşitelor cronice.3. colectării. tusei convulsive.' l i r p tn foiiia de observaţie.S. . M » i n . •puhi aro aspect murdar. Bronşiectazia neinfectată poate evolua vreme îndelungată fără expresie clinică. hemograma HlllI li ' < > ' . care se depune. i • . apariţia expectoraţiei purulente în cantitate mare. i v i i vor fi însoţiţi la examenul radiologie.7. i i . Aspect clinic. de forma niuitnmo-clinică. bronhografie). în era antibioticelor afecţiunea este rară. BRONŞIECTAZIA Bronşiectazia este constituită de dilataţia congenitală sau dobîndilrt. aspectul sputei cu detritusuri pulmonare spre gan-i| i"n. HoliHivii pot avea complexe din cauza mirosului fetid al sputcl.slnn|a de contrast (lipiodol) necosită precauţii In legă* (mu i u • veiitunln reocţii In iod. de natura germenilor şi de sensibilitatea lor la antibiotice. măsurării şi repro-/ ' • i i l . starea ţl'i^-rală alterată. < • va acorda examenului sputei. Etlopatogenia: dilataţia bronşiilor poate să fie congenitală sau dohttulitci. ca urmare a acumulării produselor patologice în timpul nopţii. care necesită timp nml limi| pentru vindecare. Pe lîngă scăderea frecvenţei lor. lixamenul clinic se completează cu examinările paraclinice. radiografie. ne<<".

. — Se va îngriji.i|imgo li cmll-ulil piilmoimr cronic obslructiv cu modificări c.| n<ctnrii regulilor de igienă — individuală şi generală — şi cu aleş i * i i . de asemenea. ENFIZEMUL PULMONAR Bmflzemul pulmonar se defineşte ca mărirea de volum a alveola. antibiotice.mirter trecător. a bolnavului. tonice generale şi vitamine. 2. lobectomie sau după caz (MHMimonectomie.ÎMI pulmonare cu tulburări consecutive în schimburile gazoase şi ereicniititilţii aerului rezidual. se practică segmentectomie..stice ale leHU-ni imlinoiuir.. . vr<|hind şi ajutînd bolnavul pentru luarea poziţiei care favorizează «Vficuarea puroiului.il<>. evitînd atmo-« l i ' i n poluată.n unui loc de muncă fără suprasolicitări energetice.tt/iiii/ /)U//iio/Kir doternilnnt d<> l>roni>it<i t ionică.iclen.in. p u lm o n a r e ) .administrează antibioticele direct în focarul purulent cu ajutorul unor sonde introduse pe căile respiratorii). n(//. a temperaturii. mm multe varietăţi de emfizem: 'mul funcţional se caracterizează prin mririren nlvcolelor p«|-• Hiir«» ni c.1 UIUM 11 .sf/l/d/ (ip«ic CM unn.8.|«MietIc '!'• ust-M l)ioii->ir. psihoterapie (se va lămuri bolnavul că poate să trăiască «M "»fl muncească bine chiar şi numai cu un singur plămîn.. — Se va ţine seamă de igiena încăperii. Calea de administrare este parenterală sau locală ( NI .i ' i 'M ///(M iu // v icri.-. i i ' l dî n l n r t r u p t u r a ţ e s u t u l u i p i i l n i v ip < i t m u ie r e a a e r u lu i I n .— Supravegherea evoluţiei prin urmărirea stării generale. operatorie. nli/t'nml /n/er. Prin repetarea crizelor de astm bronhie :. . evitarea atmosferei r'litote şi iritante. fumatul şi răcelile). . p lr .miuatlim* toracic» i ( l i i l piilnionnr. a coloraţiei tegumentelor nule o sarcină importantă.Postoperator este indicată observarea bolnavului şi continuarea iiiilnmcntului recuperator: dezinfectante bronşice. El este condiţionat otm|>.<• . cu condiţia M-'. de aplicarea corectă a tratamentului tiw'ilicamentos: combaterea tusei. — Cazurile care se cronicizează sînt indicate pentru intervenţia t'lilnirgicală... după consult medico-chirurgical şi după pregătire t " . i tiofi u iina rt a icoa ter tl din npn ( r tt i u n u l p A itt d in tm ln l ( a > .i potrivită stării lui. Antibioticele se aleg în funcţie de antibiograma efectuată din ««puia expectorată. — Cadrul mediu se va îngriji de aplicarea drenajului postural. favorizarea expectoraţiei./(i/if i'i* ' i i i i M ' " H ' . pulsului. de alimenInli. cultură fizică medicală (exerciţii respiratorii: respli i i | i « » adîncă).n. a respiraţiei. a transpiraţiilor.

Probele funcţionale respiratorii arată modificări patologice în funcţ i e de stadiul evolutiv. Cînd fosele supraclaviculare sînt escaViite vorbim de scleroemfizem. Scleroemfizemul este una din cauzele care iniţiază suferinţa cordului drept. Profilaxia secundară se adresează factorilor ineliminaţi că favorizează progresiunea rapidă a bolii (bronşitele cronicei). prin creşterea aerului rezidual.ilo respiratorii. Aspect clinic. uneori cu crize de astm intricat. ca factor deosebit în apariţia şi agravarea emil-/'•mulul. cu caracter progresiv care se dezvoltă începînd din deceniul al IV-lea sau al V-lea al vieţii. ca urmare a reducerii suprafeţei respiratorii. evoluînd spre decompensare. finaliza locului i l > ' muiirfl şl nrtlvltatta bolunviihil . se instalează bronşite cronice. spasmele bronşice. fumatul. ca urmare a hipertensiunii în teritoriul arterei pulmonare. Emfizemul pulmonar se caracterizează în afară do mărirea de volum al alveolelor pulmonare. i t i o privind neceiitatna abonimn (tulul. care reclamă efort fizic efectuat cu glota închisă (muncitori In fabrici de sticlă. Diagnosticul clinic se completează cu explorări paraclinice. itnl: M. Ventilaţia insuficientă favorizează infecţiile. Profilaxia este primară şi secundară. Emfizemul senil este o boală a vîrstei înaintate. fumatul. are formă de butoi sau clopot. Pentru diagnosticul definitiv sînt necesare examinării» nionţloiuiti' (rwlioscopio toracică peni iu aprecierea plămînului. iar la auscultaţie murmurul vezicular este cu expirul prelungit. Explorările sînt deosebit de utile în fazele ini(hile ale bolii. profesionale. Manifestările clinice apar de regulă după 50 de ani. prin modificarea septurilor alveolare cu tulburări în schimburile gazoase. cordului) liiobi'li' IiiiirtioM. îngrijiri. ' M < vii cvilu fumatul. aerul po~ luat contribuie la grăbirea instalării sau evoluţiei mai rapide a bolii. bronşite cronice. frigul. aer poluat. Anatomopatologie. grăbită de o serie de factori patogenetici (fumat. dilatarea globală « plămînilor şi a cutiei toracice. instrumente muzicale de suflat).Hmlizemul senil este o boală degenerativă. pentru adoptarea conduitei terapeutice şi evaluarea capacităţii de muncă. Evoluţia este progresivă. Toracele este rigid. O serie de factori etiologici ca: bronşitele cronice. eforturi fizice). atmosfera poluata. buzele sînt uşor cianozate.Iau mflsurl d< l u c . fosele supraclaviculare dispar. infecţii bronşice repetate. Haţieganu). scleroze pulmonare. Examenul radiologie evidenţiază hipertransparenţă pulmonară. La percuţia toracelui se percepe hipersonoritate. indicînd o Insuficienţă respiratorie în grade variate. precum şi prin modificări vasculare pulmonare şi ale inimii drepte. realizînd cordul pulmonar cronic (insuficienţa pulmonaro-cardlacă — I. Etiopatogenie. Bolnavul acuză dispnee de efort. răcelile. Profilaxia primară se adrosnază factorilor de risc ce favorizează bronşitele. < • ' Irociirdiogramu) şl alte explorări crin' d i ' i ' i i M i din i'iimpliuiliiln bron < • .

unele alimente. i < < D. brtidipniMcii. mai dos noaptea cînd prcMl. Dltii'i'. i ..n »n «'Kplrntorlf.. a eforlinilor fizice mari). ! • • . i i In oilcn parte a zilei smi nopţii..i i « i flori iirtificiale sau un desen ce reprezintă floarea ic .dintre ele cităm praful casnic.i <ipară <Uin tu expulzarea aerului.nnm . cri/a | . H .pcctive. . n Mn. expresie <i inicşoiillhrului bronşiilor prin spasm şi edem.i < l i . bradipneizantă.1 loniisut : Apnra mal frecvent tn n doua p<irl<! a nopţii. < i fi (ropii.şuicr<1to*irc.. organismul mani• «ccplivilate nu numai la factorii iniţiali. — Se combat spasmele bronşice prin bronhodilatatoare indicate de < n < iile. alte substanţe chimice şi substanţe endogene ce senslbii In rîndul lor organismul. vegetaţiile adenoide sau amigdalitele cronice) favo• ii/fi infecţii respiratorii repetate cu rol în sensibilizarea mucoasei Substanţele alergene sînt diverse. .. cozi de cornet. In nui^rt sau la spcton/a unul scaun p'' <• .'i p < > . t-u. litlopatogenie.sl contact declanşează criza reprezentativă. I se arată rolul nociv al unei alimentaţii greu cli<l<">libile. > i o t <I ui m at . Inci-rclnd prin nccnsln sa-şl mfln-n i . . ' > • • ndn . respiraţi*. fibre.. Pentru . un anumit teren individual de reactivitate neuroMiU'tt sau infecţios alergică. uiînnrn a constricţiilor bronşice. ^iptM'lul clinic.|ii-Mlru a-i face recomandările necesare (evitarea aerului poluat.oaza).. ullcnoi nr.ii.se combat infecţiile supraadăugate. Se educă bolnavul pentru evitarea infecţiilor resplînlorii intercurente.9. pene. m \ n r .. Cu timpul factorii nervoşi şi <il"i-genl Iflcl pot declanşa criza caracteristică expiratorie. Unele anomalii locale (ca deviaţia do • l. Accesul (criza) de aslm bronşic est f < l n l. scame. fulgi. i I . Gimnastica medicală respiratorie este deosebit de utilă. caracterizată i Ilult: prin crize de dispnee paroxistică expiratorie.ulmi- ' i n i o U l c a m e n t ep s anu n n p r i n ţ i u n . . ceea ce face s. L i t ' o rt'NplintU'l. .. O dată sensibilizat. adulţi). > ' r i i v a Iflifl polen) declanşează criza care iniţial a fost doclanş... Fîoliiuvul sf trc/< • • . ' i i HI uim i .-.filcrgone sau numai cu rol iritant (bolnavul se polialergi'/. Pentru boala astmatică se ia în considerare vlrsta . micelii. ci şi la alte substanţe l li.... In faza ompensării pulmonaro-cardiace se administrează cardiotonice (stro-i i lină sau digitală) şi diuretice. ca. ui. •• pup i|ncflt.' l ' . . cu condimente sau alcool şi va fi sfătuit să evite mesele 'iliimdente şi supraponderalitatea. > I I | M < tul cu alergenul iniţial sensibilizează mucoasa bronsir. DupA un llinp. i i" t i > n h . substanţe me• ••ntoiisp.. ASTMUL BRONŞIC Este o boală cu mecanism etiopatogenic variat şi complex (domlnnnt fiind mecanismul neuroalergic sau infecţios alergic).i.1 siiblllul Inctorilor nervoşi se descriu cazuri cînd numai simpli \ ' .pnl l n i l l rr. 2.inşnt In l cu l ( i < torul alergon. .

cu perioade de remisinne.d*.spinilor. subintrante.ii cu ACTH. — In cazul în care criza nu cedează se poate administra adrena lină — epinefrin-suprarenin — (1/2 fiolă=l/2 mg) sau efedrina (nu însă la hipertensivi) sau 1/2 mg atropină pentru paralizarea vagului. la auscultaţie se percepe caracterul spastic şi numeroase raluri sibilante: „simfonia bronşică"). stomatologie) în vederea tratamentului de fond.itâ e . hidrocortizon hemisuccinat în perfuzie l '2 liolo. sau teoglucin i. vîscoasă. Iu stări de rău astmatic se poate practica emisiune de sînge cu •fi'ct biiii sau se administrează epinefrin. hipersecreţie de mucus şi •posinul musculaturii bronşice.. — Dacă nu s-au obţinut rezultatele scontate se poate recurge la novocdirul l % i. Diagnosticul clinic este uşor în formele clasice şi se face din simptomele descrise. uneori In timpul crizei de astm. căci pot deprima conţi u l i «•.v. Nu se vor administra opiacee. Bolnavul va fi plasat în camere Igienice. dacă nu răspunde la administrarea oralei. examen radiologie.v. completate cu examenul obiectiv pulmonar (hiper-«onoritate la percuţie. Evoluţie şi prognostic. se twldenţiază tumefierea mucoasei bronşice. Infecţiile se vor combate prin antibioticele indicate după antl— ''«' pot folosi mitihistaminice de sinteză. astmul grăbeşte cu timpul Instalarea scleroemfizemului pulmonar şi cordului pulmonar cronic care treptat se decompensează. iiblturicole se pot folosi. electrocardiografie. Vindecarea este posibilă. dar. liniştite.L. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele dispnee de tip nevrotic sau cu astmul cardiac unde domină dispneea de tip inspirator şi unde găsim semne de suferinţă cardiacă. realizînd stări de rău astmatic. dar cu prudenţa .v. cadrele sanitare contribuind la crearea condiţiilor de îngrijire şi la efectuarea examinărilor paraclinice.. îngrijirile pentru diagnostic se referă la examinările paraclinice: examenul sputei. Moartea survine rar în criză. Tratamentul crizei de astm: se utilizează mai frecvent o fiolă do luiofilin i. extrem de chinuitoare pentru bolnavi. sau perlu/. sau dispezin (extract de retrohipofiză) — care este contraindicat la hipertensivi. . 1 i. Prognosticul longevităţii este bun. Este necesară multă solicitudine faţă de suferinţa bolnavului în criză sau stările astmatice.R.eliminarea unei mici cantităţi de spută mucoasă. dar n-au întotdeauna efect* ' "iidudeiito. la nivelul bronşiilor şi bronşiolelor. mai ales dacă măsurile terapeutice se iau la început. De asemenea bolnavul va face examene clinice de specialitate (O. al secreţiei nazale. urmat de preparate cortizonice. Uneori crizele sînt prelungite. după indicaţia medicului. Evoluţia este cronică. îngrijiri. — p il. a formulei leucocitare pentru eo/inofilie. deoarece pot duce la deetiu/ httlnuvnlul prin deprimarea centrului rtiplrutor.

m.tuia. folosind substanţe care provoacă i " . — Alimentaţia are restricţii doar pentru alimentele cu rol în deUmşarea crizei.10. bine î l ) . vaccin T.v. . Nan i ' M . ca . cu insuficienţă cardiacă.) admi• i aţe după schema întocmită de medic. Parazitul trăieşte în intestinul cîînelui.. S-au obţinut bune rezultate cu Alupent (fiole.Tratamentul de fond — desensibilizarea — poate da rezultate mai Ies dacă se aplică de la începutul bolii. plin cu un lichid clar. — Rezultate bune dau desensibilizările nespecifice care constau in piretoterapie. splină. i (lapte steril i. a locuin1 l sau a localităţii de domiciliu. i l c i-volua cu tuse iritativă. IUTI .L. în afara crizelor. l tlop.. cnre se localizează în plămîni..i i histulul poate determina un abces cu evoluţia ultt> t i | < i i i in-. intradorm oreactla Canoni) şi la progA* |'l*H)|IUI(ll()l|c . pil-i.B. porcului sau oii. tablete.Se va combate dependenţa bolnavului faţă de droguri (mai ales .A. Bisolvon sau itec (în aerosoli). Chistul poate evolua asimptomatic.. urmată de prepararea unor autoaccinuri. se face tratamentul 'H'S|>unzător. Volon. Onalo embrionate eliminate de gazda definitivă ajung cel mai * i ' t i l prin mSini murdare. . inclusiv măsurile referitoare la capacitatea de muncă i lioliuivului.' n 'i'T fi In in v e stig a ţiile p n ra c lln lc e ( e x a m e n ra d io lo g ie i n ni < i i / i i i u i i i i < > i snii(|iilnc. n MIT .Se poate administra asmofug (soluţie) şi la cei cu hipertensiune l U i l ă sau asmofug E numai la cei fără hipertensiune arterială. stoiHilologice. locul de muncă. se efectuează asanări O. pisicii sau i l u i . uneori fiind necesară schimbarea locului de muncă.. — Este utilă ancheta anamnestică pentru depistarea alergenelor la i iruinţa bolnavului. levuri i. 2.. soluţie aerosoli).. opuc. -.itogenle. bionhodilatin (isoprenalin. membrana chili i i p r v i | M i r vomica cu eliminarea lichidului clar (vomlcn hiînfuriai. aleudrin).în fazele avansate.apa dd clinic. omogen. — Se tratează infecţiile cronice. descoperindu-it ilni In un examen radiologie (apare rotund. . In plămîni (sau în celelalte organe) parazitul produce UD 1 i nu mai multe) relativ sferic. CHISTUL HIDATIC PULMONAR Iii ia In este o parazitoză provocată de forma larvară a teniei echi-ţ irir.R. unde sub acţiunea sucurilor digestiv» l i n i i l l NO «'liberează şi prin sistemul port ajung în ficat.paratele de efedrina) care se administrează cu ajutorul unei ipn". . polivaccin. zarzavaturi în tubul digestiv al ini. fructe. Uneori.1 l i n l i m v i l l l l l .

ameţelile. durerile difuze toracice. conglomerate şi în final placarde fibroase. m Tratamentul curativ constă în tratarea complicaţiilor. Evoluţia silicozei este lent progresivă de la simpla fibroză reticuIdid pînă la forma tumorală. Diagnosticul de silicoză se stabileşte în baza: criteriului clinic. Profilaxia. Etlopatogenie.•. Inhalarea unor particule fine (sub 10 microni) în concentraţie mărită şi vreme îndelungată. Silicoza se caracterizează prin proliferarea unor noduii care cresc progresiv. Anatomie patologică. Treptat se adaugă astenia. dar mai ales . scade apetitul. pnouiiiocoiiioze. O deosebită atenţie trebuie acordată examenului la angajare în mine. 2.11. Pneumoconioza cea mai frecventă este silicoza. caşexio !>i uneori moarte. insuficientă pulmonaro-cardiacă. Deosebit de importantă este asocierea silicozei cu tuberculoza pulmonară realizînd tabloul clinic al silicotuberculozei. . Pulberile pot fi variate. tuşea cu expectorase săracă. supurntil pulmonar* etc. Fiind vorba de boli profesionale.iilo de normele şi tehnica securităţii muncii... SCLEROZELE PULMONARE Scteto/He pulmonare stnt proliferări mal mult sau mal puţin extlnie ala ţesutului llbropulmonar. a locului de muncă cu risc silicogen. Simptomatologia este necaracteristică. se vor lua măsurile prevn/. primitive «au secundare unor boli (tu» herculo/A. Amintim pulberile de cărbune (care determină (intracoza). Radiologie apar modificări caracteristice: reticulaţie. urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare. apoi bolnavul pierde din greutate. a examenului radiologie şi a probelor funcţionale respiratorii. noduii.2. iar capacitatea de muncă diminuează.i).12.ileicii hi liinp din mediu silicogen. sclerozele pulmonare extinse figurînd între cauzele cordului pulmonar cronic. fiind excluşi candidaţii cu orice afecţiuni luonliopulmonare şi îndeosebi cu tuberculoză pulmonară (chiar mlm . practicîndu-se examenele periodice obligatorii ale muncitorilor. Domină dispneea. care reprezintă peste 80% din totalitatea acestora. Procesele de fibroză favorizează infecţii pulmonare. mai ivii survine hemoptizia. determină apariţia bolii. precum şi supravegherea (ilenld « mediului de muncă. adesea sanguinolentă.. cauzate de inImlaroa unor pulberi fine. PNEUMOCONIOZELE Pncumoconiozele sînt afecţiuni pulmonare cronice.). de fier (sideroza) şi mai ales de bioxid (Ic siliciu (silicoza). tulburări funcţionale. de azbest (azbestoza).

prostatice. sau expectoraţie •4. însoţiri la serviciul de radiologie. chimioterapie). i in t i m p util. rectale etc. cele cerebrale puţind fi urmate de plegii. Cancerul bronho-pulmonar primitiv ia naştere din celulele bronşico.l Importanţa lor constă în faptul că evoluează lent. simptomatice ale tusei. dureri difuze toracice. supuraţiile bronhononare. gume. gastrice. Etiopatogenie. inapetenţă.13. hemoptoică (ca „pelteaua de coacăze" în forme Ilixiori boala se descoperă accidental cu ocazia unor examene ni"i l< 'o periodice sau cu ocazia unor suferinţe pulmonare acute. indispoziţie. Nocivitatea •*U' cu atît mai mare cu cît se fumează mai mult şi de la vîrsta Unnră. 2. iliimciilul curativ depinde de stadiul în care este surprinsă boala. poato beneficia de tratament chirurgical. Debutul este insidios şi cu semne variate: altera i l ycnerale. Trata» i Urni oslo pnlc»»itiv (calmarea durorii. tratarea • •ctă a infecţiilor bronho-pleuro-pulmonare). tuse seacă. 'iiljlrl. a aerului poluat. In apariţia bolii primitive este incriminată ereditatea şi factorii nu'diu cu potenţial cancerigen (vîrsta. cronice. benzină. iiv. Factorii principali etiologici nu sînt cunoscuţi sufiI. Rol important se acordă fumatului. 2. fără «xsudat. i'xmiK'ii de spută etc. Măsurile terapeutice se adresează cau>r care le generează (evitarea fumatului.iud(/0 lA. pierdere progresivă în gr . radioterapie. 1 irizează infecţii repetate. Cancerul pulmonar secundar (metastatic) are originea în tumori iii'illgne cu alte localizări (hepatice. mucoasă. PLEUREZIILE afecţiuni de imturfi intlnmatorlo cantonni<% la nlvoprin <i< linuiltircn do lichid Inflamntc x. fumatul. caiiuitastaze. reduc suprafaţa respiratorie şi reu-. fll'id pi fo/ft a . CANCERUL BRONHOPULMONAR Cancerul bronhopulmonar care este o tumoră malignă poate să fio Hi i nativ sau secundar. unele progresiv. substanţe radioactive).). prin expansiunea tumorii. orbire şi In stare de caşexie. apare durerea (uneori atroce). bronhoscopie.iză cordul pulmonar cronic. inhalarea de hidrocarburi complexe de huilă. r. paloare. So referă la examinările paraclinice la care participă cadrul MTolUiri. bln nu ctiol(i(|lu variată. Inllnnuiţln plcmml. care ar induce transformarea malignii MOŢ celule bronşice. bron-• . Aspect clinic.14.).

Dvhntul pleureziei este variat. în pleurezii este prezent un lichid inflamator. în cadrul unor stări septicemice). acumularea lichidului. Etiologic. Simptomatologie. Anatomopatologic se constată prezenţa unui exsudat fibrinos în cazul plcuritelor. — D^hulal Insidios se manifestă cu alterarea progresivă a stfiiil i | > in'rnlc. Acumularea de lichid intrapleural realizează sindromul pleuial. microbieni (pneumococi. infecţii genitale. în anumite cazuri. 2. fatigablH Inlr. uneori insidios. în lichid pot fi celule tumorale. boli renale cu edeme mari generalizate (anasarcă). Etiologia mai poate fi reprezentată de agenţi virusali. iar «i cozinofilelor etiologia alergică. sublcbi ilitfiti. />''/>ufu/ bni.1. fcluA pn<icdniA de fiisnnnc. durorl toracice exacvrbntA k . Cauza cea mai frecventă a pleureziei rămîne încă şi în prezent infecţia bacilară. examinarea lui avînd mare importanţă pentru diagnosticul etiologic: reacţia Rivalta pozitivă arată natura inflamatorie. <nc loc lirptat. adinamie. stafilococi. predomii i c i n t a limfocitelor pe frotiul preparat din lichidul centrifugat orientea/n" spre cronicizarea pleureziei şi asupra etiologici probabil bacilară.vr ni plriirozlol tuborculoaie •• manifestă cu jun (t it lu l torticlc. purulent sau hemoragie. alteori brusc. tumori bronhopulmonare. transpiraţii (semne do imprcgnaţie bacilară)) oxn tm-mil H/ic <>vid<>iilmzfl un sindrom pleural. Bacilul Koch determină pleurezia serofibrinoasă sau uneori o pleurezie purulentă. apendicite.). mol • l'". splenice etc. disproteinemii etc. boala Hodgkin. Semnele fizice de pleurezie se pun în evidenţă în cazul în care cantitatea de lichid depăşeşte 100 ml. în vederea stabilirii cadrului nosologic. streptococi.Lichidul pleural poate fi neinflamator: în acest caz este vorba de un transsudat. pe care îl putem găsi în contextul clinic al unor suferinţe co: insuficienţă cardiacă. pi iniiivara. cate constituie un indiciu preţios pentru natura canceroasă a pleureziei. aşa cum se poate întîlni în abcese subfrenice. reacţia pleurală apare ca urmare a unor procese de vecinătate sau de la distanţă. colagenoze) sau în cadrul unor infarcte (pulmonare. pierdere ponderală. O pleurezie particulară este cea care apare în unele tumori genitalo benigne la femei. liiiipctonţil. boli de sistem (leucemie. care prin simptomatologia clinică generală orientativă. pancreatite acute hemoragice etc. Iu «r»«nl HI/.). impune examenul radiologie şi puncţia pleurală. astenie. PLEUREZIA TUBERCULOASA Avînd în vedere frecvenţa mare a pleureziei tuberculoase (în trorut so aprecia 90% din cazuri) se va lua ca tip de prezentare climeS plcmc/ia tuberculoasă (bacilară). ce conţine fibrină şi elemente celulare. Boala apare de obicei la adolescenţi. tineri.14. Lichidul poate fi serocitrin. Pro-/«-nţa neutrofilelor în număr mare sprijină o etiologie microbiană.

Minvii liilc>riinţl vor fi observai m (•<• pliveşte: temperntura. henioqiiimă completă. silind bolnavul la atitudini antalgice: toracele ilnuv se imobilizează şi bolnavul doarme pe partea sănătoasă. se • percepe diminuarea respiraţiei fundamentale (murmurului vezicumiilu. ('mirele medico-sanitare au sarcini importante în cursul nilul clinic (aprecierea stării generale. medias!* «nu închistată). . • Diagnosticul iazei de pleuriîă se bazează pe simptomele geneL •)[ pe examenul fizic care evidenţiază frecătura pleurală. probe H|lre). însă ••rttlura pleurală orientează diagnosticul. 1 "luţla pleureziei tuberculoase este favorabilă. diafragmatică. Diagnosticul pozitiv se formează pe baza antecedentelor familiale. tinlil)io<|i<i!nă eli . temperatura. După cîteva zile. examen radiologie. uneori cu caracter de matitate rezis. de diagnosticul precoce fi ii l In tratamentul instituit. i dispnee şi cianoză. t'd Inocularea de lichid la cobai. însoţire la examtnn '| lre.11 e mare de lichid. »iuile sau contactului tuberculos. în cazuri grave. pe semnele clinice şi evidenţie• iiulromului fizic pleural. t < va preicrlo conform «tftrll evolutivei «• va r»il i i x i ! . simptomele funcţionale devin alarmante: se insta' .S.. aceasta în funcţie de lulea de lichid este diferită. în funcţie de cantitatea de lichid. ea se completează cu reacţia Rivalta.. l'unclia pleurală exploratorie furnizează date asupra aspectuMficroscopic al lichidului.şcftrile respiratorii. mergînd spre vin-l ii funcţie de starea organismului. — Pleurezia la debut poate fi confundată cu o pneumonie. inoculirt i. prin acumularea lichidului. 1 iljlrl.fl discretă.uilor respiratorii) In căzuIh I M . localizare interlobară.). examinarea şi ie/iiltfit<>lor obţinute din I i i ludul plrurtil.I I . care. • fixcmicnuJ radiologie oferă relaţii referitoare la localizare (uuilillnlerulă. trani. lemnoasă. Vindecarea poate fi prin restitutio ad integrum sau CU (sltnll'/. exnineno biologice: V. pleuretic sau abolirea murmurului vezicular („silenlium").a d* m edic. impun evacuarea de ' u/d a lichidului. exan| rlloUxjic. i mult nocusltA intervenţia (!<• nrgoaţA prin pu/ic//e «va* IM . starea da l $1 tu explorările paraclinicc (puncţie pleurală. Dacă în cavitatea pleurală se acumulează o can1. ' . • Diagnosticul după acumularea lichidului exsudativ se stabileşte examenul fizic care evidenţiază matitate. . iar în cazurile în care se suspectează etiologia baci-. extindere. vindecarea clinică survin* n luni. i u l l i i i l nilcrobiene. n i uiitlni nparlţla cinnnzel :?\ tulbin. în medie. "d u tn l cn /u f/v : •• ap lică m ăsu rile d o Iq ln n a m o d lu lu l şl p erm i i f i | ' . La auscultaţie. durerea cedează şi 'liuivul doarme pe partea afectată spre a permite o bună respiraţie i plomînul sănătos. moderată sau extinsă). Datele clinice se completează cu exameimniclinice (puncţie pleurală exploratorie.

i|e. 2. fugcn i» şl dispare la tratamentul antireumatic.A. . anemie. PLEUREZHLE NETUBERCULOASE - Dacă se exclude pleurezia tuberculoasă.Se aplică procedurile fizioterapeutice indicate de medic. c) Pleurezia din reumatismul acut este de regulă bilaterală.'Ut otr. pe lîngă semnele clinice ale im prei|iHi(iei lurnorale (astenie. mai ales prin lezarea aparatului auditiv. care îl dispensarizează. a) Pleurezia parapneumonică însoţeşte o pneumonie. consecinţa fiind surditatea definitivă. Sînt o serie de alte pleurozii în afară de cea de origine tuberculoasă. Cadrul sanitar ajutător are obligaţia să observe şi să relateze feno menele de intoleranţă la drogurile administrate. Ca. asociată uneori şi cu un proces con yc. streptomicina şi izoniazidă în dozelo şl intervalele stabilite de medic.c.se adnu nislrează medicaţia simptomatică (antialgice de tip piran. Chiar şi după reluaren Activităţii bolnavul trebuie controlat periodic. vor II (iimli/flte Jn contextul cl inic ui bolilor cmi/.'. Fvnlutin şl trntnmnUul lor slut conditionuto do bonla de b<i/. alin dor.e.S. paloare. eventual subfebnlităţi. antitusice ca pulbere Doveri.tiv pneumonie. se diagnostichează tinînd seamă de procesul pneumonie anterior şi de prezenţa în număr mare a neutrofilelor In lichidul pleural. tu:.14. în cadrul comisiilor de expertiză medicală şi recuperarea capacităţi! de muncă se va aprecia momentul reluării activităţii (după 6—12 luni. medicaţia tonicii (f . (acid paraaminosalicilic). deoarece poate reaparituberculoza pulmonară sau cu alte localizări.nl color nih loblono. crescută). După vindecarea clinică. V. Diagnosticul este uşurat de l. d) Pleurezia canceroasă se poate suspecta şi apoi diagnostica la un bohwv în vîrstă — de regulă după 50 de ani — fără antecedente baciUn e su u iafecpioase recente şi la care analiza lichidului pleural evl clonţui/ii celule atipice (canceroase). de prc/cnţa bilaterală a lichidului. care are caracter fugace.). tinînd seama că strepto micina poate determina intoxicaţii. examenul clinic va căutfi să stabilească etiologia sindromului pleural.. aspirină.H.il. bolnavul este menţinut în evidenţa dispen surului antituberculos teritorial. «ntircum. b) Pleurezia metapneumonică se manifestă clinic prin sindrom plen nil după o pneumonie. B complex) şi medicamentele antituberculoase c<i P. o) Alte pleurezil. do etiologic diferită fată de cele enunţate.i bloul clinic al reumatismului articular acut în cadrul căruia a apărui. pierdere tu ţ|ieiil. locul de muncă şi durata orelor de muncă).S. alfafotoproteinele sini MCM iile în stngo. Sindromul picurai obligă la puncţia pleurală. inapetenţă. codenal).mrl mull(|n» sau boli do sistem. iar analiza lichidului evidenţiază în lioliul pleural predominanţa neutrofilelor.illeo in cadrul reuma tismului artk'uUir at.i» (antibiotice tu cn?. algocalmin.2. vitamine C.

•/. Tuberculoza este cauzată de un microb descoperit de i hnrllul Koch.-n bncllulul po sol t>mi In utmosIcM'Q. urmate de injec•«nliiliilor dezinfectante locale. i ' n i l l i i l Koch se pro/i ntS sub fnrmn unui bastonaş carn se colortazB ilupH nu'tndn /U-hl-NInlson. Acesta determină leziuni specifice (adicfl luliil Koc'h).D. C'ultlvnt po modlllc di« i ulliirB. U. ' Kifd/ncnfuJ medical local constă în puncţii evacuatorii cu intron <lo soluţii clorurosodit:e în scop de „spălare"..3. Simptomatologia clinică este condiţionată de boala de bază.n pulmonară este o boală infectocontagioasă.R.14. antibiotice uzuale după antibioyramă). n t posibile evoluţii trenante cu însămînţări la distanţă (artrite. c«'('(i ce fnvorly. ct'i'ii fi! uste loartc iniporliint pentru clc/lnfoctln lenjarlel i . Hiicilul este sensibil la rnz. între care nu lipsesc cele cei i ' .lnutft i»1V Iflipllidd'jtc lionln In »•«•! din ]ur. etiologic. care SO cin obicei iniţial la acest organ cu posibilităţi de diseminare niynmsm.) In vcdricri pumnii tu cvldonlli n In- in iiilllvH pn înrdll d" culturii imn l'i'iiliu dlNtiuţierea Iul nu Iu '•". H|lle. evoluţie şi la imit medical.oa/il trunsinlterca inlccţlul. roborant.1). i n i . tonic. ilnminlnl iau clorurA fin n <<MI|CIIU puntru om) »l nvlm. urmate adesea de sechele definitive). frlţj fi ixliuiual.Ru i Ul()7. nnlmi'pth'i) dlvcmni Mn< 'l l l ''a tipuri ":n clcicilu: Imt Mul 'di' In vodcri'fi illagiKn. denumită şi empiem pleural. TUBERCULOZA PULMONARĂ > ri.15. conduc spre diagnos|l dflinitiv. Febra i nrncterele supuraţiei. bncilul Koch produce mmiullo Hiilmliinto Intre rnr« ln/u'/ciiJ/na. 2. Prin linii (le «nllvrt snu hpulh rHspIndlto do bolnav In n (U-. Rbzlstii la iiscttdnii<>. <|Kitnn< InlindoriulcK (1. abcese cu diverse localizări..tlcului .ole ultramilririt. se va completa cu gimnastică ie ele. mirnfii/ medical general este etiologic (tuberculostatice sau " obişnuite). PLEUREZHLE PURULENTE l'loureziile purulente se caracterizează prin prezenţa unui lichid fiilent în cavitatea pleurală. S ti amintit posibilitatea etiologiei bacilare.2. •uncntiil pleuteziilor purulente se efectuează mai bine în seri'hlrurgie toracopulmonară. i'MjrlJlrlle se referă la diagnosticul clinic. însă germenii piogoni II responsabili de această formă clinică. I. al liei şi răspunsului la tratamentul instituit. deoarece în formele care nu pot id' pe cale medicală se va recurge la tratamentul chirurgical. Sindromul fizic pleural completat cu puncpli'iimlă şi analiza cito-bacteriologică. i voluţia este prelungită purtînd amprenta terenului individual. în funcţie de etiologie (substanţe ••'uioiiso.

. urmată de diseminarea secundară cu localizări variate (bronho-pleuro-pulmonare. microbul se multiplică. limfangită. în afara leziunilor locale.iuni care conţin numeroşi microbi. Patogenie. silicoză etc. iar calea de transmisie cea mai frecventă este cea aerian. se calcifică sau printr-un proces de liz.ir! bolnave). boli anergizante. oh servîndu-se că boala se instalează cu mare frecvenţă la tineri şi copii. găsind condiţii favorizante. ganglioni. în locul lui apărînd excavaţii (cavernele).iso ripar şi modificări bio-umorale.» cronică.ltii fi/iologice a organismului cu semnificaţie nefavoru blid pentru bolnuv). meningeale. Anatomopatologic. ciroză hepatică. osteo-articulare etc. surmenaj. Boala se produce prin pătrunderea bacilului în organism şi acţiunea lui în condiţii favorizante. adenopatie şi modificări biologice). însă injectntrt In bolnavi determină fenomene locale (edem. Mecanismul de producere a bolii. indicînd o stare de anergie a organismului (prfl l>uslie/i re.irtivil. oase. bacilul Koch determină infecţia tuberculoasă (alveolită. Slmploiu.) la tuberculină şi prin fenomenul Koch.iv (transmiterea de la animal se face prin lapte nefiert.).D. ganglionare. Cauzele favorizante sînt numeroase. articulaţii.idiul primar $1 ««Tuiului ol tuberculozei pulmonare. alimentaţie. Icy. Vîrsta joacă rol. anu toiiiorlliih u.elo forme. papulă) şi fcno niene generale (febră. De la nivelul leziunii primare microbul se po. Este primoinfecţia care poate evolua asimptomatic sau. peritoneale.cazeum-ul" cure poate fi delimitat fibros.it n răspîndi în organism pe cale sanguină.i. Ajuns în organism.linicfi oste varinM tn funcţie de sl. importante de reţinut pentru pro filaxia bolii. toxice).Epidemiologie. a fost interpretat în mod diferii. reactivitate cuno» culfl sub numele de alergie.ilologi. organe genitale. precum si do divor. negativitatea reacţiei puţind indlrn flbsentti infecţiei tuberculoase. limfatică sau bronşică. e/cmontul caracteristic fiind foliculul tuberculos sau procese de alveolitn. deşi In fecţln este prezentă. In decurs de 3—4 luni se schimbfl le.) şi stadiul tuberculozei terţiare (cu localizare pulmonară) şi pînă la concepţia actuală care admite că infecţia tuberculoasă nu trebuie să treacă obligatoriu prin cele trei stadii. provenit de la v. de la teoria tristadială a lui Ranke care descria primoinfecţia tubei culoasă cu constituirea complexului primar (constînd din alveolită. Alergia se pune în evidenţă prin intrn (lei inoreacţia (I. apoi digestivă şi excepţional cutanată sau mucoasă. dimpotrivă. devine agresiv şi dă naşte n • bolii manifeste clinic. deternnnînd variate forme clinice pulmonare sau se localizează la nivelul altor organe (seroase. în prezenţa factorilor etiopatogenici. IOD . hepatil. la care se adauq.R. Uneori se formează .1 condiţii de viaţă şi de muncă neigienice (locuinţă. do mfirimi variabile. eritem. leziunile provocate de bacii sînt specifice. boli cronice (diabet zaharat.i c. în cursul infecţiei tubercu • Io.. Tubercu Unu injectată la omul sănătos nu produce nici o reacţie. lini fangită şi adenopatie satelită). Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin.ini se drenează în bronşii. rinichi etc. uneori dispnee).). Sursa de infecţie este omul sau animalul boln. Intradermoreacţia la tubercu Una oslo utilei în diagnosticul bolii. însă uneori poate fi negativă.idivitatea organismului faţă de o nouă reinfecţie.

pierderea > l u i d l < i . în timp ce manifestăr i|l c <. Interesează parenchimul pulmonar şi bronşiile. unice sau mul-"»i h) Inhi-icnhmi miliară poate avea ca punct de plecare primoinforţin i n i m i i diseminarea infecţiei tuberculoase în organism. Se poate prezenta şi cu discrete semne radiologice. hronşiucUr/ii. carnctorlzotă prin (ilii'iutnd iu perioade da acalmie. Bit* cu evoluţia îndelungată. Vindecările. febră. cure ridică probleme deosebite piMilru j .-y) /ornie/c cavitare pot apare prin Uzarea cazeumului unui focar « MI uloN.d s<i de muncă viitoare. semne radiologice (complexul primar tuberculos. limfangită şi alveolită). la tuberculină. TUBERCULOZA PULMONARA SECUNDARA (FTIZIA) '"/(<i •. 1 ' i(l«« lul>erculozel primare. Anatomopatologic se constată nodul! l un bob de mei — alb-gălbui în plămîni şi în alte orcjcim'j ni//i<1r//c în alte organe (seroase. care favorizează imeumonice cu etiologie specifică sau nespecifică cu evoluţie ' l i n i cu clinică a bolnavului este bună.cninilard snu f ti/in pouto upure la orice vlrstn. subfebrilităţi. '>/ #) Inima pneumonică debutează brusc. constlnd mli'iiopatie. osteoarticuUii. ini tratamtntele medicale. transpiraţii mai alea im m»). paloare exprimînd anemie. slă-In greutate. c) tuberculoza primară cu localizare pulmonară se caracterizează Hlndromul de impregnaţie bacilară (astenie. cu frison. apţâ> •<' u fi procese hiperergice nespecifice.. flecare puseu evolutiv «du< > iMiii.u l l dl i . Se lid/rt prin testări biologice la copii şi tineri în vederea chimiopro-u ' l . semne biologice şi uneori posl-'H'lilrnţierea bacilului Koch în spută. î l ) i-pitnberculoza reprezintă procese alveolitice nespecifice asociaji • '• li'cUr/ie constituite în jurul elementelor componente ale cOjj|« i primar. comblnnta uiieou i <lititmii< alo nu ie loldeail cu reiultotelt favornbila din .i. are prognostic sever. fibrozo pulv i l i .Il. evidenţiind i'/. transpiraţii).D. uni'ori importante: simfize pleurale extinse. ganglioni. Sa mani i i i i i s m ol le/luiiilor.TUBERCULOZA PULMONARA PRIMARA Tuberculoza primară poate îmbrăca mai multe forme clinice: n) tuberculoza primară asimptomatică este foarte frecventă.lstonţoi organismului. nlInlA) sînt posibile mai ales pe cale hematogen'ă şi explicit ii fici'stor organe. Sub tratament boala beneflcin/fl i l n prognostic favorabil. junghi toramii l hemoptizii. semne radiologice şi biologice (pozitivi-n I. l) ntlt-noputia traheobronşică este frecventă la copil şi se manifestă t «h'i'lnien ganglionilor din plămîni şi mediastin. h) tuberculoza primară cu simptome clinice (febră. stabilizările au loc l". cavităţile puţind fi de dimensiuni variabile. inapetenţă. inapetenţă.sint extinse.

radiografie». tnrîmuri. . V. cianoză. domiciliu. dispnee. alimentaţia. tiocarlidul otc. dncfl S(> depflşesc1 do/ele de fii) HI) (j \ » . nizolimil. cu vase. Se practică examenul radiologie (radioscopie.i pi m . Prima măsură oslo izolarea. fără a se evucun în expiraţie) şi nu se intervine de urgenţă.liuimidn.. ouă) şi vegetale. Pneumotoracele spontan este o altă complicaţie gravă.o c mă. Tabloul clinic este deosebit de grav dacă se constituie un pneumotorace cu supapă (aerul pătrunde în inspiraţie. îngrijirea vizează cura de repaus şi condiţiile de igienă» nllmentaţia va fi substanţială. uneori feno-meno de colaps.nidiliv •. lapte. tcbomidiui. dar poate apărea şi în afara etiologiei bacilare. antibiogramă). (xihiplcurita extinsă sînt sechele care conduc la insuficienţe respiratorii ţii pulmonaro-cardiace grave. care pnote duce \t\ lu'/fireu nervului .Iiiln-rculozele primare.A. După un efort. uneori bronhoscopie. MH H ll. a obiectelor de uz perIn spital. culturi.S. îngrijirea bolnavilor de tuberculoză pulmonară.n . hematocritul şi formulti Icucociliiră. — Tratamentul simptomatic: se vn combnte tusen sc. d« prepnmle do codolnfi sau elropuri e\p"i lomul.oilicare situat subpleural. plrn/. se produce o comunicare între o bronşiolă şl cavitatea pleurală.. se practică numărătoarea hematiilor. bolnavul trebuie plasat în cameră separată. Do flspmeneci. Pentru diagnostic sînt necesare o serie de examinări paraclinice: i'xnmenul sputei (examen bacteriologic pe lamă. Ic. izoniu-/Idn (liidni/idn). P. cu aport de vitamine şi minerale.i. otambutolul. tuse.H. la domiciliu sau în secţii specializate. COMPLICAŢIILE TUBERCULOZEI Dintre complicaţiile grave menţionăm: hemoptizia care a fost amintită la semiologie.S. m/îl rtlfi« pentru slreplomiriun. »X(im<Miul sucului gastric dacă bolnavul înghite sputa sau spălăturfl bron*il('8. expectoraţia şi de/infecţia produselor patologice. un focar de răspîndire a infecţiei la cei din jur. hitn/fi. . Le menţionăm pe cele clasice: streptomicina.! In surdllntc dellnltlvfl..Trebuie să se urmărească evoluţia febrei.ni. a latrinei. Bolnavul tuberculos este. alături de examinarea clinică şi radiologică. prin eroziunea ori ulcerarea unui focar de ca-?.după o serie de pusee evolutive. bogată în proteine animale (carne. sputa şi măsurile de pieveniro a infecţiei prin spută. Aerul pătrunde cu presiune. -. •>•/. tomografii). In npllffired Initninenlului vom urmări reacţiile bolnnv ului. morinamidul. luîndu-se măsuri de educare şi supraveghere privind cura de repaus. este de regulă crescută. edem pulmonar sau hemoptizie. în funcţie de canti-tfiloii de aer ajunsă în cavitatea pleurală depinde şi intensitatea simp-tomolor: durere toracică (junghi).iiip. se poate produro exitusul prin insuficienţa cardio-respiratorie. igiena încăperii. lenjerie separată. pormito urmărirea evoluţiei. mai rar f fir 3 o cauză evidentă. Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gamă lanjă d(> medii omenie. Fibroza pulmonară. tuse.. fintozid.

gimnastica medic alfl irspl-o'ifcninn.NO face exsuflaţie şi se administrează antibiotice. rămînînd totuşi iA'. plasmă. tn.i'uiitrolul periodic al contacţilor la dispensarul teritorial.(i(laiu|A psiliolernpla. Cadre ÎMI sanitare trebuie să aplice măsurile profilactice. In comlmlcrca tuberculozei. Fe. transfuzii de sînge.oxigenoterapie prin sondă nazală. pneumoperitoneu) sau intervenţii chirurgicale. Colapsului (medicamente.plndită şi corînd eforturi mari. iiifMi(Jr/ni<>ro«cf/a la populaţia tinără.ipulmon (iBoHobllfl ImportnnţQ. t n unele forme clinice se recurge la colapsoterapie (pneumotoraco llllclal. i'o/ifro/tiJ periodic al foştilor bolnavi activi la dispensarul turl-uliul In |t»t i scoaterea lor din evidenţă.R. tonifi-n«a organismului se realizează prin administrarea de vitamine. se practică intervenţia chirur- l'rolllcixla tuberculozei. . care se pot si| sl i <l<'l>lnl<irca. adrenostazin (sau venostat). iitiiliAHndu-se: durerea. Min/)////arca 9l educarea populaţiei pentru examenele de dopli-n fl. deoarece bolnavul este scos din • rt vieinc îndelungată.Tratamentul tonifiant: alături de alimentaţia adecvată. izolarea şi tratarea focarelor de infecţie. <l<'lilxl<tr(<(i In masă cu ajutorul radiofotografiei medicale. substituenţi de l«M ). Măsurile luate de stat atît generale. profilaxiei i se acordă atenţie dooi Matul nostru alocînd fonduri însemnate pentru aceasta. au redus mult morbiditatea prin tuberculoză.. vaccinarea B. boala avea o răspîndire largă în îl populaţiei. negativă. /Ic nii'i/lcd/c n'ciipt'nilDi li slut cele subliniate In li.G. i'hlniioprolilaxia cu hidrazidă a contacţilor tineri. fizic şi vocal. necesită motoarele măsuri: repaus psihic. In trecut. care este o urgenţă pulmonară. mai «Ies în ultimul timp <!<• clnd o un ol)Ni<rvA nuil rur cu boulft aculti şi mult nuii des IM lionlrt ii hlpi'K ionii A cu evoluţie (Ic zt-cl de ani. i'i'riircin bolnavilor cu tuberculoză pulmonară sau extr.frfoa nivelului material şl cultural al maselor ca măsura dt i Al. l •. / ttitamentul hemoptiziei.ilani'Mitul <i| In colo HI. dispneea (se administrează morfină sau o fiolă ilnlljtii): .C. dacă starea bolnavului o cere. cît şi medicosu-". In funcţie de starea bolnavului se iau măsuri de combatere a tusei.i . în poziţie semişezîndă şi aplicări pungii cu gheaţă pe torace. Iar In mnille spitale esl« necesara Intioducciim ciyo-' -i |nin|il(i ut'upcilloiiuhl In liincţle do tle< nto ( M/ In parte.D. Cei. Ui nou-| l populaţiu tînără cu I. tratament medicamentos: calciu clorat sau gluconic şi vitaIftâ C intravenos. lin initamentul pneumotoiacelui spontan cu supapă se aplică imediat.

t 2.ft. umeri. Deşi organe diferite. vcmne oculare: înfundarea globului ocular. duetul toracic şi ganglionii limfatici.1 ! ' ) < . artera aortrt şi pulmonară. sectorul de pregătire sau servire a alimentelor etc. bronşiile mari. In procesele maligne osie sumbru. livolnii. . i i . !'•''•'. punctul său de plecare rinei f / .— sughiţul rebel la tratament determinat de compresiunea nervu lui Irenlc. 1 (U . precum schimbarea locului di. l . îngustarea l \. El conţine 0 scrie de organe: vase şi nervi. la ctire se adaugă semne determinate de organul interesat şi de formn etiologică a bolii de bază. edem în pelerină (pe toracele superior. dar lent progresivă.16. dispnee şi cianoza. timusul.. porţiunea inferioară n fetei şi 1/3 superioară a braţelor) şi turgescenţa venelor jugulare deter minate de compresiunea venei cave superioare.|><>sibil natura procesului patologic.i este leul progresivă. esofagul. l'im|ii.Horner) datori t i rit ării nervu lui M III | li 11 JC. Sindromul mediastinal. BOULE MEDIASTINULUI Mcdiastinul este un spaţiu delimitat anterior de stern. traheea. gît. — nevralgii intercostale determinate de compresiuni pe trunchiuri!» iiei voase.i|cul aitfl rezervat.). venele cave. — voce bitonală determinată de afectarea nervului recurent.miinarlle complementare precizează diagnosticul clinic de suiplclunc. i h ' i ' " ' . — circulaţie colaterală pe faţa antero-superioară a toracelui. îmbolnăvirea oricărein dintre ele se manifestă printr-un grup de simptome cunoscute sub nu melc de sindromul mediastinal.ilizarea procesului mediastinal.muncfl şi îndrumarea sau reîndrumarea profesională a persoanelor wliilto calificate în profesiuni incompatibile cu tuberculoza pulmonanl |inv<"il<lmînt. Cnilrdo medii trebuie să fie alături de medicii de specialitate în efortul de (i lamuri persoanele cu tuberculoză cronică sau hipercronică pentru d jcspt'cta planul complex de recuperare..mi ri palpebrale (semnul Claude B ernard. iar lateral de fata mediastinală a pleurei.-! este vorba de tumori congenitale sau dobîndite be (mu m . compus din semne care aparţin organu lui interesat şi conflictului cu ţesuturile din jur: durerea retrosternalfl de intensitate slabă. inima. / \nnicnul radiologie şi mediastinoscopia sînt examinările ce cl/co/. ner vul recurent.. marele lanţ simpatic. mai rar procese inflamatorii.Mnsurllu soclo-proiesionale se referă la orientarea profesională n linurilor caro au avut o tuberculoză activă. M<ii îl'-.'. posterior do coloana vertebrală.ului eite tn funcţie dt boala do l><iy.— disfagie (greutate la înghiţirea bolului alimentar) determinată »!•• compresiunea esofagiană.. tuse seacă. nervul frenic. mioză.

cînd scade atlt C.slall.. /r/i/a subacută se constată în embolii pulmonare mici li in tul)erculoză miliară pulmonară. oboseală.ibnm(poslcdlislic'c).V.Iniuflcicnta respiratorie acută.V. | ilniiial<>. ( O l l o / n etc. corpi străini inli. fie restricţia.rmului pulmonar.) »i'd<ln sub 70%. IlUIllli'lentfl decompensată. bronşitele astmatlformt x-imoln rnro reduc permeabilitatea bronşică şi elasticitatea alveolnrâj >--i\t*h respiratorii m/x/c. / « ' / • • / I / H pulmonară cronică se instalează în fazele avansate ale n/.tnl r/e vedere al probelor spirometrice s-au descris: n//i'iiii/fj respiratorie de tip restrictiv. De ri. în deformaţii toracice.scleroemflzcmul pulmonar cronic etc. fibroze pulmonare ni obe/itate sau din cauze mixte.Inuullcicnta respiratorie subacută. bronhopndumonia — prin lulburnn -n pi-rp l l n i i ' tfl prin limitarea spaţiului n". mal o Ies cclo extinse $1 bilnlei . In polloinlelitii. .17. dispnee. INSUFICIENTA RESPIRATORIE liiHiilIrinnţa respiratorie este incapacitatea aparatului respirator de Im n Iotă sarcinilor sale (în principal asigurarea O 2 necesar proceH MiuUtbolice tisulare). I O X H I . "h ţninc. o Intîlnim în astmul bronşic. crişt nlrtinlG de astm bronşic etc. cît şi V.). univp (cordul pulmonar cronic decompensat): fenomenele clinice apar la i ll*lin mlct snu In repaus. cînd scade capacitatea vitală (C.M. apa r la eforturi »i»il// (fenomenele clinice apar la eforturi fizice mijlocii).slrucţii laringo-traheo-bronşice. llianllcicnţa respiratorie acută apare în emboliile mari pulmo|fl" tu ol). I . orice boli acute pulevoluează cu reducerea bruscă a ariei respiratorii.domlnfl fie obstrucţia. cînd volumul expirator maxim sg.ilurft)) inii'iii lilniiilul pulmonar (infcctioosc.ts. . ' mi Iinpludlcfl d n (\\< \( \\[ \I I . î l .. |H nrivllor Inti'no. cianoză.|Mrutoi .S.E. tuniiirali»). • n/n rrsplratorlc de tip obstructiv. nu punctul de vedere al gravităţii deosebim trei forme: U»' ni f e (fenomenele clinice: tuse. o găsim Sn majoritate* nonlci! (. lltmillnonta respiratorie cronică. nle inlonni'l vei t»brale ţtl tDKicelul.)i 'n minn Intervenţiilor chirurgicale cu rezectii de plămîni sau la persoane • i n i icHplrntorll. ( i i " . In fibrozele pulmonare extinse etc.. i respiratorii sîtit: nciilr <ilo cailor respiratorii. metastazele pulmonare. înec. Din punct de vedere clinic se descriu: .i d In illnlinţiimilui «au hub(luiliuţ|in<itli. i' iionlcn (fibrozele pulmonare de mico n. i/H punctul de vedere al capacităţii funcţionale poate fi: in*utl<'lentH compensată.2.

foarte importantă. Cea mai favorabilă po/ltio este cea semişezîndă. — gimnastică respiratorie (respiraţii ample). — Dieta este hipocalorică. mnd|H< I i i n d anunţat la orice tendinţă de agravare. bi oi)ll. pneumotorace spontu cordiopulmonarii gravi. — Repausul la pat este absolut necesar în perioadele de decompensare pulmonaro-cardiacă. H H |n huiţi Hei liirtto Iu luncile de slmon bolnavului (In p. — Capacitatea de muncă este în funcţie de gradul deficienţei func ţionale pulmonare.îl. ca şl evitarea activităţii în mediu poluat cu pulberi de orice fel. pulsului. Bolnavii cu febră ridicată pot prezenta delir.de asemenea pot apărea stări toxice. — Evitarea răcelilor este.supravegherea respiraţiei. liionhodfnfll.. la indicaţia medicilor de specialitate. Rcc/lnml dietetic csto individualizat după afecţiune: se impun n stricţii în ca/ul pneumopatiilor acute pe perioada febrilă. de prognosticul acesteia. Oxigenoterapie se efectuează în caz de tulburare profundă a In matozei. în special ale aparatului cardio vascular şi de caracterul solicitărilor locului de muncă ale persoanei în cauză. Nu »« .a pulmonară. tratamentul este de lungfl durată şi trebuie repetat. nti< t silind . de asocierea altor suferinţe. pU«urosropH. Supravegherea atentă şi aplicarea măsurilor terapeutice do ur<jon| necesiUl bolnavii care au prezentat hemoptizie. hJpolipidică. a tusei seci sau /uve rixarea expectoraţiei se va face după indicaţia medicului. transpoit cu UiUHi !n' "| i i ' i Aulti'!. Un i o l important In IiKjrijiroa bolnavilor cu iiloctiuni nv. Combaterea junghiului. tensiunii arteriale. de evolutivitatea bolii de bază. rogimiil v fi M complot. a durerilor toracice.piuiliiii' lovlno < milelor medii In cinstii explorărilor complementele. în perioada activ? ?i de evolutivitate a bolilor. necesitînd supi >• veghere şi măsuri atente. — se contraindică cu desăvîrşire fumatul şi respiraţia în atmosforrt în care s-a fumat. iclutlamme pulmonare. în insuficienţa respiratorie cronică. bolnavii cu astm bronşic etc.18. I . oxniuonul «puici. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR Poziţia în care este aşezat bolnavul cu afecţiuni ale aparatului ro»* pirator are importanţă deosebită. variat.Tratamentul medicamentos este în funcţie de factorii etiologici şl faza evolutivă (vezi Capitolul 10: Urgenţele în medicina internă). de asemenea. Proceduri fiziotera peutice pot să fie aplicate după stabilizarea pp coşului inflamator. 2. hiposodată. — kineziterapia (terapia prin mişcare). ea trebuie să uşureze respiraţia |l dacă este cazul să favorizeze drenajul bronşic. bogat în toate principiile alimentaro în ca/u l pncuiiiipdllllor cronic» 1 si In tuborculo/. NO pincticA exnnieiH 1 ludiologico. în funcţio H situaţia concretă a fiecărui caz.

sînt do 'iiporliintă în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici. bolile cronice pulmonare care necesită sanatorizare de lungă (tuberculoză pulmonară cronică sau hipercronică) se indică tcru-/xi//onu/d şi ergoterapie. Irul medical se va îngriji de recoltările indicate pentru diagnosntmărirea evoluţiei. Ergonomioiid i li i lor de muncă. Cadrul mediu trebuie să cunoască p*ţ|fllliil(> pentru puncţia pleurală.iH«(|lija examenele bacteriologice din alte produse biologice (secrefnringiană. lichid pleural etc. . pentru tratamentul pneumotorace-|| N | i D i i l < i n cu supapă sau pentru colapsoterapie în unele forme do n 11 Io/u pulmonară. va administra la timp şi corect medicaţiti -\ după planul terapeutic fixat.).îl nci'slor bolnavi. gimnastica medicală respiratorie. educaţia sanitară iiinibiilorea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice. în special cu evitarea atmosferei polua Iu i i l n sînt de mare utilitate pentru prevenirea şi tratamentul efii . vizînd în mod deosebit provo-'Iiipsului. /m/c/up/a.

. Aci-. — Pericardul este un sac fibros format dintr-o foiţă internă. şi bicuspidă sau mitrală. — Endocardul este foiţa internă care căptuşeşte cavităţile inimii şi care. tsl mirese calibrul p« mliura ce se apropie de cele ilniiM VCIIB c'olac'tnare. ipre exemplu). Inima este alcătuită din trei straturi: pericardul. umectat. BO LILE APARATU I C ARD IO VASCU LAR LU 3. care nduc In Inimi» nlln(|8 ilngole do In pUmtnl.3. în ip »lmea miocardului se află şi elementele anatomice ale sistemului automat. Arterele slut elastic»/ ilhi vi'iililciilul sting plcncl aorta. Pericardul nte mlul de n proteja inima şi a-i permite expansiunile. Distingem inima dreaptă formata din atriul şi ventriculul drept. Cel doi vcntricull au orlflrll prevfl/uto cu vnlvulnl* »ii| iiH)ld« care permit deichlderea şl închiderea orificiilor arteriale: tn dreapta mltl mii arterei pulmonare. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE Aparatul cardiovascular are funcţia de a asigura factorii de respiraţie şi nutriţie celulară. rare ie deirhld tn nlrlul drept. cu acelaşi rol pentru orificiul atrlovenlrlrular itlng. colecţii ill n Inlii'yul organism. Vunele. miocardul şi endocardul. dosplrlll! pilntr-un tept de Inimă stîngă. Aparatul cardiovascular este alcătuit dintr-un organ central — Inlmn iau cordul — şi organe periferice reprezentate de vasele sanguine (artere. Prin sîngele circulant se aduce oxigenul şi elementele de nutriţie la nivel celular şi se transpoilS ipre caile de eliminare bioxidul de carbon şi deşeurile metabolice. cavltnl'-» virtuali dintre cele două foiţe poate deveni reală prin acumulare de lichid (porl< » <llt". mlr?ortndu-sl mni»Mi lallbrul ptnN In cnpilare. ailgurl Irigaţia cnlulnlor ţi ţesuturilor. Iar In stingă col ol artorol aorte. prlnli im (niiiniipii Invors arterelor. între ele fiind un spaţiu virtual. von». care prin ramificaţii lucceilve. Anatomie. prin nlţte pliuri. care deschide şi închide orificiul atrlovontrlcular drept.1. Vasele limfatice rn|ecle««t din nryaiiH |l («iiilurl. c«re tn linal n|uiiyo In inima dreapta.u (Ulgurl Impulsurile ritmice necesare contracţiilor miocardului. capilare şi limfatice). In atriul sttng pătrund venele pulmonare. Atriul drept este prevăzut cu un orificiu prin care venele cave (superioara* fi iiilrrloarl) aduc In Inima dreaptă sîngele încărcat cu bioxid de carbon. formează valvulele: tricuspidă. care se aplica p» miocard şi alta externă. Inima are patru cavităţi: două atrii care comunică cu ventriculii de acpomi p/irte. în mod patologic. — Miocardul este alcătuit din fibre musculare striate (dar involuntare). realizînd schimburile între mediul extern şi intern. care are o alcătuire identică.

iu dn <ului. Prin acelaşi mecanism. Ne dăm seama de i i l l n d inima.. Graţie sistolei. urmat de o pauza l| imi/..i |»«nilntlna.cază o revoluţie cardiacă. inima dreaptă expul» tn rlrrul/itln mică. în timp ce orificiile atrioven. orificiile nnpU't.ua.n dlastolică). care în mod normal se repetă într-un ritm (K) HO ori pe minut. La auscultaţia unei inimi normale se percep două zgomote: •nur) este scurt. sifilisu l S i c liin ir ' u n i .n. < • voi investiga mînmiir .h. "îmi.. iar cel diastolic semnifică o insuficienţa. permeabil şi elastic. venele pulmonare şi atriul sting alcătuiesc >l niiiilomic al micii circulaţii."I kltilollc nratfl stenoză. t n i orospunde în general cu momentul umplerii cavităţilor inimii. aorta. hlpriicir. venele cave şi atriul drept alcătuiesc sisteulmule al marii circulaţii (circulaţia de nutriţie). are nevoie de un consum mare îmi vi de elemente nutritive. tutifK ulo/. slngel» nUin circulaţiei mari.Mol. corespunde momentului golirii cavităţii inimii. diastolei şi elasti-• >i"i rare înmagazinează forţa contractilă a cordului — sîngele circula i ti 'iti iiii ul vascular şi irigă permanent sistemul celulo-tisular. In iiK.icuta. H unmtls» INII ! pot fi icspoiiMnliil. Inima funcţionează ritmic: prin sistolă (contracţie) şi diastolă (reiiuili/. Hu NU * mici Un in nnildilnllh i.1 > . care permit diagnosticul unor leziuni valvulare. urmată imediat de cea ventriculară stingă. imlmoiuiră.hld. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE PLI Iliilanviil ponlr fnrnizn numeroase date roforllonre la •> Inţll cmc se vor cciccta cu atonţie. capilarele. Perceperea suflurilor la orificiile arteriale are semnlfl. inima este controlată de sistemul < Intlv simpatic (cu rol accelerator) şi parasimpatic sau vag (cu rol inhibllui cardiace)..• In vttntriculi. Onoi'iiimlHo cardiace se pot reda astfel: „tum-ta" la vîrful inimii şi „tum-taa" i" diisrultaţie al aortei.«MliIcului sting. '(lunilor siniînrc dn anatomic şi fiziologie. Iar ini'i'IH» Intîi la atrii. prin leziuni ale endocardului valvular. < u . iar cel /fl o Nlonozfl. nur «ullurl organice. apoi al doilea (la începutul diastolei).. cînd vorbim Iu fircstn condiţii sîngele trece prin orificii strîmtate şi sub presiune. ateroscleroza ţi i i i I n l H ntliiga. i i . Acestea se asigură prin sistemul arterial coroi n c c trubuie să fie perfect calibrat. deşi are un automatism propriu.. iar în sistolă se deschid. pentru a nu permite trecerea sîngelui din ventriculi în atrii. t> tondilii patologice. capilarele pulmonare. .. va ajuta înţelegere! > y i ' M ţi n ii<>|lunllor semiologice necesare în diagnosticul bolilor car* 11. în timp ce ventriculul drept. asigurîndu-se | ll optime de repaus şi refacere a muşchiului cardiac.A . -. care durează pînă la reapariţia primului zgomot. 1 ' " > i i l m i ' i l lu lic ii iiln /n .1 l ihllh i MHKI/I. (l(H)arece acestea sînt cele mai solicitate şi deci cu uzura cea i ' H ln'cvmitfl a cauzelor întîlnim: reumatismul acut. . cirul vorbim de stenoze. •>(|lo.m u l i i l l > i . Sistolă este mai scurtă decît diastolă. imn. iinirnput In orificiul mitral sau tricuspidian indică insuficienţă. Ele trebuii.Impoi i. .mi.'ii!hli|UOStlCUlltl.. organ de travaliu mecanic prin excelenţă.«nilul. <>i |i <i . ' i t n rtculo • "i ivulilli foi mi'iien mân.. i'i'lo mnl frecvente leziuni valvulare se întîlnesc la nivelul val.ii. ' i i oillldilc arteriale sînt închise pentru a împiedica reîntoarcerea sln. sau se închid incomplet. Starea coronarelor ure ''"i'iutiinlă pentru patologia inimii. aă fit l» t»r#ilucal(itrr<il(\ Moli rn ateroscleroza. Raportul dintre durata sistolei şi diastolei se poate "«i Iiint' din analiza electrocardiogramei.

c). poate de asemenea să stea la baza unor aice. ca sclerooin fizomul. Infnrc. Palpitaţiile sînt simptome prin care bolnavul no relatează că percepe bătăile cardiace („bolnavul simte că are inimii") Palpitaţiile pot fi îatîlnite în afecţiuni organice ale inimii (miocardln păţii. Durerea semnalată de bolnav trebuie analizată ţinînd seama de ca» racterele sale (mod de apariţie. sinuzite pot declanşa un reumatism arii cular acut. . slnnilliid o novidlgie denUirâ. după abuz de cafea. bolnavul indică un punct dureroi leqiunea precordială cu vîrful degetului. Hlmultnd im ulcor perlorat. . vitamine. hipertensiunea arterială pot determina leziuni coronariene şi miocardice. bolnavul aro o tlur«re tnten* »«ti. tutun. n HI do . localizare etc. nevro/n Durerea este un simptom frecvent. Datele obţinute se analizează critic şi sini ulile în raport cu datele obţinute la examenul obiectiv şi cu cele obţl» nute prin examinările paraciinice.). frig (are acţiune vasoconstrictoaro) nrt după o masă copioasă (digestia reclamă un efort cardiac). — în angina pectorală. afecţiuni dentare. el relatează că are SIMI /I ţ i . pînă în ultimele doufl (1»<|' < i l « mlinil stingi. minerale.ne vom intere-m do boli endocrine ca hiperfuncţii tiroidiene. <iltf(iri iradierea esto Iu i«i ynxliu. durerea este foarte puternică şi survli de obicei în repaus. de urn scările sau. afecţiunile pulmonare cronice. bronşitele cronice pot cauza cordul pulmonar cronic. O alimentaţie cu carenţe de putteinc. sclerozele pulmonare. ateroscleroza. în infarctul miocardic zona de iradiere esto Un M uneori «tipicei. Vom investiga asupra unor eventuale boli congenitale ale altor organe. care se pot asocia cu boli con» genitale cardiovasculare. alcool. bolnavii localizînd-o precordlnlt trebuie să ţinem seama de faptul că nu toate durerile localizate precor» dial sînt de origine cardiacă. InlHiutltiitfia dur w II 9< siareq ps//i/cd a bolnavului: In Inilllf « ' • ' • mrli (niiţiliiA. el Indii cu piilma regiunea precordială. Simptome subiective. durerea survine la efortul de mers. i ni. o pantă.. Senzaţia descrisă de bolnav este diferită. dureren fiind somnaluM !n regiunea cervicală silim mniiflilmln.'t mlocord. — Modul de apariţie al durerii: în stare de repaus sau în timpul unei efort. în membrul superior stîng. efedrina. ţiuni ale aparatului cardiovascular. ceai.. tutun sau pr»|" rnto fu cofeină). unele dispepsii gazoase. la emoţii. i de constricţie ca în engina pectorală sau infarctul miocardic sau < l < • . sirafiza pleurale extinse.Itadicreu durerii are importanţă deosebită pentru diagnostlci Miloilnţcle coronariene (angina pectorală. aerocolie. valvulopatii) sau în tulburări funcţionale după oboseală.cronice).Localizarea: cerînd bolnavului să arate locul durerii. — în infarctul miocardic. simulînd cu degetele „ghearela t'di slrlrtivo" (în infarctul miocardic).< Ti e cit are „înţepături" care au o origine extracardiacă (în nevio/ Miimenaj. infarct) durerea iradiaţii liniarul stîng. aerogastrie. boala Addison care se put însoţi cu suferinţe cardiovasculare. astmul bronşir. adrenalină. în nevroze însă pe lîngă luxul ' nmîinunte privind suferinţa sa. calini.

îl <i|>ară chiar in stare de repaus. tutun. apoi la eforturi mici. de undo prin "liiuliifl sul) lorma sputoi ro/atc. agitaţie. 'li/. ca. ln]acMm 2/2 //o/â d@ «lro> / Uniţi f/e înlolHlnri i MIM nit preparnt Hlmllnr)) . valvulare) se produce o stagnare a sînţft» . Pe măsură ce muşchiul cardiac uni „obosit" se reduce treptat şi forţa sa de rezervă. 'i/. ' >/. cu picioarele atîrnate. peretelui toracic (coaste. i < u acestea ajung în lumonul bronşiilor. după cafea.vp/ieea vesperaM apare seara ca urmare a oboselii ventriculu-i In timpul zilei.sp/ieea de eioit poate apărea la eforturi mari (începutul insu-i miocardului). irtopneică. ulcer perforat. cianozăi •oft. ca . «nu în unele anemii. Explicaţia constă în aceea că» uiiol insuficienţe acute ventriculare stingi (în hipertensiuni i.ipllarolo alveolare care se congestionează şi devin permeabil* hi'iiintlt. caută o poziţie potrivită. bolnavul se tro-'i . CU i hlporextensie (dat pe spate). Ăstl" pot fi generate de procese pericardice sau pot fi extracardiaco suferinţe ale mediastinului. în oclcmul pulmonar acut. muşchi.vpneea de decubit este dispneea care este prezentă în poziţia i M l şi trădează o insuficienţă. pun uculaşl ac.Durerile prccordiale pot avea şi alte origini decît coronariene. bolnavul sui tioluilo recunoscuţii pentru a fi tratulă. anxietate. p în ă la iar circulaţia este încetinită proporţional. "Hi lunţa acută ventriculara stingă reprezintă o urgentă nu'dlnlor vcnţic m(>dicala. .slnl.'ii so aşează pe marginea patului.v/)/ieeci paroxistică nocturnă apare de regulă în prima parlQ •jl se manifestă în: vf/nn/ cardiac: la cîteva ore după ce a adormit. urmează expectoraţta nlo ro/ato. Uneori senzaţiile dureroase precordiale som• do bolnav pot surveni (ca şi palpitaţiile) în afecţiuni ale coloanei n-<lorsale sau sînt de origine digestivă. l)oli miocardice. din ce în ce mai mici.'100 500 ni/ s imlimron eml. La cardiaci are unele caracteristici în funcţie de gradul K'ienţă a muşchiului cardiac. iiinon Intoi vculici medii ale csto urmutoaroa: -.tnd dispneea la un cardiac o putem clasifica astfel: 'i/. pulmonar acut» 'i/om pulmonar acut: după o tuse în acces. consecinţa fiind i < < a insuficientă cu O2 a ţesuturilor şi creşterea concentraţiei 1 ''«uză a dispneei. spumoase şi aerate. iilNpneea traduce tulburarea hematozei şi creşterea concentraţiei i ii -ilnge. labilitate neurovegetativă pe teren neurotic. i/./(( o . spumoase. litiază biliară. pentru a-şi uşura respiraţia. nelinişte. i ^moţionale. în aeroflomgastrocolii. o Recompensare gravă a miocariliuivul.. aerate. spre exemplu. Criza aceasta este denumită asta Vi NO poate termina aici sau poate trece în edem.vo/<i imperioasă de aer.

In cazul unor hipertrofii mari cardiace se poate vedea o bombare a K " giunii apexiene (regiunea vîrfului inimii). Analiza şl Inter» pretarea el poale oieri date importante pentru rli.> evita confuzia cu criza de astm bronşic. . — Auscultaţia permite perceperea suflurilor care. Cianoza este un simptom ce apare în bolii' pulmonare şi cardiace (dobîndite ori congenitale). Durerea poale fi semnalată de unii bolnavi cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular. .h < îl de oxlţ|wu |l npnrtt tn nrtei iopatll pn i l . unde administrarea opiaceelm este contraindicată.rm ait-arlflli mlcşnica/a «>i mal l l i u l l ac(«Nt Imncn I n i i . Se explica prin < l . La copii.i liimonillll! bolnave.i<|iioslic. pentru perceperea frecăturilor pericardice. sau pentru n pune în evidenţă un freamăt (exemplu putem avea o senzaţie similnifl cu cea obţinută cînd palpăm o pisică ce toarce. caracterul lor şi propagarea la distanţă. Mar rar survine l anumite boli generale (intoxicaţii spre exemplu). Simptome obiective.linija uiicsoMn-. palpare. miocardiopatii. .mil>el ctlf# (iparv Iu nier. putem vedea mişcări ritmice în regiiinud vîrfului (spaţiul al V-lea intercostal stîng pe linia medioclaviculmă sau puţin mai spre stern).i n <• unde. ortopneea. Cldiulicdtin inlcrtnilt'iitn e . după momentul producerii. insuficienţă aorllrA. hipertensiunea arterială). | > < .e) la indicaţia medicului se va administra o fiolă de mialgin MI H morfină. . tineri. extinsă. Aceste mişcări reprezintă „şocul apexian". — Palparea este folosită pentru delimitarea şocului apexian cînd nu rste vizibil. fără sa fin vorba de o afecţiune cardiacă organica. Observînd regiunea pic cordială. — Simptome şl semne periferice. Aceasta poate fi normală sau mărită în bolile cardiace.e produci. ! < • o durere în imrruUilma i|. — Percuţia suprafeţei corespunzătoare a inimii. iar şocul apexian se dopln» soază patologic (mai jos sau mai în jos şi în afara liniei medioclavicnIcire) în raport cu tipul afecţiunii cardiace. — Inspecţia constată dispneea şi cianoza furnizînd de asemene-' date importante despre poziţia bolnavului (s-a amintit dispneea î l decubit. Examenul obiectiv foloseşte: inspecţia. persoane cu labilitate neurovegetativă. percuţia şi ausciii tatia. Auscultaţia posibilitatea aprecierii ritmului cardiac ce poate fi regulat sau Ini (tahicardie sau bradicardic) în condiţii patologice.-. ajutîndu-ne să delimităm aria matităţii precordlule. Aceasta se va administra numai la indicaţia medicului spre . Ea poate fi discrcl la nivelul extremităţilor sau din contră poate fi intensă. în boala numită sin noză mitrală). care au ţesutul musculo-adipos mai roduii putem constata un şoc apexian mai amplu şi mai frecvent. pe peretele toracic. la bolnavii slabi. permite evidenţierea unui sunet mai închis (mut) faţă de sonorihitria pulmonară din jur.v >! se calnn'<u<i In «-paiia. poziţia în astmul cardiac).i e a poal> a apaiA (luptt . care determlnft hipertrofia inimii (exemple: insuficienţă mitrală.|i. dau indicaţii asupru tl/niltii de leziune (pot fi sufluri sistolice şi diastolice).Ut ««loriul ' ! > • mers — un .

pic cniholla arterială (slndiom de lsclicit»i< •1) i n i i ' ucii-. pneumonia.iologice. amorţeală.vfr mai ameninţătoare pentru viaţa bolnavului. spre exemplu senzaţia i.ilrt trntninent de uiţ|enţfi. Iu nlara Hlmptomulnr piopill hollloi car» •InduilA Intnrncţlunll cordului cu nlle npainU^ şl iu i ' i r (flidlnce. pleurezla mii. «Ini reamintim că bronhopneumonia. vorbim de puls tahiaritmic. dînd senzaK///)rtm un fir (puls filiform). u l se poate percepe uneori fără nici o regularitate (aritmie). Un puls normal are frecvenţa sistolelor car« li/. el este în <<>ti(ll(i! tahicardie şi cu cit tahicardia este mai mare. este deci ritmic şi egal.v tahicardie se consideră în prezenţa unei frecvenţe mai mari M hrtltU pe minut. l« răcire brusca. însă se 'c palpa la orice arteră sprijinită pe un plan dur. flebite. furnicături. UI» flkliiioiidl. pnoumotoracele se pot complica cu stan de colaps •l ponto fi uneori locală ca în varice. cu te(|utneiitelo rorl. iar puls bradicardic atunci cînd scade sub 60 bătăi uimii. insul ic u-nţa aortică constatăm pulsul bondisant (loveşte degetul ilfl şi dispare tot aşa de iute). cu cauze cunoscult» Iu o ţ|nslni in Imnlti snu sindromul Rayiuiud. . 'liuiNtli ui '. l'arcsteziile (forme ale senzaţiei de durere. Frecvenţa poate fi în afara l«|oi normale (60—80/minut). Se va aprecia: frecvenţa. apăsînd-o uşor cu degetele pe planul său !)<• regulă se palpează şi se apreciază la artera radială. starea arterelor. n u or //c în care apare colapsul sînt extrem de variate şi /rec-f depilnderea aprecierii acestor caractere este absolut nece-i ni mărirea bolnavului. c)/»/ pulsul este mic. cu atlt 'mi e. Aritmia poate fi l ol i ca sau completă. Numărul de paşi după care este "iimalcită durerea este numit „indice de claudicaţie". npnt şl Nltnptomo tixtracerdlnce.ireală. /'i//. ' ' " i .. 111 tromboflebite şi în varice. couiideriţa dintre puls şi sistolele cardiace şi calitatea sa care poate anmlâ sau patologică. emoţii. Pulsul se ia oblii l u la toţi bolnavii. prin palparea arterei. •"« («nu t'|niio/. abia perceptibil. cînd din cauza durerii. survciiind la frig.ice. La capitolul colapsului se vor pre-î l . sau este imperceptibil. este şi tahicardie. vorbim de impotenţă funcţională de origine venoasă nu'ii spune şi „indice de claudicaţie venoasă"). bolnavul nu poate merge. arsuri) pot exprima suferinţe artePulsul este obiectivizarea expansiunii peretelui arterial în timpul • Ici. acrocianozfi. i l i u i a d role sanitare medii este important să înţeleagă semniiiihnlui care trădează o insuficienţă circulatorie periferică adică l. slab bătut.ii) 500—l 000 de paşi sau mai mult.u) unnntft do roşeaţă reactivă o extremlinţllor "i pli-lonre). du i oro q\ pnlonro. in unor segmente ale membrelor (sau daneza) o întllnlm trt '(le.

accese rpilepliforme. albuminurie. i l e f| fl/lnloglcft la sportivi. greţuri. diagnosticul formei clinice şi tratamentul revine medicululi In tain niK'i tahicardii depăşind 160 de bătăi pe minut. uneori fără a decel. intoxicaţie cu digitală. hiperfuncţie tiroidiană. In anumite condiţii. In cpigastru. l l i .irdia oslo scăderea frecventei cardiace sub 60 do bătfll p«< mlmil.i că se află în fata unei tahicardii paroxistice şi poate în-«•n. intercalîndu-se. care. — Siiuptome renale: oligurie. b) Tahicardia extrasinusală realizează forma paroxistică şi ia naşloro prin formarea şi validarea impulsurilor în altă parte decît în nodu Iul Kojlh-Flack. după administrarea de adrenalină (simpaticomimetică). fn opn> . inapetentă. i d i c . efort. care apar în salve. miMiile. s-a amintit la insuficienţa acută ventriculară stingă. Aceste manevre ajută şi la precizarea diagnosticului tipului «le l. anemii.i i i i i . alcool sau în stări febrile. dar în cazuri patologice impulsurile pot pleca şi din alte locuri ale sistemului autonom.isodow. abaterile de la ritmul normal (care se transmit şi pulsului) poartă numele de aritmii. alte intoxicaţii).un. insomnii sau somnolentă. bmdir«rdi. IK ! IC paroxistică. lulun. Tahicardia poate fi sinusală şi extrasinusală. Tahicardiile supraventriculare pot fi oprite prin compresiunea globilor oculari. paralizii. a) Tahicardia sinusală poate înregistra pînă la 150—160 de contrac ţ i i pe minut. . determinînd variate IOMIIO de aritmii. hipertensiune InlrnrinnInnM (meningite.ifti'n ponto fi prezentă şi se explică prin prezenta bronşitelor In rardlnpiiImniKiri. atro pină.idir. pareze. auditive. Iu linir<1ri vizuale. edeme.i are soni tlt» p'iloloqlcd nimici rlnd oslo cnir/dtA de immitie (denutrltlM itnin). hematurie. vărsături. inspiraţie profundă urmată de expir cu glota închisă.i lin . Viigntonicl. se instalează brusc şi pot dispare la fel de brusc . Apar după emoţii. Tulburări de ritm cardiac Inima funcţionează ritmic gratie automatismului cardiac şi controlului sistemului nervos vegetativ. hlpotlroldlNiii (mutnbollamul oslo KM ui. durere în hipocondrul diept. în microinfarcte pul monare prin mici embolii din trombozele venoase. după consum de cafea. în forma ventriculara rămtti Ineh. Sînt de regulă extrasistole rapide. Poate fi întîlnită la emoţii. beladonă (vagolitice). Tahicardiile paroxistice ventriculare sînt în cea mai mare partt <i ca'/uiilor expresia unor suferinţe cardiace organice severe (infarct mlocHidic. hepatomegalie. Pi. fie înlocuind funcţia nodulului Koith-Flack. ritmicitatea nu inui este respectată. — Simptome nervoase: cefalee.i o c:<iu//i opdrentă. — Hemoptizia poate apărea în stenoza mitrală. Foi 'tiele clini<:e sînt condiţionate de locul stimulilor ectopici. cadrul ajutător Işl r i d M'. d i i i l i i l î r d centrul normal. l ' o . boahi B. tumorii cen>l)Kil). lipotimii. hotnnr<i<|ii. provocare de vărsături. In mod normal impulsurile pentru contracţiile cardiace pleacă din nodului Keith-Flack. ameţeli.ire. sincope. i din metodele amintite. fie suprapunîndu-se. efort. — Tulburări digestive: balonări epigastrice.

încît ritmul original dispare. Ele s i l i i i unui i umilii c i l liK'rtinih. l . Examenul medical trebuie să elucideze cauza.itologlcă. febră tifoidă. în nevroze.. astfel încît frecvenţa ctir• — In Uihiaritmie — este mai mare decît cea a pulsului.te nu focar extrasinuzal sau ectopic). hipei 111 eo/. diagnosticul I .'ului normal reprezentat de nodului Keith-Flack sau nodului sinu. I x i l n « . p i l i t cerreliiien hecventel cnnlinie si n pulsului (bina ÎMI (iindiil II 9! I I I . necesillnd •'. nevroze... intoxicaţie cu digitală) sau survin înstări •osenlă. insuficienţă ovariană. n t a i l n i i nre nu l i > [ i ujung să determine contnKţii ventricuUiie.K'il. hiper". poarta l» de deficitul pulsului. i l i r . preparate cu cafeina. ni'nrl subiecţii le percep ca palpitaţii sau senzaţia că „inima s-a oprit" H < l i » „gol toracic". Impulsurile. In timp ce frecvenţa cardiacă se va reprezenta printr-o linie npl. Seninillrn.. In tineln cn/nri ne piiletn du senina şl clinii! lor. foarte •. stenoză mitrală. i i r e a celei periferice. Se constată la copii. Extrasistolele pot avea semnificaţie de suferinţă u"ă (miocardopatii. i l e (sleiin/<1 i n i t r f l l i i . i . Imli nlr i oioiuirelor).•)..mliiH l .snu Jnfrrn/pcr/ nle slnnnlllor In roţenita ' fl/lii|o(||cA. N» eonlicicţiile se transmit la periferie. în vedoren nenlului etiologic. ( I I ( i n . Srltinla completă (fibrilaţia atrială) se caracterizează prin bătăi cnrcimiplot anormale. c î n n i l icoţin tliitteruliii esle p. la concnţi. .. după boli infecţioase grave (pneumonie. în practică este bine ca nurn<n<1i >tn . i cu o forţă constantă. aerogastrocolie. gripă. după consum de cafea.. fără nici o regularitate.i o ifihiriirdin. n a pe durata unui minut.I M ! fiind stabilit prin M r i i i ! h i ( | i n i n .ilert ile n •. Cînd sînt percepute de bolmiv •i h'.1/111 răspunsului bun.u.nii în aerofagii. ONtt* l i i l i l c n l l l l i l | u i l < llogll .. (Pe o foaie de temperatură se înregistrează niuhele frecvenţe: cea periferică — pulsul — cu linia continuă ulln. hipertensiune arterială.c l .ilternind cu bătăi mai slabe. Extrasistolele sînt contracţii premature în raport cu cele normale i uilijmr în alţi centri de excitaţie (ventriculari sau supraventricularl). Arltmla respiratorie se manifestă prin creşterea frecvenţei cardlnco tu funcţie de respiraţie.Ihlll • ' I n . ' Inlli'fiil iitrUiI r.1 | | ) l l l l l ! i l S I I I V I ' l l l 1ll II'IJ» .i inimii se constată prin palparea pulsului. exprimînd incap.o aritmie cauzată de stimuli ce se succed l u .i Keprozentarea se face astfel pentru a se urmări eficienţa toIn ' . ( i i Innilicnnlic nc( enluntrl). .. hlporteiisilllio nr- iMiiiiillln Ililinll se pun In evident') elc< l i < > < . i u / .) \lli'in. ca şi în intoxicaţii cu digitală (sau alcaloizi al ' i i l n l c i ) sau cu plumb. cînd se pen-ep i M i i î n n l ' . curba frecvenţei centrale scado şl In • • i i l i / . pleiică din diferite focare ectopice (orice focar de excitaţie In •.l i i ' ni creşterea metabolismului din hipertireoze) sau convalescenţa ' • n Imli infecţioase.ă. i l n consilii. i i < l i o < | i . al'. In acest Hfprenţa dintre frecvenţa cardiacă şi frecvenţa pulsului.in|.

Instalarea sindromului se deduce din simptomele clinice de scurtă durată (ameţeală. durata stopului cardiac peste 10 minute este ireversibilă.ui i nul). f/<i !'/«s//r/f«/oa ptrefllor arteriali. numai unul năşeşte să producă contracţia ventriculară. u diac.sUila în următoarele împrejurări: a) prezenţa unui bloc atrioventricular total (adică excitaţia din atriu nu ojunge la ventricul.A. lipotimie) sau de mai lungă durată cînd după 3—4 MI mute apar convulsii.. ceea ce în cazul unui ritm d<> slimuli atriali normali. care este lent. ca trebuie practicată la orice examen rllnlr. uneori se instalează sindromul Adams-Stohes. In concluzie. duprt cum vaiodllata(la O fCMCi >u 11 ud merge pînrt Iţi vnlnnron zero în Mflrllti de colaps. Sindromul Adams-Stockes. duce la bradicardie de 30—40 de bătăi pr minut).A.). urmare a tulburărilor de ritm. se ajunge la absenţa irigaţiei cerebrale. ca urmare a reducerii considerabile n debitului sistolic şi reducerea irigaţiei cerebrale. realizînd o lic-cvonţă foarte joasă: 30—40 bătăi pe minut) sau în cazuri mai rare iu blocul atrioventricular 1/2 (adică din 2 stimuli atriali. care poate reP Mila sfîrşitul dramatic al celui suferind. Presiunea arterială doplndo do torta do contracţie a Inimii. n a mijloace moderne de asistentă. — cunoaşterea semnificaţiei lor pentru diagnostic şi prognostic în Vtderea respectării cu stricteţe a terapiei indicate în timp util. b) în fibrilatie ventriculară datorită ineficientei contracţiilor ven ii iculare.3. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE în acest capitol se vor aminti probele uzuale. cadrul ajutător putîndu-1 b/Inul în cazurile unor bradicardii accentuate (30—40 de contracţii l a.A. c) în tahicardii paroxistice cu frecvenţă foarte mare. de debitul sistolic. Cadrul ajutător trebuie să aibă noţiunea de bloc al inimii. este metoda prin cnra «p dotormlnft presiunea arterială. înţelegerea tulburărilor de ritm de către cadrele medii vizează: — cunoaşterea şi recunoaşterea clinică a unora dintre ele. Vnsoconstrlcţla arterială măreşte lU'/lNtnntn periferlrft şl dncl crnşto T. l .Diagnosticul de bloc revine medicului. <!• noco. i l i i l e — stimulii — unui centru propriu. se ajunge tot \i\ deficit de oxigenare cerebrală. 3. volumul singclul "Irciihint yi de rez/s/on/n periferica. acesta fiind nevoit să se contracte după excil .— cunoaşterea semnificaţiei lor spre a se putea orienta terapeutic. Prognosticul este condiţionat de durata stopului '. El se realizează prin dimiM • 'ii considerabilă a contracţiilor cardiace (10—20 bătăi pe minut) oprirea inimii. se poate iii. efectuate în condU (lila practicii de ambulator şi spitale. Tensiunea arteriali (T. . explicat prin nevoia de oxigen a sistemului nervos central. Măsurarea T.

'tema T. înregistrează două valori: tensiunea maximă ' >//cd. se face cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau itiniioinetru. romi//// fiziologice. i ai nete rioa re stă riii i " i " < i . De asemenea.A. ' l o i l l e dominate ale minimei se întîlnesc în insuficienţa aortică. > ..u n ţsăi n i. sau creşterea volumului sanguin. care corespunde sistolei cardiace şi tensiunea minimă sau ••••<! mai mică. ' d in ti'i i N lu n n n n in x l iu r t) . Creşterea sau scăde-nleră indicaţii preţioase pentru diagnostic. minime semnifică "ii(ă periferică crescută. n .A. • .Ifir. ţH Ininntate din maximă plus 2 sau chiar 3. Fiecare corn•un semnificaţie pentru diagnosticul sau prognosticul unei boli.Mrtsurarea T.i c ./ / ' » o ( .A. minima este IA-14—8. Măsurarea T.n i i a li. . miocardite şi colaps.. .vuper/oun. maxime semnifică creşterea forţei de contracţie miori nşterea debitului sistolic. maximă şi T. i |( . între T. —[-1=7+1=8 i le u p r ă b u ş ir — T .. •ilunea arterială poate varia chiar şi în condiţii fiziologice...i .A. în orto. fără a se administra hipotensoare (mai ales inilor a fost mărită) semnifică slăbirea accentuată a miocardului ilnoştt In Infarctul miocardic.şi clinostatism şi cu respecpfi cinuliţiei tehnice a aparatului. minimă este jumătate plus unu din T.însoţita de Slm ptom e i n i c i -( i | i e a l ./ . Valorile normale se admit a fi cuprinse între 15 şl iu maximă şi 6 şi 9 pentru minimă. . 14 In condiţii patologice (hipertensiune arterială) minima se ridică. f v n i M K ' .A.. i \ \ \ \ c• . 1 nlnţjic: pot creşte ambele valori (maxima şi minima) sau pot ' i uinbcle..innll <»/>/$• 'nnvnlnl. « ' r tensiunea arterială este creşterea tensiunii peste valorile • •otvnsiunea arterială este scăderea tensiunii sub normal. i . minimă există ||n şt anume: T.1. Creşterile T.. > < i n t 0 / i e ' tt u (|IM V« de debilitat* a m im i n i mi l'. i i .( l i l c i . ..i•<) c o l i z i u n|nii .A.i^ ip si a) • " ' < u l i ţ e c o r e nu r a t a i .A. M ' i d r it* O ( u ro n . valorile T.. maxime. . 1 .. Amintim că este necesar ca măsurarea să se efectueze înmiiţii de repaus psiho-fizic. Hipertensiunile de acest fel au un i Ir mal sever. l i > T. După administrarea de efe-nh'iiui.«nto . maximă=14. i .A ..A. ' n i i . adrenalină. poate să crească sau să scadă una din•il. l v p. . In <!•• oboseală şi stări emoţionale.A. a modului de aplicare a manşonu-|i rt liiipţjistrării corecte a zgomotelor indicatoare a valorilor maxime '.A.A.m i i t rt p rins c l d e r o nt P U H ln n l l m i n i m .A. I ! H n cl c i f l i ' M ivasculari do exemplu: T. 'MI proţjnostlc — deci pentru urmărirea evoluţiei unei start patoui e Importanţă deosebită reţinerea de către cadrul ajutător a 1 n lni/>re/urdr/: li'H'n h rusca a T. i .A .| . la valori mult . cresc mult.. Acest fapt se întîlneşte itensiunile umorale (mai des de origine renală) cînd se pot rea-ul de acest tip: T. \ < i i i <i < .| | J M .=18—12... n u n ea •. n m \ in.A. Acestea se apreciază in i Io vîrsta celui examinat.

Radioscopia cardiopulmonară furnizează. Se folosesc obişnuit substanţe injectabile i. Ea se execută cu ajutorul electrocardiogni f n l n i. Radiografia cardiopulmonară fixează pe film imaginea cordului şi plăm inului. pe • • lud la treimea Inferioară găsim l—2 divi/iuni. !• ImeqlstrecT/ă oscilaţiile arteriale.iritia senzaţiei determinate de substanţa folosită. Oscllometria este metoda prin care. In mod ll/iolofjic. a mişcărilor. /implitudinea lor descrescînd în funcţie de calibrul arterelor. Important pentru Inter-piilnro este însă compararea dutelor obţinute simetric. Presiunea venoasă se exprimă în ml apă şi atinge normal 12 —14 ml. cald etc. Se practică radioscopia ^i radiografia cardiopulmonară. care se citesc pe un cadran numerot/i l. care produc anumite senzaţii (amar. frecvenţei cardiace. Fonocardiograma este metoda de înregistrare grafică a zgomotului ce sc produc la nivelul cordului şi permite precizări în cazul cînd existfl (lnl)iu în suflurile percepute cu urechea. Se folosire sulfatul de magneziu. . cronometrăm timpul scurs de la injectare pînă Ici ci| i. — In bolile aparatului emdlovnscular se mal practica o scrie d» »»xp/ordr/ mnynliw: V.v. car» •n vor însuşi tn servicii specializate. Timpul de circulaţie este timpul necesar sîngelui ca să ajungă între două puncte ale aparatului circulator. Interpretarea rezultatelor revine medicului în contextul diagnosticului clinic. cu ajutorul oscilometrulni. a poziţiei sale în mediastin. asupra vaselor de Iu baza inimii. care înregistrează curenţii electrici ai inimii sub formă grafică.nle multe împrejurări cadrele ajutătoare execută partea tehnică. Metoda permite şi practicarea angiocardiografiei.Presiunea venoasă se măsoară cu un manometru care se pune în COntcict cu sîngele venos prin puncţionarea unei vene (de obicei venei CUbilulă). Proba se poate pi. la artera femurală oscilaţiile ating 7—-8 divi/iuni. Cateterismul cardiac se face cu ajutorul unor sonde speciale care •e Introduc pînă în inima dreaptă şi artera pulmonară. Electrocardiograma este o metodă curentă şi uzuală în explorarea ni ni lor boli cardiovasculare. pe lîngă relaţii asupni plămînilor. coloNterolemln. Examenul radiologie are multe aplicaţii. Funcţia pericardică se face în scop explorator sau terapeutic In perlairdite cu lichid.). date preţioase asupra configuraţiei cordului. angiografia etc. Hpldoqiiiiiui. llpld«mln. Exemplu de relaţii normale: braţ—limbă: 6 s (braţ—braţ opus: 20—25 s). In Io.ictica şi cu substanţe radioactive. măsurîndu-m pro. (•'xlstă şl alto rnetodo de explorare a aparatului cardiovascular. concentraţia gazoasă prin preluare de probi dc< stiuje.siunoci endocavitară. dehidrocolatul de sodiu sau eterul. Practicînd proba. Irl .S. Angiografia şi flebografia sînt metode de explorare a arterelor şl venelor prin injectarea unor substanţe de contrast şi fixarea imaginilor cu ajutorul razelor X pe film.I I .

i ' i liiclpnlole cauze care afectează sistemul cardiovascular: l) /Wrrrw/eroza este cea mai răspîndită boală a vîrstei în.Jî > aceste boli duc la decese la vîrstă tînără sau la morţi subite. uniate. poate afecta aparatul cardlo-<| omo sifilitice la ni voiul miocardului. cerebrale. h| ro/islenţa acestor bolnavi este scăzută prin agravări sau corn. deşi mai r< ii (> in \>\< -/.sr acute. titrul ASLO. » n ţ « ' proteic». deoarece. boala Basedow.. cndocardul încă din copilărie. ni'lmUil la timp şi corect. Cunoaşterea cauzelor i i i . sedentarismul. stressurUo. ETIOLOGIA BOLILOR CARDIOVASCULARE l i n i i l e cardiovasculare deţin prirrml loc între cauzele de invaliditate ! > < • " > . rt|uii(|înd adesea la adevărate complexe psihice şi la incapacitate imnu'A. dlfterla. obezitatea.erldole. dlabutul (hlp^rllpoprotulnemll. spir ox< >mplu: febra UnUfiiili'iiHitlc. torcnul ereditar ei~. prin rasptn-' lor. '•'"in vodca cîteva aspecte principale: n) holiicivii cardiovasculari nu pot depune efoilwri profesional» i. rflnitn de tomut n inhii (udului (miocardlto ocuioj. cu timpul. Hntinatlaintil articular acut (Bouillaud-Sokolski) afectează perliiilorardul.. bnll f i a li ic r l ne afectează ş\ sistemul c nrdlovoscular/ spic "«illmMhimil.irdiovasculare este o necesitate. hemoleucograma. hemoculturi cu antibiogra-. evoluează spre cordul 'im cronic.4.nit. dico-sanitare vor putea duce lupta de profilaxie. •i ii/o/<i |)ont(> figura tn etiologui pori< . 3.irditelor. avînd nevoie permanentă de îngrijire medicală calificată Si 'luaro (de exemplu: endocardita lentă. Ciii'/o boli toraco-pulmonure. val-itll otc. b". //i/oi'f/od. iiilnr(ll|(>. Este o boală degenerativă şi prinde m pro-"I wnibld nrtorelo de importanţă vitală: coronare. < i u numeroase implicaţii medico-sociale. azotemia. obepnt ciur» la Bufurlnţ» rardlovaurnl untiorl grnve. dovenind în acest fel dependenţi familiali sau sociali. ca-.iln Addison. infarctul miocardic.1 n| il. Progresele ştiinţifice ale medicinii au descoperit numeroşi fac-' < ! < • îmbolnăvire a aparatului cardiovascular. cunoscîndu-le. Este cunoscut ' " l TA bolile cardiovasculare afectează toate virstele şi. diabetul zaharat. Iniiiliclontrt aortica.. . testul <X ?i altele care vor fi interpretate în contextul clinic general. . liiMipp Inert din tinereţe. hematocritul. electroforegrama. i . Atacurile repetate • • • t frecvent lo/iuni valvulare definitive.i loro-• i l i lilpcrtonsiuned arteiială. sindrom I-N. Fciftorii de risc care favorizează apariţia atern ..iliaien-'Hiţinlft cu grăsimi animale (colesterol). u . mozen-|/ ri'tiulv. flbrinogenemia.

/gomotelc cardiace sînt asurzite.1 |i h fiirnlzn. Anatomopatologic se constată exsudat fibrinos sau prezenţa de •lilcl.. spre exemplu.punţlei (poziţia şezînd.). sau poziţia nu pectorală). ld ilo AUM iill.idloloqh <"Ue de mare utilitate.. Colecţiile mari exercită presiune în mediastin cu apaIn de dureri toracice. fiind exacerbată do •. l \.. 1'uiH'tlM porlcdrdli .-i in» . tuberculoză etc. iar anemii croice grave pot duce la insuficienţă coronariană sau cardiacă. • . do eisemone/i. — pericardite cu exsudat. tuse.9) Anemiile acute pot duce la moarte prin colaps. Manifestările cardiace constau în: Durere precordială de intensitate variabilă. După evo-.5. PERICARDITELE Pericarditele sînt afecţiuni inflamatorii ale pericardului. ' e i i. — pericardite purulente. cu trunchiul aplecat înainte.iţla.. 3. i M M c i'onljţjuraţia iniinii este modificatri.origine tuberculoasă. — pericardite constrictive. în unele cazuri pot fi procese neinfla-atorii ca. 10) Bolile cardiace congenitale sînt întîlnite la tineri sau adulţi. IN-H uţlti evidenţiază. BOLILE INIMII 3. m<ii alos în pericardliu In lud. ele pot fi acute şi cronice. Acesta se poate extrage prin puncţie/ prin examinarea lichidu( •.1111. Iar .(• determină natura (serofibrinos. mai rar poate î l ' . iiidlrntll prellonse». | n i . . virusală sau microbiană. obligînd bolnavul la căutarea unor poziţii de uşurare a . i i r . hemo-irlcard posttraumatic). hemoragie). Pot apare de ase• I M M în nefrite.. > M i(„ in im a lin iş tita " ). Miologie.1. ... — pericardite hemoragice. Mai frecventă este etiologia reumatismală. i l i i r i perircirdice. Se pot întâlni: — pericardite uscate fără lichid.u(l|(. M M Ii. purulent.5. precum şi febra (dacă boala evoluează hi|"'i li-rmie). Simptomatologia generală este aceea a bolii de bază •uiiuitism. După acumularea lichidului durerea diminua. infarct miocardic etc. ( l i . cianoză. în pericarditele lichidiene mărirea ariei matlII |H< iO u ..in.1 '< < plorntorle.ţie.liinii normale a inimii... turgescenţa jugulară.i . mărită.-nul r. i r i l e respiratorii. Aspect clinic.i|i. olcrlnd pos|l)l|ltiitca examlnflrll Udului »l nvacualom m «i/utl de |l( hld dhundent cu tulburări Qravt .. în pericardilele uscat» nud h i ' i . Tahicardia exprimă tulburările de hemodinamică prin împiedicare*» |)rtii'. revărsatele lichidiene (hidropericard. Dlspncca este determinată de acumularea de lichid în cavitatea inoidirfi.

în pe-i l o l o constrictive. Tratamentul se aplică în funcţie de etiologie.ndocardului. tratamentul este chirurgical. pericardului. examene hematologice. C u tim p u l su rv in e d eco m p cn sarea şl ap ar //i>n//c/r/)/(l cardiacă atingă. scarlatina. dar pontru trntninont f MI un iliiMinoNtlc otloloylc din contextul tlmptomolor geK'lil «l \< . hemopatia sau infarctul mio-In pericarditele microbiene se aplică tratament antibiotic. boli illnl' . dreaptă sau globală.. l llopatogcnie. Indicaţia de in. i l c o. hipertensiune arterială. difteria. huli . dureri. ""•«nul obiectiv decelează tulburări de ritm dintre cele mal va' f i i i l h . Aria matitătll precordlale este mărită. M(j) care. nefrita. gradul şi extinderea le-i l» nu nduc precizări asupra etiologiei bolii. duc la slăbirea miocardului. ca urmare a tulburărilor de oxigenare a miocardului c<iuze: ateroscleroza coronarelor. Prognosticul este bun în cele reumatismale şi virotice.spnee de grade diferite. infarct etc. l voluţia este condiţionată de cauza determinantă.ii cu miocardită şi endocardită. în timp. Miocardopatiile cronice au fi :. Un i n > i l < m t îl deţine reumatismul acut.|>rc deosebire de inflamaţiile din miocarditele acute — lero. Cele din uremie şi inIM l n l miocardic au prognostic grav. Miocarditele acute sînt cauzate de microbi. i l c inimii. După evoluţie sînt acute şi cronice. anemii grave de lungă . aritmii complete. uneori cu t Nnglnod sau di.H. iar zgo> l i f i <n N ln t iisu r/lto . Simptomele miocardopatiilor alcătuiesc sindromul fiind dependente de natura bolii.5. tnl)orculoza. jenă precordială. ca febră tifoidă. tulburări electroli. care trebuie staanalizei clinice şi cu ajutorul examenelor para- pruzlntă: palpitaţii.2 MIOCARDOPATIILE Mlocardopatiile sînt afecţiuni ale miocardului. K. cele bacilare i i l l n i l Icisa ca sechele pericardita constrictivă. nun urnit. iar postoperator recuperare medicală şi socio-profe- 3. l»'i'| clinic. sau virusale. brndlcardie. "i.r/.)..HC se face în consult medico-chirurgical şi necesită pregătire 'ititorie. Ele apar MI! unor boli infecţioase. ritm de • . avitaminoze. l urmele clinice sînt determinate de etiologic: reumatismele (cînd se " i. teste n l i u nefrită.lu'inodinamică. realizînd cardita reumatismală). Ele pot fi inflama-| ll Mt nelnflamatorii sau distrofice. infecţia virotică. extrasistole. ui cllttlr (<Ntn do sindrom miocardic. Pentru precizarea diagnosticului se vor face examene >m|ilomentare (teste pentru reumatism. disproteinemii. Se tratează reumatis-' i .

nlinventaţiei. mut rar sU:no/. cu tcrococ. al<V l i n i de supravegherea evoluţiei bolnavului. Au. gonococ.r. i . de respectarea repausului. I lonne. A C ' .5.i/d (|iupd vulvuloputillor. C(>lo ni. F. aplicării corecte a terapiei medicamentoase indicate.u ctoillcâ. Atoroscleroza poate să producă leziuni scleroase ale endocardulul valvular. l \ l e împiedică închiderea sau deschiderea compi o n l i i l l l o i .iliif>ă ettologie: — microbiene. .Evoluţia şi prognosticul miocardopatiilor acute depind de boala cin fon/fi.ilricealo stabilizate sînt cel mai frecvent (onv p'iiiin illsiin iliii. îngrijirile de tratament vor acorda atenţie deosebită repausului. procesul acut endocarditic se vindeca Iftsînd leziuni cicatriceale.3. roali/înd insuln icni •tiMio/e.înlerior. 3. In ciule» arditele lente. îngrijiri. i U hlenozn i n i l i . In endocarditele acute microbiene se constată leziuni inflamat") > <!<> rcguU'i de un cord nelezat anterior. a regimului igieno-dietetic şi de tr<i Uimenlul medicamentos. miocarditele acute se vinderft odată cu boala de bază. i l . sau infecţii microbiemt. ENDOCARDITELE Endocarditele sînt procese inflamatorii ale endocardului.iliifiă evoluţie: — acute (microbiene sau reumatismale). dar sînt posibile şi morţi subite (în convalescenţa difteriei).iuni asudate imlttl* . — mixte (reumoseptice). Claslllcarea endocarditelor: . i (cunosi ulii sul) dcniimircd di> boulă mitiuhi) > lenta aortlr. MLocardopatiile cronice au prognostic rezervat.n l i < . cu cantonarea germenilor la ai f -l nivel. pneumococ. cel mai des. în general. Nlnl lii-. — reumatismale. Lxlbhl ^i le/. In reumatism. putînd apare accidente acute. pn rare se pot grefa noi atacuri reumatismale. stafilococ. i l . Mai des apar în cadrul reumatismului poliorticular acut.' .ilomopatologic se constată leziuni specifice reumatismului în ti l nrulc s. mai ales dacă nu se respectă indicaţiile de tratament.i.ulu i' ni i n i l i n l a . I . treponema palidum). cauzaţi» de «genţi microbieni (sterptococ.c/iiinili' i K . — subacute (reumatismale sau recidivante şi microbiene mitl lente). cu prezenţa microbilor cauzali.n i. slcno/<i mitrtilA.ui subacute de natură reumatismală. îngrijirile privind stabilirea diagnosticului vizează cornplel.veniiiciiUiro s<iu arteriale.' . insulicienţo n i i l i . i n. procesul inflamator se grefează pe un cord Ic/nl .irea examenului clinic cu probe paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului etiologic. constituindu-se valvulopatiile cronice.

ir//j(i/o de.cui vlridans (60—75%). frisoane. «Iulie poate fi spre vindecare la primul puseu. n II detaliat la capitolul referitor la reumatismul BouillaudSo-f repaus. l Ini • ni un •uiDllorut mult «lupă Introducerea antibioticelor . urmărirea evoluţiei şi tratamentului curativ.i'uzd pe existenţa anterioară a leziunilor ifif(iuiii/(t pr/. antibiotice.cinictoristică do cafea cu lapte (cate au. corticoizi. ( I n bolii este luncjd. poliartrită cu caracter saltant. Unele forme de endonciito pot evolua cu insuficienţă cardiacă. efectuarea exploromplcinc.sc. laii). Fiind vorba de o reci-• m (i i numeşte şi endocardita subacută reumatismală recidivantă. tratamente balneare. antireumatice. chior după repetare. nu constituie un < liniere a (llnţ)iu)stl( ului. sufluri " (re se pot permanentiza indicînd organicizarea leziunii valvu-i xplorările biologico-umorale evidenţiază: leucocitoză. V. uneori embolii cerebrale cu •mu embolii in membrele inferioare.ENDOCARDITE REUMATISMALE l) l ndocardita reumatismală acută este endocardita din primul puni bolii şi se poate asocia cu pericardita şi miocaidita.S. dar mai alos pe hemocultuin<i|Hllvltat(>a lor. librinogenemie crescute. Nlaillococi. In unele cn/nrl oiţe > < > nlliiin din Ntuyele nicdulur. cu ii'iilentl. ' ».. ISndocardita reumoseptică reprezintă asocierea unei endocardite i M m o Io subacute cu prezenţa microbilor cantonaţi la nivelul lei (deci endocardita lentă).ltlv NC /^i/. ENDOCARDITELE MICROBIENE i '"locardlta acută este întîlnită în septicemii. cu starea generală alterată. sau se instavnlvulopatie stabilizată din cele amintite. meningococi. /i///n/e se referă la stabilirea diagnosticului. gonococi. Cel mai des agentul cauzal i.. septicopioemii.ntare. trtlu». Kudocardita reumatismală subacută rezultă dintr-un nou puseu uHiiiiil pe fondul unei valvulopatii vechi..H.. tratamente de prevenire a reciI. asanarea focareînfecţle. dar pot fi găsiţi şi alţi germeni l.vcr/. Hemocultura cu antibiogramă pen••illc şl tniUiment antibiotic este necesară. l/olnren agentului cauzal fiind n«riiilllilnginniA >1 Irnlninent nutlblotic. realizînd i i l n leumatismală sau pancardita. nhlwtlv al inimii evidenţiază semnele valvulopatillor an- i ni i>ti/. Ilemoculturilo trebuie oiectuatt "h'vni iu ncccs febril. . semne de nefrită în focar. cu evoluţie gravă.locardlta lentă este inflamaţia endocardului (lezat anterior de i M'Unitttism) cauzată de microbi. mptomele principale sînt cele ale reumatismului acut: febră moţi l terarea stării generale. enterococi).. sub-u paloflro e.

-. radioscopia toracică.G.evoluţia se urmăreşte (în afară de examenul clinic) şi cu ajuto» ml unor probe paraclinice.supravegherea evoluţiei prin urmărirea clinică: stare genernlfl.Tratamentul de bază constă în administrarea de antibiotice..). mai rar atero. pulsul. temperatura. hipertensiune mlerială. tonicardiace etc. care reclamă atitudine terapeutici «lilerenţiată. — efectuarea de explorări clinice şi paraclinice. igiena încrt* perii. psihică. tonice. care pot suferi variaţii cu semnificaţii ev«* lulive favorabile sau de agravare. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Prin hipertensiune arterială se înţelege creşterea presiunii flitt^ rial* pesta vnlorllo considerate normale. leziunile orificiale de insuficienţă sau steno/ă. miocardopatii şi endocardll* necesare unui cadru medical ajutător. uneori. Dozele mari de penicilină se administrează în perfuzii. în funcţie de forma clinic* • bolii. V. edemul. de eliologie.j • . mine.C. starea psihomotorie. boală infecţioasă. dieta adecvată (hipocalork'4.efectuarea tratamentelor indicate. Indiferent de faza evolutivă. zeci sau. a bolnavului etc. Penicilina se poate asocia şi cu alia (intibiotice. Kiite de milioane în 24 de ore). 3. de evoluţie.. diureza.. • • x i i i n c n do urină. T. antireumatice. subliniindu-se im» cesitatea asigurării repausului indicat. transfuzii de sînge. E. pentru stabil i rut diagnosticului etiologic. deoarece. cadrul ajutător bine instruit trebuie să < u« uoască „bateria" de teste ce se fac pentru fiecare ipoteză etiologici I i i discuţie (reumatism.A. V A L V U L O P A T IIL E Valvulopatiile au drept cauză principală reumatismul. permit sintetizarea sarcinilor principale de îngrijire a acestor bolnavi. Prin acest fenomen apur lulburări de irigaţie în fibrele miocardice. Noţiunile succinte despre pericaidite. endocarditele se pot complica cu insu» licienţă cardiacă. ateroscleroză etc.H. instalarea miocardopatiei ţi derompensarea miocardică. îngrijirile se referă la: •— sarcinile generale de îngrijire ale bolnavului. Tipurile au fost amintite la anatomia patologică. lues. stiiie. dispneea. cunoscînd posibilitatea emboliilor Itt unelo valvulopatii. cianoza.S.6. liniştea necesară cardiacilor. întru rnre penicilina se prescrie în doze masive (milioane. lllpt»rtonsluticm artorialfi eatu do fapt un sindrom.. . La indicaţia medicului se pot asocia după caz. hiposodată şi hipolipidică). trniiN* 1'iiuţiilo. scleroza şi tuberculoza. ca spre exemplu: hemograma completfl. tn cadrul cArutH distingem: . îngreunează travaliul muşchiului cardiac. hemocultură elr. tuberculoză.

Se instalează de obicei la adult. i .itogenle. .. asinii. nln exdiniiKil pentru llmptoni' nl>lorliv« Cd i t |l lncdll/dld occipital. Frecvenţa bolii este în jur de 80% din cazurile do ilniiMimo. determină o stare de neadaptare a organismului la <t|llln mediului extern.A. nUnit'iil<i(hi: regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exoIni în ultimul timp. autorii acordă sodiului în exces rol în produt lilpcl I c i I N l l l l l l i dl'teridlo. <fi diipn I I I M io infecţii se instalează hipertensiune arteriali .monte. ateroscleroză. între care amintim cate-(• nli.iluno fi p onto sfl fit» v in decată.l. incidenji lud după vîrsta de 40 de ani.<•.e Mihloctlve (palpllntll. i stimulii din mediul extern. 'perl intlinpl. De asemenea se cunoaşte rolul I M H I I I I I M I i'ldhordţi de glanda suprarenală.iilielell. h) hipertensiunea arterială simptomatică.. A. tumori cert* MU boli inflamatorii). . afecţiuni hipofizosupra- —iiix'lo afecţiuni ale sistemului nervos central (post-traumatic. IntcpAturt prinmillnl»).i psiho-fizică ca urmare a unei activităţi iraţionale şl nn liiNiilineiil<i. sau puternice. i instalată la menopauză.. i (iincldi/ i prin creşterou i^mpororă n lensiunll <iri dhcllfinln i ' o h l şl ge poate « l . boli cariirulnre congenitale.•. liK'lortl ( ndociini intră în discuţie întrucît se constată frecvent i l i ' i i N l i i i i e .iiiiole boli endocrine (hipertireoza. cu largi implicaţii medico-sociale..n) hipertensiunea arterială boală. IM tim p . '/•// Inlfcţio. boala hipertensivă reprezintă O i Intri importantă. prin cercetări numeroase. ! /// K // \ixtemului nervos intervine prin condiţionarea reactivităţii ' i n i In i l . • • . Moga şi colab. .!. (< i n i . îl m(icuid. şi din cauza cunoaşterii insuficiente a etiolo» «nIc. ce apare ca simptom în cadrul unor i iiiiiiscute ca spre exemplu: unole boli reno-vasculare (nefropatii acute şi cronice.inţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.. profesiunile generatoare de astfitl tflil.11. . Dintre cauzele recunoscute amintiatt tt'K-inil ereditar căruia i se atribuie un rol important. i n p i ! n . deoarefi i .itor. boala Basedow.. ccire şi în prezent este cercetată şi controversată. olx >•. lillop. denumită încă şi boală hipertonă sau hlptr* •iiiivi nrterială esenţială. încordările psiho-emoţionaw « I m pei m. Hipertensiunea arterială esenţială este cea mai frecventă şi est* • imlld cistfel ca urmare a evoluţiei sale.iinloţllc. Hipertensiciidocrine particulare sînt cele din hiperaldosteronismul MI (hnnlii Conn) şi hipertensiunea arterială paroxistică ce benefii t | n tltllailiont Op(>rcltOr. arterială.'. —mmle intoxicaţii. tromboza arterelor renale). lilp M rten. . Prin frecIM i>i prin complicaţiile de temut.. o perioadă lungă de timpi • îl c u creşterea T.i importiinţă unor deficite enzlmatlce ereditate. i. tuIhlHAll (Itt inid. i i mulţi autori descriu evoluţia bolii In sta* 11(1 m din !)<• iirtli didactice. i l f i instalarea mai frecventă la indivizi cu antecedentele eredfc* le hipertensive (mai ales de la mamă). i t hlpeilcn umed ditorială după anginc streptococlce).

i v. în spital se asigură condiţiile igienice generale cunoscuţii Se Impune cu ocazia spitalizării educarea bolnavului de a păstra r«-i| iililo i<|i(Miico de viaţă şi muncă şi în afara spitalului. eliMll .li( ui stadial al bolii se vor face examenele complomenlore pi ivind .l.). > < \ > J|c . IVnlm di. L u l M i l l. moartea survonud printr-un accident major. îngrijiri. M . Prognosticul bolii rezultă din prezentarea celor două forme clinica $1 ci evoluţiei: mai favorabil în forma benignă şi rezervat în formfl imili(|ii('i do boală. sînt mai îngroşate. în ultimii ani. croaliuiiiiMiiiii. mai filcs In ' . furnizînd date preţioase de diagnostic (arterelo ii l mai îngustate. cu reflex lărgit.otiMiila)i Iutei. iar venele apar mai sinuoase şi dilatate). ramolismente cerebrale). sau semne de encefalopatie peitonsivă. auditive. Se descriu două forme clinice cu evoluţii deosebite: — hipertensiunea arterială esenţială benignă. de instituirea şi conducerea tratamentului precum şi de conboidrea bolnavului.ă semne de hipertrofie ventriculară stingă (clinic. Forme clinice. între l şi 5 ani. < ••icotnrea ckMisitrtlilor urinui' '.r. greţuri.uiumul (Ilo loţlU .n c adăugăm răspunsuri favorabile şi în stadiul II şi chiar III. O tP t H . In r. cu calibru nerenlut. de echilibru.ue. agitaţie.nc • . Inmplicaţiile pot fi: cerebrale (hemoragii cu sfîrşit letal sau cu paralizii tiu pure/e. — hipertensiunea arterială esenţială malignă. Ti<il(im<-Mlul cu hipotensoare şi diuretice este necesar pentru tonifl vliitM bolmivuliii hipertensiv. Evoluţia formei benigne este mai favorabilă şi depinde de stadiul lipislarii. (•Misiunii «nieri'i ii > i in n> ii e| . I .>eiic|«>u» Iul fie epumro plasm ' < • u. Simptomele din stadiul I se menţin.m qroniâ.eilimontul urinar.A. S-a amintit posibilitatea vindecării în stadiul l. pierderea cu>ştinţei cu convulsii tonicoclonice. Examenul cordului evi•nţia/.ll < \- fii i (llllllllll.i nicilignă a hipertensiunii arteriale.r-tort.••. nelinişte. 1 di. ir/. Stadiul III este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut. Pe acest fond de hipertensiune permanentă survin crize cu interi mari ale T.Stadiul II: în această fază evolutivă valorile hipertensiunii se stall/.pii/ii.Kino:.. iar examenul fundului de ochi arată modificări ale • iM'lor retiniene. cardiace (angină pectorală. Forma benignă are o evoluţie îndelungată (ani sau zeci de ani). lm testu l prcS r 1<I lere. ! > • p i M i l i i i «leci-înrt'ii inlecţlilor urin. parestezii. în tot restul vieţii Mile. t>• • . hemoragii ale retinei etc. :. M I '. vărsături. Apar apoi Iburari de vedere. • •i trocardiografic).elor (examenul fundului de ochi. radiologie. insuficienţe cardiace — forme cronice sau insuficienţa cutii ventriculară stingă) sau renale (scleroze renale cu insuficienţă rediu cronică). po 'lud cea malignă are o evoluţie scurtă. ca urmare a noilor tratamente cu mu(tlciimcnlo hipotensoare şi diuretice.. inird miocardic. instalată brusc după unele eforturi. prognosticul s-a ameliorat şi In toi in. I aparatului cardiorenal (ex. In acest stadiu pot apare diverse •moragii (epistaxis. în caro teiosrleroza — favorizată de hipertensiune — are un rol important. constînd în cefalee inns<"i.

A. prin creşterea indicelui retino-umeral peste 0.l'. 'îl aproximativ 50% din persoanele cu această suferinţă. i esenţială --' • • noi hlpeitensiune . l . lipidograma. O ./mireu fenomenelor vascu/o-cen-hra/e. precum şi în intoxicaiicfl. l A.1i l< . se face prin exa• l lundiilui de ochi (F. prin creşterea tensiunii în artera centrală a retinei . Tratamentul curativ se referă la indicarea condiţiilor de viaţă şi meu igienică. Arteriografia carotidiană.C i / illlle. M .A.).T.islemică.1 . i i l e | e . i .llllll lll le le l \ <i ulnro tncArcnto ( • M l l A K .il.li • . '.iluncl < m< h \. în afara oricărei afecţiuni apare ca (. în faze de înco•unor nlectiuni intracraniene (tumori intracraniene etc. f î.'rir<ic/er/.).C!.C.l' O 1.A. Alimentaţia va fi hipoloilcrt (pentru a evita creşterea ponderală). a Bicolor uzuale. domină tabloul clinic.1 l .C. i muticul (iceslor forme de hipertensiune artei i.R.1 nt. poate să fie primară (boală) sau poate apare în cadrul ><ul«ilnte ca: fazele de început ale aterosclerozei. Hipertensiunea arterială regională cerebrală (FI.irleri.i esenţial.O.A. e l l'. şl T. cu • iili/me.C. 1 l l l. p e l II l . în cadrul cnllrl nhdominale.p .ilo şi zgomote în urechi. • 1 1 1 1 1 e. liviUirea încordărilor psiho-emoţionale.ll|e le C U c l.R. n l e i In rtlu persofinele nl e l . i • • li i| d |l.). în condiţii de hipobarism. de complicaţiile şi asociaţiile prezente. i '. care se aplică în funcţie de stadiul olutlv.R.A .A l. lipidemia. prin creştfMisiuiiii în artera temporală superficială (T.) şi a indicelui im iimeral (I. C IHli |l l e . trii eiidomia etc. i .T.) . in ie i ( Vl il d l il le . cu com/. !.1 i' 1 1 ţ ( ( lli 1|< lll '. electroencefalograma !.I' . evoluînd 3n continuare i/ H. Uneori sînt asociate ameţelile care.A.)o mare importanţă este dieta.A.C.H • lin . după administrarea • llcnniente (chinidina şi barbituricele).ln l)lllle u l n M .n > i ului In Hni|) nlll i• in|rt \ ilo i .! cu le tlle / c d ă începui şi predoml-••e pune mimai . reducerea grăsimilor ani-t| i' şi sării alimentare sînt principii pe care bolnavul trebuie să le Hre toată viaţa. apari min) ar/i'i/d/d si hi circulaţia sistemică.n e il v'nuc lllo coieludle.1 i '.curo scop se vor practica: colesterolemia.). Hvidenţierea H.•! i i'blla impoi i.1 n|l»>r»n ll.C.R. ' L I I . Obiectivizarea H. 1le . Se manifestă clinic prin cefalee cu caracter pulsatil. M 11. . •.1 i l l II | iiT ili 1 lo . II n . . Marin) Hipertensiunea arterială regională cerebrală (H. unde se evidenţiază modificări similare li* descrise la persoanele cu hipertensiune arterială esenţială sistel lJ .) este un sin• >m compus din mai multe simptome ce trădează o suferinţă vascui e i e i i i u i .K.A. a eforturilor fizice mari.U.A .1 p I S C ( >.) ijfi i .R.î l . Uneori se indică repaus cu o zi de post pe săptănft In care timp este bine să se consume numai fructe.55. intervenind după caz cu recomandarea schimbării lolul de muncă. asociată cu tul ii mi vi/u.>u • iiu l> r< u In d u .idiocirculograma cerebrală corespund modificărilor descrise.v//'ca cea mai importantă a formei primare a H.U. . • nli u :. VI!.A.K C.! de regulă occipitală şi cu evoluţie ondulantă.

Prin frecvenţa şi consecinţele grave. obişnuită. explicînd creşterea presiunii arterialo. cu depunerea de colesterol şi calciu în pereţii « t c i l i i l i . devin rigizi.n •' ţ! i. unt«i l / i l n l i .r>%. care îşi pierd elasticitatea.. singur sau în cazuri severe asociat cu fu/n» . sedativele şi psihoterapia stnt ca şi în H.. fonn. . aterosc loro/.v.H . înroti ' ! < • regulă seara la culcare.010 g) şi se creşte zilnic cu cîte o tabletă pînă la obţinerea efectului dorit (doza maximă terapeutică 5 tablete pe zi).ui ioc intro cauzele de deces prin boli cardiovascularii. Tratamentul H. Datorită acestor modificări apar o serie de consednl prin pierderea elasticităţii creşte rezistenţa periferică. — Este necesar să se asocieze depletive ca sulfatul de magncy. precum şi cu hipopresol în doze uzuale.7.unor ameţeli şi a unor tulburări de vedere şi de auz. nu dus In forinulnron noţiunii du „lactorl d» . dar care începe din tinereţe.A.iu'fl < domin ( i i obstrucţii arteriale şi instalarea accidentelor acuto.R.E. apoi se scade treplnt ptnă la doza minimă eficientă. l i!<>|>.R.A. .A.1 sini inului nervos contrai şi rinichilor.C. Tratamentul H.'"m/d în tablete sau chiar injecţii i. — Se asociază medicamente reglatoare ale vasomotricităţii: //y» dcrţjină. iar lumenul arterlnl 1n<|iisloază. scade sub vnlo^ rilc de 50 mmHg şi cînd bolnavul se simte bine.idolilor ctlopatogenetlcl aro maro Importanţă pentru ton < ' In im illf'o-sdiillnre.E. boală este similar cu cel din orice H. Uneori ceîaleea cedează după infiltraţia nervului Arnold cil novocaină sau xilină (0. devenii un obstacol pentru inimă.R.Milm i lor. n i .C. Ea constă din tulii rfirl motabolice complexe. Cura de sulfat de magneziu Nt» l. n <ilcs în teritoriul coronarian şi cerebral.5—Î%J.iiog<>nlc. Rezultate bune s-au obţinut cu befan'« dină şi clonidină. administrat în doze crescînde de 3—6—8—10 cm3 i. simptomatice se confundă cu tratamenhil bolii de bază. ATEROSCLEROZA Este o boală care în majoritatea cazurilor se manifestă clinic In • vtrstă mai înaintată. ( n I . Se începe cu două tablete la zi (o tabletă aro 0. 3. precum şi penii u aplicarea unui tratament corect a acestora. Se insistă pentru evitarea fumatului..v.. zilnic. RB« •/. cu următoarele particularităţi: — necesită o terapie hipotensoare mai energică.A. îngustarea lumenului arterial produce un deficit de i r i < i ' i ţ l e (i'. un rol important atribuindu-se dereglării m tnbolismului lipidic. diureticele. — Regimul igieno-dietetic. 5 cm zilnic în 5—6 şedinţe.. I l.u l Uitul tratamentului se consideră bun cînd T. sls« lomică. slstomatl/nroa ctinoţiUiiţuluf «!•• r i » n ifft bonlă. chemate sfl dosfăşoare lupta do combrtteu» a n iot i > " i i .A. ir o timp de 12 zile. la zi timp tn«li'lungat. Dihidroergotoxină sau Redergină 3X1°—15 pic. Alrrosrloro/a favorizează hemoragii intravasculare. suferinţa cea mai mare fiind la nivelul coronarelor. ut filcs sistolice.. S-au obţinut ro» /uitate cu guanetidină.C. Nivelul cunoaşterii nclunlo.lu ''..

1

istenţi în rîndul unei populaţii studiate. Aceşti factori intervin defa-'rabil asupra individului, mărind riscul instalării unei complicata, cvent cu sfîrşit letal la vîrstele încă active, sau urmate de sechele i incapacitate de muncă sau reducere a capacităţii de muncă. Studiile epidemiologice asupra acestor factori de risc au scos în idenţă rolul eredităţii, al factorilor genetici, pe care acţionează o se•• de alţi factori ca: viaţa sedentară, profesiuni care se exercită în udiţii de sedentarism, alimentaţia neraţională prin obiceiuri sau tra< ţ i c în care se consumă în exces alimentele grase de origine animală >yate în colesterol), hidraţi de carbon şi sare,- fumatul, alcoolul, obei.itoa, hipertensiunea arterială, guta, diabetul zaharat, infecţiile,- viaţa (ossantă se numără de asemenea în rîndul factorilor de risc. Cu cît un subiect acţionează un număr mai mare din aceşti factori, cu atH '.'•u/ bolii pretimpurii cu consecinţele sale grave este mai mare: riscul ''•v /o în proporţie geometrică! Simptomatologia. Boala apare clinic în fazele avansate şi este raM'lcnslică teritoriului în care se manifestă cu precădere (aortă, comun-, «irtere cerebrale, renale sau artere periferice), în afara simptoi > | i > i ciiro trădează suferinţa organelor, ateroscleroza poate fi răspuui l n i i i c de tulburări psihice (memorie, caracter) ce pot merge pînă la menta senilă. Tratamentul aterosclerozei. Cu toate progresele înregistrate nu se • >« ! » ' vorbi încă de un tratament eficace al aterosclerozei; de aceea, în M * II | nrcslci boli, profilaxia este cel mai bun tratament. Mrt,vnr//e profilactice se adresează acelor factori de risc, ce pot fi iMiiniiţ<iti prin educaţie. Ele vizează combaterea sedentarismului, evi• Inrlorilor stressanţi, odihnă activă, recreativă; se recomandă cît mişcare; mersul pe jos în pas vioi, cel puţin cîţiva kilometri lsmul, gimnastica, jocurile sportive în aer liber, în natură, gră-, plivitul, sînt cîteva activităţi care implică mişcarea şi deco-nervoasă. Se vor evita toxicele uzuale (fumatul, alcoolul, ex-• '«ifca). iic-ccsară o alimentaţie raţională însuşită de fiecare individ, cu i'-rtive de restrângere a difuzării alimentelor care constituie mc.. Alimentaţia raţională va reduce regimurile hipercalounse şi hiperglucidice, combătîndu-se aceste obiceiuri încă <•, cînd de fapt se formează „gusturile". Raţia lipidică va cuiiitin 1/3 grăsimi vegetale, în locul dulciurilor rafinate sau ' • « , hipercalorice se va forma gustul copiilor pentru fructe, mişcare, odihnă recreativă. Regimul acesta se va aplica ri» •«•opul tratamentului curativ, alături de medicaţia vltami-'pfl, hopariniră sau care inhibă sinteza colesterolului, dupl medicului.
.18. BOLILE ARTERELOR CORONARE 3.8.1. ANGINA PECTORALA

i .H om esto un sindrom clinic caracterizat prin durară rnmctcr cnnsiilrtlv, tnHotltă d« o stare d« anxietate/ â ritmic in uinAuil ntlnţi, m<<mbrul luparlor ittng ptnl In

ultimele două degete şi este declanşată de regulă de un efort fizic, dm si alte cauze pot interveni (frigul, emoţiile, mese copioase). Spre deu scbire de infarct, durerea încetează la înlăturarea cauzelor sau la adj minislrarea de coronarodilatatoare (nitroglicerină). Etlologie-fiziopatologie. Cauza cea mai frecventă este aterosclero/ nilcrelor coronare, care devin insuficiente pentru aprovizionarea nm nmld cu sînge oxigenat a miocardului. „Foamea de oxigen" se tradm prin npariţia durerii, al cărei mecanism este explicat prin acumulări' (Ir produşi metabolici care ar excita terminaţiile nervoase din mioccinl Şi uite cauze pot sta la baza anginei pectorale (unele valvulopatii ani licc, miocard insuficient, anemii etc.). Simpto matologie. Diagnosticul bolii se face pe baza analizei cnr.n iciclor durerii descrise. Examenul fizic, cel mai frecvent, nu decelcii/ •> •. ' •muc concludente, în unele cazuri se pot pune în evidenţă semin'1 hol i i de bază care se manifestă cu crize anginoase. Explorările paraclinice (electrocardiogramă, radioscopia cardiopulmonară, explorări pentru ateroscleroză, reumatism, sifilis, anemlw rlc.) completează investigaţia clinică. Evoluţie şi prognostic. Bolnavii cu angină pectorală pot face infarct inioriirdic; uneori pot surveni morţi subite. Prognosticul este deci rp' • l Vili.

" g ( ^ *

•II

îngrijirile terapeutice: se evită eforturile fizice, frigul, emoţiile, m«« ••••Ic copioase. în crize, se administrează nitroglicerină (o tabletă sublingual, t'» se poate repeta după 10—15 minute). Pentru prevenirea crizelor s-au obţinut preparate pe bază de nilrfi(l (•n ic tm o acţiune mai prelungită: pentalong, cîte 3 comprimate po y l tif/o/o/ (segontin) 2 —3 tablete pe zi. I,o indicaţia medicului se pot utiliza preparate betablocante <idri» i i c i ţ | H ' c ca: propranolul, inderaî. Ca Initament cronic se administrează: agozol, intensain, indutUl oxtlluvil, spasmocromona. In cazuri indicate se poate folosi şi medicaţia antiaterosch'rotU'ii faar/ero/, clofibrat).
3.8.2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic este o mare urgenţă medicală, care dacfl n piodus moarte subită la instalare, rămîne de temut în continuata.

1

f'

Anitomopatologlc se caracterizează printr-o necrozd iachemln <ii'nld, însoţii do manifestări clinice dramatice. Cauza principală aboli i'.slc (itarosclcro/a, care determină fie obliterări (irombozo) complod l(i nivelul unor rnmuri coronariene — mai frecvent la nivelul v«Mitil nilului «ţinu, care oiţe cel mal solicitat — fie hemoragii tn „lublnthiin < oronnrlanft", doclanşlnd o insuficienţă coronariană acută de lunţja du* iată, a cftrol con»«clntH eite o /iecrocd Itctietnlcă miocardica ex///ivd,

oa noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de vadcoarece ajută la înţelegerea necesităţii repausului absolut la nis care cruţă efortul inimii şi creează condiţii ca ţesutul mlo-"cro/at să se cicatrizeze. loqla. Pe fondul unei ateroscleroze, boala se instalează de rel 'd 40 de ani, dar în ultimii zeci de ani se observă şi sub acoaii. Iu antecedentele bolnavului pot fi prezente accidente vascunlllnlc, obezitate, diabet zaharat, tabagism, stressuri nervoaM n de ungină pectorală. iHninntologie. Boala se instalează dramatic, de regulă brusc — < i ir/iiii însă se pot semnala simptome prodromale anginoase — Ini A vreun efort fizic imediat, în repaus, frecvent noaptea cu *pnnciH bruşte la frig sau ca urmare a unor stressuri psihice. IM- n durere atroce precordială, mult mai intensă decît în anglna iî < 'ii caracter constrictiv şi cu iradierea largă. Bolnavul este ion, are senzaţia de „nimicire" de „moarte iminentă", este durerea iradiază atipic: în regiunea cervicală stingă, în maniillnd o nevralgie dentară sau, din contră, poate iradia In 1 1 ilft a toracelui. Alteori durerea iradiază în regiunea eplMinltnd o perforaţie de ulcer, spre hipocondrul drept, simu-• ti H taxii'ă biliară. •1 nu rofloo/ă la nitroglicerină, durata ei depăşeşte 20 de 'i 'Ifvino tahicardie, slab, filiform, iar T.A mai ales maxi nllt» normale (dacă bolnavul este hipertensiv, T.A. sc| i|n nvuU» înaintea instalării durerii), iiit»l« (!<• debut se pot asocia tulburări digestive (grei <\\\), liipurtcrmia moderată putîndu-se instala după clt«
1

n*l.- l . i p t u l că anturajul bolnavului intră în panică con-: In n. |i. iv. nea stării lui. 1 1 -i descrisă este tipică pentru infarctul clasic. MI / I /< V . In practică pot fi întîlnite numeroase cazuri " ' ! • • in ( hiar fără durere, cînd pentru diagnostic, In 1 . ! • , slut nocosare aprecierea critică a antecedentelor unic » " , i . - uşor r l i > pus în form ele clinice tipice şl se '" < - i < ( |. n i i - i o r ,,i siinptom(?lor clinice, care, In condiţii <n|i|ţi|i' . i / . i < n d.iic clinice şi paraclinice: •cv< ni pi-• . ! . - in M C ani, clar slnt num eroase cazuri • • • nhi' . - i l > . n i i . i i n iiimntorlintft n i . n < ! • • • . mi IM ic mloc.irdlcn după vlrsta <l(»
< < l) (|.h l Mlll l11lll ,11
L

1 1 . ' şi < > l " ' / , 8 )

Klnnli'loi ( . î n l i o v n ' . i nlarc m n n l i ' i i'dcntal»

, a o i"

'i f l t " i. n• '( | i i n p' i > > M .I I ! . . n a u a f i l i « r ' I

1 iplnmolorIM « 'n i . . . i i ' i 't ' l f' l i ' s c i i ' i' liră/ •« vi n i\ alm p to in ri 'i n iip n c, cam p o t d iu u U g rav i' ţi

Iiitale erori de diagnostic la bolnavi cu ulcer, litiază biliară, obezitate, di -oarece şi aceştia pot face infarct miocardic; — starea de şoc (caracterele pulsului, valorile T.A. interpretate critic); — aritmiile posibile, interpretarea zgomotelor cardiace, a semnelor do edem pulmonar acut, de insuficienţă cardiacă; — examenul cordului poate evidenţia prezenţa frecăturilor pericardice (pericardite de infarct). Examenele paraclinice pot furniza următoarele date: — leucocitoză (creşterea peste normal a numărului de leucocitoji — V.S.H. şi coagulabilitatea sîngelui cresc; — glicemia şi fibrinogenemia pot creşte; poate apare glicozuriai — transaminazele serice cresc în primele zile peste normal (TGO«« transaminaza glutamic-oxalacetică în special); — electrocardiograma dă indicaţii preţioase asupra existenţei şi lo calizării leziunilor, fiind deosebit de utilă în diagnosticul diferenţial cu sindromul intermediar,— scintigrama cardiacă arată extinderea zonei necrozate. Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este lungă (minimum 6 săptămlill penlru cicatrizare), iar prognosticul este rezervat. Moartea poate surveni în procent ridicat prin fibrilaţie ventricu« larft, odem pulmonar acut, ruptură cardiacă. De temut este colapsul, caro poate surveni la debut şi în primele săptămîni. îngrijiri. Fiind o mare urgenţă medicală, este necesară cunoaşterii conduitei imediate de care depinde adesea viaţa bolnavului şi cară ia po.ilo sintetiza astfel: d) liniştirea anturajului care intră în panică; h) liniştirea bolnavului, acţionînd asupra stării psihice prin mim! ni.'.li.irea unei fiole de papaverină în ser glucozat i.v. şi a unei fiole <h niinl<iin (morfină) ce se poate repeta la nevoie după 1/2 de oră; i l combaterea colapsului (vezi capitolul colaps); î l ) asigurarea repausului absolut, inclusiv atunci cînd transporlfln boln. ivul la spital (sugestiv spunem că bolnavul „nu are voie nici > • • • In sj)ital bolnavul este îngrijit atent, în mod permanent, respecttn du : . < • întocmai planul terapeutic fixat de medicii de specialitate, căit prevede ritmul administrării medicamentelor orare, la 2 — 3 — 6 oro, li' f u i K ' l i e de situaţia concretă a fiecărui caz (analeptice cardiovascular» 1 liomi.siicciiHit de hidrocortizon, heparină sau alte anticoagulante, sndn llve, librinolitice, cardiotonice etc.). absolut la pat este păstrat un timp limitat — mult scurtai
In ultim ii m co ice ln rd
f'll|ii'.ISC<1";

5- 7 -10 — 15 zile în func ţie de exlinderea nocrn/i' iii (m ărimea inimii, complic.ilii de.). i trebuie Incopnl.i c ît m<ii devieme r;iv e posibil, In tu i|>oi n mllniloi, l ) r , i ( < - l ( > r , .1 «dive, fncopind cu p flllfi lll In llll lo •.! p .i ln mi şi.nr.i l i .i et » (Io/iile i|i|onielih, sub deqotolor, <i|HH • ' • ' " . l e p l t i e c M l l i l l IBCUpeiatorll. membrei »! iniei i». ne, ridic<ne in şr/.ut, apoi r*'
li c c .M (le c u r le lu i-.i ltu â 1 /ie in d 1 .i o ir.il ă, O P l X re | HuV i |l n a C ie f 'l " e *ra fid lO '('Iflllz t a

ţll .n » IU

Psihoterapie este absolut necesară. Se va insista ca bolnavul să In• rfl vindecarea este posibilă în majoritatea cazurilor şi că va pu<t\ reia activitatea anterioară, dacă aceasta nu solicită eforturi ire sau psihice deosebit de mari şi dacă locul de muncă nu est* H'.'isiint. în aceste condiţii va putea să-şi reia activitatea în alt munca compatibil. După trecerea perioadei dureroase cînd bol• ' liniştit, trebuie să-şi facă singur analiza asupra vieţii şi actl(interioare sub aspectul factorilor de risc amintiţi la caplto» li-roză şi să înlăture aceşti factori de risc. Mulţi bolnavi şi-au omplet felul de viaţă postinfarct şi evoluţia ulterioară a fost Srt nu se uite că infarctul a fost numai un accident al unei ' n l -- ateroscleroza — care rămîne şi după infarct şi trebuie 'nr nn-dii le revine rolul de a asigura un climat igienic, de lilc.1 .1 bolnavului, a familiei şi prietenilor săi. Asigurarea p o i . i l ' ' , a scaunului (la nevoie se pun supozitoare cu glicei l m i i l m dietetic indicat, ajutorul pentru alimentaţie, mai ales ' • i rr|>.insului absolut, ca şi educarea familiei bolnavului, slnt " i n i l . n i l e ale cadrelor medii. • iieln/i1 complementare pentru diagnostic, menţionate anterior, " I i i p . i t sau cu transport pe targa în condiţii de repaus ab1

M rt v i. i ţa.

H | , n l i n rrcui unei perioade de 2—3 luni se evaluează capacita""nu ,i i n indicaţii dacă este necesară schimbarea locului de • n M UiilcKM temporară (6—12 luni) din activitatea profesională .....p M » continuă măsurile recuperatorii: mişcare dozată, cultură MI din, llpidoconversante. / ( ( i l / / / e ;mic//co de recuperare în infarctul miocardic. <> iirij/(1 (primele 20 de zile): • nrjIoiHi împotriva efectelor decubitului prelungit (escare, ii i-, hlpotrofie musculară, stază venoasă, tendinţa la em•.lin ie ortostatică etc.) prin masaj, mişcări active, mobili•»lilct Individualizate în timp), iH'ţlonn împotriva descurajării bolnavului şi a fenomeneprin psiliotorapie aplicată bolnavului şi celor apropiaţi, 'iiwi/r.sren/d (următoarele 100 de zile): l>|(ilo(jicc vizează recuperarea unei condiţii fizice nor-"iinont l'izic, la început sub observaţie medicală, apoi iilii>, >|i' lndlvidu<il(i sau do grup; « I n iiioli'.sinndi'' iiulividii(ili/nt(\ în funcţie de fl«card (i luni): i d (in l lll fi/ic individual sau nml r<ilnnre n •I. iini'.iii uA de nlnlc (iMiscblIn (ictlvltftt'l t>rn|eih puii', uvnlui*n/A i se rnntlnuft trntniiientnl prnfesloiuil pnrtinl (dclivllnle cu noiiiiii cu NIIII Iflitl Nchluilxirnn locului (Io n |iiiileM|onal total clnd •« lnc'adren/.A temporar tn qra-

Reluarea activităţii profesionale trebuie să se efectueze treptat, la început cu program redus cu 1/4 normă, cu evitarea suprasolicitărilor de orice fel şi a stressurilor. Foştii bolnavi vor fi repartizaţi numai în prima tură, eventual în tura a doua, în nici un caz în tura de noapte. ; ; < • contraindică şi locurile de muncă în care se degajă oxid de carbon • . . i u cele insuficient oxigenate, în continuare fostul bolnav va fi urmaut do medicii de specialitate (cardiologi) care vor aplica măsurile recuperatorii medicale în completarea celor socio-profesionale efectuate la nivelul locului de muncă şi în familia sa.
3.8.3. SINDROMUL INTERMEDIAR

Este o suferinţă coronariană acută, care se manifestă clinic asemănător anginei pectorale, cu deosebirea că durerea are o durată irui'. lunga, depăşind 20 de minute; se poate instala în repaus şi nu cedea/.S I<i vusodilatatoare coronariene cu acţiune rapidă. Examenul electrocardiografie nu evidenţiază însă semne tipice de necroză miocardici, Pentru diagnosticul cert — care necesită excluderea unui infarrt miocardic — este necesară observaţia, investigarea paraclinică şi trnl.niKMit de durată, deoarece se poate instala infarctul miocardic. Cond i i i l i i în perioada de debut trebuie să fie similară cu cea din infarct, spre a evita erorile fatale pentru bolnav.
3.9. INSUFICIENTA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom, o stare morbldl» In cure inima nu mai este capabilă să asigure irigarea celulelor şi ţeiU* l i n i l o r . Orice boală cardiacă sau vasculară care creează un obstacol I H ' i i i i n adaptarea fiziologică a inimii duce cu timpul la slăbirea muşchlu lui c.irdiac, care devine din ce în ce mai incapabil de a se contrariu
e|i< M 'llt.

l .1 începutul suferinţei, inima îşi mobilizează forţa de rezervei pilit flliiii'iirea fibrelor miocardice: este faza de hipertrofie. Cînd forţa di» rozorvă este epuizată, urmează iaza de dilataţie a fibrelor miocardice car« exprimă „obosirea" inimii şi deci apariţia semnelor de insuficienţi cardiacă. Insuficienţei cardiace cronice i se mai spune şi congestivă spie « sublinia staza sanguină periferică (vase, organe) cu imposibillt.il' Inimii de a satisface o circulaţie normală, în raport cu necesităţile < ! • moment alo orgain.inului. litlnloglc. Con/'-le insuficienţei cardiace slnt multiple şl orii. M . l l n t i e c<iir/'-le « •hii!i[ato Iu etiologia generala poate duce la instalm. n iimilicicii[<'i v,,1.1,11, afecţiuni ale pericardului, miocardului, encloi m . tulul, cn vi ' • " ' . • ' • care măresc rezistenta periferică (arterioscloioafl, ilpi'iiousliii" ,iirimlă) pot conduce la docomponsarea curdlacfl. H«>nmliitlra cu i n . i afecţiuni toraco-plcuro-pulmmiaro ca: deforînnţll M|« :'Ull«'l torn. i Iproamfliemul, gclem/e pulmonnro, H! m 11/.o

creează un obstacol pentru ventriculul drept, determinînd corii nionar cronic, care duce cu timpul la o insuficienţă cardiacă i rilllcare. Insuficienţa cardiacă poate începe ca urmare a intrării m(ft a ventriculului sting sau drept.
lunM-m deci: <lii|iit localizare: insuiicienţa cardiacă stingă, dreaptă sau globală, cxprimtnd in uuferinţă a ambilor ventriculi, indiferent de ventriculul care a cedat > i n pa «voluţie: insuficienţa cardiacă acută sau cronică. Insuficienţa oculţi ni di(<nptă sînt urgenţe, care necesită intervenţie rapidă.

im li-risticile principale ale variatelor forme clinice de insufi• «mllacă. liiNiiflclenţa ventriculară acută stingă se datoreşte unui obstacol i " l nli-cţiuni ce interesează ventriculul respectiv, care duce la ' llnlcd bruscă de a mai pompa sîngele în arborele vascular. Sini i i i t n i ' l ti atriul stîng şi în plămîni. Capilarele pulmonare se dl•- < iiiiijcstionează şi se produce extravazare sanguină în alveole, " n|inr<» eliminarea sputei seroase, rozate, aerate. / >m<-/<> şi tratamentul insuficienţei ventriculare acute stingi iiduic, edemul pulmonar) au fost descrise la capitolul de se« • «Iul pulmonar acut exprimă o insuficienţă acută a ventriculu* ' 'nir/.ii coa mai frecventă este o embolie (tromb desprins de i" lormnre), care obstruează artera pulmonară sau ramuri BMl nuii mici «le ei. Cu cît trombul este mai mare, cu atît prOfl•.!»« mai yrav (moarte rapidă). Tromboflebitele — cauze ale inilnioiHiic — pot apărea frecvent postoperator, postpurtUM, im, fnpt care reclamă atenţie la examinarea bolnavilor, cu î l , «jiu1 M Io diagnostica şi trata la timp. iinii'/i' np«r do obicei la mobilizarea din pat: bolnavul se ' 1 9) rado, uneori murind subit. Alteori, brusc, apare o dulitiicordiulâ, imitînd un infarct; se instalează cianoza Inp'tflto tnsft şi lipsi) şi dispnee. Anxietatea, starea de toc Unilioliilo mai mici, unice, pot evolua fără sfîrşit letal. tini rtiruf/v; principalul ar fi descoperirea focarului embo-i Itntnt înaintea declanşării sindromului. ixilnovul a fost salvat, trebuie descoperit focarul şl tratat «l»i<l<una, care poate fi fatală. acut se combat: j i i l u nilalglnsau morfină}
K

|iM io|(.(|lcQ ca uza tn n ro ale hip e rten siu n ii p u lm o n ar* m iiin • 'iioH , ropetatA la nnvole după 1/2 — l — 2 ore, afro* ini
;

nn\ i/irt l % |.v. i U ' nttllHlIi
;
Iii ft

IM

u lu iN U p o ate ad m in istra n tro fa n tln ăi

c) Insuficienta cardiacă congestivă stingă se caracterizează prin progresivă. i .1 ineiiiil clinic actual.! de «n.'Hunului. cu aspect de stază. Simptomele principale ce caracterizează acest tip de insuficientă nit: cianozâ intensă (mai exprimată la extremităţi). i volulin< . Diagnosticul clinic se face ţinînd seama de antecedente •. tr î l ' rnh|)«H tnren Indlcuţlllor (le tinlaiiieiit amliulaloi. i l c n l(Jtipliul dei i a t u i a bolii de ba /. In fiecnre raz se va face diagnosticul l.i|>oi Iii repaus. Ximptome extracardiace în insuficienţa cardiacă. aritmie. turgescenţa venelor.Lvoluli. i e cronic. o) Insuficienţa cardiacă globală este des întîlnită în practică şi Intru» iif^te simptomele cardiace (descrise la insuficienţa stingă şi dreaptl)» • lripne<> (uneori mai puţin exprimată). La începutul decompensăm dispneea apare la eforturi mai in ar l pentru ca progresiv să apară la eforturi din ce în ce mai mici. cianoză cu tegumente reci (din • . turgescenţa venei >r superficiale. tahicardie.i is i i l i c i e n l . mai ales jugulare..u. Staza pulmonară favorizează infecţi i l«>. . hepatomegalia. \ t r * lonalfi). d) Insuficienţa cardiacă dreaptă se explică prin incapacitatea ven triculului de a mai face faţă primirii şi expulzării sîngelui venoi. posibile trassudate în cavităţi (hidrotorace. vărsături. precum şi mărirea ventriculului stîng. oligurie. somnolenţă sau semne de . stază pulmonară. difn conturate.< evidenţiază prin tuse. silind bolnavul să ia poziţia ortopneică. La unii bolnavi putem întîlni dispneea de tip Cheyne — Stokes. semne de suferinţă digestivă (anorexie. Cianoza In acest tip de insuficienţă cardiacă este mai discretă. hepatOine(|<ilie. Acesta stagnează în vene.. Timpul de circulaţie creşte. insuficienţa stingă se răsfrînge şi asupra ventriculului drept. greţuri.volu|l<>. caro la rîndul lor agravează şi mai mult decompensarea miocardului. complicaţii şl prognostic. exprimînd gradul de decompensare a miocardului V<<nlrlrul<ir.i(|itfl(l» pslliicfl. . de dolir. edeme sau transsudate în cavităţi. care apare în cursul . durui l tn epiqaslru şi hipocondrul drept)..i |iuiilp surveni ork'Ind. ficat. realizîndu-se o insuficienţă globală. proteinurie.i şl ptou u i i ' i . azotomic . . ritm de galop) arată afectarea miocardului. i.simptome nervoase: cefalee. lixamenul radiologie evidenţiază aspectul de hiluri mărite. Moait<. iar diversele aritmii (puls alternant. Staza pulmonară . halucinaţii — „nebunia cardiacilor". ascită).in/a stazei periferice). edeme mari (edeiBi • illnislre). lixamcnul clinic şi electrocardiograma evidenţiază semne de mflnre a ventriculului stîng. raluri crepitante la baze. Cu timpul. semne de suferinţă renală (oligurie. reflectînd suferinţa tnlieifului organism: . mrcorn l>llcfltlllii InlectloaM' Iri'j'vonto ngrdvea. periferie.semnele de bronşită. hidro* |M'ijc<ird. de < orectiliidinen < i l montului.. oligurie.

iniţial 3X 10 pienluri 3— 4 l . P entru diag no stic şi evo lu ţie se fac exp lo rările p araclinlce llcnlo. h i p o l i p i d i c ş i h i p o s o d a t . r / . S e va controla riguros pulsul şi diureza care se notează graclluroza indicîndu-ne şi evoluţia (o diureza m are indică o evoluţie l i. > • • > • tulniintsIn'u'/. i ion m edicam entului tonicardiac revine medicului în funcţie • U nic.1 0 g p e z i 5 z i l e p e s ă p t ă m l n f l « (in 0.1.i i nil < ' . lnnp • >' Ilece l .! deill 11 i'ţi IH 'I i'. o ezet î n c e p e c u d i g i t a l ă r a p i d ă s a u l e n t ă .il t •iiiln l. o s / r e a s t o n î c a i d i a c e l o r e f a c e l a i n d i c a ţ i a ş i d u p ă p o s o l o g l a do s IA m edic.40 g / . i ninsă va fi cu 2 — 3 ore înainte de culcare. in do/. • i ' l i l l C . i i. evitînd supraîncărcarea cu lichide.1 0 g pe zi. ... m ai ales M U ilu card ie sau tahiaritm ie. In tunlrnrdlac nu se vor <i<linlnlnlrn propurd/n «/ .«e ndminr.llo). I/K . i 1. C adrelor m odil le i r l i m do a respecta doza. < i p o i s e s c a d e t r e p t a t . în fu ncţie de gradul de insu'l<1/ v j u x l g c n o t e r a p i a e f a c e l a ş i d u p ă i n d i c a ţ i i l e m e d i c u l/uni /. N lddcilnlsînt preparate d o digitală. i i m a r i . ti m p î n d e lu n g a t s u b o b s e r v a ţ i e m e d i i ..s e s o m n b u n ş i s u f i c i e n t . (ol i o l .îng rijiri.itam entul curativ are ca obiectiv com pensare a cordului ce se reai printr-un com plex d e m ijlo ace: r e p a u s u lv a f i r e l a t i v ( m a i r a r a b s o l u t ) .h r «l NtroluiitiiHi nn IM.n picături încă cîteva zile şi se răm îne la o do/n do î n t r r -'i p l c r t l u r l p c > z i .i educe sodiul din alim entaţie. l i n p n ' ţ l i i i i o i ' i p n l i i i • ..i.i^ n i A N i i l l i in h'l i li n. i i l n | i (!< l . s a u p r e p a r a t e d i n 'e!x•-• digitală (digitalin ă.din fioln. s « n a c ţ i u n e ş i o e l i m i n a r e m a i r a p i d ă .ipoi cile <> holn pe /i.m ..c a r e g u l ă g e n e r a l ă s e a d m i n i s t r e a z ă l a î n c e p u t •I n — u m i l . dig ox in . î n p o z i ţ i e s e m i ş e z l n d ă neo) sau în poziţia cea m ai com odă pentru bolnav. deslan osid.'iliod /n pi' i i l o o rală s au în in jecţii intravei c .Ct Imwllut f/n/xJ i/o f//y/N//d (oslo noi osară o pun/A do cttovn /.s e d o z a m i n i m a me r n tp îndelungat. i < u e 0. cedilanid). c n ro d u c la in to x ic a re a o rg a n i s m u l u i.2!) mg).••«• dni>fl t i r u l u i .20— 0..v. la fel d oza şi ca lea de adm inistrare.nliil. cu •n<i i i m .s a u b r a d i c a r d l e . S e p u l n d i n i n i s l r a ş i d o / o m . d i ' regulii Inipienn. 4 zllo < l l n n no ndm inistrcază în picături.1. Se poate începe cu pulbere de digitală purpul .cnre s o ndmim . m e n ţ i n î n d u . " p o n t o î n c e p e c u t r o f a n t i n ăd a c ă e s t e n o r m o .!'• i '(tfiliu/. f i i ) g po zi tim p de 4 — 5 zile (doza de atac). în încăporu A ţ ii a s i g u r î n d u . apoi 0.H o ş l u l t e r i o r s e c o n t i n u ă c u 0 .il. i < i | din alim ente uşor digestibile.10 g d in d ou ă în d ou ă z ile sau 0 . t f ţ l i m u l a l i m e n t av a f i h i p o c a l o r i c . In p i m ' i mumii { i î n m l n l i . f ă r ă s ă c u m u lp o n . urm ărind toleranţa şi fenom enele de 1 1 . Se exclude tem porar i.

cosnldon-retardi p^idutln-knlicrcin). i v u lui măsurile de continuare a tratamentului.W. La indicaţia medicului în uncie ' .AIAturl do medic. cadrele ajutătoare vor contribui la educarea bol' navulul In co priveşte regimul alimentar. tulburări de ritm 9! de conducere (vezi intoxicaţia cu digitală). ale plexului brahial. pentru ca la sfîrşitul cri/olm xi npniti roşcată ca urmare a hiperemiei prin vasodilataţie artorinlfl •îlmplmimlologia este declanşată mdi ales de frig. mcdicaţia adjuvantă: în afara medicaţiei diuretice. «III IN . traumatisme prin iiNtrutn<Milcle vibratoare — la dactilografe.i cu scdative şi antibiotice în cazul infecţiilor şi vitamine mai al«'i din ijiupa B. infarct miocardic. Reamintim că după compensare. spre a evita subdozajul 9! supnidozajul. emoţii sau oboseală < 'inr/. modul de viaţă şi de activi» tatu după compensare. alături de tonii .col «l bolii de bază. vărsături. aldactone (spironalactone) prevenind Npolln'-'i organismului de K prin administrarea intermitentă a acestora de '' . leucemie.mii i de insuficienţă cardiacă se practică emisia de sînge (3—500 cms). BOLILE ARTERIALE FUNCŢIONALE BOALA RAYNAUD Aupect clinic. colaborarea cu nn>..'! ori pe săptămînă în condiţiile unui regim. bogat în potasiu s«u prin 'iduiinistrarea de clorură de potasiu l—2 g pe zi. se vor indica boli i .1 0 .cl.s c bolnavii şi instrumentarul. iionu> — traduse clinic prin paloarea dureroasă a degetelor. diciil schi şi cu cadrele medii. Boala Raynaud se manifestă prin spasme arteriali' î l ' . IM Ifpn.1. oferind condiţii de evitare a decompensai i l o r frecvente. . cariei») l'onto tipdi'a şi In angina pectorală. perforatori în mine. Un bolnav cardiac care odată a fost decompensat va fi t i i n i < i r i t şi ajutat tot restul vieţii pentru a se preveni noi decompensărli prin măsuri medicale şi socio-profesionale. situaţie în care vorbim de boala Rny ifliid smi pot fi decelabile şi trebuie căutate (compresii ale vaselor nul) 'Ifivh'Ul<irc. /nx/'s. colagenozc. c«n'« Im .< | .extremităţilor membrelor superioare — uneori şi ale membrelor In . respectarea dozei de digitală. Tratamentul sindromului Raynaud oşti. i i < . Se pot folosi preparate mercuriale sau tiazidice ca furo. — folosirea diureticelor face parte din terapia adjuvantă.vrni. In unele cazuri se ajunge la sclorndcnnln. la externare. coastă cervicală.10. complnmlu. i l c ş i gangrene cure necesită amputaţii ale exlivinilA|il bolii Raynuuil constă In vatiudllatatoarc (toltizolln. cauzată de dilataţia venelor. nefrix sau ufrix. 11 neori sînt necesare puncţii evacuatorii. în care caz cadrele medii i M ' .i 3 . B O L I L E V A S E L O R P E R I F E R IC E 3.clc pot fi necunoscute. se complpIcir/. manifestat prin greţuri. urmnia ! • • i uino/ii. i t i o l l l n u i i c . tubrimlo/.irdince.

rflre coden/fl In tn- .10. a) SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA ••.! c fie unei embolii care obstruează lumenul unei artert miel tromboze obstruante care se formează pe loc. ilninontul constă în evitarea căldurii. BOLILE ARTERIALE ORGANICE SINDROMUL ISCHEMIEI ARTERIALE PERIFERICE 'i l» firpflstă noţiune înţelegem o manifestare clinică amintita la •yli» sub numele de claudicaţie intermitentă. endocardită lentă. osciul)sciitft. Crizele sînt declanşate de căldură. întîlnindu-se mai des la femei cu tulburări neuroendocrine.iri\'c. dar dncă In decurs de cttava "iun cf\ ('Ircul'itin s o reia. IKitiitnentul constă în administrarea de sedative. psihoterapie si »• ilmt'ii Irigului care accentuează manifestările clinice. răceala tegu* • Iernile. creşterea temperaturii locale şi hipersensibiiiMjiunii interesate. eforturilor de mers sau Mc« (aspirină). pnieHle/ll. ERITROMELALGIA Homolalgia se manifestă prin crize de vasodilataţie periferică A ilfltilor.)' Hologle.//irt iulrnarterial sau infiltrarea cu novocaină para> < > n l i < (idiiiliilstra şi lieparină. merii UNUI.ACROCIANOZA Ai mcianoza se manifestă prin cianozarea şi răcirea extremităţilor i durere. cu tulburări N ti-i Itoriului deservit de artera interesată.o tiuitput bolnavul se plluqa do senznţln de ohdîl ilr nmrN. care necesită amputarea membrun»nlul Irclxiic aplicat de urgentă prin injectarea de novo'••'. l. se vn practica Intervenţia pan* ninlMiInliil. După evoluţie ilu irlţ|'i(le poate fi acută sau cronică. cu răspuns d* survine gangrena. 3. Obstruarea se instalează brusc. paloare. avînd ca lorfofiincţional obliterarea arterială periferică.2. evidonţiabilă prin termometrizare cutanată. cu manifestări cilu«: dureri. I)nc<1 intervenţia nu este rapidă. atroce.) IINDMOMUL DI ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA • (nli»yl«. senzaţie de frig. cu roşcată. couirnctli lonlco alp muNculaturil • MI i «pnic iluiorun In «foitul de inern. fibrilatie atrială etc. Cel ' m bolul are punct de plecare inima stingă (stenoză ml1 1 (1 1 cardiacă. I.

eatlnlroa efortului. Cu timpul deficitul de irigaţie se accentuează, du roren npnre şi în repaus, la căldură, noaptea, iar în poziţie clinostaticâ NU ameliorează. Fazele avansate duc la gangrena, care necesită amputa tll corespunzătoare. Se caracterizează clinic printr-o evoluţie progresiv/J Cauzele sînt multiple: — microbiene (febră tifoidă, tifos exantematic, pneumonii, sepii '• •• mi i, ricketsii, reumatism, sifilis, toxoplasmoză); — alergice (trombangeita obliterantă care apare la tineri între 20 i 40 d(> ani, însoţită de tromboflebite migrante, uneori de sindrom i'.iynaud); — ateroscleroza este frecventă în etiologia obliterărilor arterelor i i i . 11 alos la nivelul membrelor inferioare. Apar pe teren aterosclerotlr. i 11 factorii de risc amintiţi şi se instalează de obicei după 40 de ani» - fumatul, frigul, umezeala, diabetul zaharat sînt factori frecvenţi i i i l i l u i ţ i la bolnavi cu manifestări arteritice. Adesea se evidenţiază i .ui/o mixte, de regulă cumulate. Diagnosticul clinic este de sindrom, iar analiza clinică va fi făcutS l > c - n l r u decelarea factorilor etiologici. Diagnosticul de sindrom se bazează pe: prezenţa simptomelor sili H . ' c l i v e — de mare valoare fiind claudicaţia intermitentă; pe palpar««i pulsului arterial comparativ, aprecierea temperaturii, a culorii tegumenl i - l o r şi pe informaţiile explorărilor complementare (oscilometrie fune* (intuilă, arteriografie etc.). Diagnosticul etiologic va lua în considerare vîrsta, sexul, antero (lentele bolnavului, probe paraclinice necesare, rezultînd din supoziţlll* < linice.. Evoluţia şi prognosticul depind de natura bolii, de extinderea hv/.lu nilnr, de stadiul în care se face diagnosticul. Evoluţia este progresivă Iu hnlilc cronice, ajungîndu-se uneori la gangrene cu consecinţele Ini Inqrljlrile acordate bolnavilor se referă la stabilirea diagnosticului l e x p l i u . n No pentru diagnosticul de sindrom şi diagnosticul etiologic) ţi !.i tuiliiment curativ. 'l'iiiliinientul curativ pune bază pe factorii care grăbesc evoluţia .•.c- interzice cu desăvîrşire fumatul, se evită frigul, umezonlni n|iena riguroasă a membrelor, a extremităţilor (spălat, tălntwl rotund . î l unghiilor, ciorapi călduroşi, largi, încălţăminte şi ImbrAc'A mlnle l i ' j i r ă , evitînd orice împrejurare constriclivă a trunchiului ttnw •i iiii'inliM'lnr); • • < • indicei gimnastica medicală, tratament balnear în staţiuni ru i i m l i l c.inliovciscular (l)uziaş, Borsec, Tuşnad, Vatra Doinei). 'iratamentul medicamentos foloseşte o gamu larţj.i < l e mediciininntf* ru.\»r///(ifd/n(ir<v pompa) arterial cu novocaină, vitamin.i l'P, p.ipdverlnft, h j <l e i < | l n , redeKjiii, cninplamin, hiiledrin, tolazolin, kalikn'in, inlillrnlU MI nnvni'uliul n simpaticului lombar, uneori simpatectomie InmbnrA unu jlelti Nllllntlc'i', VeiKKise. Profilaxia M< <i(liesen7,a cnu/clor cunoicuto cu potenţial determinant îl nitt'rlnpntlllnr nlilltemnln.

3.10.3. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

H i | i . i | . Misiunea arterială se caracterizează prin valori scăzute ale =' i nrtcriale sub 100 mm Hg maxima şi sub 60 mm Hg minima, i'li'rfi şi aici criteriul vîrstă, prezenţa şi gradul simptomelor • i'put capitol descriem:
i|iiilannlunea arterială sistemică esenţială; i| inlan»lunea arterială sistemică secundară; i|'"t | m»lunea arterială ortostatică; ii».liiimlunea arterială regională cerebrală.

|ilimu»l<> clinice sînt comune tuturor acestor forme: ameţeli, cefa•n i i « pronunţată, scăderea capacităţii de prestaţie, insomnlli '.' viM|i>Uitive (transpiraţii, tahicardie, tegumente reci şi marmoi Inunde mai severe apare tendinţa la lipotimie şi chiar sin>n Inima secundară se adaugă semnele bolii de bază în cadrul i|iitn' (bocila Addison, boli cardiovasculare, stări caşectice, tu'n Inima ortostatică sînt caracteristice apariţia şi accentuarea t ilt» N u l ' - i i n ţ ă la trecerea din clinostatism la ortostatism. • l«meniul o efectuează în funcţie de forma clinică. •i i i i M ' / r . :i-n[iale tratamentul este deosebit de dificil. Psihoterai' .1 lipsei de nocivitate a hipotensiunii este pe primul . 11 K l.i regim complet, mişcare, cultură fizică medicală, in . K T liber. .«•'•/;m/nre se va face tratamentul bolii de bază. In « u / c domină hipotensiunea arterială în teritoriul ceii ti. î l . i montul menţionat la hipotensiunea arterială reglo•nlorldlă regională cerebrală (FI. Marin) .iili-ruilft regională cerebrală (Hipot. A.R.C.) est* irtpn i l i n nuii multe simptome ce trădează o tulburar» 14. \ltlnnmlica d ticestui sindrom este constituită de: attlt» Ui r<l(/ore -- chiar leşin — şi scăderea accentuată Q
la «pnro cu <lr»M»biro la vnriantdo posluralo, mal alţi Himinim In v i i - . i . i cu vari><' i - \ h n • . < • , li\ < undiţii In cart •e'tlvfl t".li- i'xpiisă la ciililui.i l.ii'l.ivit.iiili- .K|iii'(i|i' In IM piu . ' . u n ciiicinico, In [ H M i i i . n l . i p u li i' i l.n .1 . H I |ira'i la cd'/. '• i rhinr leşinuri iir.uţcsc a n i " ( c , i l , i , < i . n »|>|ş. l i n i i " ' . M I no, piTsontui tivind timp H.I MI av ' A< ' . . I M «•! nml di's sub valon do 20 unii l Ig. ml • i nml fn'i'vcnt In limita Inferioară a valorilor i) tu /mut vnloillor do hlpolonslune.
•U,

şl ci«fnl<M '(i, chiar foart* puternică — nituati li n q lold lor o cu lari — « loc U tl eu tu lb u ră ri

Ii- vedere, zgomote în urechi, senzaţia de hipoacuzie şi tulburări van-'ulovegetative: paloare, tegumente marmorate şi reci, transpiraţii, tahl-•nidic, puls filiform, diskinezii biliodigestive — în special staza duoObiectivizarea acestui sindrom se face prin scăderea T.A.C.R. sub ."> mm Hg, scăderea I.T.U., scăderea T.A.T. 0 caracteristică importantă a Hipot. A.C.R. este că fenomenele? cil idee descrise cedează mult, iar valorile tensiunii arteriale retiniene (şl •, i.•, le m i ce) revin la valori fiziologice (rămînînd totuşi la limita lor infui n Mia) în postură clinostatică. () altă caracteristică a acestor fenomene este evoluţia lor îndclun* ' i ' d . i vi ondulantă (ani — zeci de ani), scăderea capacităţii de adaptam ! • ! elorturi şi foarte des scăderea capacităţii de muncă. Fenomenele sini ULM accentuate postprandial, după mese copioase. ni pot. A.R.C. poate ii esenţială (boala) sau secundară. — Hipot. A.R.C. apărută in cadrul altor boli (secundară unor boli rnidiovasculare, digestive, spondiloze cervicale sau boli generale). Di* o deosebită importanţă este Hipot. A.R.C. în cadrul hipertensiunii tirturlalo esenţiale (H.A.E.). Evidenţierea Hipot. A.R.C. în cadrul H.A.E. are semnificaţie diforltH şl o deosebită importanţă practică: — dacă apare în fazele de început ale H.A.E. are semnificaţie favo^ rabilă, ea fiind expresia unei vasodilataţii compensatorii în teritoriul vasculocerebral; — în fazele avansate însă ea are semnificaţie cu totul nefavor* 1)1 la — mai ales dacă urmează unei perioade în care valorile T.A.C.M ou fost crescute şi dacă este asociată şi ateroscleroza. în aceste condiţii « • M semnifică decompensarea vasculocerebrală şi iminenţa unor an l denie v.isculocerebrale. In această situaţie administrarea medicament»» lor hlpntensoare, vasodilatatoare, a ganglioplegicelor, a diureticelor |i elecţiunea de emisii de sînge sînt nu numai inutile, dar pot fi dftuilfl toni e prin agravarea tulburărilor vasomotorii, pînă la provocarea UMIH wrldenle vusculocerebrale acute. 1 llpotensiunea A.R.C. s-a mai evidenţiat în perioada climact«*rlu Iul, precum şi după administrarea intempestivă a unor medicament" hlpolensoiirc şi vasodilatatoare. » llipotensiunea A.R.C. esenţială (boală). Se consideră esentl«!fl rliid nu ((asini nici o cauză şi nici o suferinţă în cadrul cărclo in i'Vollie/e. Tratamentul hipotenslunii A.R.C. este tot atît de dificil ca şl lenţi meniul hlpoleiisiunii în circulaţia sistemică. «) In /o;me/e secundare se face tratament cauzal. !•) în lninii'le esenţiale se acţionează pentru ridicarea tonusului gt n c 'i. 'l .d <>K|,iiiismiilui şi In special a celui vasomotor. He<iimn| nlimenttir tretmio sfl ile uşor hlpersodut, bogat tn IIi ' l i h i Milu H'nl In produse de cnrne şl ((lucido. Se indică repaus |)Ult« pi HI l u d In |i<r.liii rt clInosIfdicA. Spoitul .i iidtuui l i / . l ( A niedlcfilfl tiebulo «(actuat motodlc şl Ilni|i lufliiluiMi"1 conliMlndlcft exercllllhi «portlvt C«ro »U|H(moli
li'IKllă.

iînnlura ortostatică (volei); dau mai bune rezultate exerciţiile la înotul. Psihoterapia individuală este întotdeauna necesară. Sfflativele şi psihotropele trebuie administrate cu prudentă, i sen i a pentru a asigura un somn liniştit şi a evita starea de toro-faracteristică unor somnifere. Hnlneoterapia în staţiuni colinare sau submontane (Vatra Dori'M.'iec etc.) se indică cu bune rezultate mai ales în lunile de vară » to<imnă. Aplicaţiunile reci: duşuri cu apă rece seara şi dimineaţa ulme, în cure de cîteva minute, asociate cu automasaj, au rol i * ir n l vasomotricităţii. Corectarea anemiei asociate este obligatorie, ca şi a oricăror iifpriiiţo asociate. Se indică l — 2 cafele mici pe zi. Purtarea de burtiere este utilă dacă fenomenele clinice apar miidiul, iar a feşilor elastice la membrele inferioare în cazul paMlnr cu varice extinse. In perioada de acutizare a fenomenelor clinice se intervine prin "••i repausului profesional şi tratamentul medicamentos (similar Iministrat în cazul hipotensiunii arteriale sistemice). Rezultate ii obţinut cu apă distilată administrată i.v. încet în doze cresi l n i c 10—15—20—25—30 ml, în cure de cîte 12 zile, de 3—4 n i . Tofedol sau preparate similare (l — 2 — 3 tablete pe zi), stric"imnal, preparate de efedrina şi norartrinal.
3.10.4. LIPOTIMIA. SINCOPA

l Ipollmla este o anemie cerebrală tranzitorie cunoscută şi sub nuIflsln, care apare în diverse împrejurări clinice ca: boli car-• u tulburări funcţionale, aglomerări cu deficit de oxigenare, stări i'iollcitare, intoxicaţii etc. ntnnuitologie. Bolnavul are ameţeală, devine palid — alb ca şl In cele mai multe cazuri îşi dă seama că îşi pierde cunosaspjml evitînd un traumatism. MH»/iii/ obiectiv: respiraţia şi circulaţia se menţin, iar după cîititp sau cd mult o oră bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, i n i < < n l if/c u rg e n ţă : il
• leriM Ixtln.ivului la aer curat (oxigenat); i i c c i c - , 1 l c i | , i t u r i l o r constrictive (gît, torace, abdomen)» ÎMI I . I I I M « ' i n joşilor (care prin aglomerare împiedică OJcl-•d tpll ..... .1 î l ' • -M i l . . i n ţ i fizici ca: flugelnrcu leţel, stropirea CU
i

l

- < ii l ' i i • • • • n , 1 1 , is e o t e l, p a r f u m , a m o n in<cifct e s t e p o ii b l l t M ; d i i M M i ', i1 . 1 n I M- • ,( >v. i M ec respiraţie i i n. M . I . aii I n i i> ...... \ ' i n u li' * iio ln a v u lu l s ă c o n r.n iic m e d ic u l p e n tru
< l IIIM 'I l V I lllll.llc l(l'l ll/ U | (

«HM i« ear«etarlz@fl?,ă prin pierderea bruscă a cunoştlnt»!, cauacută a debitului circulator cerebral, cu scăderea

liruscă a circulaţiei sau oprirea respiraţiei (ori a ambelor, cîpd asist-. Ui moartea aparentă). Dacă în decurs de circa 5 minute bolnavul nu-şi revine, survi n....rtea reală prin anoxie cerebrală. Cauze. Sincopa are cauze foarte variate. După ce bolnavul îşi i vine la cunoştinţă, se vor face investigaţii pentru decelarea cau/ Sincopa poate fi: — de cauze chirurgicale (survine pe masa de operaţie, după truu niatisme hepatice, epigastrice, testiculare, ale regiunii laterocervicali puncţii pleurale, pericardice); — de cauze medicale (boli cardiace, boli cardiopulmonare). Tratamentul este intensiv. Se va face masaj cardiac, respiraţie ficlală, stimulare cardioelectrică, defibrilare, adrenalină intracardli etc. Se tratează pe cît posibil cauzal.
3.10.5. INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA (ŞOCUL COMPENSAT Ş! DECOMPENSAT)

Insuficienţa circulatorie periferică nu trebuie confundată cu IIINU licionţu cardiacă congestivă. Ea este o stare caracterizată esenţial pi prăbuşirea rapid progresivă a tensiunii arteriale, puls mic, filiform, flli perceptibil, apoi imperceptibil, puţind atrage după sine exitusul. ACK.I t.i stare de extremă gravitate, exprimînd o tulburare vitală în ţipi vi/ionarea celulelor cu O 2 , survine în legătură cu perturbări matul* lico-colulare, instalate în împrejurări clinico-etiologice variate. Arun».' : , t i i i e cuprinde — fără a fi epuizată fenomenologia bio-clinico-pot<MI iiic('i — două stadii: i\) Şocul compensat este stadiul tulburărilor metabolice celulu / .-.///un!, fără tulburări mari hemodinamice (avînd ca expresie sefld ir.i T.A.). I t ) Şocul decompensat caracterizat prin prăbuşirea T.A., cu rodui t rrn mvenu.dtu a funcţiilor vitale, stadiu în care dacă nu se obţinu rfl puiiii Ui încercările de redresare prin aplicarea măsurilor de ttn»|c Intensiva survine încetarea funcţiilor vitale şi moartea. Pentru cadrele medii este important de reţinut: — gravitatea extremă a acestor stări; -- împrejurările clinice în care se pot instala,- iMctorii capabili a iniţia fiziopatologic aceste stări; - tralumentul corespunzător. Cauzele sau împrejurările clinice cile şocului (compensat 9! apoi (t* rompiMisul) so yrupoază în cîtcva mari c.ileqoril: 1) cau/o chirurgicale: traumatism* .n•< ulentale, profesionale1, aoi dnntn do clrculaţlo foarte frecvente in i > i < •/.cnt, intra- 9! postopi<r«t" liMinorâull, arsurii '2) cauze obşti* t r leale t nvortinl, nn-,1. n i.ihorloaie cu hemorogll nn 11, InltH'ţll pUHtabartumi poitportumi

mite medicale: hemoragii (ulcer, varice esofagiene rupte, hopanK'o, ciroze hepatice, hemoptizii, hemoragii cerebrale, sindrom \ i \ t t t retc.);itmludratări: vărsături, diarei, vărsături şi diarei, transpiraţii pnliurii mari — în criza unor boli febrile; <">/ / infecţioase (prin toxine care lezează centrii nervoşi şi slsnlcrial, miocardite) ca: pneumonie, bronhopneumonie, diiterio, ifl, febră tifoidă, tifos exantematic, gripe, stări virotice gruvoi /io// cardiace: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, cord pulirut) i'()//<•/ generatoare de şoc: renale, pancreatice; Intoxicaţii (alimentare, cu ciuperci, substanţe chimice, madl1 ')/ •.incul alergic la diverse alergene este actualmente tot mai frec• pocite produce după administrarea unor medicamente ca: aspl'iilniină, iod etc. în principiu, se va supraveghea atent admiii oricărui medicament, practica arâtînd că reacţia adversă se ninlli-sta chiar şi după cel mai inofensiv drog. <iii<|i>nle. Indiferent de boală (împrejurarea clinică iniţiatoare a i' .;;<ir decompensat sau colaps cum mai este cunoscută insufl• nMil.itorie periferică), în patogenie se incriminează următorii

l> i' i turbarea centrilor vasomotori, care devin incapabili să mal • /•• tonusul fiziologic al circulaţiei periferice; •ili'ihircci excesivă a forţei de contracţie a miocardului, incapabil «pul/n o cantitate necesară de sînge pentru irigarea celulo-tlsui l ' i u ' t miocardic, miocardopatii, cord pulmonar acut, tamponavfiH/win-u slngclui la periferie astfel încît se ajunge clasic la .1 vnM'lor mari", iar inima „bate în gol" de unde ineficienta tranilul lonicardiac. Este suficientă dereglarea uneia din verigii* " (H-uiru instalarea colapsului. 1 "i"itl<i socului este mult mai complexă decît cea redată schemai . i i . i r o n fiind favorizată de gravitatea bolii iniţiatoare, pe un • im psihicul este labil, epuizat sau t erenul somatic este debiliMU , hntrlui), c:arenţe alimentare, boli consumptive, temperaturi
i'lr,).
.lllll(K'))

itpluinatologla. In raport cu cauzele iniţiatoare şi cu evoluţia stn« • M'itmrrA următoarele manifestări: U I M I I / c.ntniH'nsat, care precede colapsul, are puţine : imptonic, l inpi < ii ' i *pi ll ) ii n, înşelătoare, dar care căutate atent, ne V < M orlcntn H 11 ni co poato urma: lin mute Importantă <%stc tmpr<>jurarea clinică In caro l.u vin ol>'K

nlnicii ir.llilcrt: bolii,ivul |IM,I|I> li Inijorcir, |ti||niin'nli'l« pot li pnluli , ' n MiMiitA spn> iMinpci (iliini, pulsul, IA .........n.i i - s nu, In nnolo cazuri, ie con-

i ţn c< ul (/(•('(iin p c ii.'rd f.' cu n n u l rm i/dlo d eclan şato are ale n n n l ., uim ititoa poato M urprlnd u .uuii/ic/e culaptulul, lâna term ln< ii< i n

hlrtl I n t i i l i n t A In crt'^tcir ,i l A. l . i începui/

adesea defavorabilă, din care cu greu mai poate fi o şans.i 'i snlvare; / — starea psihică: apatie, indiferenţă sau obnubilare,- / — somatic obiectiv: paloare, tegumente reci, marmorate, tnm i «(11 reci, cleioase; — impresionează tahicardia (pulsul cu caracterele descrise) şi • . . dorea T.A. sub 10, coborînd, în funcţie de cauză şi evoluţia gravă, .- . I M . u (zero). Venele sînt colabate, iar injecţiile i.v. sînt dificile. Profilaxie. Se vor reţine cauzele colapsogene spre a împiedica liu stalarca stării de şoc decompensat (insuficienţă circulatorie periferica) — In caz de traumatisme, bolnavul va îi scos din mediu — în tu dlţii de securitate — măsuri care să nu-i agraveze situaţia actuală (h mostază, combaterea şocului psihic, combaterea durerilor, a deshidi tării). — Se vor combate: durerile din colici, iniecţiile grave, cu supt vegherea strictă a bolnavilor şi aplicarea măsurilor antişoc. Trebuie reţinut că o dată instalată starea de decompensate a yoi'ii Iul, evoluţia poate fi progresivă, rapidă şi cu cit T.A. este mai aproci/m de zero, cu atît tahicardia este mai mare, iar pulsul devine mai //ri/juf* ccptibil-, In aceste condiţii posibilităţile terapeutice de a reanima bo//id* vnl devin tot mai dificile. Tratamentul curativ constă în reanimare intensivă şi tratamţ'nl «tlopatogenetic: — evitarea pierderii de căldură, încălzirea treptată a bolnavului rare va fi aşezat cu capul mai jos, în vederea irigării mai bune a eni > laiului; — se va proceda la umplerea patului vascular prin transfu/i< • stnge, plasmă sau înlocuitori de plasmă, în lipsă, pînă la procurau , vor face perfuzii cu ser fiziologic sau glucoza; — administrarea de O 2 , care are şi un efect calmant; — perfuzie cu norartrinal, hemisuccinat de hidrocortizon sau, « 1 . 1 dispunem, angiotensină, cu efect hipertensiv,— celelalte analeptice cu acţiune centrală, existente în uz toropri' Ud ie administrează în forme mai uşoare sau în scopul prevenirii i< tnpsulul (cofeină, stricnina, lobelină, micoren, carion), după un plnn (t rapcutlc bine fixat şi adaptat individual. In încheiere subliniem necesitatea ca ajutoarele medicilor să r,\noascfl fourte bine împrejurările instalării colapsului, deoarece so di" prinde pericolul mare pentru bolnav şi necesitatea unei supravoţjlit ppiiiiiincnlo spre a preveni şi surprinde la timp tendinţa la colnpn, l v<-</<•;<•</ luării măsurilor de prevenire. Transportul bolnavului so v<i fn< cu iiiiiliiih itiţ» antişoc, evitînd frigul.
3.10.6. BOLILE VENELOR PERIFERICE
VARICELI

Vnnr.'lo slut dllrttnrl prnimmînt» ale venelor superficiala, UBtSlt ou »lmi"/!lrt|l yl «glumei m t in pachtta.

n m . • i > iloqcnle: împrejurările cauzale sînt variate şi numeroase. după diuroticr. ''"•(// (•«i/c.). Uneori multă vreme sînt bine suportate. eczeme. can' i .i'iiţ. după n. i \\lrurqicalc: postoperator. In general posturile ortostatice prelungite fără deplasări postuNhiiptoinatologie. nolice) sau se poate ajunge la hemoragii prin rupturi.mercuriale. uter ui) pe vena cavă inferioară sau pe venele iliace.111 f. postabortum. I. cu consecinţele lor embolice. TROMBOFLEBITA. vciieli d«-a liuiqul n n< < tulul und veno so pnlliuluint |l ••ntibll Npoiiluii . i . vtn-M. fiind accesibile inspecţiei şi probelor MICI'. postpartum.M'Miornle şl locnlo. ' ' ••'• M M i i i i i i i u u r / .ilo dup i inniiaroo trombuliil). frizer. tahicardiei m. ciorapi elastici sau fese compresivc. i i c di>rl( coit<Npniizâtonru . biirarile de circulaţie produc jenă. senzaţie de greu-i <|<imbe. In i i'liininării ei.1 ( ( ! I I M | I | .fillcllnt do sodiu.p rcn i i n . edem. pollcl-. ! l o r m a r c .. iin iu itA d o lnflu n iaţla i c/i' Urlu! i i nul cho<i«|n| adcr/i < l c . Alteori. încetinirea circulaţiei prin Insufl-.ocnl î n n l . Varicelo iu ld tromboflebite. soluţie cloruroso-'Mil< ii s«u glucoza hipertonică. Suniiu-li' " I H A *nu («bră. calciu clorat. i i i ' ' i . ni/c alorgico. farmacişti. după injecţii intravenoase cu substanţe Irl•. condiţionate de terenul con• I l i i i m l — ereditar şi secundare sau simptomatice. n i .i ulceraţiilor şi a tulburărilor trofice constituie ceea ce se < „complexe varicoase". vitamina C. . /.i In pnlpnrc fliiA. ' 'nii/. qlobnlfl).ilii sîngelui. oboseală. nilrtbilil.. (|l<v înnvul pr«zlnl(1 mim!. solvocilin. Diagnosticul >i nu întîmpină dificultăţi. Pentru cele primitive recomandăm evitarea ortoi l u l îndelungat. teren varlcos. trombciii<i''iKl oblitorantă. llllopatogenie: varicelepot fi primitive.i' favorizările: sexul (femeile fac mai frecvent varice) şi pro-i i i l l i rare se exercită în ortostatism (ospătar. etc. complicaţii ale bolilor infecţioase. se face tratament chirurgical de speciali•••rţll. cianoză. <>OAIA TROMBOEMBOLICA (FLEBOTROMBOZA. FLEBITA) i l n liomboombolică se caracterizează prin formarea unor trombi iinl vnscular şi inflamaţia peretelui venos. i i î n m i m l u l c b o t r o m i U p i m l h l l l t i i i i < ! < • M iu |raro .iM'icti'lo cndovcmoH |l l t'iiiliMh < -mie (6—7 y. repaus la pat cu membrele afectate în poziţii vnilzna/ă golirea venelor.Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare. apărînd după o l i ' i l l c b i t ă profundă sau după compresiuni mecanice (tumori. tulburări trofice (pigmentaţii. n l Io indicate se pot efectua sclerozări vasculare cu substanţe» n l i <> (inoruat de sodiu). >liimcntul: pentru varicele secundare se va investiga cauza. ««fort violent. lujaturări. I . crosectomii).

.... 1 . somnul sînt extrem de utile pentru cardiac (insuflcli ' > ! * inidiactl. Măsurile de îngrijire (luMului •. Se contraindic* i luilncoli/iotortipculică Ia persoanele cu insuficienţă cardiovoscnl » • ililcirnt de cau/<i care a provocat-o. ce pot avea efecte agravante asupra stării bolnnv /'(•////'o bolnavului în pat trebuie realizată conform cerinţelor l . .icute . infarct).ioterapia. i nu pol II modificate prin nici un fel de tratament. contraindicîndu-se vizitele obositoare. pericolul fiind embolia pulmonară. cicatriceale. urmată de cum^fl nl<• • • cu urmărirea timpului Quick şi sedimentului urinar. i l i de afecţiune: ortopnee în insuficienţa cardiacă.>n. spre exemplu. i l i ' i u l e . I | C .i evoluează bine. I> H! nav.tratamentul etiologic se va efectua în funcţie de cazul dat (ani) limlice. mobilizarea putîndu-se face după 5—7 zile. dar coborînd din pat cade şi sucombă). |fitld coronarelor.H. J M < I. liniştea etc.). ill( lUMlv lllfalcliil î n l i x nidlc (Iapa («•'' M . In cri/ui lo/iuriilor cardiace sau vasculare numai în fazelo lnl| Innlnlc de constituirea leziunilor profunde.se folosesc de asemenea antialgice şi antiinflamatorii (asplrlnM.Icre. Cura balneofizioterapeutică se indică in <lii|)fl slinţjeroc) completă şi de durată a procesului acut inflamatul. a camerei. f i n l i i i n 'ooflclelltulul (le nlili/.M'itflţll luni (> M(|niilsiiuiliil In 1nlre(|inic.are ti O.. uneori cu sfli>< letal ducă interesează un vas principal (postpartum.. definitiv». Itulni'oli'/.ml<i Im .. Tratament: — repaus la pat cu membrul afectat imobilizat şl ni' riiln . comun!» < l < . l'MiilImtazonă etc. so aplică comprese reci.(iihi . Liniştea. PARTICULARITĂŢI ALE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CARDIOVASCULARI In încheierea acestui capitol subliniem cîteva aspecte părtinituri In îngrijirea bolnavilor cardiovasculari.. 1 . . . varicele şi complicaţiile acestora) cară r« < l ' i i n ă analiza profesiunii cu recomandări de schimbarea locului (1*» muncă.n l . de nelinişte sau irascibilltfl! Evoluţie şl prognostic.1 IH i. In perioada evolutivă pulsul creşte zilnic (pul^ căţăra 1 U» Uneori bolnavii au o stare de anxietate. Se Indica lialneoli/ioleiapia ( c u n .iţia pulinon.temperaturii..i < .iolerapia amelli" '. cu membrul flebitic mai ridicat etc.). antireumatice. cu consc.1 K.|<minte. a bolnavului. î l |M'iicolului imediat al emboliei pulmonare şi al consecinţelor tnrdlVn l edem cronic postflebitic.) se vor aplii» i iquros. .' du indici luncţionali ccirdio-respirdlori: vnlil.donului.11. (le/voltareu unei circuldtii i .ip.iiii. Evoluţia este variabilă de la cîteva /l le rtleva săptămîni.. a patului.iniilor ninln H'imiannlt* cu cnidlo|)Mlii II ' UIIIII || MII .se administrează anticoagulante heparină. Btilneofi/. repaus absolii Inlaictiil miocardic. tratamentul insuficienţei cardiace etc.vesti rele. 3.i scurlaren lei plnfl In reîncadrarea In muncd si ( i r . Importanţa tromboflebitelor trebuie reţinută sub aspect prollluelh. ..it.

i>|)orate cu succes. sindrom intermediar etc. băile termale simple (Victoria. Se cere o bună pregătire pentru cunoaşterea perico(\mvure. liipo. bolnavilor cere supraveghere şi uneori ajutorarea bol- diurezei. Vatra Dori i ' . • f lirrt cslc necesar ca toate cadrele ajutătoare ale medicului 1 i iiMiicinic tehnicile cele mai potrivite de îngrijire a acestor • • i i i . angină pectorală. care reijfltiroa bolnavului. Căciulata. •n n l loc în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare îl ocupă apele nrbogazoase simple sau mixte. l Mai. infarct miocardic. • |ft dcosobită se cere cadrelor medicale ajutătoare în efectualînrlnhil unor bolnavi care au indicaţii de repaus absolut. . •nutcrapia se aplică ori de cîte ori se face această indicaţie de IU 1. Buziaş. < H<. bicarbonatate sodice-calcice. întocmai ca şi medicii.sau izotone (Călimăneşti. trebuie să înveţe şt i • mirt vuiţu lor. recunoaşterea simptomelor de agravare. Tratamentele majore trebuie efectuate grabnic şl n<llc(i(iilor primite. cîntărirea vor fi respectate şi efectuate con• n|lilor. ca şi măsui n / i ' impuse de aceste împrejurări (de exemplu insuficienţă lilrulară stingă.). La i vi slnt necesare puncţii exploratorii sau evacuatorii. ItrnlH'lor pentru examinări paraclinice la momentul oportun 11(11 rororte sînt de asemenea cerinţe obligatorii şi de înaltă 'li'Hloimld.l n djutâtoare.recomandă în tulburările de irigaţie periferică. lipo•i <M) ÎI . a materialelor şi instrumentarului (periitullcionţe cardiace). Călan) sînt •utru vasodilataţia puternică pe care o produc. cord pulmonar acut. înn'ti scaunului va fi o grijă deosebită la bolnavii imobilizaţi. Herculane. precum şi la persoanele t | l i 1 i i neurovegetative cu manifestări generale şi cardiace. Efi» . Apele sulf u ! > • » . hipertensiunea arterială esenţială şi arterioi i l c ă obliterantă (în fazele incipiente).sau izotonice de la Borsec. Geoagiu. colaps. Olăneşti.l<' maximă în stadiul tulburărilor funcţionale. Tuşnad.

apoi cu esofagul care străbate torartli* pntiundo în abdomen prin hiatul diafragmatic. (i.. efectuează în intestinul subţire. Sucul intestinal ce conţine ferim n | n dl. portluni-'i ti-imlnalH a rectului. traniveri. Intestinul subţire are o lungime medie de 4 m.tlv. Tubul digestiv încep» cavttatra bucală. constituie jcjnnul. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi din anexele sale: ci In mii) lallvare. iar cele inferioare. Ui ' Intmlor rxlstă tunica submucoasă şi tunica mucoasă care formează mai mulln rul tu (iKiNlmon cfiroift se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. La Intel! ie nllrt mucoasa esofagului.lMfl..sc nini . unde se deschide în stomac prin < > • Meiul numit cardio. r. imn i--. c ii |ii< < lll il n i'Mlrmilri şl tultuloasc.i vei" ' IM ru • mii. El formează 14—16 anse intestinale din care o• ! ' • -iup f'i li/nntalfi. Nn ui/ unul. duoden şi are formă de potcoavă. El reprezintă o important! pin (liuiu n tubului digestiv unde se scurge.ii> |)oitiuin>n ti-imlnall a Intestinului groi. [ '• f//ii. do«condiml. In nfnrfl de glandei* mici iltuil» In Iii ini» «la lutiuliil ilii|i". BO LILE APA R ATU LU I DIG E STIV 4. colon (aicendent. Anntoniin intestinului subţire este adaptată funcţiilor < i ! n cir (•(H llln in i îl' .4.1. In exterior se află tunica seroasfl. bila din vc/iriila blllit şl micul pmicrratic prin canalele pancreatice Wirsung şi Santorini. aparatul rti .i</i'/c! Intestinale tubulo-aclnoase (Brdner) care se gifsi-.(LleberkOhn) care ie gSsesc pe toatil lnliiMln|t Iiiiitnilinil n i"» '"''<' forînnt din coc. cut lecrall lucurl îl fermenţi. Fsofiicjul are o lungime de aproximativ 25 cm şi prezintă la exterior o tuni du ţesut conjunctiv care înconjură o altă tunică mai groasă de ţesut muscular !• malft din două straturi: unul longitudinal extern şi altul circular intern. cute îl porţiunea terminali • In llllllll l l l IV.. se continuă cu iaringele. Prima porţiune a intestinului iid ti IM nu numeşte. are formă rin şl i'ilc prevăzut cu tunică musculară foarte puternică formată din trei straturi < ajutorul citrora stomacul sfărîmă alimentele şi le pregăteşte pentru digestia proptii /. căile biliare şi pancreasul. cu diro.. lltd ltl. cnrn se. Stomacul este un organ cavitar situat în continuarea esofagului. (II fetite o l«t n im M> «Iu «puroiului dlgeitlv. vezicula biliară. f. prin canalul coledoc. ficatul. ilu molii) t\ ! > • > ) . Duo<i' mii »u rut llniirt cu Intcillniil liber. miiniunu iinm ! Ini nun • lumii'. excreţie şi absorbţie. Stomwrul ! cniilliiiiA prin intermediul pilorului cu intestinul subţire.

• • I o salivare sînt: parotidele. unind spinele ilince iipcrioure. porţiunea mijlocie n colonului trans-'i«fl n Intestinului subţire ţi mozenterul/ a treia porţiune duodenul»/ nvB Infnrlonra. ii limitate de apofizele spinoase. ru două linii verticale. perpeni ' i ' mijlocul arcadelor crurale. / .posedă şi o serie de glande mari situate în afara tubului digestiv numite o/ glandele salivare. unghiul drept al nnen superioară a rinichiu-' i l M de glanda suprarenală uiidrtil sting: marea tubero-i ului) un mic segment din i «l splina. Postero-late-in < i'le două regiuni lombare.. t — flancul sting. 4 — reglunM ombilicală. ficatul (împreună cu vezicula biliară şi căile biliare) îl. i i i 9! coledocul.). Lateralele i'lud In flnncuri. prin ii|loiuile. iar zonele laterale sînt ic d« cei doi hipocondri (sting şi îl mijlociu: la mijloc zona ombiiulmnl cele două flancuri. submandibularele şi sublingualele. 1./iffica cpigastricâ se află: lo• "pul Ir. . Ele secret! i ni Jn digestia bucală. în mai multe regiuni (fig. mijlonor. abdomenul a fost împărţit. 1). n i/reu/ilâi (tuui ţi apendicele. ni ilivfil: nnuo Jojunale ţi Ileonul/ colonul ascendent. prima porţiune drept: lobul drept uln blllnră. 3/4 din stomac.„i iiMini »/l/ii/(1/ porţiunea «Igranldl a colonului dencenrlent. S — flancul drept. l — regiunea lllaeâ dreapta. i tul Interior: la mijloc hipogas-turnl fosele iliace. i i . coada pnncreasu-"i RiiporloarA a rinichiului M l l — regiunea eplgastrlcă. 7 — regiunea hlpoga*trlcl. t — regiunea lllaca atingi (dupi Haţleganu-Oola). llliiom utarln ntc.un/ă pe peretele antero-lateral al abdomenului două linii orizontale: una tnminntă pe bordul falselor coaste. alta inferioară. m /mi marele eplploon. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE ABDOMENULUI ii (i localiza organele pe care le conţine. • • ' î l n se obţin în total nouă zone /ui niipcrior: zona mijlocie este ii(|«*trică. incnto etaj abdominal în trei loji. împreună l pllorlc şi cardia: epiploonul i i l i ' i vonn portă. Topografia abdomenului: i ninhlllcală: marele eplploon. ni n/l/ii/i Intcmtlnul subţire. l n !>l crestele iliace. Fig. l — hlpocondrUl drept. In felul acesta obţinem trei etaje abdominale: superior. i'. 3 — hlpocondrul sting. colonul descendent. o parte din Intestinul subţire rnlonul ppl-n (dnd o*ta foarte dilatat») ţi uterul (clnd »»to m«rlt In volurni ic. Raportul organilnnlc cu aceste zone: tii|. Ficatul şi pancreasul vor fi studiate în capitolele >. artera hepatică.

prlntr-un piiinloinl Imn. sînt depăşite posibilităţile de compensare-adaptare şi apar piliţi» imune de suferinţă.na portă şi ajung în ficat unde sînt metabolizate. Fiziologia colonului. în situaţia unei alterări ii" tolo(|lce ţi/sau funcţionale a unui anumit segment al acestui aparat.tentă.c exprimă prlntr-o stare do confort fizic şl psihic. In unele cazuri afecţiunea iniţială nu *• la nlvnliil fipmvitului digestiv. riilliinflilln nunlulunc|lonale ale apnrntulul digestiv se manifestă prlnlr-o ifeda dn ilin|il"ine (in înro 10 NtudUsi somlnlogln nparatulul digestiv. se resoarbe o parte din apă şi săruri minoraln «n formează în acest fel bolul lecal care este eliminat ca scaun. o |f|irn<t iillmentnră riguroasă attt sub aspectul cantităţii şl calltAl -înmiiţilor. pentru un anumit segmnnl. enzime (pepsina. bolul alimentar ajunge în stomac unde este supus unor transforn mecanice şi biochimice care constituie digestia gastrică. Sucul gastric este un lichid incolor cu reacţie intens acidă. la început adesea nespecifice. In intestinul gros chilul suferă acţiunea florei bacterii dn fermentaţie şi de putrefacţie. sucul pancreatic şi sucul duodenal. numit chil intestinal. dinţilor. n\ MIMICO şi triturarea celor solide şi semisolide. — Digestia bucală constă în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivel. începui. jejun şi într-o măsură şi în ileon) se desăvîrşeşte digestia şi se prodi nhsorlitla prin peretele intestinal: monozaharidele şi aminoacizii iau calea sniiyin trec in ve. Trecînd prin In nul esofagului. în uremie. Un cadru nmilli «Imit . labfermentul. La formarea bolului alimentar şi alunecarea acestuia în faringe şi apoi In ei* contribuie şi mucina care are şi rolul de apărare a mucoasei împotriva faclm agresivi mecanici şi chimici.l cu experienţă poate să evalueze cu multe şanse de reuşită locul şl cârmi tul afecţiunii numai din examenul clinic. nedigestive: boli de rinichi.tuli nspeciiil respectării ritmurilor clrcadlene de alimentaţie. ci în restul organismului. piliilr-nn xrnun de frecventă şl consistentă corespunzătoare şl f u u > i > linuri rnpficiintn dv ndfiptfirii !• eforturile profesionale şl extraprofeslonale. fii biologice şi chimice care constituie digestia ce începe în cavitatea bucală. Evacuarea nllm telor din stomac începe imediat după ce alimentele suferă acţiunea sucului y«i' şl datorită mişcărilor peristaltice. l i'oimtllnle . Alteori suferinţa apare în cadru nlm'tlunl de vecinătate. In intestinul subţire SII | IM (duoden. Dacă afecţiunea este proflln yl peni'. Restul substanţelor nedigerabilo t>\ > nhsorbilo progresează cu ajutorul peristaltismului intestinal şi trec în intestinul u f. organe genitale.nl) lonua unui lichid lăptos. dar se manifestă cu semne dhi- Trebuie reţinut cfi pentru buna funcţionare a aparatului digestiv este ne Inli'tirll'ilen mnrlo-fiinclinrnilă a aparatului digestiv. vezică n (imense pn|i>lo<|lco cu sediul retroperitoneal. < nr»1 • (Inc o sorie de substanţe organice şi anorganice din care trebuie să se reţină': ni l clnrhldric. Aşa se întîmplă în unele boli ala ni»! mulul nerviis central. mucina. limbii şi a musculaturii obrfl| In nfară de acţiunea mecanică. SI» tnsl nu sînt oferite NI > ' i n dh . Aceite semnu «Iul i)e înniM vnliHiiu pvntru ilnlilllret dlagnonllcului. nu proces de adaptare-compensare din partea altor segmente ale aparfltir dl(|eillv cure încearcă să suplinească această deficientă.. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv primeşte şi prelucrează hrana prin procese mecanice. In cazul alteraţiilor morfologice profunde nciiuif do Hufeiiiitii devin oarecum specifice pentru segmentul respectiv.nln(lronml dispeptic". ele trec ritmic prin pilor în duoden. cil vi .4. manifestîndu-se ln»l |<i «pmntt de nfertiuno a aparatului digestiv. care dezagregă amidonul fiert sau copt şi-1 In formă In waltoză. — Digestia gastrică se realizează sub acţiunea sucului gastric şi a mulaturii stomacului. lipaza gastrică).3. în unele boli infec{lon-" iitinln Intoxiciilii sau în unele boli alergice. U"xllM Imun -. Grăsimile iau mal 1> rnli'ii limfatică şi ajung în final tot în sînge. Acest fenomen constituie mai>tl< ce se efectuează cu ajutorul maxilarelor. precum şi asigurarea unei imullcnlll. prin formarea unui strat protector. Buri n funcţionare a aparatului digestiv în ansamblul său presupune integrllnl imulo-liincţională a tuturor părţilor sale componente. Alimentele ajungînd în duoden se amestecă cu iswnri digestive: bila. se produc».. — Digestia intestinală. în acidoza diabetică. alimentele suferă şi acţiunea unei enzime co ut» iuţite In salivă: amilaza salivară.

d uL I I a to m a tt tu /d /if/r o /io a je (s a u n o m a ) d u d p e f • M l< < i u* (ivnim ato evo luen/rt cu o itare generală profund .'i"iv. precum şi în cazul unor inii 1 1 i-ndogene: boli cronice avansate de rinichi. l in p l o inele clinice se manifestă prin semne locale: senzaţie de us* Ui nivelul mucoasei bucale. tuldlţjo.i Moroi bucale obişnuite. " > ' depista odeine. dureri spontane sau la masticaţie.4. BOLILE APARATULUI DIGESTIV 4.ill u . Momii obiectiv . în toate acestea tirul trebuie stabilit în cel mai scurt timp posibil pentru aplicarea celui mal Initument.. procese inflamatorii acute (apendicite. . vorba de ocluzii intestinale sau hemoragii digestive. ulceraţii sau gangrena. Procedînd metodic.1. <i (/i'/ieni/d a bolnavului este alterată. n i l. se poate ajunge. peritonite acute). •i. • • de (just (gust amar sau senzaţia unui gust metalic la purtătorii •i"/»» meUilice sau în intoxicaţia cronică cu metale).il (l. care determină stomatitele şi glosiS T O M A T IT E L E llopntogenie. în mare majoritate a cazurilor. modificări iţlel In sens de hiposalivaţie (scăderea salivei cu senzaţia do aţă") sau luposalivaţio (creşterea cantităţii de salivă cu senzangioşare a salivei". alţii se plîng de miros neplăcut (balenă Uonţjro. mal nu < . apară estonie.4. eve-nL > i. pneumonii. sau de iritaţia prin nicotină. diabet zaharat. aşa cum s-a expus In •lulă a volumului. dar cele mai des în•Int procesele inflamatorii. ci trebuie să fie obţinute de către examinator printr-o anamneză preNcă şi o examinare atentă. BOLILE CAVITĂŢII BUCALE cavităţii bucale pot avea cauze diferite. la un '•orect. anemia.no dentare. apendice. uiiiestfl . cînd este l'i-rlcol viaţa bolnavului: perforaţii de organe cavitare (duoden.il 1 | (1 l. favorizate de iritaţia unor carii deni f i i l i u dentar. afecţiuni gastrointestinale etc. iar alteui l ţ|invo: febra. scddereti poftei do mlncaro şl pierdere ponderală. bismut. 11 bolile digestive se prezintă ca urgente medico-chirurgicale. croştoroa numărului leucocitelor.. Niilistanţe chimice (acizi sau baze). y /u . Pot apare şi în cazul unei igiene bucale defltoxice apar în intoxicaţiile exogene cu mercur.. Stomatitele pot apărea ca infecţii banale prin exa• '.. i l cavităţii bucale evidenţiază mucoasa roşie..slio. A sau PP). alteori 1 4. alcool sau substanţe e.v /o /ii(i//< e ulceroase CM iau u/ct?rn '. Alteori apar în cadrul unor boli infecţioase generale: rujeola. Utnldii. biliară). sau 'iinti'h 1 vitaminice (vitamina C.

în toate cazurile se va face examen bacteriologic. limba roşie cu pete albicioase cu aspect de membrane şi cu t» ssntia dc/ugreabilă de „nisip în gură" este caracteristică pentru mu do/fi (mm ales dacă persoana este debilă fizic sau a primit antlblntl< limba uscată. în mărgăritar» 1 ! IN c v i UI alimentele dulci. t | l t cciină boraxată 10%. arsă. — Stomatita herpetică este datorită unui virus. se bwllJH no<i/. Se clăteşte gura cu ceai de muşeţel. cît mai ales digestive (limba este considerată oglinda np< tulul digestiv). în formele severe este util repausul pi'ol«« sional şi un regim de cruţare cu lichide şi pireuri. mîncărimi. Regimul igieno-dlt>!pl(f oslo întotdeauna necesar. ni uşor reflex şi cu papilele linguale distincte. albicios. subţire. In condiţii patologice îmbracă mai multe aspecte: — limba saburală: acoperită cu un str^t gros. de tratamentul ffet t tuat şi de rezistenta organismului pe care evoluează. Tratamentul este în primul rînd etiologic. Ele pot evolua < i . — Mărgărltărclul (Candidoza) este cauzată de o ciupercă numllâ Glositele sînt afecţiuni inflamatorii ale limbii. ui •au cronic. In condiţii fiziologice. cu depozite negricioase dar cu viţiul şl murgită royil [limba de papagal) sugerează o boală infecţioasă: febra tifoldrt ' • ihnhn zmeur/e este caracteristica pentru scarlatină. înţepături şi dureri la masticaţie apnic' anemii şi carenţe vitaminice. însoţiţii itnznţifl <!(> arsuri. Prognosticul este în funcţie de boala de bază. . leucemii sau septicemii. roşie-roz. prăjită se observă în marile deshldrutflii t I m. lucioasă.5%. citoloylri şi examenul pentru depistarea unor ciuperci. GLOSITELE — Stomatlta aftoasă este cauzată de un virus. Diagnosticul se stabileşte prin examen clinic (anamneză şi exam«Miu( obiectiv). Examenul limbii are o mare valoare semiologică atît în l generale.ci cu soluţii uşor antiseptice: albastru de metilen soluţie 1%. mucoasa limbii este netedă. de aceea limba trebuie întotdeauna atent examinatA. limhn pont© ift fie sediul unor rmictrt sau poate fi int«r«i«iR In trAuiiiaUtiiu«l« fvţel. semim da r0gul<i o dispepsie sau o infecţie generală. ll ii' ic limba uscată.STOMATITE INFECŢIOASE SPECIFICE Oldlum albicans (boală mult mai frecventă după introducerea antllilui tlcelor In terapie). limba ponto prezenta ai t e sau ulceraţii. — Stomatita sifilitică şi tuberculoasă se observă din ce în CP mi| rar. apa boricată 2 — 3% sau soluţie de sulfat I|B zinc 0. — limba netedă depapilată. roşiatică. cu semnificaţie iov*! N cn np/im tn infecţii grave.

adică sîngerări ce pot surveni n l (c. a obrajilor şi buzelor. puţind atrage in UIUM boli. O bună masticaţie şi insalivaţia uşurează procesele de dine so petrec în stomac şi intestin. se evidenţiază o uşoară Hi uxamcnului cavităţii bucale trebuie să se urmărească 9! «•nil) / H ) care o dcga)ă vorbirea sau respiraţia bolnavului l un («lemont de mare valoare semiologică. să şi-o com1 . . ih 1 . iieplncnl apare In ungine şi furingite. Se ştie că digestia începe chiar din cavi• nici.si. gangrene. cît mai ales în interior.ulrofiază. prezenta eventua.iiin c u lfl M iiv liir in u ie in llle il . ml fetid (ipore in noma. nu mai înconjură dinţii care se mişcă şi cad (In puradontoză). 'imnul gingiilor poate arăta procese inflamatorii: gingivite (uneivo prin tartru) sau gingivoragii.ile (boala Addison).l frttdinentul este etiologic şi simptomatic. nmiirnu/ cavităţii bucale trebuie completat cu inspecţia dinţilor. numenul dentiţiei se referă la numărul. Cancerul buzelor se n p i l i i aspecte proliferativ-ulceroase şi interesează mai des "'"flirt. lil-se «ispoctul mucoasei. In scarlatină. m fecoloida npare In ocluziile i n i " s t i i i < ! i l e inieiioorei un dldeliUIIrfl nporo tn intoxiccili. Tratamentul simptomatic • lin l Ui r cu cel descris la stomatite. crfll i i i l i u i v i i febrili. gangrenai rlontarfl. Alteil i.i < n olcool ellllc . ni i i dentare.i renta de vitamina C) sau în tulburări de coagulare. i i r n v l d l i u n m u . 1 nevoie. Mai adăugăm posibilitatea existenţele cenuşii care se observă în insuficienţa glandelor cortico-.voiul rădăcinilor dinţilor). i oţoxll qiave.(imnul buzelor poate oferi date importante: ele pot fi arse. Modificările care pot surveni au lost In piexcMitarea stomatitelor. forma. pot prezenta herpes în intoxicaţii alimentare. rădăcini gangrenoase sau fistule periden- • • semnifică mai întotdeauna granuloame dentare (pungi de pu. în jurul gurii. v i i o/e. i lor. ceea ce favole/voltarea unor boli în special la stomac. ragade (fisuri. Cadrele medicale A sfătuiască pacienţii să-şi îngrijească dantura. crăpături) în infecţii cocice şi avita-In nnemii. buzele sînt palide.sou mă* U N ilu l l | > IH K II II Cc o fljii' > i siritu h ac eto n ă • su rv>a||i tn in » n. O slabă masticaţie constitui care deosebită pentru restul tubului digestiv. Dinţii cu tartru pot explica unele Upsa parţială sau totală (edentaţia) este deosebit de nocivă u Asigură masticaţia. să mănînce fără grabă. f(irlnnit<'. . In < iţele nndiaco şi pulmonare sînt cianotice. să nu vorbească prea mult «< munîncă şi să nu bea apa decît după masă. obrajilor se face atît în exterior. i io n ic e ttv a iiH a leh 'im in H iid i ş i u ^ ii i d M i< p n ie iu d ifte r la ^i n H m a lig n a . r. în poliglobulii sînt roşietice.

pseudomembranoase. iar uneori febră şi altoni i •tarii generale. sau slntein p «n ( l dci (|i <ivlt cile <i bolii.imentc antiinflamatorii. tu furtnvla In cară n-a «vidantlat piolelmnic . în cazul în care angina evoluează în cadrul unei st (|<-iierale grave trebuie să ne gîndim la două boli infecţioase: scarlnl ţ. i .i i n . l i . — ]n toi mele cu alterarea stării generale se indică repaus la i şt admiri i . i i . astenie. Angina în scarlatină: amigdalele sînt mărite şi roşii. Macroscopic. Tratamentul anginelor acute este în funcţie de boala de ha/N... BOLILE FARINGELUI Cole mai frecvente boli ale faringelui sînt anginele acute şi nu nele cronice. Se manifestă prin edemaţierea şl mefiorea ţesuturilor interesate. so administrează penicilina In jur de l Of H MII li pn /l.4.. pultui (criptice sau foliculare). adinnn nimrexie.. i r congestionaţi. Ele sînt procese inflamatorii difuze care interesează lc| amicjdciliene şi zonele învecinate. n i > ii unui regim de cruţare bogat în lichide.iloriu în orice amigdalită acută) şi prin efectuarea altor explni blnloijicc. Starea gencn • v. apoi so continua cu admltilM mn unor antlhlotlco cu ronorbţlo tnttrzlatA. Alteori este interesat şi peretele posterior al farinţf*'1 ' M. iar pe margini şi vîrf i roşie.1 tumefiate.'. Amigdalele şi vălul palatin sînt roşii. plnA co holnnvul devine afnbrll. ANGINELE Anginele se manifestă prin simptome locale şi generale. Antibioticele se aleg In fuii' do n n t l l > i o < | i . Particularitatea acestei angine este roşeaţa fon Intensă şi delimitarea netă spre vălul palatin. îngroşîndu-se. după indicaţia modicului > i ciul. t i . va face întotdeauna tratamentul etiologic.2. ii rar se pot observa leziuni profunde ulceroase. u/ccrm unu n Diagnosticul clinic se face prin examenul clinic (local şi Inr cliolocjia se stabileşte prin examenul frotiului faringian (cară r ohllţ|. disfagie. care ulterior. necrotice sau eh <il>rese.mai mult sau mai puţin alterată: apar insomnii. flegmonoase. lueta şi sil t\ | > . — T i .n u nu apflrul l . sucuri şi m poturi.iiigina difterică. febră. care aderă foarto Iul de mucoasă încît greu poate fi desprinsă de aceasta. anginele pot fi: catarale sau edematoase. n i m . cuiul medicamentos constă în administrarea de antlh tlcci şl im . în contrast cu aceasta prnfnţa dorsală a limbii se prezintă albă. edemati . vorblr» ţ l i i ş i l ă şi dureroasă. dă naşti Io pseudomembrane de o grosime remarcabilă. Bolnn ucu/a dureri spontane la deglutiţie cu iradieri spre urechi.4. Angina în difterie (mai ales în forma malignă a acesteia): mucdfnringiană şi amigdaliană este congestionată.. i. Pe suprafaţa amujdttl' 1 se evidenţiază mici puncte alburii care prin extindere formează o pi culci do culoare alburie-opalină.n ducă «ceustu nu se poate efectua. cînd ganglionii regionali sînt măriţi şi dureroşi.

frotiul faringian. uu antibiotice. artralgii. In (înţjinele acute secundare unor boli de sistem. • tii'.i |li. So va urmări temperatura. mialgii. Itnnii'iiiul se face în contextul terapiei acestora. tratamentul cu antibiotice cu resorbţie întîrzlată se admi-<r/ă mai multe luni în funcţie de starea generală.. starea flirt n bolnavilor nu se reface complet. •Un cn/uri însă apare una din bolile următoare: glomerulo• i utfl. iar dacă puseurile de acutizare uerventc şi prelungite se face amigdalectomia sub protecţia de 1 otice si medicamente antiinflamatorii. • i ta antistreptolizinelor în ser etc. iar controlul temperaturii arată subfe> | l . cu resorbţie lentă — Moldamina — admiindwlunţi'it asigură protecţie în marea majoritate a căzun liucnla ^1 ((irinqele pot fi sediul şi a altor boli cum or fi: i ' i i l o y . Alteori se adaugă: transpiraţii.30 g/zi mipirina 5X0. leucoze acute etc. n . i laliimentul anginelor cronice urmăreşte sterilizarea acestora prin m N! i <i rea de antibiotice (penicilina). rămîn cu astenie. leucocitoză cu '/Iiiolilie şi anemie moderată. "itnările paraclinice arată creşterea V. de agresivitatea microbului agresor (mai des strepmolllic). boli sanguine (scăderea globulelor mi elementelor figurate ale sîngelui). Rolul cudrvlot • inilnt'w dlfiit cjce. să ia primele măsuri <e« ii»/n/»iif holiKivll la medicii de specialitate ori do cita |)nlolo(|lce. stare de • ilc'l. i'itfl perioadă poate dura cîteva săptămîni (2—4). după care In i «n (vi/urilor starea generală se ameliorează şi probele bioloii In valorile fiziologice.H. pro• v« IMCO electrocardiograma mai ales în cazurile în care >i4fl mtinlcjii şi înţepături în regiunea precordială. 4 4 1 BOLILE ESOFAGULUI ti m u llu i iu flio d ie lo r p ro c e ia p a to lo g ic e i m u ara«tni |> ioc'e> « « intlninntorll siofagton t.S. SINDROMUL POSTANGINOS 1 i unele cazuri după trecerea fenomenelor acute de angină. l ' i n t r o preparatele antiinflamatorii se preferă piranul 5X0.s/c cavităţi. huli (ilergico. . tensiunea arterială. Conduita »itn flxntfl do medici în raport cu fiecare bolnav în parte. Apariţia ' n i l ! depinde de reactivitatea imunologică a persoanei care a 11 iui iicuUi. reumatismul acut sau hipertensiunea arterială. refalee. de condiţiile de mediu în care se petrece drama iroryunism) şi de eficienta tratamentului administrat. indispoziţie. paloarea tenli'lnr si mucoaselor.ntu DU trebuie privite ca nişte boli simple care trec de irehtiic atent tratate şi urmărite chiar şi după liniştirea lei'Uff..50 g/zi asociat cu vitamina C per os 3X200 mg la zi.

Explorarea funcţională în bolile esofagiene se face prin examenul clinic care evidenţiază sindromul esofagian.i|. Tratamentul acestor boli este în sarcina medicilor de specialitntn. — Diverticulii esofagieni sînt expansiuni sacciforme circumscri.milesla (nidtffftnt il« cauitl ţi organul la cate evoln< .1 nu i'imt. S'irriuu cadrelor medii este recunoaşterea sindromului esofagian şi lit'i (Irunuirea bolnavilor. — Achalazia cardiei este o tulburare funcţională a esofagului in ferior care este strîmtat. cînd se poate preleva material pentru examen bioptic sau hislm dumic şi mai rar prin manometria esofagiană.. 4. faringele şi esofagul constituit unitate funcţională care asigură transportul activ al alimentelor ţ.. — regurgitarea esoîagiană care însemnează revenirea în gură « d l i montelor ingerate în esofag.stlv so manifestă prin disfagie. Inervaţia senzitivă şi n torlo comună explică de ce afecţiunile acestui segment al tubului ţfn. prlutf*un (M"M '!<' tiiiiptutne cunuNcuti* MI|> mmn < i < . prezente mai ales în ciroza hepatică.imiiomiii dlMpapUc" comun . în cazul suspiciunii di reflux gastroesofagian se face pH-metria sucului recoltat din esol'tiy. < H puln 1. Slinptomele clinice sub care evoluează aceste boli au fost grupa l o sub numele de sindromul esofagian compus din: — disfagie care însemnează înghiţire dificilă cu oprirea sau pro gresiunea prea lentă de-a lungul esofagului a bolului alimentar indife rent de consistenţa sa. examenul radiologie brt 11 Uit — în caz de varice cu past baritată •—. — durerea esolagiană care însoţeşte disfagia şi este situată retro sternal profund. In încheiere subliniem că limba. — Corpii străini opriţi in esofag sînt frecvent observaţi la copil.— Stenozele benigne ale esofagului ce pot fi congenitale sau cîştigate (după intoxicaţia cu sodă caustică. după unele intervenţii pe eso fag şi în urma unor iritaţii prelungite ca urmare a refluxului de sin 1 (jcistric acid din stomac în esofag). • • m.i «pol ingerate din cavitatea bucală în stomac. asociată cu dilatarea esofagului supraiacenl. fără efort de vomă. la medicii de spn« dalit. SIMPTOMELE CLINICE GENERALE ALE BOLILOR ORGANELOR DIGESTIVE DIN CAVITATEA ABDOMINALA Illfllnle de o descrii* bolile i H ( | i i i i e l o r dic|c\live din c/ivllatM abil" ffilllfllfl liu'iillniuliii ca semnele l»i ( l u m e • .4.4. esofagoscopia cu fibroscopul.•.ite. — Varicele esoiagiene sînt dilataţii ale venelor endoesofagiem 1 . — Tumorile esoiagiene benigne (cu evoluţie favorabilă) şi malign» (cu evoluţie gravă în cazul în care nu se efectuează tratament în timp oportun). durere şi regurgitare. care prezintă acest sindrom.su tilo esofagului. indiferent bon M şi localizarea sa predominantă.

iitdrnmul dispeptic este alcătuit din următoarele simptome: acdf/erea poftei de iruncare. vdr. Aceste fenol i i . UnlUilea funcţională a tubului digestiv se manifestă atît în 'Uloloqice. tnlhntari de scaun (diaree sau constipaţie). cît şi clinic. prin interesare directă (propagare irtto din aproape în aproape) sau prin reflexe de la distanii'tinatologla devine polimorfă şi necaracteristică pentru un 'i i o anumită boală. > i l n ţ ă organele vecine. emctaţii (eliminarea pe cade gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stolilnty. Adesea crnmi mul qiistric are valori crescute. ! ' • i M. manifestărilor clinice ale sindroamelor dispeptice este se< | montul digestiv ce se află în centrul suferinţei. hdlunări abdominale. Haţieganu să descrie sindromul abdominal lornalnat fie de afecţiuni concomitente a mai multor din. fttjnoNlicul bolilor aparatului digestiv un rol important îl are 1 flinte.acestor boli dar cu o nuanţă care permite — la o observaţie orientarea spre organul afectat. . de la jenă dureroasă illcn abdominală).< •n/nţln ds plenltuM|(lu««lllt'fl pnstprniullnlfl. fiziopatologic. şi în mod deosebit anamneză care trebuie luată cu nţln.ls (senzaţia de arsură retrosternală determinată de iritatla ului inferior de către sucul gastric acid). fie de afecţiunea unui singur organ.ţrtfun (eliminare pe gură a conţinutului gastric). deoarece •Io simptome pe care le relatează bolnavul. u l i l d i l c liber e'. barbarisme (zgomote produse în abdomen 'M|il<ntfir<»<i gazelor în tubul digestiv şi perceptibile de la distanţă). care apar mal >mclntr> adesea < n piio/is şl vărsături. deoarece rareori tulburările interesează un sin-i. urmrtrindu-se simptomele de început ale bolii. hlpoi i •*f«n/cd se carocterize. 1 tU|ii'|>tlr gastric poate îmbrăca forma hiperstenlcă.i/a prin fenomene dureroase (l. Simp-il însă. ică(l> ' p"llo| de nilncar». abdominale (de diferite intensităţi. greţuri. rît şi patologice. '« se caracterizează prin interesare pluriviscerală atît •fiere anatomic. dar cu răsunet • i c mnl reprezentative sindroame dispeptice Intllnite In ii fi. '/nita şl noaptea (reallilndu-se i o parte din «• >> i»>iiiavl pot face ulterior ulcer tltUMleiIfll. Mai tîrziu prin evoluţia bolii. '•••n/ă precizarea diagnosticului prin orientarea explorări-' " către organul respectiv. minat pe I. '•h'iilcă «»te carnct«rlzată prin t. fiziologic. sînt relativ • pi'iilru un anumit organ sau segment al tubului digestiv. localizate In irqiumM epigastrlcă.

intolerantă la grăsimi şl la glucide. apar greţuri şi imposibilitatea de a continua masa.fltrofagle (stare morbidă caracterizată prin înghiţirea de aer odatii saliva.Iiirilă de contrast a veziculei biliare şi al căilor biliare (colecistogrnh i-olecislocolangiografia). mai ales femeile. examenul gastros pic şi alte examinări după nevoie pentru a se stabili diagnosticul y se «plică tratamentul potrivit în timp util. staza duodenală. — Formele mixte se manifestă prin simptomele intricate din foi hlpor. durere spontană sau provocată In pttrloinbilicnin u i i ( | . oboseală la eforturi ll/h • mici. procesele inflamatorii ale căilor biliare. ce determină a< gastrla. Orice bolnav care prezintă una din aceste foi de dispepsie. ce survin la cîteva ore după masă. jenă din roasă în hipocondrul drept sau chiar colică (durere abdominală vii lenta) în hipocondrul drept. i i < in (jiă. ni boli digestive sau chiar extradigestive (afecţiuni genitale la femei). ţi turi. iiipocondnil stîiu). clnd bolnavul vorbeşte sau cînd mănîncă. Bolile mai frecvente care pot evolua acest sindrom sînt parazitozele duodeno-biliare.u c . tegumente subţiri şi uscate. scăderea din greutate şi forţe fizice. vărsături şi intoleranţă alimentară absolută. se va face examc chimismului gastric. i l ' > . Investigaţiile care trebuie efectuate în aceste situaţii sli sondajul duodenal (pentru decelarea unor paraziţi duodenali. i n l . Sindromul dispeptic duodenal a fost descoperit de L Hatieganu.i . examenul radiologie baritat gastro-duodenal vniddjul duodenal.simi. mai rar alte boli blllaif -ui ale căilor biliare. Sindromul dispeptic pancreatlc constă în semne generale: slăbiri*'* iddliv bruscci din (jreulate şi forţe fizice. saţietate precoce (boln<n ia cîteva înghiţituri după care simte o jenă epigastrică şi în nipon • drul drept). iritabilitate. Bolnavii. observat clinic. diagnosticul de sinrli dispoplic fiind numai unul de început.şi hipostenică. i . malformaţiile congenitale ale veziculei biliare. mm licări umorale de tipul tetaniei. în spo< Icimblii) şi examenul radiologie baritat cu atenţie deosebită asup eventualei staze duodenale. b o < | . examenul radiologie baritat. Bolile care evoluează cu acest sindrom sînt: lltl«u*> biliară. La acestea se mlnutn Nciiuic <lis|)e|)ii < • . adinamie. Se asociază fenome qenerale: astenie. conserve). constă din balonări postprandiale. Sindromul dispeptic biiio-duodenal constituie o intricare în li o iii* diomiil biliar şi cel duodenal. Chimismul gastric arată mai des valori scăzute. El survine în boli concomitente cile duh» deliului şi cailor biliare. trebuie dispensarizat. flancul sttng sau loiiilxnrt «Ung. scaune abundent* lurloav. uneori subicter sau subfebrilităţi. sînt irascil şi anxioşi. intoleranţă alimentară ohlivâ (la grăsimi. sosuri. «par crize violente manifestate prin dureri în hipocondrul drept. gust amar. greţuri. uneori slăbirea în gi ţaţe. Un c. adică distensia stomacului prin gaze). Examlm nlc piiraclinice ce trebuie efectuate sînt: examenul radiologie cu sul •. i b i l i i . dischineziilo hi l i . Sindromul dispeptic biliar se caracterizează prin balonări postprn dialc.

în stingă. 1 "iul dispeptic interdigestiv constă într-un complex de simp-.nrsistematizate şi intricate care denotă afectarea con-.nu. La acestea • ' î l ntliujă fenomene generale: ameţeli postprandiale cu accentuare hlinh. •ml obiectiv al întregului organism şi al abdomenului in speefi'chmt metodic. •K i'IltP HtuU' ' "l ( I u •\ hlniţla• • '. /. i / .. meteorism (distensia intestinelor prin ivarlnno sau uterine.u . l i n i culcată).cu ţesut celular gri< . mai multor segmente ale aparatului digestiv. . subfebri-. borborisme şi scaune diareice. alimente bogate în celuloză şi sosuri. flatulenţă şi scaune mai frecvente.. supe.Plndromul dispeptic jejunal evoluează cu o „dispepsie gazoasă" ce minctorizează prin intoleranţă la alimentele lichide dulci. Diagnosticul . unde ie nbilninenului superior şi proeminenţa celui Inii» un mal m nulreşto: poziţia şi forma ombilicului.ivitaţional a organelor abdominale).ipoi albe-sldefil. percuţia şi auscultaţia ' î m i I O I I I I M abdomenului poate să fie cea obişnuită sau poate iimilillcdri patologice. .rt prin examenul obiectiv şi examinări paraclinice.\ . i j n l i i l K l o m i i i. mai ales matinalei |iil . dureri difuze • mlmilc.pi 1 ' 11.'. meteorism.'iiliMlcle voncctazii (dilataţii venoaso) mal In ' i .mm: dureroase). apare febră n« (M . /leu dhthală a abdomenului se constată în obezitate. • l i c i .ni tu urma sarcinilor şl la 1 • Hmtlc. dulIfl concentrate.1 i. La eonii i « < i <icestor alimente survine o senzaţie de agitaţie. sau pancreatice. i//n/Hi/d a abdomenului (în formă de luntre) sau ex« . i c d dreaptă ce survine la 6—8 ore după masă (cu exacerbare îl de mers). i i ' . Starea generală este adesea alterată. scaune mai frecvente cu produse patologice: mu "i • i sînge. in. Se începe cu examenul de ansamblu al n pun inspecţie urmată de palpaţia. i l superior şi vergoturllo (atrol . i duodenală sau în visceroptoza generaliNKIIS (ji. sarcină înaintată (modificare fizioasimetrică a abdomenului. anemie.mu MI u l radiologie baritat al tractului digestiv este obligatoriu. lapte.: . tispoo ţ| < . . Indionml dispeptic ileocecal se caracterizează prin jenă dureroasă l i . do oblcol 1. . «lumini rectosigmoidian constă în dureri în etajul abdominal inml . ascltă 'inimi peritoneală).r/. i oh. ' M i l e şi fenomene generale: astenie.ili i n. Aceste fenomene apar mai ales la persoane cu sto-i| npciiit pentru ulcer duodenal. i i i"vu violticiM.ilidomon).1 po.'ii ilc posturale (ridicarea din poziţia de decubit şi liniştirea lor ' / . se evidenţiază In pnllco. • m . cefalee.1 In s t .

V'(Jr. .c: ficat şi splină. hepatică sau sînt determinate de carcnţn piotoinico. In ilousul paralitic (suspendarea tranzitului de materii fecale şi (jfi/«<) curo survine după colici renale. Mxamonul clinic permite evidenţierea unor simptome de maro vrtIonic pentru diagnostic: Dureri accentuate abdo minale la un bolnav cu alterarea |>i lumii! n stării generale. cxtragastricc şi chior ox 11 «digestive.Palparea urmăreşte să verifice datele obţinute prin ispectie şi srt depisteze eventualele modificări ale organelor abdominale. V'df.. sau existenţa unor puncte sensibile. Abdomenul sensibil şi tare „ca de lemn".sensibilo. cu febră. frunte. consemnate în foaia de observaţie şi n»« Icnite medicului.srt/i/r//e Impun o Inrgft investigaţie. gambe. Auscultaţia abdomenului oferă date utile dacă acestea se interpr»» IIM /. Ea se efectuează cu o mînă sau bimanual. zgomote hidroaerice puternice (borborismo) se percep în enterocolite şi colonul iritabil. Tegumente/e şi mucoasele palide trebuie să îndemne la c . u i i im unor microhemoragii cu sediu la nivelul tubului digestiv. . Astfel în condiţii fi/. I în cadrul ansamblului examenului clinic. elastic. Prin percuţie se culeg primele date asupra existon« Jci lichidului ascitic. Inspecţia regiunii anale şi tuşeul rectal (atunci cînd anamneză lll* d iert o suferinţă a regiunii ano-recto-sigmoidiene) încheie examenul obiectiv al aparatului digestiv. postoperator sau în peritonite. nlo( ţiuno renală. precedat de o durem nuiro abdominală este determinat de perforaţia unui organ cavitar şi <!• irltciţia peritoneului.ono sensibile. mărinm si consistenţă a ficatului sau splinei. hipotensiune arterială şi tahictuiliIn CMIO so evidenţiază o faţă suptă. speriată.vdUjr//r> In afecţiunile gastrici' pol li de dourt loliiri: a) <•«!«« i nrn Hiirvln Imedint postpimulml şl conţin resturi alInienUue din alt ntttt)t010 lnţ|ernle Innlnte sini <lctcimln. /:V/eme7e la pleoape. existenţa unor zone împăstato 9! . fără neregulii uluiţi şi fără puncte sensibile. torace pol indica o afectlutlf lic| Millc<1 cronică progresiva.lt>« loyko la auscultaţia abdomenului se percep cîteva zgomote hidroaerlc». părţi dcclive indică cel mai < l < .S7( %/u/e/e vasculare pe faţă. în aceste cazuri este vorba de o urgenţă mcdlrnchirurgicală. Percuţia oferă mai al es date asupra ariei organelor parenchiiiift» to.r. so evi denţiază silenţiu (linişte absolută). In condiţii fiziologice abdomenul este suplu.il> < l c (|nstropnln mute . cardiacă. care sînt apoi verificate prin puncţie exploratull« (şi eventual evacuatorie) abdominală (paracenteză). Subicterul sau icterul este aproape întotdeauna semnul un nli'c(iiini hepatice. în condiţii patologice se pot evidenţia modificări de formă. deoarece ole pot surveni In nlncţliini gastrice. ochii înfundaţi în ortul' ((lobii oculari hipotoni şi vocea slabă înclină diagnosticul spre o peni nllfl (iciitd. Toate modificările palo* logico trebuie bine localizate. puncte snu /.

căci "! <|c'i)l<' (apendicită acută. liipiili-nsiiinr mlo-| iu< i uldps. la palpare „abdomen de lemn"..ilc'inc/.MH-/.. i H mure tu fosa iliacă dreaptă (mai ales la bolnavii tineri. Insoţlla Uu yrvtutl..ilci. Aceste urgenţe necesită trimiterea imediată a bolit' ll r/c asistenţă medicală calificată. care vor hotărî asuilut yi <t tratamentului chirurgical (întîrzierea duce inei> ii'ci bolnavului).. <|iA'.A. In ItlpiKondiiil dicpt. i i .i. SIMPTOME CLINICE CE INDICA O URGENŢA MEDICO-CHIRURGICALA ABDOMINALA "i «iMiprii simptomelor care pot indica urgenţe. melenă.. n r. •u| rullcll vc/l< ul. Se va controla dacă văr( I n produse patologice: sînge. . ai( i atra-' i . Vărsăturile descrise pînă acum sînt pre« iipatrt.l«»). mai des stenoză imliî. vărsăturile se produc fără greaţă şi fără efortul vom A. trebuie sd otragfl nlontla Ini urnii' ' . p. In afecţiunile cerebrale ca tabesul (sifilisul nervos) i i<it'l>rale. I n l i K drdio şi leucocitoză.iini. unoori cu greaţă. Pentru aceste motive n* i nsupra caracterului vărsăturilor. vărsături.. atonie sau ptoză gastrică avansată. cu luidicic In spntti yl umăpinioitllal). mclciic'i siiu . la care (••îmi.... n p i n in măloarelor aspecte: '•«unul perforaţiei: se manifestă cu durere vie. i | i . <'ifi. De asemenea vărsături se la-• cursul sarcinei.. dupA Im hini'tii r |uu.c.. vaisatuil.. mul.A. t iilidoinliidle difuze (eventual cu perceperea mişcărilor i » . descrisă ca i i i l i p l In <il)domen.n diaree).r//e în afecţiuni extragastrice pot apărea în apendicită '//un In afecţiuni extradigestive se constată în boli ale sfeIn fomei şi unele boli renale. . snhf(>brilităţi. i i ( > musculară.uc: i h i K ' i o pnroxisli* <i după cnio(ll. sînt vărsături incoercibile.N i i p i < i l < i t < i <il)domenului). perforaţia ulcerului. i u . liciii. para4 1 '.1 . lipntimic. 1 < i l n (lli|i'slivc). ntli'M'M i u .inilicli'..b) vărnnţin resturi alimentare din alimente ingerate cu mai multe denotă o insuficienţă cronică de evacuare. .. l|| irt(U> ( i n . 1 <ul liomoruqli-l (llqostlvr: persoane cu *inl«'( («dcnlc nlcehii|inll( c.in> luu'. corpi străini. cu suspendarea tranzitului do un ( r » v i ' i i l i i ( i l miros focaloid) conduc spre diagnosticul do IhinlA. unsori ..(ii nuile) iau i i'xpuse se reţine că simptomele subiective completat* • i i v o (unoori foarte sărace) trebuie atent analizate. cu sensibilitate la palpare In . i r c i n i i oxtrauterine..o ce survin în cadrul unei afecţiuni gastrice acute.. . puroi.i'ir.

cnt se administrează un excitant al secreţiei gastrice (cofeină. compresii extraesofagiene. . Dacă acidul clorhiclrlr li i". care pledează pentru ul> duodenul. l>lltnutrie în refluxul de acid gastric.satăi t d<« . după o masă copioasă. colecistită acută.• gastrofibroscopia permite prelevarea fls Irsut pontru biopsie. cercetarea sucului gastric obţinut prin intubm iiini. In condiţii fiziologice cantitatea de acid clorhidrc estt» • '^. în care intervenţia chirurgicală este contraindicată. f) Sindromul pancreatitei acute ulceronecrotice hemoragice:durere marc. virusuri.Icter şl febră. Stomacul se explorează prin examen radiologie cu suspensie bath ttitfi (dimineaţa pe nemîncate) .<|/oi<l| valorile cresc mult în ulcerul duodenal. alergii digestive acute. Kondajul gastric. Se intubează sonda. cu simptome du coltips. Esofagul se explorează prin examen radiologie cu pastă baritatâ. evonluni cu litiază biliară. apoi se examinează chimismul. etilic..4.Somfa/uJ pcnfru obţinerea excitaţiei maxime: se administrează 0.'. ie h nocturn cu intubare la ora 19 şi extragerea sucului gastric din In o i a i n ml Iu 7 dimineaţa. „în bară". EXPLORĂRI PARACLINICE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV Cavitatea bucală: se pot recolta secreţii pentru examen biologii (microbi. diverticuli.i p s. ptozA «nu atonU< gn. inlo» xicuţia cu plumb. fiind posibile accidente hlstmnin unii liiHiilInlco) şl se recoltează suc gastric din 15 în 15 minute. vis r i < 'c esofagiene etc.Sucii/ f/av/rJc ponte arătu: irstuil nlliuciilnrti iicdlgoruto după 24 de ore. h) Colici abdominale în boli întîlnite mai rar: porfiria acută.i pauzei secretorii de acid clorhidric liber între orele 23 ţi diinliir. ilnpit care se extrage sucul gastric din 15 în 15 minute (4 — 8 probe). timp de o oră. constituie starea discretorie. semnifică o hiperchinezie biliară. l . timp de 2 or«i cnli iilivi/a ('(înlitiitea de ncid clorhidric în miliechivalenţi pe oră (mEq/orH). Fibroesofagoscopia poate decoln diluleiţii esofagiene. mi. cantitatea şi chimismul gastric. alcool.iţa. indiclnd pllnilcfl. alimente alterate.irindu-se: aspectul.strlcA nvan.04 UMI po ky corp sau insulina 10 U (cu atenţie. tumori. drojdii! do colon" iu cancerul gaitrlc nvnniati . ln> ! nuna).6. substanţe toxice.. ciuperci) sau se pot face prelevări pentru examen hislologic sau histochimic. Ele constituie aşa-zisul abdn* înrn acut medical. litiazfl lilllara etc. Ic nii'. în abdomenul superior şi meteorism la un obez. se recoltează suc gastric din l fi l 'i i n i i i i i l c . 4. g) Sindromul colicii din toxiinfecţiile alimentare:apare după ingosl i < i de ciuperci.0 | i '.

Inmlilll (pn r o/l 1 1 unlcolulnil diiodcno-coIndO" iiiţ)hlluln. urilor mucoasei (şterse în gastrite atrofice. în primul timp. iiilnttta de b!18 scursa. limpede. îngroşate In "i trofice). După bila n. Se examinează apoi după n nprecia tranzitul intestinal în ansamblul său. defecte de umplere (lacune) în tumori (cancer. cu sîngo (posibile miri traumatisme iau 1 M| rupulul pancreasului). prezent mai ales în can-NIIU în procesele fermentative gastrice. elementele figurate din bllH ie pot llzn. Persistenţa bariului după Hftlfi o insuficienţă evacuatorie gastrică (spasm piloric.• •> iul macroscoplc al bilei: llmpedo tn condiţii fiziologicei cu nn-vo/lnilare). Bolnavul ingeră suspensia de sulfat in pormite urmărirea tranzitului esofagian. stomac mult mărit în stenoza pilol de comportare al peristaltismului şi permeabilitatea pilone elimină din stomac în 2 — 4 ore. ni/ radiologie baritat. iK'B se evldontln/rt leucocllo (uneori plncnrdo). brună.). so obţin» c i x uiinsrutS după culoarea sa galbenă-aurie. M-rn (nml ttr/.lu. 'iln \'f'/ili'iil<irO) mai închisă.M evacuat total indică un tranzit accelerat. i ( l nun •>! ••!• pun mult mal greu tn ovIdonţS). Ctml nu NO ol)ţliu< hlln (dNlgurtndu-Rf . . bila A »l\nia): un nmestec de bilă din coledoc cu suc duodenal (galbentt. idtmţiază bariu în stomac după 8 ore semnifică o insu!• Uni o. '/ nu'iltl: ululmii'n sondei Sn duoden (prin administrarea de Inpte. stai l Du pa ingestia bariului se poate administra o supă stre• şl so cercetează tranzitul bariului la l — 2 — 4 ore (penii b(lro) şi după 8 ore (pentru intestinul gros). l cliimismului gastric cu valori mari ale acidităţilor legato IM ncidului clorhidric liber se va face reacţia Uîielmann pe/î-•M'd acidului lactic în sucul gastric. Ml *»t» explorează prin examen radiologie baritat şi sondaj '*» Mlliiră şl căile biliare se examinează prin sonda] duodenal i nil Iţi. După intubare în duoden se obţine. alin cnxurl mai rare. plus de bariu (imagine de nişă). în conţi I «o poate alimenta normal.lomonto flţjurnto. mediogastrice. iar dacă ţi persistă şi după 48 de ore arată un tranzit încetinit. varice gastro-esofagiene rupte etc. conformaţii anormale ale liteiin/o. bila M vn <• vn iniliiiu(|n si so vn exnmlnn In mlcroMrop ledlmantul • •n nu coiitlno o. se face examen radiologie prin care ie miMiloi)/ • « liinpnl scurs pîn3 la apariţia bilei B şi sS notozo slmptomelo l in i un sulfatului de magneziu. limpede. Dacă • • U N In nmpula rectală se poate aprecia ca fiind un tran'i s . secreţia gastrică. ilii|if) administrarea de sulfat de magneziu 33% (20 — 40 ml) cHlduţ.i ' roşu sau striuri sanguine (gastrite hemoragice. ulcor •ritul.

Cadrelor medii le revine sarcina pregătirii bolnavilor astfel încît intestinul i» nu aibă gaze. stenoză a sfincterului Oddi. tuccr/.i mcntescibil. a ampu lej rectale. Se urmăreşte ritmul scaun | In mod normal. tiu Orc Indu-se aparatul dlge. Rectoscopia constă în examinarea rectului pînă la 25 cm cu njll torul unui aparat numit rectoscop. cancer al ampulei Vater. infi. ce explorează anusul si rectul inferior pe distanţă de 12 cm. înaintu de rtidiografie. l'ie/eniii di> produse |i. siii(|e.ilolo(jice în scaun: inueus în cantitate n> şl puioi denotd un pro< i-. eventualele resturi alimentare. indică o hipotonie veziculară. < UUiteo (circa 220 g). « ntft (pcisloasrt). Colangiocolecistograîia este metoda radiologică de vizualizare ti veziculei biliare şi a căii biliare principale (hepatocoledoc) prin admlnislrarea endovenoasă a substanţei de contrast. cu 20—30 min.6. (lei i dldiee.imcilor la nivelul colonului. mirosul (de putreln lermenlaţie). In cazul sindromului rectosigmoidian se e/ee. mai ales dacă bolnavul simte o uşui'iiro după evacuarea acesteia. — O cantitate mare de bilă care vine încet. culoarea (galbenă închisă). EXAMENUL COPROLOGIC Se Idee obligatoriu pentru orice suferinţă a organelor digesl i din ncesl motiv îl prezentăm mai pe larg. deuolci tran/il . adminstrare de cărbune absorbant de gaze.. produse patologice (mucus. înainte de expunerea filmului radiografie. de culoare neagrfl. forma (do cîrnat).4.utelnial ItllfNlliml. .1. paraziţi vizibili cu ochiul liber sau la microv unde se pol ţjîisi ouă de paraziţi. examen cu ajutorul anuscopului. sigmei şi colonului. puroi. pi Ntl)i|e). se pol (>|e< l u a puilo' (In «fnil. 4. fără mueus. Se | x ui le (lo/ci ennlilttten de resturi alimentare. Anuscopia.sllv eu unele ollmenle şi urmMrlN . tuşeul rcclnl (constă în palparea rectului cu indexul îmbrăcat în mănuşă lubrifialA). Clolecistografia este metoda radiologică prin care se vizualizea'/rt ve/icula biliară prin intermediul unei substanţe de contrast (pe ba/fl do iod).i dnlfi).). Colonul şi rectul. Colecistografia negativă însemnează lipsa de vizualizare a veziculei biliare. [rigoscopia este examinarea radiologică cu substanţa baritată In liodusft prin clismă după o prealabilă pregătire similară cu cea dlli i n|e< islngrafie.iiiienul chimie al scaunului. Nu se va uita urmărirea toleranţei bolnavului la |m|.simptomelo care apar în legătură cu scaunul (tenesme etc. l'ibrocolonoscopia este o examinare mai recent introdusă. clisme înalto »l nclministrarea de triferment).ă următoarele examinări: inspecţia regiunii anale. zilnic. eventual două scaune pe zi sau la două 7. spasm oddi<m etc. cu ajutorul fibrocolonoscopului. Se pocite Idee şi cx. care se poate administra pe cale orală cu 12—16 ore. purgaţie.Insă că oliva este în duoden) este posibil un obstacol coledocian ( I I tiu/ă. Pre/> resiui Hor <iliinenl(ire.). care împiedică o bună interpretare (pregătirea constă în regim nuli l < .

n ca de '. iidininisli . coapte).d acestora pe cale rectală (încărcarea cu grăsimi. f . cu "Knminări cu izotopi radioactivi). Acest regim cuprinde toate principiile HI i l i < origine animală. îl hlliur so pune în evidenţă prin prezenţa acizilor graşi ^in/Uni intestinal accelerat prin resturi alimentare nedigc-»n|fi piixlusolor patologice în scaun. .incTeatita cronică. urmînd ca în ziua a 3-a — Mc/iscaunul care este analizat la laborator prin preparat nativ ţi ••ulmlnnle ce evidenţiază mai uşor resturile alimentare: amidonul tu • t i u cu soluţie Lugol. » . indiferent de forma pe care o tmlii'n/. n m intim aspectul scaunului fiziologic. t Mim joNcoplr. n ln n c .1 u n d rndoet. cît şi vegetală) şi sub toate formele de pregflil|ili>. im In iicmor<Kjii superioare sau după consum do HHIM'i de Ic-qumo (spnnnc) în cantitate mare. Se administrează bolnavului timp do rlli'va iiimplrt (Schmidt-Strassburger). < > x < n t i > d e c a p r ă (» c h lb a lf l) MK n . | i < e . i l c .••ni. îl (/c acid clorhidric (aclorhidria) se manifestă coprololn 1 1<.i ( ! < • l. n u l i i ! normal este brună datorită stercobilinei (un de-!/ nglr poato avea următoarele culori: iu in diaree sau în fermentaţie. iar grăsimile în galben cu Sudan III. coprologic. dar variabil In lunrţl* da cantitatea d« . cu margini ascuţite şi cu striaţii ii lînnsvcrsale. indirect.musculare lungi. paralel cu 't|i<'.l arest regim timp de 3 — 4 zile. pentru a pune aparatul digestiv în diferite situaţii 'In i nli'«i depista deficienţa digestivă. c o n * i < ltt*I I : ' I I rniK't't. ic ( i i i n d i M . . ihfi tu coz de putrefacţie sau după consum imirn li'iul itH .o» In p. i microscopic poate arăta deficitul de digestie şi. . înainte de a prezenta aspectul cîtorva tipuri 1 . i IM i f i | i m lactat hidric.<mtoniruvi.c pe ( . i l c orulă. in A n llM < > . NllIctUI l l c < l .tosut muscular cu structura păstrată datorită lipsei ' U d ilorliidric asupra ţesutului conjunctiv dintre fibrele îl iHiiicicatic se evidenţiază — pe lîngă prezenţa graşiUliu.i d< bariu.

ulcerul gastric şl minerul gostnr. produse ale digestiei microbiene. cancer de colon sau rect. reacţia uşor acidă. Fiziologic. puroi. fie spontan. se evidenţiază o pastă amorfă formată din resturile alimentare digerate. — Scaunul panereatic (de insuficienţă panereatică): voluminos. cu miros (icid. Tipuri de scaun patologice: — Scaun cu fermentaţie: culoare galbenă deschis. microscopic: floră iodofilă.şi exlracelular. l xamcnul coprologic pentru paraziţi se face recoltînd scaun. — Scaunul din rectocolita hemoragică se caracterizează prin pre/enlci produselor patologice: mucus. .7. sifilisul y. dar este roşunililiint.4. Prin acost examen se urmăreşte infestaţia în mod deosebit la copii (nproxiniuliv 80o/0 din copii au paraziţi.cu miros de putrefacţie cînd domină putrefacţia.— cu miros de fermentaţie cînd domină fermentaţia. . reacţia alcalină. celule epiteliale descuamate. după care se examinează imediat ia microscop.— este alcalină cînd domină putrefacţia. scaunul se modifică în funcţie de tipul de suferinţă cînd poiiln apare mucus. Pentru aceasta se recoltează scaunul în mod steril.Mirosul scaunului patologic poate fi: . grăsos. Mult mol rnr sui vin tuberculoza gastrică. Patologic. microscopic: fibre musculare digerate sau parţial digerate. lixtinwnul coprologic trebuie efectuat imediat după emisie pentru d nu «e altera produsele patologice (autoliză) şi pentru a surprinde para•/. aerat. 4. sînge. Examenul microscopic. acoperind materiile fecale. BOLILE STOMACULUI Şl DUODENULUI (vio mal frecvente boli nle stonuirului sînt: gastrita. amidon intra. fie după o purgaţie. microbi intestinali (nepalogeni). în vase •pocUili'. substanţe secretate de intestin sau glandele anexe.foarte fetid în colite ulcerioase. puroi. . — Scaun cu putrefacţie: culoare brună închis. în hemoragii găsim de asemenea sînge în scaun. mai ales în mediul rural). miros de putrefacţie. polipii şl nlto tumoti <|ir. Reacţia scaunului patologic: — este acidă cînd domină fermentaţia.trlro. intim amestecate cu •somnul. Coprocultura este examinarea făcută pentru evidenţierea microbilor In scmin. Pentru evidenţierea paraziţilor există şi metode de concentrare prin caro cicoştia se pun mai uşor în evidenţă. lu cios.' 11 Ic.Iţll Jm'd vii (cînd se pot identifica uşor datorită mişcărilor de care sînt iinltntill). sînge etc. Reacţia este uşor alcalină sau neutră în mod fiziologic. studiindu-se flora microbiană şi antibiograma. microscopic este bogat în grăsimi sub formă de picături.fără miros în holeră şi diareele nervoase.

determină gastropatii cronice datorită fclimlnnili unor substanţe toxice. liipolenslunc). tipul de secreMldm-poptică şi morfopatologia gastritei.1 evoluează cu atrofia mucoasei gastrice. i i atenuate.fumatul (mai ales pe nemîncate şi în can-i iiînri)..M. llinlxi !n-hnloun Idiihi. muştar.1. nerespectarea rlt-ilui circadiene — alimentaţia la ore neregulate. abuz de condimente (ardei.. f/i inunde acute (din intoxicaţiile acute cu substanţe caustice.determină tulburări hidroelectrolitice şi flcido-ba/. ceapă. tahicardie. sau greu digerabile. intoxicaţii alimentare (cu alimente alterate) sau cu ciuperci rxee.7. i «Ini !• de colaps. ti'(| iimcnte uscnl. butazolidina. abuz de medicaaspirina. huli inlecţioase: febra tifoidă. • «mi toxiinfccţii alimentare). polipi gastrici şi aclorn-lractară la histamină).4. . iritante. 1 . preparate de cortizon. Intoxicaţiile endogene: insuficienţa renală cronică. hiperstenic sau mixt cu evoluţie acută sau cronică. I • n ((«'iiorale. i ologia gastritelor este complexă: i r i laţ ii ale mucoasei gastrice cauzate de alimente insuficient ! ' • în cavitatea bucală prin lipsa danturii sau prin tahifagie (mîn-pcde). une<(/<'. vări nu. hduturi alcoolice (mai ales cele concentrate: coniac. B. GASTRITELE Nlul procese inflamatorii ale stomacului ce interesează mucoaia > şi în diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric. salicilaţl. hepatita virală etc.(i altor. f/i r< / . «linoliiiidil <i stării generale (febră. gripa.. pentru mucoasa gastrică.. piper.4.hipc'rsteru ni mixt. piran. . C.i . comportament alimentar deficitar (consum de alimente prea «nu prea calde.' n i . .ft cu modificări ale secreţiei de suc gastric şi ale chimismului uir din punct de vedere clinic se manifestă ca un sindrom dllilpostenic. («volulnd MI ! d. .. ţuică). greţuri. prea prăjite. • cron/cc.lce).I K .unciiul ol)lc( l l v (>vi(U>ntio/. conicei şi pe nemîncate. i i t t i t o «pont'inft «l ifl inia» In ici|iinii>(i cpUpi i t l c ă şl tu I n i i M i i n i nii . (•(jron/e de vitamine: vitamina B 12 (gastropatia din anemia bier. similar evoluează şi gastropatia din cai i Ic vitamina PP. (sodă ' i sau acizi concentraţi (acidul acetic) care determină gastritelo traumatisme ale mucoasei gastrice prin substanţe caustice ele. Ele >/. sau în cantităţi mari no o (jaslropatie acută trecătoare care se rezolvă prin regim de > Diplomele clinice sînt în funcţie de forma clinică. . fenomenele clinice sînt m .vuf alimentar cu alimente prea grase. manifestările clinice sînt zgomoi'olimvii acuză dureri mari în regiunea epigastrică. ic ca primitive sau sînt secundare altor boli. mi cu manifestări gastrice). usturoi).iiidioni dispeptic hipo. uncie boli alergice pot evolua cu manifestări gastrice (alergia MM. diabetul zal i Decompensat metabolic.

prâjitA. <lnr In ('(înliUite loială cil mai mare.. cu linguriţa la mici intervale. mai mari [hlperclorhidrie). de precorltnle. In afară de semnele funcImiidle (secreţie. să nu fi trecut mai mult de 4—6 ore de la ingerarea toxicului. anastomozate sau. plini. sil nu prezinte ulceraţii esofagiene sau gastrice (aşa cum se tiiMniplil în gastrita acută din intoxicaţia cu sodă caustică). In /oMiir/e cu /i/pe/r/oi/in/r/c se vor «u li ii in i . apoi brînză proaspătă de vaci şl cnriie luirlil. peristaltism). supă de făinoase. Cîastroscopia (cu gastroscopul sau mai recent cu axofibroscopul) i i d i u e informaţii asupra mucoasei gastrice şi a eventualelor procese IMtolotjice endogastrice. lipsite < ! < ' coiulimente.de morcovi. brînză da . (' (iinr h. (i.i tratamentului şi de posibilităţile pe care le are bolnavul de a i («specia indicaţiile medicale. pliuri hipotrofice). Holul cadrelor medii este de a pregăti psihologic bolnavii pentru aceste exaî n l i i A i i .nIA. Examenul radiologie barltat se efectuează numai în formele cronice >i (M relaţii asupra mucoasei gastrice. In (|(islrilele acute cu pierderi mari de lichide se face reechilibrarea lililiuch'Ctmlitică şi acidobazică şi se administrează după nevoie ana-/!'/)//('(• si eventual antibiotice. Gastrita acută necesită un tratament de urgenţă: evacuarea con( i i u i l u l n i stomacului de preferinţă prin spălătură gastrică şi respectînd conţi ((indicaţiile acestora: bolnavul să fie în stare de cunoştinţă. Uneori se constată aclorhidrie. apoi se va trece la administrarea dn nllmenle de cruţare: pîine prăjită. mai mici (hipoclorhidrie) decît valorile considerate Il/loloţjicc. Tratamentul cel mai eficace este cel preventiv şi se referă la evitnrea lut lorilor care determină gastropatiile. ceai semiîndul( I I .l ra m.i.istrllele cronice: Tr<ilamenlul va fi în funcţie de forma etiolo(|U A 9! lipul de secreţie n acidului clorhidric. neregulate.1 moi. dimpolnv. a evacuării gastrice şi a evenI milelor procese morfopatologice gastrice. Prelevarea de material din diferitele segmente. ale mucoasei gastrice pentru examen bioptic sau histo• lumic ridică mai mult valoarea acestei examinări. Evoluţia şi prognosticul sînt în funcţie de boala de bază. Reţjimul dietetic este de mare importanţă: în primele două zile nu m» va mlminislra nici un aliment pentru a pune în repaus mucoasa gasIrU'ft. radiologie se pot evidenţia modiln rui morfologice (pliuri îngroşate.Chimismul gastric se cercetează numai în formele cronice şi poate Viilori normale (normoclorhidrie): 2+2 mEq/1 şi oră. Prin gargarizare sau tamponare cu soluţie anestezică a faringelui se facilili'ir/rt examenul gastroscopic.isc fracţionate şl tll î n n t i l n l e mied. i l i i p d necesităţi. «oii. Tratamentul curativ este In lunrţie de forma clinică şi secretorie a gastropatiei. tonus. 011. cu legumele In tniinfl do plh'inl. snu se va administra ceai amar. reduse In celulo/A. /camă de orez. TrepUil se va trece la alimentaţia completă. sa nu prezinte stricturi esofagiene.

i începutul iivi'ill y| toninnel. aguridă. în faza ei dezvoltată. sezonieră şi de elort. hipo.ipnre noaptea.DUODEN AL li". In cazul " i u l duodenal durorea aparo la 5—6 oro după masă mul conţinu•. dar totdeauna trebuie să fie bine coaptă. Carnea • ponto administra la grătar. Se folosesc apele minerale alcaline sau alcalino-tendininistrate cu l 1/2 ore înainte de masă. Sînt indicate: ape alcaline (BodocM. ciorbe > i l l i < cu zeamă de lămîie.s/H-cfd periodicitatea alimentară.2. < l u i e i e < i . Pîinea va fi neagră nu Ni-mialbă.nu ului sau duodenului. nnuol sau periodic. Malnaş). în timp ce In ulcerul •l In i o ( | i n i H ' < i anlro-pilorică (deci mai aproape do duoden) durerea unii Inidivn. Se contraindică consumarea de băuturi alcoolice şi fumatul (imil M» po nemîncate). vorbim de ulcer gastric sau duodenal. puţin concentrate şi apele mixte (Bor-Stolceni. agrişe. Tratamentul balnear (crenoterapie) este indicat în afara perioade-'t <le activitate./oamr ilureroaaă"..eficienţă.sau aclorhidrie se vor administra alimente oxcii l i l o «Io secreţiei clorhidropeptice: bulion de carne. Sîngeorz. Instnd unii mu liberi.i l n ulceroasă se caracterizează mortclogic. înde porlondolo l nu ar0 nici un lei di* ne u/o. P«M iliiroronNo NO nieii(lno 2 .mirt complicaţii.onţa unei ulceraţii. Ai|MU't clinic. Valea Ciungetului. deci ape car-. / i nise.e vor indica ape care să stimuleze secreţia gastrică. (iastropatiile hiperacide beneficiază de balneofizioterapio cu "in. foarte rar mai multe. după ora 24 şi se culmea/M după all/'«T/(H//c//(j/e(/ .7. uşor condimentată. în majoritatea cazurilor umil pi'-/. extrem de rar în porţiunea inferioară a esofagului sau fn l ludului digestiv. Observaţia atentă i i n l ră localizarea gastrică a ulceraţiei în porţiunea verticală a stoi i i n (deci mai aproape de cardia) evoluează cu dureri care apar l oro după alimentaţie (durere precoce).. (iastropatiile hipoacide beneficiază de asemenea de crenotera•.icului este ovac'uat şi creează senzaţia do . eventual uşor încălzite ii <i olimina bioxidul de carbon. ape cloruro-sodice. l't-riodicitatea (sau ritmicitatea) alimentară constă în apariţia i l l « > r pe nemîncate şi liniştirea lor după mîncare. borşuri. unele izvoare din Slănic-Moldova). situată pe duodon S8U imune. oţet.«H.i ) . printr-un sindrom dîspeptic dureros sistcmatl-' ce /e. ape alcalino-feroase (Sîngeorz. BOALA ULCEROASA ULCERUL GASTRO. 4. în larmele cu..'l sAptnmlnl. M Indicaţia medicului se administrează pansamente gastrice. Se va face traiiniMit substitutiv cu acid clorhidric (betacid sau preparate similare). VllI lllC ) a.. i n <'/. la 3—4 ore după alimentaţie (cluiero tardiv. După cum localizarea ulceraţiei este la nivolul . prune verzi. Boala se caracterizează.4. .vo/on/ord constft tn apnriţin dureriloi l .

poetului morfologic al nişei ulceroase. ale mucoasei (modificuien pliurilor mucoasei) şi ale peristaltismului gastric (incizuri proluiide.. i i . microhemoragiile. Alteori se constată numai semne indirecte c|c ulcer: modificări ale secreţiei (hipersecretie). Ea este localizată n regiunea epigastrică.iicclul unei pîlnii. în cazurile necomplicate ea cedează postalimentar. sînt mai şterse.v()lu|le. cu evoluţie ondulantă: un.. Durerea este simptomul dominant al ulcerului. alteori după vărsături. Arsurile retrosternale şi vărsăturile însoţesc deseori durerea (ade-»•« durerile cedează după vărsături).— Ritmicitatea durerilor în funcţie de alimentaţie.iractoristic este „nisa" ulceroasă. In i >i ' i " început. în cazurile în caro NO pune pioblema diagnosticului diferenţial ulcer—cancer se poate rei'olln cu ui ei. precum şi liniştirea lor în perioada de repaus constituie o l l d caracteristică a durerii din ulcerul simplu necomplicat. . Cînd acestea sînt constituite din illmenlc — ingerate cu cîteva zile mai înainte — semnifică o stenoză >lloro-duodenală.. l'Kamenul radiologie baritat este obligatoriu. eforturi fizice I psihice. > i . dar sînt unii c'tiracteristice pentru ulcerul duodenal decît pentru cel gastric. l:. scăderea poftei /c mlncare pot fi prezente în oricare localizare a ulcerului. | e i i e i . iar chimismul gastric arată în cele mai multe cazuri valori crescute. după u l m ilustrarea de bicarbonat de sodiu. llxaminări paraclinice. în ilcerul gastric. Adesea.işi aparat material pentru examenul histopatologic.r. fără ca să HH |. între care N t n i ' . constipaţia. Boala du p ml «nu zeci de ani. î l mucoasei ce afectează peretele stomacului sau duodenului avînd • r. Semnul radiologie di-! < • < l c. în timp ce în ulcerul duodenal este situată para. greţurile.K iu dureroase de cîte 2—3 săptămîni pe an. sînt prezente numai simptomele clinice. u l i u l de bariu). uneori iradiază spre hipocondrul sting sau Irepl. Prin umplerea ulcerului cu substanţă de contrast ( • . Fodor a numit „stare dissecretoi n 1 " . Examenul sucului gastric â jeun (pe stomariil (joi) arată o secreţie mărită. (i(intr<i':i'opia (efectuată cu axofibroscopul) aduce date utile asupra Mediului şi .i <i"n. durerea are mai des sediul în stînga liniei medioepiliislrlce. transfixiant spre coloana vertebrală sau spre regiunea >iccordială. l'.şi supraomlillCUl. spontane sau provocate.i/uri :. în spate. i l . i . în cazul ulcerului bulbului duodenal nişa are diferito inflilinl (bob de piper.i | >e. i oste bună şl capacitatea de muncă păstrată.e de/voltă ca o boală cronică. Uneori ulcerul apare ca o boală acută. nişa apare ca „o pată persistentă" la nivelul peretelui filonmciiliii sau duodenului. după aplicare de căldură pe reI1 nuca epigastrică. Acidul clorhidric liber este prezent şi în tnnpul nopţii constituind ceea ce O. mazăre.ructaţiile. sîmbure de cireaşă) şi se însoţeşte do Nemiu» Indirecte: umplerea fugitivă a bulbului sau bulb în formă do trifoi (In di/ul ulcerului cronic).. dar în cele mal n n i l l e e. i evidenţia nişa prin examen radiologie sau ynstroscopic. caracteristică pentru ulcerul duodenal. Ea traduce ulcerul rotund sau < p \ ' . sposmc). unde :lcsi prezente.

tulburări vasculare ce duc Mjnrca insuficientă a unor porţiuni din mucoasa gastrică. mai ales pe nemîncatei COMPLICAŢIILE ULCERULUI GASTRODUODENAL In evoluţia ulcerului gastric sau duodenal pot apărea o serio do l n . Diagnosticul diferenţial. Sltmo/. fumat).ălor. simptome clinice). stressurile fizice şi psihice etc. Proin hr/olor de activitate dureroasă constă în respectarea igienei de i î l .<> n 'llcli'iitrt de evacuare. care nu se pot prevedea chiar în condiţiile unui tratament i'înr/. • •• va evita fumatul. iciili/înd stenoza mediogastrică. consumarea cotidiană de băuturi alcoolice uluite (mai ales pe nemîncate) şi a medicamentelor iritante ale • • ' ! • ' "i gastrice. I/I C 1 i i i c i i u n i d t i t i o g i c c uu / u i -n i e n i i . acţiunea unor medicamente (aspifcnilbutazonă. 1'rofllaxia este greu de efectuat în lipsa cunoaşterii cauzelor (etlo* i) şi a mecanismului său de producere (patogenezei). agresiunea cloripoplică (determinată de starea dissecretorie).n iiil m u lt m ă rite . Se efectuează testul evolutiv terapeutic prin tratament complet i ui murirea clinică (cîntărire. r. perforaţia. de activitate şi de odihnă. n/Of/no. i ţ i i .Prognosticul de viată este bun.i'i-rita şi.îndii . | »• . alcool.vfono/ci pilorică sau piloro-duodenală. Examenul clinic este insuficient pentru prei/mea sediului ulcerului gastric sau duodenal. m ld e i t o m a c c u / '« \ ! » n . Chimismul gastric. a condiţiilor de viaţă. sldbesc din greutăţi ' I'. scăderea secroţlel iurus protector al mucoasei gastrice.C .n i . acţiunea ntri a unor alimente (condimente. i•. Se va evita abuzul de cafea.i lii|)orsi'i n [n- . i i i m i . 1 . după unii autori.ulnt yuatrlc di'cclo. sau poate fi la nivelul pilorului . i / . i tio. funcţională (examenul ui ului gastric) şi morfologică observarea radiografică şi gastroscopică iili-i'iiiţLei.. hemoragia..ci poate surveni la nivelul stomacului pe care îl împarte în i. Ceea ce se •sto că în apariţia ulcerului gastric sau duodenal intervin mai mulţi > r l cu pondere individuală diferită: transmiterea ereditară sau cîş•i <i unei mase celulare acidosecretoare mărite. fo / i i i ' / i i i / xni'. cel de vindecare este rezervat.i/. malignizarea ulcerului gastric.M i v i n d r m a d e c h iu * M u . In aceste cazuri • i l i i n v i i trebuie dispensarizaţi activ şi văzuţi de medic după 2—3 sap• f i n i t u l .).vf/rn/ so bazează pe simptomele clinice: bolnavii mi micUi nnlori'donto somne clinice de ulcer. exni i .i.snl d|)Mriţiei vărsăturilor cu alimente inferate cu 2—3 zii* ' I c Ci-l in vtîrsnturi mari se dcshidratea/. în situaţia unei ulceraţii gastrice trebuie să ne ginim dacă nu este în realitate un cancer gastric. cortizonul etc. cu niodilicarea tabloului cilIn wcn. In ambelo cir/url S© evl-o slrîmtare a lumenului gastric şi respectiv pilone tu <iş<i mrt lucii stomacul nu-şi mai poate evacua conţinutul roali/.n i i l radiologie baritat şi gastroscopia lămuresc întotdeauna diagnosi> ui do localizare. Aceste complicaţii sînt: stenoza. nerespectarea ritlor circadiene de alimentaţie. cim l. Iar «l de muncă este bun.

întît după 24 • • ' > ! < • se constată o cantitate considerabilă de bariu în sWmac. i i . — medicamente ca în hemoptizie.illqnl/. fiziologic).— la nevoie intervenţia chirurgicală de urgenţă după un consult nedico-chirurgical. lapte rece tăiat cu ceai şi idinlnistrat cu linguriţa.. transpiraţii. — coai rece.r. pcir de regulă brusc.r bohmviil clinic.'c' o im/r/i/d care se tratează chirurgical în primele 6 ore (peste 24 /<• or o . i l o<iparentă.odihnă psiholi'/.. Sistomul nervos joacă rol l I M I I luni In doi Inii^nron poi uxidci durotonso n bolii. după un efort de defecaţie.. ido dureroase de ulcer. tendinţă . ( '. Hemoragia se consideră complicaţie cînd este masivă şi apare sub • . Perforaţia constă în ruptura peretelui gastric la nivelul ulceraţiei îl tiiToroa conţinutului gastric în peritoneu cu iritaţia acestuia şi apaI t l n Minplotnolor caracteristice abdomenului acut: durere violentă.• i . ^pniltifi s<i modifică tabloul clinic clasic al ulcerului: durerile devin i i i i l i i i n o si nu mai respectă ritmicitatea. plasmă. vitciminizare. soluţii macromoleculare. refacerea echilibrului proteic.iu lighean. ca > lovltnirt r/c. miIWfllizare.. se face •nf/M/rea preoperatorie: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-ban-. Fenomenele cli-. Dtică fenomenele de insuficienţă evacuatorie nu cedează. Se produce prin eroda-'-. Tratamentul hemoragiei gastrice constituie o urgenţă şi constă în Miubatoroa stării de şoc şi oprirea hemoragiei: — ropaus absolut la pat.. hipo-'•MMUMO.ică In spital este o |n i i n l | ) ( i l A pontru ulcerul (((istroduodonal. a aparatului cardio-. l>«rlvlsccrita este inflamaţia din jurul stomacului şi duodenului. adică după i ' c l i K i i r d loslului evolutiv terapeutic care în 2 — 3 săptămîni nu a îl MI irilicsr/. i -. ceai cu bucăţele de gheaţă. i | i n < l n. rt. funcţional şi morfologic. | M . întărirea prin contractare a iliilomomilui („abdomen de lemn"). Perforaţia -.1 lipolimie sau chiar lipotimie la ridicarea capului de pe planul ori-"ii l . Semnele majore sînt hematemeză şi melenă. ' . evacuarea se efectuează cu dificultate. în cadrul unei H .mii cu sînge negru ca păcura) sau ambele. se «irronluează la schimbările posturale şi la mers.ve/e de salvare sînt foarte mici). stare de şoc. timp de 7 — 10 zile. l|tl" . sînt greu influenţate de tran m i ' i i l . 'l i dlcimotiLul constă în intervenţia în timp util.iiiicnlul ulcerului simplu (iară complicaţii) i . M. senzaţie de sete.i unui vas.'1. precum şi tn linl ţjB> ied liMioNiniii'lor (lutcrotiso. pungă cu gheaţă pe abdomen....ymi. i l. alţii i.. leucocitoză. psihoterapie şi apoi intervenţia chirurgicală.pumnal înfipt în abdomen.. hidratare (ser glucozat.< iil<ir şi hematie. atropină). tahicardie.linie se manifestă prin semne de anemie acută: ameţeli.. transfuzii de sînge.c l do hematemeză (vărsături cu sînge în cantitate mare).area ulcerului gastric este discutată. (nnvocaină. paloare extremă. melenă . unii admiţînd-o.. sau uneori hemoragia apare în plină să• /Vv/f/i/Mi/ru dinţatului f/c. l infamantul constă în administrare de antispasmodice per os şi v.il.

ochiuri dietetice. rehidratare. deoarece o alimentaţie necorespunzătoare poate sn se repete hemoragia.Vu M'ni n.t-n nrfltnt. papaverină. ouă fierte moi sau ca omletă iit'lelică. rnilnînrntul balneofizioterapeutic. brînză de vaci. P«rfora(ia fi hemor*. dicarbocalm. se trece la alimentaţia adecvată ulcerului cronic.i 1% intravenos sau per os). Sedative (amital sodic. Ulcerul gastric şi duodenal bent» /ft <lc bcilncofizioterapie după cel puţin 3 luni după stingerea fenoi lui de (idivitate şi în afara oricărei complicaţii. care să aducă în jur de 2000 calorii/zi. '. belafit. Stoiceni. Ţinea. ca frişca. de i m Ic. neopepulliclk. paste făinoase. în condu spitalizare etc. >i l>ncaş) drese cu lapte. antispasmodice (atropină. K) bis cir. comportamentul. probantin. carne tocată de 4—5 ori i M Iu maşină. Alimentaţia în faza dureninsă: supe-creme pasate (de franzelă. T. homorniiln.. l rutamentul medicamentos: alcalinizante şi protectoare ale muri gastrice (pansament cu bicarbonat de sodiu. băuturile alcoolice etc. In romplirutillc ulcerului <|nslrlc unu duoîl ttono/tt pllorlcA. perforaţln fi ninliţjiilaarpn (pentru iul UMutrU-) »o IndlcA Inieivenţln chirurgicală.). orez.Terapia începe cu asigurarea unui somn mai îndelungat şi cu r«» l mus la pat 2^—3 săptămîni. ulcostop (capsule operculate) sau ulcerotrat. smîntînă. l. chisel de lapte. sulfat de magneziu l. Vîlcele. Alcalinizarea se face continuu imnple. hi /or/w/e cu chimismul gastric scăzut se indii . deci ape carbogazoase. Dicta. se poate administra pîine albă prăjită.unon. condiiii'iite. unt. ouă. laptele cu derivatele lui • I n i e i . Recent s-a ulus tratamentul cu inhibitori enzimatici: acetazolamidă (ederen). cartofi. 4 4 7.J. bismut subnitric. . se administrează Iu •udele dureroase).). iar mai recent Antipepsine. alături de repausul psihofizic. Reamintim necei i l e e i pregătirii preoperatorii prin alimentaţie. spasmoverin. smîntînă.1 u|>c cmc stl-«ci'iclin (jaslriră. tu larmele cu chimismul gastric crescut se indică apele cu acinhilnlocire: apele alcaline (Bodoc-Matild. scaunul. trebuie supravegheate cu atenţie (pulsul. gris cu lapte.llvunil cu rezultate imediate bune. mai ales cu crize dureroase (de penetraţii) i u hemoragie. abdomenul.A. După 7—10 zile. conserve de orice fel. desert sub formă de gelatină de lapte. STOMACUL OPERAT PENTRU ULCERUL OASTRIC SAU DUODENAL \ft\ rum . Malnaş) sau apele aleai''i»nsc: Sîngeorz-Hebe. Treptat. reprezintă factorul de bază i u tratamentul ulcerului. leii nu fără a preciza alimentele care pot fi nocive (prăjeli.. Principiile dietei sînt: mese frecvente (7—8 pe i ) . a|>c rlortim sudice 'iH'eiilmle şi apele mixte: Horsec. ne/ia usta). stA* ((•«iicnilă. observînd „ce-i face bine". paloarea. grija şi supravegherea dietei în corn' l i i Ic hemoragice. Sîn<i<M>r/. unrlc iz-• iu Slnnir -Moldovei. H caro lăsăm bolnavul să se alimenteze.). dacă durerea a i'ilnl. remineraliin caz de stenoză pilorică. Pholi i < | c l şi preparate cu acţiune neuroleptică de tip sulpiridă (Dogma1'i'iMMiiele cu ulcer. izvorul nr. Se pot indic<i şi apele nlcaM lioţin/oHse (Slănic-Moldova.

.. 11 dorsal) postprandial. Ulcerul jejuno-peptic postoperator constă în apariţia unui nou •n situat mai ales pe ansa eferentă (cea care face legătură între stoic si jejun) imediat în apropierea gurii de anastomoză. HM mic număr dintre cei operaţi acuză însă o serie de simptome • • .<\ o parte din aceşti bolnavi simptomele sînt minore: balonări . hipotensiune arterială ii'inlnl si cerebro-retiniană. l 2 linguri înainte de fiecare masă. \. pierderi de calciu. agitaţia abdominală. lapte dulce. Sindromul jejunal (cunoscut şi sub numele de sindrom dumping) manifestă printr-o serie de simptome care apar postprandial după (i'Nirea do lichide dulci. Curativ se administrează novocaină 2% i ii . /'«•ven/rcfi acestor fenomene se face printr-o pregătire preopeI n r l ' i i>ies|)UM7<Uo(ire. şi nimici în clinostatism (decubit dorsal). alegerea judicioasă a cazurilor ce trebuie să > <> l> < i. borbome. cmente vilaminice. Inilcii/ri etiologic şi simptomatic. bolnavul cîş-. i r li: gura de anastomoză prea mică. nevroză etc. ansa jejunală prea lungă. iar examenul radiologie şi axofibrojejunoscopia locali-i/ii ulceraţia. Se manifestă n durori mari cu deosebire postalimentar.1 iiepUit în greutate şi starea generală se reface complet. Necesită intervenţie chirurgicală. deoarece acestea pun în pericol \<\ bolnavului. nleqerea individualizată a tehnicii operatorii potrivite (In urlu ' I e lipul secretor de acid clorhidric şi alte criterii). supe etc.i»nl. i i u|n<intl. lenomene ce denotă o insuficienţă suprarenală. dispensăriIn |)o. Ciiilirl.o o sorie de simptome legate de actul operator cate sînt cunosc sub numele de „sindromul stomacului operat".Ipnindiale. adinamie. i gurei de anastomoză prea jos. Se tratează substitutiv. tendinţa lipolimie. / Poslopcrator însă o proporţie de 10—20o/ 0 din boţnavii operaţi r/.Sindromul carenţial se manifestă prin slăbire din greutate. plai ' . Rit mHnlnct Mtt . cafea cu lapte.Manifestări care rezultă din insuficienţa de tehnică chirurgicală . transpiraţii. hipotonie musculară. saţietate cu o cantitate mică de alimente.iie. . ce favorizează apariţia poştei Mior de noi ulcere.1 nllmenlelor ce provoacă aceste manifestări şi prin clinostatism .|o|inrnlorlo. Alic manifestări: astenie. nifilll mi un iiioro rol In sensul nducn|l<<l annltiire ce trebuie s» o (act l i M i v l l . oarecare in-i i . Chimismul gastric arată lori crescute. Tratamentul preventiv se face prin evi. hipolirime. stare de rău general. ameţeală. i n t c i la dulciuri. M I fost astfel grupate: n . senzaţia de „cap gol".mm<• (pe care nu o putem stăpîni prin mijloace medicale) necesită 'iviMiti'i chirurgicală de urgenţă. anep. A(i'i)lln vor t robul ia 1iUcU-au« cA cuţit necesar sQ-şl schimbe ftlul vini i ' i i i i n i n i g «io Initiivunţltii «B reipticto un ocutt icpniiii pontprnndlnl In poiturft d)' i '. n i . mai recent se administrează ithy ' i<|id. Cu ocazia interven-I se explorează şi pancreasul pentru înlăturarea eventualelor tumori determină creşterea acidităţii gastrice. uneori scaune moi. iH «vita ftinmtul |l tillnntulo niucimm'l gnutrlrf. ceai. cedează în primele luni postoperator.

lr. ( . să mănînce încet. glu i //oi. Amilaza. .stimulează contracţia veziculei biliare. imop. f If i llh -n ii.Mii(|i'sMvB. zaharata şl Jac-i pentru glucide.c r o fe r B la m u c I n B . i . tulburările funcţionale care apar io rafarM la moM C .. Prin mişcHrl peristaltice. BOLILE INTESTINULUI Intestinul subţire este segmentul tubului digestiv în care se desăvîrşeşte digeitla îl »n produce absorbţia alimentelor digerate. Bila nu conţine fermenţi digestivi. Bolnavii vor trebui ajutaţi şi la nivelul locului muncă ce trebuie astfel ales încît să permită respectarea indicaţiido mai sus. solubile la nivelul intestinului subţire.ccretlcl Intestinale. '-ilul nuisei neabsorbite (aproximativ 10% din ceea ce a pătruns din stomac In i trece în intestinul gros sub forma unui lichid lăptos numit chil Intestinal. > ' U tin l« .i s t o a c c e le r a ta ş i d e t e r m in » c o lic i ş l c lla r a a .\ •. fe r m e n ţi şl e n /lm e. 4. ia u e ila o •Iii l'iif/iiifiini ii In ill(i< M niliiitit. .8. . i i . Secreţia de suc pancreatic.n colonul sigmoid unde materiile fecale slnt depozitate. ! M iiiiliiu i:. i nivelul intestinului. . să-şi formeze deci un nou ritm circadian pe care să-1 respecta in iestul vieţii..l mni puţin. proteinelor şi grăsimilor. . . Tot nici ie ab-npn -. apoi prin i du i l < '' • < i n . La nivelul u H<> înletizează vitaminele din complexul B şi vitamina K.. • mlu-1 accesibil restului enzimelor din intestin. l'sihoterapia este de mare valoare.|. Să-şi repare dantura. apoi şl iB rurlIor m inanla.1 . .stnt eliminate.. Indiferent de cauza şl localizarea afecţiunii dlQOitlve./P (lfl'(l. piMl.iioloqu'c. i . Hncul intestinal propriu-zis cuprinde de asemenea fermenţi pentru cele trei ( j n i l l do substanţe organice: glucide. . li . Sucul pancrettlC ' n i l t N conţinutului său în bicarbonat de sodiu) alcalinizează chimul gastric acid. în cantitate de 500—800 ml în 24 ore. d a lir m ln ln d i pm iiI M . inimile biliare îndeplinesc un anumit rol în digestia şi absorbţia grăsimilor şl minelor liposolubile şi prin activarea peristaltismului intestinal. Bolnavul va trebui să fie ajulut N<1 înţeleagă că poate trăi şi poate duce o viaţă activă şi cu stoma' oporat (chiar dacă a rămas numai 1/3 sau 1/4 din stomac) datorită i mecanisme adaptative şi compensatorii ale aparatului digestiv In miblul său. fie că Intestinul rBipunda numai la o i» I M H < i< i ii. i . i l .i unde săruri minerale. i . Secreţia de bilă (în cantitate de 500—l 200 ml în 24 de ore) este stimulata ilnl hormoni duodenali: hepatochinina ce stimulează secreţia de bilă şi colecistochl» i mu. Pereţii intestinului gros secretă muclna cu rol n ţi t"i ' . . 1 . Hunii-datarmlnB tulburări ala ferm «nt«t!e! şl putra- .. . i. .4.t i h i i i u i n l' '. Secreţia multiplelor glande intestinale este stimulată de cStre i lilniiul. lipidelor./. fără grabă. în special repausul postprandial eventual în posturi Incubit. să evite streini» i In orice fel. lipaza intestinală pentru lipide şi erepsina pentru desBvlrşlrea (••illel proteinelor. \ să rămînă în observaţia centrului teritorial de gastro-enterologie. cidelor. proteine şi lipide: maltaza.. . umoral şi nervos secta» |in |iin|iiie intestinală. Unul qros chilul intestinal suferă importante modificări chimico: de termen-' do putrefacţie datorită florei bacteriene care populează colonul.i <ijută la formarea bolului fecal. secreţia de suc pancreatic şi secreţia de bilă... chimul gastric acid excită prin mecanism direct.e regulat tratamentul indicat de medici şi să beneficieze anual de tratamint 1 n li ii 'f ir în funcţie de starea concretă a fiecăruia. prima porţiune a intestinului Mibtire. Este absolut necesară schimbarea modului de viaţă in îl tu care s-a amintit. AliHti[l>(la intestinală a alimentelor digerate se face sub formă de molecula Ii'. -. conţinu-iileir.••/. tripsina şi lipaza din sucul > iwntlc acţionează asupra amidonului. se fac* • iltrt stimulării de către hormonii pancreozimina şi secretina. ii '• i i i u . In duoden.

manifestîndu-se într-un grad mai mare sau mai mic la mai multe (sau chiar luate) segmente intestinale. alimente alşi virotice: toxiinfecţii alimentare. Etiologia este extrem de variată.8.4. carne de peşte. periduodenite.t'tiilotoxice: uremie. Uneori duodenita precedă ulcerul. Pentru înţelegerea adecvată a bolilor intestinului. 4. datorită excitabilităţii crescute A fllstcinuliii nervos. bicarbonat. cu resturi alimentare. intoxicaţii exogene cu: bismut. holeră. stenoze duodenale.Tulburările de absorbţie conduc şi ele la denutriţie. amintim Cei nu se poate făcu (i (Ichinitiire precisă între diversele segmente. 4. avînd cn mecanism patogenetic accelerarea peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei Intestinale.1. lichide.2. DUODENITELE Sînt procese inflamatorii ale duodenului cu evoluţie acută sau rrtmică.l. dizentorlui oricciro din p<ircr/.itozele intestinale. peste două scaunn pn y. — (//IT//I/N/ v/sre/d/e cu tulburări secrcturii: aclorhidrii. săruri minerale şi determină starea de d «nutriţie cunoscută In linlllo Intestinale cronice. SINDROMUL DIAREIC DUireen ronstă în mărirea frecvenţei scaunului.• • Procesele inflamatorii locale produc o endoexsudatie intestinală cu pierden i\t> proteine.<i nivelul duodenului se mai pot constata: dischinezii duodenale (adică tulburări ale motilităţii duodenale. diaree). Duodenul poâto fi Interesat în procesele maligne de vecinătate. rniloc.8. diverticuli duodenali. fructe zemoase.iuiic verzui. Hg. tulburările funcţionale şi/sau morfolo-ţ| li'«. deshidratare. Alte procese patologice duodenale l. Tratamentul în duodenitele acute este cel al bolii de bază. (//cry/c'c: la lapte.i «•«/u/ tulburărilor fiziologicului. Rar independente. incriminîndu-se cauze: — ncrvoa. / --. vărsături. Insuficientă pancroatică mă-p i l i i dUiree cu Ncdinic oliundentu şi grăsoase (stoatoree)/ . (Ic consistenţă moale sau lichidă. a examenului iiidiologic şi a sondajului gastroduodenal.rinc: la hipertiroidieni. acidoză. As. / Reţinerea acestor aspecte va permite înţelegerea unor mecanisme patologice l. mai des sînt asociate cu gastrite şi enterite. boala Basedow.4.se: diareea emoţională. lapte. calmate cu aliini'iitc. polipi duotl>-iitili şi extrem de rar cancerul primar al duodenului. ouă. Tratamentul duodenitelor cronice este similar cu cel al ulcerului duodenal. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice. descărcări inii|tt <!<' b i l A ce dotei mlnft sc. mat licrventă fiind staza duodenală). greţuri. ciuperci. Duodenita acută prezintă o simptomatologie asemănătoare cu cea < l m ţjastrite (dureri epigastrice. Duodenita cronică se manifestă cu: dureri â jeun.

8. să recolteze material pen•icotarea fermenţilor pancreatici etc. avind o conI | A Ini n (unoorl Nclilbalo). atropină. fără resturi nllmentare (dlg«itl« fonrt» I. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu diaree se d'irt la diagnostic. r Iul s<> continuă cu alimentaţie de cruţare.4. administrat cu linguriţa (rehidratare). remineralizare. cadrul mediu trebuie să ştie să descrie aspecil rllnic şi pe acela al scaunului diareic (ca zeama de carne în dizeni l i ' i sanguinolente în intoxicaţii cu mercur. tetracicline). se administrează mere rase M • »<i)fl cu tot. să ştie să facă un sondaj gastric MCI?). Slmptomele sînt cele ale bolii de bază în cadrul căreia a apărut 1 uii'cii. diabetului. Tratamentul curativ este cauzal şi patogenetic.xamenul radiologie indică un tranzit accelerat. ihi'nile.).eliminarea «li-i°nlH<>r alorgizante care produc diareea etc. . proteine. F. arsen. M«v//ru. tmulop-i l"'i il'-i !<•<• dacă ameninţă colapsul. vitamine. i . dacă nu mai există diaree.n lume animal.şi micro"• < i l scaunului (digestie. zeamă de orez. după nevoie (în colici). bolnavul ilu palid. paraziţi). nefritelor. sensibil. 1'iMitru diagnostic. metale grele. sft le aprecieze numărul şi cantitatea. \llo examinări sînt condiţionate de boala de bază (hipertireozăi •/. cancer intestinal. li/ndon. uremie etc. astenic şi adinamic. Abdomenul este moale.. ileita termlilfl (hoala Crohn). <i :i-a zi. îngrijiri.ilo administra.("i. supe strecurate de zarzavaturi (pentru iul mineral şi de vitamine). f i i > in. boli-< • ndorrine. adică deshidratarea şi denutriţia (mai ales ri'lo cronice). numite diaree prin disbacterie. excavat. />/»'((/ joacă un rol deosebit.să ştie să recolteze pentru "•ultură şi antibiogramă.3. un sondaj duodenal (este bilă?). tonice. ca şi pentru examenul macro.procese locale intestinale: tuberculoza intestinală.o. t'. riziforme în holeră i. H|(|iiiinl. l rutamentul este profilactiv şi curativ Tratamentul profilactic se referă la tratamentul parazitozolor lunile. carne fiartă sau caş (brînză de vaci).ndoscopia şi biopsia endointestinală contribuie la precizarea cau•I ţfl o gradului leziunilor. intoxicaţiilor cu ciuperci. bolilor contagioase (vaccinări).distrugerea Horei microbiene intestinale după administrarea de illliiotice (clorocid. tratament şi urmărirea evoluţiei bolii. 4.ii(T)/e: rehidratare. SINDROMUL DE CONSTIPATII ( <>ii>itip«ilfl ost(> o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei Cinului ln(A do normnl (scauno la 3 zllo snu mal rar).. l 2 zile: ceai amar. diareea propriu-zisă cu consecinţele sale: pierderea de lichide. vitamine.n |.

— leziuni ale tubului digestiv: hemoroizi. pîine albă fără colulozăj — tumori intestinale: în special cancerul colonului.iipuţle lidhitiMl. i udo do sezon. Tratamentul etiologic se face în toate cazurile cînd se cunoaşte itloloţjM. ptoza colonului. JM. fasole.iihr. IU ) . să execute •oicct indicaţiile pentru examinările necesare stabilirii diagnosticului •tlnlnţjic. periviscerite. salate de crudităţi. Hoţj i m ui igieno-dietetic singur rezolvă adesea constipaţia. aglomerări mari Iu o cabină WC) duru CU timpul l. hipertonie: constipaţia spastică). Se va începe cu adminislnirea unei linguri de sămînţă de in pusă în 100 ml apă.i mediului In care trăieşte. ciocolax. fisuri anale. — endocrine: hipotiroidism. anile. — sedentarismul. Hip. K / I .i p i l i i mliliKjtiroa factorilor iritativi la nivelul mucoasei intestinale.! . sdiiml>. ENTEROCOLOPATIILE Stul iilecţiunl ale intestinului caracterizate prin scaune frecvente şl noi. sînge). sarcină. WC un noujionice.. llmincaţa se face masaj abdominal în direcţia progresiunii bolului fecal..— nervoase: meningite. evitarea folosirii cronice a purgativelor. clismo nunuii l . zarzavaturi (spanac. m caro bolnavul o bea seara la culcare (aport de masă celulozică). Medicamente..('(////(•/(• slut /ourto vuiinlo . — alimentare: mese reduse. pudoare. Tratamentul patogenetic este cel dietetic.iir. prune). — iieiiii>lunc(ioiiale (atonie. caro uluc celuloză şi permit formarea bolului fecal. ulcerul gastric sau duodenal. La nevoie se recurge la ulei de parafină l—2 linguri. supozitoare de glicerina. 4. i i c .v o l u t i e pot li acute şi cronice. puroi. iar prin excitarea periitriltlsmiilui intestinal se regularizează scaunul. alimente uscate. Tratament: educare şi măsuri pentru combaterea sedentarismului. — mecanice: «iderenţe.niiiiilii (< Mir. M liujorează un pahar cu apă rece şi o linguriţă de miere sau dulceaţă icn-le şi dulcele excită peristaltismul intestinal). coniodlldlr.să ştie să descrie şi să interpreteze semnificaţia scaunului (de nxnmplu: scaunul în formă de creion arată stenoză rectală).ll|i>|Mtog<»iile. rectite. să aplice corect tratamentul indicat (etiologic. insuficienţe poliendocrine. îngrijiri. tabes.lft tn .i p l i n lipsu de răspuns ld timp npeliilnl <! •• d e l e c . dimineaţa.8. sintolax. liiilnment etiologic.'.4. se consumă de preferinţă pîinea neagră. lipsa de mişcare. i indicaţia medicului). anorodile. cartofi). Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu constipnlin slnL: . ' i dimoo rare durea/ă mai mult de 3—6 săptămîni trece în entero• n l l i .i roM.4. ii''i>. simptomatic). varză.o|>iiulu-so de scaunele din diaree prin lipsa alimentelor nedi-| erni' >i prin prezenţa produselor patologice (mucus.i ' . I i i i Minimi pentru scurt timp (pentru că spoliază organismul de vitanlue llposolubile).slipdţie.srfideiou porNiiI tlNtiiuliii $1 ledurorwii ' i i e l l e l intestin./nu/ iMilogviK / / < • ioir.

strongiloidoză). dureri abdominale dl< n > (simptomele variază cu forma clinică: acută. cronicizarea unei enterocolite acute. i r iinlifcrmentativ în cele cu fermentaţie ( :. folosirea abuzivă a laxativelor (coprol. examenul pentru paraziţi).. frecvente.1 luncii' di. . n i ' . precum $i examenul enzimologic ocupă un loc lor in diagnosticul etiologic şi în stabilirea stadiului evolutiv al rr«il. acidoză).INTIROCOIOPATIIII ACUŢI nil determlnnto de bnctcrll 9! virusuri. • factori endo. l . care poate exacerba. sau alto intoxicaţii exogene.. aspectului mucoasei intestinale. holera. ÎM I . Examenele complementare sînt necesare pentru stabilirea cauzei şi ulilnirea unui tratament individualizat: Examenul radiologie baritat permite aprecierea tranzitului Ini l i n . co[)rocultura.in. di/enlerio bacllura. constipaţia îndelungată. insuficienţe pancrootlee M i. uneori apare febra. a diaree sau scaune moi. intoleranţă faţă de lapte (deficit lactazic).se ciiii iliice . aclorhidrii.n inspecţie. Hxamenul coprologic evidenţiază caracterul scaunului: colită CU imentuţio sau cu putrefacţie (aspectul macro. alterarea u ii generale. u/ histologic şi histochimic al materialului recoltat prin i'tidointestinală. în parazitozele intestinale (lambliază. alimente alcrgizante. diareice.iinontul preventiv vizează cauzele determinante şi declanşantt. simptome nervoase. fie flora de putrefacţie. ENTEROCOLOPATIILE CRONICE ' • î n t afecţiuni intestinale cronice ce survin în variate împrejurări: după intervenţii pe stomac. Hg.şi microscopic al scauuhil. adopttnd rtjl» • • i n l i i i K ' i i l . l.exiiinenul cronologic. i'nvl şi anliputrefacţie în cele cu putrefacţie (•„<• adinlnistrtAll uri. l > n .ise.lllare. purgative saline) pot duce la enterocolite cronice.. i l . i Kildtnrntul este în funcţie de etiologic şi gravilaled siinplnmolo). conturului şi calibrului anso-'i Intestinale. uremie. l rut. Simptomatologia se caracterizează prin alternarea constipaţlel cu i i ' . < • .. n. In enterocolitele mixlc (Cu fermontap i i l i H . La auscultarea abdomeului pot fi percepute unele zgomote hidroaerice (borborisme). nunii igiono-dietetic este similar cu cel din sindromul diareic. igieno-dietetic.şi exotoxici (Bi. antibiograma. n (ir) se va administra regimul în zig-ztig. alimentaţie unilaterală. care se urmăreşte < ! < • mai î n n l l e ori n i UlMil liulainentiilni. cu sensibili1 1 1« diluză abdominală spontană şi la palpare. i ''amonte. survin In cadrul mini boli • nle ori Iu c«drul unol Infecţii enleroltope: fubra tlloldn ţi par n i ' i .ulministreall •. Alteori ojxir In cmliul nud Intoxl ilimenlare. abdomenul poate fi balonat sau excavat. cronică). fie flora do for-"iiliiţio. iiiientul curativ este etiologic. celulozice fine).l a .

Aii i/c iimc/jfr/c -.e piescilu In funcţie de etiologic. Se tratează ev««nIunie p(iui/Hi)/,c. Hota inl( robuinfl se tio ten/A In luni (ic do antiblograînrt {Irlnicii-liiit', c/omm/e/i/co/, împreuna cu vitamina B complex |l Idiiil ) j palo(|ciiclic se loc rehidrotări, remineralizări şi vitaminizări. R«« cent s a introdus tr<ilomenlul cu Bactisubtil pentru normalizarea florei Nopiolilc înlcsliiuile. 7'/(i/(inie///u/ balncotiziotcrapcutic. Enterocolopatiile cronice beneiIcUr/.fl (Ic ,ipc sulfatate sodice ce activează secreţiile intestinale, influen(lud In acelaşi limp sistemul vegetativ,- de asemenea, au un rol laxativ, tflrfi s.i u i t e mucoasa intestinală şi fără să producă obişnuinţă. i In cntcrocolopatiile cronice nespecifice cu tendinţă la diaree, se ndininislrcci/ă în cure interne ape alcaline, sulfatate sodice şi calcice, picciim şi ape akratoterme (Slănic-Moldova, Sîngeorz, Borsec, Malnas), care conţin şi bioxid de carbon.
FORME PARTICULARE DE ENTEROCOLOPATII

—- Enteropatia glutenică se caracterizează prin triada: diaree, siciblre In greutate şi creşterea în volum a abdomenului. Examenul coprologic arată un scaun voluminos şi bogat în grăsimi. Caracteristica acestei boli este apariţia sau accentuarea fenomenelor după administrarea unor alimente bogate în derivate de grîu, seca M, or/, şi ovăz. Hoala este determinată de un defect enzimatic al epiteliului intestinal deficienţă biochimică ereditară — care nu permite digestia pepti(lelui din gluten pînă la produşii lor finiţi. '/ rataincntul constă în asigurarea unui regim alimentar fără conţinui de gluten, eliminînd din consum pîinea, pastele făinoase, preparatele de patiserie, sosurile şi supele cu făinoase. Se va administra un re-i | l i n (are să cuprindă preparate de cartof, orez, porumb, carne, mine-i ale şi vitamine. Dulciurile şi grăsimile în general sînt admise, redui-Indn se numai în perioadele de diaree. Boala Crohn se caracterizează printr-un proces inflamator infii-11 ni i v cu extindere segmentară, localizată mai frecvent la nivelul ileo-i i i l n i terminal, dar poate afecta întreg tractul digestiv, de la esofag ilna la conalul anal. i'titipatoycnia nu este suficient cunoscută. Simptomatologia: se manifestă prin dureri în fosa iliacă dreaptă, • • - , astenic, subfebrilităţi sau chiar febră. Examenul radiologie şi l i i n p l i c completează diagnosticul clinic, între complicaţiile acestei M - citează stenoza intestinului, fistule entero-enterale, sau entero'iil(....l ' v abcese, hemoragii, caşectizarea bolnavului etc. / nitiimcntul constă în repaus, psihoterapie, medicamente sau inter•eiiin- chiruiţjirulă. Tuberculoza intestinală se localizează cu precădere la nivelul c i | i n n i i Ici iniţiale a intestinului subţire (regiunea ileocecală). Apare
.......Io, Ia tineri.

KlnipIdiiHitologlc. Tuberculoza intestinală se manifestă prin: diaree c Iiinţ|(l dimilfi, febril, scăderea poftei de mîncare, slăbire în greutate, ur«»il dllu/.e nbdoiiiinole, tegumente palide, aspect de deshidratare.

ia

/ 'x (iin i'/iii/ ;< K /jii/(>im u lu in i ii ia M u ran e ca re n ju i.i 1 .1 p re ciza re a (//(
l'ruktnti-iilul e:.t.«» cel comun din tubori uloză.
ALTE BOLI INTESTINALE
llllll,

Alergia alimentară digestivă constă In fenomene digestiv* (gr«vărsături, colici abdominale, borborisrae, meteorism, diaree imrisfi) ce apar în primele ore de la consumul alimentului sensibili-la care so adaugă fenomene extradigestive: urticarie, eczemtt, ml-i, fenomene de astm bronşic etc. l'rolilaxia constă în evitarea alimentelor care produc aceste feiiRUMlC.

Tratamentul etiologic cel mai eficient este suprimarea alimentului lni»|l/<int. Desensibilizarea specifică sau nespecifică se face do cătro
ll'ltlC.

Accidente digestive după administrarea orală a unor medica* "ionic antibiotice apar mai ales după tratamente prelungite şi In doze - i . H i de antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol), dar .ui observat asemenea fenomene şi după administrarea lor parenterală, ui cbUir după doze mai mici pe cale orală. Se manifestă fie ca o mlI / A digestivă situată oral (stomatită) sau anorectal (anorectită) datoIfl deprimării florei microbiene saprofite, fie ca accidente disbiotice laiilleslute prin sindroame diareice de diferite grade. Tratamentul constă în întreruperea administrării de antibiotice, rei hllibrorea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Se administrează antlinllce selective după sensibilitatea germenilor din scaun, asociflte CU 11 n m i ne din grupul B, lapte acru şi iaurt. Fenomene digestive prin abuz de purgative. După administraţi îndelungată de purgative (carbocif, ciocolax, sulfat de mnţjncslu Ic.) dntorită iritaţiei produse de acestea, pot apare o serie de ienomonf ' i t| es li ve în centrul cărora se situează: diareea refractară la restricţiile •lliiH'iiUirc şi la terapia simptomatică obişnuită. Fenomene digestive ca urmare a unor defecte biochimice eredl' HIV In ciceastă categorie sînt incluse: n) linteropatia glutenică care s-a amintit mai sus. l ) ) Carenţa dizaharidazică manifestată prin intoleranţă faţă d* ! i j i l e , cu debut încă din copilărie. Cînd apare la o vîrstă avansata et •.h- cîşliqcilă şi apare ca urmare a unor afecţiuni enterolrope cronlcfl mi i'ventiicil vindecate cu acest defect. Aspectul clinic reprezentativ este apariţia paroxistică d leiiomcnt» i u dicjeslivo: dureri difuze abdominale, diaree, borborisine, l)(iloiirtrl, i ruine ( i i «'«iracler intens fermentativ, acid. |) i < i( |i ni s li c ul se stabileşte din aspectul clinic şi se î n l . m ••..!'• p i l i i inului i n l.iclo/il (ve/i volumul de Explorări funcţionala). lini.....entul constă în excluderea sau reducerea aportului ' ! < dr/,rt' • n Ide I n t n ( ! <• c ore este intoleranţa şi tenipin substltutivd cu di/iihnnlft/.e. 183

c) Caronţ.i do hot.i-llpoprolclne determină steatoree incă din cop! Iflrlo. nsoclfitft < u nmnifesUin oculare şi nervoase. Un semn do mm e valoare oslo ti.speclul ,,du roata dinţată" al enterocitelor.
RECTOCOLITA HEMORAGICA

Este o dfocţiunc de natură inflamatorie a intestinului gros. Simptomatologie. Boala se manifestă prin dureri difuze în abdomo» nul Inferior, mai ales în stingă, alterarea stării generale, febră şi sind i om re< iosigmoidian: scaune care conţin mucus, sînge şi puroi, intim Pro/jo/e- biologico-funcţionale arată: anemie hipocromă, hipoproteitlenilo si V.S.H. mărită. Irlyoscopia, rectoscopia, colonoîibroscopia şi biopsia precizează formn şi stadiul evolutiv al bolii. lixamcnul coprologic şi coprocultura aduc date utile completării tlln<|n»sticului. Diagnosticul se stabileşte pe baza sindromului clinic rectosigmol-dlfln cn evoluţie periodică; alterarea stării generale, febră, slăbirea in , disproteinemie, anemie, examenul restoscopic (cu endobiopsie), l radiologie baritat şi irigoscopia care arată extinderea şi aspectul morfologic al procesului rectocolitic ce se stadializează în grade: — In gradul I: se evidenţiază congestie, edem şi fragilitate a muL'oasei colonului („mucoasă ca*e plînge cu sînge"); — 3n gradul II: pe lîngă modificările descrise se adaugă ulceraţii iuperficmle; — 3» gradul III: se pot adăuga la cele menţionate aspecte poli*>oldo, stenoze difuze, perforaţii, hemoragii mari etc. Evoluţie. Mai frecvent se realizează o succesiune neregulată de discuţi active şi faze de remisiune, cu durată inegală, de săptămîni ilnrt l*i niiii mulţi ani. Complicaţii: hemoragii de diferite intensităţi, perforaţii (mai ales •u evoluţie torpidă), stenoze, cancerizare, stări septice, fenomene de; ilpei.seiiMbilitate (eriteme, iridociclite, poliartrite etc.), denutriţie prin lUM'iiiiisni malabsorbtiv, steatoze hepatice, pancreatite etc. Triilfimcnt. Repausul fizic şi intelectual este totdeauna necesar în • i i i M i i l perioadelor active. Recurgem obişnuit la spitalizare şi din cauza nv«'stl(|.iliilor care trebuie efectuate, dar în egală măsură pentru a pupa n s l ( | i i i i i o desprindere din preocupările zilnice şi pentru a oferi con11(11 roiilc relaxării nervoase şi repausului la pat. Dacă afecţiunea u ost rc< cui explorată şi puseul este lipsit de severitate, iar condiţiile fan i l l n l e sînl compatibile cu obiectivul terapeutic, bolnavul poate rămînc n concediu de boală la domiciliu. Va păstra însă o legătură strînsă cu ni'dlciil, penlru aprecierea evoluţiei. trebuie să respecte în primul rînd principiul cruţării D i irjuro/itatc care variază cu numărul de evacuări cu i In iormele difuze, cu participare enterală, restricţiile do 'Hulo/h.- i «lulcinrile stnt mai severe. Proporţia acestora rămîne Insă n Umil io holiuivii cu constipaţic. Totdeauna se evită subH4

nţelo chimico cu n< tlune Irllnntn asupra nun i| .e| I ţite: i.lle, Cfl« d lacla/lcă obligă In restricţia şl uneori chin Xl'lllll'-l i". ' <>mplel4 Lipiciul. Aceostfl simplă măsură contribuie, In .elllei n .1 •moi ni'.imiea rapidă a sindromului diareic şi secund !.i :.i . al u i . Asigurarea necesităţilor calorice şi a raţie i li • v i!. i ml neiale (fier, calciu, potasiu) şi proteine devine < :i ţ |.i l.l pe I i i i i v i supuşi unor spolieri însemnate. l'nnniliil şi băuturile alcoolice sînt nocive pentru influenl'-ln lor muhonmmale. Se va obţine de aceea colaborarea bolnavilor pentru i.Hiirarca lor. 7'ercip/a antiinflamatorie constituie elementul central. Se re.ili/.uază HI Irei grupe principale de substanţe, administrate izolat sau în aso•!« •: Kalazopirina, hormonii corticosuprarenali şi imunosuprcsivele la IM se adaugă psihoterapia şi în unele cazuri intervenţia chirurgicală.
IM

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Sindromul de malabsorbţie este un complex de simptome digestive 'lenerale determinate de o tulburare în transportul prin mucoasa in- i l a sau prin căile aferente (spre deosebire de maldigestie care letcrmmată de o tulburare a proceselor enzimodigestive). Aproape bolile digestive (şi unele extradigestive, dar care au consecinţe 11 intestinului) pot evolua cu sindromul de malabsorbţie. \spectul clinic este dominat de diaree şi de sindromul carenţlal lestat prin deficit ponderal, paloare, edeme carenţiale, anemie, cavitaminice şi minerale, insuficienţe poliendocrine, scăderea capa-i de efort şi în final scăderea capacităţii de muncă. 1 in loc particular în realizarea sindromului de malabsorbţie au de-'e creditare ale transportului diferitelor principii alimentare. Cade bcta-lipoproteine (manifestată prin steatoree), malabsorbţla de /ii şi galactoză, determinată de incapacitatea celulelor funcţionale i l e (euterocitele) de a acumula glucoza şi galactoză, tulburări tn l » t i ( i unor aminoacizi (triptofan, metionina), tulburări în absorbţia cloruri etc. Aspectul clinic sub care evoluează este cel comun sinului do malabsorbţie la care se asociază simptomele carenţei spo-(lipidice, vitaminice, minerale). l ratamentul este în funcţie de forma etiologică şi constă In repuus, > | i m Iţjlcno-dietetic, tratament patogenetic, substitutiv şi simptomatic,
4.4.3.5. APENDICITA

\pendicita este inflamaţia apendicelui cecal, ce apare co urmare a infecţii cu microbi variaţi. Ea poate fi acută sau cronică (s-a devi o Inimă subacută de apendicită).
APENDICITA ACUTA

Sui vine i n . îl (Ies Io tineri, cu deosebire la bărbaţi inlro 10 fi 30 de • ni, dai poali .ipaie si la udulti şi balrlni. Ea este cea mal frecventă ,in/,i n rtb(l"meimlul ficut chirurgical.

1IB

(•'nctorii favorizanţi sînt multipli: anumite conformaţii anatomice nh' leqiunii ileo-ceco-apendiculare care favorizează staza şi suprainler(i,i, infecţii generale, boli infecţioase acute, paraziţi situaţi în acea.1.1 regiune, alimentaţia bogată în celuloză, toţi factorii care favorizeazii 'lisinicirea apendicelui şi „transformarea lui într-o cavitate închisă ni "iilinul întotdeauna infectat". Alteori inflamaţia apendicelui se face ! > < • r<ile hematogenă sau limfatică. La nivelul apendicelui se poate reall'/fl un proces cataral, flegmonos sau gangrenos. Simptomele clinice constau în durerea spontană de intensitate viol<»nl<i, cu început relativ brusc, cu evoluţie ondulantă, situată (de re-r| iiln) în fosa iliacă dreaptă, asociată cu greţuri, vărsături, febră şi (mai ies) ronstipaţie. l-xdincnul obiectiv evidenţiază o durere vie în fosa iliacă dreaptă l > < - cuie uneori bolnavul o localizează precis într-un punct pe care-1 :> < >< il< > <irăta cu degetul. Se mai evidenţiază hiperestezie cutanată, iar uneori la palparea profundă se poate decela contractură musculară. 'l'uşcul rectul şi eventual vaginal ajută la precizarea diagnosticului ,,i Iu diferenţierea faţă de o afecţiune genitală (în special sarcină extniPulsul este accelerat, leucocitele sînt crescute. Aceste simptome însoţesc formele obişnuite de apendicite, dar în funcţie de localizarea •ipi'iidicclui, de etiologia şi intensitatea procesului inflamator, semnele linice pot fi extrem de variate. Atunci cînd simptomele sînt clasice, :liti(| nosticul este uşor, iar atitudinea este una singură, punga cu gheaţ<i DO l»sd iliacă dreaptă şi trimiterea de urgenţă a bolnavului în secţia de "hiimqie, observare atentă, pregătire operatorie, apoi intervenţie chiComplicaţii. Dituzarea procesului inflamator prin toate straturile» i| >eiKlirelui şi interesarea peritoneului periapendicular realizează o peilnnitfl plastică localizată („blocul apendicular"), iar perforarea apenllcelui realizează peritonita acută. Ambele sînt urgenţe medico-chirur(Irnle şi necesită intervenţie de urgenţă. Peritonita acută din apendi-'llrt iirnlu necesită intervenţie de urgenţă. Dintre complicaţiile la dis-filiţri (iiiiinlim complicaţiile hepatobiliare care evoluează cu subicter şi 'Irhilele exlremităţilor. Prognosticul este în funcţie de rapiditatea intervenţiei chirurgicale, >x*cul<ilci în cit mai scurt timp după declanşarea fenomenelor clinice.
APENDICITA CRONICA (APENDICOPATIA CRONICA) llelin ). ă

Uneori procesul inflamator apendicular evoluează lent cu simptome /ni I n i e care pot imita sau se pot asocia cu manifestări din partea altoi >rf|niie nlxlominalc. Slmplomclc locale sînt dominate de durerea din fosa iliacă dreaplfl iul* Inimii de nrsiiri, cu iradiere variată, ce survine la efortul de mers, nnl nh". l , i incnron unui plan înclinat, sau Iu .r> -(> ore după masă. Unoti l iluieir.i se iu < enlne<r/.A dupfi d<>( omprinuire.i rapidă co urmoa/ft Ihfl ('oMi|]iesliiiu In re(|iune«i c (>co-apendi( uhinl (semnul Blnmbcrţj), llipH ninsnjtil minim ui ie(|iiinii ileo-co( nle (l , l lulieqnnii), ori prin rnm-

presiunea gazelor de-a lungul colonului transvers spre colonul ascen-«lent (Rowsing). Sindromul dispeptic apendicular constă în greţuri matinale şi postii limentare, uneori vărsături, constipaţie alternînd cu diaree. Semnele generale sînt nespecifice de tip neurasteniform, fenomene Vegetative: extremităţi reci, transpiraţii, palpitaţii şi slăbire în greutate. Examenul radiologie ajută uneori la precizarea diagnosticului. Evoluţia este uneori spre agravare,- alteori evoluează cu semne minime care se manifestă intermitent. Tratament: în cazurile în care fenomenele persistă se indică intervenţia chirurgicală, cu explorarea largă a regiunii ileo-ceco-apendi• ulare.
4.4.8.6. HEMOROIZII

Sînt dilataţii varicoase ale plexului hemoroidal în porţiunea submiiroasă. Pot fi interni sau externi. Ca semnificaţie clinică pot fi: Mmptomatici în cancerul rectal şi în cirozele hepatice sau pot fi favorizaţi de sedentarism, graviditate, constipaţie. Neinflamaţi sînt bine suportaţi; se pot complica cu inflamaţii (cînd | IK >(|UC arsuri, dureri, flebotromboze, ulceraţii urmate de hemoragii, fiNini anale) sau pot sîngera cronic, ducînd la anemii. Scaunul este de i niislipaţie, cu sînge pe suprafaţă. Tratamentul profilactic constă în combaterea cauzelor favorizante. Tratamentul curativ: igienă locală riguroasă, combaterea constipaJU-l, combaterea durerii, băi de şezut cu ceai de muşeţel, hemorsal sau niMiior/on supozitoare. Tratamentul chirurgical se indică în cazul hemohtl/ilor complicaţi cînd nu cedează la tratamentul medicamentos.
4.4.8.7. PARAZITOZELE INTESTINALE

Sînt boli cauzate de prezenţa unor agenţi biologici adaptaţi la vlntn parazitară în intestinul omului, îmbolnăvirea prin paraziţi se nuin«!ţjto infestare. l'nra/iţii intestinali pot fi: unicelulari (Lamblia sau Giardia intcntiiinlls, llalantidium coli, Trihomonas intestinalis, Amoeba histolitica) s<iu lilmlrelulari (anghilula, anchilostoma duodenală, ascaridul, teniile si 1 < lm< «'laiul). filologia paraziţilor. Pentru înmulţire, unii paraziţi au nevoie do o uclrt %<iii mai mulle, iar alţii au nevoie de condiţii de mediu extern iinlilia, «iscaridul, anchilostoma). C«iU-a de transmitere o constituie apa poluată, alimentele, li udele, i / n v . i l i i r i l o pe care se află ouă de paraziţi, care ajung In intestin, l'o • /Ho/ele stni liivori/.cilo, deci, de condiţii neigienice. Elo sini destul 1 iflN|ini(llle, linii nles iu mediul rural. Ac(lunea nociva M punr/.itilor consta in spolierea organismului de Intimii n u t i l l i v i (utlll/.uţi de cAtie |)<ilci/,ll)i

l i l l d ( l n niucodsol Intestinale (inflamaţii); .n (imn» «nomiuntă prin pierderi mici, dar repetate de sînge; .ujiiino toxică prin eliberarea unor toxine care sensibilizează (n l' • 1111 .• i •. i/, i) organismul; • n [ i i i n i mecanice: ascarizii făcuţi ghem pot produce ocluzii intest i n . i l < - , pol pătrunde în canalul coledoc determinînd icter mecanic, sau pol |.nuluce asfixii prin ieşirea prin esofag, ajungînd la laringe (mai nli :. l . i copii în cazul infestaţiilor masive). Slmplomele generale rezultă din acţiunile expuse şi constau în Nliiiptoine nervoase, ca: indispoziţie, cefalee, nervozitate, crize convulsive» (se pot confunda cu epilepsia). Copiii slăbesc, sînt astenici, nu se f1<"/vo|t<1 satisfăcător, sînt palizi, anemici; Slmplome digestive: dureri abdominale, mai ales periombilicale, Inapetenţei, hipersalivatie, uneori prezintă bulimie (în teniază), senzat l n că: ,,cova mişcă prin abdomen", meteorism, prurit anal, prurit nazal Ndii cutanat. Adesea bolnavii acuză senzaţia de apă sărată în gură. Subliniem şi faptul că uneori infestaţia este bine tolerată şi nu se manili'.sltt prin nici un simptom. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice amintite, examenul ui coprologic macroscopic şi microscopic, care poate evidenţia ouă de pura/iţi, paraziţi sau chisturi, iar hemograma arată eozinofilie.
LAMBLIAZA

l.iimbliaza este diagnosticată prin evidenţierea parazitului în bilă BAU n chisturilor în scaun. 'l'ratamentul se face cu atebrină prin sondă (0,60—0,80 g) sau 3XfMO 9 Pe zi. timp de 5 zile, per os. Mai recent se tratează cu metronldu/.ol siiu fasigyn.
ASCARIDOZA

Ascaridoza este determinată de Ascaris lumbricoides (limbricul, pan/11 lung de 12—25 cm, alb-murdar) care trăieşte în intestinul subţire. JnfcsUiţia se poate autoîntreţine (femela depune ouă în pliurile mu-'onsoli «ici ies larve, din care cresc adulţi) sau prin ouă din mediul >xt«m. I.«rvele pot trece în sînge, ajung în plămîni, iar de aici, prin la-Inţjf, trec în esofag, stomac, intestin. Tratamentul este profilactic (cel mai bun) şi curativ: nematocton, \lcopar sou loxuran, la indicaţia şi sub observaţia medicului. Recent s-u ntrodus tratamentul cu Decam-Richter în tablete.
OXIUROZA

Oxltiro'/a osie cauzată de viermi mici de 9—12 mm, ce trăiesc In nti'Nlliiiil ţjros (cer). Femela migrează în regiunea anală unde depune ufl i?l lillrt muconsn, producînd prurit, fapt pentru care bolnavul ie rnrplnfi, In ouMle pe de(|(>t(> şi apoi le duce la nas sau gură. Se admite
(III

Infestaţiile mari se tratează cu greu. duo-•'• n.ţi trebuie i c | > . care se schimbă seara şi dimineaţa. Se dezvoltă în reqlu-i lleocecală. faringe.i l. Pe acest principiu folosim următorul tratament: chiloţi storlll/nţi prin fierbere. apoi după o OM ţin . Se Ingetă usturoi sau se pot face clisme cu usturoi. Se foloseşte violet de genţianâ. atebrină. Parazitul ente lung de 5—6 m. Infestaţiile mici sînt bine suportate. fenotiazină. Tratament. > : . De aici iliunxînd prin piele.8—l g prin sondă) iau Ni-! .Botriocefalus latus: infestaţia se face prin carne de peşte.mi scaun. Diagnosticul se stabileşte prin existenţa proglotelor In scaun ce conţin ouă. T R IC H O C EFA L O Z A Trichocefaloza este produsă de trichocefal. dlIttMfinină sau vermigal. Larvele se dezvoltă în mediu umed.istcnt la medicamente. vermigal. i l< necosarfi examinarea atentă a parazitului spre <i div. dimineaţa pe nemîncate.. un vierme mai mare clooxiurul. In acest timp viermii adulţi masculi mor. Trut<nnentul va fi locul de 1ntnM<|. trec în circulaţie. . cu ceapă).ca medicamente: oxiuran. strînşi etanş (pentru a împiedica pătrunderea clogoInlor în regiunea anală).i M . ANGHILULIAZA SAU STRONGILOIDOZA Anghiluliaza sau strongiloidoza este dată de Anghillula intestinalls ni Xtrongyloides. porlneu nan In clcntrl|i i>«i ombilicală. Diagnosticul se face prin progloIfllo eliminate. parazitul fiind foarto . Bulimia este un simptom particular al tenia-loi. 1 . Diagnosticul se pune prin evidenţierea Jn uni a ouălor operculate. — Tenia saginata: infestaţia se face prin carne de vită.unilio. int). plămîni. Diagnosticul se face prin punerea parazitului în evidenţă în bilă '. / ratamentul curativ al teniazelor: Filix mas 8 g în capsule.1 ' i •' imprimate. timp du 40 00 de zile. cu o ţiMMlfttlro prealabilă (alimentaţie: peşte.|l miloinlcstaţiii. TENIAZELE — Tenia solium. parazit lung de 3—5 m. pfistrlndu-so riguros şl | |(|l«*n<i corporală (pentru <i nu se pmdure auloinfostaţia In acest Intervnl). care conţine cisticerci. Atebrină: 0. apoi purgaţle şl deh ' i i i i . Para-' i l u l este lung de 10—12 m. în mine. care conţin ouă. uniri 2 comprimate. 1BO .< nperl SCOl"HUl (nllininterl lintnmentul nu n fost eficaco . nematocton-. 1 in nxllc. pe un vas cu apă fierbinte. ouflle putinii p i . infestează omul prin carlica do porc. Este rezistentă la tratament. iar femela nu va mol «11înlna ouă. bronhii. .

4. cefaloe.). Hhloloqle. '. \. El se v«i»fl împreună cu canalul principal pancreatic (canalul Wirsung) în ampula Vater. (. Are o greutate de 1. mai ales în mediul rural. ir.i musculară precizează diagnosticul. Necesită internare şi tratameiil in condiţii de spitalizare. Aţe/arca celulelor hepatice cu un pol In contact ni reţeaua capilurJt.iloH. — combaterea muştelor. UnlInlcM sa niorfo-funcţională este reprezentată de lobului hepatic. ' prin consum de carne do porc sau de urs. NOŢIUNI DE ANATOMIE. care au un pol în contact cu vasele sanguine. în peM'lll («pllnrelor Intralobularc se găsesc celulele Kupffer ce fac parte din ţesutul M'lli ulnendotellfll. Infestaţia ••c l . culoare vlşlnlo şi este alcătuit din doi lobi: lobul drept.ilo/<i provocata de Trichina sau Trichinella V>/»( nenuilod In lomul de fir.. l'e fiit« inferioară se află hilul hepatic alcătuit din vase sanguine. al căror perete ÎI formează. hepatică sau renală. Inr c elftlnll pol orientat spre canaliculele biliare.(<• |xiifl/. unde se '>/m/)/o/nc/e principale sînt edemele pleoapelor.4. |)f*! vft/iit<1 cu un sfincter (sfincterul Oddi). inaccesibilă palpării. în şcoli etc. Prezintă o fată anteroNUpt'rlodiil. etanşe şi folosite corect. midlgii.5 kg. care este Alt'HIull din slromâ 1 şi pnrenchim. Stroma este alcătuită dintr-o reţea vasculară (arInii'. care conţine larve luciu Io. Ficatul imlr ncoporit de capsula Glisson. Suprafaţa sa este netedă. mai mare decît cel stîng. Figura 2 pre-«Inlfl /niiele sfincteriene bilio-duodenale. doterminînd dureri. care prin destinderea bruscă a ficatului devine Nwifilhllrt. oculară. care se deschide în duoden.cel stîng este situat în parte şi în regiunea epigastrică. Alteori apar semne de . în continuare purtînd numele de canalul coledoc. Ficatul este un organ nepereche. — controlul veterinar al cărnii înainte de consumare (mai al$S clnd aceasta provine din sectorul particular). \ene. iar parenchimul este alcătuit din celule hepatice dispuse în « (ifclnnne rmllnre (cordoane Romack).nc cerebrală. iar consistenta este de organ. subfebrilităti. Eozinofilia şi eventual liiop. Acosloo se eliberează în intestin. > — educaţia sanitară. — stîrpirea clinilor şi pisicilor vagabonde.5 — 4 mm.— spălatul mîinilor înainte de mîncare. BOLILE FICATULUI Şl ALE CĂILOR BILIARE 4. se află IM lilpocondrul drept.9. 4. corporeală şi colului (gît).1. Tot aici se află şi vezicula biliară. Profilaxia generală a parazitozelor: — surse igienice de apă (la sate. urti-«'rtrli . limfatici ).TftlCHINOZA Trlrhliu »/<i <".M. pătrund prin peretele inli'. cu o lungime do 1. Vc/lcii biliară prezintă mai multe regiuni: fundică. cnntlnutild ni ranalul cistic. — latrine igienice. canalul hepallr $1 nervi. — spălatul fructelor şi a zarzavaturilor înainte de consum. iar cu (cldlnlt tn contact cu canaliculele biliara explica posibilitatea îndeplinirii 100 . HISTOLOGIE Şl FIZIOLOGIE f'' } Anatomic. Mitologia. Ficatul are o structură alcătuită hi conformitate cu funcţia lui complnxfl.'urni/i// cistic confluează cu canalul hepatic (provenit din unirea canalelor lobilor hp|mlirl drept şi stîng). La nivelul confluenţei veziculei cu cisticul se află sfincli'iul vr/l< ui.9. o fata inferioară şi o margine anterioară.stiH In circuhiţic. iar de aici ajung în diferite organe. alterarea stării generale.

.imie pici (ine ti pennlle. l'iln cfl|illnit'lii v<<ti(>n»n. I. Zonelet •finctcrlciu' blllo-<luodenalt. „acţiunea de laborator" n. ( e l n l n hepntlcA piliiieţlc ntnqn luiK'llonnl Incttunl cu Mil>'..< K .n|>in niinii-ioii>. ... pe de o pnrte.. nnibele nnieslertndii-NO aşa tnctt celula hopatli <i pilmi'ţtn un '.i<|ni nduso. e nxli|eiinl.lnu|e niililIlM ile tu imun dlţ|('Ntlel Inr prin mpllarcle co provin din nil<m hepullifl piim i. O cnsner ------------------:> a sfincter Fig.. Inr pe de nltn pin l e activitatea de excreţie o bilei In cnnnln ulule SMi Z l ir i 7-8 cm H20 --5-6cmH 2 0 1 bulbo 'iiotfcnd -----12cmH20 când!pancreah'c '. < l tu linge dti uii/lmi* şl hormoni. A .Ilel diilile: nxnrrlnH (df t>xc*r«>tlti A hlli'l) şl pndoi rllifl cu pn»ll>llllnti>n elinn. 10 1 . co pn>v|n din .

transforma ylucidclo în exces în grăsimi şi invers. Mecanismele de contracţie şi relaxare n rior se produc sinergie. lifpatoclilnlna care stimulează formarea bilei şi colecistochinina care du l i ' i i n l i i .3—1. La unii bolnavi se pot găsi ambele forme de dischinezii. — . i i i . Pe cale neuroumorală iau naştere doi hormoni (luixli-n i i i . sintetizează fermenţii: fosfataze. prin canalele perllobulare. Sintetizează grăsimi din acizi graşi. Cu. fosforilaze. formează glicogen din grăsimi ţi iicl/i aminaţi (funcţie gliconeogenetică). iwicfla metabolică se referă la toate substanţele nutritive: yllcogenică: sintetizează glicogenul din glucoza (funcţie glicogenetică). sinergismul este tulburat şi apare dissinergismul pe caro-1 ' ni sub denumirea de dischinezii biliare.9.H. do umle. condiţii patologice. itlng ţi apoi comun). Important de reţinut că aceste dischinezii favorizează staza biliară.ito bolile. Evacuarea bilei se extinde pe o durată de 6 ore. Zn. estrogeni.i celulele Kupffer.R. sein ilen/il glicogenul în glucoza (funcţie glicogenolitică). odatfl cu IIOCCM i conţinutului gastric In duoden. concentrlndu-se. formarea amoniacului din acizi aminaţi.4. la rin-(Iul ci poate favoriza infecţia şi formarea de calculi biliari. bila. Na.neutralizează substanţe toxice exogene: Pb. care. antidiuretici). An. prin S. anamneză. i i oiitruc(ia coleclstulul şi relaxarea sfincterelor căilor biliare (în principul ni vt'/lcui' i si al ampulei Vater).stimulează peristaltismul intestinal şi combate flora de putri' laclle. scatolul. Joacă rol în esterificarea colesterolului. As. transaminaze etc. elaborează anticorpi cu rol In nntoiipărarea organismului. l l l n d in aceiaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor îmbătrînite. 4.liiliaiCt (colectatul) este un rezervor pentru bila secretata continuu «la Urni l i l l n NccictnIA şl ezcretată umple coledocul (sfincterul Oddi fiind închis) şl pN l i i u u l i ini<|i(i(l In veziculă. fenolul rezultnts «lin putrefacţia intestinală. mul puţin toxice (funcţie uroproteică sau urogeneticS). cute depozit de vitamine liposolubile şl hidrosolubile. capătă aspectul ţi culmii' i lunuri cunoscută. Intarlobulare şl apoi canalele colectoare. contribuind IA menţinerea echilibrului proteineraiei cu raportul A/G de 1. Fe (este depozit de fier)/ r«l Jn metabolismul apei.'lltiii'<' sini clcinonlole de bază pentru diagnostic. K. l'iiiictlu licmatopoietică: ficatul formează hematii în perioada intrauterină a In-I n l u l . i i u . reglînd diureza prin neutralizarea unor hormoni (nii|>inieiin! i. ' I | ' " M | I I In i'aimlelfl hepatice (drept. SEMNELE CLINICE Şl EXPLORĂRILE PARACLINICE ÎN BOLILE DE FICAT VC // CM / U • i 'it ic tu ve/. precum şi unele medirainqntB sl substanţe chimice/ -— cllm/nă prin bilă bacteriile ajunse în organism.iciiln biliara. acesta fiind un organ indispensabil vli'tll (este un adevărat laborator al organismului). i . El antrenează grăsimile de re •«•rvil din organism în caz de inanţie. Intervine In metabolismul mineralelor: CI. In vc/iculă. atlipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi. I'nncfla biliară sau biligenetică constă în formarea bilei de către celulele hepntlc«' ţ. Func//d f/c ti-rmore<jlare: generează căldură în stare de repaus. avlnil un ni"umilim în primele 3 ore după prînz.4. sintetizează fibrinocjenul şi protrombina cu rol în coagulare. hincţla proteinolormatoare: sintetizează albumine şi globuline. Vîrsl<i bolnavului ne poate oferi unele indicii. Rol In reijlarea echilibrului acido-bazic. examenul obiectiv şi examinările pamr. Iar In final prin canalul Cn tu lo. Hipochinezia este reprezentată de n'n contracţiei veziculei. limiţiile ficatului sînt extrem de complexe. intervenind în transformarea acidului Im'tlc In glucoza. l'nnclla antiloxică: neutralizează substanţele toxice endogene: indolul. Du|>fl 40 de tun <i|xiro mai des cancerul hepatic. Bătrînii fac mai rcir hepatită 102 . bila se evacuează intermitent.iiimc'/a. Din colecist. iar hiperchinezia se caracterizează prin accelerare» Intensitatea contracţiilor.2. Bila îndeplineşte următoarele funcţii: participă la emulslonurcii grăsimilor şi potenţează acţiunea lipazei (în vederea absorbţiei lor şi a vltnînlnelor liposolubile).. transformă deşeurile metabolice toxice în uree şi amoulm1.

hemoroizi şi edemele în diferite forme de hepatite i'W e lc . constipaţie. i viilui cu o sursii (Ic hrp.illo coloclntopntll. inapetenţă. mai ales scăderea colesterolului esterificat în leziunile lM'| inlii '• (este alterată funcţia de sinteză). li'iiomrrjalia.are<i bună i calului de (|"Uicloză).i'. :. Mediul |>t<>l«. Hl-miil i i p i i n .i in u i i ud peste 4 g acid hipuric. l'unc|l. ictorul hemoll-. n i m e i i l mal do» Iclor hpniollllc i onoln prp/lntrt nun i i .1| •• iiiiliil-. hemoragii dl.<• n>< . hepatomegalla. n mici arată H(erlfii< i n || •• MoU Interii» penii u onili* n\»dll . sulfat de zinc. \. i i . Explorările biochimice. urini colorate.i bolniivului G g benzoat de sodiu i><-r os-.pectul galben al tegumentelor (ictere). eliminarea mai mare de 2 g semnifica ueiaeta1 l l / n i e n de către ficatul alterat.IM -. Takata-Ara. i'ş/r/cfi bilirubinemiei directe o întîlnim în ictere mecanice In timp In icterele hepatocelulare cresc ambele.dori m.imctoi ic. • nlni Iul l ) i i i n .i antltoxică se explorează cu benzoat de sodiu.slonal cu toxli <-.S.i-.lie. steluţe vasculare. meteorism.. l i l l u / n b l l i i i i . m* est* • •i"lnlioli/. >n.Hpldeinlrft. iar hlpo-i' -. tuberculoza. se administrează soluţie de galactoză 40/400 9! incollează probe de urină la 2 — 4 — 6 şi 24 ore.H. timol. I i i olul nereuşind s-o transforme în bilirubină conjugată (directă).r/<i b i l i i i i d trebuie cunoscute.' -.cul pi uhu diagnosticul do hep< i ţ i t ă epidemic. Slmptomele subiective: durerea este rară (dar poate surveni).şi gamaglobuliFuncţia în metabolismul glucidelor se explorează prin proba H/iic/o/t/r/e/ provocate.ti-iolcmie.iide'. scade-«i pol tei de mîncare şi scăderea în greutate sînt cele mai importante. Electrofore/a (î litiiinelectroforeza arată în afecţiuni hepatice scăderea serumalbumi-si creşterea gamaglobulinelor (în special beta.i/. balonarea postprandială. Proba este normală '••" rt Iu primele 4 ore se elimină sub 2 g (semnifică metaboli/. ! ( • | I I I | M I I Inul niiio'. . /\nfc<v(/c///c/r crcdocolatcrale: luesul. Slmptomele obiective: amintim aspectul caşectic şi abdomenul asin MI circulaţie colaterală în ciroze-. predominînd una sau alta liiiH'tio de mecanismul predominant. Noi m.i în antecedentele bolnavilor cronici du firul. sul-in| de cadmiu.şi dislipidemii. Proteinele serice se explorează prin testele de disproteinemie hui „hepatice" cum li se spune greşit): V. i . Colesterolemia (normal 180 — 220 mg %). î l . irubul* «Ă »t» i|. reacţiile Mallen. Hipercolesterolemle i ni in hiper. c. Gross etc.i < • .i.e.c.i'. de la 2 mgo/ 0 în sus apare inrul). precum şi în icterul mecanic.nl Iu acid hipuric do către ficat şi se elimina prin min.iliUi epidemii . loi» ' i e d tudelmi' MI<I d unor modiccimonle pot piodure le/iunl hepiillci-. i. Creşterea bilirubinemiei indirecte o găsim în icterele hemoli". — Hlllrublnemia (normal pînă la l mg%. llli. De mare valoare în diagnosticul bolilor he(Hif/ri1 fi'int explorările biochimice.oază i i i h i n d i n pniin-le 4 oro şi se dozează acidul hipmic. pru-' i i i ( i n ictorul mecanic). unic decolorate sau hiperpigmentate.

IU4 . fapt pentru care bilirubinemia directă şl indiM'i Iii iie>te si apar în urină pigmenţi biliari şi urobilinogen.S. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor (icterul) este vizibilă i'e 11 la lumina zilei. SINDROMUL ICTERIC h Cunoaşterea sindromului icteric permite înţelegerea simptomatoloqlei unor afecţiuni hepatice.i H .9.P.ei infecţioase). i / . inclavare de calcul î/i coledoc. billî n l i l i u i neconjugată (indirectă) nu mai poate fi conjugată în totalitate. destinde cmlc biliare. monoinichMi/.4. care cedează la presiune şi bilirubina directă treco In sliuje. Icterele prin proces hepatic sau prin lezare hepatocelulară sînt i l e l . — Icterele mecanice pot fi determinate de stenoze coledocicnu (consecinţa inflamaţiilor sau cancerului. nSjoe c i . veziculare. mai rar spasme puternice şi prelungite ale sfincterului Oddl.i .). i i . 4. tetraclorurfl de r. care poate determina şoc alergic prin punctionarea «a).Sclntlgrama hepatică şi puncţia-biopsie hepatică sînt utile (atent i o Iu eliist hidatic. Tu aceste cazuri bila nu se mai poate evacua. substanţe toxice (fosfor. poate apărea prurit. . l ' i l n scoaterea din funcţie a unor celule hepatice. coledociene sau hemolitice.. . hepatice şi hemomice. Concomitent. de virusuri hepatotrope (al hepatitei epidemice.i le (semne de litiază..1K | i i H ' i .i ictere homolitice. D u . . plegomazin).'in < 1 5 de m inu te.Sondajul duodenal: absenţa bilei indică obstrucţia căii bilicirt princip. In icterele mecanice scaunele sînt decolorate (bila nu se mai elii ii i ml In duoden). i t e acololdo<i| p i > i ii i i n iu liil In h e p a tite le fă ră ic te r. ' . cu apariţia iiinliiliiioţjenului în urină. i(n sln g e e s te p e ste 1 0 % d in s u b s ta n ţa in je c t a tă in d ii a un I . (brom iulfonftalelnfl) ('orcoton/ft><K i i . n i . distrugînd arhitectonica normală a lobulului liepiilic.. Este cauzată de creşterea bilirubinemiei. apar pigmenţii biliari în urină. su b sta n ţa in l i h i <> i > in i/kg co rp ) şl se cercetează In slng c du |> . M .3.l xamenul urinei: se va urmări urobilinogenul care creşte în he patite -. ' | . I . l \dinunul materiilor fecale: culoarea şi compoziţia. microbi (septicopioemii). . ' i miiuite. . clordolazin. ciuperci otrăvitoare care produc le-/liini (juive hepatocelulare. i i i cactiv. pătrunderea de ascarizi în coledoc. Etiopatogenie. |)iillndu-se constata şi creşterea bilirubinemiei indirecte. medicamente (neosalv i i i ' . nu mai poate şti l le i (inJu<|<ilA toutti bilirubina. cancer etc.i'ioh. policlorură de vinii). stagnează în ficat.n l)on... . cancere comprimînd calea hopnlocoledociană. iar pigmenţii biliari sînt „pozitivi" în ictere mecanice şi hepatocelulare. . Cauzele icterelor sînt mecanice. Pulsul poate fi bradii nidic (acţiunea bilirubinemiei). Consecinţa este icterul prin creşterea bilirubinemiei directe.

Se va i le ca prototip hepatita epidemică virală. incubaţia este de 2 — 6 săptămlni.. analiza simptomolor: caracterul coloi.! numele. ducînd la evidenţierea • I M .4. H E P A T IT A E P ID E M IC A V IR A L A Hepatita epidemică virală este produsă de un virus hepatotrop. S-a dovedit că ambele virusuri Minsmit. Simptomatologie. pili. precum .... cliul firului nu punic i . deci greu de bănuit dacă nu ne glndim la ucoaită posl• iii' >l nu exttininflin plgmenţii bilinri şi urobilinogonul care tlnt po- 199 .. l !i*palila prin virus B are o evoluţie mai lungă. proporţia între cele doua fracţiuni bllirubinemiei. cart • • l i n dicignosticată etiologic.. — Icterele cu cauze mixte. de aceea nu este suficientă schim1 .'. Cu timpul se poato ajunge 9! la leziuni i i r p . microbiene şi toxice). care prin utilizare deschid vase capilare (CU in tratamentelor pe cale parenterală şi prin diferite intervenţii chlncnlc).li-rilizarea prealabilă. atît pe cale digestivă . u ii a oricărui instrument la jet de apă. rezultatul examenului de urină privind pigmenţil. i <'<>ii)n<|flrll Mllni-'linul şl ca urmnro creole lilIltiiliiiiHtnla indin 1. o picătură microscopică de sînge ' ' i i (f> ml) uscată pe un instrument medico-chirurgical protejează vi"I In licrberea reglementară şi-1 poate transmite.1 l n | n -i |>i<| iiiiMitnr«'n M iiu-M'lnr.9. avînd cauze multiple (virale. i | . 4.ilo aspira sînge în seringă. . probele biologice-funcţionale. b) stadiul icteric (perioada de siarcj.dirpl ciinsn m(n i-i'9terflfl urobllinogonulul In urină. Simptomatologia Icterelor este in funcţie de boala de bază. fire cel puţin două tipuri: A şi B. fără ••mus ilnrlsticc. ci la fiecare bolnav se schimbă şi seringa (valabil şi pen1 vaccinări şi prelevări de sînge pentru analize).ui icli-rului. . i •. «speclul scaunului. n < . tnstru• Io nosterilizate corect. cît şi prin seringă: transfuzie. HEPATITA ACUTA Hepatita acută este îmbolnăvirea acută a ficatului.<• po.— Icterel* hemollllre (<>r<<(1llara INII il<>i>tiidlli-) ului i Io liomoll/n crcsculfl. Indică fllOi f i i i a cau/olor mecanice. c) stadiul .1 ncului. cu prelucrare mecanică M > i . de unde necesita•. iUuo(| ('tiul.1 >> . scintigrafice şi murfuloofiM-ci posibilităţi de diagnostic diferenţial. după cum m . Chiar şi cînd se face injecţie intramuscu•.4. Boala evoluează în trei stadii (faze): a) stadiul i l nunul (prulctcric). mai gravă şl poato 1 • In hepatita cronică.1) Stadiul prodromal reprezintă faza începerii bolii. Iar i ui virusul B (care poate proveni şi de la bolnavi care au avut hepa' i 'u <mi în urmă) de l — 8 luni. i i . pruritul. Incubaţia. Pentru virusul A. i i H •-.l . în special a paUlmului. hepatice şi hemoliLic c. mai des decît cea produsă de virusul A.

" i. După 2 — 3 săptămîni (în formele medii) începe decolorarea. i vi sînt prezente semne de insuficientă hepatică (somnolentă sau • i ' i i i .. are hepatosplenomegalie. c. horboiisme.. s l i | i . î l. l '.citoliză). în această perioadă leqlmiil de vuită (fără eforturi psihofizice) şi regimul alimentar trebuie ieN|)t«. . la nori liiiu'tiilor ficatului.irea globulinelor de autoapărare. hemoragii digestive. chiar mici colici bin i i . cu caractet u l Jiepatocelular" (vezi sindromul icteric). Pot . Ii l'i u l n u i " . I. >' '//'n/c.illerarea stării generale. v<u« n i i i i . O l III l)!'. Eventuale date epidemiologice ajută la precizarea (limjMosticului în această fază.Forma cu debut mixt: se pot asocia simptome din diferitele li u ine enunţate. astfel că bolnavii ajung în secţii de m-uropsihiatrie..ilico (normal pînă la 17 U. Pe primul plan sînt artralgllle fldi d senine de artrită). Irbui. n i . care nu cedează la tratament antireumatlr l'orma de debut gripal: fenomenele dispeptice sînt discrete.iici I O I I I< H (i I l < / '//•. "i. la fel disproteinemia începe să indice U'iil i («venirea In normal. nun . HB S este adesea po/iliv.. b) Stadiul icteric (perioada de stare): dominat de icter. poate fi scăzută datorită deficitului In loim. dureri epigastrice. ca: cefalee.i'.n i riilitdle după nilni > i fi ai r f . vol uli . l xtimene de laborator.lcnie. (jird( ( i. ineleorism. . examinînd urina şi efectuînd probele bio chimice obişnuite. M« fttu ii./)(•/)//(•. ! 1' | n . stări confuzionale. I I I . i l i e psihomotorie.lculmc. Perioada preicterică durează 5 — 7 zile.) sînt crescute (arată distrugerea ceIiilmd .S. .H.vni mic. iar la unii l " î l n.cl hipersideremie. ( ) Stadiul de convalescenţă este de 4 — 6 luni. iiii. ( y. uneori tulburări de cunoştinţă.i. mialgii. fel)i. splinei şi disproteinemiei.-n i i inioi indigestii sau crize apendiculare (debut vel i a r e |. prurit. cp e • . i | ) ( M u l i < l:nrnid < ! <• <l('l)iit reumatismal (imită reumatismul). rahialgii. . Diagnosticul în această fază se poate face numai dacă ne gîndim l. V. care sînt de rău augur). gingivoragii. cresc aldolazele şi fosfatazele.iloihu i.• li. Perioada icterică se termină lent. -.i ni timp trebuie să ducă la ameliorarea stării generale. uroMImogenul este crescut. bolnavul este icteric.il. urina şi apetitul revin la normal. Antigenul Australia Au.i posibilitatea unei hepatite.ii" cu rmire severitate spre a evita complicaţiile sau sechelele. /•'orma de debut cu fenomene de ordin nervos este dominată de d'. niHi'irmjii. pn primul plan fiind fenomene generale.. în care simptomele djspc|)hc(> sînt extrem de discrete..v > m i in |iM iţ .M-. ficatul şl «pilim tind spre limitele normale. timolul este crescut.. pigmentai biliari pozitivi (rar negativi). i ţ 'n.ni d . • / ilfliiil jiul tiiil>i(icu 108 .l'orma de debut cu fenomene alergice: erupţii. Transaminazele mai ales glulnm»x.ri. < . se «wlilenlici/. I M M tulburări de coagulare manifestate prin epistaxis.

Formele cu Ag. evninr. combaterea muştelor. hepatica). coma şi moartea.fiţi de organism. miere. Vindecarea survine fără sechele (în peste 70% din ca/uri). controlul medical al lucrătorilor din sectorul • llmeiilar. Copiilor contacţi li se vor injecta gamaglobuline. sterilizarea instrumentalului medico-chirurgical... Se va admliil. precocitatea diagnosticului 9! a tratamentului aplicat. terenul pe care evoluează. roniinliKl minerale.1 ih ) — Forma medie: icterul durează 2—3 i | > i i i n i n i .1 hepntlin <iou!cfl.4% |)<irtte surveni insuficienţa hepatică. deci (Ară tratament şl duc« i ' i < > . Repausul profo-«ilniinl durea/ă în medie 3—4 luni. 107 .factori nutritivi în ficat. Tratamentul curativ se va face în spital (şi pentru izolare) In veili-rivi urmăririi evoluţiei. Trecerea în hepatita cronică se face în l—7% din cazuri în funcţie ile virusul agresor.HBs pozitiv timp Inili'Umgat au evoluţie mai severă.. came proaspătă du pusare linărâ (fiarta). care va continua ') ii săplămîni după dispariţia icterului. vitamine. brînză de vaci (pentru aminoacizil esenţialii caro nu pul li slnleli/.. \ hepatică datorită m»i mzel celulare extinse. Evoluţia şl prognosticul.i . — l'ttiniti tiiilcterlcâ (Ctrl Icttr) estu pprlmlonNft. spălatul mîinilor înainte de masă.ilingnoNtlcatâ.Au.i \ \ . dar sînt indispensabili). realizînd forme suhacute). cu serhol» (rolo mai frecvente sînt dischineziile). O atenţie deosebită trebuie să avem faţă de cei care primesc IKIII donează sînge. Se vor respecta regulile generale de igienă: igiena apei. El favorizează circulaţia hepatică CU aporl (l< . uşurînd vindecarea. tilliuy de ou..HBs pozitiv.1 1. biscuiţi.. Cercetarea contacţilor şi aplicarea măsurilor coiMHpimzătoare. Formele clinice indică şi prognosticul. alimenteIul. de zarzavaturi. El trebuie să fie mai prelungit la l n i l i K i v i i cu hepatită serică şi în formele cu Ag. Tratamentul profilactic: depistarea şi izolarea bolnavilor care au n v ii t hepatită acută. de evoluţie a acestora..ul (rontiiK' proteine cu valoare biologică mare. Insuficienta hepatică şi encefalopatia portală reprezintă o modaliInln finală. ţinînd seama de datele arătate la etiologle (spălarea imediată sub jet a instrumentelor. n»- Forme cllnlra. <u evoluţia ipre vindecare fără urmări.\ > . considerîndu-se însă şi condiţiile de BJtini'c i «le bolnavului).Au.'iliii in primele zile regim hidrozaharat (sucuri de fructe. Ih'yimiil dietetic este de cruţare. — forma <ihortlvă: de scurtă durată (< M^ \ . în funcţie de rezultatele controalelor raeillmlc v (clinic şi probe biochimice. Este utM'esar ca în toate secţiile să se respecte principiul: „bolnavul şl ieilnU'i". In care survine insufi». apoi se adaugă lapte de-ţ| ii". După aceea se va prescrie reIHIIIS relativ cît va fi necesar. necesare pentru roUnici. apoi prelucrare mecanică)) liiNliumentar medical separat pentru foştii bolnavi de hepatită. dar nu de carenţare. gravă. — După durată: forme obişnuite şi forme prelungite de icter (de In l la 12 luni. iar în unele cazuri circa 0. Se păstrează repaus la pat. Itt'pausul este obligatoriu. glucide). — Forma yravă. sfeclă roşie.

). • I I 1 1 evolutive — cu posibilitatea vindecării. O hepatită acută la care semnele de evolutivitate persistă după D l ' . conservele (greu digestibile).si dcidul (jlulumic.' >l (IlIflM' |.. cu Idroxllul de aluminiu. rămîne să se folosească măsurile clasice de rofllaxie. V c i | i ' | . i t e cu ser gluco/. l i r t q l u c l d e i n c x c i ' s . Pînă la irt'pnniroa unui vaccin. i enţn.5.— administrarea medicamentelor prescrise. < '«nn'lorlstica hepatitei cronice este evoluţia intermitentă — în pu-. • / < • / . • | n l l l d p i l l c IMltflVi' ( | M o l e ! l i c nllllimlc. După caz. hepatita acută epideilrfi esle o boală cu largi implicaţii medicale şi sociale împotriva canin lielmio aplicate toate mijloacele profilactice şi curative. Băuturile alcoolice se contraindică cu deîngrijirea bolnavilor cu hepatită acută necesită deci: — urmărirea asigurării repausului timp suficient. relevîndu-se semnele de instalare a insuficienţei hepatice. V'll. un ' i i l . c m c p o l • .. logalon. .. celu-)/. condimentele. Se mai D! lolo. !• i î l .n/o\. Din prezentarea formelor clinice se reţine şi posibilitatea evoluţiei ofavorabile cu agravări. iar dintre medicamente se vor evita acelea care so-' î l ... 'rnildiiH'iilul /iied/Vo. alimentele prăjite. Boala a fost descrisă în ultimii cei de . barbiturice. i l r .ut.imma). Recent se administrează cu bune rezultate ih.— l o i i n e l o cu perioade preicterice lungi pot duce mai frecvent la lopritltc i ionice.SV vor evita: grăsimile în cantitate mare (se vor reduce cele ani-mlc). / .i aspuragină (acid as» mile). i i p ui so l i c i t a p < i i n H M M I | e nd oc ri n şi p ri » iNpuiM' I M (ll'ihcl '/iilmict. formele evolutive (unele grave. cisoi i . i persoane cu anumite particularităţi imunologice.n l 1 1. — asigurarea alimentaţiei ţinînd seama de principiile enunţate annlor şi unole obiceiuri alimentare ale bolnavilor.. . l luni poate fi socotită cronică. viiinlnc din complexul B şi C. 1 1 . c. ceea ce solicită o supraveghere clinică atentă bolnavului. în concluzie prin răspîndire. sosurile. l . dară nu se respectă dieta şi odihna în perioada de conva-• • . Ea trebuie deosebită de ciroza hepatică. m/o: o cauză frecventă este hepatita epidemică manifestă sau MI. dar numai la indicaţia medicilor de speInlllrttc.4. . prin sechelele pe care le poate lăsa.i l l i l îl îl .9. 1 1.I i i l i .n. glulamalul de sodiu.. lipldt* V('<|. -— l i c | » i L i t a serică duce mai frecvent la forme cronice. Se cidministrcti/. se pot folosi hormoni corticoizi sau lodlcnmente linunosupresive. HEPATITA CRONSCA . acid orotic.mi. i luncţia anlitoxică a ficatului (sulfamide.— fiind o boală contagioasă se vor respecta riguros normele genenle de prevenire a răspîndirii infecţiilor..m. cu scoaterea bolnavului din activitate pe o perioadă înl«<liiiH|/ild. • '. 4. l .stnnţe hepalotrope (trofopar) şi tratament de imunostimulare. antibiotice etc.. altele nlrlerico rămase nediagnosticate). prin timpul lung necesar refacerii i (|nnismului. muicidlo. aspatofort. clordelazin. <isp<ul<il de sodiu. ' < • .

d. trombocitopenie.>/<>meJe d/.n. . nliu/ul.. lungit de bftuturi N i* i>i.(»• /n/i/('(1 i'vldcnţlii/a Inert din (n/clo de început lilportcnsiunou portnlă (trnduvH p i l n fvl-i|p|itl«mn «. subictcr sau Icter. r n i i i i i f . in ( p . Probele biochimice: -. Determinarea debitului sanguin hepatic are mare valoare pentru | iiori/«rea stadiului hepatitei (scade în afecţiunile hepatice evolutive). duodenale.H. Ficatul are marginea mal ascuţită) conftlNtmlti m«ii formă.HBf. uneori uşor neregulat. pozitivitatea reacţiei Coombs. vnrli'ii (| iistrorsolii(|iciH'. — Antigenul Australia este prezent în majoritatea cazurilor. crioglobuline. flbrinogonului şi a colinesterazei serice.! toxice. — Proba B. Splina este uneori palpabili.Hlmlromul hepatopriv se manifestă prin tulburări de coagulare: scfiderea albiinliiuinlcl.|)ii»i«lni( . Sondajul duodenal evidenţiază semne de suferinţă a căilor bll i n i i ' cxtrahepatice (dischinezii. sindromul hlllar se manifestă prin creşterea bilirublnemlel directa *ou liniiHM In ( t n lorniclo cu homoliză). balonârl postprancUale. — Galactozuria provocată indică deficit funcţional hepatic.spcpf/ce: jenă epigastrlcă. Punctional. Nliidronml Imunologlc prin prezenta de autoanticorpi şl Ag. utate. iplonoiucon-Im. llcputosplenomegalie.S. edcmo. circulaţie abdominală colaterală. o hepatită cronică se analizează pe baza sindromelor fiziopatologlco — sindromul mezenchimal (inflamator) se exprimă prin creşterea V. papaină. a beta.. S< Intlgrama hepatică contribuie la evaluarea stadiului evolutiv al tiolil.. lulbumii d i . crioaglutinine. In unele forme se evidenţiază o componentă autoimună: anemiei IIMK "penie. arată retenţie peste 10%. ScOderea debitului înnguln li<>pnllo B»ln pii'/rntn In hrpnlltcU' (ionice ncllv-ovohitlvo.şi gamablobulinelor.S.S/.S. i .i . creşterea sideremlel şl a vltamlii»! Dlt In stnge. inflamaţii). somnolentă. — Disproteinemie: timolul mărit peste 6 U. vititm liiK . s i m p t o m . i hinotice biliare.I. (şi a altor enzime). . crtlIm «i tlmolului.Au. i r i i i t o l » •. Aceste reacţii trebuie căutate întotdeauna Iu l MI mele cu splenomegalie şi anemie. creşterea ylobulinelor beta. M . MacLagan. steluţe vasculare.. Intestinale. precum şi în cele cu sindrom lii'inonigipar. i i o i o g l i i c l i n i c i i e c a r a c t e P iI z n aszeăm n e g e n e r a l e ş ! r ie tl|N ll<C |)l'p .Au.lliperbilimbinemia se constată în puseurile evolutive. anticorpi mililicpatici. antigen Australia l IU (Ag.HBs) pozitive.iiiiliiillnr vcnonsc splonopulmonnro). n i i• . iirit) generale stnt reprezentate de astenie. ( . mărită. dar mai ales gama. — Nlndromul de citoliză se exprimă prin creşterea transaminazelor !n tpaclnl t|liitam»x<ilicâ peste 17 U. l no . pot duc« In hapal>i< rrontca. Splonoportogtalla //. Puncţia-biopsie hepatică cu examen bioptic şi histochimic preci-«««n/ti stadiul evolutiv şi forma clinică de hepatită.Nlndromul dihipertensiune portală se canictcrizcazS prin ascltd. V.H.P. . . apetit diminuat.

apetit diminuat. Debiil sdiii| iiiii hepatic rămîne la valori fiziologice sau uşor scăzute... Fi ii n l se palpează uşor. apariţia exozlvrt de steluţe vasculare. U. Debitul sanguin hepatic este nil scfl/tit. In condiţiile unui tratament arespun/ător această formă rămîne stabilizată. unii loloqică. slixlininul culcfitdtlc se manifestă prin crcşteren unor en/ime ca tHfnld/d dl< i i l l n o . Clinic se manifestă prin discrete feno. Sînt posibile însă şi '<|iosluni şi stabilizarea de durată. scăderea poftei de mîncare. hepatomegalie sensibilă.>.fi/«iro. oclilinic se evidenţiază alterarea testelor. colesterolul şl sărurile biliare. scăderea uşoară în greutate. Evoluţia spre ciroză este ll(il)iitita cronică prezintă trei posibilităţi majore de evoluţie: //<• l voluţla. Alteori boala evoluează ondulant.. expilnmt prin creştere H. /. cu faze de latenţă şi <• i'\dcerbare. Cu un tratament corespunzător boala poate re ţii se stabilizează.*". e dsemenea posibilă. Hepatita cronică stabilizată. icter. fatigabiInte. nidi rar subicter. scăderea în greutate. apetitul bun. de consistentă ceva mai crescută. I ' . sindrom hemoragipar. seric peste 1 2 % . / / u \ < ' / vu/r /ic'pn//'d" cnnslii din (nllxirni i .\ro/)/« permite aprecierea culorii. S . iar exaenul hlslologic arată alterarea profundă a structurii lobulului hepai ' .. '.. Probele bioii mice sînt la valori fiziologice sau foarte aproape de acestea. Evoluează cu semne dispeptice perrtnente.S. Probele biochimice sînt alterate în grade diferite. . fie spre ciroza hepatică. uneori steluţe vascu. «prttomegalic (formă neregulată.10 pe l < mice. Acoosta formă de hepatită poate evolua fie cu insuficienţă hepa. Poate însă evolua şi spre forma progresivă. degenerarea. Hepatita cronică progresivă. p lile l'ioţliiostlcul este în funcţie de precocitatea diagnosticului. respectînd numai regimul igieno-dietetic. sensibilă). formei.one dispeptice. Morfologic: aprecierea se face prin laparoscopie şi puncţie bioptlcă.i tratamentului şi de particularităţile imune ale bolnavului... Posibilităţile evolutive ale hepatitelor cronice sînt varia<) indre parte sa stabilizează pînă la vindecarea completă clinică l. cu tenînlcl de revenire către valorile fiziologice. Clinic se caracterizează prin stare rneniiel bună.Minlionnil (/c . Seinhepatică şi examenul histologic arată semne de afectare hepaIn (|idde diferite. necesare pentru precizarea stadiului evolutiv al e d i.:Ti ?l <omft liepatică. de res'•«•I. uneori splenomegalie. 10 .P. iar greutatea este în limite fiziologice. regenerarea şi arhi• ' l i m l c d hepatică. subfebrilităţi. Scintigrama hepatică arată modificări profunde. de durată şi în grade diferite. lllnpxlii poate aprecia inflamaţia. dimensiunilor. i ImtlNOftului de I t . de aceea trebuie să se insiste • u l i u respectarea tratamentului indicat care se face în condiţii de l m ut. Hepatita cronică activă. iar persoana respectivă :>atf> dure o viaţă normală. ne•i|iilm Itdtilor ficatului.

lovorlzoail 201 \ . medicamentele toxice. Tratamentul profilactic esto siniiIM cu cel cil hepatitei acute.slolocjlc modlflcflri alo rfllloi Itlllmn hilinhop. Trebuio de atent* »' ' ' . brînză de vaci.1 vinului) esle relativ frecventă. admiţindu-se în jur de 50—60 g lipita •l<ile. I!ste. Tratamentul hepatitelor cronice. în Kr/olo el in< i( i i i ' i i l e . toiA iln un repdus relativ. proceselor metabode regenerare). carne. jiinilionina şi aspatofort.! procesului hepatitic. Arc evoluţie severă. normoproteic (predominînd proteinele cu valoare biologică mare. pregătirea bolnavului. Se va ţine seanA • i nmpetenţa bolnavilor pentru a se pregăti alimentaţia apetisantă. hipolipidic. tehnica recoltărilor trebuie bina litMiyitc de cadrele medii.Tratamentul curativ depinde de forma clinică şi etiologică.'. Pentru stabilirea formei clinice (evolutivă. Este important ca repausul la pat li i M I M < 1 I nuii cuifnd ( i n fu/ă prciclcricft docă s-a stabilit dlagnoitl* • > l i c iu lepuusul Iu put in po/iţio de ducubit dorsal. Ea evoluează lent ( t u cn/ul i i i i i l l M i i . mese mici (dar bogate nutritiv) şi frecvente.iiiro. undo no pim'tică examenul clinic şi examinările paraclinice. albuş de ou fiert). evaluat în lumina datelor clinice. . l\'i'l>(iusul la pat este necesar pe toată perioada de evolutlvitatt'l piorrMilui hepatic. a faciesului.greutatea. i r . Uir hl. Se exclud alcoolul.e ţinfl seama de solicitările locului de muncă şi de condlttilt •• • iDiiomice ule bolnavului. bogat In "• <T. Este de mare importtinţfl i i><tcUirea indicaţiilor de tratament posthepatitic.l'orme particulara de hepatltl cronici -• Hi'patita cronlcA coIflNhitlrâ In r (ir o din punct (In vodci o i llnlc: il'itiilnfl K ierul $1 piniilul. aspectul palpatoric al ficatului şl i iei sînt urmărite în evoluţia procesului patologic. Probele blochii'-funcţionale şi morfologice contribuie întotdeauna la evaluarea i uliului evolutiv al bolii şi de asemenea la evaluarea capacităţii de iiniiK'ti a bolnavului respectiv. Se va ţine seama de posibilitatea iustai unor hemoragii grave prin tulburări de coagulare sau rupturi de u'e esofagiene. n ijirn de viaţă şi de muncă igienic. imporluiil de H'linul ( . Murllnntele. regim dietetic.i hopiililii cronică a etilicilor esto reversibilă. — llrpatopatla consumatorilor cronici de băuturi alcoolic» (cu doi i ' . diureza. bolnavul se internează în spital. btO» • lilmiro-umonilo şi uneori izotopice şi morfologice. Durata repausului este în funcţie do prezenta fi pioliin/iine. îngrijiri. mai ales serice.ile şi vitamine (necesare. i se renunţă la toxice şi se administrează vitamine din timpul I). tutunul.Evoluţia se urmăreşte prin aprecierea stării generale. evitarea toxiceloi. . < i . în timpul perioadei în care se menţin semne dt « r l i v i l i i t e u procesului hepatic este de asemenea nevoie de repaus. i l . a stării ''•inului nervos. i l ii consumului) către ciroză hepatică etilică. Dicta va respecta următoarele principii: regim normocaloric.. Semnificaţia cxp/onil l lor indicate. mal alţi i l l n lupte degresat. i ' b l r o . In Inimelo active se indică repaus la pat. pit'domiuanţa sindromelor). M ţi de Niptul că uneori dieta este hiposodată. neevolutlvă. alături de proteine.

. ajungîndu-se la un „ghem sclenfl" q. legalon. dutnd Li micşorarea în volum a acestuia în faza finală de evoluţie.4.. al retenţiilor hidrosaline.L ..c vor ovita locurile de muncă ce solicită eforturi energetice mai iun i le. al hel'îxpensarizarea activă a bolnavilor cu hepatită cronică. Mnr/o/oy/'c se produce o distrugere a structurii organului.. profesionale pe zi. forme cu mecanisme auto imune dovedite).. :. chiar 3 ani. cu ficat neregulat. i r e a structurii lobulului hepatic. mai Ies « l . adesea ireversibilă. Persoanele caro il-il pot asigura condiţii satisfăcătoare de repaus în familie este indiat Bă (le spitalizate pe o perioadă mai îndelungată.9. iar tuneIonul.isli(>esof(Kjiene. circulaţia colaterală. . extracte <• l K Ml.«"i •' liemoroizllor.. Hemoragiile e « . C)..ivS. ie/olvarea problemelor lor socioprofesionale sînt de mare valoare n ' i i l i i i recuperarea lor. Disproteinemia duce la edeme.. De asemenea peroanele ce activează în locuri de muncă cu solicitări mari energetice nu care nu pot respecta regimul igieno-dietetic în condiţii de activiito este bine să li se prelungească repausul. Med/cafj'e: se instituie terapia cu vitamine (complex B. ce croşto cu 40% şl prin aceasta se eeelerează procesul de vindecare. Dilcronţa faţă de hepatita cronică constă în faptul că ciroza este n i ) ( | M . activitatea în tura de noapte.. ascită şi • m i i ' .iloa în mediu cu substanţe hepatotoxice şi limitarea activităţilor xlr< i profesionale. l 500 Kcal.. după trecerea şi vindecarea episodului rut. Hepatitele cro-| cf « i i semne nete de activitate necesită repaus profesional total. Sclerozarea împiedică circu<\\\<\. Splenomegalia însoţeşte ciroza. dar numai prin indicaţie stabilită de către medici (forme i n v i .. cu margine i N c n l i i i i . Se face tratamentul 'implicaţiilor infecţioase (cu prudenţă). dltcrnroa tuturor funcţiilor hepatice. CIROZELE HEPATICE Cirozele sînt afecţiuni hepatice cronice progresive care evoluează u nllemroa stării generale şi a structurii normale a ficatului. asparagină.Irculatln arterială Intrahopatica.ilben. ctlvil. psihotera-)ln. IniInl p'Mlo să fie o fază de hepatomegalie. acid aspartic. Condiţiile socloprofesionale ale bolnavilor cu hepatită acută inuonţează durata repausului în condiţii de spitalizare.6. alături de terapia cu medicamentele amintite. în ciroze « pi«duce înlocuirea ţesutului funcţional hepatic cu ţesut scleros. Reluarea activităţii trebuie să se facă treptat. acordîndu-se program »dus do activitate şi excluderea locurilor de activitate cu substanţe cprilntoxlce. 4.<|.\ p i i i .. i c ă locul de muncă prezintă solicitări mari de orice fel.. urmată de scăderea în volum...ivă. explicitul hipertensiunea portală.i prin lulburAri de coagulare sau prin ruperea varicelor gastro... evoluează cu hipertensiune portală şi cu i i i x l i l i r . Timp de l — 2. l'nrata repausului la persoanele cu hepatită cronică. Uneori se reni 1 1 1 • la tratament cu corticoizi sau medicamente cu acţiune imunoupii-'. aspatofort..

i(|iio(itlcul clinic <ne în vedere: a) nntecedenlelo poisoiuiln. scintigrafice şi examenului morfologic. 4. Diagnosticul se face pe baza antecedentelor. Se folosesc intermitent diureticile de tip nefrix. simptomelor clinice. hepatita cronli rt evolutivă.islx. lichidul ft'.9. In coma hepatol n * rlnlă. deoarece spoliază organismul de proteine.7. precum şi ciroza reprezintă contraindicaţii pentru traIrtiiienle balneare. aboli» im reflexelor.M m i < < i tumori olnstlro la nivelul (leatului . CHISTUL HIDATIC HEPATIC Itoal. Funcţia evacuatoare peritoneală se face num. u f i i v . hinc.Mucul ImliMviilui.str> mnl frecveni 1.i are etiologia şi patogeneza prezentată la descrierea chistului l i l i l n l i c pulmonar.?i vitamine. Coma este expresia insuficienţei ficatului de a-fi IM n l îndeplini funcţiile biologice. Frecventa localizării este favorizată de faptul că para* /Mul tnlihuişte In calea lui mai întîi bariera hepatică (cu o bogată raţca M).. piolielor paraclinice. Pot surveni Inia ţi |>erloade de relativă stabilizare. Prognosticul de viaţă este de 3—6—8 ani (uneori şi mai mulţi).)/ b) pol|.i i h c sc reface rapid după puncţie şi influenţează nefavoiabil p>.1 pci '. undo se fixea/d şi apoi se dezvoltă.. precum |i i l n npc bicarbonatate calcice. la care se asociază intermitent cloruia de p<>IfiNiu . putînd alterna perioade cu evol u 11 u lentă cu perioade de acutizare şi evoluţie rapidă. cu păstrarea funcţiilor vitale.emid. vliiAtorl etc.. i. Mmirtoa se produce prin comă hepatică: pierderea cunoştinţei. Apele sulfuroase de la Olăneşti au ac(111111.4.oiine ce vin în contact cu cilul: cio bani.lavorabilă. amoniemia este crescută. Hepatita cronică activă. beneficiază de apele alcaline simple sau mixte. Bolnavii cu hepatită cronică stabilizată (persistentăi H'/idudlă). l)|. progresivă. îngrijirea bolnavilor cu ciroză hepatică este similară rolei rxpuso In hepatita cronică. prin tratament putîndu-se obţine revenirea din comă.Evoluţia este cronică. proo (c. aldactone etc.. La acestea se adaugă semIM ' I n clinice şi de laborator privind afectarea hepatică. Alteori moartea se produce în urma unor hemoragii mari (prin tulburări de coagulare sau rupturi de varie* ijiriliocsofagiene).n Iu m/ de necesitate. Crenoterapia bolilor ficatului. Uneori se recurge la tratament chirurgical.

după emoţii: durere de tip colicativ în hipocondrul drept.9. laparoscopia. i n f e c t a r e . a b c e d a r e . Reamintim că nnmnc'za amănunţită are mare importanţă pentru diagnosticul clinic c sindrom vezicular (sau biliar). ce iradiază în spate l umftrul drept sau numai în umărul drept.'. Sindromul biliar (vezicular) se manifestă indiferent de cauză (care npihnrt forma clinică a colecistopatiei) prin simptome relativ carac• l i s l i c e . i ra rtru l u n e i N tflri fle n p rn lfl b u n e» r) p o zltlv ita ten u n o!r <p•io ln < In •rflto r (v o /in o fiU i» . pigmenţii biliari în urină.8. — durerile apar la intervale neregulate. colangiocolecistografia.fu n c ti o n a ae a t ă r e l a ţ i i f i z i o l o g i c e . în hînrţie de forma clinică se pot asocia şi alte simptome: gust mar.i< in o sti< u lu i. ce evoluează cu o stare generală nu prea alterată. subicter sau icter. — greţuri şi vărsături bilioase. l i i i i c s f t s e f a c ă n u m a i d u p ă c e n e . ro actia C asso n i).9 ./o/rin funcţionale utile pentru diagnostic: sondajul gastric şi noclciml. E s t e i m p o r ta n t d e r e ţ i n u t c ă p u n c t i a . 4 . In unelo unie se n-rcelea/u colesterolemia. după I n i l u r i li/ice sau psihice. care apar de regulă după greşeli de regim alimentar. T r a t a m e n t u l e s t e c h i r u r g ic a l .9 . alteori iradiază în regiu•fl precorclială. subicter. Sifilisul hepatic este actualmente din ce în ce mai rar. colecisloţjrafia. ALTE AFECŢIUNI HEPATICEn c e r u l h e p a t i c v a Ca fi m en ţio n at la cap itolu l priv in d canceru l d i.b io p s i e h e ip-a ti c ă . I u l p o d i e p r o d u c e c o m p l i c a ţ i i p r i n f i s u r a r e . . alterarea stării generale. l>ilitubinemiu. uneori apărare musculară sau palparea c'/lmli'i ( I n hidrocolecist). febră. a h i o c lt lm i c o . urină nlurlrfl (pigmenţi biliari prezenţi). p in / ficln tiflr a llc re m a re v a lo a re în stab ilire a d i. sensibilitate obiectivă (în rade diferite) în hipocondrul drept (punctul vezicular: vezi împărţirea >po<|rnficft a abdomenului).Itxa m o n u l ra d io lo g ieo ate s ă d e a u n e o ri in d ica ţii ddie. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l tr e b u i e f ă c u t c u c a n c e r u l ş i s if il is u l h e p a ti c . B O L IL E V E Z IC U L E I B IL IA R E Ş l A L E C Ă IL O R B IL IA R E Noţiunile de anatomie şi fiziologie au fost amintite la anatomia rolului.4 . lr C o m p l i c a ţ i i . diaree sau constipaţie. d eo aro ce p u ncţion area chistului p oate determ in a u n şo c m o rtal. /:x/.a m a s ig u r a t c ă n u e s l e u n c h i s t du lie. i < j i x > . Va fi susi'C'Uit în toate cazurile în care se evidenţiază un ficat mare şi nereguit.NllV.4. subfebrilităţi. 04 . examenul i mitmlm. l i r . 4. durează l-—3 zile (i se mai pun« „dispepsia de trei zile") şi se întind pe o perioadă de cîţiva ani. decolorarea parţială sau totală mntcriilnr fecale. frison. Noţiunile de semiologie şi probele paraclinice au fost de aselenen redate în partea de semiologie a tubului digestiv. h i '.

.i (i ilo r şi a litiazei biliare. (|) 'Traumatismele pot determina colecistopatii traumatice (mal rai. ultimele sînt frecvent angiocolecistite. infecţiile căilor biliare şi proclpl* i colcsterinei cu posibilitatea formării litiazei biliare. regim hidrozaharat 2—3 zile. pentru diagnostic şi tratament etiologic. formei. ducînd la dissinergiile lor cu favorizarea ini. malformaţiile căilor biliare. în angiocolită se poate produce subicter 8811' ' ' ' • i r icter prin componentă mecanică şi prin interosarea secundară • • liilH hepatice. cu spasme şi pe căile biliara liliif/ii) care favorizează staza. con* npnr mnl frecvonl In f o mol. Sonda/u/ duodenal şi examenul bacteriologic (antibiograma) stnt . illln 0) Cauze alergice reprezentate prin alimente la care bolnavul M "ii'. febră. • Iar posibil). senilhllllnto marcată în punctul vezicular. fiil iile U' biliare. iar angiocolitele reprezintă inflamaţii ale căilor iilllnrr-. uneori apărare musculară |t • Ifiirrt ţjenenilă alarmantă. ' ) l'actorii nervoşi şi hormonali (la femeie) acţionează asupra li-«lismelor căilor biliare. dacă '••«Uzează şi alte condiţii. intervenţii chirurgicale tyt • flllf biliare şi cancerul căilor biliare. frison. aplicaţii reci pe hipocondrul drept» antl-l'lnllcn (dupA nntlblogramă)) apoi drcunj biliar. ' . Acroloina care se formează din grăsimile prfljlta 0 substanţă iritantă a mucoasei gastrice. ea determină spasm pllo1 roflcxc patologice visceroviscerale. d) Factorii dismetabolici: obezitatea. virusuri) realizează colecistitite (in* i ţ i i ) . După trecerea fenomenelor acute.. realizîndu-se colecistopatii alergice..COLKIlTOfATIILI Cnlpclstopnllllc' stnt Nllfcilliţo alo rflllui bll|nn< fll uL Icul' i i'ilhiro.. anghilula sau anchilostoma). dislipidemia. I i ) în cadrul patologiei veziculei şi căilor biliare mai amintim. adică inflamaţii ale vezin l i ' l biliare şi ale căilor biliare. llxplorări paraclinice. l i ) l:actorii infecţioşi (microbi. apoi regim liml-'•n < u col din bolile de ficat.. Tratament: repaus. dischinezia şi litiaza sau parazltOMU COLECISTOPATII INFLAMATORII (!olecistitele pot fi acute sau cronice. se eftci ' i r/n coleclstogralia care dă relaţii asupra poziţiei. Manifestări clinice (acute): sindrom vezicular. Adeseori afecţiunile căilor biliara i l n t mixta: coexistă inflamaţia. însoţite de dischinezii sau favorizează apariţia litiazei..ibilizează. După trocoroa puseului . raărlnili • iiiictiel sau eventualelor malformaţii congenitale ale veziculei bli M . etiologia coledstopatlllor este variată fiind incriminaţi: i) factorii alimentari de risc reprezentaţi de abuzul de grăsimi ' i o şl rtiiluşuri. pot duce la litiază " r ă. 1) l'arazitozele determină colecistopatii parazitare (de exemplu: înmhllti. Colecistitele sînt inflamaţii i l n vc/iculoi biliare..

paroxistică. caracterizată prin durere paroxistică. ameliorează acuzele şi uşurează bolnavul.•eut. Colccistograiia arată hipotonie marcată. este în cantitate mare. ni K (ipnic i . litlologle. stază. nucului antispastic sau numai la opiacee. 00 . hiperkineticg • . Diagnosticul se face pe baza sindromului dispeptic biliar. . metroanexită).i urmare a unei cauze declanşatoare şi care poate să M/O In t r i i l . i ţ j a neratională. gust amar. mai ales la femei. pot însoţi afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare • m pot apărea ca urmare a unor procese patologice abdominale (ulcer. Formarea calculilor este condiţionată de mulţi factori: illmenturi (grăsimi. umărul drept sau regii locoulUilu. uneori migrenă. Pot fi determinate prin influenţe nervoase (nevroze). Sînt frecvente. antlalorgice. M I mixte. la care şl succesiunea ciclului are importanţă în patogeneză şi declanşarea colicilor biliare. dulciuri. în combina-l« şl cu săruri de calciu). — Dischinezia hipertonă este dominată de durere vie. i (colangiografia) confirmă diagnosticul care trebuie să fie băi M i l d i n cxoinonul clinic. Sondajul duodenal: bila B întîrzie după sulfat. Analiza clinică. are o culoare închisfl (atra bila). «i| M-ii(lk'ită.itla/a biliară este frecventă la femei. utldurfi locală. !n fn/n cronica. hipercolesterolemie). Colecistografia indică semne de hiperchinezie (vezica biliară este iilpercontractată după administrarea colecistokineticului). — Dischlnezia hipochinetică: durerea este ca o jenă. gra-Mdltaten şi obezitatea sînt factori care) pot juca un rol în declanşarea M llll. Litiaza biliară poate îmbrăca o diversitate de simptome i r . aiim i ' i i i . vom fac* tratament curatlvo-profllactlc (do provmilrti o nciitl/flrli)) antispastice. Sondajul duodenal este greu suportat de bolnav. 1 1 i. dar nu în toate cazurile se lA clinic. tulburări de meta-'jn/tem (cu repercusiuni asupra precipitării colesterinei. COLECISTOPATII DISSINERGICE Colecistopatii dissinergice (dischinetice) sînt hipo-. Slmptome. Colica biliară este manifestarea clinică cea mai importantă peni i i (llnţinosliciil litiazei biliare. coleretice (fliiyhlrol). balneofizioterapie. Durerea are Iul In lilpoi M i u l i t i l drept şi iradiază în spate. Terenul ereditar. colagoge. însoţită de Ronzaţici de greutate în hipocondrul drept. | H ' | i l i c r biliare. LITIAZA BILIARA I. infecţii biliare. care acuză dureri In timpul scurgerii bilei. sondajul duodenal şi mai ales colei 1 1 H 1 1.

Este necesară observarM illniciitolor declanşatoare ale fenomenelor spre a fi excluse din allu«ntntlo (atenţie deci la anamneză!). anghllula sau anchilostoma. In plină sănătate se declanşează fcno» •nBiiHo care dispar la tratamentul antialergic. 7 niluniuntul «sta cauzal. an. vflraflturl) C O L E C IS T O P A T I IL E A L E R G IC E Colecistopatiile alergice sînt frecvente. Fenomenele apar după inl«»tln de alimente alergizante. cu grea| i. COLECISTOPATIILE PARAZITARE Colecistopatiile parazitare cele mai frecvent Inttlnlte stnt cauzat* •Iu lamblla.ii ' < 'om pllcată (sindrom dureroi. Dltiqnoatlcul se face prin sondaj duodenal şi examen coprologic. .

Prin acest traiect se scurge bilă. litiaza). din următoarele cauze: — persistenţa suferinţei anterioare (nu se înlătură toţi calculii. examenului urinii. care proInf adorenţe. COLECISTOPATIILE CONGENITALE Colcc istopatiilo congenitale se manifestă de timpuriu. subicter sau icter. infecţiile şi angiocolita cu simple ninosriilo: durere în hipocondrul drept. pxiimomilui obiectiv (cicatricea postoperatorie) şi a mani-ilor clinice: sensibiliUileci în hipocondrul drept. FISTULELE BILIODIGESTIVE Fistulele biliodigestive sînt traiecte anormale care fac legătura ntrc colorist şi un segment al tubului digestiv (stomac.. staza. Tratamentul este chirurgical. — se menţine sau se accentuează o dischinezie anterioară. Dliignostlcul se faco în lumina antecedentelor (operaţii). caro dau peritonite biliare grave sau pot determina lemorm. — se formează un nou calcul în căile biliare. i FICATUL OPERAT (BILIARII OPERAŢI) Un procent însemnat de bolnavi operaţi pe căile biliare (circa 20%) rtmln cu suferinţe biliare.COLICISTOPATIILE TRAUMATICI l ' i l n trnumatlsmo In liipocondnil drept se pot produce rupturi <ilo biliare. examenului scaunului !>l ni l i l l i i nbineniiei. Cauzele fistulelor biliodigestive: inflamaţii. — formarea de aderenţe postoperatorii. Vbift. duoden. Tratamentul este chirurgical. sedative. *— cî1 i Io biliare nu se adaptează la funcţia de eliminare a bilei în rondlţlilo noi create postoperator. la tinei >rln dispopsie biliară.jll Intrumurale ştiu în cavitatea veziculei biliare (cînd apar Imorl loarlc mari). Plschineziile favorizează staza. alterarea stării gene-. inleslln subţire sau colon). •i. psihoterapie. icter. rtlter<ire<i sleirii qenercilo. CANCERUL CAILOR BILIARE Cancerul căilor biliare este prezentat în capitolul în care se desdirle •ancerul organelor digestive. . . apoi crearea de fistule.fl nevoie intervenţie chirurgicală (s-a amintit că malformaţia favoriwazfi dischinezia. 208 . anamne-| iliuere). Diagnosticul se confirmă prin colecistografie. litiază. tumori. îmi ales cei care sînt situaţi în canalul coledoc). antispastice. inflamaţiei periviscerale existentă înainte de operaţie. Tratamentul constă în dietă. periviscerite subhepatice. sublrtor.

pentru a aprecia eventuala «volutla «pn. dezinfectante biliare. . Bolnavii cu litiază biliară.. în acest sens se indică apele minerale de Bodoc. h) Internă reprezentaţii de insulele Langerhans.i ' llvitfite. sondaj duodenal). Aceştia vor fi lămuriţi că îndepărtarea veziculei liillnre.. Covasna.1 (lilpo- glIi'Kiiilnntn) şi crlul^ (|ninii. Bodoc. • . 4. de teama unor Imll do ficat asociate. uneori t l l n d IMMCMIIH ptinrţin I u n ' • hepatica. antispastice. dUtlii(|1iidu-l-Hii un rap. şi de la Breazu. Bodoc. «pol In duoden. l'nncii'iisiil I . Tratamentul profilactic constă IM pregătirea prcoporatorlo. anglurol. l diidirtul /nlmrnt. duşuri scoţiene.(Ui liormoiuild In pnilc In rci|lnr*a glicemiei fi iii<'!nl)oll«niulul ijlili Idolor. calcice sau magneziene de la Ivanda. cu aderenţe bilio-hepatoduodenale nu beneficiază de crenoterapie. lirtl cu peria. — Formele hipotone beneficiază de proceduri excitante: spălaturi. Sîngeorz-Băi..<> liepntli/t rnl«»Mnii< i explora şl ntl<< funcţii hepatice. Ţinea. beneficiază de apele bicarbonatate sodice şi apele sulfatată! Wlftnlc-Moldova. inflamate.. Ţinea. Prin formanţll trtl partlclţit In ilii| nillti.10. cu atonii vezicuIniK accentuate (cu vezicule voluminoase). ivnsiia. la Ciunget. I n i pi In Nn i(. Ţinea. /'. celule beta-secretoare dt lnsulln. alngorca celei i potrivite tehnici operatorii. Biliarii operaţi beneficiază de ape minerale. Olăneşti. H CRENOTERAPIA IN BOLILE CAILOR BILIARE — Apele minerale bicarbonatate sodice simple sau mixte fluidifică ulcalinizează secreţia biliară. cerct-' • a atentă inli. Dacă stnt omeiio de hepatită. cu ci'lnle • lU'ibrnilnnrn di' (ilucuqon (hipergliceminnt). au deci acţiune coleretică şi coleclsto• luetică. l)U'ol.Persoanele cu colecistopatii cronice nelitiazice. l HpolnNUlIiii'liiln ( I c l c i l i i i n . BOLILE PANCREASULUI Panrroo. cu veziculă fragă.. drenante biliare (Bourget. Covasna.. un corp ţi o comlfl. admihhliale pe cale orală. fără semne d* . la cel puţin 2—3 luni după operaţie.. Scăderea secreţiei biliare se poate obţine prin cure cu ape sulfa-'Iţi sodice.su/ este o glandă cu secreţie mixtă: a) exienid: secretă «ucul pnncrf-nllr i Iminenţi! digestivi pancnmtici eliminaţi prin canalul principal Wlrsung in nnipiiln nlnr.i» mwut . Căciulata.iopcialohe (colangioyrafie retrogradă).4. asociate cu aplicaţii externe de nămol cald la luleivale de 2—-3 zile. lipsa ei lli'tinpiedicînd persoana de la o viaţă activă. sllunl ri-lroporltononl. Ciungei. 11 nall Intern» — p»nu.H | ( . Călimăneşti. Tratamentul curativ: dietă.s/'/ioterap/a biliarilor operaţi este absolut necesară mai ales la hnlimvil care întîrzie să-şi reia activitatea postoperator. Malnaş.Formele hipertone ale colecistopatiilor cronice nelitiazice bennflrln/ă de apele minerale de la Ciunget. favorizează vindecarea eventualei afectări hepatice |l cft vezicula biliară nu este absolut necesară pentru viaţă. înapoia stomacului şt inconjurnl de rniliul ihiiidiiiinl. tratamentul se va completa după nevoie.

sucul duodenal — determinată din bila A şi sub 16 U.sle tratat în salonul de reanimare (supraveghere permanentă. lucioase. ca şi în cea acută. PANCREATITA NECROTICO-HEMORAGICA Pancreatita necrotico-hemoragică apare de regulă ca şi cea catarală la obezi şi litiazici veziculari. A lto fifcc(iunl itnt reprezen tate de litiaza p ancreattcă şi| tu m orilo hiiirroflll< o. şocante (ducînd uneori la colaps) cu aceeaşi localizare. ' i . zymofren etc. la nevoie intervenţie chirur• |ir<il<1. de regulă se asociază cu alte afecţiuni digestive. Manifestarea clinică principală este dispepsia cu emaciere (slăbire în greutate). poritonite. adesea cu litiază biliară. infiltraţii cu novocaină. în •ilii(|c *i urină). Ea ropr<v/intă un aspect al „abdomenului acut" (alături de perforaţie.W. ingestia de alcool jucînd rol declanşator. llxamenele biologice arată: leucocitoză şi creşterea fermenţilor pmu. durere epiştiu în hipocondrul stîng postprandial. încît i s-a mai spus şi drama abdominală. ' M M-hidratare. balonări. Wohl-«liumilli tn . Tratament: calmarea durerii (agravant al stării de şoc) prin miol i l i n . < . analeptice). Apărarea musculară este slabă: domină meteorismul. PANCREATITELE CRONICE R<ir se individualizează ca atare.idministrează antifermenti pancreatici: trasylol. Boli i . cu ameninţarea vieţii (prin şoc decompensat). starea de şoc oste atît de puternică. scaune abundente. în urină şi sucul duodenal (amilaza scade sub 32 U. . i\ n l e. greţuri. Slmptome. cu dureri în bară (abdomenul superior cu punct de plecare epigastrul sau lilpocondrul stîng). atropină.1 H . frecvent hepatobiliare şi ulcerul duodenal etc.Teatici în sînge (în special lipaza şi amilaza). < • . Scaunul evidenţiază deficiente de digestie a fibrelor mir. Durerea este atît de mare. în scaun se evidenţiază grăsimi sub formă «M O . papaverină. Prognosticul bolii este rezervat. hemoragii). Debutul este brusc. efedrina. ocluzie. alterarea stării generale.u lii p rii M N iilu l N tu t fio tip : In flfin iflto i n n c ro tic ş l h e m o r a g ie . grăsoase. cu mortalitate mare dacă nu se Intervine în timp util şi cu mijloace terapeutice potrivite.i'iiluii' ţii d grăsimilor. Se manifestă cu dureri atroce. Montionăm că administrarea morfinei este contraindicată pentru t d stimulează secreţia pancreatică şi agravează boala. remineralizare. Impresionează deci alterarea profundă a stării generale.. după abuz de grăsimi şi proteine. P a n i i i l i ' i t '| . codeină. « ru te (cn tn rn lfl şl n et'ro tlt'o -h o m o rag lc ă ) sa u cro nli«. PANCREATITA ACUTA CATARALA Pancreatita acută catarală survine la persoane obeze. Examenele paraclinice pot evidenţia: scăderea fermenţilor pancreallrl In sîiHjc1.

Se vor preveni ' i ' t l l l e pancreatotrope (în special cele virotice: hepatita. acizi grafi. cae u n sac „fâră o rificii" (B ich a t). cotazlm.lle.slui lilucloi nnr.i ulmii ul. BOLILE PERITONEULUI l Y i l t n i i i ' i i( i• • . cercetării fermenţilor Antici (mai des.n . cu iradieri în spate. creionul). <is-Iul scaunului macroscopic şi microscopic. i .t i « c a r e s e p r o p a g a i n f e c ţ i i l e g e n i t a l e l a f e m e i .11... grăsimii'-. Se vor trata: colecistopatiile. i i i l r u n d e l i c h i d u l o r g a n e l o r c a v i t a r e p e r f o r a t e ( c o l e c l i t . Mesele vor fi mai frecvente.ibileştc pe h<r/. litiaza biliară.el (suleiinie dl-n in trecut şi prezent). L a b l r b a t .in tim p ce la fem e le co m u n ică cu ex terio ru l p rin o rlflIM i i i i n i | i i im ni . TUMORILE BENIGNE PANCREATICE Tumorile benigne (chisturile pancreatice. LITIAZA PANCREATICA Litiaza pancreatică este o afecţiune foarte rară.. 211 . c a i • i i i i t i ' Mn it' | „ ... lu t. Se admiie<r/.i . Tratamentul este medical (se tratează infecţia adăugată) şi chirur• i " ni (îndepărtarea pietrelor). CANCERUL PANCREATIC Cancerul pancreatic este prezentat în capitolul „Cancerul apară-"ilul digestiv".. Se efectuează de asemenea proba cu trioleină. alcătu in d tn tro ala o < •« • < s > i l « i l i I n I M M i -. '(agnosticul clinic se sl.. i < loscopic. Se manifestă prin dureri în epigastru sau hipocondrul i i l i y s<iii paraombilicale. glucidele.i i i <i I M . sliujo na. festal. i ntiu a urmări di<|esli.<• KMUIM' In mţ|limil St limldt-SlrnNNbiirni< constă din adinint' ii n i unui i < . stării do nutriţie. lipaza şi amilaza) în fecale. i t o m a c . ! ( •n s e ro a s S a lc ă tu ită d in d o u a f o ite . 4.im i..slmllor In special..< | l m nllinentar c'omplel pi Ivind nelo. chisturi i"increatice-posttraumatice) se întîlnesc rar.4. falsele chisturi.ă fermenţi pancreatici: trizim sau triferment. i 'în n ilc. di<|e. Diagnosticul se bazează pe sindromul dureros şi pe aspectul ra-'' " I i i ţ i i c : de calcificări pancreatice. Inup de l i c l y.. n i i ' i $ | v ag in . n m b H ' o n i u M i i i M i i i . ioduria provo-! explorări cu izotopi radioactivi (vezi volumul de Explorări /u/io r i idtamentul: regim alimentar sărac în grăsimi şi mai bogat în proii^or digestibile şi glucide. suc duodenal. caracterului durerii.<i cinamne/.în timp in Insufldunta blllnrfl grA*tmtl« apar iub formă <. t i i s . Slinptome. aspectul scaunului m .. sub forma de lanţ situate în hlpo-Midiul stîng. u n a p a r ie ta li $ 1 a lta v lic tm l/l. după curo se ui mrtie-jln I u l . etc..

Nn trebuie uitată evoluţia în 4 faze a peritonitelor acute: a) l(i'/.c: debut. peritoncul poate fi sediul unor inflamaţii par-//a/o ... Inuiunlc ii. înjunghiere.jsiti< i< mlnile. colecist. Aceste peritonite trebuie stt I i i " recunoscute cît mai repede şi trimise imediat la spital.Sfilnri de corn de animal etc.. duoden. plegonur/. Dacă se administrează totuşi modicamonto. colaps t'ninprnsut. Mnjorltnl'• • < . salpingoovarito cronice.. metroanexite.. metrite.a de debut cu simptomele abdominale menţionate. căci maschează simptomele şi pentru un timp medicul i-slo tnşolcit de ameliorarea care apare după aceste medicamente şi nu Inli'ivino prompt. revenirea fenomenelor. împuşcare.l'erllimoul fl l Hi'HHiQitift lor p<< l' l 'i l n | i l l u i l l i i (in care |e (niiin'n/fl Inroiijuilml "M'Micli ii i | > < ' tl ( o ii ' t i > ' . periclitînd viaţa bolnavului. morfină. în care lenomenelo clinice par aă sa amelioreze} aia ..nl>(l<>im>n de lemn").. stare de şoc compensat. p. Tratamentul este chirurgical de urgenţă (reanimare).. Evoluţia fenomenelor se desfăşoară 'in -l [tr/. luminai. fenobarbital. apendice.i n smi muilcjin. pun probleme grele de diagnostic şi atitudine terapeutică. ce a administrat ca tratament yi la ce oră. ca şi cele segmentare. C. PERITONITELE GENERALIZATE ACUTE Peritonitele generalizate acute nespecifice reprezintă urgenţe chi-i urgicale. Intestin. cadrul sanitar trebuie să trimită la spital orice cu/ rare / se pare suspect de abdomen acut.i om i. Insistăm sfi nu so «idministreze antispastice. opiacee cînd se bănuieşte un nlxlomoa acut. prin perforaţia organelor cavitare: stomac. sarcină extrauterină ruptă.. urotcn l' 1 .vou generale numite peritonitc. . tranzitorie. îmIMin. Se mai pot reali /n poritonite prin traumatisme deschise. apărare muscularei |. vonn cava Inferioara.. l'ciitonitele parţiale se numesc periviscerite şi apar în colecistite.mcrcuHul PERITONITELE IM i tt« nrgtn de protecţia p«ntn. acalmie înşelătoare. atropină.nlr> i H .. tuberculoză. Stmptomele sînt cele din abdomenul acut: durere violentă abdoin l un M. le fi » i ..i onjunele respective la peritoneul din imediata vecinătate. Peritonitcle generalizate pot ii primitive sau secundare. Peritonitele specifice din cancer. I de al Analonwpatologic.. !uluia aliilninenulul «au nluiiuc n \ . calmante.HIIHI.niiilHinure.s-a administrat azi ( d n l i i ) om X următorul medicament. apendicite cronice... . apoi decompensat.. relatlnd în biletul de tri-/ii//rr<' ce a constatat. florin nbilomlnnlS. leucocitoză. Peritonitolc acuto primitive apar în cadrul unor boli generale infecţioase.".slnt In lin|inill(>iipnlii/ unele «lut lotrofmrllonPale ca: rlnlcln... MIJIM i < . apoi decompensat.. Inr colo secundare.. cînd procesul inflamator difuzează do l . vo/lrn Ullnnifl. dilauden) se va nota: . l>) Imn de acalmie înşelătoare. ulcor (|<istric sau duodenal cronic. septicemii. ni('M|liitiHlii-lc In pn/ltln ll/lnlogtcfl..lnd este singur.lUlomln.ii'.i i / . Subliniem noţiunea de urgenţă a peritonitelor acute. i .. ce consideră că este. (papaverină...

'illnh'tn (jcr. tumori etc. adică cu lichid în cavitatea peritoneală. Diagnosticul se ' pfp prin analiza lichidului recoltat prin paracenteză (lichid hemoraWfi ţi cu celule de aspect malign).alteori determină chiar • intestinale. Lichidul se poate inocula la cobai. Iar la fem ol de cu ascită. apare mai des la persoane In j |f!f»IA. tu ltlvtttd lts. tuberculoză etc. Clinic evolueti/d cu "H dureros colicativ sau subocluziv. clnd poate determina o peritonită canceroasă. prin torsionarea unei anse (răsucire)* • ce c'OMNtltulc un volvulus. Ele pot fi: postoperatorii (peni i / o variate) sau în legătură cu o inflamatie abdominală: cipcndiolecistită. Hl. I .). CANCERUL PERITONEAL î ţC!niu'orul. în special metastatic. sub niollfvrutivă (tumorală) sau cu aderente (libroadezive). PERITONITELE GENERALIZATE CRONICEu i l f r e c v e n t e le n sînt de origine tuberculoasă. puncţia peritoneală extrage lichid serocitrin cu Rl» o/ltiv şi limfocite în sediment. căldură locală. în colici renale.v mecanic produs prin obstruarea (închiderea. metroanexită.'imoreacţia (IDR) este intens pozitivă. fizioterapie. mm ales la femei. El se clasifică in: tlcus paralitic (dinamic) care semnifică absenţa peristaltlsmulul i mnli npore postoperator. PERITONITELE ADERENŢIALE (PERIVISCERITELE) manifestă prin colici abdominale.<i lliidlfl: colaps. sau prin compresiune din afară (compre213 . în pancreatite etc. ILEUSUL Mudromul ocluziv intestinal (ileusul) este o urgenţă chirurgicali. în cele tuberculoase sînt prezente semnele uului de impregnaţie bacilară (vezi tuberculoza pulmonară). în restul cazurilor 'ilnblloşte cauza şi se tratează etiologic şi simptomatic cu antlspasillcK. iiobuie recunoscut în orice serviciu medical. (ig ltn lle)i (leb î l ) ln/. i u it'* /c/io /iic/n y« v i« r(i/« ra .v/(! /ci/o spre « Insista încă o dată să nu iw )/i. 4.) iim \ < ! • " -1 ' i m ' n tenom eneloi < • < » / «(rtiirnr/abdom inale). sedative.>c/d/n li/crro . astuparea) -ului intcstiiidl.12.i //cu.4. cd|( ui billur. tratamentul peritonitelor cronice: în cazurile cu fenomene de ocluInti'slinală este indicată intervenţia de urgentă. Obstruarea poate fi cauzată din interior (ghem de M I / . Clnd luco ascită.. N// IUI //O/ r/fife s/ sd Internam bolnavul do uryo/i/d. de obicei i.

materiile fecale şi pentru gci/c (somn absolut de diagnostic). uneori în ileusul mernnlc undele peristaltice sînt vizibile pe suprafaţa abdomenului (misr. i'.4./ c sfiit insuficient cunoscute. este mult mai rapidă. cu stare de şoc (la înce put compensat.. inclusiv la anexele sale. Im'tori iritativi. Frecvenţă mal u n i i . Restul simptomelor menţionate sprijină diagnosticul. i m i'iele. aparatului digestiv pot fi localizate la nivelul oricărui iei| im-nl . — suspendarea tranzitului pentru. înfundaţi în orbite şi împrejmuiţi de cearcăne albastre. miostin. dar poate fi întîlnit îl In vd • . Slmptomele clinice: — culii'l abdominale difuze domină tabloul clinic. Tratament. în ileusul paralitic (dinamic). i u excitante ale peristaltismului: administrare de retrohipofiză. etilismul. 4. de regulă. tratamentul este medical. Alteori este vorba do o Iminle încarcerată. MI 1 1 u t de magneziu injectate i. acoperită cu sudori. Undele pot iuvariza volvulusul. privirea înspăimîntatîi " (I. la care evoluţia.v. incerul gastric şi rectal. Sediul durerii (locul de plecare) poate da indicaţii asupra locului ocluziei. nasul ascuţit.— greţuri şi vărsături (uneori fecaloide dacă obstrucţia este situ ată In porţiunea inferioară a intestinului).soiutâ) cară împiedică tnm/ltul sau favorlzon/rt lor*| oii<in<ii.•luni' I I I H I Im lire nli. după reechilibrare hidroelectrollllrfi tfi ticidobazică. In ileusul mecanic: dacă este recunoscut în faza de început se poato 1n< eroi o clismă înaltă după care. Ciin < . ! < • linere. timpanism şi sensibilitate la palparea abdomenului. Examenul obiectiv: constată faciesul peritoneal: „faţa este palidei. Diagnosticul este de urgenţă: suspendarea gazelor şi scaunelor esto ciipitală pentru stabilirea diagnosticului. . dacă nu apare reluarea tranzitului. I. pămlntio. i . Cauza ileusului se descoperă adesea nuni. Vii ' . Auscultarea abdomenului arată linişte perfectă în ileusul dinamic şi zgomote hidroaerice în ileusul mecanic.sle necesară trimiterea în serviciul medico-chirurgical pentru observ i i i e ţii alegerea momentului operator. apoi decompensat).13. î l tubului digestiv. Goia). Sînt incriminaţi: factori eredlrtil. ii Iu intervenţie. nlum'iiUitiii. ochii excavaţi. i miii des interesată este după 40 de ani. Haţioganu. tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV < ' . Abdomenul este balonat. — alterarea progresivă a stării generale.irl vermiculiforme). Intervenim chirurgicală este salutară. poluarea mediulll ele. i u c. fumatul. Examenul radiologie arată semne caracteristice: imagini hidroaerico < omparate cu tuburile de orgă sau cuiburile de rîndunică.

mai ales la persoane dupH i i Io 40 de ani. Palparea tumorii reprezintă un semn prea tardiv pentru eficace.i i i i . iar examenul radiologie baritat. constituie stări precanceroase. Mai tîrziu se adaugă slăbirea progresivă In greui anemie.meciul Im. CANCERUL ESOFAGIAN Hidmmul esofagian şi vîrsta atrag atenţia asupra supoziţiei dt i esofagian. cînd aspectul sucului extras este de . funcţional şi gastroscopic. esofagoscopia şl bloiireclzează diagnosticul. polipii gastrici.i epigastrică. CANCERUL GASTRIC < 'nncerul gastric deţine locul al doilea (în „concurenţă" cu cel pulmt). diagnosticul elţl Irtullv. anfractuoasă.i chirurgicală. /)<. plămîn.zaţ de cafea". ais . Mui tîrziu. permite diagnosticul In timp util pMl» ' • " iMtorvcnli. gastrita polipoasă din anelii'rnlcioasâ.imcntul cflcaro osto cel chirurgical. i / .examenul radiologie baritat al stomacului care atrage atenţia diagnosticului prin descrierea: n) rigidităţii segmentare (lipsa peristaltismului pe o anumită re- l h) nişa mare. radiologie. anorexie faţă de pîine.i u l Umbli ou fost dlsrutatn la gomlnloţjht yt uşor d t i M i t i . tirul clinic. cînd simptomele sînt avansate. Bolnavul • MI . carne. adîncă.itenţie specială acestor simptome. nece-I dtenta urmărire a evoluţiei şi indicarea operaţiei cînd apar " do malignizare (cancerizare). după cel genital.CANCMUL «Ulii fi CANCUUL LIMIII . . clnd cancerul eite surprlni n> i ." i i ' i i i i c i . diagnosticul in „fază utilă terapeutică" sînt importante: simptomele vagi de început care apar la o persoană fără anii-n Io de afecţiune gastrică. ulcerul gastric. căci tumora a invadat organul şi sînt posibile metastaze In alto • ' M i n i i o (ficat. prezenţa în sucul gastric a sîngelui şi a acidului lactic (reac-iiM Ulli-lmann pozitivă). stările precanceroase amintite care trebuie dispensarizate şl ic clinic. i ii" i n ..chimismul gastric: hipoclorhidrie. încept M l «cască. i ' i n o ' . simptomatologia în faza de început este necaracteristică. indispoziţie. aclorhidrie. creier). cînd radiologie se constată doftfi" MI l i Io umplere (lacuna) sau există stenoză gastrică. pot apărea dureri necaracteristice în epigastru. u cinci a-a Invddul in jur. rrai. i v i i l u l ) aspoctul luzluntl şl uxainenul hlNtopntoi omplolcd/. . marc utilitate este examenul gastroiibroscopic (axial şl latorll) • "• ol'ochiiil în fnzulo incipiente. • Bistriţele hipertrofice. Se va i i . oase.

ficat cu neregular i l d ţ i . bulbul duodenal poate apărea mărit şi defoi mnl.creion". cu nuanţă negricioasă (icter nwl(ifi). liep. Sînt prezente semnele generale (inapelenţft. alterarea stări» generale. pancreas). scaune cu produse patologice.itomegalia neregulată şi sensibilă la palpare fină. CANCERUL HEPATIC Cancerul hepatic poate fi primitiv sau metastatic (cu punct de plecare din stomac.CANCERUL INTESTINAL Cancerul intestinal este mai rar şi apare cu simptome variate (diaree.m p trlo m b lc ale. stenoza rectală cu scaunul ca un . V. vom căuta canc i ' i i i l primitiv prin examen clinic şi explorări complementare. cu probele biochimice în relaţii fiziologice.S. Cancerul hepatic primitiv poate avea punct de formare în celulele liopatice sau în căile biliare.. avînd o evoluţie progresivă gravă. cu compresiune. . Pentru diagnostic este caracteristică alterarea stării generale. Uneori tipare ca ampulom vaterian. în cazul în care ficatul este neregulat. astenie. Diagnosticul se face în contextul manifestărilor clinice dominate de constipaţie la o persoană în vîrstă şi prin prezenţa de produse patologice (sînge) amestecate cu scaunul. apoi febră.H. icter mecanic. în stabilirea diagnosticului au mare valoare examenul radiologie baritat şi fibroscopia intestinului. constipaţie). Tratamentul este încă ineficace. CANCERUL RECTAL Cancerul rectal este frecvent. CANCERUL PANCREATIC C fint'urul panere. prezenţa de sînge în bilă. emaciere). biopsie» 9! axocolonofibroscopia precizează diagnosticul. CANCERUL CAILOR BILIARE Cnnrorul căilor biliare apare mai des la persoane cu litiază biliară. constipaţia. intestin. Atrag atenţia hemoroizii simptomatici.i < < \ i < n 1 1 . Tratamentul este simptomatic (antialgic şi sedative). icter mecanic progresiv. bolnavul decedînd într-un interval de circa 6 luni de la descoperirea bolii. crescută. lindoscopia cu fibroscopul contribuie la elucidarea diagnosticului nvldentlcreu sfngolui în sucul duodenal are valoare diagnostică pen Ini cdiiceiiil iimpuloi Vaier şi cancerul duodenului. Cancerul hepatic secundar apare în cadrul unei tumori cunoscuto CM localizare. 1 com presiuni m ecanice asupra organt* ii i ' > r d in ju r şl p rn d u < < • iim < n m . Examenul prin tuşeul rectal. sindromul rectosigmoidian. Dacă evoluează cu fenomene de compresiune.

ii. Deci.r. dacă sînt diagnosticate în timp util (adică în perioada cînd nu i iloază organele din jur).ilnr. microbi. . beneficiază de tratament chirurgical cu l salvator.inism. Dispepsiile la sugari survin ca (M .....14. reH'-x.. Diagnosticul se face pe baza fenomenelor dispeptice de lungă dul . ilo-hih..Cancerul se localizează mai des la nivelul capului pancreasului i lud apar semne dispeptice. | e ' . raţia alimentară incorect alcătuită. |.li.iliMil..lilrt «fui i • . slăbire în greutate. examenul • lismului gastric.in vi suf^rin ţtt .n i ..h. icterul progresiv ireversibil. n p i . alimentaţia i inU-rală. l i n i / u l u i de nlrool. i l i o l i l m dicjostivo s-a pred.. P n l o i ..4.i/.I c avansate şi simptomatic în fazele tardive. dulriim de. traume psihice). 4. i i \ .' i . orarul neregulat al meselor. virusuri.. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR DIGESTIVI liniile digestive ocupă un loc important în patologie.l n ipntil. i . Pnni/.. care lată .|idiii MM|.n• | H .. incerte. i po tome de educaţie sanitară care să educe populaţia In • ni e v i l . febra tifoidă. . Diagnosticul se poate stabili în timp util dacă examenul e va fi completat cu explorarea radiologică baritată. i (inapetenţă). ni. Pnl"l. M i / . neobservarea alimentelor care produc tulbuNtnt factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive.niira Intrpyup ilii ' ln.iţi.. i x . . î l . denutriţie. x j i n digestivă ar putea fi redusă mult printr-o profiUixio SUI-• "in. • u r i l e alimentare. paliativ chirurgical în l i . progrefctnd lent spre icter intens (icter mecanic). Ilillu . l'ratamentul este chirurgical în faza utilă. Din cele expuse rezultă că tumorile canceroase ale organelor dii hve.ndnnqc! lupta hn .ii i i i . dizenteria. enterocolite cronice).... examinări izotopice şi endo-i'ice.r.M ulcn/ft (ii. este necesară o atenţie specială la simptomele dis-i i ico.enţa igienei defecaţiei duce la constipaţia habituală. qrdsimi. pot genera boli vindecabile.. sondajului 'i i-nai fără bilă.Im.«•n urme sau sechele (hepatita acută. Ele ocupă (inul ui doilea în morbiditatea generală şi locul II—III în morbiditatea HI incapacitate de muncă şi invaliditate. n o U C ()l'i|''<..i .1 so poate ved. MI idsunot . .M M'iimcMiliir « I m nevoi dldacdin l. il i> li )i |i cA a Iniiilul np.. lafflttlinsn)..i . lipsa de igienă în timpul modcntiţia deficientă..' ] .iC . Influenţele nervoase (viaţa neregulată. n i i f.. tutun.ni'. cafea.|. Alv. l. probe biochimice.. i ' . Exetn* { lnllllnc|i i i> . alimentele nespăiu>spălatul mîinilor înainte de masă.. i ndie..i ti 7i M| i.. tahifagia. cu urmări yllmionic pe toată viaţa (constipaţie.il.1 le(|. n | i .ictorilor de risc amintiţi la caro sd M.. mai ales la persoanele după vîrsta de 40 ani. încordări.icid l'.. Examenul radiologie arată lărgirea cadrului duo-«i 'l şi uneori semne din partea stomacului: lărgirea şi modificarea 'iilui retrogastric... vcnţă după bronhopneumonii. i. care i uită cancere în antecedentele ereditare şi care prezintă factorii do i dinintiţi. apoi subicter.

.ilologiei. regimul Schmidt-Strassburger pentru cercetarea digestiei. en dobiopsia gastrică. Se va administra un l e i j i m eH mai complet posibil care să conţină alimente cu toţi factorii uuliilivi. intestin. colangiografie). teste prin care se evalu oază metabolismele sau echilibrul acido-bazic.ivii digestivi sînt mulţi.•. La toţi bolnavii digestivi se va urmări evoluţia zilnică. da tftc9IM . . vîrsta bolnavului şi solicitfii l l e eiicrqelice şi neuropsihice profesionale şi extraprofesionale. diareea. i I M .1 .r. Este necesar să se recunoască în timp şi complicaţiile bolilor digestive. incll sil li e/c. abundenţă).s«u piocolecist. Do mare importanţă în îngrijirea bolnavilor digestivi este regimul tlii-iutic. mai ales în cazul urgenţelor. Deşi s-au menţionat principiile dietei în partea generală a volumul u i . intestinală. De mare actualitate sînt astăzi examinările cu Izotopi radioactivi şi cele endoscopice axo-esofago-gastro-intestino-ii broscopia şi axocolonofibroscopia. paracenteză. Se va urmări mersul icterului şi al febrei. Evoluţia unei boli digestive se poate aprecia şi prin probe paradinice: teste de disproteinemie.. pot perfora.i hulii şi a bolnavului. sa ţină seama de chimismul gastric. Regimul dlHi'lu. iar îngrijirea lor este complexă. colecistografie. să fie ropartizut judicios (mese fracţionate)» •m |ju (idiiphii n• < | iu i i i i in cure trăieşte bolnavul. bilirubinemie. îngrijirea se referă în primul rînd la stabilirea diagnosticului. sumarul de uri tui.Moln. caracterul durerilor. să fie pregătit şi prezentat estetic.. cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire.î l . u e a diferitelor materiale biologice. i l i o i rezultatelor. orice simptome digestive. stomac. a vărsăturilor este o cerinţă majoră ce trebuie făcută atent şi cu responsabilitate. Un ulcer. adesea singurul eficace în unele boli digestive.hebuio să fie astfel ales încît să fie potrivit bolii şi să conţi (hulo l . puncţiebiopsie (hepatică).de aici ne resitatea observaţiei atente şi continue a acestor bolnavi. Vom enunţa principiile. i pum-rea în repaus a organelor suferinde. pro-'H i M cu pentru examenul radiologie (esofag.o hemoragie digestivă se poate repeta sau poate evolua spre colaps. recoltarea şi con-M i v .ipetilul. teste morfologice si eventual probe de efort. Examinările complementare pendiagnostic trebuie cunoscute pentru pregătirea. coprocultură. căci ar presupune reluo leu p. scaunul sub aspect macroscopic.H i•. în funcţie de boală. să tină seama de prelerluţeic lin. fapl peiitiu (<iro expunerea sintetică este dificilă. colonofibroscopii.. irigosco-pie. iar pentru detalii se va vede<i Inln (| u l capitol. DI » . l(ipiiroscopie). şuii • 'leul c<i <iport caloric.să se adapteze fa/cl evolutivi .. pregătirea pentru diverse endoscopii (esofago-gastro-duodeno-fibroscopii. piecum şi starea generală în ansamblu. un hidrocoleclst . vărsăturile. Este necesară înţelegerea seini n l i c . revenim aici asupra cîtorva principii dietetice. tuşeul rectal. Ne vom reaminti rolul sondajului gastric şi duoden. frecvenţă. (ju/c).o apendicită acută poate perfora. microscopic.! pentru diagnostic este necesară o bună anamneză şi un examen « i h i c r i i v sistematic şi amănunţit.variat. rectală etc. Urmărirea evoluţiei prin observarea durerii. Se vor determina urobilinogenul şi |)K|inonţii biliari în urină. a tranzitului (scaune. examenul scaunului (macroscopic.

fructele. nearse). laptele i'. fără a se specifica ce să manii' v «i explica bolnavului în mod clar care sînt alimentele contralr •. • n l n .i /. grăsl(oxcită şi contracţia veziculei biliare şi eliminarea bilei).'I contraindicate parţial în sindromul diareic): alimentele reci. dulci. g ră s im ile p ră jite .(u instrumentar de înaltă tehnicitate şi cadre bine caliln «ilo CAfŞ l'irvlnîi îmbolnăvirile sau dacă aceasta nu mai este posibil. dar numai perioade 11il«i| In enterocolopatiile cu caracter mixt se administrează un regim il|-/ag. l or efoiM .porlstflltlsmulul ţfl (Ic. limitînd pînă la excludere carnea. c) Hc<j imuri excitante ale secreţiei pancreatice: ouăle (m«i ales moi care excită şi eliberarea de bilă din vezicula biliară). Iu activitatea practică se observă o serie de greşeli privitoare ' «rea regimului dietetic.situează educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea unit. . c o n d im e n te le. In acest context subliniem importanţi •. smînlîna.i a lo. c etip . cît mai variate şi diversifi•c» meniu.i.\• . cit mai accesibile oamenilor muncii. grăsimile (mai ales cele vegetale: nuci. fructe.. Alimentele slab excitante ale l») secreţiei gastrice: pîinea alba (mal prfijitii). zarzavaturi. zarzavaturile cu "loy. o u ă l e t a r i..«'/>//d a cantinelor restaurant şi dietetice care trebuie să fie cît mal li-.< iv<ilunlr ( pidi-i i < ••lnln/ăji m il < fi n c. • t » ) i celuloză (legume. dulciui l ) Hxcitante ale peristaltismului (indicate în combaterea constipti-'. nnou< ' t it n) Alimentele excitanţi' • . puţin coa fiartă). (p ip e r.. ' ' • « • / . adică 2—3 zile regim antifermentativ. AlteorlJ i n bolnavului ce să nu mănînce. care măresc masa bolului •'). în rîndul aer:. ul ca -' i i .<ir/.v//iVr . ard e i). cheltuielile sociale mari care le implici iili/urea lor îndelungată şi frecventă.« I i l o r Min. Mare parte din greşeli se referă la indt unor regimuri dietetice prea restrictive timp îndelungat.K jră . i l•' ! < • < l e f l r | r n | < iMi/lni" i. justifică orice eforturi mato* >• v' spirituale pentru limitarea extinderii lor. spre a li accesibile atît celor cu afecţiuni digestive.. grăsimile (neprăjite. fructele :. i lilptă c. chiar apa rece simplă.1 s l > i i > . l i .... l'rct-'vonţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidi-i prin boli digestive. untul. interesarea cu precădere a persoanelor tinere i l l n d activitate profesională. '. alternînd cu 2—3 zile nţjlm care combate putrefacţia..fi fină... cure sînt cele admise şi care este perioada aproximativă în cat» ' • i i l e respectat acest regim. să le •i ) | i c i e în timp util din punct de vedere terapeutic. cit •'/or cu alte afecţiuni sau a celor îndemni de orice afecţiune. dulciurile. i > ) Regimuri indicate în enterocolopatii: pentru combaterea termenl NO administrează făinoasele. ' < • / «/e </<i. legumele fierte. u stu ro i..

rldlcntN) nrllvllnlcii mu*! iilnrrt (munrfi în po/iţio şozfndS. Metabolismul este proprietatea fundamentală a vieţii. minerale) şi apă (mediul în care au loc rom l l l l e hiochimico). »INH fl/|i>li>f|li'e (nlrtptnre. graviditate). Totalul rnlotlllor în 24 de ore este furnizat de raţia de întreţinere continînd elemente plii'i llft> (protidele degajează 4 calorii/g). Această autoreînnoire este legată de proteino ţi constă din schimburi de substrat între organism si mediul extern. sex. din raţia de lipide l—1'/2 g kilocorp şi raţia de glucide dt4 1) fi/kllnrorp. se ponln •puno că metabolismul este asimilaţie (anabolism) şi dezasimilaţie (catabolism) |m ••am» substratului nutritiv. Substratul esln reprezentat de principii nutritive (proteine. biocatalitice (vitamine. energetice (lipidele cu 9 calorii/g şi glucidph cu 4 calorii/g). pentru a asigura In ti 'f |i llnle/i morfofuncţională celulotisulară a întregului organism. m ortostnlism. cu înnrţ. exprimată prin capacitaton de autoreînnoire a substanţei vii.). creştere. raţia de proteine rezultă din aportul ilii l (j/kilocorp. Administrarea regimului alimentar suficient trebuie să considera: Nlnrca (Ir xanătatc (starea fiziologică) şi sliiri'a <!<• boală a persoanei respective. im rtml domină catabolismul (dezasimilaţia) se realizează treptat subponderabilitatea. /'/.xnroa ra(/c7 alimentate ţine seama de: vîrstă. fitnhlllii'ii mlli-l (illiiH'nlnrft I. <» ponte njunge pînă la caşexie. unde au loc o serie de transformări. care după digestie şi absorbţie ajung pe cale sanguină şi limfatli N in celule. lipide. minerale şi apfl( aduse de alimente. glucide. Astfel la adultul normal. B O LILE D E N U T R IJIED E M E T A B O LIS M Şl Bolile de nutriţie apar în cadrul tulburărilor de metabolism. Irtlclorl d<> lemne. dezvoltare. cosit otc. §tatpu ( i i m i i t i i i l t i i «xcrtfor (pont» 18 cllniliio aefturlle metabolica (au iR . Raţia de întreţinere.ilii ii-clmiul ofort cnrdlac Intens). stan-a tubului digestiv ţi {jlninlfliir «n/c a/icxc (dlmcxic dctcnnlnn plerdercn unor principii nutrltlvn ndu«» H« •liniuitlv).i îmbolnăvit! tino senina de: starea aparatului niiilliivitnriildi (dl(|i". fSrH sau cu efort mc (Inul. cauze interne (diferite boli) şi cauze mixte (interne şi externe). vitamine. S-a calculat. care constituie procesul de catabollxm (sub control simpatic) şi de anabolism (sub control parasimpatic). muncitor! In cariere. cu degajare de energie (exprimată în calorii). cu eXfli lllflle necesnrul de calorii rezultat din proporţionalitatea factorilor nutritivi în func||ti l n '. El» recunosc cauze externe (aport alimentar nepotrivit calitativ şi/sau cantitativ). Sintetic.Im CM organismului. temperatura mediului ambiant (scăzuta.5. Necesarul de calorii este folosit pentru determinarea meln Imllsimilui şi a energiei necesare activităţii extraprofesionale şi profesionale. Raţia de întreţinere aduce factorii menţionaţi. Atunci clini domina anabolismul (asimilaţia) se ajunge la supraponderabilitate şi obezitate.

stări caşectice. temporar sau detlliillv.. fumatului etc. în care i nuir. Ipiillco. gonadică şi hipotalamică) şi în nefroza lipoidică. TropUit. în special sedentarismului. în stările de boală. i l •>! A lipidelor sanguine. Simptomul» clinice mai rcprezontative ale acestor tulburări md. n o colo voscuhiro sini colo inul ltii| iorl(inl(>.ildlrt. a alcoolismului şi a fumatului.sau poliendocrine este: tulburarea întregului hiMnliolism începînd cu cel al glucidelor (manifestat prin hiper<|lii• « • m m i glicozurie). în unele forme de reumatism şi în sindromul no imile. I n l u 1 < . în condiţii bâzâie de repaus psihofizic. insuficienţă hipofizară. cu apariţia trepi'H. nevroză anxioasă. 1 5. suprarenală. cultivarea mişcării sub toate formele sale (cultură fizică medicală.rnză pe lîngă tratamente proprii şi prin tratamente comune: alimentaţie echlllÎMfllfl. starea aparatului respirator (poate furniza ' suficient necesar metabolismului?) şi bineînţeles de starea sistemului neuroendo• i . Din acest motiv bolile descrise în acest capitol se caracjiMI/. fără consum rtn proteine cu 24 de ore înainte de probă (proteinele măresc metabolismul bazai) fi post de 12 ore înainte de efectuarea sa. i mslmittf prognosticul diiiliKlIcu» Iul 1 NU!) (ispcclul dumici viciu -.Z. . (lin care vom studia: diabetul zaharat. care atrage după sine dereglarea altor verigi mol. hipertensiunea arterială. glucide. mai des cu cauză uniglandulară (insuficienţa celulnlor beta din insulele Langerhans din pancreas) sau poliglandularO UPIIIK roatică.).iImllrc stnl polifmjiti. cantitatea de energie necesară în 24 de ore. hipofizară. In clinică. — Metabolismul bazai este crescut în: stări febrile. consumului excesiv de • Irnol. creşterea azotului r e / i c l u . ? . umori şi urină a corpilor cetonici. este lipsa relativă sau absolnlrt do insulina activă. paralel cu vci'hiinra H / . dlaiii'liil zaharat şi insipid. lipide. slăbirea şi denutrl-| la.) este o boală metabolică cronică. mai ales cu glucide rafinate şi grăsimi. evllitfi'n stressurilor. uuta.M " itfllii snlo d« o (luco o vln(l iinttllă.i ni ninge. hiperfuncţii ale unor glande cu sontinţio internă (tiroida şi hipofiza).1 ln> piV. metabolismul bazai se explorează şi se exprimă în procente. — Metabolismul bazai este scăzut în: insuficienţe endocrine (mixedem..plnrdB elemente nutritive prin urină?). pregfilllfl dietetic. obezitatea.iqirml. sport).fi esenţială. valoarea i| irpdindu-se diferit între —15% şi +15% ca valori fiziologice extreme. stressurilor de orice 1*1. i de a o scădea) şi alegem modul de a-1 realiza (alimentaţia substanţială. tulburările hidroelectrolitice şi acidobazice.1. administrînd mese frecvente şi mici etc. leucemie. Pentru determinare. boala Hwlqkin. iii/. lipsei mişcărilor. tumori maligne. In definiţia sa cea mai simplă. Cunoaşterea noţiunilor expuse este indispensabilă înţelegerii bolilor de nutriţie. înainte de a prezenta bolile de nutriţie. de starea aparatelor şi sistemelor menţionate. dislipidemiile.il'M < ! < > mtincfl . insuficienţă cardiovasculară. Ţinînd seama. ii|)(ir o scrii» d(> coin|)liciitii. d<< olo dupiii/Ind in u l l i i n . Kiipraalimentaţiei.i ni <' . exprimatH In calorii (pe kilocorp şi suprafaţa corporală) pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor Vllfllc.î l " .ăm scopul propus (de a mări greutatea corporală. de a menţine greutatea Idealfl. tiroidiană şi umorală). poliuria şi polidipsia. a drogării excesive. Menţionăm că aceste boli sînt din ce în ce mai frecvente datorită schimbărilor ft'xlului de viaţă. vitaminice şi hidrominerale. menţionăm că metabolismul bazai este. bonln Aildlson. Consecinţei «rMsti>i insuficienţe uni. proleinice. în majoritatea cazurilor. bolnavul se pregăteşte prin repaus psihofizic. DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat (D. reducînd din cantităţile de proteine. care poate modifica metabolismul în sens hipercatabolizant sau hipoanabollzant. cafea. In c mi' Cflpaclt. La fomoi somai poale i i ( l < i i i ( | n HM ni pnlriilcn „p": prurilul vulvo-v. h.

Z. unele afecţiuni în vecinătatea pancreasului: litiaza biliară./.— D. suprasolicitărilor.Z. Alr<: t lunile endocrine pot realiza un D.s.whltfl importanta pentru mal multe motive: — rrestoroa «ti do un. Prezentăm. siipniponderabililciţii./. 232 . tumorile pancreatice maligne care invadează o mare parte clin pnnrrcn. durînd în cele mai multe cazuri toatfl viaţa bolnavului. dar şi de către ca drele medii. ulimentaţiei prea bogate cu deosebire în glucide. intervenţiile chirurgicale cu extirparea unoi por|luiil mari din pancreas. O. do venind aproape egală cu cea a persoanelor sănătoase. raincti'il/nt prin aceea că reglarea metabolică a acestor bolnavi solicită doze mari do liiMilln. atero•rli>ro/n [xincreatică. stressurilor de diferit» teluri. proprii D.Z. mişcare şi medicamente antidiabetice (in sulina şi preparatele orale) a crescut longevitatea acestor bolnavi. cm" so cnrnctori/ouzâ prin asocierea sa cu obezitatea şi hipertensiunea artnriali. hcmocromntoza cu interesarea accentuată pancreatică (realizează un D.. hepatita virală sau alte viroze)..Z. fără de care nu se pot obţine succese de durată în menţinerea acestor bolnavi In situaţia de a duce o viaţă apropiată de cea normală (situaţie denu mita „condiţionat sănătos"). 2. a cazurilor de D. orientîndu-ne după I. Mincu.Z. an(Ilorollta. l/ir alteori ca urmare a unor stressuri sau a unor tratamente cu medicamenta (|).Z. IUITIINI $1 piln crcstcicii accentuată a valorilor glicemiei.v(M/. în centrul cărora se găseşte întotdeauna o lipsă relativă sau absolută de insulina activă. Introgen): 1. mai ales rafiiitile sau suprurafinale.. secundar poate surveni în cadrul unor afecţiuni pancreatice sau endoi ' i l n i 1 . D. involuţln tenllA n pancreasului şi în special a celulelor beta din insulele Langerhans. — progresele continue care se fac an de an în cunoaşterea şi tra tamentul D.Z. în timp ce glicozurli •re Vdlnii nu pr<<n ridicate. ca urmare a sedentari** inului. idiopatic-primar (la care nu se cunoaşte cauza) apare şi se dezvoltă cu nemurii» obişnuite.Z.Z. ulcerul perforat în pancreas. sînt: infecţilln vliiiln pmicreatice (parotidita epidemică. cadrele medii fiind nevoite să răspundă sau să dea indicaţii ce pretind o eoni potentă din ce în ce mai ridicată. care era cunoscut în trecut sub num«l« do l). Etiologia şi patogeneza D. II. tumorile pancreatice benigne (chisturile mari pancreatice). este o boală cronică.Z.Z. pancreatitele nm'inllrii. recunoaşterii. Acesta este în cele mai multe cazuri ereditar. putînd interveni o seric do factori pancreatici sau extrapancreatici.iiiifiit<'l»r proMome pe care le ridica a/1/ boala diabetica Imtayl. carn •jntil înţelegerea variatelor posibilităţi prin care se poate ajunge la D.Z. este complexă. — educaţia sanitară a persoanelor cu D./r'/c cn D. în acelaşi timp nu crescut şi solicitările acestor deficienţi la asistenţa medicală. d/ir (io/iţi» fi si neereditar (de cauză încă necunoscută). dt yi /M'f.'/.holllc hlpollzcl anterioare: acromegalia şi bazofillsmul hipofizar pot realiza Uit D. acosta avînd în permanenţă nevoie de asistenţă me dicala/ — ca urmare a cunoaşterii. şi respectării indicaţiilor medicale privitoare la dietă. (în special la copii şl tineri) a devenit una din sarcinile importante a cadrelor medii. I. de contrarcţjlare sau diabet contrainsular: ./.Z.i). Atcctlunile cu interesare pancreatică care pot genera un D. de cdfre cadrch' mcdlco-santtan» are o di-a. fac necesară o revizuire periodică a cunoştinţelor despro această boală nu numai de către cadrele medicale. o clasificare etiologică a D.

/ f>rjfii!H!a//ci: lornuito din cnliiln nlfn din Inuulolu I. sau se secretă o insulina InlivA) tn bolile ereditare sau cîştigate care lezează direct pancreasul >lut i In.n . în D.Z./. /)(is//cra. Ki'i'unoaşterea unui D. Nu toţi autorii mrcplA <iiucnnl*m de producere a D. adicB prin intervenţia unor Inlilhlluil i|l unu tl. iifiili' sun cronice. -.Z. seuilni se» poate vindeca dacă înlăturăm cauza ce-1 determină. M . i în ţesuM| 9! se acu mulează în sînge. firoilua prin mecanism autoimun. în special celulele beta (afecţiuni ce interesează pancreasul. deoarece aceşti anticorpi nu au fost dcplstn|i ! ' i bolnavii trataţi în prealabil cu insulina. poliun< şl I td lp x lv . prin mecanism autoimun. m « I u llfl/ldluv.. î l . Din colo prezentate se poate deduce. ' i ^ a inMi||| IH coni|i>i — do le r mină polinrla cure | H i i i .-isaron pnivnun- M. Indiferent de mecanismul de producere. 'tMMMiri pancreatice postterapeutice).«ngerhans. cum este cazul în afecţiunile endocrine amintita îl» «»' produce o suprasolicitare a celulelor beta. b) (ll(il)ctul contrainsular produs prin interesarea indirectă a coliiiiif bolti insulare. deoarece D. apoi prea puţină. insular sau de nliiiioglcircî.niiM niihii smi i < o n i .2. celulele onj.mul< l i .«'U(/cc (iatrogenc) ca urmare a tratamontulul cu cortl/on.H rit hlpertuniiliiiin «rtmlnlA l u (t «l lilpii|(jllri>ml«)i Iu/im. i i n . d e ş i g lu c o z a e s te c r e s c u tă în s îiu ie.Z. traumatisme abdominale cu inlon. | H I h o l n . i oni<mi . fJImplomele clinice ale diabetului zaharat se pot grupa In simptomo "i]oro $ i miri semne revelatoare. unde evoluţia sa este> mult mai benignă. Glucoza nu mai este utili/. că există douB iilnlllrttl do a se realiza un D.Z./. ca primar sau secundar.sularl ai insulinei (anticorpi antiinsulinlcl).i i>»li< H i>:in. unliconceplionale sau alto cîteva preparate. unu hlpr<rfunr|ll atu nrnator (ilnnilo 111111» i i i iniiiiiilii do lilp<unldnNl<mmtim prlnmr (hnnln Con n) ţi loornminrllom ( I n l in «nu Iiiinorfl nic(liiloHii|>rnr<umln «i «volu<m'/. r mo Hon/dţla de foame ceea re explică j / / J n < / . la copii (diabetul juvenil) este mult mal sei ilurlt l). . r / . (). AltUuri de acestea s-a adăugat D. . • 223 . K . crescînd mult peste valorile de I20nu|%.: n) tllahctul insular produs prin leziunea directă a celulelor beta dtn •Milnli» I. i v ' i .linii tilu (//unde/or /iil/înm'/ui/i' rni Imunii n l o ni oului tilmide. adicţ in pri'/. . la adulţi.Z.onţa anticorpilor antiinsulari care inactivează o mare part • i nsi il iti a proprie organismului (această formă de D. u . în general.nnflorhmi» (i//uca(/on «i'ric'lrt ţi'ucagonul cfini OHto u» hormon nntllnsulnr (fnvorl/oa/rt rrctţtmaa "•Di liliietliinctll nan tumori nlo glandei tiroide/ nu ia l nu punte. datorită dnficienţoi iulinei. ori prin mecanism autoimun are deosebită importanţă In iii ll lrod tratamentului şi evaluarea prognosticului.Z.fiiniplomclc majore sînt reprezentate de: polifacjle./. .Z. Z . (Ic s i i l i n i ş l n l u l i " ou oslo în cantitate mică. /x Minţiţi /nhdrulul In urină (glkozuria) — M I > .Z. I n D . I j n n i m n>iiu< .. care determină o inadecvată secreţie de Insulina i tni'oput prea multă. i nume ii le ini iln «iiuliiiiii <'inhlm| miînnii'iinl.rolcva sau agrava un IJ.fi pi 'înmii mlnorala do unde sen/<iţlti du' • ' • • -. nu este una< tu mroptcită). " . deci la bolnavii care avcnu <U'Jn l i i ' l i u i c reţinut că D.i. se deranjează homeostazia glicemiei (care în condiţii fizioloi' v n i i < i / d între 80 şi 120 mg%).

nevralgii adesea simetrice (de < i.. « • i ii n o lo clinice şi paraclinice cunoscute în diabetul zaharat.. ' de proteine şi grăsimi ceea ce duce la slăbirea în greutate (de-i i i i i n i i a azotată) şi apariţia corpilor cetonici mai întîi în sînge. myata palmelor. din punct de vedere clinic mai multe aspecte. njungînd chiar la 200 sau 500 mgi%. cei cu diabet renal — prezintă glicozurio. către valori fiziologice. 3) (sau/şl CI îl l l /(i n).. i evonlual cu acetotost.Z. obezi. n) d. se pune de regulă cînd sînt prezente măcar o p u i l i ' din '•niiiolo clinice şi paraclinice cunoscute. . hiperglicemia ridicată. flegmoane.iro..-diat căutarea corpilor coloniei in ni i n . mici semne revelatoare. a lipidelor. tulburări de vedere. intercostali.ista se găseşte din abundenţă în sînge. .|)ontane.. In cazul D.. în această categorie încadrăm persoanele ce provin din familii de diabetici. pioree alveolară. In aceste condiţii organismul neputînd folosi glucoza. i . a trigliceridelor şi a azotului. apoi în u i i i i . crural. î l ' • • • pcrianal şi perigenital). . fenomene de nevroză etc. Efectuarea examenului pentru i| llro/nii' . i .i K i l n l glicemiei ă jeun evidenţiază hiperglicemia. Prezenţa acestora necesllfl \ ' < i l i ' .Simptomele minore. iar postpranduil Diabetul chimic la care nu sînt prezente semnele clinice. l ><>oscbim.• . \ i \ t . i > K n 11 K >-it icni de D. eczemă... i v Mulul. i n .•iernile i n .. prin proba hiperglicemiei provocate cu glucoza (fig... 11 ic. n \ .n c. n i ' vi qlicozuria... d. la femei se mai adaugă şi prurii n i v i i l v n v . Apariţia acestora la un bolnav cu D. apariţia corpilor coloniei in Ninge i niinrt şi donutritia azotată. fenomene dispeptice (uneori lii'l>atomcgalie).alr. prurit (mai . Se mai poate evidenţia 0 creşterea colesterolului.. dar a | i . i l i " . furuncule în repetiţie.i sînt în limite considerate fiziologice. pentru a re aduce cît mai repede. Diagnosticul D. femeile care au dat naştere la feţi morii. apatie... Dialwtul zaharat constituit în care sînt prezente în diferito \ \ i . la care sau instalat complicaţii.i n i i şti se prcci/.n i în nrinfl slut corpi cetonici.Z..Z. se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se înIflroşte prin probele paraclinice amintite. dar care într-o proporţio însemnată pot face D.Z. se constată semnele clinice respective. cefalee. Simptomele paraclinlce: glicemia depăşeşte valorile de 120 mg%.Z. i | " i e NO adăuga slfllnron tu (jrouUilo. . giganţi. facial). glicozuria apare la depăşirea va lorilor dje 160—180 mg% (sau 1. hidramnios. Diabetul latent la care lipsesc semnele clinice. In cazul cînd bolnavul prezintă semnele majore amintite diagnos-th n l i'.lo uşor. Diagnosticul se stabileşte m. arată evoluţin i K ' l .'. iar valorile gliC'e. Trebuie să ne străduim să stabilim diagnosticul într-o fază cît mai timpurie a D.Hjindl..iaralo.. apelează la propriile re-y .cte: .Z.6—1.! <i diabetului ca urmare a unei supravegheri medicale ne--.identifica glucoza impune iim. — Predîabetul sau diabetul potenţial în care persoana nu prezintă inert nici un semn clinic sau paraclinic de D. '.Z. în diabet sînt repicviTitale de: căderea precoce a dinţilor. 11 c|li(omia este în relaţii fiziologice — şi cei care prezintă hipoglicc.8 g%).

la basedowieni şi la cei cu diabet zaharat. • . somnolent. la care se adaugă cefaleea. ! < • 'întrebări trebuie şti m l > ' i n.> • : .d i . Prognosticul bolnavilor cu D.Z. i l i l cir <.i.. în stadiul actual.1 . respiraţie greoaie zgomotoasă... ! . •tensiune arterială. ! < • un clltihnt Inmilnr sau ' "tili . dar cu păstrarea funcţiilor vilfllo: respiraţia şi circulaţia. 3. în trecut majoritatea bolnavilui ni D.i. Complicaţiile D.imbulator şl tn activii.ulmii In COH- i.3 -S 6 ••ÎJ 10 0 0306090 150 210 270 330 120 180 2W 300 J âO fimpul în minute Figf.Z.9 0 1. tdlucnrdie. M luam lialamontul corespunzător..i < ! < • l u d i .. Curba hiperglicemiei provocate la persoane îndemne de orice suferinţă. miros de acetonă al halenal | iiiln»i de poame coapte). înainte de a intra în comă bolnavul treco (ulii «tarea numită de cerozd şi de precomd. -•. mureau prin comă diabetică. este în mare | inil« In funcţie de complicaţiile care pot surveni la un moment dat. • tolnunţu bolnavului Ld.... . hlperglicemlo.imi". fim» curo oxistă deja la cazul dat. datorită proy i «NU Iul ştiinţelor medicale care permite aplicarea unui tratament ştiinţific $1 eficient. Pentru a mic l. . ««Iunie fizică şl psihică.... a reflexelor şi a motilităţii voluntare. tr<iumonin uscate. . 3. Coma tUrtbtttlcă evoluează ca orice comă cu pierderea cunoştinţei.6 0 1. • l .i < ..Complicaţiile metabolice.iri paraclinice. gust particular în gură. corpi coloniei în '. prezenţa corpilor cetonici în urină şl în slnge. inapetenţă extremă.. ! pmfosmn.. la hepatici.ii. a senslbiliiBţll. Coma diabetică este considerată de unii «ulmi ca o complicaţie a D.ml complicaţii) h) din .). Cetoza se manifestă prin slăbire în greutate fără un motiv evident. s. J'recoma se manifestă prin semnele clinice descrise l. în timp ce alţii o consideră o posibillIrtlii foarte gravă de evoluţie a acestuia.Z. IM . •.pentru o»dr« inedit 22 8 .un r\ploi..un bolnavul tu staţionaţi i iu. mortalitatea prin comă diabetică a scăzut mult.lllnlj | i m i ăt < " c i p r * • • / • d) c. să stabilim clapa în caro su (jflseste ..i. Insă nulii accentuate.i i abdomlnnle.! -.Z. scăderea poftei de mîncare (în contrast cu polifwtjtfi anterioară).i obnubilarea i tulburarea stării de cunoştinţă).. i • .70 1. d \ i n .Treptat — Boli ttiUnin ..i rolozH.i d.« iiKji'iitA tn staţionar şl ' ) (Im .

tegumentele sînt în întregime umede şi reci. Diabeticii Ide uşor infecţii urinare.Z. Ea poate surveni ca urmare a unei dereglări profunde metabolice legato de boala de bază — lipsa insulinei — sau apare ca urnmro a unei greşeli alimentare. la un bolnav cu diabet zaharat etc. Complicaţiile oculare ale D. nooformatii vasculare. au prog nostic sover.-.|. intervenţii chirurgicale. cardiace. în coma hipoglicemică se evidenţiază hipoglicomie (sub 0. şi se dezvoltă mai ales la diabeticii insuficient echilibraţi metabolic. sînt de două feluri: a) tipul nespecific care interesează arterele mari şi dau procese de nrlerioscleroză şi de ateroscleroză numite macroangiopatii diabetice-. ce interesează vasele mici reprezentat prin microangiopatiile diabetice.Z. renale sau vasele membrelor inferioare. glicozurio şi corpi cetonici. bolnavul nu mai răspunde In < ' x i -11(1(11. Ele apar încă din fazele do început ale D.ibotică.no alo sistemului nervos central care pot da accidente vasculare ci'ieliidlo.n". b) tipul specific de leziuni. agresiv cu tendinţa de a lovi pe cei din jur. devlno superficiala. — Complicaţiile oculare constau în retinopatia diabetică (ce se iiidiiifestă prin dilataţii ale vaselor retiniene.Z. musculatura este contractată. ducînd adesea la orbire. La nivelul sistemului nervos periferic poate apărea polineviî l .i anexele sule.. iar în final azotemie şi alte semne de insuficientă renală. Leziunile vasculare în D. Alto complicaţii viscerale. In D. hipermoliopio şi anomalii pupilare. interesează mai des vasele retiniene. mici hemoragii şi exsuddlo. Unii bolnavi prezintă tulburări psihice. iar în final dezli pi ren do retină).80 mgVo)Proba terapeutică le diferenţiază în mod categoric: după administrarea de glucoza toate fenomenele cedează în coma hipoglicemică şi nu este influenţată coma acidotică.iiii(id 10 schimba. In starea comatoasă hipoglicemică bolnavul nu este inert ca în coma hipoglicemică ci agitat. Gravitatea vasculopatiei diabetice este în funcţiedo vechimea diabetului şi de teritoriul vascular interesat. — Complicaţiile vasculare în D.Z. pot apare leziuni Vrtsriil. glucidică. bolnavii prezintă chiar convulsii. cataracta diabetică. edeme. . în cadrul D. lipemia retiniana. infecţii. Complicaţiile sistemului nervos. este efectat adesea tubul dli|i i i v . miopie. retinopatia proliferantă. in special ficatul. lipidică. hipertensiunea arterială.Z.Complicaţiile renale sînt determinate de interesarea vaselor fllomoiukire şi se manifestă la început prin proteinurie la care se asocln/d ulterior hematuria. proteinică. hidrominerală şi vll<niilnlcă. hipoalbumineuile. este transpirat. i di. Este important să se facă deosebirea între o comă diabetică acidotlcă şt o altă stare comatoasă care poate apare la diabetici numită coma hipoglicemică. care survine ca accident terapeutic după administrarea de insulina şi care se tratează cu totul diferit decît coma acidotlcfi.Z. . Spre deosebire de coma diabetică acidotică unde se evidenţiază hiperglicemie. Se insUiloazfl astfel coma diabetică ce semnifică o profundă liillinraro metabolica.

ni vulvoi. Adesea IM si înjură — aprol/. glucide) reprezintă cantitatea K| I .. finiinii-mi-in qinvIdA . dacă adoil* l. il c: <llvtu. n i tndclliii' ' ul».i m Ilinp ni. lolK nlilc.. l .it)' şl nun o. pruni | M ' i i c i ! K i l :. micului D. sulfamidc ciiitidi..r..i. i i i i i upoilirmlc.ni chim qnn- iii ' 'l.i < vo l ' i <'otnpllc<itll culiin. De exemplu. deci celulele bota-insulare insulina pentru metabolizarea a cel puţin 150 g glucide. Se bazează pe trei elenn'iite pi nu ip. lHHd are cea mai mare importantă.r»(l c) glucide în raţia alimentară şi nu apare glico/urie Insem-ii toleranţa este de cel puţin 150 g.ideso.i li < >t «llnlii'ticl.>li|p pilim* IIKII i' iii' dinii M|n' InluMi nliiii .ivr -. ni/smedicamentele (insulina. rînnfa la hidraţi de carbon (HC.'t din cazuri — este suficientă pentru menţinerea diabetului de compensare metabolică.Z.ingorată fără să apară glicozuria. ii de:. « l u r n i .lc complicaţii apar m.sc np.iln in c ş\ vitamine).n .i snu •U Nlinptom ni. Acc-. . n r i|i. i h iln-tlcl.

la 120Q ' u ull''f >''urile în jur de 20 g/24 ore. ' O <| IK . tatona i i i n l i n l i i l care tolerează — şi care n-a făcut acidoză — se pot folosi re >U//d* (este iiHHjIIrt'tniiinle. cercetînd In acelaşi mod toleranţa la glucide. se completează cu ipltalt ffllnoaia. insulina pentru 2 g HC prin p«lU U' tol(<rnnta).i 1 1 1 cului U) u"'" "' •> i ' ' < i i a (diabeticul trebuie să aibă greutatea (tabelu ideali). 1 . 1 1..... vlrstă. să zicem 140—150—160—180 g HC. deoarece fixarea cantităţii de facă nllmont» «itt i|n< i l < > i c . în următoa rele 3 zile. car-ivnlini.i l n ' l a se fixează tn funcţie de: fişa l..i) |)ioii-. liilin înliul Ifl un i h l i i • i n . Tabelul nr..cadă din greutate plnă la greutatea l nr. glicozur ia este minimă adică 1. i m ui i| 11 ( ' . I Ideală) .iiinr (iM-cesltatea de calorii este In funcţie de arată efortul en«-i profailnnal.ni|. atunci administrăm 120 g pline (circa 6 felii a 20 g ii de (alia). piMiliii M < (ilcula la gramaj. dar după aproximaţie. l 8 HC/zl U) 100 . h i n i r i " Un astfel de regim predispune la decompeniărl. lu de urmări re a iţaInlmnii U'i).i >. i h l .8 g.i l IC . i i c declt practica mult prea aproximativ^ In care zlcei „Daci tolecondiţ > < i l r l .>i. I arată: f «i MMI u l IC. n'stiil. nlin/i hi I H I H .•inu <•«•/. i«rclnl).. dacă vrem să dăm 120 g HC/24 ore este necesar să admlnlHtrltH ţn sn imullna. un exemp nlăptare. bine i'iniiMitul diabetului prin dietă presupune cunoaşterea conţinutului tn să se HC •) n. 1^0 120 UO Alinii"! lnl)olul ui nr. Dncă necesităţile cer. Deci toler anţa este de 120 — 20 — 100 Q . diabeti I) lol. va stabile trtblll şte Miliniu 20 25—30—40 U insulina (adică l U. star* fiziologică (creştere.

conform raţiei calorice. 4 g% ( ( l u c i d e . dovleci. toleranţa la glucide— 120 g.l 950—(480 c/G + 392 c.şi uleiul 100% grăsime/ pîinea 50% glucide şi 10% proteine vegetale.). trebuie să ţinem seama de: necesarul de caIoni—(>5 (greutate ideală) X 30 calorii/kg corp — l 950 calorii din care: cilucide (G) . roşii. ciroze. conopidă. lipide (L) . Tabelul nr.1078: 9 = circa 120 g. urzici. brînza. _________ . 8 30 23 10 ____ ____ 50 121 ..Morii.1 ronsuma fără cîntar: varză. ştevie. mămăliga 12. i'rntru ilustrare şi orientare dăm exemplul unui diabetic cu următoarele date: t i i l i l i i m i ! — 1.ilei — pioleine intre l şi 2 y/kg corp. castraveţi.P) . laptele de vacă are 4 g% proteine. Pentru a-i alcătui raţia pe o zi. iar metabolizarea a l g lipide eliberează 9 calorii. ci şi pentru obezitate sau orice boală în care dieta JotH'ă rol important (acidoze. .Vll. . acizi graşi nosaturaţi Total gram * 228 98 . hepatite. .5—15% glucide.Idljă j'nlliiM Morcov Slnclft I'MK'IO l'lln o U lui 200 200 150 100 100 20 50 50 100 80 200 50 ____ ____ ____ ____ 8 — — ____ ____ . este o necesitate pentru medic şi cadre medii.. Cunoaşterea conţinutului în principii nutritive „pe din afară" după Uil>Ho „rotunjite". săruri minerale şi vitamine în cantităţi suficiente. ToU'int'U 2 oufl Citind Came '. Cunoscînd cu aproximaţie conţinutul alimentar în principii nutritive putem estima regimul fără tabele. — lipide în. _________ 8 — .aport do lichide. II AMmonte Cantitate (g) P 8 40 30 10 2 L G Observaţii L|l( «l ! Ort. salată. 4% lipide. Kxomplu: carnea.480 calorii (c). (//e/n Vd // <//c()/i///d din: — (ilnridr cunlorm tolertmţei In condiţii naturale de viaţă şi acti- i i l e trebuie reţinute pentru a putea realiza un regim optim.5 g/kgcorp).120 g X 4 calorii . _________ . peştele au în jur de 20 g% proteine. ricllrhi. oul de găină (50 g) are 5—5 g% proteine-lipide. Se lasă la latitudinea bolnavului do .profesiunea: func(loiifn.'()% ((lucide./. proteine (P) = 98 X 4 calorii — 392 (circa 1. grăsimile animale topite. completare. Re(imi n l im că metabolizarea a l g glucide şi l g proteine eliberează cîte 4 < . cartoful '. Principiul normocaloric în raport cu solicitările profesionale (dar Id greutatea ideală) şi al glucidelor conform toleranţei este baza tratamentului diabetului zaharat. ____ 20 12 5 5 10 40 20 — 120 (circa 15% lipide) (circa 15% lipide) (pentru salată) (4 felii a 20 g) (fructe 10% glucide) vit. Iu piin<'//m/. tuberculoză etc. nu nuiflfli pentru diabet. E.65 m. greutate — 65 kg.— .

Trat. aduc vitamine şi glucide. MI bolnavilor cu diabetul decompensat (cu acidoză).nm-ntul D.ul In un nllmonl clin colo rocoimnulnlo (tnbolul n i . cu variate complicaţii.. îi favorizează procesele metabolice In gen«-i | n < ceh .irăsească activitatea profesională. im Ho do performanţă sau activităţile obositoare care pot determlmi • Io hlpoglicemie. • •ItMiicn.M/. mai ales cele vasculare avansate. în mod temporar se administrează In curjiul lioli lulecţioase. Cadrele medicale şi medii trebuie să îndemne bolii «rt nu p.ul că diabeticul are nevoie de insulina). 100 g carnn se ponte înlocui cu 4 nlbuyml do ou.Z. Se contraindică efectuarea de eforturi fizice In •l !>. Insă 'in cantitate negii Jabllăi . De asemenea mal Ho ofoctc favorabile: previne angiopatia diabetică. dar verificate suficient dc> practicai i'HiNi*|>ll<i importanţă pentru activitatea profesională în general n civiilul < n D.. combate obeziIiiporlipidemia. In rupii şl tineri.mulul nllinontulnr In prlnclplllo (illmoiiltiio trolium ( u Instrui bolnavul nMipra echivalentelor 1n c. dar cu respectarea principiului . intorvonţii chlrurglcolu snu ' I c n i i ' traumatice Li diabeticii compcnsnţi <le regulă numnl prin aas .icesteia devine necesară alunei cînd nu se reuşeşte ochiM ou i l i c i l » I i i l u i cu un regim de minimum 150 g glucide. Importanţii ' H d mişcării şi a efortului fizic în tratamentul D. In stări du "/rt.i/a de urgentă în spital. deşi el conţine şi proteine. complicaţii seplice.Z. evitîndu-se excesele. creşte forţa musculară."i pll-ul. ' i t toii. drumeţia şi în gemişcare.. favorizează i de colaterale în regiunea terminală a vaselor. . a) Insulina. constă din sucuri de fructe şi zarzavaturi la discreţie care /. înotul.Z. snu 500 g Inpto dulce.Z.-iolor. în această situaţie bolnavul 1 1 -.. iar cele reprezentate Jn cantităţi nef////cu/d. preferate sînt: mersul. De exemplu: la car/of calculam doar UC-.modcrtit şi Ai oNto «icliiziţii relativ recente.. favorizează transportul glucozei 'orul celulei musculare şi prin aceasta influenţează favorabil . constă Iu i întocmai ca şi insulina — .'af/.•imul hidraţilor de carbon şi determină scăderea dozelor de inii rtr/. l l | piui clncfl bolnavul doreţte iB mHntnro mHnnllltjH tu loc di' plinoi IDO g glucide) — clrcn 400 g mămBUgB/ sau 100 i| |>tliu< m« ponli> înlocui MI • I I unu cu 500 (| mere. Kolul mişcării şi al efortului fizic în tratamentul D. fără a ii in-«nul.irc-l obligă. i l c glucidelor în special. prin • nou In . . imoflştoroa conţinutului în factori nutritivi din alimente ca şl echl-!• i" slut deosebit de necesare pentru a-i permite diabeticului va-. Administrarea iniHMild . mrllccl efectuarea unui efort fizic moderat.. . deoarece aceasta. alergatul.înnliil In principii nutritive al alimentelor se consideră cu i / / o pentru cele reprezentative.(i de vacă: 20 g proteine % restul sînt cantităll neglijabile.20 g la .1 ./. cu medicamente.

In rcizul cînd este nevoie de doze mari de insulina se vor administra Inicţionat de 3 sau 4 ori pe zi înaintea meselor. insulina Novo Lenta. meguanul) ac(loneu/ă prin hipertrofia insulelor Langerhans şi în special a celulelor bota. — Sulfamidele antidiabetice (tolbutamida. Se administrează după nevoie l — 2 ta-Kl i'l c in timpul mesei. Diabetul zaharat a beneficiat de < p i ' i p n i i .i ou/numii' ntillt* ifinilvo ale insulinei: afecţiuni cardiovasculare. Lomj Insulina (a cărei acţiune durează plnă la 26 ore) şi alte preparate. urmărindu-se scăderea ((Uremiei sub 160 mg% şi scăderea glicozuriei sub 5 g în 24 ore. <i|)ol doza se reduce treptat pînă la 2 tablete pe zi. So contraindică doar apele prea bogate în sodiu. ' ( i . Doza folosită ini|lal este de 3 g pe zi (cîte 2 tablete după cele trei mese principale). / ' < • reţinut că tratamentul cu insulina şi sulfamide antidiabetice nu a i nli ix importanţa dietei şi a mişcării în tratamentul D.! in funcţie de forma clinică a diabetului. crenoterapia are indicaţia maj i i i n .. Indicaţia lor cea mai potrivită se referă la cazurile cu diabet de gravitate uşoară sau medie. — liifiiillnit cristalină clasicăore cărei acţiune începe la 20 minute după injeca In pii'/. (•rt — atliiţic miiximum la 2 — 3 '/2 $' încetează după 6 — 8 ore. l . de regulă înaintea mesei de amiază. < ronoterapla în diabetul zaharat. în acest grup intră sulfamidele antidiabetice şi biguanldele. mai ales dacă ••ta asocl«tfl hipertensiunea arterială. deci dacă un diabetic la regimul său optim de toleranţă (în condiţiile unui aport caloric total suficient) elimină prin urină 50 g glucoza are nevoie de circa 25 U./zi se administrează într-o singură injecţie. b) Medicaţia orală are deosebită importanţă fiindcă dispensează o bună parte din diabetici de administrarea injecţiilor cu insulina. De regulă l ml din preparat are o concentraţie de 40 U. Biguanidele au proprietăţi hipoglicemiante numai în caz de hi-ccmie.i'iit exista mal multe preparate de insulina: Calcă de administrare pentru toate preparatele de insulina enumerate este cea subcutanată. Ca regulă generală se retine că l U. In •peclnl !iiMilirl<<iil<i roioiifiiiană şl hipertensiunea arterială cu valori ridicata. în ca-/urile cînd sînt necesare doze mici de insulina: 15 — 25 U. în funcţie de situa ţ i a concretă se poate administra la 2 zile. Seara se va repartiza 0 doză mai mică de insulina pentru a evita hipoglicemia din timpul nopţii. Cea mai bună indicaţie pentru biguanide o constituie dia-Iii-iiil l«i persoane adulte obeze.stc sitmi(ii insulina trebuie administrată cu mare prudenta.u persoanele cu diabetul gras (diabetul de tip I) compensat 1 n i n i i ' ţ j i n i hipoglucidic şi hipocaloric. Toleranţa hidraţilor de carbon şi necesarul de insulina se evaluează prin tatonare. 230 . deci potenţează secreţia de insulina endogenă. insulina. i •.Z. In nre. insulina metabolizează 2 g glucoza.M i p i e încă din epoca preinsulinică. Mai recent s-a nuanţat indi-• . cicloralul. — Inuullna cu resorbţie Intlrziată ca: protamin-zinc-insulina. cu început mai recent şi survenit în preajma maturităţii.

n l i n . 50 U. Prezenţa acestora necesită internarea bolnavului In i i . se rccoiiiiind.i apele alcalina bl-iod..v. o s ( > l i e de nillori in..ii<>.c.i/nl <vi gllcei i h 300 mg % după administrarea dozei amintite nu se mai in .niXU* llnit In u l l i m l i .un. examinarea lui completă şi instituirea tratamentului de ur- • I I H I diabetică este o mare urgenţă. -. i / a insulina timp de 4 ore. In oră. însoţit de un bilet de trimitere în care s-a notat ce s-a admlirtt. ifittpln /o(ic/(/o/c/ yi ro/Jlc/ t l n i l x . i'ontrollndu-se glicemia. i i d i r e de tipul Ciunget sau Ţinea. H l i n i n i '.> iitlt'fl (Ionul sodiu contribuit» IM nmcllorniea nu I n l x i l i M i i i i l u l u1" im) l'd -."i ((liiroy..n II n i oase de la Herculane. se pot indica băi termale simple de la Felix.n . l > .u al< • • .'ic înveleşte bolnavul în pături calde şi se face clismă cu 600 al i'nldii(d în care s-a pus o lingură de sare. Covăsim. Cd şi cel juvenil...ne rare sa • . i an niliociUI ăs t .n uplii ..imentul cetoacidozel şi al comei diabetice.«. l u i i . Holnavii cu complicaţii arteriale incipiente pot bnieiu-ia do cur* • d».10 10 U.. La orlca eăiuia i s-a descoperit glicozurie trebuie să se caute şi corpii i in urină. i l e hipoglicemia (care poale sa apaia ( l u p .iron ol • L.c. < • puni ţi «WT. i l . s.t i c c cu < / « / < • /n/ri i / < . ii. h .odlce . 8BU •. Se începe cu administrarea a 100 sau 200 U..e cunoască precis tratamentul acestor stări deoarece ele SÎnt medicale şi deci pun în pericol viata bolnavului..nndu-aije p < > n l i u cri'i».. i u denuliillG. sau i.!•/ de obozttatti H'Mi bnualate-sodice-magneziene de tipul Vi/a n l ea..v. l i ed -Io/e mai mici de insului a la m l e i v . insulina al l (K) sau 200 U.ii. MI în caz dt ii.. timp de 2— ". sau in <•. la cel mai apropiat î l .'!()() mg % • ' i «idministroază încă 1/4—1/2 din doza iniţiala. Buziaş. u a nu i>mmm . fără acidoză.v.1 i ' i i n l > . l'talamentul la domiciliul bolnavului constă în administrarea dt .soriale. i clinică.. In c. i i se administrează ser <jlnco/at i. ' . uneori doze şi mai mari pînă la 100 U. Tratamentul diferă uşor In • Ic locul intervenţiei medicale. i ţ n l c arteriale incipiente pot benelii ia < ! • • < iem>|eiaple.ni n bolnavul nu arc ve. 'in indică crenot«rnpla cu apela blcarbonnlnti* . 'l'Kitdincntul în condiţii de spital: se pot administra doze mai i de insulina. apoi se continua admiur. iar ulterior l J. Este absolut nace•.. la 2—4 ore interval în funcţie de e v i .i.. pînă ce fenomenele regresează. precum şi principalele simptome pe care bolnavul le prezintă... care se repetă din oră în or<i. In acelaşi timp dAU i îl nu are vărsături se administrează oral apă uşor alcalinizatl. Dacă are greţuri sau vărsături se InjtŞN •r li/iologic s. > n.oiim-le cu ditilift zahaitit . care dacă are valori do peslr . l Mal... l cu sucuri de fructe. !e doza i de m . • i i ( | l e / ..s/u/) clnsir (diabetul di' l i p I I ) In pendcnt.ÎMI carbogazoase la Borsec. în cantitate de 2—5 l în primele 10— . im .. între timp se iau măsuri tui luinsportarea bolnavului (cu mijloc rapid). i . In diabeiui simplu.a ilialx-llcll cu u l i i mu|Mie şi avansate constituie o eoni i . p i e .

slnt mai mici).Alături de insulina. frecvenţi cardiace.e pe cale digestivă. a cardiotonicelor. mişcarea şi medicamentele prescrise de mcdlr. insulina pe oră. la amiază. Menţionăm şi faptnl c«i trebuie evitată o eventuală supraîncărcare cu lichide. a analepticelor. glicozuriei. sil conducă corect foaia de diabet. Sarcinile cadrelor medico-sanitare: NU educe bolnavul şi membrii familiei sale pentru ca aceştia să-1 (It'Vînri njiilociro pricepute. s d respecte dieta.iir: se iidministrează 6 pînă la 12 U. corpilor cetonici. insulina pe oră intravenos plus 20 U. . Se poate administra şi pe cale intravenoasă în perlu/ic di:.continuă sau continuă. glicemiei. i c. Urmărirea di n 11-zei. particularităţile biologice şi solicitările t»ni'i</elire profesionale şi extraprofesionale. i d. se administrează ser ii•/.K . pînă la scăd i .:. de aceea ea va fi preferată celei parenterale oii de cîte ori bolnavul nu are greţuri şi vărsături.\\<inl(i]cle acestei metode sînt: scăderea mai lentă a glicemiei cu Miiic. intramuscuI d i . precum şi accidentele posibile în caz de nerespecIdi'i' d do/ei. l>upă ieşirea bolnavului din starea de cetoacidoză se continuă tratai i i i .-i l . cel puţin l litru în primele 2 ore şi apoi pe cale subcutaiidl.i (s. Mincu ş. Administrarea de soluţii de bicarbonat de sodiu 5%.): 20 U. a hemisuccinatului de hidrocortl/on.i din starea de comă. după tehnic<i m MMio.. ajungînd pînă Id (i suu chiar 8 litri în 24 ore (cu excepţia bolnavilor cardiovasculari si luitrîni. a soluţiei Fischer. seara) în funcţie de I IC administraţi. a soluţiei de lactat de sodiu. . insulina pe oră pînă la ieşiic. modul de a efectua injectarea (nu se face în acelaşi Inc de două ori). considerîndu-se vîrsta.v.hipopotaseinl i l < .a. din primul moment. Cadrul ajutător sanitar trebuie să ştie sa calculeze doza de insullnă pe 24 ore.In lurnpla ceto. mai ales l . astfel ca medicul să se orien- . după care dozele se scad.iu chiar excluderea) pericolului hipoglicemiilor. se evaluează toleranţa la glucide şi necesarul de insulina sau n l Ir hipoglicemiante. tensiunii arteriale. repartizarea ei (dimineaţa. Accentuăm că cea mai fiziologică rehidratare este cea care se Idr. unde dozele de ser fiziologic — ca de altfel şi de insulina — . .M i i i l .înl mai rare şi în fine se exclude aproape în totalitate edemul C lc C Ill ill.u itlozol şi u comei diabetice o nouă metodă şi anume wlmiMlsImrcrt de dozo miri do insulina la intervale scurte. scaunului şi a temperaturii se va face cu mare grijă 9! v va consemna în foaia de observaţie. se face la indicaţia medicilor din secţie.i|ioi se continuă cu administrarea de 20 U. Calc. a potasiului.. i colaps. i i .1 s<!U mai rar prin clismă înaltă cantităţi după nevoie.|licnniei aproape de 200 mg % cînd administrarea se răreşte. a norartrinalului şi a antibioticelor. (idminislnire este cea intramusculară sau subcutanată. a vitaminelor.iolugic i. Terapia cu administrarea de cantităţi intermediare de insulina ( l . i . în condiţii de spital şi apoi în condiţii de viaţă imlni<il<i.

1 metabolică şi favorizează complicaţiile D. iar la r> luni : . sterilitate). . :. mile cilimentare. Melodd mai sigură de depistare a stărilor diabetice rrtmlnu l i l emlii provocată..e pie/mle p< u l i u Obe/. . Keducerea consumului HC la persoane care <iu o cauză pretfjftl .inspecta norm-• ! « • impuse {-)[ li ii« iţ e i|>ie toracică. i :. ar fi de dorit să se evite căsătoriile» (M l M imn i ce provin din familii de diabetici. repetate şi regulate). OBEZITATEA onvingă bolnavul : . . eforturile fizice mari (dar să insiste cu bolnavul " . umezeala. şi să mă• corect trusa specială pentru diabetici. . să-i menţină optimismul şi încrederea în viaţa. sa vegheze şi să-1 îndrume pentru o riguroasă (pedantă chlnr) • n picioarelor. caracterizată tu in «inimuloroa de ţesut adipos la nivelul organelor Interne şl n (ONUlutul cehilor subcutanat.1 eforturi fizice mici. pentru combaterea frigului. Profilaxia diabetului ţine de cunoaşterea cauzelor: Cnnoscînd rolul eredităţii. examenul fundului de ochi. baie zilnică. i-leclrncAiilhninimn. i vi < ontrolc/' i i . emoţiile. i .2. cînd simte indispoziţie. • i | H ' .ift evite fumatul. infecţii).i | n l .Z. vnrsftturl. l'ircjft. tăiatul rotund dl •mior (ciscuţite. i '-nieia care naşte feţi de 5 kg (şi peste) să-şi reducă aportul tiu l M » n clonul sau alte viroze (chiar hepatita epidemică) pol duc© la ilîlil deci se impune reducerea aportului HC în cursul viro/elor.fl-l înveţe să-şi facă singur insulina (loc.. pot duce la leziuni. . băuturile alcoolice.iui xpllce bolnnvulul < l n i l > < hc că bon l n <> • ••. i de necesare diabeticului.mirt la diabet este o modalitate de profilaxie. sft-i facă vizite la domiciliu. slăbire neaşteptată.ltatoa este o boală de paioţjeneză multifactorială. i'li in ele. n ducă ndrat în activitate să rămînă cît moi mult în cîmpul iiuindli ••ft înveţe bolnavul să-şi măsoare alimentele (prin exerciţiu n» HUI prin măsurări folosite la bucătărie şi din „ochi" după ce Sl-n experienţa necesară). greţuri. frigul. sfl-1 ajule să se şcolarizeze. firt-1 facă să înţeleagă că obezitatea este incompatibilă cu ochi• i * . apoi să se profesionali/e/e.llalo clnd se «videnţla/ă un . Se consideră obo/. glicemic şl • mic. de asemenea. călduroasă. incălţăi.sa-1 înveţe să se prezinte periodic la control clinic. 5. pentru a observa şi corecta evoni i ' qreşeli de dietă. i i şi cil mnl d |H /ci.!•• o d <-li< Icni neobservaţii (Im n • . %n-l vegheze şi să-1 educe la o riguroasă igienă bucală prin spă' I n l c ă (mai ales seara) a danturii cu pastă sau cu o combinaţie l Na bicarbonic.n şl glico'/uria pe 'M oi e. gambelor: ciorapi necompresivi.

Apariţia si dezvoltarea obezităţii implică o serie de factori: predispoziţia genetică (verosimilă mai ales cînd aceasta tlai»nţ din i opilfirio sau adolescenţă). menopauza.11 mult de jumătate sînt femei.•. IH'iclIcn curentă este suficientă cîntărirea periodică. determinări radioizotopice u|p. din ( dic 111. Clauzele obezităţii. în<i|)Oli| i i i i n l .leml de peste 15—20% din greutatea consldernlti Ide f'iecven(d .oxcosuy alimentar prelungit (indiferent de vîrstă) este CMM principala a obezităţii-. iir. «numite examinări radiologice.75 (T—150+--------). Pentru femei tnlff (iul produs se înmulţeşte cu 0. — obiceiul de a mînca rar şi mult (mai ales seara) duce la n uf N apetitului şi a secreţiilor digestive. -.exces de nutriţie în copilărie (determină creşterea în voiul «•vt'iitunl şl ca număr.*<• stabileşte uşor: este nevoie doar de un talimeiii ?i ni) cfnlnr. dulciuri rafinate şi grăsimii — tonte profesiunile care implică sedentarism sau cele cnie IM (illcft „gusliiri" frecvente din alimente ca: ospătari.tipul morfologic al individului. iar T — înălţimea In I.50 kg+ 0. starea fiziologici i<|ţ I'nrmula clailcfl pentru calcularea greutăţii corporale este: T-150 G .p. unde V .. — consumul de băuturi alcoolice (tmlc-osebi la bărbaţii cme »i nllineilteo/fl Iii exces). în activitatea practică se consideră obezitate uşoară sau de gf fiul I cfnd se depăşeşte cu 20—30% greutatea ideală. poNlpni Imn)/ l .T—100——-----. de vîrstă. După etiopatogeneză se deosebeşte forma « t/i'iiii (determinată în principal de supraalimentaţie. Un plus de precizie în aprecierea gradului obezităţii se obţine prin plliilul cutnnat (de obicei în regiunea cefei) sub o presiune constantă cu un fl|i«f (i nldpcr). Adesea se sumează arnl)n| S-au descris şi unele forme particulare de obezitate în cnrt» id/cl virilismul (hiperpilozitatea).stc «-valuată la 10—20% chiar 30% (din populdtln Ixin/l).. retinopatia pigmentară. metoda „cîntăririi sub apă". sex. i l â . obezitate m«i . Diagnosticul .. Greutdlea ideală poate varia în anumite limite în fum |l| di. a celulelor numite adipocite). este cea mai fri şi endogenă (mai ales endocrină). care au evoluţie şi proyill .„i c. din care G — greutatea în kg. macula»! lnir/ltnrl. Mlncu propune o alta formulă care tine seama de vîrstă şi sex: V-2o G .vîrstă în ani. estimarea 8 l i i t n l c n corpului (şi compartimentarea acesteia). cofetari. precum şi la o excelentă — consumul exngerat de făinoase. unei» perioade fiziologice (puberi.l H sever datorită determinării lor endocrine.9. întîrziere în dezvoltarea sexuală.•iau f/e gradul II cînd se depăşeşte greutatea ideală cu 31—40% şi o/)* /d/e accentuată sau de gradul III cînd se depăşeşte cu peste 41 °/( Idlcd ideală.

i •. boli de ficat şi căi biliare ( l i l i .|l tipului obezităţii: toracică. i ^i ie(|iey. coiulitll fl/lologlcă • persoanei tn cauza. .(i •.i u 91 rompoi lumontale slnt factori c(irn. u i p iM so an eio su p i a p o n d erals tre. emfizem pulmonar. l i n broiişlc.llnr oste cu 5 — 10% mai mică declt la normoiiţllle Ntnt mai severe la obezii fumători (unde domină i'HVmn'iilnrt1). io In condiţii naturale progresiva. varlce. Iu con9! <i ' i l c u i ..u n(llle sale. b) durata practic ••«ii'in y| c) n scrie de prejudecăţi care mal dăinuie prl-. 'iii tnltmpliiâ trei grupe de dificultăţi: a) insuficienta CU-<| inlim«iu</.!• ini'iitnul In hmilelo COniUtfl- MP vor M .1 compllcnţllle obe/ltăţll. obosesc repede. In II- • p ro v in '.. obezitatea impune M M ' i i l i i r si respirator un efort rresrut. " i N A piA iniii. i n i iin '"I/K inttuintntiiini cunitiv 9 1 confita In adm/-.. i ) . ameţitului. . hernii. neuro-endori in<< lilpotalamohlpoflxare.i< regim ul alim en tar Iu . tendinţ<i Iu (Miibolii. coronariene. renale. »P»on. : n .il i . a. mnl nlos la i i« lnt< ipun perioade de relativă stabilitate. se mişcă greu.| oil/. ni nmir do ţesut ce trebuie Irigat.s/vd care interesează întregul organism. i iiiue arterială. i i i > d < > m i n . abdomliinln. le infiltrează ţesuturile. i tiitţt«l(< | . creşterea acizilor graşi II• rttn nctlvltntii i>|H)|)iotelnlipazel otc. contribuie la apnrlţln «b. i i .nl obezităţii tn unele cazuri. hlpncjoii < i> anul (cart la rlndul lor «litt ayrnmetabolicii: dr. i r .i n i . • iln«'/.iţll stnt multiple si deosebit de nocive.p ' l i miele obiceiuri fnmlllnlo Şl |OClal(? t i u iniulim baza ti >< (Alnonse •. i'i i Iu final apariţia Insuficientei < . la efort este scăzută.irr umilim'. Se va combate supraallhiiciuri rnflnato). i / . u!« ohp/ti. o MĂ l e v i n .1. sedentarismul şl so . le îngreuiază activi-vln<> un factor biologic important al scăderii capacl-îl linbnttlnirii prococe. liiperliiNulI-'imul. mh oecead/ii/ ni/or/r.nază: ateroscleroza cu cortoţiml < • ! do Mpecerebrale.>mitoril( re:. i i isiiiulul.! :. l'rln complicaţiile sale obezitatea 9tt9 O • d' «(/'".. dnr carp nl\ nutritiv şt care Sfl (inA nea m n du grautntna i piolewionale şt «xtiaprofcmlonaUi. i minînd dol< . d qonunchl.iipidcinll. astenici. Grăsimea se depune l Inima). gută.ii<lio.i/u. h / mu) roiului alimontaţioi de către unii obezi. nbl- 238 .i x .

l le interval.5 g/kgcorp greutate nlcnlrt (iiproximativ l g proteine pentru 2 g glucide). cîte l — 2 tablete pe zi. zarzavaturi şi Unde. sub control medical şi cu pauze (In 2 zile la 5 zile de tratament. Evaluarea capacităţii de muncă In ilm/i M".i tratamentului aplicat. de instalarea şi profunzimea complicii i l < > i £i de disciplina respectării măsurilor recuperatorii indicate. Se insistă ca obezii să rămînă rit îmi iniilt in tirtivitdtc. . o tabletă la 3 — 4 sau V y. Se recomandă reducerea consumului de sare (st'fldc apetitul şi retenţia hidrică). Gastrofibranul este un auorexigen periferic.i|j/. Se administrează în tablete înainte de masă.). Prognosticul obezităţii este în funcţie de tipul etiopatogenetic. Cultura fizică medicală se învaţă de către obezi la cabinetele sperldle din cadrul policlinicilor teritoriale şi se practică apoi metodic şi timp îndelungat la domiciliu.i medicală a capacităţii de muncă.(Hui l nllmi'iitaro etc. în medio Hi . — activarea catabolismului: se realizează prin administrarea de f'Xtracte. restabilirea ctl imii deplinii 96 . Psihoterapia individuală sau de grup. />'(///« prutidică rămîne în limitele de l — 1. Se urmăreşte scăderea lentă a greutăţii (l — 2 k<i p<< Iun/i). de il'fi < > < ilnle.e<i/a scurtcircuitări ale unor segmente ale tubului digestiv. sau prin Slliitin administrat zilnic două tablete. Aceste medicamente se contraindică la obezii cu tulburări psihico. — creşterea diurezei (folosită mai ales la tineri în perioadă puliinlfirft) prin administrarea de nefrix sau ufrix. miţicart-d fiind un element recuperator important. nu se reduce consumul de apă. precum şi la cele la care au survenit complicaţii. hipertiroidism. ca şi educaţia sanitară. Tratamentul chirurgical cuprinde intervenţiile estetice şi cele «in 1 M'. iar ulterior în faza decompensărilor parcn'. Mineralele şi apa. face p/nlc din tratamentul complex al obezităţii.'">() (j lipide de origine animală şi vegetală (în proporţii egale). cu evitarea dulciurilor rafinate (prăjituri. 1 1 in Ic. uu HCM MpeniHM ciipai 11. Obezitatea persoanelor cu diabet zaharat răspunde bine la traliimriilul cu biguanide.llnl<> de ţjrndul III.8 g/kgcorp greutate ideală. Oblectlvclt. ptinc. coronaropatii. La persoii-•nlci iu iilnv. Tratamentul medicamentos se indică de către medic şi cuprinde nicdiciimcnte care urmăresc: scăderea apetitului: se realizează prin Anapetol (Suplin) adminislnit în cure cronice de l — 2 luni. insuficientă cardiacă.7 — 0.recuperării medicale In obezi slut: t'nnllln|il de |csnl ţjnVios depozitata în exces. cîte una înaintea meselor prinrlpdle.(> ( n llr lc t l l.1(11 do muncă. 'tratamentul etiologic (atunci cînd se cunoaşte cauza). i \|x>iH/. l f al i a lipidică va fi de 0. de preferinţă din salate. Vitaminele trebuie să provină din legumele verzi.|>iTlrt principiile generale de expertiză. ciocolată etc. /(•<///« ţ/lucldlcă se reduce la 120 — 140 kg. Suplimentarea lor se impune numai în perioadele cu regim foarte roşii irliv. i Unicii dr uniuni se reduce treptat.slări de excitaţie. toate bolile în perioada lor de activitate. tiroidiene l — 2 tablete pe zi.

colestiramina. •• . n / n |iiln ••••i Mi il i' i ii iu ll co lo mt mt lo nn ti».sau hipocalorică (la obezi). .n. i mi md. dermatolo-yli M.oa/ii prin piridrrod din (iicnldl'' sul) (Iii) ci'ii i (insi(lcr<il("i idi'<il<i (< idrnl<il<1 (lupei Im iniilclc dininlil' m. 5. îmi inoprotidică.!. precum şi particularităţile bolnavului în cauză.ii.iK n..n III c l l 0 I llll ilu r. I. II '....iiiicntul trebuie să considere tipul dislipidemiei şi formele sola 0tlol(H|i< c. medicamente hipolipoproteinemiante: clofibratul.> vni ••••J UIMII iiiiK.. 'In ţ. SLĂBIREA.//o cducallv-ptolGHlonale ie referă la icularlxarea ţi orl«nlnr«<n pmfwdn luciilor obezi cfltro profesiuni care ia nu-l tupraiollclte anurţiHIc «l (mllili 'ilmlIcA profesiunile rnro Impun sedentarism. Ti. Acfittn nlilerllvn no l i n i .3. acidul nlcotinlr (t .ii. proprie decadei de vîrstă respectivă. normoglucidică. t.iclori/. • .l II |< M |. duplasfirl rapide si mly Ari do aplecare. IH | ii>iNoune obeze. destrotiroxina etc. DENUTRIŢIA Şl CAŞEXIA Sltthlroa se c. stări 1 « ' . oculare sau viscerale (afecţiuni cardiovasculare.siir/fc sociale de recuperare se sprijlnS obezul In vederea obtlaarll şl/iau i i i i H ' i l l unui loc de muncă potrivit şi pentru rezolvarea problemelor socialo cert) <)HIII tccuperârii sale totale. <|lcl(llll d<-|'. Tratamentul urmăreşte normalizarea valorilor diferitelor fracţiuni li|iidici> sanguine prin: dictă.. biliare. Indiferent «c x. care trebuie să fie normo.'II % (lin • 17 . Se Indică profesiuni ce soliciţi cu prodomlrimi|A ulm igt>tlco mijlocii. Diagnosticul dislipidemiilor se face exclusiv prin explorări de la-i riloi: prin investigaţii ce vizează lipidele şi lipoproteinele sorlco. . colo care «nlldlA ntonţlo «l p«i in. V i|l. . l(rt ponlc II di' '! ijiiidi': i|i. Investigaţiile se completează cu explorarea înnillor viscere şi prin probe dietetice. La obezii adulţi se IndlcS modificarea locului de inuncfl dupt i'Hiononilco şi în mod excepţional reîndrumarca profesionala.d < .ii.idn! l sân nşii...••^^^ • • l • • l • • l • • • ^^H ^^H ^^B ^^m ^^B ^^^^H|'<M ilfl|ilor funcţionala tachina alt unor organe »l iluteme şl favori< > i. n H\\H). I . creşterea diferitelor fracţiuni sub <» Ho so găsesc în ser.1 . bucătari etr. pliimin). B| ilnnlci» ştiu pancreatice).iu m lr c l rd ilu p|fi<l< (|lc'lll. 9 3 ". vîrstă. precum şl urmMoarolo pinfnaliml D1SLIPIDEMIILE inAcolarl. hipolipidică şi bogată în vitamina A» cultură fizică medicală care este absolut necesară. Se pot întîlni creşteri separate sau simultane alît a colesterolui II vi «> trigliceridelor.. sau prin prezenţa în plasmă a unor lipopronu rnro în condiţii fiziologice nu se găsesc.'nnUiue conipniuntoill fi adaptnUve. Ele se caracterizează prin •ilnrcfl totală a lipidelor serice.i cind piri dd IM i • .1 ld . în strlnsă legătură cu obezitatea sînt tulburările metabolismului ullr cunoscute sub numele de dislipidemii. lllperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin cr«şMO concentraţiei serice a colesterolului şi/sau trigliceridelor cu 20% ' I o vuloarea normală. hepatice.i-. asociaţii patogenetice sau întîmplătoare etc. sau care prezintă unele boli endocrine. ! • • Inlic Ifl B '^ % d < l 0 lll p IlU t* l 2 \ 'M llilli'.

boala Whipple. boala Addison. Aceasta este o stare l i / i " l i H | i c . Inblrl se mai pot realiza şi prin creşterea necesităţii'^ calorice şi ne-i'0|»<riic. determinată genetic cunoscută şi sub termenul de subpondeniltililtiif. i < . i şi ca urmare a modificării apetitului în alcoolism. hipermotilitate intestinală. dizaharidaze. Slăbirea secundară (şi denutriţia secundară) sînt urmarea unor > < > l i somatice sau psihice: boli digestive.i lor prin alimentaţiei activitate fizică excesivă. Relativ frecmto slut slăln'rile iatrogene. ' i i i . e v . numite şi . asi< îmi m Iu i o rezistenţă mai mare.siiinptiv: toate bolile cu evoluţie cronică malignă.iic.. boli cronice intestinale. naufrăgii prelungite. fior). i i > i i ' ' c i .boli cronice. spondilita ankilopoietică.. i i . i i . r/.i (|id(liilui de slăbire se ia în consideraţie nu numai i | i . i qiculăţii so va considera că edemele devin vizibile nuli dup. obstacole limfatice. ' .i mai crescută. enteropatii cronice (exsudative)./i. i . alergii diges-* • • .M.•iciilo/. febră.n cauză esenţială a mortalităţii infantile. diabetul zaha-il con. i .d (|<icfl este vorba de o slăbire primară sau secundară. Slăbirea primară este urmarea unei carenţe alimentare: mizerie l. un risc vascular mai scăzut şi o medie i i i ' vi... < \isoxl. l>l. s<' deosebesc: slăbirea primară sau exogenă şi slăbirea secundară MIM '•ndogcnă.i de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce se înţel. unele boli hipofizare. poliartrita reumatoidă. n i i r i . Ea este o variantă fiziologică. i i > ' .i i«-|>M'/iiitfl slăbirea de gradul III adică atunci cînd bolluivnl IM . In . Anorexia nervoasă determină de asemenea slăbire. infecţii cronice. post. că ele sînt determi-It» de lnpopioieinomie şi că în ultima fază zisă marantică pot dispare. i s ) . tulburările resorbţiei m-ii HM -ci. . Datele obţinute trebuie însă riguros interpretate în luItui nii. . i l u .il. prizonierat. absorbţie iilc'. i h / . disbac• i i i . chiar avantajoasă omului.. Slăbiri primare se pot ' • .i o identic do 4—6 l lichid extravascular. astfel la copii se realizează boala numită „Kwashiorkor" care . boala Crohn.iuuilă insuficientă (prin absenţa secreţiilor digestive: stomac.ispedul general al organismului privit în ansamblul său. i'i in neasigurarea cantităţii de calorii necesare se realizează treptat i . sarcină. tu-. diaree cronice. deficienţe genetice: sprue. 11 lăţii naturale etc.'or in mod obişnuit prin noţiunea de om slab. creştere rada.— D«niifrl|la H« rnractfirlzeazfl pun sinblrea ponderală asociată cu diferit* cnri>n(t< (vltmtilno. boli endo-rlnu: hlportircoza. după unele i" ' in . Deficitul de proteine este mai nociv decît deficitul global ali-i . li .imiic/oi şi a tabloului clinic general al persoanei respective. Vd pi c .si .iir. i mente şi chiar la tabagici.ddicil ponderal mai mare decît 31% din greutatea ideală.denutriţii medicale" ce survin i uiiimn» ii unor restricţii alimentare prelungite (şi nejustificatei).i(|iios(lcul slăbirii se face relativ uşor cu ajutorul talimetrului şi ctnlni ului. bilă. hepatice sau pancreatice. avitaminoze din grupul B. dantură deficitară.boli vasculare (ateroscleroza avansată! parazitoze.i In ţări subdezvoltate. reducerea suprafeţei absorbtiv^ i i l i " . vdlu. l i i i < i l o . ci . albuminuru şi mnormjii cronice.

4. (Valorile fiziologice ale uricemiei sînt In medie . îl nn. iar la sexul feminin 40+10 mg/1. In i decompensată capacitatea de muncă este redusă sau chiar pierdută. In (ipnriţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului looproteinelor (cu hiperproducţia de acid uric şi hiperuricurlo coniitlvfi). nule . rrutdincntul pioiilactic urmăreşte prevenirea factorilor de rilC ÎMI sliibire.TIre /lufl pi In dunlioco Ui nivelul < l i ' ( | e l u l u i m. n) Criza d<* gută . GUTA Uste o boală de metabolism.ho «urle da oxnmliiftrl obişnuita snu d« «trlctl •paclalttatp. Ea este una dintre manifestările ctt* • i Insice ale hiperuricemiilor. Tratamentul este profilactic şi curativ. roşu şi cold. prin creţtersa cinici şi a uricuriei. 'l'IP .ipte. consumul îndelungat de băuturi alcoollc'c. r. Aspect clinic. cauzată de o tulburare înnăscut! • inbnllsmului nucleoproteinelor. sedentarismul. creier. ••in (peste 40 ani). nuil i < u poiile p. La noi se In-ţle rar. tratament etiologic şi patogenetlc de rtto ori acesta este posibil. piuloscoplci» 9! rndlokotopln». i l u . Se caracterizează prin dureri artlOtt* • (dn lori ta depunerii de uraţi la nivelul articulaţiilor). tratament substitutiv. Hvoluţla este stadială.u UcnlnţiM nielnK'i. 5. l'nitamcnt curativ: repaus relativ. l u i u d iineoii un . In razul slăbirilor secundare. supraalimentaţia (mai ales cu viscere. Se manifesta sub doi M tablouri clinice. Se poate spune că bozul poartă cu sine un sac cu grăsime. *ilci(| lra . l >i'<|dul HO uinflfl. ruin • ''In rndlologleo. i i i ' ' .ire < i l pii IDI ului In . i:. i i i catabolismului proteic şi a modificărilor electrolitici' cotiseşi o fază decompensată caracterizată prin alterări morfolo* •l-inice cu pierderea proteinelor celulare. psihoteraplt i nles în formele cu componentă psihică). livaluarea capacităţii de muncă se face după criteriile comune». intestin). slâbitul are un bidon In exces" ceea ce determină hipotonia generală. sexul (este mai frecventă la bărbaţi). uncie «feeţxinl ncuroendocrine.i. alimentaţie completă şi adaptaţi nul etiopatogenetice a cazului dat. pnrrurglnd o Inză compcnitnlă rtnd NC pro-ii rolnnţle do lichide şl o redistribuire n lichidelor din ftpnllul inlur In cel extracelular (urmare a aportului scăzut d« proteine. i ' X i i l masculin 50+10 mg/1.irută începe brut. astenia şl fidt-^ acestor bolnavi la care se adaugă semnele clinice ale bolii de i. suprnutotca.u Iu u l . Urlru-i este în jur de 450 mg/24 ore la un regim apurinic). perl psciidolIcţimniioN. Intervine — probabil — şi o compononlfl Imuno. în alte arii geografice (mai ales în rîndul populaţiei ce se «uprnnlimentează şi duce o viaţă sedentară) frecvenţa sa creşte pînă i« n.

s'Mfoo viscerelor este o caracteristică importantă a gutei cronice dupfl o evoluţie de zeci de ani. fenilbutazona în doze do 00 nu | l ţ) pe zi. In timp se poate adăuga hipertensiunea arterială. dermatite.. se manifestă cu poliurie. fica-:ul gras. Criză de gută acută se tratează prin repaus la pat. ////i'rc. capele de vile. nefropatie interstiţială şi în final cu fenomene de insuficienţă renală cronică.v/e deci numai o boală articulară. mialgii. 41) .i d capacităţii de muncă. regim lactonirlii vcijctarian. similară cu nefropatia jlnhctlrfl. Nclropatia gutoasă cu insuficienţă renală. Imrsile.i« în doze de 50 mg administrată 3 — 4 zile. tulburări de glicoreglare. sponliin NU u sub m liiinea tratamentului. Guta ut e. pumn. iiir prednisonul 20 — 40 mg în 24 ore. Fenomenele cedează. ci una generală gravă.||.. scăzînd apoi treptat ozn. ACTH şi cortittl/. ci de apariţia complicaţiilor: accidente vasculare cerebrale.il. pe cale orală sau intramusculară. •| (/f)/nr/(«-/'. nule indicate. insuficienţă reînld cronică.i|"nt»ifilrt sa fllleien/fl rppode. in. hipocaloric şi bogat în lichide. Afectările extraarticulare ale gutei se pot manifesta prin tenosino-/lt< 1. ronsci vele).unent. Cm. 'liriimsrri. ni c i.ltici'/a renală este prezentă în 20% din cazuri.c'ale orală în doze de 4 mg în prima zi. în general lent prolinvslv. mîini. npare febra. h) (iuta urllculară cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor iinloyl (lornll/ali adesea poliarticular la picior. l i. uricurie crescută sau fenomene de cistită.lle.ii %c lolosesc numai în lipsa răspunsului terapeutic la medicamen-i| t' In. I. hipertensiune malignă.se la nivelul oaselor) şi examenul biochimic (creşterea uricenlel si uricuriei). oste frecventă (după unii autori interesează 70 — 100% din persoanele cu gută). In 'J. unele legume bogate în arid oxalic (măcrişul. Bolnavii nu mor direct le guta". i de tratament durează 12 — 14 zile. (iulu articulară cronică se tratează cu: /iVf//m hipot'dloric cu restricţia alimentelor bogate în purino • I M ci. supele de carne. cisto-pielită. în ciicvn y. rotunde. durează zeci de ani. flebite super/'robe/e biochimice arată creşterea uricemiei şi a uricuriei. timp de 5 — 6 zile. coate). Evoluţia este cronică. lombalgii. inmrl miocardic. prezenţei toilor. picioarele de porc. ACTH se administrează în doze de 40 — 50 U. Se administrează: collili'lm'i | K. examenul radiologie (care evidenţiază zone osteolitice. nevralgii. duuni articulare mai accentuate la mobilizarea articulaţiilor şi deformări nillciilarr. diabet zaharat. Fenomenele clinice evoluează ondulant. Miilnnile. dislipidemii.. Prognosticul depinde de frecvenţa atacurilor şi visceralizarea bolii. •\le re/civdt sub aspectul vindecării bolii şi bun sub aspectul duratei leţii -. scăzînd treptat dozele. Diagnosticul se stabileşte în lumina aspectului clinic. me/elurile.

ctt ţi In cui nnliiml. în protecţia mucoaselor şi tegumentelor. afinele. hipoprotolc. înlăturarea trofilor gutoşi se indică l In cazurile cînd mişcările sînt împiedicate. cin > n'fio. medicamente ce Inhiba resorbţia acidului urle MI l i ciinl (uricozurice): probcnccidul se administrează In cure eroi tnblclă (0. în asl• u.' i ' -. K ţi 'i<rffii<ii)/ii/j/li' (so dizolvă în apă): B. iar în final. • Procedurile chirurgicale. cont'pntrnli'1'' «In mţil). n„ n a . Ni'1'i-nantl de vitamine diferă de la un om la altul în functlo di» iex. dar chiar şi în puseul acut. care H<> cxtrago din drojdl» <\t< horo.ncii funcţiei de reproducere şi de menţinere a sarcinii. Prezenţa lor în cantităţi suficiente în organism asigură (i|inriliil(>a de rezistenţă la infecţii. Mişcarea articulaţiei dureroase este indicată In le cronice. Unele AU • •l cupilarotrofic sau joacă rol în procesele de coagulare. 5.cnt t i l l t In roynul vt<getul. uşurîndu-le desfăşurarea. P. Ki'Uitlv recent s-nu descoperit noi vitiiminc: vitamina B l( snu ncldul paiilolnnU 1 n Ini n pnrto din complexul do vitamino B. M (m-ldul folie). stare fiziologicii sau patologica. lipidelor şi glucidelor cu care au slrfnM i i i ţ i i .. Sa Interzic coiullmantelp. B 3 (acidul pantotenic). C. intervin în fenomenele de apărare a organismului împotrivi ţilor patogeni.5. în afara acestora capacitatea de muncă este păstrată. Vil1 1 M rea gutei duce la scăderea treptată a capacităţii de adaptam la < i r i . microbieni şi toxici.tt colchlclnă In do/n nul pr zi (seara). după cum unele sînt indispensabil* niiu'l funcţionări a sistemului nervos sau participă la hematopoiezăi Ni'voile de vitamine sînt asigurate de alimentaţia normală. B 1(l . cnrnea albă. i «portiza medicală. Repausul la pat este necesar doar în puseurllt •uti/are. în faza de decompensare viscerală determină pier-i capacităţii de muncă. Spre deosebire de proteine. vitaminele sînt biocatalizatori. Balneofizioterapia se adaugă tratamentului dietetic şi medica>l (singură nu este suficientă). E.cntdtă zilnic în raţie suficientă calitativ şi cantitativ. Acidul pnrnmlnobcny. mnnchlnule. vtritl.olc (l'AH). avînd funcţii iillhcmoragice. Ino/. lipide şi glucide care sînt furnizori d* '1l i e şi de material plastic pentru organism (creşterea şi refacerea urilor). i'llvllntn profesionala. Ele influen-i metabolismul proteinelor. inhibitorii metabolici (allopurlnolul. B 2 . BOLILE DETERMINATE DE CARENŢE VITAMINICE Vltumlnele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsimi): A. D. i Unii inurn« pentru e*dr« m^in 241 . adică substanţe ce iau part* scrie de reacţii biochimice. pii'/. lilpollpUIU: 9! bognl mic. cxpuncren In dlftrlte nox». ' i . acidul J 9! substanţe distructive alo acidului uric (urutoxldaza).ltolul (vltnmlnn lln) ente un nil "iieiit al complexului U. '/'rafomcniuJ medicamentos: se admlnistroa/. cnlnmiti şl i nulul i i ri'ţjlm lacto-fructo-vegnlnrlari. variaţi» Mţi|-f/. Kinctoterapia.50 g pe zi. cunoiicut ii ilniitiilt. joacă un rol esenţial în re• •i metabolismelor. iparnnght<lul. ponte II slntctl/nt di> dorn nK|H i l i l l ţi are acţiune mitiuionista siiltnmldolor. PP. M.

. mucoasa gastroInlcsliiidlft). Formele fruste au prognostic bun. iar slmptomele clinice sînt foarte evidente. Astfel apare hemeralopia. Iriil. consum crescut. Slniptomele principale ale hipovitaminozei A se manifestă prin /x'/ni'/n/op/e (lipsa acomodării vederii la întuneric) şi scăderea rezistentei mucoaselor la infecţii (ochi. iar pleo<i( i i ' l n şl corneea se inflamează uşor. Carenţele vitaminice pot fi: hipovitaminoze. .â) ca drajeuri soluţii uU1 liuviibllii sau injectabile 50 000—100 000 U . lipsa conversiunii complete a carotenului în cazul diabetului / (iluinit şi în hipotiroidism. cele care apar la hepatici NHU lifltrtiii nu prognostic grav. folosirea uleiului de parafină timp în(Iclumjat. vaginite.iic de Iiipovitaminoză A. organismul reţine necesarul şi elimină excesul. lixccsele de vitamine (hipervitaminozele) sînt posibile în cazul vitaminelor liposolubile care se cumulează. nul.. cn: — sporirea consumului ele vitamine prin creştere. graviditate. lipsa de utilizare din cauza unor tulburări ale tubului digestiv . dovleac. neeliminîndu-se pe cale renală. favorizează apariţia di» i l n i t o . lipsă de utilizare prin Itilhunlri de absorbţie în diaree cronice. Ele se explică prin absenţa protecţiei mucoaselor şi tegumentelor conferită de vitamina A. enterocolite.intoxicaţie cu vitamina D.. mai ales Mi INI). rlnol'aringite. roşii. preparare culinară necorespunzătoare — fierbem pM'limgilâi absenta zarzavaturilor şi a fructelor de sezon. holl Infecţioase.imcnt curativ: alimente bogate In vitamina A: lapte. Vitaminele hidrosolubile nu sînt toxice p l i n supradozaj. A HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE APORT INSUFICIENT DE VITAMINE LIPOSOLUBILE HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA A (KERATOMALACIA) l lipovitaminoza A este relativ frecventă. traheite.11 dineul profilactic: prin alimentaţie raţională şi tratamentul bolilor «ii'iH'iiilo. bronşite. morcovi. aparatul urogenital.iu folosirea unor medicamente care împiedică absorbţia vitaminelor liposolubile. dar avitaminoza A la noi nu dpare. ficat. ouă şi administrau^ iln vltmmim A (axuroltol sau antixaroftalmic. l r. Se cunosc chiar cazuri mortale de intoxicaţii cu vitamina A şi cazuri i l i . lipsă de depozitare în hepatite y l ciro/e. Mucoasele şi tegumentele sînt uscaţi» f surof/erm/ej.dieta ce conţine cantităţi insuficiente de vitamine (conservare» Mitcorcspunzătoare.•. infecţii nilnnm. ca. spre exemplu. Cauze: aport insuficient. cu simptome clinice mai atenuate (hipovitaminozelo slnt cele mai frecvente). fără a se mări aportul vitaminic. alăp . iinlnid de peste. corneea se poate ulcera şi uneori M ' fljunge la pierderea vederii.Cari»/i/«/e vltainlnlce pot apărea în diferite împrejurări clinice. cînd absenţa este totală. frişnl. Scăzînd rezistenţa mucoaselor. sau avitaminoze. adică există cantităţi miri de vitamine. mai ales Ia copii.

stliinlc snu liepato » M-nlicc. copilul are tulburări de creştere. ap«r i I i l e condrocostale. ! ( > şedinţe în mai multe serii) şi balneofiziolenipie. '«' 241 .de vitamina 1) sJnl cn-\cute in yrriv/(///fiifl. epifizele se tumefiază şi oasele lungi se In-ii/fi. <ne diaree şi vărsături.. < )steopatla esfe o formă particulara a hipnvitnmlnowl 1) <:n Ini / .uenln In vltnmlim 1) (cfil ilnrol N nu vltninlrirt nuli lillirA). cu menţi-i deformărilor osoase ori poate surveni caşexia şi moartea. i t i s i i K minime. luna u Il-n. unt. precum şi a copilului mic prin 'imiciott l=) razele solare (sinteză de vitamină D din ergosterol). Eitt ilone <idministrarea vitaminei D 2 la gravide: clte o fiola In Imin • n VlII-a.1. a d V-<i şi a IX-a." i lanţ H» i i .ilcificări. i l ţ | n şi tulburări de mers la -uluiţi. l i e de tip osteoporotic (coloana vertebi.nflclciit «nu prin 11 pi A • nllll/are In m MM tulbur ărilor cronice (jd. Se manile.î l . Prognosticul este favorabil în prima fază.i).IlirO VIIAMINO ZA Şl AVI l AM IN » A D l!«tc cnu'/'iiu <le r.ic ca şl In cazul rahltlimulul..liojnle. Pot u|)iiiea delormfirl OIOM* | 1 ( i m I n i i osoase |(| t i n u n i . iar la nou-născut In ziua a 10-a. Rahitismul evoluează în trei faze: . 1 ) Intre 12 şi 18 luni.|in<ilc rcali/n prin nporl M.craniul este deformat prin •tc« boselor frontale şi temporale. apare anemia şi hepatosplenomegalia.il.emie) şi a fosforului (hipotosfatemie). < j l n > i i j nniscularc». poli« i l i .'.. l u i Administrarea <1j preparate de calciu. care aduc calciul şi fosforul necesare prevenirii rabi ni . Necesităţile. vitamina D.1 prin decalclflcflrl ' . fontanelele nu se închid. gălbenuş de ou. '. l\'u<li»yialiilc o. l r. mai ales femeile. precum şi In perioada de ulftpture şi pubertate. l i o de tip ostuo- i'niliidxla şl irtitan» ninl se i. i l â dei . i >intre complicaţii cităm scăderea rezistenţei la infecţii intercurente ?i Miţjnr bronhopneumonie) şi la tuberculoză. copilul mic. i meni curativ: acelaşi ca şi la profilaxia rahitismului.) In faza a treia poate surveni o vindecare aparentă. t>| l a/a a doua: apar deformaţii osoase. vitamină D2 soluţie buvabilă sau injectabila). eventual Intr-a doua şi /« •t vnt în faza a treia. ficat. la im N C fidaugâ tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale !i| > ' .sodsc . nu apnr • l i. Tratamentul profilactic este de cea mai mare valoare: vltamlnizan qrnvi'lH q>i a mamei care alăptează. Această etapă durează l—2 luni. (drajeurl • v i l M i n i n d A + Dj. smîntînă. Caren ţa M . abdomenul se >«a/t1. all• n l < i l i e bogată în lapte. a IX-a.|l)d/. frişca. i loate vîrstele. diaree. /d . u .in). Se menţin tulburările digestive: greţuri. face să apară acldoza şi înme calciul nu se mai depune la nivelul ţesutului cartilaginos şi rtpnrtnd tulburări de osificare între care rahitismul este cel mal • i . • Ini-i de peşte. încetinirea creşterii la copii.ir«»nţii în vitamina D atrage tulburarea metabolismului calciului •nlc.

.. hematurii). uleiuri vegetale. ll'iir ||j. absenţi « • i pnxlucfnd sterilitatea la ambele sexe sau apariţia avortului spontan. bogat în zarzavaturi cu frunze verzi. V -l-l . carne. carne. Poate apare în bolile hepatice grave şi după utilizarea îndelun-<| iild de uleiuri minerale. Carenţa vitaminei K determină tulburări de con» <| til<no cu hemoragii externe (epistaxis. Tratament profilactic: atenţie la utilizarea antibioticelor pe cn\t> oi.jrea uleiului de parafină (a nu se folosi îndelung). preparate din faini iieogră. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA K (VITAMINA K. TOCOFEROL) Se manifestă în special prin tulburări în sfera fecundităţii.M. Prin participarea ei la sinteza protrombinol. (riboflavină).vil<imina B. joaca rol antihemoragic. (aneurină sau tiamină).|. -— vilciniina B() (piridoxină).i Tratamentul curativ: injecţii cu vitamina K intramuscular l—2 fiol« pe /i. urmare a unor tulburări de absorbţie şi boli severe de ficat. '— vitiiniiiici B.HIPERVITAMINOZA D iSu/i'Uf/ij/o/i// de vitamina D se manifestă cu fenomene generali*! anoroxl' . ' .sâ). nicotinamidâjlill Vltnmlna <mli|>el<ujio<i.i (se asociază administrarea de vitamină B complex şi iaurt) şi In fol'r. -. — vit«imiiHi PP (acid nicotinic. (antipernicioasă).. artnilc)ii. Tratament curativ: administrarea de vitamină E (tocoferol) sul) lonmi de drajeuri sau soluţii injectabile intramuscular. ficat.vltdiiiina P (cupihirolrnfird). alimenta preparate din făină albă). Fenomenele cedează după sistarea adml* nlslrărli de vilciniina D. relnlee. • . provitamină PP. Inllr/. Tratament profilactic: consum de pîine neagră. iar la femei favorizează apariţia dism«noroci sau polimenoreei. hematemeze. . | HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA E (VITAMINA E. ANTIHEMORAGICA) Apare ca urmare a tratamentului cu antibiotice pe cale oralft cern» distrug flora microbiană intestinală cu rol şi în sinteza vitaminei K. .ierea apariţiei pubertăţii..v l l i i n i i i i i i C' (iinliscorbuticcS). Simptomatologie. hematoame) sau interne (molene. HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE LIPSA SAU SCĂDEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE In acest capitol se va prezenta deficitul vitaminic de: — viliimimi B. ouă (gălbenuş). Carenţa apare prin lipsă de aport (consumul de pîine albă. Se recomandfl rc(|ini complet. B.

Tratamentul este curativ şi profilactic. In st^lnle nu ipiente. ficat). i ili. părul şi unghiile linblle). M HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA Ba (ariboflavinoza) Simptomatologie. furnicături în menilue. inflama• 1 4 (ionică a mucoasei digestive. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B6 Stnt rare şi pot surveni la copii şi gravide.< i « orez decorIn emirul unul regim uşor rnrent<il. scăderea văzului. 5—10 mg pe zi. dermatită seboreică. ' i'on. Perioada de stare se caracterizează prin: tulburări oculare (fotofobie.lipaţic) şi edeme cu tendinţă la gener<ilr/. ori drajeuri de complex B.ibetlrl. constă în administra t e. 1 \LA nu m K l) < l « cunoscută mal ales la populaţiile <•• n. sau lipsei do utilizare d ui nidii* n unor afocţlunl gaslroinlesliiuile. A|> vi l . . ilmptoniatologie. Tratament curativ: drojdie de bere (bogată în complexul B) şi administrarea de vitamina Bj în doze de 20—50—100 mg pe zi.M . scăderea l Ui mlccţii. M . l tiil.tulburări cutanate: hipersecreţie seboreică. carne.inifestfl prin Insoninlf. se ni. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B. Vitamina B 0 se HM id/ft tratamentului cu fier în unele anemii feriprive. drojdie de ' • • • i e (bogată în complexul B) şi soluţie de vitamină B2 injectabil. t ! > i l l l n t e . i .aro. simptome digestive: senzaţia de arsură în limbă.iticl c<neiit<itfl. depresiune) şi mai ales prin i ii'iMH-nc de glosită. nlcoo» h M U In subnutriţi. senzaţia de „nil|i In ochi"). Simptomatologia se caracterizează prin manifestări din partea sls• -mulul nervos (iritabilitate. < n i i» ' i Iu/ii. ragade. i r in cele <iv. cheilită. de suferinţ.msate prin i illnevrită. iilliurări ale fanerelor (unghii cu striuri transversale.HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINUM h. 2 forma primară este studiată la bolile do sîngo (anomin Itior•tiHf <)\ colo de tip biermerian).iment preventiv: administrarea unui regim dietetic complet cu hi (lift Integrală de grîu. -.ndiov. limbă roşie-violacee depapilată. aclorhidrie.'. i de llmonte bogate în vitamină B2 (lapte.i < . somnolenţă. pntoi'Hjli e) Idrfl ti se suplini alimentar sau m<>dic<il. l'onna secundară se produce ca urmare a aliment. fisuri ale corniurli bucale. di<)eslivă (greţuri.i . iţnftiimulul crescut de vitamină în organism (stări li/iologice.isculeiră. cheilită şi dermatită seboreică. ouă.

[ii-ctru larg timp îndelungat (prin distrugerea florei microbiene intPNlm...stdle). rezecţiilor de stomac. peşte. dupâ rrtii. i / . i . în formele secundare se face tratamentul bolii de bază. neiiiropenic şi trombopenie. afecţiuni hepatice.. lapte. 1 hi Addison. picioare. m. simptomatologie. In final iliiMimînrnn ţjl chhir abolirea lor). globule roşii inegalei In <|eiieral imii mari (macrocite). i simptomele cuprinse în triada celor trei „D": c l e i mdtită (pelle agra = piele aspră).. . Este o boală policarenţială ce apare tn condiţii de mizerie socială. ii rm.. • .ilonări. h. n i . megalociţi şi megaloblaşti. Tratamentul substitutiv se face i ii m'idopeps. (sau alimentaţie cu ficat prăjit. diaree). Ix 1.. In trecut a avut şi la noi o extindere In zona subcarpatică. sau este cauzată de un consum « • x . .M|ile. Dieta va fi bogată în vitamine (mai ales din grupul B). durcil In masele musailmo ale momUtlor miei ioni»». la care se asociază carenţe din grupul vitaminelor B şi d<> proteine de origine animală. determinate de orîndnlreu socialistă.alcoolismul (la cei alimentaţi rn 1 1 -n pil). Hxamcnul sucului gastric arată aclorhidrie histaminorefractară.. i n -e (tulburări digestive dominate de diaree). apoi mai rar (pînă la redresare în formele secundare. Carenţa poate fi primitivă sau secundară afecţiunilor gastrointesllnttli* cronice. i) 9) fti'/vodxn (nslciiio. / '< -înmlitu apare sub forma unui eritem — asemănător celui solari i ' i ' . ficat. dementă şi alte tulburări neuropsihice. Folosirea sulfamidelor şi antibioticelor cu '.. Se vor trata eon vi şi la timp bolile gastrointestinale cronice.i" pe tegumentele expuse la soare.. /'(•r/or/f/d do atare so caracterizează prin simptome digestiv». îl .. torace).emu. i < i < .ilo) poate duce la apariţia pelagrei secundare. Do obicei se repetă în fiecare primăvară. în condiţiile în care domină alimentaţia cu ffiină de porumb (adesea stricat). pîine neagră. u ( i l e expusn la soare (mîini. zarzavaturi.. eforturi fizice intense. fenomene dispeptice (glosile. Tratament curativ: se administrează vitamina B 12 în injecţii dupfi ni/ 2f> — 50 — 100 gama zilnic. carne.stc/lj. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA PP (PELAGRA) Pelagra este o suferinţă determinată de alimentaţia carenţată în vitamina PP.. ficat şi zarzavaturi.. Boala debutează primăvara prin „eritemul de pi imfiv. boli infecţioase. i|iilne şi nervoase. cu senzaţia de ar« ..ipoi prurit şi formarea unei pigmentaţii lucioase caracteristici» l ni . carne.m l în sarcină. oxdyerarod reflexiilor oslcotciidlnoasc.sliiiplniiuilolnglu N ninct«Ml/Pfi prin . p»(il. hipertireoză.ii. di... leucemii. leucopenia. stări febrile. toată viata în formele primare). pnrc. nervoase (astenie. l:X(tnu'tiul sângelui arată: anemie hipercromă.ni ine. tratament profilactic: se administrează alimentaţie bogată în vitamuie.'•W . La noi pelagra primară a dispărut ca urmare u schimbării condiţiilor economice şi alimentare. dl(j«*tlvo (rtMa(fl. dar lăsat ceva mai crud si consumat cald) şi acid folie. scăderea memoriei). extracte de ficat injccidhile i.

Combaterea alcoolismului. i"Vt<'ro.1). Tratamentul curativ: alimentaţie bogată în vitamina PP şi admlnls( i i cn de vitamină PP în doze de 250—500 mg pe zi (are efect vaso' i ln l. rlnofarln* iile. Ac*atna Indica n[.lnllnirtirlli* dlgsitlve »» niniilli'. <H|i!. O survine o perioadă dominată de simptome nevrotice şi tiilbu-. cu apariţia de rlnil'1. i n i i . o cantitate importantă de vitamină C din alimente. Qlttgl •••"•Idţjll.). il or datorită histaminei ce o conţine şi dă senzaţia de căldură cu irosirea tegumentelor. pleurezii etc. deci se va administra cu prudenţă).f infecţii se grefează cu uşurinţă. alături de consern i i' M improprie.ic prezenta şi poato fi asociată tulburărilor endocrine din i i •.'irpcptice (dureri epigastrice şi abdominale difuze). tiroidei.. ca urmare a • •itmbarii proceselor de oxidoreducere: creşterea permeabilităţii capilare.. glandelor sexuale sau hipoflzel. fiim-n. tulburări nervoase: astenie.uropallilce In cnzurlle umoare ic manifestă prin ilmp •l. iar numeiic. dispnee.. Inptele. confuzie mintală. graviditate.i MIDI ii.iţie. epistaxis etc. 24? . cu apariţia sindromului hemou(/(/Kir ((jingivoragii.1. de M|iil»1. ..m. infecţii. ilmfivara. în timpul iernii. la unele persoane apare „astenia de primăvară".. prin •"lucerna alimentelor proaspete. Se asociază nit» 1 vitamine din complexul B.ilnplme Ui eforturi. \nmini c. C.ienle-i In cazuri grave apar fenomene de pilhozA * n n < i l i i . convalescenţă etc. -. l'ciitru profilaxia pelagrei secundare este necesară tratarea corectă liniilor cauzatoare. Simptomele se manifestă prin tulburări de creştere.). Prepararea nlliiiirfl defectuoasă (fierberea prelungită) distruge.i •. pîinea integrală rămîn alimentele principale In MM linierea acestui flagel existent încă în ţările slab dezvoltate (Africa. Tratamentul profilactic pentru avitaminoza primară. P. extracte de ficat şl • r după nevoie. hipotensiune «iteimlă» scăderea rmistenlei la infecţii. tulburări cardiace: palpitaţii.-. nlulic raţională.iicicurile cu simptomele amintite (cu apariţie de obicei pili i . constă în «11-. înlocuirea mămăligii cu pîinea neagră. se produce un grad oarecare de carenţă în vitamina C. iilbnrfliii.iuMi. bronşite.1. nimţjdnlito.»)! lntreţ|iilul trnct dlyosllv. iH'.r.ilci. scăderea c<ip<icilî1ţll d* . acid folie. bogate în această vitamină. fatigabilitate.. K lillle.1 pi li i ulmptome d» gloiltl. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA C (SCORBUTUL) I lipovitaminoza C (scorbutul) se produce cînd raţia alimentară est« nurii în vitamină C sau cînd nevoile organismului cresc (alăptare. reJevînd prin aceasta rolul antlifi'c//os al acestei vitamine.upi. In final se instalează domeniu. ouăle.. atonln yfl»til< rt şl tr«cv<»nt dlnren.i.

zilnic. 348 . în toate cazurile pe lîngă pierderea do Ih «o prodiK'o . HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA P Ilipo.6. 5. dupfl oporaţii şocante şi tn arsuri. Ed. trecerea ionilor di Nn din ?. extracto do mflceşo şl do pin — mol ft| lai im moto.vdwH/jJ///.i lor în spaţiul extracelular şi invers. prin diaree (se pierde în mod deosebit prin li polfi m'. K. fructo.sobit clorul). Venzmer: Nouaeţtn a .. ceapa. medicală. Tratamentul este cel substitutiv. alături de vitamina C. care apar mai des în sterila fi" |iio| iini|ilt'. lullmidrl (>loctrolitico şi acidolxr/lce Se deicrlu şl (le hlpt'i hidratări*.•?! o importantă pierdere de minerale (Na. TULBURĂRI HIDROELECTROLITICE Şl ACIDOBAZICE Tulburările hidroelectrolitice reprezintă dereglări generale (jr" v d'i minate de: aport insuficient de lichide şi minerale. importanţa lor pentru organism. plnă la redrosnimj nonionolor clinice. urmările carenţei şl lnl|ipJ limirilo în care necesarul lor este crescut (după G.i profilactici alimentaţie bogată In vitamina C (pnnln iir mrtceşa. roşii. în cazul prelungirii caron|t'| vitamina P pot surveni hemoragii (între care cele retiniene şl cnr«hr| sfiit colo mai grave) şi edeme. Tabelul nr. asupra câroni so va rovoni.pierderi n \ > llclildo şl minerale. tulburări în distribuirea lichidelor şi mineral' 1 ' f l i l i . ardol.pir«tii (se pierde apă şi minerale) şi prin poliurie (fn Inslplil riln (li. mlno şl chi. sau de combinarea acestora. CI otc. citric**). l' /'/orr/rr/ de lichide şi de minerale: prin vărsături (so mod il piei-'o.ir proteine. cartofi.|m(iul oxtrac'elular în spaţiul intracelular.şi avitaminoza P (permeabilitina) survin de obicei alfltuH hlpo. Vitamina P se ţj In /«mivaturi.2 g de 3 ori pe zi) sau fiole (200— MO ndinlnislnito intramuscultir sau intravenos.r i l o sectoare ale organismului. varza. In opo/ltlo cu «coste stfiri caro so cnractori/ează In esenjfl Iiif dKNlildinlnio. 1970).). insuficienţa suprarenală. III prezintă sinoptic principalele vitamine. So crooa/fl " nun! înllmiilri hidroelectrolitice. locul Ulii «o (frtsosc. H ) Cauzele deshidratării reies din definiţie: \portul insuficient de apă şi sare survine la persoane ran | H l v < i do «portul necesar de lichide. nefropatid in '• pierd ambele.ibolul zaharat.ţii avitaminoza C. l'rnonwnc de transmincralizare.iblete (0. Tratamentul curativ: dieta bogota fu alimente ce conţin vltnmliii 9! vIUimiim C In t. contribuind la manifestarea sindroamelor rn(ji| Hiro prin tulburări de permeabilitate capilară. adică ieşirea Mg şi K din c ţi lioccir. Bucureşti.

unt Reglarea metabolismului cal(apare prin iradiere cu lumină ciului şi fosforului în oase solară sau lampă de ultraviolete) Uleiuri vegetale. B. senate Metabolism general. m enia> mii sîngerări ale gingiilor (în de gripă) cazuri grave de scorbut) Modificări ale formei membrelor Lipsă de soare. cartofi.A ulMiui. varză. tulburări cardiace Predispoziţie generală pentru Infecţii. morcovi. creştere. ţăriţe. conopidă.Suprasolicitare psihică şi nervoasă. ficat. delescenţă presiuni nervoase. Creştere. caise tere uscată '^ .^ J C f tfJ te Cereale nedecorticate. (descompunerea glucidelor şi _______ drojdie de bere. insomnii. căderea părului. piele gălbenuş de ou. u»wareri de cap. mazăre a proteinelor alimentare). B. lapte. Ba spanac. pătrunjel respiraţie celulară C Oboseală. pericole de boli. lapte. vindecarea pătrunjel. apărare faţă de infecţii. formată Coagularea singelni D E H Seboree. lapte. ţie). ardei gras. multe alte legume verzi) Untură de peşte. activitate nervoasă. carne de Nervi. modificări osoase. rahitism Tulburări musculare funcţiei sexuale şi ale Ateroscleiao Toate fructele şi legumele Metabolism celular (respiraproaspete (în special portocale. andive. (este inimatii de bacterii intes. infecţii (ex. ouă. tendinţă inferioare (picioare în X sau la râcefi cronice O). mure. leziuni ale pielii j Tendinţă la hemoragii K ţin . funcţia de cereale unor glande „vitamina fertilităţii" Drojdie de bere. astenie de primăvară. nervozitate. ouă. formarea sîngelui. rănilor cartofi. metabolism energetic B porc. mere. repetate leziuni dentare şi ale maxilarelor. lămîi. verde. ouă. mărar. du.

. « .——) 5^% d/n greutatea corpului iT^=r=^ TOTALA 60-70% din l_ JCH/D INTRACELUIAR in greutateacorpului ti Sl) Fi9.următoarele mineralo se e/ec/ 'II p i ". ^^ W W v .1 n /• e s Ţii. legate de proteine fctx-un mod organism (după /^prec/erea cantitativă a mineralelor din sinae se fam ri.. Repartizarea lichidelor în Gamble).m •'" .1ta W .. L ~ « J .i... 4.» .I m a * » ™ |M sn C uT^w«7^ Sf-o-mac .•" .fî' ± i" >1 < ' '"* •'• « ^ 'V*fo>'f\ p.

i m | . bradicardie. n M este npnieidrt. hipotensiune arterială).c. i d . calciu gluconic. m . ifiie/i/M/ consta In administrarea de soluţii glucoznto hl|>otono l nil oMimlnritdtou esto mani. MH ) iau relativă (clnd < n . i i . connlnlfi. sau l/otoiui (.. i < i r cînd concentraţia depăşeşte 8 mEq/1 poate apare vANdilur şi oprirea inimii.'t.i este nvă" din cauza creşterii volumului hidric al organismului Ilului. « i / l . pe cale orală sau l. iu n n p o ii s u lirl e n t d e < M ileniul diuretic este utili tn| > » m .-. hlpernatremlce apar prin MMI prin creştorea eliminării de apţi.r>%) clnd osinolari" UIMI puţin crescuţii. este cauzal la care se adaugă o diotă bogată In K şi de K sub formă de clorură de K soluţie 20% sau pulbere zi pliu! la normalizarea potasemiei.Se manifestă polimorf prin: abolirea reflexelor osteoteni i n i c / . .c m.cu Im ).-\ m e u /n / e s t e c a u z a l la c•a•r e • . l l i l \ ( J (mai ales ale fazei terminale). linul l i n de două feluri absolută (rfnd i u l i c .s m E q/1.»rea lichidelor din p. I I .siunet i i im m nllţjiiă. Sorul fl/.eite repretentata de (oncentrnţln pliiNinnlli n n l Ml nil. i ' i .v. 1 M|tnipotasemille sînt reprezentate de creşterea potasiului peste .mifestă prin astenie. l . 1 M |io n« trem la rep rezin tă scădere. rn > m . MM ! i» 2—3 l. iiii'dtu/ constă în administrarea de sare. hlperfuncţla cortic<> I .iolo(|ic este necesnr pentru flCOiluflclliiliil dn Nodlu.'i(|cp'. se administrează bl1 d» N«i. . i i i sub 1.. DESHIDRATĂRILE IA deM . tulburări EKG. rar mai mult pînă la 10 l soluţie izotonică (ser l In ctr/urile severe se administrează soluţii saline hipertone. p .ni. I '. insulina.1 v. i i M . traumatisme şi dm. • i. diaree. inimii şi apariţia insuficienţei cardiace în cadrul unor semne in nndiacă ce se manifestă prin tulburări ale ritmului cardiac.H . POflte lfl fie ablO/n/d |< m. carne).i< i m lupei ten. i ' şi plegii ale musculaturii striate şi celei netede (ce un pun atonie gastrică. I M .. cartofi. morcovi. tmentnl constă în reducerea ingestiei alimentelor bogate In K ucuri do fructe. acidocetoze diabetice sau după arsuri.nuih.i i Nios m . -. r "«^hidratările hipertone. m l i l .lo rnntltnlnn totala l i n i) i< |< ii ii . aritmie. ileus paralitic.l n. în cazuri extreme i l u A NHU dializă peritoneală. abolirea reflexelor osteotendinoase. glucoza. r. m clnd IM eite M I| > m u l tra ta m e n t cu A C T H sa u (rm( > • i. i l i ' do Na > «ste scăzută) şi relativă (dilulională) <nul . rtlidominală. iilpopotasemille reprezintă scăderea potasiului sub 3 mEq/1 si i i i i n i d r c a pierderilor mari de K pe cale digestivă sau renală "•UIUM -.

saluretice şi terapie antialdosteronică. estrogeni) sau prin sumarea unora din aceşti Inctori. Ei reglează diureza în funcţie de niM'(ii)lin|ll(< hldrominerale ale organismului şi de echilibrul acidobazic. dispnee la eforluri mici. insuficienta ctirdiacci.v. ciroză hepatică). tulburări ale circulaţiei limfallcci insuficientă renală cu oligurie. în special hipofiza posterioară. iar vasoconstricţia favorizînd reţinerea lichidului tu nrijnnism). denutriţie. în unele tumori pulmonare sau ovai lene. în formele severe fenomene de edem pulmonar sau cerebral dire poate produce convulsii. Intoxicaţia cu apă este o formă particulară de hiperhidratare. la care parnervos central (centrul setei se găseşte în hipotalamus). administrarea i. intervine în metaboliiinul mineral prin hormonii ADC şi aldosteronul. Insuficienţa acestui hormon (l*i|<'iiiiln<1 diabetul insipid. în formele severe se poate administra i. de proteine pNismntice şi eventual corticoterapie. creşIcren bruscă în greutate. după administrarea unor hormoni (cortizon. (// O / K/ C / O sudoripare şi tegumentele intervin în sensul că transpiraţia favorlttiiwn (Mcrdoron lichidelor. Tratamentul hiperhidratârilor vizează înlăturarea cauzelor generaloMre de retentie hidrică: cardiotonice. Stimulul rnii« cxdtfi acest centru este reprezentat de deshidratarea celulară. insuficiente corlicosuprarcnale. scăderea volumului de urină în timpul zilei şi creşlorea lui în cursul nopţii. vaso/o intervin în metabolismul apei prin modificări ale călifarului lor (vasoflllntn|ln Invorizînd pierderea de lichide. ciroză hepatică. comă şi moarte. — iilftiiilnll InU'rvIn în metabolismul hidromineral şi acidobazic prin factOfttl r»»|)lra|l(M pollixx-cn fnvorl/cnza pierderea de lichide. Creşterea eliminării de Na şi apfi se efectuează cu diuretice. h lpon atrtM tih o 9! cu hipooam olarltate « c iiiillu c sc im n m r. HIPERHIDRATARILE (EDEMELE) SIrit numirile rdontiei primare de Na. care elaborează hormo nul nntldlurctic hipofizar cu rol în scăderea diurezei. acest hormon acţionează asupra tubilor nefronilor. Diet<i VM fi hiperproteică. senzaţia de „încărcare pe care o simte bolnavul". cefalee. hiposodată şi cu reducerea cantităţii de lichide.v. în timp C* lll| >o«m'li'|!n vi Iiipoperistaltisniul reduc pierderea de lichide. ameţeli. Apar în următoarele împrejurări: hipoprotrincmii (sindrom nefrotic.ir!lo lilp oton e. — i/Inndele endocrine. Diagnosticul se stabileşte din anamneză care evidenţiază condiţiile etiologice edematogene. ht'crt'tln şl pcrlstaltiHinul intestinal intervin în sensul că hipersecretia inttlIliUlS vi hlpcriiorlstaltismul favorizează pierderea de lichide prin diaree. Aceşti hormoni acţionează de asemenea la nivelul tuItllm iM'Ironilor. în mod deosebit corticosuprarenala. sole accentuată şi oligurie în ciuda ingestiei crescute de apă. carenţe vitaminice. soluţie de NaCl 5%. greţuri. Reglarea metabolismului hidromineral Metabolismul hidromineral este reglat de un mecanism complex. Poato •airveni în boli de rinichi. 100 ml. Iar bradipneea reduce pUr(Iu m . iar lipsa de transpiraţie menţinerea lichidelor în organism/ tlnlchll Intervin în metabolismul hidromineral. testosteron. care au rol în reţinerea de Nn ţi Implicit n apei în organism. urni Mirt în caz de răspuns deficitar de administrarea încă a 100 ml. boli cardiace decompensate.l)< »M ild r< il. glanda suprarenală.

Ca). hematicâ şi proteinică ceva mai complexă. precum şi a complicaţiilor care pun în pericol viaţa bolmivului (colapsul. deci tn nimi . plasmă. precum şi din urină.fn.. l i n i l. Prin administrarea d> i'lfismu sau înlocuitori de plasmă. acuză arneI I . hipotoni şi scadetensiunii arteriale (care semnifică scăderea volemiei).. oligurie şi o senzaţie accentuată de sete mai ales în des•Irntftrile intracelulare. umede. în acelaşi timp se cîntăreşte boliv u l şi se apreciază dinamica acestor valori (lichide ingerate. • llcnlnl Intnrvlnn pilii «Inlînrnrnii unul Imtnmn «nlhliuii'llr.si cantitatea de lichide excretate. poliurie. mai ales. Tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazlce constă In iu (Aiurarea cauzei care a produs deshidratarea. nmn>ic ui Uliul i'lni-li' ii'llu npa tn Npnţlul IntrnvnNCulnr prin inflilicn pii»iluiill cololdoiinnllcu. ren itml ilnhllft !)l deci rnn mnl t-llclmilrt ichldnitiiro NO i'li<ctiu<n/4 înlnlstnin'n do soluţii cmc conţin macromnloriiln do |>M>ti>liu<. iar pulsul este accelerat şl de. — Simptomatologie.lnknjic sau ser glucozat. K. lichidele administrate pfirăml ropede putui inlravascular (ncfiind legate de proteine) ies din orqa» UIMII pe căile naturale do eliminare H apei. care conţin proteine se realizează O •lildralure fiziologică şi de lungă durată. greţuri.au tahicardie. în timp ce rehidratarea CU • • I u t i i hidromincralo este de scurtă durată. Bolnavii deshidrataţi sînt agitaţi.. transpiraţii. după nevoie şi după posibilităţile existent* l ii momentul respectiv în unitatea în care lucrăm. acoperirea deficitului lildioinineral şi combaterea celorlalte tulburări asociate (electrolitice. crampe musculare.. transpiraţie-) sau i ii ui la toxiinfecţioasă care afectează cu precădere encefalul sau apa-i MI l respirator.). H . De regulă se evidenţiază scăderi !• valorilor mineralelor. prin sînge integral.globii oculari uşor înfundaţi în orbite. Examinările paraclinice determină mineralele din sînge (ionograma: • i. uscate. anox Ic. precum şi în gastrocnterocolopatii). Bcldobazice). diaree. • Tratamentul preventiv se va face întotdeauna pentru a evita •i»shidratarea (preoperator. înlocuitoare de plasmă. excrr<1 iii-. — Examenul obiectiv arată tegumente şi mucoase palide. tn mod indirect pilii Inloiini'dliil iiinInlinlUinulul piotrim-lor. lirfi se apreciază prin măsurarea directă cantitatea de lichide ingel i . . despre care se va 11)1 la anemia acută posthemoragică. l i i i In iunctlo do scăderea mineralelor din ser şi celule. Nnvoln /Uniri ostii de. qreutate). Na. mai ales la variante posturale.«proxlmntlv 2000 2500 ml caro pnrvlnn din npn du bHut vi din nil- Diagnosticul stărilor de deshidratare se face prin examenul clinic ' p t i u efectuarea unor probe biologico-funcţionale. Soluţiile saline 86 vor tu îmi» n l f . ser li/.•llbil. Examenul clinic. Se face de asemenea aşa-numitul bilanţ hidric. /'/'orderea de sînge prin hemoragii determină o tulburare hidroelec-'Hlică. insuficienţa cardiacă etc. Anamneză arată adesea pierderi de lichide pe una H n i «Iile amintite anterior (vărsături. — Principiu general de tratament: se urmăreşte refacerea masei de iii'hldo pierdute. .

la deshidrataţi. In perfuzie intravenoasă. insuficienţa renală. Reacţii alergice (cu o frecvenţă sub 10%). l ' i l o o soluţie aproximativ Izoosmotică cu plasma. 500—l 000 ml (cantitatea nu trebuie sH ilopflynsrfi 20 ml/kg în prima zi. în stări de şoc şi colaps. Infecţlos. continînd gelatină modificat! (llrtciinno cu 450 ml). care blochează microcirculaţia în şoc. b) Dextran 40 (rheomacrodex) este o soluţie coloidală Injectabilă. restabilind dinamica circulatorie prăbuşită în şoc. vn rlcolo e'. prima zi l 000—l 500 ml (fără a depăşi y. contribuie la refacerea voieInie! ţi l |>ic". Alergie specifică. vomă: creşte viscozitatea urinii. Orice afecţiune în care creşterea presiunii arteriale şi a debitului < didi. prudenţă în tulburările circulatorii cronice severe. Dextranul în glucoza este do «Ies cirul trebuie evitat aportul de sare. Artliuif.iinlralndlcaţll. Substituent de plasmă. de 2—3 ori. poate favoriza insuflicnală. muie cu oligurie severă sau anurie. încălzite la temperatura corpului). pentru stdblllznren clrc-ulnţlol In cursul nneste/lal (•• ţi iniei vontiilor i hlrurglrnle nuijore. C. Rareori reacţii alergice manifestate prin urticarie. Ailmlnlstrare. i'i>iiiniiiidlca(ll. Acţiune. prudenţă în •ionţa cardiacă. plasmagel) face parte din produsele d« (Hnllrifl. după arsuri.ic)ione şi diatezele hemoragice. Ca Substituent de plasmă. pentru restaurarea volemiei diminuate prin lieniornglo. conţinlnd daxtrnn modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă. debitul cardiac şi presiunea veiînnNil centrală. Se prezintă sub formă de soluţie coloidală Injectabilă. l'h'de negative. îl soluţiile clare. edem pulmonar. reface masa circulanta şi permite creşterea pr*•lunii nrierlnle scfl/uto In condiţii de hipovolemie acută. trombocitopenie marcată. . defecte de coagulare. Indicaţii. Plfi'rlte tipuri de şoc: neurogon. Inilicuţii: ca tratament adjuvant în şocj ca hemodiluant în circulaţia extracorAdmlnistrare. împiedică agre-ţ| nie/i hematiilor. Substituent coloidal de plasmă cu acţiune rapidă şi de scurtă durata (12 ore): reface volemia. anur|a.ic slnt dăunătoare. greaţă. Dextranul în glucoza nu trebuie porliiKfll In nmostec cu sîngele (poate precipita globulinele şi favorizează agregarea plachetelor): prudenţă cînd se administrează după sînge sau soluţii de electroliţi. nnafilactlc. Ca substitucnt de plasmă. în caz de <) Dextran 70 (macrodex). In perfuzie intravenoasă."i. traumatisme etc. Subslituent de plasmă. 10 ml/kg şi zi în următoarele zile. linlliulii. Are nrtiune antitrombotică. contlnînd dextran modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă (flacoane cu 500 ml). Acţiune.iiinll osmotice In circulaţia periferică. insuficienţă renală. febră. dispnee. tiniunntlc tnn prin arsuri. Inunllclentă cardiacă gravă. in pcrfu/le lentă. creşte presiunea arterială. l'ti'i'tv negative. Se qfls'cştc In soluţie coloidală injectabilă. rl) Mnrlsnng (gelofusine. la intervale de 4—6 ore (se In Inm-M U I M I I . febră. sarcină în primul trimestru. efectul hemodinamic se mtntlim n|iicixlinnllv 'IA orc. prelungirea lliiipiiliil de sîngerare (la 50% dintre bolnavi) cu favorizarea hemoragiilor (pentru do/i>lo IIKI r l ) deprimarea funcţiei tubulare renale cu insuficientă renală (pentru do-«r l c mnrl). edem niK| ln leiirotic. în policitemie. reface masa circulantă şi permite creşterea preNlnnll (irtoriale scăzute prin hipovolemie acută: efectul se menţine mai mult de 24 de «no. trnIrtiiientuî se face urmărind atent semnele de supraîncărcare circulatorie. Pentru profilaxia complicaţiilor tromboemlinllce postoperatorii şi în tromboflebite. hipofibrinogenemio. . Gelatina modificată nu este antigenlcă şi se pSstrea/B nuldl In milutle. Se administren/H < > • . Op*> înloi.SUBSTITUENTI DE PLASMA n) Alliiinilna umani so găseşte In flacoane conţlnlnd 100 ml soluţie Injectabilă fl%. haemaccel. de preferin((l Niih controlul presiunii venoase centrale.\ ml/kcj) eventual în continuare cel mult 5 zile (fără a depăşi 10 ml/kg pe zi). tiiillfdtlt. hemoragie. nntealndicaţil: alergie la dextran. 40—200 ml. soluţia trebuie să fie transparentă. iar concentraţln lieinoţilobinei nu trebuie să scadă sub 10%.

sşa cum »-a pr*« > . v . eventual cardiotonlce şl tratamentul de echl-Miiir acldobazică. soluţie M/6. Examinările de laborator. Se va asigura aportul necesar de proteine şl calorii din nutrit la 'lllllV illllI. la nevolo lie artificială. Htlnd i»>lnav ore întreqi plna la rofncorea sa completă. Iniuflclonlfl cnrillncfl qrnvflj prudontH in foloilrca (ll(|ltnllcelm i irite crescu t B prin aport d<> cnlclu)/ nu tio nmcstccfl cu slngole cltrntat.45. In afară pH se mai dozează presiunea parţială a CO2 (normal de 40 mmHg). < l i < (450 ml) da 1—2 orl//l/ «olulln trebuia «S (Io traiupnrantfl. Tehnica do administrare este cea cunoscut». în condiţii fiziologice pH«p /. eventual traheostomie. Este posibila.iloza respiratorie se combate cauza (hlperventllnţla ca im v i n r tn . Tn alcaloză metabolică se urmăreşte combaterea cauzei: vărsfl-^i dicireca. un In pierderile de lichide pe cale orală se administrează pe lingă lichidele amin» ii ţi Ionul CI. Se nilml-'/. 1 1 n bolnav care are vărsături accentuate. care se poate realiza cînd se depăşeşte cantitatea necesarH d* lildr. al tonslu-niliTiale şi observînd continuu starea bolnavului.il<. l'aralcl cu tratamentul cauzaJ şi tratamentul de hldramineralizarc. bazele tampon etc. pierzînd mult suc gastric acid. Se pot administra cantltfiţl rt« înri de seruri clorurate sau glucozate.) prin asigur 255 . Intnvenn». . In formele severe se ad-mliil. — în acidoza metabolică se face tratamentul cu alcaline: soluţie in bicarbonat de sodiu 14%0 sau soluţie molară 84%0. in cliuroe soluţii de clorură de potasiu. Ele se pot evidenţia prin exa-"ilmtri clinice şi mai ales paraclinice. se /ace tto-infiil cu analcptice cardiovasculare.slr(M/. In .loloylcA cn/c dr n-lililiatare este cea orală. sub formfi dff liill<' l'clrov. bronholitice.i l .7. r' Metoda Astrup-Aronssen permite evaluarea precisă a dezechilibr»* Inr «icidobazice cu importanţă în stabilirea planului terapeutic.i seruri do amoniu (soluţie C1NH4—1%) şt gluconat de Ca I U n i l i n | < [ <i i i . pe care tri'lnile s-o lol« • / de c)(c ori i-Nlc posibil. In |>erfuxl» Itnia MU rnpIdN (S 10 ml/mln)..ă lichide mul reci. cu multa rSbdare. iar în pierderile pocale rectală se administrează potasiu. apoi se administrea/ă în vărsături soluţii Izotonlce de < 'INii. în doze strict individualizate.'tf). Examenul clinic poate sugera tulburările echilibrului acidobazic. Dezechilibrele acidobazlce însoţesc adesea pe cele hidroelectrolitice. Se mai adaugă •Ititle de lactat de sodiu. scăderile acidoza.nnttalndlcatlt. Aceste seruri se administrează sub controlul ionogramel. — Tn acidoza respiratorie (clinic domină hipercapneea) se urmă•••|lo refacerea ventilaţiei pulmonare prin antibiotice (există Intotdea"im tn <iceste stări o infecţie bronhopulmonară). oxigenoterapie. creşterile denotă alcaloză. bicarbonatul standard. i i . •m 11 o l o clinice sînt în funcţie de boala de bază şi de profunzimea al1 «ifirii stării generale. Tratamentul vizează înlăturarea cauzei şi după aceea corectarea >trtrli de acidoza sau alcaloză. cu llmiuillu In Intervale regulate. . Se determină pH-ul plasmei care poate v Identic acidoza spaţiului extracelular. •<•ţlunl encefallcei intoxicaţia cu sallcllnt otc. ajungînd uneori la 2000—3000—5000 ml i de ore. în exces. i K Kilo prezenta modificarea lichidelor organismului spre alcalozfi. Diagnosticul dezechilibrelor acidobazice.. ca mal llr. hlperhidratarea.

> i a p o r tu lui i< - 'O „ ,.i.'p ri',' < • • i-• • . | u i i i i i i ( iin in in n ,iţla c u « nHilu l. ' u I x p r i nI n i m i c i . , i d o ( ' > „ f > % .
('orerlni'M l i i l l n u . i l ilor liidioch'clroliticfţ .^i ncidolxizlce nocosltfl In Inivcnlli' l i ' i . i i M ' i i l I c d do ur()(.'iilt1 ce urmâruşto susţinoroa bolnnvuln pinii Io M'\ C I I I K M funcliilor sdlc do ingerare, excretciro şi respiraţie noi nidlfl. 'J'oloii.iirt irobuio s<1 so evite şi tratamentele brutale şi exagcrni <'fin> pot n i | i i i v « sUircii boliuivnlui. Cadiclc medii au un mare rol în tratamentul acestor îmbolnflvm In snnsul c,i trebuie să îngrijească bolnavul cu mare atenţie şi să re perle Jnlocnicii planul de tratament alcătuit de medicii de specialil.il'

6. B O L ILE A P A R A T U LU I R E N A L

6.1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE RENALĂ
Anatomie. Rinichiul este un organ pereche, are forma unui bob de fasole cu i iiiirnvltatoa internă. Este situat în loja renală (dreaptă şi respectiv stîngă), la nivelul ultimelor două vertebre dorsale şi a primelor două vertebre lombare. La exterlnr «'ste învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Pe partea concavă se află hilul i nuni alcătuit din vase (arteră, venă, limfatice), nervi, calice şi bazinet. Unitatea morlofuncţională a rinichiului este nefronul, care este alcătuit din gloMurii/ (polul vascular al nefronului) şi tubul uriniler (polul urinar). Prezentăm scheiiiillc un nefron „desfăşurat" spre a se putea înţelege mai uşor anatomia şi funcţii un (fig. 5) şi unul din poziţia sa naturală în organism (fig. 6). Cilomerulul se formează dintr-o arteriolă numită aferentă, provenind din artera • • ' i i i . i , care se desface într-un „ghem" de capilare, ce converg dînd naştere altei i "Iu numită eierentă, care părăseşte glomerulul. Acesta este înconjurat de capsula imn ce se continuă cu tubul uriniler alcătuit din tubul contort proximal şi distal, i între ei prin intermediul unui tub în formă de ansă (ansa Henle), care are o i mic descendentă şi una ascendentă. Tubul contort distal se deschide în tubul lor Bellini. Mai mulţi ţubi colectori se unesc în canale comune, ce converg în ' ' i i l i i l e anatomice numite calice care se deschid apoi în bazinet (pielon). Rinichiul are legătură cu vezica (situată pelvin) prin urctere (care au un 11 «lei t abdominal şi unul pelvin). Vezica urinară, la rîndul său, comunică cu exteriorul prin uretră. Hxistă circa un milion de nefroni in fiecare rinichi, suprafaţa lor, necesară filhflill sîngelui, fiind enormă, ceea ce explică capacitatea funcţională complexă <i i i i i l r l i i i i l u i . In jurul glomerulilor există un „aparat juxtaglomerular" sediul unor Iniininenc complexe (în special reglează presiunea arterială sistemică, prin elaboniiiiit leninei). l'l/iologie. Funcţia principală a rinichiului este formarea urlnil, prin care so nl(|iiră epurarea („curăţirea") organismului de substanţe nefolositoare si toxice. Urina ni [urmează permanent în ritm de 1,5—2,5 ml/minut. Se depozitează In vezica urinari, l i » unde, dupS ce atinge 250—300 ml, prin actul micţiunii, care este reflex, dar con• lli'iit (şi ptnă la un anumit punct poate fi stăpînit), se elimina la exterior. "mul, substanţe chimire). Slngelo pătrunde cu presiune prin artora aferenţi, so fll'"•"/S la nivelul (jlomemlului, prin ncenstn /ormJnc/u-se urina prtmnra. So flltrcn/R 'i l flOO litri în :>A de ore, din rare se foirnoazH circa 150 litri urlnN primar» In " ' '•..! timp. Urlnn pilmant mo compoziţia plaimol farA clonientelo llţ|tirnli' şl prol, tloll Interne — ponlru O» d re midii

l'ormarca urlnil este un proces complex, reglat nervos şl umoral (Intervin hor-

li'iim, rnir In mod nornml nu troc prin pereţii capilari ai glomerululul. In faza urmfit'mii', In nivelul tuhllor urlniforl, apa se resoarbe şi se formează urina definitivă caro «« elimini) In oxturor. Printr-un proces de reabsorbţie activă şi selectivă („se aleţjo ci» lieliule organismului") a apel în proporţie de 98—99%, a glucozei şi a unei părţi ttln riif/irrci/c (necesare menţinerii echilibrelor umorale ale organismului), se formea/.fl urlun <leflnltlvă. In afara proceselor de reabsorbţie, epiteliul tubilor uriniferi secretă o serie de substanţe ce nu sînt necesarii organismului (amoniac, acid hipuric). Rezumînd fiziologia rinichiului vom reţine: sîngele intră cu presiune prin artern aferentă, se filtrează în glomeruli, ap<i, glucoza, mineralele necesare organismului se reabsorb In tubi, care secretă substanţe nefolositoare, elaborîndu-se astfel urina definitivă, mult mai concentrată decît plasma. Din partea terminală a tubului urinifcr, urina ia calea tubului colector, trece în papile, calice, bazinet, ureter, vezică, din care se elimină intermitent prin uretră. — Bolile care cuprind glomerulul (mal tîrziu şi tubul urinifer) determină glomcrulonefrite (boli renale medicale). — Bolile care afectează căile urinaro şi interstiţiul renal pot fi medicale (in fecţii), medicochirurgicale (de exemplu: li tiaza renală complicată) sau chirurgicale (cancer, polipi etc.). Rolul rinichiului. Prin eliminarea substanţelor nefolositoare, toxice endogene şl toxice exogene se realizează detoxicarea organismului, asigurînd prin aceasta homeostazia umorilor şi funcţionarea normal'» a acestuia. Reducerea sau incapacitatea de a forma şi elimina urina duce la apariţia sindromului de insuficienţă renală acută sau cronică, determinînd starea de intoxicaţie endogenă, instalarea comei uremice şl moartea. Rezumînd funcţiile rinichiului reţinent: fig. 6. Nefronul în poziţia sa naturală: a) prin urină se elimină substanţe co a.a. — arterială aferentă; a.e. — arteriolă rezultă din metabolismul proteinelor (ureo, •fanmtft; l — glomerul Malpighi (corpuscreatină, acid uric etc.); oiil r«n«l); 2 — tubul contort proximal; i — « mu r a d e sc e nd en t ă a an s e i H e n le ; b) prin urină se elimină surplusul do 4 -- rsmurn ascendentă a ansei Henle; S — apă şi ioni, contribuind astfel la menţinetub oontort dl stal; 6 — macula densa; 7 — rea presiunilor coloidosmotice şi hidrosta«nimeni de conexiune; 8 — tub colector pMpllar; t — canale papilare (după J, Hamtice, ca şi la menţinerea echilibrului acidoburger, modificată). bazic (elimină acizi şi păstrează bazele In funcţie de necesităţile organismului); c) elimină surplusul de vitamine, hormoni, medicamente, metaboliţi ai medicamontelor, substanţe toxice sau metaboliţi ai acestora; d) prin elaborarea reninei, de către aparatul juxtaglomerular, contribuie la regUrea tensiunii arteriale; t) prin secreţia eritropoietinei contribuie la reglarea eritropoiezei (I. Baciu). Urina este o soluţie apoasă formată din substanţe organice şi anorganice. Dluimn In 24 de ore este In medie de l 500 ml, putînd fi mai mare sau mai mlcB, iii'tti'lncl la Ingestla de lichide abundente şi la frig şi scăzînd la regim uscnt, sSrac In | untnln«, la eforturi fizico mnrl, la cflldurS (se pierd lichide prin transpiraţie şi res- Culoarea urlnll eu t u galbon-citrina, mol roşiaticii dlmlncutn din cauza uroOfonllur ncuinulnţl noaptea.

IXrHOftAftl FUNCŢIONAM ANAIQ ipleiiiieu tlndi, uilnai (•«. tliinw ţ, ml<,r«icn|ilti J urinei) .iploiuna ilndr, caidlovatcului (IAR. toracic >. F.O. n T.A.C.R.) a o » |Cleorancc-u| croalininic, la inulinâ, la manllol, la ipoMillit do Na. mb * iJJoieiminafta filtratului glomerulor prin (clinica a t" i : i ' q'ucoia (Govacili), c. >lor «• eti >p hioloqico luiiclionalo : aiolemic, crcatinioime i neiropatii membranogene : lipemia, tncjliceridena. colesierolemta, proteinemie şi proteinurie.

fe-p =

A H-D r'enla

Determinarea cantităţii maxime d* glucoza" reabsorbitâ de tubi Excreţia proba cu acid paraamrna-hipuric Determinarea cantităţii maxime de acid PAH *«• cietată de tubi acţia de filtrare Proba de lenolsullonftaleină (PSP) Calcularea constantei Ambard (n.0,09) 'roba de acidifiere a urinei

A-H A

Coeficientul ureosecretor clearanceul la uree) imoniemia pmoniuria l-c-d =

T-C,

Crobe de concentrare : proba VOLHARD Jioba diurezei provocate (Hamburger — inspirata după COTŢET) Pioba eliminării de NaCI oba de diluţie (VOLHARD) EXPLORĂRI GLOBALE uogralia cu iub»lonţ» iodat»
t

iiploiaica limuliana n mticgului ntfron eu mane al, atiil PAH »i ui» (Hiimburflir |l colob)

iiH -u l « fttn a c id ( (V - 0 ,0 ).
holiNlInltin In inii (luni npnnlnne
IA

Milosul osie- ciirnctcristlr, Iar aspectul limpede. In mina nu trebuie sd yăslm proteine, puroi, zahăr, uioblllnogen, pigmenţi a l, (or Nrrf/mentu/ trebuie să tic curat (l—2 leucocite, l—2 hematii, rare celule .Unit-, |>i> mal multe cîmpuri microscopice, n-au importanţă patologică).

ii|iiln»fl Intro l OV.f) ţi l O.V) (la un regim soc).

i..,|in. intui i om <)\ IO'.1:/. In fum ţin <l" i<><|!Miiil nlimentar, pont* vniln Inlm i (i«ţ|lm hldrlc) vi t "M (n'lllm noi), Indic tuci cnpncltntea de dllutle |l cnnccn• mriximrt n rinichiului, l'cntiu n mfltn o luni UL> bunfl, densitatea urinei trebuii' hfl

un n<glin

«omplnl

(mixt) varlail In

ciunti ţii

l

6.2. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE RENALĂ

Anamneză. Se vor face investigaţii privitoare la existenţa amigdalirepetate, granuloamelor dentare, erizipelului, reumatismului acut, 'inulutinci, sinuzitelor, piodermitelor care pot produce o glomeruloneInlft acută care uneori se cronicizează. — Profesiunea bolnavului: munca în mediu cu plumb, crom, mer< ur sau tratamente cu bismut, mercur, aur (pot duce la nefropatii). — Gravid/fafea favorizează infecţii urinare (cistite, cistopielite, plulonefrite); în partea a doua poate duce la apariţia nefropatiei de sarrlnă (proteinurie, edem, hipertensiune arterială). Uneori se observă urintttoaroa dinamică: fetiţa face cistită, adolescenta cisto-pielită, iar femola adultă pielonefrită cronică. — Infecţiile specifice: tuberculoza, luesul, malaria pot cauza şi le ziuni renale. — Leziuni renale m antecedente: infecţii ale căilor urinare, litiaza renii UI, hidronefroza, anomaliile congenitale au importanţă pentru diag nosticul stării actuale a bolii de rinichi. Slmptomele clinice renale. Durerea poate fi prezentă în bolile renale medicale, însă este de regulă de slabă intensitate şi se manifestă ca o simplă jenă situată în lojile renale. — în colica renală însă durerea este paroxistică şi foarte puter nici, bolnavul este agitat, nu-şi găseşte locul, caută poziţie antalgică. Diiicioa ia naştere în loja renală, iradiază în abdomenul inferior pînă la or<|.mole genitale şi fata anterointernă a coapsei. Este însoţită de micţiiini frecvente şi senzaţia unei urini calde. Durerea fiind şocantă poate dnci- la ileus dinamic (oprirea scaunelor), colaps, anurie. Colica renală poţi/c apărea în litiaza renală, cancerul renal, hidroneiroză, anomalii renale, infecţii pielorenale, tuberculoză renală. — Durerea vezicală se localizează în hipogastru şi apare în infla maţii vezicule, litiază, tuberculoză, cancer vezical sau poate fi reflexă (In colica renală). — Usturimea la micţiune se constată în cistite, iar cînd apare la sfli-jilul micţiunii indică o afecţiune a colului vezical. Durerea pe traioclul uretrei (rruii <ilos ca arsuri şi usturimi penibile, o găsim în uretrite bli'noraglce). Tulburări romi/c reprezentate de po/j'ur/e, oligurie, anurie, polakiurl<-, n/clur/e, ilimirlii ctc.

ir

25 0

- Pollurla (diureza peste 2 litri In 24 ore) o putem constata In din beiul /nharat sau col Insipid, în nefritele cronice compensate sau In In cardiacă după administrarea de diuretice. ntguria (scăderea diurezei sub 500 ml în 24 ore) se conslnl« ia nel ele acute, nefroze, insuficienţă renală cronică (în faza tonii i i nolă), şi în boli ce evoluează cu retenţie de sodiu şi apă (nepoţii» cronic ciroze, insuficienţe cardiovasculare). •\nuria este relativă (diureza sub 100 ml), sau absolută (absonlt diurezei). Se produce în unele nefrite, ca şi în insuficienţa renală (iciiln — Polakiuria este definită ca frecvenţa mai mare decît normnlfl «* micţiunilor în 24 de ore. O găsim în infecţii cistopielitice şi colici r» nale. — Nicturia este eliminarea urinei predominant noaptea. Se con s Uită în insuficienţele cardiopulmonare decompensate şi în sclero^eM ren<ilo. — Disuria este dificultatea de a urina, ca în cazul hipertrofie! proi liitei, al calculilor vezicali, al stricturilor uretrale etc. — Tenesmele urinare se manifestă prin senzaţia dureroasă do <i urina, fără eliminare de urină, sau eliminarea numai a cîtorva/ picflliin Se constată în stenozele şi inflamaţiile tractului urinar, precum şl In • idonomul de prostată, litiază urinară etc. — Ischiuria este retenţia de urină care stagnează în vezică şi cnri ! .se datoreşte unor obstacole, ca tumori, hipertrofii ale prostatei, In? lecţii grave, come. — Incontinenţa urinară este emisiunea involuntară de urină. Ha constată în epilepsie la sfîrşitul crizei, în infecţii, intoxicaţii, parallill. insuficienţa sfincterului vezicei urinare, cistorectocel etc. Slmptome clinice generale în bolile de rinichi pot să fie: — nervoase: agitaţie sau apatie, pînă la comă; se constată în HM Iropatiile cu hipertensiune (acute, cronice, scleroze renale, nefropalli de sarcină, coma uremică); — respiratorii: dispnee, respiraţii agonale apar în insuficienţii re milă, evoluînd spre comă uremică; — cardiovasculare: dispnee, edem pulmonar acut, fenomene do In suficientă cardiacă cronică (în nefritele acute sau cronice cu hipcrtmt sume «rterială, scleroze renale hipertensive); — sanguine: anemii, hemoragii; — edeme regionale (la pleoape, retromaleolare, scrotale) sau Killzatc: «masarea, sau hidrotorace, ascită, hidropericard. Explorări paraclinice. Examenul de urină are mare importanţă pell* Ini dl<K|iiosticul bolilor renale. Interesează cantitatea (diureza), (tari»/f / (//ea (n), culoarea, aspectul, mirosul, albumina (A), puroiul (P), ml\fi-. ml (7), iirobiliiKxjcnnl (Ubg), pigmenta biliari (Pg), sedimentul i/r/mii, / > / / • ! / / iirinii, niociilliira, examen;;/ chimic etc.
Aresle d i i l c se î n s c i i i i pe l > u | e | i i n i l de iin<ili/,.i. Cercetarea tutUftif ' l i l e l o i meii[ii M i . i l e < i l i . i l i i h " , . l i ' r v . i i i i i ' i i i i l complet de urinil. Clasic, a «M ....nul Humor < ! < • urlu..........n . l . i < l m < < - K etnie,i A (< H . n u l MilfosalU'llli |, i' icii NnOH) >i / (cu l ' e l i l m , | l •,! l ehilny î l ) , din , - , | . - hine $ă se coiH*

ninlntirla (mai corect protclnurla) este pozitivă. dlurtv/. nln piiiodică a consumului do lirlmln In conlUnto maro).//ur/o.v. i uiiţi (cu roacttv Bhilith) yl I'u (cu alcool Iodul) In o tivi'iiln >i i Impntltrt epldomlcfl. lichide abundente şl In insuficienţa ronnlfl cronlcfl u /i//'"'. (dini 1 — cnutltnton do urlnft pi» /!/ tn cnndllll (I-i Io un regim < nmplot.intiliioqmnin.\ 000 nil).n oslo do l 400 '. Iwucocilnrl) In nofropatil. >)ni/ (qll( o/. <I//(/ IH/O uşomă sau «cconlutitil. tn |ifi| u|oţ|Uu MU ponto observa: pttllnrlu (dluroză pcmtu 2000 nil dUiboiul y. Intani po« nil liiiKlnni petens (se dozează cu reactivul lisbnch). In poto. ţim înllcl. cu cortlcolzl (este necesar control In (Impui Irntti'itlllnr>u< -îmi poate creste In stări febrile. a) densitate marc cu polhirle gftslni In diabetul !•• •i i/i'/i. •ului patologic ponta ovldonţln mlcroNcoplc: nn/iif/e. rmi/r/o relativa unu i dovlno roşintlctl Iu hcînnliuld mncroscoplcfl. dupA tidli dinonti (plran)» cn /. ni In unelo inforlll. oxprl-' i in ll l medicalei Infecţii pielorenulo. c/^ndrur/o (cilindri lilnllnl. un i . Icloro niocctnlco. tuberculo/ă ronnlrt »nu nnli'. dlsprotelnemil etc. ' iiilnn NO modifică naltei.iur/a (D cuprinsă înlro loi'. M//HSII/ ponte fi fetid. leuf!or. InsuflclonţM ronalo cronic» compun* l. i In ridică prezenţa puroiului indică inforţll alo căilor urlnnrx. c/ii/jrrc/.urki) este prezent In urină In dinbnlnl /nlînrnl. Ulmi toart» menţii blllnrl slnt pozitivi In hepatite. uniţi. / • / / ponto (l alcalin ca tn unde liUir/r (pll-ul vnrln/fl şl cu roy|. \« pro/enlrt In niln nro NuinnlflcaţU< < ) • * < • & ('%./e.i si .v//d/c mare cu oliguric găsim în nofrildo acului c) do/11/-i l 001 l 003) cu poliurlc găsim în diabetul insipid. foNlnll) .-. Icttr» mtcn» i | )/ hlptoaaă prin plurio (P+) suu clnd conţină fosftiţl.l şl 1 0 1 1 ) o găsim tn onli ' Itostenurla (D cuprinsă înlro l 010 şl 1011) o găsim !• n niiU'i subJzosfenuriu (D sub l 010) o găsim In plwlon»-«. hopfitllo. l'/oNtonurla poate evolua cu poliurio (scloroznlti rcnnlw •| «(iu ollgurie (sclerozele renale decompensate). rticollnrea se va face după o prealabilă loalotă NOU prin cn< i|ll Npcclale) deoarece secreţiile vagiruilo pot Inlluontn rn/uli pninlul eite prezent se face uroniltur.i ni cum. grâilmit dupfl tintament cu albnstrn do metil. im.inilnnm i i i i n a pionhpfll \« ml pot t|flnl Tr/c/io/niM^ri v(i(///i(i/l. sltllit nplltillolw doHClliii'i i l i i .ahamt şl Insipid. Un H.cro« /ic«grd In hopntlto. ' "'iir/n (cirlntalo do oxalnţl. mitltti «nu l« l.

originea sa este colul vezical. Urocultura şi baciloscopia. — Din urină se mal poate determina: azotul. pînă la ora 8 ingerS 1. . i . apoi. •-« n a . edeme. iar dacă hematuria apare în paharul al treiI I M (urina de la sfîrşitul mictiunii). Din urina recoltată în condiţii stei i l r s»« face urocultură cu antibiogramă. n i dr (l(>iiutriţie grave. Cercetarea densităţii: se face din urina spontană. insuficienţă cardiacă şi liipvrtcnsiune arterială. minerale (doruri. Inr prin cnlcule se stabileşte coeficientul. Prezenta hematuriei hi începutul mictiunii (în primul pahar) arată provenienţa uretrală sau prosliitică.trebuie căutată în cazurile In care zahărul aste pre-. Normnl osto de 70—120 ml/minut. . n i rinichi. baciloscopie (bacii Koch în mina). provine din uretere . Tehnica: la ora 7 bolnavul urinează. Se compară creatinina din sînge şl iiiinfl. şunca). în paharul al doilea (urina de la mijlocul mictiunii) semnifică nleciiirea corpului vezical.la ora 8 1/2 se ircoltcny. spre exem plu).Clcarance-ul rreatlninlc. fosfaţi). dar şi In disgravidio. metaboliţi (ai serotoninei. In condiţii normale. comă diabetică. de fiecare dată în alt borcan. în practică se foloseşte c7earance-ul creatininic. aceasta este pozitiva in diabetul . sau prin probe de efort (proba de dilutie şi concentraţie). Interpretare: D sub l 025 indică semne de insuficienţă renală (nefrită cronică).5 litri de ceai. . Scăderea sub 70 arată o insufii lontft ronnlfl uşoară. creatina. insuficienţă renală avansată. Proba se execută ţinînd seama de: respectarea repausului şi a dietei complete. Dacă lii'uiiituria este uniformă în toate cele trei pahare. — Proba de dilutie şi concentraţie se face după tehnica următoare: — Proba de dilutie: la ora 7 1 / 2 bolnavul urinează. la dejun şl seara se administrează bolnavului un regim sec (pîine prăjită. hormoni (de exemplu: 17-cetosteroizi). inoculare la cobai. bolnavul urinează din jumătate în jumătate de oră. iar restul în următoarele 2 ore. Iar la ora 10 se recoltează urina. i h . Se pot folosi 9! Niih. în primele două ore. însâmîntări pentru evidenţierea bacilului Koch. Urina se recoltează la orele 16—20—24—4—8. — Proba de concentraţie se face în continuarea celei de dilutie. La fiecare emisie se notează cantitatea şi den sitatea urinii. de fiecare dată. debarasînd-o de o substanţă oarecare în unitatea de timp (l mii i i i l ) .. Proba celor trei pahare se face pentru stabilirea locului de unde IHOVMIC hematuria. substanţe toxice (necesare uneori şi în exa minări medico-legale).'fiit 1n ni i ml (corpi cetonici In urină). se elimină cel puţin jumătate din lichidul ingerat (750 ml). Densitatea variază între I 001 şi l 003. carne. i i .!! «Inqo. Se folosesc trei pahare conice. Proba nu se poate efectua dacă bolnavul prezintă fi/o/enu'e. Clcarance-ul exprimă coeficientul de epurare a plasmei de către linlchi. ou. inr sub 30 o insuficientă renală gravă. . vitamine.stnnţo cnro se injectează (creatinina exogenă). brînză. Pb. Nu are semnificaţie sigură. i l complicat cu acidoză. din urina recolUilă din micţiuni separate. Ca şi la proba de dilutie se determină cantitatea şi D. De la 8 1/2 pînă la 12. calciu. în borcan separat.

cancerului sau lltin/.\ i . •x/rn/<-/. rezolfate/e. e do nlnr-' Btfl.lnl <> p n > l > .'/c.. . (Tc. i • .>ui<ilfl duca a-au I n i ' (lulele prlvltotiro la anatomia.i/. — Nefropatiile medlco-chlrurglcale se explorează prin: cisl<> < »\ni\ •foinocistoscopie.! > > < i ' i i n u pt r: o b a t r e b u i a e x ein uct n rt u ii<i n\ < < . Vnlorile li/ioloţ|l< <• nliH sînt de 0. Clstoscopia este metoda de cercetare a vezicii urinare ru n piloni l flaloscopului pentru diagnosticul polipilor. Nofiunile de semiologie şi de explorări renale trebuie să //e b/ne iniinsc. In ilocţiunile renale. după administrarea unei substanţe de contrast (pe ba/1 (le Iod).i() nuj'/îi i " « i •<imiw (le . i m .5 — l mg%. Cromocistoscopla este efectuarea cistoscopiei după injectarea unui llil»st*inte colorate.utc de cadrele medii. • A/olcnild (azotul neprotnlc): K-prc/. deshidriitări pun viiisaluri. Arterlografia renală se efectuează pentru diagnosticul etiologic dl mim hipertensiuni arteriale..-. SINDROAMELE RENALE Cunoaşterea patologiei renulo va fi mult u. i lnn< | la iciml/i huliri" 1 .i. Iar Intro 40 ţii r>0 ni(|% " i h i m d" .<//e ca: hemoragii. care dacă nu sînt făcute coreof.1 .irdiace cu oligurii. ! < • In junii l'lfrH 'i •!() mg%.3. pentru că ele efectuează pregătirea bolnavului şi recoltări de urină sau sînge. Urografia reprezintă o metodă radiologică de explorare a apnra* l u l i i l ronal. fiziologia. urmărindu-se eliminarea lor şi orientîndu-no nsupr» unor funcţii renale.. diiiico. UtNiilh h n^a renală. Poate fi descendentă (cînd se administrează intravenos) snu «»• epwlontă (cînd se administrează pe cale uretrovezicală). \ \ \ i c a ă n i» iii'tn i< ii'im ld lp rcicrlie.cl v llcll urinare. . clinica şl explorarăţi i<-n şl iIncA so va roţlne ca bolile renalo evoluează cu unul nau mal nm cilii iiiiiifitotirolo nlndroaniu: — tlndrnmut urinari QA. Azotcmii crescute pul li </r/. Sclntlgrafia renală se face cu ajutorul unor substanţe radioactivi 1 l'uncţia-biopsie renală dă relaţii fidele dacă se extrage ţesut din /mm patologice. livdluarea funcţiei tubului nefronulul se face printr-0 scrlo de i > x de fineţe: evaluarea echilibrului acidobazic. o «zotemio pcsN .. explorări radiologice (urografie). 6. a indicelui de depuraţie al PAH (acidul paraamimililpn rit') otc.itininemla este o probă foarte sensibilei. 1 pi'iitru aprecierea luncţlnl ii'iidli i mul. i i . izotopico ol' .m/n<i/>.i. măsurarou fluxului »niii|uln renal. Ele cresc încă din iuzelc incipienţi' nl«fei renale.

precum şi printr-o serie de semne clinice şi paraolinieo cunoscute sub numele de insuficienţă renală. — sindromul hldropigvn (sau sindromul edemului). „albastru" şi este situat în părţile declive. Consecinţa hiperten siunii arteriale (în afara encefalopatiei hipertensive menţionate) este şi sindromul retinian. INSUFICIENTA RENALA Alterarea funcţiei renale atrage imposibilitatea epurării organismului do substanţele toxice şi nefolositoare. care este ckmolic. iar consecutiv apa. sau b) complicaţii în unele nefrite cronice ca insufi cienţa cardiacă cronică şi sindromul coronarian. organe genitale externe. encefalopatia hipertensivă. creşte TAR (normală este 1/2 din TA minimă a arte rei umerale). hemoragiile cerebrale (în nefrite acute cu evoluţie gravă). spre deosebire de cel cardiac. 264 . In nefropatii este reţinut soţi iul. edemul pulmonar acut. ci prin cîntărire şi făcînd bilanţul hidric (adică urmă ri ndu-se cît ingerează şi cît elimină bolnavul). pleură.— llndtomul cardiovascular şl cerebroretinian-. Este situat în regiunile cu ţesut celular lax: pleope. a hcmaturieî (macro. hemoragii retiniene. în infecţii urinare găsim piurie sau leucociturie. a cilindruriei (în ni'liilolc! modicale). Reamintim că retenţia de sodiu şi apă poate duce la edeme generalizate. Edemul renal oslo alb.Sindromul urinar grupează elemente patologice descoperite la c•\iiiniiuiroa urinii: felul diurezei (oligurie. peritoneu).4. cu consecinţele posibile ale hiperten siunii: a) accidente acute. — sindromul funcţional (insuficienţa renală). a creatiulnomioi poşte 2 mg%. urmare a creşterii tonusului arteriolar (creşte în special tensiunea minimă). după cum pot apare modificări ale vaselor retiniene. De aceea. edem papilar. prezenta i'ioleituirici. nefrita de sarcină. . cu tulburări de vedere ce pot merge pînă la orbire. elastic. retromaleolar.mlific<iroa clementelor figurate din urină se face cu proba Addis. exsiuluto. edemul cerebral poate duce la moarte. în bolile renale cercetăm curent linului de ochi. moale. Retenţia hidrică pînă la 5 l nu se decelează loldonuna clinic. Ede mul cerebral poate declanşa crize eclamptice în nefritele grave cu («dom. ca dispnee cardiacă. 6. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian constă din hiperten siune arterială sistemică. care necesită o descriere mai amănunţită. poliurie). < . — Sindromul funcţional cunoscut şi sub numele de sindrom azotemlc so caracterizează prin creşterea azotemiei peste 50 mg%. deoarece ea este expresia deficienţei functlonnlo o oricărei afecţiuni renale avansate. peri((onitcil etc. alteori scade raportul albumine-globuline (A/G) contribuind la apariţia edemului la pleoape. ducînd la „autointoxicaţle". — Sindromul hidropigen sau al edemului. anurie. cu revărsate în seroase (pericard.sau microscopică). ndlcft In Insufk'ionţâ romiI<1. Prin compresiunea bul bului rahidian.

)< i • < ni left şl m oarte. mecan/. rheopirin.'. . plumb. d< < iu<|o nstfol: . Etlologle. Cu cît ischemia se prelungeşte mal mult.v<c. vărsături bilioase îndelungate.vu//r/i*/t/e/ ii'ixile acute est<. chirurgicale.n so clton^fl ţi cn-/. acţionînd pe mai multe căi.'!•(} /lIc ollqonniirU». alindor... arsen. — INSUFICIENTA RH4ALA ACUTA Survine ca urmare a acţiunii unor boli renale sau extrarenala amt< • i re. arme do foc. infecţii cu spirocheta icterohemorogl'• • > . i i . i ţ i i duodenale. p l r .oligoanuria.n n i .v/x-c/o/ i / i porfiunea lui distală. reversibilă. cu t i l l t le/iunile devin mai ireversibile (evident că intervin şi alţi fnrlnrl: nlslnmul nervos. toxiinfecţii alimentare. în final. e) Stări de şoc. f/orou menţinut neraţional.). In m area m ajoritate a cazurilor. fosfor.. c) Tulburări hidroelectrolitice reali/aţe prin: vărsSturl :•< 'llmr< dnshidratante (holeră.url cu l 200 m M "„. traumatisme grave (striviri). pielonofrltfi. postabortum.i. v/ndec<i/»//dMin|OIII H KI i nourilor sub acţiunea terapiei adecvate) — tn a u ltc le n ţa r e n a la c r o Iricv e r s ib ila . b) Stări intecţioase şi infccţios-alergice: scarlatlnH. I | ) I | I K M diuir/ci. deoarece. d<n depinde de o sorit» de fnrlorl rt\\ dcvorilnlcn lioln n. . i l i i i r i p n . hemoragii (obstetricele.. trebuie cunoscute. boala Addison etc. stafilococii. le putem enunţa altfel: n) Glomerulonefritele acute şi nefropatiilc acute tubularc. sulld nildo. dar f<>ea ce atrage atenţi. l'lvolu|i i l. I'<«1>M lilllodsci hemoglobinurică. Evoluţia osl«' « I c oliicci scver. bismut. hemoragii digestiv.In su ficienta ren ală ie clailflcă In i Inauilclenţâ renală acută. Iod. septicemii.. roma illnbotică. I . d) Intoxicaţii accidentale şi şocuri alergice: cu mercur Sfln proptiinto de mercur.u<• poate creşte pînd la 500 n i ( | % (d. c e d in e < > n \t\ n » n e a. mcdlrrtln). salvăm viaţa bolnavului. 4 /n(/% fi /i/pcrn/o/em/a c. 10—14 /Ilo H < : . incluzind în judecarea împrejurării clinicii no//nw?a (le inuximă urgenţă in care primul ajutor constă In prevenirea sau coni/ja<**rea colapsului instalat. rondiţimuitA do bonln f|»« ncrntodre.. r . i p . i dlofinostlcnlnl ţi ni/lsuillc de tratmnnnt. desprindem că uncii' upm In nutl WM//O grupe..(> (K) de /Ho da .. i i i ' . exicoza. '/oc operator şi postoperator. prin prevenirea lor. Analizind gruparea acestor cauze. creşterea crwitininnnii'l pe. aur. stenoze pilorlce. irgapirin. Sintetizînd aceste cauze. . Simptomatologia generală este polimorfei. ciuperci. i i ( \ pici "i d . . dar elementul comun rfimtno Iscli"î n l n renală). Pentru personalul medico-sanitar este important d(> reţinut urmftlonrele: orice cauză care duce spre colaps poate declanşa o innullclcntă /«•nn/rt (icută..v/di// pr/nc/pti/ M' poate rezuma astfel: se produce o ischemie renală ni coiispciulii m\ lult)iir<irea profundă a irigaţiei şi oxigenării ţesuturilor funciţlonnlo n1unic ce duce la leziuni degenerative ale epiteliului tubnlar.. In . toxinele. sau prin vinci»• ii'ea lor.i asnpm iiisdilnrll //i.

a • 1 1 -sterii azotemiei apar simptome variate. plumb.deo rezistentă la tnitamont.irnxistlcă. ie combate colapsul. Se indicfl • iceste masuri „eroice" după 2 — 3 zile de anurie (în care timp nu s-n i ouşit reluarea diurezei. Simptonif cardiace: hipertensiune arterială (neobligatorie. Se tratează eventuala iniocţie sau altei cmmi deieirnl nnntfl. combaterea hipertensiunii. plegomazin) sau tratamentul eclampsiei (ca în nefropatitt do sarcină). metodele d» dializă (peritoneală sau intestinală) şi rinichiul artificial. i l c " i Cliryno-Stokes sau cu o caracteristică specială: parcă ar fi • i' "i i" lii l unui ferăstrău („respiraţia în ferăstrău" — I. canoslo expresia acumulării substanţelor nefolositoare şi endotoxice în orf|(inism. Trebuie reţinut că insuficienţele renale acute sînt de cele mal multe ori reversibile dacă se reuşeşte să se depăşească perioada de anurle (ce durează 6 — 10 zile) după care rinichiul îşi poate relua funcţiile sale. apoi hiperazotemia.digestive: anorexie. healO* c nţ|ll (ini'ii'iifl. ciuperci). vărsături. Simptomatologia clinică este expresia unei profunde autointoxicatll.i").i . Treptat apare azotemia. De reţinut că fa/a di« reluare a dlurezel hipostenurice nu semnifică trecerea peste pericol. — Tegumentele şi mucoasele prezintă o paloare teroasă şi un . fapt pentru care este necesară o supraveghere medicală foarte atentrt tn condiţii de spital bine utilat şi asistentă medicală calificată. torpoare. Avem la dispoziţie în acest scop oxanguinotransfuzia (ce necesită însă 7 — 8 litri sînge). • .. se elimina sau se neutralizează toxicul (mercur. /. Dacă apar convulsii: emisie de sînge.p.< ! < • < • .Siin/)tomc respiratorii: miros amoniacal caracteristic.nni>i»ni<. De aceea se va lupta prin toate mijloacele pentru dezintoxica r ou organismului în acest interval. diaree. greţuri.i .p n i . ni/. in'tiiatemoză). edem pulmonar). a hipertensiunii arteriale. INSUFICIENTA RENALA CRONICA Insuficienta renală cronică constituie răsunetul funcţional al orirfi roi nefropatii cronice care în faza avansată se caracterizează prin i?" stenurio cu oligoanurie (confirmînd incapacitatea secretorie şi excn torie a rinichiului). respirat'" . {>')< 186 . largactll (clordelazin. tn lu in'|i«. i i < > duce progresiv la coma uremică şi la moarte. i i | n i i .S'//)t/>/"m nervoase: (vl. scăderea azotemiei şi a creatininemiei cu cele lalte mijloace terapeutice care vizează boala de bază). . i ) . Molnnvul <ne prurit.tratarea anemiei prin transfuzii mici izogrup. arsen. aur.r. — . Nu este permln •>a Inttrziem cu indicarea lor. . — • :'. i > i i ( |lih r.. bismut. creşte creatininemia peste 3 mg%. chlnuItotjMl H|lt«tl(t pNlhouiMiorU. posibilă instalarea insuficientei acute ventriculari stingi ( d i ' . Pe fondul izostenuriei — oligoanuriei. Hatiegami).Tratament. itărl clrlimnte sau somnolent*!.frecături pericardiace (în uremie poate apărea perl» Kiidit.pert pudrat (din cauza cristalelor de uree care precipită pe piele). Tratamentul se completează individual cu: antibiotice pentru combaterea infecţiilor.

i şl 0 nml<|dnlllfl cronlrfl. mni|)luiniil(iloqlc dcoschlin tr«l «tnpo (Nlmllara cu cel» din rniinii' mul).1 y/lUiliricU>li' i rnlorlc.. Puiului • IM» ni Nln-pi. i • ! '• '!'• i i .1. 'mirt lnţ|rl|i" . «Hb«» idnu (nnll<i'Mio)....9. n ilvfll».).. n cavllAtll hucnln.. npur h*nn<>r<i(|ll nilnnnto.1... i u i i i i . n o pciln/. i < 'i"irui/ln. ..r . ijlion iioliMv Hor cu Insulltlonţă renalii cronici tiolmln N A llw l i ' i l i i n v l l n Milo Hfl fio lumiţlmiţl tn coiulltl! du Iqlunn părui)-l IMIIHV .. Ixinhi l u î n d n. i I M .ll ( l i ' luclldlltl 6.ilinc.. I | . lupii. l>ii/.1 «'iipiLii-oln (jlomorulart. M i. i i^H-niolitlc din qmpa A tip 12.. 1). IM [ic ( ! < • I M I I I K|r.i | n l i i o mi(//nrt xan n Itirlnţiltfl (K'iilft i '-In | M .iiutd. | I T < . î l . GLOMERULONEFRITA ACUTA 1 m i>ll(ipntoi|i>ii..Im i'lectrolilii i. •ni mid/ Mincnfos.t»l« wliit nmy.iiilloci'. ' Uniuni iilnui'li i l . Se vor romhato qrf'lm i i « > . i h l l i ' / ' ' I/.. d i l l l r l c i i l . NEFROPATII MEDICALE GLOMERULARE «.. vflrsftturll» cu tari I şi i i .1 t»..5.In hldi. ...nnă SO V«n l . u l i u mlsl l ..1.. formtndu > n i p | . nori moi i' iată nu va fi coMili..1.. K..i l u l l x i . IV prezentăm sinoptic clasificarea prlndpnlnlor l i n i i 'i Iu renaln pot fi grupate — In funcţie de localizare $1 de felul iHitnmont — In medicale... (I tl ii illr.. i i ' i l t i r o l o r qlnmcnilnm. dar mat .. tivind drtpt cauzfl do mlfl strrptororul l > ...M .1.. in o Inflniiiaţle a r . «U » •linptom ele ce le însoţesc şi de deficitul funcţional pi <'nn> irihwlul n i .. neuroleptlco (cloiiioiazln. uf.1 toyiiiiii'iitulnr. i'xniiii'iiul l>. i i ....st<* o moddlli ... c«rp.i l n i conllii I u l nntlqon-niitlrorp.ndidcâ SO VIU . chirurgicale şl mixte.5.itiil Umili roma uremiei cu mrontiimpfi rnupIrnlUi) inimii in pi<i|ltfl..... n buxHni.. I n l ... u n n ''! i înlsinulul.9. i M< nlft) mo o i't|np(itoţ|ono/fl * ri/i«i(//i'(1. .... î i ' '.. NEFROPATII MEDICALE 6. | . ... Dolllo r«nalw •i pot fi i laslflcate tn funcţie de interesarea predllortlcfl n no 6.ilunată (2 000—2 500 ml) şl hlp"prot«lr« («.lo(|lc nopiinliid In ovldcnţft qarnienl pti •Mii In nivelul i Inii hliihn. (^1.(Nu. S I ..1. BOLILE APARATULUI RENAL (.

infectioase sau mecanice asupra tubului nefronal. tromnlcoliir. — Sindromul edemului (retenţie salină şi apă): frecvent la pleoape. •— descendente (hematogene) cu 2 forme — ascendente (pielonefrite) ( b.<i de început. itînd fi unul. cilindrurie. mai rar toate.ioloqlco s«u cliicir creşte uşor. li) etapa postanginoasă. glomorulare — difuze — glumerulonefrite — parcelare (nefrite în focar) — scleroze renale primare — evoluează în cadrul hipertensiunilor arteriale sau aterosclerozelor. l. scrot. C) mied parte l . Unii tiutori admit o evoluţie m<ii lungă. cu simptomele cunoscute (dureri în gît. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian. — Sindromul funcţional (hiperazotemie). proteinurie. sindromul nefrotic — pur (nefroza genuină) — impur (secundar) Nefropatii chirurgicale şi mixte: — traumatismele aparatului urogenital. cu predominantă tubulară (acute) d. Clearance-ul rămîne la lori n/. tumorile rinichiului şi ale căilor urinare (benigne sau maligne).ilolor l>«ll rcn. Evoluthi.idronefroza.Tabelul IV piliu Ip. sfmjie. hemarie microscopicii. vasculare (nefroscleroze) c. lislopielitele. c) etapa glomeruloneîritei acute difuze în care apar simptome pe ro Io grupam în sindroamele renale cunoscute. — Sindromul urinar: oligo.ilo In luncţlo de localizarea predominanţi Iniliinll noIroMiiliil ţi a modulul do tratament medical. tuberculoza renală. Nefropntll medicale: a. anomaliile congenitale ale aparatului renal. densitatea urinii normală u crescuţii (tubul neafectat concentrează urina). Intorstitiale acute cronice subacute subcroni ce /acută \ cronică •. In evoluţia bolii nu este obligatorie prezenţa tuturor sindroamelor. astenie şi transpiraţii. două. chirurgical ţi mixt (medical şi chirurgical) . >lM(ivul puţind prezenta paloare. febră). labii sau anasarcă. boala se vindecă do regulă în t'fl fl »/i|»lrnnIiii.sau anurie. TnitolS Iu fn/. trei. — scleroze renale secundare (reprezintă faza finală a oricăror nefropatii cronice evolutive) Urmarea unor agresiuni toxice.-litiaza renală. în care starea generală se ameliorează. ii) etapa anginei tonsilare.

sulfat de MO mlmlnistrot \. i i i . iiuiry1ii(l fipin niemle.M ( U ren. regimul trebuie să fie absolut timp de l—3 zile. Repausul In pat oiţe u i i ' .5 g diuretină) sub supraveghere medicală.i liipei t< nsiunii intracraniene prin regim absolut..A spre nolrlt/l cronica. timp <|n clteva săptămîni. iar tensiunea artollnlft aste sub 16. — Dieta se adaptează individualizat.v. azotul este în limite fiziologice. Iu cn< < .lioltmvl si) pot vimlucn iflmlnlnd ni un „ilofuct" rnrm lorl/nt pi in . repausul Ifl pat. Uneori 86 Indică omlsla de 8liM|" |l puncţld loinbdi. i l u r l e unu pintelmnle (IhrrutA m (ipnie înnl ni»» In eluilml.i •— In i n s u l u i . S« tfntt'o/u co in p lictitiilo cardiace. i hipertensivă şi tn edemul cerebral se urmăreai" «nmhntore. npnl Iu M'/<1 tonală. tu şi aplicarea tratamentului. pentru diagnostic şi pentru urmărirea iliiţicn. de pregătirea şi recoltarea probelor biologice poni explorări complementare.||n.'l—7 zilt». hemlsucduni «In liIdrnrorli/nM. ntft fazele ovolutivo dlo (iloiuiMiiloncIrilclor. 7.m !n clismâ. Insuficientă renală tfi urem/e ce duce. Dacă nu există o /nsu//c/en/d fi»/i(i/d.i . Drtcft nu sînt edeme. novocdiiiă 1% i. Repausul ameliorează circulaţia renală şi cruţă rinichiul d« i tu l său specific impus de activitatea cotidiană. :. In /num/r.v. îngrijiri: Personalul de îngrijire asigură liniştea. se poate face şocul cu apă (administrîndu-so 1.5 l Ctai In <'nre se poate adăuga 0.o p er ito n ea lă sa u r in ich iu l m ii* dă . Fig.. d P. nllele nesul |ii I I I N O In Iluip tii'tratato so rronlri/eny. d o iIn n m in < im v e :.\. ilupft care se administrează regim hipo. apoi în cură cronică. glucoza hlpertonlcă i..fl a bolnavului. I t i i n l u i« ovoluon/rt rupld. Complicaţiile sînt cele menţionate la sindromul cardiovascular şi «Mmliomul hidropigen. puttndu-se da n cniift cu suc de fructe.e n p licla ll/.iln (iculfl adm inistrează glucoza hlpertonă so i. o l i i l necesar pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor. — Tratamentul medicamentos. Se pot administra vitaminele E.A !>l ev<>lue<r/. Fazele evolutive ale glomerulonefritelor.V . Se poate începe şi cu regim sec . Se combate infecţia streptococ! r ă prin mlininistrarc zilnică de penicilină (l—3 milioane Uf minimum 10 '/.sau desodat şi hipoproteic. i i o p . Se îngrijeşte de supraveghere ptrmnil.

b) perioada compensata-. i'voliitlu depinde do pnrticularităţile imunoalergice ale organismului. Reţinem însă că fiecare acutizare grăbeşte tre<<•!<•. dar ceea ce este caracteristic. repetate. hematuria şi cu deosebire scăderea progresivă (discretă însă) a funcţiei de concentraţie.5. examenul tensiunii arteriale şi examenul urinii). Clinic evolutiv distingem: a) perioada de latenţă. hematuria şi hipostenuria). de foi iu. Forma clinică se stabileşte în funcţie de simptomele clinice cu care l'crinada compensată a nefritei cronice poate prezenta acutizări. normalizată şi fără semne de insuficienţă renală.ipciriliîi simptomelor de nefrită acută.i cronicii. l'<<rlo. manifestîndu-se tendinţa la hipostenurie (D între l 024 şi l 011) cu diureză normală sau poliurică. care poate dura uneori 10 — 20 de ani. Profilaxia constă în tratarea corectă a anginelor şi faringitelor <iciite (control săptămînal timp de 3 săptămîni după trecerea puseului d< ut. hipertensiune arterială). c) perioada decompensată cînd prin scleroza renală secundară se ajunge la insuficienţa renală cronică (vezi figura 7). i spre f<i/(i decompensată. c) forma clinică cu hipertensiune arterială (creînd confuzia cu hi pertensiune arterială esenţială). GLOMERULONEFRITA CRONICA S0 va urmări permanent starea generală. de precocitatea tratamentului. cîncl bolnavul este spre vindecare cu V. cu decelarea alterării funcţiei de concentraţie.il. b) cercetarea funcţiei nmilo. pentru a surprinde eveni nulele agravări sau complicaţii. Pot să 270 . Perioada compensată poate evolua după cum urmează: a) asimptomatic (exceptînd proteinuria. prin examenul clinic al bolnavului.iliirie.iKM regimului do viaţă şi do muncii.iriii decompensată se caracterizează prin semne de insuficienţă fpii. '!'• nqirsIvitdliM streptococului. decelabil prin examinări atente. încît cu greu ne putem da vririM c<1 oslo cronică. diureza ••<• urmăresc zilnic şi se notează grafic în foaia de temperatura. este proteinuria pozitivă.ii-spcct. i < llnk'A.Asanarea focarelor de infecţie se face după 6 — 8 săptămîni. d) forma cu sindrom nefrotic în care domină proteinuria şi even tual hipoproteinemia şi edemele. c) creşterea T. • u . heiii. infecţii streptococice repetate).A. sistemice cu deosebire a diasto-llcci. Simptomatologia poate fi variata. di. 6.1. Diagnosticul se bazează pe: a) antecedente (descoperirea episodului infecţios acut.2. tensiunea arterială.H. actualmente se acordă credit punc-tlcibiopsic renală. b) cu simptome foarte sărace. urmărirea temperaturii şi a n migdalelor.S.1. a cărei evoluţie poate duce la compli caţii cerebrale sau cardiace acute sau cronice. Pulsul. Este consecinţa glomerulonefritei acute nevindecate. proteinurie.

5. Sub acţiunea tratamentului imunosupreslv. GLOMERULONEFRITA SUBACUTA Şl SUBCRONICA Glomerulonefrita subacută ar fi după unii autori o formfi d> < \'olu« ţjrnvrt a nefritei acute. C. GLOMERULONEFRITA IN FOCAR (NEFRITA IN FOCAR) Apnre în cadrul unor infecţii acute (amigdalite acuto.4. Prognosticul grav. 6. tratarea oricărei infecţii) diureticei glucoza citul MP olitjurla şt creşte azotemia. m qone* inlo ulterate cu paloare. în cadrul unei i .il«. astenie. Clinic se caracterizează prin prezenţa sindromului urlimr (hematui IM microscopică.gloiumulnro. Dotu l lift Alterarea stării generale şi sindromul edemului. UIMologlc se caracterizează prin interesarea unor grupe Izolate d« i i H i n i i i do undo şi denumirea de „nefrită parcelară". In funcţie* du pruwjnţn pii«loinlnanţa sindroamelor cu care evoluează.c//unea histopatologică se află la nivelul membranei li.i/. • •iidiicardită lentă.HI A ornvă de nefrită.P.1.voluţia este ceva mai lungă decît în forma precedentă (durează i 5 tini). 271 . Se intrică simptomelo bolii de băii f| durerile în regiunea lombară. Tratamentul este similar cu al glomerulonefritel acute. l sin* ttmimil urinar (proteinuria) şi cel al edemului.înt similare cu cele din glomerulonefrlta difuză şi se datoreail ficţiunii directe a toxinelor bacteriene la care se poate suma şl un mectiiiJHin Imunoalerglc. f.lco mari. livoluează cu toate sindroamele de suferinţă renală. erizipel. înainta de limtnlmun in ii Imiţtil ronolu decompensate. 6. cerebrale. Celelnllo ilniliiuime de suferinţă renală sînt prezente în grade diferite.. se vor trata individualizat complicaţiile cardio» «culme. Glomerulonefrita subcronlcă se aseamănă cu cea subacutA. dlola vn II t |nitln severa In ce prlvosto restrlcţln sftrll. IM (urmele Intimto.1. S-au observat şl bolnavi la care nefropntln a incopul <n o nefrită tn focar şi apoi n continuat ca glomerulonofrltl fll'lllA . Inţjilllrtle sa lac dupd schema enunţata la glonwnilotwltltd ciciiffl vin «vita eforturile pslhofl/. prognosticul de • l n t A s-a ameliorat.1. pneumonie. după cei mai mulţi ar fi de la Inc pui . In hipertensiunile grave se vor ndml.iA rompllcaţll cardiovasculare. s-a ameliorat în ultimii ani. şi adinamie. se va adapta dlwlii imihicţle de sare şi de proteino. proteinurle) şl prin lipsa celor* Inlto sindroame de afectare renală. domini u.nnentul medicamentos va fi Individualizaţi capllnro-troflcti (vi* • i h u ' l i . l i n Iiipotensoare. l'. IMt. rar poate surveni şl în cadrul unor v li D/. Leziunile glomerniuii.3.1. E). > for. mai rar macroscopică.şi cerebrale.5. sinuzită. stafilococii sau pneumococii).O.:. In c-ire BB nilnu(|fl hormoni corticoizi şi substanţe imunosupresive. ducînd la „sufocarea" şi moartea glomerulului.

antibiotice.) în faza (In mnpcnsată a bolii. sfîrin ( îteva luni prin fenomene de insuficientă renală cronică (ure-i '„ni prin complicaţii vasculare cardiace (coronaropatii) sau cere-'. Sindromul cardiovascular (reprezentat de hipertensiunea arterială • . dominate în faza finală de sindromul de insuficienţă ie n . 6.il so disting două faze: ln/.Trai. so efectuează tratamentul bolii de bază în cadrul căreia (ivolueu/a. o lungă perioadă de timp se constată chiar poliurie care trădează etapa compensată a bolii. Leziunile sînt de tip fibros. scăderea poftei de mîncare. paloare. (pimlclJina). în raport cu provenienţa lor considerăm: a) Scleroza renală primitivă (nefroangioscleroza) consecutivă hiI M T tensiunii arteriale sistemice sau a aterosclerozei — în fazele lor avansate — cînd au determinat leziuni fibroase şi la nivelul vaselor b) Scleroza renală secundară care reprezintă un stadiu avansat al unor nefropatii cronice: nefrite cronice.micului trobule efectuat cu deosebită grijă prin: repaus la pat. dar ulterior se produc leziuni de tip degenerativ si la nivelul tubilor.1. Diureza este la început bună.. Id/d (Irconiprnsntfl In care pot fi cuprinse toate marile sindroame iildlnla reiuiM. interesează iniţial vasele glomerulare (arlerioglomerulare). adinamie. r ile . Sindromul edemului nu este obligatoriu. cefalee. Clinica este dominată de alterarea progresivă a stării generale (aslenio. pioleinurie şi hematurie discretă). precum şi dacă evoluează în cadrul hipertensiunii ariei i.n compensată dominată de sindromul urinar (poliurie. Dintre marile sindroame de suferinţă renală.odală (In unele cazuri se reduc şi proteinele).i< < i<l<'nte vasculocerebrale). domină sindromul urinar caracterizat prin izostenurie (l 010—l 011) proteinurie şi hematurie discretă.il n benigne sau ateroscleroze cu evoluţie lentă. nefrite interstiţiale. dacă însă apare în (culmi formelor maligne ale acestor boli. NEFROPATIILE MEDICALE VASCULARE (NEFROSCLEROZE) Sînt stadii avansate ale unor nefropatii sau ale unor boli vasculare generalizate care în final au interesat şi vasele glomerulare. In i|eiMT. nefropatie diabetică etc. Fenomenele de insuficientă renală apar întotdeauna (creşterea azoleniiej şi a creatininemiei. izoste-'•. senzaţie de gură uscată). evoluţia sa este gravă. livoluţia este benignă dacă apare în cadrul unei nefropatii cronice i ii evoluţie lentă. scăderea indicilor de depuratie etc.|. dinţa hi|><>. pentru ca ulterior să apară oliguria şi chiar tendinţa la anurie în faza decompensată a bolii.cu creşterea mai ales a tensiunii diastolice — şi eventual prin fenomene cerebroretiniene) este prezent în marea majoritate a cazurilor. scăderea d i n greutate.5.2.

Noii Intern* . ' . Involuţia este acută.n. infiltraţii b i l i h . Aplicarea procoduillui ( I n dializă. din t'nuză se numesc şi nelropatii acute tabulare.3.) şi lezarea acestora.4. Nu trece In cro• dnto. micuţul este coiHlIlIoimt < l i > sindromul < u < . i i . laza oligo-anurică dominată de oligurie sau chiar anurle şl < l" n. NEFROPATII INTERSTITIAIE u . — faza de reluare a diurezei. ori de cîte ori se cunoosh1 < <ur/. tabloul clinic se agravează. în stări septice (mnl In avortul septic). macliol). pierderi 'H'lnctrolitice etc. c a r * p r o c o iu l p a to lo g ic la . toxemie gravidlcă. NEFROPATII MEDICALE CU PREDOMINANŢA TUBULARA l ral. în stări prelungite de şoc. după administrarea de sulfamide.I M r tf j n n n l I r N C p u n t » p i I n e v !< l« M i l! e r e n N ln d r n n mi eul o r< di en i l A iil l • .o evolutive: /«za iniţială dominată de fenomene dispeptice (greţuri. Intervin simultan sau combinat: -'MH!//a canaliculilor (cu cristale de sulfamide. Ele survin tn variate njurări: homolizele intravasculare în cazul transfuziilor de lingă Mipeitibil.r u lte r io r ia II .n < i | ) ( ) . n t l i i l .5. Clinica este dominată de sindromul urinar cu oligurie pînă la anu-! (• 9! liipoizostenurie sau subizostenurie la reluarea diurezei. iM H< /O I KIiim -in te is titlu ). anab o ll/an • . în boli infecţioase. te lini. în condiţii naturale. I M « evoluen/fl: Nlnt cuprinse în acest grup nefropatiilo la care procesul anatomic ulioce în mod esenţial la nivelul tubilor şi are caracter acut. intoxicaţii cu metale • ! • (ni(>rcur. hemoglobina. R«echlllbra•> lildroolectrolitică şi acidobazică. postoperator. l!<ictorii patogenetici sînt variaţi. i i u i dIn f la in iiio iie . v . durează cîteva zile. persistînd izostenuria. factori rellecşl cart i/tur/. • n i t iH'fropntll di ln«' i • in istromn n-n. M NI . în zdrobirile întinse de ţesuturi. i / i .tl anoxia nefronului şi factori toxici ce determină leziuni toxiasupra epiteliului tubular.<i .i 6. diaree) şi simptomele bolii de bază. r »h 6. cardio ' . dclrilusuri celulare etc. i i i t 'Imlci cu novocaină (excepţie rinichiul tn şo« i. arsuri pe suprniiuirl.i a l e ale nurvltnr i ' i . în condiţiile aplicării tratamentului corespunzător BO i i l e obţine vindecarea completă morfofuncţională. torca profundă a stării generale cu tulburări respiratorii. mioglo* i. Tratament. Etiologic. apoi anabolizante (naposim. adică dacă nu 86 apllcA Irnliiinciitul corespunzător.3. iiri'C 'h ilih nirc hid n > ele< Iro liiUi < n i < .1. S-au deicrlfl I i i i l i i i l<i/.1. "»liom hemoragipar. < m diolonicr. tulburările hiilnii'li'i Irolitice se amplifică şi apare insuficienţa renală. bismut). H ! K *• ). vanăim l. — faza de convalescentă în care starea generală şi funcţia renul a rifac treptat. i i n hipoleiis< > < ire.

n) r/c. polukiurie. Simptomatologia se caracterizeză prin febră. pneumonie. şi are o evoluţie îndelungaţii. micţiuni durerociso. precum şi !n septicemii. loucocituriei. Diagnosticul se face în lumina simptomelor clinice. Mai frecvent <|ilsiin cistopielite sau cistopielonefrite. * 6. prezenţei puroiului.4. In emirul ticeitor nofropatll •• deosebosr donfi forim». frison.itc fi tratată etiologic cu antibiotice. Este mai frecventă la femei. în cadrul nefropatiilor cronice. fiste necesară antibiogramă pentru tratamentul corect cu antiMotlrc. după administrarea prelungită de antinevralgice (în mod parti cular fenacetina) şi după administrarea de sulfamide. cînd infecţia trece şi In Internului nmal. Se manifestă prin dureri în regiunea lombară şi oligurle plnă la anurie. Se contraindicai deci administrarea prelungită de antinevralgice.1. viroze.1. Survine mai frecvent la femei.2.4. la care se adaugă tratamentul pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi eddobazică.5.srr/H/onfd (nefrita luterstlţială propriu-zlsa) şl b) ascendentă (plelonofrlto). Tratamentul este cauzal şi cel al bolii în cadrul căreia apare. de aceea infecţia căilor urinare căutată la toate persoanele (cu deosebire la femei) care pre-semne de nefropatie cronică. Importanta acestei nefrite constă în aceea că po.Cistita singură este rară. 6. apare baclivlnrla.1. la gravide. 274 . tenesme urinare. care se extinde pe mai multe decenii. — O formă particulară de nefrită interstiţială este aşa-numita ne frită endemică sau nefrita balcanică observată şi la noi în Oltenia de sud şi Banat. NEFRITA INTERSTITIALA DESCENDENTA (HEMATOGENA) Are două forme: acută şi cronică. Observaţia clinică îndelunţjnlfi arată că ietiţa care face cistite va face ca adolescentă cistopielită. sensibilitate în hipogastru. — Forma cronică apare în cadrul unor febre eruptive. menstruaţie.vi iii'iioniil. iar ca mamă pielonefrită. — Forma acută apare în scarlatină şi alte febre eruptive. . NEFRITA ASCENDENTA (PIELONEFRITA) Nefrita ascendentă (pielonefrita) este o nefrită interstiţială infla-matorie cauzată de infecţii ascendente cisto-uretero-pielitice. datorită structurii anatomice a aparatului uro-genital. frigul.5. în apariţia cistitei un rol important îl au afecţiunile qinrrologice. reprezentînd aproape 25% din cazuri. dar mai n l i v. — Pielonefrita recunoaşte acelaşi mecanism ca şi cistita. cifra Addis este crescută peste normal. frecvenţa acesteia este deosebit de mare. constipatia sau infecţii ale căilor respirnlorii superioare.

So rnoiiilcsl. iloloqle. Ca leziune comună tuturor formelor este degenerarea epU tpllo lul)ulară. . antiblograma.H. mercur sau plumb. i \ . Sindromul nefrotic z/s „pur". mari. hlponlbumlnurie.iiKjd slmptoiiiolo du c islllrt. impure".inile 9! cronice. Inr In '.. uneori !iii<<imii«iitA. . V.5. septicemii — unele colageneze m. /)/(I<//IM\//VII/ HO l'rtco |)o bn/.. î l " <u unu-ule i i r > l. cunoscut şi sub numele de „ne/roed K ' nnină" sau „ne/roza lipoidicâ" este constituit de: edeme albo.id.. cortlcoteraple fi teiopie imunosupresivă (azatioprină şi alchilanti) cu rozultate bun«. sifilis... i l u . Inlrucll litiaza f>l nnuninlllle i m i l t .. evoluţia este spre vindecare cu tratament corect sau trece In crot i ale. fdome. azotemle. poliurle. se va l n < « 9! uro> i < i..n ' i i ' i isiicA. frlion.5. hlpef» | iomtlroidism etc. i l > 1 <ile cailor urlmiro pot favoriza Infecţia. cord. proteinurie care depăţeştd l In 24 ore şi hipoproteinemie sub 6 g% cu disprotelnoral». i/o. Este necesară ur• •• . intoxicaţii cu săruri de aur. rvoluînd cu subizostenurio. In final Insuficientă renalft.. Tratamentul este cel al bolii de bază In cadrul căreia apare. 6. . i HUI j ramă.i hipertensiunea <irterială (In circa 40% din cazuri). ni(>a corectă a tratamentului dezinfectant urinar după antlblogramfl. i i .a diurezei. pulsului. urograflo)/ M u.. Vormele zise „impure" se manifestă prin: edeme. examen hematologic.d slmplnmelor cllnlco. Leziunile morfologice sînt în funcţie de boala de bază In cadrul c!> r»ln iipar. iar apoi şi în părţile declive.\\ fenom<-m> de m .. alături de simptomele bolii de bn/ă In i '«(Irul cărora apare acest sindrom (glomerulonefritele sub. mai recent Poteseptyl (R). m -. {tulind < iii in | e intoiisItnttKi unul colici. — Forme pariculare de sindrom nefrotic sînt: nefropatia dlabetlcA şt nulropatia gravidică.. i dinopntie i MI .A. l i i p D .'i mitent.n ici i . livoluţia este în funcţie de boala de bază..l^iliul . f»brfl. hlper* .sau subl/nstonurin este un simptom caracteiifUic/ unu-ipi . SINDROMUL NEFROTIC Deosebim sindromul nefrotic zis „pur" şi formele zise . temperaturii.1.ud In raport CU vechimea OCOltula. T.. controlul urinar cronic jni. creatinlnemle.uliciciiţA tenală cronică.u e M. explorări pentru diagnostic (exui' mii urinii. unde boli Infec* (lonse — difterie.'ih. .ilKjne. ilurantoin. Ca parllniliirilate este administrarea unui regim htperprotelc.! pun: proteinurie accentuată..). hematurle ţi o tendinţă de a face infecţii. antibiotice. cifra Addis. protelnurl* 9! hi(lupioleinemie la care se adaugă şi hipertensiunea arterială.iborntor menlioiuite hi clstltă. regim dietetic. Simptom.durere de IntuiiNltate variabilă In l o j i l e mmiie. Inţirljlrl: repaus.. şi dopresibile situate la început în regiunile bogate In ţesut celular i utunat lax. i . examen bacteriologic.S. NEFROPATIA DIABETICA Ap<iK> fu (Mdiul diabetului y.

2. neceiită lini. dar fătul va fi subponderal.Morfologic se prezintă ca o glomeruloscleroză iulercopilară (KinimolslIH-Wilson). hipertensiune arterială. • i in i in l sodic sau fenobarbital injectabil. . dar uneori atinge 20 g % (sindrom nefrotic în cazurile preeclamptice).r. Tratamentul trebuie să fie precoce. naşterea poate fi prematură.K•(>(•«! este necesar controlul săptămînal al gravidei: clinic.isind 400—500 g pe săptămînă în ultimele săptămîni ale sarcinii (de . fără a fi obligatorie prezenţa celor trei simplome. Evoluţie şi prognostic. Simptomatologie.moartea mamei. Postpartum toate fenomenele revin la normal. glucoza hipertonică intravenos..A. cu mortalitate postnatală maro. Edemul . livoluţla este progresivă... IrmiiimliMiio l < i d i v e i . insulina şi mişcare) la caro se ndmigă tratamentul specific al eventualelor complicaţii.il) de urgenţa. Poate favoriza «•dciiiul cerebral şi hemoragii cerebrale.iO g apă în clismă sau intravenos. 6. tn li. cîntărire). Tratamentul este cel al diabetului: se urmăreşte reechilibrarea Inii i-qului metabolism (prin dieta hipoglucidă. Ducă apar crize eclamptice se va administra sulfat de magneziu . fi dusă la termen. de aceea boala trebuie surprlnaă de timpuriu prin practicarea corectă a controlului periodic al gravidelor in termen la dispensar (controlul clinic. fiind suficient unul pentru a confirma diagnosticul. Boala se caracterizează prin triada: proteinurie.. n) Proteinuria poate fi de 2—3 g%.A. iar în formele mai grave repaus la pat. <) Hipertensiunea arterială se întîlneşte frecvent. mai rar poate să treacă în cronicitate. cauzată — se pare — de tulburări hormonale şi toxice cu punct de plecare în placentă.ni u i(>l"i|ii. — în formele fără hipertensiune.'(chlrurgir. Se va pn'scrie regim desodat.isistenţa chirurgului. hemoragie cerebrală.5. ln'iu'l'icitr/d şi d<.ilnmont. dar numai sub controlul medical. NEFROPATIA DE SARCINA Apare în partea a doua a sarcinii.. dep. \n formele cu hipertensiune. i'drmo... a mamei şi fătului prin edem cerebral cu crize cclamptice. insuficienţă renală acută...oricil cu hipertensiune beneficiază de tratament cu diuretice şi antilupi'i tcnsive. b) Edemele se pot manifesta prin creşterea ponderală anormală. edem pulmonar. şi cînIiii in1). sarcina poate.'Hl/1'. <• niveluri alo aparatului renal. NEFROPATII CHIRURGICALE Şl MIXTE In acost c i i p i l n l sînt încadrate afecţiuni variate şi numeroase c«e. T. T.

. i . DiagnostlsUibileşte pe baza simptomelor clinice şi explorărilor paracllnlce • nnturie. cauzatoare de colici renale.iiu porsonale (tuberculoză In i i i m i l i o .i.slU.iră.icnalo.. scintigramă etc.-jiunl.1 i o n i dc/infectante urinare şi respectiv antibiotice după «intibiocjniiim. duce la insuficienţă renală prin distriujurea •••lilnlui.i . TUBERCULOZA RENALA 'I'ubcrculoza renală este infecţia cu bacii Koch cantomilrt In nivelul l i n i i l i l n l u i . Diagnosticul « IP face prin metode paraclinice. infecţii sau uneori h/per» uic cu consecinţele ei... rorrotoron • locul. plurlc).'ul du COilItudlnc ne flOf i M . urografie.. Favorizează infecţiile. simptom» dt «)|)nln. •J77 . hidroi coHM'-nitnl. '1'rutamentul este chirurgical: medical se tratează infocţia uriiini. l >i. Cistopielitele secundare anomaliilor sau l| B*c/ r v nule sînt adesea manifestările care ne ajută să depistăm cau-m fnvnri/untă apariţiei lor prin examinări complementare. CANCERUL RENAL Şl VEZICAL f'nnccrul renal şi vezical poate antrena colici şi infecţii. ' Iuii(|i1 diirnlA ( p r n i i ' i i i m ic.niiom. cară DU Li 1 1 aldincnlnl obi. m<%iţ)tnd ptnfl In colici ?•• '/ s i n i l i o i i i i i l dc iinprcqiHitic l > . i l c i M l i :. lubci cu lo/d imală... baclliiini Koch in UIUM . K M.ilil rom|»nUnl<' n\c< (t|)Ar<itulul romii (joncţlunaA p i i ' l vlclo.< I \// V' M/ sn face prin examen clinic. . Inoculare la cobai şl urografie.). r l i i n I i i polIchlNllc. ilnlclil nctopic. IIHICIK ilurlc.c'ază • > I H dlldtatia calicelor şi a bazinetului. Cri mai frecvent este.!(•• îl i.. tubcrmlo/d <|«nl« i «fin pnliiKiM. durori în l n j i l < . sul>lci>rilltAti. uiotcr strlcturtit otc. l l l l d / i l M'lldhl. Se caracteri/. ANOMALIILE APARATULUI RENAL Anomaliile sînt dezvoltări anormale ale diverselor segmente ale irnlului renal. Progresiv. M »' POLIPII VEZICALI Polipii vezicali sînt consideraţi stări precanceroase.)/ iun. rinichi dublu.o dace* " urografie.M|iio.î l . Diagnosticul precis se face prin cistoscopie şi examen hlstoHIDRONEFROZA llldronefroza poate fi congenitală sau cîştigată.irfi). bcimiiic sau nuillynr la nivelul rinichiului s<ni vozlcll | n îl 11 îl V i ••/. o tuberculoză secundarii (ccli-l pul/)/</(/. atrăgînd atenţia hematurla macrol»lră.. Uneori determină dureri paroxistice (colici renale).

pll-urin<n l . iradierea. După natura calculilor putem găsi (prin analiză chimică şi . Calculii mari din bazinet. — litiază oxalică (formată din oxalaţi de calciu. precedate de purgaţie.ivd. Boala survine la orice vîrstă şi este destul de frecvent. Calculii mici.n l. Malformaţiile congenitale (prin spasme supr-i.mm io\. i p o i t exiicjeuil do calciu minări urinare de oxalaţi.i. precipită în mediu acid. pe plan fune|lnn(| realizîndu-se o insuficienţă renală acută.i i la bărbaţi. n d . oligoanurie.calcnll („PM-IIP" i boj Inie). adsorbant» (jd/elor: cărbune animal). Eliminarea calculilor (mai ales după colii prelungite) şi analiza lor chimică. imiţi. uşurează diagnosticul. . a punctelor paraombilicale.i/.c.ni ii ini ţl l'aelin dispoziţia ereditara..11 Io i nrltuii' Hln prin precipitarea unoi .i e. metabolism viciat al unor mincndc. — După mărimea calculilor deosebim mai multe forme clinti cristalurie denumită „nisip urinar'...i lnn<|ul c . infecţii urinare etc. vizibili IM inii f( scop ca şi cristale în formă de „plic")... c) cristalelor. i In mod normal se dl/olv. alcalină. d) radio(|inf|(| renale simple pentru calculii radioopaci sau urografiei cu subsidii! rddioopacă (necesită pregătirea prealabilă prin regim antifermentesclhf clisme pentru evacuarea gazelor. stază.i'i.m m*«ioj/pr at LITIAZA MINAI A InţdQgoin prin lltln/d i .mn. i c. produc dureri în lojile renale. datorită migrării din diverse cauze (zguduiri prin vi hicule. d. precipită carbonaţi. Simptomatologia. Idluurie şi tenesme urinare. efort fizic).imino/c. fosfaţi de calciu şi fosfuţl HIH ( niacomagnezieni.lnet m d e .n.il mi/fl litiaza renală. văraft! dureri abdominale.. hidronefroză congenitală şi tuberculoza icn. autovehicule.n | . favorizează infectul (nefrita interstiţială — insuficienţa renală). calculi de l—2 mn\ 278 . caracterizată prin: durere paroxistică ]<>n\ltHt\ rare obligă bolnavul să ia poziţii antalgice şi care iradiază în abdniiif pe faţa anterioară a coapsei şi în organele genitale (testicul.n î l .sau macroscopică. i v o i i / . etilHll nînd cu colica renală.. bine fixaţi. In (IH{ Infectată.b) examenului iiilnl ccire poate arăta hematurie micro. labil). i di. care pot fi însoţite de greţuri. filtunle tri Ixr/. t uf stcitate în sedimentul urinar la examenul microscopic.' -. intensitatea. febră.delta.im mod it A).sensibilitatea oli||| ti vă a lojii renale. rflmln regulă fără simptome clinice şi pot fi descoperiţi întîmplător...i|i d. | > i •..\m i seopicfi): — litiază urică prin precipitarea acidului uric (ca bază de fortuiţi In mediu acid (se tratează cu Uralyt U sau Uralyt complex)..<• cunosc .H stnzfl urinară). ..i l iii. colaps... d. . o lulluirun •fl Insuficient Iflmuritfi.. Este foarte dureroasă (cristflll se înfig ca acele în pereţii organului gazdă). Diagnosticul calculozei renale se face pe baza: a) anamnezol. i f)j precizează sediul durerii. pareze. care odată instalată.

i i. .lllllfla C ttl U • l ilw i Ut|f)lă «'mc • | . u r m a « e i d « . bolnavul trebuie minuţios examinat pentru •. lu i iillti.icliiiini. i : H i i . v .ol |lu r. şl cealaltă suibicu ta.M IM l.i ld . > | i < i U l i u l u i d . Se indică: ape oligomineraie (Călimă-. r.. sau pernă electric<i p<> loj. tint-nl chirurgical se efectuează după nevoie.balneoiizioterapice: locul principal îl ocupă cura internă ' H |> i a ) . i i i i d i c .i|ll. |lll «. . 'd u• i i i n i ' i i i c i<o irm in 1 1 < • )se ad au g ă ! 1 ' om b n trt p i [-u i ce fnv o rlzeaift p i« * . ape cloruro-sodice-magneziene (Păuşa I şi II) sau sa-un'/.1 t i o u i < ! < > | x i | i . . 1 / u i i ş i r e d i u < . i d m i n l s t r a t e l . l i o i c .n «m in.111 eşti. n !n .!• ..i i . In lo \ ...Imliului morfofuncţional în care se află. V . Io lllli ln liu o ln tv n . . In nefropatiile chirurgicale. BALNEOFIZIOTERAPIA IN BOLILE APARATULUI URINAR ii//7/c balneofizioterapiei (BFT): litiaza urinară. v . ii u n .strcd/ci i. ion Indicării unei cure balneare. ) l i i l i t i n sau Covalitin l. n în m lo firo a sch em A /2— g i i o m i i i 1: m I M . pi 1-uJ urinei şi compoziţia chimică a litiazei..i . H . t M n M n i . . Se mai < i p l i < Y i silele cu npă l A i i i i ' l . Ii' i . i n r v n i o ( d a c ă ddu rpe.. în fazele evolutive şi decompensate alt nefropatii cronice şi în afecţiunile ce evoluează cu tulburări metabolismului hidroelectrolitic şi acidobazic. l .. i i i | oid o r . i l i a • . l ipnilnliv In. .. < •l.r i 'f l a l i m e n t e l o r b n q n t t i e i i i • . pentru a face cea mai bunB Indli l i u a exclude cazurile ce prezintă contraindicaţii.D i n ! M M I n l e r i l c l ( d u p ă a n t t b l o g r n m A ) .'iu ilfl IP Iu ' ( MI l' iiiiM fl i". 2 sau 3 în funcţie de lipul lilid/.. I | .. Ca litolilic se indică e (idniinistrează în picături (3 — 5 de 3 — 4 ori pe /i) în <ipă \.<. .iK a n i i n u ei r . s<iu apele sulfatate calcice slab mineralizate de la CălimăAceslo ape în afară de efectul lor diuretic.specitilitate (urologi şi internişti). m. Apele minerale indicate sînt în funcţie de forma d. Persoanele care au avut nefropatii acute pot beneficia dfi i p l e la cel puţin 6 săptămîni de la trecerea puseului acut 11 a indicaţiile balneofizioterapiei: în toate afecţiunile acuto alt • i mi re şi ale rinichiului. i. .:n i i . i interna (crenoterapia). I H I.isă. ne •. i \< • ! n i . Miit<nl: nlliii<i i .. infecţiile cro• mior urinare.i . ca pregătire preoperatorle fi i lor. I din cio. în nefropatiile cronice în stadiul lor stabilizat şt n i ...i H M I . au şi acţiune antinlfl şi antiflogistică.. > l > e minerale cu acţiune predominant diuretică sînt apele oligo' i ' . i i i n nd ii i n. I l " . i. 279 .. ape slab mineralizate de tip alcalin • « • ş t i ) . n • ' • < i u | i . < < > l i c • i. l . ' .. i c ne calcice (Olăneşti). dependentă în mare parte de prezenţa H 2 S In respective. Slănic Moldova). iar fizioterapia are rol secundar. i f . MM .

Căciulata.i'.— CienoU>in|ilfi !n minte ulmplai i/voiul 4 «N. — Infecţiile cronice ale căilor urinare beneficiază de apa izvoam l«>r sulfatate alcaline şi silicoase de la Victoria l Mai care au o acţiune imtimicrobiană şi măresc diureza. Crenoterapia se asociază restului procedurilor terapeutice: regim igieno-dietetic. crenoterapia (riguros aleasă) contri buie la creşterea eficienţei actului operator. Apele sulfuroase (Călimăneşti. Herculane. Nefropatiile tu bulo-interstiţiale de origine ascendentă beneficiază în mod deosebit d« crenoterapie. Bodoc-Matild.!! hlllurc: l/vnriil r» In h i i i i / . în unele cazuri se foloseşte ţi < i | > < > altor Izvoare ca: Bodoc. Hygeea şi Brădeţ.i in litiaza fosfatică: izvorul Păuşa II.i . în litiaza cu tendinţă de precipitare în mediu alcalin procmii •.a urlcâ: i/.vorul Căciulnta l sau 2 si i/vorul Pfiuşa I. Olăneşti) care pot fi alternate cu izvoarele oligominerale. Se mai pot utiliza apele carbogazoase simple snll feroase. Olăneşti) sînt indicaţi» în mod particular în infecţiile urmare. Persoanele cu proteinurii reziduale. diuretice. — In llttcr/. în prezenţa unui sindrom enterorenal sînt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate calcice (Herculane. Izvoarele minerale oligometalice. C!o vora. cu ureea sanguină sub 70 mg%. Ţinea. Iu lilur/n oxtillc'fi cu tendinţă de precipitare în mediul acid: izvorul Crt i i i i l i i t d I. Ciunget. Se contraindică administrarea de ape clorurate şi sodate. sînt indicate în speeNl în infecţia căilor urinare inferioare. — Tratamentul hidromineral în neîropatiile cronice beneficiază de iipcle oligominerale sau sulfatate calcice slab mineralizate de la Căli nicineşti şi Olăneşti. i asociată cu n» Mft m fprnientnţle: l/vontele II !>1 24 (Ic In Olitncşll. tratament cu medicamente etc. pot primi apa din izvoarele de l<i Bu/iaş. . Căciulata. Preoperator şi postoperator. fără alte semne de suferinţă renală. ini In cn/ul lltln/u .nrlalo cu ulcerul ((«stric smj duodenul: i/vorul \2 de I i i Olflneştl.. Borsec. Olănoftl* In // ii-iia atoclatfl ru dl/tclilin"/.

precum şi c) tromboclte (plflHtrlnole.Promleloclt-----». Din ţesutul mezenchimal face parta |l • ului hemohistioblastic. troficitatea şi apărarea organismului. limlocitele şi monocitele. Organele hematoîormatoare conţin ţesut mezenchimal cu rol important Jn iU»( • ' i o n . ficnt) cnro olnl>orea*M nlcK'ltO. — sistemul îimiatic (ganglioni limfatici. roprc/pntnle la nitul normal de: măduva roşie a oaselor late şi dializa oaselor lungi care elaborea/îl 'iînnuloln|o Vl trombocitele. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE uifjcle este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: a) erltrocttt (globult ui hematiile).Ha) —iGRANULOCIT (neutrofll. lilcmentele figurate se formează în organele hematopoletlce. Rodăm schematic trecerile succesive ale elementelor figurate provenind din lulii primordială: HEMOHISTIOBLAST i HEMOCITOBLAST l'ronormoblast-----vNormoblast bazofll-----^Normoblait pollcromatofil —»Normoblast eozlnofil-----^ERITROCIT (celulfi adulta ffirS nucleu). ulmii. grannlorlt. splina. Miclohlnst -». din caro prin traniformSrl illlntlvc. amigdale.MIeloctt (N. iau naştere elementele figurate ale sîngelui (erltroclt. .1. succesive. ant . Ba)----->Metam!olor!t. trombocit).sistemul reticulohistiocitar care elaborează monocitele.7. eozlnofll. Cea mai acceptată teorie care explica maturarea alcmun* lui ligurate ale sîngelui este (eon'a unicistă care admite că din hemohlstluliltjnt mit' lua naştere oricare din elementele figurate ale slngelul. (N Ho. B O LILE ÎN G E LU IŞl A LE O R G A N E LO R S HEM ATO FO RM ATO ARE 7. monocit. din care se formează elementele figurate ale slngelul ţi caluIn (i'sutului (sistemului) reticulohistiocitar (SRH). boiofll). In ţesutul hemohistioblastic lljl ari» • H l i i i c n homohistioblastul. i Io şi bazofile). „celula mamă" sau primordială. Eo. b) leucocite sau globule albe care pot fi granulocltt (niutrnflla. i 111<-Io sau plachetele sanguine).

în ţintă" în unele anemii In inolltlce (diiciniii Cooley). I. ELEMENTELE FIGURATE ALE SINGELUI Hematiile măsoară în jur de 7. enzime. hormoni. In unele boli (inaniţie. Mg. restul sînt sub itan(c organice şi anorganice. în infecţii microblniiB apare leucocitoza.2.). f) «sigură presiunea coloidosmotică şi hidrostatică necesară bunei funcţionări a UMimiIsmului. L. pe seama rezervelor constituite). litia/n biliară şi poate scădea în hepatite acute şi hipertiroidism. dar mai alc-j de Ioni circulanţi (Ca.TROMBOCIT Llmfobla»t-----»J»rollmfoclt----->LIMFOCIT Monoblast-----«MONOCIT Sa admite ca" monocltul poate lua naştere şi direct din hcmohistioblait « htmocltoblast. fărâ a trece prin stadiul de monoblast. Seru7 este plasma defibrinată. electroforetic. e) «sigură pH normal al sîngelui şi contribuie la menţinerea constantelor norînnlc . iar Colesterolemia poate varia în limite larql (150—240 mg%). pil sanguin normal fiind uşor alcalin (în medie 7. fiziologic. etc. 7. măduva poate fabrica limfocite).. elementele figurate ale stngclul pentru a înlocui pe cele îmbătrînite (durata vieţii leucocitului este de aproximnllv 21 zile. b) transportă toate substanţele nutritive către celule (inclusiv al apei). forma: sînt rotunde. Llpidemia este 600—800 mg%. lonograma reprezintă determinarea substanţelor anorganice şi este deosebit do ulilă în unele boli care produc perturbări hidroelectrolitice şi stări de acidoză sau nlcdloză.M»fl»carlobUit___>Meyacarlocll-----^. Colesterolemia poate creşte mult în aterosclerozS.R. Rolul slngelui: n) transportă O2 necesar respiraţiei şi metabolismului celular. lipide. El este format în proporţie de 90% din apă. dreIHiiKH-itv (In formă de seceră) sau sînt hematii . Seruinalbmninele reprezintă în jur de 4. Substanţele anorganice sînt variate şi sînt reprezentate de săruri. hipotiroidism.4) scade. glucide (glucoza). Fe. ateroscleroză etc. Raportul seriei albe şi roşii Iu mflduvS este de 5/1. Flbrinogenemia poate creşte şi peste 600 mg în unele boli (exemplu reumatismul acut. CI.5 microni. K.42). cifra normalii fiind de 23—27 mEq/1.5 g%. substanţe rezultate din metabolism. Plasma este ceea ce se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate (prin centrifugare). Organele hematopoietice elaborează. Slngcle reprezintă mediul intern de legătură între mediul extern şi totalitate* celulelor organismului. Glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%.3—1. Iar a eritrocitului de 100—120 zile) şi pentru a constitui un rezervor în cn/u| unor nevoi sporite ale organismului (exemplu: scăderea concentraţiei de O 2 neco-ill» un număr sporit de hematii. Numărul hematiilor în mod normal este do . nefropatii) raportul albumine/globuline (normal 1. Ruzerva alcalină se redă de regulă în miliechivalenţi la litru (mEq/1). Proteinemia este de 7—8 g% şi se determină gravimetric.30 şi 7.). vitamine. c) transportă deşeurile rezultate din metabolism spre căile de eliminare. '' d) transportă elementele de autoapărare şi factorii coagulării. Substanţele organice sînt reprezentate de pmtelne. Carbonaţii şi fosfaţi! au rol deosebit în menţinerea echilibrului acidobazlc.). ca şi în caz de hemoragii acute. Na etc. dar se pot modifica şi pot apărea ca sferocite. iar serumglobulinele în jur de 3 g%. explicat pe baza duratei de viaţă a leucocitului faţă de hemntii.35 cu variaţii între 7.^i filo unor umori (lichid interstiţial. Metaplazla este capacitatea ţesuturilor hematopoietice de a forma celule în cai» nu sînt specializate (exemplu în leucemii. iar cele sub 6 microni microcite. Hematiile care depăşesc M microni sfnt denumite macrocite.C.

8 se numesc hipocrome. In i/.8 g%„ clorură de sodiu şi se termină Ici 3. 100' 100 <ie 80%. V a< " "~ 2 N ~2 X 40"' Anemiile cu indice de culoare între 0. o parte 1 1 iul circulant..6 — 3 g%0.20 se numesc normeuliu.rc?m 1 .ic de K> y% In v l 14 (j la femele. iar hematii 4 mllloane/mm3. Fe. HHM. lli-inogloblna (Hgb) se exprimă tn <j% 9! tv.m ilioane/m 1 la fem ele şt 4. Num. uni de hematii (pe mm3) şi conţinutul în hemoglobina (în procente). Uneori.5 — 3. r.i. iar în anen urinate de regenerări mari pot apare reticulocite. mrtrlmea variind în/ M i ' .8 şi 1. u i i ' i i i i i hcmolilH <•) rezistenţa globulară este scăzută (hemollza Inl cm o( iidc ((jioiniicii. iar restul ca rezervă în depozite (există 80 ml sînge/kfl > i | > ld bărbat şi 70 ml sînge/kg corp la femeie). .n roticulocitară după tratament cu vitamina B 12. /iV/.albe) au formă rotuml. hematocritul este între 39 şl 47% In («•n ici. nu.i c i n i .5 — 5 l. In uncie huli ( .-. iar 2 N—primelJ două rlfrt In numărul de hematii găsite la numărătoare X 2.5— S m lllonnu/im n'hA iim i.|liil)ina se determină cu homogloblnomctrul Sahll (gradat In 100 diviziuni) i< npicclere colorlmetrlc». acid folie. Volumul slngelul este • luncţie de greutatea corporală.' şi 43 şi 53% la bărbat.nujuln. Dacă slngele examlnnt culoare cu a hemoglobinometrului la diviziunea 80. llcmatocritul este o probă foarte utilă în anemii şi exprimă volumul qlobulelor roşii într-un volum dat din sîngele total (după centri(iiil'iic. Normal. cele cu valoare globulară sub 0. | l'ilntr-o regulă de 3 simplă se ajunge la formula: v ^ H 9 b% li'flip. Prin aceaitl aaa . Aplklnd inul» vom găsi: w _ _ _ . Hg b—hemoglobina găsită cu aparatul Şahii.i sîngelui heparinat. . • • n martorului Indică încărcătura normală (100%).20 se numesc hipercrome. ^^^ indicele de culoare (valoarea globulară) exprimă relaţia dintre nu-j . depăşind normalul n inodie de 1%). în unele hemoragii acute apar hematii nucleate. aplicind formula: ^ ^ ^ B ^^^^B < 80' ./'.1 4.stenfa globulară exprimă fragilitatea hematiilor. însemnează că hcnui•i» hemoglobinei se poate exprima in grame. se citeşte pe gradaţia unui tub proporţia plnMiifi si a hematiilor).' unui bărbat. Iar cele rnn» acest indice depăşeşte 1. aşa cum se poate întîlni în hemoragiile acute. Hemollzn tn• ••!><> 1.1 iiim ftrn lu l d e h em a tii p eite n o H M n u n > « y i< iiitiin i> n lHtu r rm al i« .i i io n r ta num ele de a/ienW e. irul lor vartnzfl tntro > n ( i o -jl 8000/ram8. l!xomplu: la examinare găsim Hgb=80%. Volumul singelui din organism este în medie de 4. Iar ului im se slcibilc^io prin cltlroa frotlului :.

.. în infecţii microbiene.de şoc" în apărarea organismn lui (mai ales granulocitele neutrofile). (linilix lte)-25—3.5—1% lio (eo/lnoflle)-l~3% (după unii chiar şi 5%) Leucoc'itcle reprezintă elementele .. criptoleucoze etc. leucemie limfatică. Ele pot fi normale ca număr. Lcucocitoza este creşterea peste normal a numărului de leucocll< (postprandial.•— timpul Qulr. în viroza.) normal este 6—10 minute. unele viroze. Sînt în număr de 150000—300 000/mm 3. Limfocitoza defineşte creşterea peste normal a procentului limfocl telor. leucemii monocitare sau iritaţii ale S.S.) normal este l—7 minute. Limîopenia re prezintă scăderea numărului limfocitelor.> i> l ln « „ f o n n iiii . necesitînd rornllnreii şi efectuarea în condiţii tehnice riguroase spre a evitti ororii»1. paraziteze. In focţil urinare. Eozinopenia reprezintă scăderea numărului eozinofilelor. cercetează nivelul blll2U4 . leucemie cu cozinofilie.R. sau pot fi în număr mai mare: trombocitoză (ca în unele leucemii cu trombocitemii) sau sînt scăzute ca număr: trombopenie. reumatism acut etc.) se practică cu apa ratul Westergreen şi este normală între 2 şi 11 mm/oră.ll. lîxplorârilo se complctea/d după caz cu: puncţia stcrnalâ.timpul de singeiaie (T.k serveşte pentru diagnosticul coagulopatiilor. reacţii leu comoide). boală Hodgkin).— timpul de coagulare (T.C..i i . Trombocitele au rol în coagularea sîngelui şi hemostază. Explorarea bolilor sanguine se execută prin metode care studiazo elementele figurate şi prin alte examinări.i m< > .r>% lin (ba/olUe)-0.H.S.. Leucopenia este scăderea sub normal a numărului de leucocite. gangliotwrâ.• • viteza de sedimentare a hematiilor (V. sul* fci m ide. tbc. O putem întîlni în febra tifoidă (deşi este o infecţie microbiană). cînd apar sindroame hemoragipare. astm bronşic. viroze. u A s a u „ ta b lo u l la n g u ln " c a r o i " N (cirniiiiloclte neulioiiii-) i. după administrarea unor medicamente (piran. Hozinofilia reprezintă creşterea procentului de eozinofile peste normal (în sindroame alergice. dintre care amintim pe ceh» liidi u/ualc: . Monocitoza este creşterea numărului monocitelor. biopsie Mdiiglloiuird.• semnul garoului (Rumpel-Leede) permite aprecierea fragilităţii capilaro în unole sindroame hemoragiparo. Neutrolilia este o creştere peste normal a neutrofilelor (în infecţii microbiene). intoxicaţii medulare. iar neutropenia reprezintă scăderea numărului neutrofileloi sub cifra normală. dar alter < i l e funcţional. leucemii. iar în unele unemii se. fiind întîlnită în: viroze.o 70% I..rctracţia cheagului începe la l—3 ore şi este completă la 24 oro. Leucocitoză putem întîlni în: amigdalite acute. metiltiouracil). pneumonii-: apendicită acută (poate fi hiperleucocitoză cu peste 20 000/mm :! ). se constată In angina monocitară.

Boli care afectează capilarele sau factori ai cadqulflrii sini: virof.i a | i > i i 'IUI l' 'C . n .M i ' / n i . reumatism.u M I I i în rnvltaleii l)||Cill.. varice esofii(|MMir. « hemoragiilor oni/fr • i'lditiobile prin r. tratamentele .iln. De i i t i l i h i t e este cercetarea pro/c/nem/r/'. inetiltiouracil. M. crtftQttQ («mpt» 210 . hiperfoliculinemiile. In toate cazurile vom interoga bolnavul dacă a făcut tratament^ fii nii'dicamente cu răsunet medular (piran. sulftiinide.muşt« /liurnUuire".«lc. dispnee de efort. antiepileptice.icule şl cronice. cloramfenicol etc.h iii merniilHiii <iu l<>i miii i M * prnrti< •> testul < mxuba.). lipotimii. Explorările do laborator vor viza şi precizarea bolii do bu/../onf//n îmbolnăvirile sanguine pot surveni la nivelul aparatului hcimitoiinli'lic. liemaitrote.-ni interne: ulcer. cancer. palpiLiţn. <'. cancer. CO). polipi. alindor. i n l u M . . cancer gastric.\ i \ 'h'inică. echimoze. de boli care produc hemoragii oculte anemiante (uN < . reumatismul. t minarea grupelor sanguine este utilă pentru prevenirea accldmtt'-i i i transfuzii.inlele ci). 7.i ctC. ciroză.. « paraziţilor în sîngo (malarie) sau în tubul digestiv..ţ i i pulMioihire).). Slmptomele obiective: paloarea tegumentelor şl mucoaselor (r«ţi> i i i n d nii.'<ictiu Grogerson).. la nivelul sîngelui periferic sau afectează coagularea siii<|i'lul. polipi. hemoroizi. .s/r/cro-'. Condiţiile de muncă pot fi în mediu toxic (Pb. m t o şl nltol*. i | > <. hemoroizi. Itolile pot să fie primitive sau secundare în cadrul unor tilecliunl •Iii Ilil/d. (u/bUtrolicc a/c [filierelor şl /eyunie/i/c/or.\ i| n. cancer. ( I m ' i i procordlnh» l uneori cinginoaso).uneloll. hepatită cronică. sup. Condiţiile de viaţă vor fi investigate pentru unele anemii carenţlale: •illiiK'Mtaţie insuficientă cu carenţe de proteine. Anamneză este un ajutor preţios.. do vitamina K. • l iul rom hemoragipar. HM•nMim-irn-n u l i i ) . a chimismului gaulric. Antecedentele familiale furnizează date privind ereditatea. benzen. ankilostomiază. i < | i i l . ca în n/iil hemofiliei sau a anemiilor hemolitice. minerale sau vitamln». nefrită. malaria).' n t <l n l i i i a \niui l' n i n r l n ld i.rt (d-rcumatism. cauze alergice eU1 .determlnfl dllvrlll (intlcoipl olc. reopirin.. > x n i ti e iinMl M . pctcyii. . de boli care determină anemii hemolitice cîştigate ( h c | > .. ''arontele de calciu.l|l>. y i n<j i vor agii. Slmptomele subiective în bolile sîngelui: cel. i < . în hemoragii acute ne vom interesa de existenţa sîngeriirii e \ i ' ' i n r . ceea ce •xplică unele anemii ce survin în aceste situaţii. leucemii le . Antecedentele personale: se va ţine seama de boli rrnmVe «now/on/o (tuberculoză.iM ' . nefrite cronice. i i i i . tulburări digestive ca inapc'lenl<i.slro-'liii)(l(>nal. tahicardia. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE In li'.3.

i examenul clinic. — după valoarea globulară pot fi: anemii normo-. unele pani7. Clasificările sînt numeroase: Anemia acută apare în condiţiile unor cauze deja menţionate la clanicii etlopatogenotică. PATOLOGIA SINGELUI 7.c digestive etc. Cldslllcarea etiopatogenetică orientează asupra cauzelor. în absenţa acidului clorhldric. de scăderea încărcării lor cu hemoglobina sau de scăderea atlt a numărului de hematii..4. — medicale (sînt variate şi frecvente): varicele gastroesofagiene rupte. sarcină extrauterină ruptă) sau afecţiuni gine cologice-. boli acute). hipo-. proteine. substanţe toxice sau prin nii'cniilsm nutoiniun). Anemiile carenţiale apar prin: a) carenţe alimentare de fier. infecţii.lto/. vitamine). — după mărimea şi morfologia eritrocitului se vorbeşte de anemii normo-. hemolitice şi medulare. itnt: uşoare.illllui) A ipll- l vplorălllc p. vltfimina C. metaplazii sau cauze mixte. Anemiile hemolitice sînt congenitale (anemiile corpusculare) sau doblndite (anemii cxtrarorpusculare ce survin după transfuzii. acid folie. epistaxis repetat etc. sferocitare. mecanismelor de proiliu-i-tt. Anemiile prin hemoragii rronlcc pot fi cauzate de pierderi mici şi repetate de sînge în diverse boli ca în ulcer. flC6St6fi •• Hei lnr<i/fl la lunclic d»1 siipo/ilnIc (luHjnosticului clinic. Anemiile medulare survin datorită unor cauze variate ca intoxicaţii exogene (lidii/en.n i .sau postoperator). • . i / . hematemeze şi melene (în ulcer. cît şi a încărcării lor cu hemoglobina. hemoptizii. alăptare. sau hipercrome. hemoptizii. Anemii prin pierderi de sînge: acute şi cronice.). carentlale. gingivoragii. ciînror. mixedem. Anemiile acute pot să fie: — chirurgicale (traumatisme. — după modul de apariţie şi evoluţie. c) prin consum sporit (/«• llt-r snu blocarea fierului din depozite (boli consumptive. ANEMIILE Anemiile sînt boli care constau dintr-o grupare de simptome clinice (un sindrom) cu etiologie variată. hemoragii In ptnză prin tulburări de coagulare în diverse boli. cauzate de scăderea numărului de hematii.! . i i' M ijiiin 11 K un d n .yl uşurează instituirea tratamentului corespunzător. i 7. în funcţie de scăderea numărului de hematii şi a hemoglobinei Clasificare. < . b) prin tulburări de utilizare a Fe. anemiile pot fi: acute şi cronice-. mijlocii şi grave. ANEMIILE HIPOCROME ANEMIA ACUTA . complex II. scleroze medulare. intoxicaţii endogene (uremie. creştere.-i • /! • viiliinilil In . hemoroizi. gravlilllnli 1 . nefrite cronice. — obstetricale (avorturi. cniici'r cir.t nl l l i i i HXAlii' nul ului < li.4.n. monometroragii. tumori viloase). liclmli' in'1. intra.H Unice c< > i i i | > l c l c . 286 . raze X sau gama). | n t. a factorului intrinsec (anemia de minerale. microiau macrocitare. — după gravitate.. epistaxisuri. naşteri. drepanocitare etc. Inhibiţii medulare.1 •.1. cnricer. Clasificarea etiopatogenetică este cea mai practică: anemii prin pierdere de sînge.

tulburări de memorie.fi niili'dil (depapilată). viscere roşii: ficcil. ir. In ncvoio puncţia medulară etc./ .i vitamine (C. . i i c. ! < • i l < . dtsn<>i md un Nindrom miocardic.l . .peste . pulsul p n ..i v lu'cc l. i i i .l.msul la ptt iu IHI/HIC decliv. ni(|in I M .. nun. i ' ' i p iiix'iH. inapetenţă. i l . întunecarea privirii.illi>/at). dureri In musculare. scir ini'-u'.. rezultînd din dificilul de oxigenare.i/. vegetale (zarzavaturi.. dureri precordiale (uneori cu caracter an« gthos)..'im: proporato de fier (glubiln .i •.i Min<|in n<i pol ilin <• hi ni'hiilr l i. Simptome digestive ca: senzaţia de arsură în limbă. ui .li nuli sl<ib. la expunerea la soare.. flatulenţfii consti ii»ţl<< suu diaree. astenie psihică fi fi ii n. Tegumentele sînt uscate. ccfaleo. i un regim boU'il tu proteine animale carne. dispnee de efort. muşte zburiliinro.' liuptniiiiitol<H|lii. S'' < iirnd' . /:. r/.i. limba este palidă şi p n . In cci/iil ni curo nu •• r.i/. pîămlnl). i i i ... i nifip • i IIMIIMI ..idumet (R) L i l i N ..»» filulominale. aritmii.i i c .rt.umMilul < • • . ini <lr niH'init' ci-n'liKii'i nun ! . du ..x«mene7e comp7emenrare menţionate deja (hemograma comiil^ln..nnente fld* niliir. Tratamentul. i l ii-in. unghiile au pete.! i c ' l i i i 'i •! '. zgomote în urechi. i l i / . < '. deformate. vil.i IM llpiillnii . < .il.ulinlnlstrtmu < ! • • «cidopeps sau acid clorhidric diluat. i |.tnt hlnhilc-.Simptome cardiovasculare..M|iiii .Simptome periferice ca senzaţia de răceală.011 llpotlftllc.. nin«ori apare o paloare pămîntie. Aparatul cardiovascular: tahicardie.. i li'nilm|.l r . ce apar din cauza creşterii vitezei •In circulaţie spre a se suplini lipsa de hematii transportoare de oxigen ţi cnrc constau din palpitaţii..se pot percepe extrasistole. FMI- lixamenul obiectiv constată paloarea tegumentelor şi mucoaielor.u m. as? . i i i i n p l c x B). i ilvtiri-. In anemiile carenţiale se administra. ca: nu «tdi.ci lieiim:.. . hipte./ i ) !>'• <'(ile orill nun Iu nevoie injectabil (fior polini.i ANEMIILE CRONICE Anomiile cronice apar în condiţii etiologice varinto cu simptom* so pot grupa astfel: .iM-i • . M io-( li. sau în condiţii de scădtMU concontraţiei de oxigen. tendinţă la lipotimie sau chiar lipotimie.d. mai ales ctnd bolnavul n nllfi In aglomeraţie.'!Xl l.cir i. fructe) bogate în l • ' < • -. i < i l i i i < 'i i 't 1 1 -MU.s-a Introdus Iratamciitul cu I ' . .) vor ajuta în vederea stabilirii lipului du (incinie.. cu pier- ' I c .n ute. dureri dlfu/. tegumentele sînt reci. parostezil. i.li. i unchi. i .< i l l > i \ -.Simptome nervoase. vedere ca prin ceaţă. ritm de galop.r>0% din ni. se va face tratamentul bolilor (le b<r/. La nevoie se corectează chimismul gtislnc imu .MI i|iMiţi'i: i c .Miln iciili/. i lull>urăfUc i ' i u l i M MUC.il)l''lc \ > < .. cianoză (în formele grave cu Insufi• Iciitft c'ardiacă).'p. balonări postprandiale.l. i .immu (' vi i ouipleX B. Se voi < . Hernii .

uneori de tip anfllnoSi tahicardie. — Anemia hipocromă Idiopatlcă (anemia aclorhidrică sau cloro tinemiu cicliilică) se instalează la femei în jur de 40 ani.FORME PARTICULARE DE ANEMIE HIPOCROMA — Clorn/a sau tinemiu tinerelor fele cu dismenoree 9! viaţă sed»n« Liră. sclerele sînt subIclerlce (datorită creşterii bilirubinemiei indirecte prin distrugerea ra|)I(M a henuiliilor). tulburări preclimacterico. Se evidenţiază de asemenea atrofia mucoaselor digestive. ca urmare a absenţei vitaminei B12. sufluri anemice. tulburări extrapiramidale. iar în sîngele periferic se evidenţiază macrocite hipercolorate. pierderi repetate de sînge. Ea dispare repede după începerea trata* meniului. ceea ce face ca în măduvă să apanl multe celule tinere din seria roşie numite megaloblaşti şi eritroblaşti. i i i l e metabolice. maturarea hematiilor nu mai are loc în mod normal.i urc nuanţe verzui şi actualmente este rară la noi. Boala se manifestă la persoane în vîrstă de pesto 40 ani cu: • . limbă depapilată. format din „factorul intrinsec" (Castle) secretat de mucoasa gastrică şi din „factorul extrinsec". hipoestezie. Tratamentul este cel al anemiilor. tulburări de echilibru. areflexie. explicată p i l n t u l l ' i n . iar uneori mucoasa gastrică este papilomatoasă. participînd şi în sinteza nucleoproteinelor. vitamine. ANEMIA BIERMER Anemia Biermer este o boală care se instalează în lipsa „factorului antianemic". ANEMIILE HIPERCROME Sînt sindroame clinice caracterizate prin anemie în care numărul de hematii este scăzut. depresiune mintală. uneori cu vezicule şi ulceraţii dureroase la atingere realizînd glosita Hunter. însă valoarea globulară este mărită peste 1. In anomia Biermer. 2 86 .1. tulburări psihice ca iritabilitate. după absorbţie. care este vitamina B12. avînd drojil cauză adorhidria. lăruiUl. J' . în mod normal. Titiitiiiicnt se va combate sedentarismul. — f'• /' /( / poate fi prezentă (febră sau subfebrilităţi). vitamina B12 se depozitează în ficat unde este folosită pentru maturarea hematiilor. eritro-blaşti şi megaloblaşti. — Simptome cardiovasculare: dureri precordiale. uneori chiar paralizie a mem brelor. delir halucinatoriu. se vor corecta deficienţele endociinr si se vor administra preparate de fier. poate fi constatată hepatosplenomegalie. iar la membrele inferioare se pot decela edeme.iic. cu corectarea deficienţelor cauzelor menţionate. — Tegumentele sînt palide („galbene ca paiul"). — Simptome nervoase: parestezii. roşie.ilo. innbsorbabilă în absenţa factorului intrinsec.Simptome digestive: arsuri în limbă. Simptomatologie. fiind considerată r<! o stare precanceroasă.

cmnele neurologice. cu tratament de substituţie. Anemiile parabiermeriene sînt de asemenea anemii macrnrllnir M iilpcrcrome. tratamentul este c i i < > l < M | n M so administrează vitamina B12. . ANEMIILE PARABIERMERIENE l l l l l l H | n. Boala decelată In faza iniţiala.i/. ii i i sînt congenitale (corpusculare) şi au drepl «'. Prognosticul.'••. din i l M in pusi'ini. rore < i u o durată scurtă de viaţă şi mare fragilitate. i i|«i-strică.puztlv H« Idio din nimll/n Nlinplomi'lni (llnlru. — Anemia botrioceialică pare să aibă drept cauză consumul m . Sliiiplointitol()(|i. — Anemm gastiectomizaţiloi poate îmbrăca şi o forniu m..i !yj disliini hematiile..1 • mentei de vitamina B12 şi acid folie.'ii.. Fierul se administrează numai "i < •< izurile în care se evidenţiază semne de anemie hipocromă.) cmc cvl<l<Miţla/A «omdescrise (anoiulo do tip hlporcrom.. n < •le vitamina B12 de către parazit (botriocefal). •— Anemia consumatorilor laptelui de capră se poate inlilnl I c i unii ii şl copii hrăniţi cu lapte de capră. dud nu nu apărui tnrA 'idliiirarile nervoase severe. Aşa cum s-a amintit la clasificarea etiop'iUnjrneUcă..-. Se tratează cu acid folie şl «11ţio completă.. i orile şi rur eritroblastl In stmjelo perileric). aceitt i . prozelita nrhlllol ynhtilcc 9! din lo/iiltnlH" nunllzol ilnloţjlco (puncţlo HtornnlA. diiloiiiiticorpi — Oft (ii'ţii>iic. ca m m.. i |5 1L„ extracte de ficat sau acid folie toată viaţa.'!()% de globule roşii. . cauzate de Im l . . Iu unflla IU • Boli tntirn* — ptntru aidn incdll 2B9 .!<•. hoinndrnnin' ctc.. beneficiază de tratament eficace cu vitaRăspunsul bun la tratament se apreciază urmărind apariţia „crlzol in ulocitare": în sîngele periferic creşte numărul de reticuloclto la • . m. n tociIciră In urma rezecţiei gastrice. acid folie şi dispare după naştere. .1 îl . dar cu etiopatogenie diferită. Dintre acestea amintim: — Anem/a macrocitară din sarcină este rară şi apare. se va administra vitamina l ' . l i IK [ic al hem<ili(.. puncţltt h l i ' i i i i i l d arată o hiperregenerare (spre a compensa pierderile mari di» l i i ' i i i i i l i i ) . alimentaţie bogată în fier şi proteine animale. . evidenţiată prin riMccltirea rezistenţei globulare. Se corectează achli > . •xo()eni sau prin anticorpi — izoanticorpi. Bolnavul va face tratament cronic cu vitaMM.ur/a uu defect dt i nn .i anemiilor hemolilico se caruclerl/oazB prin crlM i l < < dcylobulizaiu.. în a doua parte a sarcinii. . n u l to ile. Achilia gastrică lip •.Anem/a macrocifard la ciiotici poate să apară ca urmare a unor iări în depozitarea factorului extrinsec la bolnavi cu ciroză hiANEMIILE HEMOLITICE Stnt anemii ce apar ca urinare a distrugerii masive a hematiilor.IM i i'i i/ ă cu vitamina B12. meyaloblcisti.. crilroblnytl.:i — hemoglobinei. < n apanliu Icterului hcinolUic şl anemic. Hematiile hemolizează uşor. sau sînt <t<>li'ni(litc.

nu-şi pot îndeplini rolul func(lonnl. lipsind organismul de mijloace de autoapărare foarte importante.2. tabloul sanguin cu studierea morfologiei nem. testele imunologice şi scăderea rezistentei globulare vin In sprijinul stabilirii formelor clinice variate.itiilor. contraindicată însă pentru altele. Metaplazia explică anemiile şi sindroaniclc hcmoragipare. splenomegalie şi prin proliferare — metaplazie de tip malign — ce st' pot exterioriza sau nu în sîngele periferic (prin hiperleucocitoză ce poate număra pînă la cîteva sute de mii de leucocite pe mm3). Insuficienţii renală acută (exemplu: In anemia hemolitică pOBtiKinsfU'/iontiL'i).v. iu ( i t f l boala e. sînt factori caro se incriminea/ti în prezent în declanşarea leucozelor. altele de terapie cu corticoizi. deoarece tratamentul se aplică în funcţie de forma clinică. Stabilirea formelor clinice este necesară. Mitologia leucozelor nu este încă elucidată: teoria virotică.fornin nnite ?l in rrl?. h'xistă unele lorme clinice cu anumite caracteristici: — Hcmoglobinurla paroxistică â frigore în care crizele de deglnbullzaro so declanşează cînd bolnavul trece de la cald la temperatura scăzută.e cu do(|!obiill/nio Intensa so poate constata febifl piecodntA de li ison. combaterea colapsului cu norartrinal şi hemisuccinat de hidrocortizon. In uncie leucoze. Diagnosticul pozitiv al anemiilor hemolitice se face din aspectul clinic. influenţa razelor X sau a radiaţiilor ionizante. boliuivul trezindu-se cu febră. 2U O . infiltraţii lombare cu novocaină. Elementele proliferate sînt tinere. urina avînd o culoare brun deschisă. elementele albe sînt atît de tinere — leucolilnsli >. stare do şoc. feniramin.4.).i dureri abdominale. Din punct de vedere evolutiv este de reţinut: cu cît elementele sînt mai tinere. — Hemogloblnuria paroxistică nocturnă în care simptomatologia sa Insliilcd/ă în timpul somnului (ziua. imature. vărsături. Accidentele posttransfuzionale (incompatibilitate de grupa sanguină) necesită tratament de urgenţă: se supraveghează transfuzia pentru a o întrerupe în cazul apariţiei unor simptome de incompatibilitate.s l o mai malignă. Unele cazuri beneficiază de splenectomie cu efecte favorabile. Funcţia sternală. stare de rflu ţ. In cazul unor accidente posttransfuzionale se administrează antihistaminice (romergan. LEUCOZELE (LEUCEMIILE) Leucozele sînt afecţiuni ale sistemului hemohistiocitar — pe linia sorlel albe — caracterizate prin alterarea stării generale. novocaină l % i.încît nu se mai poate recunoaşte provenienţa lor. Tratament. în unele forme se indică transfuzia. febră. substanţe macromoleculare). imunosupresive. hemoglobl iiurlo. eventuală splenomegalie şi anemie. cu bilirubinemie indirectă crescută. (offlloc. noaptea) prin scăderea pH-ulul pltisniei. se iau măsuri de terapie intensivă (perfuzii de glucoza. crampe musculare. adenopatie. iar în caz de Insuficienţă renală se efectuează hemodializă. greţuri. In funcţie de starea bolnavului. 7. tulburăi l l c metabolice. stabilită de medic.

i i mi'diiire.i gravă: alterarea profundă a stării generale. anemie. l n | t « morfologice l«ln pol fi lult-Inli'dCOW. In perioaddo . Tabloul sanguin :•> |>uiirţla urtli'i sînt indispensabile pentru precizarea diagnosticului -. Acest simptom poartă numele de hiatus Icuccmlcus.ponderală. Aspectul clinic este al unei geptli i i i j i . augerliul o stnre •i ( I n . i v o . combaterea mici se face cu transfuzii de sînge. alteruii mu M .irntă o măduvă invadată de leucoblaşti (celule tinere din splt<* '). Tratamentul: alimentaţia va fi hipercalorică. Se folosesc hormonii cortlcotll »lic<icitate trecătoare.ndle*. l l r n ţ i i loucemoide ale tegumentelor. i | i i r . S-au semnalat şi cazuri de ameliorare de durată. Evoluţia este de obicei acută.niK ntul ostc nscniAiHUor cu cel din loucofcole acutct. de bază rămînînd tratamentul ca medicamente idlnlice sau antimitotice ca: azotiperita. grăbind sfîrşilul care survino în medie după 3 — 5—8 ani in mie••iiro/r cronice şi după 5 — 10—15 ani în limfoleucozelo cronice. nidioliM . Leucozele cronice debutează prin altei.. Cu fiecare ucutizare starea bolnavului ie agrfl> i/.sin l fragile şi se fracturează uşor. In nrvoir antibiotice. Boala debutează de regulă brusc. la indicaţia Urilor de specialitate.rt. alături de leucocite adulte. tini. i . I H M i. Ini itupl . atomnuli < lonecrotică şi un sindrom hcmoragipar (hemoragii ale tegumnnii ijl mucoaselor. în volum mic. Involuţia şi prognosticul. cu perioade de ?•• mur . Pe acest fond apar semne de anglnă acută. anemie gravă). .infecţiile se combat cu antibiotice. cu anemie.iNtt* dilinamie. cu sflrşlt îl Ini i c 3 săptămîni şi l an. LEUCOZA ACUTA Mlmpiomatologle. Dtiprt evoluţia.' nUlcare..um'iilul sr instituie în functiu do forma clinică ti ie face cu '•iliiticr.. cu alimente uşor dlHhlle. LEUCOZELE CRONICE Simptomatologie. mai puţin brutală decît în cele acute.i r -..i .1 loruiol iico dr boală. Evoluţia este cronică.K ii!l/. Punc(la iidlil .i . leucn/.i nculi/are. Tr.. pierdere ponderală şi durm >nM. roborantc.irr. ///M/O/HUCOKt». sensibilitate la P « I | | ) . n <M . tint. anemie. fn sînge se constată hiperleucocitoză cu elemente l i m . iar iiH'iml sanguin periferic arată că între elementele albe adulte şi cel t « lilostice nu există forme intermediare de leucocitc (ca In formula nh f). febră. lixunicnul obiectiv pune în evidenţă hepatosplenomeg<ilir. Prin tratamentele moderne evoluţia ••• h i i K | i l .il.nla «tnt acuta 9! cronice. citosulfanul ş.nl<'iinpA« (tuni accentuată în leucozele limfatice). paloare.tării • "«inie.a. Hvoluţle şl prognostic. 201 . Innpetenţfi. micropoliadcnopatie. Bolnavul prc/ini. hepatosplenomegalla.

toxice exogene (I. Din prezentarea factorilor şi mecanismelor hemostazei. stări septice etc.3. Procesul final este retractili cliciigului şi apoi Uzarea lui. sulfamide).7. Trombină+fibrinogen Flbrină Din prezentarea schematică rezultă că ficatul sintetizează protromblna (în prezenţa vitaminei K). gripă. mu/Ho so pot grupa în: vasculare. unelo alimente). /r«'/or/ alergici (reumatism acut.). inctori cureutiali (vitamina C. Hg. factorul III este tromboplastina etc. care se transformă în iibrină. plachetare şi plasmatice. Schematic se poate reda astfel: Flcat+vitamina K 4.4. . fragilitatea acestora sub acţiunea unor variate cauze: boli inlccţioase. — plachetari. streptococi. mucoaselor şi ţesuturilor. caro au comun hemoragii ale pielii. sarcină. Din acest punct de vedere. în prezenţa ionilor de calciu.) se transformă în tromhină. (viroze. Factorii de hemostază sînt: — vasculari. Protrombina. se pot deduce mecanismele de producere a sindroamelor hemoragipare. sub acţiunea tromboplastinelor (tisulare. P). Procesul coagulării este complex. insuficienţă supra- — /actor/ donaturQ ereditară. endocrine (hiperfoliculinemie. — plasmatici. SINDROAMELE HEMORAGIPARE Slndroamele hemoragipare sînt stări morbide cu etiologie varialrt. benzoli. formînd „un dop" de trombocite. Prin procesul de coagulare sîngele se iKinslormă din stare de sol în stare de gel. in faza a doua acţionează factorul plachetar prin aglomerarea plflculelor sanguine la buza plăgii. Fibrina formează o reţea. factorul II este protrombina. adeseaînsă ftlnt ni/x/c. 1) Cauzele vasculare. Intervenţia lor în procesul de hemostază se face în următoarea succesiune: In prima fază intră în joc factorul vascular prin vasoconstricS ţlo. în u treia iază intervin factorii plasmatici care prin acţiunea lor favorizea/ft formarea trombului (cheagul). plachetare şi plasmatice) şi a factorilor acceleratori (în practică aceşti factori au fost notaţi cu liloro romane: exemplu factorul I este fibrinogenul. Protrombină+calciu+tromboplastina+factorii acceleratori 4. Mecanismul do producere a hemoragiilor se explică ţinînd cont îl o factorii care se opun în mod natural hemoragiei. La rîndul său trombina acţionează asupra fibrinogenului (elaborai de (isomenea de ficat). care sînt de I<ipt tulburări ale hemostazei naturale. Cel mai frecvent se constată alterarea pete-(Hor i'iipilari. în ochiurile căreia se aglomerează eleiiHMilolo figurate. constituindu-se cheagul.

n .' factori activatori (exemplu absenţa factorului VIII sau i i i iintihcuiofilică A. antialergice (cor•Mii 1 ). 1 ' i ' i i r » i alergică evoluează cu hemoragii cutanate (i -şli) w<il ulei l membrelor inferioare. traumac^mbolia amniotică. Timpul de sîngerare este crescut şi apar tulbuin intim. •'«iii/. sau prin boli infecţioase. i p . hcnuitiirii snu hemoragii dlgi-sllvc. se combat durerile abdomlndniiiustrează antialergice (romergan. dai alteiate funcţional) sau în cazuri de trombopvnll i\ numărului de trombocite: boala Werlhof). durei i. alergice. hiiliinn-iitul.stltutiv tu globuliiui nnlilicinoHllca. i H/K». în aceste cazuri asistăm la apariţia linnulul Iii-iuoragipar. co rmill/c. Docft nu 201 . Se asanează focarele infecţioase şi se tratează («vonK l. 'iioin• / • • paraclinice evidenţiază eozinofilie sanguină (Indicator i'l)i M'înnul garoului este pozitiv (Rumpell-Leed)i In secreţln faIP pieile decela streptococul betahemolitic. Mi Inlilhllori ai coagulării (heparină. Apariţia sindroamelor hemoragiparo prin MII / O se poate realiza în cazuri de trombastenie ffromboc/fr cu număr. însoţită de febră. care va trobul dncelatfi. "fii/iiiMifii/ i'oniitft In <>vitai .lor coagulopatii amintim: llmnollllii.I vasotrofice (vitaminele C. irnţl'"*' 'S(' P°t exlei iori'/. mii ciştigate (ciroze. uncie cazuri de hipersplenism beneficiază de splenectomit. P). l romhopenllle pot fi esenţiale (cu cauze necunoscute: boalfl 11. oxpli» heumragiile digestive. hormoni cornpA caz).. t lombastenllle se întîlnesc în boala Gtanzmcirin şi în boala Wll-HiHjcns care sînt ereditare. prin mecanisme autoimune (hipersplenism).1 IntorvouţUlor chl111»/ tiatamunt sul).i»rnn pormGflblIltfiţU capilare purmlt» îl Instttlnri'rt pi/r/wn*/ vn«n//«r<? (poli» punrlltnrtne i rnro nu dispm Io dlt|lloprosliiiio). Ui mc. feniramin. So MCII/. a factorului IX sau globuliiid antlhcmn. carenţe în vitaminu K şl calciu). antitrombina. i r c de la na 1. l/lţ < 'uuxcle plachetare. Examinările paraclinice trebuie să ducă la stabllirM ' "i I | M purpură în vederea instituirii tratamentului diferenţiat. toxice cart» 11 n nun ca de trombocite. (H* i m îl ( . •uIo prelungit ş\ hemoragiei . uimol'lwl ai U-i ii loniiii descrisă do Henoch apar şl dureri abdominale.unigdalct lomii. Iroinbostop).msmiso' de in iliuinyllor de sex masculin. .'. iw>rnţ|ll spontane sau la cele mai mici aii unur extracţii dentare sau . arsuri. ' • n . pe lîngă numărul scăzut de tromboclto./i// este condiţionat do cauză. m-nthnlnl ţi u/crf//rrt (Schonlein). i i c nu faco ' P'ii !i.-ji m n lfo itft .inmntlCO| CU impui du :*lnyoraio ipinil.ulcsca greu de •.. hepatite cronice. > ' | i u r l clinice timintim avittnniiiom C. la • uni hemoragii mai mari se vor face transfuzii. rare.'ţia cheagului. prin mctaplaill « ( I n leucemii).»lc plasmatice sînt variate: hipoprotrombincmta eiedltQlă. afectînd copiii.In nfimi lcţ|iimimtcli>i | H m ţ| ln<)lvor<igii. boală ereditară li. 'unic/.

realizînd sindroame hemoragipare cu această etiologic. sistemului reticulohistiocitar (S. reticulosarcom. tuberculoză ganglionară şi pulmo nară. '. După localizare. limfosarcom). de aceea.) sînt afecţiuni prollfcrnlivc maligne. dici(înnsticul clinic trebuie completat cu explorări complementare. 7. de natură benignă sau maClasificare: adenopatiile pot avea etiologie inflamatorie nespecilică (infecţii. inflamatorie specifică (tuberculoză. — Adenopatiile localizate se întîlnesc în afecţiuni dentare. De mare n li l i la te sînt: puncţia biopsie. Rezultă din asocierea a cel puţin două dintre cauzele menţionate. intervenţii chirurcjl• ale). Se realizează astfel sindroame ganglionare. b) Hlpo-afibrlnogenemia prin şocuri (arsuri. în sifilisul primar sau chiar în boli cu etiologie malignă cum sînt spre exemplu. reticuloze.l>i»(lucu hemoragia (uneori se instalează hemartroze) se administre<r/. . duce la moarto i <i|>idă.H. plasma (proaspete) sau se administrează globulina antihemofilio».ImfostircouniK: locali/atu siiu generalizate (boala Kundrat). 7.5. examenul hematolo gic şi puncţia sternală etc.6. . îl însoţesc în secţiile d« chirurgie şi se îngrijesc de aducerea rezultatelor. Hoald llodghln (limfocjnmulomalo/a malignă). I.'. TUMORILE SISTEMULUI RETICULOHISTIOCITAR Tumorile. dar mai ales în embolia amniotică la naştere. — Adenopatiile generalizate apar în leucemii. amig dalite acute (situate submandibular).A uicje. Rvllvulostircoattn': localizat . 10 — 10 mg.. cu etiologie insuficient elucidată. Ele încurajează bolnavul. sînge proaspăt în transfuzie. ADENOPATIILE Adenopatiile definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici.R. biopsia ganglionară. 4) Cauze mixte. CliisIUcarca tumorilor sistemului reticulohistiocitar: l. al căror simptom principal este creşterea lor în volum.1.<m generalizat. forma chirurgicală a bolii Hodgkin şi metastazele gan glionare. sifilis) şi tumorală malignă (leucoze. v. cu etiologie variată. Ade nopatiile ridică adesea probleme dificile de diagnostic. sindroamele ganglionare se clasifică în: — locoregionale (localizate) şi — generalizate. Cadrele medicale ajutătoare trebuie să cunoască scopul acestor metode complementare.. Tratamentul este de urgenţă şi constă din administrarea de fibrinogen i. tuberculoză etc. viroze).

ilih-r).lire care ajută la precizarea diagnosticului. vitaminelor. cu alterarea progresivă a stării . prurit. tMidoxan).H. 7. < n \ediul predominant OSON. poate fi In lx>li inlfcţloase (hepatită epidomic».i . Febra este prezentă avînd uneori caracter ondulant. uneori cu ci• 'indulant.itoloqlii. Splenomegalia este prezentă iar anemia se Inita•1 pioijresiv. i«r biopsia descoperă celule gigante Sternberg.->i modih< ari cttnitierisliro radloloiflNI». l | l ( . sflrşltul i! h'tnl în medie după 4—5 ani. Itvolutie şi prognostic.dn localizare. cu puseuri. pleuro-pulmo•.leucocite normal cu neutrofilie relativă. «lectiiiiie cnincterli l n tumori formate din pl. Boala evoluează cronic. In formele localizate se Unii tratament t hlniM|lcMl cu bune rezultate în multe cazuri. cu spre exemplu chistul hidatic localizat In splină) iau tn cadrul altor boli. in ţ i i . *r« rol in metabolismul fierului. Splenomegalia. febră tifoidă)) /)o// r/c . iau Ictere homolltlc» N l ( 1 l <(l ') ll l '. Nlmptom.. febră. al glucidelor şl mineralelor (K| S) Cai P)| — «r« rol hematopoleticj nit) capacitatea de a elabora anticorpi pentru funcţia de autoapărare • orga• UMHlut. şi îndeplineşte funcţii Importante in organism! . mie. hemograma pune în evidenţă leucocitoză sau nu-t di. eozlnoflllt». hormonilor • iIhol/i.moclto. Simptomatologia clinică. limfopenie. Boala începe insidios cu adenopatie. . lelne Bence-Jones In urin. Npllim poato fi sediul unor afecţiuni de sine stătătoare (boli vascu* mni/itnre.i .«it« rezervor de sînge. Simptomatologia poate fi caleidoscopică. rontgenterapiei sub controlul hemogramei. BOALA HODGKIN (LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNA) i miloqranulomatoza malignă este o boală de sistem caracterizată i ' i l n adenopatie localizată sau generalizată. splenomegalie şi modificări histopatologlce ca• n .M/e/omuJ multiplu (bonln Kustlţkl-K. boală Hodykin)j Intuiţiei' (Ivpatlte cronice.niipc. de i l n Irilerocervicală sau generalizată. dlqestive etc.v/. dar sînt şi forme ce evoluează 10— Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei clinice şl ex•li Hor paraclinice. Iar prul poule să fie chinuitor.Wc. realizînd sindroame neurologice. tonicelor.n (loucoze. In grade variate. i n i i .R. SPLENOMEGALIILE •plina face parte din S. ciroze. i.7. caracteriNti'« In Iriitamcntul medical constă în folosirea chimioterapie•<'lor («i.

mai alo» rtnd nu s(> conturează bine boala de bază. în unele cazuri indicîndu-s« splcnectomia (chist hidatic. unele hepatite cronice evolutive. . Uneori chiar inspecţia poate furniza date orientativ*» prlvilo<ir<> la splenomegalie. boli autoimune cu hipersplenism citopenizant). Diagnosticul splenomegallilor întîmpină uneori dificultăţi. Tratamentul este cel al bolii de bază.Afoctnrpfi spJiix-i în procesul morbid se traduce pe plan clinic prin splcnomegulio (creşterea în volum a splinei. care se evidenţiază prin percuţie ţ»i palpare).

A |o '. li'K /C ('(llM (|riid /('. W. '1. CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE Definirea ştiinţifică a reumatismului întîmpină greutăţi din cauza ilultMor împrejurări etiopatogeaetice. primul rînd la nivelul aparatului loco•lur $1 cardiovascular. miozito. I I . l niliiciliuipnlll. HfniiKiilNm tihartlcular pcrilcrlc (cu caracter Inflamator mu degenerativ) ca •K immlfustrt m niinl<|ii. \.8. 3.s(i) degenerativ I.S. vai . \inl»lPtiilnl Sănătăţii: I. llnll dU rtnlm m lIce. . După sinteza lui C. NOŢIUNI GENERALE. K«ii/iKi//. l'oliiirtrita reuraatoidă (considerată colagenozfi mallgnS).1u sons larg. Aitro/a-poliurtroze. 4. lieninatlsme inflamatorii (articulare şi viscerale). nc\rnl(|ii. ni'viltc.. '. ca urmare a leziunilor caracteristice alo ţeiuMl conjunctiv". l\'. 1. Mi'uiiuitisniul secundar infecţios.1. burilte. Ţesutul conjunctiv este însă răspândit în tot orgtmlNîl ţi alertarea lui în procesul morbid reumatismal este posibili. 2. Gh. tcntmlnovlU. uf. tondlnlte.(spondilartrozc). n-a adoptată de comisia superioară a reumatismului a Acadcmti'l H. ex|>ll> ni loimele abarticulare frecvente de reumatism. bolile reumatismale formează un grup relativ ottro*i «In afecţiuni cu localizări ÎM. Dumli. pcrlnilill». Mnnllt'itlarl i/c ///> reumatic în: l. Modul variot de unii un M afecţiunilor reumatismale a condus la numeroase claslll-"i luncţie de concepţia autorilor. Kpoiulilita anchilozantă (sau anchilopoieticfi). .. Kcumntismul articular acut (Bouillaucl-Sokolski). I. Aiuili/u bolilor reumatismale arată că este vorba de leziuni tuliţi' ttnill unu degenerative ale ţesutului conjunctiv. B O LILE R E U M A T IS M A LE 8. Spoiulllo/c. fi M .

Din conflictul antif/<în-a/i//corp rezultă manifestările clinice de boală avînd ca substrat li'/. Cauza principală a bolii este streptococul beta-homolitic din grupa A (diverse tipuri) care prin toxinele eliberate — mal cu seamă hialuronidaza — sensibilizează organismul. — Graviditatea şi pubertatea sînt factori predispozanţi şi arată im portanţa rolului jucat de factorii de teren şi neuroendocrini. pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul". condiţionată neuro-cndocrino-umoral.). —• Sexul. Traumatisme.) unde microbii slut închistaţi şi unde nu pot fi distruşi prin tratament de st*« i i l i / f i r e cu antibiotice.2. 0. ce evoluează în puseuri acute. Sensibilizarea organismului prin toxine poate apare şi prin existenţa streptococului în focare cronlcR (iimigddlite. Reumatism psihic. care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv. sii gestiv se spunea: „reumatismul articular acut linge articulaţiile şi muţi cfi inima". Studiile statistice arată că între 11 şi 15 ani. granulome dentare etc. Noopla/11.linge.. REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (Bouillaud-Sokolski) Reumatismul articular acut Bouillaud-Sokolski (B. sublinllmlti-sp prin aceasta rolul tratamentului corect al amigdalitelor. Oiteocondropatll. Pentru a sublinia afinitatea bolii de a afecta cordul. Toxinele streptococului beta-hemolitic joacă rol de antigene caro prin sensibilizare determină apariţia de anticorpi. — Vîrsta are mare importanţă. Boli neurologice. Primul puseu se instalează de obicei la 2—3 săptămîni de la o an-«linfi acută streptococică. Etiopatogeneză. care evoluează latent şi nu sînl dicignosticate la timp.fl. sinuzite. furingitolor acute sau al altor streptococii acute (scarlatină. 8. 7. Boli (I n ilitem şl homopatll. cu etiopatogeneză infecţios-<v lerglcă. PiorU/l». fciringile. articulaţiile. 0. anginelor. 0. în jurul vîrstei de 5 ani pot să se grefeze forme clinice puţin zgomotoase. fiind necesară asanarea chirurgicală 2UM . Prin această constatare reiese şi mai mult în evidenţă rolul terenului individual.lpol ele.loiiiil apariţia granulomului reumatic la nivelul ţesutului conjunctiv. Nefiind tratate. oriy.S. Boala se instalează cu maximum d<» frecvenţă între 5 şi 15 ani. umezeala joacă rol în favorizarea bolii la unele orga nisme cu un anumit teren de reactivitate individuală. 11. 10. determină leziuni valvulare de finitive diagnosticate întîmplător sau cu ocazia unor recidive. fără a dispare Insă complet după această vîrstă. Incidenţa scade pînă la 25 ani. otite. pentru ca actualmente dictonul să fie modificat în sensul cA . cu predilecţi»» cardioarticular. fetele fac urni dos boala decît băieţii. deoarece numai o proporţie mică (2—3%) dintre < e| cu streptococii acute fac reumatismul. S-a observat că sterilizarea bolnavului cu an-ilhlotice în primele 8—10 zile poate opri atacul reumatismului.) este o bodlA cronică. — Frigul.

de ie<juia la copil. (Iar i Un /.ale aparatului cardiovascular: tahicardie. dolorji Nlnt fluxionare. i urina clinice ale reumatismului acut. upoctomll. oxlrncţll dentar» «te. iiplomatologie. calor. Instalarea bolii se face In etape.) tu «cop profllm Uc NOII cu- NiMlomopatolIglc bonln NU cnrm'leir/. amlgdalo şi congestionate. l'tupu de latenţă durează 2 — 3 săptămîni.• mii.croţtn îl nnUcorpilor în sînge. In practică se conitntflî foi im» cu artralgii fără artrită. răspunzătoare de sechele cardiace di'tn primul plan situîndu-se leziunile se< helare valvuluro (uteilinlâ. 200 .cu/. stenoza cu insuficienţă mitrală. 1 • • ! Insltilarea valvulopatiilor definitive.«• ?! <irticulaţiile mici. saltante: se mută de la o articulaţie la alta) Ntnt nesupurative. ipn cordului In grade variate este regulă. fie pol lut • i u cîteva particularităţi: nu i'uracterele inflamaţiei (turnor. Vindecarea ni scleroza leziunilor. uneori apare un ritm în 3 timpi (ritm embrlo-i. forini» cu predominanţa fenomenelor articulare care slut tn timp ce inima prezintă semne dificil de intorprctnt clinic. Milluri la focarele de auscultaţie ale inimii. bolnavul are febră (frecvent In Jur de i«hti' palid. NU vindecă fără sechele. forim» de monoartrită. rubor. în acest stadiu bolnavul potilc pic/.< i (jcnerală se alterează. cauzate de streptococ ce trebuie căutat In ae.lut nuii estompate. In unele cazuri pot .(joniotoase. dureri la deglutiţie cu disfagie.n ingiană. posibile Mililcbrlll1 1 'inspiraţii. tlnilutiile sînt prinse fie oligoarticular (monoartrită). ' • i piocesul inflamator sînt prinse succesiv de obicei articulaţiile) iiillmiiuţia unei articulaţii cedînd în 3 — 4 zile. miocnrd. iiip/M/w. îmbrăcînd caracter de organlcltato. inapetcnţă. zgomotele car. care se pot icho- • istlol: l'lnpa infecţiei streptococice acute.untrt illsrrcte ca oboseală psihofizică. expresie a miocarMloori suflurile apar treptat.rt pi Iu leziuni «poclfli c cart i ti) formarea gronulomulul roiimntir (nodului Ascholl-'l'nlnlnev) •uniuni mici (sub 5 mm) cu o evoluţie de 4 — 5 luni. ciidoctird)) /OMIIU Intontă a bolii prezintă o importanţi deoN<»l)ltn penii u in AI NI> nitinlfeită mal mult cu semno yi-nemle. După 2 — 3 săptămîni de la episodul acut se instalează tuhloul ti reumatismului propiiu-zis: i i < . m. predominînd fenomenele arlicnlarp. cel mai des o anglnă. perioadă In c. cu nnlologia ei: febră. PIIIH (irdita reumatismală (cardita) reprezlntft afectnien tuturor iiMMiti'loi iinatoiuice ale inimii (pericurd. insuficientă aortlcA).

Procosul do crcslore esto tul înnoi) bolnavul oslo pcilid. scăderea indicînd o evoluţie favorabilă. arc subfobrilităţi. tromboflebite.lcil)cşie In ţjroutali'. cu fllît riscul leziunilor valvulare definitive este mai mare. involuntare ale meni brelor superioare.s şl nu si. nu Inii m pină greutăţi. — Căutarea atentă a streptococului beta hemolitic în secreţia falinqiflnă..'.suri energice şi susţinute pentru prevenirea lui. Primul atac reumatismal se poate vindeca fără a lăsa serholo cardiace. — Viteza de sedimentare a hematiilor este de regulă crescută în reumatismul acut şi adesea depăşeşte 100 mm/oră. Po le/lunile valvulare stabilizate pot surveni noi puseuri de boală. în caz de cardită reumatismală. se poate aplica tratamentul corect. urmat adesea de vindecare. In nccstc ca/uri trebuie efectuat un examen medical minuţios. oslo nslenlc. ECG evidenţiază alungirea peste 0.Q.unontul profilactic. amigdalite cronice). cu lichid în cantitate mică ce dispare repede la tratament. — Pot fi întîlnite arterite. reali-/Ind lormele de endocardită recidivantă reumatismală. în special personalului care face vizite active în teren. iar revenirea la valorile normale arată vindecarea procesului acut. care se v. deoarece.Jixicd cu coilultl copii. în formele clasice. lentă sau reumo-M'ptird (ve/i endocarditele). ajutînd la alegci on momentului favorabil pentru practicarea asanării focarelor de infec ţ i e (granulome dentare. transpiraţii..22 s « intervalului P. wlinamlc. Implicaţiile medico-sociale ale reumatismului mut impun mîi. purpura hemoragică. — Examenul de urină urmăreşte decelarea nefritei parcelare sau a unei glomerulonefrite acute difuze care se poate asocia. Pleura* pneumonia poate şi ea să fie prezentă în cadrul tabloului clinic al bolit — Coreea reumatică. pleurezia dreaptă sau bilatt* talii. Atacurile se pot însă repeta şi cu cît ele sînt mai frecvente.fibrinogenul creşte peste 000 mg%. mialgii care nu sînt relatate şi nu sînt luale In M'iimn. Diagnosticul clinic al reumatismului acut. alături de anemie. se manifestă prin mişcări dezordonate. osii» M'lrn. diagnosticul I i i timp.| > i i i psn Innpelrni. Pentru precizarea diagnosticului se efectuează exu-HHnc paraclinice.. Evoluţia. sau chiar hepatite de n<i tură reumatică. Alto manifestări ale reumatismului articular acut sînt reprezentaţi de: critcmul nodos. discrclo. Tr. Aceste simplome trebuie să atragă atenţia personalului medirn-swiiliir. — Examenul sîngelui periferic poate arăta o leucocitoză cu neutrofilie eventual eozinofilie.i complota cu probele paraclinice din reumatism. — Examenul radioscopic toracic şi ECG pot furniza date preţioase pentru diagnosticul pozitiv. UIMI 300 . uneori arc ni tmlţjil luyncc. creşte peste 300 U.Titrul ASLO. se studiază proteina C reactivă şi uneori testul Latex şi reactla Waalcr-Rose cînd se pun probleme de diagnostic diferenţial cu pollarlrila reumatoidă. Proba se foloseşte şi ca tnst evolutiv.it. uneori fiind necesară repetarea examinării. .. expresia reumatismului acut care afecteazfl creierul. .

c) Aspirina în doză de 3—6 g/zi so administrează în cn/urll» !n • Mie bolnavul nu are afecţiuni gastrice (în special ulcer). în cazul tratamentului hormonal cortlzo* H . tratarea corectă a anglnulor ctcuN'.i se Iacii Repaus la pat cu supraveghere atentă a bolnavului. internate) în vederea descoperirii anginelor streptococlca | l l cu antibiotice conform metodologiei Ministerului Sănătăţii) descoperirea amigdalitelor cronice.u i i e i o i înmiii. a cariei dentare.i() (j). Tratamentul cu hormoni corf/co/// MI. din care jumatalr • . se vor lua măsuri de combatere şi prevenire a infecţiilor ncntn nlor respiratorii superioare. In > de particularităţile fiecărui caz în parte: Snlicilatul de sodiu 8—12 g/24 ore. Tratamentul curativ al atacului reumatismal este bine s. După scăderea febrei se administrează • i i n>(|iin alimentar complet. njutoare al« mttdleulul de elreumierlpţle. ţjrădl* noii. cel puţin l f) /lUi. la indicaţia. Ptt iinipul tratamentului cu hormoni corticoizi • urmăreşte p<< llnyft rn«plini..A. timp da nplumîni după o angină acuta.aplică In cordltela rt*uiiniIlMiiale. Medicamentele antireumatice se vor administra la /ilcipTe. care se pot complica cu tingine sltcp.. a granulai dentare şi a altor focare cronice cu streptococi In vederea trata* • lor conform indicaţiilor medicului. El se foloseşte de obicei în formele hipernlţjire. în cantitatea şi pe du uita stabili UI de medic. şi examenul urlnll săplAmlnol. controlul sistematic în colectivităţile de copii (cămine.. «pol na ihUima cu regim lacto-făinos. cealaltă jumătate per os asociat cu bicarbonat ( ! • • sodiu. mai alei la copii şl adu* Hi controlul clinic al T. Io ravln deosebllo In profilaxia p« turna. ţinînd seama de restricţiile tratamontuîl tiu hormoni corticoizi în cazul administrării acestora (regim hlpo» Tratamentul infecţiei streptococice în toate cazurile chlif iicft microbul n-a fost izolat — prin administrare de penicilina (sau illiomlcină) în doză de minimum 800000 U/24 ore. Tialmntmiul «ti Ince sub controlul leucocitelor. larclnl cam ie refera in ni I i i . obligatoriu în formele cu pancardite reumatismale — se va ad• l i i i l f i t r a mcdicaţia antibiotică de protecţie pe toată porioadn trntammiului cu corticoizi. Regimul alimentar hidro-lacto-fâinos în perioada febrilă. In doza mari l i n i i l e (lelennina stare de acidoză (respiraţie Kussmaul). intensificarea măsurilor de educaţie sanitară a populaţiei ponllne seama de normele igienice la construcţia de locuinţe şl alttic raţională.v. b) Piramidonul se administrează în doză u/unlă de l.r) g/ti l'i 0. ( • pool' i. i funcţie de evoluţia bolii. ţinînd seama de elediil leuca|M>ul/anl al medicamentului. combaterea fenomenelor de intoleranţă digestiva. au i .

Ca teste paraclinice subliniem cercetarea miliarului de leucocite. iar tratamentul etiologic determină de obi•ei vindecarea leziunilor.II. colibacili. Uneori poate să provoace chiar supuraţia articulaţiei. Simptomatologie. genunchi). sub control medical periodic (dispensarizare) 9! se va trata energic orice infecţie acută intercurentă. T.nu este afectată.ito manifesta în timpul infecţiei sau postinfecţios. 8. nnrmnl şi sub protecţie de antibiotice şi antireumatice. existînd însă aceas-ii posibilitate. inima — de e<|iil<l -. iipn o miijiiul streplococică.) care în-iKtine artralgii.sau poliarticulară) ce apare în cursul sau după o infecţie microbiană. manifestarea clinică are la bază un focar infecţios cronic (amigdalite. creînd confuzie cu reumatismul B. enterococi./din complicaţiilor honioraţjico care pot apare. în condiţii de afebrilitate. In reumatismul secundar infecţios simptomele nilicultire au unele particularităţi: artralgii meteorosensibile. yâmigdaliene) •n ponte face după 4—6 săptâmîni. bronşiectazii etc.rt i iui i des In articulaţiile cele mai des solicitate. avînd un pronun-nl caracter meteorotrop (meteorosensibil).3. / .it ilmie/n. bronşite cronice. riranulom dentar. Reumatismul streptococlc se poate întîlni. REUMATISMUL SECUNDAR INFECŢIOS Reumatismul secundar infecţios este o manifestare clinică articular/i (mono. . Foarte frecvent. determinînd prinderea articulaţiilor. dizenteriei. mai cu seamă la adult. Simptomatologia clinică este expresia acţiunii directe a germenilor — s<iu toxinelor microbiene — uneori existînd chiar un mecanism infee(ios alergic. sinuzite.((imul hlpoRodnt mnntlon. /dir »f» ndmlnlstron/rt tratament hormonal l < i bolnavii cu ulcer.i alţii. Se caracter/ea/tl prin tirtralgii — uneori cu caracter saltant — şi se exteriori-'••i/. granuloame dentare etc. Nu tinde tnsrt inima. cînd se vorbeşte de reumatism secundar infecto-aler-ţ| ir> în acest caz.(iii<i. Articulaţiile nu prezintă enuic de «irtrită clinic manifestă în mod obişnuit.ştiu poliartrită. de obicei sînt prinse articulaţiile care sînt mai m n 11 solicitate (tibio-tarsiene.S.A. . i este frecventă şi poate apare la toate vîrstele. Boala se pn. Nti Icer. Etlopatogenie: germenii cauzali sînt variaţi şi pot disemina pe cale heinatogenă. gonococi. Porme de reumatism secundar infecţios: — Reumatismul de focar generat de focare de infecţie cantonate n <iml(jd<ile. Germenii cauzali pot fi streptococi.Asanarea focarelor de infecţii (granulome dentare. şi <)lico/. Honl. în aceste forme. / l'rcvenirca recidivelor prin tratament cronic cu Moldamin săptflmlnal timp de 3—5 ani. cu V. analiza clinică trebuie să excludă un reumatism BouilImid-Sokolski.S. bacii Koch ^. semne de mono. | i < uiiit^a. adesea meteorosensibile.

Menţionăm reumatismul dizenterie.n l. DupA unii milorl ur fi înrudită cu poliartrita reumatoidă şi ar fi determlnntă <l« un nincniiism autoimun. Mcdicaţia antireumatică se foloseşte în funcţie de forma clliilrfl.i-azu1 1 1» decelate prin examene clinice de specialitate."linie cure trddeo/. tabloul clinic devine mai bino conturnt.4.rt alterarea slfirii generale: saibfebrllllflţl. SPONDILITA ANCHILOZANTA Este o boală a adultului tînăr. Simptomatologie. Tratamentul antialeigic se dovedeşte deosebit de eficace In măl"'. avînd o etiologie insuficient clarificată. 8. Durerii" • Ini |)ro(|resiv(>.itfl ( nuc ninllonl < u erupţln i . In /ier/iHH/u de sfârc. în primul studiu bolnavul acuză dureri în regiunea sficnitn. reoplrlni. cu localizări puţin precl/nle. Boala începe insidios. adesea cu iradieri care Imllft sclollcn. i i i . oleos).lrtrile articulare cu mecanism alergic dovedit.ul<iţl<> «nu uml 1'rindoron unei singure articulaţii aro do obicei o evoluţie mul fiind posibile compromiteri alo articulaţiei prin deln mlnnien "ichiloze definitive. Ponto prlndo o artlc. balneofizioterapie $i jecu|.n« i n i e medicală. aspirină. Ueumutlsmul gonococlc.M . fasconal sau chiar sărui i i » de aur (solganal B. niiliiiuilurice de sinteză (clorochina).in imeoii lriii>m<>ne|e clinice npnr după «cnilnlliin. antibioticul este prescris în funcţie de germenii dtcei hi examenul bacteriologic şi antibiogramă. ce se nutmleltă liervent la membrele inferioare prin artralgii sau artrite cu carae- l f. In prima fază domlnlnd duioil|e In regiunea coloanei vertebrale. 303 . i < i r noaptea sînt m<ii arrentunto. tomanol. Concomitent n|mr -. Reumatismele enterogene au ca etiologic microbii can/nlmi d« imul digestive. care face parte din grupa reuniaUNiniilui inflamator cu localizare la nivelul coloanei vertebrale şl c.Asanarea focarelor de infecţie trebuie efectuate în l o . Antibioticele şi chimioterapicele specifice sînt indicate In cazul 'ilogici tuberculoase sau luetice (stabilite clinic şi prin Investigaţii niplementare).itamentul.1 . . Tratamentele fizicale pot fi efectuate în funcţie de fornn'lc. Antibioticele se folosesc în cele mai multe forme de reumatism iiiuldr infecţios. IUretoterapia în asociaţie cu antibioticele este indicată In €•• 1 1 in caro terapia antireumatică nu dă rezultate satisfăcătoare. in antecedentele bolnavului. Se poate utiliza piramidonul (piran).i. ri«(luct*| iiii <i|ii'l!lului. alindor.illuoi ie con.u tmidlnţă la anchiloză.< Imn o ţi. In indicaţia medicului de specialitate. Apnre cn urmnro n unei lulecţl! ţ|onn. lomlm uniiiitrt suu lombiird. sUirn du Itiligubililute.

S. i/a prin cifoză sau rigiditate în extensie. fenilbnla/ona. poliarticulare sau la nivelul coloanei vertebrale. piramidonul. care începe.pondiloză sau spondilartroză. Se pot folosi de asemenea antimalarice de sinteză •. El vizează combaterea inflamaţiei. Radiografia coloanei vertebrale pune în evidenţă formarea rle punţi osoase subligamentare (legînd o vertebră de alta).]Ă regiunea «acroih.lala loziuni artrozico şi la vîrstele tinere. Nu toate procesele artrozico «lut untifilf obligatoriu de simptomatologie subiectivă. balneofizioterapic). Se va evita repausul absolut vreme îndelungată. procesul Inflamator.. . genunchi). intermitentă şi progresivă. Dl.<• h. indometacinul.iqnosllcul pozitiv se stabileşte prin examenul clinic. prednisonul cu efecte antiinflamatorii şi antialgice. Tratamentul este medical (medicamentos. . adică apariţia unor («xrresrenţe osoase prin reacţie periostală. ultima ducînd în timp scurt Ia infirmitate prin anchiloze cu prinderea articulaţiilor coxofemurale. cînd voi 1)1 in de '.. Uneori nroniiismul reacţionează prin formarea de osteofite. deoarece grăbeşte anchiloza. cu cauze variate. ortoper7/c si chirurgical. iar prinderea segM i r n l i i l m < n viral se exteriorizează prin imobilitate în/îlexie anterioară . în unele forme clinice evoluate se constată interesarea ţi o . ' • rxlmdc po întreaga coloană: bolnavul arc dureri în r«< || I I I I I M l./ /Mm/u f/c stare. V. astfel ca boala să fie oprită din evoluţie şi bolnavul să fie re< nperat pentru o muncă adecvată. dar IP pol con. 304 . urmate de distrugeri ale cartilajului articular. Clorzoxazonul şi midocalmul au efecte decontracturante şi uşu-na/.i i l o r <n liculaţii (umeri. realizlnd aspectul de coloană in formă de „baston de bambus". 8. dureri lombare cu iradieri pe traiectul sclatirului. Clinic so manifestă prin dureri.n e. latentă sau gravă.5. Afecţiunea survine mai des la vlrsta înaintată. iar anatomopatologic se evidenţiază prnresp erozive. completat cu examinări complementare. Balncoiizioterapia (rontgenterapia şi alte proceduri) se folosesc pentru efectele lor în cadrul recuperării bolnavului. şolduri. ce apnro în condiţiile proceselor degenerative articulare. Durerile pot fi nionoai' l i m l. 1 superioara.n i l . a anrhiIo/ei.f n / u . i.. litlopaloqonle.H. genunchilor sau scapuloumerale. n i i ' x l c i i MC..il suferinţa bolnavului..ilc . Examenul radiologi? este de mare importfmţa'. . Afectarea-coloanei dor. ' .-. evidenţiind modificări la nivelul articulaţiei sacroiliace: de la ner<'(|iilariUviţi ale liniei interarticulare pînă la sinostoză articulară în stad i i l e tardive. REUMATISMUL DEGENERATIV Reumatismul degenerativ este o afecţiune articulară cronică. existînd în practlc<1 formo cu evoluţie benignă.-. n ( i > i < N i i i a lombară devine mai rigidă.n 1 . boicilul forte.. a durerii.ni sărurile de aur. Evoluţia este cronică. este crescută şi este folosită ca test de evolutivitate.Tratamentul medicamentos foloseşte aspirina.

traumatisme (artroze posttrau-Minllce). l'tictori ereditari. deoarece procesele degenerative favorizează hornU'rnn nui leului pulpos ni fentele şi fisurile inelului flbros sau In «pongloasn varHuli liildriin 3 . hipertensiunea arterială. Durerea se explică prin tulburări metabolic» •ilirulme ca urmare a diminuării circulaţiei locale în repausul noctmu |i p i l i i frecarea suprafeţelor osoase la mişcare. In absenta unei etiologii microbiene sau uneia ic. x / Kînmatlsmele mici şl repetate. osteofite. deformarea articulaţiei. cu dureri supărătoare. Pentru coi încadraţi In nctlvilfile i icează dificultăţi cu repercursiuni socio-economice prin Incnpti-i îlftlo ic'inporară de muncă şi tratamente repetate sau chiar prin InvnH i l l l n t i .. endocrini. Interesează atlt vertebra. Termele clinice sînt condiţionate de vîrstă. influentele exercitate asupra circulaţiei /oca/o (/o m luctorii climatici (frig. umezeală) pot avea rol patocjenetic. coxartroze). zugravi. cotului şi a mtl-nil In pietrari. în bună parte eoni i .numenul obiectiv poate descoperi redoarea articulaţiei. / '. cit şl discul Inli'i veilelmil. sau trmnruitlsmrlr puternice pot fi *l ln In antecedentele unor bolnavi cu manifestări nrlm/ico. tulburări de statică (picior plat). îngustarea liniei interarticulare. de focar. semne care au valoare (n pii'/enţa simptomelor clinice.S. mai ales la femei. unde se asocitr/ft şl alta Imll: (ilx'/.nte la nivelul colocinei vertebrale. Inlrctllle cronice. Durerile apar frecvent In urma val l l l n r meteorologice sau dimineaţa la sculare şi la primele mişcării i npnl diminuează treptat şi dispar în timpul zilei. H numenul radiologie pune în evidentă rarefieri osoase (osteopofn#fl|. leucocite. sau chiar specifice pot determina UiflflI I I nrliculare. obezitatea. Simptomato| i n po. urmate apoi de artroze. pictori etc. limitarea mişrflillor.itatea. unoorl IM peiio. (1 — pnnlni em r ir înm tll . intulul. dar nu prea intense. uma ni).l'mlexlunea oste Incriminată In cozul In rnre pro< ui iiuincll ioll) ni procădure undo articulaţii (n Io mtlnllor. agravantă. hidrartroză (adică sporirea lichidului Nlnovial) şi crepitatii. Solicitările profesionale nu Miii'uil importanţă. Simptomatologie.de procesele degenerative (ale vîrstei înaintate). rămîn normale (V. astfel s-a descris artroza umărului. Artrozele dau suferinţe supărătoare.ide de exacerbare dureroasă. solicitările fizlolo(|lr« cea mai mare este la membrele inferioare unde survin frecvent artroza gleznei.ilo începe treptat. formulă loucocitară. SPONDILOZA Spondilo/a reprezintă forma particulară a artrozelor locall/. inul. d«M|Hi ' •" . • ovnluţio progresivă. livoluţie şi prognostic. novroza. Este vorba de afecţiuni cronice. hematii.H. Hxplorări biologice.' i ce o generează. tuli di //e f/o statică. u/ura discurilor intervertebrale Joacă rol In declnnşnraa unim tutelor. boala varicoasă. tulburările circulatorii. tulburări funcţionale caro Inţjreul««fl nclivitatca profesională a bolnavului..

Simptomul principul oslo durerea în regiunea cervicală. ( l i ' l ) i i l î i i ( l brusc. Foarte des bolnavii se plîng de parestezii. po vtrful picioarelor şi flexia anterioară a trunchiului slnt du300 . i ) ) Sciatica vertebrală se caracterizează prin durere la nivelul col i ' . l'rocesHn de Involuţie) a discului intorvertebnil Incopo do timpuriu (In Jurul vîrstel d<> 20 nnl). cu limiUiroci mişcărilor sau impotentă funcţională totală. strănutul. după poziţii mai lungi de aplom H HO u se«ra după efortul diurn. — Spondiloza toracală deşi determină mai rar simptome clinice. Bolnavul caută pozlt'l nntolgicc. •— In forma cronică. mai ales la pacienţii care au prezentat în co pilărie cifoză juvenilă (boala Scheuermann).forme de reumatism artrozic. este vio. Se poată însoţi de parestezii. sau poate iradia pe traiectul nervilor (nevralgie). iar iradierile tonicico şi în regiunea precordială alarmează bolnavii asupra unor suferinţe cardiace (realizează intricări vertebro-coronariene). durerea se instalează brusc sau progresiv. Acuzele subiective se manifestă în funcţie de Io(•(ili/iiroii spondilozei. ce iradiază mediofesier şi în partea posterioară a mriiibinliil Inferior. un rol important jucînd In lonpnrlila simptomelor clinice factorul psihic şi rezistenţa naturală. Hxamcnul obiectiv poate evidenţia cracmente. i . Suferinţa se manifestă clinic. astenie. Se vn retine că nu toate porsoanele care prezintă modificări radio-loţjlro pro/i ntA şl semne clinice de boală. explicată şi prin solicitările deosebi l < > «Io acestui segment al coloanei vertebrale. tuşea îi exacerbează durerile. care poate fi acut sau cronic.Iu. totuşi se poate manifesta cu dureri toracice exacerbate de poziţia ortoslnticrt şi ameliorate de repaus. bolnavul se plînge de dureri în regiunea amint l l .(>]c spondilozelor subliniem în mod deosebit anomaliile colomiol voilebrole. contractură musculară paravertebrală. Mai des. determinantă a simptomelor clinice. redoarea cefei sau torticolis. Intre c(in7. conformaţiile vicioase ale acesteia. ameţeli. dorsală sau lombosacratfi cu Intensităţi variabile. durerea este moderată. mnl cu seamă dimineaţa la sculare.prin: «) Lumbago. cu durere intensă. i i u ' i lnmb<>s«cnitc. l'li'ctiiroii membrului inferior pe bazin este dureroasă. Spondiloza lombară sau lombartroza este una din cele mai frecvente. Durerea poate iradia spre sacru şl fr. In forma acută. pareze şi chiar para11/11. deoarece mişcarea.ipondllozol"! aule tu i|(<iu<inl < «ii n iiilruzcloi. migrenă cervicală (cefalee posterionrfl.. simptome ce caracterizează sindromul Bnrre-Lieou) sau dureri nevralgice faciale. dar nuinifestările clinice upar de regulă mal tir-/. intensă şi localizată în regiunea lombosacrată.. — Spondiloza cervicală este dominată de durere localizată In (•(•«ilft. exacerbată de mişr/lrl bruşte sau de ridicarea şi purtarea unor greutăţi. nevralgii în membrul superior. în această localizare se produce şi un o<iiocare grad de cifoză. Mişcările biuslo sciu ridicarea unor greutăţi favorizează uneori hernia de disc. Simptomatologie. zgomote auriculare.poate fi localizată. mersul po cflldl.

Sînt interesate diverse ţesuturi ca: muşchi. avînd ca expresie clinică dominantă sinMMI l durerea.diraţic corespunzătoare (clorzoxazon. Simptomatologia. miozite. piran. umăr blocat). tratamentul are ca obiectiv durerii spontane» sau provocate şi recuperarea cit mal depllnrt • mita a bolnavului.il(|ie" (umăr dureros). b. brahiale) sau nevrito. fac• climatici — frigul. burslto. periartrite.ili/. inclusiv cele subacvatice. dureri cu blocarea articula* uneori durerea fiind atroce.i M. ci tulburările ce survin la nivelul ţesuturilor pprli u In re sau juxtaarticulare. spre exemplu). care trebuie să preceadă 8. în aceste cazuri sînt recomandate < !< iftillo focarelor infecţioase. vi «xnmt'nul flhdltt*. alindor. a conlracturli in. masajul) in staţiuni H'tiro cu profil antireumatic sau în unităţi sanitare speci. umezeala) sau degenerativi (vîrstă. realizîndu-se mialgii. nămoloterapia.ipl« de recuperare). • •«•. tendoane.li -i •!• mliiH'.c. n < ! ' • luminii MNiinete. exacerbată de atingerea umărului şl mişcări. W 307 . . teci sau nervi. REUMATISMUL ABARTICULAR In această grupă se includ manifestări reumatismale caro nu lnt«•ii/. radio-i i '((Ioanei.fâcr prin (imiiiiiie/rt. Tratamentul medicamentos urmăreşte combaterea durerii şl a • [ i i l o r supraadăugato cu ajutorul medicamentelor antlalglcu şi . sciatice. traumatisme. Se urmăreşte de asemenea combaterea rcdoril. i'xiimeimi i >ii. In aceste cazuri joacă rol factorii etiopatogonetlcl 'iiiiiiumţi ai proceselor inflamatorii (infecţii. Uluy • iiiinunliil. In unele cazuri se produce imobilizarea completă a nrllcul«i|ii'l (periartrita scapuloumerală anchilozanltt. Manifestările clinice dureroase ale reumatismului nliflillciilcir sînt foarte frecvente şi variate. focare de infecţii. se manifestă prin durere spontană sau l<i mlşle umărului (care se pot efectua încă). Din multitudinea formelor clinice.ni . ionizări. rcopirină. Tntrucli leiiomonolo dmcroasc stnt Niipflrătoare 9! uneînsoţesc de impotenţa funcţionala.ft articulaţiile. infiltraţii locale cu hidrocorti/on).-uiuitorii (aspirină. elongatii. nevralgii sau nevrite. nevralgii (intercostale.e |>»l h • ! " • . lillopatogenie. extract pelold (pellllraţii cu novocaină. celullte.ite (.-.. tulburări metabolice. Halneoflzloterapia are un cîmp vast de aplicaţii terapeutice sub i i l e forme (electroterapie. i'tmovite. teren neuroMitliH rin. vom aminti periartrita scapuloPERIARTRITA SCAPULOUMERALA Periartrita scapuloumerală cunoscută în practică şl sub numele dt M. Ele se cxterlorl/oa/A cei (HM Ini Irite. n. microtraumatisme).6.

Hoinl. i. . Pucioasa). Se va evita imobilizarea de lunga7durată care con• l i i l > m r l .ilnpofizioterapia mai ales sub formă de kinetoterapie.este lungă (6 luni — 2 <mi) cu tendinţă la vindecare şi reIIMH .idioterapie. — Nămoloterapia foloseşte: — nămolul de turbă de Ia Vatra Dornei şi Borsec. beneficiază de toată gama de BFT. favorizînd menţinerea sau restaurarea funcţiei articulare prin hidrochinetoterapie. Repetarea de trei ori a tratamentului consolidează rezultatul. cu un climat sedativ. cvitnn-ii l i u i u l i i i . Se contraindică cura balneară în cazul artritelor în puseu.inicnlul se face în funcţie de forma clinică prin repaus. nămolurile.7. Lacul Sărat etc.i linictU'l articulare. după combaterea durerilor. Govora).inchiloză definitivă. infiltraţii cu novocaină. i i o . l i. medicaţic antialgică. Reumatismele abarticulare beneficiază de BFT numai în formele prrlimqitc. hidrocortizon. Reumatismele cronice inflamatorii beneficiază de BFT sub toate formele sale dacă afecţiunea nu este prea avansată şi dacă nu sînt semne de evolutivitate prea accentuate. Se pot indica şi ape clorurosodice moderat rnnrcnlrulo (Amara. de aceea. — nămolurile minerale de la Olăneşti. 8. Im portanţa hidroterapiei a crescut în ultimii ani după ce s-a consolidai convingerea că terapia cortizonică nu rezolvă problema reumatismului. rezistente la tratamentele medicale obişnuite. Bazna. cu o viteză de sedimentare de peste 40 mm ]<i 2 ore (deşi aceasta nu este un criteriu rigid). — Hidroterapia este antialgică şi antispasmodică. masajele. s<« indicei b. Reumatismele cronice degenerative (artrozele). hidrochinetoterapia. după scurgei c < i unui interval de 4—6 săptămîni de la faza acută. BALNEOFIZIOTERAPIA ÎN BOULE REUMATISMALE C R O N IC E Se folosesc crenoterapia. mai ales In •mzomil călduros şi uscat. — Duşurile şi masajele ameliorează motricitatea prin hidrochineto terapie. i . ca şi apele sulfuroase (HercuInno. indiferent de localiy .il. Amara. — nămolurile sapropelice la Techirghiol. duşurile. Se indică staţiun i l e «u ape acratoterme de tip Felix.

In co rtlc o to rn p lt» |1 m c d lcn ţln Imune'I M " ' '-ivâj 'IOU IHtU'dll l MII i I I I l l II I I I II II . ficat) şl apariţia unor forme ce dovedesc intricări între diferitele rolaqeuo/o. i i o i | c i i « ' / . Caracterele generale ale colagenozelor cu evoluţie malignă: — evoluează cu alterarea progresivă a stării generale: subfebrlllliţt sau febră.extinderea progresivă a suferinţei la întreqnl oiqaiiism.examenul morfologic evidenţiază alterare.9. — dermatomiozita. Colagenozele cu evoluţie malignă sînt: •— poliartrita evolutivă. — fibrozitele şi fibromiozitele. . . -creşterea. poliserite (pleurite. C O LAG EN O ZELE l Sînt boli ale ţesutului colagen-conjunctiv-mezenchimal — cu tt'flillnţă fie extindere în întregul organism. i m ' l < > r . i niorfologir.boala Dupuytren. Colagenozele cu evoluţie benignă sînt reprezentate de: .i Mibsl. in linul l < i iiiNiifl* Cii'llţn |>olivisCPr<il<i.sindromul Sjogren. în toate cazurile. la valori mari <i V. iar ulterior şi a parenchimulm < > i < | . i l l e r i i r e . i b i l . — periarterita nodoasă şi sclerodermia. • .intri luiulMinon* tnln Intorcclulare. ccm re lilieci l < i lulburări funcţionale profunde şi progresive-. Unele au evoluţie maligni. in | ) .d en tre că to r. •-. — boala Peyronie (induraţia plastică a penisului)."! ostr.S. i iicesloi afecţiuni intervine cu probabllltnte un i M . — lupoeritematoviscerita malignă. p i i n ' i. -ji modlflrwrnn altor probe biochimico-funcţionale. ini n i c i .! I. sltale benignă. . perii <irdile). poliartralgii.de naturft abactorlanfl. Interesaf«fl concomitentă a mai multor viscere (rinichi. i v n i .

nnent. imunofluorescenţă. iniţial se evidenţiază de< • . simetric şi cu evoluţie progresivă sau în puseuri. locomoloni .limite la deformarea. antimalaricele de sinteză. l i.ne. a mîinilor (care iau un .S. k<-(npcrarcii medicală continuă cu chinetoterapia..ili'i (chiar sport). oste mult mărită.iligne. lixamenul radiologie decelează modificări (de formă şi structură) i i l e odselor şi articulaţiilor (mai ales la mîini). | K . terapia imunosupresivă.< t ce seamănă cu laba de cîrtită) şi la scăderea forţei muscularo . studiul factorului reumaloid.idore articulaţiile mici interfalangiene. Există forme în care procesul înllnmator se stinge treptat. testul latex.— recuperarea bolnavilor cu aceste afecţiuni este numai parţiala fi trecătoarei au deci un net caracter invalidant. In < i l t e cazuri procesul inflamator rămîne permanent activ (chiar în • »ndiţiilo unui tratament susţinut). putînd rămîne doar deformaţiile articulare.. i l i i şi dislocări articulare. Aspirina se administrează după masă 3—5 g pe* zi/ :. ilra unor reacţii ca Waaler-Rose. i l e i i ieri insulare (microgeode). studiul ragocitelor. piretoterapia şi insulinoterapia s» l i n IM m f l i c i i l i u şi sub observaţia medicilor de specialitate. 9. i i f . butazolidin.u utilizează indometacin. macromoleculele (carbonatul de hlMiiul polivinil pirolidona). Prognosticul de viaţă şi de longevitate este bun. datorită deficienţelor de manipulaţie. poliartrită cronica evolutivă) Slmptomele clinice sînt dominate de poliartralgii ce interesează cu pn-c . artroscopia. i n < i l ) . A:. Terapia ocupaţionalel şi ergotera-| iio htnl indieiile î l .il.lie. ulterior apar reacţii periostale subIn\ .^i metabolice ce le realizează. S-a demonstrat că „aspirina şi tratamentul conservator Hlmpln |ie termen îndelungat controlează 50% din bolnavii cu polin i t i i l i i n-iimatoidă". cel mai des simetrică. Există numeroase forme intermeill. terapia cu unt ( S ' i l' | . lent progresivă în patru stadii. ciilliirfl H/led nii'dic. balneofizioterapia.. pozitivii. POLIARTRITA REUMATOIDA (artrita reumatoidă. I . Evoluţia este cronică. l'robcle imunologice..1. Explorările paraclinice evidenţiază o serie de alterări biochimice: V.munci! oste rezervat. oasele carpului formează un bloc.l I. Cu timpul s» . . In 10—20—30 < ! ' • nu i se ajunge la deformări articulare. electromiograma şi artroscintigruIm confirmă şi precizează diagnosticul care trebuie să diferenţieze polimirita roumatoidă de unele forme de reumatism şi de alte colagenoze in. i l i i indeluiujală u bolii şi ca urmare a efectului aio .deseori prin dispariţia interliniilor artii u l .<• m. mai des la nivelul mîinll»i. creşterea gamaglobulinelor peste 25%...d i i i . corticoterapie. cel de sănătate si • l ' .i focarelor de infecţie.1 ui miilor şi a întregului organism. reumatism cronic secundar.

ilnncl i ni so evidenţiază constituie „fenomenul LE" pozitiv. unice sau care formează rozeto.Rmli"i. Evoluţia este rapid sau lent progresivă de In cttcvn luni plnft la f) ani. deficienţele metabolice şl caracterul solicita• i locului de muncă. In Indicaţia modicilor do specialitate. 2 — 4 săptămlnl. . retinopatie lupică.mpln. ca şl tratamentul chirurgical («Inovlc-< i modicilor de spoclnlltnte. Se va insista pentru rămlnerea In «ctlvltnte un i | i cit mai îndelungat. timp îndelungat).r . mărită. şi c .rut în cadrul condiţiilor ergonomice de muncă. chiar grav. cu rortlroteraplo fi madlcnnvn Imunodepresive. mişcarea (inclusiv cea legată de gesturile şl (•Insrtrile profesionale).CVMl h > l l . hi])«-ni .< l " piohc i-|i ă o componentă imunologică în producerea acesld :. So va urînnri 311 . K i > . Tratamentul se face la început In condiţii de staţlomir şt constM Ir» nwnrlcrea — sau alternarea — antimalaricelor do sinte/. pn-y-nl l . Recent în urma introducerii tratamentelor actuali? dumtn <!• s-a prelungit pînă în jur de 10 ani. n < ' . • — fenomene de interesare poliviscerală: pleurezie (nuii <!'••. Slmptomele clinice.u> întotdeauna utila. precum şi i deficienţa locomotorie care necesită procurarea unor clrje CU mli. cardiopatie. Examinările paraclinice evidenţiază: V.rt (hldroxlcloioclilnrt la început 000 mg pe zi. polimicroadenopatie.. avînd şi în acest caz un rol sunoţjen răni -. btistoane sau cîrje pentru antebraţ. lupus eritematos diseminat. lupus eritematos acut exantematic) Este una din cele mai maligne colagenoze. In evaluarea capacităţii de muncă se va considera deficitul d* Miipuloţie şi locomotor. apoi so va reducp (!<»«« proţiroslv la 200 mq.2. toate cu caracter sevo. l ii -p. r i ut şl condiţii naturale progresive.H.S. Prognosticul este rezervat. l'Nlhoterapla r:. i p . De asemenea pot să fie pozitive o soii«. l « ii'1% din bolnavi. Mlatt<lfl). începutul poate fi brusc sau Insidios cu altera* i*«a stării generale: — febră sau subfebrilităţi. Măsurile socio-proiesionale de recuperare decurg din durnta îndeitjnltl a bolii şi carenţele economice pe care le generează. scaune cu rotile etc. i' devine din ce în ce mai frecventă. poricardită. 9. p i .i istlr» numite celule lupice. hematurie. ii' wplo merjalie. — manifestări cutanate caracteristice: apariţia unul oriN-m facial in formă de fluture sau liliac (eventual cu alte localizări). LUPOERITEMATOVISCERITA MALIGNA (lupoviscerita maligna.r.imnglo-'llnemie şi prezenţa în sîngele periferic a unor celule C I H .

9. panangeita necrotică) [ : Analomopatologic. DERMATOMIOZITA (neuromiozita. boala afectează cu precădere vasele. Prognosticul este rezervat.i domiciliu. npoi apar dureri şi tumefieri musculare cu caracter simetric.tratamentul indicat şi să accepte condiţiile pe care i le impună 9. din care motiv evoluează de H '<l ii l« 1 cu hipertensiune arterială şi hematurie. pigmentaţii şi înţjrovnM'ii do tip sclerodermic. urnii .l.3. Simptomatologia se manifestă prin trăsăturile clinice generale ale < c. PERIARTERITA NODOASĂ (boala Kussmaul-Meier.ipacltatea de muncă este pierdută. i. miocardul. mai nlivi In porţiunile proximele ale membrelor.4. electromiografic se evidenţiază scăderea capacităţii motoriii biopsia musculară evidenţiază modificări caracteristice. se indică terapie ocupaţională.cresc alfa. Sînt interesate şi viscerele.npnilţln unor fenomene negative (anemie. leucopenie) ale acestor moillriimciite.v/dr/ biologice particulare: creşte creatininuria. Aspectul clinic. C it|M <'ltdte« de m unci este de Io ln«>put pierdută. Prognosticul este grav. i r l o r de calibru mic şi a arteriolelor. Capacitatea de muncă este pierdută de la început. Tratamentul este comun cu al celorlalte colagenoze. Particularitatea constă în afectarea cu predilecţie a ar-i . 9! <|<iinn<|lobnlinele. plrtinlniil şi aparatul digestiv (esofagul. începutul este necaracteristic cu fenomene generftl<>. stomacul). psihoterapie ce urmăreşte să convingă bolnavul să nun. însă dacă depăşeşte un an de evoluţie Htnt ISMIIIM* de rcinlsluni mai îndelungate. < .l i ' i>utul bine la terapia amintită..: |. polimiozita. dermatomucomiozita) ('ciMcteristicile bolii sînt: inflamatiile abacteriene musculare multlplc. angeita necrotică. l'ivoluţia este de luni sau l—2 ani. Mwi//o. rar se depăşesc aceste limite.K|rii<)zelor... infiltraţii edematoase şi dermatita eritematoasă. în formele care s-au cronicizat •. fiind puii n elicace. . eritem.

Complicaţiile sînt determinate de infecţiile intercurente. dar rezultatele sînt puţin satisfăcătoare. sclerocUrmla adulţilor) Elementul fundamental în această boală îl constituie creşterea cnnlilflţll de fibre colagene. totuşi ceva mai bun decît In restul colaip'Moy. urmată de scleroza lor şi apariţia de leziuni «lioflante.lil lub <U> sticlă" determinat de rigiditatea sa extinsă). dar pot surveni perioade de amolloînrc sau agravare. SCLERODERMIA (scleroza progresiva sistomicâ. Prognosticul este rezervat.imea leziunilor şi de caracteristicile solicitărilor locului de muncrt. Slmptomele dominante sînt la nivelul pielii.. plămînul şi tubul digestiv (esto cunoscut esofagul .5. .9. acid paraamlnnlipn/oic. hialuronidază. insult• H-nţc' viscerale sau de intricări cu alte colagenoze. Capacitatea de muncă este redusă sau pierdută în funcţie de prolun/. Recuperarea biologică s-a încercat cu prednison. terapie imumnlopresivă.elor maligne. Evoluţia este lent progresivă. dar stnt interesate fi vlsi'crele: inima. vasodilatatoare sau antihistaminice.

n. confuzie. Cauze bronhopulmonare şi cardiace: edemul şi spasmul glotic (fnrlngi. critice.. oxigenarea adecvată şi epurarea de bioxid do carbon a sîngelui. 10. barbiturice. aplicate cu promptitudine şi „In mers". astmul cardiac. la un moment dat. | b. tetanos. infecţii bronhopulmonare. mc-. edemul pulmonar ni ut. anxietate.icia. ncid cianhidric. corpi străini laringieni şi intrabronşici. l<> lor. .m). ce se aplică în diferite cazuri. Etiologia este variată. URGENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA Insuficienţa respiratorie acută (I. Aceste „situaţii disperate". delir.1. criza (!«• fistni si stnrea de rău astmatic. Cuu/e cxtrapulmonare: intoxicaţii sau autointoxicaţii cu oxid do fnrbon. accidente vasculare cerebralle.. anestezice. pleurezia masivă.10. cauze nervoase. pneumonia masivă. trebuie recunoscute şi tratate sistematic după un plan terapeutic bine precizat. obnubilară şl. In trusa de uryonţă trebuie să existe şi un carnet compendiu sumar.A. morfină. nelinişte. «Micclcililo. cu fracturi pluricostale. Sînt necesare cunoştinţe clare. traumatis. esenţiale. cmboliu pulmonară şi infarctul pulmonar.. cefalee. hnlix inolll vizuale şl auditive. pneumotoraxul sponInii siifociint (cu supapă).. cuprinzînd noţiunile şi actele primare.R.) este incapacitatea plămînilor do o «sigura. indispensabile. U R G E N T E LE lN M E D IC IN A IN Ă E R N T Afecţiunile care alcătuiesc urgente se vor prezenta pe aparate şi ilsteme. tumori endocraniene şi traumatisme tranioSimptomatologia este compusa din: agitaţie. copia diaImllrfl şl urumică.

. 5. . llci'i corticoizi (în astm). 4. «) Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene prin drenajul de posturfl. S ulnigdaliun. larlngltn obstrunnt^. nuit şi iraţional (produce efecte nedorite pînă la stări ( •n in administrat prea îndelungat sau prea concentrat).o n i . Silve»* ier) sau tehnici moderne cu aparate portabile de respiraţie artificială. efedrina etc. ml lo t o m o t o r .1f i n i( n i i i i i . intoxicaţiei etc.nioriulă sciu hipertensiune arterială) extremităţi culdo. nici oxigen in mu. 3. m lo z ă ţ i c o n t r a c t u n ( ş .i . Doljuwul se aşază In poziţie şezlndă. Măsuri terapeutice generale 1. (hipcijim •(• siiu bradipnee). (unlntmln. antibiotice cu spuctrul \nr\\ (In In* IIH tli). Respiraţia artificială prin mijloace directe de insuflare a aeru lui (gură la gură. tahlcnullo. spasmolitlcei aiitidlcrglce-aiitihixtuinlnlc? (<<fc(lrlnft.api cii:. centuri abfl (HKiumatice. t iil lm i u i M i n ibm ilir e a r e f le x e lo r o . bciuluri calde. abces rotrofaringian). fluidifii «puici (benzoat de sodiu. cu sonda nazală. l i n . bronhodilatin. 2. romergan. clanoză. antispumigene (alcool 96°). adrasate cauzei (edemului pulmonnr mut.). dacă starea eito foarte gravă sau se agravează «o ndinlnhirudil fiumlsucclntit du hldrocortlzon 50 mg la 3 — 4 orei ox/(/onof<<r<ip/o (In cat 3tS t n i < " > i ic. terpină). prin aspiraţie obişnuită sau intubaţie nazofaringiană. mucolitice şi proteolilice (i nlfrtchimotripsină). un . In docubit ventral sau lateral.).p iirc. plmiroziei. Tratamentul medicamentos constă din bronhodilatatoaro «nil sau injecţii (miofilin. barbiturice. se tracţionează llinbn iu un tifon. c) Dezobstruarea căilor aeriene inferioare prin îndepărtarea hlptrducreţiei bronşice stagnante cu ajutorul medicamentelor bronhodllata* lonre şi provocarea tusei artificiale. cu capul mal jos. se îndepărtează corpii străini din cavitatea bucofarlnglnnA înmiual.> < » i < a o i. Schfiffor. Măsuri terapeutice speciale (situaţii particulare alo Insuficientei 'iplrutorii acute). Măsuri terapeutice generale (de reanimare resplrntotlt») aplicate prompt tuturor cazurilor — fără deosebire de cauzn 9! mdlilf/ terapeutice speciale.şi uneori colaps. hipumutini. sedative: bromoval. se apllcfi comproso cnldo nl« în jurul gltului. Respiraţia asistată este o metodă modernă ce utilizează aparate «n presiune pozitivă intermitentă (plămîn de oţel. gură la nas) sau mijloace cu acţiune externă Indirecta prin compresiunea toracelui (manevra Holger-Nielsen. măşti de oxigen sau corturi de oxigen. fenolxirbltdl ( t u rmilltntt mU a). Dezobstruarea căilor aeriene este primul gest terapeutic. paturi basculante).Obstrucţia larlngiană acută (edem larlngian. l » ) Dezobstruarea laringotrahealâ se realizează prin intubflţlo UnImnlil cu sonda sau traheostomie (deschiderea externă a traheel şl Inii nducerea unei canule). expectorante. Tratamentul. ftiii . stimulente ale centrilor respir. adrenalină). Oxigenoterapie după anumite reguli bine stabilite 9! •uprava* <|hore riguroasă. i l o r l ( i m Nu se administreză: morfină.

trrtiispoit la swtici d<. nlcetamld. isuprel. diuretic (întotdeauna). traumatisme toi. 2—3 fiole pe 24 de oro. in-tormitunt).d« ! ' • «i. aspiraţie nazofaringiană. Tratament. Se administrează: miofilin i. edem pulmonar de altitudine.v. în caz de eşec.v. tcoylucin. largactil şi antihistaminire. în ca/. astm. l i c h i d pleural. euo.. Cauze: gaze toxice.i pltituil terapeutic: bronhodilatatoare (miofilin. tulburări de cuiii)'. — b) hipotensiune sau colaps: ameliorarea debitului: corectarea tulluirfiriJor do ritm.. strangulare. corticoterapie (prednison 25 —30 mg/zi). hemisuccinat de hidrocortizon. ameliorarea nrruliiluM: morfină... oxigen (cu mare prudenţă. ' HEMOPTIZIA So niunifusUi prin expoctorarea unei cantităţi de sînge din călii) . cloram-fnnlcol.K. adrenalină şi extracte de hipofiză („astmuri drogate"). hemisuccinat de hidrocortizon. respiraţie asistată. novodrin). antibiotice (tetraciclină. mai rar ACTH (poate produce accidente alergice grave).. sau i.oll untispumă. înec. — Starea de rău astmatic: sîngerare 300—400 ml.trnipio intensiva pentru traheostom U» i ii iiitul><i(io.m.01 g i. so umezeşte acrul în cameră şi se administrează medicament» • lup.. depresoare respiratorii minore.v... (contraindicată în: insul i c M ' i i ţ a respiratorie gravă.ui . insuficienţa renală. bronhodilatin. normală sau crescută: sîngerare 300—500 ml (contraindicată în anemie şi ateroscleroză cerebrală). aspiraţie şi ventilaţie artificială (dacă prin măsurile precedente nu ccdcdză). decompresiunea chesonierilor..) . so administrează morfină 0.A. Tratament simptomatic: bolnavul se aşază în poziţie y/mda. Bolnavul se aşază în poziţia cea mal c oimxlii..'. hipotensoare. dis-l»«/. oxigen.'cidente vasculare cerebrale. înmii /ol l• .m. embolie grăsoasă postraumatică. traumatisme craniocerebralo •. .) .Criza de astm. electrocutare. tnnlcardiace. tratamentul insuficienţei respi ratorii ticuto prin administrarea de oxigen. inhalarea de l u l i i d gastric. furosemid. infecţii bacteriene pul. rheomacrodex. d« iiţior: noosinefrină. timpicilină). Se evită administrarea de: morfină. Puseul acut al unei Insuficienţe respiratorii cronice (bronhopiHMiiiiopnliu obstructiva cronică).iniţă). — Insuficienţa respiratorie acută în edemul pulmonar acut necardloqcn şl de origine extrapulmonară. corectarea echilibrului hemodinamic: a) T. annleptlci> ciinlion-splralorll (lohi-llufi. Na se VOT administra: morfină. I i i i i i i i i i . după puncţie evacuatorie rapidă a cavităţii naturale (ascită. ducă nu cedează se adiministrează hemisuccinat de hidrocortizon 25—50 mg i.ire..icico etc. vezică urinară destinsă). respiraţie asistată.v. mi-con-n (kcirion) 3—4 fiole i. oxifenoniu l mg i. vagolillco (atropină).iii. tonicardiace după etiologie. mialgin. antibiotice (evităm penicilina). pe 24 ore.

seta intensfi do ner. repaus v<>ubsolut. oxpoctorntlu wpiiniiMisfl rozacee abundcmla. tusan etc.2. lichide roci.îl| licinostiillco: Costat. c l n n 07. tamponament anterior.iţio M nuv/lndtl. A Instnlnlft brulnl. tratament etiologic (cînd cunoaştem caii/ii). în 10% din cazuri). cla-. alteori şoc ploural.fl pulinnnnrH.. Tratament: se intervine cînd hemoragia devine ameninţătoare prin i HiiNocinţele ei. Se aplică: psihoterapie. boli pleuropulmonafe Bubiicilare sau cauza rămîne necunoscută. EPISTAXISUL Epistaxisul poate să fie benign (90% din cazuri) şi qrav (necoiltS iiiiixlmă urgenţă. colaps uneori.. URGENŢELE APARATULUI CARDIOVASCULAR ASTMUL CARDIAC Astmul cardiac (edemul pulmonar „decapitat") poate trece In <dwn pulmonar acut. glanduitrin. i Cauia este inundarea brutală a alveolelor cu tnmssudat plosiuntlc.inxietate.. Apare mai frecvent la hlpertftll* sivi şl Ui subiecţii cu discrazii sanguine. cofeină). — se administrează: solulii hiporluni. în şoc: analeptice cardiorespiratorii (nicetamld. . tahicardie. Tratamentul: — rcpanx uhuolitl in po/.sedative. sau (jlnco7. transport pt PNEUMOTORAXUL ACCIDENTAL Pncumotoraxul accidental este constituit de o colecţie de 80r In Biv l lalea pleurală. Infunlo pulmo-• «»tc. iliilorită hipertensiunii arteriale. pumj«i cu (jhoiiţfi po IOI. care pătrunde printr-o perforaţie patologică a ••• fonici pleurale. dispnee accentuata. cardiopatiilor valvularo suu mnllopnlnlnr ischemice etc. cffortil. rfinterul bioiiliopulmmuir.o noaptea. [•tlologie: traumatism. adrenostazin. l>rnn$l<'< LI n. noliiiişto accontunlrt.R. Slmptome: junghi toracic foarte violent.L. hemostază localii i iimprcsiune digitală. spitalizare. itfl-i mltralfi.K •< •.spontan: tuberculos.Ktlologle. în pneumotoraxul cu supapă se face exsuflaţla da 10. în cazuri grave tamponauimit posterior efectuat de medicul O. aerosoli cu tromliiuă. Tratament simptomatic: durerea se calmează cu algocalmln snu (| oiiuizin.). Simptomatologia clinică se manifestă prin dispnoo pnroxlNlIcA dinumilea. tuso. npâ* i u l. pentotrn-l.irca tuswl l«lnă. După fr»< vt'iitrt HO piodiiro In Inbi-n nlM/. transpiraţii. scd.

-. instalate brusc. medicamente: furosemid (Lasix) l—2 fiole+strofantină 1/8 mg :. morfină (ultimele două sînt contraindicate la bolnavii cu bronhopneumopatii cronice obstructive).m.. apoi trombostop (50 mg din 6 în 6 ore). Se manifestă clinic prin durerea retrosternală cu (vimcteristicilc cunoscute. . Tratamentul: medicaţie antianginoasă (coronarodilatatorie): nitro-(/// (•«•mid. sau Edecrin 1/2—l fiolă). CRIZA DE ANGINA PECTORALA Se datoreşte unei ischemii miocardice acute tranzitorii prin aport miocardic insuficient de oxigen.. — tratamentul eventualului şoc. — intuba[ie traheală {în cazuri persistente) cu aspiraţia secreţiilor. Este determinat în majoritatea cazurilor de obstrucţia bruscă a arii-ici pulmonare prin embolie masivă. la normo.4 mg. — suprimarea durerii: algocalmin. — oxigenateiapie intermitentă. miofilin i. 1/2—l fiolă din 6 în 6 ore (este sin gurul care pare indicat). — antibioterapie (împotriva suprainfecţiei). /n/o/i. papaverină. a 25 mg).sau hipotensivi se face „venesecţie nesînţjcrliulcl" (liţjatura membrelor la rădăcina lor pentru împiedicarea circu lui iol «li.01 g i. Se manifestă prin tabloul clinic al şocului cariliogcn şi insuficienţă ventriculară dreaptă. do durori persistente. morfină 0.\cncscctie (300—400—600 ml cu ac gros) in hipertensiunea ortorlalfl mure. ştiu i. corontin)j mialgin l n cu/.. — anticoagulante: heparină. In rrizolu anyinoase rebele şi severe se recomandă: nitriţi reInrd-l bohililocante adrenergice (exemplu: pentalong+propranolol sau plm lolol (rruldln). — digitalice: lanatozid C i. — diuretice (furosemid l fiolă i. hidrocortizon hemisuccinat în injecţie sau pi ocini son per os.vn/n.v.ixiiiwvul este aşezai |>o scaun sau po marginea puţului cu pU clonii'!*' iitlnmter . mialgin. Simptomatologie. xpasmocromona-. l tabletă pe zi. persantin (de 4—6 ori... Simptomatologie. efectul ilurou/.v.v. Tratament: — repaus absolut. care se pot repeta la nevoie.oxigenoterapie-. agozol (sinonim: segontin.v.iiu Idiuilozid 0. sintalgon.. succesiv după 10 minute se desface ligatura la fiomm niombru).1 în toarcere. s. — în cazuri extreme embolectomie. 3IB .â 15—60 minute).r. Uibleto sublingual (durerea dispare după l—2 minute. CORDUL PULMONAR ACUT 'l M U M l IH ll.

— In Infarct cu şoc şi aritmii grave: perfuzii cu soluţie de glu'•/ă+insulină+clorură de potasiu. strofantină sau digoxin. uyilaţii'/ hlpolunsiune (la hipertensivi în primele minute). extravoM l. RITMURI TAHICARDICE Şl TAHIARITMICE 1. Tratament: — repaus la paf. 2. se tratează tulburările da Ului. compresiune pe unul din globii oculari. 31') . fie insuficienţa cardiacă globală.01 g i. sau s. chinidină cu digitalizare prealabilă.Ic o nocro/. nici la repaus. provocarea de vomismunto p i l i i excitarea mecanică a peretelui faringian posterior. spitalizăm pentru digitalizare energică sau cardlovcrslunt 11<» urgenţă.i.INI/MU IUL MIOCARDIC Infarctul miocardic (". mai recent enzime fibrinolitice. după 1 -4 zile trombostop. se tratează tulburările de conducere (blocurile). hemisuccinat de hidroiiuU/on.ci coronariene. ciclobarbital. alternativ» — mefl/Vfinirn/c (ciiul manevrele vagale sînt fără succes): lannlnId (!) In lipsii strolantlnd i.c.n.6 mg. — sedarea durerii: morfină 0. — în şocul cardiogen: umplere vasculară.sive vagale: înghiţirea unul bol alimentar so iul. 3. 300—400 mg/24 ore. manevra Vali l v < i (inspir profund urmat de expir forţat cu glota închisă). atropină) — oxigenoterapie hiperbară. Flbrilaţia atrială paroxistică (aritmia completă): se Injecteaiă înlnivcnos un digitalic cu acţiune rapidă: lanatozid C l—2 fiole plnă In doza totală de 1. snu nooini'l'rintt ( U I M I I . bromoval. durută l—48 de ore. oxigenoterapie. snu «jmalina (cardiorythmlne). TULBURĂRILE DE RITM Şl CONDUCERE ALE INIMII Tulburările de ritm cardiac se grupează în două categorii: I. — mici doze de barbiturice şi diazepam.v. — tratament anticoagulant: heparină.i ato•«•loro/. se tratează oprit Ho cardiace şi eventual rupturile cardiace. sau mialgin. febră. ii nun luotcnslvi) sau isoptine i. Slmptomc: durere relrosternală cu iradieri foarte întinse.v. compromite sau scurt masaj pe sinusul carotidian. — manevre compre. Tahicardia paroxistică atrială: — frafamenf sedativ: diazepam sau hidroxizin. în absenţa şocului electric se administrează Idiinlozid C. propranolol (Inderal) M » nsociază celor două medicamente de mai sus. liste principala urgentă curdiov il.ă miocardică neutri uml. t mistriei i v i l .2—1. fenobarbital. Flutterul atrial paroxistic: tratamentul de elecţie este convern i i i i i i M prin şoc electric. dacă accesul •• |iiii|imgeşte. se tratează InNiillcienţa cardiacă: fie ventriculară acută stingă (vezi edemul pulmotmr acut).n.v. nu cedează la nitriti.

So trutează cu: bronhodilatin. izuprel l ml din soluţia 1/500. detibrilaro electrică. dacă este fără rezultat: pacemaker atrial artificiul 11 d n y. 5. propranolol. — un digitalic intravenos. Dacă inima nu-şi reia spontan contracţiile injectăm în ventriculul slîng una din următoarele substanţe: adrenalină !%<>. exceptlnd bolnavii diţjltdllzaţi anterior.v. dizoplramida (Rhytmodan) per os.3 ml.. — Profilactic: tratamentul tahiaritmiilor ventriculare. propranololul şi practololul ar fi după unii raedicatia de elecţie. 0. Blocurile atrlovoulrlculare de gradul I. II. RITMURILE BRADICARDICE Şl BRADIARITMICE Hrndicardia este expresia clinică a blocurilor cardiace (întreruperea iulluxului nervos fiziologic). . 920 .adrenalină.l tor iu. substanţe dorlvulo din adrenalină sau noradrenalină (izuprel şi aleudrin). risc de moarte subită prin „sincopă chinidinică"). ajmalina.. la nevoie gură la gură. procainamidft per os sau i. Se folosesc trol molode principale în următoarea ordine cronologică: —• aplicarea de manevre vagale. miofilin. tonsilat de bretiliu. (mult mai activă). în lipsa defibrilatorului electric se administrează propranolol sau xilina i. Flutterul ventricular paroxistic.f 7. — Curativ: obligatoriu în primele 4 minute constînd din: respiraţia artificială. Tahicardia paroxistică joncţională („nodală"). propranolol.5 mg. pentetrazol sau nicetamlcli oxl(|cnol(<rupio. 6.v. efedrlnfli atropină» papaverind sau oxiflavil.v. lla 4.— în caz de eşec se utilizează şocul electric. In caz de eşec cu metodele amintite se administrează per os chinliliurt sau intravenos propranolol sau prostigmină inţramuscular sau subM il. calciu clonii 10% 4 ml. masaj cardiac extern-. chinidina. Fibrilaţia ventriculară. Se mai pot utiliza: xilina. chinidina per os sau i. (sub control l!('G. Tratamentul este identic cu cel ui fibrilatiei ventriculare cu şanse mai mari de reversibilitate. II (bloc atrioventricular Incomplet). Tahicardia paroxistică ventriculară: tratamentul ideal este şocul electric. 0. respiraţie artificială „gură la gură"/ «tropiri n + 2 mg injecţie intravenos: cofeină.în lipsă se administrează xilina (drogul preferat). sulfcit de atropină 1% 0 . — şoc electric. perfuzie cu adrenalină soluţie 1%0. Se întîlnesc diverse forme: Blocul atrioventricular total (Sindrom Adams-Stokes) se aplicfl: percuţia regiunii precordiale. calciu gluconic 10% 10 ml. ajmalina.

v..v. Mai nou diazoxid i. b) vasodilatatoaroi papnvt'rină. Tratament chirurgical: embolectomie cerebrală.îs arterial din circulaţia sistemică.il. INSUFICIENTA ARTERIALA ACUTA Rsto o urgenţă vasculară ce survine ca urmare a obstruăril brutale rt unul v. (se contraindic . 2. • HUI i. c) medicamente antiedem: ACTH 50 U/24 de ore sau hemlBiici Imit de hidrocortizon. căreia i se asociază un diuretic cu acţiune rapidă (furoM-inld «nu acid etacrinic).iini i. Ir. Tr..iu curativ al infecţiilor: antibiotice cu spectru L b) C/I/IMM//. slntalgon unu înli-ilqlM. tratament nntlronqnlciiit: hoparină. (liuiul stopului prin arterloqrafle). Astfel furosemld (l— t l i o le în 24 de ore) sau acid etacrinic intravenos. rehidratare şi realimentare corectă.v. i . fenobarbital i.HcM . sulfat de magneziu.m. Kcrcnt se asociază: persantin (dipiridamol) cu aspirină pentru preve nit cu emboliei. — Diureticele se asociază la hipotensoare. sull-il de M<| i. în caz di.i în caz de agitaţie: plegomazin i. foarte îneci.fitrîni şi în cardiopatia ischemică). Tratament medical: a) măsuri generale: favorizarea oxigenaţii i crcbrale. manitol.m. cjMuliolectomio In primolo 4—8 orc do la instnlnrna emboliei (dup.imentul: a) medical.m. la un vechi hipertensiv cu evoluţie severă. ulru i. edom cerebral. dur cu Mipraveghere).leonomoritom se administrează regitină. clonidina (catapressan) fiole i. i l. înainte de cel chirurgical: aşezarea MfJmeniului ischemiat în poziţie declivă.. .v.v.ilamontul şocului sau colapsului cu norartrlunli Irnlnmcnlul profilactic s. qllrorol. (foarte rapid.v. antialgice: morfină.FUMUL ACUT Dl HIMRTINSIUNI ARTIRIALA Valorile cresc brusc Iu 250 mm Hg mnxima şl 130—150 mm Hg ml* id.m. d) tratament anticoagulant: heparină urmată de trombostop.m. complamin intraarterial.. EDEMUL CEREBRAL ACUT (encefalopatia hipertensiva acuta) Este un sindrom neurologic paroxistic ce coexistă cu creşterea 11 r usca şi importantă a T. A. hemoragie cereIu n la. n/.. dihidnil<r/.v. Tratamentul urmăreşte scăderea la 100—170/100—110 mm TTq. «nu i. sau i. guanetidina i.m.v. prin» — Antihipertcnsive (hipotensoare): unul din cele 5 grupe do hlpoIciiNoare: reserpina i. spasmolitice: intraarterial novocaină sau papaverlnă sau lol..i /olln ' . sau arfonad i. sau i..v. soluţie glucozată. ui goi . cu risc de edem pulmonar acut. Tratamentul constă în administrarea de: reserpina (raunervil) I. EMBOLIA CEREBRALA DE ORIGINE CARDIACA 1. ||linii ini* "•• i . H I scobutll compus i.i l . nlfaineiil-dopa fiole i. Mitologia: embolie sau tromboză arterială. soluţii hipertone: glucoza sau manitol. .v.i picel'/.

icii . Tratamentul lipotimiei: se excită reflexele cutanate (loviri scurte şl vii. splină sau rinichi. combaterea tahiaritmiilor. întîlnită la persoane emotive cu labilitate psihică. progresivă. fricţiuni energice sau umezirea fetei cu apă rece) sau excitarea reflexului respirator. la un holiuiv c:u ulcer..se efectuează transfuzii de sîngc» loto l. Dacă manevrele sînt ineficiente se face defibrilare electrică. Exemple: la o femeif tu pllnfl viată genitală cu amenoree. lipotimie.sc Instalează tabloul unei anemii acute ne vom gîndi la o homoi.u|!c> Internă. sldblrea miocardului. iar obiectiv semne de iritatie peritoneală. Cînd nu se exteriorizează ne bazăm pe analiza simptomelor. ne gîn(IIin Io o sarcină extrauterină ruptă. Bolnavul este culcat pe spate în mediu cu temperatură potrivită şi în linişte. se combate hipotensiunea arterială şl se menţine vasoconstrictia cu noradrenalină sau angiotensină. Slmptome: ameţeală. dacă apare o durere în abdomenul Inferior şi în umăr. instalarea tabloului anemiei acute dup/1 un traumatism sugerează o ruptură de ficat. Apare după emoţii puternice. se combate durerea cu morfină SMU cilte opiacee. hemisuc'ciruit de hidrocortizon şi heparină.ŞOCUL Şocul este o insuficientă circulatorie acută. . hepatită cronică. il. Diagnostic: uşor de stabilit cînd se exteriorizează (hemateme/îl. paloare bruscă. ciroză hepatică. tratarea hemoragiilor. a intoxlctiţiilor etc. factori infecţioşi. Lipotimia sau leşinul este o pierdere uşoară. plasmă sau soluţii glucozate. masaj cardiac extern. adrenalina. Profilactic: tratamentul afecţiunii cauzale: antibiotic» în infecţii. Tratamentul. SINDROMUL ANEMIEI ACUTE Sindromul anemiei acute este urmarea unei hemoragii acute mo dlrnlo. nn'lcnfl). traumatisme. arsuri. a cunoştinţei. Tratamentul sincopei cardiace: se administrează efedrina. SINCOPA Şl LIPOTIMIA Sincopa este o insuficientă circulatorie acută caracterizată prin pierderea bruscă — de scurtă durată — a cunoştinţei şi prin oprirea trecătoare şi reversibilă a circulaţiei cerebrale. incompletă. în cazuri extreme se efectuează injectarea do noradrenalină intracardiac. datorită unor factoi! variaţi ca: scăderea tonusului vascular. scăderea masei sanguine. sete. Respiraţie artificială (gură la gură). cancer gastric. Evoluează In două studii: stadiul compensat şi decompensat (colapsul). chirurgicale sau obstetricalo-ginecologice. noradrenalină sau izuprel (aludrin). Curativ: prompt şi energic. iiitlccodontele bolnavului şi împrejurările apariţiei. stare de colaps rapid instalată.

. transport cu tnrţin. Colecistita acută: durere în epigastru cu iradiere în semlconturfl. 4. apărare mu .i/a veziculară şl coledoclană se mnnifcslrt prin dnroro collcn<(vfl liilcnnilcntă. Ulcerul gastric şi duodenal perforat: durere epigastrlcă cu irfl-illfira dorsală transfixiantă. Ictor l — 2 zile. rgo-Iiinlo hidroaerice.** nlmolut. de lemn* abdomen Imobil. Prin observnr» mă (nu se părăseşte patul bolnavului) se deosebeşte urgenţa nl>-. febră. febră.< iil.H. . iinptomele: durere abdominală extrem de puternică. distensie abdominali. leucocitoză.3. Trnlumcntul comun al acestora constă în administrarea unul nnlltiinadic si trimiterea de urgenţă la cel mai apropiat spital. vfirsfituri bilioase. rigiditate abdominală.iră. II. greţuri. la palpare. creşterea lipazelor şl aniiitlor sorice şi urinare.â opiacee. vărsături.tratamentul: repun. I* I l " M . in <•„/ Ionice. l lll.vc <idnlntrf(i7. la caro «e ••/. vBriăim i M'înne de ileus dinamic. po fond de durere continuă. \. leucocitoză. meteorism. udtltlttistutt . transport cu autosanitara nuli • • « • . URGENŢELE ABDOMINALE ABDOMENUL ACUT SAU DUREREA ABDOMINALA ACUTA i sie bine să se reţină că orice durere abdominală intensă şl do duoale constitui o urgenţă medicală ce reflectă adesea o afecţiuni» capabilă de a deveni abdomen acut chirurgical.ilfi medicală de cea chirurgicală. apărare musculară. 7. Se manifestă prin dureri cu locuire fn epigastru iradiind în stînga.S. l'crltonlta acută difuză: durere In cea mai mică atingere* con-linctură abdominală ptnă la abdomen dur.'. V. Intmriipcrea tranzitului. şoc şi ulterior colaps. veziculei palpabilă şl foarte sensibilă. în liipocondrul dropt şl iu.v-t. vărsături.S. radiologie: niveluri hidroaerice. „abdomen de lemn" -•-«Miistbilitate abdominală superficială sau profundă. modU'aimMitr mitllicmo 10. Nu . pneumoperitoneu. n x i < i > • M i i î ilfiipfl pierderii de rnldnifl. in iradiere In regiunea scapulohumenilrt droaptfl. durere de decompreslune. sensibilitate locală. Ocluzia intestinală: dureri sub formă de crampe intermitente.fi vărsături. plnă In . constipaţie. greţuri.'l. '. Pancreatita acută: survine des la obezi după un prlnz bogat In 'Mălini şi consum excesiv de alcool. In nu p 1 unea scapulovertebrală şi umăr. îndepărtăm şi nculrali/flm toxicele. greţuri. greţuri şl l. (ipărare musculară locală şi masă tumorală sensibilă situată In inţ| liiii(Mi veziculei biliare. Cauze adbominale l Apendicita acută: durere în fosa iliacă dreaptă. Dacă a fost necesară administrarea unul antlalfilc liih-lnl de trimitere se spcciiică medicamentul şl ora cl/id . de intensitate excesivă. M•nano. crescută. • ilsm.

anemie. Afecţiuni metabolice: hipoglicemia. Sarcină ectopică ruptă: durere în hipogastru.fnc'loi» peritoneal. < n \ •• i hculoza gustrlcft şi duodenală. hiperlipemia esenţială.i i i l e digestive superioare). febra" înalta. cianoză. I. colaps. porfirlu acută intermitentă. pirozis. agitaţie. 1. Boli neurologice: crize tabetice. limfadenită mezenterică. papaverină. leucocitoză. regurgitare. Hernia hlatală se manifestă prin durerea la" baza apendicelui xifoid sau retrosternal. tetania. pneumotorace spontan. anemlo hcmolitică. ta hicardie. hlperleucocltozfl. ondocardită septică emboligenă cu infarct splenic sau renal. pleurezie dlafragmatică. 9. tumorile benigne şi maligne gastrice. Colica nefretică: durere bruscă. 5. Intoxicaţii exogene: colica saturnină. paloare intensă. polakiurie. în cazuri grave mialgln sau chiar opiacee. 11. hernia hiatală. dureri anginoase. B... inloxlc. Ocluzia acută a vaselor mezenterice (infarctul mezenteric): duroro brutală. ulcerul peptic postoperator. atropină. 4. scaun. (i. disfagie.. Durerea diminua după eliminarea de gaze. epilepsia abdominală. HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE Pot fi secundare unei afecţinui digestive sau reprezintă manifestnron unei boli generale. tulburări de micţiune. clismfl evacuatoare sau aplicare de căldură pe abdomen. un orgnu n/cctaf ca punct do plecare. H. ulcerul do : . puls tahicardie. hemoragiile medicamentoase („droguri • !•' iK'. 12. Cauze generale sau extraabdominale ale durerii abdominale. fără apărare musculară şi sensibilitrtto dureroasă la palpare. şl gastritole hcmoragice. Colonul spastic — Iritabil: dureri intense şi de durată sub formfl do crampe. violentă. cri/ci histeroidă. 2. colaps hemoragie grav. Tromboza venei porte sau a venei splenice (în ciroză).v . lombară sau în flancuri cu ira dieri pe uretere. hemocromatoză.. varicele gastrice şi varicele esot 'l . purpură abdominală Henoch. renogal-rowatinex. h ' . in. cystenal. 13. leucemie. zona zostor. disurie. Bolile endocrine: hiperparatiroidismul acut. Cauze digestive: ulcerul cronic gastric şi duodenal (75% din he-. abdomen suplu fără apărare musculară.. intoxicaţie nicotinică. Afecţiuni toracice cu dureri abdominale: infarctul miocardic. stare de şoc. pneumo nie bazală cu junghi abdominal (la copii şi oameni în vîrstă).iyroslvo"). 10. diaree sanguinolentă. se mani festă prin colici violente.ilie cu taliu. hemuturie. Tratament: algocalmin. 3. ce iradiază în toracele superior (diminua în ortostutism şi se accentuează în decubit). Boli hematologice: hemofilie. criza addisoniană.

isteria. . fără excitanţi. slrno/. boli parazitare. boli neurologice. • Cauze nervoase: epilepsia. ftiuilinmul Adams-Stokes (bloc atrio-ventricular).i inic'. hlpoten-«lumi.. perlarterlln lunsil. rheomacrodex (dextran 40). bonlo WhlppU». cJon/ce (pe un lond du iu*iilutic> musculară). emetlral. în avion. npi><iisiio!i. vftr-«rtlml. Intervenţia chirurgicală se impune adesea. ateroscleroză. hipersalivaţie. bolulismul. . tetanosul. promebazin (pot fi (iclnilnl»trnli' *l pmvtmtlv). RĂUL DE TRANSPORT (KINETOZA) o tulburare vestibulo-labirintică şi vegetativă prezenta Ui unele cînd călătoresc pe mare. h8S»»roţ|ll şi tumori cerebrale. turbafBN. Slmptome: stare de disconfort şi nesiguranţă. Convulsiile pot fi tonîco-clonice (<'pili<p. sin) sun pe un fond de contractură durabilă. Tratament: internare obligatorie. tiimoiiix | H < I I I I J H « vi iihillfjni ale «io ilul Inforlor.. uneori n|mi >)\ in ascensor. Cauze generale: anevrisme.i liomboza VBielor Milco şl a venei porto. humori omalo/a..Parazitozele pot determina convulsii (mai ales la copii). cu vertij. clordelazin.llologia este diversă: boli interne. hipocalcemla. Cauze toxice: intoxicaţii şi autointoxicaţii (ecatox.Alte boli cauzatoare de convulsii: hipoglicemia. brriiMiKil.poziţia Trendelenburg. difteria. alcool metilic. manitol. '}. cmclnoldul Ininului subţire.Kj'ufi. eclampsia. Tratament: culcarea bolnavului şi administrarea de atroplnfl. . perfuzie cu substituenti de plasmă: macrodex (dox--n '/ ()). tahicardia. sedative puternice (fenobarbttal. ciroza hepatica.4.se: bronhopneumonia. tren sau automobil. endocrineleylCH. stricnina. Tratamentul este în raport cu cauzele de mai sus: plasarea bolimi l u l la loc liniştit. hi|>rit<'iishin<'(i poitnlă. 3:1. •HI* du fructe). nicotină. sindrome hemoragiei urlţjlno trombocitară. Convulsiile sînt zvîcnituri de amplitudine variabilă. ALTE URGENŢE MEDICALE C O N V U L S IIL E HUO. rectocolita ulcerohiMiioi. mese mici repetate (lapts.icinMU» Mint hipertonii musculare. l'. hepatita i|i n. uremie). (tivurile ului Mcikcl. burgofen.esofmjltM fu'titfl yl umile/).iiiuiin. 10. rolijarţjnn. edemul cerebral. Cauze inlecto-contagioa. lumorlla biici i>l muliyno alo colonului. vasculară sau prin coagulopatii. transfu/il i | i u p şi izo Rh. tetania. greţuri. iar conh. lulocto-contagioase.a ş. somnolentă. unoori nistagmus. acid cianhidric. dureri gastrice.

Nu toţi comatoşii pot sfi fie transportaţi (exemplu: hemoragia cerebrală necesită la începui ropdus absolut la domiciliu). mai pot surveni în hei i i » i .ll)llltAţli şl cunoştinţei. encefalite sau în insolaţie. URGENTELE IN PATOLOGIA PROFESIONALA Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi modernizarea agriculturii nxpun muncitorii la toxice profesionale şi agenţi fizici generatori de îmbolnăvire.5. hidrogenul sulfurat) determinai rlnlta. INTOXICAŢIILE PROFESIONALE ACUTE Intoxicaţiile profesionale acute (vezi capitolul „Intoxicaţiile exogene") îmbracă diverse tablouri clinice: — narcoza prin solvenţi organici. necesitînd o observaţie atentă şi continuă. cadmiu. . 5) normalizarea tensiunii arteriale. larlnyita. 7) antibiotice pentru evitarea infecţiilor intercurente. i'itlologla: intoxicaţii exogene (alcool. Unele din ele repi'v. circu l.i si coma hepatică). edem pulmonar acut toxici 320 . 1. i ( j i u cerebrală şi ramolisment cerebral. nichel-carbonil.t M-n:. hidrurile bromului. putînd fi rezolvate prin tratament. Obiectivul principal al terapiei este menţinerea celor 3 funcţii vitulo fundamentale: respiraţia. amoniacul. acidul cianhidric. bioxid de carbon. l'ot surveni Jent suu acut. . Tratamentul se face în servicii de specialitate cu profil de reanimare.. diabet. intubaţie traheală sau traheostomieji 2) oxigenoterapie.Irltatla aparatului respirator prin substanţele inhalate (bioxidul «In sulf.. 4) reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică. bioxid de sulf» —encefalopatii toxice prin solvenţi ca bromura şi clorura de metil. 10. ciroză. Cele acute deşi mai grave nu sînt tot( | < M I I I I < I mortale. cu păstrarea funcţiilor respiratorie. un'mugite. bronşită. tctraetilul de plumb. •ulfurti de carbon. (J) evitarea escarelor. hipoglicemie). barbiturice) sau eni l i H |< ' i i o (uremie. Urmărim: 1) circulaţia liberă a aerului în trahee şi bronhii prin <l<y/obstruarea acestor căi (aspiraţie.. morfină.convulsii produse de insecticidele clorurate.ili)i|(« si vegetative. nil. t r alicită.mUi stadiul final ui unor boli cronice grave (exemplu: coma urei. Din acest motiv prevenirea şi tratamentul intoxicaţiilor profesionale trebuie bine cunoscute. circulaţia şi activitatea nervoasă supei toată. în edemul cerebral difuz.roţjllrorlmu . 3) refacerea masei circulante..COMILI Slut sludromno caracterizate prin pierderea motilitătii voluntare.

.'l. oxigenoterapie şi corectarea pierderii de npă şl elnctrollţl.Inhibarea colinesterazei cu acumularea acetilcolinei şi cu toate i-rlnţele fiziopatologice şi clinice. împreună cu staza calorică incipientă. pînă la scăderea temperaturii Cirlnul) 38°.. |n/. astenie. ameţeala. Se produc datorită depăşirii capacităţii d» a organismului la munca dintr-un microclimat. fenol. Sindromul acut de iradiere (vezi boala de iradiaţie) '. Tratamentul constă din răcirea organismului prin toate mljloacilt llni'lunlv imersiunea în apă la +4°).. — Intoxicaţia cu compuşi cianici (acid cianhldric şl cianuri ol- .hepatită toxică prin tetraclorură de carbon. Tratamentul: administrarea de soluţie de clorură de sodiu. trinitrotoluen. com prin n iţi (imlno. tahicardie. prin insectofungicidele orrjanu• uite. Cauza rezidii In plordo• i l«« nccomjpensate de apă şi NaCl prin transpiraţie. c) Şocul caloric este grav cu mortalitate ridicată. URGENTELE PROFESIONALE PRIN AGENŢI FIZICI l . fosfor galben. . ••. h) Colapsul caloric se manifestă prin cefalee. nbil. scăderea tensiunii arteriale. traductnd lozarfa • unirilor termoreglatori şi suprimarea secreţiei sudorale.şi nitroaromatlclj — anemic hcmolltică prin hidrogen arseniat. «97 . nrl. -. tahipnee şi creşterea crntci a temperaturii. prin leii ţjravo «Io sistemului nervos cu paraplcglo.'. alcool metilic. Accidente prin decompreslune bruscă.p n eu m o n /oh im ică rin o x id d e c a d m iu . c o nita 'H n i ''< ) i n llil c p < < d e b o rll lu . o x i d d o c a r b o n » — Intoxicaţie methemogloblnlzantă anilină.colica saturnină. «Indrom Menlere şl formo rapid mortnlo prin aoroombolll coro-sau embollzare masivă u inimii dropto şi n mlcll circulaţii. Se produce prin pierderea marcata de apă şl ii i d de sodiu. .. .n / .. i l » > i > < . Are prognostic idvornbil. eventual cu un miorelaxant netoxic.. musculare şl ostoonrtlculoro. totrn|litt<tan.n . paralizii do ni'ivl crai i . Are prognostic . Mnnifostflrile clinice olo iinproslunii bruşte apar după un interval vuriabll do Intonţfl cnrnr--. II. Se caracterlzeagl t u l i i trl/idu: hiperemie — coma — regumenre uscare.febra de fum provocată de oxizi ai unor metale şi metaloizli arsuri chimice prin acizi şi alcali. Dintre acestea iMiIntim: n) Crampele calorice sub formă de contracturi spastice foarte durn• itnhH nle grupelor musculare celor mai active.»m glicoli.-•i Io prin modificări cutanate. tetraclorură de carbon.necroza toxică prin hidrogen arseniat. Accidentele calorice. Tratamentul constă în repaus într-o încăpere răcoroasă şi admlnil* 1 1 n i ««n do soluţie clorurosodică.

l ratamcntul coastă din recomprimarea terapeutică. instruirea muncitorilor usuprft riscurilor. organizarea adecvată a primului ajutor şi a IM t<i montului de urgenţă. l l . cuplate cu sisteme de alarmă. din punct de vedere al dotării şi al pregătirii personalului. utilizaroii do dispozitive automate pentru detectarea şi măsurarea nocivităţilor cloosobit de agresive. de leziuni miocardice cil-lu/. utilizarea corectfl ti echipamentului şi a dispozitivelor de protecţie individuală. ermetizarea *l ohinseizarea instalaţiilor.o sau do lezare retiniana. chiar şl In for usonro. Profilaxia urgenţelor profesionale presupune: înlocuirea procedeu lor tehnologice periculoase sau a substanţelor nocive. ventilaţie corespunzătoare. pentru prevenirea sechelelor tardive invalidante reprezon loto do artroze grave ale articulaţiilor mari. Rezumînd se poate spune că ergonomizarea întregii acti vitnţi profesionale constituie mijlocul cel mai eficient pentru profilaxia îmbolnăvirilor profesionale acute sau cronice.

INTOXICAŢII.r. CI. p b .1. Legislaţia iţaii nosliu prevede norme severe de protecţia (securitatea) muncii In Induitrle |l n iillm rt. supraacute sau cronice cauzate de substanţe miflmătoare (toxice) care pătrunse în organism produc modificări C«-luln tisulare ce perturbă grav funcţiile vitale. GENERALITĂŢI Sînt îmbolnăviri acute. . prin alimente alterate si ca toxllnfecţll alimentare (oxuni-ţ ni M i liocntorocolite acute cnuzate clc microbi suu ciuperci nocomoitlbllo).i dc pîitrundcro a toxicelor: I . şerpi). î l ) Intoxicaţii alimentare prin: lipsă de conservare. in s e c t o <u' n g"lc id(" ]) . i / i .11. necunoaşterea dozelor (mal alei U • hrumcnte).u i t i i h | un i > ' . verde de Paris etc. acid ihldrlc etc. i i i i n c i i t ( m . care. Adesea survin ca urmare a folosirii a numoronie Innlc toxice în procesele tehnologice industriale şi în agricultura 1 . < l Inloxk. iiq . fiind adesea fatale (neglijenţa părinţilor acasă şi a personalului ajutător In I i ) Intoxicaţii voluntare (prin folosirea de toxice tn scop de sinucidere sau crini). . benzină. ajung Ia subitanţ» tculiti. folosirea unor toxice în alte scopuri. curioşi şi ignoranţi.» întîlnim adesea şi la copii. barbiturlce. a lim e n te a lte r a tae l s a u' i . Exemplu: insectofunglcldola In nrfl.s 7 )//n / o r /c (< • < ) . Pentru crime prin toxice. în scop de sinucidere se folosesc diverse substanţe (morKnH.< n i| > H i> PI n T c i. manipulare greşită. Pb. UpiA da l ml 'ifinltnro-antlcpidornlc.. .' \ in ic u 'tu t A . adesea se face uz do stricnina 1 . i i -i . păstrare în condiţii nesemnaliito ca „otrăvi" « H i i i i r toxice sau medicamente. necunoaşterea efectelor.lln i m u rd a re (P M b.( / .). i ) Intoxicaţii profesionale (acute şi cronice). sfîrşind uneori prin Minai Io. /nv I I I M f < > .I)I t< e < . Mirfl. CO. nicotină. a rltltu rlc t. Clasificare n) Intoxicaţii accidentale prin: neglijentă. Hg.e . INTO XICŢIILE EXO G EN E A l 11. lipsa mâlurilor l'iutc'cţie. . defecţiuni tehnice la locul de muncă ele.ilr. l . prcgMIro nolglunlrA.ilillo prin veninuri (de Insecte. •In l.

CO. fosfor. pilocarpină. ciuperci. opiu (ncetonfl. edem pulmonni m (clor. aspirină. alveole pulmonare — cu concentraţia şi toxicitatea este mai mare). stare de beţie (ebrioasă) în intoxicaţii cu alcool. ciuperci). pomezl mercurico). morfină)» Innrona/tc (benzinei. dezorientm timp şl spaţiu) în intoxicaţii cu alcool. Co. atropină. sulfura do carbon). odihnă). Simptomatologia generală a intoxicaţiilor este variată. nicotină). v(>tiln do şiirpo)i hipertensiune l u . copiii fac forme mai grave decît adulţii. Gravitatea unei Intoxicaţii «cute deplinii* o ier le de factori: — starea sistemului nervos(oboseală. barbiturice. sulfura de carbon). salicilaţi).şi tendinţă la şoc (barbiturice. — Manifestări ale aparatului respirator: halenă cu miros f/< roo/ (nli'ool).— cufcmaM (Hg. benzedrină.. 339 . hldroqnii sulfurai). M'/crpinfl). ciuperci. tegumente icterice (arsenic. subcutan. midriază (alcool. chinină. — vlrstd. halucinaţii. ciuperci. mioză (in ranui pupilei) în intoxicaţie cu hiposeril. . atropină. atropină. primul ajutor şi terapia corectă. < ntc. vltniuiim D).s'/'/iomofone (alcool. pielea cianozată (foiifu • nitrlţi). do in (fosfor)i r/o migdale (acid cianhidric). tahicardie (alcool. i . salldiurutlco. o v //o p. strepancil). ron orcjmiofosforici. n lltift). CO.st. cocaină. iiovn. coordonatorul ţlllor de autoapărare etc. cianozd (ciuperci. îibrilaţii munca paralizii (arsenic.s-/u/i(. barbiturice.orpll. clorură de amoniu. surrl (stroptomicină. Pb)i — mucoavd (sublimat corosiv.). — Manifestări ale tegumentelor: piele roză sau roşie (CO. ambliopie (scăderea vederii) în intoxi cu chinină. In. intramuscular.iinfl)i /i//)o/on. — starea de nutriţie. iilcool motilic. — starea aparatelor cardiorespirator. — Manifestări ale sistemului nervos pot fi: ameţeli. — calea de pătrundere (cu cît ajunge mai repede în sînge — In Venos. parenteral. gaze iritante).lrl ale aparatului cardiovascular: bradicardie ((ll(|lls! inorllntt. compuşi organofosforici. sincopa cardiacă (C'NH). bioxid de sulf. renal şi a ficatului. apărata! sau sistemul afectat d' xk. chinină. clm tată şl conjunctive congestionate (alcool). Evoluţia şl progno/n. plnrt. CO2. de7/r (iluzii. in fui do natura toxicului şi de organu]. — natura şi cantitatea toxicului pătruns în organism (gravlt< este direct proporţională cu doza).soetofunglelde. morfină. beladonft. i Ini hlflrnt. cocaina. cofeină. Ini'o-. tetraclorurfl <1" bon. — M. Imlenă de acetonă (aspirină. rez/'sfenfi specii Icăi — diagnosticul precoce. antihistaminice. comă (alcool. convulsii (insectofungicide. — reacfiv/fafea particulară & organismului intoxicat. pielea uscată şi caldă (atropină). bnrhlliiit CO.inlli'. salicilat de sodiu). (antihhl ilicit. Pb.

i|iioNtlcul Intoxicaţiilor. apărute brusc. I I K . substanţelor împrejurarea în care s-a produs evenimentul. ciupind) nm'. etichetei • f i u l . toxicului trebuie făcuta urgenţi minerite: voşmlntelon ' u npH si săpuni nu tamponarea cu substanţe neutrallianto» 931 . Cu. Stabilirea cit m<ii r<ipi(!<\ a dlnqnostlcudo o mnro importanţă pentru reuşita Iratamentulul. chingă) deoarece efortul. inAtrfl•nil!. <in-((iil. No vom ilnpfl următoarele date: Nimptnmo foarte grave. lichid de vărsătură. i l i < de toxic. . qrăbind prognosticul infaust. prelevăm resturi din cavitatea bucalii 1 1 i . sticle de medicamente. As.tnli\ u//f (ftlnloine) tu in i i i inotnlo qroU'. IM>. a slngelui: lit'nioli/. l l\j. . prin tn-.imbalaje etc. se recoltează secreţie vaglnală de pe colul P ! tli. pătrunzind pe cale respiratul le •nicixisn.Mtiiiltantlrl alfl npiiriiliilul dlgoallvi hiin'i. altf''l i nu de toxic din organism. i prin buzunarele victimei şi la domiciliu urme de toxic ' !' •! <• . veninuri).Q. i ci. • •xMininouză locul unde s-a produs intoxicaţia căutlnd «mbapilcuri cu inscripţii toxice. i minată ginecologic (eventual depistlnd o sarcina)) •« t.H|iiosticul este dificil. '"inqnrea anturajului asupra locului de muncă. "|n-rind nimic important. clup<«icl)j icter (cluporcl.). ir««« diagnosticului urgent este de mare importanţa. minarea clinică a intoxicatului.\ . In caz de deces se face autopsia la lervlniil legală şi se anunţă procuratura (sînt morţi vlolontu i n i l n fapte penale). >rl sanguliioloiilrt (As. insiiliriciitA Mi.lo Itiluilarea de toxic. Evacuarea se tace Impiovi/aţie pe braţe. «hif/crrtr/ (Na()II)i co//ci (i/>(fo/ii/mi/<-.do sudoare. urina de culoare Incit iad In intoxicaţiile cart» i $1 de cu/oare ro/ în intoxicatillo cu r«Minlia/iiio» »lloRtărl ale organelor hematopoletlce.ltint'd ym// (ntiopliiA.flr. se trimit urgent probole prelevntt» i l l / i ' l o toxicologice. vrtrsrtfnr/. anemie. se recoltează resturi de prafuri K-sluri de lichide. de dlaret. Bl). clor- ale aparalulul renal: oliqtirlo. urmărind semnele caract** < uluit so caută semne de injecţii recente. Im . urină. rNINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL DE UROENJA AL INTOXICAŢIILOR ACUTE do urgenţă a intoxicatului din mediu toxic. la un Individ anterior i Hili>ro(|(iroa bolnavului (dacă nu este In comă).

— îndepărtarea curioşilor.. stilou sau administrarea de apă caldfl cu sare (2—3 linguri la un pahar cu apă). Se pol lolosi pînă la 10 litri în total (15—20 de spălaturi). ulei de ricin). apoi se repetă pînă ce se obţine lichid de spălătură clar... unaleptice. de magneziu. e) din singe: prin favorizarea diurezei. Tratament simptomatic: — susţinerea funcţiilor vitale (reanimare rtmliorospiratorie şi metabolică) prin masaj cardiac. Edetamin (I'IIVI'A pentru metale grele). tiazidice).003 g. — la comatoşi: aspiraţii bronşice. coadă de lingură. — dezobstruarea căilor respiratorii.il. perfuzii do soluţii ţjlucozate. Se pot administra purgative (sulfat de sodiu. c) antidoturi propriu-zise: atropină (la insectofungicide). perseverent. — In i. folosind 300—500 ml apă <> ddlă.. d) d/n tubul digestiv: — provocarea de vărsături prin excitarea faringelui cu degetul. ventilaţie.i'. corticoi/i. — să nu fie intoxicat cu sodă caustică. .. Neutralizarea toxicului (se face cînd nu se poate evacua) prin: a) lapte albuminat (apă albuminoasă): 4 albuşuri la l litru de lapte sou I litru de apă. i l e ((r. Pentru efectuarea spălăturii este necesar. — să nu fi trecut mai mult de 6 ore de la ingestia toxicului. în schimburi.isiu (pcjntru digitală. pană. — (•pi i i . stimularea cardiacă electrică.gură la gură"). — iinlibiotice cu spectru larg la comatoşi. Formează cu metalele grele albuminaţi netoxici/ se administrează în intoxicaţii cu acizi anorganici sau cu metale greloi b) antidot universal format din: 2 părţi cărbune activat. soluţii alcalinizate sau electroliţi.ive. — respiraţie artificială (de preferat . l parto oxid de magneziu. — să nu prezinte insuficienţă cardiacă. b) < / < •in .. ca şi cărbune absorbant. i l i r i'xtrarenală în intoxicaţii masive dializabile şi în insu ficienţele i di . 3. — bolnavul să nu fie în comă.!). — spâlătură gastrică (este de dorit).noa cu ser fiziologic sau cu substanţe neutralizante» c) din uparatul respirator: — M'outerea la aer. injectarea de apomorfinfi 0.. luminai (pentru stricnina).— '. prevenirea escarolor» — hal. mlalgln. 4.! <• prelungite peste 4—5 zile: ser glucozat + insulina -^ t>lactrollti şi nlinienUiru prin sonda gastrică: soluţie glucozată. îndelungat. creion. strofantină. diuretice. — eliberarea gîtului şi toracelui de veşminte.m u c o a s e : — tracţiunea şi fixarea limbii. moiim.. clorură de pol. — sondă vezicală la comatoşi.mierilul durerilor în intoxicaţiile cu corosive (algocalmin. deoarece uneori trec ore pînă cînd intoxicatul tşi revine. igienă bucală.

lulclt cu zahăr. 11. suspen-«Io apoasă de 30—40 g la un litru de apă.i p . Halena are un miros acetonic. plasma. ameţeli.ue. antlmicei — combaterea hipotormiel prin oxigen. instllarta di plcftturi de atropină 1%0.2. i. IHNC ). 11. pupile miotice.iologic.lomuciilul. purgativ salin. piocedee fizice da (ncAlzire. In formă gravă. Uvltăm: bicarbonatul de sodiu (pericol de pci l«i . respiraţie artificială 01 «ixlţ|cnoterapie. alimont«tl« ortilâ pln. vărsături. comă u convulsii. vărsături). combaterea colapsului. necroză tubulară. cefalee. caustic.i. i vindec. sau oţet): lichid incolor. miros ln| pfUor puternic. reci. colaps. productnd lezltim nlcerative acoperite cu membrane albe. manifestări digestive (greţuri. p. Cantităţi mari de apă de robinet. Scoaterea victimei din mndiul toxic (suficientă în formele uşoare). o l . ghunţă.ilmplnrt. Tratament. UrMimi/ă somnolenţă. Antidotul: magnezia usta (oxidul de mngnoziu).1 e ' . strănut. Acţiunea generală: produi < «iridoză. ivoriu. provocarea de vfiii»uluri. hemogloItlmirie. liomox i i j l l digoslivo). i Io preferat spălătură gastrică. INTOXICAŢII CU ACETONĂ Acetona provoacă intoxicaţii pe cale inhalatorie (doza letală y. melenă. hematemeză. «paIrtlură gustricft (pericol de perforare . reechilibrare hidroelectrolltlcă •/l (icidobazică. uneori perforaţii gastrice. spălarea largă cu aprt. — în caz de leziuni oculare.i lozlunllor "nofagocjustrico. . scobutil. Simptomatologie: ulceraţii. i ( | i i l i n . oufl mol şl reci. M Simptomatologia: fenomene de iritatie locală (lăcrlmare. Local are acţiune puternic corozivă. — Combatem durerea cu morfină snu comb. hemoliză.3. compreso nmvdti. . Hidroxidul d<> aluminiu (nlncol). INTOXICAŢII CU ACIZI INTOXICAŢIA CU ACID ACETIC Acidul acetic (esenţă.'» ml) şi mai rar prin ingerare (10—20 g).item dincrild |i «pa»nidlc» cu morfină sau mialgin. i l i e ţjnslrlcă). . edem pulmonar acut (uneori) oligoanurie.Tegumentele lezate se spală cu apă de robinet şi npoi cu §0r Ir/. convulsiile se opresc cu fenobarbital sau clordolazln.i i . Tratament: nu există un antidot specific. icter hemolitic.

Ti. maximă mai mică de 80 mmHg).A. episoade convulsive. Calea de pătrundere: respiratorie sau digestivă. greţuri. bradicardie. trismus. oprind inhnlun-ii l . reflexe abolite. apfl. urmează convulsii şi (oină. 1 >pi i rea convulsiilor cu doză moderată de barbiturice.INTOXICAŢIA CU ACID ACETILSALICILIC $1 DERIVAŢI SALICILAT. v. greţuri. pierderea cunoştinţei şi convulsii.. INTOXICAŢIA CU ACID BORIC Şl SĂRURILE SALE . Spălaturi gastrice cu cărbune» piiNjaliv salin.I (aspirina. surditato). cefalee. vărsături. vărsături. . vertij.1. Nu se Q drnliii''tn-(i/. slăbiciune niiiHciiliir. midriază. Simptomatologie: salivaţie abundentă. anxietate. lallcllatul d« sodiu) Simptomatologie. 1 'pi un mlmliiistinrua cind TA coboară.A.v.("încetarea modificărilor echilibrului acidobazic (perfuzie cu blcarboi ii de Na în ser glucozat).ă m orfină. < încetarea modificărilor hidroelectrolitice. lapte. orma supraacută (fulgerătoare): moartea se produce în cîteva inimile. CIANURI (sîmburi de migdale amare) Poate fi accidentală (în industrie. — Puiq. anxietate. --. convulsii. iitillnlylc. prin insecticide sau prin subBtanţe utilizate pentru deratizare) sau în scop de sinucidere. 3—5 ml pe minut (oprim mliiiml.itiv salin (25 g sulfat de sodiu) sau 30 ml ulei de ricin. l)l. neputîndu-se interveni medical.slinren la T. maximă sub 80 mmHg). Antidoturi folosite: nitritnl de amil inhalat (l fiolă la fiecare 5 minute.Vorma acută: constricţie toracică. Simptomatologia: este variată în raport cu forma clinică. tlnxnlfatnl de sodiu (hiposulfit de sodiu) 25% i. i T. INTOXICAŢIA CU ACID CIANHIDRIC. tulburări auditive (acufene..v. După o perioadă de vărsături persistente. Tratament: antidot nu există.iiuont. laringospasm. l'orma subacută: dispnee. cefa-! ' • • • puternică. ni t ritul de sodiu soluţie 3%. fobră. paralizii neuromusdşare. — Sp. obnubilare. opistotonus. diaree. polipnee. . iiopicr/Iiid timpul cu examinări de laborator. ritm do '• '' in l pit minut plnă In do/a loială do 50 ml. iU . î l . — l . 10 ml i. i tură gastrică cu suspensie de cărbune activat. i p s ciiidiovascular ireversibil.u|iiostlcul se bazează pe apariţia brutală a simptomelor amintite. /u'/ocynnor (lotrncomatul de cobalt) un foarte bun antidot. transpiraţii piolnze. deshidratare şi cianoză. vertij. halucinaţii.il.[: Tratament: nu are antidot specific. • om a. • > l . delir. dispnee. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale parenterală sau p Iu i'i /ii. ".

INTOXICAŢIA CU ACID AZOTIC (sinonim: acid nitric) Simptomatologia şi tratamentul ca la intoxicaţia cu acid clorhldflC. dispnee. Inhalarea de vapori determină iritaţia conjunctlvală. diaree sanguinolentă. colaps. vărnflluri. arsuri ale tractului digestiv. 1 m S o ad m liii. cu soluţie de por* limnganat de potasiu 1/5000 sau apă oxigenată 3%. Calea de pătrundere: illijcstivă. dUfaale. Tratament: spălătură gastrică imediată. amctoli. 2) Intoxicaţia acută cu cromaţi (bicromaţi): colici abdominale. Moartea survine în prima fază a colapsului. diaree.fl v iio iuli„oB „ C l ' i in 5 0 m l » a r g lu co ia t lu . dureri In deglutiţie şi retrosternale. Produce accidente cutanate (eritem dureros. albuş de «MI. uneori perforaţie gastrică. Complicaţii: cicatrice hli'iiozante. INTOXICAŢIA CU ACID OXALIC SI OXALAŢI (sinonim: sarea do mâcrls) Simptomatologie: dureri retrosternale. adăugind lapte.combatem leziunile renale: exan-<| iilnotransfuzii repetate. colici abdoniinule. homntcimeză. dacă supravieţuieşte. şoc. Tratament: antidotul este calciu. leziuni renale cu anurie şi uremie.. 1) Intoxicaţia acută cu acid crom/c are aspectul tipic al intoxicaţiei cu un acid caustic (acid sulfuric). arsuri nit» mucoaselor oculare şi nazale. laringospasm. INTOXICAŢIA CU ACID FLUORHIDRIC Şl SĂRURILE SALE Simptomatologie. I N T O X IC A Ţ I A C U A C ID C L O R H I D R IC (s in o n im : a c id m u r ia t lc ) Simptomatologia: leziuni ale mucoaselor oculare şi nazale. cărbune animal şi magnezia usta.In apneo:roN plinţlo i i l i iinia H II|> oxigen. moartea survine ulterior prin uremie. Tratament: vezi acidul acetic. hlporto n. diuroc* sunguinolontă. 11 ictune). Ingestia se traduce prin ulceraţii ale mucoaselor. eplgastrlce. Cromaţii şi bicromutll Mut oxidanţi puternici ai celulelor organismului. colaps. INTOXICAŢIA CU ACID CROMIC Şl CROMAp Acidul şi vaporii săi au o acţiune caustică. antibiotcroplo de proI flc nt . tuse clilnionsft. în caz de acidoză: bicarbonat de io• I l u 5% în perfuzie pînă la corectarea acidozei. sub orice formfii spălarea teguMHMiUilor şi mucoaselor cu jet continuu de apă. vftrNN(uri. — — Se face spălăturâ yastrlcă dacă este posibil. respiratorie şi cutanată. hematemeză. vljtlturl Iu . Simptomatologia.H tro n y . scauno sanţliilnoiente.

• -. i ' .i | vuzical. glucoza. vulsi conh. ataxie. midriază modorată. Simptomatologia : — Intoxicaţia atropinică: uscăciunea gurii. INTOXICAŢIA CU ACID SULFURIC (sinonim: vitriol) Simptomatologia şi tratamentul: vezi acidul clorhidric. dld. cefalee. combatem insuficient*! i i ' i i . INTOXICAŢIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC (etanol) Sliiipioin. dispnee..il. ţipete. reci. expansivitate. halucinaţii vizuale (plăcute. diuretice. halucinaţii înspăimîntaIonic.se suprimă prin anestezie cu eter. coloraţia în galben a pielii şi mucoaselor.ic a croitorii (ictiviUiţii cerebrale. febră. r. somnolenţă. în retenţie do urină se face . cefalee. convulsii..nnent: au există antidot specific. com-i lnpcrpirexia prin împachetări umede. pierderea cunoştinţei.Intoxicaţia hiosciamică: delir furios. ATROPINĂ Prezintă interes medical: mătrăguna (Atropa belladona). mers ebrios. logoree.. piele uscată. convulsii. răguşeală. per os: carbonat de Ca. Intoxicaţia cu scopolamină: efect narcotic. i l d iiculă prin perfuzii glucozate. . insuficienta circulatorie acută (colapsul). apomorfină). retenţie de urină. Delir beladonic: logoree.urochl. hidratare orală. laurul sau ciumăfaia (Datata stramonium). roseaţa pielii lipseşte.itoloqlc: iam I: cuforio.idiniuistrăm vomitive (sare. bradicardie. xantopsie. apoi somnolenţă. măselariţa (Hyosclamua niger). lactat de Ca sau lapte. stupoare. comă cu bradipnee. emotivitata şl l . pilocarpina este antidot fizion .spălăturfl q .. i u ciordi. Hilui pulmonar acut. i i K . mai ales erotice). i l ' . hematurie. laxative. uscăciunea gurii sau sialoree. ollijuiic. i nii|)ii". Tratament: ca antidot se administrează o sare de calciu: gluconnt l i . i l . Tratament: spălaturi gastrice cu cărbune. ameţeli. In fu/. INTOXICAŢII DIVERSE INTOXICAŢIA CU ALCALOIZI. purgative saline. INTOXICAŢIA CU ACID PICRIC Simptomatologie: vărsături glaben-roşcate. parestezli. insuficienţă respiratorie. tahicardie. i cu soluţii de Ca. vărsături. (Hiune).4.a a doua upar determinările renale (colici renaln. lichide din abundenţii.. 11.MHid.combaterea durerii cu morfină sau mialgim l i . i i solo. mişcări coreiforme. roşeaţă scarlatinilorrml... tahicardie. colaps 9! exltus dac fl Hiiprrtvloţuloşto. 339 .

bronhopneumonie. dureri abdominale. sau pantotenat de sodiu. accidente.ser glucozat 20—40%.m. vitamina B6. euforie. ni. colaps sau stop n ". 00—100 ml. edeme. pansament ocluziv al globi Im < > c u« Inri (protejarea contra luminii). mănilostâri nt. asociată cu vitamina B lt 100 mg i. Simptomatologia: — In intoxicaţia cu aminofenazonâ (piramidon): crize asomănfltonre < u cele epileptice (care cedează la luminai) şi insuficienţă circulatori» — în intoxicaţia cu fenilbutazond: stomatită cu sialoroo... hipotensiiim-. barblturlce pentru convulsii. hlportonNliina ni torhilă. tulburări de ritm cardiac. (iroţurl. halucinotil. diaree.— ta'in îl: tuIlHiirm nouromusculare. Moartea survine prin edem pulmonar acut. 'U . accidente traumatice. Iul cerebral. h i i o f»%. la cardiaci.ixlcc. vărsături. în convulsii şi delir: hidroxi/m i 2 Ilolo. cefalee intensS porntatiMilă. omidoplrln). în hipoglicemie: nicetamid 5 ml i. crime. dezorientare.. provoca* i im do vărsături şi purgativ salin. insuficinnti'i rmuIiilorii sau respiratorii.v. cianoză. Spălătură gastrică cu iuipunsic de cărbune activat (în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) nau cafea concentrată în doze succesive. c .i c| . agresive.irovarea bolilor cardiace. — /a/a /// (intoxicaţie profundă) se manifestă prin anestezie. 3—-4 fiole tu primele 2 ore. furturi. în faza de excitaţlo: hidroxizin l—2 fiole i. cecitate totală.v. Spălătură gastrică (dlilnini. i K l H ţinslrică sau în perfuzie i. In uceaiti faza nu loc acizii. după o perioadă de 1 '10 do orc. bicarbonat de sodiu (pentru reducerea acidozei) per os.h icft: alcool etilic 50% în apă.v. epigastralgii. comă şi abolirea reflexelor.i . lanatozid C + miofilin i. INTOXICAŢIA CU AMINOFENAZONA (piromidon.tratamentul şocului. tnliipiioe şl transpiraţii. 14%0. pslhoieiuorlalo..Mimul.. piron. care 86 r«p«tfi.. obnubilare. comă.. Moartea se produce prin obstruarea inilor respiratorii datorită vărsăturilor aspirate. Simptomatologia: stare ebrioasă cu delir. tulburdri de vedere. spălaturi gostiicrt. Tratament: nu există antidot specific.M Hvnt în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%). (foarte lent) sau i. Survine accidental prin confuzia cu alcool etilic sau prin falsificarea băuturilor.. Tratament. Antidot: alcool etilic. trnlamont simptomutlc.v. mialgii.pi rntor. Delir..v. Contraindicate: morfina şi psiholepticele (largactilul) pot fi fatale. tahicardie. norci •/. fenomene cardiace: dispnee. dezechilibrelor electrolitice. digartrle. vrtrsttturi. pun . ameţeli. eventual al i'drmii.ulcere gastroduodenale.m. INTOXICAŢIA CU ALCOOL METILIC Este una din cele mai grave intoxicaţii.. şi 5 ml i.(l. •l — M"M Intern* — pmilru Mdrc m*dli 4- 'H tti.v. respiraţie Kn:. 250 mg i. hemornţjil şi pnrfornţil d'Utroduodenale. sau perfuzie cu o soluţie de cilmol . per os sau prin snnd. Tratament: nu există antidot specific.

anxietate. hlpotcmslune.v. intoxl< ' f i / / r j prin inhalarea amoniacului produce cianoză. Simptomatologia: anemii (hemolitice sau aplastice). somnolenţă.M. Simptomatologie: cianoză (cel mai important semn). comă. esperal. INTOXICAŢIA CU ANTALCOL (sinonime: antabus. somnolenţă. aritmii. INTOXICAŢIA CU ANTIBIOTICE Produc mai frecvent accidente alergice. edem glotic. 1onrt toracică cu dispnee. lofranil) Simptomatologie: slfire ebrioasă. glucoza 5%+vitaininii C i.INTOXICAIŢIA CU AMONIAC Do/.. 338 . (neutralizează).v. ascorbatul d<> sodiu.. oxigen. Antidot: acid acetic 5% sau acizi organici din sucurll» do fructe. Tratament.iment: nu are antidot specific. transpiraţii. hipoacuzie. contralin. provocarea de vilrsilturi. tuse iritativă şi ex-| ic-( tornlio spumoasei (edem pulmonar). actlunc ciir<irizdntă.) esto 10 ml soluţie 25%. tratamentul edemului pulmonar acut. transfuzie. laringospasm. hipotensiune arterială. vertij. albastru de toluidină.respiraţie artificială.L. respiraţie Cheyne-Stokes. cofalee. uneori coIfips. lăcrlmm o. trahootomlo. eupramin. uscăciunea gurii. hlporroflcctivitate osteotendinoasă. paralizie resplniloi h>.. contracturi. benandryl i.v. tahicardie. greţuri.. mai rar intoxicaţii acut». Tratament: albastru de metilen. antlhlotoruple de protecţie. Simptomatologia: congestia feţei şi a conjunctivelor. oxigenoterapie. INTOXICAŢIA CU ANILINĂ Pătrunde în organism pe cale cutanată. Tratament: nu există antidot.n m Iul nul lotnlfl (D. Spălătură gastrică.il. methemoglohlnomic sau porfirie. tionina i. colaps.leziuni vestibulare. violentă. excitaţie sau depresiune. purgativ salin. respiraţie artificială. convulsii. vonesecţie. dacă se consumă alcool. dlspneo. digestivă şi respiratorie.. antacty!) Apare în cursul curei de dezintoxicare. l i.oxigenoterapie. evacuarea victimei din mediul toxic. Simptomatologie: intoxicaţia prin ingerare se manifestă cu un taNOII rlinlc nsomănâtor celui din intoxicaţia cu hidraţii alcalini. ulcurdţii oculare. purgaţie. comă. spălătură gastrică sau administrare de soluţie de permanganat de potasiu (1/5000) per os. INTOXICAŢIA CU ANTIDEPRIN (sinonime: imipraminâ. spălătură gastrică sau purgaţlt» Irntuii'n sindromelor apărute.

areflcxie.A. respiraţii lente. INTOXICAŢIA CU BARBITURICE Survine frecvent în scop de sinucidere şi accidental. diaree profuze (sindrom holertInrm). ameţeli. cefalee.Tr. diparcol. vertij).L. spălătură gastricii ni apă un pahar cu lapte sau soluţie de tiosulfat de sodiu (hiposnlfit do Na). regulate de amplitudine midi 38 — 39°. — Forma acută: vărsături (miros de usturoi). T. Intoxicaţia se produce accidental sau voluntar. apoi icado. producerea de vflr-piinj. Clte mce si apare cianoză progresivă. INTOXICAŢIA CU ARSEN Şl DERIVAŢII SĂI Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cel mai răspîndit derivat. tulburări sfincteriene.illv snlln.it. Simptomatologia este variată: — Forma supmacută: vărsături. vor» ln i 'o incoerentă. rezoluţie musculară corn» plută. diaree. lipotimii. Tratament. dureri abdominale. abolirea sensibilităţii. b) Coma barbiturică: profundă. Tratament: ca în intoxicaţia cu atropină. yroturi. stare generală alterată. colaps. Antidot: dimercaptopropanol (B. După 36 — 48 de ore poate apare sindromul hopato-nefritic toxic. facies congeitlVi 1 1 (inspiraţii abundente. chiar halucinaţii şl comfl. medinal. illnree. iniţial creşte. L Simptomatologie: a) Faza de debut: „beţia barbiturică" (agitaţie. CO-şl mourto. provocare de vărsături. extraveral. micuţ: nu nm nulldoli ipHlăturH gastrică. ciclobarbital. Do/n lotall i'ito dc 4 g. erupţii tegumentaro urltcmatoase. greţuri. oligurie. parkinsan) Simptomatologie: asemănătoare la doze mari cu cele din intoxicaţ i a cu atropină: tegumente uscate.). Sînt nproope 50 de specialităţi între care amintim: luminai. aspect ebrios. nulii onvulslvnntei tratatnnntul Insuficientei cnr-aculu.A. midriază sau mioză. reechillbrnron hldroelectrolitică. hipotensiune arterială. calmă. lipotimii. tratamentul insuficientei circulatorii acute. vărsături. INTOXICAŢIA CU ANTIPARKINSONIENE (sinonime: artane. bolnavul zace inort. bromoval. amital sodic (donnltal)i fnnobarbital. ia* . combaterea durorllnr rtlidominale. colapi. purgativ salin. — Forma subacută: vărsături. polinevrite. i'nsh scarlatiniform şi febră.

midriază trecătoare. -— Ilulnavul este conştient: îi provocăm vărsături. In Mipmdo/. oxigenoterapie şi respiraţie asistată. pareze.iu. rllspncc. în hipoknliouiie.clorură sau lactat de potasiu i. laboratoare. ameţeli. antihistaminicele.Trul'iinent: Importantă este promptitudinea intervenţiei terapeutice. INTOXICAŢIA CU BENZEDRINA Aminele de „trezire": benzedrina (sulfatul de amfetamina).rtri: psiho/<> ciruto.i-.sflturl. Tratament: spălătură gastrică cu sulfat de sodiu 20 g. ii. pervitinul (metamfaianiliui hldroclorlcfi). carbonatul. livităm: nicetamida. diureză osmotică alca lină! (mai ales pentru barbituricele cu acţiune mai lentă). diaree. în caz de in sul icionţă respiratorie: administrare de O 2 . amfetamina. Constă In (i litri la femei şi 8 litri la bărbaţi de soluţie de bicarbonat de Na 14%„.. dializa peritoneală. paralizii.purgativ şl i i i i t l d o l : sulfat de sodiu 30 g per os şi 10 ml soluţie 10% i. Simptomatologie: stare de agitaţie. spălătură gastri că. după spălătură introducem pe sondă sulfat de Na 30 g/200 ml tipfl.. manitol 10% şi ser glucozat 10%. perfuzii rehidratantei •ulfat de atropină în spasme. THAM (bază tampon Iară sodiu). utilizate de sportivi ca „doping" sau stimulente sexuale. în colaps prelungit: so luţii macromoleculare (macrodex) sau transfuzii de sînge. în părţi egale. ca pesticide în agricultură. purgativ salin. clorura. — Bolnavul în comă profundă: intubaţie traheală. norartrinal.in) în cura de slăbire (inhibitor al poftei de mîncare).. în hipotensiune pronunl<itft: hemisuccinat de hidrocortizon.idicurdif.in răspunsul organismului. In formele extrem dt qinvc: vfir.v. hemodializă. sulfatul de magni'/. mai mult decît cantitatea de toxic l ni l''i a ld. — Bolnavul în comă superficială: supraveghere. midriază. INTOXICAŢIA CU BARIU Şl SĂRURILE SALE Sulfatul de bariu nu este toxic. cu idei de persecuţie. brmlicurdic. Simptomatologia: vărsături. în medicină.i cu a intoxicaţiei cu derivaţii de xantina 34(1 . emeticele. Nliinui s. stricnina. reechilibrare res piratorie şi cardiacă. br. colaps. sindrom depresiv anxios. alimentaţie parenterală cu soluţii glucozate hipertonice.. delir şi convulsii. hidratul şi nitratul de bariu. sînt toxice acetatul. hipertensiune arterială. ele sînt utilizate în industrie. îi facem spfiliHurfl (jiislrică cu suspensie de cărbune activat sau cu apă simplă do robind. tahlcfiidic.v. prclu(tlnnl (Iciiiiicltd/. din 15 în l!) min pînă dispar simptomele. spălătură gastrică. comă.în caz de insuficientă respiratorie acută şi edem laringian. traheotomie şi respiraţie artificială. Triilnment: arrl.

somnolenţă. acid tartric. se infectează.!'• . Intoxicaţia cronică se manifestă cu sindrome hematologii pcnie pînă la agranulocitoză. euforie. Survine accidental. din aer dotenulnă lni"Xlrnţln acutA. esofagiene. Concenli. n«sicjur. Tratament: spălătură gastrică. 11. Se manifesta cu i m . ţ|n>to. tratamentul insuficienţei cardiorespiratorii. Intoxicaţia acută este rară. nun " /.i M. Rehidratare: analeptice (pentru Insulicienţă cardiorespiratorie). combatem durerea cu morfină sau mlalgini nnlispastice (papaverină. greţuri. Consecinţele leziunilor: dureri mari. accidentală. la unii bronhopneumonie. vărsături. vărsl-l uri (dacă sînt mari duc la deshidratare). mai rar în scop de sinucidere. Tratament.i : .5. agitaţie motorie.spălătură gastrică în poziţie Troiidolon liurg. procmn «l In laboratoare. — intoxicaţia cronică: transfuzii. i . sulfat de magneziu. . fenomene de colapl. ameţeli. Iar concenlmţla d<« l ( i n „ <••. acid citric. analeptice. febră.6. cavităţii bucal*. cloralhidrat sau luminai i. mine-.INTOXICAŢIA CU BINZIN Este utilizat ca solvent organic In Industria cauciucului ţi vopselelor. ameţeli. Pătrunde predominant prin inhalare. sindrom esofagian. ebrietate. Tratament: — Intoxicaţia acută: nu are antidot. Simptomatologia: ulceraţii periorale. ebrietate. în caz de agitaţie.hxi. acizi organici (sucuri de fructe).mimiilozo In plvniţw ((ei im-iitaţii). trombocitopenie şi sindrom h mneţeli. astenie."(.. distonie neurovegetativă. INTOXICAŢII CU BAZE (HIDRAŢII ALCALINI) Derivaţii: hidroxidul de sodiu (soda caustică). oxigenoterapie. cefalee. Ulceraţiile sîngerează. palpitaţii.i unor concentraţii nmrl (li.M"» care fiind mai yroii c«i «ierul tinde s. C'.. Antidotul: acid acetic diluat (5%).i de . faringiene. INTOXICAŢIA CU BENZINA (inhalare de vapori de benzină) Simptomatologia: cefalee. se scoate bolnavul rapid din mediul toxic. 11. antibioterapia de protecţie» cortizon şi vitamina A. puţuri. preparate de ficat. clanoză. TRATAMENTUL DIFERITELOR INTOXICAŢII (Se prezintă în ordinea alfabetică) INTOXICAŢIA CU BIOXID DE CARBON S(> produce «rddonUil în prr-'/c'iiţ.r. hidroxidul de potasiu (potail caustică). vitamina DU. convulsii şi moarte.iti. ale buzelor.mtă. scobutil). repaus la pat. gastrice.m. oxigenoterapl*» soluţie izotonică de clorură de sodiu.

'.se tratează edemul pulmonar acut. analeptice. -•. expectoraţie purulentă.•>! cllariu). — Bromismul acut. 1( . mers ebrios. Tratamentul: ca în intoxicaţia cu barbiturice. respiraţia arti ficială. vAi'ifilm j . verii). nelinişte. de l. tremurături ale mîiitllor. In •Iii. uneori convulsii. cercetarea încăperilor (prin flacără. După faza de excitaţie cu iritatie. dispnee. greţuri. diaree). înlctiuni imperioase.. — Curativ: repaus absolut. fibrilaţii musculare. TEOBROMINA (preparate xantice) Simptomatologie: agitaţie. simptome digestive (greţuri.5 g la fiecaro i l c i i i n orc siiu intravenos.Urmează o perioadă înşelătoare. INTOXICAŢIA CU CAFEINA. INTOXICATA CU CADMIU Este de obicei o intoxicaţie profesională. Simptomatologie: o foarte puternică iritatie a mucoaselor oculare şl respiratorie. i t i e laringo-traheală. TEOFILINA.iniriil. insomnie. o i. per os 0.11.ildinont. — Profilactic: captarea prin absorbţie a SO2. d l r . i cliilco. I r i t .. bolnavul se linişteşte temporar ţi se instalează stupoarea în formele severe. somnolent^. purgativ salin. valorile cadmiului sînt crescute. Edemul pulmonar acut este complicaţia cea mai gravă. INTOXICAŢIA CU BIOXID DE SULF Slnt expuşi intoxicaţiei muncitori care lucrează la fabricarea acidului sulfuric. cefalee.iIc — de bine relativ — după care reapare o tuse chinuitoare. imliMnticu. INTOXICATA CU BROMURI Simptomatologia: identică cu intoxicaţia barbiturică. | 1 01 o l r.itologlui cofaloo.il. Antidotul: sodiu-calciu-edetat. cianoză. dezobstruarea căilor respi ratorii prin aspiraţia mucozitătilor şi secreţiilor bronşice. gust dulceag tn u l||( 1' colici abdominale. oxi\\> • 11' i torapie. Simptomatologia în forma acută este de ordin respirator: tuse seacă. respiraţie artificială. oxigenoterapia. aiiiin.Bromismul cronic evoluează cu semne nervoase şi cutanate (acnee bromică). pnrosto/ii. l i. în instalaţii frigorifice. /. 1 1 . a locurilor suspecte. mici). febră („febra de fum").c ..'.i" * i urină. aerisire. — Curativ: scoatere la aer. arsuri cpigastrice.antibiotice. f n l. Tratament. inapetenţă. — Profilactic. j ' i i ' . «. :ua . la vulcanizarea cauciucului.simptom. amoţell. spălătură gastrică cu cărbune.

n dic. in hlporsudoraţio. adăugind cărbune animal -. îl adun nistrăm 30 g sulfat de sodiu şi purgaţie. u ioduri. n u . vitamina B12 l (ion 2000 gamma. tahicardie. reducerea salivaţiei. ambliopie. lilatea 50%. colaps. iciulln1 > In colaps.'. combatem amauroy. infiltraţie retrobulbară cu utiopuia :.imi'iit. h i . i . în l i n . i i i ' m. Incubaţia esto scurta {'. " . Tratament: spălătură gastrică.it. tegumente uscate. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate întîrziată (gravitui<mare.» Ublouri clinice dramatice grupate în următoarele sindrorne: I. prinlu nicra şi A. sialoreo. virosa. Acest tablou se in:. cianoză şi tegumente rorl. soluţie de glucoza. adi. combatem insuficienţa c a i < l i < M .i r . deshidratare pronunţată cu SH imperioasă. vitamina A 300000 U. vărsături.După o i n c n l i . sudori profuze. piMifj. 2. i i . Ciupercile incriminate sînt: Amanita phalloides. uneori sanguinolentă. l loază brusc. ne <!• excitaţie.4I i î <^. tulhiuJi'1 nervoase.du vărsatul!) piin|(itlv H i t l l i u lînrlilluilco/ cloidoln'/. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate precoce (cu porlrul<> /i Ui te mai redusă): 1. dureri abdominale.. din abundenţă. p l i a torie cu norartrinal şi oxigenoterapie.tulburări «imlIUv(vertij. mortale): — Sindromul faloidian (holeriform tardiv).i do tanin 2 — 5% sau soluţie de permanganat de potasiu.au «cid nicotinic (vitamina PP). amauroză).ln/ oxl<|oiiotorup|yi IM IK'Voic (ddi A cslc t'ii/ul) sr larc Untaincntiil l n s i i l l c l i ' i i [ i ' i rlrcillfllorll INTOXICAŢIA CU CHININA SAU CU CHINIDINA Tr. Ciuperca producătoare este Entholoma lividiini. INTOXICAŢIA CU CIUPERCI CVTf^** l t ^ V t ' * »t *r*ry t-l l » « ^»T v -lf . diaree In roercibilă.in'. scotom con trai. instabilitate. hipotensiune. vitamina Bt 300 mg. favorizăm diureza prin lichid.il..m n . SpAIAturA gnutrlctt: provoear» il Apare mai des prin utilizarea în scop abortiv.i. In intoxicaţiile grave: comă. deshidi. cu stare generala all« iată. tulburări de vedere (acufene. II. vărsături. hepato-renale şi crampe musculare. n m . Mori.. 1 .i i porcile Jnocybes şi Clitocybes.1 . deshidralaro rapida. > IM 34. S indrom ul m uscarinian (sudoral) produs do mir >. obnubilare („beţia chininică"). fi oro) 9) manifestă prin: sindrom gastroenteritic acut. după o perioadă clinică silenţioasă de 10 — 20 oro.'J c nptiru brusc un sindrom gastrointostimil di. . vîjîituri). ameţeli. . moartea se produce prin paralizie cardioiospiratorie. fetidă. I . nu i'Hiuia milhlot wpfi n .nii nervul optic şi retina prin administrare de vitamina PP 100 mc| | 10 nil novocaină 1% intravenos. A.*41 * t t C 'l 1 i r 1 3l > Jl 1m -I ~ l » « Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile (otrăvitoare) poate rea 1 1 •/. . Sindromul entolomian (holeriform precoce) survine col mal f i < vont în intoxicaţiile cu ciuperci. Simptomatologia: greţuri.i ' . i i i i -M H I I . colici abdominale.

Prognost i c u l oslo rezervat. methemoglobini•anţl ţii humolizanţi. După o incubaţie de l—5 ore apare un sindrom (jnslroenteritic.<•' i . Tratament: antidotul este albastrul de metilen. Sindromul halucinatei produs de ciupercile Agarics atropiniens şl l'N\llocybes. carbonat de sodiu (0. confuzie.ilnfi :•!% şi pansament oclusiv cu parafină sterilizată. Intravenos. glucoza. spasme ale glotei.actorii. INTOXICAŢIA CU CLOR Simptomatologia: strănut. scuI i IM l o do orice efort. ' t i i l o r . la nevoie mial-(| in . dispare acomodarea la distantă. accese do furie sau euforie. I i i l u i iirdio. I. spălătura gastrică cu soluţie 5% de bicarbonat de sodiu 9! suspensie de cărbune.ni(|iiinolentă. iar după 48 de ore apare un icter prin li'tmili/ă şi citotoxic hepatic. de asemenea paralizii nervoase. uneori din (••iu/. Sindromul de indigestie produs de ciuperci ca Boletul stanului.i. INTOXICAŢIA CU CLORAŢI Clorului de potasiu şi cloratul de sodiu sînt toxici. după spălarea ochilor. I. provocare df vărsături (spălătura gastrică cu suspensie de cărbune. ixiiitliurlna. după 24 ore so iir. mers ebrios.1. rchidratare. scobutil. instilăm soluţie de co-> . Psaliote etc. Profilaxia prin cunoaşterea ciupercilor toxice. antibiotice. Dupâ o incubaţie do l—3 oro. 0. brusc se instalează: delir. dar de gravitate mai mică ca în sindromul faloidian. 20 ml soluţie l %. Sindromul panterlan (alroplnic) produs de Amâni t a muscarla şl A. gura este uscată. se manifestă prin halucinaţii cu imagini de puncte străluciUhirc sau colorate sau linii mişcătoare.itio de 4—8 ore cu fenomene de gastroenterită. diminuare*» ?. licinoglobinurie. Tratament: scoaterea rapidă a victimei din mediul contaminat.. Simptomatologia.5). pulverizaţii cu o soluţie constînd • im Iiiposulfit de sodiu (2 g). n i | i l i i t l < ' . Intoxicaţia se manifestă prin: cianoză şi hipertermlc. Mortalitatea este între 2 şi 20%. repaus absolut. apă lOOml. fenomene gastroenteritice. Sindromul helvellan (hemolitic) produs de ciuperca Gyromitra (i'". midriazfi. oxlgenotcrapie. sînge necoagulabil. expectoraţle s.<'nli'iit(i şi Hvlvella aesculenta {zbîrciogul gras). Tratament: Antidotul este atropină (contraindicată în sindromul dlropinic). anemie. Se instalează după o im nb.a fragmentelor de ciuperci este ineficientă).l înaltă.ă un sindrom hemolitic. 5. în doze de l—2 mg la intervale de 30—50 minute. 344 . se combate colapsul.. oxi-'i"iiotcrapie. lăcrimare. se tratează insuficienţa acută renala şl circulatorie.combatem durerea cu papaverină.il<M/. pneumonie. Durează doar cîteva ore. se combat agitaţia şi convulsiile cu sedative. tuse violentă. dispnee. purgativ salin şi clisiii.

. administrarea Imediată de antidot universal. respiraţie asista 1. Simptomatologia: se manifestă sub două forme: 1) Şocul cocainic apare la persoane hipersensibile. se asociază cu atropină 0. după care apar tulburflrl d< i i lin cardiac (tahicardie sau bradicardie. halucinaţii. l . clorprom. apoi spnlălurn gastrica cu suspensie apoasă do cărbune animali . purgativ şl < . INTOXICAŢIA CU COCAINA Survine accidental sau în scop de sinucidere.. INTOXICATA CU CURARA SAU CURARIZANTE Simptomatologia se caracterizează prin hipertensiune. semne de şoc grav. noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon.. Simptomatologia: greaţă şi vărsături.5 • •adrophonmm (tensilon). iar cea gravă cu comă profundă. curăţirea imediată a mucoaselor. cu < u | U taţie. hipertermie..INTOXICAŢIA CU CLORPROMAZINA (MJOOMA/IN) Simptomatologia. colaps cinulal Tratament: intubaţie şi aspiraţie traheală. apoi comă profundă letală. i ţ m salivei. midriază. Tratament: spălătură gastrică. după care se introduce » uluii<» salină (o lingură de sare la un pahar cu apă). tremurături ale mîinilor. narcoză cu evipan. oxigen şi mimn-n (karion). convulsii epileptiforme. prin hipotensiune arterială. strofantină. în doze mari.i/lnfl.i < n i>innol< n(A »l dezorientare. i cunoştinţei. gluconat de calciu şi n s p i i .. i | . i l m i r die. moartea se instalează prin paralizie respiratorie ^i m l . Tratament: spălătură gastrică.5 — 1. brusc. Tratamentul: adrenalină l mg i. 2) Intoxicaţia acută cu cocaină se manifestă prin agitaţie.v. INTOXICAŢIA CU DIGITALA Apare mai frecvent accidental.irdi ciiteme. 1. prin folosirea în terapie sau mnl iar în scop de sinucidere. intubaţie şi respiraţie asistată. pro licjmin (1/2 — l fiolă intravenos). l i l < nlriovcnlriculcir). hipertensiune ai l< M M l . micoren. Intoxicaţia uşoară evoluea/. dacă nu survine ameliora administrează noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon In fuzie intravenoasă. congestia feţei. IM imun insuficienţei cardiorespiratorii. nu administrăm morfină (în agitaţie). insuflare de oxigen. . piculci. Moartea poate surveni prin Nlnn>|M Tratament: repaus absolvii. transpiraţii. circulator. extrasistole bigemlnnto. i i l i . cefaleo. tahic.. colaps ţii n n i .

laboraSimptomatologia: lăcrimare. simptome ale sindromului hemoragipar şi nervoase (delir. Combaterea colapsului. INTOXICAŢIA CU FENACETINA Fonncotina se întîlneşte în multe combinaţii antinevralgice şi acţioioo/. vărsături. extrasistole. vărscHuri tahicardie. verIJ. metrii. glucoza. antibioterapie. pcntamctoniul.itument: spălătură gastrică cu permanganat de K l % (oxidant al fosforului). După 3 — 4 zile apar icter. i'omfl).itropinfi. cianoză. . oxigenoterapie.t1 iisupru centrului termoreglării. se tratează insuficienţa •Irrultitorie acută. a coloranţilor şi Ia piopnrnroa unor medicamente.irscHuri.nltrmjllcnrlnfi.o. INTOXICAŢIA CU FORMALDEHIDA (sinonime: formol. semne de insuficienţă n'iialft acută. efedrina şi adrenalină. pentollnlutn şl d« dntfl mol roi «uiUl nKTuni//nm/mi şl pcmpldina. hipotensiune arterială. dureri epigastrice. Ingestia duce la ni'cro'/. Tratament: nu există antidot specific. illnroo snnguinolentă. tuse violentă. INTOXICAŢIA CU FOSGEN Apnre în procesul fabricării fibrelor sintetice. somnolenţă. vîjîicturi. Notă: Slroiantina administrată în doză unică de l mg produce feno-iii-nc de intoxicaţie similare celor din intoxicaţia cu digitală: cefaler. Tratament: spălătură gastrică. puls slab şi frecvent. urticarie. Moartea survine între 5 şi 10 zile de la instalarea suferinţei. Tratamentul este ca în in-oxlcuţlo cu digitală. provocare Io v. Tr. în rtmirilo foarte grave apare edem pulmonar acut. Cele m «îl cUnoucutA suhstiiiiţo slut: /icxwnofon/u/. . cafeina. senzaţia de sufocare. spălătură gastrică. vitamine. formalina) Se întîlneşte la muncitorii din industria maselor plastice. Esfe total interzisă adml-i de calciu. INTOXICAŢIA CU FOSFOR Poute fi accidentală sau profesională. mai ales în cursul defecţiunilor în etanSlmptomele şi tratamentul: aceleaşi ca la intoxicaţia cu clor. urmează coma profundă. ilpolcriniu. Simptomatologia: eriteme cutanate. se corectează acidoza. purgativ salin. INTOXICAŢIA CU OANGLIOPLEGICE Intoxlc'nţlllo survin In cursul tratamentelor sau accidental. ameţeli. Simptomatologia: halenă de usturoi.

v. anxietate. astm bronşic). edem pulraomu sau hemoragie cerebrală. sau la nevoie. spălătură gastrică cu suspensie de oxid de fler IBU ludroxid feros. vitamine (B6 şi B12). în stări de şoc grave: lir-inisiutcU nat de hidrocortizon i.). dispnee. aşezarea intoxicatului In poziţie dedivă. respiraţie artificială.v. Tratament: în cazurile uşoare. cianoză prin methemocjloblnemie. Incoordunare.M. în cazurile mai grave. reechilibrare hidroelectrolitică. perfuzii cu clorură de sodiu. în razul Ingerării de sulfuri. Provoacft şl un Intons ofoct atroplnlc: uicflclunod gurii. Tratament: în reacţii de hipersensibilitate se administren/. In ht« moragii se administrează sulfat de protamină 20 U i. perfuzii cu soluţie de glucoza şi hlpertensină. oxigenoterapie.A. molrorugU etc. rinită. constipaţie.fi Imediat antihistaminice şi calciu intravenos. eventual cu sînge. Tratament: nu există antidot specific. Manifestările clinice pot fi de hipersenslbillzart la anumite persoane (şoc anafilactic. combatem convulsiile cu fenobarbital. cefolee. INTOXICAŢIA CU HIDRAZIDA ACIDULUI 1ZONICOTINIC (sinonime: HIN. INTOXICAT» CU INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI (I. Imipramina produce convulill. Iar în caz di supradozare apar hemoragii grave (epistaxis.Simptomatologii! hlpotenilune arterial» ortostatlrfl hrutnlA iau lincope survenite la ofort. hlpurter34? . urmează coma. INTOXICAŢIA CU HEPARINA SAU CU HEPARINOIDE Simptomatologia. mortale. şi la nevoie noradrenalină In perfu/n'. izoniazida. confuzie mintală şi halucinaţii. Mecamilamina poate produce tulburări neuropsihlce: tremurăturl. INTOXICAŢIA CU HIDROGEN SULFURAT Şl SULFURI ALCALINE Simptomatologie: lipotimie. antibioterapie. Tratament: îndepărtarea victimei din atmosfera toxica. ileus paralitic. oxigenoterapie.O. hematurie. şi pri luzii dt sînge proaspăt. intubaţlo traheală. Spâlătură gastrică. întretăiată de convulsii. tulburări vizuale şl urinare. care pot provoca hipertensiuni acute. cu noradrenalină. tebecid) Simptomatologia. respiraţie artificială (la nevoie perfuzii cu glucoza. După o fază scurtă de tulburări digestive.) Subliniem că accidentele pot surveni şi la doze terapeuticei flitul nocive prin asocierea lor cu alte substanţe ca: vasopreaoarele fi Qfn/«'laminate.

imediat ce este posibil. l'rotilactic: prevenirea bolnavilor de a nu asocia mecll-cu f. colaps. rcscrpinele: eferlu tuiiNloiuili'i lHirhltiith'vl<>: comfl prolungitfi. concomitent se adminisn'd'/rt Inlnimuscular BAL (sulfactin). nu se administrează antili mai — Leziunile renale se tratează cu aport bogat de lichide.il. durerea se combate •u (inalgezice. lăcrimare. cefaleo. sîngerare în hi-j în colaps se administrează hipertensină. i/r.splrntorll. vîjîituri în urechi. anurie. urticarie. INTOXICAŢIA CU MERCUR SAU CU DERIVAŢII SĂI Intoxicaţiile se produc prin supradozare. sialoree. iar în cai i i )!• grave hemodiallză prin rinichi artificial sau.A.ilco. i . 3) Substanţele de contrast radiologice produc la unele persoane la icurt interval de timp — după administrare — senzaţie de teamă. în lipsă. iar uneori stare de şoc grav.-ildiilo) sau în tentative de sinucidere.O. se combate durerea cu papaveInfl ţi eventual atropină. Curativ: repaus absolut şi linişte.oroo. alcoolul: stare de ebrietate. gastroenteroo l i i . gre. eventual Idem pulmonar. salivu.n u/r/r de inorllnfl: ofortn ro. frisoane. tahicardie. ini Iu toimolo sovrro rol. — In caz de accidente alergice cu substanţe de contrast (şoc anaI luetic) se administrează: noradrenalină. uremie. tuse. cu colici abdominale violente.mie. 2) Inhalarea vaporilor de iod determină: coriză. (uimi. anurie. paloare. INTOXICAŢIA CU IOD SAU CU lOBURI Simptomatologia: t) Ingerarea poate produce: coloraţia cafenie a mucoasei gurii. apoi albuminurie. Simptomatologie: stomatită cu gust metalic. dializă pe: perfuzia cu glucoză-insulină. gastroenterită. în intoxicaţie gru-vfl.url. se combate şocul. mtlhistaminice. loluni K . colaps. i licinoragică. l>ciln!iiiri (jnstrică cu lapte şi cărbune animal.la. Triitiiinnnt.i i i i l u cu poliurie la început. uneori mortal. hemisuccinat de hidrocortizon. — In caz de ingerare: spălătură gastrică cu scrobeală sau cu solu10 do tiosulfat de sodiu l %. stimularea circulaţiei. . inhanroa de soluţii de tiosulfat de sodiu 5% sau bicarbonat de sodiu 2%. l i. hormoni anabolizanţi.illornativ cu provocarea de vărsături. bronşită. sia-. Tratament.uncnt: se vor administra imediat lapte şi albuş de ou pe calo i « i l .M. — In caz de inhalare de vapori de iod: respiraţie artificială. colaps. hipoliMislune. cpunilio extrarenală. . uneori leziuni caustice ale mucoaselor ju slngorări. accidental (confuzii de iili. migrena.

respiraţie superficială. Corectăm tulburările hidroelectrolitice şi asigurăm aportul caloric parenteral prin soluţii de glucoza. masaj cardiac. obnubilare. Se tratează insuficienţa cardiorespiratorie acută. «ilc<ilol/. paloare.m. respiraţie Cheyne-Stokes. somnolenţă. Amelioniron stării începe cu o criză sudorală şi poliurică. sudori profuze. greţuri. Se asigură evacuarea intestinului (clismă) şi a vezicii urinare (cateterism vezical). mioză. do« lantin etc. Antidotul este naloriina. faţa roşie. tulburări senzo riale. Spălătură gastrică cu permanganat do | m i . Tratament: antidot universal. cloralhidrat 3 g în clismă. puls accelerat. Forma uşoară: stare pseudoebrioasă.ll snl (morflmi. urmată de provocarea de vărsături sau/şi purgativ salin dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă. INTOXICAŢIA CU NICOTINĂ Simptomatologia variază în funcţie de forma clinică. somnolenţă. In caz de slncopft cardiacă. inconştienţă. Dacă toxicul s-a injectat subcutanat. administrare de purgative. colici abdominale. care se administrează leul intravenos cîte l fiolă (5 mg) la fiecare 10 — 20 minute (sau subcul. colaps şi moarte. apoi spălătură gastrică cu 240 ml p«rmanganat de potasiu 1% şi terminăm cu suspensie de cărbune anlninl) provocare de vărsături. ambliopie. areflexie. tot în doză de 5 — 10 mg). sudori. 3) Perioada de depresiune: oboseală. asistarea resplrntlol şi oxigenoterapie. respira* ţia agonală şi pupila punctiformă. tensiunea arterială scăzută. tulburări respiratorii. ( l i l . diaree. cefalee. vfirsaturi. 2) Perioada de excitaţie: apare excitaţia psihomotorie. vărsături. Simptomatologia se grupează în 4 perioade: 1) Perioada euforică: precede pe cea toxică. vertl]. se injectează adrenalină local şi se aplică pungă^cu gheaţa.INTOXICAŢIA CU MORMNA. Prognosticul: comele profunde evoluează spre moarte. codeina) şi substanţele» sintulico cu cfoct morfinic (miiilijiii. i . Tratament. frisoane. OI'IACII In această grupa 'Illr^ »piul.it. Forma acută: paloare. coma cu faciesul roşu. Diagnosticul se face din anamneză. vărsături. Forma supraacută: arsuri bucofaringiene şi epigastrice. siu 1/5 000 sau tinctură de iod l ml la l 000 ml apă. cefalee. i i u l c n . caracterizată prin o stare de bună dispoziţie. prăbuşire tensională. 4) Perioada terminală: coma cu mioza morfinică (pupile punctifor me). supravieţuirea peste 12 ore poate indica un prognostic mai bun. tuse iritativă. tremurături. se aplică garou deasupra rogiunii. moarte. horoina. anglotensiufli tn convulsii. 349 . combaterea colapsului prin norarlrinal.). roşeata feţei.

produs foarte dtabll. dinltrobenzenul. tulburări de ritm cardiac. palpitaţii.Pentru accelerarea reconversiunii methemoglobinei se adminisIrcii7. dispneea de efort. . Simptomatologia: la o methemoglobină de 10—15% din hemoglo-tutuiţi apare cianoza. Simptomatologia: — Intoxicaţia supraacută.i . ca simptom cardinal.. cînd faciesul este roz-zmeuriu. ajungîndu-se la starea comntonsfi. exsanguinotransfuzii. — Indiferent de calea de absorbţie: oxigenoterapie. hipotermie. Antidot: oxigen concentraţie 100% (grăbeşte descompun i ' H ' i i i iirbnxiliomoglobinei şi eliminarea gazului). carboxihemoglobina.1 — midriază sau inegalitate pupilară. art'IIcxic. trlnltrotoluenul. ameţeli. agitaţie maniacală. Dacă bolnavul este scos din comă. Au O Inrgfl ullll/nrc In Industiln cauciucului. survin complicaţii. mio/. polipneo la (>. vărsături. garaje închise. vîjîituri.iliimpnt. Actluncii toxică so duloreşte transformării hemoglobinei în methemoglolilnfl. Intoxicaţia poate fi acută şi cronică. confn/. glucoza.. accidentală sau în scop do •Inuciclore. Prognosticul este în funcţie de doză. în caz de respiraţie ineficientă. cuptoare. cu apă caldă şi săpun. Calcă de pătrundere este cutanată ti rexplratorlf. Tratament profilactic: etanşeizarea instalaţiilor şi asigurarea unei vontiltitii locale. Moartea survine In i llrvd orc sau zile prin paralizie respiratorie. Formează cu oxihemoglobina. Tr. intervenţia rapidă şi de stnI I M <>M|miisrnului. convulsii.il: soluţie de albastru de metilen 1%: tionină. Asigurarea perrnea- . palpitaţii. tipoi cefalee. rruliKl riscul du Intoxicaţie profesionala. •— In caz de ingerare: antidot universal. INTOXICAŢIA CU OXID DE CARBON Oxidul de carbon (CO) rezultă din arderi incomplete (fier de călcat cu cărbuni. stare ebriiiftsrt. La 30—40% apare co-i i . respiraţie Cheyne-Stokes. furnale). greţuri. nltrohrii/cnul. intubaţie trahiNilfi şi respiraţie asistată. în care moartea survine în cîteva secundo: instantaneu sincopă — convulsii — moartea. — In caz de absorbţie prin piele: îndepărtarea îmbrăcămintei şl spălarea suprafeţei corpului în întregime. medicamentelor. prăbuşire tensională. dispnee. Evoluţia letală este extrem de rară. miisulor plastice. spălătură gastrică cu sus-pinsle apoasă de cărbune animal.INTOXICAŢIA CU NITRO Şl AMINODMIVATI Al HIDROCARBURILOR AROMATICE Aruytl dorlvnll slut: anlllnn.') 75% se instalează coma. Tratament curativ. insuficienţă respiratorie» aeuUî. greţuri. perfuzii cu sînge proaspăt. albastru de toluidlnfl. color (iuţilor utc. -• Intoxicaţia acută se prezintă cu stare precomatoasă cu uşoară euforie. tiraj insuficient la sobe. coI i i p .ie mintală.

respiraţie periodici Cheyne-Stokes. Simptomatologia. tulburări amnezice.) Pirrangit (Budapesta-EGYT) sau P. tenesme.. oboseală. Se descriu 3 sindrome clinice: a) Sindromul muscarinic (efect parasimpatic): mioză. Comluitoron Insiiflrlontnl clrculnlnili <H ul< la nevoie. comă cu areflexie. dispnee. spălă tură gastrici) dezobstruarea căilor aeriene.bllltftţll cflllor rosplmtorll. In cazuri foarte grave ataxie. 351 .D. crampe musculare. fiind astăzi tratamentul cel mai eficace. Respiraţie urllllclnlfl l. cefalee: rinichiul şi ficatul pot ti (itinse. insomnie. hiponru/lo/ manifestări cutanate: eritem. verti]. se repetă de 2—3 ori în 24 ore în funcţie dt evoluţie. Alkron. b) Sindromul nicotinic (asupra muşchilor voluntari): slăbiciune musculară. dprmatite. cttt l—5 mg. i. D. tratamentul convulsiilor (se vor evita barbituricele) şi al insuficienţei cardiorespiratorie acută. Se administrează intravenos sau intramuscular. Antlhlotornpln do pr< tecţie. pentru reactivarea colinesterazei blocate de toxic. Antidotul este atropină. care antagonlzează efecttlt acetilcolinei. dizartrie.T. Se adaugă Toxogonin (R. Dintre multiplele preparate amintim: 1.i nevoie. în cazuri grave paralizii musculare. hipersudoraţie. rinoree. lăcrimară. tuse. Coinh.P. care dă o hiperreactivitate parasimpatică (vagală) şi a sistemului ntrvos central. TrnUimentul edemului pulmonnr nnil duc/l oxlstn.) sînt substanţe liposolubile avlnd ca efect toxicologic provocarea de tulburări digestive şi nervoase (convulsii).A. cefalee. colici abdominale. dia ree. din 15 în 15 minute. hiperoxcltabllltatt. Hexaclorexan.v. Tratament. diaree. edem pulmonar acut. apoi se instalează tulburările nervoase: flbrllaţii musculare. hipersalivaţie.F. confuzie mintală. c) Sindromul nervos central: anxietate. Toxafen etc. digestivă şi transcutanată. colici abdominale.). mai ales a muşchilor respiratori. Se spală tegumentele cu apă şi săpun. Compuşi organofosforici (Parathionul: sinonime: Ecatox.M. Tonicardiace In insuficienta cardiaci. hipersecreţie bronşică.G. hiperestezii cutanate. Caisa do pătrundere: aeriană. vărsături. derivaţii indnnulul. 2. stop respirator.N. pînă la apariţia fenomenelor atropinict. Compuşii organocloraţi (D. Inhibă colinesteraza şi duce la acumulare de acetllcolină. Gamexan. parestezii. manifestări generale: cori/d. INTOXICAŢIA CU PESTIC1DE (INSECTOFUNGICIDE Şl DERATIZANTE SAU RODENTICIDE) Intoxicaţia cu pesticide constituie cea mai frecventa intoxicaţia accidentală şi una din cele mai grave intoxicaţii voluntare. somnolenţă sau insomnie. rruinltol). fibrilaţii musculare. Simptomatologia: Tulburări gastrointestinalc: vărsături. (l—2 f i olt) imediat după atropină. Oxigenoterapia hiperbară (O 2 la presiunea do 2 atmosfere) dud este posibil. convulsii. dureri faringiene.T.ilcrr i edemului cerebral (glucozfl hipertonfl.

racumin). în formele neglijate se pot observa hematurii.. convulsiile se combat cu barbiturice şi calciu gluconic. oprirea convulsiilor cu fonobarbital.tratamentul edemului pulnionni «icul. iin'i şi clorpromazină. asociat cu respiraţie asistată.1—0. i. Acţiunea lor to xică puternică se efectuează prin blocarea procesului de fosforilare oxldalivii (inhibarea sintezei legăturilor fosfatice bogate în energie ne cesară supravieţuirii celulelor). hemoragii digestive. anemii acute grave.il.spălătură gastrică cu apă hlciiibouatată. hernii toarne perirenale şi hematoame musculare. Simptomatologie. tiosulfat de sodiu 10 nil soluţie 10% i. nl.5% i. comă urmată de oprirea respiraţiei şi a inimii (fibrilaţie ventriculară). cianoză şi edem pulmonar. tulburări nervoase: ataxie.. Simptomatologia: semnul esenţial este hipertermia. vărsături. Tratament: spălătură gastrică.tulburări respiratorii.. tomoriu. Simptomatologie: tulburări digestive. uneori leucopenie. punitiv salin. uli'iine sau cerebrale.. prostraţie. ackosin. deratox). In acelaşi scop. purgativ lalin. sîngerări urmate de transfuzii de sînge pronspăt şi dacă este posibil perfuzii de factori ai coagulării. tahicardie.. eventual asociată cu papaverină sau chinidină injectabilă. Anlu (sinonime: antan. 3. Tratament: spălătură gastrică şi purgativ salin. novocaina 0.sl(i<|inns. fiind un rodenticid foarte puternic.antidotul este glicerolmonoacetatul. sau i. îndepărtarea toxicului de pe tegumente. Dlnltrofenolul (DNP) şl dinitrocrezolul (DNOC). 352 .. tulburări de ritm cardiac.v. La cîteva minute sau ore de la ingerare apar: vărsături...li. Tratament: nu există antidot specific. convulsii..imtuit: nu exista antidot speciile. Depresiunea respiratorie se combate cu oxigen. calmante ale tusei.v. Fluoracetatul de sodiu: se utilizează împotriva rozătoarelor. 5.v. agranulocitoză. ramors. purgativ salin. oxigenoterapie ţ*i inspiraţie artificială: se combate hipertermia prin împachetări umede. spălătură gastrică cu cărbune activul. 4. Tratament: spălătură gastrică sau provocare de vărsături.5 ml/kilocorp) i. în lipsă se va utiliza procainamida per os (0. Simptomatologia. Warfarina (sinonime: dethmore. spălarea tegumentelor cu apă şi săpun.m. tuse irlInllvrt. dispnee. (i. în cazurile severe la indivizi prcdispuşi se poate observa o insuficienţă hepatică. combaterea insuficienţei cardiorespiratoile acută (nu so administrează norartrinal sau efedrina). evoluînd cu un IctcT yrav.vitamina Kt l fiolă de 20 mţj. soluţie 60% (0.v. în cazuri grave. rigiditate musculară. polipnee.5 g).

ualo. levomepromezlna. vărsături incoercibile. secuse mul* culare. Veratrtna. colici abdominale.) Derivaţi fenotiazinici: delazin. bradicardie şi hipotonsiune. tratamentul insuficienţei respiratorii acute. purgativ salin. Cazurile {parte rare de saturnism acut sînt accidentale sau voluntare şi evoluează cu următoarele simptome: arsuri buco-esofago-faringiene. Spălătură gastrică cu sulfat de sodiu il%.mdb. sedarea convulsiilor. Tratament: antidotul este calciu-disodic-edetat i. mlnNlonlo. atropină. tahicardie şi hipertensiune. comă. plumburia pasta 200 gamma %0. reacţie meningeală. FENOTIAZINELE (sinonime: alergan. în p. prostigmină. Starea generală alterată. regitină sau hidralazină (în hipertensiune). Tratament: spălătură gastrică cu cărbune animal sau soluţie d«« permanganat de potasiu. atosil etc.7. furnicături şi prurit generalizat. repaus la pat şi sii|n. Antidot: atropină (administrată intravenos: 2—3 mg la fiecare 2 ore). colici abdominale. Intoxicaţia cu romergan evoluează cu convulsii generalizate. diaree.ivi«<jher9 ECG. l Tratament. clorpromazină. Simptomatologie. halucinaţii auditive şi vi/. Simptomatologie: vărsaturi. IVnicilamina acţionează similar. neuleptil. In unele intoxlnitil nuiMvn poate surveni o hipertensiune. INTOXICAŢIA CU ROMERGAN. agitaţie pilihO* motorie.v. emetiral. 23 — Boli Inlirn» — pentru undi e med