B O LIN T E R N E I

pentru cadre medii Ediţia a Il-a

EDITURA MEDICALA BUCUREŞTI. 1980

CUVÎNT INTRODUCTIV la ediţia a ll-a

Epuizarea într-un timp scurt a primei ediţii a volumului „îndreptar 'ff boli interne (pentru cadre medii)" a făcut necesară editarea celei de-a II-a ediţii. In redactarea volumului de faţă s-a ţinut seama de proytuscle ştiinţelor biologice şi sociale, de sugestiile valoroase primite Hn la cadrele muncii şi de la medici, precum şi de propria experienţă In răstimpul celor 6 ani care s-au scurs de la apariţia priediţii. Faţă de volumul anterior s-au efectuat importante restructurări de Hinterial în concordanţă cu noile cunoştinţe şi s-au adăugat noi capi-'«>/«. S-au extins toate temele din partea generală şi s-au adăugat — tlnîndu-se seamă de importanţa lor în activitatea practică •— următoa-'K/C capitole: folosirea optimală a repausului în cadrul tratamentului, tillmcntaţia raţională a omului sănătos şi bolnav; tratamentul antibac-tarlcin-, tratamentul cu preparate de cortizon-, terapia imunosupresivă; Itulncofizioterapia şi cultura fizică medicală. In partea specială s-au tratat bolile după schema din prima edif/n pe aparate, adăugîndu-se noi capitole ca: bolile mediastinului; insullt'l^nţa respiratorie; hipotensiunea arterială; topografia abdomenului; ttilhnrări hidroelectrolitice şi acidobazice; balneofizioterapia în bolile uşuratului urinar şi în bolile reumatismale cronice; colagenozele şi huictici antisanogene: fumatul, alcoolismul şi consumul mărit de cafea. ft'ii adăugat şi o iconografie strict necesară înţelegerii textului. Ca şi în ediţia anterioară s-au tratat probleme practice care stau *n /a/a cadrelor medii din teren, căutînd să fim cît mai exhaustivi şi In acelaşi timp evitînd orice repetare. Volumul de faţă are extindere •i IM / mare şi sperăm că şi o îmbunătăţire corespunzătoare. Plecînd 3e

ntfit 09 teutt prnhfanwlt) d9 txpcrMfâ medicală 9! recuperare a llâlll rtc /nunrfl fi principalelor hnll cn potenţial Invalldant. nin ptlinl cn m'flayl Inlcu's observaţiile critice competente şi nltnarc 1u//iMii/ni Hdlturll medicale pentru sprijinul acordat la apariţia pre-' etltlll.
A to ii u r

Napoca, Iulie 1978

CUVÎNT INTRODUCTIV la edifia l

Necesitatea unui material informativ sintetic de boli interne, elaborat după programa analitică în vigoare şi după necesitatea din teren pentru cadrele medii sanitare, s-a făcut simţită de multă vreme, atît pentru cadrele didactice care predau bolile interne, cit şi pentru elevii în curs de pregătire sau cadrele aflate deja in activitate. O activitate clinică îndelungată, efectuată, atît în staţionar, cit şi ambulator, conjugată cu experienţa dobîndită în activitatea didactică la Grupul şcolar sanitar Cluj, ne-au dat posibilitatea să observăm o .vene de lacune atît în cadrul pregătirii teoretice, cît şi în munca pe teren a absolvenţilor. Plecînd de la observarea acestor lacune, ne-am străduit să pre•/.entăm mai întîi lecţiile noastre sub forma unor fascicule intitulate „Note de curs de medicină internă", cu care am dotat biblioteca şcolii noastre, pentru ca ulterior, în urma interesului stîrnit de acest material pentru elevi şi absolvenţi, să revedem conţinutul lor şi să-1 redactăm, sub forma „Lecţiilor clinice de medicină internă pentru învăţâmîntul sanitar postliceal". Ne-am străduit să prezentăm cunoştinţele necesare elevilor în mod sintetic, dar să răspundem necesităţilor din producţie şi orientării prolilactice a medicinii din ţara noastră. S-a insistat asupra urgenţelor din diferite boli pe care le întîlnim mai des pe teren, deoarece practica a arătat, pe de o parte, o mai slabă orientare a cadrelor medii sanitare în nc.eastă problemă, iar pe de altă parte, ştiindu-se că de promptitudinea acordării primului ajutor medical depinde adesea viaţa bolnavului. Cunuscînd faptul că un cadru mediu sau auxiliar sanitar (soră, moaşe) tămîne adesea singur la dispensar, la un serviciu medical sau deservi'ffte un punct sanitar izolat, am încercat să prezentăm astfel matei laiul încît să fie accesibil, la îndemînă şi să-1 poată folosi orice cadru Interesat, indiferent de timpul care s-a scurs de la audierea unor cazuri (h medicină internă sau de nivelul lor profesional.

/«•-«m străduit ca noţiunile să fie predate concis, dar în acelaşi ,i(l f/c clare, să aibă înlănţuire logică, astfel încît, aplicîndu-le In led, c/cv// să înţeleagă de ce anume trebuie să procedeze într-un II M. n /xirfca gcnera7d sînt prezentate noţiunile de boală, bolnav, mcr /c diagnostic şi evoluţie a bolii, subliniindu-se supravegherea /c.xrt n bolnavului. Plecînd de la experienţa personală şi exigenţele l ' - , la cc/e mai multe boli am introdus în loc de „tratament", no* < !< • „îngrijiri". Am insistat asupra noţiunilor de deontologie, atlt < <-\<i/c î;i viaţa de toate zilele. n '•ontinuare am prezentat suferinţe ale organelor interne pe apar. 1 1 nun .se face în mod clasic: definiţie, etiologie, simptome clinica /•/oi ari paraclinice, evoluţie, complicaţii, îngrijiri. In formularea ( / / < • / ,s-<i căutat să se prezinte fondul noţiunii cu implicaţiile esen<!>• J;ifc/c</c.re a sarcinilor de îngrijire complexă. Astfel, spre exemIfllniml infarctul miocardic ca o necroză ischemică şi ca o marc it<1 nn-ilntilă, s-au subliniat consecinţele: măsuri imediate de trăit y i K-JXIUS necesare vreme mai îndelungată, pînă cînd zona p /,(i/d .v i • x < / cic a triz a . i'pcrd/n i - < / prezentarea amintită va răspunde necesităţilor didactice, /(>(//(•() .•.,•/' va permite sesizarea gîndirii medicale în elaborarea \otilirnliii yi îngrijirea bolnavului. n III /MVK/U activitate didactică am ţinut seamă de exemplul marit>$lil nun'stri, regretatul academician I. Haţieganu, acad. A. Moga F jf, t//, O. For/or, membru corespondent al Academiei care ne-au (tt *fl /n' slnlilntm asiduu pentru a forma şi a da reţelei medico-sa'iu ifttul (Un cnn<>ytlnt''l<- cJştigate de la marii noştri dascăli şl in»i nuntim /» i/r;ifu, aircvrdm sd aducem o modesfd contrl-/fi i i/i1f/«'(i ! . / . • < r/r . MIC /ic ocupăm. 'tun /ii lini n " /; i/> / s or/cc observaţii critice, sugestii şl tnwl l»i vnr/tti' unu Ilonti a viitoarei noastre activităţi. '1H//HIM/IM tuturor Gtslor c«n.- ne-au încurajat pe această cale. A to u rii

CUPRINS
•fVliif

/nlroduct/v la ediţia a H-a 3 Kvlnf Introductiv la ediţia I 5 Wf, InliiMliircro. Probleme generale ale medicinii 11 * i l '.loric. Introducere în medicină 11 'liiitipiile organizării ocrotirii sănătăţii în ţara noastră 13 'linripalele specialităţi medicale 18 Mijloacele generale prin care se acţionează în medicină 19 loţiunoa de sănătate, boală, bolnav 21 ini/nle bolilor 22 'lecţiile de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor patogeni . . 25 vnlntia generală, diagnosticul şi prognosticul bolilor 29 înlnmentul bolilor (principii generale) 35 îl.l. Folosirea optimă a repausului în cadrul tratamentului 36 .11.'A Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav 38 (1.3. Tratamentul cu medicamente (principii generale) 43 ,11 :i. n. Tratamentul antibacterian (cu antibiotice şi chimioterapice) . . 46 ,11.'t. b. Tratamentul cu preparate de cortizon 50 'l '1. i1. Terapia imunosupresivă (imunodepresivă) 54 ( llnlni'nfi/ioterapia (principii generale) 55 i l'uliil ( ndrolor medico-sanitare pentru asigurarea unei asistenţe medicale • in rnlltntc superioară 65 > ' nunţiului respirator 71 mii olomentare de anatomie şi fiziologie 71 ml olctnontare de semiologie 72 "trtil <'f)inplomenitare în bolile aparatului respirator 76 |illi« cfiilor respiratorii superioare 77 Uluita acută („răceala", guturaiul sau coriza) 78 Hlnltn alergică spasmodică . _. 78 Klnlliiln cronice 79 • l,nilnţ|ltol« 79 a.4.4.1. Larlnglto striduloasă 79 80 «cută 81 cronice 82 acute 83 inla pnmimocoolcă !i'1 Mă pulmonari M

... ........... 2....... Plnmn/llln .......... 2............iile purulente ...................... Noţiuni demontare de semiologie ..elo pulmonare ......fl....................... Pleuro/.......0...... Cimentul bronhopulmonar ....... Plmireziile netuberculoase .. Scleio/..... 2.............4. Tiilintciilozn pulmonară .... \... 1 4............... £!nfl/emul pulmonar .3... l'lourezia tuberculoasă ................. S........2.................y... Bxplontri complementare în bolile cardiovasculare ...........1....... fHIologla bolilor cardiovasculare ........lpollliiln Sincopa hiNiiflclenln cliculntorle periferică Ii" ...8..... Gnngrena pulmonară . Mloonrdopatiile ............ an| mul bronşic ..... C'lilNlnl hld'Qtic pulmonar ... piiimiiikx oniozele ...toinul Inli'lliltxlkr i .. '^ Supiirntlllo bronhopulmonare ...... 3....... Hronşiectazia ... k................. '..... 2............. Abcesul pulmonar .0.............................. l.. . Poilcarditele .... Hronhopneumonia . hollln vonnlor periferice Pnitii itlniltătl 'il«> îngrijirii bolnavilor cardiovasculari a npninllilul (Iligestlv Noţiuni elnmontnro do anatomie IUi(|luiillu lopoginllce ale abdomenului l'l/lolo(|ln npnrnliilul digestiv llolllu npnrntulul digestiv ' ll ol ll u c vi vl ta tll ' b u c al e M ol ll e In il n g ul ui ll ol ll n e s of uţ lll lu i Sl ni pl oi n el o cl in ic e g e n er al e al e b ol il ....................1..11......... ... Bolile' Inimii ....... Pitiileularitfltilc îngrijirii bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator lllu npiinitiilul cardiovascular . Pneumoniile viiotice (atipice) .... Noţiuni demontare de anatomie şi fiziologie .......... \....... ..... IriNullc lenţii respiratorie ............... l.................... 2... j. ')..0.... lllpirteiulunun arteriala l < ' l... Alto pneumonii bacteriene ... ............... l. Itollle medlastinului ............ 1 4.....141............. l... lunii cnrillm A congiitlvA l vinului pnlltnllett hollln nilmlfllo funcţionale l• llolllu nil»llnle oigniiJce ...... l..... lllpi'iteiiNhinnn arteriala Alnlonc loio/fl Hollln «i Imulor < onwînru îl'1 i AiM|lnn puctornlA l Inlnirllll lillnctiidlc l 'iliiit...............

.1.4.4. .0. 1 1 1. 1 ( M l OI I ( M l W 1 0 4 1 0 1 1 0( i l O H l O H 1 0 H .or organelor digestive din cnvltntoa abdominala . Stmpiome clinice ce Indică o urgon(rt niudlco i hlrurglială ubdoînlnală 4. .6. lixplorărl poracllnlco In bolii* 4. Bxammiul roprologle H/ i 1 1. 1 H V 1 1 7 B M W l H M 0 1 OI I ( M 0 4 9 1 0.' .

llll 11" 121) 121) 121 123 124 12(1 12H l '14 KI4 l llll llill IDO 141 141 144 140 14H ISO Iad ini l W IftW INI .

Iii. Glomerulonefrita subacută şi subcronică .1.1.. Ni'fropatiile medicale vasculare (nefroscleroze) .3.1..9..1.nulului renal 257 nul olornentare de anatomie şi fiziologie renală 257 nul elementare de semiologie renală 259 iiînniclo renale 263 lirli'iilii renală 264 " «iînrntuUu renal 267 i. .r>..1.7.IZ Ileusul 213 « 4.10.. Glomerulonefrita în focar (nefrita în focar) .... Nfliopatii interstiţiale 273 (1.2.3.1.9.1.1. Bolile ficatului şi ale căilor biliare 190 Noţiuni de anatomie. 1.4.4.4. Sindromul nefrotic 275 im|Kiiu chirurgicale şt mixte 276 1 •Inli'UiplM In bolile aparatului urinar 279 nln orţ|nni'lor homatoformatoare 281 «iilnin <tn nnnlomlo şl fl/lologle 281 Hininlo nli< xlnţ|i'lul 282 175 192 217 271 271 272 273 .2. 6.t ilo nutriţie şi de metabolism 220 Mirtlic-iul zaharat 221 /lintea 233 iii'ii. lîolile pancreasului 209 i 4 II. fl/1.1. Particularităţile îngrijirii bolnavilor digestivi | '. fl. Glomerulonefrita acută 267 0... Bolile stomacului şi duodenului 168 Gastritele 169 Boala ulceroasă.2..8. Nolroputii medicale cu predominanţă tubulară . histologie şi fiziologie 190 Semnele clinice şi explorările paraclinice în bolile de ficat Sindromul icteric " 194 Hepatita acută 195 Hepatita cronică 198 Cirozele hepatice 202 Chistul hidatic hepatic 203 Alte afecţiuni hepatice 204 Bolile veziculei biliare şi ale căilor biliare 204 4 4. 274 II. Nofropatii medicale glomerulare 267 0.fi.0.4. Glomerulonefrita cronică 270 0. 4. Bolile peritoneului 211 » 4.1..5. Cuncerele aparatului digestiv 214 1414. Bolile intestinului 177 Duodenitele 178 Sindromul diareic 178 Sindromul de constipaţie 179 Enterocolopatiile 180 Apendicita 185 Hemoroizii 187 Parazitozele intestinale 187 4.l 4.1. Nnfiopdlii medicale 267 0.1. Nefrita interstiţială descendentă (hematogenă) .1.1.1. Bfl.9.4. Nefrita ascendentă (pielonefrita) 274 1.1.0. . denutriţia şi caşexia 237 i 239 " determinate de carenţe vitaminice 241 h i Ari hidroelectrolitice şi acidobazice 248 '..4. Ulcerul gastro-duodenal 171 Stomacul operat pentru ulcerul gastric sau duodenal ..5..l.

un k uium tiu h('iiil(il«n|Ui 285 .

. um|..'uiiinti. li. . l W>n l n du Iradiere 357 llcl niitl»nno(rono: fumatul.ipaiaiului cardiovascular 317 . i flţ)l|WIH> . In) .< «iulniiiiilui retlculohlHlii» Hm .. Mluuilla Iiimntulut 350 . ni.iipiiuilliMiinlovlaoorlta malignă UI l i li n mxloasi 31J Mia 313 ...iil/. l)i(|i<n|.medicale 3Ufl . ... .-i 31J puţul. CuMumul ni Ai K do cafea 307 . Hailflcaroa bolilor r.. l.. . .« aparatului respirator 314 . n.l leu..loti'riipla In bolile reumatismale cronice <|i /.. Ui<|i'n|< .i 3UI hiiuii. 11 u..ii.'ii|.'ii|...'frluiiMl. . alcoolismul şi consumul de cafea în cantitate b 350 . . ll> ||. Alli |.imalcs nmlliniul nitlcular ncut "' imnllnmul sccutKlar Inloctlos " >niUliţa ni\c lillo/. TiAtnmoftliiI diferitelor intoxicaţi! 341 . n(ll. lnioxi< atu dlvone 33(1 .-n«ralităU 32U Ini. 314 .-i.nntfl n i' fitUmul doflonoraliv . ..iiiiu(jnllllo ninl gminlnUi. Akoi»ll»mul rtimlc 362 . iini..ixi. Inloxlcnjln cu baz« (hldra(ii alcalini) 341 . Hi'iiiiinliniiiul nbartlcular linlm'.nln l' l'nlinilillii MMiinatoldâ n l. <. hi patologia profesională 32(1 llcntlllf l'X<M|rn. n|ii cu acetonă 33:t Inlnulcntll cu acizi 333 .-dlclna Internă .lll!. i.

si-au putut însuşi o cultură remarcabilă pentru timpurile luni v detalii ce se refereau la vindecarea bolilor. Preoţii-vraci. psihoterapia şi mijloacele naturale de KM -. datorită situaţiei lor priIp. în comuna primitivă.i ni comunităţii respective. Ei transmiteau l»ut nceste cunoştinţe membrilor familiilor lor care deveneau ulteiicl. încă în cadrul celor mai primitive colectivităţi > l l .1 . Ei mmi în funcţie de regiune: „vraci". vindecarea "ludea prin urmare de forţe supranaturale a căror bunăvoinţă clşligată prin intermediul preotilor-vraci. unul sau mai mulţi membri dintre cei mai de frunte s-au spe1 In meşteşugul de a linişti suferinţele şi de a vindeca bolile.. început." Mai tîrziu unii vindecăi nu invitat să reducă o fractură de membre.. 11 . Eficienţa mijloa'•uipeutice era o realitate şi în timpurile vechi datorită psiilel la care era supusă persoana suferindă şi a utilizării unor H 11 do terapie naturală care şi-au dovedit capacitatea tămăduii t l n observaţia empirică. acelaşi vraci efectuînd toate procedu<i|ieiilice avea un profil de „generalist.dicină strict curativistă. vindecătorii erau de regulă şefii . omul a căutat în mediul său ambiental Mologic şi social) „leacuri" pentru alinarea suferinţelor sale sau vindecarea lor. fiind efectuată în cadrul unui ritual i Holile erau considerate că provin de la divinităţi. iar cel care practica acest meşteşug era „medic". „magi". să deschidă un abces. ISTORIC. stăteau la baza eficienţei sale. Folosirea leacurilor de către un „vindecător" a pus bazele iot umane. iar practica vindecării celor suferinzi •Mutila cu elemente mistice. IN T R O D U C E R E . mult mai tîrziu beneficiind de aceste cunoştinţe mai multe un n le aceleiaşi colectivităţi. INTRODUCERE IN MEDICINA t Un cele mai vechi timpuri.1.. La început deci medicina eia imnttt cu elemente mistice. P R O B L E M E G E N E R A L E A L E M E D IC IN E I 1. nici/ ales folosirea plantelor. . „şamani" sau „vin' ! " .

iliclrirt NocUilă actuală beneficiază de progresele ştiinţelor In . privit integral psiho-bio-social. Hlolofjlfl cu nînneroasele ei ramuri a permis aprofundarea cunoşlot oiqnnlsmiilui uman.i vindecăm"?. Anatomia.lc. chiar parţiale. endocrinologia. grăitor i ni de dicloiml: „este mai uşor să previi decît să vindeci". si u croat noi cadre instituţionale ce o susţin şi o promovează: clnn muncii şi bolilor profesionale. Aceşti doi specialişti au conil t ii'.. aplicarea individualizată a celor mai eficiente n l li'Uipeullcc si comlncînd planul de recuperare aşa încît să so •n Iunie milNiiillc |)onlni readaptarea sau adaptarea la viaţa activd ' i l i | i i i < i i « n condiţiilor de cictivitate pentru toţi membrii colectivităţii. la ce« lillcrt si nmi tîrziu la medicina preventivă. Gradlntro srtii<H<ito şi boală se demarcă mult mai greu. Do/volliirod societăţii contemporane. psihologic şi socloStudii rum chim Miuplc olc. t ( « . cît şi privitor la cunoaşterea caul i o l i l o i .apun' îmbolnăvirea.i' recent o nonfl minillrt n inotllclnei: ambientalo i l l I n n u n n i i l h î n n l d e p i > i »ş i | i t >r « ( i i i t i | H . au devenit do i p i t i l i i i i | i 1 covîrşitoare deoarece ele corespund unui ideal. Răspunsurile.i terapeutică propriu-zisă.n medicală şi recuperarea capacităţii de muncă. Medicina «ctuală este profilactică.ictiuno al medicinoi prin de/văluirea interrolndlnlro om şi mediul ambiental: fi/. imunologia.(lragft o măsea. 1 ' m . cu marile aglomeraţii de •ni cdio stabilesc între ei multiple relaţii."i sft colaboreze. medicina socială. psihologia şi alte ramuri ale biologlnl li'll'l Nli-Ki do înţelegere a suferinţelor umane. . Iiislocliiinid.n priveşte omul integrat în mediul său de viaţă şi de muncă. i . situaţie care s-a menplnfl în ultimele secole cînd s-a produs diferenţierea între medicii lodlclnă generală şi medicii chirurgi. u i obţinut progrese remarcabile. .. devenind astfel şi „chirurgi". fiziolo tl/lopnlolo(|lM. i ca ramură a biologiei s-a dezvoltat în mod deosebit. epidemiologia etc. Omul sănătos bolnnv oslo privit ca o fiinţă integrală bio-psiho-socială.pentru ce se produce"? şi :. bloloific. Ştiinţele socialo măresc şi ele sfera do cuprindere.-. atît l in. / pwnlru doi (ciontii cronici sau handicapaţi. la aceste întrenii pci uns să se treacă de la medicina curativă empirică. medicina covlt/UIlor otc.'. psihanaliza.OClfllf». curativă. ambientologia. în diferitele ştiinţe. l < i cunoaşterea modului lor de a se produce. iiilNctfidn-.i-i vnjll hoclolmiicu n n rolcvat natuin ilA a multor boli unu l n l < n i i(lfl clltilm im torll biologici şi col • N l i > i i M l . 'rll'/. Metodele de cercetare niiil()lo(|i('('i aplicate unor boli cu extindere în masă.. Mrihi i n . de înţelegorp iiţ|onc ctmpnl d<> . i l i ' l cu dezvoltarea societăţii. inclusiv biolo. Sfera de mo n medicinei se extinde pe arii mult mai largi începînd cu proIn pi Imnul colectivii.. enzimologia. Treptat s-a putut răspunde la întrebările: i ' 1 boala"? „cum se produce"? . m u l t e b o l i . socială şi recuperato-\ l. a făcut necesar ca meni s o evolue/e pe o nouă treaptă numită etapa socială a medicinei. dar mnl cu seamă de progresele ştiinţelor naturii şi ale ştiln. )loţ|l/i. Ca urmare s-a creat şi ui Insliliiţioiicil: igiena. la condiţiile in. M I I.

biochimia. cultură fizică medicală. I. chimia. acordînd prioritate subsistemului om.|(l şi să aplice noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în favoarea iul sănătos sau bolnav. populaţia InsAşi. a biologiei şi a medicinei tu i i . nrtt'nil unitar al sistemului statul do ocrotim al sănătăţii nlslerul :. nidrele medicale trebuie să-şi perfecţioneze în permanentă ' ş l i n ţ i ' l i . i . Dat fiind > ' i | t . i continuă a ştiinţelor în general.ştiinţă şi con|ft". sanatorii de postcură). PRINCIPIILE ORGANIZĂRII OCROTIRII SĂNĂTĂŢII IN ŢARA NOASTRĂ u'ii sănătăţii în ţara noastră are următoarele caracteristici din orînduirea socialistă şi care corespund intereselor saMutNi'lor populare: iirfwj/ f/c stat ui ocrotirii sănătăţii. Mrdicina beneficiază în prezent de aportul altor ştiinţe: fizica. de/voltnie soclal-econoinlcA t\ ţ n i i l noa*tru nil. statistica. 11 u nou domeniu de activitate. Haţieganu . Medicina este.Miele locule. îmi ie<i unor deziderate. miuiutica. ergonomj'a apare ca o preocupare disciplinară ce tinde la optimizarea funcţională a sistemului om-maiiicdiu ambiental.e sociale au impus medicinei promovarea celui mai avansat MlMnlsm. urmărindu-se revei n !n starea de sănătate anterioară îmbolnăvirii.in<Uăţii este forul centrul do concepţie. sport. Ea este o ştiinţă care se ocupă n rveni rea îmbolnăvirilor şi cu tratamentul lor. medicina i la adaugă şi uneori dă prioritate mijloacelor terapeutice natuşl sociale: repaus profesional în diferite condiţii (staţiuni bali llmaterice. neputîndu-se obţine vindecarea prin nici un mijloc terapeu( 11 ele medicale sînt persoane calificate şi specializate pentru n în practică a principiilor ştiinţifice ale medicinei. oi<|iini'/nţlile obşteşti. matematica. sau după cum spunea acad. . conducem iţe n m.i milo sociale şi medicule lunte de orcjnnelo (enlmle ifl t)\ oui . logica. cibernetica etc. Fodor „medicina este o ştiinţă 'Unirii ştiinţelor în folosul omului". a umanismului socialist. crearea condiţiilor ergonomice de activitate şi de viaţă. psihoterapia individuală sau • i iip. filozofia. Pe lîngă tratamentele cu medicamente. năzuinţe şi aspiraţii sociale etc. iM'h'/n/ i':'inllicat <il anutiill sducIM/// re/ultrt din faptul cft tlvllnlc .r milor cure urmăresc oplicarco în proctlcă « poli< i . i /Ini. urnirea sau reorientarea profesională. l n in.. care situează în centrul preocupărilor NU le.. Uneori cadrele i i' f i l e sînt nevoite să se rezume numai la alinarea suferinţelor boi lor. Cultura generală şi medicală a unui ii medical trebuie să fie deosebit de vastă pentru a putea să în( n.i i l n r .lor medicale şi sociale. Se urmăprevenirea îmbolnăvirilor prin crearea condiţiilor ergonomice de ă şi de viată. omul — sănătos sau suferind — satisfacerea nevoilor sale de l" "iii şi de perspectivă. O. aşa cum spunea acad.

creşe şi leagăne do npii. oraşe.i stabilizată clinic şi necontagioasă. i i i i liniilor generale şi a principalelor obiective ale politicii sâni n e. Spitalele clinice se organizează în centrele univeri l M i e medicale unde sînt clinici universitare.i a c o p l l lio t v h u t A > |ij | u i ! • 3a n i . precum şi la bolnavi) i iiibrn nlo/. sni i l o r i i şi preventorii. n . Se organizează în oraşe şi municipii. curativă şi de recuperare a bolnavin internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat. spii l e l e pot fi: republicane (subordonate Ministerului Sănătăţii). institute şi centre medicale. asociaţi cu celelalte proc@« • • < • lelimi e şi mijloace terapeutice.Ailatenţa medicală este accesibilă tuturor cetăţenilor. Dispensarul policlinic asigură asistenţa de specialitate bolnavilor mbiildlori.ilnrlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistent^ n ' i n dld nlili/înd factorii curativi naturali. i i i c i profiliiclic şi c nuitlv. pentru acordarea asistenţei medicale. preventivă.şi locale care au atribuţii în domeniul ocrotirii sănătăţii. Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenţa medicală cornletd de specialitate. în funcţie de teri>i iul cirondat. ia măsuri eniru întărirea ordinei şi disciplinei în sectorul sanitar. i l i c p i iudei i şi instituţii. ' i e a tuberculozei la copii şi tineri. Cri". gratuită.\ MIC. oficii farmaceutice. liiNllInlele si centrele medicale se constituie în centrele universitare. de/bate şi adoptă hotărîri obligatorii pentru toate organele cen •ile . i l e pe un anumit grup de probleme şi au ca sarcină prin pnlA IMOMK . S. comune.m.ile. l'ri'vcnlorlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură preveni* •d şl i o m b . direcţii sanitare judeţene şi direcţia sâni 11 M M municipiului Bucureşti. care are ca sarcină principală asigurarea elao i . curativft pi ol i Inel ied a populaţiei din teritoriu arondat.i <m te unii< < <i snnltm n em u nn|ţ|iiin < i ie|ltrea educarea 9! »ur a v o y h ii < < â m e d i c u l . inw Inii şl de înaltă calitate pentru toate specialităţile. precum şi sarcini edlcdlr i n < . — Ocrotirea sănătăţii este orientată profilactic şi se bazează |»> •le m/ii noi achiziţii ale ştiinţei medicale. de structură pe specialităţi şi de subordonarea lor. a l c â r o i u .1 bolnavilor ambulatori este asigurată de policlinici şi dispensarel» ledi. i i . departalent.p c l d . In Nlnl p i o l i l . Activitatea de ocrotire a sănătăţii din ţara noastră este organizatfl e următoarele tipuri de unităţi sanitare: spitale şi spitale clinice. . municipale sau orăşeneşti şi spitale comunale. El funcţionează cu iiblnele (le medicină generală şi cabinete de consultaţii şi tratament»» e ' e idil lo . judeţene. Dispensarul medical se organizează în municipii.. Asls•n(.i cercetării şi ii tehnicii medicale. Tu vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prograi i i l | M r Udului cu privire la îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănflUli publice şi a creşterii eficienţei muncii medico-sanitare s-a creai oiiMlml Sanitar Superior în subordinea Consiliului Suprem al Dezvolţi ii l (onomice şi Sociale.i!e teritoriale.

se află în perioada studii sau în alte situaţii similare.M. a mul. Alte unităţi sanitare sînt: Centrul judeţean sanitaro-antiepidemic.n i [ i i r n i c : . se face de către medicii de • I i i invalidante. precum şi a unor categorii de copii care în funcţie dezvoltarea şi starea lor de sănătate. Laboratorul pentru controlul medicamentelor..'. Laboratorul de educaţie sanitară. Leagănul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanentă i i » asigură creşterea. Tolodatii U lii î l" H l l MriM 'l / h i" tiiinc. apoi qrudul '.rf/za medicală a capacităţii de muncă este o activitate medii*l.i . şi •il din familii dezorganizate). în diferitele domenii ale asistenţei medicale. Prin expertiza medi> • • < « evaluează capacitatea de muncă şi se răspunde cu argumente Mre la întrebarea dacă persoana de expertizat mai poate lucra.) pentru a putea tn-)n mod corect persoanele care le cer sfatul în aceste probleme. cîte ore pe zi şi în ce condiţii.iiflilnţi sau susţinătorii legali sînt încadraţi în muncă.M. i . aprci f i l In rlndul ei prin scăderea morbidităţii şi a invalidităţii. educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor în ••trt de pînă la 3 ani (care. c ( i i ) c i i i n e i i t e l e medicale.i tratamentul recuperator să fie conţii î n d i ' l i i m i . l l H i |i in < > ' . Laboratorul de analiza stării de sănătate şi evaluare sanitară. dar este absolut necesar ca şi > medii sanitare să cunoască metodologia de expertiză medicală npeiare a capacităţii de muncă (E. Laboratorul de sănătate mintală.i| ii > l i u U in1 i i i 1 c lic «u - . contacţi tbc. se efectuează de medicii din Comisia de •' M. • l l v i l i i l e a de E.e in ii îu(r .il clinic . |u | | ! bolnavul oşti . Oficiul farmaceutic. M *| .ilr -li. i l . în condiţii de invaliditate (pensioi. i 'onxiderînd această finalitate a ocrotirii sănătăţii se prezintă o la-. UAupuit- şi | r .i bolnavului 9! «i l (dncă bolimviil oiidiţU). /i'Kpe.C. sînt (lnmentate de Ministerul Sănătăţii.M <HI|f|li< . şi de Consiliul Sanitar Superior.M.C. Răspunsurile la aceste u l levin medicilor de specialitate. alterărilor •In i-. .C.1 jillli dui iimciil.R.111 M lllll V i im |ii.R. dnr «re multiple implicaţii socio-economice.1 n-ltitiv mai nouă a medicinei: expertiza medicală şi recuperarea "iii'/M/// de muncă.d rliliiic e i li|t ii.n ) ml/i) '•'• ' lll i unu ţloiinle !• He | l |i i ii p i'llllll tu m d o i mi 11-i e.R. mumie. necesită asistenţă medicală 'iidicapaţi motori. i l i i c < > ale !o< l l l l l l li i .ii IM l.M. Centrul judeţean de recoltare şi conservare a sîngelui. Normele tehnice. deficienţi neuropsihici. Compusă din: medicii de specialitate şi reprezentanţi al or(U i d lu e m s ă. care în urma unor eforturi recuperatorii ijuns Iu concluzia că bolnavul nu mai este recuperabil . iicbule evolunlt dhiţjnoslicul h . l'ltcienţa activităţii în domeniul ocrotirii sănătăţii se evaluează pe oi {/e/iera/ prin întărirea sănătăţii cetăţenilor patriei noastre. potrivit legii beneficiază şi de ocrotire uceste unităţi).M. prematurii. i < estoni.1 <-sle nevoie < .i la comisia de E.M.

M.i lucreze în continuare în acelaşi loc de muncă cu program redus i )uiu. Se urmăreşte de as<a= luntifi de/voltarca unor mecanisme compensatorii şi adaptative cară ft «sigure persoanei de recuperat posibilitatea de muncă sau de auto» tHvln».K l i v .i pi. i cu dezideratul major de încadrare sau reîncmlra* e<i lor In <n l i v i l .inului in !nln<uliiie.'i <!<> timp. Există mai multe definiţii ale noţiunii e H. Capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate cînd . fie cu pierderea autori vii ii cînd se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă d" sdii 12 luni.. cure «u însă acelaşi conţinut. t'dtnd în acest fel.' Iiic. i l i > :. in mni in'l lichidarea sau dlniliiînren .mdicapate (persoane cu deficienţe mari fizice şi/sau pdl ilfe) In viul.M. ci constituie un prilej de InMisiliedre a procedurilor recuperatorii. Hi<rll« vi/<'<i/<i |"'i :. .) este o activitate me. /tVcu/x-rarea capacităţii de muncă (R. i l i l . i profesională.M. Ico soci<il<yt complexă. ce se desfăşoară dinamic pe o perioadă înde-iini| iil. i l c . respectiv o viaţă activă cu independenţa economică şi (sau) oelnlft". cum n mod cu totul greşit se mai consideră..c)iinele li<in(li< i <ip l il<>. similar cu cel de reabililnn» iloslt p<.o largă arie geografică: „domeniu de activitate complexă H'dlrnlft..i Activităţii de recuperare este reînserarea sau înserarw iursortiieloi li. încadrarea unei persoane do nvdliditatc trebuie considerată ca o posibilitate ce se acordă acesfelci tentai a continua tratamentul recuperator în condiţii de repaus pro/tf« tonul parţial (cei încadraţi în gradul III) sau total (cei încadraţi Irt 'fwlnl l sau // de invaliditate)..i . Pro.inl. Capacitatea de muncă este pierdută: fie cu păstrarea autoservirii lud : . paralel şi strîns legată de activitatea de expertiză m««-Icnlfl <i ('<ip<icitc1ţii de muncă. Comisia de E. de cauza care le-a determinat).i<lrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni.i ' » i l « H« ii|ii'iatorll medicala con- . cetăţeanul puţind efectun l continuare o activitate cu program complet (sau redus cu 1/4 din orină pe o perioadă de 3 luni pe an calendaristic) în acelaşi loc di» luncă sau în alt loc de muncă corespunzător potenţialului său fum nnal. rămlt i i d s.r. In «şa mrtsurn ItU'H |e|<Mnilnn (|n-nlAţl In nciu iinlun | M . I .inr.C.R.s<«chr|elor unor I n il x i ln i v i i i < mo scn<l cn|xicilfltea funcţloiuilA » nqnniihil nlc< lot s..ni n (in|. în condiţiile prevăzute de lege.Ind la aceste întrebări se evaluează capacitatea de muncă a bolnavului xamtnat.C. poate da următoarele răspunsuri: — Capacitatea de muncă este păstrată.ilcite (eventual în alt loc de muncă cu program redus la jumflile). < • încadrează în gradul II de invaliditate. l ii gradul III de invaliditate se încadrează cu precădere muncitorii In t | i n | ) < i I sau a Il-a de muncă. Mijloacele prin care se unnrtieşt» 1 l n . Arocaşi comisie medicală întocmeşte şi planul de recuperare. l'huililMle.M. i<><lnnnron HQU chiar plt»f tiMC'ii <'n|t<u'iirtţii <!<• mnn . lOiifllrt. încadrarea într-un grad de invaliditate nu însuin> • •n/îl încheierea preocupărilor pentru cadrele medico-sanitare. educaţională şi socioprofesională prin care se urmăreşte u>= Idblllien cit mai deplină a capacităţilor funcţionale reduse sau plaf* nlo (Indiferent. complexe: biologice şi socioprofesionale..

. cultura fizică medicală. este o activitate unitară..r < H ticiiHM/.h lirlr. Ir.n ţ i i soli.i in lui.1 .l l'.| i . este o medicină a omului integral privit toate laturile existenţei sale: bio-psiho-sociale.ip.n r. în majoritatea afecţiunilor se efectuează cu bune •iilr: kineziterapia. [1 < I 1 1 1 1 llr llV .ll r .irra ac ţiunii de r«-. IMM ni mimrtt şi nirntiiieir. 'plrfitiile sale.>l. pirrum şi de posibilităţile concrete de şcolarizare. 1 1 1 I i ( <C!V Ut | 1 1 1 1 1I le I t l i < 1 /.C. l..! •„ > Mi iiclivitoto: nl «« ui loc d. se desfăşoară mirul unei echipe de specialişti cu variate calificări: tehnicieni cu |nl 11 medical sau paramedical care să se ocupe cu latura biologică şi llmlogică a recuperării.ire «l (!•' (iptitudinile şi calităţile biologice şi psihice ale deficientului. In timp . | |( | (lllllin fl . măsuri ulico cu caracter patogenetic sau etiologic.liril 5 ).i prin încadrarea în activii. toocupiiţională.il. 3 «d Aior/d/ â n recuper ării reprezint ă finali/.u lrII1 .ne în muncă în judeţul de domiciliu (în timpul şi după .ist ă et.M.lll'/. ergoterapia şi psihoterapia. r . urmăreşte şcolarizarea gone-i di'Iicionţelor şi profesionalizarea lor în funcţie de criterii c. In arc.ilă. se încadrează sau.n h/.C. în lctate şi la locul său de muncă aşa ca să se poată readapta sau ipta la condiţiile vieţii obişnuite. tehnicieni pedagogi care să asigure şcolarizai(eficientului şi tehnicieni profesiologi pentru alegerea celei mai ilvlte profesiuni şi pentru sprijinirea menţinerii unui loc de muncă U.i tir lucru c <ii n U lll t (r llr | C I' U ( C lll't /l).ll .]! l. ci şi în familie. ele urmăresc creşterea rezervemorfofuncţionale.. Datorită pstor caracteristici. mijloace terapeutice l luncţional etc.olv.. rcp. 1-nliira medicală a recuperării are ca obiectiv principal reeducarea on. l r| l. activitatea de R.i se ir/.IIIIIIH . i nlura cducativ-profesională a R. I <|. educativ-profesională şi socială.|««| H i . 1 1 K 1 . cninclcri/.i nivelul locului s ăli di . proceduri de balneofiziotepslhoterapie individuală sau în grup. ii.intui .C. aspiraţiilor si care să-i permită totodată independenţă economică.I ie i lIp rl. c.i pioblcmcle sociali tontului si . exerciţiile sportive. de viitoarele solicitări profesionale şi ale locului iliicrt. R.M.M.jft mijloacele terapeutice obişnuite.it.M.lM -. Activitatea de R.lllle .C. Corespunzător conţinutului său. • KiyiiiA linei li ilrin n u(i io necuMlta po toate.l .i In speri. mai bine zis constituie1 do-a treia etapă a medicinei actuale: medicina socială. schematizată însă i se evidenţia/ci li Inturi: medicală.. I | I |.i In m.• mcmli. compensarea şi adaptarea funcţiilor deficitare ale Cinismului.M.M organi/at ă a folhi'liMil rccupri <it.|| r 1 .l "l>h. compensarea şi adaptarea funcţiilor reduse sau pierdute mijloace multiple: măsuri terapeutice cu caracter general.C.). în activitatea de recuperare deficientul este ajutat nu di în condiţii de staţionar sau de ambulator.i poinvii. tehnicieni sociali care să rezolve problemele i!inlo ale deficientului.ilii l. să intre în activitate şi să-şi menun loc de muncă adecvat posibilităţilor sau psihofizice.lll/.|nlor!u tont»» cui»» Irr»! Inttirl ' i | « "H ii i ' . răspunzînd în acest dezideratelor umanismului socialist.

şi prin întocmircn documentelor medico-sociale necesare (în mod deosebit a investigaţiei de leren l.ilă şi economică pe care o implică activitatea de E. cardiologia cu bolile de inimă şi vase. lîrcupcrarca terţiară se adresează deficienţilor cu invalidităţi p.M. l' i u loiile aceste date se înţelege deosebita responsabilitate medl-.'tpiins cu timpul — mai ales în ultimii zeci de ani — o serie de sp«= • U i l l l i i ( i : endocrinologia care se ocupă cu bolile endocrine. cît şi pentru cele medii sanitare. M('(//c//ja internă are ca obiectiv studiul bolilor ţesuturilor. în raport cu reacţiile de răspuns ale nli<'<|uhii organism la agresiunea procesului patologic. actl-de iccuperare este ierarhizată în trei etape: /iVeuperarea primară cuprinde acţiuni medicale şi social-profe. cu rol l.miurirea deficientului pentru respectarea întocmai a acestui l M. orgaie|oi. i l c cu potenţial invalidant. De asemenea un rol deosebit îl au în urm. umoral. leonrci < 'ilectiunou. idielo medii sanitare au un rol deosebit în această activit.ndultll c. hematologia cu bolii» /:. i n.) .. neurologia cu bolile sistemului ner-/UN.sistemului nervos. i mediul .i echilibrului dinaintea bolii. i n i l m c unde a fost tratat).. indiferent de sediul său. gas/roonle* o/d(//(i cu bolile organelor cavităţii abdominale. CB 1.itn ontribuţia lor directă la actul de E. nporatclor şi sistemelor. i>\lhiulri<i cu bolile psihice şi de comportament. n l i u cadrele medicale. deşi locală.i .\/.u putui de latura socio-profesională. (< i r e se adresează factorilor ce pot determina deficienţe morfo. i inv. . se creează o legătură sufleteasca . la locul său de muncă sau la unităţii" ..i domiciliul bolnavului./« si.. /u rupcrarea secundară se adresează deficienţei morfofuncţionaln d e | .IUIH l i o n ..pectării planului de recuperare (întocmit de comisia E.i HMiiiKilisnicilâ.. Prin legăturile lor mai directe cu bolnavului.ilidanto.M. vascular ţi ret! lini se ledli/.R.C. favorizate de timpul .1 ic'.R. i .M. i i f i i s i l co favorizează un „transfer" de încredere şi optimism. pneumolo* .i îndelungat de „colaborare". Ea urmăreşte elncered integrală morfofuncţională a părţilor lezate şi prin aceasta elnreie. ' ţ i n I n i . i i i i d faza în care se acţionează şi obiectivul urmărit.M.C.. endocrin.nli. Din cadrul medicinei interne s-au If.. dar într-o fază reversibilă a acesteia. i/c n'tlnut că orice afecţiune..x i..osebit în respectarea şi în final în reuşita planului de recuperare.M. do Oflanul u h ' l i i t trebuie privită ca o suferinţă a întregului organlnn\.C.ii K-ductibile. in I I I M V asupra sistemului nervos >l n.ocii|)(i cu bolile de plămîni.R.iliiicuţi beneficiază mai ales de latura biologică a recuperării •l in. PRINCIPALELE SPECIALITĂŢI MEDICALE Medicina are două ramuri principale: medicina internă şi chluiijln.i in l. reumatologia CU xxil. se râslrliuje «supra întregului oryfl I I M I I .suprfl psihicului bolnavului..eu/a iinitotoa fljsloluyUfl şl (Ulopatologlcă a oi* l e s l l l i j < ' • ! <.M.3. cărorn deosebită competenţă şi probitate.

) se ocupă do [Htnmentul bolilor prin mijloace chirurgicale (intervenţii chirurgicale). a amliilnqioi (domeniu de activitate care se ocupă de studiul relaţiilor f oui şi mediul ambiental) şi a ergonomie! (domeniu de activitate ţi Inlordisciplinar care se ocupă cu optimizarea sistemului om-mau i i . prin traducerea In l i m « principiilor partidului nostru.îl umanitare. oftalmologia. luminoasă. •vllnrcn sedentarismului şi cultivarea mişcării sub toata for* U. otorinolaringologia. mai cultivat şi cu o cunoştinţă ikl cît mai înaltă. chirurgia cardiacă ce se ocupă cu afecţiunile chirurgicale ale kliuli. vllnicn stresurilor d<> orice fel şi promovării tehnicilor (!• In condiţii hum. a raţională a repausului: prin odihnă activă şi cultu» Mx'lnrultură. mai stăpîn pe sine însuşi. MIJLOACELE GENERALE PRIN CARE SE ACŢIONEAZĂ IN MEDICINĂ Mijloacele prin care se acţionează în medicină sînt complexe. a sociologiei socialiste.. alinarea suferinţelor bolnavului timid cînd vindecarea nu mai este posibilă). întregirea multilaterală a fiinţei umane.4. hoala". Năzuinţele medicinei moderne sînt din ce în ce mai înalte . urologia etc. 1. creşterea duratei de viaţă activă ilor. liulirflcăminte corespunzătoare normelor igienice şi esteticei de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice. vindecarea omului bolnav.a mediului miiblunlul: fizic. Chirurgia şi ramurile derivate din ea (neurochirurgia care se ocupă diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor chirurgicale ale sistemului iivns.i l l i i ambiental. întărirea sănătăţii şi a Unicităţii de prestaţie şi de muncă. dar |i"l qrupa în: mijloace sociale şi mijloace biologice. Mijloacele sociale: se referă la îmbunătăţirea continuă a condi<!<• viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor. Scopul oricăreia din ramurile medicinei este prevenirea îmbolnă-ţtllor. a iiicred*Mll In viitor/ .. ele vizează toate sectoarele activităţii umane. evitîndu-se abuzurile şi carenţele. Din acest motiv nu tratăm niciodată un organ sau un apa-. ci tratăm un organism bolnav în întregime. a excesului ntnflj Iiiculnţă corespunzătoare: spaţioasă. ovltnroa toxicomaniei. a alcoolismului. blolo» > i r şl Noclali i(|lonl/(ii(><i mlicgll vieţii ulllvnrea optlmtimului.„se tratează bolnavul. a fumatului. inclu-todelarea comportamentului uman pentru ca acesta să devină mat nuii activ. curată etc.lnlsmului. ajungîndu-se în final la optimizarea producţiei fi Miliţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor) manifestate pracUn nllmontaţie raţională.

prin cure se combcit simptomole bolii cînd ni* clnvln |)ic. Mijloacele preventive sînt individuale sau colective. ori chiar institute de medicină şi farmacie) trebuii Nrt ln|i h . mflsuri terapeutice cu caracter etiologic (vizează rom Ixili'ii'ii n i i i / i ..educarea întregului popor pentru păstrarea propriei saln — educarea copiilor şi a tineretului în muncă şi pentru munrrti — cultivarea şi sprijinirea condiţiilor pentru stabilirea de relaţii otice şi echitabile între oameni. regimul igieno-dietetic. ce stau la baza patologiei din zilele noastre. iodul pentru pic vt»nlr<'. antitetanică. lidlnmcnt paliativ. sedentarismul. vitamina D şi calciul se administrea/rt yravldi ! < > r şi sugarilor pentru profilaxia rahitismului.. antidifterică. PontrU flcunstd stnt necesare studii epidemiologice în vederea cunoaşterii ac«i« tor fnclnii şi pentru combaterea lor organizată. — Mijloacele nespecifice se confundă cu mijloacele menţioiniln mal In n i n te. linlniii iM il MiiploiiHilic. traumatismele în producţie şi bolile profesionale. alcoolismul. bolile ereditare. '.miiaro.ihilă: antivariolică. i / . Alteori se intervine profilactic şi prin administrarea unor 'niiH'Ute: astfel hidrazida se administrează contacţilor cu persoa bolnave de tuberculoză.— organizarea ergonomică a muncii în aşa fel ca să se evite obo Htiala excesivă.— acţiuni cultural-educative şi tehnice pentru evitarea accideii telor In afara producţiei. Mijloacele specifice sînt reprezentate de vaccinările pentru prevenirea unor boli infecto-contagioase.. imediat ce ele s-au validat ca eficiente. i stnn . supin l c c i .i Ui boulA tniA IunA n o vlutlnnt). dislipidemiile. măsuri terapeutice cu ctirrtrluF pdliMji'iiiMn (vi/cn/ft împiedicare^) mecanismului de producere n bolii). antipoliomielitică. stressurile. proccduil i ce acţionează prin mijloace nespecifice (balneofizioternpin 9! KIIIIIII !!'• I M ) .i iipdnltoHK' (tusen. curative şi recuperatorii. a) Mijloacele preventive individuale reprezintă totalitatea măsui i l o r igienice pe care le urmează fiecare persoană pentru a-şi păstrfl 1)) Mijloace preventive colective sînt specifice şi nespecifice. Mijloacele curative se împart în medicale. fumatul. în special cele de circulaţie.ilx' tul zaharat. Mijloacele biologice sînt de asemenea multiple. Ele conferă imunitate. CHIN <i|uld Ui n l < ULUCII diiKMil snii n InlonHilAlH Hlinptonn>lor unei boli (Util ic. infecţiile.. hipertensiuni^ ili. mljloncc terapeutica m . psihoterapia. durerea ctc. sulx ullura. M | . — aplicarea în practică a cuceririlor ştiinţelor sociale şi biologice* ( i n special medicale). Tinerii care se şcolarizează şi se profesioim ll/«'rt/i'i i " 'litru ii deveni cadre medico-sanitare (indiferent că este voi Im <|n Ui . I rolul important al prevenirii unor boli şi a unor factori di l INC m: iii'xlilicilrile nefavorabile ale mediului ambiant: poluarea. dar se pot împart! I ii mijloace preventive. <intltulicrculoasă. medicamente. chirurgicale şi răni Mijloacele medicale sînt: măsuri terapeutice cu caracter 1gotiornl. i Apariţiei guşei etc. adesi-rt (lui..i | >roducătocire a bolii).).

Mijloacele chirurgicale folosesc..•. '' ' i'undiţii normale. ca metode de refacere. să K şl să se simtă bine muncind. ea in. unele cazuri organul afectat se înlocuieşte prin transplante sau f.întrevede că starea do sănătate Inc'lude Ct echilibrul <lmtre organism şl mediul înconjurător (ax-timp. Dacă acesta se modifică... 1. 'iiportanţa deosebită a mediului ambiant a determinat apariţia io| ştiinţe numită ambientologie. Sănătatea s-a mai definit ca ildtoa organismului de a funcţiona eficient într-un mediu dat". El se adaptează în mod continuu la mediul încon-i. ii< l i i < l < i i l f x l c ii i l '. care îi permite să ia parte la viaţa activă.5. Mijloacele recuperatorii au fost amintite în partea în care s-a î li» i îs recuperarea capacităţii de muncă. înde-ea părţii bolnave din organismul afectat. între organism şi mediul ambiental se stablMre de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv prin . endocrin şi umoral.i intcrreluţii li/iologicu tntro toate orgt* HilNimilul.p) lunctional (tind la ameliorarea funcţională a organului atins de . precum •"iMbilităţilor de transformare a mediului ambiant în mediu sano•i mi« s<i contribuie la recîştigarea şi la menţinerea stării de sănăMII In stabilirea unei boli active-evolutive). BOALĂ. Viaţa are ca uiTi fundamentală metabolismul prin care se realizează schimbuM/.i presupun» şi un echilibru interior •— ho» i cn umilire ii i i h i .. a relaţiilor acestuia cu organismul uman. mai ales chimbarea se face în mod brusc. pot apare perturbări grave. l" doufl deliniţii s<. di* iliualA •?! pioliin/lnift dlfmltl .. Unitatea cu mediul înconjurător ''•terminată genetic. Influenţa organism şi mediu este reciprocă şi multilaterală pe plan fizi>lo(jic şi social.... printr-un act operator. dar ea se perfecţionează şi individual în timi i ' l i i de către sistemul nervos. In i ireo de sănătate se definea ca o lipsă de boală. NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE.|co-chimice dintre organism şi mediul înconjurător.. BOLNAV l >upă cum se ştie organismul uman realizează cu mediul înconjuun tot unitar. a măsurilor l i t ' l i i i i o luate pentru menţinerea concordanţei om-mediu. In prezent -i prin sănătate o stare în care persoana prezintă un echilibru hlc şi social.in în l c ' in l . i ri/ui/c <•« o f/ere(//(/M' niotlo-liint'llondlfl a acontul CC/W//'jfU. care se ocupă cu studiul mediunliliMital.Imto şi spune persoana respectivă şi obiectiv printr-o seric blochimico-umorali care atestă o stare numită sănătate.. l l l n t a care se ocupă cu studiul acestor relaţii este o ramură a fizioşl se numeşte ecologie.

> populaţia fiind cointeresată la apărarea propriei sănătăţi. întregul organism reacţionează ca un tot unitar..nr/. din ca In ce mai mult că de bunăstarea fizică. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mort particular. De altă parte. psihic şl «ocial permite desfăşurarea unei activităţi.st. i rare-adaptare de care dispune. l'nctorll care duc l . A. In definiţia stării de sănătate s-a arătat că echilibrul fizic.. Trebuii' . cnlo-endotelial.lanismului alcătuiesc cmr/snl. ci bolnavul cu particularităţii» sale biologice şi psihice.i p .a' s. psihice şi socio-profesionale. i îmbolnăvire.lre. persoana bolnavă trece în sarcini societăţii. Consecinţa practică este faptul că se v* I1v i l a în mod individualizat. se realizetr/8 acea legătură sufletească. i niedico-sanitare trebuie să se sprijine tocmai pe această tendinţă n. M. înţelegînd bolnavul în complexitatea muiil» lesifirilor sale biologice. 1.•> .< I u r. • ".i 11-ţinem totodată că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un oKjanism la altul.m un <ompirx de cauze care o detc* nilnfl. dal... bolnavul este aşa cum spunea Engels „privat în libeitn tea sa".care alterează sau nu de muncă a firespectiv. propriu numai lui.. morală şi spiritunlft onmenilor muncii depind în mare parte realizările de viitor ale soci..> sistemului umoral.r.persoanei cadrul bolii. Planul de tratament fixat de organ.uiiMiiiul pi In care aqcnţll .n H de sănătate a poporului. premisă holflrHoare pentru obţinerea unor rezultate terapeutice pozitive. CAUZELE BOLILOR Orice bon IA are o c. Cadrelor medico-sanitare le revine rolul principnl i aplicarea pi adică a cuceririlor ştiinţelor care acţionează pentru uu'i ţinerea NI . De asemene nu trebuie să se fetişiseze unele tehnici înalt specializate.6.i numesc agenţi iHienţl filologici sau fmloii nocivi.i la do vindecare pe care o manifestă fiecare organism. între bolnav şi cei care îl îngrijesc. Conducerea de partid şi de stat din ţara noastră creca/ tonle coii'liţiile. Sleirea de boală perturbă acest echilibru şi în multe cazuri altH» rează capacitatea de muncă.. n rita Intervenţiei capacitatea nervos-endocrin.li tartori < . prin boală şi prin neputinţă satisfacerii obli<|n> ţiilor sociale. Tehni cizarea excesivă a medicinei actuale nu trebuie să ducă la neglijarea creerii legăturii psihice cu bolnavul şi nici la neglijarea ambianţei du încredere a bolnavului faţă de cadrele care îl îngrijesc. vascular şi IH. tflţii respective.. care mobilizează toate mijloacele naturale de . nu boala. persoana poate lucra şi M •imte bine lucrînd.. în statele cu orîndun Noclnllstă sleirea de sănătate a poporului a devenit o problemă de .. •. Pentru aceste motive starea de boală a fost combătută în toni. neputînd lucra.. Se înţeli-. pentru promovarea stării de sănătate a cetăţenii' pnlilol iio.MII ello|o(|l(i bolilor. timpurile prin mijloacele corespunzătoare dezvoltării ştiinţelor în gen. Prin aceasta starea de boală depăşeşte •tadiul perturbării unor relaţii biologice personale şi implică intervenţii unor factori sociali. Organizarea combatei bolilor avea însă mai mult un caracter particular.. ral ţ»l a celor biologice şi sociale în particular.

Traumatismele de orice fel determină plăgi şi 'litir/.ilcrgice apar ca urmare a unei sensibilităţi exagerate a l. în unele i insuficient elucidată.). ui bărbaţi se Inttlncytc homofllla (pe care Insă lo-o transmit* . femeile prezintă mai des derft bărbaţii de aceeaşi vlrstli iifltll cronice. boli coronariene şi insuficienţă aortlcl. ca şi etiopatogeneză lor.iţ. ulcnr duodenal. » Bolile . parazitozele in. cauze favorizante. cauze predispozante. litiază biliară. paraziţi (determină malaria. cauze Kitişante şi cauze sociale. razele X. electricitatea (determină arsuri şi şocuri electrice. intestinale etc.inumite boli.). Cauzele determinante (principale) sînt acelea care acţionează di>i 1 nsupra organismului şi produc întotdeauna aceeaşi boală. actinomiHollle ereditare apar ca urmare a unor defecte ereditare.ui/Ho predispozante sînt cele care predispun sau pregătesc ml priiiui . Cauze chimice: acizii şi bazele puternice determină răni şi ne(moartea ţesuturilor). presiunea atmosfei'rt hipobarismul (presiunea mică) sau hiperbarismul (presiunea mare) K ulcele nocive asupra organismului. valvulopatil mitrale* bărbaţii prt» i (Ici». Ele sînt Iile/cutate de: Traumatisme. radiaţiile atomice. 1. hepatita virală etc. mal mixlinopatice sau erori de cod genetic cu consecinţe negative • > H nieUiliolismului. uneori carihUnrua şi moartea). Cauze biologice: sînt cele mai răspîndite şi sînt reprezentate de '/ i / (iMcilul Koch determină tuberculoza). Cauze fizice: căldura (determină arsurile). Cunoaşterea etiopatogenezei bolilor este importantă deoarece pre'•a şi tratamentul cel mai eficient se bazează pe combaterea cauiii împiedicarea mecanismului său de a produce şi a dezvolta Etiologia bolilor. medicamente •iitmte şi în doze mari acţionează şi ele ca agenţi patogeni.li în raport cu forţa lor de agresiune. acestea îmi'iniă poartă numele de etiopatogeneză (cauza bolii şi mecanismul său producere). substanţele toxice profesionale sau extra•iloiuile determină agresiuni locale sau generale. este complexă. virusuri (determină unele i n. de autoagresiune (imunologice) apar ca urmare a unor I t l in inccdiiisinul imunologic de apărare-adaplare a orgunlsmu- « . In practica curentă.1 do anumite substanţe. ciuperci (determină micozele.illci îşi exercită acţiunea lor nocivă şi determină boala se numeşte 'of/enerd sau mecanism patogenetic. De regulă se clasifică în: cauze determi(sau principale). Dintre aceşti factori cităm: "MU/. frigul (determină con•-Uttic).

1 MI. şcolarizare şi urbanizare şl-l crcnt propria ei patologie dominată de scăderea bolilor infecto-conl > <|lo<ise şi a celor carenţele şi creşterea bolilor metabolice.ln înaintata pnv. Condiţiile nefavorabile <le înnnră (mediu cu substanţe toxice. Dintru i'Ie.sil* mul alimentelor prea calde sau prea reci pot favoriza apariţia unor boli. dereglînd echilibrul ecologic (echilibrul e. Reumatismul acut şi bolile de inimă de oi l ţ|lw» reuinnli:. Bolile contagioase. iniiIclndu-so ftiu/o ţi iiiocanl'iiiu» dlforite.n Nhlemelor). 4. ateroscloro/ honln coronariană. iar hipertensiunii nrtorlală esen|i. Persoanele în vln. scarlatina. surmenajului şi modificărilor mediului aii' b l i ' i i l n l care se poluează. endocrine.ele determinante. de nuloiicjresiunc etc.ilil. precum şi ca urmare a sedentari inului.entato au corespuns unor novol didactice ţi tl> NCli«imill/. con. Cauzele declanşante sînt cele ce dezlănţuie o boală care era lti« li-nUI: o alimentaţie bogată în grăsimi poate declanşa o colică bilinrl l n o persoană purtătoare a unei litiaze biliare pînă atunci latentă. micro. rujeola.Miqflril şl bătrfnii pro/lntă mal dos bronhopnoumonll. i se întîlnesc mai frecvent la tineri.npdrme-adaptare la o agresiune internă sau externă (boli imun I n i ' . pot crea condiţii pentru apariţii tuberculozei.) dereglări ale funcţiilor şi corelaţiilor dlnh C'iiu/.-xe. In re. 3. Suprasolicitările fizice şi psihice scad rezistenta organll* inului şi favorizează apariţia unor boli. ateroscleroză şi boli coronarionn.şi macroclimat nefavornbll. nevroza ş. suprasolicitări impuse de locul de muncă etc. Boli ca hipertensiunea arterială esenţială. i v la copii. alergice.menţionăm condiţiile climatice nefavorabile. toxicomaniile de orice fel.a. degenerativ yl n celor ce apar ca urmare a unei suprasolicitări psihice şi senzorial (iiolesioiicile şi extraprofesionale. .ite cauzele bolilor şi memnlsmele lor de hlnt rt)ni|. diabetul zaharat. Cauzele favorlzante sînt cele care înlesnesc apariţia bolii.il<1 şi ulcerul duodenal la adult.silirni i l e pre/.ii 1. Un efort li/ic poate declanşa o criză de angină pectorală la o persoană eu o c'oronaropatie cronică. alcoolismul. diabetul zalift rnt tiito mm « i i . ii dos boli eruptive şi reumatism acut. Unolt obiceiuri ca: tabagismul.i. fcivori/anto şi a celor sorind Cln. 5.) şi condiţiile nefavorabil» de vintă (alimentaţie. dereglări ale mecanismi lui i li. înnl ules prelungite.intă mai des cancer. i can/. supraponderalitătii. dereglări n' llNlemului nervos central.nic.iii<il. automatizare. coiitr.cle externe provin din mediul extern şi sînt cuprinse în grii| n. dereglări umorale. recunosc în mecani inul lor do producere intervenţia negativă a factorilor sociali aminlil O uită clasificare a cauzelor bolilor este cea care le împarte \ Interne şi cauze externe: Cauzele Interne sînt: ereditare. locuinţă) pot favoriza apariţia unor boli. Cauzele sociale.! i elor descrise l .. Societatea umană contemporană caracterizat! prin industrializare rapidă.

•i i nnr/. aglutine. medicamente.. n loclor stressant se poate considera orice acţiune agresivă: in. f i i ţ | . urmată de o i Ic alte reacţii specifice. morfologice iui iile cu apariţia de anticorpi. organismul lonoază mobilizîndu-şi forţele sale de autoapărare. Acţiunea directă a agentului stressaul asupra ţfilU'Ici'iiiinrt un sindrom de adaptare lorald: iullaintiliu. traumatisme) 111. îşi d rolul n MI M >i ilupA tiiin/ttoiiM . im ilmliii intern).î l . • nlla. lumină puternică. prin care autorul şi | i| ml i înţeleg o stare a organismului rezultată din interacţiunea ( tiyrvsor-mecanisme de autoapărare. Stressul provoacă — după Selye — reacţii de răspuns şi nuspecifice din partea organismului. Un rol deosebit au leucocitele şi unele celule internul reticulo-endotelial.sau exogen poate cauza li* . durere. lormintt o ontilate nosologică (de exemplu barilul Koch.îl pun lii|n)liy. i l i / i i i e d i i c c l prin inlermedlul slstemu>N i>l endociin. substanţe chimice etc. pe de o parte.. •ncepţia autorului. J(»n .i c d mai maro rol In menţinerea i/.iM-n.1. hM|. care determină "l>ut o reacţie generală nespecifică efectuată de către sistemul nercntral şi endocrin (în special hipofizo-suprarenal). fu speri.nlivnropn cnlo iinrv. care distrug sau captează agenţii paii şi îi elimină din organism. sunete puternice. Uzine. anxietate (factori neuropsihici). l Uit' specifice se manifestă printr-un tablou clinic caracteristic.slress.."i ^i suprarontilfl.«1.1 ' iieinA: (actor stresiant-l i l p ' i i .o-niipi. nnurohoinionnlM iatt ...iită de eforturi fizice sau psihice.. pro"l)c'iciilo/.il l i n u l i . cart» n Niihllnla Selye in I ! > M > . i a/e X. i l <!<• centrii liipotalamlcl. nelinişte.d acţiunea agresivă „stressantă" a agenţilor patogeni... Autorul <nj •ii-lye şi teoria este cunoscută sub numele de „Sindromul gene-r nclnplcire". M i . opsolermenţi şi enzime. c. 'oncepţia se axează pe noţiunea de „stress". agentului agresor: reacţia de apărare constă în modificări metabolice. reacţiile de adaptare-compensare efectuează adaptarea şi comitea organului fie prin hipertrofierea părţii restante din organul cllv indemn de orice leziune.u).mu . REACŢIILE DE RĂSPUNS ALE ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA AGENŢILOR PATOGENI l . orice factor endo. O parte din mijloacele «iilice acţionează în sensul sprijinirii acestor reacţii de adapompcnsare.i h/i<i| ( H|ic. După Selyt.ildură.7. SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Updftm pe scurt pentru informare şi orientare o concepţie carf i «rt explice modul de producere a unor îmbolnăviri. fie prin compensarea funcţiei lezate nlorul altor organe ce acţionează sinergie. organului care răspunde şi.-| . i-itl/. tlllf iwspi'C.. i i . precipitine. foame.l«l (iiii'iitiin-ir.lflcc sînt i r .

' CM minim. Concomitent. un. bolilo cn dlnvuscuUire cu hipertensiune arterială. precum şi între ceilalţi hormoni secn-i" •. i rocirţiilor de i i p . i i c . şi aparatul digestiv. . n i i a ţ i ale stressului. respon-bil do apariţia ulceraţiilor gastro-intestinale. rinichiul care secretă în < rcs substanţe presoare de tipul reninei). hidrocortizon) şi proinflamatori (mineralcorticoi do/.. i p .c. în mecanismul de adaptare-apărare este angrenat şi catul (dezactivator al hormonilor steroizi). i i l n i i i de cotu|eslic .. cum ar fi: reumatismul. •. H ' iiiliilitdi'c-componsoic.oi o:< | .uli miliionţa hipofizei anterioare.i . i |. i l c . iar organismul se adaptează.umorală a hipofizei anterioare cu secreţie şi excreţie abundent* liormon adrenocorticotrop (ACTH). alimentaţia etc.i p i i n : — ro7if/<'. mai prwi .). n\< i h i i l i i M. — Faza de echilibru constă într-o stare de rezistenţă crescută frtjl de ficţiunea agentului stressant. Alteori însă apare boala clinică. ereditate) sau externi (pflr« t i c u l .stress.!• 111. Există însă şi |> .<i neuro-hormonale. M p i i n < l c | > . i > . r .l.> iitnige după sine creşterea unor hormoni: antiinflamatori (glii «•oitiroizi: cortizon. I .a însăşi reacţia de adaptare şi protecţie să fie o cciu/ft stfliii morbide şi să apară aşa-numitele „boli de adaptare".. cu dispariţia modificărilor morfologici şi biologice produse de aceasta în organism.oxicorticosteronul.. — Reacţia de alarmă (alarme reaction) este primul răspuns acl<ip< tntiv la stress şi se manifestă printr-o reacţie de şoc. faza de echilibru şi faza de epuizare. i / . Stimularea corticosuprareu.s'//o duc M...ucuie m nfnm orlcrtrul Milei. dar organismul reu^-v SM f n v i m H prin mecanismele de luptă şi adaptare. O nurci na a cadrelor medicale ar fi să descifreze expresia bolii î Hflyt care trebuia combătută şi expresia mecanismelor de adaptau. Faza de epuizare se dezvoltă în urma expunerii îndelungate |( pn-. COHM< IM \ > . bolile de rinichi şi allr-l Aceste îmbolnăviri pot fi tratate corespunzător prin administram c hormoni sau alto medicamente care acţionează sinergie cu mecanism^ do sflno(|(>i)c/. d^f • • ' • şi poate schimba sub influenţa brutală a unor factori condiţionali (< '«iitlilionings factors) interni (constituţie. apoi antişoc (80« eretic mărită de hormoni antiinflamatori)..n d i r / i . n .n.şi antiinflamatori." r<i/c caic trebuie sprijinite.i l l u x crescut de s t i i ' i 1 Im ni conlllcliiltii nţ|K"..1 umil Cili5 l c» liiiplodlcfl clrculdlKi de ini».î l .l.i puternice a organismului la acţiunea cauzei stressante şi se cn= M < ieri/oază prin pierderea adaptării care a fost cîştigată în faza prn. bolile alergice..icllvfl ( i n p| i>!i<M«]e llillnnuilorll).ni i îmi \ . \ M \ . i i .vicii de adaptare". Tu mod normal există un echilibru între hormonii corticosuprrn unii p i < > . în vederea îndepărtării agresiunii şi restabilirii st/V diMIM . :.. • i i l i l l i l . de... Reacţiile patologice < I | > . CIM|I Schema descrisă de autor se repetă în majoritatea cazurilor. în dinamica sindromului general de adaptare deosebim trei reac{ia de alarmă. aldosteronul). hipofiza secretă'!' (stimulator al tiroidei) şi STH (stimulator somatic) care este un horni pminflamator.1111!.

subsolicitare. letabolică etc. mecanică. I I | K iiiirea (muşchi scheletici. agresorul. hipotil . . imiinitnte naturală cu care omul se naşte şl o imunitate clştii l i i l i i i x l l t î l . virusuri. vlrui. Ele par în mod fizioi n u r m u re a îmbătrînirii organismul. cit şi consecinţele agresiunii. — Inîlamaţia se caracterizează prin aflux crescut de sînge în ca. Ilipotrofia este un alt mod de reacţie şi constă în micşorarea •luni a ţesuturilor şi organelor. Atrofia este un grad avansat al hipotrofiei şi recunoaşte aceHipertrofia este inversul atrofiei. nvolutia sa inflamaţia se poate resorbi şi se produce vindecarea fără Mtflri. efectul local fiind roşeaţa (rubor) şi creşterea nperaturii locale (calor). procese de îmbătrînire (invoi. d«n esio pietioaiă pentru autoaplrarea organismului. Ea • / H /d t i n d i ^mitele do autoapărare ie Qlieic In itnga şl . în rare cazuri ca urmare a unui agent micronii virulent sau în cazul organismelor debilitate. interesînd numai o parte. Recunoaşte multiple cauze: . leziuni nervoase etc. care migrează în ţesuturi. diabetul zaharat. obezitatea. El Iţe fi de natură inflamatorie. Inflamaţia este un mod de apărare locală a organismului spre mina atit cauza. sau din contră prin acumulare de leucocite în cantitate mare mrc puroiul care în final (spontan sau prin incizie) se elimină. miocardul). reu<le<|i>iierntiv (artrozele). Mai poate fi de natură alergică. sau prin autoagre• .t " vinţă care favorizează sedentarismului şi supraponderalitatea condiţii pentru apariţia unor boli ce predispun la degenerări yl tulburări metabolice: ateroscleroză. ( j l i l uc ir . Capilarele devin permeabile pentru conţii l u l lor. disproteinemică. pro-i' Indu-se vindecarea. agenţi *lrt sau chimici. după administrarea de soiuri (obţinute prin vaccinarea . (immunis — ferit) este însuşirea organismului de a nu nft v l < tnd intră în contact cu un agent patogen: microbi. Creşterea mediei de vîrstă. boala coronariană. Aceasta din urmă poate fi activă (clnd ie obţin* ieii de vaccinuri sau este urmarea unei boli) sau pasivă.).— Edemul constă în acumularea de lichid seros în ţesuturi. •i . Itillamaţia este cauzată de agresiunea unor microbi. alergică. intereînliegul organism sau segmentară.sclerozări. /'/orose/e degenerative şi tulburările metabolice se întîlncsc din IM unii des în activitatea medico-sanitară. tulburările l ico. se produce o invadare a întregului organism cu ii mbi cînd vorbim de bacteriemie sau chiar pot lua naştere focare iiulente secundare realizîndu-se septicemia cu alterarea profundă a ni li generale.1 Iure. multiplicarea celulară etc. tulburări circulatorii. Ea poate să fie generală. Ca urmare apare o tumefiere (tu• i ) care exer citind p presiune asupra filetelor nervoase senzitive "duce durerea (dolor) urmată de impotenţa funcţională (functio laesa). care se dilată. Este miluită de inactivitate. lipsite de mijloacele iiţnuite de apărare. inflamaţiile.

străină corpului. formînd un complaif (înligon-anticorp inofensiv pentru organism.i7.smului prin aceea că la o nouă pătrundere a antigenului (car« iidcsefi este microbian sau viral).i fenomen biologic.iii virusală. Uneori se pot realiza cin •.uilicorpii apei IIU'! împotriva Nlll)iil<iii|ii| nnll<i<-Mi< . mai des microbimit^ s. i | > . l i n i p In oue .irc prin 2 poli şi incompleţi cînd se unesc cu antigenele respectiv» prlntr-un singur pol. Tulburările pi duse sînt de natură vasculară (vasodilataţie capilară ce explică roşem permeabilitatea capilară crescută şi edemul). n i i l ... precipitinele) şi ce7u/<i/«î cînd există celule specializate în elaborarea substanţelor de autoapfl* i (i r<> (mai des celule care fac parte din sistemul reticulohistiocitar).uiloagresiune.nnlii.pectlvfi..! . antitoxinele. Pot să fie compleţi cîndsepotuni cu antigenele corespun/Alo. Schematic fenomenele dec urg astfel: substanţa antigenică pătrundu tn organism şi se fixează pe celulele sistemului reticulo-histocitar cfl rora le conferă proprietatea de a elabora anticorpii specifici împotriva iinliqeiiului respectiv.umori (anticorpii. Suirile de hipersensibilitate constau în apariţia unor fenomene tip nleiqic la un oarecare interval după reluarea contactului cu sii Nlnn[.iro a antigenului. numită antigen. cee<i ce o doosobosle de .. Anticorpii apar în sînge şi asigură imunităţii oi<j<ini.|i.. 11 al organismului la contactul cu anumite substanţe din mediul * lerior. bacteriolizinele.• ^ • | . la care persoana respectivă este sensibilizată. Anticorpii reprezintă răspunsul specific al organismului la patru»' fierea antigenului.în cazul în care antigenul se perfectează în organism.'. n i l. mai des gamnqlobuline. la 5—30 min. se spune că este incomplet. I Idlo. alergia este expresia conflictului antigen-n licorp nuinifestat zgomotos la persoane cu o anumită condiţionare ci dilnrâ şi cu tulburări neuro-umorale.i încît boala nu se mai produce. n i .tnn(n ie. Aşa se petrec fenomenele în condiţii obişnuite — fiziologice — d«r unii ca antigen-anticorp poate să fie însoţită şi de manifestări patoln» qice cunoscute sub numele de boli alergice. Antigenul este complet cînd provine din mediul exterior c. de hipersensibilizare smi (Ic . ic--. aceştia se unesc.slncr. Pentru a se înţelege acest fenomen.m. deternilnA l oi marea unei substanţe numite anticorp cu acţiune specifică de neutra^ lr/.i 11 tinderea sa. trebuie reţinut că pătrund* >n<n unei substanţe proteice. Ei sînt globuline de diferite mărimi. sau tardiv la cîteva zile). ido <dc oryuiilNinU1 ui cu •lllntfliitfl rtlurql'/. l \< n<.i .lari de colaps.inilesta sub formă de fenomen Artlms. Alergia se prezintă din punct de vedere clinic ca un răspuns m<>' l i c. atunci cînd aceasta pătrunde din nou în organ isnii «r. Constricţiile musculare bronşice şi abdominale eocpli dispnecti şi colicile abdominale care însoţesc manifestările alergi' (!..la oslo intolor<mt<i organismului de Iii primul conltict Ml Mil>'.ilare.i m inrd< > > n < ! < • i . aşa încît boala nu se mal produce (s-a instalat imunitatea). Antigenul este de regulă o substanţă proteică. I | C K | I C unde fononioiii'lp xiloloqh <• opui In ni doile. dupi l>. şoc anafilactic şi boala *«< rnlni iisupni cărora vom reveni în cuprinsul volumului. m l .( t i \ .i iderqizantă (imediat.

Bolile de autoagresiune constituie un grup de boli cu evoluţie înde. «rest sens autoantigene. Prin conflictul cronic autoantigeni. i. 1 < îlcva luni. id itfi. i nu i n . 1 vi ho. r/u l In hulai n .. Primul imbold care a iritat celula a «•nit din mediul extern (să presupunem un virus). în bolile de autoagre-celulele proprii ale organismului capătă proprietăţi de antigene. perioada de conva-i i'ii|fl vi perioada de vindecare.il so produce conflictul dintre organllB i n i n. M I . I |.. perioada de stare. i < > d e n > < | i i i ..M . din cînd în cînd cu perioade de oarecaro siune şi care beneficiază de tratament imunosupresiv. î l . m l n l g l l .. A H . In evolu.c . EVOLUŢIA GENERALĂ.i i n i i i .il. In cir/ul bolilor prin traumatisme această p*-h | i . agentul iniţiator a putut dispii'omplet din organism.' ( « • care susţin acest mecanism în cronicizarea unor boli ca hepatitu • i s<iu nefrita acută. I > M . i i apare clinic. 'b iă s au siih lc ib rlllta tl. Dacă în patologia aler i antigenul este o substanţă străină corpului.ula de latenţă este intervalul scurs de la pătrunderea agentupnli"l' -n în organism şi pînă la apariţia primelor tulburări funcţlo» i i primelor semne de boală.|în lor b i i l i l o urmează o dinamică ce poate fi astfel schiţată: perioada M I f i l t . Sînt din ce în ce mai multe argu. In cazul victoriei ji. i i .T i I n c o p< iu• l. .inşc. a unei boli cu evoluţie îndelungată şi deoi i ' l i i t de agresivă. [ < n c u t . In Inncţln de i '. b ru s c '.u n < l i l n r N u p r a a c u t u• • lnl(|nrfltor. elaborează peii idld autoanticorpi şi întreţin — am putea spune — la nesfîrşit conM> i n i autoantigen-autoanticorp. . DIAGNOSTICUL Şl PROGNOSTICUL BOLILOR EVOLUŢIA BOLILOR livnliiliii bolilor constituie modul m care ele se desfăşoară.n l . " . o i a lte ra re a s tă rii g « n « rn l» n i l> IIIIIIIC IK « l i .lii'ptaţi împotriva lor înşişi realizînd conflictul antigen-anticorp ce Iun» la distrugerea parenchimului organului respectiv şi la realizarea. |M •! i i u iltilc < n ii <i i i . lăsînd unor celule proprietăţi autoantigene.8. Un punct de vedere practic. capabile să elaboreze autoanticorpii în. în r.. . p.. • • • . Legătura lor boli cu patologia alergică este strînsă.i/. ! • • . procesul pato->• i n i . Această boală cronică se autoîntreţine fiindcă celu"li< cu aceste proprietăţi (autoantigenice) se menţin.UMIII! pn cai ti . care elaborează autoanticorpi. i . adesea foarte grave. declanşarea bolii.i. el i-a conferit tcia proprietăţi autoantigene cu elaborare de autoanticorpi îndrep* împotriva ei înşişi. .inticorpi.<> (Iccl. în iicrst intorv. I :. boala se cronicizează. ta lii.Kjontului patogen. După aceasta. i i i o i i i< • . l'orio. l> « « Iu n -.'.ii ' M I I .nlu l «tllolnglc şi < ! < • i. U i i » . La baza acestor fenomene ar sta o tulburare 1 1 Iară privitoare la imunocompetenţa anumitor celule ale organis.uită. In cadrul bolilor iniecto-contaglOMt i><Tioadfi se numeşte incubaţie şi are o durată variabilă de la > i ' 1. 1.

d* exemplu un ulcer duodenal se poate complica cu o hemoragie digoil i vd. Trebuie combătuţi factorii socio-profesionali care au favo i i/. proba muncii fiind martorul cel mal tidel . i l < i se ameliorează.K 11 n.< • po<ile complica cu o ruptură de miocard.•voim . tulh n i . cu acelaşi germen. — suprainfecţia constă în adăugarea unei infecţii bacteriene MB « emulare în cursul unor boli virale sau în suprapunerea unor agenţi ml« ciohieni noi în evoluţia unei infecţii bacteriene.I . persoana putînd fi ( l i ..ida de stare este caracterizată printr-o serie de tulburări func(iMimle.i*ă. r<-ilo. siinptomc clinice şi tulburări biochimico-umorale mai mult sau mul puţin specifice bolii în cauză.u e chiar şi în condiţii de repaus. — complicaţia este o formă particulară de agravare a unei boli. De cele mai multe ori vindecarea este totală cu n-\liiiilio ad integram. Este bine ca activitatea si it» M . pe baza cărora se stabileşte diagM ". Semnele clinice diferă în funcţii» d" ixuild.t icul şi «ipoi se face tratamentul. de agentul agresor şi de modul de reacţie al bolnavului i "•• pectiv. icpcde) tulburările funcţionale şi simptomele clinice se şterg. DIAGNOSTICUL BOLILOR t. dar ea poate să fie şi numai parţială cu perM. . Perioada de convalescenţă şi de vindecare.c l . i .i i . imie care diminua şi în final dispar şi ele. stenoză piloro-duodenală sau cu o perforaţie. în cazul începutului supraacut sau fulgerător.ihilirea precisă a bolii pe baza exameilM Iul clime. i i c l vindecată. Mai persistă fenomenele generale de asteul» •. — reinfecţia (mai ales în cadrul bolilor infecto-contagioase) constă In producerea unei noi infecţii. — recăderea (reşută. (uneori destul d. K!rele medii şi medicale trebuie să urmărească bolnavul în tOit« pei lucidele de evoluţie ale bolii şi chiar după stingerea acesteia şl r»« lu. I iieptiit pentru ca fostul bolnav să se poată readapta la condlţllla de mimcd. Un diagnostic prccli stă la baza unul tri> tament liliio Imulnmoiilat. fenomenol» clini" •• ilnt loarto accentuate.ireii «iclivităţii profesionale. iar starea i | e i i e i .tcnlii unor leziuni sau mai des a unor tulburări funcţionale care s« evidenţiază numai în condiţii de efort sau dacă sînt mai profunde pot -ip. Treptat. n exploifirllm ImnIiimico-umorale si funcţionale. C.) n K i nost icni constd tu sl. Un infarct miocardici .biochimico-umorale revin spre valorile fiziologice.-..iit îmbolnăvirea. în unele cazuri boala sa lermind prin moarte. deci a unei noi Imholnăviri. recidivă) constă în reapariţia simptomolor bolii în perioada de convalescenţă. In evoluţia unor boli cursul obişnuit poate fi tulburat de: — recrudescenţă care constă în exacerbarea bolii în perioada da stare sau de convalescenţă. i 11 l i . Iar untofl şl a oxmiiKimhn niuilul")(|ic. î l vindecării şi al recuperării totale.

domiciliul.I. //i. p l M i l i i . — Interogatoriul constă dintr-o serie de întrebări adresate bolnft' u i privitoare la identitatea sa. î l . i h • ! ( • IM i c ( | i i l . eforturi fizice sau psihice etc. Este bine să se Mirt c'u întrebări suplimentare. c o n N | H l r « i ) | r t . /'«/porru folosoşto simţul pipăitului prin aplicarea şi apăsările « i l i i t a deqoteloi :.i l' n | ..iu şi a palmei a tegumentelor şi organelor dii H'(|iuiil. nxllnrl. stări con-uiilo.s'poc//a prin care bolnavul este cercetat . fiindcă uneori bolnavul omite. conversaţia fiind totuşi discret dirijată. insistîn-.ilcţel loi. vîrsta. i . conformaţia diferitelor segmente ale corpului ( olo. şl •< vor deiortt « .din creştet pînă tn< i " . tinlcimontcle urmate şi eficienţa lor. 1(1 trebuie să fie dezbrăcat. bazin. i ( . membre) şi se vor controla diferitei» ti/lolocjiro: flexiunea şi extensia capului. t n i i n n . spre a primi cît mai l i . alimentaţia (şi felul ei). lnţ|hlimll etc. n i l .. i l | i . Prin p.(Iute utile diagnosticului.ma vertebrală.ilpare so vor localiza evrntiwlolo puncte durei hi.n-laţii usupr. f l d or e n ta c l i n t i * « l i a u i d e - . ritmicitatea lor vi'ntuala legătură cu anotimpul. .i' să se afle împrejurările în care apar simptomele.Istoricul bolii constă în relatarea de către bolnav a suferinţei Ini care ne consultă. Tot prii» < ) l l ( l l i r | | | l i .Iul de început şi evoluţia ulterioară a simptomelor clinice. ) ! ( | ( I M r înlcniOi Olfll liimlmilr ( I n .\ < > i ' . indicînd data şi modul în care a apărut boala. plinn) ( ' f i u l M.••mm lîngă bolnav şi să-1 ascultăm fără grabă. condiţiile de viaţă ( ii-siunea..|)iinloi i i .Pînd la stabilirea diagnosticului complet se parcurg mai multe MO . să se dea atenţie tuturor simptomelor care Io î n l . condiţiile de muncă. i . Pentru aceasta trebuie adesea să . Se vor obţ i in n Iii privitoare la consultaţii anterioare. la eventualele examir M Unice. •n/n sau uită unele manifestări importante ale bolii. i l n l f i i .i /nuci lor de '•xtindi'ie. Kxiitncnul clinic obiectiv foloseşte următoarea schemă generală car* mii» srt intre în obişnuinţa examinatorului (să devină reflexă). Discuţia cu bolnavul trebuie să iilliirt de solicitudine. i u « •• vor M I I I | | | C I M | | NiiluMfiiidlbiilnrl. de cine şi la ce unitate me i. d prima menstruaţie) sau patologice (boli de care a suferit mai uto). întotdeauna examinîndu-se întregul chiar dacă suferinţa pentru care ne consultă este localizată " i i m i M regiune. evcnl u . Anamneză cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii.l i i ţ n . I M I I I U I i li iiiciisluillll'. i l c M I I I I . n i l l n Iu fum I M ' di* iniynu i l r i(". N i ' t i Ni bi l i i n t e a . diagnosticul stabilit anterior. < oir. antecedentele eredocolaterale (sufe' • • I o rudelor de sînge) antecedentele personale fiziologice (menarha.SUpm I l i n l I i i l i i i j i r i lllioi .vm obtim. eventualele formaţii anormale de i i i i i i t c şi mucoase.prima este etapa diagnosticului clinic în care diagnosticul se iicşte în baza simptomelor (semnelor de boală) clinice pe care ni Io a bolnavul anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le • li-nţiein prin examenul obiectiv. Pun p . Se vor consemna observaţiile privitoare la CU» ii'<| iiim>ntolor şi mucoaselor. mişcările coloanei • iii 1 şi membrelor etc.

In l)<i/. necesare.sini deosebite în condiţii patologice faţă de condiţii fiziologii • Org. cu simptome comune mai multor boli. adică un diagnoil Ic «u n sforii mai largă.c» tegumentele etc. DM «xomplii. se pune diagnosticul de sindrom ideile.melo cele mai frecvent percutate sînt plămînii şi abdomenul. în acelaşi fel se vor examina şi eventuulnln tumori. In ca/ul edemelor la locul compresiunii apare o uşoară depresiune. i i i i i n i i . vasele. < mina dreaptă degetul mediu de la mîna stingă care este aplicat pe K -«jluiiea do percutat. subliniem şi faptul CA «X/«ffl cHevu e. lixamlnările paraclinice completează investigaţia în vederea precizării diagnosticului. dur acesta poate apărea în cursul mai multor boli: boli de ficat. In raport strict ru diagnosticul clinic.•. aşa cum s-a prezentat nun MS . cm n dispare la scurt timp după încetarea compresiunii. Cap. < hldtă cu auscultaţia se încheie examenul clinic. inima.i citate. In majoritatea cazurilor se stabileşte diagnosticul corect fi conipl' l numai prin examenul clinic. amănunţită şi sistematică. De regulă se ascultai p l . Iiislsllnd asuprii efectuării numai a examinărilor paraclinlco noe*-«nr<«.il crescută. Un alt exemplu este acela al sindromului febril enio poate evolua în cadrul multor boli. complotat şi motivat prin examinări complementare. Trebuie creată obişnuinţa pentru a se tace numai exani/Mrtr//<. Indiferent do locul nostru d* activitate (dispensarul din .i Mmete sau zgomote pe care le apreciem şi le evaluăm în corelaţi* cu cHi'lalte date obţinute prin examenul clinic. plecînd de la diagnosticul clinic.ista tehnică numai diagnosticul de sindrom. Diagnosticul de sindrom eitt numai un diagnostic de etapă. rare uneori solicită efectuarea unor examinări <le»N|iM' care ei „au au/it" că „pun cu siguranţă diagnosticul bolii lor". a acelor examinări car* •lut cunoscute si recunoscute ca elicionto.xoni/fidr/ rare trebuie c/ec/uai» la orice bolnav pe» cure U coiiMillAm. l ' i i n inspecţie şi palpare se vor căuta şi eventualele edeme ( I n qambe si In părţile declive) prin exercitarea unei compresiuni do/alo. după care se stabileşte diagnosticul finul. capabile să piu «luc. l'crcuţia foloseşte tehnica de punere în vibraţie a unor orgunc cu conţinut gazos.a examenului clinic. în multe cazuri însă se stabileşti prin M . în acest fel se obţin sunete cu tonalităţi variei' cmo . Se contraindici efectuarea „do rutină" a unor examinări care n-au nici o legătura cu diagnosticul clinic. abdomenul. Astfel se recurge la examinările specifice suferintr! Mispectnle pe ha/.i pe regiunea de auscultat.ct examenului clinic. în prezent se foloseşte un aparat im in ii .iloare unor organe cu conţinut gazos sau lichid. De regulă se percuta ritmic cu degetul mediu de i . Pe baza Iul con-liiid toate datele obţinute — se stabileşte prima etapă a diagnosticului: diagnosticul clinic. La început se apln > ureche. hol! cur»' comprimă sau obstruează căile biliare sau boli care evoluează cil liemnliy. Treliulf întreprinsă o largă activitate de educaţie sanitară atît cu bolnavul.<•/<'/oi-cop biauricular care se aplică pe suprafaţa de auscultat con pim/.i do a deosebi elementele patologice de cele fiziologice se < i liga iu timpul prin experienţă şi observaţie. Stabilirea diagnosticului clinic este uşurată dt examinarea corectă. Auscultaţia foloseşte simţul auzului. <'tt şl cu dpai liiicHorii săi.

în afară de cazurile ' i | i ' i i ţ u medico-chirurgicală este bine să nu intervenim cu tratament ^ fimenlos. ca şi în cea mai specializată clinică universitară) şi anume: determinarea tensiunii arteriale sistemice.cel mai îndepărtat sat de munte. în stabilirea diagnosticului trebuie să tindem la precizarea şi a liologiei bolii.ile organismului In i". iar pentru cei cu acuze dispeptice se recomandă efectuarea reacţiei timolCadrele medii au un deosebit rol în pregătirea fizică şi psihică a liolnavului pentru aceste explorări şi în testarea bolnavilor în vederea ivitării administrării unor substanţe faţă de care au sensibilitate particulară. « Se va termometriza imediat după internare. fizionomia. pentru a nu influenţa valorile explorărilor paraclinlc* ni i n n introduce încă de la început cel mai eficient tratament (după illii'M diagnosticului). peni ii a introduce cel mai eficient tratament: tratamentul etiologic. la indicaţia medicului). cele anamnestice.urile de urgenţă se administrează medicaţii corespunzătoare i In lipsa unui diagnostic complet şi definitiv. Se vor nota: atitudinea. .evoluţia bolii" HO consemneny. apoi de două ori pe "l (dimineaţa şi după-amiază) sau ori de cîte ori o solicită medicul. Se vor înregistra deci datele generale. In /Ude imediat următoare se efectuează explorările paracliniot ". Pentru persoanele care prezintă supraponderalitate este indicată şi determinarea glicemiei ci jeun şi colesterolul. precum şi comportamentul său. examenul obiectiv.ft /lInie. Se va menţiona dacă bolnavul este sau nu în stare de cunoştinţă. viteza de sedimentare a hematiilor şi reacţiile l>entru infecţia siiilitică. stadiul său evolutiv şi eventua-'•lente funcţionale ale organului alecUit şi . dnprt care diagnosticul se perfectează. starea de nutriţie (bolnavii se vor cîntări în mod obligatoriu la internare. In raport cu acesta se planifică examinările şi se •••r/. Rezultatele explorărilor paraclinice trebuie aduse imediat după ce •. După ce toate aceste date au fost consemnate în foaia de observaţie i3«u după caz în foaia de examinare clinică) la locul rezervat pentru "In t ia bolii". Datele culese de la bolnav prin examenul clinic trebuie să fie sistematizate şi introduse în foaia de observaţie.. se întăreşte. iar ulterior săptămînal sau 'îmi des.rt bolnavul în vederea evitării eventualelor fenomene de in• < \\\\i\. deci să tindem să stabilim diagnosticul etiologic. 'iiunfirul scaunelor. procesul yhidliii «chipul cart ob- . i i i l n l c a . se mott» « documentează etiologia bolii. istoricul iiulli actuale. In două xllo. l n cii/. După aceasta se face planul terapeutic si se începe t iată-' nimpunzător. se face o primă interpretare clinică şi se stabileşte nosticul clinic. mijlocie sau l m vă în funcţie de intensitatea şi durata simptomelor clinice şi bioluinico-umorale.-au efectuat şi prezentate medicilor pentru a se stabili cît mai repede diagnosticul final. De asenenea trebuie precizată şi forma clinică a bolii: uşoară. examenul sumar de urină. diureza.1 uuvulo mal ileN sau mal rur.

cînd diagnosticul se cunoaşte sub toate aspectele» •nle.sta eUipă. . !n vlndemi .. In evaluarea prognosticului trebuie să ne ferim atît de un optimism exagerat care este dăunător. persodiw relntogrîndu-se temeinic şi de durată în viaţa socială. cer experienţă. Se deosebeşte un prognostic imediat şi unul tardiv. — durata posibilă de viaţă a persoanei respective. Multe din măsurile terapeutice tind sprijine această tendinţă naturală. Prognosticul imediat poate să fie: — bun cînd se prevede o însănătoşire sigură şi fără urmări. prietenii ne cer să le spunem dacă „este grav"? „durciiză mult"?. . trebuie Sft SC depună" toata ciulim l l r vi nfl NU npliee cele moi moderne mljloaoodo tratament ponţi u M Nfilvn bolnavul. Trebuie BA ţinem seama că prognosticul se modifică în timp. Adesea sîntem întrebaţi de bolnavi . — starea afectivă şi psihică a persoanei în cauză.ce va fi cu mine" înainte de a ne întreba . PROGNOSTICUL BOLILOR Prognosticul semnifică evaluarea viitorului bolnavului sub aspectul evo/u/k:/' imediate şi tardive a bolii sale. In flroti. rudele. din ce tu ci» nuil eficiente.ce boală am". prudenţă şi cunoştinţe te» rneiiiice.. Observaţia co tidiană ne arată că adesea leziunile mici au un răsunet profund psihic « • u «Horarea comportamentului bolnavului. I s-a acordat întotdeauna nune importantă atît de medici.scapă"? Răspunsurile la aceste întreb<1rl sînt însă foarte dificile. prin introducerea de noi mijloace terapeutice. — rezervat cînd nu există certitudinea unei evoluţii favorabile» — infaust cînd se prevede evoluţia nefavorabilă. cxplorflrllo cu rezultatul lor.se vindecă"?.iu (mjentul patogen) şi efect (răsunetul fizic şi mai ales psihic al < \ < Mă).. în timp ce la alte persomi» li'/iuni mari sînt bine compensate fizic şi mai ales psihic.iilolcxjlce". tratamentul şi evoluţia bolii. — posibilităţile de reintegrare socială. Curioscîncl posibilitatea existenţei acestorn. cît şi de un pesimism descurajant. Compensarea sau chiar supracompensarea anumitor defiri* se realizetrză şi în mod spontan. exitusul sau imi nenţa acestuia..1 mim cn/iiri deosebit de gnive. Ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă şi de munt'ft IM Norieldteo socuilisld creează premisele evoluţiei mai favorabile M unor tinlioliiAvIri.K'ivfl bolnnvul. De asemenea trebuie să considerăm şi unele posl Mlltflţl ' ! • • evoluţie iieiiştoptate numite do profesorul luliu Haţleganu „Niirprl/'. Prognosticul îndepărtat se referă la: — vindecarea completă fără urmări sau vindecarea cu urmări. Aceasta scoale tu evidenţă rolul personalităţii bolnavului care se interpune între c. . cît şi de bolnavi. ImlUuront de studiul uvolutlv fll bolii. în mod particular se vOf evalua posibilităţile sale de activitate. de regulă în bine. cn urmare a evoluţiei ştiinţelor biologice în general şi a medicinel fu pnrtlculnr. so evaluează prognosticul bolnavului respectiv. Bolnavii.

urmărindu-se împiedicarea apariţiei unor complicaţii sau vindo»fiicfi cu sechele. Profilaxia bolilor cuprinde un complex de acţiuni. Tr.1. uşurarea suferinţelor sau vindecarea lor. în trecut întreaga activitate medicală se reducea la tratamentul curativ prin care se urmărea ameliorarea sau vindecarea unei boli. TRATAMENTUL BOLILOR (principii generale) Tratamentul cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte prevenirea instalării unor boli. comune pentru orice suferinţă. prevenind instalarea unei boli ( p i l i i prevenirea instalării factorilor de risc generatori de boli). Tniltiun-iilnl chirurgical constă în îndepărtarea părţii bolnavei imihînnl i i l n lat printr-un act operator sau prin favoriznren vinprin ml)l<Mic chirurgicale: Incizii. unele. In unolo cazuri orFifeclnt Mii'l iotul si ireversibil compromis so poato înlocui prin i i i i l n (cn de < \emplu rinichiul). nlteorl Intervenţln MM i/t'fi/rt pentru pie(|Atirc<n blolo<|!rft şl piihicâ a bolnavului. Tratamentul preventiv (profilaxia) constă în aplicarea unor măsuri torc urmăresc să împiedice apariţia unor boli sau dacă boala a apărut le urmăreşte prevenirea complicaţiilor sau vindecarea fără sechele (urmări). A1rt. Iar • -n/. Profilaxia terţiară se referă la depistarea activă şi precoce a bolllur. organizate şi efectuate de către perHonului medico-sanitar în colaborare cu organele administrative de rolo r l locale şi cu sprijinul larg al populaţiei. Aceste măsuri sînt medl(siiu) chirurgicale. curativ şi recuperator. Ele încop l i i i . Tratamentul curativ medical dispune de o serie de mijloace iillce. altele cu o aplicare ii. J. ştiu prin prote/o (In mod doonpii ih ii '| i>) Uneori trnUimentnl cliirur<|i< < i l are caracter de unimiţft i II In peifornien on|niieloi (iliduinmale). piecum şi la tratamentul complicaţiilor acestora.vu(//o terapeutice cu caracter general constituie un grup de cm<• se iiplică la majoritatea afecţiunilor.iui inieivuiitin <"'' Aninai caracter de explorare .il. i n l c de declanşarea clinică a bolilor. Toate aceste probleme sînt pre• In cnpilolclo următoare. In prezent deosebim trei laturi ale tratamentului: preventiv. 2.9. ponderea lor însă fiind i tu luncţie de boală şi bolnav. contlIiiilnclu-se în funcţie de evoluţia stadială a bolii respective. Acţiunile profilactice se eşalonează pe o lungă perioadă.unentul curativ constă în aplicarea unor măsuri ce urmăresc n suferinţelor sau vindecarea bolilor. decise de către t)i'<|<mele politico-administrative. Profilaxia primară ce cuprinde: depistarea activă a factorilor •i i Isc ai bolilor şi ameliorarea sau suprimarea acestora pentru a îmi <llca apariţia lor. In felul acesta se deosebeşte: 1. Profilaxia secundară cuprinde: depistarea activă a bolilor In iliidlllc iniţiale şi tratamentul adecvat în condiţii de dispensarizara ni tlvfl. Individualizată. drenări.

Uneori.i repausului şi regimului igieno-dietetic în condit. schimbîndu-şi des poziţia. necesită mănurl de prevenire a escarelor de decubit. M I . i i e . Midiiiile socio-profeslonale alo bolnavului. indicîndu-se în multe cazuri pe o perioadă îndelungată de timp. îl pînă la consolidarea deplină a bolnavului.. Se indică în primele zile după instalarea infarctului miocardic (extins).' . • — • Repausul absolut pentru un membru sau mai multe se indici în fracturile membrelor pentru o perioadă de cîteva săptămîni şi In I x i a l a Iromboembolică a membrelor. la diminuarea funcţională a marilor viscere (în «pecia l a aparatului cardio-respirator). Pielungirca repausului absolut. Durata sa est» Individualizată.illa (umilirile .. o readaptare profesională deficitară.. treptat durata lui s-a redus (pentru motivele montlnnute) la 5 — 10 zile în funcţie de condiţiile fiecărui bolnav. scăderea obişnuinţei de a lucra..1.i l i u medical este direct proporţional/i cu 1 . cearceaf curat şi fără cuto. redori articulare şi artroze.i de cele socio-profesionale ale bolnavului. evaluat» tle medicul cardiolog. ii . • ' Mituri do orlcp activitate profoitonalăi iau puf- . [ > e r | .1. în trecutul nu prea îndepărtat se menţinoa acest repaus 21 zile.olini. ca şi a repausului la pat. ' uiltiUl mult după introducerea anticoagulantelor în terapia acestor Repausul la pat: bolnavul păstrează repausul la pat avînd permisiunea şi chiar indicaţia de a se mişca. profesionale de orice fel. rtnd •« acordă concadlu medicul.. .ife n total. dureri de cap.. u i . precum şi în urma cunoaşterii — şi recunoaşterii — unor urmări negative ale repausului preluiHjit: tendinţa la hipotrofie musculară. tulburări în circulaţia şi oxigenarea cerebrală. tendinţa l(i hipercoagulabilitate sanguină şi boala tromboembolică.l i o l i M v i i l u i necesită prelungirea repausului în condiţii dt »pllali/ai< .i .>. Lipsa posibilităţilor de i < . pudrarea părţilor expuse la necroză etc.9. . Durata fui csle strici individualizată în funcţie de condiţiile biologico-umoralo. dai . FOLOSIREA OPTIMA A REPAUSULUI IN CADRUL TRATAMENTULUI Repausul a constituit în toate timpurile un element de bază al tratamentului. pentru o perioadă de cîteva zilo. . migrene şl Insomnii cunoscute sub numele de „devianţă psihică". în mod deosebit ctnd sini însoţite de febră şi alterarea stării generale. AIAturi de aceste electe somatice s-au evidenţiat şi o serie de lepernisiuni psihice care apar ca urmare a unui repaus prelungit: seu» fierea lacultăţilor psihice.. S« IndlcA In perioadele de evolutivitate ale bolilor acute. iun. repausul era singura indicaţie terapeutică. încetinirea proceselor metabolice. L I I Mipi. In ultimul timp diirnta sa s-a restrîns ca urmare a introducerii unor medicamente cu mecanism de acţiune etiologică sau patogenetică. •. . In (jenei ii iiumia mini < . l i n imun •. bolnavul ştirul nemişcat în pat. iMii pi <>!<••. Repausul relativ se indică în perioada de evolutivitate a bolilor. In perioada lor activă şi ori de cîte ori se simte nevoia de odihnă. i i m l t i i medic. dar se indică limitarea la strictul necesar..r. Igiena liijuroasă.. necesita prelungirea i MM. apariţia plictiselii. la supraponderabilitate..u ile. Repausul absolut nu admite nici cea mai mică mişcare. Ini i • .

fotoamatorlsmul. de coordonare. .. lucrări de tîmplărie. ca şi în perioada de invaliditate. In» ante mai ales pentru indicarea felului cum trebuie folosit raţional nr.). Durata repausului pentru boală este strict individual.| I > lUpra* ". i 1 i. dru-• . i r o a unor muzee. le este indicat să-şi petreacă repausul efectuînd i i ţ ! cu solicitări predominant psihico.li i . m ' a anal hrtlno.• ! . înot. iar reluarea activităţii cu program redus. El trebuie să • M ' întindă pe toată perioada de evolufcivitate a procesului patologic.M I I | . relua» ulterioară a activităţii cu program complet. Repausul în condiţii de invaliditate.. i . Iniil* i" u l m un n-|>flus medical activ.'ioannlor ce efectuează activităţi profesionale predominant cu ' ' • n i morgctice. legătorie de cărţi.ul. descifrarea unoi partituri muzicale. construcţii mecanice. sport (tenis.ue de. . M M .se la flnnl •i i it|)ncltrtlll Inncţlonnlo a oiii'inlMiiului In 1iilie(|!nie.1 UDO! i noi. Ini |M < | i > uită parii» (•(•(•(•«/A condiţii sn m l i < . In legislaţia ţării noastre sînt 11 ri grade de invaliditate: gradul I şi II cînd nu se admite nici UB fel ih< cictivitate în sistem organizat — se acordă deci persoanei respective repaus profesional total — şi gradul III de invaliditate cînd se reiluco programul de activitate la o jumătate de normă. jilii'1 7—10 zile pentru convalescenţă şi consolidarea vindecării. în unelo 1 ' i i convalescenţa este mai îndelungată: hepatita virală. . trebuia *<1 ne întocmească un plan de tratament — şi respectiv de recuperare — /ic care medicul şi bolnavul să-1 respecte întocmai.i nrllle corlU'dle şl In (|cneinl l i > . activităţi In aţe-! • • do modelare. In timpul concediului medical. li se recomandă ca în timpul repausului lor profesional (eclue/o activităţi cu solicitări predominant energetice.. • negativi 'i'rtiu! n (MUS pasiv prelumjit şi dfl posibili! n . nsplrnţiile şi dorinţa fiecăruia: lecturi diverse. sprijinindu-se prin mijloacele cunoscute. caro exclude .i. cînd este nevoie de repaus profesional înde-ini în funcţie de bolnavul respectiv. i. sculptură. bene d do concedii medicale mai îndelungate.d în gradul III de invaliditate. în funcţie de qmdnl lor da M I . . tuberculoza >ricare localizare etc. Controalele medii K / C şi revizuirile periodice ale comisiilor de expertiză medicală şi rea capacităţii de muncă trebuie să constituie prilej pentru rezultatelor şi pentru reajustarea planului de recuperare în rt cu noua situaţie. 1'eisfHinelor care efectuează o activitate profesională cu solicitări uc mari. i i < . cum ar fi: imfirltul. rnno. v l / i i .SV mai poate considera: repausul fizic şi repausul intelectual. nnlrciilndii se ş\ r< . moilei.i l < o parta iilllinen . lurism etc.m l u m (le alto i ii|inclinil tiiiic(l()iml«.flal. cînd programul de activitate se reduce cu un sfert de normă (în 1«M|islaţia noastră se poate indica pe o durată de maximum 3 luni pe an i nlcndaristic) sau poate fi redus la jumătate cînd este necesară încadrai i .r. senzoriale sau psihice. Persoanele ce activează în locuri de muncă cu se 11 mari energetice. în\ . precum şi de condiţiile o-profesionale. i | .ili/imlu-.pei i. Important este că orice concediu medical să se acorde în vederea Mcuperării bolnavului şi să se acţioneze în sensul recuperării sale.

în prezout (llwutută. In r i Mucezii de „bricolage" ca mijloace de tratament preventiv îm-polriv.. Mai mult. ALIMENTAŢIA RAŢIONALA A OMULUI SĂNĂTOS Şl BOLNAV Hrana sănătoasă se consideră aceea care conţine toate principîilt alimentare (proteine. vo-(| ot. studii din ultimii zeci de ani arată rezultatele buno î l ' .• c-ste lupta împotriva plictiselii. In mod cu totul general (valabil numai statistic). fio că este vorba de timpul liber extraprofesional.i. (!o| ol>rul medic Aulus Cornelius Celsus arăta că „schimbarea felului do. fie <'ă «<slo.vitmnino şi minerale. minerale.-ilc 4.1 calorii. Această raţie asigură şi nece. să permită deci o viaţă activă completă \ » < i > fuvIonnlA socială şi familială în condiţii de confort. anotimpul. astfel ca să se menţin <1 «• Uroulate IdeuKi-stabilă. glucide. iar la femei cu 2 kg m n i puţin faţă de aceste cifre — după o formulă mai veche.n »tor« lin l llmlct' fn. vitamine. . Aceasta trebuie să fie consumată în asemenea cmititute totală.u n oi activităţi cuprinsă sub termenul de terapie ocupaţională sân ' •\ do ergoterapie.1 calorii. în strînsă corelaţie cu solicitările locului < ! • • muncăi ou solicitările extraprofesionale.MII ni «N. NoroBltăţllo energice alo organismului pot fi acoperite In telul imtifttnr: la adultul normal într-o zi 25 calorii pe kg greutate corpornlfl In roiulltll do ropnus la pat.ii ic mori. particularităţile individuale. greuliil<-. nevoile cnlnrico n1o unei persoane de circa 70 kg ce efectuează o activitate cu • «forturi fi/. plastic şi catalitic."i înlătură oboseala". fibre alimentare şi apă) ă/i proporţie corespunzătoare necesităţilor metabolice al9 persoanei respective. înălţimea. Ideea nu este însă noua.i bolilor zise .') (i!) g) şi glucide (250—300 g). Scopul oricărei activităţi recuperatorii în peHo u. „loisirs". t'uiitru a ii raţională alimentaţia trebuie să aducă un aport adecvnl fte material energetic. l g de lipide. conservarea obişnuinţei la efort şt | M i .iro mijlocii sînt acoperite la bărbat de 2500—2800 calorii. măsurată în centimetri. vîrsta. lipide. Astăzi americanii vorbesc de „hobbies". i ţ) de proteine 4.3 cal o r i i . trebuie să se reţină că l g do i j l u rUlo furnizează prin urdore în organism 4. 41—45 colorii p« k<| ur«utat« corpornlA la persoane ce efectuează eforturi li/.iusul impus de anumite suferinţe nu înseamnă deci absenţa orieărol K livităţi.2. 9. l do convalescenţă sau de consolidare a convalescenţei bolilor cn>m. i i i r o a din timp a readaptării profesionale. inniic.9.• . Iar In Inni-i <lo 1900—2300 calorii. 30—35 culorii pe kg greutate corpornlft In l>tti*onn<> cu nctivitrtţl ce necesită eforturi moderate.i ] . R i. cu sexul. < »u tliţll climaterice şi de sol. vorba de repausul impus de o suferinţă.de adaptare" sau „boli ale civilizaţiei actuale". Amintind nevoile energetice. aria geografică.lco înmii 40 :•() (-Miorii !><• kq gr«utate corporală la persoane ca efectuoa/. Aceste calorii sînt asigurate dof hlliuiiilno (nnimulc 60 g şi vegetale 40 g) grăsimi (animale 40—60 g. încît persoana respectivă să nu depăşească 15% şi să nu sfadă sub 10% din greutatea ideală (la bărbat egală cu ultimol» douu cifre ale înălţimii.In ultimii ani se insistă mult pentru folosirea raţională a repauNulul. 1.

. cu valoare biologică mare (lapte.5 g pe kg corp greutate ideală.inc..dimineaţa mănîncă singur. bătrîni.'i iu mvii. ! i ui i ridicate tiu nevoi mal mart. vitamina A şl D.. restul Î M I ! fi de origine vegetală (aceasta revine la l g pe kg corp. /. Vechiul dicton .im i de origine animală 1/3 pînă la maximum 1/2 din cantitatea toi ' i l . gravide.la o . fluor ctc. i .iicii huoalA ( p i t i t pUtilIna iallvnrfl)i . Excesul de dulciuri clolUirt apariţia cariilor dentare de 3 pînă la 8 ori mai frecvent dorit . perioada de alăptare etc. Zaharumfinate sau suprarafinate este bine să fie evitate sau consumate «mlităţi minime (cu prilejul unui recent congres s-a arătat că . M/w/d/e/e (oligoelementele): sodiu... la fimiază cu prietenii. ole fiind bogate în acizi graşi saturaţi (cu potenţial aterogen mat mm o)..!()% din raţia calorică. carne. parvin în cantităţile necesare în con!« unei alimentaţii echilibrate şi suficiente în legume verzi. dlucidele pot furniza între 50 şi 55% din raţia calorică globală mtre 4 şi 7 g pe kgcorp. iar seara dă mîncare la duşmani" este valabil nutuni în măsura în care activitatea se efectuează în prima parte a zilei. Ele trebuie să fie în proporţie de 55—65% de "ilqine animală. i 11 . greutate lili'dlă. iar lapteh» ntp|«» Iul conţin complexul vitaminei B. Acesta ar corespunde la 1. ouă).. 'ralurile ele. (| nu •• Ulto ei im im o|Ht im . /• (/Mur/ conexe a/o sa/e: ijlonn rnvH. Pro t einele pot furniza între 15 şi . i M I | I . fier. grăbesc apariţia diabetului zaharat la persoane predispuse. Fructele şi /arzavaturile conţin vitamina C.mlit. Persoanele care traniplrtt 'i lurrotT/.1/111 unui consum normal de dulciuri. i i i ' o ) .. crescînd în anumite condiţii patologice: disproteinemii. Repartiţia principiilor alimentare.. cobalt.ate de aproximativ 2 litri pe zii în rnntltato i n h . Lipidele pot furniza între 25 şi 30% din raţia calorică din care i| i.i:. pentru a se nslţjura o bună digestie şi un somn liniştit. ' • • • . i «<Hto noco:.fl l . Soroci de bucătărie (CINa) nu trebuie să depăşească 6—10 g l. I . l'ii l cm rectifica dictonul amintit în sensul ca aproximativ 50% din calmii să parvină organismului înainte de începerea activităţii profesioiwlo..). potasiu.5—2..i n | x • ! . Vara eito 1 n rmitltnlr . pro1 îmi şi la copii. Se preferă glucidele provenite din fructe. Dulciurile în exces pot doteri <>l)o/i lalea şi ateroscleroza cu toate consecinţele lor. cereale şi miere pentru că ele sînt uşor asimilabile.. r organismul de vitamine din grupul B şi prin aceasta favorl. nipru..10% din totalul numărului de calorii"). carne( /fl. M mo. fosfor. Ultima masă se recomandă H (\ ţ i e luată cu cel puţin două ore înainte de culcare. Practic cei mai mulţi oameni ar trebui să consume cel puţin Himătate din mîncare în prima parte a zilei.vor/V f / .MII t»i< i l < > Intoqrltntctt (lonllţlel.. Produsele zaharoase rafinate iloiormina afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal.1 o stare de irascibilitate crescută. calciu.nYi în r. l i n d // KitioiHiki « <iimn-nta(lc mal /robu/e aă rejp«c(« şt alt* ilvllutin.I.i m.lichide..într-o i'iitcjţie normală aportul zahărului nu trebuie să depăşească limidi.Aceste calorii trebuie să parvină organismului în 3—4 chiar 5 mese lopartizate pe întreaga zi. V//f/fi»/ne/o trobuio să provină atît din alimente de origine animalii 1 "<'(jotal<1. enterocolopatii.

-. i .1 .inv/ii piodspăld de vaci.. adăugirile în exces de condimente iuţi (ceapă. e i v l l e hi temperatura dorită de persoana respectivă (evitîndu-se aiiiiienlelr prea reci sau prea calde).ilniientar mărit şi numai în 10% o tulburare endocrină.P .\.. supe. muştar. i |.i se/. i | i cît mai apropiate de cea ideală.i .e contraindică tahifagia (mîncatul repede) spre a evita supra solicitai eu restului aparatului digestiv. nl«i ren f l / l o l i i ( | i c . ambianţa plăcută în care se serveşte masa are deosebită impoilonţâ. — gustrotehnica actuală combate excesul de prăjeală în grăsime. i l i m e n l .h » au uneori rol de medicament. ardei)» — in procesul de pregătire alimentele nu trebuie să fie fierte timp IndaluiHi'il (se distrug vitaminele şi alţi factori nutritivi). proveni din fructele de sezon.. . sfecla roşie sînt „medicamente" penlm bolile dr i i r j i l ..de Ixilnst — fllirplf nllmeiilnir iielnile sA ( i e ceva mm m. suplinindu-se printr-un aport mai mare car«» poui. .linie. timp scurt. i împotriva hiperponderalităţii trebuie să înceapă din mlcft COjn l.irlivitatea de educaţie sanitară se va arăta că toate alimonlei' .i i l r . H ! K -ulnritAţl: cnnlllnli'ti nllmeiilrlui i i ' . nportul « ! • . . alimentaţia trebuie să respecte particularităţile strict individuale • î l ' lu'caruia.i pi'rsonnolo (inelfi cli« o l H(K» l 'îmi cnînril p(< zi. i raţională are în considerare şi vîrsta. irijimul alimentar echilibrat.. prin măsuri igienice trebuie evitată perisabilitatea alimentelor. ea fiice parte din cadrul „vieţii roţionnlo" Allinriil.i la hillrinl ore urnu'il'. — alimentele nu trebuie să fie prea rafinate. ci este prefeml>llă fierberea la o temperatură mai ridicată.din acest motive se preferă pîinea integrală care aduc» i •> cantitate mai mare de substanţe minerale şi vitamina B t (tiamina ' «• r (jăseşte tn coaja boabelor de cereale). dacă acestea nu contravin gastrotehnicii actuale. pun lămurirea mamelor de a nu-şi supraalimenta copiii. i .. — alimentele trebuie sa aibă un aspect cît mai plăcut şi să fie ' .i le în exces pot duce la obezitate (în special dulciurile ţi frtiM".Alimentaţia în timpul verii va considera pierderile mai mari d« I n i m i .i că obezitatea recunoaşte în aproximativ 90o/0 din cazuri un • i p o i i . ' In iicest anotimp. pentru a se asigurn • • « . — ni i montele trebuie prezentate cît mai estetic — apetisant — penii u a nulii pofta de mîncare prin mecanism psihogen (cînd se realizează 0 secri-tie mărită de sucuri şi enzime digestive).m m l .onul.I n p l . tradiţiile şi obiceiurile din aria geografică a persoanelor i« p<-< tive.mnul zilnic. i ( i < . i <i(lul(ll tineri p<»ntrv l .ni' . i. cît şi după pregătirea lor culinară. Igiena alimentelor va fi cu un gr«d înmii de vigilenţă în acest sezon.). stimulatoarele apetitului. aperitive. usturoi.• ..n ir... — după mese se recomandă o scurtă siestă. trebuie să conţind •. pun .. profesin.| . i r iicutul crud este „medicamentul" anemiei pernicio'in<>i — . i l i m e n i i . f i i i ! ni. sînt recomandate 1<I Im '«-pulul mesei.i r'inre rste cu (cvo mai nur.l « .iţl..i o oarecare cantitate de balast (celuloză etc. evitarea sedentarismului şi pro mo v n i «M misciirii sînt cel mai potrivit „medicament" pentru menţln«« 1 rci mir i < | i e n l . de exemplu: oul I l e i l iiKKilr.u r i .— -..in|«.

i lipide. ' i MP respecta regimul obişnuit.5 şi 1. In iird. cantitate uşor crescută de glucide. Mai este necesar un supliment zilnic de 30—60 mg fier '.de aceea se indici' •nisum în cantitate mai mare de lichide ce provin din lapte. ceai şl •.'• ' • . iiHiniim trebuie să se consume cît mal multe fructe. i i dudele trebuie să fie în cantitate suficientă. în. compoturi etc. 1 . dovlecei.. Condimentele Iul indicate atît cît este nevoie pentru ca alimentele să aibă gust. din care cel puţin jumătate de origine aninxilu). Fructele proaspete.. în•bl pa seama celor din fructe şi legume (care asigură totodată mi11. ştevie.. ca să ("•imită o creştere în greutate de 11 kg în medie (0.. femei în perioada mafl|ii ţ)l Ui cei ce muncesc în mediu toxic). neprelucrate dar i nu '. ridichii.7 g pe kgcorp.. m. care conferă protecţia împotriva rahitismului şi anei i i ' 1 .. Greşelile alimentaţiei i'ftti inilor constau mai ales în excese (regimuri de supraalimentare şi i. varză timpurie. continuare alimentaţia va fi completă.. Este bine ca în special vara şi m legumele şi fructele trebuie să reprezinte în jur de 15% din iun cnlorică a dietei (cu deosebire la copii. cvltindu-fte consumul uullnli*-i nil d* porc şl cu deosebire a grflslmllor prfijltc. se pierd multe lichide şi minerale prin transpiraţie. Cel mai bun aliment al nou-născutului este udele de mamă. Alimentaţia la copii. lillll>r««|0 nutriţionale nfnt repic'/enlfiln di< A l.. ceapft vordo. Este necesară creşterea vigilenţei privitoare la igiena lor şi a alimentelor consumate.3—0. zarzavaturi. iar îmboK r i Ic gastrointestinale acute sînt mai frecvente. mai rar de subalimentare.I HlJ 1 ..p. lobodă. spanac. consum uşor crescut de sare şi mai scăl..n l i . (iport normal de proteine.5 kg pe săpMinfnă). Se vor (<>n-u m | n şl leţ|limo. vt'icle.' 4 mg acid folie.. grăsimile şi glucidele pot fi cu ceva mai reduse decît la adult.$1 vitaminele necesare).! late nu pot lipsi din alimentaţia copilului.işi timp -imun KN |« sezonul depozitării acestora şi păstrării lor tn condiţii cit M! i< ict* pentru a fi consumate şi In sezonul de iarna. Aportul de proteine poate să fie mai mare ca la ntlult (1.MM bogate în sare de bucătărie). Alimentaţia în raport cu sezonul. precum şi i n impunerea unor regimuri alimentare prea deosebite de cele cu care ieisoana respectivă s-a obişnuit de-a lungul vieţii în cadrul regiunii • dle de baştină.... Creşterea cantităţii de alimente se face mai ales pe seama proi"luelor care în partea a doua a sarcinii pot ajunge pînă la 1. Proteinele (mai ales ulm. i l 1 .Vara căldura scade uşor pofta dft 11 unire.. Se urmăreşte aport • i l l c i i ' i i l de minerale şi vitamine... I'iinn1\'(ira trebuie să se înceapă cît mai devreme consumarea lo-i i i vcr/l caro apar timpuriu: urzici.n se asigura scaunul regulat (se recomandă pîinea integrală.. Alimentaţia la gravide trebuie să fie în general mai bogată...7 g c" kgcorp pe zi.ile) se situează între 1.. în M'himb regimul trebuie să fie bogat în legume şi fructe.).5—1..4 g pe kgcorp).

().. . 'up r i n . iar ulterior.pioccdin i ter. nllllli Sitli.n>' .pilii compllcotlllo po care le pot produce.. -venirea îmbolnăvirilor. ateroscleroza. insuficienţă respiratorie. tulburări nervoase. . -n . i l c . i.. i . i ' . mii sănătăţii pot fi astfel enumeraţi: „microbii. artroză. m r i i " i l d ... excesul de supărare şi excesul de muncă".ii ilor. — Suballmentaţia are şi ea efecte nefavorabile. i i v < .I H M I .sliicleţe raţia alimentară zilnică a mamei şi respectiv a copilului. l ' . ' i . i m l . creştere.i i i t o l i l ' . fatigabilitate. excesu] de mîncare. Cfitiliopatil.< • \ .n t .l.. i i . ..(A MB V i ' l i \ ' | | M I I I I | | .i complicaţiilor şi a dGrom|)iMi. l ' . /n/rodu<-. <T<-stcrea nivelului economic şi socio-cultural al întregului popi n... dislipidemii. i l e şi noevolulive ale unor boli. cantine şi restaurani*. astenie. u l i .ili/atc. Urmarea este •. in Inncţic i l > . i i . . . Anticii recunoşteau că „omul f'.ipi'utico ce se indică.. i l iTiiir hn.. . .u nmiiUirea de noi cunoştinţe privitoare la gastrotehnică şi răspîmlin.icutr. i i i i i . i IM • l l l i . |)n . . La copii hrăniţi cu alimen\ > \ \ \ f . i l i x i v . . tulburări dlHI ..i . la vindecarea lor atunci cînd s-au p r < > < l n .n ..ll'>'.'. i . i^ (MM..1 • i' i . pţi rtlcroa capacităţii de muncă. I I . litiază biliară.p r .il. clnll M i ' .am exagerat de băuturi alcoolice în mod cronic. fie mai rar ca i i i m . dieta şi mişcai "ii sini . . i r ă vor contribui la o alimentaţie raţională care să contribui. hipotensiune arterială. i r e a unor prejudecăţi. scăderea duratei medii de viaţă. diabet zaharat. Mai poate apărea şi sub forma unei denu 1 1 i ţ i i iatrogene ce rezultă din interdicţii nejustificate. Stările de subnutriţie (predominant cu lipsa proteinelor) pot merge pînă la taI iloul cel mai grav cunoscut sub numele de Kwarshiorkor observat la copii subnutriţi din ţările subdezvoltate. care pun în pericol săcn|)n( Itntou de muncă şi chiar viata oamenilor.1 j i i . tind n>' ittit< trlctel InillvIdnalliQH » . . — Subalimentaţia mamei în perioada sarcinii şi a copilului în primii uni riscă să antreneze scăderea numărului de celule cerebrale şi să dlocleze dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale persoanei. d .1 .i in p . hipoglicemie.l < i l > i . în l l" c < > n i | > . dietetic are un mare rol în planul de tratament. .. fu i profilactice şi dietetice In familie.. '.. Un autor spunea mai de mult că duşi i i . artificială există pericolul hipernatremiei datorită alimentelor ce < onţin prea multă sare şi al hidratării insuficiente datorită hranei prea i -om -entrate. scăderea. •. tulburări v i . I •. i nuli vuln.Subalimentaţia adultului apare ca urmare fie a unui aport insul i i .1 uic la boli infecţioase. i l i . 1 .ipft singur mormîntul cu dinţii". i . dereglări endocrine şl metabolicei. \ l i m i .n l . l i motiv* . 1 • ..ii'iH'rt în greutate şi forţe fizice.n o necesitate a zilelor noastre. tulburări osoase (osteoporoză). i. n l < •' N l i i ' i ' n i ' l i . . . ' s c i h l .irldoi ..1 ţ h iun l. parestezii. i mortalităţii. susceptibilităţi « • n . fie a unei alimentaţii neechilibrate caracterizată mai ales prin ron . i n l u c i i i . în perioada intraulriină şi în primii ani ai copilăriei se impune să fie respectată cu . i l i . Supraallmentaţla duce la supraponderalitate cu toate consecinţele s<il<> nefaste: afectarea aparatului cardiovascular. 1 . La adulţi aceste eventualităţi survin mai rar.•! I'«I|UIV" (!• l u l i u i '' . ' / . Ele conţi i l m i e l . u . d i i ' l . varice.i h .tor cunoştinţe în masele largi ale populaţiei prin şcoală şi edu< . I i i i-n'sU-roa longevităţii active şi a capacităţii de muncă.

i. ori chiar la eliminarea lor aproape în întregime. itnle. cancerul colonului • lului. colon iritabil.lfel hidra* nlinliilNln<n/A persoanelor contncto cu hohinvll de tnlierculo/a. Aroste fibre alimentare nu sînt digestibile în intestin şi nu se re>. polipoză.sau dietary liber după termenul creat de Trowell în 1977. influenţează activitatea bacteriilor din intestin. «nimalfi sau chimica. Ele se găsesc larg răspîndite în pereţii celulelor ve-< l e întro formă neabsorbabilă. cardiopatia ischemică. gastrotehnica şi condiţiile vieţii moderne au dus la o reducere • •ntuată a acestora. în ansamblul său dieta trebuie să fie adaptată calitativ şi cantitativ sensului planului terapeuti c individualizat bolii şi bolnavului. Se reglează în acest fel ritmicitatea cotidiană a scaunului. uşurarea sau vindecarea bolilor.im. Voiculescu).r. dar în ultimele den i i . Ele au însă rol important: reţin apa.-iiMiurou. varice şi hemoroizi. după ce au fost bine spălate. Alimentaţia rafinată.Mileniul |xmle să Ho profilactic SUU CUIflliv. P yl oilclul gravidelor 9! Niiunrllor peni iu profil i rnhltll* n iilr n ii . TRATAMENTUL CU MEDICAMENTE (PRINCIPII GENERALE) 1p consul''i. Se găsesc în cereale. o. cresc cantitatea de scaun eliminat la 300— I1 (care cuprinde în această cantitate mare şi substanţe fitotoxice. hernie hiatală. I11 (iclivitatea practică a personalului medico-sanitar se impune • i l l n smiitară a oamenilor muncii pentru „reintroducerea unei dieto in în fibre alimentare care deschide noi şi interesante perspective i u protecţia sănătăţii oamenilor" (M. sînt schimbătoare de ioni şi nbunte. ateromatoză. Se va indica frecvenţa meselor şi perioada cit lielmie să fie urmată dieta prescrisă. Se vor preciza şi alimentele contraindicate. lipidele inutilizabile de tip va-ifl sau ceară. ligninele. Miri. 1.inl/ .şi heteropolizaharidele. lirana populaţiei din ţările dezvoltate. Iu Moda fibrelor alimentare intră următoarele substanţe: celuloz.'i. a zarzavaturilor şi a fructeu t'onj. n mau. zarzavaturi şi tărîţe. ! Kll. a celulozicelor. unele oligoelemente (ca zincul şi magneziul) enzime iruri minerale. apendicită. a enunţării cu precizie a alimentelor admise. t tiil^mniilul profilactic ie aplică fntr-o scrie do rn/. este incriminată în următoa•drtri patologice: constipaţia.9.itli-tei. a cantităţii şi a moilnlni lor de pregătire. . Se recomandă uiiKiM'M pîinii integrale.3. săracă în fibre. Exigenţele unui regim complet cer ca acesta să cuprindă pe lîngâ MI incipiile alimentare cunoscute şi ceea ce s-au numit fibrele alimen. Nevoia zilnică de fibre aii-lare este de 15—20 g. !( • fonrto variată: vegetalii.1 M . derivaţi de acizi biliari şi probabil unele substanţe canceri•|. Acesteu 11 liicut parte totdeauna din alimentaţia omului. influenii metabolismul cecal. dezvoltarea unor diverticuli ai intestii (jros (în special a rectosigmoidului).i medicament orice substanţă caro se foloseşte pentru nlipfl. diabetul zaharat. . Mal î l . Originea mu-"Kiilelni '• •.|>mte din medicamente se obţine pe oile sintetica.

s r e s p e c t a t e .i oplumi (uneori la rece — antibioticele). păstoase pentru fricţiuni.sau normotonice) cu apă. A ilin inifitraira nnu. ' i i t strict . H (II('A s i>! l. alifii.' • < i d se . dozd pe dozd.m. aerosoli. i i niţele care se folosesc în condiţii obişnuite. altele au acţiune antialgică (medicamentele antinevralgice). T r e b • h. altele se administrează în scopul combaterii unor si mplome cum ar fi: codeina pentru calmarea tusei iritative.). .e slerilit. Poruitj f/c prezentare a medicamentelor este variată: pulberi..i<lmini:. L i . mucoase. Se pot administra pe cale bucală. capsule. i medicului atît sub aspectul cantităţii. la temperatui.). în vagin)./ir M <i@ ore eite cantllntnn u | hu. uleiuri) poluezi. intrapleural.i (cele care se administrează parenteral).r. în aplicaţii loc. mai rar intracardiac. Manipularea medicamentelor necesită o grijă deosebită. Modul de acţiune al medicamentelor este diferit: unele acţionează «•f/o/og/c (aşa sînt antibioticele cînd se administrează după efectuarea (ihlibiogramei). dar iIn l i u lu n o r ministreoză.ise (Og în boli de inimă şi plămîni etc. în condici speciale. drajeuri. Preluare*! ti e In l«irmacia spitalului se face în urma prescrierii lor în condici h< i'r. individualizat. cnl u i i. intrarahidian. ' i iin /H c m e d ii -. în rect. intraarticulare. de boala şi bolnavul în cauză. emetiralul pentru combaterea vărsăturilor etc. hipo. iar atunci cînd nu esle posibil se urmăreşte ameliorarea sau uşurarea suferinţelor holiiiiviiur.. . m i e i i i i ' i (o%i e în ţe le o . i n t i ! . i i n i A cum ul unei cile ii n ouţii iji' i c . aşezate în ordine pentru a pi* ir.).< (/o/ii.ivii trebuie sfătuiţi şi controlaţi. i i i . supozitoare.ile (pe tegumente. unguente.) sau subcutanate (s. tabh'tp.pective. Unele medicament ( 'inii < i r fi opiaceele se păstrează în spaţii încuiate — sigilate — < M pustiirea unei evidenţe speciale.l i .iic/. i i«>i ' i .m . Prin do/rti i n . c. alcool.it. evitîndu-se stocarea medicamentelor în nopllerp. comprimate. «h. inIiiilnţii. < lic< im < M it< '!or face strict l i q m o . «Tipii.).ile.u iu m i .o. precum şl Ui Iniicţic de efectul dorit. Este bine să fie sortate pe grupe de acţiuni. i se vor manipula medicamentele care trebuie sa-şl p. semnate şi parafate de medici. i li uşor identificate.v. ( ' n deosebiUi ţ j i i j . pentru a respecta întocmiţi pi '" . cît şi sub acela ti l r i t inului de . Din farmacie sînt aduse dl rei't l. . s<m • el puţin în două sectoare: unele care se folosesc în caz de urgent. r . < 'alea de administrare este în funcţie de forma sub care se găseşle medicamentul respectiv. '. soluţii (în diferite concentraţii izo-. infuzii.ire.i bolnavi şi administrate.e u i n . subarahnoidiene. i i e < . . .. ovule. Ca regulă generală ele vor fi păstrate Inlr-iin loc bine precizat. fu . ferit de lumină şi de umezeală. t» injecţii intramusculare (i. Holn.n e. Modul de păstrare al medicamentelor este deosebit de important pentru a-şi menţine eficacitatea. împiedicînd mecanismul de producere al bolilor (cum sînt medicamentele imunosupresoare pent r u bolile de autoagresiune). ga•/.-. ' i ip i i i v i i n c n u n . altele au un rol funcţional urmărind ameliorarea funcţiilor unor organe (acidul aspartic pentru hep<itile etc..Ti.. u i i i m l t e l e. uncnlul curativ are ca scop vindecarea bolilor. . intravenoase (i.u M l e i p i i i j i . altele acţionează patogenetic. n e t r e b u i ie precizata cari* m . pe cale parenterală.

>m M ' . . — Asocieroa folosirii tehnicii celei mai avansate cu solicitudinea mol ti Leala faţă de omul bolnav.i « l l . că termenul de valabilitate nu este depăşit şi că bolnavul dre sensibilitate particulară faţă de medicamentul respectiv. care trebuie rid cunoască şi să respecte de asemenea calea de administrare. Reacţiile mlvorse sînt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. Oîndirea terapeutică modernă solicită respectarea şi a altor reguli: — Administrarea celui mai eficace medicament (în situaţia dată id bolnavul respectiv) cu cea mai mică toxicitate. lumi si .S. au creat sisteme naţionale de farmacovigilenţă. înainte de administrarea oricărui medicament trebuie să ne aii* (Miiflra încă o dată că este medicamentul prescris (nu se vor adminisua. diferenţiată şi perseverentă.mollmpul < iml • .) ca „reacţii dăunătoare şi nedorite ce apar la doze utilizate în mod nornml la om". unde j ifiportează toate observaţiile privitoare la aceste reacţii. Dozele sînt indicate de medic. i . privit sub aspectul său Integral i(>-t)lo-so<:ial. I I I M In nrllvltfltua / i ' in>-<lifitin< nlf >l . Dat fiind frecvenţa mare a acestora. Consldeniieo unor reqnli privitoare l . ritmul de administrare. cu date complete privitoare modul de manifestare a acestor reacţii şi împrejurările în care au nit. că medicamentai |U i f alterat. precum şi modul de a le combate. Observaţiile vor fi trimise prin „nucleele de farmacovigilenţă" ipltalele judeţene.'</oza pe cură reprezintă cantitatea totală de medicament care trebuie administrată într-o cură de tratament. adică boli produse de cadrele medico-sanitare sau de medicamonte. dar • • I c trebuie cunoscute şi de cadrele medicale ajutătoare.i (m. O. Potenţarea psihică a remedlului c. u < ' i p i c icrduri medicale tn dn orn. i l .S. Numeroase ţări.sle ţinti dintre condiţiile succesului terapeutic. precum şi accidentele sau incidentele care pot inter veni. cu cele mai reduse i'te secundare şi reacţii adverse şi cel mai puţin costisitor economic. Mijloacele naturale de tratament îndeplinesc aceste deziderate în mo•Iul cel rnai plenar. remiivitntea psihică a persoanei la medicamentul administraţi i| tUii'ti<i sn l<i procesul de vindecare. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot determina „bolile iatroţjene". Şocul la medicamente constituie cea mai sev0jr| M'iicţie adversă la medicamente. particularităţile di* reacţie ale organismului respectiv şi de mediul ambiental. — O terapeutică fără polipragmazie (folosirea prea multor medlminte o dată la acelaşi bolnav). y l u . i croiintdrinacalnţile (moficţiune ni medicamentelor şi al nh< .iilmmr. a înfiinţat la < ieneva un Centru de farmacovigilenţă.| " ' H ' l . d<< râu' (tehnic v.M. pînă la uporfireo completă a bolnavului. Aceste reacţii depind de substanţa administrată.lrnt) i iipfllrt In l o r o n l i i i M . Nu trebuie neglijată latura psihică a oricărui tratani. illcamente care nu au etichetă de identificare).M. printre tniii noastră. Cadrele me • 11-sanitare sînt obligate să informeze Comisia pentru farmacovigilel • di c funcţionează la Ministerul Sănătăţii. — C) terapeutică adaptată.

şi împotriva piocianicului. Antibioticele 1. Au •pnetrul Ixtcterlan ai «mi* . a. se deosebesc două categorii: — antibioticele. Extcnctlln) |l care se administrează la intervale de zile sau săptămîni. In cadrul acestui grup. Ti smi coli in/r/nci (collstlna) si derivatei» lor sulfometilate. indicate în scop curativ sau profilactic (Moldamin. nfi'andarn/r/nri etr.— Creşterea continuă a nivelului profesional pentru a fi la curent tlt cu „revoluţia farmaceutică" cît şi cu „farmacovigilenţa". aproape 100%. Considerînd importanţa şi actualitatea tratamentului antibacterian. Miicrolldolo cuprind: er/from/c/mi. • prezentăm în această parte generală a volumului. în continuă creştere. i celui cu preparate de cortizon şi a celui cu preparate imunosupresive. Recent s-mi obţinut derivaţi cu spectru larg de acţiune: ampicilina. paramomicina şi gentamicina. — Penicilinele sînt antibiotice cu acţiune bactericidă asupra unor ţjnrmeni grampozitivi sau negativi şi asupra treponemelor. 3. peniciline active pe cale orală rezistente la acţiunea acidă a sucului gastric (penicilina V). adică substanţele produse de microorganisme care au o acţiune inhibitoare sau distructivă asupra unor germeni. carbencillixt. în special cele de origine bacilară.septicemiile. Antibioticele pollpcptldlce ciclice: polimixina A. ncomicina. Aceasta a în-:«put în deceniul al treilea al secolului nostru. — chimioterapicele. peniciline semisintetice (meticilina). Iu prezent. a bacililor grampozitivi şi negativi. Au ac ţlnn* bn. Beta-lactaminele cuprind penicilinele şi cefalosporinele. /uinatri/V/mi..i iln «lMllrft ?l condi ţionat bncterlcld ă. R. A. ca: endocarditele acute şi subacute bacteriene. Iţind d( llve asuprii bucilllor gramncgativi. In acest fel se uşu•ază înţelegerea tratamentului numeroaselor boli în care se folosesc iceste medicamente. 4 . febra puerperală. Clasificarea cea mai larg acceptată a acestor medicamente este CM care pleacă de la structura lor chimică. datorită tratamentului antibacterian au devenit vindeîablle boli care în trecut erau mortale. substanţe antibacteriene rezultate din sinteză. meningitele de orice natură. Aproape 50% din bolnavii spitalizaţi în secţiile de boli interne primesc tratament antibacterian. 1. Hxistă în momentul de faţă numeroase substanţe antibacteriene. penicilinrt depozit.3. TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN (cu antibiotice şi chimioterapice) Introducerea substanţelor antimicrobiene în terapie a reprezentat o revoluţie în medicină în general şi în terapie în special. In» clilllv Klehsiellci. — (U^lalosporinele (cefaloridina şi altele) sînt active împotriva co cilor gnimpozitivi şi negativi.9. Au efecte bueterlclde. Amlnozidele cuprind antibioticele bacteriostatice: streptomlcltm. 2.

Peptolidele: pristamicina (pyostacin) etc. sulif/iirri' (badional). dar de in IA durată: sulîatiazolul. i r e a lor la nou-născuţi şi prematuri. tu injecţii urinare (furazolidin).itlfi de tratament cu sulfamide si antibiotice se fac* dt < l l c i numai In lipsa acestuia. ici'ura şi preparate cu timp de înjumătăţire îndelungat (vibramicina). neoxazolul). Substanţe înrudite cu suliamidele: salazopirina. n 11 obţinut şi produşi cu administrare pe cale i.ului antibacterian nu înlocuieşte tratamentul clasic: rtgl> i» no dirictlc. cu un larg spectru de acţiune.. cu antibiotice n*c«sltA cunonşturta bolii şl a «gen(dprl c'Unon|ti'it»n dlnunostlt ului cornel ni .v. oxitetraciclina. mal 'font. 7. Se contraindică admi-• i l i . vancomicina. I). ftalll-! itf/. dar foarte i. hormosulfamidele (marfanilul) ş. cu acţiune intermediară: sulfametoxazol (gantanol)i i ficţiune de lungă durată (sulfamide depozit) cu absorbţie rapidă In i digestiv. precum şi la persoane cu trommitopenii.a. activă în rectoi > i < i lu'inoragică.Au acfiune bacteriostatică cu spectru larg. fiind activ atît îm• l i l v a germenilor gramnegativi. în intestin. indicat în infecţii ' i n şl septicemii cu germeni gramnegativi.. tratamentul patogenetic şi etiologic al bolii reiptoindlc.. anemii şi mai ales la cei cu aplazii medulare. cicloitltirt. bacitracina şi. Tetracicllnele: tetraciclină. ' Nllrofuranii: nitrofurazona cu administrare locală (nitrofuran-' " i .In lumenul intestinal: sulfaguanidina. solvocilin). i A Ho chlmioterapice: mandelamina cu indicaţie în infecţii urliH'iirunwl activ asupra germenilor gramnegativi. tormosulfatiazolul etc.. sulîizoxazol (gantrisinul. dulana ş. cît şi grampozitivi. Do ri'llmit: 11 ii. i Oxlchlnoleinicele: saprosanul (eubiotic şi antifungic) şi mexa•" ni (nntisoptic intestinal)...itlcă. în infecţii digestive şi furaltadona luciii generalizate. (i.aproape exclusiv bacteriostatică. succinilsulfatiazolul. cu toxicitate redusă şi cu toleranţă i snllametina. Sulfamidele şi substanţele înrudite cu acţiune rapidă. H. antibiotice antistafilococice. Vibramicina este un antibiotic cu spectru larg. Cloramfenicolul cuprinde cloromicetina şi alte preparate înru-i ' 1 . sau In caz d* urgenţa.olul. (reverin.5. neresorbabile. vibramicina au acum. Sullamide practic insolubile. sa facă d* 'iii'lo medii. riiampicina. Antibiotice cu structură variată: novobiocina. Chimioterapicele I. lizostaiina. eventual asociat cu poli-'i.a. cu eliminare înceată. au acţiune bacterioi.

So <>l>servă de asemenea diverse fenomene adverse. după nevoie. contraindicaţii.» 24 ore. Poza pe doză.— înaintea introducerii tratamentului antibacterian este necesarfl nnllhiocjrama şi după aceasta se va administra antibioticul la care agen tul patogen are cea mai mare sensibilitate (fac excepţie urgentele caro necesita" terapie antibacteriană). Este necesară cunoaşterea toleranţei bolnavului înainteze aditilmsirare. greutatea persoanei respective.Antibioticul trebuie păstrat la întuneric şi la loc uscat. Se va evita administrarea unei do/. Administrarea lui se va face imediat după dizolvare. de exemplu). pentru refacerea ||u r»! mlcrobletie Intestinali.5 g po zi. — Tratamentul trebuie să fie administrat la timp. este ne< esnrA administrarea unul i»gtm Imuni Iu lli'hUlt». —. In cursul Nultami<lolei. In timpul Inilamenlului cu antibiotice» pe cale orală SR vn ndml nUti't vll'imlnn H complex şl lapte acru sau lauri.Se va respecta ritmul de administrare. parenterală sau l < > cnlil. prin teste de toleranţă. penicilina în Jur de două milioano U. . ca regulă generală 3—4 zile după ce bolnavul • devenit afebril în bolile acute.•n<1 o atenţie deosebită deoarece în ultimii ani s-au observat cazuri < n lenomene alergice şi chiar şocuri alergice mortale la antibiotice. sau. precum şi a costului său pentru a alege antibioticul qel mal i-1 im-n t în cazul dat şi în acelaşi timp şi cel mai ieftin.5 g pe zi. — Bolnavul trebuie să fie observat în tot timpul tratamentului.rmt . pe zi. cunoaşterea urmărilor negative pe care le poate avea tralmii<Mil. o săptămînă. Ambalajul în cnn stut piey. C.nepatogene. indicaţii.ip|e|. Se contraindică tratamentul cu antibiotice la persoane care prezintă sensibilitate sau fenomene alergice faţă de antibiotice. / Este necesară cunoaşterea antibioticului şi a modului său da i' ( I I I M C . la 3—8M r. 2 săptămîni. Uneori este necesari administrarea cronică îndelungată luni sau chiar ani de zile (în cazul lul>ereulostaticelor. C'. precum şi în funcţie de curm t * M l ' . c/ora/nfrn/ro/ii/ în jur do l—1. în cazuri dubioase. i i e i i l i u c-vilniea lilocnlulul rnnfll |t a anurlul < l . Aceste persoane se vor depista prin anamneză. pe zi sau pe cură este în funcţie de antibioticul «N-.n|ul respectiv. c|o y.e prea mici. incidente posibile. după viteza de resorbţie şl In a-. l i r | l e bolii şi de starea generală a bolnavului.til şi a posibilităţilor de combatere a lor.. conduita practică este următoarea: \tirpti>inicina se administrează în jur de l g pe zi. de vlisln.aloa de administrare este după caz: orală. Doza zllnlcfi vii fi mai mare decît doza minimă eficientă. a lei Jncît să se păstreze în mod continuu o concentraţie utilă şi sil ! i< lenta. în doze suficienţi 9! un timp îndelungat. 2—• :t stiplămîni după ce bolnavul a devenit afebril.i . Se va evita atingerea cu alcool pentru că inactivează antibioticul.n ie<|iilfi generală. iar în bolile subacute şi cronice. Este neco•.entale medicamentele cuprinde şi indicaţiile de tratament. frfrw/r/i'nr/e în jur do l—1.

i [)ersoano cu: pneumopatii wufo i «IUN copil. luMilni.il''. i i c « > ( » | i ( ' i . urticarie.1'IUll. iaurt. hipoacuzie chiar surditate (mai nli-s pentru streptomicină dacă se depăşesc 50—60 g).lumi (la copii. cardiaci). fenomene afergice.nnte \de cristalele de sulfamide care acţionează prin blocarea tubilor i i "fromilor la diferite niveluri ale acestora. . . icter.. cît şi după antiMolerapie. . micozele (candidiozele) determinate de ciuperca Candida alns se combat prin administrarea de micostatin sau stamicin. Antibioticele pot determina: 1. enterite (mai ales la penicilină). . Alt' indicaţii: — se administrează In infecţii grave cu agenţi patOl mu M .fenomene urinare: oligurie. ameţeli. .. ongeite. vitamina B complex şi administrarea antibioticei'u numai în caz de nevoie şi numai în timp util. mai ales după administrarea orală l" tetraciclină. bfitrîni. convulsii. Indicaţia majoră a antibioticelor o constituie afecţiunile cauzate dt i o l i | M-iisibili la antibiotice.. ftiiurie.1 l . Se va alege antibioticul la care microl i i c v i t i l f t cea mai evidentă sensibilitate (după antibiogramă) şi CBTt i-ehr. fenomene de sufi'rlnţă viscerală: renale (albuminurie. se va evita prin administrarea judicioasă a antincclor. 2. 2. anemie tromImcitopenie sau chiar panmielopatii prin aplazii medulare mai ales după administrarea de cloramfenicol la copii. clorocid etc. ameţeli.. vărsături. edeme alergice sau chiar şocul mmlilactic (atenţie la persoanele cu sensibilitate particulară).n nntlblotlciilul este promptă şl evlrluntfl.apariţia unor microbi rezistenţi 1 "itibiotice.. gastrite.. Se vor . azotemie). . iiindrome de tip boala serului. . se evită prin administrarea concomitentă i ld|)telui acru. cu depozite şi cu . Electe nocive pot apărea atît la sulfamidoterapie.ipcnin . iritabilitate. hepatice (Irler. caro fnc da nin bronlioptinimoiill) • -mlnctirillln /e/i/ri şi In toate prori*. usturimi în gît şi anorexie în timpul terapiei Milibiotice (mai ales pe cale orală).i. fenomene toxice: fenomene nervofise: cefalee..i timp este şi cel mai ieftin. dhihi'tlrl. fenomene de radiculită» fwnomene auditive: tulburări de auz. i B. . leucopenii. care nu cedează la terapia • In : < < > | > de pn.. T*M'n|tlii cu niillliii'i. care se poate evita prin alegerea antibioticului după antlnmtiă şi administrarea sa în doze suficiente.t.. miocardlle. lecţii cînd bolnavul prezintă limbă albicioasă. perintlerita nodoasă (rar) etc. alte complicaţii: disbacteria. K) prin administrarea orală a unor antibiotice care distrug şi i intestinală vitaminoformatoare. complicaţii sanguine (leucopenie. Sulîamidele pot produce: 1.vo/e /n//dmirtul •!«. hematurie.•!. aplică numai la Indicaţia şi •ub «•rvdţld medicului <!<• • •!»•' in lil. rnronţlnţl. A « ' l l ' M i .. fenomene generale: anemii hemolitice. eczemă. bătrîni..transformarea unei boli 11' tn boală cronică. manifestări diverse: fenomene psihico |l norvoase: cefalee..iM i. hepatomegalie).ife do nisip în gură. anemici). hipovitaminoze (vita-" i n . < » l i n l n . manifestări alergice: urticarie.

i iic . cu tendinţă naturală spre vindecare. i i i -i .> i . morvă)» — contacte infectante cu bolnavi de meningită cerebrospinală epidomlcă. hemopatii maligne). i i u d i n< ci o r t l c o » i i. / Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice este limitată datorită pericolului instalării fenomenului de rezistenţă. . utilizare timp insuficient. .mlministrarea lor în cazul unor contraindicaţii. — profilaxia tuberculozei (la contacţi). malaria). fără complicaţii» — Infecţii cu germeni rezistenţi.in ic . antibioticele actuale nu sînt eficiente deci nu «sta cazul să se administreze decît numai în cazuri speciale pentru d evita supralnfectia microbiană. tularemie.". H i |i .i i n i i i ! . n i ( c u i K>(I I^ i n i i ' i ni . r n | | M . infecţii intercurente).la bolnavul fobril. .iiulrloi nuli M uni' din <il>domen.<i " . hepatita acută virusală..i .. b. — ctnd avantajele reale ale antibioterapiei sînt întrecute de deza/anUiJo.|i. In viroze.. Cauze de eşec: . datorită scăderii puterii de apărare a organismului (agranulocitoza). In (.folosirea neraţională a antibioticelor. -i i i . utilizarea incorectă: alegere greşită. ! <. Administrarea mai multor antibiotice nju jus tifică micşorarea dozei. i>i i . i c . i 1 . i . i .n n c i i o r a l r I n i » i H ip A I . — stări febrile infecţioase de etiologie nebacteriană (mononucleozn InfâCţiodsfi. cale d* iclmlnlslruro neadecvată. folosire izolata ncadiiitîi într-un complex de măsuri terapeutice.profilaxia grefei bacteriene endocardice la bolnavii cu valvulopdtll In timpul unor manopere cu risc de diseminare bacteriană (intervonţll operatorii. ' . — iminenta unei epidemii grave (ciumă.— boli grave susceptibile la apariţia infecţiilor. Se pot asocia mai multe antibiotice car» au acţiune sinergică.• Snptni <'M i |. .noruspccatroa indicaţiilor de către bolnav. TRATAMENTUL CU PREPARATE DE CORTIZON u t l i n iip . ric.i < i i i .3. mai ales dacă au prezentat cardită reu.9. ' . ..i i. — „protecţie" în cazul unor intervenţii chirurgicale pentru a evita riscul de diseminare a unei infecţii...om i | . Antibioticul folosit va trebui s<1 dibă o sferă de acţiune cît mai îngustă şi să nu determine t l i mlvorso.ulmi ijl. 1 .'kettsioze. doze suboptimale. — sleiri febrile infecţioase de etiologie bacteriană care determini! !>oll urnire.nn . 1i | i . i i s. 1M . • . Contraindicaţiile an tibio terapiei: — stări febrile neinfecţioase (colagenoze. holeră. i . i i n i <•i . 1. — porsoane sensibilizate. i . i ' . Se indică în: profilaxia infecţiilor streptococice la bolnavii cu reumatism polic i i l n r m: u t în antecedente. .

nefiind accesibil în acest fel •uliilor bolnavilor. Un •'(«•rt negativ. acţiune asupra metabolismului hiclromine(favorizînd retenţia de Na. edeme şi hipopotasemia). antialergic şi imunosupresiv. cortidcetat. intravenos.11». fluocinolon acetonid (sy-r). fiziologia şi explorarea lor au fost expuse în capitolele respectiv* n volumul de Explorări funcţionale. Curînd s-a observat însă că efectul durează numai cît timp se admlutri'tiză hormonul. mai ales că astăzi terapia cu cortizon *-n i i i mult. Actualmente dispunem de preparate glicocorticoide care se pot administra per oral. cnrticotrolInlCQ. pregătirea şi izolarea sa necoi l l u t l o cantitate mare de glande suprarenale animale. delta-cortizonul). hidrocortizonul. Reuşita a însemnat accesibilitatea terapiei cu cortizon tuturor celor ce aveau M : v < > l i i de acest hormon. Corticosuprarenala prezintă trei zone distincta •înlomle şi funcţional: —\Zona glomerulară (externă) care secretă hormonii mineralocorticoizi (aldoste"iul şi dezoxicorticosteronul) cu rol important în metabolismul hidromineral. stimulează sistemul nervos central (determină chiar ' i l i > ) i poate activa focarele de infecţie cronice. — Acţiunea principală a acestor hormoni este antiinîlamatoare. tintlalergică şi imunosupresivă (sau imunodepresivă). 1 Cortizonul este hormonul de secreţie internă a zonei fasciculare a l nudei corticosuprarenale. ACTH (cortlcotrophln). acţiune asupra metabolismului acidului uric şi asupra inetaboului calciului. delta-hidrocor-ml). locacorten. A fost descoperit în anul 1936 de către KenI i i l l . iar ulterior s-au evidenţiat şi o serie de efecte negative. era preţul său mare. printr-un mecanism asupra căruia vom reveni. Indicdlitt terapiei cu cortizon trebuie să o facă medicul. Inr durata tratamentului este de luni sau chlnr nul du 7. ilus. De la început s-au depus eforturi pentru prepararea sa sintetică la un proţ . deloc neglijabil. izolat din corticosuprarenală şi introdus în terapie după 1948. stări de şoc etc. i lente: triamcinolon acetonid.lnr) nra provein nţă şl nclliinu (dar cu efocta prelungite).Anatomia. nedorite ale cortizonului natural decît într-o mică măsură. prednisolonul (supercortisol. acţiune asupra nbolismului glucidic şi lipidic. dexametason (superprednol). cu rol important în activitatea organelor genitale. intramuscular. dat fiind • In multiple acţiuni. In prezent dispunem de o serie de preparate de corti/on. sau bolile inlocţloait ilc««. .. prin fric•'""il şi prin supozitoare: prednison (supercortil. determină creşteroa secreiirldo gastrice. hormon hlpnfl/nr cnrtleoiiuprarennlai ACTH retard (cortlcotrophln 7. Efectele acestui hormon în terapia reumatismului cronic au fost la început | ini'tnculoase şi au constituit obiectul unor aprecieri elogioase din partea medicilor i n bolnavilor. între care nu toate sînt favoruhilot cadroln HI ou sarcina urmăririi modului de administrare $1 controlul asupra nlimlolnr efecte negative. —.Acţiunile secundare sînt următoarele: acţiune antitoxică (se utliză în stări toxice grave). intraarticular. • M I > pe lingă faptul că sînt mult mai ieftine. Dezoxicorticosteron acetat administrat în doze de 5—10 mg In urna gravidei.acţiune asupra catabolismului protei(do iicoea în timpul corticoterapiei se administrează un regim hiper•inie). sînt mai active şi nu au efectele seiiinlrirc'. — Zona fasciculară care secretă hormonii glicocorticoizi (cortizonul) cu rol Mnclpal antiinflamator. estrogenii şi progcste>nul. — Zona reticulată secretă hormonii sexuali: androgenii. inhibă funcţia hipofizei. hemisuccinat de hidrocortizon.

Indicaţiile acestora decurg din acţiunea lor terapeutică. In boala reumatismală. sclerodermie.i: IM •mlsuirimiliil de bidrocortizon sau dexamotazonul. uii'iioinull (IniprcutiA cu traUflBLM» . in hepatita cronică colestatică şi în hepa titele cronice în care s-a evidenţiat un proces inflamator mezenchimal (In nsociaţie sau nu cu asparagina şi imunodepresoare). boli diyestivc: rcclocolltd bomornţjicfl. constituie terapia de sup l i n i r e 1 în iifecţiunile glandelor suprarenale acute sau cronice cu rezulhilc lo. percorten) hormon mineralocorticoid. limfosarcoame (în asociaţlt • •n n'intgenterapia).a. 2. în reumatismul acut. In afecţiuni ale sîngelui (imunologice): anemia hemolitică clştlgata (cu anticorpi). In hlp»yllc(unlll(> dup/l ic/octln (((istrlcft. poliartrita reumatoidă.• '• Ic snbintrante (mai ales sub formă de hemisuccinat de hidrocortizon)» in pin irozii exsudative (tuberculoase) în asociaţie cu antibiotice. 7. leucoze acute (în asociaţie cu t'IlosUitice şi antibiotice). Infecţii bacteriene (mai ales cele însoţite de colaps): în febra l l l i t i d . u i l i ' i n i . H. în tuberculoza pulmonară şl diseminări acute (în asociaţie cu tuberculostatice). 1. 4.). 5. extracte de ficat). agranulocitoza (asociat cu antibiotice). 'i Allo Indlctiţli. /n holl alergice: dermatoze.iiiylontMJiotU'c. în boli de colagen: lupusul eritematos diseminat. clorochină. Afecţiuni pulmonare. stropi»Nliillliiroriij viroze: în asociaţie cu antibiotice şi tratamentul spoclflo wiviloi ufcrintc.sldlire. în această situaţie terapia cu cortizon si1 asociază terapiei cunoscute antireumatice (antiinflamatoare. Indicaţiile generale ale cortizonului rezultă din acţiunile sale principale şi secundare. măreşte eliqainaren K'iuilă a potasiului. In afecţiuni hepatice.. periarterita nodoasă.Preparate mineralocorticoide: Mincortid (acetat de dezoxicbrticoslcron.irlo bune. în poliartrita reumatoidă se administrează prep<ir<itc de cortizon singure sau asociate cu alte tratamente (auroterapie. Se indică acolo unde se urmăreşte un efect antiinllutnator. Se administrează în astmul bronsic în cri-. Afecţiuni endocrine. puncrua» litri nciitA htmurnţjU'ă. boala snrulul. in colici unimnltirt/ 3/1 (////t'co/oy/cj (iiiH'iioKM'. favorizează re-«ilisorbţia tubulară renală a clorurii de sodiu şi apei. antialergic şi imunodepresiv. In ncosto situaţii se folosesc preparate cu acţiune) ra« pld. vitamina C. în hepati tele acute forme icterigene. In boli renale: în nefroza lipoidică şi în sindroamele nefrotice. boala Hodgkin. pyran. pancitopenii. dermatomioTllă. tubor-c'iilo. în hepatita acută forma severă. prurit. în unele forme de reumatism se poate mlministra cortizon intraarticular. In aceste afecţiuni. calciu ş. Iod. antibio tice. cortiron. creşte tensiunea arterială. (i. vitamina C etc. bruceloza. purpura tromhocitopenică imună. difterie toxică. 3. i . tratamentul cu preponite de cortizon este obligatoriu cînd se evidenţiază clinic şi EKG somne de cardită reumatismală. nicniiHjitci mcningococică.

-c \<'i'l(lelltf l " ' " de. după situaţia concretă a fiecărui bolnav (la indl<'fiţi a medicului).. osteoporoze. — JocaJ (tamponări. Accidente minore se referă la apariţia diabetului cortizonlc (din'Iul Hte. ulcerul ţ|(istric şi duodenal. diabetul zaharat.li vi». r l i i < '. Modul general de administrare a cortizonului. / . — co/ea parenterală: în injecţii i.uri . II tlva focare latente). / ..| ull" i Mi/ecJ// / m e i / . i indicată în: nefrite acute azotemice. hipokaliemii.m. obligă la tratamentul etloIttylc. in-MiJe D' i fuinlfi d" l'.— în supozitoare: rectale sau vaginale. dimpotrivă.i (repartizată la intervale regulate pe întreaga zi) şi se scade treplul doza cu cîte două tablete la intervale de 5 zile (sau o săptămînfi) pluft se ajunge la doza de 2—3 tablete. tratamentul etiologic si patogenetic al bolii respective. deoarece s-a evidenţiat că determină creşterea tensiunii intraoculare sau chiar glaucom). i l i i > H i I U N . llIpOilli' IIIUH(lllniM ' . hipertensiunea arterială. .ni n < | i . Preparatele ce conţin corilKon se administrează cu multă atenţie la indicaţia medicului de spet InllUito şi în doze descrescînde cu pauze.fl i" Mirii rai< i hnlm n i cuitl/<niul) . îl ' . Contraindicaţiile terapiei cu cortizon. dieta este uşor hiposodată. specific sau general individualizat.ni duodenal. (hemisuccinat do hidrocortizon). psihoze. la apariţia unor tulburări endocrine. în stări de colaps. u l .paralel se indică administrarea de potasiu sub formă de clorurfl fie potasiu l—2 g pe zi. care se administrează timp mol îndelungat (l—2 luni)... Insistăm asupra faptului că terapia cu cortizon nu este o terapie vllnlogică şi deci nu scuteşte... i u l. Tratamentul se începe cu o doză relativ mare de 60—100 mg |>e /. i ] . hipoglucidlcă şl mai bogată m proteine.i i.v. mai ales în formele cu poliurie. n l ' . H I ' n. Terapia cu cortizon este con11.ile dr: edenic viwvialc ( l i > . Prevenirea acestora se face prin administraroa lle antibiotice. | H > I M C H ./. exoftalmii (dar numai pentru o perioadă scurtă. | ( •( > | n M i. în timpul corticoterapiei. hlpeltnrltilln flllerlnlil. — se adaugă vitamina C în scopul stimulării glandei corticosupratsntUtit. epilepsii.i/. sau mai rar i.iiii'iioiec /\('('/(/cn/e nitiri silii n'pi e/onl.i . n i ). . eclampsii. flebite şi tromboflebite (contraindicaţie relativă). niponu-noror» ţ| . glaucom. i / ./. Cortizonul se poate mlministra pe următoarele căi: — calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (clnd acesta se prezintă sub formă de tablete). i c i c l u . ci. Precauţii in timpul terapiei cu cortizon.Iul specific). nevroze. Accidentele corticoterapiei pot fi minore sau mari.lic). i ( | i i dn|c. fricţiuni) sau în injecţii intraarticulare.. Doze. — este necesară observarea atentă a bolnavului: se va urmări sapHintnal greutatea sa şi eventuala redeşteptare a altor infecţii (se pot IH . n c vi D ' . in afecţiuni oculare: iridociclite. Se asociază vitamina C. n l < « < | t < i V f ml eHte v n l l m i l < > edem | ni hnoil. -.

U! intolernuţei la corticotonij! ( <>iitralii(ll< .. i i i i ' c i . levofolanul. antialergice. rectocolita hemoragică.iliitniolita alergică. — Modul de acţiune: sînt imunodepresive. Medicamentele imunodepresive i l i i i i i n I M .. M n i'lrmvtomiol sau in CM/. dermatomiozita). Modul intim de nu este însă cunoscut.r. se evită prin scăderea treptată a dozei de cortiy.i|l| niiijoro: Insuficienta hopnllrfi şl roruilA. citul n vom cea mai mică suspiciune de infecţie microbiană.i (joncralizată. citosulfanul. i i | i . apoi so scade treptat pînă la 5+4 mg pe zi.9. Indicaţii. hepatita cronică agresivă.on ţi asocierea vitaminei C în tratament. a. exprimată prin astenie fizică şl psihică. tiroidita Hashimoto. i \ . ici Iu. clafenul ş. Alte accidente: miastenie cortizonică. poliartrita reumatoidă. girostanul.5 mg/kgcorp pe zi pentru 0 MP. ' . trombonim i. i'iiccl.« totală l 020+540 mg în 3 luni cît durează o cură.IMC. scleroza multiplă. Terapia imunosupro-l vii • • • . .I in l.i'nlti prin prorutiul do ll/fl asupra ţesuturilor care izolează focarul respectiv. Medicamentele imunosupresive se adiminstrează în toatr? in care s-a dovedit o componentă autoimună: leucopenii. c. — Medicamente asociate: corticoterapia la început 11+6 mg pe zi. boalii ••ain i' i o i is i l . boala i N t i n . 6 MP (6 mercaptopurinele).Kicii (lupo-eritemato-viscerita malignă.2 mg/kgcorp pe zi pentru clorambucil. i 1. tulburări psihice. boli le» cnl. I / . rninsi'i ii.irea precauţiunilor tratamentului cu cortizon. i . In cursul Inii i i itorltfl n ului (Miihrlopdtlllor). lltpoluncfla glandelor suprarenale şi hipofizei. TERAPIA IMUNOSUPRESIVĂ (imunodepresivă) Terapia imunosupresivă sau imunodepresivă s-a dezvoltat în ultimii ani ca urmare a recunoaşterii mecanismului autoimun în patogeneza unor boli cronice şi ca urmare a dovedirii eficienţei sale în aceste boli. — Doza de administrare este în medie 0. 1 >(»/. i i .ta t. . tu Iciicoponli şl uiUiinll nuiiiiiial •gin-. leucoze. asupra cărora s-a n r. imuranul. redeş("plorea aceleiaşi boli după întreruperea tratamentului. sclo-otlci im.3. — Timp de administrare: pînă la obţinerea unei ameliorări nete. Endoxanul din grupul ciclofosfamidelor. pii-crtdoro In cazul bolilor autoimune şi în imposiblj I | I M .r/(i de început. caşexie. Do ncooa lornpiol cu cortizon trebuie să i se asocieze antibiollct. încetinesc proliferarea celulară şi au proprietăţi antiinflamatorii. plicim! şi în transplantele de organe. tulburări electrocardloqraflce. 2 — 3 mg/kgcorp pentru clafen şi 0. fenomene de tip sindrom Cushing. Medicamente imunosupresive utilizate în practică.mc'inia hernolitică autoimună cu anticorpi la cald sau rece. Se asociază splenectomia rliid so dovedeşte hipersplenismul imunologic. . scleroza în plăci. ceea ce se evită l >i n i alegerea judicioasă a indicaţiei terapiei cu cortizoni şi prin res-! " • < i. glomerulonefrita subacută sau croilcfl... periarterita nodoasă. NH 2 dintre derivaţii azotului.

nlinllare cu cele mal variate ape minerale din streinul. Cadrele medii urmează să respecte indltdkr [Iile medicilor. kineziterapia.ilnoofizioterapia (BFT) este ramura medicinei în care se folosesc i> terapeutic agenţi fizici şi balneari naturali sau artificiali. m. Rezultatele s-au menţinut bune între cîteva luni şi 3 ani. de modul de aplicară a procedurilor şl do rwadlvl-'ură a flnrărel pnrRonna tu porto. Aceste medicamente se administrează sub observaţia riguroasă a vlvmentelor figurate ale sîngelui. aplazie medulară (trebuie urmărit numărul loucocitelor şi al globulelor roşii). inhalaţiilc otc. dar în acelaşi timp suficiente.imnlul.<icl de ani s-au lărgit şl s-au reamenajat vechile stntliml. — în afecţiunile reumatismale se citează următoarele rezultate: In . tnrlt climaterici etc. •' i' fim l boli. în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acel* 1 i i . să urmărească eventualele incidente sau complicaţii p* ckire trebuie să le recunoască şi să le anunţe medicilor curanţi. apa. l<f«'t lo|o balneoflzloteraplol sînt din co in re imii bine cunoscute fi i|i'|ilml d» cunoaşterea acţiunii factorilor naturali şl aitlllcinll al l i i i n i i n<n|)nctlv0. Indicaţia terapiei imunosupresive se face de către i/ispecialitate în consult.10. utorapia şi masajul. Vindecări definitive sînt foarte rare. Doi hi-buie să fie cît mai mici posibil. călduni. Balneo-' upla cuprinde următoarele ramuri: electroterapia. — Administrarea lor în transplantele de organe este în studiu. BALNEOFIZIOTERAPIA (principii generale) Hdlneofizioterapia ocupă un loc important în terapia diferitelor afecţiuni cronice. s-au notat ln-Ivcţii fungice şi cu germeni gramnegativi.II Incidente: tulburări digestive: greţuri. cultura fizică medicală. — în bolile canceroase şi hemafoJogj'ce se obţin rezultate mulţu mitoare. procura şi pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri. tulburări cutanate: ilopecie. vărsături. Rezultatele terapeutice diferă după afecţiunea în care s-au întrebuinţat. In i i n i l 7. în 33% rezultate bune. ll. Ţnrn noastră are o imensă bogăţie de ape minerale cu m. climatoterapia. Se poate spune că ea este necesară. 1. hidroterapla.«Hn(n. . infecţii cutanate. holioterapia. favorizează agresiuni microbiene viu virusale (deci poate duce la complicaţii infecţioase). — în reumatismul psoriazic rezultatele sînt modeste. într-o anumită etapă. n. talasoterapia.ilo. Agenţii fizici folosiţi sînt: electricitatea. s-au ii nlii'ld noi. l MI ic prevenite infecţiile prin administrare de antibiotice şi transf i l t < leucocite.'10% rezultate excelente. balneoi'M. în mod deosebit a leucocitelor. în 25% ameliorări modurate şi în 12% eşecuri.

! iKiinoofi/lnU'inplol un hv important tn recuperarea dlforl- . succesiv. Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi. m < ompensarea funcţiilor deficitare ale organismului. inhalaţii etc. balneofizioterapia pune accentul pe excitare şi pe ameliorarea mecanismelor roglntoare. care actualmente este caracterizată i n l n relativa reducere a frecvenţei afecţiunilor acute şi creşterea consl-il. Cu cit cui. a bolilor alergice. m t < i organismului la aceste leziuni. < i ' < i > n minerale clin tara noastră. Nu pot fi influenţate la* Minico constituite. ci numai Io completează. Reuzultatele col* i' i leferă Ia creşterea capacităţilor funcţionale restanta. Repetate. ajutînd bolnavul să se dezintoxice de droguri. Acestea creează condiţii de a se pune în VOIM. toxice sau prin suprn-M > l i i ' i l » i r i fizice şi psihice. Se observă în ultimele decenii <> veritabilă virare a patologiei.uliul evolutiv al bolii respective. . ea este favoriţi ta de noul mediu balnear. constituie o bas! •mu conţin. pre-' i i in şi de particularităţile staţiunii propuse. i curelor este necesară pentru consolidarea rezultatelor. Supus unui program de cură. rezultatele bune car* §• >l>tlri dud u* r i in NO Indicii clupA criterii ştiinţifice. în schimb accelerează vindecarea lezlU* . exercitlndu-şi acţiunea sa prin mijloace nespec///cc.' .in/îi. Psihoterapia trebuie să facă parte integrantă din cură.ire posibilităţile largi de acţiune ale diverselor cure balneofiziotern-Pontice. de calmul bolnavului care este eliberat de sarcinile sale cotidiene profesionale şi familiale. intervenind fie simultan. de :. contribuie la stabilizarea leziunilor de debut şi if i " i i > i . De regulă se recomandă un interval de două pînă la trei lunJ tul i <• ultimele manifestări acute şi data trimiterii în staţiune. precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii şi adaptatlve.1. Dacă terapia clinică no hn/oază în special pe repaus şi se acţionează asupra afecţiunii prin mijlouco putogenetice şi etiologice (atunci cînd se cunoaşte cauza). Hulnooterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice. cu atît supravegherea trebuie să li e ni. Alegerea momentului trimiterii la cură este în funcţie de bolnavul In c. precum şi de rcsperUiroa unor norme igienice prescrise în timpul curei.i esto mai aproape de faza acută. Noi criterii clinice de pre--.//n/e/e tratamentului balneofizioterapic sînt în funcţie.'in l>il<1 n afecţiunilor cronice. Indicaţiile clinice ale curelor balneare sînt în funcţie de boală. La acestea se aclmigă o dietă individualizată. în mart p u r i . fie.' riero a curelor balneare nasc din înseşi progresele cunoaşterii boli-l i > i . O cură prea tardivă riscă să fie ineficientă. mai des. efectuarea de exerciţii. de adaptare şi de compensare.•ALNIOFIZIOTERAPIA IN PLANUL TERAPEUTIC Cunoştinţele recente au arătat că balneofizioterapia este o terapie de rwic//»' yl de reglare. i i l n i r c . cură internă (crenoterapie). Ea este o terapie generală ca urmăreşte ameliorarea funcţiilor deficitare. păstrarea (atît Cit este necesar) a repausului şi adăugarea după nevoie a unui miniin de medicamente. /H-/i.i diagnosticului şi tratamentului lor. recîştigarea celor pierdute.ii riguroasă. organismul uman îşi mobilizează proprii Io forto de recuperare şi de autovindecare.

— Ape carbogazoase sînt cele care conţin cel puţin l g de bioxid • ti ' carbon la litru de apă minerală. iar alteori prin • imţinutul de gaze. -.liinţe radioactive. nii'canice şi chimice determinate de conţinutul lor. prin inhalaţii sau irigaţii. — Ape radioactive sînt apele care conţin elemente radioactive dtn ur. — Apo sulfurate sînt ape care conţin cel puţin l g săruri la litru. Clnslflcar»» Im NU luni In luncţlci d(i orlţjlno. A P E L E M IN E R A L E Sînt ape naturale care. testării capacităţii funcţionale etc. . Uneori acţionează prin temperatură. O persoană înainte de a fi trimisă la tratament balneofizioterapio trebuie minuţios examinată pentru a face cea mai potrivită indicaţie terapeutică şi pentru a exclude cazurile care prezintă contraindicaţii. bula şi gama. Administrate pe cale externă (băi) acţionează prin: efecte termice.7 mg ioni de arlunhi la litru de apă. NĂMOLURILE (PELOIDELE) '.ţi lor deficienţi. Administrate In cură internă (crenoterapie) au efecte care depind «li> factori fizici (temperatură. — Ape oligometalice sînt cele care conţin minerale în cantitate mică. bioxid de carbon. în••uşirii regimului igieno-dietetic şi a unor tehnici de cultură fizică medicală. care se dezagregă spontan şi emit raull<i. — Ape sărate (clorurate. — Ape ieruginoase sînt cele care conţin cel puţin 10 mg ioni de fli>i Iu litru de apă minerală. — Ape sulfuroase sînt cele care conţin cel puţin l mg de sulf la litru. actiniu sau toriu. gaze.mţo nnturnlo formate din pnrtirulo fine. Recent s-a lărgit sfera de activitate în staţiunile balneare. au efecte terapeutice asupra orOnnismului în funcţie de conţinutul de minerale. fier. — Ape alcaline sînt cele care conţin cel puţin l g de bicarbonat «Iu luitriu sau potasiu la litru de apă minerală. administrate pe cale internă (crenoterapie) bnu externă. mod do formare 9! prodomlnnnţa •!•• wunl"l"i oi(|iinicu «au miorgaulce pe care le conţin. bicarl K maţi. Insolubile In apl. Modul general de acţiune depinde şi de felul de nilministrare (în cură internă sau externă). în sensul educării şi culturalizării multilaterale a bolnavilor. sodice) sînt cele care conţin cel puţin l y de sare la litru. cloruri. sub formă de hidrogen sulfurat liber sau diverse săruri In care fjfodomină tiosulfaţii.miu. fosfaţi. hidrogen sulfurat şi subî. Iii» caro predomină sulfaţii. de factori chimici (substanţe • li i mice care sînt dizolvate în apele respective) şi de organismul pe care n<'(iernează. i'flii> loimi'n/n linproiiiio cu fipn o masă cu cnraclor plnstlc. arsenic.Ini subsl.Ape arsenicale sînt ape care conţin cel puţin 0. radiaţii).

sarcină. iicml muiNllillllntod localii. pe cale generală se pot face şi băi cu nămol rece urmate imediat do expuneri la soare (metoda egipteană). Sovata.H.I l o i a l a .. Eforie. cu efect antiinflamator şi antialgic. în terapia unor boli cronice de roInllamatorii. Sărata. sau prin adăugarea unor substanţe. de temperatură şi de reacţia organismului asuprn ' . Modul de aplicare: —. Aplicaţiile generale de scurtă durată (trol minut») oxcltfl viNtomul nervos central şl provoacă înviorare. deformaţii osoase nln coloanei vertebrale.. tuberculoză ganglionară şi osteoarticulară nefistulizatd (xlnMII/. Aplicaţiile generale reci se fac în scopul Inviolării ( ) i ( | . hiperten-artorială cu maxima peste 180 mmHg.11 n > considerate separat: . Amara.i. Indicaţii generale: ca stimulent al organismului în întregime. bioxid de carbon.boli ginecologice cronice (în special inflamaţii mnlimim. se foloseşte In abdomenul acut (perforaţii ale organelor cavitare digestive. care cel mai des este crescută (dar se folosesc şi băilo roci). hipotensiunea arterială cu maxima sub 100 mmHg. Bazna.ala). timp de 15—30 de mi nute. i i mă acţionează. 1 ) Asupra sistemului nervos: — acţiunea apelor reci: în aplicaţii locali. Acţiunea apelor asupra organismului. apendicita J P I .ile). ulcer perforat) cu scop anestezic.Iiidlmţll lorapeullce: boala reumatismală în forma sa cronică articulmfl wnn abartlculanl. dacă durează mal mult. în afecţiuni genitale inflamatorii cronice.local: se fac împachetări cu nămol la temperatura de 45—50°. gaze. La noi se pot face băi de nă mol la Techirghiol. dar cu modificări în ce priveşte temperatura. .Mil> formă de pungă cu gheaţă. tamponări vaginale cu nămol la 35—40°. crescută peste 40 la 2 ore. obezitatea.— general: se fac băi de nămol la 35—40°. Acţiunea apelor este în funcţie de conţinutul I « M in minerale. de imobilizare a bol» i i i i v i i l u i şi anliinflcirmitor. timp de 15—30 minute..hepatitele cu semne clinice şi biochimico-umoiale de activitate. Apa folosită este cea obişnuită. astmul bronşic etc.pentru a unor funcţii dereglate. Durata prelungim Inlilbfl fdstomul norvoi central şl produc* somnolentă. Ele au însă şi o acţiune care se referă la anumite • M 11. • ni scop terapeutic. săruri (clorură de sodiu. gaze (oxigen.S. unele atrofii musculare etc. pungă cu apă rece. iullamatii seroase cronice netuberculoase. carbonat de sodiu). hidrogen sulfurat) şi emanaţii radioactive. Apele acţionează asuprn Inlii-'iului organism determinînd o serie de modificări care pot fi folosii. Contraindicaţii: boli acute mai ales febrile cu semne clinice şi he-|ice de activitate şi V. ca: vegetale (nămoluri cu nlţjo). i i i i s m u l u i şi pentru creşterea tonusului sistemului nervon Nlinpnllc) — acţiunea apelor calde: In aplicaţii locale. HIDROTERAPIA EXTERNA Este o ramură a fizioterapie! care se bazează pe aplicarea pe cale externă a apei în scop curativ şi profilactic.

Aplicaţiile reci epi-! i ice cresc secreţia gastrică. d) Asupra musculaturii: cresc tonusul musculaturii locale şi gee) Asupra metabolismului: scade metabolismul. Apllriifll recii protopul înmuiat tn apă r< . dacă acesta este • ruKCut patologic (acţionează în mod deosebit asupra metabolismului 'iilnoral. ceea ce se traduce prin creşterea globulelor roşii. f) Asupra schimburilor gazoase: le activează timp de l — 2 ore. bronşite cronice. emfizem pulmonar.irea. pe conţinutul lor în substanţe minerale. a heloylobinei şi leucocitelor. Tehnica: bolnavul stă în pat.. afecţiuni cardiace decomptn» > unu evolutive. Iată cîteva tehnici prezentate pa I: fricţiunile. Aplicaţiile reci de lungă durata l secreţia biliară. Tehnică: bolnavul stă în pat gol sau parţial acoperit.fl pe factorul termic. Tehnica hidroterapiei externe. hipertiroidism. < . NpAl. băile caldo <• diureza. cît şi cele calde do t ft durată. se stoarce şi se întinde pe uiioii de fricţionat. Tomptrt* i tipul pe m t u fi rece. cu deosebire în fazele mai avansate ale acestora. c) Asupra organelor hematopoietice: activează hematopoieza timp '» 24 de ore.optică pe (noului rmpiJi Uv «l ie schimbă din cinci tu cinci . De aceea sînt contraindicate la persoanele cu suŢinte cardiovasculare. Bucăţi de plnză înmuiată In apă In diferite temperaturi ipllrfl p<> divanele regiuni ale corpului In scop tcrapoutlr. Contraindicaţii: hemoragii. Aplicaţiile generale au în linii mari i 'aşi efecte. Se fricţionează locul apăsînd peste prosop. vei l u sau gaze şi pe efectul mecanic. cresc secreţia biliară. Indicaţii: — In aplicaţiile parţiale: surmenaj. g) Asupra aparatului respirator: aplicaţiunile reci cresc amplitudl'îmi respiratorie şi deci activează schimburile gazoase. raldă sau nltermmttt. apoi se produce o nsodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale. ateroscleroză. Se spală întîi un membru şi apoi întreg COP MU porţiuni/ ie face mal mult In scop igienic. — băile calde cresc activitatea inimii şi prin urmare sînt oboslînre pentru inimă. Compresele.. se ia un prosop. Acţiunea terapeutică a apelor so ••r/. nevrite acutet >iUm«lunea arterială. se Inmoilt i lift ruldă şl se stoarce. . li) Asupra aparatului urinar: băile reci scad diureza. neurastenie. j) Asupra secreţiei biliare: atît aplicaţiile reci... con-'•înMiţci după unele boli. i) Asupra tubului digestiv: aplicaţiile locale calde epigastrice scad i ' l i a gastrică pînă la 50% din valoarea iniţială. astenii nervoase. dtaline. atrofii musculare. nm<Hii(! un prosop în apă rece sau caldă. afecţiuni dermatologice. pe care îl activează). pareM) — )ri aplicaţii generale: obezitate. redori articulare.b) Asupra aparatului cardiovascular: — băile reci de scurtă duratd roduc vasoconstricţie şi cresc tensiunea arterială.

nevralgii. pe coloana vertebrală sau pe abdomen. Prişniţul. Indicaţii: diferite sindroame dureroase. Indicaţii: nevralgii. frunze de stejar. brad. Acţiunea se bazează pe efectele apei încălzite. colici abdominale. Se pot face băi cu ape alternante. .lllo minerale sînt băi cu apă în care s-au adăugat substanţei orf/nn/ce. favorizînd circulaţia locală şi stimulînd sistemul nervos. Băile sînt proceduri de hidroterapie cu apă la diferite temperaturi. cu <i|>rt răcoroasă la 21—33°. cu alterna rea aplicaţiilor reci şi calde. cu apă indiferentă 34—36°. Se mai pot face împachetări cu parafină. Sînt utilizate mai frecvent în afecţiuni ginecologice sau rectale. plante medicinale ca: muşeţel. cu sau fără adăugarea de ingrediente. Se aplică pe trunchi. umede sau uscate (pîine. pen tru a menţine căldura. flori de fîn.i t în apă rece. în care se înfăşoară corpul după care se acoperă cu o pătură caldă şi se menţine mai multe ore. făină. meningite. oxigen. In aplicaţiile cunoscute sub denumirea de duş-masaj. tărîţe. carbogatunse. Milfurnnse. sulf. Se pot introduce în reci sau în vagin. nămol. Se aplică la suprafaţă. împachetările pot fi locale sau generale. Acţiunea principală este în funcţii» do temperatura apei. HIdrofoarele sînt aparate în care circulă apa la diferite temperaturi după dorinţă. Răspînrlire mai largă au împachetările întregului corp într-un cearceaf înmii i. congestii cerebrale. Durata poate fi: scurtă (pînă In . rnnlt. nuc» anur<i<nil<:c: NdCI. cu apă fierbinte peste 40°. Se pot face băi: cu apă rece pînă la 20°. Indicaţii f/e/K»rn/e. apa este folo •lift Iu presiune mare. Duşurile şl afuziunile sînt proceduri ce constau în proiectarea fărl presiune a unei coloane de apă asupra diverselor regiuni. tărîţe. castan.'• iu i n n le). medie 10—20 minute şi lungă peste 20 minute. săpun de potasiu. parestezii. Indicaţii: pareze. Se indică cu deosebire în ştii r i febrile. în stări febrile. inflamaţii cronice. cu apă caldfl ni -IO". gazoase. umede sau uscate. — Aplicaţii alternative: se fac în felul descris mai sus. — Aplicaţii calde: prosopul înmuiat în apă caldă şi stors se aplică pe porţiunea de corp respectivă şi se acoperă cu o pînză uscată. iod. stări de debilitato şi pentru schimbarea reactlvltflţll orţ|<inismiilul In scopul creşterii tonusului gonorul al organll* mulul. Cataplasmele sînt aplicaţii cu mase păstoase încălzite. Se bazează pe f > fer tul termic al apei la temperatura de 18—22°. flori de fîn). H. Se fac aplicaţii reci care se acoperă cu o pînză groasă uscată şi se ţine în acest fel 2—6—12 ore în scopul activării circulaţiei locale.Indicaţii: hemoragii digestive. abdomen. flori de tei. Apa sub formă di Jet este aplicată asupra organismului la presiuni şi temperaturi dife« rlte. nisip. fier.

fenomene de electroendosmoză şi electroforeză. fie. în mod indirect. srlntlco/ nfortluul corounrlouo (da grnvltnto uijonrrt sau M»<li'<)i dl«i ţiunl alo aparatului rasplrator: larlnylto crontco. Indicaţii generale: tulburări ale circulaţiei periferice. astenie. efecte calorice (produc o sen-/. vasomotor şi liolic. «Inu/lte . &•• vMlqii. scăderea tensiunii arteriale. creşte conl i i i c ' ţ lu fibrelor musculare. scade intensitatea senzaţiei dureroase. în inflamaţii cronice. Se acţionează asupra segmentului dorit. precum |l secreţia glandelor tubului digestiv. termice. In (irnctica curentă deosebim următoarele forme de electroterapie: Galvanoterapia foloseşte energia electrică a curentului continuu furnizat de anumite aparate medicale numite pantostate. tratamentul atrofiilor musculare.<ilio de căldură cu creşterea locală a temperaturii). bolnavul stă întins în pat acoperit cu un cearceaf rămînînd neacoperită doar partea asupra căreia se acţionează. Curenţii do înaltă frecvenţă folosesc curenţii alternativi care dopttSUNI' KlOOOd osnleitii pe secundă. modificarea pHului ("Miturilor. chimico şl lilochimice. asupra tubului digestiv: măreşte secreţia de suc gastric. Indicaţii: atrofiile musculare de inactivitate (după păstrarea îndolimţjattt a aparatelor gipsate). Efectele culoivlului galvanic sînt: efecte biologice. Alte efecte sînt cele magnetice.Perierile sînt proceduri care se adresează circulaţiei periferice ale t'flror efecte se datoresc efectului mecanic realizat cu ajutorul unor porii. Se face fie direct prin aplicarea curentului continuu sau alternativ. hipotensiune arterială.l roşind n-. Indicaţii: tratamentul paraliziilor (în mod deosebit cele consecutive iHiliomielitei). produru vasoconstricţie în circulaţia periferică şi activează circulaţia slsInmleft. mialgii cu scop sedativ şi analgezic. l'aradoterapia foloseşte curentul alternativ de joasă frecvenţă de o fînnmită formă specială produs de aparate de tip Borgonie.illzarc cu aparate mici portative folosite In dermato-| i»tll" •. Sînt perieri uscate şi umede. în lombosciatică. In cilgllle suporficicile. convalescentă. E L E C T R O T E R A P IA Electroterapia este partea terapiei care utilizează energia electrică Iu scop curativ sau profilactic. efect analgezic. paralizii flasce otc. Cu efect vasomotor în boala Hnymmd şi în hipertensiunea arterială esenţială (în stadiile sale d* l l H oput). calorică sau luminoasă. reprezentaţi de: D'arsonv. -rţlunl nrUnihirn: artritei afecţiuni nlo sistemului noriuwrnli|ll.i. hipertiroidism.. obezitate. Efecte: modificări ale excitabilităţii nervoase (creşterea sau scă• Itm-ti ei). Efecte: creşte tonusul şi excitabilitatea neuromusculară. curentul electric translormat în alte forme de energie: radiantă. asupra sistemului nervos: are nfcct de sedare. nevralgii faciale şl clcatrlcoalf». cu unde medii sau unde scurte.

cr«ft«r«a motaholti» nulul lm/. dar atunci sînt şi radiaţii calorice care încălzesc şi incomodon/. angină pectorală.: furunculoză. dischinezii bilio-intestinale.fl. HELIOTERAPIA Este terapia cu raze solare. hiposulfitul de sodiu. spondiloze. lonizările sînt proceduri prin care se introduc în organism. subnutriţi. cu ajutorul curentului electric. Indicaţii: nevralgii vechi. calciu. desensibilizante.ut)/ mărirea rezlitonţ*! organlimululi . inflamaţii cronice ale organelor genitale/ rH'liopatii cronice. plourezll (In faza de resorbţie). Ca efecte hiologice importante menţionăm: acţiunea bactericidă şi creşterea permeabilităţii membranei celulare. iv io li' te şi mai puţine radiaţii calorice. Razele Infraroşii sînt emise de lampa Solux de diferite tipuri cu care se fac băile de lumină. debilitaţi.'. ACTINOTERAPIA ll • •< Vi'lltfl.nl (dnca n< «sin csio sid/. Intensitatea radiaţiilor este mai marw le amiază. diabet. Undele scurte (ultrascurte) sînt produse de curenţii de înaltă Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor. Contraindicaţii: tuberculoza pulmonară evolutivă.astm bronşic etc. afecţiuni dermatologici. Ulcelele sînt: mecanice. diferite substanţe medicamentoase cu acţiune t'irmacologică. ţ AEROTERAPIA Su 1/icc c•onronilUtnt ru holiotorupia. Spectrul solar este format din radiaţii Infrnroşii. lilccte: antiinflamatorii. chimice. paralizia gejioralfl progresivă. Indicaţii: cele menţionate la galvanoterapie. salicilati etc. intoxicaţii cronice cu ni•'liilo.nonlcu. Este ramură a terapiei care foloseşte energia furnizată de spectrele do Iradiere emise de corpurile încălzite. Indicaţii: boli metabolice: obezitate. lilscte: Ntlmiilnrort sistemului nnrVOI simpatic. tabes. Se folosesc mai des următoarele medicamente: adrenalina. artrite reumatismale . do (icooa helioterapia este indicată dimineaţa cînd sînt multe rn/n i ill r. antinevralgice. afecţiuni digestive: perivisceille. consllpotll spastice. artrite cronice. Ultrasonoterapia se bazează pe efectele piezoelectricitătii.sinuzite acute şi cronice. codeina. reumatism cronic. adică pe pioprietatea unor cristale de a se încărca electric dacă se exercită asuIIKI lor o presiune mecanică. anemici. termice şi biologice.. endarterita obliterantă.i iiih'Cttoase... vizibile şi ultraviolete. Razele ultraviolete emise de lămpi sau arcuri voltaice sînt indicate In convalescenţi. dizolvate în apă.

Aceasta noi In lorţfi musculară.. i cxic'M.. cu partea cubitală a H l lor. In general se efectuează o şedinţă pe zi. ndică prinderea maselor musculare voluminoase şi deplasarea imnsversală. . Cuvîntul masaj provine din limba arabă (mass=a frămînta)..'iţiroa somnului... pe n'ijlunea interesată în direcţia centripetă sau paralel cu fibrele muscuInui şi are drept efect scăderea durerii. prin aceasta efectuîndu-se iimrtlnri rapide ce se transmit tegumentelor bolnavului. efecto fnvori/. Bolnavul este aşezat în nu l special. i • i | ni i u n i .o uşoară atingere efectuată cu pulpa degetelor sau cu palma. tndopărulii miis( nliiro. dar efocI numai cu policele şi indexul. Durata şedinţelor este de 5—25 minute.antt i II u«iu<nilo u organismului. — frămîntatul are mai multe tipuri: compresiuni întrerupte-. i i u n i i i '. ciupirea: un fel de petrisaj. Mîna se deplasează o dată cu tegumentul în limitele per-'i de Inxitatea hipodermului. petri•"i/tij.ho sisleinul norvoi nliti nniunile onjdih' dnpn /unei. M' ' r/i< nt'tlniH* ni maMijulni « " . de aceea s-au creat aparate ce produc vibraţia llnlrt sun totală a întregului organism.. i u l ' ni nu incmnism icllex pic. /. se efecIni«<i7.l i p l i i i . vibraţia constă într-o serie succesivă de presiuni şi relaxări. executîndu-se şi o •••presiune. cînd bolnavul execută mişcări cu greutăţi. ••(luiipii M/. cu opoziţia creată de maseur.i " I . 11. medic sau maseur. i | d(> l . Masajul trebuie făcut de către npocialişti.loIoglcă a masajului:ac//unea locală: sedativft şl hlporr lui ulii.. masajul vertij: se efectuează cu ambele mîini în sens "uivtrtire (se foloseşte la braţe). timp de 2—6 săptămîni.ă de regulă dimineaţa.tţla .i MmiiliioiiiiiM .coptoiii tcfiuiiicntB|l i iiilocdptorll din iinivi'hi vi i<' ( |iinn'iil. îmbuncil. efectuată de către maseur» ac-i opo//f/e. ' M i m niiisaj trebuie să fie urmat de mobilizarea articulaţiilor şl •ilor din vecinătatea zonelor masate care poate fi: activă. . Manevre fundamentale de masaj: — netezirea. unghii tăiate scurt şi rotunjite). „atingerea apăsată" sau „alunecarea apăsată" constă I n l i . efeo Iu cfttrc bolnavul însuşi. haltere pomenii. Maseurul trebuie să se spele pe mîini după fiecare bolnav masat şl să nu poarte în activitate inele sau brăţări. fir//unea generală: stimularea funcţiilor aparatului cirîl lo'iphotor. îmbrăcat cu haine speciale (cu mînecă scurtă. I ! M | c lr< u i.. cu pumnul.• . i l M i l i c r i h . crcşteren metabolismului bazai. pasivă. . dezbrăcat parţial sau total în cameră încălzită la 20—22°. cu palma. fricţiunea este o netezire mai pronunţată. cu vîrful degetelor.I I' fo <Nl(iii(ti n i i ' l . sau mai simplu.r m a * i v .i ) v < ' ' i < . RBU lubIu.MASAJUL MEDICAL Masajul constă dintr-o serie de manipulaţii manuale aplicate la suprufdţa organismului în scop terapeutic sau igienic.. (!<• l i p Colinfl. mai rar două şedinţe la zi sau o şedinţă la două zile. baterea sau percuţia constă în ciocă• • n ţesuturilor cu ajutorul mîinilor. ! ( « complex vi insuficient cnno'icut. l . fărfl ml mi stl se desprindă de pe tegumente.

' i <. In liiupul efortului la persoanele bine antrenate. în acest fel se uşurou/ă activitatea inimii.. Prin îmbunătăţirea motricitatii intestinale şi a evacuării i i i i i ( i n i i l i i l i i i intestinului . CULTURA FIZICA MEDICALA Cultura fizică în general urmăreşte fortificarea organismului şi creşterea rezistenţei sale prin efectuarea diferitelor mişcări.m M | > i .ic do asemenea influenţat favorabil regllndu-1 şl i i v . Indicaţii: persoane obosite. ameţeli..lor şl eliminarea produşilor azotaţi oi Influenţa culturii fizice medicale asupra aparatelor şi organelor. membrele superioare sau inferioare. care tinde spro cunoaşterea omului sănătos. cefalee. gît. vi/. Miy.... sînt mai mici decît la perşi ti ine neantrenate sau rău antrenate. studiind cu deosebire constituţia. cît şi una socială. torace. capacitatea de muncă. Aparatul digestiv. Practicile culturii fizice nu sînt de datS recentă. spate... hipotrofii musculare la membre. Contraindicaţii: boli infecţioase..se înlătură tendinţa la constipaţie. După terminarea efortului aceste v<ilori revin mai repede la valorile iniţiale la persoanele bine antrenate. cu scopul de a menţine şi de a potenţa sănătatea şi capacitatea de prestaţie a organismului în întregimea sa. spondiloze. .. tuberculoză.ioiiKjjr între diferitele faze ale acestuia. valorile funcţionale ale organelor. Sub acţiunea irigaţiei active ţii . cu urmări economice în ce priveşle productivitatea muncii. astenie.. MrtdbuliNimil f. Cultura fizică medicală este o ramură a medicinei. ' . Creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace.. florii la cele neantrenate.lcrt mocllf u l i i '. flebite. în scop de antrenament pentru sportivi. Cultura fizică medicală produce efecte favorabili» p i i n îinlrenarea musculaturii abdominale influenţînd în mod reflex proroşele chimice şi mecanice ale digestiei...K tivcci/ă funcţia pielii. se accentuează funcţia glandelor digestiv».r.isrulur esle mai mare la persoanele antrenate decît la cele neantrenat». chiar într-o formă organizată.. abdomen.Sub acţiunea masajului se favorizează drenarea lichidelor din ţeKiituri şi eliminarea lor prin organele de excreţie. Practic.. i . cap. duţji.... există tehnici speciale pentru masaj pe diferite regiuni: ceafă.iii. cancer etc. încît ventlIdtiu pulmonară creşte. urlrilo. ateroscleroză. ficatului şl rinichilor. i p n i i u i h/. sindromul hemoragipar. ele au existat încă în antichitate. l i i l i l l i i u l i .1 sliujelui bine oxigenat. i i economic. I C N I I .. faţă. Capacitatea de prestaţie a aparatului cardiov.inM uşurează circulaţia în trunchiurile venoase şi limfatice mari Hm (il)doiiHMi. Cultura fizică medicală este atît o problemă biologică individuală. reumatism. Cultura liy. ulcerul gastroduodenal. Aparatul cardiovascular funcţionează de asemenea mai eficient fi n i .înd fortificarea unei persoane.. capacitatea de efort. urmărind creşterea potenţialului biologic a întregii societăţi. Aparatul respirator funcţionează mult mai eficient prin mărirea eliisticităţii cutiei toracice şi a amplitudinilor respiratorii.

fiind nei ă educaţia sanitară pentru alimentaţie raţională. forma culturii fizice medicale istematice şi de durată — efectuată cel puţin de două ori pe zi cîte i 1 0 minute — reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva • oclentarismului şi a urmărilor sale negative. cadrele medii au un mare rol. 1 : miel longevităţi active. i < q> i ţ i i du prestaţi*.nirn V/P/// rn/er/M . Efortul fizic repetat provoacă modificări pro l unde ale glandelor endocrine. calificată.tio. urmată de o hiperglobulie de durată şi de creşterea hemoglobinei care permite transportarea către milocondriile celulare a unei cantităţi mai mari de O2 .'itntlt de muncă $1 pcnliu . ROLUL CADRELOR MEDICO-SANUARE PENTRU ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE MEDICALE DE CALITATE SUPERIOARA Sarcinile cadrelor medico-sanitar e rezultă din caracteristicile esenf/«/«! ale asistenţei medicale din tara noastră care este o asistenţă proilliirtică. . ' | < M m< mlul .mierii performanţe). mişcarea sub. călirea organisîl prin contactul nemijlocit cu asperităţile vieţii. h | m .fl pentru CM••. exercită o uşoară acţiune de inhibiţie asupra gonadelor şi o uşoară acţiune stimulatoare asupra hipofizei.• > i n'.i r. imediată şi gratuită.i|>. educaţia voinţei. Glandele endocrine. n culturii fizico medicale. Antrenamentul fizic produce o uşoară si trecătoare scădere a globulelor roşii. acestea constituie HMilo do bn/.r.-. creşterea ii. în mod deosebit Io npli. Prin aceasta rolul culturi? i|/. recuperator ie. a sportului de rmisă (turism. favorizează dezvoltarea glandelor suprarenale.11. Rolul cadrelor medii in profilaxia bolilor este de a respecta indica' l i l « ' medicilor de specialitate şi legile în vigoare privitoare la adminisiftrod la timp şi în bune condiţii a vaccinărilor. înot sau oricare dintre sporturile faţă de caro tlnărul ar» untll. fftrfl n se urmări num. 1. Populaţia 'i«hulo educată să ia parte în mod direct la păstrarea şi la întărirea proM(| P| sănătăţi. M | < I fn(A de | M I I | | . Gimnastica medicală.in. —lylvni/.Organele hematopoietice. Numărul leucocitelor nu se modifică în urma antrenamentului. —Igienizarea vieţii personale începe încă din copilărie..ice medicale în procesul de sanogeneză devine din ce în ce mai important. Itolul cadrelor medii în educaţia sanitară a populaţiei rezidă în acivlluloa desfăşurată pentru ca aceasta să înţeleagă şi să respecte indlflţlllo medicale de sanogenizare şi igienizare a întregii vieţi. curativă... pentru r r e ş ! > i < . •tţhi prin muncă şi pentru muncă.iritaţii do rezistentă naturală monismului. La femei cultura fizică medicală urmăreşte în afară de promovarea • Itirii de sănătate şi efectul estetic. în le|filtiră cu îndeplinirea acestor sarcini..emonon un Imparativ al < i nrtiinl' ( .i > i " i i t a l!•€• neO tM fl .. dar în formula leucocitarS se evidenţiază creşterea limfocitelor. cultivarea mişcării sub toat* "• •I o sale.

cum să recolli>/e diferite probe de laborator.itoa. liMisluncfi arterială.însuşirea unor cunoştinţe de ambientologie prin care se arată sursele de poluare a mediului înconjurător. iau temperatura. frecvenţa cardlwtt. cît şi pentru a fi la curent cu ceea ce apare nou în medicină.isa despre viaţă. le dau prlsfaturi. cultivarea pesimismului şi a ignoranţei de orice fel. cunoscut fiind că un cadru medical trebuie să înveţe toată viaţa atît pentru a nu uita ceea ce n ştiut. se orientează asupra ui-examinării şi comunică modicilor observaţiile personale. înţelegînd aceste idei cadrele medii trebuie să le propage în activitatea cotidiană. pregătesc fişele sau carnetul de sănfltutt*. a solului. a apei. In acest fel so n|ungo la stabilirea diagnosticului corect şi în timp util şi se instituie lifil. în locul individualismului pledăm pentru un colectivism care să cuprindă pe» cei care acceptă egalitatea între oameni şi care militează pentru o lume mai bună.i baza oricărui tratament. . cadrele medii ia oilciiton/fi usupra gravităţii bolnavilor. în locul acestora trebuie cultivată o concepţie sănălo. mai dreaptă şi mai sănătoasă fizic şi psihic. cooperare justă şi întrajutorare. optimismul. Ii liniştesc. Pentru aceasta ele trebuie să fie bino pregătite profesional şi să fie conştiincioase. Cadrelo modii trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre cauzele bolilor. Ii încurajează. In oricare loc de muncă s-ar afla. încrederea între oameni. cît şi a trata-«iontulul. devotat şi conştiincios este de mare utilitalu bolnavului şi medicului. Să nu se uite însă poluarea psihică: cultivarea urii şi inegalităţii între o. ca şi poluarea sonoră. contribuie la educaţia sanitara. De modul cum se vor însuşi aceste cunoştinţe depinde felul cum se va lucra în producţie. far bolnavilor prima anamneză. răspîndiiou de zvonuri etc. srt ţitle să interpreteze şi să înţeleagă semnele de boală. pericolele care le determină poluaroa şi mijloacele de luptă împotriva lor. lupta împotriva cancerului etc. ordine economică dreaptă.imenlul corespunzător. Trebuie de asemenea să ştie ce examinări trebuie să facă în legătură cu anumite semno clinice pe care le prezintă bolnavii pe care îi îngrijesc. Diagnosticul stă l. Intol-ulllu oi'lunlAi'll diagnosticului 9! Iratamuntului. etica şi echit. Rolul cadrelor medii în stabilirea diagnosticului. alteln Iu timpul activităţii practice. Multe cunoştinţe se primesc în şcoală.inieni. Este de asemenea coordonată pe plan mondial organizarea luptei pentru păstrarea purităţii mediului ambiant. să observe cu atenţie semnolo de suferinţă ale bolnavilor şi să le comunice medicului. După terminarea şcolii vn treimi să continue pregătirea profesională. Trebuie avut în vedere în primul rînd poluarea aerului. La stabilirea diagnosticului contribuie şi cadrele medii. atît în stabilirea diagnosticului. deoarece el observă bolnavul 9! are un contact apropiat şi prelungit cu acesta. în sala de aşteptare a unor servicii ambulatorii. Acest mod tio a gîndi se înţelege mai uşor dacă amintim că încă de pe acum unele mijloace de prevenire a o serie de îmbolnăviri sînt coordonate pe plun mondial: lupta împotriva unor boli infecto-contagioase şi a unor l>oli carenţiale sau metabolice. care sînt valorile fiziologice ale acestor probe şi care este semnificaţia modificărilor acestora. de aceea stabilirea corectă şi în timp util n acestuia este o sarcină de primă importanţă. Un cadru mediu bun.

Documentele clinice trebuie 98 iu ordine. Aspectul cabinetului de consultaţie este „car• Io vizită" a cadrului mediu.irfl. efectuarea de sondaje gastrice sau • uliu. izotopico etc. Koclnhllltntn.>tu || «(jnrlmn Hunzorlală. efectuarea examenului coprologic macroscopic şi microscol l v . cadrul mediu îl ajută la dezbrăcat. gradul său de preqăprofesională şi de conştiinciozitate. pregătind tot ce esta t'Mir pentru examinarea bolnavilor (materialele necesare examenu• Unic şi examinărilor de laborator). temperaturii şi rezul-il nllor examinări pe care le-a efectuat. Mai mult. dragostea pentru profesiunea aleasă. favorizat de timpul lung cît stau în preajma lor. de aceea ea trebuie să fie cît mai plăcută şi mai fci-.n Indicaţia medicului recoltează produse biologice: urina. cadrele medii asigură conIu igienice şi de ordine. recoltarea ele ii"iitru examenul hematologic. l U i j i i u i . să se facă îmbă->i iiHiiiiU' de a se aşeza în patul curat etc.. face examenul macroscopic al acestora şi referează medicului. . Totodată comunică medicului propriile observaţii culese discuţia anterioară cu bolnavul în sala de aşteptare sau din carne-« I n saiuUate. po»lbllll. secreţii. dacă este nevoie. puroi.fn cabinetele de consultaţie ambulatorii. la îndemînă. scaun.A. iiiU'llgouţrt. reforoasrft modicului lot co observă In Iu-învii de cnrc răspund şl fcic IniUmu'nliil indicul do medic..••. i inia. nlmiţlo i>l memoriu bună. Tot caii pregătesc bolnavul pentru examinări complementare: pra-hlcfl şl fizică. îngrljlron bolnnvllnr • i comploxrt c«ro corci o timimlIA vocdţlo şl niuiinlto liftU rnre n-mi siclpnt ubsorvollllor voclil şl cnro pot li nNtii. în staţionare trebuie să se respecte circuitul bol-i (miilru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. lichidele de vărsătură. administrarea unor modica-• limrea testelor de toleranţă etc.« ' bolnavilor In secţia do boli Interne. arată spiritul său l>ndîlresc. Introducînd bolnavul în cabinet.iii i i l i < n Iun (Iccl/ll . precum şi valorile T. îl ajută să ia anumite poziţii cerute da mliuitor. i . <|1n. 11(11 do spitalizare. spută. Ambianţa de lucru impresiofi\ bolnavul. . care lucrează în el. pulsului. Ele planifică şi însoţesc bol-• ' nevoie — la diferite laboratoare.socio-profesionale şi chiar pur medicale utile în stailloţjriosticului. explorări radiologie*. regim dietetic. l. Da nil bolnavii sînt mai sinceri faţă de aceste cadre decît faţă da Jupi cure poate fi folosit pentru culegere de date complemen-'i'i m mistice. curnj.i " necesar ca pe lîngă cunoaşterea tehnicii recoltării şi a exame"Microscopic să cunoască şi tehnica de a efectua personal o seria minări de laborator cu caracter de urgenţă: sumarul de urina. Cadrele medii < i u 9! n Instrui bolnavul asupra obligaţiilor ce le are în condiţii da nHupru disciplinei şi igienei generale şi individuale. 1 •• .ă probele biolo-iluc rezultatolo. hainele de protecţie. colorat cu Sudan III şi lugol). • i ««fi şi citirea unui sediment de urină sau de bilă. Ele rorollon/. ondoscoplco. t<v////e cu staţionare. i". de spălătură gas> ' ' I c . cadrele medii realizează un contact mult mal ii bolnavii. rolul lor este tot aşa de mare.

— totalitatea examinărilor clinice şi paraclinice efectuate pentru Itabilirca diagnosticului în timp util terapeutic şi pentru urmărirea evo luţiei bolii. discreţie. blîndeţe. De acest fapt trebuie să se ţină seama în relaţiile cu bolnavii. dar nu este o profesiune ca toate celelalte. — totalitatea procedurilor de tratament. dictonului că „fiecare om trebuie să ştie în profesia sa cit ştie epoca în care trăieşte". Ea cere nu numai multă pricepere. cit şl In pu> in. Trebuie să se aibă în vedere eficienţa economică a oricărei internări 3/i spital. luce trebuie să se ţină seama de psihologia bolnavului. Timpul petrecut în spital trebuie judicios folosit pentru recuperarea bolnavului şi redarea sa familiei şi societăţii.. obiectivilato. conştiinciozitate. să se obţină rezultatele cele mai bune. iubire de onmoni.sională şi din mediul familial presupun motive serioase. simţ de ordine.. perfecţionării profesionale şi întregirii continue a fiinţei lor fizice şi morale. în tot ceea C«. Aceasta cu nttt mal mult în prezent cînd tehnicizarea excesivă — inclusiv în modlclnfl — a creat pericolul depărtării psihico de bolnav. Internarea bolnavului în secţia de spital însemnează asumarea unei mari responsabilităţi. multă omenie. ci şi multă dragoste pentru om.. deoarece scoaterea bolnavului din activitatea profe. onestitate faţă de superiori şi subalterni. Discuţia cu bolnnvul trobula astlul condusă.i mitdi . împletirea componentei medicale cu cea soda la la bolnavii care ne consultă. capacitate de a înţelege oamenii. deoarece cîştigîndu-se încr«'(l(M'ca bolnavului şansele de reuşită vor fi mult mai mari. yiatlo unoi vechi tradiţii nu s-a ajuns la acest pericol. — totalitatea măsurilor şi procedeelor de supraveghere perma nentă a bolnavului.prompte şi corecte. a patului bolnavului. mu! optlmllt şl mal încrezător atlt tn f or te l o Iul. Cadrele medicale sanitare trebuie să înţeleagă epoca socială în care trăiesc. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Medicina este într-adevăr o profesiune. caracter stabil. Atitudinea personalului medico-sanitar faţă de bolnav este o verigă Importantă in lanţul procedurilor terapeutice. Ei au devenit în ultimii zeci de ani mult mni sonsibiii şi în acelaşi timp mai pretenţioşi. multă forţă de muncă pentru a putea să şi-o dăruiască bolnavilor. aproape întotdeauna.. sănătflto li/ică şi psihică. In ţara noastră. IncH Iu sflrşitul oi acesta să so simtă mal llntvlit. conform. pasiunea de a te dedica sănătăţii semenilor". ceea ce influenţează psihicul şl Comportarea lor. în prezent vedem mult mal dos. Cei co avem o vechime mai mare în activitate am putut observa că psihologia bolnavilor se schimbă în timp. necesitatea unei permanente perfecţionări. fire optimistă. străduindu-se ca într-un timp scurt şi cu cheltuieli cît mal puţine. M. a bolna vului însuşi. Academicianul luliu Haţieganu ne spunea: „bolnavul are întotdeauna dreptate" şl no îndemna sci-1 sprijinim multilateral. Prin îngrijirea bolnavilor în staţionar se înţelege: — îndeplinirea sarcinilor generale privitoare la igiena generală a Jalonului sau cabinetului de consultaţie.

conştiinţa fără ştiinţă Inutilă (J. Dacă medicina niiiuuză „ştiinţă şi conştiinţă" (I. l i ) n<npvnsabilitatea economică pleacă de la faptul că toate valor iu întregul proces de asistenţă medicală (prevenire. ImnavDlntQ. „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului" (Rabeci'oa ce însemnează că numai în această alcătuire: ştiinţă şi con|>1 so poate efectua o medicină eficientă. itfl- . după care se începe tratamentul. . orice tratament trebuie să îl ru cfoctul psihoterapie!. Totodată trebuie să se evite excesele. stabilirea diagnosticului şi tratai ulm l. n l ' l m i e m cîteva responsabilităţi care trebuie gîndite şi reţinute: •O i<->. /«<•/. nul» aspectul modului său de acţiune şi a posibilităţii apariţiei i i l i ' i i l n sau accidente» chiar şi in condiţii de respectare a tuturor I i Mnlilllte de fannacovigllenţă. Substanţtl* d9 "inile ta //e In prealabil (esfnfo (rospectlnd întocmai indica- m ini sănătăţii). Initament. i'npnnsabilitatea juridică sau medico-legală decurge din faptul că "fi Incorectă a unor proceduri de explorare sau tratament poate Incidente sau chiar accidente de diferite grade care pot aniitrlluul Juridice (despăgubiri sau consecinţe penale). în mediul familial şl • in ini din care provin. In concluzie. recuperare) reprezintă ajutorul dat de între 'inului care suferă. i timp util şi cu cele mai eficiente şi ieftine mijloace. Haţieganu). ' . spitalizz l ic. l/yiif«.i<-. în cadrul celei mai depline solicitudini faţă de bolnav i n< •<-dează la aplicarea măsurilor pentru stabilirea în cît mai scurt n diciţinosticului.iionsabilitatea medicală constă în prevenirea prin toate mij|n < unoscute a îmbolnăvirilor.i/d. Bolnavul trebuia i n 11 piuă la recuperarea lui completă. Fiecare om sănătos însemnează două braţe şi o idili» redată circuitului economic şi niciodată nu vor fi prea multe i l n l l şl prea multe braţe de vreme ce avem aşa de multe de făcut atît 1 i (ix'zont cît şi în viitor. Trat" hi! hi'buie condus pînă la recuperarea completă a fostului bolne ln| uneori chiar înaintea începerii oricărei proceduri terapeutlj • « l i n i i » să se facă pregătirea psihică. înaintea administrării unor mei tu 11 "bule ia se facă investigaţii privitoare la posibilitatea de n1 Iniinmenelor alergice sau de idloslncnr/. sociale şi profesionale. urmărind eficienţa optimă prin i directe şi mai ieftine mijloace. a medicamentului şi a procedurii terapeutic*. adică pînă la recîştigarea săl i i i li'pline biologice. < )(l<ită înţeleasă necesitatea unei atitudini pline de solicitudine faţă i -i îl n<iv trebuie continuate preocupările pentru aplicarea măsurilor ' • • n corespunzătoare de diagnostic şi de tratament. Bernard) pentru bolnav şi pentru societate (chiar culpai l o pedeapsă). corespunzătoare epocii tri-. cadrele care manipulează acest* i i i ' b u i o să aibă deosebită grijă. depăii««i stircinilor şi competenţa proprie.Sil nu se uite că cei ce ne cer ajutorul o fac pentru că suferă şl intui dreptul de a se întoarce în cîmpul muncii. Ca atare. Aplicarea procodurl terapeutice trebuie să fie precedată de cunoaşterea t n bolnavului. 'TU CM /(ic cadre/e medii trebn/c na dea dovada do hună pn-f/e bJi/idi'/c. psihice. WIH'/I*.

la umanizarea asistenţei medicale şi într-0 mare măsură la potenţare celorlalte mijloace terapeutice. dominînd culorile pastelate. Exteriorul clădirilor. etajere pentru flori decorative de interior ce vor fi atent îngrijite de către cadrele medii yl chiar de bolnavii înşişi. Pereţii camerelor este bine să fie coloraţi în funcţie de destinaţia încăperii respective. In acest fel cadrele medii contribuie la prevenirea sindromului da iiwdaptare la viaţa de spital. premisa eficientei oricărui tratament precoce şi util. pe lîngă tehnicitate şi funcţionalitate optimă. Aceasta mai ales în secţiile unde spitalizarea este mai îndelungată. cadrele medii devin un sprijin activ al bolnavului şi medicului. fizic şi psihic în cadrul oricărei unităţi sanitare. executarea şi dotarea unităţilor sanitare cu mobilier şi aparatură. Asistentei şefe de secţie îi revine s<ncina îndrumării cadrelor medii pentru estetizarea locului lor de munol. Ele contribuie la stabilirea în cel mai scurt timp a diagnosticului. prin aceasta contribuie la dezvoltarea multilaterală a societăţii noastre socialiste. Cadrelo medii au sarcina de a întreţine confortul estetic realizat iniţial de col ce se ocupă cu proiectarea. S-ar putea spune că realizînd în bune condiţii tot ce s-ri spus pînă aici s-a efectuat deja umanizarea activităţii sanitare. în acest fel unind ştiinţa cu conştiinţa. trebuie să fie de culoare şi formă potrivită. parcul spitalului. Insistăm şi asupra necesităţii creării unul confort estetic. Perfecţionarea continuă prin studiu individual sau colectiv. care. reconfortantă şi optimizantă. Ei pot fi decoraţi cu reproduceri de artă în culori. care să completeze atmosfera intraspitalicească tonică. Umanizarea asistenţei medicale este o altă sarcină importantă a cadrelor medii. :.rulre şi devotament. La locul de muncă trebuie să domnească o atmosferă de înţelegere şi de lucru. fotografii artistice. prin educaţie şi persistenţă este obligaţia tuturor celor ce au ca sarcină păstrarea şi întărirea sănătăţii oamenilor. Aceasta este numai în parte adevărat. cadrele medii slujesc omul. Acţionînd In acest fel. spaţiile verzi vor fi amennJtito şi întreţinute în acest sens. .

Dl. pjdmln// • i"iac/cd. iar iin-. h. prin pllnră se face transferul de gaze din alveole In slnije mi. du c u » cnlrt In condiţii patologice dacă pătrunde aer (pneumotoi H c ) u l. El au formă de trunchi de con. Foiţa \ !••< < i •' închid Intre ele o cavitate virtuală cu presiune negativfi. El este alcătuit din căile aeriene. l'lttraro lob este format din mai multe segmente. iar aceştia din alveolele pii-lmnii/nr.plnitln conul/l c l i n d!l<ilnr«a cutiei liiliulco i i ' i r i f rimplrnlcirl (lutnii oitnll oxlnrnl.1. m-nlenl. ulnr |l trcco In nlvcolc. ţoiut ceun ml i i ' f l c ' x . Interni coastele). cu baza iiuiro . iii »tnt organe elastice. ' l 'Iv «pin cltumelilro da exfiltatle < nrn ion ut» illn rncli n " ( i r l u talninion muţchlliir roiplintnil. nervi. nlrdtuil din alveole pulmonare. h. adică • i nt i l o ru aclnll. nvlnd rentrul in bulb. Pleurei illntr-o foită viscerală ce se aplică direct pe suprafaţa plămînnlui no vino In contact cu faţa internă a peretelui toracic. B O L ILE A P A R A T U LU I R E S P IR A T O R 2. muşchi. Unitatea morfofuncţională a plămlnului c-. vaie. 'îl" nerlene slut formate din nazofarlnge. Iar do acolo prin cxplrn1 <>»(• •llml* «nil tn nicilhil extern. cel stîng din doi. iternorlnlil""1" i« i|tiul iiniiniuleien aerului lioţint In nx/i/ni tn pllnilnl. nuni cu lilonliliil <la carbon.iru i l i a mul pulmonar este format din partea funcţională a orc. i i » n Invenl. cnlnbntt'i plAm n' . ce se bifurcă In 'înmhll — cile una pentru fiecare plămîn — care se ramifică descreicind plnfl njung tn stadiul de bronhiolă terminală.IMIUI veitehnilâ. i n u l u i . laringe şi trahee. tn/ullnl din pun unuia n.2.itlnqom doua momonta i i i i l l n ţ| rx/j/iu/iu. "io fontul du trunchi do con şl eito oUAtultA din oaio (anterior I . fol drept este alcătuit din trei lobi. Ini. Lobii pulni<> prin scizuri care iau naştere prin plicaturarea pleurelor. i i i < >itii|lR nuinialM U mlult are (r(ov«n(n da 16— IH pa minut |l tr<M .lobului ' • < compus din acini. Bronhiola terminală deserni. efec-"t" ş« In acest fel respiraţia externă.O( in > i n R — prin procesul numit hematozS — Inr CO2 l» i . NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A|>nintul respirator asigură schimbul gazos între sînge şi mediul extern.

aerul respirator să conţină oxigen suficient (compoziţia aerului la nivelul mării este: N=79.ilează brusc |l vin. Funcţia plămînilor. 7.02%. !l. care explică de ce afecţiunilor pulmonare li se asociază şi suferinţe ale inimii. vascularizaţia şi inervarea să fie morfologic şi fiziologic nor male.94%. CO2 = 0. suprafaţa respiratorie (rezultată din suma suprafeţelor alveolare) să fie integră morfofuncţional. 4. Oric-i! modificare a unuia din factorii amintiţi duce la apariţia respiraţiei dificil*» (dlupnco) pînă la apnee şi asfixie. \le<tiimile aparatului respirator pot fi primitive sau cauzate « l e î m i " i i n .. n n /lri. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE Semiologia se ocupă cu studiul şi interpretarea simptomelor. căile respiratorii să fie permeabile. este reglată reflex de sistemuj neurotmlnrrln. semne ce silesc bol ri'ivul . In ' ' • ! • • ce urmează so vor prezenta simptomelo şi semnele de bonlfl îl 1 ' i i ' ' "i' 1 <le «fectaroa aparatului respirator: I'IIICKM eslo IrecvcMit sonuuiltilft de bolnav c<i JCMI. Pentru ca respiraţia să aibă loc normal sînt necesare mai multe condiţii: 1. i uneori de mlsettiilo respirntorii. InteiiNfl. cu timpul intr. O2 = 20. unde se efectuează trecerea O2 (cu ajutorul fermenţilor respiralori) din sîngele arterial în celule la nivelul mitocondriilor.02%. C02-4. iar a aerului expirat: N = 79. care este mlus la plămîni prin intermediul circulaţiei venoase. cn o Impiinsrtturfl de pumnal la nivelul toracelui (d«* • «| |n teţihiiHui iiMinicloiKirfl) vorbim de junghi tmucic şl ponto HUI v In n im n . Asigurarea schimburilor gazoase are loc deci cu participarea activă a aparatului cardiovascular. HfHpiraţia externă sau ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului în rBlle respiratorii. umezit. luînd parte la procesele metabolice celulare (faza tisulară a respiraţiei) şi se elimină CO2 din celule. îmbolnăvirea aparatului respirator duce la alterări morfofunctlo mile . respectiv cu CO2 şi alţi produşi de degradare metabolică. i v i r i goneralo. Vorbim astfel de boli pulmonaro-cardiace sau cardiopulmonare.3%. Rezultă că între cele două aparate •— respirator şi cardiovascular — există o strînsă legătură funcţională.Imlo roţinut acest fapt în vederea aprecierii modificărilor patologice ale frecvenţei ncostcla şi pentru practicarea corectă a respiraţiei artificiale. 3. cu ajutorul cărora se elaborează diagnosticul. Ctnd se Insl. presiunea CO2 alveolar (care reflectă încărcarea sîngelui cu CO2) să fie fi ziologică..5%.2. i i . Respiraţia internă este reprezentată de trecerea O2 în sînge. 0»-16. musculatura. unde este purificat. încălzit şi amestecat cu aerul existent tu cfillo respiratorii. exai ' ' i ' . în special de sistemul neurovegetativ. 2. Dacă boala începe la inimă. centrul respirator din bulb să fie în stare morfofuncţională normală.i se adreseze medicului. u e in lu e N in ti n e b ile m le le re n n o f/ic ix la i in iilln nl u . 2. unde fixat pe heuioţjlobină (hematoza) este vehiculat de globulele roşii (faza circulatorie a respiraţie!) pînă la celule. iar globulele roşii suficiente ca numBr fi ca încărcare cu hemoglobina. sau do boli ale altor organe.1 In suferinţă şi aparatul respirator. 8. i l e acestuia care se manifestă ca simptome. aşa cum s-a amintit. pleurele să-şi îndeplinească funcţiile lor fiziologice (să nu fie lipite. aparate sau sisteme. 5. conformaţia toracică să fie normală. G. a semnelor de boală.04%. reglarea fiind în funcţie de încărcaiun ţosu(urilor cu O2. iiparatul cardiovascular să fie integru.I dureroasă. să nu conţină aer sau lichid).

!•:• .). pseudodifterlc. !»i[nt. X\*//x/d Internă este anoxia celulară (lips<i oxigenării celulol) n ţ|fl*lin tn Intoxicaţia cu acid cianhidric s.i cotldln i lli»i|ilifiUi' hciutrt ^1 ndlin ..1 u i i i u i i n do 1n< l i n i e i i . l . i'irlnţ|lnn.. î n l i .. unyhll. Este caracteristică stărilor de acidoză (diabet comH/of: so caracterizează prin cicluri de respiraţie normală urmată "ti 9! din nou respiraţii normale.!'• mai c«xi «xlicmltaţl (pirumido nasnlâ.i-viol. corpi In nrborele laringo-traheo-bronşic.. strangulare. 1 iiitr/. /VW/x/u cxfernd este anoxia determinată de împiedicarea oxlgeiiiuHiil cauzată de diverse obstacole (înec. ronsocint*1 u tulburării hoin.ito/i-i. O I n l î l i i i n i iu boli pul. i < | | D | I i Aerul m< . n. i c o (do! II firidnz ă). fiind KnxNmaul: constă dintr-o respiraţie cu următorul ciclu: inspiraţio dfl.iu C'O. lobuln mei I u l . spusm al laringelui etc.sHnr.toracică. pauză. ... /qomotoasă.. <HM nil»' illl Nimptom IM. buze. crup difteric.ţ» ("itfeiuiH iiilinpuliii'Hiui v 1 HiiiiiNi/n un c\|m IHIINC '.n i-o a teţju^1 imiron.ji MO ('(uarlcrizcazâ priutr-o coloraţie (ill)iisl i. expiraţie sacadată cu durată egală inspiii Imfisi pauză.i .\ciil Iu holil<> | > i i l m o i i < u .MIC . lini. plr|onn>).

cauzat de iritaţici mucoasei nazale prin corpi străini. Astfel: — tuşea voalată. aspectul. traheobronşltelor. Tirajul constă în retracţia ţesuturilor moi în regiunea subclaviculară. Din ea se fac examinări citologice şi bacterlolocjh o în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului. puroi. Pilii dieimiert unul chist hldcitic pulmonar so elimină un lichid clnr. chist hidatic drenat în bronşii etc. sînge). Spntti scruatifl. . cantitatea. Sputa hemoptoică (are striuri sanguinolente) se poate găsi în bronfl9Ct07. supuraţii bronhopulmonare. La eliminarea produselor patologice mai contribuie şi mişcările cililor mucoasei bronţ>lco. gelatinoasă. o spul. secreţii. aderentă de fundul vnMI Iul. rozată se constată In edemul pulmonar ni'ut. Spnla rubiginoasă (culoarea cărămizii arse). spumoasă. Cornajul este o inspiraţie zgomotoasă. Cornajul şi tirajul.fi roşie. După caracterele ei. trahee). La spută descriem: culoarea. care semnil'iră o anemie cerebrală trecătoare. vîscoasă o întîlnim în bronşite catarale (spută mueonsă). dlfituri de bătaia aripioarelor nazale alcătuiesc o triadă simptomatică Ce poate apare în bronhopneumonie la sugari. tuşea are mare valoare semiologică. secreţii. Căscatul este o inspiraţie forţată. productivă) se întîlneşte în bronşite. — tuşea seacă se constată în prima fază a laringitelor. — tuşea sonoră. orientînd diagnosticul. mucus. Sputa mucopurulentă sau purulentă (culoare galbenă-verzuie) s« găseşte în traheobronşite purulente sau supuraţii bronhopulmonare. lătrătoare se observă în cancerul mediastinal sau odenopatie traheobronşică. tuberculoză pulmoiînrfi. a pneumoniilor. pneumonii. în pleurezii. Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronşii. Strănutul constă dintr-un expir violent. esto pntognomonică pentru pneumonia francă lobară. fipnia ca pelteaua de coacăze se întîlneşte In cancer bronhopulmonur. lichide aspirate. cauzată de obstacole în căile respiratorii (laringe. Cunoaştoren caracterului sputei este util în stabilirea diagnosticului şi aprecierea evoluţiei unor boli ale aparatului respirator. Fumătorii pot ellmlnn o spută neyrlclonsă. spre a relata fidel cele constatate tu procesul de îngrijire a bolnavului. — tuşea cu expectoraţie (tuşea umedă. inflamaţii (este un reflex de (ipariire).il şi tuberculoză pulmonară. |«r !n stdti* ro/A «putn »it« ro»lntlcfl.n n tronează elementele patologice din arborele traheobronşic (corpi străini. mirosul. răguşită (disfonică) arată o laringită. scurt. Sputa albicioasă. profundă şi prelungă. ci apn r!» Kttneă. intercostală şi epigastrică în timpul inspiraţiei. uruitoare. Ajutoarele medicului trebuie să ştie să descrie o spută.

La sfîrşitul crizei de astm bronşic bolnavul poate o spută în care înoată formaţii similare unor perle. bronşiectazii sau cancer bronhl l iHntuxIsul este hemoragia nazală care apare în cadrul unor afecl "'filo sou generale.S'/)u/a perlată. prin M .^t dillo heinltorncelul. putînd ajunge pînă la 300 — 500 ml/24 de ore în supuraţiile uilmonare. Urmărirea l ui cum se modifică straturile sputei are mare valoare pentru apre-'0 evoluţiei bolii: scăderea stratului grunjos (de la fundul paharului J l i »i l fi) şi creşterea celui seros sau spumos arată o bună evoluţie a [j 'imţiei. tuberculoză. bron-•. respingător (miros putred).Spută numulară conţine formaţii asemănătoare unor monezi (In ilftculoza pulmonară sau unele bronşite). aceasta se află un nou strat seros de culoare verzuie. Toracele rău conform n t •K |ln rosplrntorie. sub el un strat seros în care înoată formaţii mucopurulentc.1 . doscoperă puncte iau '< '• > i< 9! (i|iiiM'l(i/i1 înl. ii>m«»(i (xnrepo iiecmfiiul pectoral. Cu ajutorul inspecţiei se poate aprecia *l «for? fnmeln resplrrt cu pnrtcn superioară (respiraţie de tip i lor). anume accentuarea procesului supuraţiei. unele forme de bronşite). In gangrena mirosul •. V . tu timp ce In hnrhat se evidenţiază o respiraţie da t i p im funii nlidnmiiidl. palpare. Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator. . în timp ce creşterea stratului grunjos şi scăderea celui seros i evoluţia nefavorabilă. iau n Iul In slmflzele pleurnle extinse. cu mişcări simetrice ale t luiinlloruce. format din puroi. percuţie şi auscultaţie. n unui abces pulmonar sau a unui chist hidatic pulmonar. ţipata este stratificată în supuraţiile bronhopulmonare (bronşite fe-bronşiectazii. pentru ca MI ! inferior. Poate fi •ilfl In tuberculoză pulmonară. Inr < ifo/a denumeşte prezenţa unui ghibus). abcese şi gangrene pulmonare): un strat superior IKJ . . Inspecţia '(înrl n bombcire a unui hemitorace în colecţiile pleurale. Normal toracele este simetric. să aibă un aspect grunjos. deformării . ititatea sputei poate varia între 30 şi 100 ml în 24 de ore In •. niionul obiectiv foloseşte metodele expuse la partea generală a I u l : Inspecţie.-i dlnmetrelor antero-posterior şi transversal ca în toracele i nrnfl'/em toracele are formă de butoi.. ^Viosul fetid al sputei arată o supuraţie pulmonară (abces. l n n por t la. Patologic putem constata asimetrie. Se pot observa urm» nulul (torace proeminent. nodozităţi pe marginea sternului) nlo coloanei vertebrale (scolioza este devierea la dreapta K|fi. precedată N| Mitti eliminată fiind formată din sînge roşu şi aerat.lo penibil. Patologic li ponta i ' i i l n n i i i MIII o nliollro a fronmniulnl perlnml/ na IH t n» clni'ft Invltnm bolnnvui .3'l". n/cu este o eliminare de 300 — 500 ml de spută deodată.

.sii. scleroemfizem pulmonar). ţii o fiolă romergan pentru prevenirea şocului pleural. Se pregătesc) «pol materialele şi instrumentarul necesar. serocl11 In.ile li inoculat Iu cobai In ni/ni . exniiH'iiiilnl medii al tn scoli NOII li eynnpMinlo . raluri sibilante: zgomote ase mănătoare cu ţiuitul vîntului prin coş. în ve derea instituirii unui tratament corect.il. diminuat sau abolit.miiiiAil In ma ţii tu &|>H. Pentru aceste examinări sputn NC recoltează în recipiente sterile. cantitatea şi s<" face examenul citologic şi bacteriologic. elemente figurate ale sîngelui (In special eozinofile). cu reacţia Rivalta pozitivă sau negativă. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR In acest capitol prezentăm explorările uzuale mai frecvente.inl In bolile piilmoiKiic.U* un examen de lutinfii NC fnre ru o. — Auscultaţia percepe normal murmurul vezicular. microbi (de mare valoare fiind decelarea bacilului Koch în diagnosticul tuberculozei) sau ciuperci. — In infecţii cu microbi piogeni colecţia pleurală este purulenţii — In unele forme de insuficienţă cardiacă gravă sau în afecţiuni ('ciiinTOii. — Lichidul obţinut prin puncţia pleurală poate fi galben. mirosul. patologic mur murul vezicular poate fi înăsprit.-n/la rtii ţjajfliil In munCl. radiologie e ste o exploiciro cnrentA şi neces. Lichidul obţinut prin puncţic pleurală este seros în hidrotorac».— Percuţia este o metodă prin care apreciem sunetul obţinut. aşa cum se constată la pleiirezla bacilară şi alte pleurezii cronice. In scopul dcrelniii tuberculozei se lor ex. — Examenul sputei pe frotiu colorat prin diverse metode urmă reşte descoperirea de celule tumorale.se se poate găsi un lichid hemoragie. pleurezii).3.-ipii lunii diagnosticului de tuberruloy.). Licliidul pleural poale fi Insămjntat pe medii de cultură pcntni (liuţiniifitlr Ixicteriologic si antibiogramă sau po. i < >lnrl0l. submatitate Sii u înaintate (în pneumonii. se poate auzi i» expir prelungit sau se pot percepe zgomote supraadăugate (raluri ronllunte: zgomote asemănătoare sforăitului. executîndu-se apoi antlhingrama pentru testarea sensibilităţii germenilor la antibiotice. 2. Examenul sputei: se analizează aspectul.I c.. frecături pleurale etc. Nor imil se obţine sonoritate pulmonară.r. crepitante. — Examenul sputei prin însămînţări pe medii de cultură (culturi microbiene) pentru diagnosticul bacteriologic. raluri subcrepitante. Funcţia pleurală se practică la bolnavi care au colecţii lichidienc» pleiimle. iar în mod patologic se poate consltila hipersonoritate (în emfizem. Bolnavul este pregătit psihic şi medicamentos cu 1/2 mg atropină d. — In sediment pot predomina limfocitele.

iniciobi. „ h . Si Intlgrama pulmonară este o probă mai recentă în explorările e şi se practică în servicii specializate. care ajută la precizarea diagnosticului. folosind substanţe r«M Măsurătorile toracice: perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul i niclru panglică. n. n > 'lihnii. vîrfurile pulmonare.iplul Că: " d ').inuMitotr • "'f((l'l/(l '"' l > n i : . i ' . — Ratfioscopia şi radiografia toraco-pulmonară sînt cele mai uti I i le examene radiologice.i vrt. c a n i ' .i prin fii <• MH i >irlli» i pldomlru/ . descriind localizarea. l di ctiolixiic. — Tomografia reprezintă radiografierea plămînului pe secţiuni ( i . piu: pentru talia de 169 cm. sinusurile costodiaHjmatiqă. dlftci n . manca. P 4.itiu n i a c u te .cil<> « l i . a unor opacifieri. i (lipiodol). mediastinul. i'tolmlo splrometrlce şi spirografice sînt prezentate detaliat In vo• l du l xplarări funcţionale.1. La adultul normal perimetrul în inspiraţie este In • • < l c 89 cm.Bconhograîia reprezintă explorarea arborelui bronşic — cînd sa •n pictează bronşiectazia — prin introducerea unei substanţe de eonii < i ' . Imn.l i n i I < . cu ajutorul i nioscopului. scizurile. < | . aplicînd formula. ml se pot preleva şi ţesuturi pentru examen histopatologic./ I I | | Q din l. mirii. i .ofcsionale. v . indicele de robustitate esi 1 114 | (52)=23. Uronhoscopia este explorarea bronşică cu ajutorul bronhoscopulul. hepatltn • pi. 'holfl. pleura. subsl<ml(> chimice sun I I I I M | K . greutatea de 62 kg şi perimetrul t i > mediu do 84 cm. greutatea (G) şi perimetrul toracic i ' l n do robustitate se calculează cu ajutorul formulei: IR=-T — (P+G).ili-cţiuni favori7." '/< ni( (niiitltul ppMiMMiu. --. cuprinde afecţiuni rino-fiirlrni" l . plămînii. INFECŢIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE it rnpllol. lu t (« x tif in h . in . care la normal este egal cu 7 (89— l. IMeuroscopia este metoda de vizualizare a pleurelor..n .i rnii/.I ] Q unor boli conl'i-ii" • ' • • ' « cn rii|i<olA. Examtenul radiologie al plămînului furnizează date asupra unor msparenţe mărite.Irlq.i\ r i i i .m . •IK//CC/O de robustitate rezultă din o serie de măsurători şi calcule» "«'iNoiirâ înălţimea (talia=T). i simţuri) pentru decelarea proceselor patologice din profunzime. . .. iar în expiraţie este în medie de 82 cm..( ouvul'. tturi mut cnrnrl-'i ni minori ţjrnv al bolii i f . urmată de radiografie. forma. Se explorează cutia toracică. ! / i \ î m i ' ' i i . Cu cît indicele de robustitate este mai mic declt 'J 1 1 MM nproc'iază o dezvoltare mai bună a organismului. intensitatea. Diferenţa din i i ' iiMlă indicele respirator.nlc de v i i i ÎMI 1 1.ilu N Cţi > « ' . i l .

guturaiul sau coriza) Rinită acută este mai des sezonieră şi cu etiologie virotică. — unele. cauzînd boli cu mecanism/alergic ca: rlnlto. antitermlc» (pyran. Tratament: erti» Indicata evitarea contmliilul cu alergenul. Se administrează polidin. rinofaringită sau rlnolciringo-laringită.4. nefrite. Dezinfectantele nazale pe cîl posibil se vor evita. apoi mucopurulfntă (rinoree). starea generală se poate modifica uşor.2. livoluţla este de 4—7 zile. Uneori netratato pol duce la complicaţii sinuzale. mai des infectiu se propagă în vecinătate şi evoluează ca rinită. Prinderea segmentară este rară. Se numifestcl printr-o senzaţie de gîdiliturăf urmată du •trAnut In salve» şl secreţie scroasă abundentă. — prin numărul mare de îmbolnăviri aceste afecţiuni determină numeroase zile de incapacitate temporară de muncă (concedii medicale). la nevoie. Anatomo-patologic sînt inflamaţii acute sau cronice. bronhopulmonan 1 . vitamina A. aspirină. îngrijiri: se va termometriza şi supraveghea bolnavul spre Ş 89 dlnqnostica o eventuală boală contagioasă. prin natura agentului etiologic sau a terenuluf. Cdran((iţi. Poate avea şi un mecanism alergic. anosmie temporară (pierderea miiosului).— netratate sau tratate incorect pot determina uneori complicaţii gravo cum ar fi bronşiolite sau bronhopneumonii (la sugayi. 2. urmată de vindecare. ol i l c c Ic. pot cauza asfixii. O lipseşte do factorii locali de autoapărare. secreţie seroasă. — pot sensibiliza organismul. faringelui (îaringită) sau laringolui (îaringită). deoarece „spălînd" mucoasa nazală.stlla(ii nazale de vitamina C şi ceai de muşeţel. reumatism acut. evoluţia putînd fifăiil l i ' b m sau cu febră de tipuri variate. bătrîni. Frecvent această rinită apnrw prlmflvnrn la polon. Debutul este cu strănut.4. dar se poate complica microbian.1. Etiologic. antinevralgice). seromucoasă. RINITĂ ALERGICA SPASMODICA F sta o larmă particulară <la rinită care so declanşează la contactul cu fllprgonolc. aceste afecţiuni se clasifică în primitive şi secundare (în codrul unor boli contagioase). RINITĂ ACUTA („răceala".). ustm bronşic. antigripale. diabetici etc. . iar după evoluţie sînt acute şi cronice. ln. ceaiuri caldn. C şi. d«isn> upei lllcfl nou nospeclflcă. 2. Repausul este indicat dacă persoana este febrilă. usturimi în nas. Inflamaţia poate fi locfili/fită la nivelul mucoasei nazale (rinită). traheobronşice.

n l M . cianoză. d ... se tonifică organismul cu vitamina A...2. "'l«> cazuri evoluţia bolii contagioase poate fi gravă şi daci 'i.i(i()()—1/5000. care rel'iu» rapidă spre a nu deveni focare de răspîndire a infecţiei. • | M pont' IIIIK rl ' O 1 li l).i erupţia ujut. II i i' n "Mlp|li<l liKH'iilo-piipllIo-v i n . C vi . i .ilc realiza o larlnr|UA i plin crup. C). 2. In declanşarea simptomatologiei [ i i l n c i p ' i l îl deţin terenul adenoidian şi spasmul. i ' . prnf.. i l < . H . 1 < u antitusice. Ins."nniili III |ll l II l M v i din pir/rul.i in medii ului se pot folosi şi antibiotice. f n cii/ii de laringită striduloasă se fac instilaţii cu picături do illnn l/.ilii rotrooci ipl'III l l . i.ilnm8nt corespunzător încă din fazele do început alo bolii. i i i|uii|nOltlCUli ni» n dl «li» in(|iilrt In i'pldi nul. i l..• i l l . Bolnavii au nasul înfundat şi reducerea mirosului. va evita fumatul..i diuijimstlcului.o> n'/i'iiţn afecţiunilor rinofaringiene primitive. unele forme la copil pot cauza dispnee intensă» uit'U1 pseudomembranoase cu crup pot determina asfixie.iicn itilrll . LARING1TA STRIDULOASĂ TMo o formă particulară de laringită care evoluează la copii cu idonoidian.i hi stabilii''. p(inlc< |)n r'iitn nu cnlar rtipl'ilnnţn M I .K i . cu fusospirili. Se manifestă cu somn agitat.. Tratamentul se referă la cauze locale şi se vor evita cele de ordin carq acţionează patogen. Se vn l» l i r .c omul. i i r c n h / . Accesul > l « linişti brusc în cîteva minute. substanţe iritante.I i i i i n l . cornaj.4.1.4.4. i ' . i < i l ' C | K ) . Lajringitele acute pot fi complicaţii ale rinitelor. Cu bune rezultate • .. ini l.3. se vor administra vitamine (A. gargarisme cu dezinfectante uzuale. .n ^a i ' < •' i > < > .4.i unei . 2. Simptomatologie Slmptomiil dominant este modificarea vocii (disfonia).ip varlcelic.. . pol indica inhalaţii. respiraţie stertoroasă. trebuie să avetn dlnţniosticul diferenţial cu boli infectocontagioase. tiraj. iar după evoluţie sînt acut* fi noiiice. dispnee. variaţiile mari de temperatură.1 l l Kl| | | l'' M n |tl « » |( '. bolnavul va păstra repaus vocal.ne t n i i f i'ptoini'lo loi <il« 9) fillri. RINITELE CRONICE Rinitelfe cronice sînt favorizate de cauze locale sau de fum. po. "Iţi începe cu cui. bruscă cu acces de tuse.n oculo-nuznl intens.i.4. alături de M-wă iritativă.. LARINGITELE Filologic pot fi specifice..idrnop.IM < l | > < > C U IP IU IIO I iiiio f tIiiI|I<I I I M. « n 1 piişinţ" alcoolizate în jurul gîtului.

prişnite. bolnavul va păstra rei uns relativ sau la pat în cameră curată şi bine aerisită. formula leucocitară. i h ( i o n i . cu nvolu ln . i c t i i . i •. i unor f. i . ai terenului {]*• ni'ifil ţi loco l .— din cauza febrei. r. •— bolnavii vor fi supravegheaţi atent.(teiierulo. datorită formării crupului difteric. evitîndu-se cuiciltil de aer. — pentru instituirea tratamentului corect este nevoie de stabiliroti diagnosticului etiologic în care scop se fac prelevări de produ.ici'»ri varinţi.ictori variaţi Ia nivelul arborelui traheobronftc. . îngrijirile necesare acestor bolnavi: — în funcţie de gravitatea tabloului clinic.itiu|i'iil<\ Tu ( oiircpţi . oldlmron/.i i i n c .5.H. pulsul şi tensiunea arterială. \ i r . •— în perioada febrilă se administrează un regim hidrozaharat care suplineşte lichidele pierdute prin transpiraţie. ! . care obStruen/â laringele şi care în unele cazuri necesită traheoiomie pentru •i c v i l « i moartea prin asfixie. i l .nulroiiiului bronşillc.ncr. i ! c . — se va urmări starea generală. bolnavii transpiră mult. comprese calde alcoolizate în jurul gllumi). Iricillll locnl ((loficleilţ» .n u l i M ' i h t t i i . La do> • liiiiipnren bolii ioiitrilxiM. i i . 2. a devenit sporadică da urmare a obligativităţii vaccinărilor în masă.i 1 . Se efectue<r/rt V. Dlfteria. Tuşea convulsivă se diagnostichează uşor atunci cînd s^ instalează nnvsolo caracteristice de tuse. uneori extrem de gravă (în formele apoplectice. ţinînd seama de forma clinii .l < i < . atrage atenţia asupra acestei boli.mita sau cronic ă.ih'Mlironşitele sînt inflamaţii ale mucoasei traheobronşlce. De aceea este necesar un examen atent a] < lerelor şi examenul de urină pentru decelarea pigmenţilor biliari şi :'robilinogenului. (!<•».. lipdtimii.U«|ltfl MCfl/lllfl (copil. boală gravă în trecut. l n M |. NTCIIII! indivUliinl cu O fP-. procesul morbid este mii coin» plex declt u:. i . 1 i n > . favorizează sudatia şi furnizează substrat energetic prin zaharuri. Boala începe cu o rinită. leucograma. fiind vorba de un răspun s morfofunc ţionnl In M ţ | i i ..|><-< Iul i n o i l i > | i ) ( | n . b . însă se Instalează o angină gravă. rezultatele oferind date impoiUinle în sprijinul diagnosticului etiologic şi al tratamentului corect. respiraţia. stări cl»< colaps). i .S. lillo|>. transpira ţ i i l e . TRAHEOBRONŞITELE Ti. poate începe prin simp: iine de suferinţă acută a căilor respiratorii (este aşp-zisul debut |)spudogripal" al bolii). destul de răspîndită. de vîrstă. i Hepatita epidemică. — în funcţie de indicaţiile la cazul dat se aplică proceduri fiziolerapice (comprese reci. de gravitate şi de complicaţii. .se aplică medicaţia indicată de medic. ) .sn biologice pentru culturi microbiene şi antibiogramă. evoluţia temperaturii. de aceea se va schiml>tl tenjeria la timp şi se va menţine o bună igienă corporală. i .

Bronşitele secundare se constată în cadrul unor bol! i l f i ( | i o .r. dispneizantă. factori iritanţi (fum. febra tifoidă. starcn . deviaţii de sept.urile. VI.>lratoriil prin factori locali ca vegetaţii adenoide. care. tuse seacă sau cu expectoraţie. sibilante şi subcrepitante". Se va ţine teama de terenul local. i n i posibile şl se pot manifesta ca: bronhopneumonle. llr»n$ltcle spastice trebuie diferenţiate de astmul bionşic. In formele comune. 2. n-pdiţia bronşitei. Torme clinice. In funcţie de teren. transpiraţii. emfizem. Aspect clinic: simptomele sînt în funcţie de forma clinică (acută. Mutacustic se constată raluri ronflante. In trailiiniişitc-le spastice. i s o cum ar fi rujeola.fi. prin acţiunea tn nulii' roiiitiuti Io bronşita cronică (bronhopatle cronică obitruo .mulul.i lcl.i(lllc> . unele bronl i i " pot sltr. gaze iritante. toracalgii.urile profilactice vor ţine cont de factorii menţiotii!(i|miuţ|(jiio7. 1 i<i(|iionUciil '• i i . «tu i i'l ie de ţiucus sau mucus şi puroi) şi funcţionale (îngustare a IuMii'iniliii bronşiilor). obişnuite. livolu|lti. i de cornet. BRONŞITA ACUTA Mronşita acută debutează ca o infecţie acută a căilor respiratorii ipi'rloare: modificarea stării generale. rubeola. scleroze pulmonare. plc-urezii. M . tabagismul) alături de factori ai mediului climatic lt de microclimat (frigul. tuse seacă — la început — urmată de iM'doraţie mucoasă.1. subfebră sau febră. ipleurite extinse) sensibil la acţiunea variaţilor factori externi.bun In formele comune şl rezervat tn formele < ullluilii. umezeala) contribuie la instalarea bolii. tlînnylolltele sînt forme mai severe care evoluează pe teren debilitat i i i p l l 9! vîrstnici cu manifestări grave (dispnee. • muică) Şi de predominanţa segmentelor afectate. pot trece In cronicitate. Hi puliiMiiMi''.n. expiraţia este prelungită. tuşea convulsivă Observaţia şi analiza clinică a simptomelor bronşitice trebuie fă• ' f t ni discernămînt în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic "i l. Anatomopatologic se constată modificări inflamatorii (hiperemie. nefrite parcelare etc. uneori "ii li<). respiraţie înăsprită. scleroemfizem pulmonar. » i l ( | l l . astenic. • implic . i-nrl predomină simptome de traheită care evoluează cu usturimi reilrrnale. microbii. de factorii ihn NU va MfAtul abandonarea fumatului. mucopurulentă sau purulentă. agenţi sensibilizanţi (alergene). evoluţia este de 3—7 zile. cianoză. virulenţa germenilor. (Milbcri.5. sau aşa cum s-a amintit.il.. Bronşitele primitive recunosc cauzele menţionate la 'pnl(>c|<Micză. i |np|uii(|itfi in formele grave.

BRONŞITELE CRONICE Uronşitele cronice se caracterizează printr-o evoluţie îndelunjfitli cH puţin 2 ani. transpiraţiile.2. prin preparnto corespunzătoare (sirogal. Diagnosticul se va sprijini pe datele epidemiologice şi/pe explorări l<> complementare. i l ciipticildtii funcţionale vcntllnloill. ventuze). de care depind şi îngrijirile. — Antibioticele — de obicei cu spectru larg — se folosesc la indlcntia medicului (tetraciclină. sun color cu tare. în care perioadă bolnavul tuşeşte şi expectorează minimum 't luni pe . de regulă 3—7 zile în forim'lo comune: — în cazurile cu transpiraţii abundente se schimbă lenjeria. K . forma clinică. Holnnvll l i c l n u c sd I n . mai ales dacă este prezentă şi noaptea drnmjînd somnul. antigripale. sta-l>ll! iulu-se etiologia.p ' i . — Febra şi durerile se combat prin piran. se în locuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde. aspirină. l Mictiv şi consecinţa sa insuficienţa respiratorie d* tip ohNtructlvj NI. Uneori îmbracă un caracter nslimitlform.m. se favorizează tuşea ziua.urllor l < i . a mucoaselor. îl va instrui privitor la colectarea spu IM tn voderea măsurării sau colectării pentru examen bacteriologic ţ*i t»f«»ctuurca antibiograraei. La boala declarată se va face diagnosticul complet. se combate cu antitusice pe bază de codeină. cloramfenicol). pulbere Dowori sau preparate după indicaţia medicului.5. tipul respiraţiei. frecvenţa cardiacă 9! respiratorie. i. obositoare. wnlor. i i i ' evidenţia alterarea probelor respiratorii. <!'• nsnmonoa. prin evoluţie.). Se urmăreşte la fiecare bolnav: temperatura. n i şi pentru evaluarea capacităţii d« IIIIIIH h . i p . Ele se pot acutiza. determină emfizem pulmonnr cronic < > ! > • . acordîndu-se o atenţie sporită copiilor şi vîrstnicilor. coloraţia tegumentelor. cu expectoraţii-. — Cînd apare expectoraţia.n nude dintre ele. pionim 9! din punctul < ! • • vil.investigaţi bacteriologic (şi anlibiogrnmn). — sînt indicate proceduri fizioterapice (fricţiuni. 2. litstrulndu-1 în legătură cu comportamentul faţă de mediul ambiant.ti vă)» se vor depista factorii alergizanţi şi se vor lua măsuri consecutive. tn vml'Mi'n mri'. sirogal cu efedrina — dar numai în for mele spastice şi fără hipertensiune arterială — sirop de pătlagină la copii etc. antinevralgice combinate la nevoie cu sedative şi tranchilizante. Medicamente. — Tuşea seacă. Tratamentul bronşitelor acute: repausul în încăperi igienice (acasă smi spital) care poate fi relativ sau la pat. în cazurile indicate. regim hidrozaharat. îngrijiri. Qidrul sanitar ajutător va educa bolnavul tuşitor.

cont|r<Ntia pulmonara ijil bronhopnoutnonia.i i . carenţe alimentare. 2 . ploclnnlCi m Inllm-n. leziunile sînt mixte sau se decelează f<>Iiiiiuliopulinonare diseminate. P N E U M O P A T IIL E A C U T E << i"iimopatiile acute sînt afecţiuni inflamatorii care interesează pi» mul pulmonar.ui chlnr l»u:ilul coli. vlru-'ipiMi i . mediul poluat. Profilaxia va ţine seamă de factorii incriminaţi menţionaţi la etio-•<| oneză ca factori de risc pentru bronşitele cronice. in lunc'ţir do particularităţile de reactivitate indlvl-i. etiologică (antibiotice. .|i u i / . . Bune rezultate s-au i u l cu randomicină (capsule sau sirop) 300—600 mg pe zi. l i . vîrstă.ili<' ' .. de tratamente balneare (cu •toii) în staţiuni ca Slănic Moldova. iiiiiuroclcl. îngrijiri... Govora etc.-ui . Se vor face investigaţiile paraclinice pentru stabilirea etio••i. interstiţiul sau sînt focare bronhopneumonice dl^ Alldtomopatologic se pun în evidenţă leziunile inflamatorii.' M . pn«iiitn'tH-i<.! pnruinonlo cu bacilul Frledlănder..i(|lnnieraţiile favorizează agresiunea agenţilor doterml» im l. cum este în cazul bronhopneumolc. Unele in beneficiază. praf. pneumonii stafllococlce (di 1 .. " P . . . i i ' . chimioterapice adaptate 'MKitic şi ţinînd seama de datele antibiogramei). gaze iritante). vlniNiiil. Se va evita aliI n l i a excitantă şi condimentată. Adesea. i i I I I M vontft în trecut. n i i i . . infecţii i.i agont do Infecţie Intnispitallcească). fumatul. i n i . c. c i i i u i i i i i n (i(|»ntul Eaton.'!'• .... unei tuberculoze sau a altor afecţiuni pleuro-pulmonaro • • pot ascunde în spatele unei bronşite cronice diagnosticată clinic Uire la prima vedere. h .im mc rliniri! do pneumopatii. Factori i cu i . rlckotsll (ft> >|ifltttlo acuta pot tmhrflrn mal miilto aipecto cllnlco: puou( n . In funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv se prescrie me//<• simptomatică (calmante ale tusei). sau leziuni interstitifllo uniunii «tipice). patogenetică (combaterea mi'lor bronşice). un lob sau mai mulţi. la indicaţia medicului. Cauzele principale sînt reprezentate de microbi. i i c ( i psihofizică. • . Un rol deosebit îl joacă fumatul. n i uneori sînt expresia unor procese alergice.•. Ltiopatogenetic intră în discuţie terenul ereditar şi aerul poluat . umezeala. cuprlnuii Horjinont de lob.n | i i i-iioiogici se disting: pneumonia francă lobată " i| « c . ' i i .evită frigul. Pentru stabi• i diagnosticului etiologic se va ţine seama de posibilitatea existenunui cancer..6 . virusul gripal.M| Dispneeţa şi cianoza sînt simptome care pot completa tabloul clinic bronşitelor cronice.

leucogramă. artrită etc. Junghi toracic.ristică. denumită astfel din cauza delimitării precise a procesului patologic (afectarea unui lob.2.i miel etiologii bacilare.1. Orice complicaţie Inlecţioasă este posibilă. raluri cropiUmte etc. Examenul radiologie se practică în funcţie de starea bolnavului ţ*l evidenţiază opacifierea segmentului sau lobului afectat. chist hldatlc pulmonar etc. cînd vorbim de congestie picura* pulmonară.6. urmată la scurt timp de expectoraţia ruginie canicte. F. pleuro/li | Mi<i|>neumonică sau pleurezia metapneumonică. copil. S-a menţionat delirul. mult mai scurtă prin aplicaron «nlibioticelor.i mui îndelungată a unei congestii pulmonare obligă l* MiNp< < i .H.). febră de 39—41°. Boala debutează brusc. tendinţă la co ld|). încît se spune sugestiv că bolnavul „îşi scuipă diagnosticul".6. L I / I . Diagnosticul clinic se bazează pe sinteza simptomelor clinice. i i f. cu durata clasică între 7 şi 11 zile. I M pulmonară poate să fie secundara unor procese primitive (Inoii M .cancer pulmonar.xamenul obiectiv poate decela matitate. Simptomatologia este mai atenuată. vîrstnici. cart «parr> mai fercvent decît pneumonia pneumococică. PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Este vechea pneumonie francă lobară.. 2. în perioada evoluţiei poate apărea delir. Complicaţiile apar mai des la persoane debilitate. Mai poate apare edem pulmonar — infecţiei sau cardiac — icter prin hepatită. hepatici.2.S. tablou sanguin. Simptomatologie. Uihipnee. .s. nefrită. CONGESTIA PULMONARA Congestia pulmonară este o formă mai uşoară de pneumonie. tuse seacă. succesiunea lor avînd o mare valoare diagnostică şi se completează cu d*iIc complementare (V. Pneumococul acţionează în condiţiile factorilor ajutători. Prinderea pleurei poate duce la colectare de lichid intri* pielii . < i M p . frison solemn. ceea ce reclamă o observaţie atentă a bolnavului. „în plină sănătate ap<ironta" prin alterarea stării generale. Conţinuţii puliiiumiie i " > i apărea şl In afara unor cauze mlcrobione: este vorbai\m t'ongwttnio puv/vo din emirul unor boli cardiace eau rcnnle care itmnl flrft un prognostic i«v«r.îl l voliiţi. frisonul şi junghiul putînd lipul/ sini prezente ralurile crepitante. iar evoluţia este mai scurtă. forma clasică de pneumonie fiind din ce în ce mai rnră. Uneori li procesul morbid participă şi pleura. în funcţie de starea organismului. evoluţia este favornblid. Evoluţia. examenul Ixuioriologic al sputei. cmdiaci. unui segment de lob sau mai multor lobi). facies vultuos (uneori mai accentuat de partea bolnavă). alcoolici. suflu tubar. colapsul.

mnt i. trecînd de la un lob la alIM mir siipuni ovoluînd după tipul supuraţiilor bronhopulmonare sau tfiplemuliii toracic (colecţie purulentă în cavităţile pleurale). PNEUMONIILE VIROTICE (atipice) 1 mi nml ln'< ventil pneumonie «tipica osU' ci><i delermlnntfi <!• "Ull Kiilnii \imlom<ip<ilol<M|lc: Ic/iuiille principele slnt la nivelul Inli'istltluliil uni. Necesită doze mal mari •I lMtc . BRONHOPNEUMONIA | Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare InlUimatorii bronhopulmonare diseminate în plămîni care evoluează pe nu loren cu reactivitate scăzută (copii. denutriţi. Dintre acestea menţionăm: l'noumonia streptococică cauzată de streptococi. Pneumonia stafilococică apare adesea în cadrul unor septicemii stan 'urlci. ALTE PNEUMONII BACTERIENE Stnt pneumonii cauzate de alţi microbi decît pneumococul. 2. convalescenţi • lupii boli grave etc. Ele slnt fîiMiNHblt de grave şi îmbracă forme clinice variate.'i.4. 2. F. imn dispneea şi cianoza accentuată. hipotensiunea arterială).i illnlcă •• caracterl/cn/a prinţi -un iU'i>ut acut. existînd forme cu evoluţie i u lucratoare. cu iminenţă de colaps (tahicardie. filiform.). nhi'ii|.6. Ellopatogenie: boli virotice pregătesc terenul pentru agresiune» flotei microbiene. mo/ante. apare cel mal de» : ' i ' H uripă sau rujeolă.6. stare febrilă. Aspectul clinic: boala se remarcă prin caracterele ei dispneizante. Imittud o Infecţie ncutfl n cflllor rnuplrntorll. h oi e l l'iu'iiinoiiid cu bacii Friedlănder apare la persoane debilitate. Se aditulren/n fintihloticc cu spectru larg.6.5. Este caracteristică evoluţia severă şi apariţia ir levfirscite pleurale. hi-'•nuia indică slaba reactivitate a terenului şi un prognostic deosebit '.voluţia şi prognosticul sînt rezervate.3. bătrîni. puls mic. în circa 50% din cazurile de decef In MHjari este responsabilă bronhopneumonia.cu o evoluţie clinică foarte severă. adesea hemoragice cu tendinţă de suprainfecţie <i|ec(ie pleurală purulentă. 'l u tun md . Gravitatea bolii este marcată printr-o stare generală neurotoxică. adesea cu prognostic Hi ti 1 1 înni sever. Pro-ni pneumonie poale avea caracter saltant. merii spre puls imperceptibil.> piillnil 11 nfoctotu In H1''11' Inn' 'i'i»iiun*lolog!. realizîndu-se o suprainfecţie foarte agresivă.'•vor.2.

hipertermia. tuşea. De o deosebită importanţă ni se pare problema sugarului. Tratamentul fizioterapie (comprese. r«|hi" rfl untlblotlcile nu un Indicaţii. iar V. Reacţiile serologice sînt utile pentru evidenţierea etiologici unor virusuri. conform unui plan care trebuie trocul fu fonia do observaţie n bolnavului.mal des Irltativfi. iar semnele fislut sărace. împachetări) este util la bolnavi cu fobră ridicată. temperatura ajunge în jur de 38 — 39°. Tratamentul medicamentos se individualizează de medic. favorizarea «Jtpoetorfltiei se tratează cu medicamentele alese de medic. temperaturii . Aiitlhlotlci'lt': penicilina oslo folosită în pneumonia pneumoco» i\ tu do/Ho Indiciile (l . a mamelor în vederon Aplicării măsurilor de creştere a rezistenţei naturale. — Mudicatia pentru prevenirea colapsului şi pentru combaterea colapsului (analepticele cardiovasculare. Evidenţa şi supravegherea medicală a copiilor problemă din teritoriu. Diagnosticul clinic trebuie completat cu examinări paraclinice (examonul de urină. rloiorlditl.'iliit cerinţe ce trebuie aplicate riguros. examenul sputei).i milioane U pe /i). co-u sputei şi se iau măsurile cunoscute faţă de expectoraţie. în timpul delirului pot silri pe fereastră). examene serolo y i ce. examenul radiologie este util şi practicarea iui va tine seama de starea bolnavului.S. de aceea se preferă plasarea acestor holiuivi la parter spre a evita accidente grave. Alte antibiotice (tetraHun. Evoluţia bolii este mai trenantă (2 — 3 săptămîni în medie). tensiunii arteriale. cu prognostic favorabil. vaccinările. Pneumopatiile acute necesită măsuri de îngrijire imediată. alteori durata bolii este mai lungă (l — 2 luni). îngrijiri. cardiotonicele) se va adminlslid. de poziţia lui în timpul examinării. măsurarea pulsului. punldlinu somislnlntice. Plasarea bolnavului în condiţii de ambianţă corespunzătoare.H. şi leucocitele nu sînt crescute ca în pneumoniile bacteriene. Durerea. reprezintă măsuri eficace la dispoziţia cadrelor medico-sanitare. utili* . schimbarea lenjeriei. cadrelor nu»dlcule ajutătoare revenindu-le sarcina cunoscută de aplicare riguroasfl u planului de tratament indicat pe zile şi ore de către medic. Profilaxia pneumopatiilor acute se adresează factorilor de teren individuali. erilromlcina) sa adnil» lien/rt In luncile du lornui cllnicd $1 de dorit dupA antlbiogramă. supravegherea colectivităţilor şi combaterea infecţiilor intraspitoliceşti. NA . — Madicatia simptomatică.. suprnvegherea transpiraţiilor. dată fiind mortalitatea infantilă ridicată înregistrată prin bronhopneumonie la (ireastă grupă de populaţie. starea psihomotorie (undo forme evoluează cu delir.S. Se acorda ln educării bolnavului privind comportamentul faţă de tuse. DUignosticul clinic se face prin coroborarea datelor clinice cu exainunul radiologie care evidenţiază hiluri mărite difuz conturate spre parenrhim.în pnonumnnlllu vlralt. educarea gravidelor. respectlnd doza şi ritmul. leucogramă. V.H. tablou sanguin.

După vindecare se apreciază individualizat necesitatea repausului In convalescentă şi se educă bolnavul privind alimentaţia tonifianta jirnlru refacerea completă. o«l«« Invorabilfl. asociaţii de fuzospirili. ABCESUL PULMONAR AhdCHul pulmonar primitiv debutează de regulă cu simptomel* i umonlol. 2. SUPURAŢIILE BRONHOPULMONARE înţelegem prin supuraţii bronhopulmonare formarea de puroi în '•nchimul pulmonar în zone bine delimitate sau difuze. «tnt tn«â >i ' t i tu i i » In rrnnicltnta şl complicaţii (nmlloldo/fl) «nu . după colectare. nlcoolismul. stări septicemice. Supuraţiiile pulmonare pot fi primitive sau secundare. Dintre factorii favorizanţi amintim: frigul. 2. Etiopatogenie. in lunc-M' MM. Innic).1 (igcnti micotici sau parazitari (amoeba). chiste aei i > . nefiind ex•1 calea hematogenă sau limfatică de vecinătate (abces hepatic.lor trebuind bine motivată (tetraciclinele în cazul pneumoniilor i n virusuri mari sau pentru prevenirea unor suprainfecţii).i <i|ii|ln. Cauza principală este reprezentată de germeni piol. Mai pot fi-. Klebsiella. denutriţia. Anatomopatologic se disting forme circumscrise (o cavitate cu pu« ili'llmilată de o membrană. A «poetul clinic este variabil în funcţie de forma anatomo-clinică. germeni aerobi sau anaerobi. în acest capitol intră abcesul pulmogangrena pulmonară şi bronşiectazia. Pot fi incriminaţi: streptococi. membrana cedează şi conţinutul purulent Vficuenză printr-o bronşie de drenaj (vom/caj. C îormenii patogeni pătrund de regulă pe cale aeriană.iIo» In urma tratamentelor Antibiotice (clin car* " numii. roapart < \|>cctoraţla. cu radu-• HH firnţjrpslv'i n oxpectoraţiei. prin însă• i | f t i o de la alte focare piemice iniţiale ca în cancer.7. pleură cu drenaj bronşic).1. unică sau multiplă) şi forme difuze pulifiit'. cu condiţia menţinerii drenajului. Sputa poate fi fetidă sau nefetidă.-nllor cauzali. i vi o acădore a frocvonţt'1). diabetul zai l . sau propagare din vecinătate. De reţinut că sputa este tn con 11 ţaţe l Nl> Nilul îl u . ciircicteristice gangrenei pulmonare.7. ori în cavităţi 'xistente (spre exemplu: dilataţii bronşice. Escherichla . Durii evacuarea este totală urmează ameliorarea treptată. !n cn/iiill' in (nre comunicarea cu bronhia se întrerupe. ni n . embolii septice ifitocjrne sau limfatice. chist hidatic. stafilococi.

Atenţi» • i» ' i . determinate de piogoni. Pe lîngă scăderea frecvenţei lor. în era antibioticelor afecţiunea este rară. ne<<". de forma niuitnmo-clinică. < • va acorda examenului sputei. Aspect clinic. în trei sau patru straturi.2. Supuratiile sînt boli grave. aspectul sputei cu detritusuri pulmonare spre gan-i| i"n. pe teren debilitat. i i . HoliHivii pot avea complexe din cauza mirosului fetid al sputcl. dar mai ales prin simptomul caracteristic denumit „toaleta bronşiilor" care constă din eliminarea unei cantităţi m n r i de spută purulentă dimineaţa la sculare. M » i n . Diagnosticul supuraţiilor pulmonare se face prin analiza simptomeloi clinice: vomica purulentă orientează spre abces pulmonar. Examenul do urină. Starea generală este foarte alterată. o bronşiilor.slnn|a de contrast (lipiodol) necosită precauţii In legă* (mu i u • veiitunln reocţii In iod. m i « i ' . altor procese patologice pleuro-pulmonare. i • . care necesită timp nml limi| pentru vindecare. tusei convulsive. frecvent c» miros putrid. GANGRENA PULMONARA (imujrem» pulmonară este expresia evoluţiei unei supuraţi! pulni'iimro difuze. iar examenul bronh c n | i . •puhi aro aspect murdar. lixamenul clinic se completează cu examinările paraclinice. favorizînd prin suprainfecţia secreţiilor. i i i ' ( i i siil). examenul radiologie fiind deosebit de util pentru precizarea formei an<jlomo-rlinice de supuraţie (radioscopie.7.7. apariţia expectoraţiei purulente în cantitate mare. prognosticul este în prezent mult nmeliorat datorită antibioticelor şi tehnicilor chirurgicale practlcnto In unele cazuri. Evoluţia supuraţiilor depinde de starea organismului. radiografie.irea diagnosticului necesită explorări paraclinice. Inqrljirl. măsurării şi repro-/ ' • i i l . Bronşiectazia neinfectată poate evolua vreme îndelungată fără expresie clinică. colectării.i.' l i r p tn foiiia de observaţie. Etlopatogenia: dilataţia bronşiilor poate să fie congenitală sau dohttulitci. 2. starea ţl'i^-rală alterată.( II e. BRONŞIECTAZIA Bronşiectazia este constituită de dilataţia congenitală sau dobîndilrt. Boala poate fi bănuită prin apariţia tusei sezoniere. i v i i vor fi însoţiţi la examenul radiologie. care se depune. bronhografie). l'iecr/. trenante.. uneori a hemoptiziilor.liftul înţelegere şi încurajare prin psihoterapie.H. hemograma HlllI li ' < > ' . Rronhografia (cu lipiodol) indică forma şi extinderea leziunii.S.3. iar „toaleta bronşiilor" spre bronşiectazie. . V. cu sfacele de ţesut pulmonar distrus. ca urmare a acumulării produselor patologice în timpul nopţii. de natura germenilor şi de sensibilitatea lor la antibiotice. secundară bronşitelor cronice.2.

de aplicarea corectă a tratamentului tiw'ilicamentos: combaterea tusei. tonice generale şi vitamine..1 UIUM 11 .| n<ctnrii regulilor de igienă — individuală şi generală — şi cu aleş i * i i . de alimenInli.— Supravegherea evoluţiei prin urmărirea stării generale. favorizarea expectoraţiei. n(//.il<>.administrează antibioticele direct în focarul purulent cu ajutorul unor sonde introduse pe căile respiratorii). — Se va ţine seamă de igiena încăperii. nli/t'nml /n/er. de asemenea. Calea de administrare este parenterală sau locală ( NI . .iclen. ENFIZEMUL PULMONAR Bmflzemul pulmonar se defineşte ca mărirea de volum a alveola. p u lm o n a r e ) . a temperaturii.ÎMI pulmonare cu tulburări consecutive în schimburile gazoase şi ereicniititilţii aerului rezidual.i ' i 'M ///(M iu // v icri.in./(i/if i'i* ' i i i i M ' " H ' . Antibioticele se aleg în funcţie de antibiograma efectuată din ««puia expectorată. a bolnavului. a respiraţiei..i|imgo li cmll-ulil piilmoimr cronic obslructiv cu modificări c. El este condiţionat otm|>. a coloraţiei tegumentelor nule o sarcină importantă. fumatul şi răcelile). a transpiraţiilor. — Se va îngriji. cultură fizică medicală (exerciţii respiratorii: respli i i | i « » adîncă). evitarea atmosferei r'litote şi iritante.sf/l/d/ (ip«ic CM unn.. lobectomie sau după caz (MHMimonectomie. pulsului.Postoperator este indicată observarea bolnavului şi continuarea iiiilnmcntului recuperator: dezinfectante bronşice. vr<|hind şi ajutînd bolnavul pentru luarea poziţiei care favorizează «Vficuarea puroiului. mm multe varietăţi de emfizem: 'mul funcţional se caracterizează prin mririren nlvcolelor p«|-• Hiir«» ni c.i potrivită stării lui.<• . p lr . psihoterapie (se va lămuri bolnavul că poate să trăiască «M "»fl muncească bine chiar şi numai cu un singur plămîn. operatorie..n unui loc de muncă fără suprasolicitări energetice.|«MietIc '!'• ust-M l)ioii->ir. i tiofi u iina rt a icoa ter tl din npn ( r tt i u n u l p A itt d in tm ln l ( a > . evitînd atmo-« l i ' i n poluată.n.. i i ' l dî n l n r t r u p t u r a ţ e s u t u l u i p i i l n i v ip < i t m u ie r e a a e r u lu i I n . se practică segmentectomie. — Cazurile care se cronicizează sînt indicate pentru intervenţia t'lilnirgicală. cu condiţia M-'.. 2. . antibiotice. .tt/iiii/ /)U//iio/Kir doternilnnt d<> l>roni>it<i t ionică.-. Prin repetarea crizelor de astm bronhie :.8.stice ale leHU-ni imlinoiuir. — Cadrul mediu se va îngriji de aplicarea drenajului postural.mirter trecător.miuatlim* toracic» i ( l i i l piilnionnr. după consult medico-chirurgical şi după pregătire t " .

Examenul radiologie evidenţiază hipertransparenţă pulmonară. ca factor deosebit în apariţia şi agravarea emil-/'•mulul. pentru adoptarea conduitei terapeutice şi evaluarea capacităţii de muncă. bronşite cronice. Diagnosticul clinic se completează cu explorări paraclinice. Explorările sînt deosebit de utile în fazele ini(hile ale bolii. iar la auscultaţie murmurul vezicular este cu expirul prelungit. îngrijiri. buzele sînt uşor cianozate.Iau mflsurl d< l u c . spasmele bronşice. eforturi fizice). < • ' Irociirdiogramu) şl alte explorări crin' d i ' i ' i i M i din i'iimpliuiliiln bron < • . realizînd cordul pulmonar cronic (insuficienţa pulmonaro-cardlacă — I. evoluînd spre decompensare. Pentru diagnosticul definitiv sînt necesare examinării» nionţloiuiti' (rwlioscopio toracică peni iu aprecierea plămînului. cordului) liiobi'li' IiiiirtioM. prin modificarea septurilor alveolare cu tulburări în schimburile gazoase. Profilaxia este primară şi secundară. Cînd fosele supraclaviculare sînt escaViite vorbim de scleroemfizem. O serie de factori etiologici ca: bronşitele cronice. Emfizemul pulmonar se caracterizează în afară do mărirea de volum al alveolelor pulmonare. Toracele este rigid. care reclamă efort fizic efectuat cu glota închisă (muncitori In fabrici de sticlă. Scleroemfizemul este una din cauzele care iniţiază suferinţa cordului drept. itnl: M. uneori cu crize de astm intricat. finaliza locului i l > ' muiirfl şl nrtlvltatta bolunviihil . scleroze pulmonare. profesionale.ilo respiratorii. instrumente muzicale de suflat). frigul. Etiopatogenie. aer poluat. precum şi prin modificări vasculare pulmonare şi ale inimii drepte. ca urmare a reducerii suprafeţei respiratorii. Probele funcţionale respiratorii arată modificări patologice în funcţ i e de stadiul evolutiv. Evoluţia este progresivă. dilatarea globală « plămînilor şi a cutiei toracice. prin creşterea aerului rezidual. atmosfera poluata. ' M < vii cvilu fumatul. fumatul. grăbită de o serie de factori patogenetici (fumat. aerul po~ luat contribuie la grăbirea instalării sau evoluţiei mai rapide a bolii. Bolnavul acuză dispnee de efort. i t i o privind neceiitatna abonimn (tulul. infecţii bronşice repetate. Manifestările clinice apar de regulă după 50 de ani.Hmlizemul senil este o boală degenerativă. Emfizemul senil este o boală a vîrstei înaintate. Profilaxia secundară se adresează factorilor ineliminaţi că favorizează progresiunea rapidă a bolii (bronşitele cronicei). fumatul. are formă de butoi sau clopot. ca urmare a hipertensiunii în teritoriul arterei pulmonare. Aspect clinic. La percuţia toracelui se percepe hipersonoritate. Haţieganu). se instalează bronşite cronice. răcelile. Ventilaţia insuficientă favorizează infecţiile. indicînd o Insuficienţă respiratorie în grade variate. Profilaxia primară se adrosnază factorilor de risc ce favorizează bronşitele. fosele supraclaviculare dispar. cu caracter progresiv care se dezvoltă începînd din deceniul al IV-lea sau al V-lea al vieţii. Anatomopatologie.

.. adulţi). bradipneizantă. . i < < D. i i" t i > n h . ^iptM'lul clinic. — Se combat spasmele bronşice prin bronhodilatatoare indicate de < n < iile... Pentru boala astmatică se ia în considerare vlrsta . Gimnastica medicală respiratorie este deosebit de utilă.. i . m \ n r . un anumit teren individual de reactivitate neuroMiU'tt sau infecţios alergică. i i In oilcn parte a zilei smi nopţii. Se educă bolnavul pentru evitarea infecţiilor resplînlorii intercurente.|ii-Mlru a-i face recomandările necesare (evitarea aerului poluat. I se arată rolul nociv al unei alimentaţii greu cli<l<">libile. ci şi la alte substanţe l li.se combat infecţiile supraadăugate.pnl l n i l l rr. . substanţe me• ••ntoiisp. n Mn..1 loniisut : Apnra mal frecvent tn n doua p<irl<! a nopţii.. brtidipniMcii. unele alimente.i i « i flori iirtificiale sau un desen ce reprezintă floarea ic . pene. .pcctive. Dltii'i'. L i t ' o rt'NplintU'l. Inci-rclnd prin nccnsln sa-şl mfln-n i . H .şuicr<1to*irc. litlopatogenie. ca.. ' i i HI uim i . In nui^rt sau la spcton/a unul scaun p'' <• . cu condimente sau alcool şi va fi sfătuit să evite mesele 'iliimdente şi supraponderalitatea. cri/a | . . Pentru .9.. > ' r i i v a Iflifl polen) declanşează criza care iniţial a fost doclanş.. DupA un llinp. fulgi.i <ipară <Uin tu expulzarea aerului. ASTMUL BRONŞIC Este o boală cu mecanism etiopatogenic variat şi complex (domlnnnt fiind mecanismul neuroalergic sau infecţios alergic). In faza ompensării pulmonaro-cardiace se administrează cardiotonice (stro-i i lină sau digitală) şi diuretice.-. > i o t <I ui m at . ullcnoi nr. ui. O dată sensibilizat.' l ' . . t-u.nnm . ! • • . 2. < i fi (ropii. caracterizată i Ilult: prin crize de dispnee paroxistică expiratorie. Fîoliiuvul sf trc/< • • . respiraţi*.sl contact declanşează criza reprezentativă. alte substanţe chimice şi substanţe endogene ce senslbii In rîndul lor organismul. mai dos noaptea cînd prcMl. organismul mani• «ccplivilate nu numai la factorii iniţiali.i < l i .n »n «'Kplrntorlf.ulmi- ' i n i o U l c a m e n t ep s anu n n p r i n ţ i u n . scame.'i p < > . fibre. micelii..i. cozi de cornet.inşnt In l cu l ( i < torul alergon. Cu timpul factorii nervoşi şi <il"i-genl Iflcl pot declanşa criza caracteristică expiratorie.filcrgone sau numai cu rol iritant (bolnavul se polialergi'/. ..1 siiblllul Inctorilor nervoşi se descriu cazuri cînd numai simpli \ ' . ceea ce face s.dintre ele cităm praful casnic. . expresie <i inicşoiillhrului bronşiilor prin spasm şi edem. vegetaţiile adenoide sau amigdalitele cronice) favo• ii/fi infecţii respiratorii repetate cu rol în sensibilizarea mucoasei Substanţele alergene sînt diverse. > I I | M < tul cu alergenul iniţial sensibilizează mucoasa bronsir. Unele anomalii locale (ca deviaţia do • l.. uiînnrn a constricţiilor bronşice. i I .. •• pup i|ncflt. ' > • • ndn .ii. a eforlinilor fizice mari)..oaza). Accesul (criza) de aslm bronşic est f < l n l.

. electrocardiografie.v. astmul grăbeşte cu timpul Instalarea scleroemfizemului pulmonar şi cordului pulmonar cronic care treptat se decompensează. îngrijiri. deoarece pot duce la deetiu/ httlnuvnlul prin deprimarea centrului rtiplrutor.eliminarea unei mici cantităţi de spută mucoasă. Uneori crizele sînt prelungite. . dar. dar cu prudenţa .v. vîscoasă.ii cu ACTH. — p il. a formulei leucocitare pentru eo/inofilie.itâ e . hidrocortizon hemisuccinat în perfuzie l '2 liolo.v.L. la auscultaţie se percepe caracterul spastic şi numeroase raluri sibilante: „simfonia bronşică").spinilor. Este necesară multă solicitudine faţă de suferinţa bolnavului în criză sau stările astmatice. — In cazul în care criza nu cedează se poate administra adrena lină — epinefrin-suprarenin — (1/2 fiolă=l/2 mg) sau efedrina (nu însă la hipertensivi) sau 1/2 mg atropină pentru paralizarea vagului. dacă nu răspunde la administrarea oralei. dar n-au întotdeauna efect* ' "iidudeiito. realizînd stări de rău astmatic.R. Prognosticul longevităţii este bun. îngrijirile pentru diagnostic se referă la examinările paraclinice: examenul sputei. 1 i. Tratamentul crizei de astm: se utilizează mai frecvent o fiolă do luiofilin i. sau teoglucin i. subintrante. după indicaţia medicului. hipersecreţie de mucus şi •posinul musculaturii bronşice. iiblturicole se pot folosi. Iu stări de rău astmatic se poate practica emisiune de sînge cu •fi'ct biiii sau se administrează epinefrin. De asemenea bolnavul va face examene clinice de specialitate (O. completate cu examenul obiectiv pulmonar (hiper-«onoritate la percuţie. al secreţiei nazale. urmat de preparate cortizonice.. — Dacă nu s-au obţinut rezultatele scontate se poate recurge la novocdirul l % i. cadrele sanitare contribuind la crearea condiţiilor de îngrijire şi la efectuarea examinărilor paraclinice. Evoluţie şi prognostic. liniştite. mai ales dacă măsurile terapeutice se iau la început. se twldenţiază tumefierea mucoasei bronşice. extrem de chinuitoare pentru bolnavi. Infecţiile se vor combate prin antibioticele indicate după antl— ''«' pot folosi mitihistaminice de sinteză. sau perlu/. Vindecarea este posibilă. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele dispnee de tip nevrotic sau cu astmul cardiac unde domină dispneea de tip inspirator şi unde găsim semne de suferinţă cardiacă. cu perioade de remisinne. la nivelul bronşiilor şi bronşiolelor. uneori In timpul crizei de astm. Diagnosticul clinic este uşor în formele clasice şi se face din simptomele descrise.d*. Moartea survine rar în criză. sau dispezin (extract de retrohipofiză) — care este contraindicat la hipertensivi. stomatologie) în vederea tratamentului de fond. Bolnavul va fi plasat în camere Igienice. examen radiologie. Nu se vor administra opiacee. Evoluţia este cronică. căci pot deprima conţi u l i «•.

cnre se localizează în plămîni.A. ..L. ca . IUTI . omogen. — Se tratează infecţiile cronice.m. urmată de prepararea unor autoaccinuri.10. — Alimentaţia are restricţii doar pentru alimentele cu rol în deUmşarea crizei. . -. . unde sub acţiunea sucurilor digestiv» l i n i i l l NO «'liberează şi prin sistemul port ajung în ficat. S-au obţinut bune rezultate cu Alupent (fiole. levuri i. i (lapte steril i. Nan i ' M . cu insuficienţă cardiacă. Volon. polivaccin. Uneori.. opuc. descoperindu-it ilni In un examen radiologie (apare rotund. n MIT .paratele de efedrina) care se administrează cu ajutorul unei ipn". folosind substanţe care provoacă i " .R.) admi• i aţe după schema întocmită de medic. bine î l ) . intradorm oreactla Canoni) şi la progA* |'l*H)|IUI(ll()l|c . porcului sau oii. In plămîni (sau în celelalte organe) parazitul produce UD 1 i nu mai multe) relativ sferic. în afara crizelor..1 l i n l i m v i l l l l l . zarzavaturi în tubul digestiv al ini. locul de muncă. aleudrin). soluţie aerosoli). plin cu un lichid clar. uneori fiind necesară schimbarea locului de muncă. pil-i. tablete.v.. vaccin T..Se va combate dependenţa bolnavului faţă de droguri (mai ales . bionhodilatin (isoprenalin. — Este utilă ancheta anamnestică pentru depistarea alergenelor la i iruinţa bolnavului. i l c i-volua cu tuse iritativă. CHISTUL HIDATIC PULMONAR Iii ia In este o parazitoză provocată de forma larvară a teniei echi-ţ irir. se efectuează asanări O. l tlop.i i histulul poate determina un abces cu evoluţia ultt> t i | < i i i in-. splină. Onalo embrionate eliminate de gazda definitivă ajung cel mai * i ' t i l prin mSini murdare..' n 'i'T fi In in v e stig a ţiile p n ra c lln lc e ( e x a m e n ra d io lo g ie i n ni < i i / i i i u i i i i < > i snii(|iilnc. se face tratamentul 'H'S|>unzător.tuia. pisicii sau i l u i . . a locuin1 l sau a localităţii de domiciliu.apa dd clinic. Chistul poate evolua asimptomatic.Tratamentul de fond — desensibilizarea — poate da rezultate mai Ies dacă se aplică de la începutul bolii.în fazele avansate. — Rezultate bune dau desensibilizările nespecifice care constau in piretoterapie. fructe..B. stoiHilologice. membrana chili i i p r v i | M i r vomica cu eliminarea lichidului clar (vomlcn hiînfuriai. 2. Bisolvon sau itec (în aerosoli).Se poate administra asmofug (soluţie) şi la cei cu hipertensiune l U i l ă sau asmofug E numai la cei fără hipertensiune arterială.itogenle. inclusiv măsurile referitoare la capacitatea de muncă i lioliuivului. Parazitul trăieşte în intestinul cîînelui.

mai ivii survine hemoptizia.12. fiind excluşi candidaţii cu orice afecţiuni luonliopulmonare şi îndeosebi cu tuberculoză pulmonară (chiar mlm . Pulberile pot fi variate. insuficientă pulmonaro-cardiacă. adesea sanguinolentă. Silicoza se caracterizează prin proliferarea unor noduii care cresc progresiv.. Domină dispneea. 2. Etlopatogenie. a examenului radiologie şi a probelor funcţionale respiratorii. tuşea cu expectorase săracă. se vor lua măsurile prevn/. durerile difuze toracice. Procesele de fibroză favorizează infecţii pulmonare. cauzate de inImlaroa unor pulberi fine. Inhalarea unor particule fine (sub 10 microni) în concentraţie mărită şi vreme îndelungată. scade apetitul. conglomerate şi în final placarde fibroase.. de azbest (azbestoza).). practicîndu-se examenele periodice obligatorii ale muncitorilor.•. Profilaxia.. Treptat se adaugă astenia. a locului de muncă cu risc silicogen. Evoluţia silicozei este lent progresivă de la simpla fibroză reticuIdid pînă la forma tumorală. SCLEROZELE PULMONARE Scteto/He pulmonare stnt proliferări mal mult sau mal puţin extlnie ala ţesutului llbropulmonar. primitive «au secundare unor boli (tu» herculo/A. caşexio !>i uneori moarte. apoi bolnavul pierde din greutate. precum şi supravegherea (ilenld « mediului de muncă. Simptomatologia este necaracteristică.iilo de normele şi tehnica securităţii muncii. . PNEUMOCONIOZELE Pncumoconiozele sînt afecţiuni pulmonare cronice.ileicii hi liinp din mediu silicogen. Anatomie patologică.11. tulburări funcţionale. pnouiiiocoiiioze. dar mai ales . O deosebită atenţie trebuie acordată examenului la angajare în mine. sclerozele pulmonare extinse figurînd între cauzele cordului pulmonar cronic. supurntil pulmonar* etc. m Tratamentul curativ constă în tratarea complicaţiilor. ameţelile. Deosebit de importantă este asocierea silicozei cu tuberculoza pulmonară realizînd tabloul clinic al silicotuberculozei.2. urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare. Diagnosticul de silicoză se stabileşte în baza: criteriului clinic. noduii. care reprezintă peste 80% din totalitatea acestora. Amintim pulberile de cărbune (care determină (intracoza). determină apariţia bolii.i). Radiologie apar modificări caracteristice: reticulaţie. iar capacitatea de muncă diminuează. Pneumoconioza cea mai frecventă este silicoza. de fier (sideroza) şi mai ales de bioxid (Ic siliciu (silicoza). Fiind vorba de boli profesionale.

prin expansiunea tumorii. Măsurile terapeutice se adresează cau>r care le generează (evitarea fumatului. Inllnnuiţln plcmml. rectale etc.iză cordul pulmonar cronic. 'iiljlrl. i in t i m p util. Nocivitatea •*U' cu atît mai mare cu cît se fumează mai mult şi de la vîrsta Unnră. radioterapie. paloare.14. Aspect clinic. bron-• . sau expectoraţie •4. însoţiri la serviciul de radiologie. pierdere progresivă în gr . inhalarea de hidrocarburi complexe de huilă.). unele progresiv. cronice. gume. 1 irizează infecţii repetate.). Cancerul pulmonar secundar (metastatic) are originea în tumori iii'illgne cu alte localizări (hepatice. apare durerea (uneori atroce).iud(/0 lA. chimioterapie). Trata» i Urni oslo pnlc»»itiv (calmarea durorii. care ar induce transformarea malignii MOŢ celule bronşice. gastrice. dureri difuze toracice. Cancerul bronho-pulmonar primitiv ia naştere din celulele bronşico. iiv. tuse seacă. mucoasă.13. So referă la examinările paraclinice la care participă cadrul MTolUiri. i'xmiK'ii de spută etc. benzină. bln nu ctiol(i(|lu variată. Debutul este insidios şi cu semne variate: altera i l ycnerale. Factorii principali etiologici nu sînt cunoscuţi sufiI.l Importanţa lor constă în faptul că evoluează lent. iliimciilul curativ depinde de stadiul în care este surprinsă boala. tratarea • •ctă a infecţiilor bronho-pleuro-pulmonare). poato beneficia de tratament chirurgical. fără «xsudat. reduc suprafaţa respiratorie şi reu-. Etiopatogenie. orbire şi In stare de caşexie. 2. prostatice. caiiuitastaze. fll'id pi fo/ft a . CANCERUL BRONHOPULMONAR Cancerul bronhopulmonar care este o tumoră malignă poate să fio Hi i nativ sau secundar. fumatul. In apariţia bolii primitive este incriminată ereditatea şi factorii nu'diu cu potenţial cancerigen (vîrsta. simptomatice ale tusei. substanţe radioactive). cele cerebrale puţind fi urmate de plegii. inapetenţă. Rol important se acordă fumatului. 2. indispoziţie. hemoptoică (ca „pelteaua de coacăze" în forme Ilixiori boala se descoperă accidental cu ocazia unor examene ni"i l< 'o periodice sau cu ocazia unor suferinţe pulmonare acute. r. PLEUREZIILE afecţiuni de imturfi intlnmatorlo cantonni<% la nlvoprin <i< linuiltircn do lichid Inflamntc x. a aerului poluat. supuraţiile bronhononare. bronhoscopie.

pe care îl putem găsi în contextul clinic al unor suferinţe co: insuficienţă cardiacă. <nc loc lirptat. Semnele fizice de pleurezie se pun în evidenţă în cazul în care cantitatea de lichid depăşeşte 100 ml. reacţia pleurală apare ca urmare a unor procese de vecinătate sau de la distanţă. splenice etc. Pro-/«-nţa neutrofilelor în număr mare sprijină o etiologie microbiană. fatigablH Inlr. Acumularea de lichid intrapleural realizează sindromul pleuial. 2. în pleurezii este prezent un lichid inflamator. ce conţine fibrină şi elemente celulare. fcluA pn<icdniA de fiisnnnc. tineri. în vederea stabilirii cadrului nosologic. Etiologia mai poate fi reprezentată de agenţi virusali. aşa cum se poate întîlni în abcese subfrenice.Lichidul pleural poate fi neinflamator: în acest caz este vorba de un transsudat. apendicite.vr ni plriirozlol tuborculoaie •• manifestă cu jun (t it lu l torticlc. acumularea lichidului. în lichid pot fi celule tumorale. purulent sau hemoragie. Boala apare de obicei la adolescenţi. iar «i cozinofilelor etiologia alergică. liiiipctonţil.). boli de sistem (leucemie. astenie. Iu «r»«nl HI/. uneori insidios. impune examenul radiologie şi puncţia pleurală. streptococi. predomii i c i n t a limfocitelor pe frotiul preparat din lichidul centrifugat orientea/n" spre cronicizarea pleureziei şi asupra etiologici probabil bacilară. pierdere ponderală. PLEUREZIA TUBERCULOASA Avînd în vedere frecvenţa mare a pleureziei tuberculoase (în trorut so aprecia 90% din cazuri) se va lua ca tip de prezentare climeS plcmc/ia tuberculoasă (bacilară). colagenoze) sau în cadrul unor infarcte (pulmonare. pi iniiivara. Bacilul Koch determină pleurezia serofibrinoasă sau uneori o pleurezie purulentă. microbieni (pneumococi. în cadrul unor stări septicemice). boli renale cu edeme mari generalizate (anasarcă). care prin simptomatologia clinică generală orientativă. disproteinemii etc. pancreatite acute hemoragice etc. sublcbi ilitfiti. Lichidul poate fi serocitrin. examinarea lui avînd mare importanţă pentru diagnosticul etiologic: reacţia Rivalta pozitivă arată natura inflamatorie. adinamie. Etiologic. în anumite cazuri. stafilococi.). — D^hulal Insidios se manifestă cu alterarea progresivă a stfiiil i | > in'rnlc.1.14. transpiraţii (semne do imprcgnaţie bacilară)) oxn tm-mil H/ic <>vid<>iilmzfl un sindrom pleural. mol • l'". tumori bronhopulmonare. cate constituie un indiciu preţios pentru natura canceroasă a pleureziei. Dvhntul pleureziei este variat. O pleurezie particulară este cea care apare în unele tumori genitalo benigne la femei. infecţii genitale. Cauza cea mai frecventă a pleureziei rămîne încă şi în prezent infecţia bacilară. Simptomatologie. Anatomopatologic se constată prezenţa unui exsudat fibrinos în cazul plcuritelor. />''/>ufu/ bni. boala Hodgkin. durorl toracice exacvrbntA k . alteori brusc.

impun evacuarea de ' u/d a lichidului. de diagnosticul precoce fi ii l In tratamentul instituit. i mult nocusltA intervenţia (!<• nrgoaţA prin pu/ic//e «va* IM . temperatura. lemnoasă. moderată sau extinsă). ' . diafragmatică.şcftrile respiratorii.11 e mare de lichid. exan| rlloUxjic. 1 "luţla pleureziei tuberculoase este favorabilă.fl discretă. silind bolnavul la atitudini antalgice: toracele ilnuv se imobilizează şi bolnavul doarme pe partea sănătoasă.uilor respiratorii) In căzuIh I M .S. pleuretic sau abolirea murmurului vezicular („silenlium"). ('mirele medico-sanitare au sarcini importante în cursul nilul clinic (aprecierea stării generale. durerea cedează şi 'liuivul doarme pe partea afectată spre a permite o bună respiraţie i plomînul sănătos. ea se completează cu reacţia Rivalta. . Dacă în cavitatea pleurală se acumulează o can1. n i uiitlni nparlţla cinnnzel :?\ tulbin. La auscultaţie. 1 iljlrl. »iuile sau contactului tuberculos. prin acumularea lichidului. i u l l i i i l nilcrobiene. henioqiiimă completă. Datele clinice se completează cu exameimniclinice (puncţie pleurală exploratorie. Diagnosticul pozitiv se formează pe baza antecedentelor familiale. aceasta în funcţie de lulea de lichid este diferită.. iar în cazurile în care se suspectează etiologia baci-. medias!* «nu închistată). trani. însoţire la examtnn '| lre. i dispnee şi cianoză. • Diagnosticul iazei de pleuriîă se bazează pe simptomele geneL •)[ pe examenul fizic care evidenţiază frecătura pleurală. extindere. exnineno biologice: V. • Diagnosticul după acumularea lichidului exsudativ se stabileşte examenul fizic care evidenţiază matitate. inoculirt i. localizare interlobară. t'd Inocularea de lichid la cobai. l'unclia pleurală exploratorie furnizează date asupra aspectuMficroscopic al lichidului. . • fixcmicnuJ radiologie oferă relaţii referitoare la localizare (uuilillnlerulă. "d u tn l cn /u f/v : •• ap lică m ăsu rile d o Iq ln n a m o d lu lu l şl p erm i i f i | ' .). probe H|lre). tinlil)io<|i<i!nă eli .I I . t < va preicrlo conform «tftrll evolutivei «• va r»il i i x i ! . în funcţie de cantitatea de lichid. vindecarea clinică survin* n luni. Minvii liilc>riinţl vor fi observai m (•<• pliveşte: temperntura. care. mergînd spre vin-l ii funcţie de starea organismului. starea da l $1 tu explorările paraclinicc (puncţie pleurală.. se • percepe diminuarea respiraţiei fundamentale (murmurului vezicumiilu. examinarea şi ie/iiltfit<>lor obţinute din I i i ludul plrurtil. în medie. pe semnele clinice şi evidenţie• iiulromului fizic pleural.a d* m edic. Vindecarea poate fi prin restitutio ad integrum sau CU (sltnll'/. uneori cu caracter de matitate rezis. însă ••rttlura pleurală orientează diagnosticul. în cazuri grave. simptomele funcţionale devin alarmante: se insta' . — Pleurezia la debut poate fi confundată cu o pneumonie. examen radiologie. După cîteva zile.

inapetenţă. mai ales prin lezarea aparatului auditiv. se diagnostichează tinînd seamă de procesul pneumonie anterior şi de prezenţa în număr mare a neutrofilelor In lichidul pleural. alin dor.se adnu nislrează medicaţia simptomatică (antialgice de tip piran.i» (antibiotice tu cn?. vitamine C.i|e. Ca. deoarece poate reaparituberculoza pulmonară sau cu alte localizări. a) Pleurezia parapneumonică însoţeşte o pneumonie. Chiar şi după reluaren Activităţii bolnavul trebuie controlat periodic. de prc/cnţa bilaterală a lichidului. do etiologic diferită fată de cele enunţate. PLEUREZHLE NETUBERCULOASE - Dacă se exclude pleurezia tuberculoasă.e. în cadrul comisiilor de expertiză medicală şi recuperarea capacităţi! de muncă se va aprecia momentul reluării activităţii (după 6—12 luni.illeo in cadrul reuma tismului artk'uUir at. crescută). «ntircum. După vindecarea clinică. care îl dispensarizează. o) Alte pleurezil. alfafotoproteinele sini MCM iile în stngo. algocalmin. Sînt o serie de alte pleurozii în afară de cea de origine tuberculoasă. aspirină. (acid paraaminosalicilic). iar analiza lichidului evidenţiază în lioliul pleural predominanţa neutrofilelor.14.il. eventual subfebnlităţi. Diagnosticul este uşurat de l. vor II (iimli/flte Jn contextul cl inic ui bolilor cmi/. 2.'Ut otr. . tu:. d) Pleurezia canceroasă se poate suspecta şi apoi diagnostica la un bohwv în vîrstă — de regulă după 50 de ani — fără antecedente baciUn e su u iafecpioase recente şi la care analiza lichidului pleural evl clonţui/ii celule atipice (canceroase). anemie.'.tiv pneumonie.H.). asociată uneori şi cu un proces con yc. bolnavul este menţinut în evidenţa dispen surului antituberculos teritorial. care are caracter fugace. fugcn i» şl dispare la tratamentul antireumatic.c.nl color nih loblono.S.S.i bloul clinic al reumatismului articular acut în cadrul căruia a apărui. tinînd seama că strepto micina poate determina intoxicaţii.2. paloare. Cadrul sanitar ajutător are obligaţia să observe şi să relateze feno menele de intoleranţă la drogurile administrate. B complex) şi medicamentele antituberculoase c<i P. consecinţa fiind surditatea definitivă.. b) Pleurezia metapneumonică se manifestă clinic prin sindrom plen nil după o pneumonie. streptomicina şi izoniazidă în dozelo şl intervalele stabilite de medic. Sindromul picurai obligă la puncţia pleurală.mrl mull(|n» sau boli do sistem. c) Pleurezia din reumatismul acut este de regulă bilaterală. locul de muncă şi durata orelor de muncă). medicaţia tonicii (f .A. antitusice ca pulbere Doveri. examenul clinic va căutfi să stabilească etiologia sindromului pleural. pierdere tu ţ|ieiil. codenal). pe lîngă semnele clinice ale im prei|iHi(iei lurnorale (astenie.Se aplică procedurile fizioterapeutice indicate de medic. Fvnlutin şl trntnmnUul lor slut conditionuto do bonla de b<i/. V.

c«'('(i ce fnvorly. se va completa cu gimnastică ie ele. antibiotice uzuale după antibioyramă). n t posibile evoluţii trenante cu însămînţări la distanţă (artrite.1). PLEUREZHLE PURULENTE l'loureziile purulente se caracterizează prin prezenţa unui lichid fiilent în cavitatea pleurală.lnutft i»1V Iflipllidd'jtc lionln In »•«•! din ]ur. Febra i nrncterele supuraţiei. urmate de injec•«nliiliilor dezinfectante locale. deoarece în formele care nu pot id' pe cale medicală se va recurge la tratamentul chirurgical. C'ultlvnt po modlllc di« i ulliirB.ole ultramilririt. •uncntiil pleuteziilor purulente se efectuează mai bine în seri'hlrurgie toracopulmonară.oa/il trunsinlterca inlccţlul. H|lle. între care nu lipsesc cele cei i ' .. urmate adesea de sechele definitive). Rbzlstii la iiscttdnii<>. frlţj fi ixliuiual. în funcţie de etiologie (substanţe ••'uioiiso. etiologic.3.-n bncllulul po sol t>mi In utmosIcM'Q.•/. denumită şi empiem pleural. Sindromul fizic pleural completat cu puncpli'iimlă şi analiza cito-bacteriologică. mirnfii/ medical general este etiologic (tuberculostatice sau " obişnuite). conduc spre diagnos|l dflinitiv.2.n pulmonară este o boală infectocontagioasă. U.tlcului . 2.14. i voluţia este prelungită purtînd amprenta terenului individual.15. Hiicilul este sensibil la rnz. Acesta determină leziuni specifice (adicfl luliil Koc'h). <|Kitnn< InlindoriulcK (1. însă germenii piogoni II responsabili de această formă clinică. al liei şi răspunsului la tratamentul instituit. i ' n i l l i i l Koch se pro/i ntS sub fnrmn unui bastonaş carn se colortazB ilupH nu'tndn /U-hl-NInlson. Simptomatologia clinică este condiţionată de boala de bază. i'MjrlJlrlle se referă la diagnosticul clinic.. nnlmi'pth'i) dlvcmni Mn< 'l l l ''a tipuri ":n clcicilu: Imt Mul 'di' In vodcri'fi illagiKn. ' Kifd/ncnfuJ medical local constă în puncţii evacuatorii cu intron <lo soluţii clorurosodit:e în scop de „spălare".D. evoluţie şi la imit medical.R. abcese cu diverse localizări. ct'i'ii fi! uste loartc iniporliint pentru clc/lnfoctln lenjarlel i . care SO cin obicei iniţial la acest organ cu posibilităţi de diseminare niynmsm. S ti amintit posibilitatea etiologiei bacilare. I. tonic. Prin linii (le «nllvrt snu hpulh rHspIndlto do bolnav In n (U-. i n i .Ru i Ul()7. roborant. Tuberculoza este cauzată de un microb descoperit de i hnrllul Koch. ilnminlnl iau clorurA fin n <<MI|CIIU puntru om) »l nvlm.) In vcdricri pumnii tu cvldonlli n In- in iiilllvH pn înrdll d" culturii imn l'i'iiliu dlNtiuţierea Iul nu Iu '•". bncilul Koch produce mmiullo Hiilmliinto Intre rnr« ln/u'/ciiJ/na. TUBERCULOZA PULMONARĂ > ri.

). do mfirimi variabile. oh servîndu-se că boala se instalează cu mare frecvenţă la tineri şi copii.i c. în afara leziunilor locale.iuni care conţin numeroşi microbi. Este primoinfecţia care poate evolua asimptomatic sau. reactivitate cuno» culfl sub numele de alergie. a fost interpretat în mod diferii.) la tuberculină şi prin fenomenul Koch. organe genitale. Sursa de infecţie este omul sau animalul boln. deşi In fecţln este prezentă. leziunile provocate de bacii sînt specifice.» cronică. IOD . microbul se multiplică. Alergia se pune în evidenţă prin intrn (lei inoreacţia (I. oase. limfangită. însă uneori poate fi negativă. precum si do divor. surmenaj.cazeum-ul" cure poate fi delimitat fibros. bacilul Koch determină infecţia tuberculoasă (alveolită. în prezenţa factorilor etiopatogenici.iso ripar şi modificări bio-umorale.ini se drenează în bronşii. Vîrsta joacă rol. limfatică sau bronşică. apoi digestivă şi excepţional cutanată sau mucoasă. boli cronice (diabet zaharat. Slmploiu. Ajuns în organism.Epidemiologie. eritem. e/cmontul caracteristic fiind foliculul tuberculos sau procese de alveolitn. de la teoria tristadială a lui Ranke care descria primoinfecţia tubei culoasă cu constituirea complexului primar (constînd din alveolită. alimentaţie. articulaţii. Anatomopatologic. peritoneale. adenopatie şi modificări biologice). importante de reţinut pentru pro filaxia bolii.ir! bolnave). deternnnînd variate forme clinice pulmonare sau se localizează la nivelul altor organe (seroase. hepatil. găsind condiţii favorizante. Icy.ltii fi/iologice a organismului cu semnificaţie nefavoru blid pentru bolnuv). osteo-articulare etc. papulă) şi fcno niene generale (febră.elo forme. Boala se produce prin pătrunderea bacilului în organism şi acţiunea lui în condiţii favorizante.it n răspîndi în organism pe cale sanguină. ganglionare. în cursul infecţiei tubercu • Io. Intradermoreacţia la tubercu Una oslo utilei în diagnosticul bolii. De la nivelul leziunii primare microbul se po. negativitatea reacţiei puţind indlrn flbsentti infecţiei tuberculoase.linicfi oste varinM tn funcţie de sl.) şi stadiul tuberculozei terţiare (cu localizare pulmonară) şi pînă la concepţia actuală care admite că infecţia tuberculoasă nu trebuie să treacă obligatoriu prin cele trei stadii. indicînd o stare de anergie a organismului (prfl l>uslie/i re. Patogenie. Mecanismul de producere a bolii. boli anergizante. ganglioni. însă injectntrt In bolnavi determină fenomene locale (edem. Tubercu Unu injectată la omul sănătos nu produce nici o reacţie. meningeale. uneori dispnee). în locul lui apărînd excavaţii (cavernele).irtivil. toxice). urmată de diseminarea secundară cu localizări variate (bronho-pleuro-pulmonare.i. dimpotrivă. anu toiiiorlliih u. iar calea de transmisie cea mai frecventă este cea aerian.). la care se adauq.idivitatea organismului faţă de o nouă reinfecţie. In decurs de 3—4 luni se schimbfl le. lini fangită şi adenopatie satelită). provenit de la v.iv (transmiterea de la animal se face prin lapte nefiert.idiul primar $1 ««Tuiului ol tuberculozei pulmonare. Cauzele favorizante sînt numeroase. se calcifică sau printr-un proces de liz.ilologi. Uneori se formează ..1 condiţii de viaţă şi de muncă neigienice (locuinţă.R. silicoză etc.D. Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin. ciroză hepatică.. rinichi etc. devine agresiv şi dă naşte n • bolii manifeste clinic.

la tuberculină. inapetenţă. carnctorlzotă prin (ilii'iutnd iu perioade da acalmie.d s<i de muncă viitoare. Se poate prezenta şi cu discrete semne radiologice. ini tratamtntele medicale. c) tuberculoza primară cu localizare pulmonară se caracterizează Hlndromul de impregnaţie bacilară (astenie.Il. uni'ori importante: simfize pleurale extinse. unice sau mul-"»i h) Inhi-icnhmi miliară poate avea ca punct de plecare primoinforţin i n i m i i diseminarea infecţiei tuberculoase în organism. transpiraţii mai alea im m»). slă-In greutate. cavităţile puţind fi de dimensiuni variabile. î l ) i-pitnberculoza reprezintă procese alveolitice nespecifice asociaji • '• li'cUr/ie constituite în jurul elementelor componente ale cOjj|« i primar. care favorizează imeumonice cu etiologie specifică sau nespecifică cu evoluţie ' l i n i cu clinică a bolnavului este bună. pierderea > l u i d l < i . junghi toramii l hemoptizii. Anatomopatologic se constată nodul! l un bob de mei — alb-gălbui în plămîni şi în alte orcjcim'j ni//i<1r//c în alte organe (seroase. osteoarticuUii. febră. evidenţiind i'/. în timp ce manifestăr i|l c <..TUBERCULOZA PULMONARA PRIMARA Tuberculoza primară poate îmbrăca mai multe forme clinice: n) tuberculoza primară asimptomatică este foarte frecventă. semne biologice şi uneori posl-'H'lilrnţierea bacilului Koch în spută. paloare exprimînd anemie. are prognostic sever. Se lid/rt prin testări biologice la copii şi tineri în vederea chimiopro-u ' l . TUBERCULOZA PULMONARA SECUNDARA (FTIZIA) '"/(<i •. apţâ> •<' u fi procese hiperergice nespecifice. limfangită şi alveolită). constlnd mli'iiopatie. fibrozo pulv i l i . '>/ #) Inima pneumonică debutează brusc. Bit* cu evoluţia îndelungată. transpiraţii). inapetenţă. ganglioni.lstonţoi organismului. Interesează parenchimul pulmonar şi bronşiile. l) ntlt-noputia traheobronşică este frecventă la copil şi se manifestă t «h'i'lnien ganglionilor din plămîni şi mediastin. cu frison.sint extinse. 1 ' i(l«« lul>erculozel primare. cure ridică probleme deosebite piMilru j . subfebrilităţi. h) tuberculoza primară cu simptome clinice (febră.cninilard snu f ti/in pouto upure la orice vlrstn.i. semne radiologice (complexul primar tuberculos. nlInlA) sînt posibile mai ales pe cale hematogen'ă şi explicit ii fici'stor organe. Vindecările. semne radiologice şi biologice (pozitivi-n I. flecare puseu evolutiv «du< > iMiii. hronşiucUr/ii. Sa mani i i i i i s m ol le/luiiilor. Sub tratament boala beneflcin/fl i l n prognostic favorabil.u l l dl i .-y) /ornie/c cavitare pot apare prin Uzarea cazeumului unui focar « MI uloN. stabilizările au loc l". comblnnta uiieou i <lititmii< alo nu ie loldeail cu reiultotelt favornbila din .D.

liuimidn. fără a se evucun în expiraţie) şi nu se intervine de urgenţă. se poate produro exitusul prin insuficienţa cardio-respiratorie.S.A. hematocritul şi formulti Icucociliiră. Fibroza pulmonară. Bolnavul tuberculos este. Prima măsură oslo izolarea. cu vase. alături de examinarea clinică şi radiologică. In npllffired Initninenlului vom urmări reacţiile bolnnv ului. (xihiplcurita extinsă sînt sechele care conduc la insuficienţe respiratorii ţii pulmonaro-cardiace grave. Tabloul clinic este deosebit de grav dacă se constituie un pneumotorace cu supapă (aerul pătrunde în inspiraţie. domiciliu. culturi.după o serie de pusee evolutive. •>•/. d« prepnmle do codolnfi sau elropuri e\p"i lomul. bogată în proteine animale (carne. sputa şi măsurile de pieveniro a infecţiei prin spută. plrn/. »X(im<Miul sucului gastric dacă bolnavul înghite sputa sau spălăturfl bron*il('8. otambutolul. Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gamă lanjă d(> medii omenie. tomografii). mai rar f fir 3 o cauză evidentă. Pneumotoracele spontan este o altă complicaţie gravă.n . tcbomidiui.iiip. în funcţie de canti-tfiloii de aer ajunsă în cavitatea pleurală depinde şi intensitatea simp-tomolor: durere toracică (junghi). uneori bronhoscopie. tnrîmuri. fintozid. antibiogramă). lapte. a latrinei. dncfl S(> depflşesc1 do/ele de fii) HI) (j \ » . prin eroziunea ori ulcerarea unui focar de ca-?. dar poate apărea şi în afara etiologiei bacilare. expectoraţia şi de/infecţia produselor patologice..! In surdllntc dellnltlvfl. hitn/fi. un focar de răspîndire a infecţiei la cei din jur. pormito urmărirea evoluţiei. a obiectelor de uz perIn spital. morinamidul. Ic. dispnee.ni.i. cianoză. Pentru diagnostic sînt necesare o serie de examinări paraclinice: i'xnmenul sputei (examen bacteriologic pe lamă..nidiliv •. COMPLICAŢIILE TUBERCULOZEI Dintre complicaţiile grave menţionăm: hemoptizia care a fost amintită la semiologie. se produce o comunicare între o bronşiolă şl cavitatea pleurală. -.oilicare situat subpleural. m/îl rtlfi« pentru slreplomiriun. Aerul pătrunde cu presiune.H. V. îngrijirea vizează cura de repaus şi condiţiile de igienă» nllmentaţia va fi substanţială. După un efort. care pnote duce \t\ lu'/fireu nervului . lenjerie separată.. MH H ll. Se practică examenul radiologie (radioscopie. radiografie». îngrijirea bolnavilor de tuberculoză pulmonară.o c mă. ouă) şi vegetale.S. Do flspmeneci. igiena încăperii. nizolimil. edem pulmonar sau hemoptizie. la domiciliu sau în secţii specializate. tuse. izoniu-/Idn (liidni/idn). tuse. Le menţionăm pe cele clasice: streptomicina. — Tratamentul simptomatic: se vn combnte tusen sc. luîndu-se măsuri de educare şi supraveghere privind cura de repaus. este de regulă crescută. tiocarlidul otc. uneori feno-meno de colaps.i pi m . alimentaţia. bolnavul trebuie plasat în cameră separată. .Trebuie să se urmărească evoluţia febrei..Iiiln-rculozele primare. P. cu aport de vitamine şi minerale. . se practică numărătoarea hematiilor.

NO face exsuflaţie şi se administrează antibiotice. i'i'riircin bolnavilor cu tuberculoză pulmonară sau extr. izolarea şi tratarea focarelor de infecţie. mai «Ies în ultimul timp <!<• clnd o un ol)Ni<rvA nuil rur cu boulft aculti şi mult nuii des IM lionlrt ii hlpi'K ionii A cu evoluţie (Ic zt-cl de ani. i'hlniioprolilaxia cu hidrazidă a contacţilor tineri.plndită şi corînd eforturi mari. dacă starea bolnavului o cere. l •.ipulmon (iBoHobllfl ImportnnţQ. pneumoperitoneu) sau intervenţii chirurgicale. în poziţie semişezîndă şi aplicări pungii cu gheaţă pe torace.ilani'Mitul <i| In colo HI. se practică intervenţia chirur- l'rolllcixla tuberculozei. Fe.frfoa nivelului material şl cultural al maselor ca măsura dt i Al. adrenostazin (sau venostat). iitiiliAHndu-se: durerea. Ui nou-| l populaţiu tînără cu I. /Ic nii'i/lcd/c n'ciipt'nilDi li slut cele subliniate In li. care este o urgenţă pulmonară. profilaxiei i se acordă atenţie dooi Matul nostru alocînd fonduri însemnate pentru aceasta.G. Măsurile luate de stat atît generale. / ttitamentul hemoptiziei. In comlmlcrca tuberculozei. i'o/ifro/tiJ periodic al foştilor bolnavi activi la dispensarul turl-uliul In |t»t i scoaterea lor din evidenţă. <l<'lilxl<tr(<(i In masă cu ajutorul radiofotografiei medicale. lin initamentul pneumotoiacelui spontan cu supapă se aplică imediat. In trecut. care se pot si| sl i <l<'l>lnl<irca. necesită motoarele măsuri: repaus psihic.(i(laiu|A psiliolernpla.C. transfuzii de sînge. deoarece bolnavul este scos din • rt vieinc îndelungată. gimnastica medic alfl irspl-o'ifcninn. au redus mult morbiditatea prin tuberculoză. fizic şi vocal.i . Iar In mnille spitale esl« necesara Intioducciim ciyo-' -i |nin|il(i ut'upcilloiiuhl In liincţle do tle< nto ( M/ In parte. In funcţie de starea bolnavului se iau măsuri de combatere a tusei. Cei. plasmă. substituenţi de l«M ). tonifi-n«a organismului se realizează prin administrarea de vitamine. cît şi medicosu-". boala avea o răspîndire largă în îl populaţiei.oxigenoterapie prin sondă nazală.. . Colapsului (medicamente. negativă. vaccinarea B. tratament medicamentos: calciu clorat sau gluconic şi vitaIftâ C intravenos. t n unele forme clinice se recurge la colapsoterapie (pneumotoraco llllclal.R. Cadre ÎMI sanitare trebuie să aplice măsurile profilactice.D. iiifMi(Jr/ni<>ro«cf/a la populaţia tinără. Min/)////arca 9l educarea populaţiei pentru examenele de dopli-n fl. tn. rămînînd totuşi iA'.Tratamentul tonifiant: alături de alimentaţia adecvată. dispneea (se administrează morfină sau o fiolă ilnlljtii): .i'uiitrolul periodic al contacţilor la dispensarul teritorial.

la ctire se adaugă semne determinate de organul interesat şi de formn etiologică a bolii de bază. gît.i este leul progresivă. dispnee şi cianoza. — circulaţie colaterală pe faţa antero-superioară a toracelui. In procesele maligne osie sumbru.miinarlle complementare precizează diagnosticul clinic de suiplclunc. BOULE MEDIASTINULUI Mcdiastinul este un spaţiu delimitat anterior de stern. bronşiile mari.muncfl şi îndrumarea sau reîndrumarea profesională a persoanelor wliilto calificate în profesiuni incompatibile cu tuberculoza pulmonanl |inv<"il<lmînt.ft..-! este vorba de tumori congenitale sau dobîndite be (mu m . vcmne oculare: înfundarea globului ocular. Sindromul mediastinal. marele lanţ simpatic.16. !'•''•'. Cnilrdo medii trebuie să fie alături de medicii de specialitate în efortul de (i lamuri persoanele cu tuberculoză cronică sau hipercronică pentru d jcspt'cta planul complex de recuperare.i|cul aitfl rezervat. precum schimbarea locului di. timusul. 1 (U . l ..— sughiţul rebel la tratament determinat de compresiunea nervu lui Irenlc. compus din semne care aparţin organu lui interesat şi conflictului cu ţesuturile din jur: durerea retrosternalfl de intensitate slabă. El conţine 0 scrie de organe: vase şi nervi. mai rar procese inflamatorii. îngustarea l \.Horner) datori t i rit ării nervu lui M III | li 11 JC.ului eite tn funcţie dt boala do l><iy. i h ' i ' " ' . M<ii îl'-.'.. sectorul de pregătire sau servire a alimentelor etc. livolnii. l'im|ii. Deşi organe diferite.|><>sibil natura procesului patologic. — voce bitonală determinată de afectarea nervului recurent. dar lent progresivă. tuse seacă. porţiunea inferioară n fetei şi 1/3 superioară a braţelor) şi turgescenţa venelor jugulare deter minate de compresiunea venei cave superioare.1 ! ' ) < ..t 2.ilizarea procesului mediastinal. duetul toracic şi ganglionii limfatici.mi ri palpebrale (semnul Claude B ernard.Mnsurllu soclo-proiesionale se referă la orientarea profesională n linurilor caro au avut o tuberculoză activă. posterior do coloana vertebrală. punctul său de plecare rinei f / . mioză. venele cave. — nevralgii intercostale determinate de compresiuni pe trunchiuri!» iiei voase. traheea. . esofagul. umeri. nervul frenic. i i . edem în pelerină (pe toracele superior. inima. / \nnicnul radiologie şi mediastinoscopia sînt examinările ce cl/co/. îmbolnăvirea oricărein dintre ele se manifestă printr-un grup de simptome cunoscute sub nu melc de sindromul mediastinal.— disfagie (greutate la înghiţirea bolului alimentar) determinată »!•• compresiunea esofagiană. artera aortrt şi pulmonară. iar lateral de fata mediastinală a pleurei. ner vul recurent.).

INSUFICIENTA RESPIRATORIE liiHiilIrinnţa respiratorie este incapacitatea aparatului respirator de Im n Iotă sarcinilor sale (în principal asigurarea O 2 necesar proceH MiuUtbolice tisulare). fie restricţia. |H nrivllor Inti'no.). llianllcicnţa respiratorie acută apare în emboliile mari pulmo|fl" tu ol)..)i 'n minn Intervenţiilor chirurgicale cu rezectii de plămîni sau la persoane • i n i icHplrntorll. cît şi V.ts.tnl r/e vedere al probelor spirometrice s-au descris: n//i'iiii/fj respiratorie de tip restrictiv. dispnee.i d In illnlinţiimilui «au hub(luiliuţ|in<itli. tuniiirali»). corpi străini inli.M.V. î l . ( O l l o / n etc. crişt nlrtinlG de astm bronşic etc.scleroemflzcmul pulmonar cronic etc. / « ' / • • / I / H pulmonară cronică se instalează în fazele avansate ale n/. orice boli acute pulevoluează cu reducerea bruscă a ariei respiratorii.slall. nle inlonni'l vei t»brale ţtl tDKicelul. lltmillnonta respiratorie cronică. .ilurft)) inii'iii lilniiilul pulmonar (infcctioosc. nu punctul de vedere al gravităţii deosebim trei forme: U»' ni f e (fenomenele clinice: tuse. o găsim Sn majoritate* nonlci! (..S. metastazele pulmonare. De ri.slrucţii laringo-traheo-bronşice.rmului pulmonar.|Mrutoi .domlnfl fie obstrucţia. i' iionlcn (fibrozele pulmonare de mico n. oboseală. In fibrozele pulmonare extinse etc. cînd scade atlt C. cianoză.) »i'd<ln sub 70%.V. I . | ilniiial<>. o Intîlnim în astmul bronşic. apa r la eforturi »i»il// (fenomenele clinice apar la eforturi fizice mijlocii). In polloinlelitii. /r/i/a subacută se constată în embolii pulmonare mici li in tul)erculoză miliară pulmonară. • n/n rrsplratorlc de tip obstructiv.Iniuflcicnta respiratorie acută.Inuullcicnta respiratorie subacută. bronhopndumonia — prin lulburnn -n pi-rp l l n i i ' tfl prin limitarea spaţiului n". cînd scade capacitatea vitală (C. în deformaţii toracice. cînd volumul expirator maxim sg. ' mi Iinpludlcfl d n (\\< \( \\[ \I I .17.ibnm(poslcdlislic'c). "h ţninc.2. fibroze pulmonare ni obe/itate sau din cauze mixte. i/H punctul de vedere al capacităţii funcţionale poate fi: in*utl<'lentH compensată. bronşitele astmatlformt x-imoln rnro reduc permeabilitatea bronşică şi elasticitatea alveolnrâj >--i\t*h respiratorii m/x/c.. i respiratorii sîtit: nciilr <ilo cailor respiratorii. mal o Ies cclo extinse $1 bilnlei . ( i i " . univp (cordul pulmonar cronic decompensat): fenomenele clinice apar la i ll*lin mlct snu In repaus. I O X H I . Din punct de vedere clinic se descriu: . . înec. IlUIllli'lentfl decompensată.E.

a tusei seci sau /uve rixarea expectoraţiei se va face după indicaţia medicului. de asocierea altor suferinţe. transpoit cu UiUHi !n' "| i i ' i Aulti'!. I . Supravegherea atentă şi aplicarea măsurilor terapeutice do ur<jon| necesiUl bolnavii care au prezentat hemoptizie. hiposodată. pulsului. ea trebuie să uşureze respiraţia |l dacă este cazul să favorizeze drenajul bronşic.18.. — kineziterapia (terapia prin mişcare). Nu »« . iclutlamme pulmonare.a pulmonară. de prognosticul acesteia. tratamentul este de lungfl durată şi trebuie repetat. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR Poziţia în care este aşezat bolnavul cu afecţiuni ale aparatului ro»* pirator are importanţă deosebită. — Repausul la pat este absolut necesar în perioadele de decompensare pulmonaro-cardiacă. Un i o l important In IiKjrijiroa bolnavilor cu iiloctiuni nv. NO pincticA exnnieiH 1 ludiologico. a durerilor toracice. — gimnastică respiratorie (respiraţii ample). de asemenea. Bolnavii cu febră ridicată pot prezenta delir. pneumotorace spontu cordiopulmonarii gravi. de evolutivitatea bolii de bază.îl. nti< t silind . oxniuonul «puici. — se contraindică cu desăvîrşire fumatul şi respiraţia în atmosforrt în care s-a fumat. liionhodfnfll. la indicaţia medicilor de specialitate. în special ale aparatului cardio vascular şi de caracterul solicitărilor locului de muncă ale persoanei în cauză. foarte importantă.de asemenea pot apărea stări toxice. rogimiil v fi M complot. mnd|H< I i i n d anunţat la orice tendinţă de agravare. în funcţio H situaţia concretă a fiecărui caz. în insuficienţa respiratorie cronică. bolnavii cu astm bronşic etc. hJpolipidică. necesitînd supi >• veghere şi măsuri atente. Combaterea junghiului. variat. bogat în toate principiile alimentaro în ca/u l pncuiiiipdllllor cronic» 1 si In tuborculo/. Oxigenoterapie se efectuează în caz de tulburare profundă a In matozei. — Dieta este hipocalorică. pU«urosropH. — Evitarea răcelilor este.supravegherea respiraţiei. H H |n huiţi Hei liirtto Iu luncile de slmon bolnavului (In p.piuiliiii' lovlno < milelor medii In cinstii explorărilor complementele. Rcc/lnml dietetic csto individualizat după afecţiune: se impun n stricţii în ca/ul pneumopatiilor acute pe perioada febrilă. în perioada activ? ?i de evolutivitate a bolilor. 2. bi oi)ll. Proceduri fiziotera peutice pot să fie aplicate după stabilizarea pp coşului inflamator. Cea mai favorabilă po/ltio este cea semişezîndă. ca şl evitarea activităţii în mediu poluat cu pulberi de orice fel. tensiunii arteriale. — Capacitatea de muncă este în funcţie de gradul deficienţei func ţionale pulmonare.Tratamentul medicamentos este în funcţie de factorii etiologici şl faza evolutivă (vezi Capitolul 10: Urgenţele în medicina internă).

Irul medical se va îngriji de recoltările indicate pentru diagnosntmărirea evoluţiei.). educaţia sanitară iiinibiilorea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice. lichid pleural etc. va administra la timp şi corect medicaţiti -\ după planul terapeutic fixat.iH«(|lija examenele bacteriologice din alte produse biologice (secrefnringiană. Cadrul mediu trebuie să cunoască p*ţ|fllliil(> pentru puncţia pleurală.îl nci'slor bolnavi. /m/c/up/a. în special cu evitarea atmosferei polua Iu i i l n sînt de mare utilitate pentru prevenirea şi tratamentul efii . pentru tratamentul pneumotorace-|| N | i D i i l < i n cu supapă sau pentru colapsoterapie în unele forme do n 11 Io/u pulmonară. . sînt do 'iiporliintă în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici. Ergonomioiid i li i lor de muncă. bolile cronice pulmonare care necesită sanatorizare de lungă (tuberculoză pulmonară cronică sau hipercronică) se indică tcru-/xi//onu/d şi ergoterapie. vizînd în mod deosebit provo-'Iiipsului. gimnastica medicală respiratorie.

Iar In stingă col ol artorol aorte. capilare şi limfatice). prin nlţte pliuri. Inima este alcătuită din trei straturi: pericardul. — Miocardul este alcătuit din fibre musculare striate (dar involuntare). care se aplica p» miocard şi alta externă. ailgurl Irigaţia cnlulnlor ţi ţesuturilor. Anatomie. BO LILE APARATU I C ARD IO VASCU LAR LU 3. tsl mirese calibrul p« mliura ce se apropie de cele ilniiM VCIIB c'olac'tnare. In atriul sttng pătrund venele pulmonare. Aci-. . realizînd schimburile între mediul extern şi intern. în ip »lmea miocardului se află şi elementele anatomice ale sistemului automat. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE Aparatul cardiovascular are funcţia de a asigura factorii de respiraţie şi nutriţie celulară. care prin ramificaţii lucceilve. mlr?ortndu-sl mni»Mi lallbrul ptnN In cnpilare. c«re tn linal n|uiiyo In inima dreapta. care nduc In Inimi» nlln(|8 ilngole do In pUmtnl. Vasele limfatice rn|ecle««t din nryaiiH |l («iiilurl. formează valvulele: tricuspidă. von». Prin sîngele circulant se aduce oxigenul şi elementele de nutriţie la nivel celular şi se transpoilS ipre caile de eliminare bioxidul de carbon şi deşeurile metabolice. Atriul drept este prevăzut cu un orificiu prin care venele cave (superioara* fi iiilrrloarl) aduc In Inima dreaptă sîngele încărcat cu bioxid de carbon. Arterele slut elastic»/ ilhi vi'iililciilul sting plcncl aorta. între ele fiind un spaţiu virtual.u (Ulgurl Impulsurile ritmice necesare contracţiilor miocardului. cu acelaşi rol pentru orificiul atrlovenlrlrular itlng. ipre exemplu). Aparatul cardiovascular este alcătuit dintr-un organ central — Inlmn iau cordul — şi organe periferice reprezentate de vasele sanguine (artere.3. Distingem inima dreaptă formata din atriul şi ventriculul drept. Inima are patru cavităţi: două atrii care comunică cu ventriculii de acpomi p/irte. cavltnl'-» virtuali dintre cele două foiţe poate deveni reală prin acumulare de lichid (porl< » <llt". umectat. şi bicuspidă sau mitrală.1. rare ie deirhld tn nlrlul drept. Vunele. dosplrlll! pilntr-un tept de Inimă stîngă. colecţii ill n Inlii'yul organism. care deschide şi închide orificiul atrlovontrlcular drept. — Endocardul este foiţa internă care căptuşeşte cavităţile inimii şi care. miocardul şi endocardul. care are o alcătuire identică. prlnli im (niiiniipii Invors arterelor. — Pericardul este un sac fibros format dintr-o foiţă internă. în mod patologic. Pericardul nte mlul de n proteja inima şi a-i permite expansiunile. Cel doi vcntricull au orlflrll prevfl/uto cu vnlvulnl* »ii| iiH)ld« care permit deichlderea şl închiderea orificiilor arteriale: tn dreapta mltl mii arterei pulmonare.

< • voi investiga mînmiir .mi."I kltilollc nratfl stenoză..«nilul.h. sau se închid incomplet. nur «ullurl organice. i i . iar cel diastolic semnifică o insuficienţa. sifilisu l S i c liin ir ' u n i . permeabil şi elastic. Starea coronarelor ure ''"i'iutiinlă pentru patologia inimii. La auscultaţia unei inimi normale se percep două zgomote: •nur) este scurt. asigurîndu-se | ll optime de repaus şi refacere a muşchiului cardiac. ateroscleroza ţi i i i I n l H ntliiga. inima este controlată de sistemul < Intlv simpatic (cu rol accelerator) şi parasimpatic sau vag (cu rol inhibllui cardiace). Graţie sistolei. (l(H)arece acestea sînt cele mai solicitate şi deci cu uzura cea i ' H ln'cvmitfl a cauzelor întîlnim: reumatismul acut. care în mod normal se repetă într-un ritm (K) HO ori pe minut. Sistolă este mai scurtă decît diastolă. '(lunilor siniînrc dn anatomic şi fiziologie. ..Impoi i.ua. Onoi'iiimlHo cardiace se pot reda astfel: „tum-ta" la vîrful inimii şi „tum-taa" i" diisrultaţie al aortei. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE PLI Iliilanviil ponlr fnrnizn numeroase date roforllonre la •> Inţll cmc se vor cciccta cu atonţie. t n i orospunde în general cu momentul umplerii cavităţilor inimii.... orificiile nnpU't.«MliIcului sting.. Inima funcţionează ritmic: prin sistolă (contracţie) şi diastolă (reiiuili/. 1 ' " > i i l m i ' i l lu lic ii iiln /n . va ajuta înţelegere! > y i ' M ţi n ii<>|lunllor semiologice necesare în diagnosticul bolilor car* 11. aă fit l» t»r#ilucal(itrr<il(\ Moli rn ateroscleroza.• In vttntriculi.. hlpriicir. corespunde momentului golirii cavităţii inimii. deşi are un automatism propriu. iar în sistolă se deschid. iar cel /fl o Nlonozfl.. "îmi. Perceperea suflurilor la orificiile arteriale are semnlfl. < u . . •>(|lo. urmată imediat de cea ventriculară stingă.ii.Mol. cirul vorbim de stenoze. Iar ini'i'IH» Intîi la atrii. capilarele pulmonare. Raportul dintre durata sistolei şi diastolei se poate "«i Iiint' din analiza electrocardiogramei. iinirnput In orificiul mitral sau tricuspidian indică insuficienţă. diastolei şi elasti-• >i"i rare înmagazinează forţa contractilă a cordului — sîngele circula i ti 'iti iiii ul vascular şi irigă permanent sistemul celulo-tisular. venele cave şi atriul drept alcătuiesc sisteulmule al marii circulaţii (circulaţia de nutriţie). venele pulmonare şi atriul sting alcătuiesc >l niiiilomic al micii circulaţii. slngel» nUin circulaţiei mari. H unmtls» INII ! pot fi icspoiiMnliil. Ne dăm seama de i i l l n d inima. organ de travaliu mecanic prin excelenţă.1 l ihllh i MHKI/I. Hu NU * mici Un in nnildilnllh i. <>i |i <i . prin leziuni ale endocardului valvular. are nevoie de un consum mare îmi vi de elemente nutritive. ' i t n rtculo • "i ivulilli foi mi'iien mân. imn. urmat de o pauza l| imi/. imlmoiuiră. . capilarele.m u l i i l l > i . Acestea se asigură prin sistemul arterial coroi n c c trubuie să fie perfect calibrat.icuta. care durează pînă la reapariţia primului zgomot.n.iu dn <ului.1 > . Ele trebuii. care permit diagnosticul unor leziuni valvulare.hld. t> tondilii patologice. în timp ce orificiile atrioven. In iiK. cînd vorbim Iu fircstn condiţii sîngele trece prin orificii strîmtate şi sub presiune. în timp ce ventriculul drept. -.i |»«nilntlna. Prin acelaşi mecanism. pentru a nu permite trecerea sîngelui din ventriculi în atrii. i'i'lo mnl frecvente leziuni valvulare se întîlnesc la nivelul val. ' i i oillldilc arteriale sînt închise pentru a împiedica reîntoarcerea sln.'ii!hli|UOStlCUlltl. apoi al doilea (la începutul diastolei).n dlastolică). inima dreaptă expul» tn rlrrul/itln mică. aorta.cază o revoluţie cardiacă. tutifK ulo/.A ..

dureren fiind somnaluM !n regiunea cervicală silim mniiflilmln. la emoţii. <iltf(iri iradierea esto Iu i«i ynxliu. în membrul superior stîng. calini.. sclerozele pulmonare.Itadicreu durerii are importanţă deosebită pentru diagnostlci Miloilnţcle coronariene (angina pectorală. în infarctul miocardic zona de iradiere esto Un M uneori «tipicei. Senzaţia descrisă de bolnav este diferită. vitamine. — în angina pectorală. nevro/n Durerea este un simptom frecvent. unele dispepsii gazoase. afecţiuni dentare. minerale. localizare etc. Vom investiga asupra unor eventuale boli congenitale ale altor organe. după abuz de cafea. O alimentaţie cu carenţe de putteinc. în nevroze însă pe lîngă luxul ' nmîinunte privind suferinţa sa. alcool. ţiuni ale aparatului cardiovascular. ca sclerooin fizomul. aerogastrie. Simptome subiective.'t mlocord. bolnavul indică un punct dureroi leqiunea precordială cu vîrful degetului. sirafiza pleurale extinse. InlHiutltiitfia dur w II 9< siareq ps//i/cd a bolnavului: In Inilllf « ' • ' • mrli (niiţiliiA. hipertensiunea arterială pot determina leziuni coronariene şi miocardice. ceai. valvulopatii) sau în tulburări funcţionale după oboseală. bronşitele cronice pot cauza cordul pulmonar cronic. durerea este foarte puternică şi survli de obicei în repaus. n HI do . astmul bronşir. durerea survine la efortul de mers. pînă în ultimele doufl (1»<|' < i l « mlinil stingi.cronice).). o pantă. Hlmultnd im ulcor perlorat.< Ti e cit are „înţepături" care au o origine extracardiacă (în nevio/ Miimenaj. el relatează că are SIMI /I ţ i .c). sinuzite pot declanşa un reumatism arii cular acut. frig (are acţiune vasoconstrictoaro) nrt după o masă copioasă (digestia reclamă un efort cardiac). ateroscleroza.ne vom intere-m do boli endocrine ca hiperfuncţii tiroidiene. Durerea semnalată de bolnav trebuie analizată ţinînd seama de ca» racterele sale (mod de apariţie. efedrina. infarct) durerea iradiaţii liniarul stîng. . bolnavul aro o tlur«re tnten* »«ti. Palpitaţiile sînt simptome prin care bolnavul no relatează că percepe bătăile cardiace („bolnavul simte că are inimii") Palpitaţiile pot fi îatîlnite în afecţiuni organice ale inimii (miocardln păţii. i de constricţie ca în engina pectorală sau infarctul miocardic sau < l < • . boala Addison care se put însoţi cu suferinţe cardiovasculare. . bolnavii localizînd-o precordlnlt trebuie să ţinem seama de faptul că nu toate durerile localizate precor» dial sînt de origine cardiacă.. — Modul de apariţie al durerii: în stare de repaus sau în timpul unei efort. de urn scările sau. care se pot asocia cu boli con» genitale cardiovasculare. — în infarctul miocardic. simulînd cu degetele „ghearela t'di slrlrtivo" (în infarctul miocardic).Localizarea: cerînd bolnavului să arate locul durerii. Infnrc. tutun sau pr»|" rnto fu cofeină). tutun. i ni. adrenalină. poate de asemenea să stea la baza unor aice. Datele obţinute se analizează critic şi sini ulile în raport cu datele obţinute la examenul obiectiv şi cu cele obţl» nute prin examinările paraciinice. afecţiunile pulmonare cronice. slnnilliid o novidlgie denUirâ. aerocolie. el Indii cu piilma regiunea precordială.

iilNpneea traduce tulburarea hematozei şi creşterea concentraţiei i ii -ilnge. valvulare) se produce o stagnare a sînţft» ./(( o . Explicaţia constă în aceea că» uiiol insuficienţe acute ventriculare stingi (în hipertensiuni i. în aeroflomgastrocolii. irtopneică.Durerile prccordiale pot avea şi alte origini decît coronariene. «nu în unele anemii. cianozăi •oft. ln]acMm 2/2 //o/â d@ «lro> / Uniţi f/e înlolHlnri i MIM nit preparnt Hlmllnr)) . pentru a-şi uşura respiraţia. iiinon Intoi vculici medii ale csto urmutoaroa: -. din ce în ce mai mici. "Hi lunţa acută ventriculara stingă reprezintă o urgentă nu'dlnlor vcnţic m(>dicala. bolnavul se tro-'i .v/)/ieeci paroxistică nocturnă apare de regulă în prima parlQ •jl se manifestă în: vf/nn/ cardiac: la cîteva ore după ce a adormit. litiază biliară. pun uculaşl ac.ipllarolo alveolare care se congestionează şi devin permeabil* hi'iiintlt. 'i/. La cardiaci are unele caracteristici în funcţie de gradul K'ienţă a muşchiului cardiac.vp/ieea vesperaM apare seara ca urmare a oboselii ventriculu-i In timpul zilei. ca.slnl. spumoase. consecinţa fiind i < < a insuficientă cu O2 a ţesuturilor şi creşterea concentraţiei 1 ''«uză a dispneei. de undo prin "liiuliifl sul) lorma sputoi ro/atc. nelinişte. l)oli miocardice. în oclcmul pulmonar acut. labilitate neurovegetativă pe teren neurotic.'100 500 ni/ s imlimron eml. Ăstl" pot fi generate de procese pericardice sau pot fi extracardiaco suferinţe ale mediastinului.. spre exemplu. 'li/. anxietate. CU i hlporextensie (dat pe spate). tutun. Pe măsură ce muşchiul cardiac uni „obosit" se reduce treptat şi forţa sa de rezervă. Criza aceasta este denumită asta Vi NO poate termina aici sau poate trece în edem. Uneori senzaţiile dureroase precordiale som• do bolnav pot surveni (ca şi palpitaţiile) în afecţiuni ale coloanei n-<lorsale sau sînt de origine digestivă. p în ă la iar circulaţia este încetinită proporţional. cu picioarele atîrnate. o Recompensare gravă a miocariliuivul. bolnavul sui tioluilo recunoscuţii pentru a fi tratulă. i < u acestea ajung în lumonul bronşiilor. aerate. i/.sp/ieea de eioit poate apărea la eforturi mari (începutul insu-i miocardului). peretelui toracic (coaste.vpneea de decubit este dispneea care este prezentă în poziţia i M l şi trădează o insuficienţă. muşchi. . agitaţie. ca .îl <i|>ară chiar in stare de repaus. după cafea.vo/<i imperioasă de aer. caută o poziţie potrivită. urmează expectoraţta nlo ro/ato.'ii so aşează pe marginea patului. apoi la eforturi mici. ulcer perforat.tnd dispneea la un cardiac o putem clasifica astfel: 'i/. ' >/. spumoase şi aerate. i ^moţionale. pulmonar acut» 'i/om pulmonar acut: după o tuse în acces.

. putem vedea mişcări ritmice în regiiinud vîrfului (spaţiul al V-lea intercostal stîng pe linia medioclaviculmă sau puţin mai spre stern). hipertensiunea arterială). . . fără sa fin vorba de o afecţiune cardiacă organica. Auscultaţia posibilitatea aprecierii ritmului cardiac ce poate fi regulat sau Ini (tahicardie sau bradicardic) în condiţii patologice. In cazul unor hipertrofii mari cardiace se poate vedea o bombare a K " giunii apexiene (regiunea vîrfului inimii).linija uiicsoMn-. pentru perceperea frecăturilor pericardice.mil>el ctlf# (iparv Iu nier. în boala numită sin noză mitrală). . — Simptome şl semne periferice.h < îl de oxlţ|wu |l npnrtt tn nrtei iopatll pn i l . Mar rar survine l anumite boli generale (intoxicaţii spre exemplu).v >! se calnn'<u<i In «-paiia. persoane cu labilitate neurovegetativă.e) la indicaţia medicului se va administra o fiolă de mialgin MI H morfină. extinsă. miocardiopatii. sau pentru n pune în evidenţă un freamăt (exemplu putem avea o senzaţie similnifl cu cea obţinută cînd palpăm o pisică ce toarce. palpare. poziţia în astmul cardiac). Observînd regiunea pic cordială.i n <• unde. La copii.Ut ««loriul ' ! > • mers — un . — Inspecţia constată dispneea şi cianoza furnizînd de asemene-' date importante despre poziţia bolnavului (s-a amintit dispneea î l decubit. | > < . ! < • o durere în imrruUilma i|. care determlnft hipertrofia inimii (exemple: insuficienţă mitrală.e produci. caracterul lor şi propagarea la distanţă. — Auscultaţia permite perceperea suflurilor care. Ea poate fi discrcl la nivelul extremităţilor sau din contră poate fi intensă. Examenul obiectiv foloseşte: inspecţia.i<|iioslic. Simptome obiective.i liimonillll! bolnave. insuficienţă aorllrA. Se explica prin < l . percuţia şi ausciii tatia. Aceasta poate fi normală sau mărită în bolile cardiace. tineri. Aceasta se va administra numai la indicaţia medicului spre . după momentul producerii. Analiza şl Inter» pretarea el poale oieri date importante pentru rli. permite evidenţierea unui sunet mai închis (mut) faţă de sonorihitria pulmonară din jur.-. la bolnavii slabi. ajutîndu-ne să delimităm aria matităţii precordlule. pe peretele toracic.i e a poal> a apaiA (luptt .> evita confuzia cu criza de astm bronşic. — Palparea este folosită pentru delimitarea şocului apexian cînd nu rste vizibil. Cldiulicdtin inlcrtnilt'iitn e . iar şocul apexian se dopln» soază patologic (mai jos sau mai în jos şi în afara liniei medioclavicnIcire) în raport cu tipul afecţiunii cardiace. — Percuţia suprafeţei corespunzătoare a inimii. Cianoza este un simptom ce apare în bolii' pulmonare şi cardiace (dobîndite ori congenitale). care au ţesutul musculo-adipos mai roduii putem constata un şoc apexian mai amplu şi mai frecvent.|i. dau indicaţii asupru tl/niltii de leziune (pot fi sufluri sistolice şi diastolice).rm ait-arlflli mlcşnica/a «>i mal l l i u l l ac(«Nt Imncn I n i i . Aceste mişcări reprezintă „şocul apexian". ortopneea. unde administrarea opiaceelm este contraindicată. Durerea poale fi semnalată de unii bolnavi cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular.

însă se 'c palpa la orice arteră sprijinită pe un plan dur. «Ini reamintim că bronhopneumonia. ' ' " i . cu cauze cunoscult» Iu o ţ|nslni in Imnlti snu sindromul Rayiuiud. Frecvenţa poate fi în afara l«|oi normale (60—80/minut). arsuri) pot exprima suferinţe artePulsul este obiectivizarea expansiunii peretelui arterial în timpul • Ici. Pulsul se ia oblii l u la toţi bolnavii. cînd din cauza durerii. Un puls normal are frecvenţa sistolelor car« li/. cu te(|utneiitelo rorl. este şi tahicardie. /'i//. pleurezla mii.vfr mai ameninţătoare pentru viaţa bolnavului. emoţii. Aritmia poate fi l ol i ca sau completă. acrocianozfi. c)/»/ pulsul este mic. iar puls bradicardic atunci cînd scade sub 60 bătăi uimii. starea arterelor. flebite. amorţeală. pnoumotoracele se pot complica cu stan de colaps •l ponto fi uneori locală ca în varice. este deci ritmic şi egal. •"« («nu t'|niio/. Iu nlara Hlmptomulnr piopill hollloi car» •InduilA Intnrncţlunll cordului cu nlle npainU^ şl iu i ' i r (flidlnce. . survciiind la frig. abia perceptibil. dînd senzaK///)rtm un fir (puls filiform).ii) 500—l 000 de paşi sau mai mult.iologice. furnicături. pneumonia. prin palparea arterei. insul ic u-nţa aortică constatăm pulsul bondisant (loveşte degetul ilfl şi dispare tot aşa de iute).ireală. u l se poate percepe uneori fără nici o regularitate (aritmie). el este în <<>ti(ll(i! tahicardie şi cu cit tahicardia este mai mare. La capitolul colapsului se vor pre-î l . in unor segmente ale membrelor (sau daneza) o întllnlm trt '(le.v tahicardie se consideră în prezenţa unei frecvenţe mai mari M hrtltU pe minut. UI» flkliiioiidl. bolnavul nu poate merge. 'liuiNtli ui '. du i oro q\ pnlonro. cu atlt 'mi e. couiideriţa dintre puls şi sistolele cardiace şi calitatea sa care poate anmlâ sau patologică. vorbim de impotenţă funcţională de origine venoasă nu'ii spune şi „indice de claudicaţie venoasă"). slab bătut. vorbim de puls tahiaritmic. npnt şl Nltnptomo tixtracerdlnce.. sau este imperceptibil. spre exemplu senzaţia i. i l i u i a d role sanitare medii este important să înţeleagă semniiiihnlui care trădează o insuficienţă circulatorie periferică adică l. Numărul de paşi după care este "iimalcită durerea este numit „indice de claudicaţie". Se va aprecia: frecvenţa. l'arcsteziile (forme ale senzaţiei de durere.u) unnntft do roşeaţă reactivă o extremlinţllor "i pli-lonre). apăsînd-o uşor cu degetele pe planul său !)<• regulă se palpează şi se apreciază la artera radială.pic cniholla arterială (slndiom de lsclicit»i< •1) i n i i ' ucii-.ice.ilrt trntninent de uiţ|enţfi. l« răcire brusca. n u or //c în care apare colapsul sînt extrem de variate şi /rec-f depilnderea aprecierii acestor caractere este absolut nece-i ni mărirea bolnavului. 111 tromboflebite şi în varice.

i o c:<iu//i opdrentă. Poate fi întîlnită la emoţii. i d i c . în forma ventriculara rămtti Ineh. a) Tahicardia sinusală poate înregistra pînă la 150—160 de contrac ţ i i pe minut. hepatomegalie. hiperfuncţie tiroidiană. d i i i l i i l î r d centrul normal.i i i i i . In cpigastru.i are soni tlt» p'iloloqlcd nimici rlnd oslo cnir/dtA de immitie (denutrltlM itnin). In mod normal impulsurile pentru contracţiile cardiace pleacă din nodului Keith-Flack. inapetentă. — Simptome nervoase: cefalee. dar în cazuri patologice impulsurile pot pleca şi din alte locuri ale sistemului autonom. Tulburări de ritm cardiac Inima funcţionează ritmic gratie automatismului cardiac şi controlului sistemului nervos vegetativ. determinînd variate IOMIIO de aritmii. . — Tulburări digestive: balonări epigastrice. b) Tahicardia extrasinusală realizează forma paroxistică şi ia naşloro prin formarea şi validarea impulsurilor în altă parte decît în nodu Iul Kojlh-Flack. fn opn> . efort. hotnnr<i<|ii. alcool sau în stări febrile. IK ! IC paroxistică. Tahicardia poate fi sinusală şi extrasinusală.i lin . după administrarea de adrenalină (simpaticomimetică). Aceste manevre ajută şi la precizarea diagnosticului tipului «le l. provocare de vărsături.idir. anemii. albuminurie. pareze. cadrul ajutător Işl r i d M'. hlpotlroldlNiii (mutnbollamul oslo KM ui.irdia oslo scăderea frecventei cardiace sub 60 do bătfll p«< mlmil. ritmicitatea nu inui este respectată. atro pină. inspiraţie profundă urmată de expir cu glota închisă. Foi 'tiele clini<:e sînt condiţionate de locul stimulilor ectopici. intercalîndu-se. lulun. miMiile.ifti'n ponto fi prezentă şi se explică prin prezenta bronşitelor In rardlnpiiImniKiri. Iu linir<1ri vizuale. abaterile de la ritmul normal (care se transmit şi pulsului) poartă numele de aritmii. insomnii sau somnolentă. — Hemoptizia poate apărea în stenoza mitrală. sincope. i l e f| fl/lnloglcft la sportivi. l ' o . paralizii. — Siiuptome renale: oligurie. Tahicardiile supraventriculare pot fi oprite prin compresiunea globilor oculari. Viigntonicl. diagnosticul formei clinice şi tratamentul revine medicululi In tain niK'i tahicardii depăşind 160 de bătăi pe minut. boahi B. fie suprapunîndu-se. tumorii cen>l)Kil).i că se află în fata unei tahicardii paroxistice şi poate în-«•n.un. In anumite condiţii. Tahicardiile paroxistice ventriculare sînt în cea mai mare partt <i ca'/uiilor expresia unor suferinţe cardiace organice severe (infarct mlocHidic. Pi. hematurie. Apar după emoţii. Sînt de regulă extrasistole rapide. care apar în salve. greţuri. bmdir«rdi. în microinfarcte pul monare prin mici embolii din trombozele venoase. fie înlocuind funcţia nodulului Koith-Flack. edeme. ameţeli. intoxicaţie cu digitală. care. efort. auditive. hipertensiune InlrnrinnInnM (meningite. lipotimii. s-a amintit la insuficienţa acută ventriculară stingă. se instalează brusc şi pot dispare la fel de brusc .isodow. beladonă (vagolitice). l l i . uneori fără a decel. vărsături. durere în hipocondrul diept. după consum de cafea.ire. i din metodele amintite. alte intoxicaţii). accese rpilepliforme.

stenoză mitrală. i l e (sleiin/<1 i n i t r f l l i i . ca şi în intoxicaţii cu digitală (sau alcaloizi al ' i i l n l c i ) sau cu plumb. în practică este bine ca nurn<n<1i >tn . Se constată la copii.in|.1/111 răspunsului bun.Ihlll • ' I n .I M ! fiind stabilit prin M r i i i ! h i ( | i n i n . gripă. cînd se pen-ep i M i i î n n l ' . pleiică din diferite focare ectopice (orice focar de excitaţie In •. al'. astfel încît frecvenţa ctir• — In Uihiaritmie — este mai mare decît cea a pulsului. ' Inlli'fiil iitrUiI r. n a pe durata unui minut. ONtt* l i i l i l c n l l l l i l | u i l < llogll . l . în vedoren nenlului etiologic. insuficienţă ovariană. Extrasistolele pot avea semnificaţie de suferinţă u"ă (miocardopatii. curba frecvenţei centrale scado şl In • • i i l i / . necesillnd •'. Imli nlr i oioiuirelor). aerogastrocolie. fără nici o regularitate. febră tifoidă.te nu focar extrasinuzal sau ectopic). Seninillrn. i l n consilii.i o ifihiriirdin.•). ni'nrl subiecţii le percep ca palpitaţii sau senzaţia că „inima s-a oprit" H < l i » „gol toracic".. hiper". i . In timp ce frecvenţa cardiacă se va reprezenta printr-o linie npl. în nevroze.. i l i r .. după boli infecţioase grave (pneumonie. Examenul medical trebuie să elucideze cauza. I x i l n « . foarte •. Impulsurile. Extrasistolele sînt contracţii premature în raport cu cele normale i uilijmr în alţi centri de excitaţie (ventriculari sau supraventricularl).) \lli'in.. In acest Hfprenţa dintre frecvenţa cardiacă şi frecvenţa pulsului. exprimînd incap. hipertensiune arterială.itologlcă. ( I I ( i n .1 | | ) l l l l l ! i l S I I I V I ' l l l 1ll II'IJ» . . i u / . după consum de cafea. preparate cu cafeina. diagnosticul I . nevroze. .o aritmie cauzată de stimuli ce se succed l u .snu Jnfrrn/pcr/ nle slnnnlllor In roţenita ' fl/lii|o(||cA.ilert ile n •. hlporteiisilllio nr- iMiiiiillln Ililinll se pun In evident') elc< l i < > < . Arltmla respiratorie se manifestă prin creşterea frecvenţei cardlnco tu funcţie de respiraţie. n t a i l n i i nre nu l i > [ i ujung să determine contnKţii ventricuUiie. poarta l» de deficitul pulsului.ilternind cu bătăi mai slabe.i Keprozentarea se face astfel pentru a se urmări eficienţa toIn ' .'ului normal reprezentat de nodului Keith-Flack sau nodului sinu... In tineln cn/nri ne piiletn du senina şl clinii! lor. Cînd sînt percepute de bolmiv •i h'. ( i i Innilicnnlic nc( enluntrl).. (Pe o foaie de temperatură se înregistrează niuhele frecvenţe: cea periferică — pulsul — cu linia continuă ulln.. încît ritmul original dispare.ă.mliiH l . Srltinla completă (fibrilaţia atrială) se caracterizează prin bătăi cnrcimiplot anormale.i inimii se constată prin palparea pulsului.K'il. N» eonlicicţiile se transmit la periferie.u.nii în aerofagii. hipei 111 eo/.l i i ' ni creşterea metabolismului din hipertireoze) sau convalescenţa ' • n Imli infecţioase. p i l i t cerreliiien hecventel cnnlinie si n pulsului (bina ÎMI (iindiil II 9! I I I . c î n n i l icoţin tliitteruliii esle p.. Ele s i l i i i unui i umilii c i l liK'rtinih. i i r e a celei periferice. la concnţi. i cu o forţă constantă. i i < l i o < | i .c l . intoxicaţie cu digitală) sau survin înstări •osenlă.

Prognosticul este condiţionat de durata stopului '. Presiunea arterială doplndo do torta do contracţie a Inimii.sUila în următoarele împrejurări: a) prezenţa unui bloc atrioventricular total (adică excitaţia din atriu nu ojunge la ventricul. care este lent.ui i nul). Cadrul ajutător trebuie să aibă noţiunea de bloc al inimii..A. volumul singclul "Irciihint yi de rez/s/on/n periferica. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE în acest capitol se vor aminti probele uzuale.). numai unul năşeşte să producă contracţia ventriculară. f/<i !'/«s//r/f«/oa ptrefllor arteriali. . n a mijloace moderne de asistentă. In concluzie. Instalarea sindromului se deduce din simptomele clinice de scurtă durată (ameţeală. uneori se instalează sindromul Adams-Stohes. acesta fiind nevoit să se contracte după excil . c) în tahicardii paroxistice cu frecvenţă foarte mare. urmare a tulburărilor de ritm. u diac.A. duce la bradicardie de 30—40 de bătăi pr minut). se ajunge la absenţa irigaţiei cerebrale. lipotimie) sau de mai lungă durată cînd după 3—4 MI mute apar convulsii. <!• noco. El se realizează prin dimiM • 'ii considerabilă a contracţiilor cardiace (10—20 bătăi pe minut) oprirea inimii. ca trebuie practicată la orice examen rllnlr. — cunoaşterea semnificaţiei lor pentru diagnostic şi prognostic în Vtderea respectării cu stricteţe a terapiei indicate în timp util. l . care poate reP Mila sfîrşitul dramatic al celui suferind. duprt cum vaiodllata(la O fCMCi >u 11 ud merge pînrt Iţi vnlnnron zero în Mflrllti de colaps. ceea ce în cazul unui ritm d<> slimuli atriali normali. realizînd o lic-cvonţă foarte joasă: 30—40 bătăi pe minut) sau în cazuri mai rare iu blocul atrioventricular 1/2 (adică din 2 stimuli atriali. de debitul sistolic.— cunoaşterea semnificaţiei lor spre a se putea orienta terapeutic. 3. efectuate în condU (lila practicii de ambulator şi spitale. se poate iii. Tensiunea arteriali (T. Sindromul Adams-Stockes. b) în fibrilatie ventriculară datorită ineficientei contracţiilor ven ii iculare. este metoda prin cnra «p dotormlnft presiunea arterială. durata stopului cardiac peste 10 minute este ireversibilă. înţelegerea tulburărilor de ritm de către cadrele medii vizează: — cunoaşterea şi recunoaşterea clinică a unora dintre ele. ca urmare a reducerii considerabile n debitului sistolic şi reducerea irigaţiei cerebrale. i l i i l e — stimulii — unui centru propriu. se ajunge tot \i\ deficit de oxigenare cerebrală.3. cadrul ajutător putîndu-1 b/Inul în cazurile unor bradicardii accentuate (30—40 de contracţii l a.Diagnosticul de bloc revine medicului. Vnsoconstrlcţla arterială măreşte lU'/lNtnntn periferlrft şl dncl crnşto T.A. explicat prin nevoia de oxigen a sistemului nervos central. Măsurarea T.

valorile T. a modului de aplicare a manşonu-|i rt liiipţjistrării corecte a zgomotelor indicatoare a valorilor maxime '. i . i .m i i t rt p rins c l d e r o nt P U H ln n l l m i n i m ./ .. Fiecare corn•un semnificaţie pentru diagnosticul sau prognosticul unei boli.A.A. Amintim că este necesar ca măsurarea să se efectueze înmiiţii de repaus psiho-fizic.. După administrarea de efe-nh'iiui.A.i . maxime. minima este IA-14—8.A .A.A..Ifir. •ilunea arterială poate varia chiar şi în condiţii fiziologice. • .A. n . i |( .A. maxime semnifică creşterea forţei de contracţie miori nşterea debitului sistolic. minimă există ||n şt anume: T. ' d in ti'i i N lu n n n n in x l iu r t) . . M ' i d r it* O ( u ro n . cresc mult.A. .. ţH Ininntate din maximă plus 2 sau chiar 3. .A. la valori mult . i i . 14 In condiţii patologice (hipertensiune arterială) minima se ridică. n u n ea •. înregistrează două valori: tensiunea maximă ' >//cd. l v p.( l i l c i . adrenalină. ' l o i l l e dominate ale minimei se întîlnesc în insuficienţa aortică. l i > T. n m \ in.| | J M . > < i n t 0 / i e ' tt u (|IM V« de debilitat* a m im i n i mi l'. 1 . Creşterea sau scăde-nleră indicaţii preţioase pentru diagnostic.şi clinostatism şi cu respecpfi cinuliţiei tehnice a aparatului. . care corespunde sistolei cardiace şi tensiunea minimă sau ••••<! mai mică. Acestea se apreciază in i Io vîrsta celui examinat. —[-1=7+1=8 i le u p r ă b u ş ir — T .. 1 nlnţjic: pot creşte ambele valori (maxima şi minima) sau pot ' i uinbcle. 'MI proţjnostlc — deci pentru urmărirea evoluţiei unei start patoui e Importanţă deosebită reţinerea de către cadrul ajutător a 1 n lni/>re/urdr/: li'H'n h rusca a T. maximă şi T. In <!•• oboseală şi stări emoţionale.n i i a li.«nto . > ..A...=18—12. minimă este jumătate plus unu din T.. .vuper/oun.Mrtsurarea T. Hipertensiunile de acest fel au un i Ir mal sever.. se face cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau itiniioinetru. .1. I ! H n cl c i f l i ' M ivasculari do exemplu: T. poate să crească sau să scadă una din•il.A. \ < i i i <i < . în orto. Creşterile T. fără a se administra hipotensoare (mai ales inilor a fost mărită) semnifică slăbirea accentuată a miocardului ilnoştt In Infarctul miocardic.u n ţsăi n i.însoţita de Slm ptom e i n i c i -( i | i e a l .i•<) c o l i z i u n|nii . Măsurarea T. f v n i M K ' .. Acest fapt se întîlneşte itensiunile umorale (mai des de origine renală) cînd se pot rea-ul de acest tip: T. i . i \ \ \ \ c• .innll <»/>/$• 'nnvnlnl.A . « ' r tensiunea arterială este creşterea tensiunii peste valorile • •otvnsiunea arterială este scăderea tensiunii sub normal.| ..i c . 'tema T.. miocardite şi colaps. minime semnifică "ii(ă periferică crescută. ' n i i .. între T.i^ ip si a) • " ' < u l i ţ e c o r e nu r a t a i .. romi//// fiziologice. Valorile normale se admit a fi cuprinse între 15 şl iu maximă şi 6 şi 9 pentru minimă. sau creşterea volumului sanguin./ / ' » o ( .A. i ai nete rioa re stă riii i " i " < i . De asemenea. maximă=14.A.

care înregistrează curenţii electrici ai inimii sub formă grafică. car» •n vor însuşi tn servicii specializate. care se citesc pe un cadran numerot/i l. In Io. Se practică radioscopia ^i radiografia cardiopulmonară. concentraţia gazoasă prin preluare de probi dc< stiuje. Se folosesc obişnuit substanţe injectabile i. Ea se execută cu ajutorul electrocardiogni f n l n i. a poziţiei sale în mediastin. llpld«mln. coloNterolemln. dehidrocolatul de sodiu sau eterul. (•'xlstă şl alto rnetodo de explorare a aparatului cardiovascular.I I . frecvenţei cardiace. Fonocardiograma este metoda de înregistrare grafică a zgomotului ce sc produc la nivelul cordului şi permite precizări în cazul cînd existfl (lnl)iu în suflurile percepute cu urechea. care produc anumite senzaţii (amar. Funcţia pericardică se face în scop explorator sau terapeutic In perlairdite cu lichid. date preţioase asupra configuraţiei cordului.S. Presiunea venoasă se exprimă în ml apă şi atinge normal 12 —14 ml. /implitudinea lor descrescînd în funcţie de calibrul arterelor. Proba se poate pi. cu ajutorul oscilometrulni. Angiografia şi flebografia sînt metode de explorare a arterelor şl venelor prin injectarea unor substanţe de contrast şi fixarea imaginilor cu ajutorul razelor X pe film. Electrocardiograma este o metodă curentă şi uzuală în explorarea ni ni lor boli cardiovasculare. — In bolile aparatului emdlovnscular se mal practica o scrie d» »»xp/ordr/ mnynliw: V. asupra vaselor de Iu baza inimii. Interpretarea rezultatelor revine medicului în contextul diagnosticului clinic. Exemplu de relaţii normale: braţ—limbă: 6 s (braţ—braţ opus: 20—25 s). Radiografia cardiopulmonară fixează pe film imaginea cordului şi plăm inului.ictica şi cu substanţe radioactive. Practicînd proba.Presiunea venoasă se măsoară cu un manometru care se pune în COntcict cu sîngele venos prin puncţionarea unei vene (de obicei venei CUbilulă). Se folosire sulfatul de magneziu. Cateterismul cardiac se face cu ajutorul unor sonde speciale care •e Introduc pînă în inima dreaptă şi artera pulmonară.siunoci endocavitară. Hpldoqiiiiiui. la artera femurală oscilaţiile ating 7—-8 divi/iuni. angiografia etc.iritia senzaţiei determinate de substanţa folosită. Irl . Important pentru Inter-piilnro este însă compararea dutelor obţinute simetric.nle multe împrejurări cadrele ajutătoare execută partea tehnică. a mişcărilor.v. cald etc. Examenul radiologie are multe aplicaţii. !• ImeqlstrecT/ă oscilaţiile arteriale. măsurîndu-m pro. Oscllometria este metoda prin care. Timpul de circulaţie este timpul necesar sîngelui ca să ajungă între două puncte ale aparatului circulator. Metoda permite şi practicarea angiocardiografiei. In mod ll/iolofjic. Radioscopia cardiopulmonară furnizează. pe • • lud la treimea Inferioară găsim l—2 divi/iuni. . pe lîngă relaţii asupni plămînilor.). cronometrăm timpul scurs de la injectare pînă Ici ci| i.

i . //i/oi'f/od.nit. obepnt ciur» la Bufurlnţ» rardlovaurnl untiorl grnve. obezitatea.sr acute. '•'"in vodca cîteva aspecte principale: n) holiicivii cardiovasculari nu pot depune efoilwri profesional» i.erldole. b". hemoleucograma. deoarece. val-itll otc. testul <X ?i altele care vor fi interpretate în contextul clinic general.. Este cunoscut ' " l TA bolile cardiovasculare afectează toate virstele şi. boala Basedow. liiMipp Inert din tinereţe. Progresele ştiinţifice ale medicinii au descoperit numeroşi fac-' < ! < • îmbolnăvire a aparatului cardiovascular. dovenind în acest fel dependenţi familiali sau sociali. dlfterla. hematocritul. » n ţ « ' proteic». titrul ASLO. •i ii/o/<i |)ont(> figura tn etiologui pori< . dico-sanitare vor putea duce lupta de profilaxie. Este o boală degenerativă şi prinde m pro-"I wnibld nrtorelo de importanţă vitală: coronare. hemoculturi cu antibiogra-. rflnitn de tomut n inhii (udului (miocardlto ocuioj. electroforegrama. . Iniiiliclontrt aortica. dlabutul (hlp^rllpoprotulnemll. avînd nevoie permanentă de îngrijire medicală calificată Si 'luaro (de exemplu: endocardita lentă. torcnul ereditar ei~.irdiovasculare este o necesitate. uniate.iln Addison. bnll f i a li ic r l ne afectează ş\ sistemul c nrdlovoscular/ spic "«illmMhimil.iliaien-'Hiţinlft cu grăsimi animale (colesterol). cerebrale.1 n| il. . iiilnr(ll|(>. diabetul zaharat... Cunoaşterea cauzelor i i i . ETIOLOGIA BOLILOR CARDIOVASCULARE l i n i i l e cardiovasculare deţin prirrml loc între cauzele de invaliditate ! > < • " > . u .. spir ox< >mplu: febra UnUfiiili'iiHitlc.4. i ' i liiclpnlole cauze care afectează sistemul cardiovascular: l) /Wrrrw/eroza este cea mai răspîndită boală a vîrstei în. deşi mai r< ii (> in \>\< -/. rt|uii(|înd adesea la adevărate complexe psihice şi la incapacitate imnu'A. ni'lmUil la timp şi corect. cndocardul încă din copilărie. Hntinatlaintil articular acut (Bouillaud-Sokolski) afectează perliiilorardul. < i u numeroase implicaţii medico-sociale. h| ro/islenţa acestor bolnavi este scăzută prin agravări sau corn. cunoscîndu-le. stressurUo. poate afecta aparatul cardlo-<| omo sifilitice la ni voiul miocardului. evoluează spre cordul 'im cronic.Jî > aceste boli duc la decese la vîrstă tînără sau la morţi subite. flbrinogenemia. Ciii'/o boli toraco-pulmonure. infarctul miocardic. 3. sedentarismul. Atacurile repetate • • • t frecvent lo/iuni valvulare definitive. azotemia.i loro-• i l i lilpcrtonsiuned arteiială. Fciftorii de risc care favorizează apariţia atern . ca-.irditelor. sindrom I-N. mozen-|/ ri'tiulv. prin rasptn-' lor. cu timpul.

i . l \. După evo-. • .9) Anemiile acute pot duce la moarte prin colaps. purulent.1. turgescenţa jugulară. obligînd bolnavul la căutarea unor poziţii de uşurare a . mai rar poate î l ' . ld ilo AUM iill. Mai frecventă este etiologia reumatismală. Dlspncca este determinată de acumularea de lichid în cavitatea inoidirfi. fiind exacerbată do •. După acumularea lichidului durerea diminua. — pericardite cu exsudat. cianoză.ţie.-nul r. | n i ..u(l|(. i i r . i M M c i'onljţjuraţia iniinii este modificatri. ' e i i. PERICARDITELE Pericarditele sînt afecţiuni inflamatorii ale pericardului. virusală sau microbiană.liinii normale a inimii. m<ii alos în pericardliu In lud. mărită.i|i.. i l i i r i perircirdice. — pericardite constrictive. revărsatele lichidiene (hidropericard. Simptomatologia generală este aceea a bolii de bază •uiiuitism. — pericardite purulente. precum şi febra (dacă boala evoluează hi|"'i li-rmie).5. Manifestările cardiace constau în: Durere precordială de intensitate variabilă. ( l i . Se pot întâlni: — pericardite uscate fără lichid.). cu trunchiul aplecat înainte.(• determină natura (serofibrinos. — pericardite hemoragice. infarct miocardic etc..1111. Pot apare de ase• I M M în nefrite. Aspect clinic. în pericardilele uscat» nud h i ' i . . iiidlrntll prellonse». /gomotelc cardiace sînt asurzite. . Miologie.. tuse. > M i(„ in im a lin iş tita " ).idloloqh <"Ue de mare utilitate. Acesta se poate extrage prin puncţie/ prin examinarea lichidu( •. M M Ii. olcrlnd pos|l)l|ltiitca examlnflrll Udului »l nvacualom m «i/utl de |l( hld dhundent cu tulburări Qravt . Colecţiile mari exercită presiune în mediastin cu apaIn de dureri toracice. BOLILE INIMII 3. tuberculoză etc.in.. 1'uiH'tlM porlcdrdli .-i in» .... Anatomopatologic se constată exsudat fibrinos sau prezenţa de •lilcl.. Tahicardia exprimă tulburările de hemodinamică prin împiedicare*» |)rtii'. iar anemii croice grave pot duce la insuficienţă coronariană sau cardiacă. 3. IN-H uţlti evidenţiază. i r i l e respiratorii.punţlei (poziţia şezînd...1 '< < plorntorle. ele pot fi acute şi cronice. 10) Bolile cardiace congenitale sînt întîlnite la tineri sau adulţi. sau poziţia nu pectorală). spre exemplu. hemoragie).1 |i h fiirnlzn. hemo-irlcard posttraumatic).iţla.origine tuberculoasă. în unele cazuri pot fi procese neinfla-atorii ca.5. Iar . în pericarditele lichidiene mărirea ariei matlII |H< iO u . do eisemone/i.

uneori cu t Nnglnod sau di. Cele din uremie şi inIM l n l miocardic au prognostic grav. Miocardopatiile cronice au fi :. tratamentul este chirurgical. K.HC se face în consult medico-chirurgical şi necesită pregătire 'ititorie. hipertensiune arterială. nun urnit. Indicaţia de in.lu'inodinamică. l voluţia este condiţionată de cauza determinantă. Aria matitătll precordlale este mărită. După evoluţie sînt acute şi cronice. Ele pot fi inflama-| ll Mt nelnflamatorii sau distrofice. l llopatogcnie. gradul şi extinderea le-i l» nu nduc precizări asupra etiologiei bolii. tnl)orculoza. ""•«nul obiectiv decelează tulburări de ritm dintre cele mal va' f i i i l h .. Ele apar MI! unor boli infecţioase. duc la slăbirea miocardului. dureri. Simptomele miocardopatiilor alcătuiesc sindromul fiind dependente de natura bolii. dar pontru trntninont f MI un iliiMinoNtlc otloloylc din contextul tlmptomolor geK'lil «l \< . difteria. huli . examene hematologice. C u tim p u l su rv in e d eco m p cn sarea şl ap ar //i>n//c/r/)/(l cardiacă atingă.|>rc deosebire de inflamaţiile din miocarditele acute — lero. ca febră tifoidă. infarct etc.. M(j) care. cele bacilare i i l l n i l Icisa ca sechele pericardita constrictivă.5. în timp. hemopatia sau infarctul mio-In pericarditele microbiene se aplică tratament antibiotic. anemii grave de lungă . brndlcardie. i l c o. Prognosticul este bun în cele reumatismale şi virotice. l urmele clinice sînt determinate de etiologic: reumatismele (cînd se " i. disproteinemii. iar postoperator recuperare medicală şi socio-profe- 3. care trebuie staanalizei clinice şi cu ajutorul examenelor para- pruzlntă: palpitaţii. l»'i'| clinic. i l c inimii. tulburări electroli. în pe-i l o l o constrictive. teste n l i u nefrită. iar zgo> l i f i <n N ln t iisu r/lto . pericardului. boli illnl' . dreaptă sau globală. scarlatina.r/. infecţia virotică. "i. ritm de • . Un i n > i l < m t îl deţine reumatismul acut. ca urmare a tulburărilor de oxigenare a miocardului c<iuze: ateroscleroza coronarelor. Miocarditele acute sînt cauzate de microbi.H. extrasistole. nefrita.). Tratamentul se aplică în funcţie de etiologie. realizînd cardita reumatismală). sau virusale. ui cllttlr (<Ntn do sindrom miocardic. Pentru precizarea diagnosticului se vor face examene >m|ilomentare (teste pentru reumatism.ndocardului. aritmii complete. avitaminoze.2 MIOCARDOPATIILE Mlocardopatiile sînt afecţiuni ale miocardului. Se tratează reumatis-' i .ii cu miocardită şi endocardită. jenă precordială.spnee de grade diferite.

gonococ. îngrijiri. pneumococ. In reumatism.i/d (|iupd vulvuloputillor. nlinventaţiei. îngrijirile de tratament vor acorda atenţie deosebită repausului. a regimului igieno-dietetic şi de tr<i Uimenlul medicamentos. MLocardopatiile cronice au prognostic rezervat.veniiiciiUiro s<iu arteriale. cu cantonarea germenilor la ai f -l nivel. i n. Mai des apar în cadrul reumatismului poliorticular acut. Atoroscleroza poate să producă leziuni scleroase ale endocardulul valvular. F. In ciule» arditele lente. — subacute (reumatismale sau recidivante şi microbiene mitl lente). — mixte (reumoseptice).3.c/iiinili' i K . In endocarditele acute microbiene se constată leziuni inflamat") > <!<> rcguU'i de un cord nelezat anterior. cauzaţi» de «genţi microbieni (sterptococ. cu tcrococ. îngrijirile privind stabilirea diagnosticului vizează cornplel. i l . C(>lo ni. putînd apare accidente acute. în general. Lxlbhl ^i le/.ui subacute de natură reumatismală. treponema palidum). I lonne. stafilococ. i .iuni asudate imlttl* . cel mai des. aplicării corecte a terapiei medicamentoase indicate. l \ l e împiedică închiderea sau deschiderea compi o n l i i l l l o i . ENDOCARDITELE Endocarditele sînt procese inflamatorii ale endocardului. . Au.iliifiă evoluţie: — acute (microbiene sau reumatismale). A C ' . Nlnl lii-.r. slcno/<i mitrtilA. mut rar sU:no/. i (cunosi ulii sul) dcniimircd di> boulă mitiuhi) > lenta aortlr.u ctoillcâ.înlerior. i l .i.5. procesul acut endocarditic se vindeca Iftsînd leziuni cicatriceale. de respectarea repausului. procesul inflamator se grefează pe un cord Ic/nl . miocarditele acute se vinderft odată cu boala de bază. insulicienţo n i i l i .ilomopatologic se constată leziuni specifice reumatismului în ti l nrulc s.n i.n l i < .' . dar sînt posibile şi morţi subite (în convalescenţa difteriei). constituindu-se valvulopatiile cronice.Evoluţia şi prognosticul miocardopatiilor acute depind de boala cin fon/fi. mai ales dacă nu se respectă indicaţiile de tratament. roali/înd insuln icni •tiMio/e.' . cu prezenţa microbilor cauzali. — reumatismale. 3. I .ilricealo stabilizate sînt cel mai frecvent (onv p'iiiin illsiin iliii.iliif>ă ettologie: — microbiene. al<V l i n i de supravegherea evoluţiei bolnavului. Claslllcarea endocarditelor: . pn rare se pot grefa noi atacuri reumatismale. i U hlenozn i n i l i .irea examenului clinic cu probe paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului etiologic.ulu i' ni i n i l i n l a . sau infecţii microbiemt.

V. antireumatice.. septicopioemii.ntare.ir//j(i/o de. l/olnren agentului cauzal fiind n«riiilllilnginniA >1 Irnlninent nutlblotic. dar pot fi găsiţi şi alţi germeni l. Cel mai des agentul cauzal i. sau se instavnlvulopatie stabilizată din cele amintite. trtlu». gonococi. antibiotice. frisoane. tratamente balneare.i'uzd pe existenţa anterioară a leziunilor ifif(iuiii/(t pr/. In unele cn/nrl oiţe > < > nlliiin din Ntuyele nicdulur. l Ini • ni un •uiDllorut mult «lupă Introducerea antibioticelor . uneori embolii cerebrale cu •mu embolii in membrele inferioare. asanarea focareînfecţle. librinogenemie crescute.. /i///n/e se referă la stabilirea diagnosticului. corticoizi..H. Fiind vorba de o reci-• m (i i numeşte şi endocardita subacută reumatismală recidivantă. mptomele principale sînt cele ale reumatismului acut: febră moţi l terarea stării generale. nu constituie un < liniere a (llnţ)iu)stl( ului.cui vlridans (60—75%). poliartrită cu caracter saltant..ENDOCARDITE REUMATISMALE l) l ndocardita reumatismală acută este endocardita din primul puni bolii şi se poate asocia cu pericardita şi miocaidita. chior după repetare. tratamente de prevenire a reciI. meningococi. n II detaliat la capitolul referitor la reumatismul BouillaudSo-f repaus. Kudocardita reumatismală subacută rezultă dintr-un nou puseu uHiiiiil pe fondul unei valvulopatii vechi. Hemocultura cu antibiogramă pen••illc şl tniUiment antibiotic este necesară. semne de nefrită în focar. cu evoluţie gravă. nhlwtlv al inimii evidenţiază semnele valvulopatillor an- i ni i>ti/. urmărirea evoluţiei şi tratamentului curativ. ( I n bolii este luncjd. Nlaillococi. sufluri " (re se pot permanentiza indicînd organicizarea leziunii valvu-i xplorările biologico-umorale evidenţiază: leucocitoză.locardlta lentă este inflamaţia endocardului (lezat anterior de i M'Unitttism) cauzată de microbi. realizînd i i l n leumatismală sau pancardita.. Ilemoculturilo trebuie oiectuatt "h'vni iu ncccs febril.sc. sub-u paloflro e. «Iulie poate fi spre vindecare la primul puseu.vcr/. dar mai alos pe hemocultuin<i|Hllvltat(>a lor.cinictoristică do cafea cu lapte (cate au. .ltlv NC /^i/. cu starea generală alterată. ENDOCARDITELE MICROBIENE i '"locardlta acută este întîlnită în septicemii. ' ». cu ii'iilentl. ISndocardita reumoseptică reprezintă asocierea unei endocardite i M m o Io subacute cu prezenţa microbilor cantonaţi la nivelul lei (deci endocardita lentă). Unele forme de endonciito pot evolua cu insuficienţă cardiacă.S. laii). efectuarea exploromplcinc. enterococi).

permit sintetizarea sarcinilor principale de îngrijire a acestor bolnavi.). temperatura. 3. . E. care reclamă atitudine terapeutici «lilerenţiată.6. leziunile orificiale de insuficienţă sau steno/ă. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Prin hipertensiune arterială se înţelege creşterea presiunii flitt^ rial* pesta vnlorllo considerate normale. Indiferent de faza evolutivă. cadrul ajutător bine instruit trebuie să < u« uoască „bateria" de teste ce se fac pentru fiecare ipoteză etiologici I i i discuţie (reumatism.supravegherea evoluţiei prin urmărirea clinică: stare genernlfl.. cianoza. diureza. Dozele mari de penicilină se administrează în perfuzii. dieta adecvată (hipocalork'4. Noţiunile succinte despre pericaidite. ca spre exemplu: hemograma completfl. subliniindu-se im» cesitatea asigurării repausului indicat. T. Prin acest fenomen apur lulburări de irigaţie în fibrele miocardice. endocarditele se pot complica cu insu» licienţă cardiacă. tonice.efectuarea tratamentelor indicate. radioscopia toracică. în funcţie de forma clinic* • bolii. stiiie. mai rar atero.j • . mine. de eliologie. igiena încrt* perii. dispneea. antireumatice. Penicilina se poate asocia şi cu alia (intibiotice. edemul.. pulsul.A.G. tn cadrul cArutH distingem: . zeci sau. care pot suferi variaţii cu semnificaţii ev«* lulive favorabile sau de agravare. pentru stabil i rut diagnosticului etiologic. -.. întru rnre penicilina se prescrie în doze masive (milioane.Tratamentul de bază constă în administrarea de antibiotice. lllpt»rtonsluticm artorialfi eatu do fapt un sindrom. boală infecţioasă. a bolnavului etc. miocardopatii şi endocardll* necesare unui cadru medical ajutător.. lues. transfuzii de sînge. hipertensiune mlerială. hemocultură elr. îngreunează travaliul muşchiului cardiac. cunoscînd posibilitatea emboliilor Itt unelo valvulopatii. de evoluţie. La indicaţia medicului se pot asocia după caz.S. hiposodată şi hipolipidică). Tipurile au fost amintite la anatomia patologică. liniştea necesară cardiacilor. • • x i i i n c n do urină. starea psihomotorie. uneori.evoluţia se urmăreşte (în afară de examenul clinic) şi cu ajuto» ml unor probe paraclinice. trniiN* 1'iiuţiilo. V. — efectuarea de explorări clinice şi paraclinice. ateroscleroză etc. tuberculoză. psihică. scleroza şi tuberculoza. îngrijirile se referă la: •— sarcinile generale de îngrijire ale bolnavului. instalarea miocardopatiei ţi derompensarea miocardică. tonicardiace etc. Kiite de milioane în 24 de ore).H. deoarece.C. V A L V U L O P A T IIL E Valvulopatiile au drept cauză principală reumatismul.

Dintre cauzele recunoscute amintiatt tt'K-inil ereditar căruia i se atribuie un rol important. încordările psiho-emoţionaw « I m pei m. .monte. Hipertensiciidocrine particulare sînt cele din hiperaldosteronismul MI (hnnlii Conn) şi hipertensiunea arterială paroxistică ce benefii t | n tltllailiont Op(>rcltOr. . IM tim p .itogenle. lilp M rten. De asemenea se cunoaşte rolul I M H I I I I I M I i'ldhordţi de glanda suprarenală.iinloţllc.inţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.. Frecvenţa bolii este în jur de 80% din cazurile do ilniiMimo.<•.e Mihloctlve (palpllntll. ccire şi în prezent este cercetată şi controversată. i . cu largi implicaţii medico-sociale. Moga şi colab.. i i mulţi autori descriu evoluţia bolii In sta* 11(1 m din !)<• iirtli didactice.iilielell. IntcpAturt prinmillnl»). boli cariirulnre congenitale. nUnit'iil<i(hi: regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exoIni în ultimul timp. liK'lortl ( ndociini intră în discuţie întrucît se constată frecvent i l i ' i i N l i i i i e . îl m(icuid. Se instalează de obicei la adult. (< i n i . tromboza arterelor renale). i instalată la menopauză. i stimulii din mediul extern. afecţiuni hipofizosupra- —iiix'lo afecţiuni ale sistemului nervos central (post-traumatic. i. .iluno fi p onto sfl fit» v in decată. .. autorii acordă sodiului în exces rol în produt lilpcl I c i I N l l l l l l i dl'teridlo. . Prin frecIM i>i prin complicaţiile de temut. boala Basedow. prin cercetări numeroase. şi din cauza cunoaşterii insuficiente a etiolo» «nIc. o perioadă lungă de timpi • îl c u creşterea T. i l f i instalarea mai frecventă la indivizi cu antecedentele eredfc* le hipertensive (mai ales de la mamă). profesiunile generatoare de astfitl tflil. ce apare ca simptom în cadrul unor i iiiiiiscute ca spre exemplu: unole boli reno-vasculare (nefropatii acute şi cronice.!. sau puternice. i t hlpeilcn umed ditorială după anginc streptococlce).11. deoarefi i .. • • . Hipertensiunea arterială esenţială este cea mai frecventă şi est* • imlld cistfel ca urmare a evoluţiei sale. '/•// Inlfcţio.i psiho-fizică ca urmare a unei activităţi iraţionale şl nn liiNiilineiil<i.A. denumită încă şi boală hipertonă sau hlptr* •iiiivi nrterială esenţială.. lillop. arterială. asinii.itor. boala hipertensivă reprezintă O i Intri importantă. h) hipertensiunea arterială simptomatică. tumori cert* MU boli inflamatorii)..•.n) hipertensiunea arterială boală.iiiiole boli endocrine (hipertireoza. i (iincldi/ i prin creşterou i^mpororă n lensiunll <iri dhcllfinln i ' o h l şl ge poate « l . A. determină o stare de neadaptare a organismului la <t|llln mediului extern..l. ! /// K // \ixtemului nervos intervine prin condiţionarea reactivităţii ' i n i In i l . între care amintim cate-(• nli.'. nln exdiniiKil pentru llmptoni' nl>lorliv« Cd i t |l lncdll/dld occipital.i importiinţă unor deficite enzlmatlce ereditate. ateroscleroză. olx >•. —mmle intoxicaţii. 'perl intlinpl. i n p i ! n . incidenji lud după vîrsta de 40 de ani. <fi diipn I I I M io infecţii se instalează hipertensiune arteriali . tuIhlHAll (Itt inid.

în spital se asigură condiţiile igienice generale cunoscuţii Se Impune cu ocazia spitalizării educarea bolnavului de a păstra r«-i| iililo i<|i(Miico de viaţă şi muncă şi în afara spitalului.. între l şi 5 ani.pii/ii. — hipertensiunea arterială esenţială malignă. agitaţie. parestezii. Ti<il(im<-Mlul cu hipotensoare şi diuretice este necesar pentru tonifl vliitM bolmivuliii hipertensiv.otiMiila)i Iutei. de instituirea şi conducerea tratamentului precum şi de conboidrea bolnavului. Forme clinice. îngrijiri.A. In acest stadiu pot apare diverse •moragii (epistaxis. I aparatului cardiorenal (ex. moartea survonud printr-un accident major. eliMll . cu reflex lărgit. S-a amintit posibilitatea vindecării în stadiul l. de echilibru.uiumul (Ilo loţlU . Forma benignă are o evoluţie îndelungată (ani sau zeci de ani).ll < \- fii i (llllllllll. Prognosticul bolii rezultă din prezentarea celor două forme clinica $1 ci evoluţiei: mai favorabil în forma benignă şi rezervat în formfl imili(|ii('i do boală. In r.m qroniâ. iar venele apar mai sinuoase şi dilatate). iar examenul fundului de ochi arată modificări ale • iM'lor retiniene. nelinişte. radiologie.ue. L u l M i l l. constînd în cefalee inns<"i. Examenul cordului evi•nţia/. instalată brusc după unele eforturi. insuficienţe cardiace — forme cronice sau insuficienţa cutii ventriculară stingă) sau renale (scleroze renale cu insuficienţă rediu cronică).). lm testu l prcS r 1<I lere. vărsături. Evoluţia formei benigne este mai favorabilă şi depinde de stadiul lipislarii.l. O tP t H ..Kino:. inird miocardic. mai filcs In ' . :. greţuri. sau semne de encefalopatie peitonsivă. ir/. Simptomele din stadiul I se menţin. • •i trocardiografic).i v. Apar apoi Iburari de vedere. hemoragii ale retinei etc. 1 di. cardiace (angină pectorală. auditive. prognosticul s-a ameliorat şi In toi in. sînt mai îngroşate.••. Se descriu două forme clinice cu evoluţii deosebite: — hipertensiunea arterială esenţială benignă. Pe acest fond de hipertensiune permanentă survin crize cu interi mari ale T. IVnlm di. în tot restul vieţii Mile. Stadiul III este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut. în caro teiosrleroza — favorizată de hipertensiune — are un rol important. Inmplicaţiile pot fi: cerebrale (hemoragii cu sfîrşit letal sau cu paralizii tiu pure/e. (•Misiunii «nieri'i ii > i in n> ii e| .eilimontul urinar. M I '. po 'lud cea malignă are o evoluţie scurtă. furnizînd date preţioase de diagnostic (arterelo ii l mai îngustate.nc • .ă semne de hipertrofie ventriculară stingă (clinic. în ultimii ani.>eiic|«>u» Iul fie epumro plasm ' < • u.i nicilignă a hipertensiunii arteriale.Stadiul II: în această fază evolutivă valorile hipertensiunii se stall/.li( ui stadial al bolii se vor face examenele complomenlore pi ivind .n c adăugăm răspunsuri favorabile şi în stadiul II şi chiar III. cu calibru nerenlut. t>• • . ramolismente cerebrale).r. pierderea cu>ştinţei cu convulsii tonicoclonice. croaliuiiiiMiiiii.elor (examenul fundului de ochi. I . > < \ > J|c . M . ca urmare a noilor tratamente cu mu(tlciimcnlo hipotensoare şi diuretice. < ••icotnrea ckMisitrtlilor urinui' '. ! > • p i M i l i i i «leci-înrt'ii inlecţlilor urin.r-tort.

trii eiidomia etc. asociată cu tul ii mi vi/u.U. reducerea grăsimilor ani-t| i' şi sării alimentare sînt principii pe care bolnavul trebuie să le Hre toată viaţa.A. electroencefalograma !. l . 1le . care se aplică în funcţie de stadiul olutlv. 1 l l l. cu • iili/me. e l l'. de complicaţiile şi asociaţiile prezente. .A . '. i . apari min) ar/i'i/d/d si hi circulaţia sistemică.n > i ului In Hni|) nlll i• in|rt \ ilo i .l' O 1.i esenţial. Hipertensiunea arterială regională cerebrală (FI.) şi a indicelui im iimeral (I. i '. i muticul (iceslor forme de hipertensiune artei i.•! i i'blla impoi i.). lipidemia. domină tabloul clinic. Se manifestă clinic prin cefalee cu caracter pulsatil.U.T. Hvidenţierea H.R.1 i l l II | iiT ili 1 lo .R.C.) ijfi i . n l e i In rtlu persofinele nl e l .1 i '. C IHli |l l e .)o mare importanţă este dieta.C i / illlle.v//'ca cea mai importantă a formei primare a H. Tratamentul curativ se referă la indicarea condiţiilor de viaţă şi meu igienică.A. evoluînd 3n continuare i/ H. a eforturilor fizice mari.idiocirculograma cerebrală corespund modificărilor descrise. în condiţii de hipobarism.).1 . Obiectivizarea H.1 l . i esenţială --' • • noi hlpeitensiune . se face prin exa• l lundiilui de ochi (F. • 1 1 1 1 1 e.islemică.R.1 nt.ln l)lllle u l n M . II n .1i l< . a Bicolor uzuale.K C. intervenind după caz cu recomandarea schimbării lolul de muncă. i • • li i| d |l. prin creşterea indicelui retino-umeral peste 0.1 p I S C ( >.H • lin . . unde se evidenţiază modificări similare li* descrise la persoanele cu hipertensiune arterială esenţială sistel lJ .n e il v'nuc lllo coieludle.p . liviUirea încordărilor psiho-emoţionale. poate să fie primară (boală) sau poate apare în cadrul ><ul«ilnte ca: fazele de început ale aterosclerozei.T.'rir<ic/er/.curo scop se vor practica: colesterolemia. •.C.) este un sin• >m compus din mai multe simptome ce trădează o suferinţă vascui e i e i i i u i .llllll lll le le l \ <i ulnro tncArcnto ( • M l l A K . !.A.1 i' 1 1 ţ ( ( lli 1|< lll '.irleri. • nli u :. l A.ll|e le C U c l.C!.iluncl < m< h \.C. O . şl T. 'îl aproximativ 50% din persoanele cu această suferinţă.).) .K. Arteriografia carotidiană.! cu le tlle / c d ă începui şi predoml-••e pune mimai . Marin) Hipertensiunea arterială regională cerebrală (H. prin creştfMisiuiiii în artera temporală superficială (T.R. i i l e | e .A.A . în afara oricărei afecţiuni apare ca (. i . ' L I I .>u • iiu l> r< u In d u .C.! de regulă occipitală şi cu evoluţie ondulantă. în faze de înco•unor nlectiuni intracraniene (tumori intracraniene etc.).A. în cadrul cnllrl nhdominale. după administrarea • llcnniente (chinidina şi barbituricele). cu com/.A.li • . M 11. M .R.1 n|l»>r»n ll. Uneori sînt asociate ameţelile care. Alimentaţia va fi hipoloilcrt (pentru a evita creşterea ponderală).I' . .il.l'.ilo şi zgomote în urechi.A.55.O. prin creşterea tensiunii în artera centrală a retinei .A. lipidograma. precum şi în intoxicaiicfl.î l . p e l II l . in ie i ( Vl il d l il le .C.A l. Uneori se indică repaus cu o zi de post pe săptănft In care timp este bine să se consume numai fructe./mireu fenomenelor vascu/o-cen-hra/e. f î. VI!.

Alrrosrloro/a favorizează hemoragii intravasculare.n •' ţ! i.. S-au obţinut ro» /uitate cu guanetidină. chemate sfl dosfăşoare lupta do combrtteu» a n iot i > " i i . — Regimul igieno-dietetic.'"m/d în tablete sau chiar injecţii i.H . . sedativele şi psihoterapia stnt ca şi în H. Se insistă pentru evitarea fumatului.lu ''. Rezultate bune s-au obţinut cu befan'« dină şi clonidină. slstomatl/nroa ctinoţiUiiţuluf «!•• r i » n ifft bonlă. Tratamentul H.iu'fl < domin ( i i obstrucţii arteriale şi instalarea accidentelor acuto. . n i . scade sub vnlo^ rilc de 50 mmHg şi cînd bolnavul se simte bine.. ut filcs sistolice.A.ui ioc intro cauzele de deces prin boli cardiovascularii. înroti ' ! < • regulă seara la culcare. cu depunerea de colesterol şi calciu în pereţii « t c i l i i l i . Dihidroergotoxină sau Redergină 3X1°—15 pic.7.A. — Este necesar să se asocieze depletive ca sulfatul de magncy. devin rigizi. — Se asociază medicamente reglatoare ale vasomotricităţii: //y» dcrţjină. Uneori ceîaleea cedează după infiltraţia nervului Arnold cil novocaină sau xilină (0. ir o timp de 12 zile.C.1 sini inului nervos contrai şi rinichilor.v. diureticele. Ea constă din tulii rfirl motabolice complexe.A. suferinţa cea mai mare fiind la nivelul coronarelor.. Tratamentul H. apoi se scade treplnt ptnă la doza minimă eficientă. Datorită acestor modificări apar o serie de consednl prin pierderea elasticităţii creşte rezistenţa periferică. singur sau în cazuri severe asociat cu fu/n» .010 g) şi se creşte zilnic cu cîte o tabletă pînă la obţinerea efectului dorit (doza maximă terapeutică 5 tablete pe zi). Cura de sulfat de magneziu Nt» l. precum şi penii u aplicarea unui tratament corect a acestora. obişnuită.u l Uitul tratamentului se consideră bun cînd T.C. devenii un obstacol pentru inimă. cu următoarele particularităţi: — necesită o terapie hipotensoare mai energică. Nivelul cunoaşterii nclunlo.R. nu dus In forinulnron noţiunii du „lactorl d» .A.. 5 cm zilnic în 5—6 şedinţe.5—Î%J. îngustarea lumenului arterial produce un deficit de i r i < i ' i ţ l e (i'. iar lumenul arterlnl 1n<|iisloază. administrat în doze crescînde de 3—6—8—10 cm3 i.. aterosc loro/.A. precum şi cu hipopresol în doze uzuale. Prin frecvenţa şi consecinţele grave. simptomatice se confundă cu tratamenhil bolii de bază.C. un rol important atribuindu-se dereglării m tnbolismului lipidic. care îşi pierd elasticitatea.E.iiog<>nlc.. n <ilcs în teritoriul coronarian şi cerebral. Se începe cu două tablete la zi (o tabletă aro 0.Milm i lor.unor ameţeli şi a unor tulburări de vedere şi de auz. unt«i l / i l n l i . zilnic. explicînd creşterea presiunii arterialo. fonn. 3.r>%. sls« lomică.E. RB« •/. boală este similar cu cel din orice H. l i!<>|>. ATEROSCLEROZA Este o boală care în majoritatea cazurilor se manifestă clinic In • vtrstă mai înaintată. ( n I . la zi timp tn«li'lungat.. dar care începe din tinereţe.idolilor ctlopatogenetlcl aro maro Importanţă pentru ton < ' In im illf'o-sdiillnre. I l.R.v.R.

1

istenţi în rîndul unei populaţii studiate. Aceşti factori intervin defa-'rabil asupra individului, mărind riscul instalării unei complicata, cvent cu sfîrşit letal la vîrstele încă active, sau urmate de sechele i incapacitate de muncă sau reducere a capacităţii de muncă. Studiile epidemiologice asupra acestor factori de risc au scos în idenţă rolul eredităţii, al factorilor genetici, pe care acţionează o se•• de alţi factori ca: viaţa sedentară, profesiuni care se exercită în udiţii de sedentarism, alimentaţia neraţională prin obiceiuri sau tra< ţ i c în care se consumă în exces alimentele grase de origine animală >yate în colesterol), hidraţi de carbon şi sare,- fumatul, alcoolul, obei.itoa, hipertensiunea arterială, guta, diabetul zaharat, infecţiile,- viaţa (ossantă se numără de asemenea în rîndul factorilor de risc. Cu cît un subiect acţionează un număr mai mare din aceşti factori, cu atH '.'•u/ bolii pretimpurii cu consecinţele sale grave este mai mare: riscul ''•v /o în proporţie geometrică! Simptomatologia. Boala apare clinic în fazele avansate şi este raM'lcnslică teritoriului în care se manifestă cu precădere (aortă, comun-, «irtere cerebrale, renale sau artere periferice), în afara simptoi > | i > i ciiro trădează suferinţa organelor, ateroscleroza poate fi răspuui l n i i i c de tulburări psihice (memorie, caracter) ce pot merge pînă la menta senilă. Tratamentul aterosclerozei. Cu toate progresele înregistrate nu se • >« ! » ' vorbi încă de un tratament eficace al aterosclerozei; de aceea, în M * II | nrcslci boli, profilaxia este cel mai bun tratament. Mrt,vnr//e profilactice se adresează acelor factori de risc, ce pot fi iMiiniiţ<iti prin educaţie. Ele vizează combaterea sedentarismului, evi• Inrlorilor stressanţi, odihnă activă, recreativă; se recomandă cît mişcare; mersul pe jos în pas vioi, cel puţin cîţiva kilometri lsmul, gimnastica, jocurile sportive în aer liber, în natură, gră-, plivitul, sînt cîteva activităţi care implică mişcarea şi deco-nervoasă. Se vor evita toxicele uzuale (fumatul, alcoolul, ex-• '«ifca). iic-ccsară o alimentaţie raţională însuşită de fiecare individ, cu i'-rtive de restrângere a difuzării alimentelor care constituie mc.. Alimentaţia raţională va reduce regimurile hipercalounse şi hiperglucidice, combătîndu-se aceste obiceiuri încă <•, cînd de fapt se formează „gusturile". Raţia lipidică va cuiiitin 1/3 grăsimi vegetale, în locul dulciurilor rafinate sau ' • « , hipercalorice se va forma gustul copiilor pentru fructe, mişcare, odihnă recreativă. Regimul acesta se va aplica ri» •«•opul tratamentului curativ, alături de medicaţia vltami-'pfl, hopariniră sau care inhibă sinteza colesterolului, dupl medicului.
.18. BOLILE ARTERELOR CORONARE 3.8.1. ANGINA PECTORALA

i .H om esto un sindrom clinic caracterizat prin durară rnmctcr cnnsiilrtlv, tnHotltă d« o stare d« anxietate/ â ritmic in uinAuil ntlnţi, m<<mbrul luparlor ittng ptnl In

ultimele două degete şi este declanşată de regulă de un efort fizic, dm si alte cauze pot interveni (frigul, emoţiile, mese copioase). Spre deu scbire de infarct, durerea încetează la înlăturarea cauzelor sau la adj minislrarea de coronarodilatatoare (nitroglicerină). Etlologie-fiziopatologie. Cauza cea mai frecventă este aterosclero/ nilcrelor coronare, care devin insuficiente pentru aprovizionarea nm nmld cu sînge oxigenat a miocardului. „Foamea de oxigen" se tradm prin npariţia durerii, al cărei mecanism este explicat prin acumulări' (Ir produşi metabolici care ar excita terminaţiile nervoase din mioccinl Şi uite cauze pot sta la baza anginei pectorale (unele valvulopatii ani licc, miocard insuficient, anemii etc.). Simpto matologie. Diagnosticul bolii se face pe baza analizei cnr.n iciclor durerii descrise. Examenul fizic, cel mai frecvent, nu decelcii/ •> •. ' •muc concludente, în unele cazuri se pot pune în evidenţă semin'1 hol i i de bază care se manifestă cu crize anginoase. Explorările paraclinice (electrocardiogramă, radioscopia cardiopulmonară, explorări pentru ateroscleroză, reumatism, sifilis, anemlw rlc.) completează investigaţia clinică. Evoluţie şi prognostic. Bolnavii cu angină pectorală pot face infarct inioriirdic; uneori pot surveni morţi subite. Prognosticul este deci rp' • l Vili.

" g ( ^ *

•II

îngrijirile terapeutice: se evită eforturile fizice, frigul, emoţiile, m«« ••••Ic copioase. în crize, se administrează nitroglicerină (o tabletă sublingual, t'» se poate repeta după 10—15 minute). Pentru prevenirea crizelor s-au obţinut preparate pe bază de nilrfi(l (•n ic tm o acţiune mai prelungită: pentalong, cîte 3 comprimate po y l tif/o/o/ (segontin) 2 —3 tablete pe zi. I,o indicaţia medicului se pot utiliza preparate betablocante <idri» i i c i ţ | H ' c ca: propranolul, inderaî. Ca Initament cronic se administrează: agozol, intensain, indutUl oxtlluvil, spasmocromona. In cazuri indicate se poate folosi şi medicaţia antiaterosch'rotU'ii faar/ero/, clofibrat).
3.8.2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic este o mare urgenţă medicală, care dacfl n piodus moarte subită la instalare, rămîne de temut în continuata.

1

f'

Anitomopatologlc se caracterizează printr-o necrozd iachemln <ii'nld, însoţii do manifestări clinice dramatice. Cauza principală aboli i'.slc (itarosclcro/a, care determină fie obliterări (irombozo) complod l(i nivelul unor rnmuri coronariene — mai frecvent la nivelul v«Mitil nilului «ţinu, care oiţe cel mal solicitat — fie hemoragii tn „lublnthiin < oronnrlanft", doclanşlnd o insuficienţă coronariană acută de lunţja du* iată, a cftrol con»«clntH eite o /iecrocd Itctietnlcă miocardica ex///ivd,

oa noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de vadcoarece ajută la înţelegerea necesităţii repausului absolut la nis care cruţă efortul inimii şi creează condiţii ca ţesutul mlo-"cro/at să se cicatrizeze. loqla. Pe fondul unei ateroscleroze, boala se instalează de rel 'd 40 de ani, dar în ultimii zeci de ani se observă şi sub acoaii. Iu antecedentele bolnavului pot fi prezente accidente vascunlllnlc, obezitate, diabet zaharat, tabagism, stressuri nervoaM n de ungină pectorală. iHninntologie. Boala se instalează dramatic, de regulă brusc — < i ir/iiii însă se pot semnala simptome prodromale anginoase — Ini A vreun efort fizic imediat, în repaus, frecvent noaptea cu *pnnciH bruşte la frig sau ca urmare a unor stressuri psihice. IM- n durere atroce precordială, mult mai intensă decît în anglna iî < 'ii caracter constrictiv şi cu iradierea largă. Bolnavul este ion, are senzaţia de „nimicire" de „moarte iminentă", este durerea iradiază atipic: în regiunea cervicală stingă, în maniillnd o nevralgie dentară sau, din contră, poate iradia In 1 1 ilft a toracelui. Alteori durerea iradiază în regiunea eplMinltnd o perforaţie de ulcer, spre hipocondrul drept, simu-• ti H taxii'ă biliară. •1 nu rofloo/ă la nitroglicerină, durata ei depăşeşte 20 de 'i 'Ifvino tahicardie, slab, filiform, iar T.A mai ales maxi nllt» normale (dacă bolnavul este hipertensiv, T.A. sc| i|n nvuU» înaintea instalării durerii), iiit»l« (!<• debut se pot asocia tulburări digestive (grei <\\\), liipurtcrmia moderată putîndu-se instala după clt«
1

n*l.- l . i p t u l că anturajul bolnavului intră în panică con-: In n. |i. iv. nea stării lui. 1 1 -i descrisă este tipică pentru infarctul clasic. MI / I /< V . In practică pot fi întîlnite numeroase cazuri " ' ! • • in ( hiar fără durere, cînd pentru diagnostic, In 1 . ! • , slut nocosare aprecierea critică a antecedentelor unic » " , i . - uşor r l i > pus în form ele clinice tipice şl se '" < - i < ( |. n i i - i o r ,,i siinptom(?lor clinice, care, In condiţii <n|i|ţi|i' . i / . i < n d.iic clinice şi paraclinice: •cv< ni pi-• . ! . - in M C ani, clar slnt num eroase cazuri • • • nhi' . - i l > . n i i . i i n iiimntorlintft n i . n < ! • • • . mi IM ic mloc.irdlcn după vlrsta <l(»
< < l) (|.h l Mlll l11lll ,11
L

1 1 . ' şi < > l " ' / , 8 )

Klnnli'loi ( . î n l i o v n ' . i nlarc m n n l i ' i i'dcntal»

, a o i"

'i f l t " i. n• '( | i i n p' i > > M .I I ! . . n a u a f i l i « r ' I

1 iplnmolorIM « 'n i . . . i i ' i 't ' l f' l i ' s c i i ' i' liră/ •« vi n i\ alm p to in ri 'i n iip n c, cam p o t d iu u U g rav i' ţi

Iiitale erori de diagnostic la bolnavi cu ulcer, litiază biliară, obezitate, di -oarece şi aceştia pot face infarct miocardic; — starea de şoc (caracterele pulsului, valorile T.A. interpretate critic); — aritmiile posibile, interpretarea zgomotelor cardiace, a semnelor do edem pulmonar acut, de insuficienţă cardiacă; — examenul cordului poate evidenţia prezenţa frecăturilor pericardice (pericardite de infarct). Examenele paraclinice pot furniza următoarele date: — leucocitoză (creşterea peste normal a numărului de leucocitoji — V.S.H. şi coagulabilitatea sîngelui cresc; — glicemia şi fibrinogenemia pot creşte; poate apare glicozuriai — transaminazele serice cresc în primele zile peste normal (TGO«« transaminaza glutamic-oxalacetică în special); — electrocardiograma dă indicaţii preţioase asupra existenţei şi lo calizării leziunilor, fiind deosebit de utilă în diagnosticul diferenţial cu sindromul intermediar,— scintigrama cardiacă arată extinderea zonei necrozate. Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este lungă (minimum 6 săptămlill penlru cicatrizare), iar prognosticul este rezervat. Moartea poate surveni în procent ridicat prin fibrilaţie ventricu« larft, odem pulmonar acut, ruptură cardiacă. De temut este colapsul, caro poate surveni la debut şi în primele săptămîni. îngrijiri. Fiind o mare urgenţă medicală, este necesară cunoaşterii conduitei imediate de care depinde adesea viaţa bolnavului şi cară ia po.ilo sintetiza astfel: d) liniştirea anturajului care intră în panică; h) liniştirea bolnavului, acţionînd asupra stării psihice prin mim! ni.'.li.irea unei fiole de papaverină în ser glucozat i.v. şi a unei fiole <h niinl<iin (morfină) ce se poate repeta la nevoie după 1/2 de oră; i l combaterea colapsului (vezi capitolul colaps); î l ) asigurarea repausului absolut, inclusiv atunci cînd transporlfln boln. ivul la spital (sugestiv spunem că bolnavul „nu are voie nici > • • • In sj)ital bolnavul este îngrijit atent, în mod permanent, respecttn du : . < • întocmai planul terapeutic fixat de medicii de specialitate, căit prevede ritmul administrării medicamentelor orare, la 2 — 3 — 6 oro, li' f u i K ' l i e de situaţia concretă a fiecărui caz (analeptice cardiovascular» 1 liomi.siicciiHit de hidrocortizon, heparină sau alte anticoagulante, sndn llve, librinolitice, cardiotonice etc.). absolut la pat este păstrat un timp limitat — mult scurtai
In ultim ii m co ice ln rd
f'll|ii'.ISC<1";

5- 7 -10 — 15 zile în func ţie de exlinderea nocrn/i' iii (m ărimea inimii, complic.ilii de.). i trebuie Incopnl.i c ît m<ii devieme r;iv e posibil, In tu i|>oi n mllniloi, l ) r , i ( < - l ( > r , .1 «dive, fncopind cu p flllfi lll In llll lo •.! p .i ln mi şi.nr.i l i .i et » (Io/iile i|i|onielih, sub deqotolor, <i|HH • ' • ' " . l e p l t i e c M l l i l l IBCUpeiatorll. membrei »! iniei i». ne, ridic<ne in şr/.ut, apoi r*'
li c c .M (le c u r le lu i-.i ltu â 1 /ie in d 1 .i o ir.il ă, O P l X re | HuV i |l n a C ie f 'l " e *ra fid lO '('Iflllz t a

ţll .n » IU

Psihoterapie este absolut necesară. Se va insista ca bolnavul să In• rfl vindecarea este posibilă în majoritatea cazurilor şi că va pu<t\ reia activitatea anterioară, dacă aceasta nu solicită eforturi ire sau psihice deosebit de mari şi dacă locul de muncă nu est* H'.'isiint. în aceste condiţii va putea să-şi reia activitatea în alt munca compatibil. După trecerea perioadei dureroase cînd bol• ' liniştit, trebuie să-şi facă singur analiza asupra vieţii şi actl(interioare sub aspectul factorilor de risc amintiţi la caplto» li-roză şi să înlăture aceşti factori de risc. Mulţi bolnavi şi-au omplet felul de viaţă postinfarct şi evoluţia ulterioară a fost Srt nu se uite că infarctul a fost numai un accident al unei ' n l -- ateroscleroza — care rămîne şi după infarct şi trebuie 'nr nn-dii le revine rolul de a asigura un climat igienic, de lilc.1 .1 bolnavului, a familiei şi prietenilor săi. Asigurarea p o i . i l ' ' , a scaunului (la nevoie se pun supozitoare cu glicei l m i i l m dietetic indicat, ajutorul pentru alimentaţie, mai ales ' • i rr|>.insului absolut, ca şi educarea familiei bolnavului, slnt " i n i l . n i l e ale cadrelor medii. • iieln/i1 complementare pentru diagnostic, menţionate anterior, " I i i p . i t sau cu transport pe targa în condiţii de repaus ab1

M rt v i. i ţa.

H | , n l i n rrcui unei perioade de 2—3 luni se evaluează capacita""nu ,i i n indicaţii dacă este necesară schimbarea locului de • n M UiilcKM temporară (6—12 luni) din activitatea profesională .....p M » continuă măsurile recuperatorii: mişcare dozată, cultură MI din, llpidoconversante. / ( ( i l / / / e ;mic//co de recuperare în infarctul miocardic. <> iirij/(1 (primele 20 de zile): • nrjIoiHi împotriva efectelor decubitului prelungit (escare, ii i-, hlpotrofie musculară, stază venoasă, tendinţa la em•.lin ie ortostatică etc.) prin masaj, mişcări active, mobili•»lilct Individualizate în timp), iH'ţlonn împotriva descurajării bolnavului şi a fenomeneprin psiliotorapie aplicată bolnavului şi celor apropiaţi, 'iiwi/r.sren/d (următoarele 100 de zile): l>|(ilo(jicc vizează recuperarea unei condiţii fizice nor-"iinont l'izic, la început sub observaţie medicală, apoi iilii>, >|i' lndlvidu<il(i sau do grup; « I n iiioli'.sinndi'' iiulividii(ili/nt(\ în funcţie de fl«card (i luni): i d (in l lll fi/ic individual sau nml r<ilnnre n •I. iini'.iii uA de nlnlc (iMiscblIn (ictlvltftt'l t>rn|eih puii', uvnlui*n/A i se rnntlnuft trntniiientnl prnfesloiuil pnrtinl (dclivllnle cu noiiiiii cu NIIII Iflitl Nchluilxirnn locului (Io n |iiiileM|onal total clnd •« lnc'adren/.A temporar tn qra-

Reluarea activităţii profesionale trebuie să se efectueze treptat, la început cu program redus cu 1/4 normă, cu evitarea suprasolicitărilor de orice fel şi a stressurilor. Foştii bolnavi vor fi repartizaţi numai în prima tură, eventual în tura a doua, în nici un caz în tura de noapte. ; ; < • contraindică şi locurile de muncă în care se degajă oxid de carbon • . . i u cele insuficient oxigenate, în continuare fostul bolnav va fi urmaut do medicii de specialitate (cardiologi) care vor aplica măsurile recuperatorii medicale în completarea celor socio-profesionale efectuate la nivelul locului de muncă şi în familia sa.
3.8.3. SINDROMUL INTERMEDIAR

Este o suferinţă coronariană acută, care se manifestă clinic asemănător anginei pectorale, cu deosebirea că durerea are o durată irui'. lunga, depăşind 20 de minute; se poate instala în repaus şi nu cedea/.S I<i vusodilatatoare coronariene cu acţiune rapidă. Examenul electrocardiografie nu evidenţiază însă semne tipice de necroză miocardici, Pentru diagnosticul cert — care necesită excluderea unui infarrt miocardic — este necesară observaţia, investigarea paraclinică şi trnl.niKMit de durată, deoarece se poate instala infarctul miocardic. Cond i i i l i i în perioada de debut trebuie să fie similară cu cea din infarct, spre a evita erorile fatale pentru bolnav.
3.9. INSUFICIENTA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom, o stare morbldl» In cure inima nu mai este capabilă să asigure irigarea celulelor şi ţeiU* l i n i l o r . Orice boală cardiacă sau vasculară care creează un obstacol I H ' i i i i n adaptarea fiziologică a inimii duce cu timpul la slăbirea muşchlu lui c.irdiac, care devine din ce în ce mai incapabil de a se contrariu
e|i< M 'llt.

l .1 începutul suferinţei, inima îşi mobilizează forţa de rezervei pilit flliiii'iirea fibrelor miocardice: este faza de hipertrofie. Cînd forţa di» rozorvă este epuizată, urmează iaza de dilataţie a fibrelor miocardice car« exprimă „obosirea" inimii şi deci apariţia semnelor de insuficienţi cardiacă. Insuficienţei cardiace cronice i se mai spune şi congestivă spie « sublinia staza sanguină periferică (vase, organe) cu imposibillt.il' Inimii de a satisface o circulaţie normală, în raport cu necesităţile < ! • moment alo orgain.inului. litlnloglc. Con/'-le insuficienţei cardiace slnt multiple şl orii. M . l l n t i e c<iir/'-le « •hii!i[ato Iu etiologia generala poate duce la instalm. n iimilicicii[<'i v,,1.1,11, afecţiuni ale pericardului, miocardului, encloi m . tulul, cn vi ' • " ' . • ' • care măresc rezistenta periferică (arterioscloioafl, ilpi'iiousliii" ,iirimlă) pot conduce la docomponsarea curdlacfl. H«>nmliitlra cu i n . i afecţiuni toraco-plcuro-pulmmiaro ca: deforînnţll M|« :'Ull«'l torn. i Iproamfliemul, gclem/e pulmonnro, H! m 11/.o

creează un obstacol pentru ventriculul drept, determinînd corii nionar cronic, care duce cu timpul la o insuficienţă cardiacă i rilllcare. Insuficienţa cardiacă poate începe ca urmare a intrării m(ft a ventriculului sting sau drept.
lunM-m deci: <lii|iit localizare: insuiicienţa cardiacă stingă, dreaptă sau globală, cxprimtnd in uuferinţă a ambilor ventriculi, indiferent de ventriculul care a cedat > i n pa «voluţie: insuficienţa cardiacă acută sau cronică. Insuficienţa oculţi ni di(<nptă sînt urgenţe, care necesită intervenţie rapidă.

im li-risticile principale ale variatelor forme clinice de insufi• «mllacă. liiNiiflclenţa ventriculară acută stingă se datoreşte unui obstacol i " l nli-cţiuni ce interesează ventriculul respectiv, care duce la ' llnlcd bruscă de a mai pompa sîngele în arborele vascular. Sini i i i t n i ' l ti atriul stîng şi în plămîni. Capilarele pulmonare se dl•- < iiiiijcstionează şi se produce extravazare sanguină în alveole, " n|inr<» eliminarea sputei seroase, rozate, aerate. / >m<-/<> şi tratamentul insuficienţei ventriculare acute stingi iiduic, edemul pulmonar) au fost descrise la capitolul de se« • «Iul pulmonar acut exprimă o insuficienţă acută a ventriculu* ' 'nir/.ii coa mai frecventă este o embolie (tromb desprins de i" lormnre), care obstruează artera pulmonară sau ramuri BMl nuii mici «le ei. Cu cît trombul este mai mare, cu atît prOfl•.!»« mai yrav (moarte rapidă). Tromboflebitele — cauze ale inilnioiHiic — pot apărea frecvent postoperator, postpurtUM, im, fnpt care reclamă atenţie la examinarea bolnavilor, cu î l , «jiu1 M Io diagnostica şi trata la timp. iinii'/i' np«r do obicei la mobilizarea din pat: bolnavul se ' 1 9) rado, uneori murind subit. Alteori, brusc, apare o dulitiicordiulâ, imitînd un infarct; se instalează cianoza Inp'tflto tnsft şi lipsi) şi dispnee. Anxietatea, starea de toc Unilioliilo mai mici, unice, pot evolua fără sfîrşit letal. tini rtiruf/v; principalul ar fi descoperirea focarului embo-i Itntnt înaintea declanşării sindromului. ixilnovul a fost salvat, trebuie descoperit focarul şl tratat «l»i<l<una, care poate fi fatală. acut se combat: j i i l u nilalglnsau morfină}
K

|iM io|(.(|lcQ ca uza tn n ro ale hip e rten siu n ii p u lm o n ar* m iiin • 'iioH , ropetatA la nnvole după 1/2 — l — 2 ore, afro* ini
;

nn\ i/irt l % |.v. i U ' nttllHlIi
;
Iii ft

IM

u lu iN U p o ate ad m in istra n tro fa n tln ăi

difn conturate.semnele de bronşită.u. turgescenţa venelor. caro la rîndul lor agravează şi mai mult decompensarea miocardului. o) Insuficienţa cardiacă globală este des întîlnită în practică şi Intru» iif^te simptomele cardiace (descrise la insuficienţa stingă şi dreaptl)» • lripne<> (uneori mai puţin exprimată). tr î l ' rnh|)«H tnren Indlcuţlllor (le tinlaiiieiit amliulaloi. de < orectiliidinen < i l montului. aritmie. ascită). La unii bolnavi putem întîlni dispneea de tip Cheyne — Stokes. Cianoza In acest tip de insuficienţă cardiacă este mai discretă. lixamcnul clinic şi electrocardiograma evidenţiază semne de mflnre a ventriculului stîng.. Staza pulmonară . In fiecnre raz se va face diagnosticul l.i is i i l i c i e n l . iar diversele aritmii (puls alternant.! de «n. posibile trassudate în cavităţi (hidrotorace. edeme sau transsudate în cavităţi. oligurie. cianoză cu tegumente reci (din • .c) Insuficienta cardiacă congestivă stingă se caracterizează prin progresivă. i l c n l(Jtipliul dei i a t u i a bolii de ba /. exprimînd gradul de decompensare a miocardului V<<nlrlrul<ir.Lvoluli. lixamenul radiologie evidenţiază aspectul de hiluri mărite. i . semne de suferinţă renală (oligurie.< evidenţiază prin tuse. . tahicardie. \ t r * lonalfi). care apare în cursul .i |iuiilp surveni ork'Ind.. somnolenţă sau semne de . i volulin< . Timpul de circulaţie creşte. Simptomele principale ce caracterizează acest tip de insuficientă nit: cianozâ intensă (mai exprimată la extremităţi).simptome nervoase: cefalee. semne de suferinţă digestivă (anorexie. stază pulmonară. Staza pulmonară favorizează infecţi i l«>. halucinaţii — „nebunia cardiacilor". Moait<. hidro* |M'ijc<ird. d) Insuficienţa cardiacă dreaptă se explică prin incapacitatea ven triculului de a mai face faţă primirii şi expulzării sîngelui venoi. ficat. Cu timpul. silind bolnavul să ia poziţia ortopneică. azotomic .. .i(|itfl(l» pslliicfl. insuficienţa stingă se răsfrînge şi asupra ventriculului drept. La începutul decompensăm dispneea apare la eforturi mai in ar l pentru ca progresiv să apară la eforturi din ce în ce mai mici. hepatOine(|<ilie. i e cronic. greţuri. raluri crepitante la baze. ritm de galop) arată afectarea miocardului. .volu|l<>. de dolir. mrcorn l>llcfltlllii InlectloaM' Iri'j'vonto ngrdvea. turgescenţa venei >r superficiale. Acesta stagnează în vene. Diagnosticul clinic se face ţinînd seama de antecedente •. durui l tn epiqaslru şi hipocondrul drept). Ximptome extracardiace în insuficienţa cardiacă. proteinurie. reflectînd suferinţa tnlieifului organism: .'Hunului. vărsături. precum şi mărirea ventriculului stîng. complicaţii şl prognostic.in/a stazei periferice). edeme mari (edeiBi • illnislre). mai ales jugulare. hepatomegalia. i.i şl ptou u i i ' i . realizîndu-se o insuficienţă globală. cu aspect de stază.1 ineiiiil clinic actual. periferie.i|>oi Iii repaus.. oligurie.

l i n p n ' ţ l i i i i o i ' i p n l i i i • .s e d o z a m i n i m a me r n tp îndelungat.10 g d in d ou ă în d ou ă z ile sau 0 .ipoi cile <> holn pe /i. i i.••«• dni>fl t i r u l u i . P entru diag no stic şi evo lu ţie se fac exp lo rările p araclinlce llcnlo. N lddcilnlsînt preparate d o digitală. Se poate începe cu pulbere de digitală purpul . î n p o z i ţ i e s e m i ş e z l n d ă neo) sau în poziţia cea m ai com odă pentru bolnav. în fu ncţie de gradul de insu'l<1/ v j u x l g c n o t e r a p i a e f a c e l a ş i d u p ă i n d i c a ţ i i l e m e d i c u l/uni /.Ct Imwllut f/n/xJ i/o f//y/N//d (oslo noi osară o pun/A do cttovn /. in do/.il.itam entul curativ are ca obiectiv com pensare a cordului ce se reai printr-un com plex d e m ijlo ace: r e p a u s u lv a f i r e l a t i v ( m a i r a r a b s o l u t ) .1. m ai ales M U ilu card ie sau tahiaritm ie. i i m a r i . . apoi 0. la fel d oza şi ca lea de adm inistrare. deslan osid. r / . i ion m edicam entului tonicardiac revine medicului în funcţie • U nic.il t •iiiln l. o s / r e a s t o n î c a i d i a c e l o r e f a c e l a i n d i c a ţ i a ş i d u p ă p o s o l o g l a do s IA m edic.!'• i '(tfiliu/. 4 zllo < l l n n no ndm inistrcază în picături. i ninsă va fi cu 2 — 3 ore înainte de culcare. o ezet î n c e p e c u d i g i t a l ă r a p i d ă s a u l e n t ă .cnre s o ndmim . d i ' regulii Inipienn. h i p o l i p i d i c ş i h i p o s o d a t .H o ş l u l t e r i o r s e c o n t i n u ă c u 0 ..1. cu •n<i i i m .m . In p i m ' i mumii { i î n m l n l i . • i ' l i l l C .s a u b r a d i c a r d l e .«e ndminr. i < u e 0.1 0 g p e z i 5 z i l e p e s ă p t ă m l n f l « (in 0. In tunlrnrdlac nu se vor <i<linlnlnlrn propurd/n «/ ..! deill 11 i'ţi IH 'I i'. S e p u l n d i n i n i s l r a ş i d o / o m . f ă r ă s ă c u m u lp o n . m e n ţ i n î n d u .2!) mg).. cedilanid).i.1 0 g pe zi. c n ro d u c la in to x ic a re a o rg a n i s m u l u i. f i i ) g po zi tim p de 4 — 5 zile (doza de atac).i educe sodiul din alim entaţie. evitînd supraîncărcarea cu lichide. lnnp • >' Ilece l .nliil. C adrelor m odil le i r l i m do a respecta doza.îng rijiri.i i nil < ' .'iliod /n pi' i i l o o rală s au în in jecţii intravei c . S e va controla riguros pulsul şi diureza care se notează graclluroza indicîndu-ne şi evoluţia (o diureza m are indică o evoluţie l i.i^ n i A N i i l l i in h'l i li n. s « n a c ţ i u n e ş i o e l i m i n a r e m a i r a p i d ă . (ol i o l . în încăporu A ţ ii a s i g u r î n d u ..din fioln.h r «l NtroluiitiiHi nn IM. I/K .llo). i 1. iniţial 3X 10 pienluri 3— 4 l .v. i < i | din alim ente uşor digestibile.s e s o m n b u n ş i s u f i c i e n t . > • • > • tulniintsIn'u'/. Se exclude tem porar i.. i i l n | i (!< l . t f ţ l i m u l a l i m e n t av a f i h i p o c a l o r i c .c a r e g u l ă g e n e r a l ă s e a d m i n i s t r e a z ă l a î n c e p u t •I n — u m i l .40 g / .n picături încă cîteva zile şi se răm îne la o do/n do î n t r r -'i p l c r t l u r l p c > z i . s a u p r e p a r a t e d i n 'e!x•-• digitală (digitalin ă. urm ărind toleranţa şi fenom enele de 1 1 . ti m p î n d e lu n g a t s u b o b s e r v a ţ i e m e d i i .20— 0. " p o n t o î n c e p e c u t r o f a n t i n ăd a c ă e s t e n o r m o . < i p o i s e s c a d e t r e p t a t .. dig ox in .

/nx/'s.i cu scdative şi antibiotice în cazul infecţiilor şi vitamine mai al«'i din ijiupa B.1 0 .< | . i t i o l l l n u i i c . La indicaţia medicului în uncie ' . Boala Raynaud se manifestă prin spasme arteriali' î l ' . la externare. ale plexului brahial. infarct miocardic.irdince. Tratamentul sindromului Raynaud oşti. Se pot folosi preparate mercuriale sau tiazidice ca furo. perforatori în mine.mii i de insuficienţă cardiacă se practică emisia de sînge (3—500 cms). BOLILE ARTERIALE FUNCŢIONALE BOALA RAYNAUD Aupect clinic. se vor indica boli i . «III IN . nefrix sau ufrix. i l c ş i gangrene cure necesită amputaţii ale exlivinilA|il bolii Raynuuil constă In vatiudllatatoarc (toltizolln.10. cauzată de dilataţia venelor.clc pot fi necunoscute. situaţie în care vorbim de boala Rny ifliid smi pot fi decelabile şi trebuie căutate (compresii ale vaselor nul) 'Ifivh'Ul<irc. respectarea dozei de digitală. spre a evita subdozajul 9! supnidozajul. complnmlu.extremităţilor membrelor superioare — uneori şi ale membrelor In . aldactone (spironalactone) prevenind Npolln'-'i organismului de K prin administrarea intermitentă a acestora de '' . tulburări de ritm 9! de conducere (vezi intoxicaţia cu digitală). coastă cervicală. manifestat prin greţuri. Reamintim că după compensare. — folosirea diureticelor face parte din terapia adjuvantă. IM Ifpn. 11 neori sînt necesare puncţii evacuatorii. emoţii sau oboseală < 'inr/. modul de viaţă şi de activi» tatu după compensare.'! ori pe săptămînă în condiţiile unui regim. oferind condiţii de evitare a decompensai i l o r frecvente. B O L I L E V A S E L O R P E R I F E R IC E 3. bogat în potasiu s«u prin 'iduiinistrarea de clorură de potasiu l—2 g pe zi. cariei») l'onto tipdi'a şi In angina pectorală. tubrimlo/.W.col «l bolii de bază. iionu> — traduse clinic prin paloarea dureroasă a degetelor..1. se complpIcir/.vrni.AIAturl do medic. . în care caz cadrele medii i M ' . In unele cazuri se ajunge la sclorndcnnln. mcdicaţia adjuvantă: în afara medicaţiei diuretice. cadrele ajutătoare vor contribui la educarea bol' navulul In co priveşte regimul alimentar. i v u lui măsurile de continuare a tratamentului. leucemie.i 3 . cosnldon-retardi p^idutln-knlicrcin). alături de tonii . i i < . traumatisme prin iiNtrutn<Milcle vibratoare — la dactilografe. vărsături. Un bolnav cardiac care odată a fost decompensat va fi t i i n i < i r i t şi ajutat tot restul vieţii pentru a se preveni noi decompensărli prin măsuri medicale şi socio-profesionale.s c bolnavii şi instrumentarul. diciil schi şi cu cadrele medii. urmnia ! • • i uino/ii. colagenozc. pentru ca la sfîrşitul cri/olm xi npniti roşcată ca urmare a hiperemiei prin vasodilataţie artorinlfl •îlmplmimlologia este declanşată mdi ales de frig.cl. c«n'« Im . colaborarea cu nn>.

I. evidonţiabilă prin termometrizare cutanată. cu răspuns d* survine gangrena. psihoterapie si »• ilmt'ii Irigului care accentuează manifestările clinice. rflre coden/fl In tn- . fibrilatie atrială etc.10.2.iri\'c. osciul)sciitft. couirnctli lonlco alp muNculaturil • MI i «pnic iluiorun In «foitul de inern. cu manifestări cilu«: dureri. care necesită amputarea membrun»nlul Irclxiic aplicat de urgentă prin injectarea de novo'••'. Crizele sînt declanşate de căldură. l.ACROCIANOZA Ai mcianoza se manifestă prin cianozarea şi răcirea extremităţilor i durere. paloare. 3.)' Hologle. senzaţie de frig. Obstruarea se instalează brusc. avînd ca lorfofiincţional obliterarea arterială periferică. pnieHle/ll. atroce. se vn practica Intervenţia pan* ninlMiInliil.o tiuitput bolnavul se plluqa do senznţln de ohdîl ilr nmrN. creşterea temperaturii locale şi hipersensibiiiMjiunii interesate. cu tulburări N ti-i Itoriului deservit de artera interesată. IKitiitnentul constă în administrarea de sedative. După evoluţie ilu irlţ|'i(le poate fi acută sau cronică. eforturilor de mers sau Mc« (aspirină). I)nc<1 intervenţia nu este rapidă.//irt iulrnarterial sau infiltrarea cu novocaină para> < > n l i < (idiiiliilstra şi lieparină.) IINDMOMUL DI ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA • (nli»yl«. răceala tegu* • Iernile. BOLILE ARTERIALE ORGANICE SINDROMUL ISCHEMIEI ARTERIALE PERIFERICE 'i l» firpflstă noţiune înţelegem o manifestare clinică amintita la •yli» sub numele de claudicaţie intermitentă. endocardită lentă. ERITROMELALGIA Homolalgia se manifestă prin crize de vasodilataţie periferică A ilfltilor. a) SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA ••. Cel ' m bolul are punct de plecare inima stingă (stenoză ml1 1 (1 1 cardiacă.! c fie unei embolii care obstruează lumenul unei artert miel tromboze obstruante care se formează pe loc. ilninontul constă în evitarea căldurii. merii UNUI. cu roşcată. dar dncă In decurs de cttava "iun cf\ ('Ircul'itin s o reia. întîlnindu-se mai des la femei cu tulburări neuroendocrine.

eatlnlroa efortului. Cu timpul deficitul de irigaţie se accentuează, du roren npnre şi în repaus, la căldură, noaptea, iar în poziţie clinostaticâ NU ameliorează. Fazele avansate duc la gangrena, care necesită amputa tll corespunzătoare. Se caracterizează clinic printr-o evoluţie progresiv/J Cauzele sînt multiple: — microbiene (febră tifoidă, tifos exantematic, pneumonii, sepii '• •• mi i, ricketsii, reumatism, sifilis, toxoplasmoză); — alergice (trombangeita obliterantă care apare la tineri între 20 i 40 d(> ani, însoţită de tromboflebite migrante, uneori de sindrom i'.iynaud); — ateroscleroza este frecventă în etiologia obliterărilor arterelor i i i . 11 alos la nivelul membrelor inferioare. Apar pe teren aterosclerotlr. i 11 factorii de risc amintiţi şi se instalează de obicei după 40 de ani» - fumatul, frigul, umezeala, diabetul zaharat sînt factori frecvenţi i i i l i l u i ţ i la bolnavi cu manifestări arteritice. Adesea se evidenţiază i .ui/o mixte, de regulă cumulate. Diagnosticul clinic este de sindrom, iar analiza clinică va fi făcutS l > c - n l r u decelarea factorilor etiologici. Diagnosticul de sindrom se bazează pe: prezenţa simptomelor sili H . ' c l i v e — de mare valoare fiind claudicaţia intermitentă; pe palpar««i pulsului arterial comparativ, aprecierea temperaturii, a culorii tegumenl i - l o r şi pe informaţiile explorărilor complementare (oscilometrie fune* (intuilă, arteriografie etc.). Diagnosticul etiologic va lua în considerare vîrsta, sexul, antero (lentele bolnavului, probe paraclinice necesare, rezultînd din supoziţlll* < linice.. Evoluţia şi prognosticul depind de natura bolii, de extinderea hv/.lu nilnr, de stadiul în care se face diagnosticul. Evoluţia este progresivă Iu hnlilc cronice, ajungîndu-se uneori la gangrene cu consecinţele Ini Inqrljlrile acordate bolnavilor se referă la stabilirea diagnosticului l e x p l i u . n No pentru diagnosticul de sindrom şi diagnosticul etiologic) ţi !.i tuiliiment curativ. 'l'iiiliinientul curativ pune bază pe factorii care grăbesc evoluţia .•.c- interzice cu desăvîrşire fumatul, se evită frigul, umezonlni n|iena riguroasă a membrelor, a extremităţilor (spălat, tălntwl rotund . î l unghiilor, ciorapi călduroşi, largi, încălţăminte şi ImbrAc'A mlnle l i ' j i r ă , evitînd orice împrejurare constriclivă a trunchiului ttnw •i iiii'inliM'lnr); • • < • indicei gimnastica medicală, tratament balnear în staţiuni ru i i m l i l c.inliovciscular (l)uziaş, Borsec, Tuşnad, Vatra Doinei). 'iratamentul medicamentos foloseşte o gamu larţj.i < l e mediciininntf* ru.\»r///(ifd/n(ir<v pompa) arterial cu novocaină, vitamin.i l'P, p.ipdverlnft, h j <l e i < | l n , redeKjiii, cninplamin, hiiledrin, tolazolin, kalikn'in, inlillrnlU MI nnvni'uliul n simpaticului lombar, uneori simpatectomie InmbnrA unu jlelti Nllllntlc'i', VeiKKise. Profilaxia M< <i(liesen7,a cnu/clor cunoicuto cu potenţial determinant îl nitt'rlnpntlllnr nlilltemnln.

3.10.3. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

H i | i . i | . Misiunea arterială se caracterizează prin valori scăzute ale =' i nrtcriale sub 100 mm Hg maxima şi sub 60 mm Hg minima, i'li'rfi şi aici criteriul vîrstă, prezenţa şi gradul simptomelor • i'put capitol descriem:
i|iiilannlunea arterială sistemică esenţială; i| inlan»lunea arterială sistemică secundară; i|'"t | m»lunea arterială ortostatică; ii».liiimlunea arterială regională cerebrală.

|ilimu»l<> clinice sînt comune tuturor acestor forme: ameţeli, cefa•n i i « pronunţată, scăderea capacităţii de prestaţie, insomnlli '.' viM|i>Uitive (transpiraţii, tahicardie, tegumente reci şi marmoi Inunde mai severe apare tendinţa la lipotimie şi chiar sin>n Inima secundară se adaugă semnele bolii de bază în cadrul i|iitn' (bocila Addison, boli cardiovasculare, stări caşectice, tu'n Inima ortostatică sînt caracteristice apariţia şi accentuarea t ilt» N u l ' - i i n ţ ă la trecerea din clinostatism la ortostatism. • l«meniul o efectuează în funcţie de forma clinică. •i i i i M ' / r . :i-n[iale tratamentul este deosebit de dificil. Psihoterai' .1 lipsei de nocivitate a hipotensiunii este pe primul . 11 K l.i regim complet, mişcare, cultură fizică medicală, in . K T liber. .«•'•/;m/nre se va face tratamentul bolii de bază. In « u / c domină hipotensiunea arterială în teritoriul ceii ti. î l . i montul menţionat la hipotensiunea arterială reglo•nlorldlă regională cerebrală (FI. Marin) .iili-ruilft regională cerebrală (Hipot. A.R.C.) est* irtpn i l i n nuii multe simptome ce trădează o tulburar» 14. \ltlnnmlica d ticestui sindrom este constituită de: attlt» Ui r<l(/ore -- chiar leşin — şi scăderea accentuată Q
la «pnro cu <lr»M»biro la vnriantdo posluralo, mal alţi Himinim In v i i - . i . i cu vari><' i - \ h n • . < • , li\ < undiţii In cart •e'tlvfl t".li- i'xpiisă la ciililui.i l.ii'l.ivit.iiili- .K|iii'(i|i' In IM piu . ' . u n ciiicinico, In [ H M i i i . n l . i p u li i' i l.n .1 . H I |ira'i la cd'/. '• i rhinr leşinuri iir.uţcsc a n i " ( c , i l , i , < i . n »|>|ş. l i n i i " ' . M I no, piTsontui tivind timp H.I MI av ' A< ' . . I M «•! nml di's sub valon do 20 unii l Ig. ml • i nml fn'i'vcnt In limita Inferioară a valorilor i) tu /mut vnloillor do hlpolonslune.
•U,

şl ci«fnl<M '(i, chiar foart* puternică — nituati li n q lold lor o cu lari — « loc U tl eu tu lb u ră ri

Ii- vedere, zgomote în urechi, senzaţia de hipoacuzie şi tulburări van-'ulovegetative: paloare, tegumente marmorate şi reci, transpiraţii, tahl-•nidic, puls filiform, diskinezii biliodigestive — în special staza duoObiectivizarea acestui sindrom se face prin scăderea T.A.C.R. sub ."> mm Hg, scăderea I.T.U., scăderea T.A.T. 0 caracteristică importantă a Hipot. A.C.R. este că fenomenele? cil idee descrise cedează mult, iar valorile tensiunii arteriale retiniene (şl •, i.•, le m i ce) revin la valori fiziologice (rămînînd totuşi la limita lor infui n Mia) în postură clinostatică. () altă caracteristică a acestor fenomene este evoluţia lor îndclun* ' i ' d . i vi ondulantă (ani — zeci de ani), scăderea capacităţii de adaptam ! • ! elorturi şi foarte des scăderea capacităţii de muncă. Fenomenele sini ULM accentuate postprandial, după mese copioase. ni pot. A.R.C. poate ii esenţială (boala) sau secundară. — Hipot. A.R.C. apărută in cadrul altor boli (secundară unor boli rnidiovasculare, digestive, spondiloze cervicale sau boli generale). Di* o deosebită importanţă este Hipot. A.R.C. în cadrul hipertensiunii tirturlalo esenţiale (H.A.E.). Evidenţierea Hipot. A.R.C. în cadrul H.A.E. are semnificaţie diforltH şl o deosebită importanţă practică: — dacă apare în fazele de început ale H.A.E. are semnificaţie favo^ rabilă, ea fiind expresia unei vasodilataţii compensatorii în teritoriul vasculocerebral; — în fazele avansate însă ea are semnificaţie cu totul nefavor* 1)1 la — mai ales dacă urmează unei perioade în care valorile T.A.C.M ou fost crescute şi dacă este asociată şi ateroscleroza. în aceste condiţii « • M semnifică decompensarea vasculocerebrală şi iminenţa unor an l denie v.isculocerebrale. In această situaţie administrarea medicament»» lor hlpntensoare, vasodilatatoare, a ganglioplegicelor, a diureticelor |i elecţiunea de emisii de sînge sînt nu numai inutile, dar pot fi dftuilfl toni e prin agravarea tulburărilor vasomotorii, pînă la provocarea UMIH wrldenle vusculocerebrale acute. 1 llpotensiunea A.R.C. s-a mai evidenţiat în perioada climact«*rlu Iul, precum şi după administrarea intempestivă a unor medicament" hlpolensoiirc şi vasodilatatoare. » llipotensiunea A.R.C. esenţială (boală). Se consideră esentl«!fl rliid nu ((asini nici o cauză şi nici o suferinţă în cadrul cărclo in i'Vollie/e. Tratamentul hipotenslunii A.R.C. este tot atît de dificil ca şl lenţi meniul hlpoleiisiunii în circulaţia sistemică. «) In /o;me/e secundare se face tratament cauzal. !•) în lninii'le esenţiale se acţionează pentru ridicarea tonusului gt n c 'i. 'l .d <>K|,iiiismiilui şi In special a celui vasomotor. He<iimn| nlimenttir tretmio sfl ile uşor hlpersodut, bogat tn IIi ' l i h i Milu H'nl In produse de cnrne şl ((lucido. Se indică repaus |)Ult« pi HI l u d In |i<r.liii rt clInosIfdicA. Spoitul .i iidtuui l i / . l ( A niedlcfilfl tiebulo «(actuat motodlc şl Ilni|i lufliiluiMi"1 conliMlndlcft exercllllhi «portlvt C«ro »U|H(moli
li'IKllă.

iînnlura ortostatică (volei); dau mai bune rezultate exerciţiile la înotul. Psihoterapia individuală este întotdeauna necesară. Sfflativele şi psihotropele trebuie administrate cu prudentă, i sen i a pentru a asigura un somn liniştit şi a evita starea de toro-faracteristică unor somnifere. Hnlneoterapia în staţiuni colinare sau submontane (Vatra Dori'M.'iec etc.) se indică cu bune rezultate mai ales în lunile de vară » to<imnă. Aplicaţiunile reci: duşuri cu apă rece seara şi dimineaţa ulme, în cure de cîteva minute, asociate cu automasaj, au rol i * ir n l vasomotricităţii. Corectarea anemiei asociate este obligatorie, ca şi a oricăror iifpriiiţo asociate. Se indică l — 2 cafele mici pe zi. Purtarea de burtiere este utilă dacă fenomenele clinice apar miidiul, iar a feşilor elastice la membrele inferioare în cazul paMlnr cu varice extinse. In perioada de acutizare a fenomenelor clinice se intervine prin "••i repausului profesional şi tratamentul medicamentos (similar Iministrat în cazul hipotensiunii arteriale sistemice). Rezultate ii obţinut cu apă distilată administrată i.v. încet în doze cresi l n i c 10—15—20—25—30 ml, în cure de cîte 12 zile, de 3—4 n i . Tofedol sau preparate similare (l — 2 — 3 tablete pe zi), stric"imnal, preparate de efedrina şi norartrinal.
3.10.4. LIPOTIMIA. SINCOPA

l Ipollmla este o anemie cerebrală tranzitorie cunoscută şi sub nuIflsln, care apare în diverse împrejurări clinice ca: boli car-• u tulburări funcţionale, aglomerări cu deficit de oxigenare, stări i'iollcitare, intoxicaţii etc. ntnnuitologie. Bolnavul are ameţeală, devine palid — alb ca şl In cele mai multe cazuri îşi dă seama că îşi pierde cunosaspjml evitînd un traumatism. MH»/iii/ obiectiv: respiraţia şi circulaţia se menţin, iar după cîititp sau cd mult o oră bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, i n i < < n l if/c u rg e n ţă : il
• leriM Ixtln.ivului la aer curat (oxigenat); i i c c i c - , 1 l c i | , i t u r i l o r constrictive (gît, torace, abdomen)» ÎMI I . I I I M « ' i n joşilor (care prin aglomerare împiedică OJcl-•d tpll ..... .1 î l ' • -M i l . . i n ţ i fizici ca: flugelnrcu leţel, stropirea CU
i

l

- < ii l ' i i • • • • n , 1 1 , is e o t e l, p a r f u m , a m o n in<cifct e s t e p o ii b l l t M ; d i i M M i ', i1 . 1 n I M- • ,( >v. i M ec respiraţie i i n. M . I . aii I n i i> ...... \ ' i n u li' * iio ln a v u lu l s ă c o n r.n iic m e d ic u l p e n tru
< l IIIM 'I l V I lllll.llc l(l'l ll/ U | (

«HM i« ear«etarlz@fl?,ă prin pierderea bruscă a cunoştlnt»!, cauacută a debitului circulator cerebral, cu scăderea

liruscă a circulaţiei sau oprirea respiraţiei (ori a ambelor, cîpd asist-. Ui moartea aparentă). Dacă în decurs de circa 5 minute bolnavul nu-şi revine, survi n....rtea reală prin anoxie cerebrală. Cauze. Sincopa are cauze foarte variate. După ce bolnavul îşi i vine la cunoştinţă, se vor face investigaţii pentru decelarea cau/ Sincopa poate fi: — de cauze chirurgicale (survine pe masa de operaţie, după truu niatisme hepatice, epigastrice, testiculare, ale regiunii laterocervicali puncţii pleurale, pericardice); — de cauze medicale (boli cardiace, boli cardiopulmonare). Tratamentul este intensiv. Se va face masaj cardiac, respiraţie ficlală, stimulare cardioelectrică, defibrilare, adrenalină intracardli etc. Se tratează pe cît posibil cauzal.
3.10.5. INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA (ŞOCUL COMPENSAT Ş! DECOMPENSAT)

Insuficienţa circulatorie periferică nu trebuie confundată cu IIINU licionţu cardiacă congestivă. Ea este o stare caracterizată esenţial pi prăbuşirea rapid progresivă a tensiunii arteriale, puls mic, filiform, flli perceptibil, apoi imperceptibil, puţind atrage după sine exitusul. ACK.I t.i stare de extremă gravitate, exprimînd o tulburare vitală în ţipi vi/ionarea celulelor cu O 2 , survine în legătură cu perturbări matul* lico-colulare, instalate în împrejurări clinico-etiologice variate. Arun».' : , t i i i e cuprinde — fără a fi epuizată fenomenologia bio-clinico-pot<MI iiic('i — două stadii: i\) Şocul compensat este stadiul tulburărilor metabolice celulu / .-.///un!, fără tulburări mari hemodinamice (avînd ca expresie sefld ir.i T.A.). I t ) Şocul decompensat caracterizat prin prăbuşirea T.A., cu rodui t rrn mvenu.dtu a funcţiilor vitale, stadiu în care dacă nu se obţinu rfl puiiii Ui încercările de redresare prin aplicarea măsurilor de ttn»|c Intensiva survine încetarea funcţiilor vitale şi moartea. Pentru cadrele medii este important de reţinut: — gravitatea extremă a acestor stări; -- împrejurările clinice în care se pot instala,- iMctorii capabili a iniţia fiziopatologic aceste stări; - tralumentul corespunzător. Cauzele sau împrejurările clinice cile şocului (compensat 9! apoi (t* rompiMisul) so yrupoază în cîtcva mari c.ileqoril: 1) cau/o chirurgicale: traumatism* .n•< ulentale, profesionale1, aoi dnntn do clrculaţlo foarte frecvente in i > i < •/.cnt, intra- 9! postopi<r«t" liMinorâull, arsurii '2) cauze obşti* t r leale t nvortinl, nn-,1. n i.ihorloaie cu hemorogll nn 11, InltH'ţll pUHtabartumi poitportumi

mite medicale: hemoragii (ulcer, varice esofagiene rupte, hopanK'o, ciroze hepatice, hemoptizii, hemoragii cerebrale, sindrom \ i \ t t t retc.);itmludratări: vărsături, diarei, vărsături şi diarei, transpiraţii pnliurii mari — în criza unor boli febrile; <">/ / infecţioase (prin toxine care lezează centrii nervoşi şi slsnlcrial, miocardite) ca: pneumonie, bronhopneumonie, diiterio, ifl, febră tifoidă, tifos exantematic, gripe, stări virotice gruvoi /io// cardiace: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, cord pulirut) i'()//<•/ generatoare de şoc: renale, pancreatice; Intoxicaţii (alimentare, cu ciuperci, substanţe chimice, madl1 ')/ •.incul alergic la diverse alergene este actualmente tot mai frec• pocite produce după administrarea unor medicamente ca: aspl'iilniină, iod etc. în principiu, se va supraveghea atent admiii oricărui medicament, practica arâtînd că reacţia adversă se ninlli-sta chiar şi după cel mai inofensiv drog. <iii<|i>nle. Indiferent de boală (împrejurarea clinică iniţiatoare a i' .;;<ir decompensat sau colaps cum mai este cunoscută insufl• nMil.itorie periferică), în patogenie se incriminează următorii

l> i' i turbarea centrilor vasomotori, care devin incapabili să mal • /•• tonusul fiziologic al circulaţiei periferice; •ili'ihircci excesivă a forţei de contracţie a miocardului, incapabil «pul/n o cantitate necesară de sînge pentru irigarea celulo-tlsui l ' i u ' t miocardic, miocardopatii, cord pulmonar acut, tamponavfiH/win-u slngclui la periferie astfel încît se ajunge clasic la .1 vnM'lor mari", iar inima „bate în gol" de unde ineficienta tranilul lonicardiac. Este suficientă dereglarea uneia din verigii* " (H-uiru instalarea colapsului. 1 "i"itl<i socului este mult mai complexă decît cea redată schemai . i i . i r o n fiind favorizată de gravitatea bolii iniţiatoare, pe un • im psihicul este labil, epuizat sau t erenul somatic este debiliMU , hntrlui), c:arenţe alimentare, boli consumptive, temperaturi
i'lr,).
.lllll(K'))

itpluinatologla. In raport cu cauzele iniţiatoare şi cu evoluţia stn« • M'itmrrA următoarele manifestări: U I M I I / c.ntniH'nsat, care precede colapsul, are puţine : imptonic, l inpi < ii ' i *pi ll ) ii n, înşelătoare, dar care căutate atent, ne V < M orlcntn H 11 ni co poato urma: lin mute Importantă <%stc tmpr<>jurarea clinică In caro l.u vin ol>'K

nlnicii ir.llilcrt: bolii,ivul |IM,I|I> li Inijorcir, |ti||niin'nli'l« pot li pnluli , ' n MiMiitA spn> iMinpci (iliini, pulsul, IA .........n.i i - s nu, In nnolo cazuri, ie con-

i ţn c< ul (/(•('(iin p c ii.'rd f.' cu n n u l rm i/dlo d eclan şato are ale n n n l ., uim ititoa poato M urprlnd u .uuii/ic/e culaptulul, lâna term ln< ii< i n

hlrtl I n t i i l i n t A In crt'^tcir ,i l A. l . i începui/

adesea defavorabilă, din care cu greu mai poate fi o şans.i 'i snlvare; / — starea psihică: apatie, indiferenţă sau obnubilare,- / — somatic obiectiv: paloare, tegumente reci, marmorate, tnm i «(11 reci, cleioase; — impresionează tahicardia (pulsul cu caracterele descrise) şi • . . dorea T.A. sub 10, coborînd, în funcţie de cauză şi evoluţia gravă, .- . I M . u (zero). Venele sînt colabate, iar injecţiile i.v. sînt dificile. Profilaxie. Se vor reţine cauzele colapsogene spre a împiedica liu stalarca stării de şoc decompensat (insuficienţă circulatorie periferica) — In caz de traumatisme, bolnavul va îi scos din mediu — în tu dlţii de securitate — măsuri care să nu-i agraveze situaţia actuală (h mostază, combaterea şocului psihic, combaterea durerilor, a deshidi tării). — Se vor combate: durerile din colici, iniecţiile grave, cu supt vegherea strictă a bolnavilor şi aplicarea măsurilor antişoc. Trebuie reţinut că o dată instalată starea de decompensate a yoi'ii Iul, evoluţia poate fi progresivă, rapidă şi cu cit T.A. este mai aproci/m de zero, cu atît tahicardia este mai mare, iar pulsul devine mai //ri/juf* ccptibil-, In aceste condiţii posibilităţile terapeutice de a reanima bo//id* vnl devin tot mai dificile. Tratamentul curativ constă în reanimare intensivă şi tratamţ'nl «tlopatogenetic: — evitarea pierderii de căldură, încălzirea treptată a bolnavului rare va fi aşezat cu capul mai jos, în vederea irigării mai bune a eni > laiului; — se va proceda la umplerea patului vascular prin transfu/i< • stnge, plasmă sau înlocuitori de plasmă, în lipsă, pînă la procurau , vor face perfuzii cu ser fiziologic sau glucoza; — administrarea de O 2 , care are şi un efect calmant; — perfuzie cu norartrinal, hemisuccinat de hidrocortizon sau, « 1 . 1 dispunem, angiotensină, cu efect hipertensiv,— celelalte analeptice cu acţiune centrală, existente în uz toropri' Ud ie administrează în forme mai uşoare sau în scopul prevenirii i< tnpsulul (cofeină, stricnina, lobelină, micoren, carion), după un plnn (t rapcutlc bine fixat şi adaptat individual. In încheiere subliniem necesitatea ca ajutoarele medicilor să r,\noascfl fourte bine împrejurările instalării colapsului, deoarece so di" prinde pericolul mare pentru bolnav şi necesitatea unei supravoţjlit ppiiiiiincnlo spre a preveni şi surprinde la timp tendinţa la colnpn, l v<-</<•;<•</ luării măsurilor de prevenire. Transportul bolnavului so v<i fn< cu iiiiiliiih itiţ» antişoc, evitînd frigul.
3.10.6. BOLILE VENELOR PERIFERICE
VARICELI

Vnnr.'lo slut dllrttnrl prnimmînt» ale venelor superficiala, UBtSlt ou »lmi"/!lrt|l yl «glumei m t in pachtta.

senzaţie de greu-i <|<imbe.ilii sîngelui. complicaţii ale bolilor infecţioase. >liimcntul: pentru varicele secundare se va investiga cauza. oboseală.1 ( ( ! I I M | I | ..i'iiţ. apărînd după o l i ' i l l c b i t ă profundă sau după compresiuni mecanice (tumori. fiind accesibile inspecţiei şi probelor MICI'. tulburări trofice (pigmentaţii. tahicardiei m. I .fillcllnt do sodiu. Diagnosticul >i nu întîmpină dificultăţi. n l Io indicate se pot efectua sclerozări vasculare cu substanţe» n l i <> (inoruat de sodiu).. i \\lrurqicalc: postoperator. In i i'liininării ei.p rcn i i n . uter ui) pe vena cavă inferioară sau pe venele iliace. <>OAIA TROMBOEMBOLICA (FLEBOTROMBOZA. vciieli d«-a liuiqul n n< < tulul und veno so pnlliuluint |l ••ntibll Npoiiluii . teren varlcos. condiţionate de terenul con• I l i i i m l — ereditar şi secundare sau simptomatice. Alteori. eczeme.ocnl î n n l . încetinirea circulaţiei prin Insufl-. edem.M'Miornle şl locnlo.i ulceraţiilor şi a tulburărilor trofice constituie ceea ce se < „complexe varicoase". ciorapi elastici sau fese compresivc. qlobnlfl). Varicelo iu ld tromboflebite. nolice) sau se poate ajunge la hemoragii prin rupturi. crosectomii). vitamina C. i .111 f. llllopatogenie: varicelepot fi primitive. Uneori multă vreme sînt bine suportate. nilrtbilil. postabortum.i' favorizările: sexul (femeile fac mai frecvent varice) şi pro-i i i l l i rare se exercită în ortostatism (ospătar. repaus la pat cu membrele afectate în poziţii vnilzna/ă golirea venelor.mercuriale. trombciii<i''iKl oblitorantă. ««fort violent. vtn-M. calciu clorat. FLEBITA) i l n liomboombolică se caracterizează prin formarea unor trombi iinl vnscular şi inflamaţia peretelui venos. după injecţii intravenoase cu substanţe Irl•. (|l<v înnvul pr«zlnl(1 mim!. ni/c alorgico.Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare. solvocilin. etc. Pentru cele primitive recomandăm evitarea ortoi l u l îndelungat. pollcl-. farmacişti. se face tratament chirurgical de speciali•••rţll. postpartum. /. Suniiu-li' " I H A *nu («bră. ' ' ••'• M M i i i i i i i u u r / . soluţie cloruroso-'Mil< ii s«u glucoza hipertonică. ' 'nii/. • i > iloqcnle: împrejurările cauzale sînt variate şi numeroase. i i c di>rl( coit<Npniizâtonru . după diuroticr. biirarile de circulaţie produc jenă. TROMBOFLEBITA. In general posturile ortostatice prelungite fără deplasări postuNhiiptoinatologie. ''"•(// (•«i/c. ! l o r m a r c .i In pnlpnrc fliiA.). I.ilo dup i inniiaroo trombuliil).n m . după n. i i i ' ' i . . frizer. iin iu itA d o lnflu n iaţla i c/i' Urlu! i i nul cho<i«|n| adcr/i < l c . lujaturări. n i . cianoză. i i î n m i m l u l c b o t r o m i U p i m l h l l l t i i i i < ! < • M iu |raro .iM'icti'lo cndovcmoH |l l t'iiiliMh < -mie (6—7 y. cu consecinţele lor embolice. can' i .

cu membrul flebitic mai ridicat etc. i l i de afecţiune: ortopnee în insuficienţa cardiacă. mobilizarea putîndu-se face după 5—7 zile.. I> H! nav. Btilneofi/. .ip.11.are ti O. î l |M'iicolului imediat al emboliei pulmonare şi al consecinţelor tnrdlVn l edem cronic postflebitic.1 IH i.iiii.iniilor ninln H'imiannlt* cu cnidlo|)Mlii II ' UIIIII || MII .>n. Cura balneofizioterapeutică se indică in <lii|)fl slinţjeroc) completă şi de durată a procesului acut inflamatul..) se vor aplii» i iquros.donului. ce pot avea efecte agravante asupra stării bolnnv /'(•////'o bolnavului în pat trebuie realizată conform cerinţelor l . Itulni'oli'/. Se contraindic* i luilncoli/iotortipculică Ia persoanele cu insuficienţă cardiovoscnl » • ililcirnt de cau/<i care a provocat-o. |fitld coronarelor.icute . In cri/ui lo/iuriilor cardiace sau vasculare numai în fazelo lnl| Innlnlc de constituirea leziunilor profunde. l'MiilImtazonă etc. PARTICULARITĂŢI ALE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CARDIOVASCULARI In încheierea acestui capitol subliniem cîteva aspecte părtinituri In îngrijirea bolnavilor cardiovasculari.M'itflţll luni (> M(|niilsiiuiliil In 1nlre(|inic. contraindicîndu-se vizitele obositoare. antireumatice.ioterapia.ml<i Im .Icre. J M < I. ill( lUMlv lllfalcliil î n l i x nidlc (Iapa («•'' M . f i n l i i i n 'ooflclelltulul (le nlili/. Evoluţia este variabilă de la cîteva /l le rtleva săptămîni. comun!» < l < .1 K. . repaus absolii Inlaictiil miocardic. tratamentul insuficienţei cardiace etc. i l i ' i u l e ..tratamentul etiologic se va efectua în funcţie de cazul dat (ani) limlice. urmată de cum^fl nl<• • • cu urmărirea timpului Quick şi sedimentului urinar. 1 . Liniştea. Tratament: — repaus la pat cu membrul afectat imobilizat şl ni' riiln . 1 .iolerapia amelli" '.i scurlaren lei plnfl In reîncadrarea In muncd si ( i r . de nelinişte sau irascibilltfl! Evoluţie şl prognostic. (le/voltareu unei circuldtii i .. . I | C . .).' du indici luncţionali ccirdio-respirdlori: vnlil.vesti rele. uneori cu sfli>< letal ducă interesează un vas principal (postpartum. 3. a bolnavului.. i nu pol II modificate prin nici un fel de tratament.|<minte. a patului.. Măsurile de îngrijire (luMului •.. definitiv».se administrează anticoagulante heparină. dar coborînd din pat cade şi sucombă).i < . varicele şi complicaţiile acestora) cară r« < l ' i i n ă analiza profesiunii cu recomandări de schimbarea locului (1*» muncă. a camerei.).se folosesc de asemenea antialgice şi antiinflamatorii (asplrlnM. cicatriceale.temperaturii. Se Indica lialneoli/ioleiapia ( c u n . In perioada evolutivă pulsul creşte zilnic (pul^ căţăra 1 U» Uneori bolnavii au o stare de anxietate. infarct). somnul sînt extrem de utile pentru cardiac (insuflcli ' > ! * inidiactl. so aplică comprese reci. .iţia pulinon.it.(iihi .n l . liniştea etc..i evoluează bine. Importanţa tromboflebitelor trebuie reţinută sub aspect prollluelh. spre exemplu...H. pericolul fiind embolia pulmonară. cu consc..

ca şi măsui n / i ' impuse de aceste împrejurări (de exemplu insuficienţă lilrulară stingă.). •n n l loc în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare îl ocupă apele nrbogazoase simple sau mixte. a materialelor şi instrumentarului (periitullcionţe cardiace). < H<. infarct miocardic.l<' maximă în stadiul tulburărilor funcţionale. La i vi slnt necesare puncţii exploratorii sau evacuatorii. . trebuie să înveţe şt i • mirt vuiţu lor. l Mai.l n djutâtoare. înn'ti scaunului va fi o grijă deosebită la bolnavii imobilizaţi. Efi» . • |ft dcosobită se cere cadrelor medicale ajutătoare în efectualînrlnhil unor bolnavi care au indicaţii de repaus absolut. Se cere o bună pregătire pentru cunoaşterea perico(\mvure. liipo. • f lirrt cslc necesar ca toate cadrele ajutătoare ale medicului 1 i iiMiicinic tehnicile cele mai potrivite de îngrijire a acestor • • i i i . •nutcrapia se aplică ori de cîte ori se face această indicaţie de IU 1.i>|)orate cu succes.sau izotone (Călimăneşti. sindrom intermediar etc. bolnavilor cere supraveghere şi uneori ajutorarea bol- diurezei. recunoaşterea simptomelor de agravare. Tratamentele majore trebuie efectuate grabnic şl n<llc(i(iilor primite. precum şi la persoanele t | l i 1 i i neurovegetative cu manifestări generale şi cardiace. Olăneşti. hipertensiunea arterială esenţială şi arterioi i l c ă obliterantă (în fazele incipiente). Tuşnad. Buziaş.recomandă în tulburările de irigaţie periferică.sau izotonice de la Borsec. bicarbonatate sodice-calcice. Vatra Dori i ' . angină pectorală. care reijfltiroa bolnavului. Apele sulf u ! > • » . ItrnlH'lor pentru examinări paraclinice la momentul oportun 11(11 rororte sînt de asemenea cerinţe obligatorii şi de înaltă 'li'Hloimld. întocmai ca şi medicii. Călan) sînt •utru vasodilataţia puternică pe care o produc. colaps. cîntărirea vor fi respectate şi efectuate con• n|lilor. băile termale simple (Victoria. Căciulata. cord pulmonar acut. lipo•i <M) ÎI . Geoagiu. Herculane.

do«condiml. cnrn se. cute îl porţiunea terminali • In llllllll l l l IV.(LleberkOhn) care ie gSsesc pe toatil lnliiMln|t Iiiiitnilinil n i"» '"''<' forînnt din coc. (i. Stomacul este un organ cavitar situat în continuarea esofagului. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi din anexele sale: ci In mii) lallvare. Fsofiicjul are o lungime de aproximativ 25 cm şi prezintă la exterior o tuni du ţesut conjunctiv care înconjură o altă tunică mai groasă de ţesut muscular !• malft din două straturi: unul longitudinal extern şi altul circular intern. iar cele inferioare. vezicula biliară. (II fetite o l«t n im M> «Iu «puroiului dlgeitlv. unde se deschide în stomac prin < > • Meiul numit cardio. In exterior se află tunica seroasfl. In nfnrfl de glandei* mici iltuil» In Iii ini» «la lutiuliil ilii|i". apoi cu esofagul care străbate torartli* pntiundo în abdomen prin hiatul diafragmatic. Ui ' Intmlor rxlstă tunica submucoasă şi tunica mucoasă care formează mai mulln rul tu (iKiNlmon cfiroift se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. f. cu diro. Intestinul subţire are o lungime medie de 4 m. c ii |ii< < lll il n i'Mlrmilri şl tultuloasc. La Intel! ie nllrt mucoasa esofagului. Sucul intestinal ce conţine ferim n | n dl.tlv. se continuă cu iaringele. Duo<i' mii »u rut llniirt cu Intcillniil liber. El reprezintă o important! pin (liuiu n tubului digestiv unde se scurge. căile biliare şi pancreasul.i</i'/c! Intestinale tubulo-aclnoase (Brdner) care se gifsi-. prin canalul coledoc. imn i--. ficatul. Stomwrul ! cniilliiiiA prin intermediul pilorului cu intestinul subţire. portluni-'i ti-imlnalH a rectului. traniveri.. r. lltd ltl. excreţie şi absorbţie. bila din vc/iriila blllit şl micul pmicrratic prin canalele pancreatice Wirsung şi Santorini. constituie jcjnnul. aparatul rti . El formează 14—16 anse intestinale din care o• ! ' • -iup f'i li/nntalfi. ilu molii) t\ ! > • > ) ..lMfl. Prima porţiune a intestinului iid ti IM nu numeşte. BO LILE APA R ATU LU I DIG E STIV 4.1. miiniunu iinm ! Ini nun • lumii'. cut lecrall lucurl îl fermenţi.i vei" ' IM ru • mii..ii> |)oitiuin>n ti-imlnall a Intestinului groi.sc nini . efectuează în intestinul subţire. Anntoniin intestinului subţire este adaptată funcţiilor < i ! n cir (•(H llln in i îl' . [ '• f//ii. are formă rin şl i'ilc prevăzut cu tunică musculară foarte puternică formată din trei straturi < ajutorul citrora stomacul sfărîmă alimentele şi le pregăteşte pentru digestia proptii /. colon (aicendent. Nn ui/ unul.. Tubul digestiv încep» cavttatra bucală.4. duoden şi are formă de potcoavă.

prin ii|loiuile. ficatul (împreună cu vezicula biliară şi căile biliare) îl. submandibularele şi sublingualele. unghiul drept al nnen superioară a rinichiu-' i l M de glanda suprarenală uiidrtil sting: marea tubero-i ului) un mic segment din i «l splina. t — regiunea lllaca atingi (dupi Haţleganu-Oola). în mai multe regiuni (fig. ii limitate de apofizele spinoase. Topografia abdomenului: i ninhlllcală: marele eplploon. i'. o parte din Intestinul subţire rnlonul ppl-n (dnd o*ta foarte dilatat») ţi uterul (clnd »»to m«rlt In volurni ic. Ficatul şi pancreasul vor fi studiate în capitolele >. Ele secret! i ni Jn digestia bucală. • • ' î l n se obţin în total nouă zone /ui niipcrior: zona mijlocie este ii(|«*trică. 4 — reglunM ombilicală. i tul Interior: la mijloc hipogas-turnl fosele iliace../iffica cpigastricâ se află: lo• "pul Ir.). Postero-late-in < i'le două regiuni lombare. 1. unind spinele ilince iipcrioure. împreună l pllorlc şi cardia: epiploonul i i l i ' i vonn portă. iar zonele laterale sînt ic d« cei doi hipocondri (sting şi îl mijlociu: la mijloc zona ombiiulmnl cele două flancuri.„i iiMini »/l/ii/(1/ porţiunea «Igranldl a colonului dencenrlent. In felul acesta obţinem trei etaje abdominale: superior. t — flancul sting. porţiunea mijlocie n colonului trans-'i«fl n Intestinului subţire ţi mozenterul/ a treia porţiune duodenul»/ nvB Infnrlonra. 3 — hlpocondrul sting. • • I o salivare sînt: parotidele. incnto etaj abdominal în trei loji. Raportul organilnnlc cu aceste zone: tii|. 1). . 3/4 din stomac. abdomenul a fost împărţit. 7 — regiunea hlpoga*trlcl. / . perpeni ' i ' mijlocul arcadelor crurale. l n !>l crestele iliace. m /mi marele eplploon. ni ilivfil: nnuo Jojunale ţi Ileonul/ colonul ascendent. ru două linii verticale. Fig. mijlonor. S — flancul drept. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE ABDOMENULUI ii (i localiza organele pe care le conţine. ni n/l/ii/i Intcmtlnul subţire.un/ă pe peretele antero-lateral al abdomenului două linii orizontale: una tnminntă pe bordul falselor coaste. coada pnncreasu-"i RiiporloarA a rinichiului M l l — regiunea eplgastrlcă. prima porţiune drept: lobul drept uln blllnră. l — regiunea lllaeâ dreapta. artera hepatică. l — hlpocondrUl drept.posedă şi o serie de glande mari situate în afara tubului digestiv numite o/ glandele salivare. colonul descendent. i i i 9! coledocul. Lateralele i'lud In flnncuri. n i/reu/ilâi (tuui ţi apendicele. llliiom utarln ntc. i i . alta inferioară.

care dezagregă amidonul fiert sau copt şi-1 In formă In waltoză. l i'oimtllnle . riilliinflilln nunlulunc|lonale ale apnrntulul digestiv se manifestă prlnlr-o ifeda dn ilin|il"ine (in înro 10 NtudUsi somlnlogln nparatulul digestiv. Alimentele ajungînd în duoden se amestecă cu iswnri digestive: bila. In intestinul subţire SII | IM (duoden. la început adesea nespecifice. — Digestia bucală constă în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivel. în situaţia unei alterări ii" tolo(|lce ţi/sau funcţionale a unui anumit segment al acestui aparat. labfermentul. Trecînd prin In nul esofagului. Grăsimile iau mal 1> rnli'ii limfatică şi ajung în final tot în sînge. prin formarea unui strat protector. începui. cil vi . fii biologice şi chimice care constituie digestia ce începe în cavitatea bucală. Evacuarea nllm telor din stomac începe imediat după ce alimentele suferă acţiunea sucului y«i' şl datorită mişcărilor peristaltice. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv primeşte şi prelucrează hrana prin procese mecanice. sucul pancreatic şi sucul duodenal. sînt depăşite posibilităţile de compensare-adaptare şi apar piliţi» imune de suferinţă. Restul substanţelor nedigerabilo t>\ > nhsorbilo progresează cu ajutorul peristaltismului intestinal şi trec în intestinul u f. Dacă afecţiunea este proflln yl peni'. manifestîndu-se ln»l |<i «pmntt de nfertiuno a aparatului digestiv. piliilr-nn xrnun de frecventă şl consistentă corespunzătoare şl f u u > i > linuri rnpficiintn dv ndfiptfirii !• eforturile profesionale şl extraprofeslonale. Aceite semnu «Iul i)e înniM vnliHiiu pvntru ilnlilllret dlagnonllcului. lipaza gastrică). Aşa se întîmplă în unele boli ala ni»! mulul nerviis central. alimentele suferă şi acţiunea unei enzime co ut» iuţite In salivă: amilaza salivară. — Digestia gastrică se realizează sub acţiunea sucului gastric şi a mulaturii stomacului. ele trec ritmic prin pilor în duoden. o |f|irn<t iillmentnră riguroasă attt sub aspectul cantităţii şl calltAl -înmiiţilor. Acest fenomen constituie mai>tl< ce se efectuează cu ajutorul maxilarelor. în unele boli infec{lon-" iitinln Intoxiciilii sau în unele boli alergice. în uremie. ci în restul organismului. precum şi asigurarea unei imullcnlll. Un cadru nmilli «Imit . Alteori suferinţa apare în cadru nlm'tlunl de vecinătate. dinţilor. nu proces de adaptare-compensare din partea altor segmente ale aparfltir dl(|eillv cure încearcă să suplinească această deficientă. < nr»1 • (Inc o sorie de substanţe organice şi anorganice din care trebuie să se reţină': ni l clnrhldric.tuli nspeciiil respectării ritmurilor clrcadlene de alimentaţie.. La formarea bolului alimentar şi alunecarea acestuia în faringe şi apoi In ei* contribuie şi mucina care are şi rolul de apărare a mucoasei împotriva faclm agresivi mecanici şi chimici.. nedigestive: boli de rinichi. se resoarbe o parte din apă şi săruri minoraln «n formează în acest fel bolul lecal care este eliminat ca scaun. mucina. organe genitale.na portă şi ajung în ficat unde sînt metabolizate. limbii şi a musculaturii obrfl| In nfară de acţiunea mecanică. In unele cazuri afecţiunea iniţială nu *• la nlvnliil fipmvitului digestiv. In cazul alteraţiilor morfologice profunde nciiuif do Hufeiiiitii devin oarecum specifice pentru segmentul respectiv. bolul alimentar ajunge în stomac unde este supus unor transforn mecanice şi biochimice care constituie digestia gastrică. enzime (pepsina. se produc».tentă.nln(lronml dispeptic".4. SI» tnsl nu sînt oferite NI > ' i n dh . în acidoza diabetică. dar se manifestă cu semne dhi- Trebuie reţinut cfi pentru buna funcţionare a aparatului digestiv este ne Inli'tirll'ilen mnrlo-fiinclinrnilă a aparatului digestiv. U"xllM Imun -. n\ MIMICO şi triturarea celor solide şi semisolide.l cu experienţă poate să evalueze cu multe şanse de reuşită locul şl cârmi tul afecţiunii numai din examenul clinic. jejun şi într-o măsură şi în ileon) se desăvîrşeşte digestia şi se prodi nhsorlitla prin peretele intestinal: monozaharidele şi aminoacizii iau calea sniiyin trec in ve. numit chil intestinal. Buri n funcţionare a aparatului digestiv în ansamblul său presupune integrllnl imulo-liincţională a tuturor părţilor sale componente.3. In intestinul gros chilul suferă acţiunea florei bacterii dn fermentaţie şi de putrefacţie. prlntr-un piiinloinl Imn.nl) lonua unui lichid lăptos. pentru un anumit segmnnl.c exprimă prlntr-o stare do confort fizic şl psihic. — Digestia intestinală. Fiziologia colonului. Sucul gastric este un lichid incolor cu reacţie intens acidă. vezică n (imense pn|i>lo<|lco cu sediul retroperitoneal.

croştoroa numărului leucocitelor. afecţiuni gastrointestinale etc. se poate ajunge. cînd este l'i-rlcol viaţa bolnavului: perforaţii de organe cavitare (duoden. Stomatitele pot apărea ca infecţii banale prin exa• '.i Moroi bucale obişnuite. biliară). modificări iţlel In sens de hiposalivaţie (scăderea salivei cu senzaţia do aţă") sau luposalivaţio (creşterea cantităţii de salivă cu senzangioşare a salivei". anemia. în mare majoritate a cazurilor.1.il 1 | (1 l. " > ' depista odeine. eve-nL > i. i l cavităţii bucale evidenţiază mucoasa roşie. d uL I I a to m a tt tu /d /if/r o /io a je (s a u n o m a ) d u d p e f • M l< < i u* (ivnim ato evo luen/rt cu o itare generală profund . mal nu < . . sau de iritaţia prin nicotină. n i l. la un '•orect.. care determină stomatitele şi glosiS T O M A T IT E L E llopntogenie. uiiiestfl . dar cele mai des în•Int procesele inflamatorii. precum şi în cazul unor inii 1 1 i-ndogene: boli cronice avansate de rinichi. procese inflamatorii acute (apendicite. bismut. iar alteui l ţ|invo: febra. apendice. aşa cum s-a expus In •lulă a volumului.v /o /ii(i//< e ulceroase CM iau u/ct?rn '.il (l. Pot apare şi în cazul unei igiene bucale defltoxice apar în intoxicaţiile exogene cu mercur.no dentare. Alteori apar în cadrul unor boli infecţioase generale: rujeola. favorizate de iritaţia unor carii deni f i i l i u dentar. Momii obiectiv .. diabet zaharat..ill u . tuldlţjo. ulceraţii sau gangrena. Niilistanţe chimice (acizi sau baze). vorba de ocluzii intestinale sau hemoragii digestive. • • de (just (gust amar sau senzaţia unui gust metalic la purtătorii •i"/»» meUilice sau în intoxicaţia cronică cu metale). alteori 1 4. alcool sau substanţe e. alţii se plîng de miros neplăcut (balenă Uonţjro. apară estonie. •i. A sau PP). pneumonii. Utnldii. ci trebuie să fie obţinute de către examinator printr-o anamneză preNcă şi o examinare atentă. 11 bolile digestive se prezintă ca urgente medico-chirurgicale. <i (/i'/ieni/d a bolnavului este alterată. Procedînd metodic.. scddereti poftei do mlncaro şl pierdere ponderală. l in p l o inele clinice se manifestă prin semne locale: senzaţie de us* Ui nivelul mucoasei bucale. BOLILE CAVITĂŢII BUCALE cavităţii bucale pot avea cauze diferite. sau 'iinti'h 1 vitaminice (vitamina C.. BOLILE APARATULUI DIGESTIV 4.4. dureri spontane sau la masticaţie. în toate acestea tirul trebuie stabilit în cel mai scurt timp posibil pentru aplicarea celui mal Initument. y /u .'i"iv.4. peritonite acute).slio.

Se clăteşte gura cu ceai de muşeţel. limhn pont© ift fie sediul unor rmictrt sau poate fi int«r«i«iR In trAuiiiaUtiiu«l« fvţel. cu semnificaţie iov*! N cn np/im tn infecţii grave. Prognosticul este în funcţie de boala de bază. — Stomatita sifilitică şi tuberculoasă se observă din ce în CP mi| rar. cu depozite negricioase dar cu viţiul şl murgită royil [limba de papagal) sugerează o boală infecţioasă: febra tifoldrt ' • ihnhn zmeur/e este caracteristica pentru scarlatină. Tratamentul este în primul rînd etiologic. arsă. mîncărimi. leucemii sau septicemii. roşie-roz. limba ponto prezenta ai t e sau ulceraţii. In condiţii fiziologice. mucoasa limbii este netedă. — Mărgărltărclul (Candidoza) este cauzată de o ciupercă numllâ Glositele sînt afecţiuni inflamatorii ale limbii.STOMATITE INFECŢIOASE SPECIFICE Oldlum albicans (boală mult mai frecventă după introducerea antllilui tlcelor In terapie). în formele severe este util repausul pi'ol«« sional şi un regim de cruţare cu lichide şi pireuri. ni uşor reflex şi cu papilele linguale distincte. ll ii' ic limba uscată. însoţiţii itnznţifl <!(> arsuri. înţepături şi dureri la masticaţie apnic' anemii şi carenţe vitaminice. GLOSITELE — Stomatlta aftoasă este cauzată de un virus. cît mai ales digestive (limba este considerată oglinda np< tulul digestiv). In condiţii patologice îmbracă mai multe aspecte: — limba saburală: acoperită cu un str^t gros. în toate cazurile se va face examen bacteriologic. albicios. de aceea limba trebuie întotdeauna atent examinatA.5%.ci cu soluţii uşor antiseptice: albastru de metilen soluţie 1%. lucioasă. Examenul limbii are o mare valoare semiologică atît în l generale. ui •au cronic. Ele pot evolua < i . se bwllJH no<i/. Regimul igieno-dlt>!pl(f oslo întotdeauna necesar. în mărgăritar» 1 ! IN c v i UI alimentele dulci. prăjită se observă în marile deshldrutflii t I m. citoloylri şi examenul pentru depistarea unor ciuperci. t | l t cciină boraxată 10%. apa boricată 2 — 3% sau soluţie de sulfat I|B zinc 0. . semim da r0gul<i o dispepsie sau o infecţie generală. Diagnosticul se stabileşte prin examen clinic (anamneză şi exam«Miu( obiectiv). de tratamentul ffet t tuat şi de rezistenta organismului pe care evoluează. — Stomatita herpetică este datorită unui virus. roşiatică. limba roşie cu pete albicioase cu aspect de membrane şi cu t» ssntia dc/ugreabilă de „nisip în gură" este caracteristică pentru mu do/fi (mm ales dacă persoana este debilă fizic sau a primit antlblntl< limba uscată. subţire. — limba netedă depapilată.

iiin c u lfl M iiv liir in u ie in llle il .ulrofiază. Se ştie că digestia începe chiar din cavi• nici. i lor.(imnul buzelor poate oferi date importante: ele pot fi arse. a obrajilor şi buzelor. m fecoloida npare In ocluziile i n i " s t i i i < ! i l e inieiioorei un dldeliUIIrfl nporo tn intoxiccili. puţind atrage in UIUM boli. nmiirnu/ cavităţii bucale trebuie completat cu inspecţia dinţilor. numenul dentiţiei se referă la numărul. lil-se «ispoctul mucoasei.ile (boala Addison).i < n olcool ellllc .sou mă* U N ilu l l | > IH K II II Cc o fljii' > i siritu h ac eto n ă • su rv>a||i tn in » n. O bună masticaţie şi insalivaţia uşurează procesele de dine so petrec în stomac şi intestin. se evidenţiază o uşoară Hi uxamcnului cavităţii bucale trebuie să se urmărească 9! «•nil) / H ) care o dcga)ă vorbirea sau respiraţia bolnavului l un («lemont de mare valoare semiologică. . Mai adăugăm posibilitatea existenţele cenuşii care se observă în insuficienţa glandelor cortico-. i io n ic e ttv a iiH a leh 'im in H iid i ş i u ^ ii i d M i< p n ie iu d ifte r la ^i n H m a lig n a . r. gangrenai rlontarfl.si. ragade (fisuri. nu mai înconjură dinţii care se mişcă şi cad (In puradontoză). ih 1 . cît mai ales în interior. O slabă masticaţie constitui care deosebită pentru restul tubului digestiv. f(irlnnit<'. crfll i i i l i u i v i i febrili.i renta de vitamina C) sau în tulburări de coagulare. Alteil i. crăpături) în infecţii cocice şi avita-In nnemii. în poliglobulii sînt roşietice. In < iţele nndiaco şi pulmonare sînt cianotice. pot prezenta herpes în intoxicaţii alimentare. Dinţii cu tartru pot explica unele Upsa parţială sau totală (edentaţia) este deosebit de nocivă u Asigură masticaţia.l frttdinentul este etiologic şi simptomatic. iieplncnl apare In ungine şi furingite. adică sîngerări ce pot surveni n l (c. ni i i dentare. Cadrele medicale A sfătuiască pacienţii să-şi îngrijească dantura. i i r n v l d l i u n m u . să nu vorbească prea mult «< munîncă şi să nu bea apa decît după masă. i oţoxll qiave. în jurul gurii. Tratamentul simptomatic • lin l Ui r cu cel descris la stomatite. prezenta eventua. rădăcini gangrenoase sau fistule periden- • • semnifică mai întotdeauna granuloame dentare (pungi de pu. obrajilor se face atît în exterior. . gangrene.voiul rădăcinilor dinţilor). ml fetid (ipore in noma. In scarlatină. să şi-o com1 . forma. Modificările care pot surveni au lost In piexcMitarea stomatitelor. 1 nevoie. v i i o/e. să mănînce fără grabă. Cancerul buzelor se n p i l i i aspecte proliferativ-ulceroase şi interesează mai des "'"flirt. ceea ce favole/voltarea unor boli în special la stomac. 'imnul gingiilor poate arăta procese inflamatorii: gingivite (uneivo prin tartru) sau gingivoragii. buzele sînt palide.

2. Pe suprafaţa amujdttl' 1 se evidenţiază mici puncte alburii care prin extindere formează o pi culci do culoare alburie-opalină.'. astenie. după indicaţia modicului > i ciul. edemati .. febră. i . adinnn nimrexie. so administrează penicilina In jur de l Of H MII li pn /l. Tratamentul anginelor acute este în funcţie de boala de ha/N. îngroşîndu-se. va face întotdeauna tratamentul etiologic. în contrast cu aceasta prnfnţa dorsală a limbii se prezintă albă.n u nu apflrul l . Alteori este interesat şi peretele posterior al farinţf*'1 ' M.1 tumefiate. flegmonoase. vorblr» ţ l i i ş i l ă şi dureroasă. lueta şi sil t\ | > . Amigdalele şi vălul palatin sînt roşii. necrotice sau eh <il>rese. cuiul medicamentos constă în administrarea de antlh tlcci şl im . ANGINELE Anginele se manifestă prin simptome locale şi generale.. — ]n toi mele cu alterarea stării generale se indică repaus la i şt admiri i . pseudomembranoase. disfagie. Angina în difterie (mai ales în forma malignă a acesteia): mucdfnringiană şi amigdaliană este congestionată. n i m . anginele pot fi: catarale sau edematoase. care aderă foarto Iul de mucoasă încît greu poate fi desprinsă de aceasta. BOLILE FARINGELUI Cole mai frecvente boli ale faringelui sînt anginele acute şi nu nele cronice.. Ele sînt procese inflamatorii difuze care interesează lc| amicjdciliene şi zonele învecinate. Antibioticele se aleg In fuii' do n n t l l > i o < | i . apoi so continua cu admltilM mn unor antlhlotlco cu ronorbţlo tnttrzlatA. — T i . i i . i. l i . sucuri şi m poturi. i r congestionaţi.mai mult sau mai puţin alterată: apar insomnii.n ducă «ceustu nu se poate efectua. cînd ganglionii regionali sînt măriţi şi dureroşi..iiigina difterică. pultui (criptice sau foliculare). u/ccrm unu n Diagnosticul clinic se face prin examenul clinic (local şi Inr cliolocjia se stabileşte prin examenul frotiului faringian (cară r ohllţ|. Macroscopic. Starea gencn • v.imentc antiinflamatorii. t i .iloriu în orice amigdalită acută) şi prin efectuarea altor explni blnloijicc. n i > ii unui regim de cruţare bogat în lichide. care ulterior. Angina în scarlatină: amigdalele sînt mărite şi roşii.4. iar pe margini şi vîrf i roşie.. sau slntein p «n ( l dci (|i <ivlt cile <i bolii. în cazul în care angina evoluează în cadrul unei st (|<-iierale grave trebuie să ne gîndim la două boli infecţioase: scarlnl ţ. Particularitatea acestei angine este roşeaţa fon Intensă şi delimitarea netă spre vălul palatin. iar uneori febră şi altoni i •tarii generale. Se manifestă prin edemaţierea şl mefiorea ţesuturilor interesate.4.i i n . dă naşti Io pseudomembrane de o grosime remarcabilă. plnA co holnnvul devine afnbrll. ii rar se pot observa leziuni profunde ulceroase. tu furtnvla In cară n-a «vidantlat piolelmnic . Bolnn ucu/a dureri spontane la deglutiţie cu iradieri spre urechi.

leucoze acute etc.S. leucocitoză cu '/Iiiolilie şi anemie moderată. •Un cn/uri însă apare una din bolile următoare: glomerulo• i utfl. refalee. Conduita »itn flxntfl do medici în raport cu fiecare bolnav în parte. • tii'. iar controlul temperaturii arată subfe> | l . So va urmări temperatura.i |li.. paloarea tenli'lnr si mucoaselor. de agresivitatea microbului agresor (mai des strepmolllic). Apariţia ' n i l ! depinde de reactivitatea imunologică a persoanei care a 11 iui iicuUi. de condiţiile de mediu în care se petrece drama iroryunism) şi de eficienta tratamentului administrat. i laliimentul anginelor cronice urmăreşte sterilizarea acestora prin m N! i <i rea de antibiotice (penicilina). huli (ilergico. reumatismul acut sau hipertensiunea arterială. pro• v« IMCO electrocardiograma mai ales în cazurile în care >i4fl mtinlcjii şi înţepături în regiunea precordială. tratamentul cu antibiotice cu resorbţie întîrzlată se admi-<r/ă mai multe luni în funcţie de starea generală. . indispoziţie. frotiul faringian.s/c cavităţi.ntu DU trebuie privite ca nişte boli simple care trec de irehtiic atent tratate şi urmărite chiar şi după liniştirea lei'Uff. Alteori se adaugă: transpiraţii. boli sanguine (scăderea globulelor mi elementelor figurate ale sîngelui).H. SINDROMUL POSTANGINOS 1 i unele cazuri după trecerea fenomenelor acute de angină. mialgii. i'itfl perioadă poate dura cîteva săptămîni (2—4). stare de • ilc'l. rămîn cu astenie. n . • i ta antistreptolizinelor în ser etc. să ia primele măsuri <e« ii»/n/»iif holiKivll la medicii de specialitate ori do cita |)nlolo(|lce. iar dacă puseurile de acutizare uerventc şi prelungite se face amigdalectomia sub protecţia de 1 otice si medicamente antiinflamatorii. uu antibiotice. cu resorbţie lentă — Moldamina — admiindwlunţi'it asigură protecţie în marea majoritate a căzun liucnla ^1 ((irinqele pot fi sediul şi a altor boli cum or fi: i ' i i l o y .. după care In i «n (vi/urilor starea generală se ameliorează şi probele bioloii In valorile fiziologice. starea flirt n bolnavilor nu se reface complet. Rolul cudrvlot • inilnt'w dlfiit cjce. Itnnii'iiiul se face în contextul terapiei acestora. 4 4 1 BOLILE ESOFAGULUI ti m u llu i iu flio d ie lo r p ro c e ia p a to lo g ic e i m u ara«tni |> ioc'e> « « intlninntorll siofagton t. "itnările paraclinice arată creşterea V. tensiunea arterială.50 g/zi asociat cu vitamina C per os 3X200 mg la zi. l ' i n t r o preparatele antiinflamatorii se preferă piranul 5X0. In (înţjinele acute secundare unor boli de sistem.30 g/zi mipirina 5X0. artralgii.

prezente mai ales în ciroza hepatică.stlv so manifestă prin disfagie.4. asociată cu dilatarea esofagului supraiacenl. Explorarea funcţională în bolile esofagiene se face prin examenul clinic care evidenţiază sindromul esofagian.su tilo esofagului. Tratamentul acestor boli este în sarcina medicilor de specialitntn. durere şi regurgitare. după unele intervenţii pe eso fag şi în urma unor iritaţii prelungite ca urmare a refluxului de sin 1 (jcistric acid din stomac în esofag). — Varicele esoiagiene sînt dilataţii ale venelor endoesofagiem 1 . S'irriuu cadrelor medii este recunoaşterea sindromului esofagian şi lit'i (Irunuirea bolnavilor.imiiomiii dlMpapUc" comun . la medicii de spn« dalit. Slinptomele clinice sub care evoluează aceste boli au fost grupa l o sub numele de sindromul esofagian compus din: — disfagie care însemnează înghiţire dificilă cu oprirea sau pro gresiunea prea lentă de-a lungul esofagului a bolului alimentar indife rent de consistenţa sa.•. prlutf*un (M"M '!<' tiiiiptutne cunuNcuti* MI|> mmn < i < .ite. — regurgitarea esoîagiană care însemnează revenirea în gură « d l i montelor ingerate în esofag.i «pol ingerate din cavitatea bucală în stomac..milesla (nidtffftnt il« cauitl ţi organul la cate evoln< . — Corpii străini opriţi in esofag sînt frecvent observaţi la copil. cînd se poate preleva material pentru examen bioptic sau hislm dumic şi mai rar prin manometria esofagiană.4. — Diverticulii esofagieni sînt expansiuni sacciforme circumscri. în cazul suspiciunii di reflux gastroesofagian se face pH-metria sucului recoltat din esol'tiy.— Stenozele benigne ale esofagului ce pot fi congenitale sau cîştigate (după intoxicaţia cu sodă caustică. 4. In încheiere subliniem că limba. faringele şi esofagul constituit unitate funcţională care asigură transportul activ al alimentelor ţ. indiferent bon M şi localizarea sa predominantă. examenul radiologie brt 11 Uit — în caz de varice cu past baritată •—. — durerea esolagiană care însoţeşte disfagia şi este situată retro sternal profund. — Tumorile esoiagiene benigne (cu evoluţie favorabilă) şi malign» (cu evoluţie gravă în cazul în care nu se efectuează tratament în timp oportun). esofagoscopia cu fibroscopul.i|. care prezintă acest sindrom.1 nu i'imt.. — Achalazia cardiei este o tulburare funcţională a esofagului in ferior care este strîmtat. • • m. fără efort de vomă. < H puln 1. Inervaţia senzitivă şi n torlo comună explică de ce afecţiunile acestui segment al tubului ţfn. SIMPTOMELE CLINICE GENERALE ALE BOLILOR ORGANELOR DIGESTIVE DIN CAVITATEA ABDOMINALA Illfllnle de o descrii* bolile i H ( | i i i i e l o r dic|c\live din c/ivllatM abil" ffilllfllfl liu'iillniuliii ca semnele l»i ( l u m e • .

Aceste fenol i i . urmrtrindu-se simptomele de început ale bolii. emctaţii (eliminarea pe cade gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stolilnty. iitdrnmul dispeptic este alcătuit din următoarele simptome: acdf/erea poftei de iruncare. > i l n ţ ă organele vecine. vdr. dar cu răsunet • i c mnl reprezentative sindroame dispeptice Intllnite In ii fi. '« se caracterizează prin interesare pluriviscerală atît •fiere anatomic. minat pe I. 1 tU|ii'|>tlr gastric poate îmbrăca forma hiperstenlcă. fiziologic. tnlhntari de scaun (diaree sau constipaţie). hlpoi i •*f«n/cd se carocterize. Mai tîrziu prin evoluţia bolii. localizate In irqiumM epigastrlcă. barbarisme (zgomote produse în abdomen 'M|il<ntfir<»<i gazelor în tubul digestiv şi perceptibile de la distanţă). fiziopatologic. de la jenă dureroasă illcn abdominală). Simp-il însă. '/nita şl noaptea (reallilndu-se i o parte din «• >> i»>iiiavl pot face ulterior ulcer tltUMleiIfll. '•h'iilcă «»te carnct«rlzată prin t. Adesea crnmi mul qiistric are valori crescute. ! ' • i M. greţuri.ls (senzaţia de arsură retrosternală determinată de iritatla ului inferior de către sucul gastric acid). care apar mal >mclntr> adesea < n piio/is şl vărsături. . manifestărilor clinice ale sindroamelor dispeptice este se< | montul digestiv ce se află în centrul suferinţei. UnlUilea funcţională a tubului digestiv se manifestă atît în 'Uloloqice. '•••n/ă precizarea diagnosticului prin orientarea explorări-' " către organul respectiv. prin interesare directă (propagare irtto din aproape în aproape) sau prin reflexe de la distanii'tinatologla devine polimorfă şi necaracteristică pentru un 'i i o anumită boală.< •n/nţln ds plenltuM|(lu««lllt'fl pnstprniullnlfl. ică(l> ' p"llo| de nilncar».acestor boli dar cu o nuanţă care permite — la o observaţie orientarea spre organul afectat. Haţieganu să descrie sindromul abdominal lornalnat fie de afecţiuni concomitente a mai multor din. u l i l d i l c liber e'. sînt relativ • pi'iilru un anumit organ sau segment al tubului digestiv. cît şi clinic. rît şi patologice. abdominale (de diferite intensităţi. deoarece rareori tulburările interesează un sin-i. şi în mod deosebit anamneză care trebuie luată cu nţln. fie de afecţiunea unui singur organ. hdlunări abdominale. deoarece •Io simptome pe care le relatează bolnavul.ţrtfun (eliminare pe gură a conţinutului gastric). fttjnoNlicul bolilor aparatului digestiv un rol important îl are 1 flinte.i/a prin fenomene dureroase (l.

ni boli digestive sau chiar extradigestive (afecţiuni genitale la femei). se va face examc chimismului gastric. examenul radiologie baritat.i . mai rar alte boli blllaif -ui ale căilor biliare. intolerantă la grăsimi şl la glucide. staza duodenală. tegumente subţiri şi uscate. iiipocondnil stîiu). i b i l i i . mai ales femeile. Sindromul dispeptic biliar se caracterizează prin balonări postprn dialc.fltrofagle (stare morbidă caracterizată prin înghiţirea de aer odatii saliva. examenul radiologie baritat gastro-duodenal vniddjul duodenal. durere spontană sau provocată In pttrloinbilicnin u i i ( | . — Formele mixte se manifestă prin simptomele intricate din foi hlpor. jenă din roasă în hipocondrul drept sau chiar colică (durere abdominală vii lenta) în hipocondrul drept. sînt irascil şi anxioşi.simi. Sindromul dispeptic duodenal a fost descoperit de L Hatieganu. Se asociază fenome qenerale: astenie. în spo< Icimblii) şi examenul radiologie baritat cu atenţie deosebită asup eventualei staze duodenale. vărsături şi intoleranţă alimentară absolută.u c . examenul gastros pic şi alte examinări după nevoie pentru a se stabili diagnosticul y se «plică tratamentul potrivit în timp util. observat clinic. scaune abundent* lurloav. Sindromul dispeptic biiio-duodenal constituie o intricare în li o iii* diomiil biliar şi cel duodenal. flancul sttng sau loiiilxnrt «Ung. saţietate precoce (boln<n ia cîteva înghiţituri după care simte o jenă epigastrică şi în nipon • drul drept). malformaţiile congenitale ale veziculei biliare. trebuie dispensarizat.şi hipostenică. El survine în boli concomitente cile duh» deliului şi cailor biliare. i . conserve). b o < | . Un c. i i < in (jiă. Orice bolnav care prezintă una din aceste foi de dispepsie. Bolile mai frecvente care pot evolua acest sindrom sînt parazitozele duodeno-biliare. apar greţuri şi imposibilitatea de a continua masa. gust amar. La acestea se mlnutn Nciiuic <lis|)e|)ii < • . adinamie. Chimismul gastric arată mai des valori scăzute. dischineziilo hi l i . oboseală la eforturi ll/h • mici.Iiirilă de contrast a veziculei biliare şi al căilor biliare (colecistogrnh i-olecislocolangiografia). uneori slăbirea în gi ţaţe. Bolnavii. i n l . Bolile care evoluează cu acest sindrom sînt: lltl«u*> biliară. ţi turi. uneori subicter sau subfebrilităţi. i l ' > . «par crize violente manifestate prin dureri în hipocondrul drept. Examlm nlc piiraclinice ce trebuie efectuate sînt: examenul radiologie cu sul •. greţuri. procesele inflamatorii ale căilor biliare. Investigaţiile care trebuie efectuate în aceste situaţii sli sondajul duodenal (pentru decelarea unor paraziţi duodenali. ce survin la cîteva ore după masă. mm licări umorale de tipul tetaniei. scăderea din greutate şi forţe fizice. sosuri. intoleranţă alimentară ohlivâ (la grăsimi. constă din balonări postprandiale. Sindromul dispeptic pancreatlc constă în semne generale: slăbiri*'* iddliv bruscci din (jreulate şi forţe fizice. clnd bolnavul vorbeşte sau cînd mănîncă. diagnosticul de sinrli dispoplic fiind numai unul de început. ce determină a< gastrla. iritabilitate. adică distensia stomacului prin gaze).

1 "iul dispeptic interdigestiv constă într-un complex de simp-. sau pancreatice. i l superior şi vergoturllo (atrol . anemie. /.'ii ilc posturale (ridicarea din poziţia de decubit şi liniştirea lor ' / . Indionml dispeptic ileocecal se caracterizează prin jenă dureroasă l i .nrsistematizate şi intricate care denotă afectarea con-. Diagnosticul .nu.r/. i j n l i i l K l o m i i i. lapte. alimente bogate în celuloză şi sosuri. i i i"vu violticiM. do oblcol 1. i//n/Hi/d a abdomenului (în formă de luntre) sau ex« .\ .pi 1 ' 11.: . mai ales matinalei |iil . .cu ţesut celular gri< . Starea generală este adesea alterată. «lumini rectosigmoidian constă în dureri în etajul abdominal inml . i / . • m . in. •ml obiectiv al întregului organism şi al abdomenului in speefi'chmt metodic.mu MI u l radiologie baritat al tractului digestiv este obligatoriu. mai multor segmente ale aparatului digestiv. ' M i l e şi fenomene generale: astenie. La eonii i « < i <icestor alimente survine o senzaţie de agitaţie. meteorism (distensia intestinelor prin ivarlnno sau uterine. cefalee.1 In s t .. i i ' . . unde ie nbilninenului superior şi proeminenţa celui Inii» un mal m nulreşto: poziţia şi forma ombilicului.. •K i'IltP HtuU' ' "l ( I u •\ hlniţla• • '. scaune mai frecvente cu produse patologice: mu "i • i sînge. meteorism. tispoo ţ| < . în stingă.ipoi albe-sldefil. i c d dreaptă ce survine la 6—8 ore după masă (cu exacerbare îl de mers). borborisme şi scaune diareice.mm: dureroase).'.1 i. /leu dhthală a abdomenului se constată în obezitate. Se începe cu examenul de ansamblu al n pun inspecţie urmată de palpaţia.Plndromul dispeptic jejunal evoluează cu o „dispepsie gazoasă" ce minctorizează prin intoleranţă la alimentele lichide dulci.u .1 po. flatulenţă şi scaune mai frecvente. dureri difuze • mlmilc. • l i c i . sarcină înaintată (modificare fizioasimetrică a abdomenului.ili i n. percuţia şi auscultaţia ' î m i I O I I I I M abdomenului poate să fie cea obişnuită sau poate iimilillcdri patologice.rt prin examenul obiectiv şi examinări paraclinice. supe.ivitaţional a organelor abdominale).ilidomon). La acestea • ' î l ntliujă fenomene generale: ameţeli postprandiale cu accentuare hlinh. dulIfl concentrate. Aceste fenomene apar mai ales la persoane cu sto-i| npciiit pentru ulcer duodenal. . ascltă 'inimi peritoneală). .ni tu urma sarcinilor şl la 1 • Hmtlc. apare febră n« (M . l i n i culcată). subfebri-.'iiliMlcle voncctazii (dilataţii venoaso) mal In ' i . i duodenală sau în visceroptoza generaliNKIIS (ji. i oh. se evidenţiază In pnllco.

Tegumente/e şi mucoasele palide trebuie să îndemne la c .srt/i/r//e Impun o Inrgft investigaţie. existenţa unor zone împăstato 9! . torace pol indica o afectlutlf lic| Millc<1 cronică progresiva. u i i im unor microhemoragii cu sediu la nivelul tubului digestiv. Auscultaţia abdomenului oferă date utile dacă acestea se interpr»» IIM /.V'(Jr. I în cadrul ansamblului examenului clinic. puncte snu /. nlo( ţiuno renală. Mxamonul clinic permite evidenţierea unor simptome de maro vrtIonic pentru diagnostic: Dureri accentuate abdo minale la un bolnav cu alterarea |>i lumii! n stării generale. frunte. cxtragastricc şi chior ox 11 «digestive. V'df. deoarece ole pot surveni In nlncţliini gastrice. ochii înfundaţi în ortul' ((lobii oculari hipotoni şi vocea slabă înclină diagnosticul spre o peni nllfl (iciitd. Astfel în condiţii fi/. postoperator sau în peritonite. consemnate în foaia de observaţie şi n»« Icnite medicului. mărinm si consistenţă a ficatului sau splinei. Percuţia oferă mai al es date asupra ariei organelor parenchiiiift» to. fără neregulii uluiţi şi fără puncte sensibile. speriată. /:V/eme7e la pleoape. Prin percuţie se culeg primele date asupra existon« Jci lichidului ascitic. In condiţii fiziologice abdomenul este suplu. elastic. care sînt apoi verificate prin puncţie exploratull« (şi eventual evacuatorie) abdominală (paracenteză). .sensibilo.c: ficat şi splină. Toate modificările palo* logico trebuie bine localizate.ono sensibile.S7( %/u/e/e vasculare pe faţă. so evi denţiază silenţiu (linişte absolută). în aceste cazuri este vorba de o urgenţă mcdlrnchirurgicală. Abdomenul sensibil şi tare „ca de lemn". cu febră. părţi dcclive indică cel mai < l < . cardiacă. în condiţii patologice se pot evidenţia modificări de formă.Palparea urmăreşte să verifice datele obţinute prin ispectie şi srt depisteze eventualele modificări ale organelor abdominale.vdUjr//r> In afecţiunile gastrici' pol li de dourt loliiri: a) <•«!«« i nrn Hiirvln Imedint postpimulml şl conţin resturi alInienUue din alt ntttt)t010 lnţ|ernle Innlnte sini <lctcimln. sau existenţa unor puncte sensibile. . hipotensiune arterială şi tahictuiliIn CMIO so evidenţiază o faţă suptă.lt>« loyko la auscultaţia abdomenului se percep cîteva zgomote hidroaerlc». Ea se efectuează cu o mînă sau bimanual.r. Subicterul sau icterul este aproape întotdeauna semnul un nli'c(iiini hepatice. In ilousul paralitic (suspendarea tranzitului de materii fecale şi (jfi/«<) curo survine după colici renale. precedat de o durem nuiro abdominală este determinat de perforaţia unui organ cavitar şi <!• irltciţia peritoneului. gambe.il> < l c (|nstropnln mute . Inspecţia regiunii anale şi tuşeul rectal (atunci cînd anamneză lll* d iert o suferinţă a regiunii ano-recto-sigmoidiene) încheie examenul obiectiv al aparatului digestiv.. hepatică sau sînt determinate de carcnţn piotoinico. zgomote hidroaerice puternice (borborismo) se percep în enterocolite şi colonul iritabil.

i H mure tu fosa iliacă dreaptă (mai ales la bolnavii tineri. 1 <ul liomoruqli-l (llqostlvr: persoane cu *inl«'( («dcnlc nlcehii|inll( c. .MH-/. cu suspendarea tranzitului do un ( r » v i ' i i l i i ( i l miros focaloid) conduc spre diagnosticul do IhinlA.. . cu luidicic In spntti yl umăpinioitllal).in> luu'. i | i . Insoţlla Uu yrvtutl. I n l i K drdio şi leucocitoză. i r c i n i i oxtrauterine. sînt vărsături incoercibile. mclciic'i siiu . liipiili-nsiiinr mlo-| iu< i uldps. <|iA'. vărsăturile se produc fără greaţă şi fără efortul vom A..i'ir. 1 < i l n (lli|i'slivc).inilicli'. p..N i i p i < i l < i t < i <il)domenului).r//e în afecţiuni extragastrice pot apărea în apendicită '//un In afecţiuni extradigestive se constată în boli ale sfeIn fomei şi unele boli renale. vărsături.b) vărnnţin resturi alimentare din alimente ingerate cu mai multe denotă o insuficienţă cronică de evacuare. n p i n in măloarelor aspecte: '•«unul perforaţiei: se manifestă cu durere vie. liciii. trebuie sd otragfl nlontla Ini urnii' ' . Se va controla dacă văr( I n produse patologice: sînge. De asemenea vărsături se la-• cursul sarcinei. . t iilidoinliidle difuze (eventual cu perceperea mişcărilor i » .. i i . SIMPTOME CLINICE CE INDICA O URGENŢA MEDICO-CHIRURGICALA ABDOMINALA "i «iMiprii simptomelor care pot indica urgenţe. unsori . cu sensibilitate la palpare In .. l|| irt(U> ( i n .l«»). Aceste urgenţe necesită trimiterea imediată a bolit' ll r/c asistenţă medicală calificată.. puroi.A. unoori cu greaţă.. corpi străini. vaisatuil. ai( i atra-' i . In afecţiunile cerebrale ca tabesul (sifilisul nervos) i i<it'l>rale. descrisă ca i i i l i p l In <il)domen. perforaţia ulcerului. <'ifi. care vor hotărî asuilut yi <t tratamentului chirurgical (întîrzierea duce inei> ii'ci bolnavului). In ItlpiKondiiil dicpt.. i u .o ce survin în cadrul unei afecţiuni gastrice acute. snhf(>brilităţi.(ii nuile) iau i i'xpuse se reţine că simptomele subiective completat* • i i v o (unoori foarte sărace) trebuie atent analizate.1 . n r.iini... •u| rullcll vc/l< ul. atonie sau ptoză gastrică avansată.uc: i h i K ' i o pnroxisli* <i după cnio(ll. la care (••îmi. Pentru aceste motive n* i nsupra caracterului vărsăturilor..i. .ilc'inc/. ntli'M'M i u .A. căci "! <|c'i)l<' (apendicită acută.. Vărsăturile descrise pînă acum sînt pre« iipatrt. mai des stenoză imliî.. i i ( > musculară. melenă. para4 1 '.ilci.n diaree). la palpare „abdomen de lemn". mul.. lipntimic. dupA Im hini'tii r |uu.c....

l>lltnutrie în refluxul de acid gastric. ciuperci) sau se pot face prelevări pentru examen hislologic sau histochimic. vis r i < 'c esofagiene etc.0 | i '. cu simptome du coltips. tumori. ie h nocturn cu intubare la ora 19 şi extragerea sucului gastric din In o i a i n ml Iu 7 dimineaţa. după o masă copioasă.• gastrofibroscopia permite prelevarea fls Irsut pontru biopsie. fiind posibile accidente hlstmnin unii liiHiilInlco) şl se recoltează suc gastric din 15 în 15 minute. etilic. Ic nii'. ilnpit care se extrage sucul gastric din 15 în 15 minute (4 — 8 probe). alcool. semnifică o hiperchinezie biliară.Somfa/uJ pcnfru obţinerea excitaţiei maxime: se administrează 0.Sucii/ f/av/rJc ponte arătu: irstuil nlliuciilnrti iicdlgoruto după 24 de ore. g) Sindromul colicii din toxiinfecţiile alimentare:apare după ingosl i < i de ciuperci. apoi se examinează chimismul. . litiazfl lilllara etc. EXPLORĂRI PARACLINICE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV Cavitatea bucală: se pot recolta secreţii pentru examen biologii (microbi. colecistită acută. 4. constituie starea discretorie. Dacă acidul clorhiclrlr li i". ln> ! nuna). evonluni cu litiază biliară. alimente alterate. timp de o oră. Fibroesofagoscopia poate decoln diluleiţii esofagiene.. în care intervenţia chirurgicală este contraindicată. diverticuli.'. substanţe toxice.Icter şl febră. virusuri. l .04 UMI po ky corp sau insulina 10 U (cu atenţie. se recoltează suc gastric din l fi l 'i i n i i i i i l c . timp de 2 or«i cnli iilivi/a ('(înlitiitea de ncid clorhidric în miliechivalenţi pe oră (mEq/orH).<|/oi<l| valorile cresc mult în ulcerul duodenal. compresii extraesofagiene. In condiţii fiziologice cantitatea de acid clorhidrc estt» • '^. f) Sindromul pancreatitei acute ulceronecrotice hemoragice:durere marc. alergii digestive acute. care pledează pentru ul> duodenul.strlcA nvan. indiclnd pllnilcfl.6.cnt se administrează un excitant al secreţiei gastrice (cofeină. drojdii! do colon" iu cancerul gaitrlc nvnniati . cercetarea sucului gastric obţinut prin intubm iiini. h) Colici abdominale în boli întîlnite mai rar: porfiria acută.i pauzei secretorii de acid clorhidric liber între orele 23 ţi diinliir. Stomacul se explorează prin examen radiologie cu suspensie bath ttitfi (dimineaţa pe nemîncate) . în abdomenul superior şi meteorism la un obez. mi.satăi t d<« .irindu-se: aspectul. ptozA «nu atonU< gn. Esofagul se explorează prin examen radiologie cu pastă baritatâ. cantitatea şi chimismul gastric.. Se intubează sonda. „în bară".iţa. Kondajul gastric. inlo» xicuţia cu plumb.4. Ele constituie aşa-zisul abdn* înrn acut medical.i p s.

în conţi I «o poate alimenta normal. so obţin» c i x uiinsrutS după culoarea sa galbenă-aurie. mediogastrice. plus de bariu (imagine de nişă). elementele figurate din bllH ie pot llzn. '/ nu'iltl: ululmii'n sondei Sn duoden (prin administrarea de Inpte. După intubare în duoden se obţine. iK'B se evldontln/rt leucocllo (uneori plncnrdo). ni/ radiologie baritat.i ' roşu sau striuri sanguine (gastrite hemoragice. Inmlilll (pn r o/l 1 1 unlcolulnil diiodcno-coIndO" iiiţ)hlluln. alin cnxurl mai rare. i ( l nun •>! ••!• pun mult mal greu tn ovIdonţS). secreţia gastrică. Bolnavul ingeră suspensia de sulfat in pormite urmărirea tranzitului esofagian. se face examen radiologie prin care ie miMiloi)/ • « liinpnl scurs pîn3 la apariţia bilei B şi sS notozo slmptomelo l in i un sulfatului de magneziu. Ctml nu NO ol)ţliu< hlln (dNlgurtndu-Rf .). După bila n. ilii|if) administrarea de sulfat de magneziu 33% (20 — 40 ml) cHlduţ. idtmţiază bariu în stomac după 8 ore semnifică o insu!• Uni o. brună. Se examinează apoi după n nprecia tranzitul intestinal în ansamblul său. limpede. stomac mult mărit în stenoza pilol de comportare al peristaltismului şi permeabilitatea pilone elimină din stomac în 2 — 4 ore. urilor mucoasei (şterse în gastrite atrofice. varice gastro-esofagiene rupte etc. îngroşate In "i trofice). conformaţii anormale ale liteiin/o. Ml *»t» explorează prin examen radiologie baritat şi sondaj '*» Mlliiră şl căile biliare se examinează prin sonda] duodenal i nil Iţi. în primul timp. bila M vn <• vn iniliiiu(|n si so vn exnmlnn In mlcroMrop ledlmantul • •n nu coiitlno o. prezent mai ales în can-NIIU în procesele fermentative gastrice. ulcor •ritul. cu sîngo (posibile miri traumatisme iau 1 M| rupulul pancreasului).lu. iiilnttta de b!18 scursa. bila A »l\nia): un nmestec de bilă din coledoc cu suc duodenal (galbentt. stai l Du pa ingestia bariului se poate administra o supă stre• şl so cercetează tranzitul bariului la l — 2 — 4 ore (penii b(lro) şi după 8 ore (pentru intestinul gros). limpede. 'iln \'f'/ili'iil<irO) mai închisă. l cliimismului gastric cu valori mari ale acidităţilor legato IM ncidului clorhidric liber se va face reacţia Uîielmann pe/î-•M'd acidului lactic în sucul gastric. iar dacă ţi persistă şi după 48 de ore arată un tranzit încetinit. Dacă • • U N In nmpula rectală se poate aprecia ca fiind un tran'i s .lomonto flţjurnto.• •> iul macroscoplc al bilei: llmpedo tn condiţii fiziologicei cu nn-vo/lnilare). . M-rn (nml ttr/.M evacuat total indică un tranzit accelerat. Persistenţa bariului după Hftlfi o insuficienţă evacuatorie gastrică (spasm piloric. defecte de umplere (lacune) în tumori (cancer.

cancer al ampulei Vater. purgaţie.. Se pocite Idee şi cx. siii(|e.imcilor la nivelul colonului. Nu se va uita urmărirea toleranţei bolnavului la |m|. stenoză a sfincterului Oddi.ilolo(jice în scaun: inueus în cantitate n> şl puioi denotd un pro< i-. 4. eventual două scaune pe zi sau la două 7. infi. (lei i dldiee. EXAMENUL COPROLOGIC Se Idee obligatoriu pentru orice suferinţă a organelor digesl i din ncesl motiv îl prezentăm mai pe larg. cu 20—30 min. adminstrare de cărbune absorbant de gaze. fără mueus. care se poate administra pe cale orală cu 12—16 ore. tuccr/. Pre/> resiui Hor <iliinenl(ire. indică o hipotonie veziculară. l'ibrocolonoscopia este o examinare mai recent introdusă. care împiedică o bună interpretare (pregătirea constă în regim nuli l < . Rectoscopia constă în examinarea rectului pînă la 25 cm cu njll torul unui aparat numit rectoscop. a ampu lej rectale. [rigoscopia este examinarea radiologică cu substanţa baritată In liodusft prin clismă după o prealabilă pregătire similară cu cea dlli i n|e< islngrafie.iiiienul chimie al scaunului. produse patologice (mucus. ce explorează anusul si rectul inferior pe distanţă de 12 cm. de culoare neagrfl. pi Ntl)i|e).Insă că oliva este în duoden) este posibil un obstacol coledocian ( I I tiu/ă.6.). Cadrelor medii le revine sarcina pregătirii bolnavilor astfel încît intestinul i» nu aibă gaze. tiu Orc Indu-se aparatul dlge. Clolecistografia este metoda radiologică prin care se vizualizea'/rt ve/icula biliară prin intermediul unei substanţe de contrast (pe ba/fl do iod). mai ales dacă bolnavul simte o uşui'iiro după evacuarea acesteia.). In cazul sindromului rectosigmoidian se e/ee. Colonul şi rectul. Colangiocolecistograîia este metoda radiologică de vizualizare ti veziculei biliare şi a căii biliare principale (hepatocoledoc) prin admlnislrarea endovenoasă a substanţei de contrast. culoarea (galbenă închisă).sllv eu unele ollmenle şi urmMrlN . l'ie/eniii di> produse |i.ă următoarele examinări: inspecţia regiunii anale. puroi. sigmei şi colonului. clisme înalto »l nclministrarea de triferment). tuşeul rcclnl (constă în palparea rectului cu indexul îmbrăcat în mănuşă lubrifialA). se pol (>|e< l u a puilo' (In «fnil. zilnic. paraziţi vizibili cu ochiul liber sau la microv unde se pol ţjîisi ouă de paraziţi.utelnial ItllfNlliml. cu ajutorul fibrocolonoscopului.i mcntescibil.4. spasm oddi<m etc. examen cu ajutorul anuscopului. Se urmăreşte ritmul scaun | In mod normal. Colecistografia negativă însemnează lipsa de vizualizare a veziculei biliare. Se | x ui le (lo/ci ennlilttten de resturi alimentare.simptomelo care apar în legătură cu scaunul (tenesme etc. Anuscopia. mirosul (de putreln lermenlaţie). înainte de expunerea filmului radiografie. deuolci tran/il . eventualele resturi alimentare. « ntft (pcisloasrt).1. forma (do cîrnat). înaintu de rtidiografie. .i dnlfi). < UUiteo (circa 220 g). — O cantitate mare de bilă care vine încet.

n ln n c .1 u n d rndoet. t Mim joNcoplr. in A n llM < > .tosut muscular cu structura păstrată datorită lipsei ' U d ilorliidric asupra ţesutului conjunctiv dintre fibrele îl iHiiicicatic se evidenţiază — pe lîngă prezenţa graşiUliu. dar variabil In lunrţl* da cantitatea d« . Se administrează bolnavului timp do rlli'va iiimplrt (Schmidt-Strassburger).••ni.l arest regim timp de 3 — 4 zile.c pe ( . f . cît şi vegetală) şi sub toate formele de pregflil|ili>.n ca de '.i ( ! < • l. i l c . . înainte de a prezenta aspectul cîtorva tipuri 1 . indirect. cu margini ascuţite şi cu striaţii ii lînnsvcrsale. iar grăsimile în galben cu Sudan III.o» In p. coapte). îl (/c acid clorhidric (aclorhidria) se manifestă coprololn 1 1<.musculare lungi. paralel cu 't|i<'. cu "Knminări cu izotopi radioactivi). n m intim aspectul scaunului fiziologic.<mtoniruvi. ic ( i i i n d i M . coprologic. indiferent de forma pe care o tmlii'n/. < > x < n t i > d e c a p r ă (» c h lb a lf l) MK n . NllIctUI l l c < l . Acest regim cuprinde toate principiile HI i l i < origine animală. pentru a pune aparatul digestiv în diferite situaţii 'In i nli'«i depista deficienţa digestivă. iidininisli . i IM i f i | i m lactat hidric. n u l i i ! normal este brună datorită stercobilinei (un de-!/ nglr poato avea următoarele culori: iu in diaree sau în fermentaţie. i l c orulă. . c o n * i < ltt*I I : ' I I rniK't't. ihfi tu coz de putrefacţie sau după consum imirn li'iul itH . i microscopic poate arăta deficitul de digestie şi. . | i < e . îl hlliur so pune în evidenţă prin prezenţa acizilor graşi ^in/Uni intestinal accelerat prin resturi alimentare nedigc-»n|fi piixlusolor patologice în scaun. im In iicmor<Kjii superioare sau după consum do HHIM'i de Ic-qumo (spnnnc) în cantitate mare.incTeatita cronică. urmînd ca în ziua a 3-a — Mc/iscaunul care este analizat la laborator prin preparat nativ ţi ••ulmlnnle ce evidenţiază mai uşor resturile alimentare: amidonul tu • t i u cu soluţie Lugol. » .d acestora pe cale rectală (încărcarea cu grăsimi.i d< bariu.

Iţll Jm'd vii (cînd se pot identifica uşor datorită mişcărilor de care sînt iinltntill). — Scaunul panereatic (de insuficienţă panereatică): voluminos. — Scaun cu putrefacţie: culoare brună închis. lu cios. ulcerul gastric şl minerul gostnr. sînge etc. intim amestecate cu •somnul. mai ales în mediul rural). lixtinwnul coprologic trebuie efectuat imediat după emisie pentru d nu «e altera produsele patologice (autoliză) şi pentru a surprinde para•/. dar este roşunililiint. Pentru evidenţierea paraziţilor există şi metode de concentrare prin caro cicoştia se pun mai uşor în evidenţă. microscopic: fibre musculare digerate sau parţial digerate. fie după o purgaţie. Fiziologic.trlro.cu miros de putrefacţie cînd domină putrefacţia.4.fără miros în holeră şi diareele nervoase.7. cu miros (icid.— cu miros de fermentaţie cînd domină fermentaţia. Pentru aceasta se recoltează scaunul în mod steril. BOLILE STOMACULUI Şl DUODENULUI (vio mal frecvente boli nle stonuirului sînt: gastrita. fie spontan. puroi. Prin acost examen se urmăreşte infestaţia în mod deosebit la copii (nproxiniuliv 80o/0 din copii au paraziţi.Mirosul scaunului patologic poate fi: . Examenul microscopic.şi exlracelular. sînge. Patologic. . celule epiteliale descuamate. microbi intestinali (nepalogeni). Reacţia scaunului patologic: — este acidă cînd domină fermentaţia. reacţia uşor acidă.foarte fetid în colite ulcerioase. Coprocultura este examinarea făcută pentru evidenţierea microbilor In scmin. 4. microscopic: floră iodofilă. grăsos. Reacţia este uşor alcalină sau neutră în mod fiziologic. reacţia alcalină. l xamcnul coprologic pentru paraziţi se face recoltînd scaun. cancer de colon sau rect. Tipuri de scaun patologice: — Scaun cu fermentaţie: culoare galbenă deschis. aerat. Mult mol rnr sui vin tuberculoza gastrică. scaunul se modifică în funcţie de tipul de suferinţă cînd poiiln apare mucus. în vase •pocUili'. se evidenţiază o pastă amorfă formată din resturile alimentare digerate. polipii şl nlto tumoti <|ir. — Scaunul din rectocolita hemoragică se caracterizează prin pre/enlci produselor patologice: mucus. miros de putrefacţie. după care se examinează imediat ia microscop. . .' 11 Ic. acoperind materiile fecale. în hemoragii găsim de asemenea sînge în scaun. studiindu-se flora microbiană şi antibiograma. amidon intra. microscopic este bogat în grăsimi sub formă de picături. substanţe secretate de intestin sau glandele anexe.— este alcalină cînd domină putrefacţia. puroi. produse ale digestiei microbiene. sifilisul y.

• «mi toxiinfccţii alimentare).vuf alimentar cu alimente prea grase. uncie boli alergice pot evolua cu manifestări gastrice (alergia MM. abuz de condimente (ardei. llinlxi !n-hnloun Idiihi. . ţuică). liipolenslunc). (sodă ' i sau acizi concentraţi (acidul acetic) care determină gastritelo traumatisme ale mucoasei gastrice prin substanţe caustice ele. vări nu. iritante. usturoi). tipul de secreMldm-poptică şi morfopatologia gastritei. comportament alimentar deficitar (consum de alimente prea «nu prea calde. gripa.unciiul ol)lc( l l v (>vi(U>ntio/. determină gastropatii cronice datorită fclimlnnili unor substanţe toxice. • cron/cc.. i i t t i t o «pont'inft «l ifl inia» In ici|iinii>(i cpUpi i t l c ă şl tu I n i i M i i n i nii . hiperstenic sau mixt cu evoluţie acută sau cronică. preparate de cortizon. abuz de medicaaspirina. I • n ((«'iiorale. ..1 evoluează cu atrofia mucoasei gastrice.I K . i i atenuate. intoxicaţii alimentare (cu alimente alterate) sau cu ciuperci rxee. diabetul zal i Decompensat metabolic. f/i r< / . . greţuri. tahicardie. i «Ini !• de colaps.M. nerespectarea rlt-ilui circadiene — alimentaţia la ore neregulate. i ologia gastritelor este complexă: i r i laţ ii ale mucoasei gastrice cauzate de alimente insuficient ! ' • în cavitatea bucală prin lipsa danturii sau prin tahifagie (mîn-pcde).determină tulburări hidroelectrolitice şi flcido-ba/. ceapă. hduturi alcoolice (mai ales cele concentrate: coniac.' n i . manifestările clinice sînt zgomoi'olimvii acuză dureri mari în regiunea epigastrică.(i altor. mi cu manifestări gastrice). salicilaţl. . pentru mucoasa gastrică... «linoliiiidil <i stării generale (febră.7. ti'(| iimcnte uscnl. ic ca primitive sau sînt secundare altor boli.hipc'rsteru ni mixt.ft cu modificări ale secreţiei de suc gastric şi ale chimismului uir din punct de vedere clinic se manifestă ca un sindrom dllilpostenic. butazolidina. conicei şi pe nemîncate. B. hepatita virală etc. sau greu digerabile. muştar. une<(/<'. («volulnd MI ! d. Ele >/. fenomenele clinice sînt m . .lce). polipi gastrici şi aclorn-lractară la histamină). (•(jron/e de vitamine: vitamina B 12 (gastropatia din anemia bier. prea prăjite.1. f/i inunde acute (din intoxicaţiile acute cu substanţe caustice. piran. sau în cantităţi mari no o (jaslropatie acută trecătoare care se rezolvă prin regim de > Diplomele clinice sînt în funcţie de forma clinică. 1 . C.i .. piper. similar evoluează şi gastropatia din cai i Ic vitamina PP.iiidioni dispeptic hipo. Intoxicaţiile endogene: insuficienţa renală cronică. GASTRITELE Nlul procese inflamatorii ale stomacului ce interesează mucoaia > şi în diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric.fumatul (mai ales pe nemîncate şi în can-i iiînri).4. huli inlecţioase: febra tifoidă.4.

cu legumele In tniinfl do plh'inl. pliuri hipotrofice). <lnr In ('(înliUite loială cil mai mare.de morcovi.. Cîastroscopia (cu gastroscopul sau mai recent cu axofibroscopul) i i d i u e informaţii asupra mucoasei gastrice şi a eventualelor procese IMtolotjice endogastrice. apoi brînză proaspătă de vaci şl cnriie luirlil. ceai semiîndul( I I . Prelevarea de material din diferitele segmente. Holul cadrelor medii este de a pregăti psihologic bolnavii pentru aceste exaî n l i i A i i . lipsite < ! < ' coiulimente.l ra m. tonus. Evoluţia şi prognosticul sînt în funcţie de boala de bază. Tratamentul curativ este In lunrţie de forma clinică şi secretorie a gastropatiei. (' (iinr h. Examenul radiologie barltat se efectuează numai în formele cronice >i (M relaţii asupra mucoasei gastrice. anastomozate sau. brînză da . /camă de orez.i. de precorltnle. sil nu prezinte ulceraţii esofagiene sau gastrice (aşa cum se tiiMniplil în gastrita acută din intoxicaţia cu sodă caustică). i l i i p d necesităţi. Prin gargarizare sau tamponare cu soluţie anestezică a faringelui se facilili'ir/rt examenul gastroscopic. Tratamentul cel mai eficace este cel preventiv şi se referă la evitnrea lut lorilor care determină gastropatiile. snu se va administra ceai amar. In /oMiir/e cu /i/pe/r/oi/in/r/c se vor «u li ii in i . Reţjimul dietetic este de mare importanţă: în primele două zile nu m» va mlminislra nici un aliment pentru a pune în repaus mucoasa gasIrU'ft. TrepUil se va trece la alimentaţia completă. mai mici (hipoclorhidrie) decît valorile considerate Il/loloţjicc. sa nu prezinte stricturi esofagiene. ale mucoasei gastrice pentru examen bioptic sau histo• lumic ridică mai mult valoarea acestei examinări. «oii. reduse In celulo/A. plini.istrllele cronice: Tr<ilamenlul va fi în funcţie de forma etiolo(|U A 9! lipul de secreţie n acidului clorhidric. Uneori se constată aclorhidrie. In (|(islrilele acute cu pierderi mari de lichide se face reechilibrarea lililiuch'Ctmlitică şi acidobazică şi se administrează după nevoie ana-/!'/)//('(• si eventual antibiotice. peristaltism). apoi se va trece la administrarea dn nllmenle de cruţare: pîine prăjită. Gastrita acută necesită un tratament de urgenţă: evacuarea con( i i u i l u l n i stomacului de preferinţă prin spălătură gastrică şi respectînd conţi ((indicaţiile acestora: bolnavul să fie în stare de cunoştinţă.isc fracţionate şl tll î n n t i l n l e mied. (i. In afară de semnele funcImiidle (secreţie. radiologie se pot evidenţia modiln rui morfologice (pliuri îngroşate. dimpolnv. mai mari [hlperclorhidrie).i tratamentului şi de posibilităţile pe care le are bolnavul de a i («specia indicaţiile medicale. neregulate. cu linguriţa la mici intervale. supă de făinoase.Chimismul gastric se cercetează numai în formele cronice şi poate Viilori normale (normoclorhidrie): 2+2 mEq/1 şi oră. 011.prâjitA.nIA. să nu fi trecut mai mult de 4—6 ore de la ingerarea toxicului.1 moi. a evacuării gastrice şi a evenI milelor procese morfopatologice gastrice.

hipo. deci ape car-. (iastropatiile hipoacide beneficiază de asemenea de crenotera•. < l u i e i e < i . în timp ce In ulcerul •l In i o ( | i n i H ' < i anlro-pilorică (deci mai aproape do duoden) durerea unii Inidivn.ipnre noaptea.7. Sînt indicate: ape alcaline (BodocM. ciorbe > i l l i < cu zeamă de lămîie. M Indicaţia medicului se administrează pansamente gastrice. extrem de rar în porţiunea inferioară a esofagului sau fn l ludului digestiv. la 3—4 ore după alimentaţie (cluiero tardiv.icului este ovac'uat şi creează senzaţia do . printr-un sindrom dîspeptic dureros sistcmatl-' ce /e. dar totdeauna trebuie să fie bine coaptă. vorbim de ulcer gastric sau duodenal. Valea Ciungetului. Sîngeorz.2.i l n ulceroasă se caracterizează mortclogic. l't-riodicitatea (sau ritmicitatea) alimentară constă în apariţia i l l « > r pe nemîncate şi liniştirea lor după mîncare. Se folosesc apele minerale alcaline sau alcalino-tendininistrate cu l 1/2 ore înainte de masă.'l sAptnmlnl. situată pe duodon S8U imune.nu ului sau duodenului. înde porlondolo l nu ar0 nici un lei di* ne u/o. în faza ei dezvoltată. Ai|MU't clinic.s/H-cfd periodicitatea alimentară. VllI lllC ) a. unele izvoare din Slănic-Moldova).«H.sau aclorhidrie se vor administra alimente oxcii l i l o «Io secreţiei clorhidropeptice: bulion de carne. Observaţia atentă i i n l ră localizarea gastrică a ulceraţiei în porţiunea verticală a stoi i i n (deci mai aproape de cardia) evoluează cu dureri care apar l oro după alimentaţie (durere precoce). după ora 24 şi se culmea/M după all/'«T/(H//c//(j/e(/ . oţet. i n <'/. . Pîinea va fi neagră nu Ni-mialbă. prune verzi. borşuri. / i nise. După cum localizarea ulceraţiei este la nivolul . Instnd unii mu liberi.eficienţă.vo/on/ord constft tn apnriţin dureriloi l . puţin concentrate şi apele mixte (Bor-Stolceni.DUODEN AL li".mirt complicaţii. Boala se caracterizează.i ) .e vor indica ape care să stimuleze secreţia gastrică. sezonieră şi de elort. Se va face traiiniMit substitutiv cu acid clorhidric (betacid sau preparate similare). eventual uşor încălzite ii <i olimina bioxidul de carbon. în majoritatea cazurilor umil pi'-/. P«M iliiroronNo NO nieii(lno 2 . 4.4. foarte rar mai multe. în larmele cu. Tratamentul balnear (crenoterapie) este indicat în afara perioade-'t <le activitate... (iastropatiile hiperacide beneficiază de balneofizioterapio cu "in. aguridă. nnuol sau periodic. i începutul iivi'ill y| toninnel. Se contraindică consumarea de băuturi alcoolice şi fumatul (imil M» po nemîncate). Malnaş). In cazul " i u l duodenal durorea aparo la 5—6 oro după masă mul conţinu•./oamr ilureroaaă". ape alcalino-feroase (Sîngeorz. ape cloruro-sodice. Carnea • ponto administra la grătar. BOALA ULCEROASA ULCERUL GASTRO. uşor condimentată. agrişe..onţa unei ulceraţii..

fără ca să HH |. dar sînt unii c'tiracteristice pentru ulcerul duodenal decît pentru cel gastric.i/uri :. în cazul ulcerului bulbului duodenal nişa are diferito inflilinl (bob de piper. . sînt mai şterse. (i(intr<i':i'opia (efectuată cu axofibroscopul) aduce date utile asupra Mediului şi .r.. i i . Ea este localizată n regiunea epigastrică..poetului morfologic al nişei ulceroase. Examenul sucului gastric â jeun (pe stomariil (joi) arată o secreţie mărită.işi aparat material pentru examenul histopatologic. după u l m ilustrarea de bicarbonat de sodiu. llxaminări paraclinice. dar în cele mal n n i l l e e.iractoristic este „nisa" ulceroasă. Durerea este simptomul dominant al ulcerului. Fodor a numit „stare dissecretoi n 1 " . Adesea.e de/voltă ca o boală cronică. Acidul clorhidric liber este prezent şi în tnnpul nopţii constituind ceea ce O. precum şi liniştirea lor în perioada de repaus constituie o l l d caracteristică a durerii din ulcerul simplu necomplicat. i oste bună şl capacitatea de muncă păstrată. mazăre. nişa apare ca „o pată persistentă" la nivelul peretelui filonmciiliii sau duodenului.. în ilcerul gastric. l:. i l . scăderea poftei /c mlncare pot fi prezente în oricare localizare a ulcerului.şi supraomlillCUl. i evidenţia nişa prin examen radiologie sau ynstroscopic. l'Kamenul radiologie baritat este obligatoriu. cu evoluţie ondulantă: un. | e i i e i . unde :lcsi prezente. în cazurile necomplicate ea cedează postalimentar.iicclul unei pîlnii. Uneori ulcerul apare ca o boală acută. transfixiant spre coloana vertebrală sau spre regiunea >iccordială.— Ritmicitatea durerilor în funcţie de alimentaţie. î l mucoasei ce afectează peretele stomacului sau duodenului avînd • r. Arsurile retrosternale şi vărsăturile însoţesc deseori durerea (ade-»•« durerile cedează după vărsături). ale mucoasei (modificuien pliurilor mucoasei) şi ale peristaltismului gastric (incizuri proluiide. alteori după vărsături. sîmbure de cireaşă) şi se însoţeşte do Nemiu» Indirecte: umplerea fugitivă a bulbului sau bulb în formă do trifoi (In di/ul ulcerului cronic). Ea traduce ulcerul rotund sau < p \ ' . între care N t n i ' .ructaţiile.i | >e. Alteori se constată numai semne indirecte c|c ulcer: modificări ale secreţiei (hipersecretie). iar chimismul gastric arată în cele mai multe cazuri valori crescute. > i . l'.i <i"n. în cazurile în caro NO pune pioblema diagnosticului diferenţial ulcer—cancer se poate rei'olln cu ui ei. sposmc).v()lu|le. durerea are mai des sediul în stînga liniei medioepiliislrlce. în spate. Semnul radiologie di-! < • < l c. uneori iradiază spre hipocondrul sting sau Irepl. u l i u l de bariu). sînt prezente numai simptomele clinice. Boala du p ml «nu zeci de ani. în timp ce în ulcerul duodenal este situată para. Cînd acestea sînt constituite din illmenlc — ingerate cu cîteva zile mai înainte — semnifică o stenoză >lloro-duodenală. spontane sau provocate. microhemoragiile. Prin umplerea ulcerului cu substanţă de contrast ( • .K iu dureroase de cîte 2—3 săptămîni pe an. eforturi fizice I psihice. constipaţia. i .. caracteristică pentru ulcerul duodenal. după aplicare de căldură pe reI1 nuca epigastrică. In i >i ' i " început. greţurile.

de activitate şi de odihnă. i / .i'i-rita şi. | »• . acţiunea ntri a unor alimente (condimente. în situaţia unei ulceraţii gastrice trebuie să ne ginim dacă nu este în realitate un cancer gastric. alcool. 1 .. sau poate fi la nivelul pilorului . cim l. funcţională (examenul ui ului gastric) şi morfologică observarea radiografică şi gastroscopică iili-i'iiiţLei. exni i . tulburări vasculare ce duc Mjnrca insuficientă a unor porţiuni din mucoasa gastrică. fumat).). Examenul clinic este insuficient pentru prei/mea sediului ulcerului gastric sau duodenal. Sltmo/.vfono/ci pilorică sau piloro-duodenală. • •• va evita fumatul.Prognosticul de viată este bun. m ld e i t o m a c c u / '« \ ! » n .M i v i n d r m a d e c h iu * M u . stressurile fizice şi psihice etc. acţiunea unor medicamente (aspifcnilbutazonă. i i i m i . cel de vindecare este rezervat.ulnt yuatrlc di'cclo. In aceste cazuri • i l i i n v i i trebuie dispensarizaţi activ şi văzuţi de medic după 2—3 sap• f i n i t u l . iciili/înd stenoza mediogastrică.C . i ţ i i . cortizonul etc.n i . Iar «l de muncă este bun. consumarea cotidiană de băuturi alcoolice uluite (mai ales pe nemîncate) şi a medicamentelor iritante ale • • ' ! • ' "i gastrice.n i i l radiologie baritat şi gastroscopia lămuresc întotdeauna diagnosi> ui do localizare. perforaţia.ci poate surveni la nivelul stomacului pe care îl împarte în i. fo / i i i ' / i i i / xni'. r. i•. Diagnosticul diferenţial. hemoragia. agresiunea cloripoplică (determinată de starea dissecretorie). Se efectuează testul evolutiv terapeutic prin tratament complet i ui murirea clinică (cîntărire. 1'rofllaxia este greu de efectuat în lipsa cunoaşterii cauzelor (etlo* i) şi a mecanismului său de producere (patogenezei). I/I C 1 i i i c i i u n i d t i t i o g i c c uu / u i -n i e n i i .i lii|)orsi'i n [n- . după unii autori. In ambelo cir/url S© evl-o slrîmtare a lumenului gastric şi respectiv pilone tu <iş<i mrt lucii stomacul nu-şi mai poate evacua conţinutul roali/. n/Of/no. mai ales pe nemîncatei COMPLICAŢIILE ULCERULUI GASTRODUODENAL In evoluţia ulcerului gastric sau duodenal pot apărea o serio do l n . Ceea ce se •sto că în apariţia ulcerului gastric sau duodenal intervin mai mulţi > r l cu pondere individuală diferită: transmiterea ereditară sau cîş•i <i unei mase celulare acidosecretoare mărite.. i tio.snl d|)Mriţiei vărsăturilor cu alimente inferate cu 2—3 zii* ' I c Ci-l in vtîrsnturi mari se dcshidratea/. Proin hr/olor de activitate dureroasă constă în respectarea igienei de i î l . cu niodilicarea tabloului cilIn wcn.i/. nerespectarea ritlor circadiene de alimentaţie.n iiil m u lt m ă rite . malignizarea ulcerului gastric. simptome clinice). care nu se pot prevedea chiar în condiţiile unui tratament i'înr/. Aceste complicaţii sînt: stenoza.îndii . a condiţiilor de viaţă. scăderea secroţlel iurus protector al mucoasei gastrice.i. sldbesc din greutăţi ' I'. Se va evita abuzul de cafea.ălor. Chimismul gastric.<> n 'llcli'iitrt de evacuare.vf/rn/ so bazează pe simptomele clinice: bolnavii mi micUi nnlori'donto somne clinice de ulcer.

refacerea echilibrului proteic.'c' o im/r/i/d care se tratează chirurgical în primele 6 ore (peste 24 /<• or o .area ulcerului gastric este discutată. Fenomenele cli-. melenă . Sistomul nervos joacă rol l I M I I luni In doi Inii^nron poi uxidci durotonso n bolii. Se produce prin eroda-'-. fiziologic). soluţii macromoleculare. sau uneori hemoragia apare în plină să• /Vv/f/i/Mi/ru dinţatului f/c. adică după i ' c l i K i i r d loslului evolutiv terapeutic care în 2 — 3 săptămîni nu a îl MI irilicsr/. l|tl" .< iil<ir şi hematie. Perforaţia -. Semnele majore sînt hematemeză şi melenă. i -.pumnal înfipt în abdomen.r. transfuzii de sînge. ( '.. după un efort de defecaţie. în cadrul unei H . i i ... | M . — coai rece. timp de 7 — 10 zile. alţii i. i l o<iparentă.ve/e de salvare sînt foarte mici). precum şi tn linl ţjB> ied liMioNiniii'lor (lutcrotiso.ică In spital este o |n i i n l | ) ( i l A pontru ulcerul (((istroduodonal.i unui vas. evacuarea se efectuează cu dificultate. Hemoragia se consideră complicaţie cînd este masivă şi apare sub • .iiiicnlul ulcerului simplu (iară complicaţii) i . întărirea prin contractare a iliilomomilui („abdomen de lemn"). psihoterapie şi apoi intervenţia chirurgicală. vitciminizare. i | i n < l n. atropină). l>«rlvlsccrita este inflamaţia din jurul stomacului şi duodenului. ca > lovltnirt r/c. miIWfllizare. (nnvocaină. senzaţie de sete. stare de şoc. se face •nf/M/rea preoperatorie: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-ban-..1 lipolimie sau chiar lipotimie la ridicarea capului de pe planul ori-"ii l . hidratare (ser glucozat.. întît după 24 • • ' > ! < • se constată o cantitate considerabilă de bariu în sWmac.• i . 'l i dlcimotiLul constă în intervenţia în timp util.iu lighean. tahicardie.. i l. leucocitoză. transpiraţii. a aparatului cardio-. Perforaţia constă în ruptura peretelui gastric la nivelul ulceraţiei îl tiiToroa conţinutului gastric în peritoneu cu iritaţia acestuia şi apaI t l n Minplotnolor caracteristice abdomenului acut: durere violentă. l infamantul constă în administrare de antispasmodice per os şi v.. ido dureroase de ulcer. rt. ^pniltifi s<i modifică tabloul clinic clasic al ulcerului: durerile devin i i i i l i i i n o si nu mai respectă ritmicitatea. ' .— la nevoie intervenţia chirurgicală de urgenţă după un consult nedico-chirurgical.r bohmviil clinic. hipo-'•MMUMO..c l do hematemeză (vărsături cu sînge în cantitate mare).il.mii cu sînge negru ca păcura) sau ambele. sînt greu influenţate de tran m i ' i i l .. se «irronluează la schimbările posturale şi la mers. funcţional şi morfologic.'1.illqnl/. pcir de regulă brusc. paloare extremă. M. Tratamentul hemoragiei gastrice constituie o urgenţă şi constă în Miubatoroa stării de şoc şi oprirea hemoragiei: — ropaus absolut la pat.linie se manifestă prin semne de anemie acută: ameţeli.. Dtică fenomenele de insuficienţă evacuatorie nu cedează.ymi. lapte rece tăiat cu ceai şi idinlnistrat cu linguriţa. — medicamente ca în hemoptizie. ceai cu bucăţele de gheaţă.odihnă psiholi'/. tendinţă . plasmă. unii admiţînd-o.. pungă cu gheaţă pe abdomen..

unrlc iz-• iu Slnnir -Moldovei.). deci ape carbogazoase. deoarece o alimentaţie necorespunzătoare poate sn se repete hemoragia. remineraliin caz de stenoză pilorică. chisel de lapte. . laptele cu derivatele lui • I n i e i .llvunil cu rezultate imediate bune. tu larmele cu chimismul gastric crescut se indică apele cu acinhilnlocire: apele alcaline (Bodoc-Matild. care să aducă în jur de 2000 calorii/zi. Ulcerul gastric şi duodenal bent» /ft <lc bcilncofizioterapie după cel puţin 3 luni după stingerea fenoi lui de (idivitate şi în afara oricărei complicaţii. După 7—10 zile. STOMACUL OPERAT PENTRU ULCERUL OASTRIC SAU DUODENAL \ft\ rum . alături de repausul psihofizic. paloarea. K) bis cir.J.. Sîn<i<M>r/. observînd „ce-i face bine". smîntînă. Sedative (amital sodic.i 1% intravenos sau per os). spasmoverin. gris cu lapte. Principiile dietei sînt: mese frecvente (7—8 pe i ) . băuturile alcoolice etc. rehidratare.unon. H caro lăsăm bolnavul să se alimenteze. In romplirutillc ulcerului <|nslrlc unu duoîl ttono/tt pllorlcA. ouă fierte moi sau ca omletă iit'lelică. P«rfora(ia fi hemor*.).t-n nrfltnt. izvorul nr. scaunul. dicarbocalm. ochiuri dietetice.Terapia începe cu asigurarea unui somn mai îndelungat şi cu r«» l mus la pat 2^—3 săptămîni.. antispasmodice (atropină. ne/ia usta). ulcostop (capsule operculate) sau ulcerotrat. Stoiceni. a|>c rlortim sudice 'iH'eiilmle şi apele mixte: Horsec. T. abdomenul. 4 4 7. homorniiln. se poate administra pîine albă prăjită. cartofi. neopepulliclk. bismut subnitric. papaverină. smîntînă. de i m Ic. l. conserve de orice fel.Vu M'ni n. Ţinea.). condiiii'iite. ca frişca. Dicta.A. unt. sulfat de magneziu l.1 u|>c cmc stl-«ci'iclin (jaslriră. se administrează Iu •udele dureroase). orez. Vîlcele. ouă. Recent s-a ulus tratamentul cu inhibitori enzimatici: acetazolamidă (ederen). Alcalinizarea se face continuu imnple. mai ales cu crize dureroase (de penetraţii) i u hemoragie. l rutamentul medicamentos: alcalinizante şi protectoare ale muri gastrice (pansament cu bicarbonat de sodiu. iar mai recent Antipepsine. hi /or/w/e cu chimismul gastric scăzut se indii . Malnaş) sau apele aleai''i»nsc: Sîngeorz-Hebe. desert sub formă de gelatină de lapte. Pholi i < | c l şi preparate cu acţiune neuroleptică de tip sulpiridă (Dogma1'i'iMMiiele cu ulcer. Alimentaţia în faza dureninsă: supe-creme pasate (de franzelă. în condu spitalizare etc. probantin. Reamintim necei i l e e i pregătirii preoperatorii prin alimentaţie. grija şi supravegherea dietei în corn' l i i Ic hemoragice. carne tocată de 4—5 ori i M Iu maşină. perforaţln fi ninliţjiilaarpn (pentru iul UMutrU-) »o IndlcA Inieivenţln chirurgicală. leii nu fără a preciza alimentele care pot fi nocive (prăjeli. stA* ((•«iicnilă. comportamentul. '. Se pot indic<i şi apele nlcaM lioţin/oHse (Slănic-Moldova. brînză de vaci. se trece la alimentaţia adecvată ulcerului cronic. dacă durerea a i'ilnl. paste făinoase. trebuie supravegheate cu atenţie (pulsul. >i l>ncaş) drese cu lapte. belafit. rnilnînrntul balneofizioterapeutic. reprezintă factorul de bază i u tratamentul ulcerului. Treptat.

mai recent se administrează ithy ' i<|id. ceai. dispensăriIn |)o. 11 dorsal) postprandial. bolnavul cîş-.<\ o parte din aceşti bolnavi simptomele sînt minore: balonări .Sindromul carenţial se manifestă prin slăbire din greutate. ansa jejunală prea lungă. Sindromul jejunal (cunoscut şi sub numele de sindrom dumping) manifestă printr-o serie de simptome care apar postprandial după (i'Nirea do lichide dulci. A(i'i)lln vor t robul ia 1iUcU-au« cA cuţit necesar sQ-şl schimbe ftlul vini i ' i i i i n i n i g «io Initiivunţltii «B reipticto un ocutt icpniiii pontprnndlnl In poiturft d)' i '. borbome. tendinţa lipolimie. . deoarece acestea pun în pericol \<\ bolnavului. plai ' . hipolirime. nevroză etc. / Poslopcrator însă o proporţie de 10—20o/ 0 din boţnavii operaţi r/. nleqerea individualizată a tehnicii operatorii potrivite (In urlu ' I e lipul secretor de acid clorhidric şi alte criterii). supe etc. cmente vilaminice. Ciiilirl. senzaţia de „cap gol".mm<• (pe care nu o putem stăpîni prin mijloace medicale) necesită 'iviMiti'i chirurgicală de urgenţă. ameţeală. Cu ocazia interven-I se explorează şi pancreasul pentru înlăturarea eventualelor tumori determină creşterea acidităţii gastrice.o o sorie de simptome legate de actul operator cate sînt cunosc sub numele de „sindromul stomacului operat". cedează în primele luni postoperator. pierderi de calciu. uneori scaune moi. Tratamentul preventiv se face prin evi. adinamie.Manifestări care rezultă din insuficienţa de tehnică chirurgicală . Necesită intervenţie chirurgicală. M I fost astfel grupate: n . n i . alegerea judicioasă a cazurilor ce trebuie să > <> l> < i.. lapte dulce. .1 nllmenlelor ce provoacă aceste manifestări şi prin clinostatism . nifilll mi un iiioro rol In sensul nducn|l<<l annltiire ce trebuie s» o (act l i M i v l l . i gurei de anastomoză prea jos. anep. ce favorizează apariţia poştei Mior de noi ulcere. şi nimici în clinostatism (decubit dorsal). stare de rău general. i i u|n<intl. i n t c i la dulciuri. Rit mHnlnct Mtt . /'«•ven/rcfi acestor fenomene se face printr-o pregătire preopeI n r l ' i i>ies|)UM7<Uo(ire. Se manifestă n durori mari cu deosebire postalimentar. Se tratează substitutiv. iH «vita ftinmtul |l tillnntulo niucimm'l gnutrlrf. l 2 linguri înainte de fiecare masă. \. Ulcerul jejuno-peptic postoperator constă în apariţia unui nou •n situat mai ales pe ansa eferentă (cea care face legătură între stoic si jejun) imediat în apropierea gurii de anastomoză. lenomene ce denotă o insuficienţă suprarenală.iie. agitaţia abdominală. Inilcii/ri etiologic şi simptomatic. i r li: gura de anastomoză prea mică. hipotonie musculară. hipotensiune arterială ii'inlnl si cerebro-retiniană. transpiraţii.Ipnindiale.|o|inrnlorlo. saţietate cu o cantitate mică de alimente. iar examenul radiologie şi axofibrojejunoscopia locali-i/ii ulceraţia.1 iiepUit în greutate şi starea generală se reface complet.i»nl. HM mic număr dintre cei operaţi acuză însă o serie de simptome • • . oarecare in-i i . Alic manifestări: astenie. cafea cu lapte. Curativ se administrează novocaină 2% i ii . Chimismul gastric arată lori crescute.

inimile biliare îndeplinesc un anumit rol în digestia şi absorbţia grăsimilor şl minelor liposolubile şi prin activarea peristaltismului intestinal.e regulat tratamentul indicat de medici şi să beneficieze anual de tratamint 1 n li ii 'f ir în funcţie de starea concretă a fiecăruia. . i . conţinu-iileir.Mii(|i'sMvB. .. -.lr. d a lir m ln ln d i pm iiI M . AliHti[l>(la intestinală a alimentelor digerate se face sub formă de molecula Ii'. se fac* • iltrt stimulării de către hormonii pancreozimina şi secretina. umoral şi nervos secta» |in |iin|iiie intestinală. . să mănînce încet. în cantitate de 500—800 ml în 24 ore. > ' U tin l« . lipaza intestinală pentru lipide şi erepsina pentru desBvlrşlrea (••illel proteinelor. . fe r m e n ţi şl e n /lm e.. tripsina şi lipaza din sucul > iwntlc acţionează asupra amidonului. . .|. i i . ii '• i i i u . Bolnavii vor trebui ajutaţi şi la nivelul locului muncă ce trebuie astfel ales încît să permită respectarea indicaţiido mai sus. imop.c r o fe r B la m u c I n B . glu i //oi. Secreţia de suc pancreatic. i .stimulează contracţia veziculei biliare. Secreţia de bilă (în cantitate de 500—l 200 ml în 24 de ore) este stimulata ilnl hormoni duodenali: hepatochinina ce stimulează secreţia de bilă şi colecistochl» i mu. Pereţii intestinului gros secretă muclna cu rol n ţi t"i ' . Hncul intestinal propriu-zis cuprinde de asemenea fermenţi pentru cele trei ( j n i l l do substanţe organice: glucide. i. • mlu-1 accesibil restului enzimelor din intestin. proteine şi lipide: maltaza... 1 .stnt eliminate. apoi prin i du i l < '' • < i n . Amilaza. 4. . i . secreţia de suc pancreatic şi secreţia de bilă. cidelor. Unul qros chilul intestinal suferă importante modificări chimico: de termen-' do putrefacţie datorită florei bacteriene care populează colonul.iioloqu'c. Bolnavul va trebui să fie ajulut N<1 înţeleagă că poate trăi şi poate duce o viaţă activă şi cu stoma' oporat (chiar dacă a rămas numai 1/3 sau 1/4 din stomac) datorită i mecanisme adaptative şi compensatorii ale aparatului digestiv In miblul său./. '-ilul nuisei neabsorbite (aproximativ 10% din ceea ce a pătruns din stomac In i trece în intestinul gros sub forma unui lichid lăptos numit chil Intestinal. ! M iiiiliiu i:. li .. tulburările funcţionale care apar io rafarM la moM C ./P (lfl'(l. Tot nici ie ab-npn -.\ •. piMl. să-şi formeze deci un nou ritm circadian pe care să-1 respecta in iestul vieţii. prima porţiune a intestinului Mibtire. în special repausul postprandial eventual în posturi Incubit. . Prin mişcHrl peristaltice. Secreţia multiplelor glande intestinale este stimulată de cStre i lilniiul. . ia u e ila o •Iii l'iif/iiifiini ii In ill(i< M niliiitit. .l mni puţin. l'sihoterapia este de mare valoare.i s t o a c c e le r a ta ş i d e t e r m in » c o lic i ş l c lla r a a .i unde săruri minerale. Indiferent de cauza şl localizarea afecţiunii dlQOitlve. In duoden. Sucul pancrettlC ' n i l t N conţinutului său în bicarbonat de sodiu) alcalinizează chimul gastric acid. chimul gastric acid excită prin mecanism direct. zaharata şl Jac-i pentru glucide. BOLILE INTESTINULUI Intestinul subţire este segmentul tubului digestiv în care se desăvîrşeşte digeitla îl »n produce absorbţia alimentelor digerate..••/. f If i llh -n ii. \ să rămînă în observaţia centrului teritorial de gastro-enterologie.4. i nivelul intestinului. Este absolut necesară schimbarea modului de viaţă in îl tu care s-a amintit. ( . i l . solubile la nivelul intestinului subţire. La nivelul u H<> înletizează vitaminele din complexul B şi vitamina K.8. apoi şl iB rurlIor m inanla.ccretlcl Intestinale.t i h i i i u i n l' '. lipidelor.. fără grabă. să evite streini» i In orice fel. Bila nu conţine fermenţi digestivi.. proteinelor şi grăsimilor. Hunii-datarmlnB tulburări ala ferm «nt«t!e! şl putra- . .1 . Să-şi repare dantura. fie că Intestinul rBipunda numai la o i» I M H < i< i ii.n colonul sigmoid unde materiile fecale slnt depozitate. . i .i <ijută la formarea bolului fecal.

carne de peşte.i «•«/u/ tulburărilor fiziologicului. boala Basedow. Duodenita cronică se manifestă cu: dureri â jeun. a examenului iiidiologic şi a sondajului gastroduodenal. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice. Duodenita acută prezintă o simptomatologie asemănătoare cu cea < l m ţjastrite (dureri epigastrice.iuiic verzui.8. peste două scaunn pn y. cu resturi alimentare.Tulburările de absorbţie conduc şi ele la denutriţie. Duodenul poâto fi Interesat în procesele maligne de vecinătate. vărsături. diverticuli duodenali. 4.<i nivelul duodenului se mai pot constata: dischinezii duodenale (adică tulburări ale motilităţii duodenale. As. diaree). datorită excitabilităţii crescute A fllstcinuliii nervos. amintim Cei nu se poate făcu (i (Ichinitiire precisă între diversele segmente. / --. (//cry/c'c: la lapte.itozele intestinale. mat licrventă fiind staza duodenală). greţuri. (Ic consistenţă moale sau lichidă. lapte. Insuficientă pancroatică mă-p i l i i dUiree cu Ncdinic oliundentu şi grăsoase (stoatoree)/ . Tratamentul în duodenitele acute este cel al bolii de bază. stenoze duodenale. polipi duotl>-iitili şi extrem de rar cancerul primar al duodenului. săruri minerale şi determină starea de d «nutriţie cunoscută In linlllo Intestinale cronice.1. Etiologia este extrem de variată. descărcări inii|tt <!<' b i l A ce dotei mlnft sc.rinc: la hipertiroidieni.• • Procesele inflamatorii locale produc o endoexsudatie intestinală cu pierden i\t> proteine. Tratamentul duodenitelor cronice este similar cu cel al ulcerului duodenal.4. calmate cu aliini'iitc. Hg. / Reţinerea acestor aspecte va permite înţelegerea unor mecanisme patologice l. alimente alşi virotice: toxiinfecţii alimentare.2. mai des sînt asociate cu gastrite şi enterite.se: diareea emoţională. dizentorlui oricciro din p<ircr/.l.t'tiilotoxice: uremie. DUODENITELE Sînt procese inflamatorii ale duodenului cu evoluţie acută sau rrtmică. — (//IT//I/N/ v/sre/d/e cu tulburări secrcturii: aclorhidrii. rniloc. Rar independente. deshidratare. lichide. avînd cn mecanism patogenetic accelerarea peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei Intestinale. incriminîndu-se cauze: — ncrvoa. Uneori duodenita precedă ulcerul. SINDROMUL DIAREIC DUireen ronstă în mărirea frecvenţei scaunului. intoxicaţii exogene cu: bismut. ciuperci. 4. acidoză. periduodenite. bicarbonat. tulburările funcţionale şi/sau morfolo-ţ| li'«.8.4. manifestîndu-se într-un grad mai mare sau mai mic la mai multe (sau chiar luate) segmente intestinale. fructe zemoase. holeră. Alte procese patologice duodenale l. ouă. Pentru înţelegerea adecvată a bolilor intestinului.

diareea propriu-zisă cu consecinţele sale: pierderea de lichide. vitamine. Slmptomele sînt cele ale bolii de bază în cadrul căreia a apărut 1 uii'cii. tmulop-i l"'i il'-i !<•<• dacă ameninţă colapsul. să ştie să facă un sondaj gastric MCI?).o. avind o conI | A Ini n (unoorl Nclilbalo).("i. <i :i-a zi.n |. F. după nevoie (în colici).. f i i > in. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu diaree se d'irt la diagnostic. vitamine. bolilor contagioase (vaccinări). SINDROMUL DE CONSTIPATII ( <>ii>itip«ilfl ost(> o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei Cinului ln(A do normnl (scauno la 3 zllo snu mal rar). tratament şi urmărirea evoluţiei bolii.. proteine. sft le aprecieze numărul şi cantitatea. sensibil. metale grele. nefritelor. un sondaj duodenal (este bilă?). \llo examinări sînt condiţionate de boala de bază (hipertireozăi •/. arsen. />/»'((/ joacă un rol deosebit. cancer intestinal.3. M«v//ru. l rutamentul este profilactiv şi curativ Tratamentul profilactic se referă la tratamentul parazitozolor lunile. ca şi pentru examenul macro.4.8. dacă nu mai există diaree.n lume animal. uremie etc. H|(|iiiinl. .). numite diaree prin disbacterie. carne fiartă sau caş (brînză de vaci).distrugerea Horei microbiene intestinale după administrarea de illliiotice (clorocid. ileita termlilfl (hoala Crohn). să recolteze material pen•icotarea fermenţilor pancreatici etc. fără resturi nllmentare (dlg«itl« fonrt» I. t'.să ştie să recolteze pentru "•ultură şi antibiogramă. Abdomenul este moale.ii(T)/e: rehidratare. ihi'nile.ilo administra. supe strecurate de zarzavaturi (pentru iul mineral şi de vitamine). diabetului.xamenul radiologie indică un tranzit accelerat. astenic şi adinamic. i . se administrează mere rase M • »<i)fl cu tot. tetracicline).eliminarea «li-i°nlH<>r alorgizante care produc diareea etc. 4. intoxicaţiilor cu ciuperci. li/ndon. îngrijiri. paraziţi). boli-< • ndorrine. remineralizare. bolnavul ilu palid. r Iul s<> continuă cu alimentaţie de cruţare. tonice. atropină.şi micro"• < i l scaunului (digestie.procese locale intestinale: tuberculoza intestinală. zeamă de orez. riziforme în holeră i. cadrul mediu trebuie să ştie să descrie aspecil rllnic şi pe acela al scaunului diareic (ca zeama de carne în dizeni l i ' i sanguinolente în intoxicaţii cu mercur.ndoscopia şi biopsia endointestinală contribuie la precizarea cau•I ţfl o gradului leziunilor. adică deshidratarea şi denutriţia (mai ales ri'lo cronice). Tratamentul curativ este cauzal şi patogenetic. 1'iMitru diagnostic. excavat. l 2 zile: ceai amar. administrat cu linguriţa (rehidratare).

iar prin excitarea periitriltlsmiilui intestinal se regularizează scaunul. simptomatic). i udo do sezon. Hip.slipdţie. Medicamente. — sedentarismul.'. alimente uscate...iir. hipertonie: constipaţia spastică). sdiiml>.i mediului In care trăieşte. Se va începe cu adminislnirea unei linguri de sămînţă de in pusă în 100 ml apă. Hoţj i m ui igieno-dietetic singur rezolvă adesea constipaţia./nu/ iMilogviK / / < • ioir. coniodlldlr. K / I . rectite. I i i i Minimi pentru scurt timp (pentru că spoliază organismul de vitanlue llposolubile). lipsa de mişcare.— nervoase: meningite. Tratamentul patogenetic este cel dietetic. dimineaţa.să ştie să descrie şi să interpreteze semnificaţia scaunului (de nxnmplu: scaunul în formă de creion arată stenoză rectală).4. IU ) .iipuţle lidhitiMl.o|>iiulu-so de scaunele din diaree prin lipsa alimentelor nedi-| erni' >i prin prezenţa produselor patologice (mucus. puroi. caro uluc celuloză şi permit formarea bolului fecal. sînge). liiilnment etiologic.lft tn .ll|i>|Mtog<»iile. llmincaţa se face masaj abdominal în direcţia progresiunii bolului fecal. cartofi). i indicaţia medicului). prune). ' i dimoo rare durea/ă mai mult de 3—6 săptămîni trece în entero• n l l i . fisuri anale. insuficienţe poliendocrine. salate de crudităţi. să execute •oicct indicaţiile pentru examinările necesare stabilirii diagnosticului •tlnlnţjic. aglomerări mari Iu o cabină WC) duru CU timpul l. anorodile. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu constipnlin slnL: .srfideiou porNiiI tlNtiiuliii $1 ledurorwii ' i i e l l e l intestin. tabes. 4. i i c .! . pîine albă fără colulozăj — tumori intestinale: în special cancerul colonului. îngrijiri..8. sintolax. M liujorează un pahar cu apă rece şi o linguriţă de miere sau dulceaţă icn-le şi dulcele excită peristaltismul intestinal). La nevoie se recurge la ulei de parafină l—2 linguri. ptoza colonului.niiiiilii (< Mir.i p i l i i mliliKjtiroa factorilor iritativi la nivelul mucoasei intestinale. — mecanice: «iderenţe. WC un noujionice. varză. periviscerite. — endocrine: hipotiroidism. fasole. — alimentare: mese reduse.i p l i n lipsu de răspuns ld timp npeliilnl <! •• d e l e c . JM. supozitoare de glicerina. ciocolax. Tratament: educare şi măsuri pentru combaterea sedentarismului.v o l u t i e pot li acute şi cronice.iihr. evitarea folosirii cronice a purgativelor.i ' . zarzavaturi (spanac. ulcerul gastric sau duodenal. ii''i>.4. pudoare. — leziuni ale tubului digestiv: hemoroizi. să aplice corect tratamentul indicat (etiologic. — iieiiii>lunc(ioiiale (atonie. se consumă de preferinţă pîinea neagră. anile. m caro bolnavul o bea seara la culcare (aport de masă celulozică). sarcină.('(////(•/(• slut /ourto vuiinlo . Tratamentul etiologic se face în toate cazurile cînd se cunoaşte itloloţjM.i roM. ENTEROCOLOPATIILE Stul iilecţiunl ale intestinului caracterizate prin scaune frecvente şl noi. clismo nunuii l .

iiiientul curativ este etiologic. diareice.şi exotoxici (Bi. intoleranţă faţă de lapte (deficit lactazic). nunii igiono-dietetic este similar cu cel din sindromul diareic. simptome nervoase. In enterocolitele mixlc (Cu fermontap i i l i H . adopttnd rtjl» • • i n l i i i K ' i i l . n (ir) se va administra regimul în zig-ztig.INTIROCOIOPATIIII ACUŢI nil determlnnto de bnctcrll 9! virusuri. u/ histologic şi histochimic al materialului recoltat prin i'tidointestinală. constipaţia îndelungată. Examenele complementare sînt necesare pentru stabilirea cauzei şi ulilnirea unui tratament individualizat: Examenul radiologie baritat permite aprecierea tranzitului Ini l i n . celulozice fine).şi microscopic al scauuhil.. acidoză). fie flora do for-"iiliiţio. aclorhidrii. examenul pentru paraziţi). uremie. l rut. i Kildtnrntul este în funcţie de etiologic şi gravilaled siinplnmolo). l . insuficienţe pancrootlee M i. l > n .iinontul preventiv vizează cauzele determinante şi declanşantt. ÎM I . Simptomatologia se caracterizează prin alternarea constipaţlel cu i i ' . în parazitozele intestinale (lambliază. purgative saline) pot duce la enterocolite cronice. abdomenul poate fi balonat sau excavat. alimente alcrgizante. care poate exacerba.l a .. n i ' . a diaree sau scaune moi. holera. sau alto intoxicaţii exogene. dureri abdominale dl< n > (simptomele variază cu forma clinică: acută. di/enlerio bacllura. survin In cadrul mini boli • nle ori Iu c«drul unol Infecţii enleroltope: fubra tlloldn ţi par n i ' i . Hg.ise.lllare. i r iinlifcrmentativ în cele cu fermentaţie ( :. La auscultarea abdomeului pot fi percepute unele zgomote hidroaerice (borborisme). i l . co[)rocultura.exiiinenul cronologic. i'nvl şi anliputrefacţie în cele cu putrefacţie (•„<• adinlnistrtAll uri. Alteori ojxir In cmliul nud Intoxl ilimenlare. Hxamenul coprologic evidenţiază caracterul scaunului: colită CU imentuţio sau cu putrefacţie (aspectul macro. . cu sensibili1 1 1« diluză abdominală spontană şi la palpare. aspectului mucoasei intestinale. precum $i examenul enzimologic ocupă un loc lor in diagnosticul etiologic şi în stabilirea stadiului evolutiv al rr«il.. alimentaţie unilaterală. strongiloidoză). conturului şi calibrului anso-'i Intestinale. igieno-dietetic.1 luncii' di. alterarea u ii generale. folosirea abuzivă a laxativelor (coprol.in.n inspecţie. • factori endo. < • . ENTEROCOLOPATIILE CRONICE ' • î n t afecţiuni intestinale cronice ce survin în variate împrejurări: după intervenţii pe stomac. antibiograma. fie flora de putrefacţie. cronică). uneori apare febra. care se urmăreşte < ! < • mai î n n l l e ori n i UlMil liulainentiilni. frecvente.ulministreall •. l..se ciiii iliice . i ''amonte. n. cronicizarea unei enterocolite acute.

Aii i/c iimc/jfr/c -.e piescilu In funcţie de etiologic. Se tratează ev««nIunie p(iui/Hi)/,c. Hota inl( robuinfl se tio ten/A In luni (ic do antiblograînrt {Irlnicii-liiit', c/omm/e/i/co/, împreuna cu vitamina B complex |l Idiiil ) j palo(|ciiclic se loc rehidrotări, remineralizări şi vitaminizări. R«« cent s a introdus tr<ilomenlul cu Bactisubtil pentru normalizarea florei Nopiolilc înlcsliiuile. 7'/(i/(inie///u/ balncotiziotcrapcutic. Enterocolopatiile cronice beneiIcUr/.fl (Ic ,ipc sulfatate sodice ce activează secreţiile intestinale, influen(lud In acelaşi limp sistemul vegetativ,- de asemenea, au un rol laxativ, tflrfi s.i u i t e mucoasa intestinală şi fără să producă obişnuinţă. i In cntcrocolopatiile cronice nespecifice cu tendinţă la diaree, se ndininislrcci/ă în cure interne ape alcaline, sulfatate sodice şi calcice, picciim şi ape akratoterme (Slănic-Moldova, Sîngeorz, Borsec, Malnas), care conţin şi bioxid de carbon.
FORME PARTICULARE DE ENTEROCOLOPATII

—- Enteropatia glutenică se caracterizează prin triada: diaree, siciblre In greutate şi creşterea în volum a abdomenului. Examenul coprologic arată un scaun voluminos şi bogat în grăsimi. Caracteristica acestei boli este apariţia sau accentuarea fenomenelor după administrarea unor alimente bogate în derivate de grîu, seca M, or/, şi ovăz. Hoala este determinată de un defect enzimatic al epiteliului intestinal deficienţă biochimică ereditară — care nu permite digestia pepti(lelui din gluten pînă la produşii lor finiţi. '/ rataincntul constă în asigurarea unui regim alimentar fără conţinui de gluten, eliminînd din consum pîinea, pastele făinoase, preparatele de patiserie, sosurile şi supele cu făinoase. Se va administra un re-i | l i n (are să cuprindă preparate de cartof, orez, porumb, carne, mine-i ale şi vitamine. Dulciurile şi grăsimile în general sînt admise, redui-Indn se numai în perioadele de diaree. Boala Crohn se caracterizează printr-un proces inflamator infii-11 ni i v cu extindere segmentară, localizată mai frecvent la nivelul ileo-i i i l n i terminal, dar poate afecta întreg tractul digestiv, de la esofag ilna la conalul anal. i'titipatoycnia nu este suficient cunoscută. Simptomatologia: se manifestă prin dureri în fosa iliacă dreaptă, • • - , astenic, subfebrilităţi sau chiar febră. Examenul radiologie şi l i i n p l i c completează diagnosticul clinic, între complicaţiile acestei M - citează stenoza intestinului, fistule entero-enterale, sau entero'iil(....l ' v abcese, hemoragii, caşectizarea bolnavului etc. / nitiimcntul constă în repaus, psihoterapie, medicamente sau inter•eiiin- chiruiţjirulă. Tuberculoza intestinală se localizează cu precădere la nivelul c i | i n n i i Ici iniţiale a intestinului subţire (regiunea ileocecală). Apare
.......Io, Ia tineri.

KlnipIdiiHitologlc. Tuberculoza intestinală se manifestă prin: diaree c Iiinţ|(l dimilfi, febril, scăderea poftei de mîncare, slăbire în greutate, ur«»il dllu/.e nbdoiiiinole, tegumente palide, aspect de deshidratare.

ia

/ 'x (iin i'/iii/ ;< K /jii/(>im u lu in i ii ia M u ran e ca re n ju i.i 1 .1 p re ciza re a (//(
l'ruktnti-iilul e:.t.«» cel comun din tubori uloză.
ALTE BOLI INTESTINALE
llllll,

Alergia alimentară digestivă constă In fenomene digestiv* (gr«vărsături, colici abdominale, borborisrae, meteorism, diaree imrisfi) ce apar în primele ore de la consumul alimentului sensibili-la care so adaugă fenomene extradigestive: urticarie, eczemtt, ml-i, fenomene de astm bronşic etc. l'rolilaxia constă în evitarea alimentelor care produc aceste feiiRUMlC.

Tratamentul etiologic cel mai eficient este suprimarea alimentului lni»|l/<int. Desensibilizarea specifică sau nespecifică se face do cătro
ll'ltlC.

Accidente digestive după administrarea orală a unor medica* "ionic antibiotice apar mai ales după tratamente prelungite şi In doze - i . H i de antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol), dar .ui observat asemenea fenomene şi după administrarea lor parenterală, ui cbUir după doze mai mici pe cale orală. Se manifestă fie ca o mlI / A digestivă situată oral (stomatită) sau anorectal (anorectită) datoIfl deprimării florei microbiene saprofite, fie ca accidente disbiotice laiilleslute prin sindroame diareice de diferite grade. Tratamentul constă în întreruperea administrării de antibiotice, rei hllibrorea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Se administrează antlinllce selective după sensibilitatea germenilor din scaun, asociflte CU 11 n m i ne din grupul B, lapte acru şi iaurt. Fenomene digestive prin abuz de purgative. După administraţi îndelungată de purgative (carbocif, ciocolax, sulfat de mnţjncslu Ic.) dntorită iritaţiei produse de acestea, pot apare o serie de ienomonf ' i t| es li ve în centrul cărora se situează: diareea refractară la restricţiile •lliiH'iiUirc şi la terapia simptomatică obişnuită. Fenomene digestive ca urmare a unor defecte biochimice eredl' HIV In ciceastă categorie sînt incluse: n) linteropatia glutenică care s-a amintit mai sus. l ) ) Carenţa dizaharidazică manifestată prin intoleranţă faţă d* ! i j i l e , cu debut încă din copilărie. Cînd apare la o vîrstă avansata et •.h- cîşliqcilă şi apare ca urmare a unor afecţiuni enterolrope cronlcfl mi i'ventiicil vindecate cu acest defect. Aspectul clinic reprezentativ este apariţia paroxistică d leiiomcnt» i u dicjeslivo: dureri difuze abdominale, diaree, borborisine, l)(iloiirtrl, i ruine ( i i «'«iracler intens fermentativ, acid. |) i < i( |i ni s li c ul se stabileşte din aspectul clinic şi se î n l . m ••..!'• p i l i i inului i n l.iclo/il (ve/i volumul de Explorări funcţionala). lini.....entul constă în excluderea sau reducerea aportului ' ! < dr/,rt' • n Ide I n t n ( ! <• c ore este intoleranţa şi tenipin substltutivd cu di/iihnnlft/.e. 183

c) Caronţ.i do hot.i-llpoprolclne determină steatoree incă din cop! Iflrlo. nsoclfitft < u nmnifesUin oculare şi nervoase. Un semn do mm e valoare oslo ti.speclul ,,du roata dinţată" al enterocitelor.
RECTOCOLITA HEMORAGICA

Este o dfocţiunc de natură inflamatorie a intestinului gros. Simptomatologie. Boala se manifestă prin dureri difuze în abdomo» nul Inferior, mai ales în stingă, alterarea stării generale, febră şi sind i om re< iosigmoidian: scaune care conţin mucus, sînge şi puroi, intim Pro/jo/e- biologico-funcţionale arată: anemie hipocromă, hipoproteitlenilo si V.S.H. mărită. Irlyoscopia, rectoscopia, colonoîibroscopia şi biopsia precizează formn şi stadiul evolutiv al bolii. lixamcnul coprologic şi coprocultura aduc date utile completării tlln<|n»sticului. Diagnosticul se stabileşte pe baza sindromului clinic rectosigmol-dlfln cn evoluţie periodică; alterarea stării generale, febră, slăbirea in , disproteinemie, anemie, examenul restoscopic (cu endobiopsie), l radiologie baritat şi irigoscopia care arată extinderea şi aspectul morfologic al procesului rectocolitic ce se stadializează în grade: — In gradul I: se evidenţiază congestie, edem şi fragilitate a muL'oasei colonului („mucoasă ca*e plînge cu sînge"); — 3n gradul II: pe lîngă modificările descrise se adaugă ulceraţii iuperficmle; — 3» gradul III: se pot adăuga la cele menţionate aspecte poli*>oldo, stenoze difuze, perforaţii, hemoragii mari etc. Evoluţie. Mai frecvent se realizează o succesiune neregulată de discuţi active şi faze de remisiune, cu durată inegală, de săptămîni ilnrt l*i niiii mulţi ani. Complicaţii: hemoragii de diferite intensităţi, perforaţii (mai ales •u evoluţie torpidă), stenoze, cancerizare, stări septice, fenomene de; ilpei.seiiMbilitate (eriteme, iridociclite, poliartrite etc.), denutriţie prin lUM'iiiiisni malabsorbtiv, steatoze hepatice, pancreatite etc. Triilfimcnt. Repausul fizic şi intelectual este totdeauna necesar în • i i i M i i l perioadelor active. Recurgem obişnuit la spitalizare şi din cauza nv«'stl(|.iliilor care trebuie efectuate, dar în egală măsură pentru a pupa n s l ( | i i i i i o desprindere din preocupările zilnice şi pentru a oferi con11(11 roiilc relaxării nervoase şi repausului la pat. Dacă afecţiunea u ost rc< cui explorată şi puseul este lipsit de severitate, iar condiţiile fan i l l n l e sînl compatibile cu obiectivul terapeutic, bolnavul poate rămînc n concediu de boală la domiciliu. Va păstra însă o legătură strînsă cu ni'dlciil, penlru aprecierea evoluţiei. trebuie să respecte în primul rînd principiul cruţării D i irjuro/itatc care variază cu numărul de evacuări cu i In iormele difuze, cu participare enterală, restricţiile do 'Hulo/h.- i «lulcinrile stnt mai severe. Proporţia acestora rămîne Insă n Umil io holiuivii cu constipaţic. Totdeauna se evită subH4

nţelo chimico cu n< tlune Irllnntn asupra nun i| .e| I ţite: i.lle, Cfl« d lacla/lcă obligă In restricţia şl uneori chin Xl'lllll'-l i". ' <>mplel4 Lipiciul. Aceostfl simplă măsură contribuie, In .elllei n .1 •moi ni'.imiea rapidă a sindromului diareic şi secund !.i :.i . al u i . Asigurarea necesităţilor calorice şi a raţie i li • v i!. i ml neiale (fier, calciu, potasiu) şi proteine devine < :i ţ |.i l.l pe I i i i i v i supuşi unor spolieri însemnate. l'nnniliil şi băuturile alcoolice sînt nocive pentru influenl'-ln lor muhonmmale. Se va obţine de aceea colaborarea bolnavilor pentru i.Hiirarca lor. 7'ercip/a antiinflamatorie constituie elementul central. Se re.ili/.uază HI Irei grupe principale de substanţe, administrate izolat sau în aso•!« •: Kalazopirina, hormonii corticosuprarenali şi imunosuprcsivele la IM se adaugă psihoterapia şi în unele cazuri intervenţia chirurgicală.
IM

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Sindromul de malabsorbţie este un complex de simptome digestive 'lenerale determinate de o tulburare în transportul prin mucoasa in- i l a sau prin căile aferente (spre deosebire de maldigestie care letcrmmată de o tulburare a proceselor enzimodigestive). Aproape bolile digestive (şi unele extradigestive, dar care au consecinţe 11 intestinului) pot evolua cu sindromul de malabsorbţie. \spectul clinic este dominat de diaree şi de sindromul carenţlal lestat prin deficit ponderal, paloare, edeme carenţiale, anemie, cavitaminice şi minerale, insuficienţe poliendocrine, scăderea capa-i de efort şi în final scăderea capacităţii de muncă. 1 in loc particular în realizarea sindromului de malabsorbţie au de-'e creditare ale transportului diferitelor principii alimentare. Cade bcta-lipoproteine (manifestată prin steatoree), malabsorbţla de /ii şi galactoză, determinată de incapacitatea celulelor funcţionale i l e (euterocitele) de a acumula glucoza şi galactoză, tulburări tn l » t i ( i unor aminoacizi (triptofan, metionina), tulburări în absorbţia cloruri etc. Aspectul clinic sub care evoluează este cel comun sinului do malabsorbţie la care se asociază simptomele carenţei spo-(lipidice, vitaminice, minerale). l ratamentul este în funcţie de forma etiologică şi constă In repuus, > | i m Iţjlcno-dietetic, tratament patogenetic, substitutiv şi simptomatic,
4.4.3.5. APENDICITA

\pendicita este inflamaţia apendicelui cecal, ce apare co urmare a infecţii cu microbi variaţi. Ea poate fi acută sau cronică (s-a devi o Inimă subacută de apendicită).
APENDICITA ACUTA

Sui vine i n . îl (Ies Io tineri, cu deosebire la bărbaţi inlro 10 fi 30 de • ni, dai poali .ipaie si la udulti şi balrlni. Ea este cea mal frecventă ,in/,i n rtb(l"meimlul ficut chirurgical.

1IB

(•'nctorii favorizanţi sînt multipli: anumite conformaţii anatomice nh' leqiunii ileo-ceco-apendiculare care favorizează staza şi suprainler(i,i, infecţii generale, boli infecţioase acute, paraziţi situaţi în acea.1.1 regiune, alimentaţia bogată în celuloză, toţi factorii care favorizeazii 'lisinicirea apendicelui şi „transformarea lui într-o cavitate închisă ni "iilinul întotdeauna infectat". Alteori inflamaţia apendicelui se face ! > < • r<ile hematogenă sau limfatică. La nivelul apendicelui se poate reall'/fl un proces cataral, flegmonos sau gangrenos. Simptomele clinice constau în durerea spontană de intensitate viol<»nl<i, cu început relativ brusc, cu evoluţie ondulantă, situată (de re-r| iiln) în fosa iliacă dreaptă, asociată cu greţuri, vărsături, febră şi (mai ies) ronstipaţie. l-xdincnul obiectiv evidenţiază o durere vie în fosa iliacă dreaptă l > < - cuie uneori bolnavul o localizează precis într-un punct pe care-1 :> < >< il< > <irăta cu degetul. Se mai evidenţiază hiperestezie cutanată, iar uneori la palparea profundă se poate decela contractură musculară. 'l'uşcul rectul şi eventual vaginal ajută la precizarea diagnosticului ,,i Iu diferenţierea faţă de o afecţiune genitală (în special sarcină extniPulsul este accelerat, leucocitele sînt crescute. Aceste simptome însoţesc formele obişnuite de apendicite, dar în funcţie de localizarea •ipi'iidicclui, de etiologia şi intensitatea procesului inflamator, semnele linice pot fi extrem de variate. Atunci cînd simptomele sînt clasice, :liti(| nosticul este uşor, iar atitudinea este una singură, punga cu gheaţ<i DO l»sd iliacă dreaptă şi trimiterea de urgenţă a bolnavului în secţia de "hiimqie, observare atentă, pregătire operatorie, apoi intervenţie chiComplicaţii. Dituzarea procesului inflamator prin toate straturile» i| >eiKlirelui şi interesarea peritoneului periapendicular realizează o peilnnitfl plastică localizată („blocul apendicular"), iar perforarea apenllcelui realizează peritonita acută. Ambele sînt urgenţe medico-chirur(Irnle şi necesită intervenţie de urgenţă. Peritonita acută din apendi-'llrt iirnlu necesită intervenţie de urgenţă. Dintre complicaţiile la dis-filiţri (iiiiinlim complicaţiile hepatobiliare care evoluează cu subicter şi 'Irhilele exlremităţilor. Prognosticul este în funcţie de rapiditatea intervenţiei chirurgicale, >x*cul<ilci în cit mai scurt timp după declanşarea fenomenelor clinice.
APENDICITA CRONICA (APENDICOPATIA CRONICA) llelin ). ă

Uneori procesul inflamator apendicular evoluează lent cu simptome /ni I n i e care pot imita sau se pot asocia cu manifestări din partea altoi >rf|niie nlxlominalc. Slmplomclc locale sînt dominate de durerea din fosa iliacă dreaplfl iul* Inimii de nrsiiri, cu iradiere variată, ce survine la efortul de mers, nnl nh". l , i incnron unui plan înclinat, sau Iu .r> -(> ore după masă. Unoti l iluieir.i se iu < enlne<r/.A dupfi d<>( omprinuire.i rapidă co urmoa/ft Ihfl ('oMi|]iesliiiu In re(|iune«i c (>co-apendi( uhinl (semnul Blnmbcrţj), llipH ninsnjtil minim ui ie(|iiinii ileo-co( nle (l , l lulieqnnii), ori prin rnm-

presiunea gazelor de-a lungul colonului transvers spre colonul ascen-«lent (Rowsing). Sindromul dispeptic apendicular constă în greţuri matinale şi postii limentare, uneori vărsături, constipaţie alternînd cu diaree. Semnele generale sînt nespecifice de tip neurasteniform, fenomene Vegetative: extremităţi reci, transpiraţii, palpitaţii şi slăbire în greutate. Examenul radiologie ajută uneori la precizarea diagnosticului. Evoluţia este uneori spre agravare,- alteori evoluează cu semne minime care se manifestă intermitent. Tratament: în cazurile în care fenomenele persistă se indică intervenţia chirurgicală, cu explorarea largă a regiunii ileo-ceco-apendi• ulare.
4.4.8.6. HEMOROIZII

Sînt dilataţii varicoase ale plexului hemoroidal în porţiunea submiiroasă. Pot fi interni sau externi. Ca semnificaţie clinică pot fi: Mmptomatici în cancerul rectal şi în cirozele hepatice sau pot fi favorizaţi de sedentarism, graviditate, constipaţie. Neinflamaţi sînt bine suportaţi; se pot complica cu inflamaţii (cînd | IK >(|UC arsuri, dureri, flebotromboze, ulceraţii urmate de hemoragii, fiNini anale) sau pot sîngera cronic, ducînd la anemii. Scaunul este de i niislipaţie, cu sînge pe suprafaţă. Tratamentul profilactic constă în combaterea cauzelor favorizante. Tratamentul curativ: igienă locală riguroasă, combaterea constipaJU-l, combaterea durerii, băi de şezut cu ceai de muşeţel, hemorsal sau niMiior/on supozitoare. Tratamentul chirurgical se indică în cazul hemohtl/ilor complicaţi cînd nu cedează la tratamentul medicamentos.
4.4.8.7. PARAZITOZELE INTESTINALE

Sînt boli cauzate de prezenţa unor agenţi biologici adaptaţi la vlntn parazitară în intestinul omului, îmbolnăvirea prin paraziţi se nuin«!ţjto infestare. l'nra/iţii intestinali pot fi: unicelulari (Lamblia sau Giardia intcntiiinlls, llalantidium coli, Trihomonas intestinalis, Amoeba histolitica) s<iu lilmlrelulari (anghilula, anchilostoma duodenală, ascaridul, teniile si 1 < lm< «'laiul). filologia paraziţilor. Pentru înmulţire, unii paraziţi au nevoie do o uclrt %<iii mai mulle, iar alţii au nevoie de condiţii de mediu extern iinlilia, «iscaridul, anchilostoma). C«iU-a de transmitere o constituie apa poluată, alimentele, li udele, i / n v . i l i i r i l o pe care se află ouă de paraziţi, care ajung In intestin, l'o • /Ho/ele stni liivori/.cilo, deci, de condiţii neigienice. Elo sini destul 1 iflN|ini(llle, linii nles iu mediul rural. Ac(lunea nociva M punr/.itilor consta in spolierea organismului de Intimii n u t i l l i v i (utlll/.uţi de cAtie |)<ilci/,ll)i

l i l l d ( l n niucodsol Intestinale (inflamaţii); .n (imn» «nomiuntă prin pierderi mici, dar repetate de sînge; .ujiiino toxică prin eliberarea unor toxine care sensibilizează (n l' • 1111 .• i •. i/, i) organismul; • n [ i i i n i mecanice: ascarizii făcuţi ghem pot produce ocluzii intest i n . i l < - , pol pătrunde în canalul coledoc determinînd icter mecanic, sau pol |.nuluce asfixii prin ieşirea prin esofag, ajungînd la laringe (mai nli :. l . i copii în cazul infestaţiilor masive). Slmplomele generale rezultă din acţiunile expuse şi constau în Nliiiptoine nervoase, ca: indispoziţie, cefalee, nervozitate, crize convulsive» (se pot confunda cu epilepsia). Copiii slăbesc, sînt astenici, nu se f1<"/vo|t<1 satisfăcător, sînt palizi, anemici; Slmplome digestive: dureri abdominale, mai ales periombilicale, Inapetenţei, hipersalivatie, uneori prezintă bulimie (în teniază), senzat l n că: ,,cova mişcă prin abdomen", meteorism, prurit anal, prurit nazal Ndii cutanat. Adesea bolnavii acuză senzaţia de apă sărată în gură. Subliniem şi faptul că uneori infestaţia este bine tolerată şi nu se manili'.sltt prin nici un simptom. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice amintite, examenul ui coprologic macroscopic şi microscopic, care poate evidenţia ouă de pura/iţi, paraziţi sau chisturi, iar hemograma arată eozinofilie.
LAMBLIAZA

l.iimbliaza este diagnosticată prin evidenţierea parazitului în bilă BAU n chisturilor în scaun. 'l'ratamentul se face cu atebrină prin sondă (0,60—0,80 g) sau 3XfMO 9 Pe zi. timp de 5 zile, per os. Mai recent se tratează cu metronldu/.ol siiu fasigyn.
ASCARIDOZA

Ascaridoza este determinată de Ascaris lumbricoides (limbricul, pan/11 lung de 12—25 cm, alb-murdar) care trăieşte în intestinul subţire. JnfcsUiţia se poate autoîntreţine (femela depune ouă în pliurile mu-'onsoli «ici ies larve, din care cresc adulţi) sau prin ouă din mediul >xt«m. I.«rvele pot trece în sînge, ajung în plămîni, iar de aici, prin la-Inţjf, trec în esofag, stomac, intestin. Tratamentul este profilactic (cel mai bun) şi curativ: nematocton, \lcopar sou loxuran, la indicaţia şi sub observaţia medicului. Recent s-u ntrodus tratamentul cu Decam-Richter în tablete.
OXIUROZA

Oxltiro'/a osie cauzată de viermi mici de 9—12 mm, ce trăiesc In nti'Nlliiiil ţjros (cer). Femela migrează în regiunea anală unde depune ufl i?l lillrt muconsn, producînd prurit, fapt pentru care bolnavul ie rnrplnfi, In ouMle pe de(|(>t(> şi apoi le duce la nas sau gură. Se admite
(III

parazitul fiind foarto .. trec în circulaţie. — Tenia saginata: infestaţia se face prin carne de vită. Atebrină: 0. nematocton-. uniri 2 comprimate. iar femela nu va mol «11înlna ouă.istcnt la medicamente.Botriocefalus latus: infestaţia se face prin carne de peşte. Diagnosticul se face prin punerea parazitului în evidenţă în bilă '. vermigal. De aici iliunxînd prin piele. Pe acest principiu folosim următorul tratament: chiloţi storlll/nţi prin fierbere. pfistrlndu-so riguros şl | |(|l«*n<i corporală (pentru <i nu se pmdure auloinfostaţia In acest Intervnl).8—l g prin sondă) iau Ni-! . apoi purgaţle şl deh ' i i i i . un vierme mai mare clooxiurul.ca medicamente: oxiuran. plămîni. timp du 40 00 de zile. dlIttMfinină sau vermigal. atebrină. strînşi etanş (pentru a împiedica pătrunderea clogoInlor în regiunea anală).unilio.|l miloinlcstaţiii.mi scaun. Este rezistentă la tratament. fenotiazină. 1BO .< nperl SCOl"HUl (nllininterl lintnmentul nu n fost eficaco . Se dezvoltă în reqlu-i lleocecală. porlneu nan In clcntrl|i i>«i ombilicală. Diagnosticul se stabileşte prin existenţa proglotelor In scaun ce conţin ouă. care se schimbă seara şi dimineaţa. 1 in nxllc.ţi trebuie i c | > . Trut<nnentul va fi locul de 1ntnM<|.i M . parazit lung de 3—5 m. bronhii. în mine. dimineaţa pe nemîncate. > : . Bulimia este un simptom particular al tenia-loi. T R IC H O C EFA L O Z A Trichocefaloza este produsă de trichocefal. 1 . . care conţin ouă. infestează omul prin carlica do porc. Tratament.i l. ANGHILULIAZA SAU STRONGILOIDOZA Anghiluliaza sau strongiloidoza este dată de Anghillula intestinalls ni Xtrongyloides. Diagnosticul se face prin progloIfllo eliminate. Se foloseşte violet de genţianâ. i l< necosarfi examinarea atentă a parazitului spre <i div. care conţine cisticerci. Infestaţiile mici sînt bine suportate. TENIAZELE — Tenia solium.1 ' i •' imprimate. / ratamentul curativ al teniazelor: Filix mas 8 g în capsule. Diagnosticul se pune prin evidenţierea Jn uni a ouălor operculate. faringe. . In acest timp viermii adulţi masculi mor. Larvele se dezvoltă în mediu umed. pe un vas cu apă fierbinte. int). apoi după o OM ţin . Se Ingetă usturoi sau se pot face clisme cu usturoi. Para-' i l u l este lung de 10—12 m. cu ceapă). Parazitul ente lung de 5—6 m. ouflle putinii p i . cu o ţiMMlfttlro prealabilă (alimentaţie: peşte. Infestaţiile mari se tratează cu greu. duo-•'• n.

TftlCHINOZA Trlrhliu »/<i <". ' prin consum de carne do porc sau de urs.9. mai ales în mediul rural. Alteori apar semne de . subfebrilităti. Profilaxia generală a parazitozelor: — surse igienice de apă (la sate. iar cu (cldlnlt tn contact cu canaliculele biliara explica posibilitatea îndeplinirii 100 .9. în peM'lll («pllnrelor Intralobularc se găsesc celulele Kupffer ce fac parte din ţesutul M'lli ulnendotellfll. Ficatul este un organ nepereche. iar consistenta este de organ. Acosloo se eliberează în intestin. care prin destinderea bruscă a ficatului devine Nwifilhllrt..5 — 4 mm. BOLILE FICATULUI Şl ALE CĂILOR BILIARE 4.nc cerebrală. 4. care au un pol în contact cu vasele sanguine. Stroma este alcătuită dintr-o reţea vasculară (arInii'. cnntlnutild ni ranalul cistic. Aţe/arca celulelor hepatice cu un pol In contact ni reţeaua capilurJt. limfatici ). l'e fiit« inferioară se află hilul hepatic alcătuit din vase sanguine. alterarea stării generale. \ene. doterminînd dureri. oculară. UnlInlcM sa niorfo-funcţională este reprezentată de lobului hepatic. se află IM lilpocondrul drept. — latrine igienice. |)f*! vft/iit<1 cu un sfincter (sfincterul Oddi). urti-«'rtrli . — spălatul fructelor şi a zarzavaturilor înainte de consum. — combaterea muştelor. Figura 2 pre-«Inlfl /niiele sfincteriene bilio-duodenale. Ficatul imlr ncoporit de capsula Glisson.). cefaloe. HISTOLOGIE Şl FIZIOLOGIE f'' } Anatomic. Vc/lcii biliară prezintă mai multe regiuni: fundică.M. iar parenchimul este alcătuit din celule hepatice dispuse în « (ifclnnne rmllnre (cordoane Romack). El se v«i»fl împreună cu canalul principal pancreatic (canalul Wirsung) în ampula Vater. culoare vlşlnlo şi este alcătuit din doi lobi: lobul drept.iloH. iar de aici ajung în diferite organe. hepatică sau renală.'urni/i// cistic confluează cu canalul hepatic (provenit din unirea canalelor lobilor hp|mlirl drept şi stîng). unde se '>/m/)/o/nc/e principale sînt edemele pleoapelor. NOŢIUNI DE ANATOMIE. (. > — educaţia sanitară.5 kg. etanşe şi folosite corect. în continuare purtînd numele de canalul coledoc. Inr c elftlnll pol orientat spre canaliculele biliare.i musculară precizează diagnosticul. care conţine larve luciu Io. Tot aici se află şi vezicula biliară.(<• |xiifl/. Hhloloqle. '. Are o greutate de 1.4. Prezintă o fată anteroNUpt'rlodiil. Suprafaţa sa este netedă. midlgii. o fata inferioară şi o margine anterioară. — controlul veterinar al cărnii înainte de consumare (mai al$S clnd aceasta provine din sectorul particular). Ficatul are o structură alcătuită hi conformitate cu funcţia lui complnxfl.1.ilo/<i provocata de Trichina sau Trichinella V>/»( nenuilod In lomul de fir. Infestaţia ••c l . al căror perete ÎI formează. pătrund prin peretele inli'. mai mare decît cel stîng.cel stîng este situat în parte şi în regiunea epigastrică. care se deschide în duoden. care este Alt'HIull din slromâ 1 şi pnrenchim. Mitologia.4. ir. Eozinofilia şi eventual liiop. — stîrpirea clinilor şi pisicilor vagabonde. \. corporeală şi colului (gît). canalul hepallr $1 nervi. cu o lungime do 1. Necesită internare şi tratameiil in condiţii de spitalizare.— spălatul mîinilor înainte de mîncare. inaccesibilă palpării. La nivelul confluenţei veziculei cu cisticul se află sfincli'iul vr/l< ui. în şcoli etc.stiH In circuhiţic.

e nxli|eiinl. Zonelet •finctcrlciu' blllo-<luodenalt.. ( e l n l n hepntlcA piliiieţlc ntnqn luiK'llonnl Incttunl cu Mil>'. nnibele nnieslertndii-NO aşa tnctt celula hopatli <i pilmi'ţtn un '. pe de o pnrte..< K .imie pici (ine ti pennlle. < l tu linge dti uii/lmi* şl hormoni.n|>in niinii-ioii>. I.i<|ni nduso. „acţiunea de laborator" n. O cnsner ------------------:> a sfincter Fig.. .. co pn>v|n din ... A .Ilel diilile: nxnrrlnH (df t>xc*r«>tlti A hlli'l) şl pndoi rllifl cu pn»ll>llllnti>n elinn. Inr pe de nltn pin l e activitatea de excreţie o bilei In cnnnln ulule SMi Z l ir i 7-8 cm H20 --5-6cmH 2 0 1 bulbo 'iiotfcnd -----12cmH20 când!pancreah'c '. 10 1 .lnu|e niililIlM ile tu imun dlţ|('Ntlel Inr prin mpllarcle co provin din nil<m hepullifl piim i. l'iln cfl|illnit'lii v<<ti(>n»n.

atlipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi. Joacă rol în esterificarea colesterolului. l'nnclla antiloxică: neutralizează substanţele toxice endogene: indolul. Pe cale neuroumorală iau naştere doi hormoni (luixli-n i i i . iar hiperchinezia se caracterizează prin accelerare» Intensitatea contracţiilor. hincţla proteinolormatoare: sintetizează albumine şi globuline. i i oiitruc(ia coleclstulul şi relaxarea sfincterelor căilor biliare (în principul ni vt'/lcui' i si al ampulei Vater). Du|>fl 40 de tun <i|xiro mai des cancerul hepatic. Iar In final prin canalul Cn tu lo. As.3—1. Func//d f/c ti-rmore<jlare: generează căldură în stare de repaus.ito bolile. Bila îndeplineşte următoarele funcţii: participă la emulslonurcii grăsimilor şi potenţează acţiunea lipazei (în vederea absorbţiei lor şi a vltnînlnelor liposolubile). In vc/iculă. formarea amoniacului din acizi aminaţi. transforma ylucidclo în exces în grăsimi şi invers. sein ilen/il glicogenul în glucoza (funcţie glicogenolitică). condiţii patologice. itlng ţi apoi comun). i i i . SEMNELE CLINICE Şl EXPLORĂRILE PARACLINICE ÎN BOLILE DE FICAT VC // CM / U • i 'it ic tu ve/. cute depozit de vitamine liposolubile şl hidrosolubile.neutralizează substanţe toxice exogene: Pb.. Fe (este depozit de fier)/ r«l Jn metabolismul apei. fosforilaze. capătă aspectul ţi culmii' i lunuri cunoscută. estrogeni. examenul obiectiv şi examinările pamr. anamneză. la rin-(Iul ci poate favoriza infecţia şi formarea de calculi biliari. Vîrsl<i bolnavului ne poate oferi unele indicii.i celulele Kupffer. contribuind IA menţinerea echilibrului proteineraiei cu raportul A/G de 1. do umle. sintetizează fibrinocjenul şi protrombina cu rol în coagulare. Sintetizează grăsimi din acizi graşi. reglînd diureza prin neutralizarea unor hormoni (nii|>inieiin! i. La unii bolnavi se pot găsi ambele forme de dischinezii. acesta fiind un organ indispensabil vli'tll (este un adevărat laborator al organismului).2. Mecanismele de contracţie şi relaxare n rior se produc sinergie. Intarlobulare şl apoi canalele colectoare. Rol In reijlarea echilibrului acido-bazic. mul puţin toxice (funcţie uroproteică sau urogeneticS). elaborează anticorpi cu rol In nntoiipărarea organismului. sinergismul este tulburat şi apare dissinergismul pe caro-1 ' ni sub denumirea de dischinezii biliare. Zn. transformă deşeurile metabolice toxice în uree şi amoulm1.liiliaiCt (colectatul) este un rezervor pentru bila secretata continuu «la Urni l i l l n NccictnIA şl ezcretată umple coledocul (sfincterul Oddi fiind închis) şl pN l i i u u l i ini<|i(i(l In veziculă. K. l'iiiictlu licmatopoietică: ficatul formează hematii în perioada intrauterină a In-I n l u l . bila. care.iiimc'/a. Important de reţinut că aceste dischinezii favorizează staza biliară. Din colecist. avlnil un ni"umilim în primele 3 ore după prînz. formează glicogen din grăsimi ţi iicl/i aminaţi (funcţie gliconeogenetică). precum şi unele medirainqntB sl substanţe chimice/ -— cllm/nă prin bilă bacteriile ajunse în organism. fenolul rezultnts «lin putrefacţia intestinală.iciiln biliara.H. Bătrînii fac mai rcir hepatită 102 . Cu. — .4.stimulează peristaltismul intestinal şi combate flora de putri' laclle. Intervine In metabolismul mineralelor: CI. Na. limiţiile ficatului sînt extrem de complexe. i i u . I'nncfla biliară sau biligenetică constă în formarea bilei de către celulele hepntlc«' ţ. Hipochinezia este reprezentată de n'n contracţiei veziculei. prin canalele perllobulare.9. l l l n d in aceiaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor îmbătrînite.4. Evacuarea bilei se extinde pe o durată de 6 ore. 4. concentrlndu-se. iwicfla metabolică se referă la toate substanţele nutritive: yllcogenică: sintetizează glicogenul din glucoza (funcţie glicogenetică). odatfl cu IIOCCM i conţinutului gastric In duoden. An. bila se evacuează intermitent. i .'lltiii'<' sini clcinonlole de bază pentru diagnostic. scatolul. antidiuretici). transaminaze etc. lifpatoclilnlna care stimulează formarea bilei şi colecistochinina care du l i ' i i n l i i . intervenind în transformarea acidului Im'tlc In glucoza. El antrenează grăsimile de re •«•rvil din organism în caz de inanţie. sintetizează fermenţii: fosfataze. ' I | ' " M | I I In i'aimlelfl hepatice (drept.R. prin S.

şi dislipidemii. reacţiile Mallen.lie. constipaţie. hemoroizi şi edemele în diferite forme de hepatite i'W e lc . hepatomegalla. llli. tuberculoza. unic decolorate sau hiperpigmentate. l i l l u / n b l l i i i i . I i i olul nereuşind s-o transforme în bilirubină conjugată (directă).Hpldeinlrft. De mare valoare în diagnosticul bolilor he(Hif/ri1 fi'int explorările biochimice.şi gamaglobuliFuncţia în metabolismul glucidelor se explorează prin proba H/iic/o/t/r/e/ provocate. scade-«i pol tei de mîncare şi scăderea în greutate sînt cele mai importante. • nlni Iul l ) i i i n .cul pi uhu diagnosticul do hep< i ţ i t ă epidemic. ! ( • | I I I | M I I Inul niiio'.c.imctoi ic. Slmptomele obiective: amintim aspectul caşectic şi abdomenul asin MI circulaţie colaterală în ciroze-..oază i i i h i n d i n pniin-le 4 oro şi se dozează acidul hipmic. Electrofore/a (î litiiinelectroforeza arată în afecţiuni hepatice scăderea serumalbumi-si creşterea gamaglobulinelor (în special beta. timol.pectul galben al tegumentelor (ictere). Explorările biochimice. :. i. urini colorate. î l .dori m. meteorism. >n. Hipercolesterolemle i ni in hiper. eliminarea mai mare de 2 g semnifica ueiaeta1 l l / n i e n de către ficatul alterat.iliUi epidemii . precum şi în icterul mecanic.i < • . Noi m. iar hlpo-i' -.slonal cu toxli <-.IM -. \.r/<i b i l i i i i d trebuie cunoscute.nl Iu acid hipuric do către ficat şi se elimina prin min.S. loi» ' i e d tudelmi' MI<I d unor modiccimonle pot piodure le/iunl hepiillci-. c. irubul* «Ă »t» i|. balonarea postprandială.H. — Hlllrublnemia (normal pînă la l mg%.i-.illo coloclntopntll.i/. i i . Creşterea bilirubinemiei indirecte o găsim în icterele hemoli".i'.i. sul-in| de cadmiu.are<i bună i calului de (|"Uicloză).e. /\nfc<v(/c///c/r crcdocolatcrale: luesul. Hl-miil i i p i i n . Takata-Ara. hemoragii dl. inapetenţă. i'ş/r/cfi bilirubinemiei directe o întîlnim în ictere mecanice In timp In icterele hepatocelulare cresc ambele. Gross etc. se administrează soluţie de galactoză 40/400 9! incollează probe de urină la 2 — 4 — 6 şi 24 ore.1| •• iiiiliil-. mai ales scăderea colesterolului esterificat în leziunile lM'| inlii '• (este alterată funcţia de sinteză). steluţe vasculare.i în antecedentele bolnavilor cronici du firul. n mici arată H(erlfii< i n || •• MoU Interii» penii u onili* n\»dll . l'unc|l. sulfat de zinc.iide'.<• n>< . Proteinele serice se explorează prin testele de disproteinemie hui „hepatice" cum li se spune greşit): V. . Colesterolemia (normal 180 — 220 mg %).i antltoxică se explorează cu benzoat de sodiu. Mediul |>t<>l«.i bolniivului G g benzoat de sodiu i><-r os-. Proba este normală '••" rt Iu primele 4 ore se elimină sub 2 g (semnifică metaboli/. m* est* • •i"lnlioli/. i viilui cu o sursii (Ic hrp.i in u i i ud peste 4 g acid hipuric.ti-iolcmie. n i m e i i l mal do» Iclor hpniollllc i onoln prp/lntrt nun i i . Slmptomele subiective: durerea este rară (dar poate surveni). ictorul hemoll-. pru-' i i i ( i n ictorul mecanic). li'iiomrrjalia. i . de la 2 mgo/ 0 în sus apare inrul). predominînd una sau alta liiiH'tio de mecanismul predominant.i'.' -.

.). 4. mai rar spasme puternice şi prelungite ale sfincterului Oddl. cancer etc. .. ' i miiuite. Pulsul poate fi bradii nidic (acţiunea bilirubinemiei). I .ei infecţioase).9. i i i cactiv. substanţe toxice (fosfor. .n l)on. i(n sln g e e s te p e ste 1 0 % d in s u b s ta n ţa in je c t a tă in d ii a un I . distrugînd arhitectonica normală a lobulului liepiilic. destinde cmlc biliare. plegomazin). nSjoe c i . medicamente (neosalv i i i ' ..i'ioh. cancere comprimînd calea hopnlocoledociană. i t e acololdo<i| p i > i ii i i n iu liil In h e p a tite le fă ră ic te r.Sclntlgrama hepatică şi puncţia-biopsie hepatică sînt utile (atent i o Iu eliist hidatic. su b sta n ţa in l i h i <> i > in i/kg co rp ) şl se cercetează In slng c du |> . de virusuri hepatotrope (al hepatitei epidemice. (brom iulfonftalelnfl) ('orcoton/ft><K i i .P.. ' . billî n l i l i u i neconjugată (indirectă) nu mai poate fi conjugată în totalitate. ' | . policlorură de vinii). Icterele prin proces hepatic sau prin lezare hepatocelulară sînt i l e l . nu mai poate şti l le i (inJu<|<ilA toutti bilirubina.l xamenul urinei: se va urmări urobilinogenul care creşte în he patite -. l ' i l n scoaterea din funcţie a unor celule hepatice.3. . i i . hepatice şi hemomice. — Icterele mecanice pot fi determinate de stenoze coledocicnu (consecinţa inflamaţiilor sau cancerului. care poate determina şoc alergic prin punctionarea «a). inclavare de calcul î/i coledoc. Tu aceste cazuri bila nu se mai poate evacua.4. tetraclorurfl de r. ciuperci otrăvitoare care produc le-/liini (juive hepatocelulare. Este cauzată de creşterea bilirubinemiei. IU4 . veziculare.Sondajul duodenal: absenţa bilei indică obstrucţia căii bilicirt princip. M . fapt pentru care bilirubinemia directă şl indiM'i Iii iie>te si apar în urină pigmenţi biliari şi urobilinogen. clordolazin. poate apărea prurit. Etiopatogenie. pătrunderea de ascarizi în coledoc.i ictere homolitice. n i . stagnează în ficat. . l \dinunul materiilor fecale: culoarea şi compoziţia.i le (semne de litiază. In icterele mecanice scaunele sînt decolorate (bila nu se mai elii ii i ml In duoden). D u . Consecinţa este icterul prin creşterea bilirubinemiei directe. . care cedează la presiune şi bilirubina directă treco In sliuje. cu apariţia iiinliiliiioţjenului în urină. Cauzele icterelor sînt mecanice. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor (icterul) este vizibilă i'e 11 la lumina zilei. . SINDROMUL ICTERIC h Cunoaşterea sindromului icteric permite înţelegerea simptomatoloqlei unor afecţiuni hepatice.i .. iar pigmenţii biliari sînt „pozitivi" în ictere mecanice şi hepatocelulare.1K | i i H ' i . apar pigmenţii biliari în urină. microbi (septicopioemii). coledociene sau hemolitice. monoinichMi/.i H . Concomitent. |)iillndu-se constata şi creşterea bilirubinemiei indirecte. .'in < 1 5 de m inu te. i / .S.

— Icterele cu cauze mixte. i •. Simptomatologia Icterelor este in funcţie de boala de bază. H E P A T IT A E P ID E M IC A V IR A L A Hepatita epidemică virală este produsă de un virus hepatotrop. mai des decît cea produsă de virusul A. scintigrafice şi murfuloofiM-ci posibilităţi de diagnostic diferenţial.<• po. Incubaţia. iUuo(| ('tiul. n < . Simptomatologie. deci greu de bănuit dacă nu ne glndim la ucoaită posl• iii' >l nu exttininflin plgmenţii bilinri şi urobilinogonul care tlnt po- 199 . care prin utilizare deschid vase capilare (CU in tratamentelor pe cale parenterală şi prin diferite intervenţii chlncnlc). Se va i le ca prototip hepatita epidemică virală.l . atît pe cale digestivă . ci la fiecare bolnav se schimbă şi seringa (valabil şi pen1 vaccinări şi prelevări de sînge pentru analize). în special a paUlmului. hepatice şi hemoliLic c. pruritul. mai gravă şl poato 1 • In hepatita cronică. avînd cauze multiple (virale. după cum m . i i ..4. cît şi prin seringă: transfuzie.ilo aspira sînge în seringă.. cart • • l i n dicignosticată etiologic.1 ncului. .ui icli-rului. l !i*palila prin virus B are o evoluţie mai lungă. Boala evoluează în trei stadii (faze): a) stadiul i l nunul (prulctcric). Iar i ui virusul B (care poate proveni şi de la bolnavi care au avut hepa' i 'u <mi în urmă) de l — 8 luni. proporţia între cele doua fracţiuni bllirubinemiei. Chiar şi cînd se face injecţie intramuscu•. precum .! numele... de unde necesita•. HEPATITA ACUTA Hepatita acută este îmbolnăvirea acută a ficatului.4.1 l n | n -i |>i<| iiiiMitnr«'n M iiu-M'lnr. S-a dovedit că ambele virusuri Minsmit. u ii a oricărui instrument la jet de apă. Cu timpul se poato ajunge 9! la leziuni i i r p .dirpl ciinsn m(n i-i'9terflfl urobllinogonulul In urină. tnstru• Io nosterilizate corect.9. fără ••mus ilnrlsticc. Pentru virusul A. analiza simptomolor: caracterul coloi. «speclul scaunului. . pili.. b) stadiul icteric (perioada de siarcj.li-rilizarea prealabilă.'. incubaţia este de 2 — 6 săptămlni.1) Stadiul prodromal reprezintă faza începerii bolii. ducînd la evidenţierea • I M . c) stadiul .— Icterel* hemollllre (<>r<<(1llara INII il<>i>tiidlli-) ului i Io liomoll/n crcsculfl. de aceea nu este suficientă schim1 . o picătură microscopică de sînge ' ' i i (f> ml) uscată pe un instrument medico-chirurgical protejează vi"I In licrberea reglementară şi-1 poate transmite.. cu prelucrare mecanică M > i . rezultatul examenului de urină privind pigmenţil. i i H •-.1 >> . i | . Indică fllOi f i i i a cau/olor mecanice. cliul firului nu punic i . i <'<>ii)n<|flrll Mllni-'linul şl ca urmnro creole lilIltiiliiiiHtnla indin 1. fire cel puţin două tipuri: A şi B. probele biologice-funcţionale. 4. microbiene şi toxice).

ineleorism.ri.v > m i in |iM iţ .. cp e • . i l i e psihomotorie.irea globulinelor de autoapărare. >' '//'n/c. la nori liiiu'tiilor ficatului.illerarea stării generale. Transaminazele mai ales glulnm»x. v<u« n i i i i . Antigenul Australia Au. Perioada icterică se termină lent. ca: cefalee. astfel că bolnavii ajung în secţii de m-uropsihiatrie. poate fi scăzută datorită deficitului In loim. fel)i.Forma cu debut mixt: se pot asocia simptome din diferitele li u ine enunţate. I M M tulburări de coagulare manifestate prin epistaxis.ni d .n i riilitdle după nilni > i fi ai r f . l '. (jird( ( i.i posibilitatea unei hepatite. V. niHi'irmjii. c. /•'orma de debut cu fenomene de ordin nervos este dominată de d'. uroMImogenul este crescut. care sînt de rău augur).. iiii. care nu cedează la tratament antireumatlr l'orma de debut gripal: fenomenele dispeptice sînt discrete.iloihu i. mialgii. splinei şi disproteinemiei. gingivoragii. . ( y. i ţ 'n. se «wlilenlici/. • / ilfliiil jiul tiiil>i(icu 108 . vol uli . chiar mici colici bin i i . n i . l xtimene de laborator.i ni timp trebuie să ducă la ameliorarea stării generale. Eventuale date epidemiologice ajută la precizarea (limjMosticului în această fază. î l. dureri epigastrice. După 2 — 3 săptămîni (în formele medii) începe decolorarea.lculmc. i vi sînt prezente semne de insuficientă hepatică (somnolentă sau • i ' i i i . examinînd urina şi efectuînd probele bio chimice obişnuite. b) Stadiul icteric (perioada de stare): dominat de icter. M« fttu ii. Diagnosticul în această fază se poate face numai dacă ne gîndim l. rahialgii. la fel disproteinemia începe să indice U'iil i («venirea In normal.ilico (normal pînă la 17 U..• li.. hemoragii digestive. pigmentai biliari pozitivi (rar negativi). prurit. "i.cl hipersideremie.-n i i inioi indigestii sau crize apendiculare (debut vel i a r e |.l'orma de debut cu fenomene alergice: erupţii.M-. nun ./)(•/)//(•. HB S este adesea po/iliv. O l III l)!'. iar la unii l " î l n. Irbui.citoliză).il.iici I O I I I< H (i I l < / '//•. timolul este crescut. horboiisme.ii" cu rmire severitate spre a evita complicaţiile sau sechelele.. în această perioadă leqlmiil de vuită (fără eforturi psihofizice) şi regimul alimentar trebuie ieN|)t«. urina şi apetitul revin la normal.H. < . -. Pe primul plan sînt artralgllle fldi d senine de artrită). ( ) Stadiul de convalescenţă este de 4 — 6 luni. . Perioada preicterică durează 5 — 7 zile. .. I I I ." i. Pot ..lcnie. bolnavul este icteric. ! 1' | n .i. în care simptomele djspc|)hc(> sînt extrem de discrete. pn primul plan fiind fenomene generale.S. Ii l'i u l n u i " . s l i | i . I. are hepatosplenomegalie.vni mic. stări confuzionale. cu caractet u l Jiepatocelular" (vezi sindromul icteric). uneori tulburări de cunoştinţă. . i | ) ( M u l i < l:nrnid < ! <• <l('l)iit reumatismal (imită reumatismul). cresc aldolazele şi fosfatazele. ficatul şl «pilim tind spre limitele normale.i'.) sînt crescute (arată distrugerea ceIiilmd .

necesare pentru roUnici. Copiilor contacţi li se vor injecta gamaglobuline. gravă.factori nutritivi în ficat. Insuficienta hepatică şi encefalopatia portală reprezintă o modaliInln finală. uşurînd vindecarea. coma şi moartea. sfeclă roşie. apoi prelucrare mecanică)) liiNliumentar medical separat pentru foştii bolnavi de hepatită. realizînd forme suhacute).\ > . — După durată: forme obişnuite şi forme prelungite de icter (de In l la 12 luni. O atenţie deosebită trebuie să avem faţă de cei care primesc IKIII donează sînge.. terenul pe care evoluează. biscuiţi.ilingnoNtlcatâ. Se va admliil. — forma <ihortlvă: de scurtă durată (< M^ \ . apoi se adaugă lapte de-ţ| ii".HBs pozitiv. In care survine insufi».. dar sînt indispensabili). de evoluţie a acestora. combaterea muştelor.fiţi de organism.Au. n»- Forme cllnlra.'iliii in primele zile regim hidrozaharat (sucuri de fructe. deci (Ară tratament şl duc« i ' i < > . Cercetarea contacţilor şi aplicarea măsurilor coiMHpimzătoare. Vindecarea survine fără sechele (în peste 70% din ca/uri)..ul (rontiiK' proteine cu valoare biologică mare. sterilizarea instrumentalului medico-chirurgical.1 hepntlin <iou!cfl. controlul medical al lucrătorilor din sectorul • llmeiilar. iar în unele cazuri circa 0. alimenteIul. ţinînd seama de datele arătate la etiologle (spălarea imediată sub jet a instrumentelor. Se păstrează repaus la pat. Repausul profo-«ilniinl durea/ă în medie 3—4 luni.4% |)<irtte surveni insuficienţa hepatică. <u evoluţia ipre vindecare fără urmări. El trebuie să fie mai prelungit la l n i l i K i v i i cu hepatită serică şi în formele cu Ag. de zarzavaturi. 107 . dar nu de carenţare. — Forma yravă. evninr. considerîndu-se însă şi condiţiile de BJtini'c i «le bolnavului).i . Tratamentul profilactic: depistarea şi izolarea bolnavilor care au n v ii t hepatită acută. brînză de vaci (pentru aminoacizil esenţialii caro nu pul li slnleli/. tilliuy de ou. După aceea se va prescrie reIHIIIS relativ cît va fi necesar.1 ih ) — Forma medie: icterul durează 2—3 i | > i i i n i n i . glucide). Trecerea în hepatita cronică se face în l—7% din cazuri în funcţie ile virusul agresor. în funcţie de rezultatele controalelor raeillmlc v (clinic şi probe biochimice. Evoluţia şl prognosticul. roniinliKl minerale. Formele cu Ag... Este utM'esar ca în toate secţiile să se respecte principiul: „bolnavul şl ieilnU'i". El favorizează circulaţia hepatică CU aporl (l< . cu serhol» (rolo mai frecvente sînt dischineziile). vitamine.. precocitatea diagnosticului 9! a tratamentului aplicat. Tratamentul curativ se va face în spital (şi pentru izolare) In veili-rivi urmăririi evoluţiei. Itt'pausul este obligatoriu. care va continua ') ii săplămîni după dispariţia icterului.Au.HBs pozitiv timp Inili'Umgat au evoluţie mai severă. Se vor respecta regulile generale de igienă: igiena apei.1 1. — l'ttiniti tiiilcterlcâ (Ctrl Icttr) estu pprlmlonNft. Formele clinice indică şi prognosticul.. \ hepatică datorită m»i mzel celulare extinse. Ih'yimiil dietetic este de cruţare.i \ \ . miere. came proaspătă du pusare linărâ (fiarta). hepatica). spălatul mîinilor înainte de masă.

i luncţia anlitoxică a ficatului (sulfamide.SV vor evita: grăsimile în cantitate mare (se vor reduce cele ani-mlc).). logalon.9. c m c p o l • . <isp<ul<il de sodiu. ' < • . relevîndu-se semnele de instalare a insuficienţei hepatice.— fiind o boală contagioasă se vor respecta riguros normele genenle de prevenire a răspîndirii infecţiilor. i enţn. Se mai D! lolo.. Băuturile alcoolice se contraindică cu deîngrijirea bolnavilor cu hepatită acută necesită deci: — urmărirea asigurării repausului timp suficient.. Pînă la irt'pnniroa unui vaccin. i persoane cu anumite particularităţi imunologice. l luni poate fi socotită cronică. un ' i i l . prin timpul lung necesar refacerii i (|nnismului. Boala a fost descrisă în ultimii cei de .m. O hepatită acută la care semnele de evolutivitate persistă după D l ' . Ea trebuie deosebită de ciroza hepatică.. dară nu se respectă dieta şi odihna în perioada de conva-• • . !• i î l . -— l i c | » i L i t a serică duce mai frecvent la forme cronice. rămîne să se folosească măsurile clasice de rofllaxie. Se cidministrcti/. sosurile. i i p ui so l i c i t a p < i i n H M M I | e nd oc ri n şi p ri » iNpuiM' I M (ll'ihcl '/iilmict.. condimentele. După caz. i t e cu ser gluco/.imma). Recent se administrează cu bune rezultate ih. în concluzie prin răspîndire..n.. antibiotice etc. lipldt* V('<|. HEPATITA CRONSCA . V'll.i aspuragină (acid as» mile). formele evolutive (unele grave.4..n/o\. acid orotic.ut. c. m/o: o cauză frecventă este hepatita epidemică manifestă sau MI. • | n l l l d p i l l c IMltflVi' ( | M o l e ! l i c nllllimlc. — asigurarea alimentaţiei ţinînd seama de principiile enunţate annlor şi unole obiceiuri alimentare ale bolnavilor. i l r . / . V c i | i ' | . 4. altele nlrlerico rămase nediagnosticate). iar dintre medicamente se vor evita acelea care so-' î l . l . cu Idroxllul de aluminiu. l i r t q l u c l d e i n c x c i ' s .I i i l i .n l 1 1.5. barbiturice.mi. hepatita acută epideilrfi esle o boală cu largi implicaţii medicale şi sociale împotriva canin lielmio aplicate toate mijloacele profilactice şi curative.i l l i l îl îl . 1 1. . 1 1 .' >l (IlIflM' |. glulamalul de sodiu. . ceea ce solicită o supraveghere clinică atentă bolnavului. l .si dcidul (jlulumic. conservele (greu digestibile). muicidlo. cu scoaterea bolnavului din activitate pe o perioadă înl«<liiiH|/ild. prin sechelele pe care le poate lăsa. alimentele prăjite. cisoi i . clordelazin. viiinlnc din complexul B şi C.. aspatofort.— administrarea medicamentelor prescrise.. celu-)/. < '«nn'lorlstica hepatitei cronice este evoluţia intermitentă — în pu-.— l o i i n e l o cu perioade preicterice lungi pot duce mai frecvent la lopritltc i ionice. . • '. 'rnildiiH'iilul /iied/Vo. Din prezentarea formelor clinice se reţine şi posibilitatea evoluţiei ofavorabile cu agravări. dar numai la indicaţia medicilor de speInlllrttc. se pot folosi hormoni corticoizi sau lodlcnmente linunosupresive. • I I 1 1 evolutive — cu posibilitatea vindecării.stnnţe hepalotrope (trofopar) şi tratament de imunostimulare. • / < • / .

i . lungit de bftuturi N i* i>i. V.. creşterea ylobulinelor beta. n i i• . pozitivitatea reacţiei Coombs.HBf. ScOderea debitului înnguln li<>pnllo B»ln pii'/rntn In hrpnlltcU' (ionice ncllv-ovohitlvo. . Punctional. Puncţia-biopsie hepatică cu examen bioptic şi histochimic preci-«««n/ti stadiul evolutiv şi forma clinică de hepatită. arată retenţie peste 10%. steluţe vasculare.S. crioaglutinine. anticorpi mililicpatici. in ( p . In unele forme se evidenţiază o componentă autoimună: anemiei IIMK "penie. duodenale.. iplonoiucon-Im. lulbumii d i . Nliidronml Imunologlc prin prezenta de autoanticorpi şl Ag. ( . llcputosplenomegalie. . circulaţie abdominală colaterală.. Ficatul are marginea mal ascuţită) conftlNtmlti m«ii formă. iirit) generale stnt reprezentate de astenie.(»• /n/i/('(1 i'vldcnţlii/a Inert din (n/clo de început lilportcnsiunou portnlă (trnduvH p i l n fvl-i|p|itl«mn «.i . crtlIm «i tlmolului. crioglobuline. Sondajul duodenal evidenţiază semne de suferinţă a căilor bll i n i i ' cxtrahepatice (dischinezii.H. subictcr sau Icter.S/. balonârl postprancUale. precum şi în cele cu sindrom lii'inonigipar..>/<>meJe d/.|)ii»i«lni( . edcmo.Au.lliperbilimbinemia se constată în puseurile evolutive. M .H. i hinotice biliare. l no . i r i i i t o l » •.Au. vititm liiK . pot duc« In hapal>i< rrontca.Nlndromul dihipertensiune portală se canictcrizcazS prin ascltd. MacLagan.HBs) pozitive. inflamaţii). o hepatită cronică se analizează pe baza sindromelor fiziopatologlco — sindromul mezenchimal (inflamator) se exprimă prin creşterea V. — Galactozuria provocată indică deficit funcţional hepatic.S. creşterea sideremlel şl a vltamlii»! Dlt In stnge.S.I. nliu/ul. S< Intlgrama hepatică contribuie la evaluarea stadiului evolutiv al tiolil. uneori uşor neregulat. antigen Australia l IU (Ag. mărită. . i i o i o g l i i c l i n i c i i e c a r a c t e P iI z n aszeăm n e g e n e r a l e ş ! r ie tl|N ll<C |)l'p . Aceste reacţii trebuie căutate întotdeauna Iu l MI mele cu splenomegalie şi anemie. Probele biochimice: -. — Disproteinemie: timolul mărit peste 6 U. d. a beta. (şi a altor enzime). — Nlndromul de citoliză se exprimă prin creşterea transaminazelor !n tpaclnl t|liitam»x<ilicâ peste 17 U.! toxice. sindromul hlllar se manifestă prin creşterea bilirublnemlel directa *ou liniiHM In ( t n lorniclo cu homoliză). papaină.n.iiiiliiillnr vcnonsc splonopulmonnro). utate. apetit diminuat. flbrinogonului şi a colinesterazei serice. .spcpf/ce: jenă epigastrlcă. dar mai ales gama. vnrli'ii (| iistrorsolii(|iciH'. — Antigenul Australia este prezent în majoritatea cazurilor. Determinarea debitului sanguin hepatic are mare valoare pentru | iiori/«rea stadiului hepatitei (scade în afecţiunile hepatice evolutive). Intestinale.şi gamablobulinelor.Hlmlromul hepatopriv se manifestă prin tulburări de coagulare: scfiderea albiinliiuinlcl. — Proba B. s i m p t o m . Splonoportogtalla //. r n i i i i i f . somnolentă. Splina este uneori palpabili.P. trombocitopenie.

fi/«iro.P. fie spre ciroza hepatică.:Ti ?l <omft liepatică. Fi ii n l se palpează uşor. U. uneori splenomegalie. 10 . p lile l'ioţliiostlcul este în funcţie de precocitatea diagnosticului. apariţia exozlvrt de steluţe vasculare. formei. de aceea trebuie să se insiste • u l i u respectarea tratamentului indicat care se face în condiţii de l m ut. iar persoana respectivă :>atf> dure o viaţă normală. «prttomegalic (formă neregulată. regenerarea şi arhi• ' l i m l c d hepatică. colesterolul şl sărurile biliare. respectînd numai regimul igieno-dietetic. . Hepatita cronică stabilizată.. In condiţiile unui tratament arespun/ător această formă rămîne stabilizată.Minlionnil (/c . Scintigrama hepatică arată modificări profunde. uneori steluţe vascu. '. Alteori boala evoluează ondulant. Clinic se manifestă prin discrete feno.10 pe l < mice. Sînt posibile însă şi '<|iosluni şi stabilizarea de durată. de res'•«•I. iar greutatea este în limite fiziologice. cu faze de latenţă şi <• i'\dcerbare.. de consistentă ceva mai crescută. Hepatita cronică activă. fatigabiInte. seric peste 1 2 % . scăderea poftei de mîncare. sensibilă). Evoluează cu semne dispeptice perrtnente. Seinhepatică şi examenul histologic arată semne de afectare hepaIn (|idde diferite. Clinic se caracterizează prin stare rneniiel bună. degenerarea.i tratamentului şi de particularităţile imune ale bolnavului. scăderea în greutate.>. e dsemenea posibilă. dimensiunilor. icter. Posibilităţile evolutive ale hepatitelor cronice sînt varia<) indre parte sa stabilizează pînă la vindecarea completă clinică l. Evoluţia spre ciroză este ll(il)iitita cronică prezintă trei posibilităţi majore de evoluţie: //<• l voluţla. Probele bioii mice sînt la valori fiziologice sau foarte aproape de acestea. Hepatita cronică progresivă. unii loloqică. Morfologic: aprecierea se face prin laparoscopie şi puncţie bioptlcă..one dispeptice. expilnmt prin creştere H. /. de durată şi în grade diferite.. I ' .S.. S . apetit diminuat. Debitul sanguin hepatic este nil scfl/tit.*".. sindrom hemoragipar..\ro/)/« permite aprecierea culorii. Debiil sdiii| iiiii hepatic rămîne la valori fiziologice sau uşor scăzute. nidi rar subicter. necesare pentru precizarea stadiului evolutiv al e d i. Probele biochimice sînt alterate în grade diferite. ne•i|iilm Itdtilor ficatului. Cu un tratament corespunzător boala poate re ţii se stabilizează. Acoosta formă de hepatită poate evolua fie cu insuficienţă hepa. lllnpxlii poate aprecia inflamaţia. Poate însă evolua şi spre forma progresivă. scăderea uşoară în greutate. i ImtlNOftului de I t . cu tenînlcl de revenire către valorile fiziologice. slixlininul culcfitdtlc se manifestă prin crcşteren unor en/ime ca tHfnld/d dl< i i l l n o . / / u \ < ' / vu/r /ic'pn//'d" cnnslii din (nllxirni i . iar exaenul hlslologic arată alterarea profundă a structurii lobulului hepai ' . apetitul bun. subfebrilităţi. oclilinic se evidenţiază alterarea testelor. hepatomegalie sensibilă.

greutatea. i ' b l r o .! procesului hepatitic. Tratamentul hepatitelor cronice.1 vinului) esle relativ frecventă.Evoluţia se urmăreşte prin aprecierea stării generale. admiţindu-se în jur de 50—60 g lipita •l<ile. medicamentele toxice. hipolipidic. lovorlzoail 201 \ . i se renunţă la toxice şi se administrează vitamine din timpul I). n ijirn de viaţă şi de muncă igienic. bogat In "• <T. i r . neevolutlvă. imporluiil de H'linul ( . proceselor metabode regenerare). în Kr/olo el in< i( i i i ' i i l e . . mai ales serice. bolnavul se internează în spital. mese mici (dar bogate nutritiv) şi frecvente. i l .iiiro.. Este de mare importtinţfl i i><tcUirea indicaţiilor de tratament posthepatitic.ile şi vitamine (necesare. Durata repausului este în funcţie do prezenta fi pioliin/iine. Se va ţine seanA • i nmpetenţa bolnavilor pentru a se pregăti alimentaţia apetisantă. diureza. undo no pim'tică examenul clinic şi examinările paraclinice. tutunul. Pentru stabilirea formei clinice (evolutivă. aspectul palpatoric al ficatului şl i iei sînt urmărite în evoluţia procesului patologic. pregătirea bolnavului. normoproteic (predominînd proteinele cu valoare biologică mare. Uir hl. I!ste. Trebuio de atent* »' ' ' . i l ii consumului) către ciroză hepatică etilică. Tratamentul profilactic esto siniiIM cu cel cil hepatitei acute. Arc evoluţie severă. btO» • lilmiro-umonilo şi uneori izotopice şi morfologice. < i . M ţi de Niptul că uneori dieta este hiposodată. .Tratamentul curativ depinde de forma clinică şi etiologică. îngrijiri. brînză de vaci.i hopiililii cronică a etilicilor esto reversibilă. carne. jiinilionina şi aspatofort. Ea evoluează lent ( t u cn/ul i i i i i l l M i i . alături de proteine. toiA iln un repdus relativ. l\'i'l>(iusul la pat este necesar pe toată perioada de evolutlvitatt'l piorrMilui hepatic. — llrpatopatla consumatorilor cronici de băuturi alcoolic» (cu doi i ' . Murllnntele. tehnica recoltărilor trebuie bina litMiyitc de cadrele medii. In Inimelo active se indică repaus la pat. evitarea toxiceloi. a stării ''•inului nervos. în timpul perioadei în care se menţin semne dt « r l i v i l i i t e u procesului hepatic este de asemenea nevoie de repaus. regim dietetic. albuş de ou fiert). Este important ca repausul la pat li i M I M < 1 I nuii cuifnd ( i n fu/ă prciclcricft docă s-a stabilit dlagnoitl* • > l i c iu lepuusul Iu put in po/iţio de ducubit dorsal.slolocjlc modlflcflri alo rfllloi Itlllmn hilinhop. Se va ţine seama de posibilitatea iustai unor hemoragii grave prin tulburări de coagulare sau rupturi de u'e esofagiene.l'orme particulara de hepatltl cronici -• Hi'patita cronlcA coIflNhitlrâ In r (ir o din punct (In vodci o i llnlc: il'itiilnfl K ierul $1 piniilul.'.e ţinfl seama de solicitările locului de muncă şi de condlttilt •• • iDiiomice ule bolnavului. Probele blochii'-funcţionale şi morfologice contribuie întotdeauna la evaluarea i uliului evolutiv al bolii şi de asemenea la evaluarea capacităţii de iiniiK'ti a bolnavului respectiv. Semnificaţia cxp/onil l lor indicate. Dicta va respecta următoarele principii: regim normocaloric. a faciesului. Se exclud alcoolul. evaluat în lumina datelor clinice. pit'domiuanţa sindromelor). mal alţi i l l n lupte degresat.

. Hepatitele cro-| cf « i i semne nete de activitate necesită repaus profesional total.6. cu margine i N c n l i i i i .. Med/cafj'e: se instituie terapia cu vitamine (complex B. IniInl p'Mlo să fie o fază de hepatomegalie.ivS. Hemoragiile e « . cu ficat neregulat. al hel'îxpensarizarea activă a bolnavilor cu hepatită cronică. circulaţia colaterală... psihotera-)ln. l'nrata repausului la persoanele cu hepatită cronică. :. Sclerozarea împiedică circu<\\\<\. Disproteinemia duce la edeme. De asemenea peroanele ce activează în locuri de muncă cu solicitări mari energetice nu care nu pot respecta regimul igieno-dietetic în condiţii de activiito este bine să li se prelungească repausul... asparagină.Irculatln arterială Intrahopatica. activitatea în tura de noapte.c vor ovita locurile de muncă ce solicită eforturi energetice mai iun i le. legalon. ie/olvarea problemelor lor socioprofesionale sînt de mare valoare n ' i i l i i i recuperarea lor.9. iar tuneIonul. evoluează cu hipertensiune portală şi cu i i i x l i l i r . Persoanele caro il-il pot asigura condiţii satisfăcătoare de repaus în familie este indiat Bă (le spitalizate pe o perioadă mai îndelungată. Splenomegalia însoţeşte ciroza.. Timp de l — 2. în ciroze « pi«duce înlocuirea ţesutului funcţional hepatic cu ţesut scleros. mai Ies « l .. profesionale pe zi. ajungîndu-se la un „ghem sclenfl" q. chiar 3 ani.. dutnd Li micşorarea în volum a acestuia în faza finală de evoluţie. Reluarea activităţii trebuie să se facă treptat. C). dltcrnroa tuturor funcţiilor hepatice. Mnr/o/oy/'c se produce o distrugere a structurii organului. explicitul hipertensiunea portală.L . acid aspartic... după trecerea şi vindecarea episodului rut. adesea ireversibilă. extracte <• l K Ml. CIROZELE HEPATICE Cirozele sînt afecţiuni hepatice cronice progresive care evoluează u nllemroa stării generale şi a structurii normale a ficatului.. Condiţiile socloprofesionale ale bolnavilor cu hepatită acută inuonţează durata repausului în condiţii de spitalizare. ascită şi • m i i ' . acordîndu-se program »dus do activitate şi excluderea locurilor de activitate cu substanţe cprilntoxlce.i prin lulburAri de coagulare sau prin ruperea varicelor gastro.isli(>esof(Kjiene. l 500 Kcal. alături de terapia cu medicamentele amintite...4. urmată de scăderea în volum. 4.<|.«"i •' liemoroizllor. .\ p i i i . Dilcronţa faţă de hepatita cronică constă în faptul că ciroza este n i ) ( | M .ilben. aspatofort.iloa în mediu cu substanţe hepatotoxice şi limitarea activităţilor xlr< i profesionale.ivă. dar numai prin indicaţie stabilită de către medici (forme i n v i ... Uneori se reni 1 1 1 • la tratament cu corticoizi sau medicamente cu acţiune imunoupii-'. i c ă locul de muncă prezintă solicitări mari de orice fel. ctlvil... i r e a structurii lobulului hepatic. Se face tratamentul 'implicaţiilor infecţioase (cu prudenţă). al retenţiilor hidrosaline. forme cu mecanisme auto imune dovedite). ce croşto cu 40% şl prin aceasta se eeelerează procesul de vindecare.

beneficiază de apele alcaline simple sau mixte. piolielor paraclinice. Mmirtoa se produce prin comă hepatică: pierderea cunoştinţei.islx. Funcţia evacuatoare peritoneală se face num. Crenoterapia bolilor ficatului. Prognosticul de viaţă este de 3—6—8 ani (uneori şi mai mulţi).7. Se folosesc intermitent diureticile de tip nefrix.i are etiologia şi patogeneza prezentată la descrierea chistului l i l i l n l i c pulmonar. i. Frecventa localizării este favorizată de faptul că para* /Mul tnlihuişte In calea lui mai întîi bariera hepatică (cu o bogată raţca M).Evoluţia este cronică. amoniemia este crescută. lichidul ft'..)/ b) pol|.9. Coma este expresia insuficienţei ficatului de a-fi IM n l îndeplini funcţiile biologice.lavorabilă. precum |i i l n npc bicarbonatate calcice. Bolnavii cu hepatită cronică stabilizată (persistentăi H'/idudlă). 4. La acestea se adaugă semIM ' I n clinice şi de laborator privind afectarea hepatică.i i h c sc reface rapid după puncţie şi influenţează nefavoiabil p>.str> mnl frecveni 1. aboli» im reflexelor. Diagnosticul se face pe baza antecedentelor.oiine ce vin în contact cu cilul: cio bani. vliiAtorl etc. cu păstrarea funcţiilor vitale. scintigrafice şi examenului morfologic. aldactone etc. putînd alterna perioade cu evol u 11 u lentă cu perioade de acutizare şi evoluţie rapidă.M m i < < i tumori olnstlro la nivelul (leatului .?i vitamine.4.i(|iio(itlcul clinic <ne în vedere: a) nntecedenlelo poisoiuiln. In coma hepatol n * rlnlă.. deoarece spoliază organismul de proteine.Mucul ImliMviilui. hepatita cronli rt evolutivă. prin tratament putîndu-se obţine revenirea din comă. l)|. undo se fixea/d şi apoi se dezvoltă.1 pci '. Alteori moartea se produce în urma unor hemoragii mari (prin tulburări de coagulare sau rupturi de varie* ijiriliocsofagiene). la care se asociază intermitent cloruia de p<>IfiNiu . precum şi ciroza reprezintă contraindicaţii pentru traIrtiiienle balneare.. îngrijirea bolnavilor cu ciroză hepatică este similară rolei rxpuso In hepatita cronică.emid.n Iu m/ de necesitate. progresivă. Apele sulfuroase de la Olăneşti au ac(111111. Uneori se recurge la tratament chirurgical. CHISTUL HIDATIC HEPATIC Itoal. Pot surveni Inia ţi |>erloade de relativă stabilizare. hinc. proo (c. simptomelor clinice. Hepatita cronică activă. u f i i v ..

examenul i mitmlm. colangiocolecistografia. i ra rtru l u n e i N tflri fle n p rn lfl b u n e» r) p o zltlv ita ten u n o!r <p•io ln < In •rflto r (v o /in o fiU i» . I u l p o d i e p r o d u c e c o m p l i c a ţ i i p r i n f i s u r a r e . p in / ficln tiflr a llc re m a re v a lo a re în stab ilire a d i.'. a b c e d a r e . — greţuri şi vărsături bilioase. ALTE AFECŢIUNI HEPATICEn c e r u l h e p a t i c v a Ca fi m en ţio n at la cap itolu l priv in d canceru l d i. l i r . laparoscopia. D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l tr e b u i e f ă c u t c u c a n c e r u l ş i s if il is u l h e p a ti c . în hînrţie de forma clinică se pot asocia şi alte simptome: gust mar. Sindromul biliar (vezicular) se manifestă indiferent de cauză (care npihnrt forma clinică a colecistopatiei) prin simptome relativ carac• l i s l i c e . 4. l>ilitubinemiu.8. 04 . diaree sau constipaţie.b io p s i e h e ip-a ti c ă . Reamintim că nnmnc'za amănunţită are mare importanţă pentru diagnosticul clinic c sindrom vezicular (sau biliar). urină nlurlrfl (pigmenţi biliari prezenţi). In unelo unie se n-rcelea/u colesterolemia. alterarea stării generale. subicter. i < j i x > . Sifilisul hepatic este actualmente din ce în ce mai rar.fu n c ti o n a ae a t ă r e l a ţ i i f i z i o l o g i c e . ro actia C asso n i). a h i o c lt lm i c o .4. colecisloţjrafia. B O L IL E V E Z IC U L E I B IL IA R E Ş l A L E C Ă IL O R B IL IA R E Noţiunile de anatomie şi fiziologie au fost amintite la anatomia rolului. alteori iradiază în regiu•fl precorclială. după emoţii: durere de tip colicativ în hipocondrul drept. care apar de regulă după greşeli de regim alimentar. ce iradiază în spate l umftrul drept sau numai în umărul drept.NllV. Va fi susi'C'Uit în toate cazurile în care se evidenţiază un ficat mare şi nereguit. 4 . l i i i i c s f t s e f a c ă n u m a i d u p ă c e n e .9 . după I n i l u r i li/ice sau psihice. pigmenţii biliari în urină. d eo aro ce p u ncţion area chistului p oate determ in a u n şo c m o rtal. E s t e i m p o r ta n t d e r e ţ i n u t c ă p u n c t i a . i n f e c t a r e .9 . durează l-—3 zile (i se mai pun« „dispepsia de trei zile") şi se întind pe o perioadă de cîţiva ani. frison. T r a t a m e n t u l e s t e c h i r u r g ic a l .Itxa m o n u l ra d io lo g ieo ate s ă d e a u n e o ri in d ica ţii ddie. sensibilitate obiectivă (în rade diferite) în hipocondrul drept (punctul vezicular: vezi împărţirea >po<|rnficft a abdomenului). uneori apărare musculară sau palparea c'/lmli'i ( I n hidrocolecist). Noţiunile de semiologie şi probele paraclinice au fost de aselenen redate în partea de semiologie a tubului digestiv. subfebrilităţi. ce evoluează cu o stare generală nu prea alterată. /:x/.i< in o sti< u lu i. — durerile apar la intervale neregulate. lr C o m p l i c a ţ i i .9.a m a s ig u r a t c ă n u e s l e u n c h i s t du lie./o/rin funcţionale utile pentru diagnostic: sondajul gastric şi noclciml. febră. .4 . h i '. decolorarea parţială sau totală mntcriilnr fecale. subicter sau icter.

dacă '••«Uzează şi alte condiţii. ducînd la dissinergiile lor cu favorizarea ini.COLKIlTOfATIILI Cnlpclstopnllllc' stnt Nllfcilliţo alo rflllui bll|nn< fll uL Icul' i i'ilhiro.. virusuri) realizează colecistitite (in* i ţ i i ) .. ea determină spasm pllo1 roflcxc patologice visceroviscerale.. (|) 'Traumatismele pot determina colecistopatii traumatice (mal rai. Sonda/u/ duodenal şi examenul bacteriologic (antibiograma) stnt . uneori apărare musculară |t • Ifiirrt ţjenenilă alarmantă. Adeseori afecţiunile căilor biliara i l n t mixta: coexistă inflamaţia. fiil iile U' biliare. adică inflamaţii ale vezin l i ' l biliare şi ale căilor biliare.. anghilula sau anchilostoma). iar angiocolitele reprezintă inflamaţii ale căilor iilllnrr-. pentru diagnostic şi tratament etiologic. ' ) l'actorii nervoşi şi hormonali (la femeie) acţionează asupra li-«lismelor căilor biliare. raărlnili • iiiictiel sau eventualelor malformaţii congenitale ale veziculei bli M . După trecerea fenomenelor acute. • Iar posibil). d) Factorii dismetabolici: obezitatea. regim hidrozaharat 2—3 zile. După trocoroa puseului . cu spasme şi pe căile biliara liliif/ii) care favorizează staza. formei. dischinezia şi litiaza sau parazltOMU COLECISTOPATII INFLAMATORII (!olecistitele pot fi acute sau cronice.. senilhllllnto marcată în punctul vezicular. apoi regim liml-'•n < u col din bolile de ficat. malformaţiile căilor biliare.. etiologia coledstopatlllor este variată fiind incriminaţi: i) factorii alimentari de risc reprezentaţi de abuzul de grăsimi ' i o şl rtiiluşuri. l i ) l:actorii infecţioşi (microbi. Manifestări clinice (acute): sindrom vezicular. aplicaţii reci pe hipocondrul drept» antl-l'lnllcn (dupA nntlblogramă)) apoi drcunj biliar. realizîndu-se colecistopatii alergice. Tratament: repaus.ibilizează. I i ) în cadrul patologiei veziculei şi căilor biliare mai amintim. ultimele sînt frecvent angiocolecistite. 1) l'arazitozele determină colecistopatii parazitare (de exemplu: înmhllti. con* npnr mnl frecvonl In f o mol. însoţite de dischinezii sau favorizează apariţia litiazei. intervenţii chirurgicale tyt • flllf biliare şi cancerul căilor biliare. Colecistitele sînt inflamaţii i l n vc/iculoi biliare. Acroloina care se formează din grăsimile prfljlta 0 substanţă iritantă a mucoasei gastrice. se eftci ' i r/n coleclstogralia care dă relaţii asupra poziţiei. febră. pot duce la litiază " r ă. llxplorări paraclinice. frison.. infecţiile căilor biliare şi proclpl* i colcsterinei cu posibilitatea formării litiazei biliare. în angiocolită se poate produce subicter 8811' ' ' ' • i r icter prin componentă mecanică şi prin interosarea secundară • • liilH hepatice. dislipidemia. illln 0) Cauze alergice reprezentate prin alimente la care bolnavul M "ii'.i (i ilo r şi a litiazei biliare. ' .

nucului antispastic sau numai la opiacee. caracterizată prin durere paroxistică. «i| M-ii(lk'ită. stază. paroxistică. Diagnosticul se face pe baza sindromului dispeptic biliar. !n fn/n cronica. mai ales la femei. însoţită de Ronzaţici de greutate în hipocondrul drept. antlalorgice.itla/a biliară este frecventă la femei. . este în cantitate mare. Sondajul duodenal: bila B întîrzie după sulfat. Sondajul duodenal este greu suportat de bolnav. | H ' | i l i c r biliare. LITIAZA BILIARA I. metroanexită). — Dischlnezia hipochinetică: durerea este ca o jenă. balneofizioterapie. sondajul duodenal şi mai ales colei 1 1 H 1 1. utldurfi locală. Pot fi determinate prin influenţe nervoase (nevroze). aiim i ' i i i . la care şl succesiunea ciclului are importanţă în patogeneză şi declanşarea colicilor biliare. coleretice (fliiyhlrol). Slmptome. pot însoţi afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare • m pot apărea ca urmare a unor procese patologice abdominale (ulcer.•eut. Colecistografia indică semne de hiperchinezie (vezica biliară este iilpercontractată după administrarea colecistokineticului). i (colangiografia) confirmă diagnosticul care trebuie să fie băi M i l d i n cxoinonul clinic.i urmare a unei cauze declanşatoare şi care poate să M/O In t r i i l . infecţii biliare. litlologle. care acuză dureri In timpul scurgerii bilei. Durerea are Iul In lilpoi M i u l i t i l drept şi iradiază în spate. uneori migrenă. gra-Mdltaten şi obezitatea sînt factori care) pot juca un rol în declanşarea M llll. M I mixte. colagoge. Terenul ereditar. gust amar. 1 1 i. ni K (ipnic i . dar nu în toate cazurile se lA clinic. hiperkineticg • . umărul drept sau regii locoulUilu. COLECISTOPATII DISSINERGICE Colecistopatii dissinergice (dischinetice) sînt hipo-. în combina-l« şl cu săruri de calciu). are o culoare închisfl (atra bila). Formarea calculilor este condiţionată de mulţi factori: illmenturi (grăsimi. vom fac* tratament curatlvo-profllactlc (do provmilrti o nciitl/flrli)) antispastice. tulburări de meta-'jn/tem (cu repercusiuni asupra precipitării colesterinei. — Dischinezia hipertonă este dominată de durere vie. 00 . dulciuri. i ţ j a neratională. Colccistograiia arată hipotonie marcată. Analiza clinică. hipercolesterolemie). Litiaza biliară poate îmbrăca o diversitate de simptome i r . Sînt frecvente. Colica biliară este manifestarea clinică cea mai importantă peni i i (llnţinosliciil litiazei biliare. ameliorează acuzele şi uşurează bolnavul.

vflraflturl) C O L E C IS T O P A T I IL E A L E R G IC E Colecistopatiile alergice sînt frecvente. . 7 niluniuntul «sta cauzal. cu grea| i. Fenomenele apar după inl«»tln de alimente alergizante.ii ' < 'om pllcată (sindrom dureroi. Este necesară observarM illniciitolor declanşatoare ale fenomenelor spre a fi excluse din allu«ntntlo (atenţie deci la anamneză!). In plină sănătate se declanşează fcno» •nBiiHo care dispar la tratamentul antialergic. anghllula sau anchilostoma. Dltiqnoatlcul se face prin sondaj duodenal şi examen coprologic. COLECISTOPATIILE PARAZITARE Colecistopatiile parazitare cele mai frecvent Inttlnlte stnt cauzat* •Iu lamblla. an.

FISTULELE BILIODIGESTIVE Fistulele biliodigestive sînt traiecte anormale care fac legătura ntrc colorist şi un segment al tubului digestiv (stomac. din următoarele cauze: — persistenţa suferinţei anterioare (nu se înlătură toţi calculii. — se menţine sau se accentuează o dischinezie anterioară. tumori. Cauzele fistulelor biliodigestive: inflamaţii. rtlter<ire<i sleirii qenercilo. sublrtor. examenului scaunului !>l ni l i l l i i nbineniiei. Vbift. COLECISTOPATIILE CONGENITALE Colcc istopatiilo congenitale se manifestă de timpuriu. — se formează un nou calcul în căile biliare. anamne-| iliuere). *— cî1 i Io biliare nu se adaptează la funcţia de eliminare a bilei în rondlţlilo noi create postoperator. Tratamentul constă în dietă. caro dau peritonite biliare grave sau pot determina lemorm. — formarea de aderenţe postoperatorii. infecţiile şi angiocolita cu simple ninosriilo: durere în hipocondrul drept. duoden. Tratamentul este chirurgical. îmi ales cei care sînt situaţi în canalul coledoc). examenului urinii. psihoterapie. i FICATUL OPERAT (BILIARII OPERAŢI) Un procent însemnat de bolnavi operaţi pe căile biliare (circa 20%) rtmln cu suferinţe biliare. CANCERUL CAILOR BILIARE Cancerul căilor biliare este prezentat în capitolul în care se desdirle •ancerul organelor digestive. pxiimomilui obiectiv (cicatricea postoperatorie) şi a mani-ilor clinice: sensibiliUileci în hipocondrul drept. subicter sau icter. •i. inflamaţiei periviscerale existentă înainte de operaţie.fl nevoie intervenţie chirurgicală (s-a amintit că malformaţia favoriwazfi dischinezia.jll Intrumurale ştiu în cavitatea veziculei biliare (cînd apar Imorl loarlc mari). apoi crearea de fistule. Diagnosticul se confirmă prin colecistografie. staza. sedative. litiază. inleslln subţire sau colon).. periviscerite subhepatice. Prin acest traiect se scurge bilă. icter.COLICISTOPATIILE TRAUMATICI l ' i l n trnumatlsmo In liipocondnil drept se pot produce rupturi <ilo biliare. Dliignostlcul se faco în lumina antecedentelor (operaţii). antispastice. 208 . alterarea stării gene-. Tratamentul este chirurgical. . care proInf adorenţe. . Plschineziile favorizează staza. la tinei >rln dispopsie biliară. litiaza).

inflamate. Ţinea. Bolnavii cu litiază biliară. Aceştia vor fi lămuriţi că îndepărtarea veziculei liillnre. l)U'ol.. dezinfectante biliare. fără semne d* . H CRENOTERAPIA IN BOLILE CAILOR BILIARE — Apele minerale bicarbonatate sodice simple sau mixte fluidifică ulcalinizează secreţia biliară. la Ciunget.1 (lilpo- glIi'Kiiilnntn) şi crlul^ (|ninii. un corp ţi o comlfl.(Ui liormoiuild In pnilc In rci|lnr*a glicemiei fi iii<'!nl)oll«niulul ijlili Idolor. l HpolnNUlIiii'liiln ( I c l c i l i i i n . calcice sau magneziene de la Ivanda. Ţinea. Căciulata. — Formele hipotone beneficiază de proceduri excitante: spălaturi.s/'/ioterap/a biliarilor operaţi este absolut necesară mai ales la hnlimvil care întîrzie să-şi reia activitatea postoperator. Prin formanţll trtl partlclţit In ilii| nillti. au deci acţiune coleretică şi coleclsto• luetică. BOLILE PANCREASULUI Panrroo. celule beta-secretoare dt lnsulln. lirtl cu peria. Ţinea.su/ este o glandă cu secreţie mixtă: a) exienid: secretă «ucul pnncrf-nllr i Iminenţi! digestivi pancnmtici eliminaţi prin canalul principal Wlrsung in nnipiiln nlnr. Bodoc. anglurol.. alngorca celei i potrivite tehnici operatorii.. Călimăneşti. Olăneşti. favorizează vindecarea eventualei afectări hepatice |l cft vezicula biliară nu este absolut necesară pentru viaţă. l'nncii'iisiil I . de teama unor Imll do ficat asociate.i ' llvitfite. admihhliale pe cale orală.iopcialohe (colangioyrafie retrogradă). duşuri scoţiene. l diidirtul /nlmrnt.. înapoia stomacului şt inconjurnl de rniliul ihiiidiiiinl. uneori t l l n d IMMCMIIH ptinrţin I u n ' • hepatica.. drenante biliare (Bourget. lipsa ei lli'tinpiedicînd persoana de la o viaţă activă. dUtlii(|1iidu-l-Hii un rap.H | ( . Ciungei. cerct-' • a atentă inli.<> liepntli/t rnl«»Mnii< i explora şl ntl<< funcţii hepatice.. Dacă stnt omeiio de hepatită. asociate cu aplicaţii externe de nămol cald la luleivale de 2—-3 zile. cu veziculă fragă. antispastice.Formele hipertone ale colecistopatiilor cronice nelitiazice bennflrln/ă de apele minerale de la Ciunget. tratamentul se va completa după nevoie. I n i pi In Nn i(. ivnsiia.4. Sîngeorz-Băi. Biliarii operaţi beneficiază de ape minerale. /'.pentru a aprecia eventuala «volutla «pn. . beneficiază de apele bicarbonatate sodice şi apele sulfatată! Wlftnlc-Moldova. sllunl ri-lroporltononl. Covasna. 4. «pol In duoden. Bodoc.10.. sondaj duodenal). • . cu atonii vezicuIniK accentuate (cu vezicule voluminoase). Scăderea secreţiei biliare se poate obţine prin cure cu ape sulfa-'Iţi sodice. la cel puţin 2—3 luni după operaţie.i» mwut . 11 nall Intern» — p»nu.Persoanele cu colecistopatii cronice nelitiazice. Tratamentul curativ: dietă. Tratamentul profilactic constă IM pregătirea prcoporatorlo. Malnaş. Covasna. în acest sens se indică apele minerale de Bodoc. cu aderenţe bilio-hepatoduodenale nu beneficiază de crenoterapie. şi de la Breazu. h) Internă reprezentaţii de insulele Langerhans. cu ci'lnle • lU'ibrnilnnrn di' (ilucuqon (hipergliceminnt).

Teatici în sînge (în special lipaza şi amilaza). Debutul este brusc.W. ocluzie.idministrează antifermenti pancreatici: trasylol. ca şi în cea acută. Ea ropr<v/intă un aspect al „abdomenului acut" (alături de perforaţie.i'iiluii' ţii d grăsimilor. Examenele paraclinice pot evidenţia: scăderea fermenţilor pancreallrl In sîiHjc1. llxamenele biologice arată: leucocitoză şi creşterea fermenţilor pmu. cu dureri în bară (abdomenul superior cu punct de plecare epigastrul sau lilpocondrul stîng). scaune abundente. Montionăm că administrarea morfinei este contraindicată pentru t d stimulează secreţia pancreatică şi agravează boala. efedrina. la nevoie intervenţie chirur• |ir<il<1. Apărarea musculară este slabă: domină meteorismul. codeină.sucul duodenal — determinată din bila A şi sub 16 U. ' i . Durerea este atît de mare. poritonite. PANCREATITA NECROTICO-HEMORAGICA Pancreatita necrotico-hemoragică apare de regulă ca şi cea catarală la obezi şi litiazici veziculari. cu mortalitate mare dacă nu se Intervine în timp util şi cu mijloace terapeutice potrivite. i\ n l e. . Tratament: calmarea durerii (agravant al stării de şoc) prin miol i l i n . < • . adesea cu litiază biliară. cu ameninţarea vieţii (prin şoc decompensat). Manifestarea clinică principală este dispepsia cu emaciere (slăbire în greutate).u lii p rii M N iilu l N tu t fio tip : In flfin iflto i n n c ro tic ş l h e m o r a g ie .1 H . remineralizare. alterarea stării generale. în scaun se evidenţiază grăsimi sub formă «M O . infiltraţii cu novocaină. zymofren etc. atropină. greţuri. ' M M-hidratare. durere epiştiu în hipocondrul stîng postprandial. încît i s-a mai spus şi drama abdominală. frecvent hepatobiliare şi ulcerul duodenal etc. ingestia de alcool jucînd rol declanşator. Wohl-«liumilli tn .. lucioase. în •ilii(|c *i urină). A lto fifcc(iunl itnt reprezen tate de litiaza p ancreattcă şi| tu m orilo hiiirroflll< o. PANCREATITELE CRONICE R<ir se individualizează ca atare. PANCREATITA ACUTA CATARALA Pancreatita acută catarală survine la persoane obeze. < . Se manifestă cu dureri atroce. analeptice). P a n i i i l i ' i t '| . hemoragii). starea de şoc oste atît de puternică. în urină şi sucul duodenal (amilaza scade sub 32 U. « ru te (cn tn rn lfl şl n et'ro tlt'o -h o m o rag lc ă ) sa u cro nli«.sle tratat în salonul de reanimare (supraveghere permanentă. balonări. după abuz de grăsimi şi proteine. papaverină. Slmptome. Boli i . Prognosticul bolii este rezervat. Scaunul evidenţiază deficiente de digestie a fibrelor mir. de regulă se asociază cu alte afecţiuni digestive. şocante (ducînd uneori la colaps) cu aceeaşi localizare. grăsoase. Impresionează deci alterarea profundă a stării generale.

etc. CANCERUL PANCREATIC Cancerul pancreatic este prezentat în capitolul „Cancerul apară-"ilul digestiv".< | l m nllinentar c'omplel pi Ivind nelo. Se vor preveni ' i ' t l l l e pancreatotrope (în special cele virotice: hepatita. Slinptome.. i t o m a c . cu iradieri în spate. cercetării fermenţilor Antici (mai des.im i. Diagnosticul se bazează pe sindromul dureros şi pe aspectul ra-'' " I i i ţ i i c : de calcificări pancreatice. BOLILE PERITONEULUI l Y i l t n i i i ' i i( i• • . cotazlm.11. acizi grafi. chisturi i"increatice-posttraumatice) se întîlnesc rar..slmllor In special.t i « c a r e s e p r o p a g a i n f e c ţ i i l e g e n i t a l e l a f e m e i . i i i l r u n d e l i c h i d u l o r g a n e l o r c a v i t a r e p e r f o r a t e ( c o l e c l i t . <is-Iul scaunului macroscopic şi microscopic. Se efectuează de asemenea proba cu trioleină. suc duodenal. după curo se ui mrtie-jln I u l . LITIAZA PANCREATICA Litiaza pancreatică este o afecţiune foarte rară. u n a p a r ie ta li $ 1 a lta v lic tm l/l. stării do nutriţie.ibileştc pe h<r/.i i i <i I M . sub forma de lanţ situate în hlpo-Midiul stîng.i ulmii ul. grăsimii'-. i . 211 . t i i s . festal. Inup de l i c l y.. creionul)... 4.4.. i ntiu a urmări di<|esli.în timp in Insufldunta blllnrfl grA*tmtl« apar iub formă <. Se vor trata: colecistopatiile. i 'în n ilc. litiaza biliară. i < loscopic. glucidele.<i cinamne/.el (suleiinie dl-n in trecut şi prezent).. '(agnosticul clinic se sl.slui lilucloi nnr. cae u n sac „fâră o rificii" (B ich a t).lle. lipaza şi amilaza) în fecale. Se manifestă prin dureri în epigastru sau hipocondrul i i l i y s<iii paraombilicale. sliujo na.n . Tratamentul este medical (se tratează infecţia adăugată) şi chirur• i " ni (îndepărtarea pietrelor)... Mesele vor fi mai frecvente.. n m b H ' o n i u M i i i M i i i . di<|e.. falsele chisturi.i .ă fermenţi pancreatici: trizim sau triferment. ioduria provo-! explorări cu izotopi radioactivi (vezi volumul de Explorări /u/io r i idtamentul: regim alimentar sărac în grăsimi şi mai bogat în proii^or digestibile şi glucide. L a b l r b a t .. aspectul scaunului m .<• KMUIM' In mţ|limil St limldt-SlrnNNbiirni< constă din adinint' ii n i unui i < . n i i ' i $ | v ag in . caracterului durerii. ! ( •n s e ro a s S a lc ă tu ită d in d o u a f o ite . lu t. TUMORILE BENIGNE PANCREATICE Tumorile benigne (chisturile pancreatice. Se admiie<r/.in tim p ce la fem e le co m u n ică cu ex terio ru l p rin o rlflIM i i i i n i | i i im ni . alcătu in d tn tro ala o < •« • < s > i l « i l i I n I M M i -. c a i • i i i i t i ' Mn it' | „ .

căci maschează simptomele şi pentru un timp medicul i-slo tnşolcit de ameliorarea care apare după aceste medicamente şi nu Inli'ivino prompt. periclitînd viaţa bolnavului. ce consideră că este. metrite. le fi » i .. tranzitorie.s-a administrat azi ( d n l i i ) om X următorul medicament.i om i... l>) Imn de acalmie înşelătoare. colaps t'ninprnsut. apărare muscularei |. înjunghiere. împuşcare. Peritonitolc acuto primitive apar în cadrul unor boli generale infecţioase. Nn trebuie uitată evoluţia în 4 faze a peritonitelor acute: a) l(i'/. colecist. apoi decompensat. C. Dacă se administrează totuşi modicamonto.nlr> i H .HIIHI. prin perforaţia organelor cavitare: stomac. metroanexite. stare de şoc compensat..lUlomln. în care lenomenelo clinice par aă sa amelioreze} aia .. opiacee cînd se bănuieşte un nlxlomoa acut. septicemii.. luminai. p.. peritoncul poate fi sediul unor inflamaţii par-//a/o ..ii'. Evoluţia fenomenelor se desfăşoară 'in -l [tr/.i onjunele respective la peritoneul din imediata vecinătate.c: debut.. calmante.vou generale numite peritonitc..nl>(l<>im>n de lemn"). I de al Analonwpatologic. duoden..l'erllimoul fl l Hi'HHiQitift lor p<< l' l 'i l n | i l l u i l l i i (in care |e (niiin'n/fl Inroiijuilml "M'Micli ii i | > < ' tl ( o ii ' t i > ' . PERITONITELE GENERALIZATE ACUTE Peritonitele generalizate acute nespecifice reprezintă urgenţe chi-i urgicale. leucocitoză. cînd procesul inflamator difuzează do l . îmIMin. vonn cava Inferioara.i i / .Sfilnri de corn de animal etc.. apendice.mcrcuHul PERITONITELE IM i tt« nrgtn de protecţia p«ntn. urotcn l' 1 . ca şi cele segmentare. i ...... !uluia aliilninenulul «au nluiiuc n \ . . Subliniem noţiunea de urgenţă a peritonitelor acute. fenobarbital. sarcină extrauterină ruptă. plegonur/. Tratamentul este chirurgical de urgenţă (reanimare).. vo/lrn Ullnnifl.. l'ciitonitele parţiale se numesc periviscerite şi apar în colecistite. Aceste peritonite trebuie stt I i i " recunoscute cît mai repede şi trimise imediat la spital. Inuiunlc ii. Peritonitcle generalizate pot ii primitive sau secundare. florin nbilomlnnlS. Intestin.lnd este singur. Insistăm sfi nu so «idministreze antispastice. Inr colo secundare. Peritonitele specifice din cancer.. MIJIM i < . ce a administrat ca tratament yi la ce oră. cadrul sanitar trebuie să trimită la spital orice cu/ rare / se pare suspect de abdomen acut. Mnjorltnl'• • < . dilauden) se va nota: . apendicite cronice. Se mai pot reali /n poritonite prin traumatisme deschise.. revenirea fenomenelor. salpingoovarito cronice. ni('M|liitiHlii-lc In pn/ltln ll/lnlogtcfl. Stmptomele sînt cele din abdomenul acut: durere violentă abdoin l un M.. pun probleme grele de diagnostic şi atitudine terapeutică. relatlnd în biletul de tri-/ii//rr<' ce a constatat.niiilHinure. ulcor (|<istric sau duodenal cronic.a de debut cu simptomele abdominale menţionate. (papaverină.i n smi muilcjin. acalmie înşelătoare.slnt In lin|inill(>iipnlii/ unele «lut lotrofmrllonPale ca: rlnlcln.". atropină. morfină.. tuberculoză. . apoi decompensat..jsiti< i< mlnile.

Hl. puncţia peritoneală extrage lichid serocitrin cu Rl» o/ltiv şi limfocite în sediment. (ig ltn lle)i (leb î l ) ln/.4. în pancreatite etc. în colici renale. apare mai des la persoane In j |f!f»IA. fizioterapie. mm ales la femei. PERITONITELE GENERALIZATE CRONICEu i l f r e c v e n t e le n sînt de origine tuberculoasă. clnd poate determina o peritonită canceroasă. de obicei i.. ILEUSUL Mudromul ocluziv intestinal (ileusul) este o urgenţă chirurgicali. iiobuie recunoscut în orice serviciu medical.v/(! /ci/o spre « Insista încă o dată să nu iw )/i. căldură locală. CANCERUL PERITONEAL î ţC!niu'orul.12. Iar la fem ol de cu ascită. Diagnosticul se ' pfp prin analiza lichidului recoltat prin paracenteză (lichid hemoraWfi ţi cu celule de aspect malign).>c/d/n li/crro .alteori determină chiar • intestinale. Obstruarea poate fi cauzată din interior (ghem de M I / . sub niollfvrutivă (tumorală) sau cu aderente (libroadezive). sedative.i //cu. tumori etc. în cele tuberculoase sînt prezente semnele uului de impregnaţie bacilară (vezi tuberculoza pulmonară). tratamentul peritonitelor cronice: în cazurile cu fenomene de ocluInti'slinală este indicată intervenţia de urgentă. N// IUI //O/ r/fife s/ sd Internam bolnavul do uryo/i/d. tuberculoză etc. prin torsionarea unei anse (răsucire)* • ce c'OMNtltulc un volvulus. astuparea) -ului intcstiiidl. i u it'* /c/io /iic/n y« v i« r(i/« ra . Lichidul se poate inocula la cobai. 4. metroanexită.<i lliidlfl: colaps. tu ltlvtttd lts.) iim \ < ! • " -1 ' i m ' n tenom eneloi < • < » / «(rtiirnr/abdom inale). adică cu lichid în cavitatea peritoneală.'imoreacţia (IDR) este intens pozitivă. PERITONITELE ADERENŢIALE (PERIVISCERITELE) manifestă prin colici abdominale. 'illnh'tn (jcr. Clnd luco ascită. Ele pot fi: postoperatorii (peni i / o variate) sau în legătură cu o inflamatie abdominală: cipcndiolecistită. Clinic evolueti/d cu "H dureros colicativ sau subocluziv.). El se clasifică in: tlcus paralitic (dinamic) care semnifică absenţa peristaltlsmulul i mnli npore postoperator. cd|( ui billur.v mecanic produs prin obstruarea (închiderea. în restul cazurilor 'ilnblloşte cauza şi se tratează etiologic şi simptomatic cu antlspasillcK. în special metastatic. I . sau prin compresiune din afară (compre213 .

ochii excavaţi. aparatului digestiv pot fi localizate la nivelul oricărui iei| im-nl . Slmptomele clinice: — culii'l abdominale difuze domină tabloul clinic. acoperită cu sudori. tratamentul este medical. materiile fecale şi pentru gci/c (somn absolut de diagnostic). Examenul radiologie arată semne caracteristice: imagini hidroaerico < omparate cu tuburile de orgă sau cuiburile de rîndunică. Auscultarea abdomenului arată linişte perfectă în ileusul dinamic şi zgomote hidroaerice în ileusul mecanic. uneori în ileusul mernnlc undele peristaltice sînt vizibile pe suprafaţa abdomenului (misr. — alterarea progresivă a stării generale.— greţuri şi vărsături (uneori fecaloide dacă obstrucţia este situ ată In porţiunea inferioară a intestinului).4. Frecvenţă mal u n i i . Abdomenul este balonat. i u c.sle necesară trimiterea în serviciul medico-chirurgical pentru observ i i i e ţii alegerea momentului operator. Diagnosticul este de urgenţă: suspendarea gazelor şi scaunelor esto ciipitală pentru stabilirea diagnosticului. Vii ' . i . pămlntio. înfundaţi în orbite şi împrejmuiţi de cearcăne albastre. incerul gastric şi rectal.soiutâ) cară împiedică tnm/ltul sau favorlzon/rt lor*| oii<in<ii. . în ileusul paralitic (dinamic). timpanism şi sensibilitate la palparea abdomenului. Alteori este vorba do o Iminle încarcerată. i u excitante ale peristaltismului: administrare de retrohipofiză. 4.•luni' I I I H I Im lire nli. i m i'iele. apoi decompensat). de regulă. la care evoluţia. Examenul obiectiv: constată faciesul peritoneal: „faţa este palidei. privirea înspăimîntatîi " (I. poluarea mediulll ele./ c sfiit insuficient cunoscute. Goia). ! < • linere. Intervenim chirurgicală este salutară. dacă nu apare reluarea tranzitului. I.irl vermiculiforme). i'. cu stare de şoc (la înce put compensat. inclusiv la anexele sale. după reechilibrare hidroelectrollllrfi tfi ticidobazică. etilismul. In ileusul mecanic: dacă este recunoscut în faza de început se poato 1n< eroi o clismă înaltă după care. fumatul. Ciin < . Tratament. nasul ascuţit. Undele pot iuvariza volvulusul. ii Iu intervenţie. i miii des interesată este după 40 de ani. Im'tori iritativi. nlum'iiUitiii. — suspendarea tranzitului pentru. Sediul durerii (locul de plecare) poate da indicaţii asupra locului ocluziei.v. MI 1 1 u t de magneziu injectate i. î l tubului digestiv.13. tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice.. este mult mai rapidă. miostin. Haţioganu. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV < ' . dar poate fi întîlnit îl In vd • . Cauza ileusului se descoperă adesea nuni. Sînt incriminaţi: factori eredlrtil. Restul simptomelor menţionate sprijină diagnosticul.

diagnosticul in „fază utilă terapeutică" sînt importante: simptomele vagi de început care apar la o persoană fără anii-n Io de afecţiune gastrică. i ' i n o ' . i / . anfractuoasă. anorexie faţă de pîine. nece-I dtenta urmărire a evoluţiei şi indicarea operaţiei cînd apar " do malignizare (cancerizare).meciul Im. i ii" i n . esofagoscopia şl bloiireclzează diagnosticul. mai ales la persoane dupH i i Io 40 de ani. gastrita polipoasă din anelii'rnlcioasâ. încept M l «cască. carne.i i i i . prezenţa în sucul gastric a sîngelui şi a acidului lactic (reac-iiM Ulli-lmann pozitivă). tirul clinic.examenul radiologie baritat al stomacului care atrage atenţia diagnosticului prin descrierea: n) rigidităţii segmentare (lipsa peristaltismului pe o anumită re- l h) nişa mare. iar examenul radiologie baritat. diagnosticul elţl Irtullv. marc utilitate este examenul gastroiibroscopic (axial şl latorll) • "• ol'ochiiil în fnzulo incipiente. ais . după cel genital. i v i i l u l ) aspoctul luzluntl şl uxainenul hlNtopntoi omplolcd/. creier). stările precanceroase amintite care trebuie dispensarizate şl ic clinic.itenţie specială acestor simptome. polipii gastrici. Palparea tumorii reprezintă un semn prea tardiv pentru eficace. Bolnavul • MI . rrai. /)<. CANCERUL ESOFAGIAN Hidmmul esofagian şi vîrsta atrag atenţia asupra supoziţiei dt i esofagian. . radiologie.CANCMUL «Ulii fi CANCUUL LIMIII . ulcerul gastric.chimismul gastric: hipoclorhidrie. căci tumora a invadat organul şi sînt posibile metastaze In alto • ' M i n i i o (ficat. cînd radiologie se constată doftfi" MI l i Io umplere (lacuna) sau există stenoză gastrică. Mui tîrziu. constituie stări precanceroase.i chirurgicală. plămîn. simptomatologia în faza de început este necaracteristică. cînd simptomele sînt avansate. Se va i i . indispoziţie. pot apărea dureri necaracteristice în epigastru. clnd cancerul eite surprlni n> i . CANCERUL GASTRIC < 'nncerul gastric deţine locul al doilea (în „concurenţă" cu cel pulmt). u cinci a-a Invddul in jur. oase. Mai tîrziu se adaugă slăbirea progresivă In greui anemie.. . permite diagnosticul In timp util pMl» ' • " iMtorvcnli. aclorhidrie. funcţional şi gastroscopic.i epigastrică." i i ' i i i i c i .i u l Umbli ou fost dlsrutatn la gomlnloţjht yt uşor d t i M i t i . • Bistriţele hipertrofice. adîncă. cînd aspectul sucului extras este de .imcntul cflcaro osto cel chirurgical.zaţ de cafea".

pancreas). icter mecanic. Atrag atenţia hemoroizii simptomatici. Sînt prezente semnele generale (inapelenţft. 1 com presiuni m ecanice asupra organt* ii i ' > r d in ju r şl p rn d u < < • iim < n m . apoi febră. bolnavul decedînd într-un interval de circa 6 luni de la descoperirea bolii..CANCERUL INTESTINAL Cancerul intestinal este mai rar şi apare cu simptome variate (diaree. CANCERUL HEPATIC Cancerul hepatic poate fi primitiv sau metastatic (cu punct de plecare din stomac.i < < \ i < n 1 1 . Uneori tipare ca ampulom vaterian. . prezenţa de sînge în bilă. CANCERUL RECTAL Cancerul rectal este frecvent.S. Tratamentul este simptomatic (antialgic şi sedative). vom căuta canc i ' i i i l primitiv prin examen clinic şi explorări complementare. constipaţie).itomegalia neregulată şi sensibilă la palpare fină. avînd o evoluţie progresivă gravă. în stabilirea diagnosticului au mare valoare examenul radiologie baritat şi fibroscopia intestinului. în cazul în care ficatul este neregulat. liep. intestin. astenie. scaune cu produse patologice. biopsie» 9! axocolonofibroscopia precizează diagnosticul. cu probele biochimice în relaţii fiziologice. V. Dacă evoluează cu fenomene de compresiune. ficat cu neregular i l d ţ i . emaciere). cu compresiune. Tratamentul este încă ineficace. bulbul duodenal poate apărea mărit şi defoi mnl. constipaţia. icter mecanic progresiv. sindromul rectosigmoidian. cu nuanţă negricioasă (icter nwl(ifi). lindoscopia cu fibroscopul contribuie la elucidarea diagnosticului nvldentlcreu sfngolui în sucul duodenal are valoare diagnostică pen Ini cdiiceiiil iimpuloi Vaier şi cancerul duodenului. Examenul prin tuşeul rectal. alterarea stări» generale.m p trlo m b lc ale. Cancerul hepatic secundar apare în cadrul unei tumori cunoscuto CM localizare.H.creion". stenoza rectală cu scaunul ca un . Pentru diagnostic este caracteristică alterarea stării generale. crescută. Diagnosticul se face în contextul manifestărilor clinice dominate de constipaţie la o persoană în vîrstă şi prin prezenţa de produse patologice (sînge) amestecate cu scaunul. Cancerul hepatic primitiv poate avea punct de formare în celulele liopatice sau în căile biliare. CANCERUL CAILOR BILIARE Cnnrorul căilor biliare apare mai des la persoane cu litiază biliară. CANCERUL PANCREATIC C fint'urul panere.

MI idsunot .1 le(|. cafea. Diagnosticul se face pe baza fenomenelor dispeptice de lungă dul . care i uită cancere în antecedentele ereditare şi care prezintă factorii do i dinintiţi.in vi suf^rin ţtt . denutriţie.. orarul neregulat al meselor. P n l o i .iţi.. .Cancerul se localizează mai des la nivelul capului pancreasului i lud apar semne dispeptice. Din cele expuse rezultă că tumorile canceroase ale organelor dii hve. ..inism.r. vcnţă după bronhopneumonii. incerte.. Diagnosticul se poate stabili în timp util dacă examenul e va fi completat cu explorarea radiologică baritată. lipsa de igienă în timpul modcntiţia deficientă..«•n urme sau sechele (hepatita acută. Exetn* { lnllllnc|i i i> .M ulcn/ft (ii.. pot genera boli vindecabile. i x . Pnl"l.icid l'.i ti 7i M| i. care lată . .1 so poate ved.lilrt «fui i • .n• | H . paliativ chirurgical în l i . l. i ' . slăbire în greutate. tutun. î l . . încordări.' ] . il i> li )i |i cA a Iniiilul np. alimentele nespăiu>spălatul mîinilor înainte de masă. sondajului 'i i-nai fără bilă.n i .. Ele ocupă (inul ui doilea în morbiditatea generală şi locul II—III în morbiditatea HI incapacitate de muncă şi invaliditate..i . examinări izotopice şi endo-i'ice.enţa igienei defecaţiei duce la constipaţia habituală. x j i n digestivă ar putea fi redusă mult printr-o profiUixio SUI-• "in.. traume psihice).M M'iimcMiliir « I m nevoi dldacdin l. M i / .i/.l n ipntil..ndnnqc! lupta hn . Influenţele nervoase (viaţa neregulată.|idiii MM|.. n o U C ()l'i|''<. neobservarea alimentelor care produc tulbuNtnt factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive.ilnr. Deci.. Pnni/.ictorilor de risc amintiţi la caro sd M.r.' i .niira Intrpyup ilii ' ln.. qrdsimi. ilo-hih. |.. febra tifoidă. n | i .. enterocolite cronice).. ni. Dispepsiile la sugari survin ca (M .. probe biochimice.Im.il. i . Examenul radiologie arată lărgirea cadrului duo-«i 'l şi uneori semne din partea stomacului: lărgirea şi modificarea 'iilui retrogastric.li.ni'.. microbi. n p i . l'ratamentul este chirurgical în faza utilă..ii i i i .. • u r i l e alimentare.. lafflttlinsn). i i \ . reH'-x. n i i f. este necesară o atenţie specială la simptomele dis-i i ico. cu urmări yllmionic pe toată viaţa (constipaţie. tahifagia.. Alv.. alimentaţia i inU-rală. dacă sînt diagnosticate în timp util (adică în perioada cînd nu i iloază organele din jur). i l i o l i l m dicjostivo s-a pred. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR DIGESTIVI liniile digestive ocupă un loc important în patologie.. icterul progresiv ireversibil. beneficiază de tratament chirurgical cu l salvator.|. raţia alimentară incorect alcătuită.h. progrefctnd lent spre icter intens (icter mecanic)..I c avansate şi simptomatic în fazele tardive..iliMil. i po tome de educaţie sanitară care să educe populaţia In • ni e v i l .. mai ales la persoanele după vîrsta de 40 ani. | e ' .14. i ndie.. dulriim de.. apoi subicter. l i n i / u l u i de nlrool..4. examenul • lismului gastric. Ilillu . dizenteria..ii. virusuri. 4.iC . i (inapetenţă). i.i .

î l . îngrijirea se referă în primul rînd la stabilirea diagnosticului. . fapl peiitiu (<iro expunerea sintetică este dificilă. teste prin care se evalu oază metabolismele sau echilibrul acido-bazic. adesea singurul eficace în unele boli digestive. La toţi bolnavii digestivi se va urmări evoluţia zilnică.hebuio să fie astfel ales încît să fie potrivit bolii şi să conţi (hulo l . iar pentru detalii se va vede<i Inln (| u l capitol. recoltarea şi con-M i v . en dobiopsia gastrică. a tranzitului (scaune. rectală etc. sa ţină seama de chimismul gastric. paracenteză. irigosco-pie.s«u piocolecist. puncţiebiopsie (hepatică). frecvenţă. teste morfologice si eventual probe de efort.ivii digestivi sînt mulţi. scaunul sub aspect macroscopic. coprocultură. mai ales în cazul urgenţelor. i l i o i rezultatelor. Do mare importanţă în îngrijirea bolnavilor digestivi este regimul tlii-iutic. Vom enunţa principiile. pregătirea pentru diverse endoscopii (esofago-gastro-duodeno-fibroscopii. a vărsăturilor este o cerinţă majoră ce trebuie făcută atent şi cu responsabilitate. stomac. tuşeul rectal. în funcţie de boală. Se vor determina urobilinogenul şi |)K|inonţii biliari în urină. căci ar presupune reluo leu p.•. să tină seama de prelerluţeic lin. Ne vom reaminti rolul sondajului gastric şi duoden.. pot perfora. Se va urmări mersul icterului şi al febrei. Este necesară înţelegerea seini n l i c . i pum-rea în repaus a organelor suferinde. Regimul dlHi'lu.i hulii şi a bolnavului. un hidrocoleclst . să fie ropartizut judicios (mese fracţionate)» •m |ju (idiiphii n• < | iu i i i i in cure trăieşte bolnavul. pro-'H i M cu pentru examenul radiologie (esofag. l(ipiiroscopie).ipetilul. bilirubinemie. şuii • 'leul c<i <iport caloric. colangiografie). iar îngrijirea lor este complexă. u e a diferitelor materiale biologice.1 .o apendicită acută poate perfora.să se adapteze fa/cl evolutivi . Examinările complementare pendiagnostic trebuie cunoscute pentru pregătirea. vîrsta bolnavului şi solicitfii l l e eiicrqelice şi neuropsihice profesionale şi extraprofesionale. Deşi s-au menţionat principiile dietei în partea generală a volumul u i . să fie pregătit şi prezentat estetic. intestinală. caracterul durerilor.. Un ulcer. Evoluţia unei boli digestive se poate aprecia şi prin probe paradinice: teste de disproteinemie. (ju/c).variat. cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire. regimul Schmidt-Strassburger pentru cercetarea digestiei..H i•. da tftc9IM . De mare actualitate sînt astăzi examinările cu Izotopi radioactivi şi cele endoscopice axo-esofago-gastro-intestino-ii broscopia şi axocolonofibroscopia.ilologiei. Este necesar să se recunoască în timp şi complicaţiile bolilor digestive.de aici ne resitatea observaţiei atente şi continue a acestor bolnavi. intestin. revenim aici asupra cîtorva principii dietetice. i I M . microscopic. piecum şi starea generală în ansamblu. abundenţă). orice simptome digestive.Moln.r. Urmărirea evoluţiei prin observarea durerii. colecistografie... colonofibroscopii. diareea. DI » .! pentru diagnostic este necesară o bună anamneză şi un examen « i h i c r i i v sistematic şi amănunţit. examenul scaunului (macroscopic. Se va administra un l e i j i m eH mai complet posibil care să conţină alimente cu toţi factorii uuliilivi. sumarul de uri tui. vărsăturile.o hemoragie digestivă se poate repeta sau poate evolua spre colaps. incll sil li e/c.

fructele :.. Alimentele slab excitante ale l») secreţiei gastrice: pîinea alba (mal prfijitii). dulciui l ) Hxcitante ale peristaltismului (indicate în combaterea constipti-'.i /. • n l n . Mare parte din greşeli se referă la indt unor regimuri dietetice prea restrictive timp îndelungat.i.porlstflltlsmulul ţfl (Ic..«'/>//d a cantinelor restaurant şi dietetice care trebuie să fie cît mal li-. dulciurile. AlteorlJ i n bolnavului ce să nu mănînce.i a lo. legumele fierte. ' < • / «/e </<i. cure sînt cele admise şi care este perioada aproximativă în cat» ' • i i l e respectat acest regim. cit •'/or cu alte afecţiuni sau a celor îndemni de orice afecţiune..'I contraindicate parţial în sindromul diareic): alimentele reci. cît mai variate şi diversifi•c» meniu. chiar apa rece simplă. nnou< ' t it n) Alimentele excitanţi' • . cheltuielile sociale mari care le implici iili/urea lor îndelungată şi frecventă. smînlîna. l'rct-'vonţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidi-i prin boli digestive.. i > ) Regimuri indicate în enterocolopatii: pentru combaterea termenl NO administrează făinoasele. zarzavaturile cu "loy. • t » ) i celuloză (legume..(u instrumentar de înaltă tehnicitate şi cadre bine caliln «ilo CAfŞ l'irvlnîi îmbolnăvirile sau dacă aceasta nu mai este posibil.fi fină. puţin coa fiartă). care măresc masa bolului •'). dulci. In acest context subliniem importanţi •. .. ' ' • « • / . '. ul ca -' i i .. să le •i ) | i c i e în timp util din punct de vedere terapeutic. dar numai perioade 11il«i| In enterocolopatiile cu caracter mixt se administrează un regim il|-/ag. i lilptă c.v//iVr .situează educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea unit. adică 2—3 zile regim antifermentativ. laptele i'. u stu ro i. l or efoiM . Iu activitatea practică se observă o serie de greşeli privitoare ' «rea regimului dietetic. g ră s im ile p ră jite .<ir/. fructe.K jră . ard e i). o u ă l e t a r i. grăsimile (mai ales cele vegetale: nuci. c o n d im e n te le.1 s l > i i > .< iv<ilunlr ( pidi-i i < ••lnln/ăji m il < fi n c. c etip . i l•' ! < • < l e f l r | r n | < iMi/lni" i.\• . spre a li accesibile atît celor cu afecţiuni digestive. untul. cit mai accesibile oamenilor muncii. interesarea cu precădere a persoanelor tinere i l l n d activitate profesională. justifică orice eforturi mato* >• v' spirituale pentru limitarea extinderii lor. zarzavaturi. nearse). limitînd pînă la excludere carnea... fructele.. c) Hc<j imuri excitante ale secreţiei pancreatice: ouăle (m«i ales moi care excită şi eliberarea de bilă din vezicula biliară). grăsimile (neprăjite. grăsl(oxcită şi contracţia veziculei biliare şi eliminarea bilei). (p ip e r. l i . fără a se specifica ce să manii' v «i explica bolnavului în mod clar care sînt alimentele contralr •.. în rîndul aer:. alternînd cu 2—3 zile nţjlm care combate putrefacţia.« I i l o r Min.

care după digestie şi absorbţie ajung pe cale sanguină şi limfatli N in celule. Irtlclorl d<> lemne.5. fSrH sau cu efort mc (Inul. sex. creştere. <» ponte njunge pînă la caşexie. fitnhlllii'ii mlli-l (illiiH'nlnrft I. minerale) şi apă (mediul în care au loc rom l l l l e hiochimico). lipide. cosit otc. Totalul rnlotlllor în 24 de ore este furnizat de raţia de întreţinere continînd elemente plii'i llft> (protidele degajează 4 calorii/g). B O LILE D E N U T R IJIED E M E T A B O LIS M Şl Bolile de nutriţie apar în cadrul tulburărilor de metabolism.ilii ii-clmiul ofort cnrdlac Intens). energetice (lipidele cu 9 calorii/g şi glucidph cu 4 calorii/g). /'/. Atunci clini domina anabolismul (asimilaţia) se ajunge la supraponderabilitate şi obezitate. care constituie procesul de catabollxm (sub control simpatic) şi de anabolism (sub control parasimpatic). pentru a asigura In ti 'f |i llnle/i morfofuncţională celulotisulară a întregului organism. »INH fl/|i>li>f|li'e (nlrtptnre. exprimată prin capacitaton de autoreînnoire a substanţei vii. S-a calculat. §tatpu ( i i m i i t i i i l t i i «xcrtfor (pont» 18 cllniliio aefturlle metabolica (au iR . El» recunosc cauze externe (aport alimentar nepotrivit calitativ şi/sau cantitativ). m ortostnlism. Sintetic.xnroa ra(/c7 alimentate ţine seama de: vîrstă. minerale şi apfl( aduse de alimente. muncitor! In cariere. Astfel la adultul normal. raţia de proteine rezultă din aportul ilii l (j/kilocorp. din raţia de lipide l—1'/2 g kilocorp şi raţia de glucide dt4 1) fi/kllnrorp. Raţia de întreţinere aduce factorii menţionaţi.Im CM organismului. unde au loc o serie de transformări. cauze interne (diferite boli) şi cauze mixte (interne şi externe). Metabolismul este proprietatea fundamentală a vieţii. Raţia de întreţinere. stan-a tubului digestiv ţi {jlninlfliir «n/c a/icxc (dlmcxic dctcnnlnn plerdercn unor principii nutrltlvn ndu«» H« •liniuitlv). cu degajare de energie (exprimată în calorii). rldlcntN) nrllvllnlcii mu*! iilnrrt (munrfi în po/iţio şozfndS. Administrarea regimului alimentar suficient trebuie să considera: Nlnrca (Ir xanătatc (starea fiziologică) şi sliiri'a <!<• boală a persoanei respective. im rtml domină catabolismul (dezasimilaţia) se realizează treptat subponderabilitatea. cu înnrţ. se ponln •puno că metabolismul este asimilaţie (anabolism) şi dezasimilaţie (catabolism) |m ••am» substratului nutritiv. dezvoltare. biocatalitice (vitamine. vitamine. cu eXfli lllflle necesnrul de calorii rezultat din proporţionalitatea factorilor nutritivi în func||ti l n '. Necesarul de calorii este folosit pentru determinarea meln Imllsimilui şi a energiei necesare activităţii extraprofesionale şi profesionale. glucide. graviditate).i îmbolnăvit! tino senina de: starea aparatului niiilliivitnriildi (dl(|i".). Această autoreînnoire este legată de proteino ţi constă din schimburi de substrat între organism si mediul extern. temperatura mediului ambiant (scăzuta. Substratul esln reprezentat de principii nutritive (proteine.

In definiţia sa cea mai simplă. administrînd mese frecvente şi mici etc.iqirml. Ţinînd seama. a drogării excesive.ildlrt. temporar sau detlliillv. mai ales cu glucide rafinate şi grăsimi. cultivarea mişcării sub toate formele sale (cultură fizică medicală. boala Hwlqkin. lipide. de a menţine greutatea Idealfl. TropUit..fi esenţială.1 ln> piV. cantitatea de energie necesară în 24 de ore. gonadică şi hipotalamică) şi în nefroza lipoidică. insuficienţă hipofizară.. creşterea azotului r e / i c l u . nevroză anxioasă.M " itfllii snlo d« o (luco o vln(l iinttllă.i ni ninge. — Metabolismul bazai este crescut în: stări febrile. ? . uuta. Simptomul» clinice mai rcprezontative ale acestor tulburări md. înainte de a prezenta bolile de nutriţie. bolnavul se pregăteşte prin repaus psihofizic. Consecinţei «rMsti>i insuficienţe uni. Menţionăm că aceste boli sînt din ce în ce mai frecvente datorită schimbărilor ft'xlului de viaţă. n o colo voscuhiro sini colo inul ltii| iorl(inl(>. La fomoi somai poale i i ( l < i i i ( | n HM ni pnlriilcn „p": prurilul vulvo-v. evllitfi'n stressurilor. a alcoolismului şi a fumatului. Din acest motiv bolile descrise în acest capitol se caracjiMI/. hiperfuncţii ale unor glande cu sontinţio internă (tiroida şi hipofiza). d<< olo dupiii/Ind in u l l i i n . proleinice. sport). pregfilllfl dietetic. de starea aparatelor şi sistemelor menţionate. poliuria şi polidipsia. fără consum rtn proteine cu 24 de ore înainte de probă (proteinele măresc metabolismul bazai) fi post de 12 ore înainte de efectuarea sa. care atrage după sine dereglarea altor verigi mol.) este o boală metabolică cronică. fumatului etc. în unele forme de reumatism şi în sindromul no imile. stressurilor de orice 1*1. dislipidemiile. vitaminice şi hidrominerale. tiroidiană şi umorală). — Metabolismul bazai este scăzut în: insuficienţe endocrine (mixedem. ii|)(ir o scrii» d(> coin|)liciitii. hipertensiunea arterială.sau poliendocrine este: tulburarea întregului hiMnliolism începînd cu cel al glucidelor (manifestat prin hiper<|lii• « • m m i glicozurie). în condiţii bâzâie de repaus psihofizic.Z.î l " . hipofizară.ăm scopul propus (de a mări greutatea corporală. reducînd din cantităţile de proteine. Cunoaşterea noţiunilor expuse este indispensabilă înţelegerii bolilor de nutriţie. Pentru determinare.iImllrc stnl polifmjiti. bonln Aildlson. Ipiillco. suprarenală. consumului excesiv de • Irnol. care poate modifica metabolismul în sens hipercatabolizant sau hipoanabollzant. cu apariţia trepi'H. în care i nuir. dlaiii'liil zaharat şi insipid. în majoritatea cazurilor. 1 5. leucemie. exprimatH In calorii (pe kilocorp şi suprafaţa corporală) pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor Vllfllc. starea aparatului respirator (poate furniza ' suficient necesar metabolismului?) şi bineînţeles de starea sistemului neuroendo• i . glucide. mai des cu cauză uniglandulară (insuficienţa celulnlor beta din insulele Langerhans din pancreas) sau poliglandularO UPIIIK roatică. I n l u 1 < . metabolismul bazai se explorează şi se exprimă în procente. i de a o scădea) şi alegem modul de a-1 realiza (alimentaţia substanţială. h. obezitatea. i mslmittf prognosticul diiiliKlIcu» Iul 1 NU!) (ispcclul dumici viciu -. insuficienţă cardiovasculară. cafea.il'M < ! < > mtincfl . . menţionăm că metabolismul bazai este. slăbirea şi denutrl-| la. DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat (D. iii/. în stările de boală. valoarea i| irpdindu-se diferit între —15% şi +15% ca valori fiziologice extreme. paralel cu vci'hiinra H / .1. tumori maligne. umori şi urină a corpilor cetonici.). este lipsa relativă sau absolnlrt do insulina activă. tulburările hidroelectrolitice şi acidobazice. i l •>! A lipidelor sanguine.plnrdB elemente nutritive prin urină?). In c mi' Cflpaclt. lipsei mişcărilor.rnză pe lîngă tratamente proprii şi prin tratamente comune: alimentaţie echlllÎMfllfl. (lin care vom studia: diabetul zaharat. In clinică. Kiipraalimentaţiei. stări caşectice.i ni <' . în special sedentarismului.

Z. este o boală cronică. idiopatic-primar (la care nu se cunoaşte cauza) apare şi se dezvoltă cu nemurii» obişnuite.Z.s. ulcerul perforat în pancreas. putînd interveni o seric do factori pancreatici sau extrapancreatici. I. D.Z. în acelaşi timp nu crescut şi solicitările acestor deficienţi la asistenţa medicală. Mincu.Z. do venind aproape egală cu cea a persoanelor sănătoase. II. fac necesară o revizuire periodică a cunoştinţelor despro această boală nu numai de către cadrele medicale. a cazurilor de D.Z. — educaţia sanitară a persoanelor cu D.Z. d/ir (io/iţi» fi si neereditar (de cauză încă necunoscută).holllc hlpollzcl anterioare: acromegalia şi bazofillsmul hipofizar pot realiza Uit D. — progresele continue care se fac an de an în cunoaşterea şi tra tamentul D.v(M/. cadrele medii fiind nevoite să răspundă sau să dea indicaţii ce pretind o eoni potentă din ce în ce mai ridicată. involuţln tenllA n pancreasului şi în special a celulelor beta din insulele Langerhans. proprii D. an(Ilorollta. ulimentaţiei prea bogate cu deosebire în glucide.whltfl importanta pentru mal multe motive: — rrestoroa «ti do un.— D.'/. Atcctlunile cu interesare pancreatică care pot genera un D. Introgen): 1. care era cunoscut în trecut sub num«l« do l). în timp ce glicozurli •re Vdlnii nu pr<<n ridicate. în centrul cărora se găseşte întotdeauna o lipsă relativă sau absolută de insulina activă. raincti'il/nt prin aceea că reglarea metabolică a acestor bolnavi solicită doze mari do liiMilln. este complexă.. unele afecţiuni în vecinătatea pancreasului: litiaza biliară. O.iiiifiit<'l»r proMome pe care le ridica a/1/ boala diabetica Imtayl. dt yi /M'f. siipniponderabililciţii./r'/c cn D.. intervenţiile chirurgicale cu extirparea unoi por|luiil mari din pancreas. suprasolicitărilor. durînd în cele mai multe cazuri toatfl viaţa bolnavului. o clasificare etiologică a D. de cdfre cadrch' mcdlco-santtan» are o di-a./.Z. Prezentăm. orientîndu-ne după I.Z. cm" so cnrnctori/ouzâ prin asocierea sa cu obezitatea şi hipertensiunea artnriali. hcmocromntoza cu interesarea accentuată pancreatică (realizează un D. Etiologia şi patogeneza D.. Acesta este în cele mai multe cazuri ereditar.Z. mişcare şi medicamente antidiabetice (in sulina şi preparatele orale) a crescut longevitatea acestor bolnavi.Z. hepatita virală sau alte viroze). tumorile pancreatice benigne (chisturile mari pancreatice). acosta avînd în permanenţă nevoie de asistenţă me dicala/ — ca urmare a cunoaşterii. recunoaşterii. fără de care nu se pot obţine succese de durată în menţinerea acestor bolnavi In situaţia de a duce o viaţă apropiată de cea normală (situaţie denu mita „condiţionat sănătos"). de contrarcţjlare sau diabet contrainsular: . carn •jntil înţelegerea variatelor posibilităţi prin care se poate ajunge la D. şi respectării indicaţiilor medicale privitoare la dietă. 2. pancreatitele nm'inllrii. stressurilor de diferit» teluri. atero•rli>ro/n [xincreatică. 232 . (în special la copii şl tineri) a devenit una din sarcinile importante a cadrelor medii./. ca urmare a sedentari** inului. IUITIINI $1 piln crcstcicii accentuată a valorilor glicemiei.Z.Z.i)./. sînt: infecţilln vliiiln pmicreatice (parotidita epidemică. secundar poate surveni în cadrul unor afecţiuni pancreatice sau endoi ' i l n i 1 . mai ales rafiiitile sau suprurafinale. dar şi de către ca drele medii. tumorile pancreatice maligne care invadează o mare parte clin pnnrrcn. Alr<: t lunile endocrine pot realiza un D.Z. l/ir alteori ca urmare a unor stressuri sau a unor tratamente cu medicamenta (|).

d e ş i g lu c o z a e s te c r e s c u tă în s îiu ie.. ori prin mecanism autoimun are deosebită importanţă In iii ll lrod tratamentului şi evaluarea prognosticului.Z. . r mo Hon/dţla de foame ceea re explică j / / J n < / . adicB prin intervenţia unor Inlilhlluil i|l unu tl.sularl ai insulinei (anticorpi antiinsulinlcl). Ki'i'unoaşterea unui D.linii tilu (//unde/or /iil/înm'/ui/i' rni Imunii n l o ni oului tilmide. I j n n i m n>iiu< .«ngerhans. în D. la copii (diabetul juvenil) este mult mal sei ilurlt l).: n) tllahctul insular produs prin leziunea directă a celulelor beta dtn •Milnli» I. -.niiM niihii smi i < o n i . i v ' i . deoarece D. la adulţi. traumatisme abdominale cu inlon. datorită dnficienţoi iulinei. (Ic s i i l i n i ş l n l u l i " ou oslo în cantitate mică. î l . . iifiili' sun cronice. /x Minţiţi /nhdrulul In urină (glkozuria) — M I > .Z.nnflorhmi» (i//uca(/on «i'ric'lrt ţi'ucagonul cfini OHto u» hormon nntllnsulnr (fnvorl/oa/rt rrctţtmaa "•Di liliietliinctll nan tumori nlo glandei tiroide/ nu ia l nu punte. unde evoluţia sa este> mult mai benignă. i oni<mi .rolcva sau agrava un IJ. cum este cazul în afecţiunile endocrine amintita îl» «»' produce o suprasolicitare a celulelor beta.i i>»li< H i>:in. i i n . AltUuri de acestea s-a adăugat D. ' i ^ a inMi||| IH coni|i>i — do le r mină polinrla cure | H i i i . în special celulele beta (afecţiuni ce interesează pancreasul./. Din colo prezentate se poate deduce. M . nu este una< tu mroptcită).Z.2. Glucoza nu mai este utili/. că există douB iilnlllrttl do a se realiza un D. adicţ in pri'/.Z. /)(is//cra.Z. apoi prea puţină. sau se secretă o insulina InlivA) tn bolile ereditare sau cîştigate care lezează direct pancreasul >lut i In./. • 223 . Indiferent de mecanismul de producere. prin mecanism autoimun. în general.Z.fiiniplomclc majore sînt reprezentate de: polifacjle. unliconceplionale sau alto cîteva preparate. | H I h o l n . celulele onj. (). Z . unu hlpr<rfunr|ll atu nrnator (ilnnilo 111111» i i i iniiiiiilii do lilp<unldnNl<mmtim prlnmr (hnnln Con n) ţi loornminrllom ( I n l in «nu Iiiinorfl nic(liiloHii|>rnr<umln «i «volu<m'/.onţa anticorpilor antiinsulari care inactivează o mare part • i nsi il iti a proprie organismului (această formă de D.Z. crescînd mult peste valorile de I20nu|%. seuilni se» poate vindeca dacă înlăturăm cauza ce-1 determină. 'tMMMiri pancreatice postterapeutice). r / .«'U(/cc (iatrogenc) ca urmare a tratamontulul cu cortl/on. K . I n D . deoarece aceşti anticorpi nu au fost dcplstn|i ! ' i bolnavii trataţi în prealabil cu insulina.n . " . u . m « I u llfl/ldluv. insular sau de nliiiioglcircî.-isaron pnivnun- M./ f>rjfii!H!a//ci: lornuito din cnliiln nlfn din Inuulolu I. i în ţesuM| 9! se acu mulează în sînge. poliun< şl I td lp x lv .. fJImplomele clinice ale diabetului zaharat se pot grupa In simptomo "i]oro $ i miri semne revelatoare. b) (ll(il)ctul contrainsular produs prin interesarea indirectă a coliiiiif bolti insulare.mul< l i .H rit hlpertuniiliiiin «rtmlnlA l u (t «l lilpii|(jllri>ml«)i Iu/im.i. ca primar sau secundar. Nu toţi autorii mrcplA <iiucnnl*m de producere a D. deci la bolnavii care avcnu <U'Jn l i i ' l i u i c reţinut că D. firoilua prin mecanism autoimun. care determină o inadecvată secreţie de Insulina i tni'oput prea multă. i nume ii le ini iln «iiuliiiiii <'inhlm| miînnii'iinl.Z. . .fi pi 'înmii mlnorala do unde sen/<iţlti du' • ' • • -./. se deranjează homeostazia glicemiei (care în condiţii fizioloi' v n i i < i / d între 80 şi 120 mg%).

'. pentru a re aduce cît mai repede. Trebuie să ne străduim să stabilim diagnosticul într-o fază cît mai timpurie a D. i evonlual cu acetotost. fenomene de nevroză etc.-diat căutarea corpilor coloniei in ni i n . In cazul D. glicozuria apare la depăşirea va lorilor dje 160—180 mg% (sau 1. i .Z.. a lipidelor.• .. se pune de regulă cînd sînt prezente măcar o p u i l i ' din '•niiiolo clinice şi paraclinice cunoscute. Se mai poate evidenţia 0 creşterea colesterolului. n) d. 11 c|li(omia este în relaţii fiziologice — şi cei care prezintă hipoglicc. apatie. cei cu diabet renal — prezintă glicozurio.. furuncule în repetiţie.Hjindl. facial). apelează la propriile re-y . în această categorie încadrăm persoanele ce provin din familii de diabetici. femeile care au dat naştere la feţi morii. se constată semnele clinice respective. hidramnios..n i în nrinfl slut corpi cetonici. 11 ic.! <i diabetului ca urmare a unei supravegheri medicale ne--..identifica glucoza impune iim... nevralgii adesea simetrice (de < i. Dialwtul zaharat constituit în care sînt prezente în diferito \ \ i .alr.iro.|)ontane.Z..Z..Z.'. în diabet sînt repicviTitale de: căderea precoce a dinţilor. . .cte: . 3) (sau/şl CI îl l l /(i n). crural. iar valorile gliC'e. Apariţia acestora la un bolnav cu D. i > K n 11 K >-it icni de D.. — Predîabetul sau diabetul potenţial în care persoana nu prezintă inert nici un semn clinic sau paraclinic de D. Diagnosticul se stabileşte m. i v Mulul.•iernile i n . d. apariţia corpilor coloniei in Ninge i niinrt şi donutritia azotată.i K i l n l glicemiei ă jeun evidenţiază hiperglicemia.. flegmoane. iar postpranduil Diabetul chimic la care nu sînt prezente semnele clinice. la femei se mai adaugă şi prurii n i v i i l v n v .iaralo. i | " i e NO adăuga slfllnron tu (jrouUilo..6—1...Z. dar care într-o proporţio însemnată pot face D. i l i " .. i .Z.. eczemă. prin proba hiperglicemiei provocate cu glucoza (fig. apoi în u i i i i . Prezenţa acestora necesllfl \ ' < i l i ' .ista se găseşte din abundenţă în sînge.8 g%). Simptomele paraclinlce: glicemia depăşeşte valorile de 120 mg%. l ><>oscbim. n i ' vi qlicozuria. î l ' • • • pcrianal şi perigenital).i n i i şti se prcci/. prurit (mai . a trigliceridelor şi a azotului.. . obezi. mici semne revelatoare. arată evoluţin i K ' l . la care sau instalat complicaţii. Efectuarea examenului pentru i| llro/nii' . intercostali.Simptomele minore. dar a | i . către valori fiziologice.Z. hiperglicemia ridicată. ' de proteine şi grăsimi ceea ce duce la slăbirea în greutate (de-i i i i i n i i a azotată) şi apariţia corpilor cetonici mai întîi în sînge.lo uşor. In cazul cînd bolnavul prezintă semnele majore amintite diagnos-th n l i'.n c. fenomene dispeptice (uneori lii'l>atomcgalie). se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se înIflroşte prin probele paraclinice amintite. . « • i ii n o lo clinice şi paraclinice cunoscute în diabetul zaharat. \ i \ t . n \ . i n . Diagnosticul D.i sînt în limite considerate fiziologice. pioree alveolară. myata palmelor. In aceste condiţii organismul neputînd folosi glucoza... cefalee. din punct de vedere clinic mai multe aspecte. Diabetul latent la care lipsesc semnele clinice. njungînd chiar la 200 sau 500 mgi%. giganţi. tulburări de vedere.

. gust particular în gură. IM .1 .ml complicaţii) h) din ..Z. fim» curo oxistă deja la cazul dat.. înainte de a intra în comă bolnavul treco (ulii «tarea numită de cerozd şi de precomd. M luam lialamontul corespunzător. mortalitatea prin comă diabetică a scăzut mult.« iiKji'iitA tn staţionar şl ' ) (Im .un r\ploi. .). miros de acetonă al halenal | iiiln»i de poame coapte). ! ..i rolozH. J'recoma se manifestă prin semnele clinice descrise l. în stadiul actual.imi".. . ! < • un clltihnt Inmilnr sau ' "tili .! -.i < . Complicaţiile D.d i . să stabilim clapa în caro su (jflseste . corpi coloniei în '. s. la basedowieni şi la cei cu diabet zaharat. la hepatici. ««Iunie fizică şl psihică.i d. tdlucnrdie. i l i l cir <. ! < • 'întrebări trebuie şti m l > ' i n. d \ i n . Prognosticul bolnavilor cu D. tr<iumonin uscate.Complicaţiile metabolice. datorită proy i «NU Iul ştiinţelor medicale care permite aplicarea unui tratament ştiinţific $1 eficient. la care se adaugă cefaleea.. hlperglicemlo. Cetoza se manifestă prin slăbire în greutate fără un motiv evident.. a reflexelor şi a motilităţii voluntare.. Insă nulii accentuate. Curba hiperglicemiei provocate la persoane îndemne de orice suferinţă.Z. • tolnunţu bolnavului Ld.un bolnavul tu staţionaţi i iu.i obnubilarea i tulburarea stării de cunoştinţă).Treptat — Boli ttiUnin .3 -S 6 ••ÎJ 10 0 0306090 150 210 270 330 120 180 2W 300 J âO fimpul în minute Figf.i i abdomlnnle. 3.pentru o»dr« inedit 22 8 . • l . este în mare | inil« In funcţie de complicaţiile care pot surveni la un moment dat.imbulator şl tn activii. i • . dar cu păstrarea funcţiilor vilfllo: respiraţia şi circulaţia.. •tensiune arterială..i < ! < • l u d i . inapetenţă extremă. 3.Z. •. în timp ce alţii o consideră o posibillIrtlii foarte gravă de evoluţie a acestuia....6 0 1.. scăderea poftei de mîncare (în contrast cu polifwtjtfi anterioară).9 0 1. -•. ! pmfosmn. în trecut majoritatea bolnavilui ni D. Coma tUrtbtttlcă evoluează ca orice comă cu pierderea cunoştinţei.i. a senslbiliiBţll.. . mureau prin comă diabetică..70 1. • . Pentru a mic l.iri paraclinice. Coma diabetică este considerată de unii «ulmi ca o complicaţie a D..i..lllnlj | i m i ăt < " c i p r * • • / • d) c. prezenţa corpilor cetonici în urină şl în slnge. respiraţie greoaie zgomotoasă.ii.> • : .i.ulmii In COH- i. somnolent.Z.

hipertensiunea arterială. musculatura este contractată. hipoalbumineuile.Z. Leziunile vasculare în D. retinopatia proliferantă. şi se dezvoltă mai ales la diabeticii insuficient echilibraţi metabolic. La nivelul sistemului nervos periferic poate apărea polineviî l .Z. lipemia retiniana. în coma hipoglicemică se evidenţiază hipoglicomie (sub 0. . este efectat adesea tubul dli|i i i v . in special ficatul. intervenţii chirurgicale.ibotică. ducînd adesea la orbire. Complicaţiile oculare ale D. mici hemoragii şi exsuddlo.n". Complicaţiile sistemului nervos. Gravitatea vasculopatiei diabetice este în funcţiedo vechimea diabetului şi de teritoriul vascular interesat. au prog nostic sover. bolnavii prezintă chiar convulsii.Z.. In starea comatoasă hipoglicemică bolnavul nu este inert ca în coma hipoglicemică ci agitat. b) tipul specific de leziuni. bolnavul nu mai răspunde In < ' x i -11(1(11. nooformatii vasculare.|. la un bolnav cu diabet zaharat etc.Z.Complicaţiile renale sînt determinate de interesarea vaselor fllomoiukire şi se manifestă la început prin proteinurie la care se asocln/d ulterior hematuria. edeme. pot apare leziuni Vrtsriil. Spre deosebire de coma diabetică acidotică unde se evidenţiază hiperglicemie. Ea poate surveni ca urmare a unei dereglări profunde metabolice legato de boala de bază — lipsa insulinei — sau apare ca urnmro a unei greşeli alimentare.80 mgVo)Proba terapeutică le diferenţiază în mod categoric: după administrarea de glucoza toate fenomenele cedează în coma hipoglicemică şi nu este influenţată coma acidotică.no alo sistemului nervos central care pot da accidente vasculare ci'ieliidlo. Este important să se facă deosebirea între o comă diabetică acidotlcă şt o altă stare comatoasă care poate apare la diabetici numită coma hipoglicemică. miopie. infecţii. . cardiace. în cadrul D. glucidică.Z. devlno superficiala. hidrominerală şi vll<niilnlcă. — Complicaţiile oculare constau în retinopatia diabetică (ce se iiidiiifestă prin dilataţii ale vaselor retiniene. In D. lipidică. hipermoliopio şi anomalii pupilare. sînt de două feluri: a) tipul nespecific care interesează arterele mari şi dau procese de nrlerioscleroză şi de ateroscleroză numite macroangiopatii diabetice-. Alto complicaţii viscerale. i di. iar în final dezli pi ren do retină). este transpirat. iar în final azotemie şi alte semne de insuficientă renală. Unii bolnavi prezintă tulburări psihice. tegumentele sînt în întregime umede şi reci. Ele apar încă din fazele do început ale D. ce interesează vasele mici reprezentat prin microangiopatiile diabetice.Z.i anexele sule. glicozurio şi corpi cetonici. interesează mai des vasele retiniene.iiii(id 10 schimba. Diabeticii Ide uşor infecţii urinare. renale sau vasele membrelor inferioare. cataracta diabetică. agresiv cu tendinţa de a lovi pe cei din jur. proteinică. Se insUiloazfl astfel coma diabetică ce semnifică o profundă liillinraro metabolica. — Complicaţiile vasculare în D. care survine ca accident terapeutic după administrarea de insulina şi care se tratează cu totul diferit decît coma acidotlcfi.-.

ni/smedicamentele (insulina.iln in c ş\ vitamine). sulfamidc ciiitidi. n i tndclliii' ' ul». glucide) reprezintă cantitatea K| I . lolK nlilc. lHHd are cea mai mare importantă.. deci celulele bota-insulare insulina pentru metabolizarea a cel puţin 150 g glucide.ni chim qnn- iii ' 'l. Acc-.r»(l c) glucide în raţia alimentară şi nu apare glico/urie Insem-ii toleranţa este de cel puţin 150 g. Adesea IM si înjură — aprol/.i snu •U Nlinptom ni. finiinii-mi-in qinvIdA .i li < >t «llnlii'ticl.i m Ilinp ni.sc np. dacă adoil* l.>li|p pilim* IIKII i' iii' dinii M|n' InluMi nliiii . rînnfa la hidraţi de carbon (HC.it)' şl nun o. n r i|i.n .'t din cazuri — este suficientă pentru menţinerea diabetului de compensare metabolică. .i < vo l ' i <'otnpllc<itll culiin.i.Z. « l u r n i . pruni | M ' i i c i ! K i l :. il c: <llvtu.. i i i i i upoilirmlc.ingorată fără să apară glicozuria.. micului D.ideso. ii de:.ivr -.. i h iln-tlcl. Se bazează pe trei elenn'iite pi nu ip.ni vulvoi.r. l . De exemplu.lc complicaţii apar m.

la 120Q ' u ull''f >''urile în jur de 20 g/24 ore. 1 1. i i c declt practica mult prea aproximativ^ In care zlcei „Daci tolecondiţ > < i l r l .. vlrstă..i 1 1 1 cului U) u"'" "' •> i ' ' < i i a (diabeticul trebuie să aibă greutatea (tabelu ideali). va stabile trtblll şte Miliniu 20 25—30—40 U insulina (adică l U. tatona i i i n l i n l i i l care tolerează — şi care n-a făcut acidoză — se pot folosi re >U//d* (este iiHHjIIrt'tniiinle.i) |)ioii-. un exemp nlăptare. liilin înliul Ifl un i h l i i • i n . cercetînd In acelaşi mod toleranţa la glucide.iiinr (iM-cesltatea de calorii este In funcţie de arată efortul en«-i profailnnal. piMiliii M < (ilcula la gramaj. i m ui i| 11 ( ' . car-ivnlini.ni|. ' O <| IK . star* fiziologică (creştere. Dncă necesităţile cer.. i«rclnl).•inu <•«•/. Tabelul nr. deoarece fixarea cantităţii de facă nllmont» «itt i|n< i l < > i c . h i n i r i " Un astfel de regim predispune la decompeniărl. 1^0 120 UO Alinii"! lnl)olul ui nr. diabeti I) lol. I arată: f «i MMI u l IC. 1 .. nlin/i hi I H I H .8 g. glicozur ia este minimă adică 1.. n'stiil.i l IC .cadă din greutate plnă la greutatea l nr. dacă vrem să dăm 120 g HC/24 ore este necesar să admlnlHtrltH ţn sn imullna.. dar după aproximaţie. Deci toler anţa este de 120 — 20 — 100 Q . atunci administrăm 120 g pline (circa 6 felii a 20 g ii de (alia). lu de urmări re a iţaInlmnii U'i).i >. i h l . l 8 HC/zl U) 100 . în următoa rele 3 zile.i l n ' l a se fixează tn funcţie de: fişa l. se completează cu ipltalt ffllnoaia. I Ideală) ..>i. insulina pentru 2 g HC prin p«lU U' tol(<rnnta). bine i'iniiMitul diabetului prin dietă presupune cunoaşterea conţinutului tn să se HC •) n. să zicem 140—150—160—180 g HC.

Se lasă la latitudinea bolnavului do . 4% lipide.Morii. cartoful '. grăsimile animale topite.. oul de găină (50 g) are 5—5 g% proteine-lipide.5 g/kgcorp).l 950—(480 c/G + 392 c. — lipide în. săruri minerale şi vitamine în cantităţi suficiente. _________ . conopidă.1 ronsuma fără cîntar: varză.'()% ((lucide.Idljă j'nlliiM Morcov Slnclft I'MK'IO l'lln o U lui 200 200 150 100 100 20 50 50 100 80 200 50 ____ ____ ____ ____ 8 — — ____ ____ .şi uleiul 100% grăsime/ pîinea 50% glucide şi 10% proteine vegetale. peştele au în jur de 20 g% proteine. hepatite.— . Pentru a-i alcătui raţia pe o zi. Re(imi n l im că metabolizarea a l g glucide şi l g proteine eliberează cîte 4 < .Vll. . ci şi pentru obezitate sau orice boală în care dieta JotH'ă rol important (acidoze. mămăliga 12. completare.5—15% glucide./. E. roşii. urzici.aport do lichide. ciroze. iar metabolizarea a l g lipide eliberează 9 calorii.480 calorii (c). ricllrhi. lipide (L) . Principiul normocaloric în raport cu solicitările profesionale (dar Id greutatea ideală) şi al glucidelor conform toleranţei este baza tratamentului diabetului zaharat. este o necesitate pentru medic şi cadre medii. . ToU'int'U 2 oufl Citind Came '. II AMmonte Cantitate (g) P 8 40 30 10 2 L G Observaţii L|l( «l ! Ort. toleranţa la glucide— 120 g. greutate — 65 kg. castraveţi. tuberculoză etc. . Iu piin<'//m/. ____ 20 12 5 5 10 40 20 — 120 (circa 15% lipide) (circa 15% lipide) (pentru salată) (4 felii a 20 g) (fructe 10% glucide) vit. _________ 8 — . 4 g% ( ( l u c i d e . conform raţiei calorice. salată. (//e/n Vd // <//c()/i///d din: — (ilnridr cunlorm tolertmţei In condiţii naturale de viaţă şi acti- i i l e trebuie reţinute pentru a putea realiza un regim optim. laptele de vacă are 4 g% proteine. Kxomplu: carnea. acizi graşi nosaturaţi Total gram * 228 98 . proteine (P) = 98 X 4 calorii — 392 (circa 1. i'rntru ilustrare şi orientare dăm exemplul unui diabetic cu următoarele date: t i i l i l i i m i ! — 1.P) . nu nuiflfli pentru diabet. Cunoscînd cu aproximaţie conţinutul alimentar în principii nutritive putem estima regimul fără tabele. trebuie să ţinem seama de: necesarul de caIoni—(>5 (greutate ideală) X 30 calorii/kg corp — l 950 calorii din care: cilucide (G) . _________ .). Cunoaşterea conţinutului în principii nutritive „pe din afară" după Uil>Ho „rotunjite".ilei — pioleine intre l şi 2 y/kg corp.. 8 30 23 10 ____ ____ 50 121 .120 g X 4 calorii .1078: 9 = circa 120 g. Tabelul nr. brînza.profesiunea: func(loiifn. ştevie. dovleci.65 m.

fără a ii in-«nul.. Importanţii ' H d mişcării şi a efortului fizic în tratamentul D. în mod temporar se administrează In curjiul lioli lulecţioase. ' i t toii.modcrtit şi Ai oNto «icliiziţii relativ recente. cu variate complicaţii. Trat. în această situaţie bolnavul 1 1 -.ul că diabeticul are nevoie de insulina).înnliil In principii nutritive al alimentelor se consideră cu i / / o pentru cele reprezentative.ul In un nllmonl clin colo rocoimnulnlo (tnbolul n i . favorizează transportul glucozei 'orul celulei musculare şi prin aceasta influenţează favorabil . evitîndu-se excesele./.. prin • nou In .irăsească activitatea profesională. dar verificate suficient dc> practicai i'HiNi*|>ll<i importanţă pentru activitatea profesională în general n civiilul < n D. alergatul. aduc vitamine şi glucide. • •ItMiicn. constă din sucuri de fructe şi zarzavaturi la discreţie care /. Kolul mişcării şi al efortului fizic în tratamentul D. constă Iu i întocmai ca şi insulina — . i l c glucidelor în special. intorvonţii chlrurglcolu snu ' I c n i i ' traumatice Li diabeticii compcnsnţi <le regulă numnl prin aas . MI bolnavilor cu diabetul decompensat (cu acidoză).icesteia devine necesară alunei cînd nu se reuşeşte ochiM ou i l i c i l » I i i l u i cu un regim de minimum 150 g glucide. De asemenea mal Ho ofoctc favorabile: previne angiopatia diabetică.•imul hidraţilor de carbon şi determină scăderea dozelor de inii rtr/. cu medicamente. drumeţia şi în gemişcare.. im Ho do performanţă sau activităţile obositoare care pot determlmi • Io hlpoglicemie. Cadrele medicale şi medii trebuie să îndemne bolii «rt nu p. preferate sînt: mersul. iar cele reprezentate Jn cantităţi nef////cu/d.nm-ntul D.Z. De exemplu: la car/of calculam doar UC-. In rupii şl tineri.Z. mrllccl efectuarea unui efort fizic moderat..mulul nllinontulnr In prlnclplllo (illmoiiltiio trolium ( u Instrui bolnavul nMipra echivalentelor 1n c. deoarece aceasta. 100 g carnn se ponte înlocui cu 4 nlbuyml do ou.1 . favorizează i de colaterale în regiunea terminală a vaselor. Insă 'in cantitate negii Jabllăi . . a) Insulina."i pll-ul.'af/. snu 500 g Inpto dulce. l l | piui clncfl bolnavul doreţte iB mHntnro mHnnllltjH tu loc di' plinoi IDO g glucide) — clrcn 400 g mămBUgB/ sau 100 i| |>tliu< m« ponli> înlocui MI • I I unu cu 500 (| mere. .i/a de urgentă în spital.irc-l obligă. Administrarea iniHMild . îi favorizează procesele metabolice In gen«-i | n < ceh . complicaţii seplice.20 g la ..-iolor.M/. Se contraindică efectuarea de eforturi fizice In •l !>.Z. dar cu respectarea principiului .Z. înotul. mai ales cele vasculare avansate. . In stări du "/rt. creşte forţa musculară. deşi el conţine şi proteine. combate obeziIiiporlipidemia.. imoflştoroa conţinutului în factori nutritivi din alimente ca şl echl-!• i" slut deosebit de necesare pentru a-i permite diabeticului va-.(i de vacă: 20 g proteine % restul sînt cantităll neglijabile.

i ou/numii' ntillt* ifinilvo ale insulinei: afecţiuni cardiovasculare.u persoanele cu diabetul gras (diabetul de tip I) compensat 1 n i n i i ' ţ j i n i hipoglucidic şi hipocaloric. meguanul) ac(loneu/ă prin hipertrofia insulelor Langerhans şi în special a celulelor bota. ' ( i . Diabetul zaharat a beneficiat de < p i ' i p n i i . deci dacă un diabetic la regimul său optim de toleranţă (în condiţiile unui aport caloric total suficient) elimină prin urină 50 g glucoza are nevoie de circa 25 U. De regulă l ml din preparat are o concentraţie de 40 U. / ' < • reţinut că tratamentul cu insulina şi sulfamide antidiabetice nu a i nli ix importanţa dietei şi a mişcării în tratamentul D. Cea mai bună indicaţie pentru biguanide o constituie dia-Iii-iiil l«i persoane adulte obeze./zi se administrează într-o singură injecţie. Toleranţa hidraţilor de carbon şi necesarul de insulina se evaluează prin tatonare. crenoterapia are indicaţia maj i i i n . Biguanidele au proprietăţi hipoglicemiante numai în caz de hi-ccmie. de regulă înaintea mesei de amiază.M i p i e încă din epoca preinsulinică. In rcizul cînd este nevoie de doze mari de insulina se vor administra Inicţionat de 3 sau 4 ori pe zi înaintea meselor. Seara se va repartiza 0 doză mai mică de insulina pentru a evita hipoglicemia din timpul nopţii. So contraindică doar apele prea bogate în sodiu.Z. în funcţie de situa ţ i a concretă se poate administra la 2 zile. Indicaţia lor cea mai potrivită se referă la cazurile cu diabet de gravitate uşoară sau medie. mai ales dacă ••ta asocl«tfl hipertensiunea arterială.! in funcţie de forma clinică a diabetului. deci potenţează secreţia de insulina endogenă. insulina.i'iit exista mal multe preparate de insulina: Calcă de administrare pentru toate preparatele de insulina enumerate este cea subcutanată. In nre. 230 . <i|)ol doza se reduce treptat pînă la 2 tablete pe zi. — liifiiillnit cristalină clasicăore cărei acţiune începe la 20 minute după injeca In pii'/. b) Medicaţia orală are deosebită importanţă fiindcă dispensează o bună parte din diabetici de administrarea injecţiilor cu insulina. In •peclnl !iiMilirl<<iil<i roioiifiiiană şl hipertensiunea arterială cu valori ridicata. insulina metabolizează 2 g glucoza. Doza folosită ini|lal este de 3 g pe zi (cîte 2 tablete după cele trei mese principale). l . (•rt — atliiţic miiximum la 2 — 3 '/2 $' încetează după 6 — 8 ore. — Sulfamidele antidiabetice (tolbutamida. cu început mai recent şi survenit în preajma maturităţii. Se administrează după nevoie l — 2 ta-Kl i'l c in timpul mesei. Ca regulă generală se retine că l U. i •.. cicloralul. Mai recent s-a nuanţat indi-• . în acest grup intră sulfamidele antidiabetice şi biguanldele.stc sitmi(ii insulina trebuie administrată cu mare prudenta. insulina Novo Lenta. — Inuullna cu resorbţie Intlrziată ca: protamin-zinc-insulina. urmărindu-se scăderea ((Uremiei sub 160 mg% şi scăderea glicozuriei sub 5 g în 24 ore. Lomj Insulina (a cărei acţiune durează plnă la 26 ore) şi alte preparate. < ronoterapla în diabetul zaharat. în ca-/urile cînd sînt necesare doze mici de insulina: 15 — 25 U.

'l'Kitdincntul în condiţii de spital: se pot administra doze mai i de insulina..ii.e cunoască precis tratamentul acestor stări deoarece ele SÎnt medicale şi deci pun în pericol viata bolnavului.'ic înveleşte bolnavul în pături calde şi se face clismă cu 600 al i'nldii(d în care s-a pus o lingură de sare.. im . Holnavii cu complicaţii arteriale incipiente pot bnieiu-ia do cur* • d». i u denuliillG. i i d i r e de tipul Ciunget sau Ţinea. se rccoiiiiind. iar ulterior l J... Tratamentul diferă uşor In • Ic locul intervenţiei medicale.i..niXU* llnit In u l l i m l i . In c. Prezenţa acestora necesită internarea bolnavului In i i . i / a insulina timp de 4 ore.ni n bolnavul nu arc ve.!•/ de obozttatti H'Mi bnualate-sodice-magneziene de tipul Vi/a n l ea. l i ed -Io/e mai mici de insului a la m l e i v .'!()() mg % • ' i «idministroază încă 1/4—1/2 din doza iniţiala.c. la 2—4 ore interval în funcţie de e v i . sau in <•.iron ol • L. h . pînă ce fenomenele regresează. > n. In diabeiui simplu.ne rare sa • . H l i n i n i '..soriale. Covăsim. i ţ n l c arteriale incipiente pot benelii ia < ! • • < iem>|eiaple. 8BU •. p i e . i clinică. In oră. ifittpln /o(ic/(/o/c/ yi ro/Jlc/ t l n i l x . 'in indică crenot«rnpla cu apela blcarbonnlnti* . apoi se continua admiur. între timp se iau măsuri tui luinsportarea bolnavului (cu mijloc rapid). < • puni ţi «WT. l Mal.v. i .v. fără acidoză. se pot indica băi termale simple de la Felix.. Dacă are greţuri sau vărsături se InjtŞN •r li/iologic s.10 10 U.c. insulina al l (K) sau 200 U.. Buziaş. l > . Este absolut nace•.i apele alcalina bl-iod. In acelaşi timp dAU i îl nu are vărsături se administrează oral apă uşor alcalinizatl.v. l cu sucuri de fructe.i/nl <vi gllcei i h 300 mg % după administrarea dozei amintite nu se mai in . Se începe cu administrarea a 100 sau 200 U.. ' . care se repetă din oră în or<i...«. -. însoţit de un bilet de trimitere în care s-a notat ce s-a admlirtt.nndu-aije p < > n l i u cri'i».. la cel mai apropiat î l .odlce .imentul cetoacidozel şi al comei diabetice. • i i ( | l e / . ii. uneori doze şi mai mari pînă la 100 U..... Cd şi cel juvenil. !e doza i de m . l u i i . i l e hipoglicemia (care poale sa apaia ( l u p . i'ontrollndu-se glicemia.oiim-le cu ditilift zahaitit .ii<>.. timp de 2— ".. o s ( > l i e de nillori in.un.ÎMI carbogazoase la Borsec.n ."i ((liiroy. i i se administrează ser <jlnco/at i.. care dacă are valori do peslr . l'talamentul la domiciliul bolnavului constă în administrarea dt . 50 U. i l .t i c c cu < / « / < • /n/ri i / < .> iitlt'fl (Ionul sodiu contribuit» IM nmcllorniea nu I n l x i l i M i i i i l u l u1" im) l'd -. s.u al< • • . u a nu i>mmm . i an niliociUI ăs t . examinarea lui completă şi instituirea tratamentului de ur- • I I H I diabetică este o mare urgenţă. La orlca eăiuia i s-a descoperit glicozurie trebuie să se caute şi corpii i in urină.n II n i oase de la Herculane.a ilialx-llcll cu u l i i mu|Mie şi avansate constituie o eoni i . precum şi principalele simptome pe care bolnavul le prezintă. în cantitate de 2—5 l în primele 10— .. sau i.n uplii . n l i n .1 i ' i i n l > .s/u/) clnsir (diabetul di' l i p I I ) In pendcnt. MI în caz dt ii..

seara) în funcţie de I IC administraţi. după tehnic<i m MMio. a potasiului. astfel ca medicul să se orien- .|licnniei aproape de 200 mg % cînd administrarea se răreşte. insulina pe oră pînă la ieşiic. la amiază. Menţionăm şi faptnl c«i trebuie evitată o eventuală supraîncărcare cu lichide. cel puţin l litru în primele 2 ore şi apoi pe cale subcutaiidl. după care dozele se scad.Alături de insulina. Mincu ş.a.i (s.): 20 U. Sarcinile cadrelor medico-sanitare: NU educe bolnavul şi membrii familiei sale pentru ca aceştia să-1 (It'Vînri njiilociro pricepute.iolugic i.-i l . considerîndu-se vîrsta.iir: se iidministrează 6 pînă la 12 U.K . s d respecte dieta. Cadrul ajutător sanitar trebuie să ştie sa calculeze doza de insullnă pe 24 ore. l>upă ieşirea bolnavului din starea de cetoacidoză se continuă tratai i i i .u itlozol şi u comei diabetice o nouă metodă şi anume wlmiMlsImrcrt de dozo miri do insulina la intervale scurte. Calc. mai ales l . repartizarea ei (dimineaţa. tensiunii arteriale. i d.i din starea de comă. . Terapia cu administrarea de cantităţi intermediare de insulina ( l . modul de a efectua injectarea (nu se face în acelaşi Inc de două ori). glicemiei. insulina pe oră.\\<inl(i]cle acestei metode sînt: scăderea mai lentă a glicemiei cu Miiic. i colaps. a norartrinalului şi a antibioticelor. se face la indicaţia medicilor din secţie.. a hemisuccinatului de hidrocortl/on. Urmărirea di n 11-zei. i .v. . insulina pe oră intravenos plus 20 U. se evaluează toleranţa la glucide şi necesarul de insulina sau n l Ir hipoglicemiante. Administrarea de soluţii de bicarbonat de sodiu 5%. corpilor cetonici. a analepticelor. ajungînd pînă Id (i suu chiar 8 litri în 24 ore (cu excepţia bolnavilor cardiovasculari si luitrîni.înl mai rare şi în fine se exclude aproape în totalitate edemul C lc C Ill ill. . Se poate administra şi pe cale intravenoasă în perlu/ic di:.continuă sau continuă.1 s<!U mai rar prin clismă înaltă cantităţi după nevoie. sil conducă corect foaia de diabet. precum şi accidentele posibile în caz de nerespecIdi'i' d do/ei. de aceea ea va fi preferată celei parenterale oii de cîte ori bolnavul nu are greţuri şi vărsături. i i .iu chiar excluderea) pericolului hipoglicemiilor. a vitaminelor. Accentuăm că cea mai fiziologică rehidratare este cea care se Idr.hipopotaseinl i l < . particularităţile biologice şi solicitările t»ni'i</elire profesionale şi extraprofesionale.M i i i l .:. a cardiotonicelor. scaunului şi a temperaturii se va face cu mare grijă 9! v va consemna în foaia de observaţie. (idminislnire este cea intramusculară sau subcutanată. intramuscuI d i . în condiţii de spital şi apoi în condiţii de viaţă imlni<il<i.In lurnpla ceto. se administrează ser ii•/. frecvenţi cardiace. unde dozele de ser fiziologic — ca de altfel şi de insulina — . i c.slnt mai mici). a soluţiei Fischer. mişcarea şi medicamentele prescrise de mcdlr.i|ioi se continuă cu administrarea de 20 U. a soluţiei de lactat de sodiu.. pînă la scăd i . din primul moment. glicozuriei.e pe cale digestivă.

Melodd mai sigură de depistare a stărilor diabetice rrtmlnu l i l emlii provocată. . apoi să se profesionali/e/e. glicemic şl • mic. . călduroasă.2. . n ducă ndrat în activitate să rămînă cît moi mult în cîmpul iiuindli ••ft înveţe bolnavul să-şi măsoare alimentele (prin exerciţiu n» HUI prin măsurări folosite la bucătărie şi din „ochi" după ce Sl-n experienţa necesară). repetate şi regulate). sfl-1 ajule să se şcolarizeze. de asemenea. sterilitate). frigul.fl-l înveţe să-şi facă singur insulina (loc.mirt la diabet este o modalitate de profilaxie. l'ircjft. 5.n şl glico'/uria pe 'M oi e.i | n l .ift evite fumatul. i de necesare diabeticului. i '-nieia care naşte feţi de 5 kg (şi peste) să-şi reducă aportul tiu l M » n clonul sau alte viroze (chiar hepatita epidemică) pol duc© la ilîlil deci se impune reducerea aportului HC în cursul viro/elor.!•• o d <-li< Icni neobservaţii (Im n • . sft-i facă vizite la domiciliu. caracterizată tu in «inimuloroa de ţesut adipos la nivelul organelor Interne şl n (ONUlutul cehilor subcutanat. i vi < ontrolc/' i i . incălţăi. pentru a observa şi corecta evoni i ' qreşeli de dietă. .sa-1 înveţe să se prezinte periodic la control clinic. emoţiile. infecţii). i . baie zilnică. Se consideră obo/. i'li in ele. ar fi de dorit să se evite căsătoriile» (M l M imn i ce provin din familii de diabetici. examenul fundului de ochi.inspecta norm-• ! « • impuse {-)[ li ii« iţ e i|>ie toracică.Z. sa vegheze şi să-1 îndrume pentru o riguroasă (pedantă chlnr) • n picioarelor. băuturile alcoolice. firt-1 facă să înţeleagă că obezitatea este incompatibilă cu ochi• i * . vnrsftturl.e pie/mle p< u l i u Obe/. tăiatul rotund dl •mior (ciscuţite.llalo clnd se «videnţla/ă un . eforturile fizice mari (dar să insiste cu bolnavul " . şi să mă• corect trusa specială pentru diabetici.. iar la r> luni : . i-leclrncAiilhninimn.1 metabolică şi favorizează complicaţiile D. pentru combaterea frigului.iui xpllce bolnnvulul < l n i l > < hc că bon l n <> • ••. mile cilimentare. greţuri. Keducerea consumului HC la persoane care <iu o cauză pretfjftl . %n-l vegheze şi să-1 educe la o riguroasă igienă bucală prin spă' I n l c ă (mai ales seara) a danturii cu pastă sau cu o combinaţie l Na bicarbonic. Profilaxia diabetului ţine de cunoaşterea cauzelor: Cnnoscînd rolul eredităţii. • i | H ' . gambelor: ciorapi necompresivi. să-i menţină optimismul şi încrederea în viaţa.1 eforturi fizice mici. :. pot duce la leziuni. i :. slăbire neaşteptată. .. umezeala. i i şi cil mnl d |H /ci. cînd simte indispoziţie. OBEZITATEA onvingă bolnavul : .ltatoa este o boală de paioţjeneză multifactorială.

dulciuri rafinate şi grăsimii — tonte profesiunile care implică sedentarism sau cele cnie IM (illcft „gusliiri" frecvente din alimente ca: ospătari.11 mult de jumătate sînt femei. unei» perioade fiziologice (puberi.stc «-valuată la 10—20% chiar 30% (din populdtln Ixin/l). macula»! lnir/ltnrl. care au evoluţie şi proyill .p.leml de peste 15—20% din greutatea consldernlti Ide f'iecven(d . Un plus de precizie în aprecierea gradului obezităţii se obţine prin plliilul cutnnat (de obicei în regiunea cefei) sub o presiune constantă cu un fl|i«f (i nldpcr). retinopatia pigmentară. obezitate m«i . Apariţia si dezvoltarea obezităţii implică o serie de factori: predispoziţia genetică (verosimilă mai ales cînd aceasta tlai»nţ din i opilfirio sau adolescenţă). menopauza. poNlpni Imn)/ l .•. — consumul de băuturi alcoolice (tmlc-osebi la bărbaţii cme »i nllineilteo/fl Iii exces). precum şi la o excelentă — consumul exngerat de făinoase.. IH'iclIcn curentă este suficientă cîntărirea periodică. din ( dic 111.exces de nutriţie în copilărie (determină creşterea în voiul «•vt'iitunl şl ca număr.. în<i|)Oli| i i i i n l . a celulelor numite adipocite). în activitatea practică se consideră obezitate uşoară sau de gf fiul I cfnd se depăşeşte cu 20—30% greutatea ideală. metoda „cîntăririi sub apă". din care G — greutatea în kg. determinări radioizotopice u|p. iir. După etiopatogeneză se deosebeşte forma « t/i'iiii (determinată în principal de supraalimentaţie. sex.•iau f/e gradul II cînd se depăşeşte greutatea ideală cu 31—40% şi o/)* /d/e accentuată sau de gradul III cînd se depăşeşte cu peste 41 °/( Idlcd ideală. Greutdlea ideală poate varia în anumite limite în fum |l| di. unde V . Pentru femei tnlff (iul produs se înmulţeşte cu 0. -. «numite examinări radiologice.50 kg+ 0.vîrstă în ani. estimarea 8 l i i t n l c n corpului (şi compartimentarea acesteia).oxcosuy alimentar prelungit (indiferent de vîrstă) este CMM principala a obezităţii-. i l â .75 (T—150+--------). iar T — înălţimea In I. Adesea se sumează arnl)n| S-au descris şi unele forme particulare de obezitate în cnrt» id/cl virilismul (hiperpilozitatea). este cea mai fri şi endogenă (mai ales endocrină)..*<• stabileşte uşor: este nevoie doar de un talimeiii ?i ni) cfnlnr. Diagnosticul . cofetari. de vîrstă. — obiceiul de a mînca rar şi mult (mai ales seara) duce la n uf N apetitului şi a secreţiilor digestive. Mlncu propune o alta formulă care tine seama de vîrstă şi sex: V-2o G .l H sever datorită determinării lor endocrine. întîrziere în dezvoltarea sexuală.tipul morfologic al individului. Clauzele obezităţii.T—100——-----. starea fiziologici i<|ţ I'nrmula clailcfl pentru calcularea greutăţii corporale este: T-150 G .9.„i c.

1 compllcnţllle obe/ltăţll. Se va combate supraallhiiciuri rnflnato). sedentarismul şl so .i/u. b) durata practic ••«ii'in y| c) n scrie de prejudecăţi care mal dăinuie prl-. obosesc repede. nbl- 238 .1. mnl nlos la i i« lnt< ipun perioade de relativă stabilitate. boli de ficat şi căi biliare ( l i l i .. u!« ohp/ti. contribuie la apnrlţln «b.!• ini'iitnul In hmilelo COniUtfl- MP vor M . i tiitţt«l(< | . emfizem pulmonar. h / mu) roiului alimontaţioi de către unii obezi. gută. dnr carp nl\ nutritiv şt care Sfl (inA nea m n du grautntna i piolewionale şt «xtiaprofcmlonaUi. l i n broiişlc.ii<lio. i i . ni nmir do ţesut ce trebuie Irigat. i i i > d < > m i n . »P»on.i n i . a. coronariene. mh oecead/ii/ ni/or/r. • iln«'/.nl obezităţii tn unele cazuri. : n . le îngreuiază activi-vln<> un factor biologic important al scăderii capacl-îl linbnttlnirii prococe.llnr oste cu 5 — 10% mai mică declt la normoiiţllle Ntnt mai severe la obezii fumători (unde domină i'HVmn'iilnrt1). io In condiţii naturale progresiva.s/vd care interesează întregul organism. astenici. i iiiue arterială.|l tipului obezităţii: toracică. o MĂ l e v i n . i •. coiulitll fl/lologlcă • persoanei tn cauza..irr umilim'. se mişcă greu.u n(llle sale. creşterea acizilor graşi II• rttn nctlvltntii i>|H)|)iotelnlipazel otc. i i isiiiulul. tendinţ<i Iu (Miibolii. varlce.i x .iipidcinll.(i •. i / . i ^i ie(|iey. u i p iM so an eio su p i a p o n d erals tre. abdomliinln. neuro-endori in<< lilpotalamohlpoflxare. d qonunchl.p ' l i miele obiceiuri fnmlllnlo Şl |OClal(? t i u iniulim baza ti >< (Alnonse •.>mitoril( re:. i r . Grăsimea se depune l Inima). i ) .iţll stnt multiple si deosebit de nocive. obezitatea impune M M ' i i l i i r si respirator un efort rresrut. hlpncjoii < i> anul (cart la rlndul lor «litt ayrnmetabolicii: dr. i n i iin '"I/K inttuintntiiini cunitiv 9 1 confita In adm/-. i'i i Iu final apariţia Insuficientei < . hernii. l'rln complicaţiile sale obezitatea 9tt9 O • d' «(/'". In II- • p ro v in '.i u 91 rompoi lumontale slnt factori c(irn.! :.il i . la efort este scăzută.| oil/. liiperliiNulI-'imul.i< regim ul alim en tar Iu . le infiltrează ţesuturile. Iu con9! <i ' i l c u i . renale... . . " i N A piA iniii. ameţitului.nază: ateroscleroza cu cortoţiml < • ! do Mpecerebrale. 'iii tnltmpliiâ trei grupe de dificultăţi: a) insuficienta CU-<| inlim«iu</. i minînd dol< .

sub control medical şi cu pauze (In 2 zile la 5 zile de tratament. Se urmăreşte scăderea lentă a greutăţii (l — 2 k<i p<< Iun/i). . i Unicii dr uniuni se reduce treptat. l f al i a lipidică va fi de 0. Gastrofibranul este un auorexigen periferic. precum şi la cele la care au survenit complicaţii.slări de excitaţie. Tratamentul chirurgical cuprinde intervenţiile estetice şi cele «in 1 M'.8 g/kgcorp greutate ideală. ptinc. Vitaminele trebuie să provină din legumele verzi. /(•<///« ţ/lucldlcă se reduce la 120 — 140 kg. sau prin Slliitin administrat zilnic două tablete. face p/nlc din tratamentul complex al obezităţii.i|j/. cîte una înaintea meselor prinrlpdle. uu HCM MpeniHM ciipai 11.1(11 do muncă.). o tabletă la 3 — 4 sau V y.7 — 0. iar ulterior în faza decompensărilor parcn'. Mineralele şi apa.'">() (j lipide de origine animală şi vegetală (în proporţii egale). Se recomandă reducerea consumului de sare (st'fldc apetitul şi retenţia hidrică). hipertiroidism. Psihoterapia individuală sau de grup. în medio Hi .llnl<> de ţjrndul III. — activarea catabolismului: se realizează prin administrarea de f'Xtracte. 1 1 in Ic. Prognosticul obezităţii este în funcţie de tipul etiopatogenetic.5 g/kgcorp greutate nlcnlrt (iiproximativ l g proteine pentru 2 g glucide). Suplimentarea lor se impune numai în perioadele cu regim foarte roşii irliv. l le interval. Evaluarea capacităţii de muncă In ilm/i M". Tratamentul medicamentos se indică de către medic şi cuprinde nicdiciimcnte care urmăresc: scăderea apetitului: se realizează prin Anapetol (Suplin) adminislnit în cure cronice de l — 2 luni.recuperării medicale In obezi slut: t'nnllln|il de |csnl ţjnVios depozitata în exces. 'tratamentul etiologic (atunci cînd se cunoaşte cauza). cîte l — 2 tablete pe zi. La persoii-•nlci iu iilnv.(> ( n llr lc t l l. — creşterea diurezei (folosită mai ales la tineri în perioadă puliinlfirft) prin administrarea de nefrix sau ufrix. de instalarea şi profunzimea complicii i l < > i £i de disciplina respectării măsurilor recuperatorii indicate. coronaropatii. />'(///« prutidică rămîne în limitele de l — 1.i tratamentului aplicat. Oblectlvclt. Aceste medicamente se contraindică la obezii cu tulburări psihico. restabilirea ctl imii deplinii 96 . i \|x>iH/.|>iTlrt principiile generale de expertiză.e<i/a scurtcircuitări ale unor segmente ale tubului digestiv. Se administrează în tablete înainte de masă. de il'fi < > < ilnle. ca şi educaţia sanitară.(Hui l nllmi'iitaro etc. Obezitatea persoanelor cu diabet zaharat răspunde bine la traliimriilul cu biguanide. cu evitarea dulciurilor rafinate (prăjituri.i medicală a capacităţii de muncă. Se insistă ca obezii să rămînă rit îmi iniilt in tirtivitdtc. toate bolile în perioada lor de activitate. Cultura fizică medicală se învaţă de către obezi la cabinetele sperldle din cadrul policlinicilor teritoriale şi se practică apoi metodic şi timp îndelungat la domiciliu. ciocolată etc. de preferinţă din salate. insuficientă cardiacă. zarzavaturi şi Unde. miţicart-d fiind un element recuperator important. nu se reduce consumul de apă. tiroidiene l — 2 tablete pe zi.

. Investigaţiile se completează cu explorarea înnillor viscere şi prin probe dietetice. V i|l. lllperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin cr«şMO concentraţiei serice a colesterolului şi/sau trigliceridelor cu 20% ' I o vuloarea normală. IH | ii>iNoune obeze.3. precum şi particularităţile bolnavului în cauză. sau care prezintă unele boli endocrine. La obezii adulţi se IndlcS modificarea locului de inuncfl dupt i'Hiononilco şi în mod excepţional reîndrumarca profesionala. . hepatice.sau hipocalorică (la obezi).i cind piri dd IM i • .d < . B| ilnnlci» ştiu pancreatice). hipolipidică şi bogată în vitamina A» cultură fizică medicală care este absolut necesară. Se Indică profesiuni ce soliciţi cu prodomlrimi|A ulm igt>tlco mijlocii. creşterea diferitelor fracţiuni sub <» Ho so găsesc în ser. duplasfirl rapide si mly Ari do aplecare.ii. . SLĂBIREA. ! • • Inlic Ifl B '^ % d < l 0 lll p IlU t* l 2 \ 'M llilli'.'nnUiue conipniuntoill fi adaptnUve.. Diagnosticul dislipidemiilor se face exclusiv prin explorări de la-i riloi: prin investigaţii ce vizează lipidele şi lipoproteinele sorlco.ii.idn! l sân nşii. I.iiiicntul trebuie să considere tipul dislipidemiei şi formele sola 0tlol(H|i< c. 'In ţ. II '. în strlnsă legătură cu obezitatea sînt tulburările metabolismului ullr cunoscute sub numele de dislipidemii. stări 1 « ' .ii. Tratamentul urmăreşte normalizarea valorilor diferitelor fracţiuni li|iidici> sanguine prin: dictă.. colestiramina. biliare. colo care «nlldlA ntonţlo «l p«i in.. proprie decadei de vîrstă respectivă. 9 3 ". I . •• .iK n.1 ld .n.••^^^ • • l • • l • • l • • • ^^H ^^H ^^B ^^m ^^B ^^^^H|'<M ilfl|ilor funcţionala tachina alt unor organe »l iluteme şl favori< > i.> vni ••••J UIMII iiiiK.l II |< M |. asociaţii patogenetice sau întîmplătoare etc.iclori/.'II % (lin • 17 ... Acfittn nlilerllvn no l i n i . acidul nlcotinlr (t . oculare sau viscerale (afecţiuni cardiovasculare. care trebuie să fie normo. DENUTRIŢIA Şl CAŞEXIA Sltthlroa se c. medicamente hipolipoproteinemiante: clofibratul. <|lcl(llll d<-|'. n H\\H). • .. l(rt ponlc II di' '! ijiiidi': i|i. 5.iu m lr c l rd ilu p|fi<l< (|lc'lll..siir/fc sociale de recuperare se sprijlnS obezul In vederea obtlaarll şl/iau i i i i H ' i l l unui loc de muncă potrivit şi pentru rezolvarea problemelor socialo cert) <)HIII tccuperârii sale totale. n / n |iiln ••••i Mi il i' i ii iu ll co lo mt mt lo nn ti». Indiferent «c x. îmi inoprotidică. i mi md.1 . t. . Ele se caracterizează prin •ilnrcfl totală a lipidelor serice. normoglucidică. destrotiroxina etc.!.//o cducallv-ptolGHlonale ie referă la icularlxarea ţi orl«nlnr«<n pmfwdn luciilor obezi cfltro profesiuni care ia nu-l tupraiollclte anurţiHIc «l (mllili 'ilmlIcA profesiunile rnro Impun sedentarism. precum şl urmMoarolo pinfnaliml D1SLIPIDEMIILE inAcolarl. pliimin). Se pot întîlni creşteri separate sau simultane alît a colesterolui II vi «> trigliceridelor. sau prin prezenţa în plasmă a unor lipopronu rnro în condiţii fiziologice nu se găsesc. Ti. bucătari etr..n III c l l 0 I llll ilu r. vîrstă.i-. dermatolo-yli M.oa/ii prin piridrrod din (iicnldl'' sul) (Iii) ci'ii i (insi(lcr<il("i idi'<il<i (< idrnl<il<1 (lupei Im iniilclc dininlil' m.

i . e v ..imiic/oi şi a tabloului clinic general al persoanei respective. sarcină.— D«niifrl|la H« rnractfirlzeazfl pun sinblrea ponderală asociată cu diferit* cnri>n(t< (vltmtilno.il. i . Slăbirea secundară (şi denutriţia secundară) sînt urmarea unor > < > l i somatice sau psihice: boli digestive. In . i i > ' . chiar avantajoasă omului.. vdlu... dantură deficitară.i(|iios(lcul slăbirii se face relativ uşor cu ajutorul talimetrului şi ctnlni ului. obstacole limfatice.iic. 11 lăţii naturale etc. i qiculăţii so va considera că edemele devin vizibile nuli dup. Datele obţinute trebuie însă riguros interpretate în luItui nii. creştere rada. prizonierat. alergii diges-* • • . boala Crohn. i s ) . enteropatii cronice (exsudative). hepatice sau pancreatice. reducerea suprafeţei absorbtiv^ i i l i " . avitaminoze din grupul B. i i .denutriţii medicale" ce survin i uiiimn» ii unor restricţii alimentare prelungite (şi nejustificatei). Slăbirea primară este urmarea unei carenţe alimentare: mizerie l. albuminuru şi mnormjii cronice.ispedul general al organismului privit în ansamblul său. Deficitul de proteine este mai nociv decît deficitul global ali-i . Anorexia nervoasă determină de asemenea slăbire. diaree cronice. ' i i i .d (|<icfl este vorba de o slăbire primară sau secundară.i o identic do 4—6 l lichid extravascular. Vd pi c .M. diabetul zaha-il con.i lor prin alimentaţiei activitate fizică excesivă. i h / . tulburările resorbţiei m-ii HM -ci. boli cronice intestinale. naufrăgii prelungite. tu-.'or in mod obişnuit prin noţiunea de om slab./i. unele boli hipofizare. asi< îmi m Iu i o rezistenţă mai mare. poliartrita reumatoidă. n i i r i . r/. că ele sînt determi-It» de lnpopioieinomie şi că în ultima fază zisă marantică pot dispare. dizaharidaze.. l i i i < i l o . fior). hipermotilitate intestinală.i de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce se înţel. Relativ frecmto slut slăln'rile iatrogene.boli cronice. după unele i" ' in .i (|id(liilui de slăbire se ia în consideraţie nu numai i | i . absorbţie iilc'. ' . boala Addison. Aceasta este o stare l i / i " l i H | i c . . i i . febră.n cauză esenţială a mortalităţii infantile. post. i'i in neasigurarea cantităţii de calorii necesare se realizează treptat i .boli vasculare (ateroscleroza avansată! parazitoze. i i > i i ' ' c i . ci . li . i şi ca urmare a modificării apetitului în alcoolism.siiinptiv: toate bolile cu evoluţie cronică malignă.ddicil ponderal mai mare decît 31% din greutatea ideală. boala Whipple. boli endo-rlnu: hlportircoza. l>l.iuuilă insuficientă (prin absenţa secreţiilor digestive: stomac. . < \isoxl. Slăbiri primare se pot ' • . bilă. un risc vascular mai scăzut şi o medie i i i ' vi.iir. infecţii cronice. i mente şi chiar la tabagici. i l u . i < .i i«-|>M'/iiitfl slăbirea de gradul III adică atunci cînd bolluivnl IM . disbac• i i i . determinată genetic cunoscută şi sub termenul de subpondeniltililtiif. spondilita ankilopoietică. deficienţe genetice: sprue. Inblrl se mai pot realiza şi prin creşterea necesităţii'^ calorice şi ne-i'0|»<riic.•iciilo/. Ea este o variantă fiziologică.i In ţări subdezvoltate. numite şi .i mai crescută.si . s<' deosebesc: slăbirea primară sau exogenă şi slăbirea secundară MIM '•ndogcnă. astfel la copii se realizează boala numită „Kwashiorkor" care .

perl psciidolIcţimniioN. r. alimentaţie completă şi adaptaţi nul etiopatogenetice a cazului dat.ipte. n) Criza d<* gută . Ea este una dintre manifestările ctt* • i Insice ale hiperuricemiilor. In (ipnriţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului looproteinelor (cu hiperproducţia de acid uric şi hiperuricurlo coniitlvfi). astenia şl fidt-^ acestor bolnavi la care se adaugă semnele clinice ale bolii de i. ••in (peste 40 ani). rrutdincntul pioiilactic urmăreşte prevenirea factorilor de rilC ÎMI sliibire. cauzată de o tulburare înnăscut! • inbnllsmului nucleoproteinelor. GUTA Uste o boală de metabolism.TIre /lufl pi In dunlioco Ui nivelul < l i ' ( | e l u l u i m. iar la sexul feminin 40+10 mg/1. 'l'IP . psihoteraplt i nles în formele cu componentă psihică). Hvoluţla este stadială. i i i ' ' . l'nitamcnt curativ: repaus relativ. La noi se In-ţle rar. livaluarea capacităţii de muncă se face după criteriile comune». consumul îndelungat de băuturi alcoollc'c. i:. *ilci(| lra . In i decompensată capacitatea de muncă este redusă sau chiar pierdută. Intervine — probabil — şi o compononlfl Imuno. supraalimentaţia (mai ales cu viscere. i i i catabolismului proteic şi a modificărilor electrolitici' cotiseşi o fază decompensată caracterizată prin alterări morfolo* •l-inice cu pierderea proteinelor celulare. pnrrurglnd o Inză compcnitnlă rtnd NC pro-ii rolnnţle do lichide şl o redistribuire n lichidelor din ftpnllul inlur In cel extracelular (urmare a aportului scăzut d« proteine.u UcnlnţiM nielnK'i. în alte arii geografice (mai ales în rîndul populaţiei ce se «uprnnlimentează şi duce o viaţă sedentară) frecvenţa sa creşte pînă i« n. Urlru-i este în jur de 450 mg/24 ore la un regim apurinic). sexul (este mai frecventă la bărbaţi). Tratamentul este profilactic şi curativ. piuloscoplci» 9! rndlokotopln». Se manifesta sub doi M tablouri clinice. uncie «feeţxinl ncuroendocrine.irută începe brut. Aspect clinic. prin creţtersa cinici şi a uricuriei. Se poate spune că bozul poartă cu sine un sac cu grăsime.ire < i l pii IDI ului In . l u i u d iineoii un . îl nn. (Valorile fiziologice ale uricemiei sînt In medie . nuil i < u poiile p. 5. nule . Se caracterizează prin dureri artlOtt* • (dn lori ta depunerii de uraţi la nivelul articulaţiilor). ruin • ''In rndlologleo.ho «urle da oxnmliiftrl obişnuita snu d« «trlctl •paclalttatp. In razul slăbirilor secundare.4. roşu şi cold. slâbitul are un bidon In exces" ceea ce determină hipotonia generală. tratament substitutiv. suprnutotca. l >i'<|dul HO uinflfl.u Iu u l . intestin). sedentarismul. creier. i l u . i ' X i i l masculin 50+10 mg/1.i. tratament etiologic şi patogenetlc de rtto ori acesta este posibil.

mialgii. duuni articulare mai accentuate la mobilizarea articulaţiilor şi deformări nillciilarr. Nclropatia gutoasă cu insuficienţă renală. •\le re/civdt sub aspectul vindecării bolii şi bun sub aspectul duratei leţii -. ACTH se administrează în doze de 40 — 50 U. capele de vile.ii %c lolosesc numai în lipsa răspunsului terapeutic la medicamen-i| t' In. Guta ut e. mîini. Cm.. oste frecventă (după unii autori interesează 70 — 100% din persoanele cu gută). Evoluţia este cronică. fica-:ul gras. In 'J. i de tratament durează 12 — 14 zile.se la nivelul oaselor) şi examenul biochimic (creşterea uricenlel si uricuriei). sponliin NU u sub m liiinea tratamentului.il. ci de apariţia complicaţiilor: accidente vasculare cerebrale. in. l i. Se administrează: collili'lm'i | K. nefropatie interstiţială şi în final cu fenomene de insuficienţă renală cronică.lle. iiir prednisonul 20 — 40 mg în 24 ore. diabet zaharat. flebite super/'robe/e biochimice arată creşterea uricemiei şi a uricuriei. npare febra. durează zeci de ani.i« în doze de 50 mg administrată 3 — 4 zile.v/e deci numai o boală articulară. unele legume bogate în arid oxalic (măcrişul. nule indicate.unent. nevralgii. ACTH şi cortittl/. timp de 5 — 6 zile. 41) . uricurie crescută sau fenomene de cistită. scăzînd apoi treptat ozn. Prognosticul depinde de frecvenţa atacurilor şi visceralizarea bolii.i|"nt»ifilrt sa fllleien/fl rppode. I.||. Afectările extraarticulare ale gutei se pot manifesta prin tenosino-/lt< 1. 'liriimsrri.. Fenomenele clinice evoluează ondulant. picioarele de porc. prezenţei toilor. pumn.s'Mfoo viscerelor este o caracteristică importantă a gutei cronice dupfl o evoluţie de zeci de ani. coate).ltici'/a renală este prezentă în 20% din cazuri. lombalgii.. dislipidemii. în general lent prolinvslv. dermatite. examenul radiologie (care evidenţiază zone osteolitice. ////i'rc. Criză de gută acută se tratează prin repaus la pat. ni c i. inmrl miocardic. Bolnavii nu mor direct le guta". pe cale orală sau intramusculară. •| (/f)/nr/(«-/'. cisto-pielită. similară cu nefropatia jlnhctlrfl. fenilbutazona în doze do 00 nu | l ţ) pe zi. se manifestă cu poliurie. Miilnnile. tulburări de glicoreglare. me/elurile. rotunde. h) (iuta urllculară cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor iinloyl (lornll/ali adesea poliarticular la picior. regim lactonirlii vcijctarian. Fenomenele cedează. scăzînd treptat dozele. în ciicvn y. insuficienţă reînld cronică. hipertensiune malignă. Imrsile.i d capacităţii de muncă. hipocaloric şi bogat în lichide. Diagnosticul se stabileşte în lumina aspectului clinic. ronsci vele). In timp se poate adăuga hipertensiunea arterială. ci una generală gravă. (iulu articulară cronică se tratează cu: /iVf//m hipot'dloric cu restricţia alimentelor bogate în purino • I M ci. supele de carne.c'ale orală în doze de 4 mg în prima zi.

olc (l'AH). ' i . uşurîndu-le desfăşurarea. M (m-ldul folie). Ki'Uitlv recent s-nu descoperit noi vitiiminc: vitamina B l( snu ncldul paiilolnnU 1 n Ini n pnrto din complexul do vitamino B. Mişcarea articulaţiei dureroase este indicată In le cronice. B 1(l .ncii funcţiei de reproducere şi de menţinere a sarcinii. Spre deosebire de proteine. Vil1 1 M rea gutei duce la scăderea treptată a capacităţii de adaptam la < i r i . iparnnght<lul. în faza de decompensare viscerală determină pier-i capacităţii de muncă. Acidul pnrnmlnobcny.tt colchlclnă In do/n nul pr zi (seara). în protecţia mucoaselor şi tegumentelor. care H<> cxtrago din drojdl» <\t< horo. lipidelor şi glucidelor cu care au slrfnM i i i ţ i i . inhibitorii metabolici (allopurlnolul. i'llvllntn profesionala. Kinctoterapia. B 2 . după cum unele sînt indispensabil* niiu'l funcţionări a sistemului nervos sau participă la hematopoiezăi Ni'voile de vitamine sînt asigurate de alimentaţia normală. Ino/. P. 5. dar chiar şi în puseul acut. microbieni şi toxici. cnlnmiti şl i nulul i i ri'ţjlm lacto-fructo-vegnlnrlari. lipide şi glucide care sînt furnizori d* '1l i e şi de material plastic pentru organism (creşterea şi refacerea urilor). Sa Interzic coiullmantelp. în afara acestora capacitatea de muncă este păstrată. afinele. adică substanţe ce iau part* scrie de reacţii biochimice. acidul J 9! substanţe distructive alo acidului uric (urutoxldaza). avînd funcţii iillhcmoragice. hipoprotolc. ctt ţi In cui nnliiml.. variaţi» Mţi|-f/. • Procedurile chirurgicale.cnt t i l l t In roynul vt<getul. vitaminele sînt biocatalizatori. i «portiza medicală. PP. cont'pntrnli'1'' «In mţil). stare fiziologicii sau patologica. Balneofizioterapia se adaugă tratamentului dietetic şi medica>l (singură nu este suficientă). cxpuncren In dlftrlte nox». cunoiicut ii ilniitiilt. B 3 (acidul pantotenic). i Unii inurn« pentru e*dr« m^in 241 . C. Ele influen-i metabolismul proteinelor.ltolul (vltnmlnn lln) ente un nil "iieiit al complexului U. cin > n'fio. '/'rafomcniuJ medicamentos: se admlnistroa/. înlăturarea trofilor gutoşi se indică l In cazurile cînd mişcările sînt împiedicate. intervin în fenomenele de apărare a organismului împotrivi ţilor patogeni. Prezenţa lor în cantităţi suficiente în organism asigură (i|inriliil(>a de rezistenţă la infecţii. K ţi 'i<rffii<ii)/ii/j/li' (so dizolvă în apă): B. Repausul la pat este necesar doar în puseurllt •uti/are. medicamente ce Inhiba resorbţia acidului urle MI l i ciinl (uricozurice): probcnccidul se administrează In cure eroi tnblclă (0.50 g pe zi. lilpollpUIU: 9! bognl mic. joacă un rol esenţial în re• •i metabolismelor. D. ponte II slntctl/nt di> dorn nK|H i l i l l ţi are acţiune mitiuionista siiltnmldolor. vtritl. M. în asl• u.cntdtă zilnic în raţie suficientă calitativ şi cantitativ. BOLILE DETERMINATE DE CARENŢE VITAMINICE Vltumlnele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsimi): A. Ni'1'i-nantl de vitamine diferă de la un om la altul în functlo di» iex.5. E. n„ n a . pii'/.' i ' -. iar în final. mnnchlnule. cnrnea albă. Unele AU • •l cupilarotrofic sau joacă rol în procesele de coagulare.

imcnt curativ: alimente bogate In vitamina A: lapte. dovleac. nul. Se cunosc chiar cazuri mortale de intoxicaţii cu vitamina A şi cazuri i l i . cînd absenţa este totală. preparare culinară necorespunzătoare — fierbem pM'limgilâi absenta zarzavaturilor şi a fructelor de sezon. holl Infecţioase. Iriil. A HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE APORT INSUFICIENT DE VITAMINE LIPOSOLUBILE HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA A (KERATOMALACIA) l lipovitaminoza A este relativ frecventă. Scăzînd rezistenţa mucoaselor. consum crescut.11 dineul profilactic: prin alimentaţie raţională şi tratamentul bolilor «ii'iH'iiilo. Ele se explică prin absenţa protecţiei mucoaselor şi tegumentelor conferită de vitamina A. frişnl. ouă şi administrau^ iln vltmmim A (axuroltol sau antixaroftalmic. cu simptome clinice mai atenuate (hipovitaminozelo slnt cele mai frecvente). Formele fruste au prognostic bun. Astfel apare hemeralopia. Mucoasele şi tegumentele sînt uscaţi» f surof/erm/ej. lixccsele de vitamine (hipervitaminozele) sînt posibile în cazul vitaminelor liposolubile care se cumulează. morcovi. sau avitaminoze. infecţii nilnnm. mucoasa gastroInlcsliiidlft). Carenţele vitaminice pot fi: hipovitaminoze. organismul reţine necesarul şi elimină excesul.â) ca drajeuri soluţii uU1 liuviibllii sau injectabile 50 000—100 000 U . enterocolite.iu folosirea unor medicamente care împiedică absorbţia vitaminelor liposolubile. Cauze: aport insuficient. alăp . folosirea uleiului de parafină timp în(Iclumjat. cele care apar la hepatici NHU lifltrtiii nu prognostic grav. neeliminîndu-se pe cale renală. lipsa conversiunii complete a carotenului în cazul diabetului / (iluinit şi în hipotiroidism.. lipsă de depozitare în hepatite y l ciro/e.. lipsă de utilizare prin Itilhunlri de absorbţie în diaree cronice.. rlnol'aringite. vaginite.dieta ce conţine cantităţi insuficiente de vitamine (conservare» Mitcorcspunzătoare. traheite. .iic de Iiipovitaminoză A. adică există cantităţi miri de vitamine. ficat. fără a se mări aportul vitaminic. graviditate. cn: — sporirea consumului ele vitamine prin creştere. Slniptomele principale ale hipovitaminozei A se manifestă prin /x'/ni'/n/op/e (lipsa acomodării vederii la întuneric) şi scăderea rezistentei mucoaselor la infecţii (ochi. spre exemplu. favorizează apariţia di» i l n i t o .•. mai ales Ia copii. aparatul urogenital. iinlnid de peste. lipsa de utilizare din cauza unor tulburări ale tubului digestiv . iar pleo<i( i i ' l n şl corneea se inflamează uşor. mai ales Mi INI).Cari»/i/«/e vltainlnlce pot apărea în diferite împrejurări clinice. iar slmptomele clinice sînt foarte evidente. Vitaminele hidrosolubile nu sînt toxice p l i n supradozaj. dar avitaminoza A la noi nu dpare. roşii. l r. corneea se poate ulcera şi uneori M ' fljunge la pierderea vederii. ca.intoxicaţie cu vitamina D. bronşite.

u . Eitt ilone <idministrarea vitaminei D 2 la gravide: clte o fiola In Imin • n VlII-a. Tratamentul profilactic este de cea mai mare valoare: vltamlnizan qrnvi'lH q>i a mamei care alăptează. ficat.. a IX-a. • Ini-i de peşte. l i e de tip osteoporotic (coloana vertebi.nflclciit «nu prin 11 pi A • nllll/are In m MM tulbur ărilor cronice (jd. copilul are tulburări de creştere. '«' 241 . < j l n > i i j nniscularc». care aduc calciul şi fosforul necesare prevenirii rabi ni . fontanelele nu se închid. la im N C fidaugâ tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale !i| > ' . Pot u|)iiiea delormfirl OIOM* | 1 ( i m I n i i osoase |(| t i n u n i . precum şi In perioada de ulftpture şi pubertate. epifizele se tumefiază şi oasele lungi se In-ii/fi. all• n l < i l i e bogată în lapte. ap«r i I i l e condrocostale. unt. l\'u<li»yialiilc o.1.IlirO VIIAMINO ZA Şl AVI l AM IN » A D l!«tc cnu'/'iiu <le r. frişca. gălbenuş de ou.'. i t i s i i K minime. t>| l a/a a doua: apar deformaţii osoase. (drajeurl • v i l M i n i n d A + Dj.|in<ilc rcali/n prin nporl M. luna u Il-n. i >intre complicaţii cităm scăderea rezistenţei la infecţii intercurente ?i Miţjnr bronhopneumonie) şi la tuberculoză.ir«»nţii în vitamina D atrage tulburarea metabolismului calciului •nlc. i meni curativ: acelaşi ca şi la profilaxia rahitismului. apare anemia şi hepatosplenomegalia. '. poli« i l i . < )steopatla esfe o formă particulara a hipnvitnmlnowl 1) <:n Ini / . Caren ţa M .1 prin decalclflcflrl ' . face să apară acldoza şi înme calciul nu se mai depune la nivelul ţesutului cartilaginos şi rtpnrtnd tulburări de osificare între care rahitismul este cel mal • i . mai ales femeile.î l . l r. Se menţin tulburările digestive: greţuri. i l â dei .. eventual Intr-a doua şi /« •t vnt în faza a treia. diaree.in). i l ţ | n şi tulburări de mers la -uluiţi.sodsc . ! ( > şedinţe în mai multe serii) şi balneofiziolenipie. /d . cu menţi-i deformărilor osoase ori poate surveni caşexia şi moartea.ic ca şl In cazul rahltlimulul. Necesităţile. Această etapă durează l—2 luni. abdomenul se >«a/t1. vitamină D2 soluţie buvabilă sau injectabila). <ne diaree şi vărsături.ilcificări.uenln In vltnmlim 1) (cfil ilnrol N nu vltninlrirt nuli lillirA). vitamina D. 1 ) Intre 12 şi 18 luni.stliinlc snu liepato » M-nlicc. Se manile.) In faza a treia poate surveni o vindecare aparentă.|l)d/." i lanţ H» i i . precum şi a copilului mic prin 'imiciott l=) razele solare (sinteză de vitamină D din ergosterol).i).craniul este deformat prin •tc« boselor frontale şi temporale. iar la nou-născut In ziua a 10-a. smîntînă. i loate vîrstele.liojnle. l i o de tip ostuo- i'niliidxla şl irtitan» ninl se i. nu apnr • l i. l u i Administrarea <1j preparate de calciu.. Rahitismul evoluează în trei faze: .emie) şi a fosforului (hipotosfatemie). Prognosticul este favorabil în prima fază.de vitamina 1) sJnl cn-\cute in yrriv/(///fiifl. încetinirea creşterii la copii. copilul mic.il. a d V-<i şi a IX-a.

i Tratamentul curativ: injecţii cu vitamina K intramuscular l—2 fiol« pe /i. Poate apare în bolile hepatice grave şi după utilizarea îndelun-<| iild de uleiuri minerale.v l l i i n i i i i i i C' (iinliscorbuticcS).M. HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE LIPSA SAU SCĂDEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE In acest capitol se va prezenta deficitul vitaminic de: — viliimimi B.. Simptomatologie. ANTIHEMORAGICA) Apare ca urmare a tratamentului cu antibiotice pe cale oralft cern» distrug flora microbiană intestinală cu rol şi în sinteza vitaminei K. Tratament curativ: administrarea de vitamină E (tocoferol) sul) lonmi de drajeuri sau soluţii injectabile intramuscular. hematemeze. '— vitiiniiiici B. — vit«imiiHi PP (acid nicotinic. hematurii). Inllr/. ' . | HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA E (VITAMINA E. . ficat.vil<imina B. hematoame) sau interne (molene.sâ). urmare a unor tulburări de absorbţie şi boli severe de ficat. Se recomandfl rc(|ini complet. carne. Fenomenele cedează după sistarea adml* nlslrărli de vilciniina D. .ierea apariţiei pubertăţii. provitamină PP. preparate din faini iieogră. TOCOFEROL) Se manifestă în special prin tulburări în sfera fecundităţii. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA K (VITAMINA K. Carenţa vitaminei K determină tulburări de con» <| til<no cu hemoragii externe (epistaxis. relnlee. bogat în zarzavaturi cu frunze verzi.|. B. alimenta preparate din făină albă). carne. nicotinamidâjlill Vltnmlna <mli|>el<ujio<i. . (aneurină sau tiamină). (riboflavină).vltdiiiina P (cupihirolrnfird). artnilc)ii.jrea uleiului de parafină (a nu se folosi îndelung). V -l-l . absenţi « • i pnxlucfnd sterilitatea la ambele sexe sau apariţia avortului spontan. Prin participarea ei la sinteza protrombinol. Carenţa apare prin lipsă de aport (consumul de pîine albă. ll'iir ||j. (antipernicioasă). iar la femei favorizează apariţia dism«noroci sau polimenoreei. -— vilciniina B() (piridoxină). ouă (gălbenuş)..HIPERVITAMINOZA D iSu/i'Uf/ij/o/i// de vitamina D se manifestă cu fenomene generali*! anoroxl' . • . -. Tratament profilactic: atenţie la utilizarea antibioticelor pe cn\t> oi.. uleiuri vegetale. Tratament profilactic: consum de pîine neagră.i (se asociază administrarea de vitamină B complex şi iaurt) şi In fol'r. joaca rol antihemoragic.

carne.aro. l'onna secundară se produce ca urmare a aliment. i ili.< i « orez decorIn emirul unul regim uşor rnrent<il. ficat). nlcoo» h M U In subnutriţi. t ! > i l l l n t e . iţnftiimulul crescut de vitamină în organism (stări li/iologice. < n i i» ' i Iu/ii. constă în administra t e. Tratament curativ: drojdie de bere (bogată în complexul B) şi administrarea de vitamina Bj în doze de 20—50—100 mg pe zi. depresiune) şi mai ales prin i ii'iMH-nc de glosită. i r in cele <iv. părul şi unghiile linblle).M .msate prin i illnevrită.lipaţic) şi edeme cu tendinţă la gener<ilr/. Vitamina B 0 se HM id/ft tratamentului cu fier în unele anemii feriprive. de suferinţ.iticl c<neiit<itfl. 2 forma primară este studiată la bolile do sîngo (anomin Itior•tiHf <)\ colo de tip biermerian). M HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA Ba (ariboflavinoza) Simptomatologie. ouă. pntoi'Hjli e) Idrfl ti se suplini alimentar sau m<>dic<il. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B. In st^lnle nu ipiente. fisuri ale corniurli bucale. ' i'on. somnolenţă. 1 \LA nu m K l) < l « cunoscută mal ales la populaţiile <•• n. A|> vi l . se ni. iilliurări ale fanerelor (unghii cu striuri transversale. scăderea l Ui mlccţii.'. Simptomatologia se caracterizează prin manifestări din partea sls• -mulul nervos (iritabilitate. di<)eslivă (greţuri.ndiov. drojdie de ' • • • i e (bogată în complexul B) şi soluţie de vitamină B2 injectabil.iment preventiv: administrarea unui regim dietetic complet cu hi (lift Integrală de grîu. simptome digestive: senzaţia de arsură în limbă. ori drajeuri de complex B. ilmptoniatologie. sau lipsei do utilizare d ui nidii* n unor afocţlunl gaslroinlesliiuile.inifestfl prin Insoninlf. -. 5—10 mg pe zi.HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINUM h. Perioada de stare se caracterizează prin: tulburări oculare (fotofobie. furnicături în menilue. cheilită şi dermatită seboreică. senzaţia de „nil|i In ochi"). l tiil.ibetlrl. scăderea văzului. inflama• 1 4 (ionică a mucoasei digestive.tulburări cutanate: hipersecreţie seboreică. Tratamentul este curativ şi profilactic. limbă roşie-violacee depapilată. cheilită. . i . dermatită seboreică. ragade.isculeiră. aclorhidrie. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B6 Stnt rare şi pot surveni la copii şi gravide. i de llmonte bogate în vitamină B2 (lapte.i .i < . M .

1 hi Addison. cu senzaţia de ar« . în condiţiile în care domină alimentaţia cu ffiină de porumb (adesea stricat). i) 9) fti'/vodxn (nslciiio.ipoi prurit şi formarea unei pigmentaţii lucioase caracteristici» l ni . Boala debutează primăvara prin „eritemul de pi imfiv. pîine neagră. tratament profilactic: se administrează alimentaţie bogată în vitamuie. durcil In masele musailmo ale momUtlor miei ioni»». . nervoase (astenie. Dieta va fi bogată în vitamine (mai ales din grupul B). (sau alimentaţie cu ficat prăjit.. p»(il. toată viata în formele primare). /'(•r/or/f/d do atare so caracterizează prin simptome digestiv». i / . simptomatologie. sau este cauzată de un consum « • x ..alcoolismul (la cei alimentaţi rn 1 1 -n pil). l:X(tnu'tiul sângelui arată: anemie hipercromă. stări febrile. boli infecţioase. h. carne. dupâ rrtii. Este o boală policarenţială ce apare tn condiţii de mizerie socială.i" pe tegumentele expuse la soare. la care se asociază carenţe din grupul vitaminelor B şi d<> proteine de origine animală. i . carne.sliiiplniiuilolnglu N ninct«Ml/Pfi prin .... eforturi fizice intense..stdle). neiiiropenic şi trombopenie. . leucemii. hipertireoză. Folosirea sulfamidelor şi antibioticelor cu '. oxdyerarod reflexiilor oslcotciidlnoasc. In final iliiMimînrnn ţjl chhir abolirea lor).ilonări. lapte.. u ( i l e expusn la soare (mîini. Hxamcnul sucului gastric arată aclorhidrie histaminorefractară. In trecut a avut şi la noi o extindere In zona subcarpatică.[ii-ctru larg timp îndelungat (prin distrugerea florei microbiene intPNlm..stc/lj. i n -e (tulburări digestive dominate de diaree). fenomene dispeptice (glosile.. megalociţi şi megaloblaşti. Do obicei se repetă în fiecare primăvară. leucopenia. La noi pelagra primară a dispărut ca urmare u schimbării condiţiilor economice şi alimentare. di. pnrc. / '< -înmlitu apare sub forma unui eritem — asemănător celui solari i ' i ' . Se vor trata eon vi şi la timp bolile gastrointestinale cronice. Tratament curativ: se administrează vitamina B 12 în injecţii dupfi ni/ 2f> — 50 — 100 gama zilnic. i simptomele cuprinse în triada celor trei „D": c l e i mdtită (pelle agra = piele aspră).'•W . ficat.m l în sarcină. ii rm. îl . torace). afecţiuni hepatice..ii. dementă şi alte tulburări neuropsihice. globule roşii inegalei In <|eiieral imii mari (macrocite). determinate de orîndnlreu socialistă. dar lăsat ceva mai crud si consumat cald) şi acid folie. în formele secundare se face tratamentul bolii de bază. Tratamentul substitutiv se face i ii m'idopeps. scăderea memoriei). Ix 1. rezecţiilor de stomac..emu.. peşte. i|iilne şi nervoase. • . Carenţa poate fi primitivă sau secundară afecţiunilor gastrointesllnttli* cronice.. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA PP (PELAGRA) Pelagra este o suferinţă determinată de alimentaţia carenţată în vitamina PP.ilo) poate duce la apariţia pelagrei secundare. extracte de ficat injccidhile i. picioare.M|ile.. diaree). i < i < .ni ine. m. n i . ficat şi zarzavaturi. dl(j«*tlvo (rtMa(fl. apoi mai rar (pînă la redresare în formele secundare.. zarzavaturi..

Simptomele se manifestă prin tulburări de creştere. Inptele.i •.i.1). o cantitate importantă de vitamină C din alimente. extracte de ficat şl • r după nevoie. în timpul iernii.upi. prin •"lucerna alimentelor proaspete.»)! lntreţ|iilul trnct dlyosllv.uropallilce In cnzurlle umoare ic manifestă prin ilmp •l.iţie.ic prezenta şi poato fi asociată tulburărilor endocrine din i i •..f infecţii se grefează cu uşurinţă. înlocuirea mămăligii cu pîinea neagră.1 pi li i ulmptome d» gloiltl. Se asociază nit» 1 vitamine din complexul B. bronşite. atonln yfl»til< rt şl tr«cv<»nt dlnren. C.ilnplme Ui eforturi.ilci.iicicurile cu simptomele amintite (cu apariţie de obicei pili i .. Tratamentul profilactic pentru avitaminoza primară. cu apariţia de rlnil'1. <H|i!.. fatigabilitate. K lillle. constă în «11-. -. 24? .'irpcptice (dureri epigastrice şi abdominale difuze). l'ciitru profilaxia pelagrei secundare este necesară tratarea corectă liniilor cauzatoare.r. P. scăderea c<ip<icilî1ţll d* .lnllnirtirlli* dlgsitlve »» niniilli'. tulburări cardiace: palpitaţii.). la unele persoane apare „astenia de primăvară". hipotensiune «iteimlă» scăderea rmistenlei la infecţii. \nmini c. iilbnrfliii. glandelor sexuale sau hipoflzel. Combaterea alcoolismului.ienle-i In cazuri grave apar fenomene de pilhozA * n n < i l i i . HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA C (SCORBUTUL) I lipovitaminoza C (scorbutul) se produce cînd raţia alimentară est« nurii în vitamină C sau cînd nevoile organismului cresc (alăptare. nimţjdnlito.i MIDI ii. Prepararea nlliiiirfl defectuoasă (fierberea prelungită) distruge. pleurezii etc. graviditate. . tulburări nervoase: astenie..1.-. dispnee. ouăle. reJevînd prin aceasta rolul antlifi'c//os al acestei vitamine. Tratamentul curativ: alimentaţie bogată în vitamina PP şi admlnls( i i cn de vitamină PP în doze de 250—500 mg pe zi (are efect vaso' i ln l. deci se va administra cu prudenţă). In final se instalează domeniu.iuMi.. alături de consern i i' M improprie. iar numeiic. i n i i . il or datorită histaminei ce o conţine şi dă senzaţia de căldură cu irosirea tegumentelor. O survine o perioadă dominată de simptome nevrotice şi tiilbu-. infecţii.. nlulic raţională. rlnofarln* iile. ca urmare a • •itmbarii proceselor de oxidoreducere: creşterea permeabilităţii capilare. confuzie mintală. acid folie. i"Vt<'ro. de M|iil»1. epistaxis etc. ilmfivara.1. se produce un grad oarecare de carenţă în vitamina C. fiim-n. tiroidei. cu apariţia sindromului hemou(/(/Kir ((jingivoragii.). convalescenţă etc. Qlttgl •••"•Idţjll.m. pîinea integrală rămîn alimentele principale In MM linierea acestui flagel existent încă în ţările slab dezvoltate (Africa. bogate în această vitamină. iH'.. Ac*atna Indica n[.

extracto do mflceşo şl do pin — mol ft| lai im moto. cartofi.ţii avitaminoza C. dupfl oporaţii şocante şi tn arsuri.6.ir proteine.vdwH/jJ///. So crooa/fl " nun! înllmiilri hidroelectrolitice. în cazul prelungirii caron|t'| vitamina P pot surveni hemoragii (între care cele retiniene şl cnr«hr| sfiit colo mai grave) şi edeme. sau de combinarea acestora.ibolul zaharat. importanţa lor pentru organism. lullmidrl (>loctrolitico şi acidolxr/lce Se deicrlu şl (le hlpt'i hidratări*. insuficienţa suprarenală. 5. tulburări în distribuirea lichidelor şi mineral' 1 ' f l i l i .r i l o sectoare ale organismului. Bucureşti. Ed. In opo/ltlo cu «coste stfiri caro so cnractori/ează In esenjfl Iiif dKNlildinlnio. 348 .2 g de 3 ori pe zi) sau fiole (200— MO ndinlnislnito intramuscultir sau intravenos. urmările carenţei şl lnl|ipJ limirilo în care necesarul lor este crescut (după G. zilnic. locul Ulii «o (frtsosc. CI otc. prin diaree (se pierde în mod deosebit prin li polfi m'.iblete (0. plnă la redrosnimj nonionolor clinice.pierderi n \ > llclildo şl minerale. ardol. 1970). fructo. Venzmer: Nouaeţtn a . adică ieşirea Mg şi K din c ţi lioccir. mlno şl chi. H ) Cauzele deshidratării reies din definiţie: \portul insuficient de apă şi sare survine la persoane ran | H l v < i do «portul necesar de lichide.•?! o importantă pierdere de minerale (Na. K.şi avitaminoza P (permeabilitina) survin de obicei alfltuH hlpo.. ceapa. varza.pir«tii (se pierde apă şi minerale) şi prin poliurie (fn Inslplil riln (li. trecerea ionilor di Nn din ?. l' /'/orr/rr/ de lichide şi de minerale: prin vărsături (so mod il piei-'o. roşii. în toate cazurile pe lîngă pierderea do Ih «o prodiK'o .|m(iul oxtrac'elular în spaţiul intracelular. Tratamentul curativ: dieta bogota fu alimente ce conţin vltnmliii 9! vIUimiim C In t. care apar mai des în sterila fi" |iio| iini|ilt'. Tabelul nr. asupra câroni so va rovoni. citric**). HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA P Ilipo.i lor în spaţiul extracelular şi invers. l'rnonwnc de transmincralizare.i profilactici alimentaţie bogată In vitamina C (pnnln iir mrtceşa. alături de vitamina C. III prezintă sinoptic principalele vitamine. medicală. nefropatid in '• pierd ambele.sobit clorul). contribuind la manifestarea sindroamelor rn(ji| Hiro prin tulburări de permeabilitate capilară.). Vitamina P se ţj In /«mivaturi. Tratamentul este cel substitutiv. TULBURĂRI HIDROELECTROLITICE Şl ACIDOBAZICE Tulburările hidroelectrolitice reprezintă dereglări generale (jr" v d'i minate de: aport insuficient de lichide şi minerale.

leziuni ale pielii j Tendinţă la hemoragii K ţin . rănilor cartofi. formarea sîngelui. lapte.A ulMiui. ardei gras. apărare faţă de infecţii. unt Reglarea metabolismului cal(apare prin iradiere cu lumină ciului şi fosforului în oase solară sau lampă de ultraviolete) Uleiuri vegetale. m enia> mii sîngerări ale gingiilor (în de gripă) cazuri grave de scorbut) Modificări ale formei membrelor Lipsă de soare. ouă. modificări osoase. andive. B. delescenţă presiuni nervoase. Ba spanac. B. insomnii. creştere. u»wareri de cap. conopidă. mărar. activitate nervoasă. multe alte legume verzi) Untură de peşte. astenie de primăvară. caise tere uscată '^ . formată Coagularea singelni D E H Seboree. cartofi. ficat. tulburări cardiace Predispoziţie generală pentru Infecţii. mazăre a proteinelor alimentare). infecţii (ex. metabolism energetic B porc. ouă. varză. ţăriţe. mere. ouă.^ J C f tfJ te Cereale nedecorticate. verde. mure.Suprasolicitare psihică şi nervoasă. piele gălbenuş de ou. lămîi. nervozitate. senate Metabolism general. Creştere. carne de Nervi. tendinţă inferioare (picioare în X sau la râcefi cronice O). funcţia de cereale unor glande „vitamina fertilităţii" Drojdie de bere. căderea părului. (este inimatii de bacterii intes. pericole de boli. pătrunjel respiraţie celulară C Oboseală. lapte. lapte. repetate leziuni dentare şi ale maxilarelor. vindecarea pătrunjel. morcovi. ţie). du. (descompunerea glucidelor şi _______ drojdie de bere. rahitism Tulburări musculare funcţiei sexuale şi ale Ateroscleiao Toate fructele şi legumele Metabolism celular (respiraproaspete (în special portocale.

.•" ..I m a * » ™ |M sn C uT^w«7^ Sf-o-mac . legate de proteine fctx-un mod organism (după /^prec/erea cantitativă a mineralelor din sinae se fam ri. « .m •'" .1 n /• e s Ţii.——) 5^% d/n greutatea corpului iT^=r=^ TOTALA 60-70% din l_ JCH/D INTRACELUIAR in greutateacorpului ti Sl) Fi9.i...următoarele mineralo se e/ec/ 'II p i "..1ta W .» .fî' ± i" >1 < ' '"* •'• « ^ 'V*fo>'f\ p. Repartizarea lichidelor în Gamble). ^^ W W v . 4. L ~ « J .

cartofi. « i / l . i i M .lo rnntltnlnn totala l i n i) i< |< ii ii . r. . morcovi.nuih. .c m.. POflte lfl fie ablO/n/d |< m.. traumatisme şi dm. l l i l \ ( J (mai ales ale fazei terminale). se administrează bl1 d» N«i. ifiie/i/M/ consta In administrarea de soluţii glucoznto hl|>otono l nil oMimlnritdtou esto mani. abolirea reflexelor osteotendinoase.mifestă prin astenie. insulina. p . iiii'dtu/ constă în administrarea de sare. calciu gluconic.'t. i l i ' do Na > «ste scăzută) şi relativă (dilulională) <nul .i este nvă" din cauza creşterii volumului hidric al organismului Ilului. în cazuri extreme i l u A NHU dializă peritoneală. I '.c.»rea lichidelor din p.1 v. m l i l . diaree. rar mai mult pînă la 10 l soluţie izotonică (ser l In ctr/urile severe se administrează soluţii saline hipertone. 1 M |io n« trem la rep rezin tă scădere. sau l/otoiui (. i i .'i(|cp'. iilpopotasemille reprezintă scăderea potasiului sub 3 mEq/1 si i i i i n i d r c a pierderilor mari de K pe cale digestivă sau renală "•UIUM -.-\ m e u /n / e s t e c a u z a l la c•a•r e • .. i ' i .-. tulburări EKG. MM ! i» 2—3 l. Sorul fl/. i ' şi plegii ale musculaturii striate şi celei netede (ce un pun atonie gastrică.eite repretentata de (oncentrnţln pliiNinnlli n n l Ml nil. aritmie. inimii şi apariţia insuficienţei cardiace în cadrul unor semne in nndiacă ce se manifestă prin tulburări ale ritmului cardiac. I I . 1 M|tnipotasemille sînt reprezentate de creşterea potasiului peste . tmentnl constă în reducerea ingestiei alimentelor bogate In K ucuri do fructe. este cauzal la care se adaugă o diotă bogată In K şi de K sub formă de clorură de K soluţie 20% sau pulbere zi pliu! la normalizarea potasemiei. carne). m .siunet i i im m nllţjiiă. l .iolo(|ic este necesnr pentru flCOiluflclliiliil dn Nodlu. hipotensiune arterială). linul l i n de două feluri absolută (rfnd i u l i c .H .i< i m lupei ten. m clnd IM eite M I| > m u l tra ta m e n t cu A C T H sa u (rm( > • i. rtlidominală. bradicardie. ileus paralitic. hlperfuncţla cortic<> I . iu n n p o ii s u lirl e n t d e < M ileniul diuretic este utili tn| > » m .r>%) clnd osinolari" UIMI puţin crescuţii. pe cale orală sau l. DESHIDRATĂRILE IA deM .s m E q/1.cu Im ). rn > m . I M . glucoza. -. MH ) iau relativă (clnd < n . i i i sub 1. hlpernatremlce apar prin MMI prin creştorea eliminării de apţi. i d . • i.v. r "«^hidratările hipertone. n M este npnieidrt. connlnlfi.ni. i m | . acidocetoze diabetice sau după arsuri.i i Nios m . i < i r cînd concentraţia depăşeşte 8 mEq/1 poate apare vANdilur şi oprirea inimii.Se manifestă polimorf prin: abolirea reflexelor osteoteni i n i c / .l n.

— i/Inndele endocrine. tulburări ale circulaţiei limfallcci insuficientă renală cu oligurie. Ei reglează diureza în funcţie de niM'(ii)lin|ll(< hldrominerale ale organismului şi de echilibrul acidobazic. comă şi moarte. (// O / K/ C / O sudoripare şi tegumentele intervin în sensul că transpiraţia favorlttiiwn (Mcrdoron lichidelor. denutriţie. Intoxicaţia cu apă este o formă particulară de hiperhidratare. greţuri. în unele tumori pulmonare sau ovai lene. după administrarea unor hormoni (cortizon. ciroză hepatică). ciroză hepatică.v. insuficiente corlicosuprarcnale. Stimulul rnii« cxdtfi acest centru este reprezentat de deshidratarea celulară. estrogeni) sau prin sumarea unora din aceşti Inctori. în special hipofiza posterioară. iar vasoconstricţia favorizînd reţinerea lichidului tu nrijnnism). iar lipsa de transpiraţie menţinerea lichidelor în organism/ tlnlchll Intervin în metabolismul hidromineral. urni Mirt în caz de răspuns deficitar de administrarea încă a 100 ml. acest hormon acţionează asupra tubilor nefronilor. Diet<i VM fi hiperproteică. Poato •airveni în boli de rinichi. Apar în următoarele împrejurări: hipoprotrincmii (sindrom nefrotic. HIPERHIDRATARILE (EDEMELE) SIrit numirile rdontiei primare de Na.l)< »M ild r< il. în mod deosebit corticosuprarenala. administrarea i. h lpon atrtM tih o 9! cu hipooam olarltate « c iiiillu c sc im n m r. scăderea volumului de urină în timpul zilei şi creşlorea lui în cursul nopţii. Iar bradipneea reduce pUr(Iu m . la care parnervos central (centrul setei se găseşte în hipotalamus). senzaţia de „încărcare pe care o simte bolnavul". testosteron. vaso/o intervin în metabolismul apei prin modificări ale călifarului lor (vasoflllntn|ln Invorizînd pierderea de lichide. cefalee. sole accentuată şi oligurie în ciuda ingestiei crescute de apă. Diagnosticul se stabileşte din anamneză care evidenţiază condiţiile etiologice edematogene. Aceşti hormoni acţionează de asemenea la nivelul tuItllm iM'Ironilor. în timp C* lll| >o«m'li'|!n vi Iiipoperistaltisniul reduc pierderea de lichide. Tratamentul hiperhidratârilor vizează înlăturarea cauzelor generaloMre de retentie hidrică: cardiotonice. Reglarea metabolismului hidromineral Metabolismul hidromineral este reglat de un mecanism complex. ht'crt'tln şl pcrlstaltiHinul intestinal intervin în sensul că hipersecretia inttlIliUlS vi hlpcriiorlstaltismul favorizează pierderea de lichide prin diaree.v. boli cardiace decompensate. saluretice şi terapie antialdosteronică. soluţie de NaCl 5%. carenţe vitaminice. care elaborează hormo nul nntldlurctic hipofizar cu rol în scăderea diurezei. care au rol în reţinerea de Nn ţi Implicit n apei în organism. în formele severe fenomene de edem pulmonar sau cerebral dire poate produce convulsii. insuficienta ctirdiacci. dispnee la eforluri mici.ir!lo lilp oton e. de proteine pNismntice şi eventual corticoterapie. creşIcren bruscă în greutate. glanda suprarenală. ameţeli. intervine în metaboliiinul mineral prin hormonii ADC şi aldosteronul. Insuficienţa acestui hormon (l*i|<'iiiiln<1 diabetul insipid. — iilftiiilnll InU'rvIn în metabolismul hidromineral şi acidobazic prin factOfttl r»»|)lra|l(M pollixx-cn fnvorl/cnza pierderea de lichide. hiposodată şi cu reducerea cantităţii de lichide. Creşterea eliminării de Na şi apfi se efectuează cu diuretice. 100 ml. în formele severe se poate administra i.

precum şi a complicaţiilor care pun în pericol viaţa bolmivului (colapsul. tn mod indirect pilii Inloiini'dliil iiinInlinlUinulul piotrim-lor. ser li/.lnknjic sau ser glucozat. în timp ce rehidratarea CU • • I u t i i hidromincralo este de scurtă durată. transpiraţii. De regulă se evidenţiază scăderi !• valorilor mineralelor. care conţin proteine se realizează O •lildralure fiziologică şi de lungă durată. prin sînge integral. Bcldobazice). deci tn nimi . Prin administrarea d> i'lfismu sau înlocuitori de plasmă. Tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazlce constă In iu (Aiurarea cauzei care a produs deshidratarea. nmn>ic ui Uliul i'lni-li' ii'llu npa tn Npnţlul IntrnvnNCulnr prin inflilicn pii»iluiill cololdoiinnllcu. diaree. Nnvoln /Uniri ostii de. Ca). umede.. transpiraţie-) sau i ii ui la toxiinfecţioasă care afectează cu precădere encefalul sau apa-i MI l respirator. insuficienţa cardiacă etc. hematicâ şi proteinică ceva mai complexă. după nevoie şi după posibilităţile existent* l ii momentul respectiv în unitatea în care lucrăm. qreutate). Na. — Principiu general de tratament: se urmăreşte refacerea masei de iii'hldo pierdute. despre care se va 11)1 la anemia acută posthemoragică. plasmă. l i n i l. în acelaşi timp se cîntăreşte boliv u l şi se apreciază dinamica acestor valori (lichide ingerate. excrr<1 iii-. l i i i In iunctlo do scăderea mineralelor din ser şi celule. H . Anamneză arată adesea pierderi de lichide pe una H n i «Iile amintite anterior (vărsături. lichidele administrate pfirăml ropede putui inlravascular (ncfiind legate de proteine) ies din orqa» UIMII pe căile naturale do eliminare H apei. hipotoni şi scadetensiunii arteriale (care semnifică scăderea volemiei). ren itml ilnhllft !)l deci rnn mnl t-llclmilrt ichldnitiiro NO i'li<ctiu<n/4 înlnlstnin'n do soluţii cmc conţin macromnloriiln do |>M>ti>liu<.si cantitatea de lichide excretate. Examinările paraclinice determină mineralele din sînge (ionograma: • i. oligurie şi o senzaţie accentuată de sete mai ales în des•Irntftrile intracelulare. Examenul clinic. /'/'orderea de sînge prin hemoragii determină o tulburare hidroelec-'Hlică. iar pulsul este accelerat şl de. . precum şi din urină.fn.).«proxlmntlv 2000 2500 ml caro pnrvlnn din npn du bHut vi din nil- Diagnosticul stărilor de deshidratare se face prin examenul clinic ' p t i u efectuarea unor probe biologico-funcţionale. • Tratamentul preventiv se va face întotdeauna pentru a evita •i»shidratarea (preoperator.globii oculari uşor înfundaţi în orbite.. acuză arneI I .au tahicardie. înlocuitoare de plasmă. Soluţiile saline 86 vor tu îmi» n l f . poliurie. greţuri.. crampe musculare. — Examenul obiectiv arată tegumente şi mucoase palide. • llcnlnl Intnrvlnn pilii «Inlînrnrnii unul Imtnmn «nlhliuii'llr. mai ales la variante posturale. acoperirea deficitului lildioinineral şi combaterea celorlalte tulburări asociate (electrolitice. precum şi în gastrocnterocolopatii). .. lirfi se apreciază prin măsurarea directă cantitatea de lichide ingel i . Se face de asemenea aşa-numitul bilanţ hidric. mai ales. Bolnavii deshidrataţi sînt agitaţi.•llbil. anox Ic. K. — Simptomatologie. uscate.

500—l 000 ml (cantitatea nu trebuie sH ilopflynsrfi 20 ml/kg în prima zi. nntealndicaţil: alergie la dextran. hipofibrinogenemio. Plfi'rlte tipuri de şoc: neurogon. sarcină în primul trimestru. Acţiune. anur|a. prudenţă în •ionţa cardiacă. Se prezintă sub formă de soluţie coloidală Injectabilă. febră. Inilicuţii: ca tratament adjuvant în şocj ca hemodiluant în circulaţia extracorAdmlnistrare. vomă: creşte viscozitatea urinii. Indicaţii. haemaccel. prudenţă în tulburările circulatorii cronice severe. edem pulmonar. contribuie la refacerea voieInie! ţi l |>ic". Ailmlnlstrare. tiniunntlc tnn prin arsuri.SUBSTITUENTI DE PLASMA n) Alliiinilna umani so găseşte In flacoane conţlnlnd 100 ml soluţie Injectabilă fl%. muie cu oligurie severă sau anurie. la deshidrataţi. pentru stdblllznren clrc-ulnţlol In cursul nneste/lal (•• ţi iniei vontiilor i hlrurglrnle nuijore. conţinlnd daxtrnn modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă. Artliuif. in pcrfu/le lentă. Rareori reacţii alergice manifestate prin urticarie. la intervale de 4—6 ore (se In Inm-M U I M I I . soluţia trebuie să fie transparentă. Op*> înloi. de preferin((l Niih controlul presiunii venoase centrale. l ' i l o o soluţie aproximativ Izoosmotică cu plasma. pentru restaurarea volemiei diminuate prin lieniornglo. Se qfls'cştc In soluţie coloidală injectabilă. Dextranul în glucoza nu trebuie porliiKfll In nmostec cu sîngele (poate precipita globulinele şi favorizează agregarea plachetelor): prudenţă cînd se administrează după sînge sau soluţii de electroliţi. In perfuzie intravenoasă. Orice afecţiune în care creşterea presiunii arteriale şi a debitului < didi. efectul hemodinamic se mtntlim n|iicixlinnllv 'IA orc. Reacţii alergice (cu o frecvenţă sub 10%)."i. reface masa circulantă şi permite creşterea preNlnnll (irtoriale scăzute prin hipovolemie acută: efectul se menţine mai mult de 24 de «no. l'ti'i'tv negative. C. 40—200 ml. hemoragie. Ca Substituent de plasmă. insuficienţa renală. împiedică agre-ţ| nie/i hematiilor. Gelatina modificată nu este antigenlcă şi se pSstrea/B nuldl In milutle. Inunllclentă cardiacă gravă. Se administren/H < > • . după arsuri. creşte presiunea arterială. edem niK| ln leiirotic. . plasmagel) face parte din produsele d« (Hnllrifl. încălzite la temperatura corpului). febră. trombocitopenie marcată. continînd gelatină modificat! (llrtciinno cu 450 ml). în stări de şoc şi colaps. dispnee. In perfuzie intravenoasă. nnafilactlc. Acţiune.\ ml/kcj) eventual în continuare cel mult 5 zile (fără a depăşi 10 ml/kg pe zi). rl) Mnrlsnng (gelofusine. care blochează microcirculaţia în şoc. b) Dextran 40 (rheomacrodex) este o soluţie coloidală Injectabilă.ic)ione şi diatezele hemoragice. iar concentraţln lieinoţilobinei nu trebuie să scadă sub 10%. 10 ml/kg şi zi în următoarele zile. tiiillfdtlt. linlliulii.iinlralndlcaţll. Alergie specifică. în policitemie.ic slnt dăunătoare.iiinll osmotice In circulaţia periferică. Substituent coloidal de plasmă cu acţiune rapidă şi de scurtă durata (12 ore): reface volemia. prelungirea lliiipiiliil de sîngerare (la 50% dintre bolnavi) cu favorizarea hemoragiilor (pentru do/i>lo IIKI r l ) deprimarea funcţiei tubulare renale cu insuficientă renală (pentru do-«r l c mnrl). restabilind dinamica circulatorie prăbuşită în şoc. Pentru profilaxia complicaţiilor tromboemlinllce postoperatorii şi în tromboflebite. Dextranul în glucoza este do «Ies cirul trebuie evitat aportul de sare. Are nrtiune antitrombotică. poate favoriza insuflicnală. contlnînd dextran modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă (flacoane cu 500 ml). Infecţlos. debitul cardiac şi presiunea veiînnNil centrală. Substituent de plasmă. insuficienţă renală. traumatisme etc. . trnIrtiiientuî se face urmărind atent semnele de supraîncărcare circulatorie. Ca substitucnt de plasmă. prima zi l 000—l 500 ml (fără a depăşi y. l'h'de negative. vn rlcolo e'. Subslituent de plasmă. greaţă. defecte de coagulare. reface masa circulanta şi permite creşterea pr*•lunii nrierlnle scfl/uto In condiţii de hipovolemie acută. în caz de <) Dextran 70 (macrodex). i'i>iiiniiiidlca(ll. îl soluţiile clare. de 2—3 ori.

1 1 n bolnav care are vărsături accentuate. cu llmiuillu In Intervale regulate.il<. creşterile denotă alcaloză. Aceste seruri se administrează sub controlul ionogramel. .iloza respiratorie se combate cauza (hlperventllnţla ca im v i n r tn . •m 11 o l o clinice sînt în funcţie de boala de bază şi de profunzimea al1 «ifirii stării generale. v .nnttalndlcatlt. l'aralcl cu tratamentul cauzaJ şi tratamentul de hldramineralizarc. al tonslu-niliTiale şi observînd continuu starea bolnavului. pierzînd mult suc gastric acid. Este posibila. Se mai adaugă •Ititle de lactat de sodiu. < l i < (450 ml) da 1—2 orl//l/ «olulln trebuia «S (Io traiupnrantfl. Htlnd i»>lnav ore întreqi plna la rofncorea sa completă. Se pot administra cantltfiţl rt« înri de seruri clorurate sau glucozate. ca mal llr. In |>erfuxl» Itnia MU rnpIdN (S 10 ml/mln). bicarbonatul standard. Tratamentul vizează înlăturarea cauzei şi după aceea corectarea >trtrli de acidoza sau alcaloză. Se va asigura aportul necesar de proteine şl calorii din nutrit la 'lllllV illllI.loloylcA cn/c dr n-lililiatare este cea orală. i K Kilo prezenta modificarea lichidelor organismului spre alcalozfi. cu multa rSbdare. In afară pH se mai dozează presiunea parţială a CO2 (normal de 40 mmHg).i seruri do amoniu (soluţie C1NH4—1%) şt gluconat de Ca I U n i l i n | < [ <i i i . în condiţii fiziologice pH«p /. Tehnica do administrare este cea cunoscut». Diagnosticul dezechilibrelor acidobazice. Ele se pot evidenţia prin exa-"ilmtri clinice şi mai ales paraclinice. Dezechilibrele acidobazlce însoţesc adesea pe cele hidroelectrolitice.slr(M/. ajungînd uneori la 2000—3000—5000 ml i de ore. pe care tri'lnile s-o lol« • / de c)(c ori i-Nlc posibil. •<•ţlunl encefallcei intoxicaţia cu sallcllnt otc. sub formfi dff liill<' l'clrov. soluţie M/6. r' Metoda Astrup-Aronssen permite evaluarea precisă a dezechilibr»* Inr «icidobazice cu importanţă în stabilirea planului terapeutic. i i . In formele severe se ad-mliil. oxigenoterapie. bazele tampon etc. se /ace tto-infiil cu analcptice cardiovasculare. hlperhidratarea. in cliuroe soluţii de clorură de potasiu.i l . Examenul clinic poate sugera tulburările echilibrului acidobazic. Se nilml-'/.) prin asigur 255 . .7. eventual traheostomie.. Iniuflclonlfl cnrillncfl qrnvflj prudontH in foloilrca (ll(|ltnllcelm i irite crescu t B prin aport d<> cnlclu)/ nu tio nmcstccfl cu slngole cltrntat. care se poate realiza cînd se depăşeşte cantitatea necesarH d* lildr. Examinările de laborator.. în exces. iar în pierderile pocale rectală se administrează potasiu. Tn alcaloză metabolică se urmăreşte combaterea cauzei: vărsfl-^i dicireca. — în acidoza metabolică se face tratamentul cu alcaline: soluţie in bicarbonat de sodiu 14%0 sau soluţie molară 84%0. — Tn acidoza respiratorie (clinic domină hipercapneea) se urmă•••|lo refacerea ventilaţiei pulmonare prin antibiotice (există Intotdea"im tn <iceste stări o infecţie bronhopulmonară). eventual cardiotonlce şl tratamentul de echl-Miiir acldobazică. Intnvenn». In .ă lichide mul reci. scăderile acidoza. în doze strict individualizate. Se determină pH-ul plasmei care poate v Identic acidoza spaţiului extracelular.'tf). bronholitice. la nevolo lie artificială.45. sşa cum »-a pr*« > . apoi se administrea/ă în vărsături soluţii Izotonlce de < 'INii. un In pierderile de lichide pe cale orală se administrează pe lingă lichidele amin» ii ţi Ionul CI.

> i a p o r tu lui i< - 'O „ ,.i.'p ri',' < • • i-• • . | u i i i i i i ( iin in in n ,iţla c u « nHilu l. ' u I x p r i nI n i m i c i . , i d o ( ' > „ f > % .
('orerlni'M l i i l l n u . i l ilor liidioch'clroliticfţ .^i ncidolxizlce nocosltfl In Inivcnlli' l i ' i . i i M ' i i l I c d do ur()(.'iilt1 ce urmâruşto susţinoroa bolnnvuln pinii Io M'\ C I I I K M funcliilor sdlc do ingerare, excretciro şi respiraţie noi nidlfl. 'J'oloii.iirt irobuio s<1 so evite şi tratamentele brutale şi exagcrni <'fin> pot n i | i i i v « sUircii boliuivnlui. Cadiclc medii au un mare rol în tratamentul acestor îmbolnflvm In snnsul c,i trebuie să îngrijească bolnavul cu mare atenţie şi să re perle Jnlocnicii planul de tratament alcătuit de medicii de specialil.il'

6. B O L ILE A P A R A T U LU I R E N A L

6.1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE RENALĂ
Anatomie. Rinichiul este un organ pereche, are forma unui bob de fasole cu i iiiirnvltatoa internă. Este situat în loja renală (dreaptă şi respectiv stîngă), la nivelul ultimelor două vertebre dorsale şi a primelor două vertebre lombare. La exterlnr «'ste învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Pe partea concavă se află hilul i nuni alcătuit din vase (arteră, venă, limfatice), nervi, calice şi bazinet. Unitatea morlofuncţională a rinichiului este nefronul, care este alcătuit din gloMurii/ (polul vascular al nefronului) şi tubul uriniler (polul urinar). Prezentăm scheiiiillc un nefron „desfăşurat" spre a se putea înţelege mai uşor anatomia şi funcţii un (fig. 5) şi unul din poziţia sa naturală în organism (fig. 6). Cilomerulul se formează dintr-o arteriolă numită aferentă, provenind din artera • • ' i i i . i , care se desface într-un „ghem" de capilare, ce converg dînd naştere altei i "Iu numită eierentă, care părăseşte glomerulul. Acesta este înconjurat de capsula imn ce se continuă cu tubul uriniler alcătuit din tubul contort proximal şi distal, i între ei prin intermediul unui tub în formă de ansă (ansa Henle), care are o i mic descendentă şi una ascendentă. Tubul contort distal se deschide în tubul lor Bellini. Mai mulţi ţubi colectori se unesc în canale comune, ce converg în ' ' i i l i i l e anatomice numite calice care se deschid apoi în bazinet (pielon). Rinichiul are legătură cu vezica (situată pelvin) prin urctere (care au un 11 «lei t abdominal şi unul pelvin). Vezica urinară, la rîndul său, comunică cu exteriorul prin uretră. Hxistă circa un milion de nefroni in fiecare rinichi, suprafaţa lor, necesară filhflill sîngelui, fiind enormă, ceea ce explică capacitatea funcţională complexă <i i i i i l r l i i i i l u i . In jurul glomerulilor există un „aparat juxtaglomerular" sediul unor Iniininenc complexe (în special reglează presiunea arterială sistemică, prin elaboniiiiit leninei). l'l/iologie. Funcţia principală a rinichiului este formarea urlnil, prin care so nl(|iiră epurarea („curăţirea") organismului de substanţe nefolositoare si toxice. Urina ni [urmează permanent în ritm de 1,5—2,5 ml/minut. Se depozitează In vezica urinari, l i » unde, dupS ce atinge 250—300 ml, prin actul micţiunii, care este reflex, dar con• lli'iit (şi ptnă la un anumit punct poate fi stăpînit), se elimina la exterior. "mul, substanţe chimire). Slngelo pătrunde cu presiune prin artora aferenţi, so fll'"•"/S la nivelul (jlomemlului, prin ncenstn /ormJnc/u-se urina prtmnra. So flltrcn/R 'i l flOO litri în :>A de ore, din rare se foirnoazH circa 150 litri urlnN primar» In " ' '•..! timp. Urlnn pilmant mo compoziţia plaimol farA clonientelo llţ|tirnli' şl prol, tloll Interne — ponlru O» d re midii

l'ormarca urlnil este un proces complex, reglat nervos şl umoral (Intervin hor-

li'iim, rnir In mod nornml nu troc prin pereţii capilari ai glomerululul. In faza urmfit'mii', In nivelul tuhllor urlniforl, apa se resoarbe şi se formează urina definitivă caro «« elimini) In oxturor. Printr-un proces de reabsorbţie activă şi selectivă („se aleţjo ci» lieliule organismului") a apel în proporţie de 98—99%, a glucozei şi a unei părţi ttln riif/irrci/c (necesare menţinerii echilibrelor umorale ale organismului), se formea/.fl urlun <leflnltlvă. In afara proceselor de reabsorbţie, epiteliul tubilor uriniferi secretă o serie de substanţe ce nu sînt necesarii organismului (amoniac, acid hipuric). Rezumînd fiziologia rinichiului vom reţine: sîngele intră cu presiune prin artern aferentă, se filtrează în glomeruli, ap<i, glucoza, mineralele necesare organismului se reabsorb In tubi, care secretă substanţe nefolositoare, elaborîndu-se astfel urina definitivă, mult mai concentrată decît plasma. Din partea terminală a tubului urinifcr, urina ia calea tubului colector, trece în papile, calice, bazinet, ureter, vezică, din care se elimină intermitent prin uretră. — Bolile care cuprind glomerulul (mal tîrziu şi tubul urinifer) determină glomcrulonefrite (boli renale medicale). — Bolile care afectează căile urinaro şi interstiţiul renal pot fi medicale (in fecţii), medicochirurgicale (de exemplu: li tiaza renală complicată) sau chirurgicale (cancer, polipi etc.). Rolul rinichiului. Prin eliminarea substanţelor nefolositoare, toxice endogene şl toxice exogene se realizează detoxicarea organismului, asigurînd prin aceasta homeostazia umorilor şi funcţionarea normal'» a acestuia. Reducerea sau incapacitatea de a forma şi elimina urina duce la apariţia sindromului de insuficienţă renală acută sau cronică, determinînd starea de intoxicaţie endogenă, instalarea comei uremice şl moartea. Rezumînd funcţiile rinichiului reţinent: fig. 6. Nefronul în poziţia sa naturală: a) prin urină se elimină substanţe co a.a. — arterială aferentă; a.e. — arteriolă rezultă din metabolismul proteinelor (ureo, •fanmtft; l — glomerul Malpighi (corpuscreatină, acid uric etc.); oiil r«n«l); 2 — tubul contort proximal; i — « mu r a d e sc e nd en t ă a an s e i H e n le ; b) prin urină se elimină surplusul do 4 -- rsmurn ascendentă a ansei Henle; S — apă şi ioni, contribuind astfel la menţinetub oontort dl stal; 6 — macula densa; 7 — rea presiunilor coloidosmotice şi hidrosta«nimeni de conexiune; 8 — tub colector pMpllar; t — canale papilare (după J, Hamtice, ca şi la menţinerea echilibrului acidoburger, modificată). bazic (elimină acizi şi păstrează bazele In funcţie de necesităţile organismului); c) elimină surplusul de vitamine, hormoni, medicamente, metaboliţi ai medicamontelor, substanţe toxice sau metaboliţi ai acestora; d) prin elaborarea reninei, de către aparatul juxtaglomerular, contribuie la regUrea tensiunii arteriale; t) prin secreţia eritropoietinei contribuie la reglarea eritropoiezei (I. Baciu). Urina este o soluţie apoasă formată din substanţe organice şi anorganice. Dluimn In 24 de ore este In medie de l 500 ml, putînd fi mai mare sau mai mlcB, iii'tti'lncl la Ingestla de lichide abundente şi la frig şi scăzînd la regim uscnt, sSrac In | untnln«, la eforturi fizico mnrl, la cflldurS (se pierd lichide prin transpiraţie şi res- Culoarea urlnll eu t u galbon-citrina, mol roşiaticii dlmlncutn din cauza uroOfonllur ncuinulnţl noaptea.

IXrHOftAftl FUNCŢIONAM ANAIQ ipleiiiieu tlndi, uilnai (•«. tliinw ţ, ml<,r«icn|ilti J urinei) .iploiuna ilndr, caidlovatcului (IAR. toracic >. F.O. n T.A.C.R.) a o » |Cleorancc-u| croalininic, la inulinâ, la manllol, la ipoMillit do Na. mb * iJJoieiminafta filtratului glomerulor prin (clinica a t" i : i ' q'ucoia (Govacili), c. >lor «• eti >p hioloqico luiiclionalo : aiolemic, crcatinioime i neiropatii membranogene : lipemia, tncjliceridena. colesierolemta, proteinemie şi proteinurie.

fe-p =

A H-D r'enla

Determinarea cantităţii maxime d* glucoza" reabsorbitâ de tubi Excreţia proba cu acid paraamrna-hipuric Determinarea cantităţii maxime de acid PAH *«• cietată de tubi acţia de filtrare Proba de lenolsullonftaleină (PSP) Calcularea constantei Ambard (n.0,09) 'roba de acidifiere a urinei

A-H A

Coeficientul ureosecretor clearanceul la uree) imoniemia pmoniuria l-c-d =

T-C,

Crobe de concentrare : proba VOLHARD Jioba diurezei provocate (Hamburger — inspirata după COTŢET) Pioba eliminării de NaCI oba de diluţie (VOLHARD) EXPLORĂRI GLOBALE uogralia cu iub»lonţ» iodat»
t

iiploiaica limuliana n mticgului ntfron eu mane al, atiil PAH »i ui» (Hiimburflir |l colob)

iiH -u l « fttn a c id ( (V - 0 ,0 ).
holiNlInltin In inii (luni npnnlnne
IA

Milosul osie- ciirnctcristlr, Iar aspectul limpede. In mina nu trebuie sd yăslm proteine, puroi, zahăr, uioblllnogen, pigmenţi a l, (or Nrrf/mentu/ trebuie să tic curat (l—2 leucocite, l—2 hematii, rare celule .Unit-, |>i> mal multe cîmpuri microscopice, n-au importanţă patologică).

ii|iiln»fl Intro l OV.f) ţi l O.V) (la un regim soc).

i..,|in. intui i om <)\ IO'.1:/. In fum ţin <l" i<><|!Miiil nlimentar, pont* vniln Inlm i (i«ţ|lm hldrlc) vi t "M (n'lllm noi), Indic tuci cnpncltntea de dllutle |l cnnccn• mriximrt n rinichiului, l'cntiu n mfltn o luni UL> bunfl, densitatea urinei trebuii' hfl

un n<glin

«omplnl

(mixt) varlail In

ciunti ţii

l

6.2. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE RENALĂ

Anamneză. Se vor face investigaţii privitoare la existenţa amigdalirepetate, granuloamelor dentare, erizipelului, reumatismului acut, 'inulutinci, sinuzitelor, piodermitelor care pot produce o glomeruloneInlft acută care uneori se cronicizează. — Profesiunea bolnavului: munca în mediu cu plumb, crom, mer< ur sau tratamente cu bismut, mercur, aur (pot duce la nefropatii). — Gravid/fafea favorizează infecţii urinare (cistite, cistopielite, plulonefrite); în partea a doua poate duce la apariţia nefropatiei de sarrlnă (proteinurie, edem, hipertensiune arterială). Uneori se observă urintttoaroa dinamică: fetiţa face cistită, adolescenta cisto-pielită, iar femola adultă pielonefrită cronică. — Infecţiile specifice: tuberculoza, luesul, malaria pot cauza şi le ziuni renale. — Leziuni renale m antecedente: infecţii ale căilor urinare, litiaza renii UI, hidronefroza, anomaliile congenitale au importanţă pentru diag nosticul stării actuale a bolii de rinichi. Slmptomele clinice renale. Durerea poate fi prezentă în bolile renale medicale, însă este de regulă de slabă intensitate şi se manifestă ca o simplă jenă situată în lojile renale. — în colica renală însă durerea este paroxistică şi foarte puter nici, bolnavul este agitat, nu-şi găseşte locul, caută poziţie antalgică. Diiicioa ia naştere în loja renală, iradiază în abdomenul inferior pînă la or<|.mole genitale şi fata anterointernă a coapsei. Este însoţită de micţiiini frecvente şi senzaţia unei urini calde. Durerea fiind şocantă poate dnci- la ileus dinamic (oprirea scaunelor), colaps, anurie. Colica renală poţi/c apărea în litiaza renală, cancerul renal, hidroneiroză, anomalii renale, infecţii pielorenale, tuberculoză renală. — Durerea vezicală se localizează în hipogastru şi apare în infla maţii vezicule, litiază, tuberculoză, cancer vezical sau poate fi reflexă (In colica renală). — Usturimea la micţiune se constată în cistite, iar cînd apare la sfli-jilul micţiunii indică o afecţiune a colului vezical. Durerea pe traioclul uretrei (rruii <ilos ca arsuri şi usturimi penibile, o găsim în uretrite bli'noraglce). Tulburări romi/c reprezentate de po/j'ur/e, oligurie, anurie, polakiurl<-, n/clur/e, ilimirlii ctc.

ir

25 0

- Pollurla (diureza peste 2 litri In 24 ore) o putem constata In din beiul /nharat sau col Insipid, în nefritele cronice compensate sau In In cardiacă după administrarea de diuretice. ntguria (scăderea diurezei sub 500 ml în 24 ore) se conslnl« ia nel ele acute, nefroze, insuficienţă renală cronică (în faza tonii i i nolă), şi în boli ce evoluează cu retenţie de sodiu şi apă (nepoţii» cronic ciroze, insuficienţe cardiovasculare). •\nuria este relativă (diureza sub 100 ml), sau absolută (absonlt diurezei). Se produce în unele nefrite, ca şi în insuficienţa renală (iciiln — Polakiuria este definită ca frecvenţa mai mare decît normnlfl «* micţiunilor în 24 de ore. O găsim în infecţii cistopielitice şi colici r» nale. — Nicturia este eliminarea urinei predominant noaptea. Se con s Uită în insuficienţele cardiopulmonare decompensate şi în sclero^eM ren<ilo. — Disuria este dificultatea de a urina, ca în cazul hipertrofie! proi liitei, al calculilor vezicali, al stricturilor uretrale etc. — Tenesmele urinare se manifestă prin senzaţia dureroasă do <i urina, fără eliminare de urină, sau eliminarea numai a cîtorva/ picflliin Se constată în stenozele şi inflamaţiile tractului urinar, precum şl In • idonomul de prostată, litiază urinară etc. — Ischiuria este retenţia de urină care stagnează în vezică şi cnri ! .se datoreşte unor obstacole, ca tumori, hipertrofii ale prostatei, In? lecţii grave, come. — Incontinenţa urinară este emisiunea involuntară de urină. Ha constată în epilepsie la sfîrşitul crizei, în infecţii, intoxicaţii, parallill. insuficienţa sfincterului vezicei urinare, cistorectocel etc. Slmptome clinice generale în bolile de rinichi pot să fie: — nervoase: agitaţie sau apatie, pînă la comă; se constată în HM Iropatiile cu hipertensiune (acute, cronice, scleroze renale, nefropalli de sarcină, coma uremică); — respiratorii: dispnee, respiraţii agonale apar în insuficienţii re milă, evoluînd spre comă uremică; — cardiovasculare: dispnee, edem pulmonar acut, fenomene do In suficientă cardiacă cronică (în nefritele acute sau cronice cu hipcrtmt sume «rterială, scleroze renale hipertensive); — sanguine: anemii, hemoragii; — edeme regionale (la pleoape, retromaleolare, scrotale) sau Killzatc: «masarea, sau hidrotorace, ascită, hidropericard. Explorări paraclinice. Examenul de urină are mare importanţă pell* Ini dl<K|iiosticul bolilor renale. Interesează cantitatea (diureza), (tari»/f / (//ea (n), culoarea, aspectul, mirosul, albumina (A), puroiul (P), ml\fi-. ml (7), iirobiliiKxjcnnl (Ubg), pigmenta biliari (Pg), sedimentul i/r/mii, / > / / • ! / / iirinii, niociilliira, examen;;/ chimic etc.
Aresle d i i l c se î n s c i i i i pe l > u | e | i i n i l de iin<ili/,.i. Cercetarea tutUftif ' l i l e l o i meii[ii M i . i l e < i l i . i l i i h " , . l i ' r v . i i i i i ' i i i i l complet de urinil. Clasic, a «M ....nul Humor < ! < • urlu..........n . l . i < l m < < - K etnie,i A (< H . n u l MilfosalU'llli |, i' icii NnOH) >i / (cu l ' e l i l m , | l •,! l ehilny î l ) , din , - , | . - hine $ă se coiH*

/e.i si . tn |ifi| u|oţ|Uu MU ponto observa: pttllnrlu (dluroză pcmtu 2000 nil dUiboiul y. rticollnrea se va face după o prealabilă loalotă NOU prin cn< i|ll Npcclale) deoarece secreţiile vagiruilo pot Inlluontn rn/uli pninlul eite prezent se face uroniltur. ţim înllcl. oxprl-' i in ll l medicalei Infecţii pielorenulo. c/ii/jrrc/. sltllit nplltillolw doHClliii'i i l i i .ahamt şl Insipid.l şl 1 0 1 1 ) o găsim tn onli ' Itostenurla (D cuprinsă înlro l 010 şl 1011) o găsim !• n niiU'i subJzosfenuriu (D sub l 010) o găsim In plwlon»-«.cro« /ic«grd In hopntlto. In poto.urki) este prezent In urină In dinbnlnl /nlînrnl. leuf!or. rmi/r/o relativa unu i dovlno roşintlctl Iu hcînnliuld mncroscoplcfl. Ulmi toart» menţii blllnrl slnt pozitivi In hepatite. dupA tidli dinonti (plran)» cn /. Iwucocilnrl) In nofropatil.-. foNlnll) .inilnnm i i i i n a pionhpfll \« ml pot t|flnl Tr/c/io/niM^ri v(i(///i(i/l. ' iiilnn NO modifică naltei. Intani po« nil liiiKlnni petens (se dozează cu reactivul lisbnch). Un H. ' "'iir/n (cirlntalo do oxalnţl.//ur/o. mitltti «nu l« l.n oslo do l 400 '. cu cortlcolzl (este necesar control In (Impui Irntti'itlllnr>u< -îmi poate creste In stări febrile. dlurtv/.iur/a (D cuprinsă înlro loi'. M//HSII/ ponte fi fetid. lichide abundente şl In insuficienţa ronnlfl cronlcfl u /i//'"'.intiliioqmnin. i In ridică prezenţa puroiului indică inforţll alo căilor urlnnrx. Icttr» mtcn» i | )/ hlptoaaă prin plurio (P+) suu clnd conţină fosftiţl. nln piiiodică a consumului do lirlmln In conlUnto maro). grâilmit dupfl tintament cu albnstrn do metil.i ni cum. un i . uniţi. (dini 1 — cnutltnton do urlnft pi» /!/ tn cnndllll (I-i Io un regim < nmplot. •ului patologic ponta ovldonţln mlcroNcoplc: nn/iif/e. >)ni/ (qll( o/. l'/oNtonurla poate evolua cu poliurio (scloroznlti rcnnlw •| «(iu ollgurie (sclerozele renale decompensate). a) densitate marc cu polhirle gftslni In diabetul !•• •i i/i'/i. / • / / ponto (l alcalin ca tn unde liUir/r (pll-ul vnrln/fl şl cu roy|. Icloro niocctnlco. \« pro/enlrt In niln nro NuinnlflcaţU< < ) • * < • & ('%. c/^ndrur/o (cilindri lilnllnl. im. tuberculo/ă ronnlrt »nu nnli'. <I//(/ IH/O uşomă sau «cconlutitil.v//d/c mare cu oliguric găsim în nofrildo acului c) do/11/-i l 001 l 003) cu poliurlc găsim în diabetul insipid. ni In unelo inforlll. ninlntirla (mai corect protclnurla) este pozitivă. dlsprotelnemil etc.\ 000 nil). hopfitllo.v. InsuflclonţM ronalo cronic» compun* l. i uiiţi (cu roacttv Bhilith) yl I'u (cu alcool Iodul) In o tivi'iiln >i i Impntltrt epldomlcfl.

Dacă lii'uiiituria este uniformă în toate cele trei pahare.!! «Inqo. minerale (doruri. originea sa este colul vezical. n i dr (l(>iiutriţie grave. Se pot folosi 9! Niih. La fiecare emisie se notează cantitatea şi den sitatea urinii. în practică se foloseşte c7earance-ul creatininic. i . In condiţii normale. Cercetarea densităţii: se face din urina spontană. în paharul al doilea (urina de la mijlocul mictiunii) semnifică nleciiirea corpului vezical. de fiecare dată în alt borcan. fosfaţi). Scăderea sub 70 arată o insufii lontft ronnlfl uşoară. .'fiit 1n ni i ml (corpi cetonici In urină). Clcarance-ul exprimă coeficientul de epurare a plasmei de către linlchi. — Proba de concentraţie se face în continuarea celei de dilutie. Din urina recoltată în condiţii stei i l r s»« face urocultură cu antibiogramă. insuficienţă renală avansată. vitamine. provine din uretere . brînză. Se folosesc trei pahare conice. i l complicat cu acidoză. Proba nu se poate efectua dacă bolnavul prezintă fi/o/enu'e. debarasînd-o de o substanţă oarecare în unitatea de timp (l mii i i i l ) . iar dacă hematuria apare în paharul al treiI I M (urina de la sfîrşitul mictiunii). Normnl osto de 70—120 ml/minut. Iar la ora 10 se recoltează urina. . la dejun şl seara se administrează bolnavului un regim sec (pîine prăjită. creatina. ou. hormoni (de exemplu: 17-cetosteroizi). comă diabetică. dar şi In disgravidio.stnnţo cnro se injectează (creatinina exogenă). inr sub 30 o insuficientă renală gravă. edeme. i i .la ora 8 1/2 se ircoltcny. Inr prin cnlcule se stabileşte coeficientul. apoi. . Proba se execută ţinînd seama de: respectarea repausului şi a dietei complete. aceasta este pozitiva in diabetul . Interpretare: D sub l 025 indică semne de insuficienţă renală (nefrită cronică). . inoculare la cobai.Clcarance-ul rreatlninlc. insuficienţă cardiacă şi liipvrtcnsiune arterială. Tehnica: la ora 7 bolnavul urinează. Prezenta hematuriei hi începutul mictiunii (în primul pahar) arată provenienţa uretrală sau prosliitică. Urina se recoltează la orele 16—20—24—4—8. în borcan separat. se elimină cel puţin jumătate din lichidul ingerat (750 ml). Pb. de fiecare dată. De la 8 1/2 pînă la 12. spre exem plu). calciu. din urina recolUilă din micţiuni separate. Se compară creatinina din sînge şl iiiinfl. bolnavul urinează din jumătate în jumătate de oră. — Proba de dilutie şi concentraţie se face după tehnica următoare: — Proba de dilutie: la ora 7 1 / 2 bolnavul urinează. şunca). •-« n a . în primele două ore. Densitatea variază între I 001 şi l 003. metaboliţi (ai serotoninei. Urocultura şi baciloscopia. Ca şi la proba de dilutie se determină cantitatea şi D. n i rinichi. Proba celor trei pahare se face pentru stabilirea locului de unde IHOVMIC hematuria. carne. substanţe toxice (necesare uneori şi în exa minări medico-legale). baciloscopie (bacii Koch în mina). Nu are semnificaţie sigură. iar restul în următoarele 2 ore. i h . sau prin probe de efort (proba de dilutie şi concentraţie). însâmîntări pentru evidenţierea bacilului Koch. pînă la ora 8 ingerS 1. — Din urină se mal poate determina: azotul.trebuie căutată în cazurile In care zahărul aste pre-.5 litri de ceai..

diiiico. izotopico ol' . urmărindu-se eliminarea lor şi orientîndu-no nsupr» unor funcţii renale. . Sclntlgrafia renală se face cu ajutorul unor substanţe radioactivi 1 l'uncţia-biopsie renală dă relaţii fidele dacă se extrage ţesut din /mm patologice. rezolfate/e.i. 6. In ilocţiunile renale.itininemla este o probă foarte sensibilei. (Tc.m/n<i/>. măsurarou fluxului »niii|uln renal. \ \ \ i c a ă n i» iii'tn i< ii'im ld lp rcicrlie.>ui<ilfl duca a-au I n i ' (lulele prlvltotiro la anatomia. explorări radiologice (urografie)..<//e ca: hemoragii.3. Arterlografia renală se efectuează pentru diagnosticul etiologic dl mim hipertensiuni arteriale.irdiace cu oligurii. după administrarea unei substanţe de contrast (pe ba/1 (le Iod). ! < • In junii l'lfrH 'i •!() mg%. i • . — Nefropatiile medlco-chlrurglcale se explorează prin: cisl<> < »\ni\ •foinocistoscopie. fiziologia. Nofiunile de semiologie şi de explorări renale trebuie să //e b/ne iniinsc.! > > < i ' i i n u pt r: o b a t r e b u i a e x ein uct n rt u ii<i n\ < < . a indicelui de depuraţie al PAH (acidul paraamimililpn rit') otc. i m .5 — l mg%.. Iar Intro 40 ţii r>0 ni(|% " i h i m d" .-.i/.. Vnlorile li/ioloţ|l< <• nliH sînt de 0. Poate fi descendentă (cînd se administrează intravenos) snu «»• epwlontă (cînd se administrează pe cale uretrovezicală). Azotcmii crescute pul li </r/. •x/rn/<-/.cl v llcll urinare. care dacă nu sînt făcute coreof. Cromocistoscopla este efectuarea cistoscopiei după injectarea unui llil»st*inte colorate. Ele cresc încă din iuzelc incipienţi' nl«fei renale. deshidriitări pun viiisaluri. e do nlnr-' Btfl. i i . pentru că ele efectuează pregătirea bolnavului şi recoltări de urină sau sînge. o «zotemio pcsN . UtNiilh h n^a renală.lnl <> p n > l > . . SINDROAMELE RENALE Cunoaşterea patologiei renulo va fi mult u. i lnn< | la iciml/i huliri" 1 . livdluarea funcţiei tubului nefronulul se face printr-0 scrlo de i > x de fineţe: evaluarea echilibrului acidobazic. clinica şl explorarăţi i<-n şl iIncA so va roţlne ca bolile renalo evoluează cu unul nau mal nm cilii iiiiiifitotirolo nlndroaniu: — tlndrnmut urinari QA. • A/olcnild (azotul neprotnlc): K-prc/. Clstoscopia este metoda de cercetare a vezicii urinare ru n piloni l flaloscopului pentru diagnosticul polipilor. 1 pi'iitru aprecierea luncţlnl ii'iidli i mul.utc de cadrele medii..i() nuj'/îi i " « i •<imiw (le .\ i .1 .'/c.i. Urografia reprezintă o metodă radiologică de explorare a apnra* l u l i i l ronal. cancerului sau lltin/.

In nefropatii este reţinut soţi iul.mlific<iroa clementelor figurate din urină se face cu proba Addis. a cilindruriei (în ni'liilolc! modicale). — Sindromul funcţional cunoscut şi sub numele de sindrom azotemlc so caracterizează prin creşterea azotemiei peste 50 mg%. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian constă din hiperten siune arterială sistemică. INSUFICIENTA RENALA Alterarea funcţiei renale atrage imposibilitatea epurării organismului do substanţele toxice şi nefolositoare. precum şi printr-o serie de semne clinice şi paraolinieo cunoscute sub numele de insuficienţă renală. „albastru" şi este situat în părţile declive. iar consecutiv apa. moale. edemul pulmonar acut. Edemul renal oslo alb. Retenţia hidrică pînă la 5 l nu se decelează loldonuna clinic. — sindromul hldropigvn (sau sindromul edemului).4. exsiuluto. Prin compresiunea bul bului rahidian. encefalopatia hipertensivă. care este ckmolic. alteori scade raportul albumine-globuline (A/G) contribuind la apariţia edemului la pleoape.— llndtomul cardiovascular şl cerebroretinian-. urmare a creşterii tonusului arteriolar (creşte în special tensiunea minimă). edem papilar. Consecinţa hiperten siunii arteriale (în afara encefalopatiei hipertensive menţionate) este şi sindromul retinian. ndlcft In Insufk'ionţâ romiI<1. pleură. creşte TAR (normală este 1/2 din TA minimă a arte rei umerale). ci prin cîntărire şi făcînd bilanţul hidric (adică urmă ri ndu-se cît ingerează şi cît elimină bolnavul). a hcmaturieî (macro. organe genitale externe.Sindromul urinar grupează elemente patologice descoperite la c•\iiiniiuiroa urinii: felul diurezei (oligurie. cu revărsate în seroase (pericard. ca dispnee cardiacă. spre deosebire de cel cardiac. hemoragiile cerebrale (în nefrite acute cu evoluţie gravă). a creatiulnomioi poşte 2 mg%. hemoragii retiniene. după cum pot apare modificări ale vaselor retiniene. nefrita de sarcină. retromaleolar. poliurie). cu consecinţele posibile ale hiperten siunii: a) accidente acute. anurie. De aceea. sau b) complicaţii în unele nefrite cronice ca insufi cienţa cardiacă cronică şi sindromul coronarian. — sindromul funcţional (insuficienţa renală). peritoneu). prezenta i'ioleituirici. 264 . în bolile renale cercetăm curent linului de ochi. elastic.sau microscopică). < . edemul cerebral poate duce la moarte. . Ede mul cerebral poate declanşa crize eclamptice în nefritele grave cu («dom. cu tulburări de vedere ce pot merge pînă la orbire. 6. Este situat în regiunile cu ţesut celular lax: pleope. deoarece ea este expresia deficienţei functlonnlo o oricărei afecţiuni renale avansate. peri((onitcil etc. Reamintim că retenţia de sodiu şi apă poate duce la edeme generalizate. în infecţii urinare găsim piurie sau leucociturie. care necesită o descriere mai amănunţită. — Sindromul hidropigen sau al edemului. ducînd la „autointoxicaţle".

rondiţimuitA do bonln f|»« ncrntodre. e) Stări de şoc. sau prin vinci»• ii'ea lor.vu//r/i*/t/e/ ii'ixile acute est<. Analizind gruparea acestor cauze. septicemii. fosfor.. v/ndec<i/»//dMin|OIII H KI i nourilor sub acţiunea terapiei adecvate) — tn a u ltc le n ţa r e n a la c r o Iricv e r s ib ila .i asnpm iiisdilnrll //i. . I | ) I | I K M diuir/ci. arsen. 4 /n(/% fi /i/pcrn/o/em/a c. incluzind în judecarea împrejurării clinicii no//nw?a (le inuximă urgenţă in care primul ajutor constă In prevenirea sau coni/ja<**rea colapsului instalat. d< < iu<|o nstfol: . alindor. pielonofrltfi. b) Stări intecţioase şi infccţios-alergice: scarlatlnH. Iod. In m area m ajoritate a cazurilor. deoarece. Pentru personalul medico-sanitar este important d(> reţinut urmftlonrele: orice cauză care duce spre colaps poate declanşa o innullclcntă /«•nn/rt (icută.. c e d in e < > n \t\ n » n e a. c) Tulburări hidroelectrolitice reali/aţe prin: vărsSturl :•< 'llmr< dnshidratante (holeră. toxiinfecţii alimentare..oligoanuria. hemoragii (obstetricele. vărsături bilioase îndelungate. ciuperci. infecţii cu spirocheta icterohemorogl'• • > . traumatisme grave (striviri). reversibilă. r .n n i . boala Addison etc. i i .url cu l 200 m M "„. i i ( \ pici "i d ...(> (K) de /Ho da . irgapirin. dar elementul comun rfimtno Iscli"î n l n renală). roma illnbotică. . f/orou menţinut neraţional. creşterea crwitininnnii'l pe. In . trebuie cunoscute. stenoze pilorlce. i i i ' . rheopirin. )< i • < ni left şl m oarte. în final. mcdlrrtln). acţionînd pe mai multe căi. p l r . I . i dlofinostlcnlnl ţi ni/lsuillc de tratmnnnt. 10—14 /Ilo H < : . d) Intoxicaţii accidentale şi şocuri alergice: cu mercur Sfln proptiinto de mercur. prin prevenirea lor.u<• poate creşte pînd la 500 n i ( | % (d. salvăm viaţa bolnavului.v<c.In su ficienta ren ală ie clailflcă In i Inauilclenţâ renală acută. stafilococii. plumb. i l i i i r i p n . toxinele. dar f<>ea ce atrage atenţi.. Sintetizînd aceste cauze. d<n depinde de o sorit» de fnrlorl rt\\ dcvorilnlcn lioln n..). le putem enunţa altfel: n) Glomerulonefritele acute şi nefropatiilc acute tubularc. postabortum. Cu cît ischemia se prelungeşte mal mult. sulld nildo. cu t i l l t le/iunile devin mai ireversibile (evident că intervin şi alţi fnrlnrl: nlslnmul nervos. . exicoza.'!•(} /lIc ollqonniirU». chirurgicale.. '/oc operator şi postoperator. hemoragii digestiv..v/di// pr/nc/pti/ M' poate rezuma astfel: se produce o ischemie renală ni coiispciulii m\ lult)iir<irea profundă a irigaţiei şi oxigenării ţesuturilor funciţlonnlo n1unic ce duce la leziuni degenerative ale epiteliului tubnlar. Simptomatologia generală este polimorfei. desprindem că uncii' upm In nutl WM//O grupe.i.. Evoluţia osl«' « I c oliicci scver. I'<«1>M lilllodsci hemoglobinurică. Etlologle. i p .n so clton^fl ţi cn-/. arme do foc.v/x-c/o/ i / i porfiunea lui distală. — INSUFICIENTA RH4ALA ACUTA Survine ca urmare a acţiunii unor boli renale sau extrarenala amt< • i re. i ţ i i duodenale. bismut. mecan/. aur. l'lvolu|i i l.'. .

Dacă apar convulsii: emisie de sînge. bismut. Avem la dispoziţie în acest scop oxanguinotransfuzia (ce necesită însă 7 — 8 litri sînge). apoi hiperazotemia. Simptonif cardiace: hipertensiune arterială (neobligatorie. i l c " i Cliryno-Stokes sau cu o caracteristică specială: parcă ar fi • i' "i i" lii l unui ferăstrău („respiraţia în ferăstrău" — I. Treptat apare azotemia. . greţuri. vărsături. ie combate colapsul. • . . respirat'" . torpoare.Tratament. INSUFICIENTA RENALA CRONICA Insuficienta renală cronică constituie răsunetul funcţional al orirfi roi nefropatii cronice care în faza avansată se caracterizează prin i?" stenurio cu oligoanurie (confirmînd incapacitatea secretorie şi excn torie a rinichiului). — Tegumentele şi mucoasele prezintă o paloare teroasă şi un . — • :'.pert pudrat (din cauza cristalelor de uree care precipită pe piele). fapt pentru care este necesară o supraveghere medicală foarte atentrt tn condiţii de spital bine utilat şi asistentă medicală calificată.nni>i»ni<. creşte creatininemia peste 3 mg%. i i < > duce progresiv la coma uremică şi la moarte. Se tratează eventuala iniocţie sau altei cmmi deieirnl nnntfl.irnxistlcă. posibilă instalarea insuficientei acute ventriculari stingi ( d i ' . Tratamentul se completează individual cu: antibiotice pentru combaterea infecţiilor. De aceea se va lupta prin toate mijloacele pentru dezintoxica r ou organismului în acest interval. Molnnvul <ne prurit.tratarea anemiei prin transfuzii mici izogrup.. ciuperci). a • 1 1 -sterii azotemiei apar simptome variate.S'//)t/>/"m nervoase: (vl. i > i i ( |lih r.r. tn lu in'|i«. plumb.Siin/)tomc respiratorii: miros amoniacal caracteristic.i"). in'tiiatemoză). edem pulmonar). Trebuie reţinut că insuficienţele renale acute sînt de cele mal multe ori reversibile dacă se reuşeşte să se depăşească perioada de anurle (ce durează 6 — 10 zile) după care rinichiul îşi poate relua funcţiile sale. scăderea azotemiei şi a creatininemiei cu cele lalte mijloace terapeutice care vizează boala de bază). arsen. metodele d» dializă (peritoneală sau intestinală) şi rinichiul artificial. se elimina sau se neutralizează toxicul (mercur. a hipertensiunii arteriale. i i | n i i . diaree. aur. /. {>')< 186 . chlnuItotjMl H|lt«tl(t pNlhouiMiorU.deo rezistentă la tnitamont. De reţinut că fa/a di« reluare a dlurezel hipostenurice nu semnifică trecerea peste pericol.i .p n i . Nu este permln •>a Inttrziem cu indicarea lor. Hatiegami). ni/.frecături pericardiace (în uremie poate apărea perl» Kiidit.p..digestive: anorexie. combaterea hipertensiunii. — . largactll (clordelazin. plegomazin) sau tratamentul eclampsiei (ca în nefropatitt do sarcină). Simptomatologia clinică este expresia unei profunde autointoxicatll.i . canoslo expresia acumulării substanţelor nefolositoare şi endotoxice în orf|(inism.< ! < • < • . healO* c nţ|ll (ini'ii'iifl. Pe fondul izostenuriei — oligoanuriei. i ) . itărl clrlimnte sau somnolent*!. Se indicfl • iceste masuri „eroice" după 2 — 3 zile de anurie (în care timp nu s-n i ouşit reluarea diurezei.

.(Nu. uf. i i^H-niolitlc din qmpa A tip 12.. Ixinhi l u î n d n. GLOMERULONEFRITA ACUTA 1 m i>ll(ipntoi|i>ii.. î i ' '. IV prezentăm sinoptic clasificarea prlndpnlnlor l i n i i 'i Iu renaln pot fi grupate — In funcţie de localizare $1 de felul iHitnmont — In medicale. n ilvfll».. Puiului • IM» ni Nln-pi. •ni mid/ Mincnfos.t»l« wliit nmy..1.. ..9. 'mirt lnţ|rl|i" .1 toyiiiiii'iitulnr.ll ( l i ' luclldlltl 6. i < 'i"irui/ln.). ' Uniuni iilnui'li i l . BOLILE APARATULUI RENAL (.. lupii.Im i'lectrolilii i. npur h*nn<>r<i(|ll nilnnnto... | I T < . i'xniiii'iiul l>. I | . «U » •linptom ele ce le însoţesc şi de deficitul funcţional pi <'nn> irihwlul n i .1..In hldi. K...itiil Umili roma uremiei cu mrontiimpfi rnupIrnlUi) inimii in pi<i|ltfl. n o pciln/.. (^1. dar mat ..lo(|lc nopiinliid In ovldcnţft qarnienl pti •Mii In nivelul i Inii hliihn. .i | n l i i o mi(//nrt xan n Itirlnţiltfl (K'iilft i '-In | M .1 y/lUiliricU>li' i rnlorlc...1... Dolllo r«nalw •i pot fi i laslflcate tn funcţie de interesarea predllortlcfl n no 6.. 1). n cavllAtll hucnln.9. chirurgicale şl mixte.. (I tl ii illr.i l u l l x i ... i i ' i l t i r o l o r qlnmcnilnm. | .iiilloci'..ilinc.iiutd.i l n i conllii I u l nntlqon-niitlrorp...st<* o moddlli . nori moi i' iată nu va fi coMili. IM [ic ( ! < • I M I I I K|r... . i • ! '• '!'• i i . u n n ''! i înlsinulul..nnă SO V«n l .. S I . i u i i i i . formtndu > n i p | . î l ..5. Se vor romhato qrf'lm i i « > .. «Hb«» idnu (nnll<i'Mio)...... d i l l l r l c i i l . c«rp. I n l ..M .1.. ijlion iioliMv Hor cu Insulltlonţă renalii cronici tiolmln N A llw l i ' i l i i n v l l n Milo Hfl fio lumiţlmiţl tn coiulltl! du Iqlunn părui)-l IMIIHV .1 «'iipiLii-oln (jlomorulart.. neuroleptlco (cloiiioiazln.r . M i....1.. vflrsftturll» cu tari I şi i i . l>ii/. in o Inflniiiaţle a r .i şl 0 nml<|dnlllfl cronlrfl.ilunată (2 000—2 500 ml) şl hlp"prot«lr« («. i I M .1.. u l i u mlsl l .. i i .1 t». i M< nlft) mo o i't|np(itoţ|ono/fl * ri/i«i(//i'(1.5.. i h l l i ' / ' ' I/.. tivind drtpt cauzfl do mlfl strrptororul l > . mni|)luiniil(iloqlc dcoschlin tr«l «tnpo (Nlmllara cu cel» din rniinii' mul).ndidcâ SO VIU ... NEFROPATII MEDICALE 6. NEFROPATII MEDICALE GLOMERULARE «. . n buxHni.

l. cu simptomele cunoscute (dureri în gît. itînd fi unul. anomaliile congenitale ale aparatului renal. în care starea generală se ameliorează. chirurgical ţi mixt (medical şi chirurgical) . Clearance-ul rămîne la lori n/. mai rar toate. Evoluthi. sfmjie. scrot. — Sindromul edemului (retenţie salină şi apă): frecvent la pleoape. densitatea urinii normală u crescuţii (tubul neafectat concentrează urina). trei. sindromul nefrotic — pur (nefroza genuină) — impur (secundar) Nefropatii chirurgicale şi mixte: — traumatismele aparatului urogenital. li) etapa postanginoasă. cu predominantă tubulară (acute) d. tuberculoza renală. cilindrurie. •— descendente (hematogene) cu 2 forme — ascendente (pielonefrite) ( b. In evoluţia bolii nu este obligatorie prezenţa tuturor sindroamelor.ilo In luncţlo de localizarea predominanţi Iniliinll noIroMiiliil ţi a modulul do tratament medical. tromnlcoliir. ii) etapa anginei tonsilare.<i de început. Nefropntll medicale: a. glomorulare — difuze — glumerulonefrite — parcelare (nefrite în focar) — scleroze renale primare — evoluează în cadrul hipertensiunilor arteriale sau aterosclerozelor. febră). Intorstitiale acute cronice subacute subcroni ce /acută \ cronică •.-litiaza renală. Unii tiutori admit o evoluţie m<ii lungă. TnitolS Iu fn/. >lM(ivul puţind prezenta paloare. proteinurie.Tabelul IV piliu Ip.sau anurie. c) etapa glomeruloneîritei acute difuze în care apar simptome pe ro Io grupam în sindroamele renale cunoscute.ilolor l>«ll rcn. — Sindromul funcţional (hiperazotemie). două.idronefroza. — scleroze renale secundare (reprezintă faza finală a oricăror nefropatii cronice evolutive) Urmarea unor agresiuni toxice. labii sau anasarcă. — Sindromul urinar: oligo. infectioase sau mecanice asupra tubului nefronal. C) mied parte l . tumorile rinichiului şi ale căilor urinare (benigne sau maligne). vasculare (nefroscleroze) c. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian. astenie şi transpiraţii. boala se vindecă do regulă în t'fl fl »/i|»lrnnIiii.ioloqlco s«u cliicir creşte uşor. lislopielitele. hemarie microscopicii.

o p er ito n ea lă sa u r in ich iu l m ii* dă . repausul Ifl pat. Se combate infecţia streptococ! r ă prin mlininistrarc zilnică de penicilină (l—3 milioane Uf minimum 10 '/. puttndu-se da n cniift cu suc de fructe.e n p licla ll/. Repausul ameliorează circulaţia renală şi cruţă rinichiul d« i tu l său specific impus de activitatea cotidiană. Fazele evolutive ale glomerulonefritelor. Complicaţiile sînt cele menţionate la sindromul cardiovascular şi «Mmliomul hidropigen. se poate face şocul cu apă (administrîndu-so 1. Se poate începe şi cu regim sec . ilupft care se administrează regim hipo. Iu cn< < . Se pot administra vitaminele E. Uneori 86 Indică omlsla de 8liM|" |l puncţld loinbdi. Repausul In pat oiţe u i i ' .iln (iculfl adm inistrează glucoza hlpertonă so i. i i i ..5 g diuretină) sub supraveghere medicală. d P. de pregătirea şi recoltarea probelor biologice poni explorări complementare.'l—7 zilt». i hipertensivă şi tn edemul cerebral se urmăreai" «nmhntore. i l u r l e unu pintelmnle (IhrrutA m (ipnie înnl ni»» In eluilml. regimul trebuie să fie absolut timp de l—3 zile.\. In /num/r.V .i . Dacă nu există o /nsu//c/en/d fi»/i(i/d. I t i i n l u i« ovoluon/rt rupld.A spre nolrlt/l cronica..v. ntft fazele ovolutivo dlo (iloiuiMiiloncIrilclor. npnl Iu M'/<1 tonală.lioltmvl si) pot vimlucn iflmlnlnd ni un „ilofuct" rnrm lorl/nt pi in . Drtcft nu sînt edeme. iiuiry1ii(l fipin niemle. azotul este în limite fiziologice. :. novocdiiiă 1% i.i •— In i n s u l u i .fl a bolnavului. Fig. d o iIn n m in < im v e :.M ( U ren. 7.||n. — Tratamentul medicamentos. glucoza hlpertonlcă i. — Dieta se adaptează individualizat. tu şi aplicarea tratamentului. i i o p .v. pentru diagnostic şi pentru urmărirea iliiţicn.m !n clismâ.sau desodat şi hipoproteic. sulfat de MO mlmlnistrot \.. Insuficientă renală tfi urem/e ce duce. iar tensiunea artollnlft aste sub 16. Se îngrijeşte de supraveghere ptrmnil. nllele nesul |ii I I I N O In Iluip tii'tratato so rronlri/eny. hemlsucduni «In liIdrnrorli/nM. îngrijiri: Personalul de îngrijire asigură liniştea. o l i i l necesar pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor.A !>l ev<>lue<r/. S« tfntt'o/u co in p lictitiilo cardiace.i liipei t< nsiunii intracraniene prin regim absolut. timp <|n clteva săptămîni.5 l Ctai In <'nre se poate adăuga 0. apoi în cură cronică.

5.iriii decompensată se caracterizează prin semne de insuficienţă fpii. '!'• nqirsIvitdliM streptococului. actualmente se acordă credit punc-tlcibiopsic renală. tensiunea arterială. repetate. de foi iu. Pulsul. i'voliitlu depinde do pnrticularităţile imunoalergice ale organismului. care poate dura uneori 10 — 20 de ani.iliirie. GLOMERULONEFRITA CRONICA S0 va urmări permanent starea generală. urmărirea temperaturii şi a n migdalelor. c) creşterea T.1. 6.Asanarea focarelor de infecţie se face după 6 — 8 săptămîni.iKM regimului do viaţă şi do muncii. a cărei evoluţie poate duce la compli caţii cerebrale sau cardiace acute sau cronice. manifestîndu-se tendinţa la hipostenurie (D între l 024 şi l 011) cu diureză normală sau poliurică.1. di. Simptomatologia poate fi variata. b) cu simptome foarte sărace. Este consecinţa glomerulonefritei acute nevindecate. Perioada compensată poate evolua după cum urmează: a) asimptomatic (exceptînd proteinuria.i cronicii. c) forma clinică cu hipertensiune arterială (creînd confuzia cu hi pertensiune arterială esenţială). b) perioada compensata-. hipertensiune arterială). infecţii streptococice repetate). Clinic evolutiv distingem: a) perioada de latenţă.il.ii-spcct. Profilaxia constă în tratarea corectă a anginelor şi faringitelor <iciite (control săptămînal timp de 3 săptămîni după trecerea puseului d< ut. diureza ••<• urmăresc zilnic şi se notează grafic în foaia de temperatura. • u .2. este proteinuria pozitivă. prin examenul clinic al bolnavului. c) perioada decompensată cînd prin scleroza renală secundară se ajunge la insuficienţa renală cronică (vezi figura 7). hematuria şi cu deosebire scăderea progresivă (discretă însă) a funcţiei de concentraţie. pentru a surprinde eveni nulele agravări sau complicaţii. dar ceea ce este caracteristic. b) cercetarea funcţiei nmilo. cu decelarea alterării funcţiei de concentraţie. Forma clinică se stabileşte în funcţie de simptomele clinice cu care l'crinada compensată a nefritei cronice poate prezenta acutizări. heiii. Pot să 270 . decelabil prin examinări atente.A. sistemice cu deosebire a diasto-llcci.S. Diagnosticul se bazează pe: a) antecedente (descoperirea episodului infecţios acut. d) forma cu sindrom nefrotic în care domină proteinuria şi even tual hipoproteinemia şi edemele. încît cu greu ne putem da vririM c<1 oslo cronică.ipciriliîi simptomelor de nefrită acută. i < llnk'A. examenul tensiunii arteriale şi examenul urinii). de precocitatea tratamentului. Reţinem însă că fiecare acutizare grăbeşte tre<<•!<•. normalizată şi fără semne de insuficienţă renală. i spre f<i/(i decompensată.H. proteinurie. cîncl bolnavul este spre vindecare cu V. hematuria şi hipostenuria). l'<<rlo.

înt similare cu cele din glomerulonefrlta difuză şi se datoreail ficţiunii directe a toxinelor bacteriene la care se poate suma şl un mectiiiJHin Imunoalerglc. s-a ameliorat în ultimii ani. Sub acţiunea tratamentului imunosupreslv.voluţia este ceva mai lungă decît în forma precedentă (durează i 5 tini). > for. astenie. în cadrul unei i . dlola vn II t |nitln severa In ce prlvosto restrlcţln sftrll. Dotu l lift Alterarea stării generale şi sindromul edemului.1.4.il«. l i n Iiipotensoare. erizipel. IM (urmele Intimto.. S-au observat şl bolnavi la care nefropntln a incopul <n o nefrită tn focar şi apoi n continuat ca glomerulonofrltl fll'lllA . cerebrale. m qone* inlo ulterate cu paloare.nnentul medicamentos va fi Individualizaţi capllnro-troflcti (vi* • i h u ' l i . In funcţie* du pruwjnţn pii«loinlnanţa sindroamelor cu care evoluează. 271 .P. şi adinamie. după cei mai mulţi ar fi de la Inc pui . In c-ire BB nilnu(|fl hormoni corticoizi şi substanţe imunosupresive. mai rar macroscopică.1. prognosticul de • l n t A s-a ameliorat. livoluează cu toate sindroamele de suferinţă renală. C. ducînd la „sufocarea" şi moartea glomerulului.:. sinuzită. pneumonie. Celelnllo ilniliiuime de suferinţă renală sînt prezente în grade diferite. GLOMERULONEFRITA IN FOCAR (NEFRITA IN FOCAR) Apnre în cadrul unor infecţii acute (amigdalite acuto. UIMologlc se caracterizează prin interesarea unor grupe Izolate d« i i H i n i i i do undo şi denumirea de „nefrită parcelară". l sin* ttmimil urinar (proteinuria) şi cel al edemului. proteinurle) şl prin lipsa celor* Inlto sindroame de afectare renală. înainta de limtnlmun in ii Imiţtil ronolu decompensate. IMt. Glomerulonefrita subcronlcă se aseamănă cu cea subacutA. GLOMERULONEFRITA SUBACUTA Şl SUBCRONICA Glomerulonefrita subacută ar fi după unii autori o formfi d> < \'olu« ţjrnvrt a nefritei acute.iA rompllcaţll cardiovasculare. In hipertensiunile grave se vor ndml. Inţjilllrtle sa lac dupd schema enunţata la glonwnilotwltltd ciciiffl vin «vita eforturile pslhofl/. • •iidiicardită lentă. 6.3. Tratamentul este similar cu al glomerulonefritel acute. Leziunile glomerniuii.şi cerebrale.O. tratarea oricărei infecţii) diureticei glucoza citul MP olitjurla şt creşte azotemia. se va adapta dlwlii imihicţle de sare şi de proteino.1. Prognosticul grav.lco mari. f. Se intrică simptomelo bolii de băii f| durerile în regiunea lombară.c//unea histopatologică se află la nivelul membranei li. stafilococii sau pneumococii).5. se vor trata individualizat complicaţiile cardio» «culme.1. domini u. Clinic se caracterizează prin prezenţa sindromului urlimr (hematui IM microscopică.gloiumulnro. rar poate surveni şl în cadrul unor v li D/. 6.5.i/. E). l'.HI A ornvă de nefrită.

il so disting două faze: ln/. sfîrin ( îteva luni prin fenomene de insuficientă renală cronică (ure-i '„ni prin complicaţii vasculare cardiace (coronaropatii) sau cere-'. pioleinurie şi hematurie discretă). In i|eiMT.) în faza (In mnpcnsată a bolii. interesează iniţial vasele glomerulare (arlerioglomerulare). scăderea d i n greutate. o lungă perioadă de timp se constată chiar poliurie care trădează etapa compensată a bolii.2. în raport cu provenienţa lor considerăm: a) Scleroza renală primitivă (nefroangioscleroza) consecutivă hiI M T tensiunii arteriale sistemice sau a aterosclerozei — în fazele lor avansate — cînd au determinat leziuni fibroase şi la nivelul vaselor b) Scleroza renală secundară care reprezintă un stadiu avansat al unor nefropatii cronice: nefrite cronice. scăderea poftei de mîncare. domină sindromul urinar caracterizat prin izostenurie (l 010—l 011) proteinurie şi hematurie discretă. so efectuează tratamentul bolii de bază în cadrul căreia (ivolueu/a.i< < i<l<'nte vasculocerebrale). paloare. Sindromul edemului nu este obligatoriu. precum şi dacă evoluează în cadrul hipertensiunii ariei i.Trai. nefropatie diabetică etc. livoluţia este benignă dacă apare în cadrul unei nefropatii cronice i ii evoluţie lentă. dacă însă apare în (culmi formelor maligne ale acestor boli. izoste-'•. Id/d (Irconiprnsntfl In care pot fi cuprinse toate marile sindroame iildlnla reiuiM. 6. Fenomenele de insuficientă renală apar întotdeauna (creşterea azoleniiej şi a creatininemiei.odală (In unele cazuri se reduc şi proteinele). NEFROPATIILE MEDICALE VASCULARE (NEFROSCLEROZE) Sînt stadii avansate ale unor nefropatii sau ale unor boli vasculare generalizate care în final au interesat şi vasele glomerulare. evoluţia sa este gravă. senzaţie de gură uscată). (pimlclJina). Leziunile sînt de tip fibros. dinţa hi|><>. Diureza este la început bună.5. Sindromul cardiovascular (reprezentat de hipertensiunea arterială • .|. Clinica este dominată de alterarea progresivă a stării generale (aslenio. scăderea indicilor de depuratie etc. dominate în faza finală de sindromul de insuficienţă ie n . Dintre marile sindroame de suferinţă renală.. pentru ca ulterior să apară oliguria şi chiar tendinţa la anurie în faza decompensată a bolii.1.micului trobule efectuat cu deosebită grijă prin: repaus la pat.il n benigne sau ateroscleroze cu evoluţie lentă.n compensată dominată de sindromul urinar (poliurie. antibiotice. r ile .cu creşterea mai ales a tensiunii diastolice — şi eventual prin fenomene cerebroretiniene) este prezent în marea majoritate a cazurilor. adinamie. cefalee. dar ulterior se produc leziuni de tip degenerativ si la nivelul tubilor. nefrite interstiţiale.

v . Aplicarea procoduillui ( I n dializă. factori rellecşl cart i/tur/.n. l!<ictorii patogenetici sînt variaţi. i i u i dIn f la in iiio iie . ori de cîte ori se cunoosh1 < <ur/. — faza de reluare a diurezei. vanăim l. în condiţii naturale. Involuţia este acută. n t l i i l . "»liom hemoragipar. te lini. cardio ' . dclrilusuri celulare etc. pierderi 'H'lnctrolitice etc. Tratament. Clinica este dominată de sindromul urinar cu oligurie pînă la anu-! (• 9! liipoizostenurie sau subizostenurie la reluarea diurezei. în zdrobirile întinse de ţesuturi.tl anoxia nefronului şi factori toxici ce determină leziuni toxiasupra epiteliului tubular.o evolutive: /«za iniţială dominată de fenomene dispeptice (greţuri.I M r tf j n n n l I r N C p u n t » p i I n e v !< l« M i l! e r e n N ln d r n n mi eul o r< di en i l A iil l • . i i i t 'Imlci cu novocaină (excepţie rinichiul tn şo« i. după administrarea de sulfamide. Nu trece In cro• dnto. NEFROPATII MEDICALE CU PREDOMINANŢA TUBULARA l ral.) şi lezarea acestora.1.3. infiltraţii b i l i h . diaree) şi simptomele bolii de bază. arsuri pe suprniiuirl. NEFROPATII INTERSTITIAIE u . tabloul clinic se agravează. ' . în condiţiile aplicării tratamentului corespunzător BO i i l e obţine vindecarea completă morfofuncţională.Noii Intern* . intoxicaţii cu metale • ! • (ni(>rcur.<i . anab o ll/an • . macliol).r u lte r io r ia II . tulburările hiilnii'li'i Irolitice se amplifică şi apare insuficienţa renală. R«echlllbra•> lildroolectrolitică şi acidobazică. din t'nuză se numesc şi nelropatii acute tabulare. adică dacă nu 86 apllcA Irnliiinciitul corespunzător. hemoglobina. torca profundă a stării generale cu tulburări respiratorii.i a l e ale nurvltnr i ' i . i / i . iiri'C 'h ilih nirc hid n > ele< Iro liiUi < n i < . Etiologic. S-au deicrlfl I i i i l i i i l<i/. micuţul este coiHlIlIoimt < l i > sindromul < u < . < m diolonicr. postoperator. toxemie gravidlcă.5.3. r »h 6. bismut). iM H< /O I KIiim -in te is titlu ). i i . în stări prelungite de şoc.i 6.4.n < i | ) ( ) . persistînd izostenuria. în boli infecţioase. laza oligo-anurică dominată de oligurie sau chiar anurle şl < l" n. — faza de convalescentă în care starea generală şi funcţia renul a rifac treptat. M NI . H ! K *• ). Ele survin tn variate njurări: homolizele intravasculare în cazul transfuziilor de lingă Mipeitibil. i i n hipoleiis< > < ire. apoi anabolizante (naposim. mioglo* i.1. Intervin simultan sau combinat: -'MH!//a canaliculilor (cu cristale de sulfamide. în stări septice (mnl In avortul septic). durează cîteva zile. • n i t iH'fropntll di ln«' i • in istromn n-n. I M « evoluen/fl: Nlnt cuprinse în acest grup nefropatiilo la care procesul anatomic ulioce în mod esenţial la nivelul tubilor şi are caracter acut. c a r * p r o c o iu l p a to lo g ic la .

— O formă particulară de nefrită interstiţială este aşa-numita ne frită endemică sau nefrita balcanică observată şi la noi în Oltenia de sud şi Banat. tenesme urinare. apare baclivlnrla. Importanta acestei nefrite constă în aceea că po. datorită structurii anatomice a aparatului uro-genital.1. * 6. — Pielonefrita recunoaşte acelaşi mecanism ca şi cistita. NEFRITA ASCENDENTA (PIELONEFRITA) Nefrita ascendentă (pielonefrita) este o nefrită interstiţială infla-matorie cauzată de infecţii ascendente cisto-uretero-pielitice. Tratamentul este cauzal şi cel al bolii în cadrul căreia apare. — Forma cronică apare în cadrul unor febre eruptive. Survine mai frecvent la femei. Simptomatologia se caracterizeză prin febră. Mai frecvent <|ilsiin cistopielite sau cistopielonefrite.5.4.1. loucocituriei. şi are o evoluţie îndelungaţii. după administrarea prelungită de antinevralgice (în mod parti cular fenacetina) şi după administrarea de sulfamide. prezenţei puroiului. în apariţia cistitei un rol important îl au afecţiunile qinrrologice. menstruaţie. viroze. . In emirul ticeitor nofropatll •• deosebosr donfi forim». 6. frison.vi iii'iioniil. polukiurie. Se contraindicai deci administrarea prelungită de antinevralgice.Cistita singură este rară. pneumonie. 274 . dar mai n l i v. Se manifestă prin dureri în regiunea lombară şi oligurle plnă la anurie. Este mai frecventă la femei. — Forma acută apare în scarlatină şi alte febre eruptive. n) r/c. fiste necesară antibiogramă pentru tratamentul corect cu antiMotlrc. de aceea infecţia căilor urinare căutată la toate persoanele (cu deosebire la femei) care pre-semne de nefropatie cronică. frigul.2. precum şi !n septicemii. Diagnosticul se face în lumina simptomelor clinice. la care se adaugă tratamentul pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi eddobazică.srr/H/onfd (nefrita luterstlţială propriu-zlsa) şl b) ascendentă (plelonofrlto).itc fi tratată etiologic cu antibiotice. în cadrul nefropatiilor cronice. cînd infecţia trece şi In Internului nmal. Observaţia clinică îndelunţjnlfi arată că ietiţa care face cistite va face ca adolescentă cistopielită. constipatia sau infecţii ale căilor respirnlorii superioare. care se extinde pe mai multe decenii. micţiuni durerociso.4.1. la gravide. iar ca mamă pielonefrită. frecvenţa acesteia este deosebit de mare. NEFRITA INTERSTITIALA DESCENDENTA (HEMATOGENA) Are două forme: acută şi cronică. cifra Addis este crescută peste normal. sensibilitate în hipogastru.5. reprezentînd aproape 25% din cazuri.

S. alături de simptomele bolii de bn/ă In i '«(Irul cărora apare acest sindrom (glomerulonefritele sub. livoluţia este în funcţie de boala de bază. Vormele zise „impure" se manifestă prin: edeme. protelnurl* 9! hi(lupioleinemie la care se adaugă şi hipertensiunea arterială.. . f»brfl. şi dopresibile situate la început în regiunile bogate In ţesut celular i utunat lax. Ca leziune comună tuturor formelor este degenerarea epU tpllo lul)ulară. antibiotice.'ih. ilurantoin. hlponlbumlnurie. i l u . i i . cifra Addis. regim dietetic. {tulind < iii in | e intoiisItnttKi unul colici. antiblograma. V.d slmplnmelor cllnlco. i/o. NEFROPATIA DIABETICA Ap<iK> fu (Mdiul diabetului y. cord. uneori !iii<<imii«iitA.. cunoscut şi sub numele de „ne/roed K ' nnină" sau „ne/roza lipoidicâ" este constituit de: edeme albo. cortlcoteraple fi teiopie imunosupresivă (azatioprină şi alchilanti) cu rozultate bun«..n ' i i ' i isiicA.5. sifilis.! pun: proteinurie accentuată. mai recent Poteseptyl (R). So rnoiiilcsl.sau subl/nstonurin este un simptom caracteiifUic/ unu-ipi .A. controlul urinar cronic jni.u e M. iloloqle.. hlper* . ... m -.. î l " <u unu-ule i i r > l. Simptom. Leziunile morfologice sînt în funcţie de boala de bază In cadrul c!> r»ln iipar.. — Forme pariculare de sindrom nefrotic sînt: nefropatia dlabetlcA şt nulropatia gravidică.1.a diurezei. . Inlrucll litiaza f>l nnuninlllle i m i l t . l i i p D .ilKjne. ni(>a corectă a tratamentului dezinfectant urinar după antlblogramfl. proteinurie care depăţeştd l In 24 ore şi hipoproteinemie sub 6 g% cu disprotelnoral». Inr In '. creatinlnemle.iborntor menlioiuite hi clstltă.. septicemii — unele colageneze m.iiKjd slmptoiiiolo du c islllrt. mercur sau plumb. Inţirljlrl: repaus. i .ud In raport CU vechimea OCOltula. fdome. Tratamentul este cel al bolii de bază In cadrul căreia apare.H.).. i HUI j ramă..'i mitent. iar apoi şi în părţile declive.l^iliul .. explorări pentru diagnostic (exui' mii urinii. T. se va l n < « 9! uro> i < i. hlpef» | iomtlroidism etc.. unde boli Infec* (lonse — difterie.durere de IntuiiNltate variabilă In l o j i l e mmiie.. . i \ . In final Insuficientă renalft. azotemle. i l > 1 <ile cailor urlmiro pot favoriza Infecţia. examen bacteriologic. frlion.id. poliurle. rvoluînd cu subizostenurio. 6.5. Sindromul nefrotic z/s „pur". /)/(I<//IM\//VII/ HO l'rtco |)o bn/.\\ fenom<-m> de m . hematurle ţi o tendinţă de a face infecţii. temperaturii. impure". pulsului. intoxicaţii cu săruri de aur.i hipertensiunea <irterială (In circa 40% din cazuri)..uliciciiţA tenală cronică. urograflo)/ M u. SINDROMUL NEFROTIC Deosebim sindromul nefrotic zis „pur" şi formele zise . examen hematologic. mari. Este necesară ur• •• . evoluţia este spre vindecare cu tratament corect sau trece In crot i ale.inile 9! cronice.n ici i . i dinopntie i MI . Ca parllniliirilate este administrarea unui regim htperprotelc.

cauzată — se pare — de tulburări hormonale şi toxice cu punct de plecare în placentă.Morfologic se prezintă ca o glomeruloscleroză iulercopilară (KinimolslIH-Wilson).r. Boala se caracterizează prin triada: proteinurie. glucoza hipertonică intravenos. şi cînIiii in1). n) Proteinuria poate fi de 2—3 g%. cu mortalitate postnatală maro. <• niveluri alo aparatului renal. Se va pn'scrie regim desodat.2......isind 400—500 g pe săptămînă în ultimele săptămîni ale sarcinii (de . sarcina poate. a mamei şi fătului prin edem cerebral cu crize cclamptice. neceiită lini.ni u i(>l"i|ii. fiind suficient unul pentru a confirma diagnosticul. dep.. i'drmo.. <) Hipertensiunea arterială se întîlneşte frecvent. Poate favoriza «•dciiiul cerebral şi hemoragii cerebrale. iar în formele mai grave repaus la pat. Ducă apar crize eclamptice se va administra sulfat de magneziu . Tratamentul este cel al diabetului: se urmăreşte reechilibrarea Inii i-qului metabolism (prin dieta hipoglucidă. dar numai sub controlul medical..'(chlrurgir.il) de urgenţa. hemoragie cerebrală. livoluţla este progresivă. NEFROPATII CHIRURGICALE Şl MIXTE In acost c i i p i l n l sînt încadrate afecţiuni variate şi numeroase c«e. tn li.moartea mamei. T. \n formele cu hipertensiune.A. Evoluţie şi prognostic. Simptomatologie. b) Edemele se pot manifesta prin creşterea ponderală anormală.A.iO g apă în clismă sau intravenos. — în formele fără hipertensiune.isistenţa chirurgului. dar uneori atinge 20 g % (sindrom nefrotic în cazurile preeclamptice). cîntărire)..ilnmont. insulina şi mişcare) la caro se ndmigă tratamentul specific al eventualelor complicaţii. edem pulmonar. dar fătul va fi subponderal. Edemul . fără a fi obligatorie prezenţa celor trei simplome. NEFROPATIA DE SARCINA Apare în partea a doua a sarcinii.5. hipertensiune arterială. T. Postpartum toate fenomenele revin la normal. 6.'Hl/1'. Tratamentul trebuie să fie precoce. • i in i in l sodic sau fenobarbital injectabil. . IrmiiimliMiio l < i d i v e i .K•(>(•«! este necesar controlul săptămînal al gravidei: clinic. fi dusă la termen.oricil cu hipertensiune beneficiază de tratament cu diuretice şi antilupi'i tcnsive. de aceea boala trebuie surprlnaă de timpuriu prin practicarea corectă a controlului periodic al gravidelor in termen la dispensar (controlul clinic. ln'iu'l'icitr/d şi d<. naşterea poate fi prematură. insuficienţă renală acută. mai rar poate să treacă în cronicitate.

M »' POLIPII VEZICALI Polipii vezicali sînt consideraţi stări precanceroase. TUBERCULOZA RENALA 'I'ubcrculoza renală este infecţia cu bacii Koch cantomilrt In nivelul l i n i i l i l n l u i . Diagnosticul precis se face prin cistoscopie şi examen hlstoHIDRONEFROZA llldronefroza poate fi congenitală sau cîştigată.'ul du COilItudlnc ne flOf i M . K M. Uneori determină dureri paroxistice (colici renale).ilil rom|»nUnl<' n\c< (t|)Ar<itulul romii (joncţlunaA p i i ' l vlclo.iră. uiotcr strlcturtit otc. i . Se caracteri/. bcimiiic sau nuillynr la nivelul rinichiului s<ni vozlcll | n îl 11 îl V i ••/.. '1'rutamentul este chirurgical: medical se tratează infocţia uriiini. duce la insuficienţă renală prin distriujurea •••lilnlui.niiom. l l l l d / i l M'lldhl. Cri mai frecvent este. ' Iuii(|i1 diirnlA ( p r n i i ' i i i m ic. r l i i n I i i polIchlNllc.. plurlc).o dace* " urografie. ANOMALIILE APARATULUI RENAL Anomaliile sînt dezvoltări anormale ale diverselor segmente ale irnlului renal. cauzatoare de colici renale.i .< I \// V' M/ sn face prin examen clinic. . o tuberculoză secundarii (ccli-l pul/)/</(/.. hidroi coHM'-nitnl. durori în l n j i l < ... ilnlclil nctopic..)/ iun..slU.-jiunl.icnalo.c'ază • > I H dlldtatia calicelor şi a bazinetului. Progresiv. rinichi dublu. cară DU Li 1 1 aldincnlnl obi. simptom» dt «)|)nln. baclliiini Koch in UIUM .iiu porsonale (tuberculoză In i i i m i l i o .irfi). l >i. CANCERUL RENAL Şl VEZICAL f'nnccrul renal şi vezical poate antrena colici şi infecţii. sul>lci>rilltAti. Diagnosticul « IP face prin metode paraclinice.).. Cistopielitele secundare anomaliilor sau l| B*c/ r v nule sînt adesea manifestările care ne ajută să depistăm cau-m fnvnri/untă apariţiei lor prin examinări complementare. Favorizează infecţiile. scintigramă etc.î l . i l c i M l i :. lubci cu lo/d imală. •J77 . urografie. infecţii sau uneori h/per» uic cu consecinţele ei.M|iio. rorrotoron • locul.i. IIHICIK ilurlc. Inoculare la cobai şl urografie. m<%iţ)tnd ptnfl In colici ?•• '/ s i n i l i o i i i i i l dc iinprcqiHitic l > .. tubcrmlo/d <|«nl« i «fin pnliiKiM.1 i o n i dc/infectante urinare şi respectiv antibiotice după «intibiocjniiim. DiagnostlsUibileşte pe baza simptomelor clinice şi explorărilor paracllnlce • nnturie. atrăgînd atenţia hematurla macrol»lră.!(•• îl i.

c) cristalelor. Calculii mici..i'i.b) examenului iiilnl ccire poate arăta hematurie micro. febră. precedate de purgaţie. ... filtunle tri Ixr/..sensibilitatea oli||| ti vă a lojii renale.m m*«ioj/pr at LITIAZA MINAI A InţdQgoin prin lltln/d i . n d .. uşurează diagnosticul.n. produc dureri în lojile renale. precipită în mediu acid. autovehicule. metabolism viciat al unor mincndc. oligoanurie. infecţii urinare etc. i v o i i / .i i la bărbaţi. d. i p o i t exiicjeuil do calciu minări urinare de oxalaţi. pe plan fune|lnn(| realizîndu-se o insuficienţă renală acută.i e. Malformaţiile congenitale (prin spasme supr-i. iradierea. o lulluirun •fl Insuficient Iflmuritfi. | > i •. i di. care pot fi însoţite de greţuri. vizibili IM inii f( scop ca şi cristale în formă de „plic"). Este foarte dureroasă (cristflll se înfig ca acele în pereţii organului gazdă). — După mărimea calculilor deosebim mai multe forme clinti cristalurie denumită „nisip urinar'. rflmln regulă fără simptome clinice şi pot fi descoperiţi întîmplător. stază. pareze.. imiţi. labil). Simptomatologia. pll-urin<n l . bine fixaţi. hidronefroză congenitală şi tuberculoza icn.11 Io i nrltuii' Hln prin precipitarea unoi .i. datorită migrării din diverse cauze (zguduiri prin vi hicule.c.mm io\. intensitatea....il mi/fl litiaza renală.mn.n î l .i lnn<|ul c . Idluurie şi tenesme urinare.calcnll („PM-IIP" i boj Inie).' -.n l.i l iii.ivd.i|i d.. i f)j precizează sediul durerii. d.. . .<• cunosc . Calculii mari din bazinet. Diagnosticul calculozei renale se face pe baza: a) anamnezol. fosfaţi de calciu şi fosfuţl HIH ( niacomagnezieni. calculi de l—2 mn\ 278 . — litiază oxalică (formată din oxalaţi de calciu.lnet m d e . precipită carbonaţi. Boala survine la orice vîrstă şi este destul de frecvent. colaps. alcalină.n | . In (IH{ Infectată. adsorbant» (jd/elor: cărbune animal).. După natura calculilor putem găsi (prin analiză chimică şi . etilHll nînd cu colica renală.im mod it A).H stnzfl urinară). care odată instalată.\m i seopicfi): — litiază urică prin precipitarea acidului uric (ca bază de fortuiţi In mediu acid (se tratează cu Uralyt U sau Uralyt complex). i In mod normal se dl/olv. a punctelor paraombilicale. Eliminarea calculilor (mai ales după colii prelungite) şi analiza lor chimică.ni ii ini ţl l'aelin dispoziţia ereditara...i/. i c. efort fizic). d) radio(|inf|(| renale simple pentru calculii radioopaci sau urografiei cu subsidii! rddioopacă (necesită pregătirea prealabilă prin regim antifermentesclhf clisme pentru evacuarea gazelor. t uf stcitate în sedimentul urinar la examenul microscopic. favorizează infectul (nefrita interstiţială — insuficienţa renală). văraft! dureri abdominale..imino/c. caracterizată prin: durere paroxistică ]<>n\ltHt\ rare obligă bolnavul să ia poziţii antalgice şi care iradiază în abdniiif pe faţa anterioară a coapsei şi în organele genitale (testicul.delta.sau macroscopică.

. . Persoanele care au avut nefropatii acute pot beneficia dfi i p l e la cel puţin 6 săptămîni de la trecerea puseului acut 11 a indicaţiile balneofizioterapiei: în toate afecţiunile acuto alt • i mi re şi ale rinichiului. s<iu apele sulfatate calcice slab mineralizate de la CălimăAceslo ape în afară de efectul lor diuretic..n «m in.. In nefropatiile chirurgicale... au şi acţiune antinlfl şi antiflogistică.i . 'd u• i i i n i ' i i i c i<o irm in 1 1 < • )se ad au g ă ! 1 ' om b n trt p i [-u i ce fnv o rlzeaift p i« * . . i i i n nd ii i n.lllllfla C ttl U • l ilw i Ut|f)lă «'mc • | . i f .D i n ! M M I n l e r i l c l ( d u p ă a n t t b l o g r n m A ) .'iu ilfl IP Iu ' ( MI l' iiiiM fl i".iK a n i i n u ei r . n • ' • < i u | i .icliiiini. i i i i d i c . ne •.. Miit<nl: nlliii<i i . n !n .. < •l. l i o i c .. sau pernă electric<i p<> loj. BALNEOFIZIOTERAPIA IN BOLILE APARATULUI URINAR ii//7/c balneofizioterapiei (BFT): litiaza urinară. Slănic Moldova). infecţiile cro• mior urinare. i : H i i . Io lllli ln liu o ln tv n . ca pregătire preoperatorle fi i lor. i i. |lll «. l . Se mai < i p l i < Y i silele cu npă l A i i i i ' l . t M n M n i . I | .. ' .r i 'f l a l i m e n t e l o r b n q n t t i e i i i • .i|ll.isă.. i. i l i a • .!• .Imliului morfofuncţional în care se află.balneoiizioterapice: locul principal îl ocupă cura internă ' H |> i a ) . şl cealaltă suibicu ta. Se indică: ape oligomineraie (Călimă-. Ii' i .specitilitate (urologi şi internişti).ol |lu r. ion Indicării unei cure balneare. MM .. H .. 1 / u i i ş i r e d i u < .. ii u n . Ca litolilic se indică e (idniinistrează în picături (3 — 5 de 3 — 4 ori pe /i) în <ipă \. n în m lo firo a sch em A /2— g i i o m i i i 1: m I M . i c ne calcice (Olăneşti). i n r v n i o ( d a c ă ddu rpe.i H M I .111 eşti.i ld . i d m i n l s t r a t e l .i . pi 1-uJ urinei şi compoziţia chimică a litiazei. i i i | oid o r . lu i iillti. i. I l " . tint-nl chirurgical se efectuează după nevoie.:n i i . < < > l i c • i. v . V . în fazele evolutive şi decompensate alt nefropatii cronice şi în afecţiunile ce evoluează cu tulburări metabolismului hidroelectrolitic şi acidobazic. u r m a « e i d « . > | i < i U l i u l u i d .. 279 . I din cio. In lo \ .<. l .. dependentă în mare parte de prezenţa H 2 S In respective. 2 sau 3 în funcţie de lipul lilid/. i interna (crenoterapia).. i \< • ! n i . . ape cloruro-sodice-magneziene (Păuşa I şi II) sau sa-un'/. ) l i i l i t i n sau Covalitin l. bolnavul trebuie minuţios examinat pentru •. > l > e minerale cu acţiune predominant diuretică sînt apele oligo' i ' . Apele minerale indicate sînt în funcţie de forma d. în nefropatiile cronice în stadiul lor stabilizat şt n i . pentru a face cea mai bunB Indli l i u a exclude cazurile ce prezintă contraindicaţii. v . . l ipnilnliv In. m.. iar fizioterapia are rol secundar. r. . . .1 t i o u i < ! < > | x i | i . ape slab mineralizate de tip alcalin • « • ş t i ) . I H I.M IM l.strcd/ci i.i i .

— Infecţiile cronice ale căilor urinare beneficiază de apa izvoam l«>r sulfatate alcaline şi silicoase de la Victoria l Mai care au o acţiune imtimicrobiană şi măresc diureza. Apele sulfuroase (Călimăneşti.nrlalo cu ulcerul ((«stric smj duodenul: i/vorul \2 de I i i Olflneştl. cu ureea sanguină sub 70 mg%. Persoanele cu proteinurii reziduale. sînt indicate în speeNl în infecţia căilor urinare inferioare.vorul Căciulnta l sau 2 si i/vorul Pfiuşa I.i in litiaza fosfatică: izvorul Păuşa II. — In llttcr/. ini In cn/ul lltln/u .i'. C!o vora.— CienoU>in|ilfi !n minte ulmplai i/voiul 4 «N.a urlcâ: i/. Olăneşti) sînt indicaţi» în mod particular în infecţiile urmare. tratament cu medicamente etc. Ţinea. Preoperator şi postoperator. Borsec. fără alte semne de suferinţă renală. în litiaza cu tendinţă de precipitare în mediu alcalin procmii •. Căciulata. Olănoftl* In // ii-iia atoclatfl ru dl/tclilin"/.. .!! hlllurc: l/vnriil r» In h i i i i / . Crenoterapia se asociază restului procedurilor terapeutice: regim igieno-dietetic. crenoterapia (riguros aleasă) contri buie la creşterea eficienţei actului operator. Bodoc-Matild. Izvoarele minerale oligometalice. Nefropatiile tu bulo-interstiţiale de origine ascendentă beneficiază în mod deosebit d« crenoterapie. — Tratamentul hidromineral în neîropatiile cronice beneficiază de iipcle oligominerale sau sulfatate calcice slab mineralizate de la Căli nicineşti şi Olăneşti. Olăneşti) care pot fi alternate cu izvoarele oligominerale. i asociată cu n» Mft m fprnientnţle: l/vontele II !>1 24 (Ic In Olitncşll. în prezenţa unui sindrom enterorenal sînt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate calcice (Herculane.i . în unele cazuri se foloseşte ţi < i | > < > altor Izvoare ca: Bodoc. diuretice. Se mai pot utiliza apele carbogazoase simple snll feroase. Hygeea şi Brădeţ. pot primi apa din izvoarele de l<i Bu/iaş. Se contraindică administrarea de ape clorurate şi sodate. Ciunget. Căciulata. Herculane. Iu lilur/n oxtillc'fi cu tendinţă de precipitare în mediul acid: izvorul Crt i i i i l i i t d I.

Organele hematoîormatoare conţin ţesut mezenchimal cu rol important Jn iU»( • ' i o n . ulmii. . din caro prin traniformSrl illlntlvc. trombocit).sistemul reticulohistiocitar care elaborează monocitele.7. succesive. Cea mai acceptată teorie care explica maturarea alcmun* lui ligurate ale sîngelui este (eon'a unicistă care admite că din hemohlstluliltjnt mit' lua naştere oricare din elementele figurate ale slngelul. boiofll). precum şi c) tromboclte (plflHtrlnole. iau naştere elementele figurate ale sîngelui (erltroclt. Miclohlnst -». — sistemul îimiatic (ganglioni limfatici. b) leucocite sau globule albe care pot fi granulocltt (niutrnflla. limlocitele şi monocitele. grannlorlt. din care se formează elementele figurate ale slngelul ţi caluIn (i'sutului (sistemului) reticulohistiocitar (SRH). i 111<-Io sau plachetele sanguine). Ba)----->Metam!olor!t. splina.Ha) —iGRANULOCIT (neutrofll. B O LILE ÎN G E LU IŞl A LE O R G A N E LO R S HEM ATO FO RM ATO ARE 7. i Io şi bazofile).Promleloclt-----». In ţesutul hemohistioblastic lljl ari» • H l i i i c n homohistioblastul. monocit.1. Rodăm schematic trecerile succesive ale elementelor figurate provenind din lulii primordială: HEMOHISTIOBLAST i HEMOCITOBLAST l'ronormoblast-----vNormoblast bazofll-----^Normoblait pollcromatofil —»Normoblast eozlnofil-----^ERITROCIT (celulfi adulta ffirS nucleu). lilcmentele figurate se formează în organele hematopoletlce. ficnt) cnro olnl>orea*M nlcK'ltO. Eo. amigdale. (N Ho. „celula mamă" sau primordială. troficitatea şi apărarea organismului. eozlnofll. ant . roprc/pntnle la nitul normal de: măduva roşie a oaselor late şi dializa oaselor lungi care elaborea/îl 'iînnuloln|o Vl trombocitele. Din ţesutul mezenchimal face parta |l • ului hemohistioblastic. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE uifjcle este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: a) erltrocttt (globult ui hematiile).MIeloctt (N.

b) transportă toate substanţele nutritive către celule (inclusiv al apei). elementele figurate ale stngclul pentru a înlocui pe cele îmbătrînite (durata vieţii leucocitului este de aproximnllv 21 zile. CI.TROMBOCIT Llmfobla»t-----»J»rollmfoclt----->LIMFOCIT Monoblast-----«MONOCIT Sa admite ca" monocltul poate lua naştere şi direct din hcmohistioblait « htmocltoblast.^i filo unor umori (lichid interstiţial.35 cu variaţii între 7. vitamine. Na etc. lonograma reprezintă determinarea substanţelor anorganice şi este deosebit do ulilă în unele boli care produc perturbări hidroelectrolitice şi stări de acidoză sau nlcdloză. pil sanguin normal fiind uşor alcalin (în medie 7. '' d) transportă elementele de autoapărare şi factorii coagulării. Rolul slngelui: n) transportă O2 necesar respiraţiei şi metabolismului celular.în ţintă" în unele anemii In inolltlce (diiciniii Cooley).R. iar Colesterolemia poate varia în limite larql (150—240 mg%). Hematiile care depăşesc M microni sfnt denumite macrocite. Substanţele anorganice sînt variate şi sînt reprezentate de săruri. Fe. explicat pe baza duratei de viaţă a leucocitului faţă de hemntii. Proteinemia este de 7—8 g% şi se determină gravimetric. litia/n biliară şi poate scădea în hepatite acute şi hipertiroidism. dar se pot modifica şi pot apărea ca sferocite. Slngcle reprezintă mediul intern de legătură între mediul extern şi totalitate* celulelor organismului.5 microni. f) «sigură presiunea coloidosmotică şi hidrostatică necesară bunei funcţionări a UMimiIsmului. Ruzerva alcalină se redă de regulă în miliechivalenţi la litru (mEq/1). Plasma este ceea ce se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate (prin centrifugare). pe seama rezervelor constituite).2. în infecţii microblniiB apare leucocitoza. Iar a eritrocitului de 100—120 zile) şi pentru a constitui un rezervor în cn/u| unor nevoi sporite ale organismului (exemplu: scăderea concentraţiei de O 2 neco-ill» un număr sporit de hematii.30 şi 7. dreIHiiKH-itv (In formă de seceră) sau sînt hematii .. substanţe rezultate din metabolism.5 g%. Carbonaţii şi fosfaţi! au rol deosebit în menţinerea echilibrului acidobazlc. cifra normalii fiind de 23—27 mEq/1. iar cele sub 6 microni microcite. iar serumglobulinele în jur de 3 g%.C. forma: sînt rotunde. L. ca şi în caz de hemoragii acute. dar mai alc-j de Ioni circulanţi (Ca. Seruinalbmninele reprezintă în jur de 4. Organele hematopoietice elaborează. Numărul hematiilor în mod normal este do . 7. Llpidemia este 600—800 mg%.4) scade.). Seru7 este plasma defibrinată. enzime. I. c) transportă deşeurile rezultate din metabolism spre căile de eliminare. fiziologic. Raportul seriei albe şi roşii Iu mflduvS este de 5/1. In unele boli (inaniţie. glucide (glucoza).42). e) «sigură pH normal al sîngelui şi contribuie la menţinerea constantelor norînnlc . hormoni. Colesterolemia poate creşte mult în aterosclerozS. fărâ a trece prin stadiul de monoblast.).3—1. K. Metaplazla este capacitatea ţesuturilor hematopoietice de a forma celule în cai» nu sînt specializate (exemplu în leucemii. ELEMENTELE FIGURATE ALE SINGELUI Hematiile măsoară în jur de 7. Flbrinogenemia poate creşte şi peste 600 mg în unele boli (exemplu reumatismul acut. hipotiroidism. Substanţele organice sînt reprezentate de pmtelne.M»fl»carlobUit___>Meyacarlocll-----^. nefropatii) raportul albumine/globuline (normal 1. El este format în proporţie de 90% din apă. măduva poate fabrica limfocite). ateroscleroză etc. etc. Mg. electroforetic. restul sînt sub itan(c organice şi anorganice. Glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%.). lipide.

/iV/. Hemollzn tn• ••!><> 1.i i io n r ta num ele de a/ienW e.m ilioane/m 1 la fem ele şt 4.stenfa globulară exprimă fragilitatea hematiilor.5 — 3. Volumul slngelul este • luncţie de greutatea corporală. Uneori.i sîngelui heparinat. aplicind formula: ^ ^ ^ B ^^^^B < 80' . llcmatocritul este o probă foarte utilă în anemii şi exprimă volumul qlobulelor roşii într-un volum dat din sîngele total (după centri(iiil'iic.nujuln. Aplklnd inul» vom găsi: w _ _ _ .' şi 43 şi 53% la bărbat. irul lor vartnzfl tntro > n ( i o -jl 8000/ram8.8 se numesc hipocrome.|liil)ina se determină cu homogloblnomctrul Sahll (gradat In 100 diviziuni) i< npicclere colorlmetrlc». iar în anen urinate de regenerări mari pot apare reticulocite. r.n roticulocitară după tratament cu vitamina B 12. hematocritul este între 39 şl 47% In («•n ici. se citeşte pe gradaţia unui tub proporţia plnMiifi si a hematiilor). Iar ului im se slcibilc^io prin cltlroa frotlului :. HHM. .8 g%„ clorură de sodiu şi se termină Ici 3.1 iiim ftrn lu l d e h em a tii p eite n o H M n u n > « y i< iiitiin i> n lHtu r rm al i« .-. nu.6 — 3 g%0.ic de K> y% In v l 14 (j la femele. ^^^ indicele de culoare (valoarea globulară) exprimă relaţia dintre nu-j . lli-inogloblna (Hgb) se exprimă tn <j% 9! tv.i. l!xomplu: la examinare găsim Hgb=80%.20 se numesc hipercrome.5 — 5 l. Prin aceaitl aaa . 100' 100 <ie 80%. u i i ' i i i i i hcmolilH <•) rezistenţa globulară este scăzută (hemollza Inl cm o( iidc ((jioiniicii. Hg b—hemoglobina găsită cu aparatul Şahii. Fe.rc?m 1 . • • n martorului Indică încărcătura normală (100%). Dacă slngele examlnnt culoare cu a hemoglobinometrului la diviziunea 80. Iar cele rnn» acest indice depăşeşte 1. o parte 1 1 iul circulant. aşa cum se poate întîlni în hemoragiile acute. iar 2 N—primelJ două rlfrt In numărul de hematii găsite la numărătoare X 2.1 4. Num. In uncie huli ( . . cele cu valoare globulară sub 0. mrtrlmea variind în/ M i ' .' unui bărbat. în unele hemoragii acute apar hematii nucleate.i c i n i .8 şi 1.albe) au formă rotuml. acid folie. | l'ilntr-o regulă de 3 simplă se ajunge la formula: v ^ H 9 b% li'flip. In i/./'. V a< " "~ 2 N ~2 X 40"' Anemiile cu indice de culoare între 0. însemnează că hcnui•i» hemoglobinei se poate exprima in grame. uni de hematii (pe mm3) şi conţinutul în hemoglobina (în procente).20 se numesc normeuliu. depăşind normalul n inodie de 1%). Volumul singelui din organism este în medie de 4. iar restul ca rezervă în depozite (există 80 ml sînge/kfl > i | > ld bărbat şi 70 ml sînge/kg corp la femeie).5— S m lllonnu/im n'hA iim i. Normal.. iar hematii 4 mllloane/mm3.

R.i i . paraziteze.r>% lin (ba/olUe)-0. leucemie limfatică. u A s a u „ ta b lo u l la n g u ln " c a r o i " N (cirniiiiloclte neulioiiii-) i. după administrarea unor medicamente (piran. Neutrolilia este o creştere peste normal a neutrofilelor (în infecţii microbiene). leucemii monocitare sau iritaţii ale S. biopsie Mdiiglloiuird.ll.de şoc" în apărarea organismn lui (mai ales granulocitele neutrofile). cînd apar sindroame hemoragipare.o 70% I. în viroza. astm bronşic. Limîopenia re prezintă scăderea numărului limfocitelor.. Monocitoza este creşterea numărului monocitelor. Leucopenia este scăderea sub normal a numărului de leucocite.> i> l ln « „ f o n n iiii . gangliotwrâ. sau pot fi în număr mai mare: trombocitoză (ca în unele leucemii cu trombocitemii) sau sînt scăzute ca număr: trombopenie. Trombocitele au rol în coagularea sîngelui şi hemostază.k serveşte pentru diagnosticul coagulopatiilor. fiind întîlnită în: viroze. Leucocitoză putem întîlni în: amigdalite acute. Explorarea bolilor sanguine se execută prin metode care studiazo elementele figurate şi prin alte examinări.•— timpul Qulr.) normal este 6—10 minute. necesitînd rornllnreii şi efectuarea în condiţii tehnice riguroase spre a evitti ororii»1. leucemie cu cozinofilie. dar alter < i l e funcţional.S. Limfocitoza defineşte creşterea peste normal a procentului limfocl telor. boală Hodgkin). Hozinofilia reprezintă creşterea procentului de eozinofile peste normal (în sindroame alergice.. In focţil urinare.— timpul de coagulare (T.. Ele pot fi normale ca număr.H.• • viteza de sedimentare a hematiilor (V.) normal este l—7 minute. se constată In angina monocitară. criptoleucoze etc. tbc. Sînt în număr de 150000—300 000/mm 3. în infecţii microbiene. sul* fci m ide. reumatism acut etc. lîxplorârilo se complctea/d după caz cu: puncţia stcrnalâ. viroze. O putem întîlni în febra tifoidă (deşi este o infecţie microbiană).. dintre care amintim pe ceh» liidi u/ualc: .5—1% lio (eo/lnoflle)-l~3% (după unii chiar şi 5%) Leucoc'itcle reprezintă elementele .S. iar neutropenia reprezintă scăderea numărului neutrofileloi sub cifra normală. intoxicaţii medulare. pneumonii-: apendicită acută (poate fi hiperleucocitoză cu peste 20 000/mm :! ).i m< > .timpul de singeiaie (T.. cercetează nivelul blll2U4 .) se practică cu apa ratul Westergreen şi este normală între 2 şi 11 mm/oră. (linilix lte)-25—3.C. reacţii leu comoide). unele viroze.• semnul garoului (Rumpel-Leede) permite aprecierea fragilităţii capilaro în unole sindroame hemoragiparo.rctracţia cheagului începe la l—3 ore şi este completă la 24 oro. leucemii.. iar în unele unemii se. Eozinopenia reprezintă scăderea numărului eozinofilelor. metiltiouracil). Lcucocitoza este creşterea peste normal a numărului de leucocll< (postprandial.

alindor. ca în n/iil hemofiliei sau a anemiilor hemolitice. « paraziţilor în sîngo (malarie) sau în tubul digestiv. liemaitrote.iM ' . De i i t i l i h i t e este cercetarea pro/c/nem/r/'. palpiLiţn.l|l>. n . NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE In li'. tahicardia. antiepileptice. ciroză. pctcyii.uneloll.determlnfl dllvrlll (intlcoipl olc.. ceea ce •xplică unele anemii ce survin în aceste situaţii. i | > <.-ni interne: ulcer. crtftQttQ («mpt» 210 . varice esofii(|MMir..). i n l u M . ankilostomiază. cancer gastric. CO). dispnee de efort. Condiţiile de muncă pot fi în mediu toxic (Pb. . de boli care produc hemoragii oculte anemiante (uN < . inetiltiouracil.inlele ci). leucemii le . hemoroizi. do vitamina K. de boli care determină anemii hemolitice cîştigate ( h c | > . Explorările do laborator vor viza şi precizarea bolii do bu/. hepatită cronică. i < . reumatism. reopirin.i ctC. i i i i .h iii merniilHiii <iu l<>i miii i M * prnrti< •> testul < mxuba.icule şl cronice. cloramfenicol etc. cancer.' n t <l n l i i i a \niui l' n i n r l n ld i. <'. hiperfoliculinemiile./onf//n îmbolnăvirile sanguine pot surveni la nivelul aparatului hcimitoiinli'lic. Boli care afectează capilarele sau factori ai cadqulflrii sini: virof. Antecedentele personale: se va ţine seama de boli rrnmVe «now/on/o (tuberculoză. polipi. In toate cazurile vom interoga bolnavul dacă a făcut tratament^ fii nii'dicamente cu răsunet medular (piran. t minarea grupelor sanguine este utilă pentru prevenirea accldmtt'-i i i transfuzii. nefrită. Condiţiile de viaţă vor fi investigate pentru unele anemii carenţlale: •illiiK'Mtaţie insuficientă cu carenţe de proteine. a chimismului gaulric. reumatismul. hemoroizi. malaria).\ i| n. (u/bUtrolicc a/c [filierelor şl /eyunie/i/c/or. tulburări digestive ca inapc'lenl<i. tratamentele .. cancer.. m t o şl nltol*. benzen.«lc. la nivelul sîngelui periferic sau afectează coagularea siii<|i'lul.). Itolile pot să fie primitive sau secundare în cadrul unor tilecliunl •Iii Ilil/d. lipotimii.. ''arontele de calciu. sulftiinide. HM•nMim-irn-n u l i i ) . echimoze. 7. Slmptomele subiective în bolile sîngelui: cel.'<ictiu Grogerson).rt (d-rcumatism. Antecedentele familiale furnizează date privind ereditatea.slro-'liii)(l(>nal. « hemoragiilor oni/fr • i'lditiobile prin r. în hemoragii acute ne vom interesa de existenţa sîngeriirii e \ i ' ' i n r .s/r/cro-'.ţ i i pulMioihire). nefrite cronice..u M I I i în rnvltaleii l)||Cill. sup.M i ' / n i .iln. cancer.. ( I m ' i i procordlnh» l uneori cinginoaso).muşt« /liurnUuire".3. cauze alergice eU1 . > x n i ti e iinMl M . M. • l iul rom hemoragipar.i a | i > i i 'IUI l' 'C . . minerale sau vitamln». Anamneză este un ajutor preţios. Slmptomele obiective: paloarea tegumentelor şl mucoaselor (r«ţi> i i i n d nii..\ i \ 'h'inică. y i n<j i vor agii. polipi. . i < | i i l .

• . gingivoragii. carentlale. a factorului intrinsec (anemia de minerale. monometroragii. nefrite cronice.1 •. i examenul clinic. substanţe toxice sau prin nii'cniilsm nutoiniun). Anemiile acute pot să fie: — chirurgicale (traumatisme.illllui) A ipll- l vplorălllc p. b) prin tulburări de utilizare a Fe. cauzate de scăderea numărului de hematii. vltfimina C. mijlocii şi grave. cnricer. proteine. anemiile pot fi: acute şi cronice-. complex II. i 7. — obstetricale (avorturi. < . cniici'r cir.. | n t. scleroze medulare. intoxicaţii endogene (uremie. hemoragii In ptnză prin tulburări de coagulare în diverse boli. ciînror. flC6St6fi •• Hei lnr<i/fl la lunclic d»1 siipo/ilnIc (luHjnosticului clinic. liclmli' in'1. epistaxisuri. — după mărimea şi morfologia eritrocitului se vorbeşte de anemii normo-. vitamine). hematemeze şi melene (în ulcer. ANEMIILE Anemiile sînt boli care constau dintr-o grupare de simptome clinice (un sindrom) cu etiologie variată.-i • /! • viiliinilil In . i i' M ijiiin 11 K un d n . metaplazii sau cauze mixte. — după modul de apariţie şi evoluţie. Anemiile prin hemoragii rronlcc pot fi cauzate de pierderi mici şi repetate de sînge în diverse boli ca în ulcer. acid folie. mixedem. naşteri.1. cît şi a încărcării lor cu hemoglobina. în absenţa acidului clorhldric.n i . PATOLOGIA SINGELUI 7. c) prin consum sporit (/«• llt-r snu blocarea fierului din depozite (boli consumptive. boli acute). raze X sau gama).n. ANEMIILE HIPOCROME ANEMIA ACUTA .sau postoperator). alăptare. sferocitare.t nl l l i i i HXAlii' nul ului < li. drepanocitare etc.c digestive etc.4. — după valoarea globulară pot fi: anemii normo-. infecţii. — după gravitate. microiau macrocitare. hemoroizi. gravlilllnli 1 . Cldslllcarea etiopatogenetică orientează asupra cauzelor. creştere.H Unice c< > i i i | > l c l c . în funcţie de scăderea numărului de hematii şi a hemoglobinei Clasificare. mecanismelor de proiliu-i-tt. 286 . de scăderea încărcării lor cu hemoglobina sau de scăderea atlt a numărului de hematii.yl uşurează instituirea tratamentului corespunzător. hemolitice şi medulare.. epistaxis repetat etc. Anemiile hemolitice sînt congenitale (anemiile corpusculare) sau doblndite (anemii cxtrarorpusculare ce survin după transfuzii. hemoptizii.4. i / . itnt: uşoare. intra. sau hipercrome. unele pani7. hipo-. sarcină extrauterină ruptă) sau afecţiuni gine cologice-.! . Anemii prin pierderi de sînge: acute şi cronice. tumori viloase). Anemiile carenţiale apar prin: a) carenţe alimentare de fier.). — medicale (sînt variate şi frecvente): varicele gastroesofagiene rupte. Clasificarea etiopatogenetică este cea mai practică: anemii prin pierdere de sînge. Inhibiţii medulare.lto/. Clasificările sînt numeroase: Anemia acută apare în condiţiile unor cauze deja menţionate la clanicii etlopatogenotică. hemoptizii. Anemiile medulare survin datorită unor cauze variate ca intoxicaţii exogene (lidii/en.

vil.) vor ajuta în vederea stabilirii lipului du (incinie. i i i . zgomote în urechi.peste . FMI- lixamenul obiectiv constată paloarea tegumentelor şi mucoaielor.ulinlnlstrtmu < ! • • «cidopeps sau acid clorhidric diluat. parostezil. In anemiile carenţiale se administra. tulburări de memorie.. In ncvoio puncţia medulară etc.' liuptniiiiitol<H|lii. nin«ori apare o paloare pămîntie. i i i i n p l c x B).msul la ptt iu IHI/HIC decliv.l. muşte zburiliinro.u m. i li'nilm|.i ANEMIILE CRONICE Anomiile cronice apar în condiţii etiologice varinto cu simptom* so pot grupa astfel: . M io-( li. i l .i •..'im: proporato de fier (glubiln .immu (' vi i ouipleX B. fructe) bogate în l • ' < • -. r/. ni(|in I M .. ui . i l i / . Aparatul cardiovascular: tahicardie.. inapetenţă. as? .rt..fi niili'dil (depapilată).r>0% din ni.ci lieiim:. . i i c.i/. i lull>urăfUc i ' i u l i M MUC.. se va face tratamentul bolilor (le b<r/. i .x«mene7e comp7emenrare menţionate deja (hemograma comiil^ln.li nuli sl<ib. astenie psihică fi fi ii n. cu pier- ' I c .n ute. unghiile au pete. i ilvtiri-.s-a Introdus Iratamciitul cu I ' . ! < • i l < . flatulenţfii consti ii»ţl<< suu diaree.l.i IM llpiillnii .Simptome periferice ca senzaţia de răceală. .l r . < '. Se voi < . vedere ca prin ceaţă. deformate. i unchi. balonări postprandiale.il)l''lc \ > < . ini <lr niH'init' ci-n'liKii'i nun ! . nun. Tratamentul. i |. tendinţă la lipotimie sau chiar lipotimie.Miln iciili/. limba este palidă şi p n .M|iiii .iM-i • .. tegumentele sînt reci. S'' < iirnd' .idumet (R) L i l i N . /:. . ce apar din cauza creşterii vitezei •In circulaţie spre a se suplini lipsa de hematii transportoare de oxigen ţi cnrc constau din palpitaţii. i nifip • i IIMIIMI . Simptome digestive ca: senzaţia de arsură în limbă.li.'p.i vitamine (C.. Tegumentele sînt uscate.i v lu'cc l.se pot percepe extrasistole. dureri In musculare..tnt hlnhilc-.. vegetale (zarzavaturi.'!Xl l. i i i .Simptome cardiovasculare...illi>/at).Simptome nervoase. i ' ' i p iiix'iH.< i l l > i \ -.i Min<|in n<i pol ilin <• hi ni'hiilr l i. mai ales ctnd bolnavul n nllfi In aglomeraţie.i i c .. < . i un regim boU'il tu proteine animale carne. . i.011 llpotlftllc. pulsul p n . sau în condiţii de scădtMU concontraţiei de oxigen.»» filulominale.l .d. dtsn<>i md un Nindrom miocardic. pîămlnl).MI i|iMiţi'i: i c . In cci/iil ni curo nu •• r.. ca: nu «tdi. dureri precordiale (uneori cu caracter an« gthos). întunecarea privirii./ .umMilul < • • . i l ii-in. Hernii . ccfaleo..i. i . scir ini'-u'. hipte.! i c ' l i i i 'i •! '. du .il.cir i.. La nevoie se corectează chimismul gtislnc imu . rezultînd din dificilul de oxigenare. dispnee de efort.. ritm de galop. dureri dlfu/. la expunerea la soare.i/.. ir. viscere roşii: ficcil. aritmii..nnente fld* niliir./ i ) !>'• <'(ile orill nun Iu nevoie injectabil (fior polini. i < i l i i i < 'i i 't 1 1 -MU. cianoză (în formele grave cu Insufi• Iciitft c'ardiacă).

avînd drojil cauză adorhidria. însă valoarea globulară este mărită peste 1. ca urmare a absenţei vitaminei B12. tulburări psihice ca iritabilitate. innbsorbabilă în absenţa factorului intrinsec.1. limbă depapilată.Simptome digestive: arsuri în limbă. eritro-blaşti şi megaloblaşti.i urc nuanţe verzui şi actualmente este rară la noi. Boala se manifestă la persoane în vîrstă de pesto 40 ani cu: • . lăruiUl. — Simptome cardiovasculare: dureri precordiale.FORME PARTICULARE DE ANEMIE HIPOCROMA — Clorn/a sau tinemiu tinerelor fele cu dismenoree 9! viaţă sed»n« Liră. Se evidenţiază de asemenea atrofia mucoaselor digestive. J' . explicată p i l n t u l l ' i n . ANEMIA BIERMER Anemia Biermer este o boală care se instalează în lipsa „factorului antianemic". — Tegumentele sînt palide („galbene ca paiul"). vitamina B12 se depozitează în ficat unde este folosită pentru maturarea hematiilor. în mod normal. poate fi constatată hepatosplenomegalie. Tratamentul este cel al anemiilor. — f'• /' /( / poate fi prezentă (febră sau subfebrilităţi). vitamine. tulburări preclimacterico.iic. tulburări extrapiramidale. hipoestezie. participînd şi în sinteza nucleoproteinelor. delir halucinatoriu. areflexie. sufluri anemice. uneori chiar paralizie a mem brelor. — Simptome nervoase: parestezii. roşie. după absorbţie. care este vitamina B12. Simptomatologie. format din „factorul intrinsec" (Castle) secretat de mucoasa gastrică şi din „factorul extrinsec". i i i l e metabolice. ceea ce face ca în măduvă să apanl multe celule tinere din seria roşie numite megaloblaşti şi eritroblaşti. uneori cu vezicule şi ulceraţii dureroase la atingere realizînd glosita Hunter. 2 86 . Ea dispare repede după începerea trata* meniului. pierderi repetate de sînge. se vor corecta deficienţele endociinr si se vor administra preparate de fier. cu corectarea deficienţelor cauzelor menţionate. tulburări de echilibru. ANEMIILE HIPERCROME Sînt sindroame clinice caracterizate prin anemie în care numărul de hematii este scăzut. iar uneori mucoasa gastrică este papilomatoasă. maturarea hematiilor nu mai are loc în mod normal. fiind considerată r<! o stare precanceroasă. uneori de tip anfllnoSi tahicardie. iar în sîngele periferic se evidenţiază macrocite hipercolorate. — Anemia hipocromă Idiopatlcă (anemia aclorhidrică sau cloro tinemiu cicliilică) se instalează la femei în jur de 40 ani. iar la membrele inferioare se pot decela edeme. depresiune mintală. In anomia Biermer. sclerele sînt subIclerlce (datorită creşterii bilirubinemiei indirecte prin distrugerea ra|)I(M a henuiliilor). Titiitiiiicnt se va combate sedentarismul.ilo.

. puncţltt h l i ' i i i i i l d arată o hiperregenerare (spre a compensa pierderile mari di» l i i ' i i i i i l i i ) .. beneficiază de tratament eficace cu vitaRăspunsul bun la tratament se apreciază urmărind apariţia „crlzol in ulocitare": în sîngele periferic creşte numărul de reticuloclto la • . Se corectează achli > . rore < i u o durată scurtă de viaţă şi mare fragilitate. ii i i sînt congenitale (corpusculare) şi au drepl «'. Iu unflla IU • Boli tntirn* — ptntru aidn incdll 2B9 . Se tratează cu acid folie şl «11ţio completă. •xo()eni sau prin anticorpi — izoanticorpi. Achilia gastrică lip •. i |5 1L„ extracte de ficat sau acid folie toată viaţa. — Anemia botrioceialică pare să aibă drept cauză consumul m .i !yj disliini hematiile. m. — Anemm gastiectomizaţiloi poate îmbrăca şi o forniu m.. se va administra vitamina l ' . Hematiile hemolizează uşor. . i i|«i-strică.'ii.-. .cmnele neurologice. meyaloblcisti. Dintre acestea amintim: — Anem/a macrocitară din sarcină este rară şi apare. tratamentul este c i i < > l < M | n M so administrează vitamina B12.. dud nu nu apărui tnrA 'idliiirarile nervoase severe.'••. aceitt i . Anemiile parabiermeriene sînt de asemenea anemii macrnrllnir M iilpcrcrome.. Bolnavul va face tratament cronic cu vitaMM. evidenţiată prin riMccltirea rezistenţei globulare. Fierul se administrează numai "i < •< izurile în care se evidenţiază semne de anemie hipocromă. < n apanliu Icterului hcinolUic şl anemic. Prognosticul.Anem/a macrocifard la ciiotici poate să apară ca urmare a unor iări în depozitarea factorului extrinsec la bolnavi cu ciroză hiANEMIILE HEMOLITICE Stnt anemii ce apar ca urinare a distrugerii masive a hematiilor. în a doua parte a sarcinii. i orile şi rur eritroblastl In stmjelo perileric). Aşa cum s-a amintit la clasificarea etiop'iUnjrneUcă. ANEMIILE PARABIERMERIENE l l l l l l H | n.:i — hemoglobinei. n < •le vitamina B12 de către parazit (botriocefal).IM i i'i i/ ă cu vitamina B12.'!()% de globule roşii.. din i l M in pusi'ini. n u l to ile. Boala decelată In faza iniţiala.1 • mentei de vitamina B12 şi acid folie.puztlv H« Idio din nimll/n Nlinplomi'lni (llnlru. Sliiiplointitol()(|i. •— Anemia consumatorilor laptelui de capră se poate inlilnl I c i unii ii şl copii hrăniţi cu lapte de capră. hoinndrnnin' ctc. . .. ca m m. .ur/a uu defect dt i nn ..i anemiilor hemolilico se caruclerl/oazB prin crlM i l < < dcylobulizaiu. alimentaţie bogată în fier şi proteine animale.!<•. cu tratament de substituţie. cauzate de Im l .) cmc cvl<l<Miţla/A «omdescrise (anoiulo do tip hlporcrom.1 îl . prozelita nrhlllol ynhtilcc 9! din lo/iiltnlH" nunllzol ilnloţjlco (puncţlo HtornnlA.i/. n tociIciră In urma rezecţiei gastrice. dar cu etiopatogenie diferită. sau sînt <t<>li'ni(litc. diiloiiiiticorpi — Oft (ii'ţii>iic.. l i IK [ic al hem<ili(. acid folie şi dispare după naştere. crilroblnytl.. ..

(offlloc. eventuală splenomegalie şi anemie.s l o mai malignă. Insuficienţii renală acută (exemplu: In anemia hemolitică pOBtiKinsfU'/iontiL'i).). novocaină l % i. Stabilirea formelor clinice este necesară. splenomegalie şi prin proliferare — metaplazie de tip malign — ce st' pot exterioriza sau nu în sîngele periferic (prin hiperleucocitoză ce poate număra pînă la cîteva sute de mii de leucocite pe mm3). crampe musculare. urina avînd o culoare brun deschisă. deoarece tratamentul se aplică în funcţie de forma clinică. iar în caz de Insuficienţă renală se efectuează hemodializă.fornin nnite ?l in rrl?. substanţe macromoleculare).încît nu se mai poate recunoaşte provenienţa lor. — Hemogloblnuria paroxistică nocturnă în care simptomatologia sa Insliilcd/ă în timpul somnului (ziua. h'xistă unele lorme clinice cu anumite caracteristici: — Hcmoglobinurla paroxistică â frigore în care crizele de deglnbullzaro so declanşează cînd bolnavul trece de la cald la temperatura scăzută. nu-şi pot îndeplini rolul func(lonnl. altele de terapie cu corticoizi. sînt factori caro se incriminea/ti în prezent în declanşarea leucozelor. 7. stare do şoc. Tratament. Accidentele posttransfuzionale (incompatibilitate de grupa sanguină) necesită tratament de urgenţă: se supraveghează transfuzia pentru a o întrerupe în cazul apariţiei unor simptome de incompatibilitate. testele imunologice şi scăderea rezistentei globulare vin In sprijinul stabilirii formelor clinice variate. Unele cazuri beneficiază de splenectomie cu efecte favorabile.e cu do(|!obiill/nio Intensa so poate constata febifl piecodntA de li ison. In uncie leucoze. hemoglobl iiurlo.itiilor. stare de rflu ţ.4. combaterea colapsului cu norartrinal şi hemisuccinat de hidrocortizon. infiltraţii lombare cu novocaină.i dureri abdominale.2. stabilită de medic. tabloul sanguin cu studierea morfologiei nem. elementele albe sînt atît de tinere — leucolilnsli >. Diagnosticul pozitiv al anemiilor hemolitice se face din aspectul clinic. Din punct de vedere evolutiv este de reţinut: cu cît elementele sînt mai tinere. tulburăi l l c metabolice. boliuivul trezindu-se cu febră. 2U O . adenopatie. în unele forme se indică transfuzia. noaptea) prin scăderea pH-ulul pltisniei. se iau măsuri de terapie intensivă (perfuzii de glucoza. In funcţie de starea bolnavului. Funcţia sternală. imature. feniramin. iu ( i t f l boala e. greţuri. lipsind organismul de mijloace de autoapărare foarte importante. influenţa razelor X sau a radiaţiilor ionizante.v. cu bilirubinemie indirectă crescută. Mitologia leucozelor nu este încă elucidată: teoria virotică. imunosupresive. In cazul unor accidente posttransfuzionale se administrează antihistaminice (romergan. LEUCOZELE (LEUCEMIILE) Leucozele sînt afecţiuni ale sistemului hemohistiocitar — pe linia sorlel albe — caracterizate prin alterarea stării generale. contraindicată însă pentru altele. vărsături. Metaplazia explică anemiile şi sindroaniclc hcmoragipare. febră. Elementele proliferate sînt tinere.

rt. Boala debutează de regulă brusc. leucn/.ndle*.K ii!l/. augerliul o stnre •i ( I n . Evoluţia este cronică. paloare. i v o .i . iar iiH'iml sanguin periferic arată că între elementele albe adulte şi cel t « lilostice nu există forme intermediare de leucocitc (ca In formula nh f). alteruii mu M . anemie. Se folosesc hormonii cortlcotll »lic<icitate trecătoare. Ini itupl .' nUlcare. cu sflrşlt îl Ini i c 3 săptămîni şi l an.i nculi/are. Tratamentul: alimentaţia va fi hipercalorică. S-au semnalat şi cazuri de ameliorare de durată. cu anemie. Involuţia şi prognosticul.infecţiile se combat cu antibiotice.ponderală. tint. . Innpetenţfi. Hvoluţle şl prognostic. In perioaddo . anemie. Tr.nla «tnt acuta 9! cronice.. tini.niK ntul ostc nscniAiHUor cu cel din loucofcole acutct.um'iilul sr instituie în functiu do forma clinică ti ie face cu '•iliiticr. alături de leucocite adulte.sin l fragile şi se fracturează uşor. In nrvoir antibiotice.. l n | t « morfologice l«ln pol fi lult-Inli'dCOW.irr. combaterea mici se face cu transfuzii de sînge. hepatosplenomegalla.nl<'iinpA« (tuni accentuată în leucozele limfatice). în volum mic...il. Bolnavul prc/ini.1 loruiol iico dr boală.a. Punc(la iidlil . la indicaţia Urilor de specialitate.tării • "«inie. i | i i r . l l r n ţ i i loucemoide ale tegumentelor. nidioliM . roborantc. atomnuli < lonecrotică şi un sindrom hcmoragipar (hemoragii ale tegumnnii ijl mucoaselor.i gravă: alterarea profundă a stării generale. Leucozele cronice debutează prin altei. cu perioade de ?•• mur .i . Aspectul clinic este al unei geptli i i i j i . Cu fiecare ucutizare starea bolnavului ie agrfl> i/. citosulfanul ş. lixunicnul obiectiv pune în evidenţă hepatosplenomeg<ilir. Pe acest fond apar semne de anglnă acută. Prin tratamentele moderne evoluţia ••• h i i K | i l . Tabloul sanguin :•> |>uiirţla urtli'i sînt indispensabile pentru precizarea diagnosticului -. micropoliadcnopatie. de bază rămînînd tratamentul ca medicamente idlnlice sau antimitotice ca: azotiperita. LEUCOZA ACUTA Mlmpiomatologle. I H M i. sensibilitate la P « I | | ) . Dtiprt evoluţia. cu alimente uşor dlHhlle. n <M .i r -. fn sînge se constată hiperleucocitoză cu elemente l i m . pierdere ponderală şi durm >nM. Acest simptom poartă numele de hiatus Icuccmlcus. ///M/O/HUCOKt». anemie gravă). i ..iNtt* dilinamie. febră. 201 .irntă o măduvă invadată de leucoblaşti (celule tinere din splt<* '). LEUCOZELE CRONICE Simptomatologie. mai puţin brutală decît în cele acute.i i mi'diiire. grăbind sfîrşilul care survino în medie după 3 — 5—8 ani in mie••iiro/r cronice şi după 5 — 10—15 ani în limfoleucozelo cronice. Evoluţia este de obicei acută.

în u treia iază intervin factorii plasmatici care prin acţiunea lor favorizea/ft formarea trombului (cheagul). se pot deduce mecanismele de producere a sindroamelor hemoragipare. Fibrina formează o reţea. factorul II este protrombina. fragilitatea acestora sub acţiunea unor variate cauze: boli inlccţioase.) se transformă în tromhină. constituindu-se cheagul. gripă. unelo alimente). Protrombină+calciu+tromboplastina+factorii acceleratori 4.). plachetare şi plasmatice. în prezenţa ionilor de calciu. Protrombina. toxice exogene (I. — plachetari. Factorii de hemostază sînt: — vasculari. Procesul final este retractili cliciigului şi apoi Uzarea lui. Din prezentarea factorilor şi mecanismelor hemostazei. factorul III este tromboplastina etc. Din acest punct de vedere. . Cel mai frecvent se constată alterarea pete-(Hor i'iipilari. Hg. Mecanismul do producere a hemoragiilor se explică ţinînd cont îl o factorii care se opun în mod natural hemoragiei.3. Schematic se poate reda astfel: Flcat+vitamina K 4. sub acţiunea tromboplastinelor (tisulare. insuficienţă supra- — /actor/ donaturQ ereditară. SINDROAMELE HEMORAGIPARE Slndroamele hemoragipare sînt stări morbide cu etiologie varialrt. plachetare şi plasmatice) şi a factorilor acceleratori (în practică aceşti factori au fost notaţi cu liloro romane: exemplu factorul I este fibrinogenul. Intervenţia lor în procesul de hemostază se face în următoarea succesiune: In prima fază intră în joc factorul vascular prin vasoconstricS ţlo.4. (viroze. caro au comun hemoragii ale pielii. Procesul coagulării este complex.7. formînd „un dop" de trombocite. La rîndul său trombina acţionează asupra fibrinogenului (elaborai de (isomenea de ficat). mucoaselor şi ţesuturilor. care sînt de I<ipt tulburări ale hemostazei naturale. în ochiurile căreia se aglomerează eleiiHMilolo figurate. endocrine (hiperfoliculinemie. sarcină. 1) Cauzele vasculare. mu/Ho so pot grupa în: vasculare. care se transformă în iibrină. — plasmatici. sulfamide). adeseaînsă ftlnt ni/x/c. Trombină+fibrinogen Flbrină Din prezentarea schematică rezultă că ficatul sintetizează protromblna (în prezenţa vitaminei K). streptococi. stări septice etc. Prin procesul de coagulare sîngele se iKinslormă din stare de sol în stare de gel. in faza a doua acţionează factorul plachetar prin aglomerarea plflculelor sanguine la buza plăgii. P). benzoli. /r«'/or/ alergici (reumatism acut. inctori cureutiali (vitamina C.

Examinările paraclinice trebuie să ducă la stabllirM ' "i I | M purpură în vederea instituirii tratamentului diferenţiat.-ji m n lfo itft . t lombastenllle se întîlnesc în boala Gtanzmcirin şi în boala Wll-HiHjcns care sînt ereditare.'ţia cheagului. la • uni hemoragii mai mari se vor face transfuzii. rare. Docft nu 201 . carenţe în vitaminu K şl calciu).n . pe lîngă numărul scăzut de tromboclto. i r c de la na 1. Timpul de sîngerare este crescut şi apar tulbuin intim.stltutiv tu globuliiui nnlilicinoHllca. i H/K». antitrombina.lor coagulopatii amintim: llmnollllii.'.. m-nthnlnl ţi u/crf//rrt (Schonlein). l/lţ < 'uuxcle plachetare. arsuri. prin mecanisme autoimune (hipersplenism). i i c nu faco ' P'ii !i. 'unic/.i»rnn pormGflblIltfiţU capilare purmlt» îl Instttlnri'rt pi/r/wn*/ vn«n//«r<? (poli» punrlltnrtne i rnro nu dispm Io dlt|lloprosliiiio). ' • n .I vasotrofice (vitaminele C. l romhopenllle pot fi esenţiale (cu cauze necunoscute: boalfl 11. 'iioin• / • • paraclinice evidenţiază eozinofilie sanguină (Indicator i'l)i M'înnul garoului este pozitiv (Rumpell-Leed)i In secreţln faIP pieile decela streptococul betahemolitic.inmntlCO| CU impui du :*lnyoraio ipinil. antialergice (cor•Mii 1 ). prin mctaplaill « ( I n leucemii). co rmill/c.In nfimi lcţ|iimimtcli>i | H m ţ| ln<)lvor<igii. > ' | i u r l clinice timintim avittnniiiom C. mii ciştigate (ciroze. uimol'lwl ai U-i ii loniiii descrisă do Henoch apar şl dureri abdominale. în aceste cazuri asistăm la apariţia linnulul Iii-iuoragipar. alergice. Se asanează focarele infecţioase şi se tratează («vonK l. sau prin boli infecţioase.1 IntorvouţUlor chl111»/ tiatamunt sul). •'«iii/.ulcsca greu de •. boală ereditară li. uncie cazuri de hipersplenism beneficiază de splenectomit. dai alteiate funcţional) sau în cazuri de trombopvnll i\ numărului de trombocite: boala Werlhof). însoţită de febră. hormoni cornpA caz). Iroinbostop). Apariţia sindroamelor hemoragiparo prin MII / O se poate realiza în cazuri de trombastenie ffromboc/fr cu număr. Ui mc. feniramin.unigdalct lomii. hepatite cronice.msmiso' de in iliuinyllor de sex masculin. iw>rnţ|ll spontane sau la cele mai mici aii unur extracţii dentare sau . So MCII/.»lc plasmatice sînt variate: hipoprotrombincmta eiedltQlă. irnţl'"*' 'S(' P°t exlei iori'/. a factorului IX sau globuliiid antlhcmn. 1 ' i ' i i r » i alergică evoluează cu hemoragii cutanate (i -şli) w<il ulei l membrelor inferioare. traumac^mbolia amniotică. . •uIo prelungit ş\ hemoragiei . i p . toxice cart» 11 n nun ca de trombocite. Mi Inlilhllori ai coagulării (heparină. durei i. afectînd copiii. care va trobul dncelatfi./i// este condiţionat do cauză. se combat durerile abdomlndniiiustrează antialergice (romergan. P).. (H* i m îl ( . oxpli» heumragiile digestive. "fii/iiiMifii/ i'oniitft In <>vitai .' factori activatori (exemplu absenţa factorului VIII sau i i i iintihcuiofilică A. hiiliinn-iitul. hcnuitiirii snu hemoragii dlgi-sllvc.

forma chirurgicală a bolii Hodgkin şi metastazele gan glionare. sindroamele ganglionare se clasifică în: — locoregionale (localizate) şi — generalizate.1. amig dalite acute (situate submandibular).H.R. De mare n li l i la te sînt: puncţia biopsie. . sifilis) şi tumorală malignă (leucoze. 4) Cauze mixte.) sînt afecţiuni prollfcrnlivc maligne. TUMORILE SISTEMULUI RETICULOHISTIOCITAR Tumorile. 10 — 10 mg. CliisIUcarca tumorilor sistemului reticulohistiocitar: l. tuberculoză etc. Ade nopatiile ridică adesea probleme dificile de diagnostic. în sifilisul primar sau chiar în boli cu etiologie malignă cum sînt spre exemplu. de natură benignă sau maClasificare: adenopatiile pot avea etiologie inflamatorie nespecilică (infecţii. Rvllvulostircoattn': localizat .A uicje. îl însoţesc în secţiile d« chirurgie şi se îngrijesc de aducerea rezultatelor. tuberculoză ganglionară şi pulmo nară. duce la moarto i <i|>idă. 7.6. Hoald llodghln (limfocjnmulomalo/a malignă). v. plasma (proaspete) sau se administrează globulina antihemofilio».ImfostircouniK: locali/atu siiu generalizate (boala Kundrat). I. — Adenopatiile localizate se întîlnesc în afecţiuni dentare. După localizare. de aceea.5. Cadrele medicale ajutătoare trebuie să cunoască scopul acestor metode complementare. inflamatorie specifică (tuberculoză. examenul hematolo gic şi puncţia sternală etc. realizînd sindroame hemoragipare cu această etiologic. limfosarcom). cu etiologie variată.. viroze). biopsia ganglionară. Se realizează astfel sindroame ganglionare. Tratamentul este de urgenţă şi constă din administrarea de fibrinogen i. reticuloze. '. Rezultă din asocierea a cel puţin două dintre cauzele menţionate. ADENOPATIILE Adenopatiile definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici. reticulosarcom. — Adenopatiile generalizate apar în leucemii. 7.. dar mai ales în embolia amniotică la naştere. sînge proaspăt în transfuzie. intervenţii chirurcjl• ale).'. al căror simptom principal este creşterea lor în volum. b) Hlpo-afibrlnogenemia prin şocuri (arsuri. cu etiologie insuficient elucidată.<m generalizat. . sistemului reticulohistiocitar (S. dici(înnsticul clinic trebuie completat cu explorări complementare.l>i»(lucu hemoragia (uneori se instalează hemartroze) se administre<r/. Ele încurajează bolnavul.

tMidoxan). sflrşltul i! h'tnl în medie după 4—5 ani. Nlmptom. realizînd sindroame neurologice. caracteriNti'« In Iriitamcntul medical constă în folosirea chimioterapie•<'lor («i.H.i . mie. Npllim poato fi sediul unor afecţiuni de sine stătătoare (boli vascu* mni/itnre. Iar prul poule să fie chinuitor. hormonilor • iIhol/i. prurit. de i l n Irilerocervicală sau generalizată. eozlnoflllt».ilih-r). febră. «lectiiiiie cnincterli l n tumori formate din pl. tonicelor. cu alterarea progresivă a stării . Itvolutie şi prognostic. cu spre exemplu chistul hidatic localizat In splină) iau tn cadrul altor boli.dn localizare.7.n (loucoze. .moclto. BOALA HODGKIN (LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNA) i miloqranulomatoza malignă este o boală de sistem caracterizată i ' i l n adenopatie localizată sau generalizată. Febra este prezentă avînd uneori caracter ondulant. In grade variate. in ţ i i . şi îndeplineşte funcţii Importante in organism! . limfopenie.itoloqlii. Boala evoluează cronic. l | l ( . SPLENOMEGALIILE •plina face parte din S.M/e/omuJ multiplu (bonln Kustlţkl-K.i . Boala începe insidios cu adenopatie. In formele localizate se Unii tratament t hlniM|lcMl cu bune rezultate în multe cazuri. iau Ictere homolltlc» N l ( 1 l <(l ') ll l '. Simptomatologia clinică. cu puseuri. i«r biopsia descoperă celule gigante Sternberg. pleuro-pulmo•. Splenomegalia. Splenomegalia este prezentă iar anemia se Inita•1 pioijresiv. ciroze.lire care ajută la precizarea diagnosticului. rontgenterapiei sub controlul hemogramei. lelne Bence-Jones In urin. *r« rol in metabolismul fierului.R. dlqestive etc. al glucidelor şl mineralelor (K| S) Cai P)| — «r« rol hematopoleticj nit) capacitatea de a elabora anticorpi pentru funcţia de autoapărare • orga• UMHlut. febră tifoidă)) /)o// r/c . i n i i .. Simptomatologia poate fi caleidoscopică.->i modih< ari cttnitierisliro radloloiflNI». i. poate fi In lx>li inlfcţloase (hepatită epidomic».«it« rezervor de sînge. uneori cu ci• 'indulant.leucocite normal cu neutrofilie relativă. 7.v/. dar sînt şi forme ce evoluează 10— Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei clinice şl ex•li Hor paraclinice.Wc. vitaminelor. splenomegalie şi modificări histopatologlce ca• n . hemograma pune în evidenţă leucocitoză sau nu-t di.niipc. boală Hodykin)j Intuiţiei' (Ivpatlte cronice. < n \ediul predominant OSON.

în unele cazuri indicîndu-s« splcnectomia (chist hidatic. unele hepatite cronice evolutive. boli autoimune cu hipersplenism citopenizant). mai alo» rtnd nu s(> conturează bine boala de bază. Tratamentul este cel al bolii de bază. Uneori chiar inspecţia poate furniza date orientativ*» prlvilo<ir<> la splenomegalie. . care se evidenţiază prin percuţie ţ»i palpare). Diagnosticul splenomegallilor întîmpină uneori dificultăţi.Afoctnrpfi spJiix-i în procesul morbid se traduce pe plan clinic prin splcnomegulio (creşterea în volum a splinei.

s(i) degenerativ I. llnll dU rtnlm m lIce. primul rînd la nivelul aparatului loco•lur $1 cardiovascular. Ţesutul conjunctiv este însă răspândit în tot orgtmlNîl ţi alertarea lui în procesul morbid reumatismal este posibili. . \. l\'. Gh. 4. burilte. Aitro/a-poliurtroze. n-a adoptată de comisia superioară a reumatismului a Acadcmti'l H. ca urmare a leziunilor caracteristice alo ţeiuMl conjunctiv". HfniiKiilNm tihartlcular pcrilcrlc (cu caracter Inflamator mu degenerativ) ca •K immlfustrt m niinl<|ii. fi M . Dumli. nc\rnl(|ii. Kcumntismul articular acut (Bouillaucl-Sokolski). ni'viltc. '. 2. l'oliiirtrita reuraatoidă (considerată colagenozfi mallgnS). NOŢIUNI GENERALE. După sinteza lui C.. A |o '. pcrlnilill». bolile reumatismale formează un grup relativ ottro*i «In afecţiuni cu localizări ÎM. W. tcntmlnovlU. l niliiciliuipnlll..8. I. K«ii/iKi//. tondlnlte. Modul variot de unii un M afecţiunilor reumatismale a condus la numeroase claslll-"i luncţie de concepţia autorilor.1. Mi'uiiuitisniul secundar infecţios. uf. \inl»lPtiilnl Sănătăţii: I. ex|>ll> ni loimele abarticulare frecvente de reumatism. li'K /C ('(llM (|riid /('.(spondilartrozc). '1. B O LILE R E U M A T IS M A LE 8. lieninatlsme inflamatorii (articulare şi viscerale). Spoiulllo/c. Mnnllt'itlarl i/c ///> reumatic în: l. . Kpoiulilita anchilozantă (sau anchilopoieticfi). 1. I I .S. CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE Definirea ştiinţifică a reumatismului întîmpină greutăţi din cauza ilultMor împrejurări etiopatogeaetice. miozito. 3. Aiuili/u bolilor reumatismale arată că este vorba de leziuni tuliţi' ttnill unu degenerative ale ţesutului conjunctiv. vai .1u sons larg.

0. furingitolor acute sau al altor streptococii acute (scarlatină. Boala se instalează cu maximum d<» frecvenţă între 5 şi 15 ani. umezeala joacă rol în favorizarea bolii la unele orga nisme cu un anumit teren de reactivitate individuală. Sensibilizarea organismului prin toxine poate apare şi prin existenţa streptococului în focare cronlcR (iimigddlite. condiţionată neuro-cndocrino-umoral. fără a dispare Insă complet după această vîrstă. Prin această constatare reiese şi mai mult în evidenţă rolul terenului individual. care evoluează latent şi nu sînl dicignosticate la timp. Noopla/11.2. cu etiopatogeneză infecţios-<v lerglcă. granulome dentare etc. deoarece numai o proporţie mică (2—3%) dintre < e| cu streptococii acute fac reumatismul.. otite. ce evoluează în puseuri acute. — Frigul. 7.loiiiil apariţia granulomului reumatic la nivelul ţesutului conjunctiv. Din conflictul antif/<în-a/i//corp rezultă manifestările clinice de boală avînd ca substrat li'/. pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul". cu predilecţi»» cardioarticular. 0. anginelor. Incidenţa scade pînă la 25 ani.) este o bodlA cronică. care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv. articulaţiile. S-a observat că sterilizarea bolnavului cu an-ilhlotice în primele 8—10 zile poate opri atacul reumatismului. Boli (I n ilitem şl homopatll. REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (Bouillaud-Sokolski) Reumatismul articular acut Bouillaud-Sokolski (B. fetele fac urni dos boala decît băieţii. oriy. Toxinele streptococului beta-hemolitic joacă rol de antigene caro prin sensibilizare determină apariţia de anticorpi. în jurul vîrstei de 5 ani pot să se grefeze forme clinice puţin zgomotoase. 0. Studiile statistice arată că între 11 şi 15 ani. sinuzite. Etiopatogeneză.fl. 11. Cauza principală a bolii este streptococul beta-homolitic din grupa A (diverse tipuri) care prin toxinele eliberate — mal cu seamă hialuronidaza — sensibilizează organismul. 10. Primul puseu se instalează de obicei la 2—3 săptămîni de la o an-«linfi acută streptococică. sublinllmlti-sp prin aceasta rolul tratamentului corect al amigdalitelor. pentru ca actualmente dictonul să fie modificat în sensul cA . Reumatism psihic. fiind necesară asanarea chirurgicală 2UM . Pentru a sublinia afinitatea bolii de a afecta cordul.). determină leziuni valvulare de finitive diagnosticate întîmplător sau cu ocazia unor recidive.S.) unde microbii slut închistaţi şi unde nu pot fi distruşi prin tratament de st*« i i l i / f i r e cu antibiotice. Nefiind tratate. — Vîrsta are mare importanţă.lpol ele. 8. fciringile. sii gestiv se spunea: „reumatismul articular acut linge articulaţiile şi muţi cfi inima". Traumatisme. — Graviditatea şi pubertatea sînt factori predispozanţi şi arată im portanţa rolului jucat de factorii de teren şi neuroendocrini.linge. —• Sexul. Oiteocondropatll. PiorU/l». Boli neurologice.

fie pol lut • i u cîteva particularităţi: nu i'uracterele inflamaţiei (turnor. îmbrăcînd caracter de organlcltato. insuficientă aortlcA). posibile Mililcbrlll1 1 'inspiraţii. In unele cazuri pot . tlnilutiile sînt prinse fie oligoarticular (monoartrită).untrt illsrrcte ca oboseală psihofizică.rt pi Iu leziuni «poclfli c cart i ti) formarea gronulomulul roiimntir (nodului Ascholl-'l'nlnlnev) •uniuni mici (sub 5 mm) cu o evoluţie de 4 — 5 luni. ciidoctird)) /OMIIU Intontă a bolii prezintă o importanţi deoN<»l)ltn penii u in AI NI> nitinlfeită mal mult cu semno yi-nemle.(joniotoase. calor. saltante: se mută de la o articulaţie la alta) Ntnt nesupurative. expresie a miocarMloori suflurile apar treptat. perioadă In c. stenoza cu insuficienţă mitrală. de ie<juia la copil. forim» de monoartrită. oxlrncţll dentar» «te. Vindecarea ni scleroza leziunilor. După 2 — 3 săptămîni de la episodul acut se instalează tuhloul ti reumatismului propiiu-zis: i i < . cel mai des o anglnă. iiplomatologie. amlgdalo şi congestionate. cu nnlologia ei: febră. forini» cu predominanţa fenomenelor articulare care slut tn timp ce inima prezintă semne dificil de intorprctnt clinic. Instalarea bolii se face In etape. ipn cordului In grade variate este regulă. 1 • • ! Insltilarea valvulopatiilor definitive.cu/. răspunzătoare de sechele cardiace di'tn primul plan situîndu-se leziunile se< helare valvuluro (uteilinlâ. ' • i piocesul inflamator sînt prinse succesiv de obicei articulaţiile) iiillmiiuţia unei articulaţii cedînd în 3 — 4 zile. inapetcnţă.«• ?! <irticulaţiile mici. Milluri la focarele de auscultaţie ale inimii.< i (jcnerală se alterează.n ingiană. (Iar i Un /.lut nuii estompate.ale aparatului cardiovascular: tahicardie. zgomotele car.• mii. NU vindecă fără sechele.croţtn îl nnUcorpilor în sînge. miocnrd. dolorji Nlnt fluxionare. dureri la deglutiţie cu disfagie. iiip/M/w. bolnavul are febră (frecvent In Jur de i«hti' palid. uneori apare un ritm în 3 timpi (ritm embrlo-i. 200 . i urina clinice ale reumatismului acut. In practică se conitntflî foi im» cu artralgii fără artrită. predominînd fenomenele arlicnlarp. l'tupu de latenţă durează 2 — 3 săptămîni. care se pot icho- • istlol: l'lnpa infecţiei streptococice acute.) tu «cop profllm Uc NOII cu- NiMlomopatolIglc bonln NU cnrm'leir/. m. rubor. upoctomll. cauzate de streptococ ce trebuie căutat In ae. în acest stadiu bolnavul potilc pic/. PIIIH (irdita reumatismală (cardita) reprezlntft afectnien tuturor iiMMiti'loi iinatoiuice ale inimii (pericurd.

Proba se foloseşte şi ca tnst evolutiv. scăderea indicînd o evoluţie favorabilă. ..lcil)cşie In ţjroutali'.suri energice şi susţinute pentru prevenirea lui. . Aceste simplome trebuie să atragă atenţia personalului medirn-swiiliir.i complota cu probele paraclinice din reumatism. involuntare ale meni brelor superioare. wlinamlc. urmat adesea de vindecare. UIMI 300 . reali-/Ind lormele de endocardită recidivantă reumatismală. oslo nslenlc. creşte peste 300 U. cu fllît riscul leziunilor valvulare definitive este mai mare. cu lichid în cantitate mică ce dispare repede la tratament. se manifestă prin mişcări dezordonate. amigdalite cronice).| > i i i psn Innpelrni. iar revenirea la valorile normale arată vindecarea procesului acut. mialgii care nu sînt relatate şi nu sînt luale In M'iimn. — Examenul sîngelui periferic poate arăta o leucocitoză cu neutrofilie eventual eozinofilie. — Căutarea atentă a streptococului beta hemolitic în secreţia falinqiflnă. deoarece. — Examenul radioscopic toracic şi ECG pot furniza date preţioase pentru diagnosticul pozitiv. în formele clasice. Tr.Q. purpura hemoragică. Pleura* pneumonia poate şi ea să fie prezentă în cadrul tabloului clinic al bolit — Coreea reumatică. ajutînd la alegci on momentului favorabil pentru practicarea asanării focarelor de infec ţ i e (granulome dentare. diagnosticul I i i timp. Po le/lunile valvulare stabilizate pot surveni noi puseuri de boală. osii» M'lrn. în caz de cardită reumatismală. Evoluţia. Primul atac reumatismal se poate vindeca fără a lăsa serholo cardiace. In nccstc ca/uri trebuie efectuat un examen medical minuţios.fibrinogenul creşte peste 000 mg%.s şl nu si. Procosul do crcslore esto tul înnoi) bolnavul oslo pcilid. lentă sau reumo-M'ptird (ve/i endocarditele). ECG evidenţiază alungirea peste 0. Atacurile se pot însă repeta şi cu cît ele sînt mai frecvente. care se v. Pentru precizarea diagnosticului se efectuează exu-HHnc paraclinice. — Examenul de urină urmăreşte decelarea nefritei parcelare sau a unei glomerulonefrite acute difuze care se poate asocia. sau chiar hepatite de n<i tură reumatică. nu Inii m pină greutăţi.Titrul ASLO.. — Viteza de sedimentare a hematiilor este de regulă crescută în reumatismul acut şi adesea depăşeşte 100 mm/oră. uneori arc ni tmlţjil luyncc. se poate aplica tratamentul corect. pleurezia dreaptă sau bilatt* talii.unontul profilactic.. Implicaţiile medico-sociale ale reumatismului mut impun mîi. în special personalului care face vizite active în teren..it. arc subfobrilităţi. expresia reumatismului acut care afecteazfl creierul.Jixicd cu coilultl copii. — Pot fi întîlnite arterite. tromboflebite. se studiază proteina C reactivă şi uneori testul Latex şi reactla Waalcr-Rose cînd se pun probleme de diagnostic diferenţial cu pollarlrila reumatoidă. transpiraţii. discrclo.'. alături de anemie. Alto manifestări ale reumatismului articular acut sînt reprezentaţi de: critcmul nodos. Diagnosticul clinic al reumatismului acut. uneori fiind necesară repetarea examinării.22 s « intervalului P.

r) g/ti l'i 0. ( • pool' i. «pol na ihUima cu regim lacto-făinos. timp da nplumîni după o angină acuta. Tratamentul curativ al atacului reumatismal este bine s.aplică In cordltela rt*uiiniIlMiiale. a granulai dentare şi a altor focare cronice cu streptococi In vederea trata* • lor conform indicaţiilor medicului. care se pot complica cu tingine sltcp. tratarea corectă a anglnulor ctcuN'. njutoare al« mttdleulul de elreumierlpţle. Regimul alimentar hidro-lacto-fâinos în perioada febrilă. şi examenul urlnll săplAmlnol. cealaltă jumătate per os asociat cu bicarbonat ( ! • • sodiu. Ptt iinipul tratamentului cu hormoni corticoizi • urmăreşte p<< llnyft rn«plini. a cariei dentare.i() (j). i funcţie de evoluţia bolii. intensificarea măsurilor de educaţie sanitară a populaţiei ponllne seama de normele igienice la construcţia de locuinţe şl alttic raţională. mai alei la copii şl adu* Hi controlul clinic al T. se vor lua măsuri de combatere şi prevenire a infecţiilor ncntn nlor respiratorii superioare. In doza mari l i n i i l e (lelennina stare de acidoză (respiraţie Kussmaul). din care jumatalr • . Medicamentele antireumatice se vor administra la /ilcipTe. obligatoriu în formele cu pancardite reumatismale — se va ad• l i i i l f i t r a mcdicaţia antibiotică de protecţie pe toată porioadn trntammiului cu corticoizi. combaterea fenomenelor de intoleranţă digestiva. In > de particularităţile fiecărui caz în parte: Snlicilatul de sodiu 8—12 g/24 ore. ţjrădl* noii. Io ravln deosebllo In profilaxia p« turna. ţinînd seama de elediil leuca|M>ul/anl al medicamentului. internate) în vederea descoperirii anginelor streptococlca | l l cu antibiotice conform metodologiei Ministerului Sănătăţii) descoperirea amigdalitelor cronice. în cantitatea şi pe du uita stabili UI de medic.. au i . Tratamentul cu hormoni corf/co/// MI. larclnl cam ie refera in ni I i i .i se Iacii Repaus la pat cu supraveghere atentă a bolnavului.u i i e i o i înmiii. cel puţin l f) /lUi.A. în cazul tratamentului hormonal cortlzo* H .v. Tialmntmiul «ti Ince sub controlul leucocitelor. El se foloseşte de obicei în formele hipernlţjire. ţinînd seama de restricţiile tratamontuîl tiu hormoni corticoizi în cazul administrării acestora (regim hlpo» Tratamentul infecţiei streptococice în toate cazurile chlif iicft microbul n-a fost izolat — prin administrare de penicilina (sau illiomlcină) în doză de minimum 800000 U/24 ore. c) Aspirina în doză de 3—6 g/zi so administrează în cn/urll» !n • Mie bolnavul nu are afecţiuni gastrice (în special ulcer). controlul sistematic în colectivităţile de copii (cămine. b) Piramidonul se administrează în doză u/unlă de l.. la indicaţia.. După scăderea febrei se administrează • i i n>(|iin alimentar complet.

bacii Koch ^. . inima — de e<|iil<l -.((imul hlpoRodnt mnntlon. / l'rcvenirca recidivelor prin tratament cronic cu Moldamin săptflmlnal timp de 3—5 ani. riranulom dentar. bronşiectazii etc. . /dir »f» ndmlnlstron/rt tratament hormonal l < i bolnavii cu ulcer. Germenii cauzali pot fi streptococi. Honl. / . Porme de reumatism secundar infecţios: — Reumatismul de focar generat de focare de infecţie cantonate n <iml(jd<ile. avînd un pronun-nl caracter meteorotrop (meteorosensibil). cu V. cînd se vorbeşte de reumatism secundar infecto-aler-ţ| ir> în acest caz.3.A. analiza clinică trebuie să excludă un reumatism BouilImid-Sokolski. Reumatismul streptococlc se poate întîlni. adesea meteorosensibile. şi <)lico/. REUMATISMUL SECUNDAR INFECŢIOS Reumatismul secundar infecţios este o manifestare clinică articular/i (mono. colibacili. Simptomatologia clinică este expresia acţiunii directe a germenilor — s<iu toxinelor microbiene — uneori existînd chiar un mecanism infee(ios alergic.sau poliarticulară) ce apare în cursul sau după o infecţie microbiană. de obicei sînt prinse articulaţiile care sînt mai m n 11 solicitate (tibio-tarsiene. dizenteriei. Uneori poate să provoace chiar supuraţia articulaţiei. 8. Boala se pn. Foarte frecvent. genunchi).i alţii. iar tratamentul etiologic determină de obi•ei vindecarea leziunilor. granuloame dentare etc. sinuzite. bronşite cronice.nu este afectată. Etlopatogenie: germenii cauzali sînt variaţi şi pot disemina pe cale heinatogenă. Nu tinde tnsrt inima. existînd însă aceas-ii posibilitate. i este frecventă şi poate apare la toate vîrstele. | i < uiiit^a. nnrmnl şi sub protecţie de antibiotice şi antireumatice. în aceste forme. sub control medical periodic (dispensarizare) 9! se va trata energic orice infecţie acută intercurentă.) care în-iKtine artralgii. iipn o miijiiul streplococică. manifestarea clinică are la bază un focar infecţios cronic (amigdalite./din complicaţiilor honioraţjico care pot apare. Se caracter/ea/tl prin tirtralgii — uneori cu caracter saltant — şi se exteriori-'••i/. yâmigdaliene) •n ponte face după 4—6 săptâmîni. determinînd prinderea articulaţiilor. Nti Icer. Ca teste paraclinice subliniem cercetarea miliarului de leucocite. In reumatismul secundar infecţios simptomele nilicultire au unele particularităţi: artralgii meteorosensibile. Articulaţiile nu prezintă enuic de «irtrită clinic manifestă în mod obişnuit. în condiţii de afebrilitate.S.(iii<i.Asanarea focarelor de infecţii (granulome dentare. gonococi.II. Simptomatologie. creînd confuzie cu reumatismul B.S.rt i iui i des In articulaţiile cele mai des solicitate. semne de mono.it ilmie/n.ştiu poliartrită. mai cu seamă la adult.ito manifesta în timpul infecţiei sau postinfecţios. enterococi. T.

n« i n i e medicală.u tmidlnţă la anchiloză. Tratamentul antialeigic se dovedeşte deosebit de eficace In măl"'. In prima fază domlnlnd duioil|e In regiunea coloanei vertebrale.in imeoii lriii>m<>ne|e clinice npnr după «cnilnlliin. Antibioticele se folosesc în cele mai multe forme de reumatism iiiuldr infecţios. tomanol. Ponto prlndo o artlc. 8. fasconal sau chiar sărui i i » de aur (solganal B. în primul studiu bolnavul acuză dureri în regiunea sficnitn. sUirn du Itiligubililute. in antecedentele bolnavului. Ueumutlsmul gonococlc.illuoi ie con. Boala începe insidios. DupA unii milorl ur fi înrudită cu poliartrita reumatoidă şi ar fi determlnntă <l« un nincniiism autoimun. Antibioticele şi chimioterapicele specifice sînt indicate In cazul 'ilogici tuberculoase sau luetice (stabilite clinic şi prin Investigaţii niplementare). aspirină. care face parte din grupa reuniaUNiniilui inflamator cu localizare la nivelul coloanei vertebrale şl c. ce se nutmleltă liervent la membrele inferioare prin artralgii sau artrite cu carae- l f. i i i . 303 .4.rt alterarea slfirii generale: saibfebrllllflţl. Se poate utiliza piramidonul (piran). In /ier/iHH/u de sfârc. Tratamentele fizicale pot fi efectuate în funcţie de fornn'lc. Simptomatologie. i < i r noaptea sînt m<ii arrentunto.1 . lomlm uniiiitrt suu lombiird. . Reumatismele enterogene au ca etiologic microbii can/nlmi d« imul digestive."linie cure trddeo/. alindor.n l.i-azu1 1 1» decelate prin examene clinice de specialitate. niiliiiuilurice de sinteză (clorochina).i. oleos). In indicaţia medicului de specialitate.Asanarea focarelor de infecţie trebuie efectuate în l o .itamentul. ri«(luct*| iiii <i|ii'l!lului. Apnre cn urmnro n unei lulecţl! ţ|onn. SPONDILITA ANCHILOZANTA Este o boală a adultului tînăr. avînd o etiologie insuficient clarificată. balneofizioterapie $i jecu|.M .ul<iţl<> «nu uml 1'rindoron unei singure articulaţii aro do obicei o evoluţie mul fiind posibile compromiteri alo articulaţiei prin deln mlnnien "ichiloze definitive. tabloul clinic devine mai bino conturnt.itfl ( nuc ninllonl < u erupţln i .lrtrile articulare cu mecanism alergic dovedit. adesea cu iradieri care Imllft sclollcn. antibioticul este prescris în funcţie de germenii dtcei hi examenul bacteriologic şi antibiogramă. reoplrlni. cu localizări puţin precl/nle. Concomitent n|mr -. IUretoterapia în asociaţie cu antibioticele este indicată In €•• 1 1 in caro terapia antireumatică nu dă rezultate satisfăcătoare. Menţionăm reumatismul dizenterie. Mcdicaţia antireumatică se foloseşte în funcţie de forma clliilrfl.< Imn o ţi. Durerii" • Ini |)ro(|resiv(>.

ultima ducînd în timp scurt Ia infirmitate prin anchiloze cu prinderea articulaţiilor coxofemurale. deoarece grăbeşte anchiloza.H. intermitentă şi progresivă. ' • rxlmdc po întreaga coloană: bolnavul arc dureri în r«< || I I I I I M l. Afectarea-coloanei dor./ /Mm/u f/c stare. 304 . adică apariţia unor («xrresrenţe osoase prin reacţie periostală.. Evoluţia este cronică. Clorzoxazonul şi midocalmul au efecte decontracturante şi uşu-na/. Tratamentul este medical (medicamentos. dar IP pol con. Dl. poliarticulare sau la nivelul coloanei vertebrale. . ortoper7/c si chirurgical. dureri lombare cu iradieri pe traiectul sclatirului. Durerile pot fi nionoai' l i m l.-. Se va evita repausul absolut vreme îndelungată. realizlnd aspectul de coloană in formă de „baston de bambus". genunchi). iar prinderea segM i r n l i i l m < n viral se exteriorizează prin imobilitate în/îlexie anterioară . indometacinul. 1 superioara.n i l .n e.. n i i ' x l c i i MC.f n / u . şolduri. litlopaloqonle. iar anatomopatologic se evidenţiază prnresp erozive. Se pot folosi de asemenea antimalarice de sinteză •. ' .. balneofizioterapic).iqnosllcul pozitiv se stabileşte prin examenul clinic.-.lala loziuni artrozico şi la vîrstele tinere. prednisonul cu efecte antiinflamatorii şi antialgice. Afecţiunea survine mai des la vlrsta înaintată. . Uneori nroniiismul reacţionează prin formarea de osteofite.pondiloză sau spondilartroză. procesul Inflamator. . V.. astfel ca boala să fie oprită din evoluţie şi bolnavul să fie re< nperat pentru o muncă adecvată. Nu toate procesele artrozico «lut untifilf obligatoriu de simptomatologie subiectivă. Examenul radiologi? este de mare importfmţa'. ce apnro în condiţiile proceselor degenerative articulare. cu cauze variate. boicilul forte.il suferinţa bolnavului..i i l o r <n liculaţii (umeri.<• h.ilc . piramidonul. a durerii.]Ă regiunea «acroih. n ( i > i < N i i i a lombară devine mai rigidă. cînd voi 1)1 in de '. care începe. El vizează combaterea inflamaţiei.S. 8.5. fenilbnla/ona. i. evidenţiind modificări la nivelul articulaţiei sacroiliace: de la ner<'(|iilariUviţi ale liniei interarticulare pînă la sinostoză articulară în stad i i l e tardive. este crescută şi este folosită ca test de evolutivitate. în unele forme clinice evoluate se constată interesarea ţi o . a anrhiIo/ei. Radiografia coloanei vertebrale pune în evidenţă formarea rle punţi osoase subligamentare (legînd o vertebră de alta).Tratamentul medicamentos foloseşte aspirina.ni sărurile de aur. i/a prin cifoză sau rigiditate în extensie. REUMATISMUL DEGENERATIV Reumatismul degenerativ este o afecţiune articulară cronică. Balncoiizioterapia (rontgenterapia şi alte proceduri) se folosesc pentru efectele lor în cadrul recuperării bolnavului. latentă sau gravă. genunchilor sau scapuloumerale.n 1 . urmate de distrugeri ale cartilajului articular. completat cu examinări complementare.. existînd în practlc<1 formo cu evoluţie benignă. Clinic so manifestă prin dureri.

în bună parte eoni i . livoluţie şi prognostic. Este vorba de afecţiuni cronice. d«M|Hi ' •" . Termele clinice sînt condiţionate de vîrstă. H numenul radiologie pune în evidentă rarefieri osoase (osteopofn#fl|.l'mlexlunea oste Incriminată In cozul In rnre pro< ui iiuincll ioll) ni procădure undo articulaţii (n Io mtlnllor.de procesele degenerative (ale vîrstei înaintate). coxartroze).ilo începe treptat. cu dureri supărătoare. / '. Inlrctllle cronice. formulă loucocitară. Durerea se explică prin tulburări metabolic» •ilirulme ca urmare a diminuării circulaţiei locale în repausul noctmu |i p i l i i frecarea suprafeţelor osoase la mişcare. hidrartroză (adică sporirea lichidului Nlnovial) şi crepitatii. umezeală) pot avea rol patocjenetic. sau chiar specifice pot determina UiflflI I I nrliculare.nte la nivelul colocinei vertebrale.. deformarea articulaţiei. unoorl IM peiio. Artrozele dau suferinţe supărătoare. • ovnluţio progresivă. pictori etc. leucocite. agravantă.H. tulburări funcţionale caro Inţjreul««fl nclivitatca profesională a bolnavului. tulburări de statică (picior plat). Simptomato| i n po. l'tictori ereditari. endocrini. rămîn normale (V. (1 — pnnlni em r ir înm tll . Simptomatologie. u/ura discurilor intervertebrale Joacă rol In declnnşnraa unim tutelor. Solicitările profesionale nu Miii'uil importanţă. Pentru coi încadraţi In nctlvilfile i icează dificultăţi cu repercursiuni socio-economice prin Incnpti-i îlftlo ic'inporară de muncă şi tratamente repetate sau chiar prin InvnH i l l l n t i . novroza. uma ni). deoarece procesele degenerative favorizează hornU'rnn nui leului pulpos ni fentele şi fisurile inelului flbros sau In «pongloasn varHuli liildriin 3 . x / Kînmatlsmele mici şl repetate.ide de exacerbare dureroasă. astfel s-a descris artroza umărului. inul. osteofite. Hxplorări biologice. boala varicoasă. de focar. limitarea mişrflillor. tuli di //e f/o statică. traumatisme (artroze posttrau-Minllce).numenul obiectiv poate descoperi redoarea articulaţiei. SPONDILOZA Spondilo/a reprezintă forma particulară a artrozelor locall/. influentele exercitate asupra circulaţiei /oca/o (/o m luctorii climatici (frig. dar nu prea intense. îngustarea liniei interarticulare. In absenta unei etiologii microbiene sau uneia ic. hematii. semne care au valoare (n pii'/enţa simptomelor clinice. cit şl discul Inli'i veilelmil.' i ce o generează. solicitările fizlolo(|lr« cea mai mare este la membrele inferioare unde survin frecvent artroza gleznei.itatea.S. intulul. urmate apoi de artroze. Interesează atlt vertebra.. Durerile apar frecvent In urma val l l l n r meteorologice sau dimineaţa la sculare şi la primele mişcării i npnl diminuează treptat şi dispar în timpul zilei. tulburările circulatorii. hipertensiunea arterială. mai ales la femei. zugravi. sau trmnruitlsmrlr puternice pot fi *l ln In antecedentele unor bolnavi cu manifestări nrlm/ico. cotului şi a mtl-nil In pietrari. obezitatea. unde se asocitr/ft şl alta Imll: (ilx'/.

. tuşea îi exacerbează durerile. ameţeli. exacerbată de mişr/lrl bruşte sau de ridicarea şi purtarea unor greutăţi. astenie. cu limiUiroci mişcărilor sau impotentă funcţională totală. contractură musculară paravertebrală. migrenă cervicală (cefalee posterionrfl. — Spondiloza toracală deşi determină mai rar simptome clinice. cu durere intensă.(>]c spondilozelor subliniem în mod deosebit anomaliile colomiol voilebrole. mnl cu seamă dimineaţa la sculare.forme de reumatism artrozic. iar iradierile tonicico şi în regiunea precordială alarmează bolnavii asupra unor suferinţe cardiace (realizează intricări vertebro-coronariene). sau poate iradia pe traiectul nervilor (nevralgie). l'rocesHn de Involuţie) a discului intorvertebnil Incopo do timpuriu (In Jurul vîrstel d<> 20 nnl).ipondllozol"! aule tu i|(<iu<inl < «ii n iiilruzcloi. durerea este moderată. mersul po cflldl. po vtrful picioarelor şi flexia anterioară a trunchiului slnt du300 . Hxamcnul obiectiv poate evidenţia cracmente. este vio. dar nuinifestările clinice upar de regulă mal tir-/. în această localizare se produce şi un o<iiocare grad de cifoză. durerea se instalează brusc sau progresiv. — Spondiloza cervicală este dominată de durere localizată In (•(•«ilft. Mai des. Intre c(in7. mai ales la pacienţii care au prezentat în co pilărie cifoză juvenilă (boala Scheuermann). zgomote auriculare. l'li'ctiiroii membrului inferior pe bazin este dureroasă. nevralgii în membrul superior. care poate fi acut sau cronic.prin: «) Lumbago. Se poată însoţi de parestezii. strănutul. i ) ) Sciatica vertebrală se caracterizează prin durere la nivelul col i ' . Spondiloza lombară sau lombartroza este una din cele mai frecvente. simptome ce caracterizează sindromul Bnrre-Lieou) sau dureri nevralgice faciale. i .Iu. pareze şi chiar para11/11.. deoarece mişcarea. Simptomatologie. bolnavul se plînge de dureri în regiunea amint l l . un rol important jucînd In lonpnrlila simptomelor clinice factorul psihic şi rezistenţa naturală. explicată şi prin solicitările deosebi l < > «Io acestui segment al coloanei vertebrale. Durerea poate iradia spre sacru şl fr. Suferinţa se manifestă clinic. după poziţii mai lungi de aplom H HO u se«ra după efortul diurn. •— In forma cronică. determinantă a simptomelor clinice. conformaţiile vicioase ale acesteia. Foarte des bolnavii se plîng de parestezii. In forma acută. totuşi se poate manifesta cu dureri toracice exacerbate de poziţia ortoslnticrt şi ameliorate de repaus. intensă şi localizată în regiunea lombosacrată. dorsală sau lombosacratfi cu Intensităţi variabile. i i u ' i lnmb<>s«cnitc. Se vn retine că nu toate porsoanele care prezintă modificări radio-loţjlro pro/i ntA şl semne clinice de boală. Mişcările biuslo sciu ridicarea unor greutăţi favorizează uneori hernia de disc. redoarea cefei sau torticolis. ( l i ' l ) i i l î i i ( l brusc.poate fi localizată. Bolnavul caută pozlt'l nntolgicc. Acuzele subiective se manifestă în funcţie de Io(•(ili/iiroii spondilozei. Simptomul principul oslo durerea în regiunea cervicală. ce iradiază mediofesier şi în partea posterioară a mriiibinliil Inferior.

Sînt interesate diverse ţesuturi ca: muşchi. Se urmăreşte de asemenea combaterea rcdoril. avînd ca expresie clinică dominantă sinMMI l durerea. n. spre exemplu).-. i'tmovite. masajul) in staţiuni H'tiro cu profil antireumatic sau în unităţi sanitare speci.-uiuitorii (aspirină. umăr blocat). nămoloterapia. W 307 .fâcr prin (imiiiiiie/rt.il(|ie" (umăr dureros).ni . b. microtraumatisme). teren neuroMitliH rin. Simptomatologia. tratamentul are ca obiectiv durerii spontane» sau provocate şi recuperarea cit mal depllnrt • mita a bolnavului. nevralgii sau nevrite. dureri cu blocarea articula* uneori durerea fiind atroce. periartrite. ionizări. ci tulburările ce survin la nivelul ţesuturilor pprli u In re sau juxtaarticulare.i M. . Ele se cxterlorl/oa/A cei (HM Ini Irite. în aceste cazuri sînt recomandate < !< iftillo focarelor infecţioase. In unele cazuri se produce imobilizarea completă a nrllcul«i|ii'l (periartrita scapuloumerală anchilozanltt.ipl« de recuperare). exacerbată de atingerea umărului şl mişcări.ft articulaţiile.c. i'xiimeimi i >ii. traumatisme. Din multitudinea formelor clinice. a conlracturli in. alindor. In aceste cazuri joacă rol factorii etiopatogonetlcl 'iiiiiiumţi ai proceselor inflamatorii (infecţii. lillopatogenie.. radio-i i '((Ioanei. care trebuie să preceadă 8. tulburări metabolice.6. REUMATISMUL ABARTICULAR In această grupă se includ manifestări reumatismale caro nu lnt«•ii/. rcopirină. burslto.diraţic corespunzătoare (clorzoxazon. extract pelold (pellllraţii cu novocaină. Tratamentul medicamentos urmăreşte combaterea durerii şl a • [ i i l o r supraadăugato cu ajutorul medicamentelor antlalglcu şi . realizîndu-se mialgii. tendoane.e |>»l h • ! " • .li -i •!• mliiH'. infiltraţii locale cu hidrocorti/on). vi «xnmt'nul flhdltt*. umezeala) sau degenerativi (vîrstă. • •«•.ili/. Manifestările clinice dureroase ale reumatismului nliflillciilcir sînt foarte frecvente şi variate. piran. Tntrucli leiiomonolo dmcroasc stnt Niipflrătoare 9! uneînsoţesc de impotenţa funcţionala. focare de infecţii. vom aminti periartrita scapuloPERIARTRITA SCAPULOUMERALA Periartrita scapuloumerală cunoscută în practică şl sub numele dt M.ite (. inclusiv cele subacvatice. nevralgii (intercostale. Uluy • iiiinunliil. sciatice. miozite. fac• climatici — frigul. celullte. elongatii. teci sau nervi. n < ! ' • luminii MNiinete. Halneoflzloterapia are un cîmp vast de aplicaţii terapeutice sub i i l e forme (electroterapie. se manifestă prin durere spontană sau l<i mlşle umărului (care se pot efectua încă). brahiale) sau nevrito.

favorizînd menţinerea sau restaurarea funcţiei articulare prin hidrochinetoterapie. indiferent de localiy . Bazna. Lacul Sărat etc. rezistente la tratamentele medicale obişnuite. masajele. Govora). Se va evita imobilizarea de lunga7durată care con• l i i l > m r l .il. Reumatismele cronice degenerative (artrozele). — Hidroterapia este antialgică şi antispasmodică.idioterapie. ca şi apele sulfuroase (HercuInno. Amara. i . medicaţic antialgică. cu un climat sedativ.ilnpofizioterapia mai ales sub formă de kinetoterapie.7. după combaterea durerilor. după scurgei c < i unui interval de 4—6 săptămîni de la faza acută. nămolurile. infiltraţii cu novocaină.inchiloză definitivă. Pucioasa). Hoinl.este lungă (6 luni — 2 <mi) cu tendinţă la vindecare şi reIIMH . Im portanţa hidroterapiei a crescut în ultimii ani după ce s-a consolidai convingerea că terapia cortizonică nu rezolvă problema reumatismului. Reumatismele cronice inflamatorii beneficiază de BFT sub toate formele sale dacă afecţiunea nu este prea avansată şi dacă nu sînt semne de evolutivitate prea accentuate.i linictU'l articulare. Se pot indica şi ape clorurosodice moderat rnnrcnlrulo (Amara. Se indică staţiun i l e «u ape acratoterme de tip Felix. mai ales In •mzomil călduros şi uscat. — nămolurile sapropelice la Techirghiol. s<« indicei b. Reumatismele abarticulare beneficiază de BFT numai în formele prrlimqitc. — Nămoloterapia foloseşte: — nămolul de turbă de Ia Vatra Dornei şi Borsec. cu o viteză de sedimentare de peste 40 mm ]<i 2 ore (deşi aceasta nu este un criteriu rigid). . hidrocortizon. cvitnn-ii l i u i u l i i i .inicnlul se face în funcţie de forma clinică prin repaus. hidrochinetoterapia. 8. — Duşurile şi masajele ameliorează motricitatea prin hidrochineto terapie. i i o . Repetarea de trei ori a tratamentului consolidează rezultatul. l i. BALNEOFIZIOTERAPIA ÎN BOULE REUMATISMALE C R O N IC E Se folosesc crenoterapia. Se contraindică cura balneară în cazul artritelor în puseu. i. duşurile. beneficiază de toată gama de BFT. de aceea. — nămolurile minerale de la Olăneşti.

-creşterea. Colagenozele cu evoluţie benignă sînt reprezentate de: . — dermatomiozita. C O LAG EN O ZELE l Sînt boli ale ţesutului colagen-conjunctiv-mezenchimal — cu tt'flillnţă fie extindere în întregul organism.de naturft abactorlanfl. poliartralgii. .examenul morfologic evidenţiază alterare. — periarterita nodoasă şi sclerodermia.! I. In co rtlc o to rn p lt» |1 m c d lcn ţln Imune'I M " ' '-ivâj 'IOU IHtU'dll l MII i I I I l l II I I I II II ."! ostr.S. in linul l < i iiiNiifl* Cii'llţn |>olivisCPr<il<i. — fibrozitele şi fibromiozitele. •-. — lupoeritematoviscerita malignă.boala Dupuytren. i m ' l < > r .sindromul Sjogren. Colagenozele cu evoluţie malignă sînt: •— poliartrita evolutivă. p i i n ' i. la valori mari <i V. -ji modlflrwrnn altor probe biochimico-funcţionale. • . i iicesloi afecţiuni intervine cu probabllltnte un i M .9. — boala Peyronie (induraţia plastică a penisului). i b i l . sltale benignă. ficat) şl apariţia unor forme ce dovedesc intricări între diferitele rolaqeuo/o. Interesaf«fl concomitentă a mai multor viscere (rinichi. Caracterele generale ale colagenozelor cu evoluţie malignă: — evoluează cu alterarea progresivă a stării generale: subfebrlllliţt sau febră. iar ulterior şi a parenchimulm < > i < | . . i l l e r i i r e .i Mibsl. în toate cazurile.extinderea progresivă a suferinţei la întreqnl oiqaiiism. i i o i | c i i « ' / .d en tre că to r. in | ) . poliserite (pleurite.intri luiulMinon* tnln Intorcclulare. i v n i . ini n i c i . . ccm re lilieci l < i lulburări funcţionale profunde şi progresive-. i niorfologir. perii <irdile). Unele au evoluţie maligni.

deseori prin dispariţia interliniilor artii u l .— recuperarea bolnavilor cu aceste afecţiuni este numai parţiala fi trecătoarei au deci un net caracter invalidant. Explorările paraclinice evidenţiază o serie de alterări biochimice: V. 9. Prognosticul de viaţă şi de longevitate este bun. | K . I . putînd rămîne doar deformaţiile articulare.nnent. In 10—20—30 < ! ' • nu i se ajunge la deformări articulare. POLIARTRITA REUMATOIDA (artrita reumatoidă.< t ce seamănă cu laba de cîrtită) şi la scăderea forţei muscularo .. cel de sănătate si • l ' .. l i. testul latex. terapia imunosupresivă.. l'robcle imunologice.lie.. butazolidin. oste mult mărită.ne.u utilizează indometacin. lent progresivă în patru stadii.i focarelor de infecţie. antimalaricele de sinteză.d i i i . studiul ragocitelor.1 ui miilor şi a întregului organism. oasele carpului formează un bloc. piretoterapia şi insulinoterapia s» l i n IM m f l i c i i l i u şi sub observaţia medicilor de specialitate.. ulterior apar reacţii periostale subIn\ . i l i i indeluiujală u bolii şi ca urmare a efectului aio .limite la deformarea. i l i i şi dislocări articulare. reumatism cronic secundar. In < i l t e cazuri procesul inflamator rămîne permanent activ (chiar în • »ndiţiilo unui tratament susţinut). artroscopia. poliartrită cronica evolutivă) Slmptomele clinice sînt dominate de poliartralgii ce interesează cu pn-c . k<-(npcrarcii medicală continuă cu chinetoterapia. simetric şi cu evoluţie progresivă sau în puseuri. mai des la nivelul mîinll»i.munci! oste rezervat. a mîinilor (care iau un .1. terapia cu unt ( S ' i l' | .idore articulaţiile mici interfalangiene.l I. Aspirina se administrează după masă 3—5 g pe* zi/ :. A:. creşterea gamaglobulinelor peste 25%.ili'i (chiar sport). corticoterapie. i i f .<• m. iniţial se evidenţiază de< • . Terapia ocupaţionalel şi ergotera-| iio htnl indieiile î l . studiul factorului reumaloid. S-a demonstrat că „aspirina şi tratamentul conservator Hlmpln |ie termen îndelungat controlează 50% din bolnavii cu polin i t i i l i i n-iimatoidă". Există forme în care procesul înllnmator se stinge treptat.S.. .iligne. ilra unor reacţii ca Waaler-Rose. balneofizioterapia. cel mai des simetrică. i n < i l ) . Cu timpul s» . Evoluţia este cronică.il. Există numeroase forme intermeill. pozitivii. i l e i i ieri insulare (microgeode). imunofluorescenţă.^i metabolice ce le realizează. datorită deficienţelor de manipulaţie. ciilliirfl H/led nii'dic. electromiograma şi artroscintigruIm confirmă şi precizează diagnosticul care trebuie să diferenţieze polimirita roumatoidă de unele forme de reumatism şi de alte colagenoze in. locomoloni . lixamenul radiologie decelează modificări (de formă şi structură) i i l e odselor şi articulaţiilor (mai ales la mîini). macromoleculele (carbonatul de hlMiiul polivinil pirolidona).

btistoane sau cîrje pentru antebraţ.H. l'Nlhoterapla r:.CVMl h > l l . pn-y-nl l .rt (hldroxlcloioclilnrt la început 000 mg pe zi. Recent în urma introducerii tratamentelor actuali? dumtn <!• s-a prelungit pînă în jur de 10 ani. p i .2. hi])«-ni .S. lupus eritematos diseminat. l « ii'1% din bolnavi. şi c . So va urînnri 311 . retinopatie lupică. 9. i' devine din ce în ce mai frecventă. n < ' .i istlr» numite celule lupice. toate cu caracter sevo. i p . In evaluarea capacităţii de muncă se va considera deficitul d* Miipuloţie şi locomotor. ca şl tratamentul chirurgical («Inovlc-< i modicilor de spoclnlltnte. scaune cu rotile etc. — manifestări cutanate caracteristice: apariţia unul oriN-m facial in formă de fluture sau liliac (eventual cu alte localizări). Măsurile socio-proiesionale de recuperare decurg din durnta îndeitjnltl a bolii şi carenţele economice pe care le generează. Prognosticul este rezervat. Se va insista pentru rămlnerea In «ctlvltnte un i | i cit mai îndelungat. avînd şi în acest caz un rol sunoţjen răni -. In Indicaţia modicilor do specialitate.mpln.< l " piohc i-|i ă o componentă imunologică în producerea acesld :. LUPOERITEMATOVISCERITA MALIGNA (lupoviscerita maligna. polimicroadenopatie.r. K i > .Rmli"i. apoi so va reducp (!<»«« proţiroslv la 200 mq. unice sau care formează rozeto. Tratamentul se face la început In condiţii de staţlomir şt constM Ir» nwnrlcrea — sau alternarea — antimalaricelor do sinte/. • — fenomene de interesare poliviscerală: pleurezie (nuii <!'••. mărită.r . De asemenea pot să fie pozitive o soii«. chiar grav. r i ut şl condiţii naturale progresive. hematurie. timp îndelungat). cu rortlroteraplo fi madlcnnvn Imunodepresive.imnglo-'llnemie şi prezenţa în sîngele periferic a unor celule C I H .u> întotdeauna utila. începutul poate fi brusc sau Insidios cu altera* i*«a stării generale: — febră sau subfebrilităţi. precum şi i deficienţa locomotorie care necesită procurarea unor clrje CU mli. Evoluţia este rapid sau lent progresivă de In cttcvn luni plnft la f) ani. mişcarea (inclusiv cea legată de gesturile şl (•Insrtrile profesionale). ii' wplo merjalie. Mlatt<lfl).. poricardită. l ii -p. lupus eritematos acut exantematic) Este una din cele mai maligne colagenoze. Examinările paraclinice evidenţiază: V. 2 — 4 săptămlnl. Slmptomele clinice.rut în cadrul condiţiilor ergonomice de muncă. deficienţele metabolice şl caracterul solicita• i locului de muncă. cardiopatie. .ilnncl i ni so evidenţiază constituie „fenomenul LE" pozitiv.

începutul este necaracteristic cu fenomene generftl<>. plrtinlniil şi aparatul digestiv (esofagul.l. npoi apar dureri şi tumefieri musculare cu caracter simetric. urnii . polimiozita. infiltraţii edematoase şi dermatita eritematoasă.K|rii<)zelor. boala afectează cu precădere vasele.. i r l o r de calibru mic şi a arteriolelor. Sînt interesate şi viscerele. Simptomatologia se manifestă prin trăsăturile clinice generale ale < c. < . i. panangeita necrotică) [ : Analomopatologic. PERIARTERITA NODOASĂ (boala Kussmaul-Meier. Aspectul clinic. în formele care s-au cronicizat •. l'ivoluţia este de luni sau l—2 ani.. mai nlivi In porţiunile proximele ale membrelor. angeita necrotică. Tratamentul este comun cu al celorlalte colagenoze. stomacul). fiind puii n elicace. leucopenie) ale acestor moillriimciite. însă dacă depăşeşte un an de evoluţie Htnt ISMIIIM* de rcinlsluni mai îndelungate.4. DERMATOMIOZITA (neuromiozita. Prognosticul este rezervat. electromiografic se evidenţiază scăderea capacităţii motoriii biopsia musculară evidenţiază modificări caracteristice. rar se depăşesc aceste limite.tratamentul indicat şi să accepte condiţiile pe care i le impună 9.npnilţln unor fenomene negative (anemie.. C it|M <'ltdte« de m unci este de Io ln«>put pierdută. din care motiv evoluează de H '<l ii l« 1 cu hipertensiune arterială şi hematurie. eritem. pigmentaţii şi înţjrovnM'ii do tip sclerodermic. 9! <|<iinn<|lobnlinele.i domiciliu. Mwi//o. psihoterapie ce urmăreşte să convingă bolnavul să nun. 9.: |.cresc alfa.ipacltatea de muncă este pierdută.3.l i ' i>utul bine la terapia amintită. miocardul. . se indică terapie ocupaţională. Capacitatea de muncă este pierdută de la început. Prognosticul este grav. Particularitatea constă în afectarea cu predilecţie a ar-i . dermatomucomiozita) ('ciMcteristicile bolii sînt: inflamatiile abacteriene musculare multlplc.v/dr/ biologice particulare: creşte creatininuria.

. vasodilatatoare sau antihistaminice. terapie imumnlopresivă. dar rezultatele sînt puţin satisfăcătoare. Complicaţiile sînt determinate de infecţiile intercurente. SCLERODERMIA (scleroza progresiva sistomicâ.5. totuşi ceva mai bun decît In restul colaip'Moy.9. sclerocUrmla adulţilor) Elementul fundamental în această boală îl constituie creşterea cnnlilflţll de fibre colagene. Recuperarea biologică s-a încercat cu prednison. Prognosticul este rezervat. plămînul şi tubul digestiv (esto cunoscut esofagul .elor maligne. . hialuronidază. Slmptomele dominante sînt la nivelul pielii. insult• H-nţc' viscerale sau de intricări cu alte colagenoze. acid paraamlnnlipn/oic. dar stnt interesate fi vlsi'crele: inima.lil lub <U> sticlă" determinat de rigiditatea sa extinsă). Evoluţia este lent progresivă.imea leziunilor şi de caracteristicile solicitărilor locului de muncrt. Capacitatea de muncă este redusă sau pierdută în funcţie de prolun/. urmată de scleroza lor şi apariţia de leziuni «lioflante. dar pot surveni perioade de amolloînrc sau agravare.

icia.) este incapacitatea plămînilor do o «sigura. traumatis... pneumotoraxul sponInii siifociint (cu supapă). ce se aplică în diferite cazuri. cu fracturi pluricostale. «Micclcililo. nelinişte. cefalee. astmul cardiac. anxietate. copia diaImllrfl şl urumică.R. anestezice. trebuie recunoscute şi tratate sistematic după un plan terapeutic bine precizat.. | b. Sînt necesare cunoştinţe clare. pleurezia masivă. tumori endocraniene şi traumatisme tranioSimptomatologia este compusa din: agitaţie. hnlix inolll vizuale şl auditive. n. ncid cianhidric.. 10. Aceste „situaţii disperate". confuzie. U R G E N T E LE lN M E D IC IN A IN Ă E R N T Afecţiunile care alcătuiesc urgente se vor prezenta pe aparate şi ilsteme. infecţii bronhopulmonare. tetanos. cauze nervoase. delir. URGENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA Insuficienţa respiratorie acută (I. esenţiale. cuprinzînd noţiunile şi actele primare. pneumonia masivă.m). obnubilară şl. morfină. indispensabile. cmboliu pulmonară şi infarctul pulmonar. accidente vasculare cerebralle. la un moment dat.A. edemul pulmonar ni ut. aplicate cu promptitudine şi „In mers". mc-. barbiturice. critice. oxigenarea adecvată şi epurarea de bioxid do carbon a sîngelui. Cauze bronhopulmonare şi cardiace: edemul şi spasmul glotic (fnrlngi. corpi străini laringieni şi intrabronşici. In trusa de uryonţă trebuie să existe şi un carnet compendiu sumar. . Cuu/e cxtrapulmonare: intoxicaţii sau autointoxicaţii cu oxid do fnrbon. l<> lor. criza (!«• fistni si stnrea de rău astmatic. Etiologia este variată.10.1.

stimulente ale centrilor respir.şi uneori colaps. sedative: bromoval. . ml lo t o m o t o r . Schfiffor.Obstrucţia larlngiană acută (edem larlngian. Dezobstruarea căilor aeriene este primul gest terapeutic. mucolitice şi proteolilice (i nlfrtchimotripsină). m lo z ă ţ i c o n t r a c t u n ( ş . l i n . nuit şi iraţional (produce efecte nedorite pînă la stări ( •n in administrat prea îndelungat sau prea concentrat). gură la nas) sau mijloace cu acţiune externă Indirecta prin compresiunea toracelui (manevra Holger-Nielsen. efedrina etc.). adrenalină). Măsuri terapeutice generale 1. «) Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene prin drenajul de posturfl. Silve»* ier) sau tehnici moderne cu aparate portabile de respiraţie artificială. llci'i corticoizi (în astm). fenolxirbltdl ( t u rmilltntt mU a).p iirc. bronhodilatin. ftiii . t iil lm i u i M i n ibm ilir e a r e f le x e lo r o .i . un . Măsuri terapeutice generale (de reanimare resplrntotlt») aplicate prompt tuturor cazurilor — fără deosebire de cauzn 9! mdlilf/ terapeutice speciale. se îndepărtează corpii străini din cavitatea bucofarlnglnnA înmiual. Respiraţia asistată este o metodă modernă ce utilizează aparate «n presiune pozitivă intermitentă (plămîn de oţel. spasmolitlcei aiitidlcrglce-aiitihixtuinlnlc? (<<fc(lrlnft.nioriulă sciu hipertensiune arterială) extremităţi culdo. hipumutini. i l o r l ( i m Nu se administreză: morfină. Doljuwul se aşază In poziţie şezlndă. In docubit ventral sau lateral. Măsuri terapeutice speciale (situaţii particulare alo Insuficientei 'iplrutorii acute).). Respiraţia artificială prin mijloace directe de insuflare a aeru lui (gură la gură. terpină). Tratamentul. 2. prin aspiraţie obişnuită sau intubaţie nazofaringiană. centuri abfl (HKiumatice. bciuluri calde. antibiotice cu spuctrul \nr\\ (In In* IIH tli). cu sonda nazală. c) Dezobstruarea căilor aeriene inferioare prin îndepărtarea hlptrducreţiei bronşice stagnante cu ajutorul medicamentelor bronhodllata* lonre şi provocarea tusei artificiale. intoxicaţiei etc.1f i n i( n i i i i i .o n i . 5. adrasate cauzei (edemului pulmonnr mut. (unlntmln. antispumigene (alcool 96°). larlngltn obstrunnt^. romergan. plmiroziei. barbiturice. 4. paturi basculante). abces rotrofaringian). clanoză. . expectorante. tahlcnullo. (hipcijim •(• siiu bradipnee). se apllcfi comproso cnldo nl« în jurul gltului.api cii:. l » ) Dezobstruarea laringotrahealâ se realizează prin intubflţlo UnImnlil cu sonda sau traheostomie (deschiderea externă a traheel şl Inii nducerea unei canule). nici oxigen in mu. Tratamentul medicamentos constă din bronhodilatatoaro «nil sau injecţii (miofilin. se tracţionează llinbn iu un tifon. cu capul mal jos. măşti de oxigen sau corturi de oxigen.> < » i < a o i. Oxigenoterapie după anumite reguli bine stabilite 9! •uprava* <|hore riguroasă. fluidifii «puici (benzoat de sodiu. 3. S ulnigdaliun. dacă starea eito foarte gravă sau se agravează «o ndinlnhirudil fiumlsucclntit du hldrocortlzon 50 mg la 3 — 4 orei ox/(/onof<<r<ip/o (In cat 3tS t n i < " > i ic.

traumatisme toi. Cauze: gaze toxice.. ameliorarea nrruliiluM: morfină. antibiotice (evităm penicilina). Tratament.. insuficienţa renală. vagolillco (atropină).v.oll untispumă. novodrin). mai rar ACTH (poate produce accidente alergice grave). sau i..Criza de astm. Se administrează: miofilin i.) . tulburări de cuiii)'. so umezeşte acrul în cameră şi se administrează medicament» • lup. l i c h i d pleural. vezică urinară destinsă). astm. cloram-fnnlcol. Tratament simptomatic: bolnavul se aşază în poziţie y/mda.icico etc. adrenalină şi extracte de hipofiză („astmuri drogate"). I i i i i i i i i i . hemisuccinat de hidrocortizon. isuprel. în ca/.'cidente vasculare cerebrale. Bolnavul se aşază în poziţia cea mal c oimxlii. decompresiunea chesonierilor.m. tcoylucin.v. largactil şi antihistaminire..A.v. aspiraţie şi ventilaţie artificială (dacă prin măsurile precedente nu ccdcdză). oxifenoniu l mg i. aspiraţie nazofaringiană.trnipio intensiva pentru traheostom U» i ii iiitul><i(io.. mi-con-n (kcirion) 3—4 fiole i.iii.. . hipotensoare. mialgin. corticoterapie (prednison 25 —30 mg/zi).iniţă). bronhodilatin. d« iiţior: noosinefrină. so administrează morfină 0. nlcetamld. normală sau crescută: sîngerare 300—500 ml (contraindicată în anemie şi ateroscleroză cerebrală). euo. 2—3 fiole pe 24 de oro. înec.i pltituil terapeutic: bronhodilatatoare (miofilin. traumatisme craniocerebralo •. în caz de eşec. Na se VOT administra: morfină.'. infecţii bacteriene pul. strangulare. Puseul acut al unei Insuficienţe respiratorii cronice (bronhopiHMiiiiopnliu obstructiva cronică). (contraindicată în: insul i c M ' i i ţ a respiratorie gravă.ire. pe 24 ore.m. oxigen.K.) . după puncţie evacuatorie rapidă a cavităţii naturale (ascită. inhalarea de l u l i i d gastric. — Starea de rău astmatic: sîngerare 300—400 ml. dis-l»«/. ' HEMOPTIZIA So niunifusUi prin expoctorarea unei cantităţi de sînge din călii) . electrocutare. annleptlci> ciinlion-splralorll (lohi-llufi. hemisuccinat de hidrocortizon. rheomacrodex. depresoare respiratorii minore. furosemid.ui .. diuretic (întotdeauna). antibiotice (tetraciclină.v.. respiraţie asistată.01 g i. Se evită administrarea de: morfină.. tratamentul insuficienţei respi ratorii ticuto prin administrarea de oxigen. in-tormitunt). înmii /ol l• . edem pulmonar de altitudine. tonicardiace după etiologie. tnnlcardiace..d« ! ' • «i. ducă nu cedează se adiministrează hemisuccinat de hidrocortizon 25—50 mg i. corectarea echilibrului hemodinamic: a) T. oxigen (cu mare prudenţă. timpicilină).. embolie grăsoasă postraumatică. respiraţie asistată. — b) hipotensiune sau colaps: ameliorarea debitului: corectarea tulluirfiriJor do ritm. trrtiispoit la swtici d<. — Insuficienţa respiratorie acută în edemul pulmonar acut necardloqcn şl de origine extrapulmonară.

Ktlologle. transpiraţii. scd..spontan: tuberculos. cffortil. Slmptome: junghi toracic foarte violent. i Cauia este inundarea brutală a alveolelor cu tnmssudat plosiuntlc. tratament etiologic (cînd cunoaştem caii/ii). URGENŢELE APARATULUI CARDIOVASCULAR ASTMUL CARDIAC Astmul cardiac (edemul pulmonar „decapitat") poate trece In <dwn pulmonar acut.R. l>rnn$l<'< LI n. alteori şoc ploural. rfinterul bioiiliopulmmuir. Tratament simptomatic: durerea se calmează cu algocalmln snu (| oiiuizin. — se administrează: solulii hiporluni. EPISTAXISUL Epistaxisul poate să fie benign (90% din cazuri) şi qrav (necoiltS iiiiixlmă urgenţă. Infunlo pulmo-• «»tc. cla-. itfl-i mltralfi. repaus v<>ubsolut. cofeină). Tratamentul: — rcpanx uhuolitl in po/.iţio M nuv/lndtl. transport pt PNEUMOTORAXUL ACCIDENTAL Pncumotoraxul accidental este constituit de o colecţie de 80r In Biv l lalea pleurală.inxietate. iliilorită hipertensiunii arteriale. tamponament anterior. c l n n 07. seta intensfi do ner. [•tlologie: traumatism.. pumj«i cu (jhoiiţfi po IOI. aerosoli cu tromliiuă.. tuso. lichide roci. care pătrunde printr-o perforaţie patologică a ••• fonici pleurale. .).îl| licinostiillco: Costat.K •< •. în pneumotoraxul cu supapă se face exsuflaţla da 10. tusan etc. pentotrn-l.o noaptea.2. noliiiişto accontunlrt. spitalizare. sau (jlnco7. Apare mai frecvent la hlpertftll* sivi şl Ui subiecţii cu discrazii sanguine.L. în şoc: analeptice cardiorespiratorii (nicetamld.irca tuswl l«lnă. glanduitrin. oxpoctorntlu wpiiniiMisfl rozacee abundcmla. dispnee accentuata. în cazuri grave tamponauimit posterior efectuat de medicul O. cardiopatiilor valvularo suu mnllopnlnlnr ischemice etc. A Instnlnlft brulnl. npâ* i u l. După fr»< vt'iitrt HO piodiiro In Inbi-n nlM/. adrenostazin.fl pulinnnnrH. hemostază localii i iimprcsiune digitală. Simptomatologia clinică se manifestă prin dispnoo pnroxlNlIcA dinumilea. tahicardie. boli pleuropulmonafe Bubiicilare sau cauza rămîne necunoscută. Se aplică: psihoterapie. colaps uneori.sedative. Tratament: se intervine cînd hemoragia devine ameninţătoare prin i HiiNocinţele ei. în 10% din cazuri).

CORDUL PULMONAR ACUT 'l M U M l IH ll.vn/n. Simptomatologie. instalate brusc. apoi trombostop (50 mg din 6 în 6 ore). efectul ilurou/. care se pot repeta la nevoie. ştiu i. l tabletă pe zi.m. morfină (ultimele două sînt contraindicate la bolnavii cu bronhopneumopatii cronice obstructive).\cncscctie (300—400—600 ml cu ac gros) in hipertensiunea ortorlalfl mure. — anticoagulante: heparină. — tratamentul eventualului şoc. Se manifestă prin tabloul clinic al şocului cariliogcn şi insuficienţă ventriculară dreaptă. corontin)j mialgin l n cu/. Este determinat în majoritatea cazurilor de obstrucţia bruscă a arii-ici pulmonare prin embolie masivă. mialgin..oxigenoterapie-. Se manifestă clinic prin durerea retrosternală cu (vimcteristicilc cunoscute. — intuba[ie traheală {în cazuri persistente) cu aspiraţia secreţiilor. xpasmocromona-.01 g i. 3IB . — suprimarea durerii: algocalmin. Tratament: — repaus absolut.. 1/2—l fiolă din 6 în 6 ore (este sin gurul care pare indicat). — antibioterapie (împotriva suprainfecţiei).v. sau Edecrin 1/2—l fiolă). miofilin i. medicamente: furosemid (Lasix) l—2 fiole+strofantină 1/8 mg :. do durori persistente. -.. — diuretice (furosemid l fiolă i.v. Tratamentul: medicaţie antianginoasă (coronarodilatatorie): nitro-(/// (•«•mid.â 15—60 minute). — digitalice: lanatozid C i.1 în toarcere. /n/o/i. In rrizolu anyinoase rebele şi severe se recomandă: nitriţi reInrd-l bohililocante adrenergice (exemplu: pentalong+propranolol sau plm lolol (rruldln). — oxigenateiapie intermitentă.v.r.ixiiiwvul este aşezai |>o scaun sau po marginea puţului cu pU clonii'!*' iitlnmter .sau hipotensivi se face „venesecţie nesînţjcrliulcl" (liţjatura membrelor la rădăcina lor pentru împiedicarea circu lui iol «li. sintalgon. Simptomatologie.v. succesiv după 10 minute se desface ligatura la fiomm niombru). Uibleto sublingual (durerea dispare după l—2 minute.. papaverină.4 mg... a 25 mg). hidrocortizon hemisuccinat în injecţie sau pi ocini son per os. la normo. . — în cazuri extreme embolectomie.iiu Idiuilozid 0. persantin (de 4—6 ori. agozol (sinonim: segontin. morfină 0. s. CRIZA DE ANGINA PECTORALA Se datoreşte unei ischemii miocardice acute tranzitorii prin aport miocardic insuficient de oxigen.

v. compromite sau scurt masaj pe sinusul carotidian. — mici doze de barbiturice şi diazepam. Flutterul atrial paroxistic: tratamentul de elecţie este convern i i i i i i M prin şoc electric. RITMURI TAHICARDICE Şl TAHIARITMICE 1. snu «jmalina (cardiorythmlne).v. Slmptomc: durere relrosternală cu iradieri foarte întinse. strofantină sau digoxin.2—1. 300—400 mg/24 ore.i. — tratament anticoagulant: heparină.ă miocardică neutri uml. 2. se tratează InNiillcienţa cardiacă: fie ventriculară acută stingă (vezi edemul pulmotmr acut).v.Ic o nocro/. Tratament: — repaus la paf.6 mg. alternativ» — mefl/Vfinirn/c (ciiul manevrele vagale sînt fără succes): lannlnId (!) In lipsii strolantlnd i. uyilaţii'/ hlpolunsiune (la hipertensivi în primele minute). mai recent enzime fibrinolitice. extravoM l.INI/MU IUL MIOCARDIC Infarctul miocardic (". se tratează tulburările de conducere (blocurile). — sedarea durerii: morfină 0. t mistriei i v i l . — manevre compre. liste principala urgentă curdiov il. febră. fenobarbital. snu nooini'l'rintt ( U I M I I .sive vagale: înghiţirea unul bol alimentar so iul. provocarea de vomismunto p i l i i excitarea mecanică a peretelui faringian posterior. 3. Tahicardia paroxistică atrială: — frafamenf sedativ: diazepam sau hidroxizin. în absenţa şocului electric se administrează Idiinlozid C. compresiune pe unul din globii oculari. manevra Vali l v < i (inspir profund urmat de expir forţat cu glota închisă). oxigenoterapie.01 g i. fie insuficienţa cardiacă globală.i ato•«•loro/. ii nun luotcnslvi) sau isoptine i. chinidină cu digitalizare prealabilă. atropină) — oxigenoterapie hiperbară. dacă accesul •• |iiii|imgeşte. spitalizăm pentru digitalizare energică sau cardlovcrslunt 11<» urgenţă. după 1 -4 zile trombostop. hemisuccinat de hidroiiuU/on. nici la repaus. sau s.n. TULBURĂRILE DE RITM Şl CONDUCERE ALE INIMII Tulburările de ritm cardiac se grupează în două categorii: I.n. sau mialgin. — în şocul cardiogen: umplere vasculară. nu cedează la nitriti. se tratează oprit Ho cardiace şi eventual rupturile cardiace. bromoval.ci coronariene. Flbrilaţia atrială paroxistică (aritmia completă): se Injecteaiă înlnivcnos un digitalic cu acţiune rapidă: lanatozid C l—2 fiole plnă In doza totală de 1. ciclobarbital. propranolol (Inderal) M » nsociază celor două medicamente de mai sus. 31') . — In Infarct cu şoc şi aritmii grave: perfuzii cu soluţie de glu'•/ă+insulină+clorură de potasiu. durută l—48 de ore.c. se tratează tulburările da Ului.

risc de moarte subită prin „sincopă chinidinică"). II (bloc atrioventricular Incomplet). tonsilat de bretiliu. calciu gluconic 10% 10 ml. Tahicardia paroxistică joncţională („nodală"). Tahicardia paroxistică ventriculară: tratamentul ideal este şocul electric. In caz de eşec cu metodele amintite se administrează per os chinliliurt sau intravenos propranolol sau prostigmină inţramuscular sau subM il.f 7. exceptlnd bolnavii diţjltdllzaţi anterior. — Profilactic: tratamentul tahiaritmiilor ventriculare. ajmalina. 920 . 0. detibrilaro electrică. dizoplramida (Rhytmodan) per os. — un digitalic intravenos.— în caz de eşec se utilizează şocul electric. dacă este fără rezultat: pacemaker atrial artificiul 11 d n y. respiraţie artificială „gură la gură"/ «tropiri n + 2 mg injecţie intravenos: cofeină. (sub control l!('G.l tor iu.5 mg. propranolol. Tratamentul este identic cu cel ui fibrilatiei ventriculare cu şanse mai mari de reversibilitate. masaj cardiac extern-. chinidina per os sau i. chinidina. Flutterul ventricular paroxistic. ajmalina. Blocurile atrlovoulrlculare de gradul I. Se întîlnesc diverse forme: Blocul atrioventricular total (Sindrom Adams-Stokes) se aplicfl: percuţia regiunii precordiale. substanţe dorlvulo din adrenalină sau noradrenalină (izuprel şi aleudrin). efedrlnfli atropină» papaverind sau oxiflavil. sulfcit de atropină 1% 0 . Dacă inima nu-şi reia spontan contracţiile injectăm în ventriculul slîng una din următoarele substanţe: adrenalină !%<>. calciu clonii 10% 4 ml. Se mai pot utiliza: xilina. perfuzie cu adrenalină soluţie 1%0. II. pentetrazol sau nicetamlcli oxl(|cnol(<rupio. lla 4. — şoc electric.v. 5. 0. So trutează cu: bronhodilatin.v. (mult mai activă). miofilin.3 ml.în lipsă se administrează xilina (drogul preferat).v. procainamidft per os sau i. . Se folosesc trol molode principale în următoarea ordine cronologică: —• aplicarea de manevre vagale.. propranolol.. la nevoie gură la gură. — Curativ: obligatoriu în primele 4 minute constînd din: respiraţia artificială. 6. în lipsa defibrilatorului electric se administrează propranolol sau xilina i. RITMURILE BRADICARDICE Şl BRADIARITMICE Hrndicardia este expresia clinică a blocurilor cardiace (întreruperea iulluxului nervos fiziologic). izuprel l ml din soluţia 1/500.adrenalină. Fibrilaţia ventriculară. propranololul şi practololul ar fi după unii raedicatia de elecţie.

iini i. Tratament medical: a) măsuri generale: favorizarea oxigenaţii i crcbrale. ulru i. (liuiul stopului prin arterloqrafle). (foarte rapid. EDEMUL CEREBRAL ACUT (encefalopatia hipertensiva acuta) Este un sindrom neurologic paroxistic ce coexistă cu creşterea 11 r usca şi importantă a T..m. soluţie glucozată. b) vasodilatatoaroi papnvt'rină. foarte îneci. înainte de cel chirurgical: aşezarea MfJmeniului ischemiat în poziţie declivă. Kcrcnt se asociază: persantin (dipiridamol) cu aspirină pentru preve nit cu emboliei. Astfel furosemld (l— t l i o le în 24 de ore) sau acid etacrinic intravenos. căreia i se asociază un diuretic cu acţiune rapidă (furoM-inld «nu acid etacrinic). H I scobutll compus i. ui goi .v..FUMUL ACUT Dl HIMRTINSIUNI ARTIRIALA Valorile cresc brusc Iu 250 mm Hg mnxima şl 130—150 mm Hg ml* id. Tr.v. INSUFICIENTA ARTERIALA ACUTA Rsto o urgenţă vasculară ce survine ca urmare a obstruăril brutale rt unul v.i picel'/. antialgice: morfină. fenobarbital i. nlfaineiil-dopa fiole i. Tratament chirurgical: embolectomie cerebrală.imentul: a) medical.m. i l. «nu i. în caz di. c) medicamente antiedem: ACTH 50 U/24 de ore sau hemlBiici Imit de hidrocortizon. sau i.. .. cjMuliolectomio In primolo 4—8 orc do la instnlnrna emboliei (dup.iu curativ al infecţiilor: antibiotice cu spectru L b) C/I/IMM//..v. prin» — Antihipertcnsive (hipotensoare): unul din cele 5 grupe do hlpoIciiNoare: reserpina i. n/. Mitologia: embolie sau tromboză arterială.il.v. rehidratare şi realimentare corectă.m. slntalgon unu înli-ilqlM. complamin intraarterial..îs arterial din circulaţia sistemică. sull-il de M<| i.v. tratament nntlronqnlciiit: hoparină. . dihidnil<r/. d) tratament anticoagulant: heparină urmată de trombostop. i . Mai nou diazoxid i. — Diureticele se asociază la hipotensoare.m.v. Tratamentul constă în administrarea de: reserpina (raunervil) I. ||linii ini* "•• i . spasmolitice: intraarterial novocaină sau papaverlnă sau lol. dur cu Mipraveghere).i în caz de agitaţie: plegomazin i. sulfat de magneziu. edom cerebral. (se contraindic . A. clonidina (catapressan) fiole i.i l .ilamontul şocului sau colapsului cu norartrlunli Irnlnmcnlul profilactic s. soluţii hipertone: glucoza sau manitol. • HUI i. 2. manitol.v.leonomoritom se administrează regitină.HcM .fitrîni şi în cardiopatia ischemică). guanetidina i. Ir. Tratamentul urmăreşte scăderea la 100—170/100—110 mm TTq.v. sau i. cu risc de edem pulmonar acut.v.i /olln ' . EMBOLIA CEREBRALA DE ORIGINE CARDIACA 1. qllrorol..m.m. hemoragie cereIu n la.v. sau arfonad i. la un vechi hipertensiv cu evoluţie severă.

Cînd nu se exteriorizează ne bazăm pe analiza simptomelor. dacă apare o durere în abdomenul Inferior şi în umăr. la un holiuiv c:u ulcer. SINCOPA Şl LIPOTIMIA Sincopa este o insuficientă circulatorie acută caracterizată prin pierderea bruscă — de scurtă durată — a cunoştinţei şi prin oprirea trecătoare şi reversibilă a circulaţiei cerebrale. Diagnostic: uşor de stabilit cînd se exteriorizează (hemateme/îl. hepatită cronică. Tratamentul. il. Profilactic: tratamentul afecţiunii cauzale: antibiotic» în infecţii. stare de colaps rapid instalată. masaj cardiac extern. fricţiuni energice sau umezirea fetei cu apă rece) sau excitarea reflexului respirator. tratarea hemoragiilor. factori infecţioşi.se efectuează transfuzii de sîngc» loto l. Tratamentul lipotimiei: se excită reflexele cutanate (loviri scurte şl vii.u|!c> Internă. în cazuri extreme se efectuează injectarea do noradrenalină intracardiac. iiitlccodontele bolnavului şi împrejurările apariţiei. Curativ: prompt şi energic. SINDROMUL ANEMIEI ACUTE Sindromul anemiei acute este urmarea unei hemoragii acute mo dlrnlo. hemisuc'ciruit de hidrocortizon şi heparină. Bolnavul este culcat pe spate în mediu cu temperatură potrivită şi în linişte. a intoxlctiţiilor etc. Tratamentul sincopei cardiace: se administrează efedrina. Exemple: la o femeif tu pllnfl viată genitală cu amenoree. Lipotimia sau leşinul este o pierdere uşoară. sldblrea miocardului. Dacă manevrele sînt ineficiente se face defibrilare electrică.. progresivă. întîlnită la persoane emotive cu labilitate psihică. noradrenalină sau izuprel (aludrin). traumatisme. arsuri. Slmptome: ameţeală. Respiraţie artificială (gură la gură). splină sau rinichi.ŞOCUL Şocul este o insuficientă circulatorie acută. datorită unor factoi! variaţi ca: scăderea tonusului vascular. chirurgicale sau obstetricalo-ginecologice. sete. adrenalina. se combate durerea cu morfină SMU cilte opiacee. ne gîn(IIin Io o sarcină extrauterină ruptă. plasmă sau soluţii glucozate. a cunoştinţei. instalarea tabloului anemiei acute dup/1 un traumatism sugerează o ruptură de ficat. ciroză hepatică. cancer gastric. combaterea tahiaritmiilor. iar obiectiv semne de iritatie peritoneală. incompletă. Apare după emoţii puternice.icii . scăderea masei sanguine. se combate hipotensiunea arterială şl se menţine vasoconstrictia cu noradrenalină sau angiotensină. lipotimie. . Evoluează In două studii: stadiul compensat şi decompensat (colapsul). nn'lcnfl). paloare bruscă.sc Instalează tabloul unei anemii acute ne vom gîndi la o homoi.

greţuri. Ulcerul gastric şi duodenal perforat: durere epigastrlcă cu irfl-illfira dorsală transfixiantă. Trnlumcntul comun al acestora constă în administrarea unul nnlltiinadic si trimiterea de urgenţă la cel mai apropiat spital. apărare musculară. Dacă a fost necesară administrarea unul antlalfilc liih-lnl de trimitere se spcciiică medicamentul şl ora cl/id . Cauze adbominale l Apendicita acută: durere în fosa iliacă dreaptă. 4. radiologie: niveluri hidroaerice. URGENŢELE ABDOMINALE ABDOMENUL ACUT SAU DUREREA ABDOMINALA ACUTA i sie bine să se reţină că orice durere abdominală intensă şl do duoale constitui o urgenţă medicală ce reflectă adesea o afecţiuni» capabilă de a deveni abdomen acut chirurgical. '. creşterea lipazelor şl aniiitlor sorice şi urinare. febră. vărsături.'l. modU'aimMitr mitllicmo 10. rigiditate abdominală. II. meteorism. Prin observnr» mă (nu se părăseşte patul bolnavului) se deosebeşte urgenţa nl>-. pneumoperitoneu. po fond de durere continuă. greţuri şl l. Se manifestă prin dureri cu locuire fn epigastru iradiind în stînga. Pancreatita acută: survine des la obezi după un prlnz bogat In 'Mălini şi consum excesiv de alcool.i/a veziculară şl coledoclană se mnnifcslrt prin dnroro collcn<(vfl liilcnnilcntă.< iil. transport cu tnrţin. constipaţie. „abdomen de lemn" -•-«Miistbilitate abdominală superficială sau profundă. I* I l " M . vărsături. de intensitate excesivă. veziculei palpabilă şl foarte sensibilă. Intmriipcrea tranzitului.â opiacee. Ictor l — 2 zile. (ipărare musculară locală şi masă tumorală sensibilă situată In inţ| liiii(Mi veziculei biliare. M•nano. In nu p 1 unea scapulovertebrală şi umăr. leucocitoză. in iradiere In regiunea scapulohumenilrt droaptfl. . 7. crescută. febră. Colecistita acută: durere în epigastru cu iradiere în semlconturfl.v-t.S. la palpare. \. greţuri. distensie abdominali. • ilsm.S. Nu .H. vfirsfituri bilioase. sensibilitate locală. rgo-Iiinlo hidroaerice. l'crltonlta acută difuză: durere In cea mai mică atingere* con-linctură abdominală ptnă la abdomen dur. udtltlttistutt .fi vărsături. durere de decompreslune. şoc şi ulterior colaps.iră.3. l lll. plnă In .tratamentul: repun. vBriăim i M'înne de ileus dinamic.'. greţuri. în liipocondrul dropt şl iu.** nlmolut.ilfi medicală de cea chirurgicală. Ocluzia intestinală: dureri sub formă de crampe intermitente. n x i < i > • M i i î ilfiipfl pierderii de rnldnifl. de lemn* abdomen Imobil. transport cu autosanitara nuli • • « • .vc <idnlntrf(i7. apărare mu . in <•„/ Ionice. iinptomele: durere abdominală extrem de puternică. la caro «e ••/. . îndepărtăm şi nculrali/flm toxicele. leucocitoză. V.

diaree sanguinolentă. ulcerul do : . 5. pneumo nie bazală cu junghi abdominal (la copii şi oameni în vîrstă). leucocitoză. lombară sau în flancuri cu ira dieri pe uretere. Cauze digestive: ulcerul cronic gastric şi duodenal (75% din he-. 3. leucemie. 11. fără apărare musculară şi sensibilitrtto dureroasă la palpare. epilepsia abdominală. varicele gastrice şi varicele esot 'l . Colonul spastic — Iritabil: dureri intense şi de durată sub formfl do crampe.ilie cu taliu.. criza addisoniană. un orgnu n/cctaf ca punct do plecare. pirozis.i i i l e digestive superioare). Tromboza venei porte sau a venei splenice (în ciroză). hlperleucocltozfl. agitaţie. stare de şoc.. febra" înalta. se mani festă prin colici violente.. h ' .. < n \ •• i hculoza gustrlcft şi duodenală. renogal-rowatinex. hemocromatoză. regurgitare. 4. (i. în cazuri grave mialgln sau chiar opiacee. pneumotorace spontan. violentă. disfagie. B. Boli neurologice: crize tabetice. hemuturie. hemoragiile medicamentoase („droguri • !•' iK'. Afecţiuni toracice cu dureri abdominale: infarctul miocardic. scaun. HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE Pot fi secundare unei afecţinui digestive sau reprezintă manifestnron unei boli generale. in. anemie. H. abdomen suplu fără apărare musculară. ondocardită septică emboligenă cu infarct splenic sau renal. colaps. ce iradiază în toracele superior (diminua în ortostutism şi se accentuează în decubit).iyroslvo"). pleurezie dlafragmatică. 1. Intoxicaţii exogene: colica saturnină. ta hicardie. Hernia hlatală se manifestă prin durerea la" baza apendicelui xifoid sau retrosternal. polakiurie. Cauze generale sau extraabdominale ale durerii abdominale. Afecţiuni metabolice: hipoglicemia. Bolile endocrine: hiperparatiroidismul acut. papaverină. cri/ci histeroidă. puls tahicardie. clismfl evacuatoare sau aplicare de căldură pe abdomen. hiperlipemia esenţială. Durerea diminua după eliminarea de gaze. Colica nefretică: durere bruscă. 12. 2. tetania. colaps hemoragie grav. atropină. Sarcină ectopică ruptă: durere în hipogastru. porfirlu acută intermitentă. zona zostor. ulcerul peptic postoperator.fnc'loi» peritoneal. 9.v . 13. limfadenită mezenterică. Boli hematologice: hemofilie. tumorile benigne şi maligne gastrice. hernia hiatală. 10. Tratament: algocalmin.. anemlo hcmolitică. dureri anginoase. disurie. cianoză. intoxicaţie nicotinică. I. şl gastritole hcmoragice. purpură abdominală Henoch. inloxlc. Ocluzia acută a vaselor mezenterice (infarctul mezenteric): duroro brutală. cystenal. paloare intensă. tulburări de micţiune.

cu vertij. 3:1. hepatita i|i n. Tratament: culcarea bolnavului şi administrarea de atroplnfl. uneori n|mi >)\ in ascensor. sedative puternice (fenobarbttal. tren sau automobil. iar conh. transfu/il i | i u p şi izo Rh. Tratamentul este în raport cu cauzele de mai sus: plasarea bolimi l u l la loc liniştit. stricnina. rectocolita ulcerohiMiioi.. tiimoiiix | H < I I I I J H « vi iihillfjni ale «io ilul Inforlor. dureri gastrice. humori omalo/a.4.Alte boli cauzatoare de convulsii: hipoglicemia. promebazin (pot fi (iclnilnl»trnli' *l pmvtmtlv). tahicardia. RĂUL DE TRANSPORT (KINETOZA) o tulburare vestibulo-labirintică şi vegetativă prezenta Ui unele cînd călătoresc pe mare. 10. sin) sun pe un fond de contractură durabilă. slrno/. cJon/ce (pe un lond du iu*iilutic> musculară). fără excitanţi. somnolentă. boli parazitare. uremie). greţuri.i liomboza VBielor Milco şl a venei porto. emetlral. h8S»»roţ|ll şi tumori cerebrale. . l'. hi|>rit<'iishin<'(i poitnlă.llologia este diversă: boli interne. alcool metilic. perfuzie cu substituenti de plasmă: macrodex (dox--n '/ ()). vftr-«rtlml. isteria.poziţia Trendelenburg. . lumorlla biici i>l muliyno alo colonului. tetania. bolulismul..iiiuiin. rolijarţjnn. Cauze generale: anevrisme. vasculară sau prin coagulopatii. • Cauze nervoase: epilepsia. cmclnoldul Ininului subţire. acid cianhidric. hipersalivaţie.i inic'. unoori nistagmus. Cauze toxice: intoxicaţii şi autointoxicaţii (ecatox.Kj'ufi. mese mici repetate (lapts.icinMU» Mint hipertonii musculare. Convulsiile pot fi tonîco-clonice (<'pili<p. ateroscleroză. eclampsia. Tratament: internare obligatorie. difteria. perlarterlln lunsil. burgofen.a ş.. sindrome hemoragiei urlţjlno trombocitară. bonlo WhlppU». . Slmptome: stare de disconfort şi nesiguranţă. lulocto-contagioase. edemul cerebral. hlpoten-«lumi. rheomacrodex (dextran 40). '}. Intervenţia chirurgicală se impune adesea. ALTE URGENŢE MEDICALE C O N V U L S IIL E HUO. clordelazin. (tivurile ului Mcikcl. în avion. Convulsiile sînt zvîcnituri de amplitudine variabilă. brriiMiKil. boli neurologice.se: bronhopneumonia. nicotină. turbafBN. Cauze inlecto-contagioa. ftiuilinmul Adams-Stokes (bloc atrio-ventricular).esofmjltM fu'titfl yl umile/). •HI* du fructe). tetanosul. npi><iisiio!i. endocrineleylCH. ciroza hepatica. manitol.Parazitozele pot determina convulsii (mai ales la copii). hipocalcemla.

Urmărim: 1) circulaţia liberă a aerului în trahee şi bronhii prin <l<y/obstruarea acestor căi (aspiraţie. Obiectivul principal al terapiei este menţinerea celor 3 funcţii vitulo fundamentale: respiraţia. barbiturice) sau eni l i H |< ' i i o (uremie. Unele din ele repi'v.i si coma hepatică). encefalite sau în insolaţie.. 10. 1. •ulfurti de carbon. bronşită. diabet. Tratamentul se face în servicii de specialitate cu profil de reanimare. Nu toţi comatoşii pot sfi fie transportaţi (exemplu: hemoragia cerebrală necesită la începui ropdus absolut la domiciliu). larlnyita. .COMILI Slut sludromno caracterizate prin pierderea motilitătii voluntare. bioxid de carbon. ciroză. 7) antibiotice pentru evitarea infecţiilor intercurente. i'itlologla: intoxicaţii exogene (alcool. mai pot surveni în hei i i » i . tctraetilul de plumb. amoniacul. edem pulmonar acut toxici 320 . 5) normalizarea tensiunii arteriale.Irltatla aparatului respirator prin substanţele inhalate (bioxidul «In sulf. circulaţia şi activitatea nervoasă supei toată. Din acest motiv prevenirea şi tratamentul intoxicaţiilor profesionale trebuie bine cunoscute. nil. hipoglicemie). cadmiu. . cu păstrarea funcţiilor respiratorie.convulsii produse de insecticidele clorurate. un'mugite.t M-n:. Cele acute deşi mai grave nu sînt tot( | < M I I I I < I mortale. (J) evitarea escarelor. hidrogenul sulfurat) determinai rlnlta.mUi stadiul final ui unor boli cronice grave (exemplu: coma urei. i ( j i u cerebrală şi ramolisment cerebral.ili)i|(« si vegetative. URGENTELE IN PATOLOGIA PROFESIONALA Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi modernizarea agriculturii nxpun muncitorii la toxice profesionale şi agenţi fizici generatori de îmbolnăvire. nichel-carbonil. bioxid de sulf» —encefalopatii toxice prin solvenţi ca bromura şi clorura de metil. în edemul cerebral difuz. 3) refacerea masei circulante. necesitînd o observaţie atentă şi continuă.ll)llltAţli şl cunoştinţei. hidrurile bromului. acidul cianhidric.roţjllrorlmu . t r alicită. morfină. l'ot surveni Jent suu acut...5. putînd fi rezolvate prin tratament. INTOXICAŢIILE PROFESIONALE ACUTE Intoxicaţiile profesionale acute (vezi capitolul „Intoxicaţiile exogene") îmbracă diverse tablouri clinice: — narcoza prin solvenţi organici. 4) reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică. circu l. intubaţie traheală sau traheostomieji 2) oxigenoterapie..

Tratamentul constă în repaus într-o încăpere răcoroasă şi admlnil* 1 1 n i ««n do soluţie clorurosodică. oxigenoterapie şi corectarea pierderii de npă şl elnctrollţl. Accidente prin decompreslune bruscă.'. paralizii do ni'ivl crai i . . trinitrotoluen. Cauza rezidii In plordo• i l«« nccomjpensate de apă şi NaCl prin transpiraţie. pînă la scăderea temperaturii Cirlnul) 38°. Mnnifostflrile clinice olo iinproslunii bruşte apar după un interval vuriabll do Intonţfl cnrnr--. — Intoxicaţia cu compuşi cianici (acid cianhldric şl cianuri ol- . fosfor galben. nrl. com prin n iţi (imlno. Sindromul acut de iradiere (vezi boala de iradiaţie) '.. Dintre acestea iMiIntim: n) Crampele calorice sub formă de contracturi spastice foarte durn• itnhH nle grupelor musculare celor mai active. Are prognostic idvornbil.Inhibarea colinesterazei cu acumularea acetilcolinei şi cu toate i-rlnţele fiziopatologice şi clinice. Tratamentul constă din răcirea organismului prin toate mljloacilt llni'lunlv imersiunea în apă la +4°). «97 . o x i d d o c a r b o n » — Intoxicaţie methemogloblnlzantă anilină. II. . Se caracterlzeagl t u l i i trl/idu: hiperemie — coma — regumenre uscare. împreună cu staza calorică incipientă. Are prognostic . tahicardie. i l » > i > < . c) Şocul caloric este grav cu mortalitate ridicată. -. prin insectofungicidele orrjanu• uite..şi nitroaromatlclj — anemic hcmolltică prin hidrogen arseniat. Se produc datorită depăşirii capacităţii d» a organismului la munca dintr-un microclimat. h) Colapsul caloric se manifestă prin cefalee. totrn|litt<tan.n / . .»m glicoli. Se produce prin pierderea marcata de apă şl ii i d de sodiu.. scăderea tensiunii arteriale.hepatită toxică prin tetraclorură de carbon. tetraclorură de carbon. Tratamentul: administrarea de soluţie de clorură de sodiu. eventual cu un miorelaxant netoxic.necroza toxică prin hidrogen arseniat. URGENTELE PROFESIONALE PRIN AGENŢI FIZICI l .p n eu m o n /oh im ică rin o x id d e c a d m iu ..n . . tahipnee şi creşterea crntci a temperaturii. ameţeala. «Indrom Menlere şl formo rapid mortnlo prin aoroombolll coro-sau embollzare masivă u inimii dropto şi n mlcll circulaţii. prin leii ţjravo «Io sistemului nervos cu paraplcglo. c o nita 'H n i ''< ) i n llil c p < < d e b o rll lu . Accidentele calorice.'l. |n/. ••. traductnd lozarfa • unirilor termoreglatori şi suprimarea secreţiei sudorale. nbil. musculare şl ostoonrtlculoro..colica saturnină.febra de fum provocată de oxizi ai unor metale şi metaloizli arsuri chimice prin acizi şi alcali. fenol. alcool metilic.-•i Io prin modificări cutanate. astenie.

instruirea muncitorilor usuprft riscurilor. ventilaţie corespunzătoare. pentru prevenirea sechelelor tardive invalidante reprezon loto do artroze grave ale articulaţiilor mari. de leziuni miocardice cil-lu/.o sau do lezare retiniana. din punct de vedere al dotării şi al pregătirii personalului. chiar şl In for usonro.l ratamcntul coastă din recomprimarea terapeutică. Profilaxia urgenţelor profesionale presupune: înlocuirea procedeu lor tehnologice periculoase sau a substanţelor nocive. ermetizarea *l ohinseizarea instalaţiilor. utilizarea corectfl ti echipamentului şi a dispozitivelor de protecţie individuală. utilizaroii do dispozitive automate pentru detectarea şi măsurarea nocivităţilor cloosobit de agresive. cuplate cu sisteme de alarmă. Rezumînd se poate spune că ergonomizarea întregii acti vitnţi profesionale constituie mijlocul cel mai eficient pentru profilaxia îmbolnăvirilor profesionale acute sau cronice. organizarea adecvată a primului ajutor şi a IM t<i montului de urgenţă. l l .

1. necunoaşterea efectelor. Exemplu: insectofunglcldola In nrfl. ajung Ia subitanţ» tculiti.11. î l ) Intoxicaţii alimentare prin: lipsă de conservare. păstrare în condiţii nesemnaliito ca „otrăvi" « H i i i i r toxice sau medicamente.i dc pîitrundcro a toxicelor: I . . defecţiuni tehnice la locul de muncă ele. necunoaşterea dozelor (mal alei U • hrumcnte). nicotină. Legislaţia iţaii nosliu prevede norme severe de protecţia (securitatea) muncii In Induitrle |l n iillm rt. adesea se face uz do stricnina 1 . in s e c t o <u' n g"lc id(" ]) . GENERALITĂŢI Sînt îmbolnăviri acute. . a rltltu rlc t. Mirfl. care.ilillo prin veninuri (de Insecte. i i i i n c i i t ( m .). •In l. benzină. Pentru crime prin toxice. a lim e n te a lte r a tae l s a u' i . i ) Intoxicaţii profesionale (acute şi cronice). prin alimente alterate si ca toxllnfecţll alimentare (oxuni-ţ ni M i liocntorocolite acute cnuzate clc microbi suu ciuperci nocomoitlbllo). supraacute sau cronice cauzate de substanţe miflmătoare (toxice) care pătrunse în organism produc modificări C«-luln tisulare ce perturbă grav funcţiile vitale. . acid ihldrlc etc. lipsa mâlurilor l'iutc'cţie.< n i| > H i> PI n T c i. în scop de sinucidere se folosesc diverse substanţe (morKnH. sfîrşind uneori prin Minai Io. . iiq .I)I t< e < . < l Inloxk. CI.. p b .( / . barbiturlce. l . Hg. fiind adesea fatale (neglijenţa părinţilor acasă şi a personalului ajutător In I i ) Intoxicaţii voluntare (prin folosirea de toxice tn scop de sinucidere sau crini).e . /nv I I I M f < > .u i t i i h | un i > ' . CO.ilr.r. INTOXICAŢII. Pb. UpiA da l ml 'ifinltnro-antlcpidornlc. manipulare greşită. folosirea unor toxice în alte scopuri.s 7 )//n / o r /c (< • < ) .» întîlnim adesea şi la copii. prcgMIro nolglunlrA. şerpi).' \ in ic u 'tu t A . verde de Paris etc. Adesea survin ca urmare a folosirii a numoronie Innlc toxice în procesele tehnologice industriale şi în agricultura 1 . INTO XICŢIILE EXO G EN E A l 11. i / i . curioşi şi ignoranţi. i i -i . Clasificare n) Intoxicaţii accidentale prin: neglijentă.lln i m u rd a re (P M b.

in fui do natura toxicului şi de organu]. pomezl mercurico). morfină.iinfl)i /i//)o/on. — calea de pătrundere (cu cît ajunge mai repede în sînge — In Venos. antihistaminice. parenteral. — natura şi cantitatea toxicului pătruns în organism (gravlt< este direct proporţională cu doza). intramuscular. barbiturice. copiii fac forme mai grave decît adulţii. salicilat de sodiu). M'/crpinfl).şi tendinţă la şoc (barbiturice. ciuperci. ambliopie (scăderea vederii) în intoxi cu chinină. vltniuiim D). CO. coordonatorul ţlllor de autoapărare etc. stare de beţie (ebrioasă) în intoxicaţii cu alcool. îibrilaţii munca paralizii (arsenic. — Manifestări ale aparatului respirator: halenă cu miros f/< roo/ (nli'ool). midriază (alcool. dezorientm timp şl spaţiu) în intoxicaţii cu alcool. i Ini hlflrnt. de7/r (iluzii. gaze iritante). alveole pulmonare — cu concentraţia şi toxicitatea este mai mare). bioxid de sulf. benzedrină. pielea cianozată (foiifu • nitrlţi). barbiturice. do in (fosfor)i r/o migdale (acid cianhidric). hldroqnii sulfurai). atropină. n lltift).inlli'. Pb. In. — starea de nutriţie. surrl (stroptomicină. plnrt.s-/u/i(. ciuperci. Simptomatologia generală a intoxicaţiilor este variată. clorură de amoniu. Co. fosfor.orpll. i . — reacfiv/fafea particulară & organismului intoxicat. tegumente icterice (arsenic. pilocarpină. — M. tahicardie (alcool. edem pulmonni m (clor. atropină. cocaina. iilcool motilic. convulsii (insectofungicide. morfină)» Innrona/tc (benzinei. 339 . o v //o p. (antihhl ilicit.. iiovn. CO. sulfura do carbon). tetraclorurfl <1" bon. — Manifestări ale tegumentelor: piele roză sau roşie (CO. sulfura de carbon).lrl ale aparatului cardiovascular: bradicardie ((ll(|lls! inorllntt. Gravitatea unei Intoxicaţii «cute deplinii* o ier le de factori: — starea sistemului nervos(oboseală. < ntc. Evoluţia şl progno/n. subcutan. cianozd (ciuperci. opiu (ncetonfl. aspirină. primul ajutor şi terapia corectă. — vlrstd. ciuperci). mioză (in ranui pupilei) în intoxicaţie cu hiposeril. clm tată şl conjunctive congestionate (alcool). — Manifestări ale sistemului nervos pot fi: ameţeli. nicotină).).s'/'/iomofone (alcool.st. . — starea aparatelor cardiorespirator. chinină. Ini'o-. cofeină. sincopa cardiacă (C'NH). ron orcjmiofosforici. rez/'sfenfi specii Icăi — diagnosticul precoce. compuşi organofosforici. Imlenă de acetonă (aspirină. CO2.soetofunglelde. cocaină. strepancil). apărata! sau sistemul afectat d' xk. beladonft. v(>tiln do şiirpo)i hipertensiune l u . ciuperci. salicilaţi). odihnă). chinină. atropină. renal şi a ficatului. halucinaţii. bnrhlliiit CO.— cufcmaM (Hg. pielea uscată şi caldă (atropină). comă (alcool. salldiurutlco. Pb)i — mucoavd (sublimat corosiv.

\ . >rl sanguliioloiilrt (As. .tnli\ u//f (ftlnloine) tu in i i i inotnlo qroU'. ir««« diagnosticului urgent este de mare importanţa.lo Itiluilarea de toxic. «hif/crrtr/ (Na()II)i co//ci (i/>(fo/ii/mi/<-. ciupind) nm'. No vom ilnpfl următoarele date: Nimptnmo foarte grave. i prin buzunarele victimei şi la domiciliu urme de toxic ' !' •! <• . "|n-rind nimic important. toxicului trebuie făcuta urgenţi minerite: voşmlntelon ' u npH si săpuni nu tamponarea cu substanţe neutrallianto» 931 . etichetei • f i u l . . As. I I K . substanţelor împrejurarea în care s-a produs evenimentul. pătrunzind pe cale respiratul le •nicixisn.do sudoare.flr.Q. altf''l i nu de toxic din organism. rNINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL DE UROENJA AL INTOXICAŢIILOR ACUTE do urgenţă a intoxicatului din mediu toxic. a slngelui: lit'nioli/.H|iiosticul este dificil. urmărind semnele caract** < uluit so caută semne de injecţii recente. minarea clinică a intoxicatului. IM>. la un Individ anterior i Hili>ro(|(iroa bolnavului (dacă nu este In comă). clup<«icl)j icter (cluporcl. lichid de vărsătură. se recoltează resturi de prafuri K-sluri de lichide. '"inqnrea anturajului asupra locului de muncă.ltint'd ym// (ntiopliiA. i|iioNtlcul Intoxicaţiilor. urina de culoare Incit iad In intoxicaţiile cart» i $1 de cu/oare ro/ în intoxicatillo cu r«Minlia/iiio» »lloRtărl ale organelor hematopoletlce. se recoltează secreţie vaglnală de pe colul P ! tli. insiiliriciitA Mi. sticle de medicamente. clor- ale aparalulul renal: oliqtirlo. i minată ginecologic (eventual depistlnd o sarcina)) •« t.imbalaje etc. i ci. anemie. se trimit urgent probole prelevntt» i l l / i ' l o toxicologice. Stabilirea cit m<ii r<ipi(!<\ a dlnqnostlcudo o mnro importanţă pentru reuşita Iratamentulul. qrăbind prognosticul infaust. In caz de deces se face autopsia la lervlniil legală şi se anunţă procuratura (sînt morţi vlolontu i n i l n fapte penale). urină.Mtiiiltantlrl alfl npiiriiliilul dlgoallvi hiin'i. veninuri). de dlaret. Cu. i l i < de toxic. chingă) deoarece efortul. apărute brusc. Bl). Evacuarea se tace Impiovi/aţie pe braţe. inAtrfl•nil!. <in-((iil. prelevăm resturi din cavitatea bucalii 1 1 i .). prin tn-. vrtrsrtfnr/. l l\j. • •xMininouză locul unde s-a produs intoxicaţia căutlnd «mbapilcuri cu inscripţii toxice. Im .

coadă de lingură.i'.003 g. de magneziu. perseverent. prevenirea escarolor» — hal. Edetamin (I'IIVI'A pentru metale grele). — bolnavul să nu fie în comă. deoarece uneori trec ore pînă cînd intoxicatul tşi revine. pană.. diuretice. ca şi cărbune absorbant. — la comatoşi: aspiraţii bronşice. i l e ((r.. clorură de pol.il. — să nu prezinte insuficienţă cardiacă. — (•pi i i . — iinlibiotice cu spectru larg la comatoşi. moiim. igienă bucală. în schimburi. soluţii alcalinizate sau electroliţi. ulei de ricin). d) d/n tubul digestiv: — provocarea de vărsături prin excitarea faringelui cu degetul. stimularea cardiacă electrică. c) antidoturi propriu-zise: atropină (la insectofungicide). îndelungat. 3.ive. folosind 300—500 ml apă <> ddlă. luminai (pentru stricnina). Neutralizarea toxicului (se face cînd nu se poate evacua) prin: a) lapte albuminat (apă albuminoasă): 4 albuşuri la l litru de lapte sou I litru de apă. i l i r i'xtrarenală în intoxicaţii masive dializabile şi în insu ficienţele i di ... — dezobstruarea căilor respiratorii.noa cu ser fiziologic sau cu substanţe neutralizante» c) din uparatul respirator: — M'outerea la aer.mierilul durerilor în intoxicaţiile cu corosive (algocalmin. perfuzii do soluţii ţjlucozate.m u c o a s e : — tracţiunea şi fixarea limbii.. . creion. — să nu fie intoxicat cu sodă caustică.— '.! <• prelungite peste 4—5 zile: ser glucozat + insulina -^ t>lactrollti şi nlinienUiru prin sonda gastrică: soluţie glucozată. stilou sau administrarea de apă caldfl cu sare (2—3 linguri la un pahar cu apă).isiu (pcjntru digitală.— îndepărtarea curioşilor. tiazidice). Se pot administra purgative (sulfat de sodiu. apoi se repetă pînă ce se obţine lichid de spălătură clar. — spâlătură gastrică (este de dorit). — eliberarea gîtului şi toracelui de veşminte. Formează cu metalele grele albuminaţi netoxici/ se administrează în intoxicaţii cu acizi anorganici sau cu metale greloi b) antidot universal format din: 2 părţi cărbune activat. 4. — să nu fi trecut mai mult de 6 ore de la ingestia toxicului. l parto oxid de magneziu. — respiraţie artificială (de preferat . strofantină.. Pentru efectuarea spălăturii este necesar. mlalgln. corticoi/i. e) din singe: prin favorizarea diurezei. injectarea de apomorfinfi 0. ventilaţie.. b) < / < •in . — In i. unaleptice. Se pol lolosi pînă la 10 litri în total (15—20 de spălaturi).. Tratament simptomatic: — susţinerea funcţiilor vitale (reanimare rtmliorospiratorie şi metabolică) prin masaj cardiac.!).gură la gură"). — sondă vezicală la comatoşi.

scobutil. caustic.3. productnd lezltim nlcerative acoperite cu membrane albe. INTOXICAŢII CU ACIZI INTOXICAŢIA CU ACID ACETIC Acidul acetic (esenţă. compreso nmvdti. instllarta di plcftturi de atropină 1%0. 11.lulclt cu zahăr.lomuciilul.'» ml) şi mai rar prin ingerare (10—20 g). hemoliză. combaterea colapsului. — în caz de leziuni oculare. provocarea de vfiii»uluri. colaps.i i . Scoaterea victimei din mndiul toxic (suficientă în formele uşoare). pupile miotice. icter hemolitic.i p . necroză tubulară.Tegumentele lezate se spală cu apă de robinet şi npoi cu §0r Ir/. 11.iologic. Local are acţiune puternic corozivă. . M Simptomatologia: fenomene de iritatie locală (lăcrlmare. hematemeză. plasma. Halena are un miros acetonic. Simptomatologie: ulceraţii. edem pulmonar acut (uneori) oligoanurie. IHNC ). vărsături). melenă.ue. reechilibrare hidroelectrolltlcă •/l (icidobazică. «paIrtlură gustricft (pericol de perforare . Tratament: nu există un antidot specific. piocedee fizice da (ncAlzire. In formă gravă. strănut. vărsături.ilmplnrt. reci. ivoriu. . ghunţă. antlmicei — combaterea hipotormiel prin oxigen. hemogloItlmirie. ameţeli. respiraţie artificială 01 «ixlţ|cnoterapie. oufl mol şl reci. convulsiile se opresc cu fenobarbital sau clordolazln. i Io preferat spălătură gastrică. — Combatem durerea cu morfină snu comb. manifestări digestive (greţuri. Acţiunea generală: produi < «iridoză. spălarea largă cu aprt.i. INTOXICAŢII CU ACETONĂ Acetona provoacă intoxicaţii pe cale inhalatorie (doza letală y. liomox i i j l l digoslivo). sau oţet): lichid incolor. Hidroxidul d<> aluminiu (nlncol). cefalee. . purgativ salin. o l . miros ln| pfUor puternic. Tratament. Uvltăm: bicarbonatul de sodiu (pericol de pci l«i . UrMimi/ă somnolenţă. p.2.item dincrild |i «pa»nidlc» cu morfină sau mialgin. i. i ( | i i l i n . uneori perforaţii gastrice.1 e ' . Cantităţi mari de apă de robinet. comă u convulsii. Antidotul: magnezia usta (oxidul de mngnoziu). suspen-«Io apoasă de 30—40 g la un litru de apă. i l i e ţjnslrlcă).i lozlunllor "nofagocjustrico. i vindec. alimont«tl« ortilâ pln.

episoade convulsive. l)l. laringospasm. ".u|iiostlcul se bazează pe apariţia brutală a simptomelor amintite. neputîndu-se interveni medical. — Puiq. . INTOXICAŢIA CU ACID BORIC Şl SĂRURILE SALE .[: Tratament: nu are antidot specific. l'orma subacută: dispnee.1. 3—5 ml pe minut (oprim mliiiml. < încetarea modificărilor hidroelectrolitice. Simptomatologia: este variată în raport cu forma clinică. iiopicr/Iiid timpul cu examinări de laborator. tulburări auditive (acufene. oprind inhnlun-ii l . i T. reflexe abolite. cefa-! ' • • • puternică. urmează convulsii şi (oină.v. greţuri. deshidratare şi cianoză. iU . diaree.Vorma acută: constricţie toracică. CIANURI (sîmburi de migdale amare) Poate fi accidentală (în industrie. surditato). reechilibrare hidroelectrolitică pe cale parenterală sau p Iu i'i /ii. slăbiciune niiiHciiliir. polipnee. convulsii. Ti. /u'/ocynnor (lotrncomatul de cobalt) un foarte bun antidot. — Sp.slinren la T.("încetarea modificărilor echilibrului acidobazic (perfuzie cu blcarboi ii de Na în ser glucozat). bradicardie. vărsături.A. i p s ciiidiovascular ireversibil. prin insecticide sau prin subBtanţe utilizate pentru deratizare) sau în scop de sinucidere. fobră.A. 1 'pi un mlmliiistinrua cind TA coboară. vertij. dispnee. trismus.ă m orfină. Nu se Q drnliii''tn-(i/. paralizii neuromusdşare. vertij.itiv salin (25 g sulfat de sodiu) sau 30 ml ulei de ricin. obnubilare. i tură gastrică cu suspensie de cărbune activat. Spălaturi gastrice cu cărbune» piiNjaliv salin. maximă sub 80 mmHg). 10 ml i.I (aspirina.. halucinaţii. vărsături. pierderea cunoştinţei şi convulsii. apfl. După o perioadă de vărsături persistente. • om a. Tratament: antidot nu există. — l . lallcllatul d« sodiu) Simptomatologie.il.. tlnxnlfatnl de sodiu (hiposulfit de sodiu) 25% i. î l . ritm do '• '' in l pit minut plnă In do/a loială do 50 ml. ni t ritul de sodiu soluţie 3%.INTOXICAŢIA CU ACID ACETILSALICILIC $1 DERIVAŢI SALICILAT. . delir. Simptomatologie: salivaţie abundentă. greţuri. 1 >pi i rea convulsiilor cu doză moderată de barbiturice. Antidoturi folosite: nitritnl de amil inhalat (l fiolă la fiecare 5 minute. v. transpiraţii piolnze. INTOXICAŢIA CU ACID CIANHIDRIC. • > l . lapte.iiuont. iitillnlylc. opistotonus. anxietate. --. orma supraacută (fulgerătoare): moartea se produce în cîteva inimile. anxietate. midriază. maximă mai mică de 80 mmHg). Calea de pătrundere: respiratorie sau digestivă. cefalee.v.

homntcimeză. Tratament: antidotul este calciu. dispnee. în caz de acidoză: bicarbonat de io• I l u 5% în perfuzie pînă la corectarea acidozei. 1 m S o ad m liii. arsuri nit» mucoaselor oculare şi nazale. moartea survine ulterior prin uremie. — — Se face spălăturâ yastrlcă dacă este posibil. şoc. INTOXICAŢIA CU ACID FLUORHIDRIC Şl SĂRURILE SALE Simptomatologie. INTOXICAŢIA CU ACID OXALIC SI OXALAŢI (sinonim: sarea do mâcrls) Simptomatologie: dureri retrosternale. eplgastrlce. Simptomatologia. diaree. albuş de «MI. cu soluţie de por* limnganat de potasiu 1/5000 sau apă oxigenată 3%. Ingestia se traduce prin ulceraţii ale mucoaselor. dacă supravieţuieşte. diuroc* sunguinolontă. laringospasm.H tro n y . arsuri ale tractului digestiv. vftrNN(uri. diaree sanguinolentă. antibiotcroplo de proI flc nt . colici abdoniinule.combatem leziunile renale: exan-<| iilnotransfuzii repetate. I N T O X IC A Ţ I A C U A C ID C L O R H I D R IC (s in o n im : a c id m u r ia t lc ) Simptomatologia: leziuni ale mucoaselor oculare şi nazale. vljtlturl Iu . 1) Intoxicaţia acută cu acid crom/c are aspectul tipic al intoxicaţiei cu un acid caustic (acid sulfuric). hematemeză. Produce accidente cutanate (eritem dureros.. 11 ictune). colaps. INTOXICAŢIA CU ACID CROMIC Şl CROMAp Acidul şi vaporii săi au o acţiune caustică. scauno sanţliilnoiente. uneori perforaţie gastrică. INTOXICAŢIA CU ACID AZOTIC (sinonim: acid nitric) Simptomatologia şi tratamentul ca la intoxicaţia cu acid clorhldflC. Inhalarea de vapori determină iritaţia conjunctlvală. amctoli. sub orice formfii spălarea teguMHMiUilor şi mucoaselor cu jet continuu de apă. Complicaţii: cicatrice hli'iiozante. vărnflluri. hlporto n. respiratorie şi cutanată. leziuni renale cu anurie şi uremie. dureri In deglutiţie şi retrosternale. Calea de pătrundere: illijcstivă. dUfaale. cărbune animal şi magnezia usta. Cromaţii şi bicromutll Mut oxidanţi puternici ai celulelor organismului. 2) Intoxicaţia acută cu cromaţi (bicromaţi): colici abdominale. tuse clilnionsft. Moartea survine în prima fază a colapsului. colaps. Tratament: spălătură gastrică imediată. adăugind lapte. Tratament: vezi acidul acetic.fl v iio iuli„oB „ C l ' i in 5 0 m l » a r g lu co ia t lu .In apneo:roN plinţlo i i l i iinia H II|> oxigen.

tahicardie.se suprimă prin anestezie cu eter. mişcări coreiforme. bradicardie. cefalee. retenţie de urină. insuficienţă respiratorie. coloraţia în galben a pielii şi mucoaselor. i ' . ameţeli.combaterea durerii cu morfină sau mialgim l i . INTOXICAŢII DIVERSE INTOXICAŢIA CU ALCALOIZI.. Intoxicaţia cu scopolamină: efect narcotic. piele uscată..urochl.i | vuzical. expansivitate. Tratament: spălaturi gastrice cu cărbune. hidratare orală.MHid. răguşeală. In fu/. r. combatem insuficient*! i i ' i i . colaps 9! exltus dac fl Hiiprrtvloţuloşto. laurul sau ciumăfaia (Datata stramonium). pilocarpina este antidot fizion . lactat de Ca sau lapte. halucinaţii înspăimîntaIonic. com-i lnpcrpirexia prin împachetări umede.. diuretice. tahicardie. logoree... Hilui pulmonar acut. roseaţa pielii lipseşte. i l . emotivitata şl l .spălăturfl q . comă cu bradipnee. ollijuiic. convulsii. i i K . în retenţie do urină se face . Simptomatologia : — Intoxicaţia atropinică: uscăciunea gurii. xantopsie.idiniuistrăm vomitive (sare. glucoza. uscăciunea gurii sau sialoree. 11.Intoxicaţia hiosciamică: delir furios. apoi somnolenţă. convulsii.a a doua upar determinările renale (colici renaln. pierderea cunoştinţei. lichide din abundenţii. mai ales erotice).ic a croitorii (ictiviUiţii cerebrale. măselariţa (Hyosclamua niger). i i solo. apomorfină). mers ebrios. cefalee. dispnee. • -. purgative saline. Tratament: ca antidot se administrează o sare de calciu: gluconnt l i . 339 . vărsături. febră. i u ciordi. reci. roşeaţă scarlatinilorrml. stupoare. i l ' .. laxative. (Hiune). dld.itoloqlc: iam I: cuforio. vulsi conh. ataxie. Delir beladonic: logoree. INTOXICAŢIA CU ACID SULFURIC (sinonim: vitriol) Simptomatologia şi tratamentul: vezi acidul clorhidric.. INTOXICAŢIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC (etanol) Sliiipioin. midriază modorată.nnent: au există antidot specific. insuficienta circulatorie acută (colapsul). . per os: carbonat de Ca. ATROPINĂ Prezintă interes medical: mătrăguna (Atropa belladona).4. i nii|)ii". i l d iiculă prin perfuzii glucozate. somnolenţă.il. INTOXICAŢIA CU ACID PICRIC Simptomatologie: vărsături glaben-roşcate. hematurie. ţipete. halucinaţii vizuale (plăcute. parestezli. i cu soluţii de Ca.

comă. INTOXICAŢIA CU AMINOFENAZONA (piromidon.. Moartea se produce prin obstruarea inilor respiratorii datorită vărsăturilor aspirate.. comă şi abolirea reflexelor. sau perfuzie cu o soluţie de cilmol . colaps sau stop n ". vărsături.ixlcc. insuficinnti'i rmuIiilorii sau respiratorii. Survine accidental prin confuzia cu alcool etilic sau prin falsificarea băuturilor. •l — M"M Intern* — pmilru Mdrc m*dli 4- 'H tti. 00—100 ml. Antidot: alcool etilic. INTOXICAŢIA CU ALCOOL METILIC Este una din cele mai grave intoxicaţii.ulcere gastroduodenale. după o perioadă de 1 '10 do orc. diaree.. cefalee intensS porntatiMilă.. epigastralgii. Tratament: nu există antidot specific. i K l H ţinslrică sau în perfuzie i. In uceaiti faza nu loc acizii.. pun .v.m. accidente traumatice. la cardiaci. în hipoglicemie: nicetamid 5 ml i. 'U .i c| .irovarea bolilor cardiace..Mimul. (iroţurl. digartrle. dezechilibrelor electrolitice. respiraţie Kn:. lanatozid C + miofilin i.v. bronhopneumonie.v.. spălaturi gostiicrt.m. sau pantotenat de sodiu. barblturlce pentru convulsii. obnubilare. ameţeli. pslhoieiuorlalo. asociată cu vitamina B lt 100 mg i. halucinotil.h icft: alcool etilic 50% în apă.M Hvnt în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%). ni. pansament ocluziv al globi Im < > c u« Inri (protejarea contra luminii). edeme. norci •/. şi 5 ml i. 3—-4 fiole tu primele 2 ore.. agresive. 250 mg i. mănilostâri nt. (foarte lent) sau i. Tratament: nu există antidot specific. 14%0. hlportonNliina ni torhilă. per os sau prin snnd. Simptomatologia: — In intoxicaţia cu aminofenazonâ (piramidon): crize asomănfltonre < u cele epileptice (care cedează la luminai) şi insuficienţă circulatori» — în intoxicaţia cu fenilbutazond: stomatită cu sialoroo. piron. Tratament.. tnliipiioe şl transpiraţii. Contraindicate: morfina şi psiholepticele (largactilul) pot fi fatale. trnlamont simptomutlc. — /a/a /// (intoxicaţie profundă) se manifestă prin anestezie. dezorientare.. în faza de excitaţlo: hidroxizin l—2 fiole i. cianoză. fenomene cardiace: dispnee. furturi.(l. eventual al i'drmii. hemornţjil şi pnrfornţil d'Utroduodenale. vitamina B6. mialgii.— ta'in îl: tuIlHiirm nouromusculare. tulburări de ritm cardiac. crime. cecitate totală. Moartea survine prin edem pulmonar acut. Iul cerebral.v. provoca* i im do vărsături şi purgativ salin.v. Spălătură gastrică (dlilnini. c . în convulsii şi delir: hidroxi/m i 2 Ilolo.v.pi rntor. bicarbonat de sodiu (pentru reducerea acidozei) per os. omidoplrln). tahicardie. accidente. Delir. vrtrsttturi.i . tulburdri de vedere. dureri abdominale. euforie.ser glucozat 20—40%. Spălătură gastrică cu iuipunsic de cărbune activat (în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) nau cafea concentrată în doze succesive. care 86 r«p«tfi. hipotensiiim-. Simptomatologia: stare ebrioasă cu delir. h i i o f»%.tratamentul şocului.

somnolenţă. spălătură gastrică sau purgaţlt» Irntuii'n sindromelor apărute. Antidot: acid acetic 5% sau acizi organici din sucurll» do fructe. Simptomatologia: congestia feţei şi a conjunctivelor. greţuri.v. 1onrt toracică cu dispnee. contralin. 338 . laringospasm. lăcrlmm o. Spălătură gastrică. l i. Tratament. Simptomatologie: intoxicaţia prin ingerare se manifestă cu un taNOII rlinlc nsomănâtor celui din intoxicaţia cu hidraţii alcalini. hipoacuzie.n m Iul nul lotnlfl (D. comă. colaps. antacty!) Apare în cursul curei de dezintoxicare. methemoglohlnomic sau porfirie. Tratament: albastru de metilen. hipotensiune arterială. (neutralizează). lofranil) Simptomatologie: slfire ebrioasă. evacuarea victimei din mediul toxic. dlspneo. contracturi. INTOXICAŢIA CU ANTIDEPRIN (sinonime: imipraminâ. oxigenoterapie..v. eupramin. respiraţie Cheyne-Stokes. tratamentul edemului pulmonar acut. esperal. hlporroflcctivitate osteotendinoasă. provocarea de vilrsilturi... spălătură gastrică sau administrare de soluţie de permanganat de potasiu (1/5000) per os.. tahicardie. purgativ salin. Tratament: nu există antidot.v. purgaţie. vonesecţie. paralizie resplniloi h>. glucoza 5%+vitaininii C i. uneori coIfips.leziuni vestibulare.) esto 10 ml soluţie 25%.respiraţie artificială. dacă se consumă alcool. uscăciunea gurii. convulsii. digestivă şi respiratorie. intoxl< ' f i / / r j prin inhalarea amoniacului produce cianoză. comă. Simptomatologie: cianoză (cel mai important semn). trahootomlo. transfuzie. somnolenţă.il.iment: nu are antidot specific. albastru de toluidină. ulcurdţii oculare. Simptomatologia: anemii (hemolitice sau aplastice). mai rar intoxicaţii acut». aritmii.. violentă. anxietate. INTOXICAŢIA CU ANTIBIOTICE Produc mai frecvent accidente alergice. INTOXICAŢIA CU ANTALCOL (sinonime: antabus.oxigenoterapie. benandryl i. tionina i. edem glotic. actlunc ciir<irizdntă. tuse iritativă şi ex-| ic-( tornlio spumoasei (edem pulmonar). antlhlotoruple de protecţie.M. hlpotcmslune. oxigen. vertij. transpiraţii. INTOXICAŢIA CU ANILINĂ Pătrunde în organism pe cale cutanată. respiraţie artificială. ascorbatul d<> sodiu. cofalee.L. excitaţie sau depresiune.INTOXICAIŢIA CU AMONIAC Do/.

illv snlln. apoi icado. vor» ln i 'o incoerentă. purgativ salin. Tratament: ca în intoxicaţia cu atropină. cefalee. chiar halucinaţii şl comfl.it. vertij). vărsături. rezoluţie musculară corn» plută. lipotimii. — Forma acută: vărsături (miros de usturoi). medinal. INTOXICAŢIA CU ARSEN Şl DERIVAŢII SĂI Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cel mai răspîndit derivat. colapi. greţuri. Tratament. tulburări sfincteriene. extraveral. areflcxie. provocare de vărsături. Sînt nproope 50 de specialităţi între care amintim: luminai. diaree profuze (sindrom holertInrm). abolirea sensibilităţii. nulii onvulslvnntei tratatnnntul Insuficientei cnr-aculu. Intoxicaţia se produce accidental sau voluntar. — Forma subacută: vărsături. lipotimii. iniţial creşte.).A. oligurie. După 36 — 48 de ore poate apare sindromul hopato-nefritic toxic. b) Coma barbiturică: profundă. facies congeitlVi 1 1 (inspiraţii abundente. ia* . aspect ebrios.Tr. L Simptomatologie: a) Faza de debut: „beţia barbiturică" (agitaţie. colaps. hipotensiune arterială. erupţii tegumentaro urltcmatoase. diparcol. producerea de vflr-piinj. i'nsh scarlatiniform şi febră. polinevrite. micuţ: nu nm nulldoli ipHlăturH gastrică. dureri abdominale. T. Do/n lotall i'ito dc 4 g. illnree. stare generală alterată. bromoval. spălătură gastricii ni apă un pahar cu lapte sau soluţie de tiosulfat de sodiu (hiposnlfit do Na). Antidot: dimercaptopropanol (B. calmă. regulate de amplitudine midi 38 — 39°.L.A. Simptomatologia este variată: — Forma supmacută: vărsături. ciclobarbital. INTOXICAŢIA CU BARBITURICE Survine frecvent în scop de sinucidere şi accidental. Clte mce si apare cianoză progresivă. bolnavul zace inort. INTOXICAŢIA CU ANTIPARKINSONIENE (sinonime: artane. amital sodic (donnltal)i fnnobarbital. parkinsan) Simptomatologie: asemănătoare la doze mari cu cele din intoxicaţ i a cu atropină: tegumente uscate. diaree. midriază sau mioză. CO-şl mourto. yroturi. reechillbrnron hldroelectrolitică. combaterea durorllnr rtlidominale. tratamentul insuficientei circulatorii acute. respiraţii lente. ameţeli.

utilizate de sportivi ca „doping" sau stimulente sexuale. purgativ salin. alimentaţie parenterală cu soluţii glucozate hipertonice. în hipotensiune pronunl<itft: hemisuccinat de hidrocortizon. prclu(tlnnl (Iciiiiicltd/. antihistaminicele. INTOXICAŢIA CU BARIU Şl SĂRURILE SALE Sulfatul de bariu nu este toxic. -— Ilulnavul este conştient: îi provocăm vărsături.. emeticele. norartrinal. manitol 10% şi ser glucozat 10%. Constă In (i litri la femei şi 8 litri la bărbaţi de soluţie de bicarbonat de Na 14%„. Tratament: spălătură gastrică cu sulfat de sodiu 20 g. INTOXICAŢIA CU BENZEDRINA Aminele de „trezire": benzedrina (sulfatul de amfetamina). midriază.purgativ şl i i i i t l d o l : sulfat de sodiu 30 g per os şi 10 ml soluţie 10% i. hemodializă. midriază trecătoare. In formele extrem dt qinvc: vfir. THAM (bază tampon Iară sodiu).in răspunsul organismului. rllspncc.. după spălătură introducem pe sondă sulfat de Na 30 g/200 ml tipfl. comă.idicurdif. diureză osmotică alca lină! (mai ales pentru barbituricele cu acţiune mai lentă). delir şi convulsii. amfetamina. traheotomie şi respiraţie artificială. br. ameţeli. livităm: nicetamida. laboratoare. reechilibrare res piratorie şi cardiacă. în caz de in sul icionţă respiratorie: administrare de O 2 . hipertensiune arterială.. Nliinui s.clorură sau lactat de potasiu i. spălătură gastrică.Trul'iinent: Importantă este promptitudinea intervenţiei terapeutice. în hipoknliouiie. stricnina. dializa peritoneală. pervitinul (metamfaianiliui hldroclorlcfi). ii. în medicină.i-. cu idei de persecuţie. — Bolnavul în comă profundă: intubaţie traheală.i cu a intoxicaţiei cu derivaţii de xantina 34(1 . sindrom depresiv anxios.în caz de insuficientă respiratorie acută şi edem laringian. colaps.in) în cura de slăbire (inhibitor al poftei de mîncare). sulfatul de magni'/. Triilnment: arrl. Simptomatologie: stare de agitaţie.v.rtri: psiho/<> ciruto.. tahlcfiidic. Simptomatologia: vărsături. pareze.iu. brmlicurdic. In Mipmdo/. oxigenoterapie şi respiraţie asistată. sînt toxice acetatul. din 15 în l!) min pînă dispar simptomele. — Bolnavul în comă superficială: supraveghere. diaree.v. ele sînt utilizate în industrie. hidratul şi nitratul de bariu. spălătură gastri că. paralizii. carbonatul. mai mult decît cantitatea de toxic l ni l''i a ld. ca pesticide în agricultură. îi facem spfiliHurfl (jiislrică cu suspensie de cărbune activat sau cu apă simplă do robind. perfuzii rehidratantei •ulfat de atropină în spasme. în colaps prelungit: so luţii macromoleculare (macrodex) sau transfuzii de sînge. clorura.sflturl. în părţi egale.

distonie neurovegetativă. ameţeli. INTOXICAŢII CU BAZE (HIDRAŢII ALCALINI) Derivaţii: hidroxidul de sodiu (soda caustică).. ebrietate. Ulceraţiile sîngerează. faringiene. n«sicjur. Simptomatologia: ulceraţii periorale.. la unii bronhopneumonie.i M.spălătură gastrică în poziţie Troiidolon liurg. din aer dotenulnă lni"Xlrnţln acutA. gastrice. ale buzelor. . agitaţie motorie. esofagiene. sulfat de magneziu. sindrom esofagian.m. mai rar în scop de sinucidere.i : . scobutil). Se manifesta cu i m . repaus la pat. Tratament. Consecinţele leziunilor: dureri mari. fenomene de colapl. se infectează. greţuri. tratamentul insuficienţei cardiorespiratorii. 11. se scoate bolnavul rapid din mediul toxic. cloralhidrat sau luminai i. febră. 11. Survine accidental.i unor concentraţii nmrl (li.M"» care fiind mai yroii c«i «ierul tinde s. ameţeli. Intoxicaţia cronică se manifestă cu sindrome hematologii pcnie pînă la agranulocitoză. vitamina DU. Iar concenlmţla d<« l ( i n „ <••. ebrietate. hidroxidul de potasiu (potail caustică). cefalee. — intoxicaţia cronică: transfuzii. acid tartric.mimiilozo In plvniţw ((ei im-iitaţii). Intoxicaţia acută este rară. Tratament: — Intoxicaţia acută: nu are antidot. INTOXICAŢIA CU BENZINA (inhalare de vapori de benzină) Simptomatologia: cefalee.hxi.5. C'. nun " /. i . trombocitopenie şi sindrom h mneţeli. oxigenoterapie. Antidotul: acid acetic diluat (5%). ţ|n>to.r.!'• . Concenli. Rehidratare: analeptice (pentru Insulicienţă cardiorespiratorie)."(. palpitaţii.i de . somnolenţă. acizi organici (sucuri de fructe). acid citric. în caz de agitaţie. convulsii şi moarte.INTOXICAŢIA CU BINZIN Este utilizat ca solvent organic In Industria cauciucului ţi vopselelor. accidentală. preparate de ficat.6. cavităţii bucal*. procmn «l In laboratoare. vărsături. analeptice. Pătrunde predominant prin inhalare. clanoză. oxigenoterapl*» soluţie izotonică de clorură de sodiu. Tratament: spălătură gastrică. puţuri. euforie.mtă.iti. astenie. vărsl-l uri (dacă sînt mari duc la deshidratare). antibioterapia de protecţie» cortizon şi vitamina A. mine-. combatem durerea cu morfină sau mlalgini nnlispastice (papaverină. TRATAMENTUL DIFERITELOR INTOXICAŢII (Se prezintă în ordinea alfabetică) INTOXICAŢIA CU BIOXID DE CARBON S(> produce «rddonUil în prr-'/c'iiţ.

de l. INTOXICATA CU CADMIU Este de obicei o intoxicaţie profesională. verii).Bromismul cronic evoluează cu semne nervoase şi cutanate (acnee bromică). — Curativ: scoatere la aer.ildinont. la vulcanizarea cauciucului. respiraţie artificială. expectoraţie purulentă. fibrilaţii musculare. gust dulceag tn u l||( 1' colici abdominale.iIc — de bine relativ — după care reapare o tuse chinuitoare. Edemul pulmonar acut este complicaţia cea mai gravă. — Curativ: repaus absolut.'.antibiotice. purgativ salin. — Bromismul acut.simptom..itologlui cofaloo.il. 1 1 . per os 0. I r i t . în instalaţii frigorifice.Urmează o perioadă înşelătoare. dezobstruarea căilor respi ratorii prin aspiraţia mucozitătilor şi secreţiilor bronşice. cefalee. TEOFILINA. | 1 01 o l r.i" * i urină. Antidotul: sodiu-calciu-edetat. vAi'ifilm j . i cliilco. /. aerisire. febră („febra de fum"). somnolent^. imliMnticu. nelinişte. Tratamentul: ca în intoxicaţia cu barbiturice. valorile cadmiului sînt crescute. bolnavul se linişteşte temporar ţi se instalează stupoarea în formele severe. arsuri cpigastrice.•>! cllariu). spălătură gastrică cu cărbune. Simptomatologia în forma acută este de ordin respirator: tuse seacă. cianoză.'. l i.se tratează edemul pulmonar acut. o i. amoţell.5 g la fiecaro i l c i i i n orc siiu intravenos. insomnie. analeptice. INTOXICAŢIA CU CAFEINA. oxigenoterapia. TEOBROMINA (preparate xantice) Simptomatologie: agitaţie. i t i e laringo-traheală. In •Iii. — Profilactic. aiiiin. — Profilactic: captarea prin absorbţie a SO2. pnrosto/ii. uneori convulsii. După faza de excitaţie cu iritatie. simptome digestive (greţuri. tremurături ale mîiitllor. :ua . mers ebrios. inapetenţă.. -•. înlctiuni imperioase. diaree).c . 1( . oxi\\> • 11' i torapie. INTOXICATA CU BROMURI Simptomatologia: identică cu intoxicaţia barbiturică. f n l. j ' i i ' .iniriil. greţuri. dispnee. respiraţia arti ficială. cercetarea încăperilor (prin flacără.11. a locurilor suspecte. INTOXICAŢIA CU BIOXID DE SULF Slnt expuşi intoxicaţiei muncitori care lucrează la fabricarea acidului sulfuric. Simptomatologie: o foarte puternică iritatie a mucoaselor oculare şl respiratorie.. Tratament. d l r . mici). «.

vărsături. nu i'Hiuia milhlot wpfi n .du vărsatul!) piin|(itlv H i t l l i u lînrlilluilco/ cloidoln'/. . prinlu nicra şi A. p l i a torie cu norartrinal şi oxigenoterapie. deshidratare pronunţată cu SH imperioasă. dureri abdominale. Mori. fetidă.1 . soluţie de glucoza. i i i i -M H I I . cianoză şi tegumente rorl.*41 * t t C 'l 1 i r 1 3l > Jl 1m -I ~ l » « Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile (otrăvitoare) poate rea 1 1 •/. moartea se produce prin paralizie cardioiospiratorie.il. vîjîituri). vitamina B12 l (ion 2000 gamma. mortale): — Sindromul faloidian (holeriform tardiv). uneori sanguinolentă. colaps. amauroză). . diaree In roercibilă.i i porcile Jnocybes şi Clitocybes. ambliopie. favorizăm diureza prin lichid.in'. INTOXICAŢIA CU CIUPERCI CVTf^** l t ^ V t ' * »t *r*ry t-l l » « ^»T v -lf .i. h i .4I i î <^. piMifj.. iciulln1 > In colaps. după o perioadă clinică silenţioasă de 10 — 20 oro. i i . hipotensiune. tulhiuJi'1 nervoase. " . tulburări de vedere (acufene. Sindromul entolomian (holeriform precoce) survine col mal f i < vont în intoxicaţiile cu ciuperci.'J c nptiru brusc un sindrom gastrointostimil di.m n .. Ciuperca producătoare este Entholoma lividiini. II. n u . i . sudori profuze. lilatea 50%. In intoxicaţiile grave: comă. Acest tablou se in:. reducerea salivaţiei.i do tanin 2 — 5% sau soluţie de permanganat de potasiu.n dic.i r . adi.. instabilitate. în l i n . Simptomatologia: greţuri. Tratament: spălătură gastrică. 1 .După o i n c n l i . ne <!• excitaţie. scotom con trai. I . deshidralaro rapida.ln/ oxl<|oiiotorup|yi IM IK'Voic (ddi A cslc t'ii/ul) sr larc Untaincntiil l n s i i l l c l i ' i i [ i ' i rlrcillfllorll INTOXICAŢIA CU CHININA SAU CU CHINIDINA Tr. colici abdominale.tulburări «imlIUv(vertij. vitamina A 300000 U. deshidi.i ' .» Ublouri clinice dramatice grupate în următoarele sindrorne: I. fi oro) 9) manifestă prin: sindrom gastroenteritic acut.it. A. in hlporsudoraţio.nii nervul optic şi retina prin administrare de vitamina PP 100 mc| | 10 nil novocaină 1% intravenos. combatem insuficienţa c a i < l i < M .au «cid nicotinic (vitamina PP). n m . tegumente uscate. ameţeli. adăugind cărbune animal -. S indrom ul m uscarinian (sudoral) produs do mir >. i i i ' m.imi'iit. virosa. SpAIAturA gnutrlctt: provoear» il Apare mai des prin utilizarea în scop abortiv. 2. hepato-renale şi crampe musculare. > IM 34. vărsături. din abundenţă.'. l loază brusc. Incubaţia esto scurta {'. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate întîrziată (gravitui<mare. combatem amauroy. sialoreo. tahicardie. Ciupercile incriminate sînt: Amanita phalloides. vitamina Bt 300 mg. . u ioduri. cu stare generala all« iată. infiltraţie retrobulbară cu utiopuia :. obnubilare („beţia chininică"). îl adun nistrăm 30 g sulfat de sodiu şi purgaţie. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate precoce (cu porlrul<> /i Ui te mai redusă): 1.

344 . Tratament: Antidotul este atropină (contraindicată în sindromul dlropinic). scuI i IM l o do orice efort.. spălătura gastrică cu soluţie 5% de bicarbonat de sodiu 9! suspensie de cărbune. expectoraţle s. antibiotice. Sindromul halucinatei produs de ciupercile Agarics atropiniens şl l'N\llocybes.l înaltă. oxi-'i"iiotcrapie. instilăm soluţie de co-> . lăcrimare. iar după 48 de ore apare un icter prin li'tmili/ă şi citotoxic hepatic. după 24 ore so iir. Psaliote etc. Profilaxia prin cunoaşterea ciupercilor toxice. methemoglobini•anţl ţii humolizanţi. confuzie. pulverizaţii cu o soluţie constînd • im Iiiposulfit de sodiu (2 g). se combate colapsul. dispnee. brusc se instalează: delir. Sindromul helvellan (hemolitic) produs de ciuperca Gyromitra (i'".actorii. repaus absolut. n i | i l i i t l < ' . INTOXICAŢIA CU CLORAŢI Clorului de potasiu şi cloratul de sodiu sînt toxici. ' t i i l o r . Sindromul de indigestie produs de ciuperci ca Boletul stanului. după spălarea ochilor. midriazfi. fenomene gastroenteritice.combatem durerea cu papaverină. Se instalează după o im nb. ixiiitliurlna. glucoza. de asemenea paralizii nervoase. rchidratare. în doze de l—2 mg la intervale de 30—50 minute.ni(|iiinolentă. Dupâ o incubaţie do l—3 oro. Tratament: antidotul este albastrul de metilen. mers ebrios. se manifestă prin halucinaţii cu imagini de puncte străluciUhirc sau colorate sau linii mişcătoare. 20 ml soluţie l %.ilnfi :•!% şi pansament oclusiv cu parafină sterilizată. provocare df vărsături (spălătura gastrică cu suspensie de cărbune. După o incubaţie de l—5 ore apare un sindrom (jnslroenteritic. tuse violentă. anemie. Durează doar cîteva ore. se tratează insuficienţa acută renala şl circulatorie.il<M/.. dispare acomodarea la distantă. Sindromul panterlan (alroplnic) produs de Amâni t a muscarla şl A. INTOXICAŢIA CU CLOR Simptomatologia: strănut.<•' i . I i i l u i iirdio.ă un sindrom hemolitic. 0.<'nli'iit(i şi Hvlvella aesculenta {zbîrciogul gras). Mortalitatea este între 2 şi 20%. se combat agitaţia şi convulsiile cu sedative. la nevoie mial-(| in . Simptomatologia. Intoxicaţia se manifestă prin: cianoză şi hipertermlc. I. purgativ salin şi clisiii.itio de 4—8 ore cu fenomene de gastroenterită. accese do furie sau euforie. gura este uscată. uneori din (••iu/. scobutil. Tratament: scoaterea rapidă a victimei din mediul contaminat. licinoglobinurie.5). dar de gravitate mai mică ca în sindromul faloidian. I. Prognost i c u l oslo rezervat.a fragmentelor de ciuperci este ineficientă). sînge necoagulabil. 5. pneumonie. carbonat de sodiu (0. diminuare*» ?.1.i. Intravenos. spasme ale glotei. oxlgenotcrapie. apă lOOml.

. colaps ţii n n i . insuflare de oxigen. micoren.i < n i>innol< n(A »l dezorientare. purgativ şl < . clorprom. congestia feţei. colaps cinulal Tratament: intubaţie şi aspiraţie traheală.. l . Intoxicaţia uşoară evoluea/. după care se introduce » uluii<» salină (o lingură de sare la un pahar cu apă). respiraţie asista 1. pro licjmin (1/2 — l fiolă intravenos). dacă nu survine ameliora administrează noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon In fuzie intravenoasă. tremurături ale mîinilor. prin folosirea în terapie sau mnl iar în scop de sinucidere. INTOXICAŢIA CU COCAINA Survine accidental sau în scop de sinucidere..irdi ciiteme. Tratament: spălătură gastrică. în doze mari. intubaţie şi respiraţie asistată. convulsii epileptiforme. hipertermie.5 — 1. cu < u | U taţie. tahic. prin hipotensiune arterială.. brusc. apoi comă profundă letală. cefaleo. circulator. Simptomatologia: greaţă şi vărsături. după care apar tulburflrl d< i i lin cardiac (tahicardie sau bradicardie. i i l i . INTOXICATA CU CURARA SAU CURARIZANTE Simptomatologia se caracterizează prin hipertensiune. 2) Intoxicaţia acută cu cocaină se manifestă prin agitaţie. moartea se instalează prin paralizie respiratorie ^i m l . Tratament: spălătură gastrică. Tratamentul: adrenalină l mg i. nu administrăm morfină (în agitaţie). Moartea poate surveni prin Nlnn>|M Tratament: repaus absolvii. INTOXICAŢIA CU DIGITALA Apare mai frecvent accidental. . narcoză cu evipan. l i l < nlriovcnlriculcir). midriază. iar cea gravă cu comă profundă. Simptomatologia: se manifestă sub două forme: 1) Şocul cocainic apare la persoane hipersensibile... i ţ m salivei. apoi spnlălurn gastrica cu suspensie apoasă do cărbune animali . extrasistole bigemlnnto. administrarea Imediată de antidot universal. strofantină.i/lnfl. i cunoştinţei. se asociază cu atropină 0.5 • •adrophonmm (tensilon). noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon. piculci. gluconat de calciu şi n s p i i .INTOXICAŢIA CU CLORPROMAZINA (MJOOMA/IN) Simptomatologia. hipertensiune ai l< M M l . IM imun insuficienţei cardiorespiratorii. i | . oxigen şi mimn-n (karion). halucinaţii.v. i l m i r die. curăţirea imediată a mucoaselor. 1. transpiraţii. semne de şoc grav.

tuse violentă. laboraSimptomatologia: lăcrimare. vîjîicturi. Simptomatologia: halenă de usturoi. metrii.o. Ingestia duce la ni'cro'/. Tr. formalina) Se întîlneşte la muncitorii din industria maselor plastice. antibioterapie. Tratament: spălătură gastrică. Moartea survine între 5 şi 10 zile de la instalarea suferinţei. provocare Io v. urticarie. efedrina şi adrenalină. mai ales în cursul defecţiunilor în etanSlmptomele şi tratamentul: aceleaşi ca la intoxicaţia cu clor. se tratează insuficienţa •Irrultitorie acută. i'omfl). . ameţeli.itropinfi. cafeina. vărsături. semne de insuficienţă n'iialft acută. Combaterea colapsului. verIJ. purgativ salin. extrasistole.itument: spălătură gastrică cu permanganat de K l % (oxidant al fosforului). hipotensiune arterială. Simptomatologia: eriteme cutanate. ilpolcriniu. urmează coma profundă. pcntamctoniul. a coloranţilor şi Ia piopnrnroa unor medicamente. illnroo snnguinolentă. glucoza. spălătură gastrică. INTOXICAŢIA CU OANGLIOPLEGICE Intoxlc'nţlllo survin In cursul tratamentelor sau accidental. simptome ale sindromului hemoragipar şi nervoase (delir. Tratamentul este ca în in-oxlcuţlo cu digitală. se corectează acidoza. oxigenoterapie. vitamine. Cele m «îl cUnoucutA suhstiiiiţo slut: /icxwnofon/u/. După 3 — 4 zile apar icter.irscHuri. .nltrmjllcnrlnfi. Notă: Slroiantina administrată în doză unică de l mg produce feno-iii-nc de intoxicaţie similare celor din intoxicaţia cu digitală: cefaler. INTOXICAŢIA CU FORMALDEHIDA (sinonime: formol. INTOXICAŢIA CU FOSGEN Apnre în procesul fabricării fibrelor sintetice. Tratament: nu există antidot specific. INTOXICAŢIA CU FOSFOR Poute fi accidentală sau profesională. somnolenţă. cianoză. vărscHuri tahicardie. INTOXICAŢIA CU FENACETINA Fonncotina se întîlneşte în multe combinaţii antinevralgice şi acţioioo/. dureri epigastrice. pentollnlutn şl d« dntfl mol roi «uiUl nKTuni//nm/mi şl pcmpldina. senzaţia de sufocare. puls slab şi frecvent. Esfe total interzisă adml-i de calciu.t1 iisupru centrului termoreglării. în rtmirilo foarte grave apare edem pulmonar acut.

în stări de şoc grave: lir-inisiutcU nat de hidrocortizon i.) Subliniem că accidentele pot surveni şi la doze terapeuticei flitul nocive prin asocierea lor cu alte substanţe ca: vasopreaoarele fi Qfn/«'laminate. edem pulraomu sau hemoragie cerebrală. INTOXICAŢIA CU HIDROGEN SULFURAT Şl SULFURI ALCALINE Simptomatologie: lipotimie.v. combatem convulsiile cu fenobarbital. dispnee. rinită. şi la nevoie noradrenalină In perfu/n'.O. După o fază scurtă de tulburări digestive. care pot provoca hipertensiuni acute. urmează coma.Simptomatologii! hlpotenilune arterial» ortostatlrfl hrutnlA iau lincope survenite la ofort. cefolee. oxigenoterapie. mortale.A. INTOXICAŢIA CU HEPARINA SAU CU HEPARINOIDE Simptomatologia. Tratament: în cazurile uşoare. Incoordunare. constipaţie. cu noradrenalină. sau la nevoie. Tratament: în reacţii de hipersensibilitate se administren/.v. tebecid) Simptomatologia. anxietate. hlpurter34? . Iar în caz di supradozare apar hemoragii grave (epistaxis. Tratament: nu există antidot specific. INTOXICAŢIA CU HIDRAZIDA ACIDULUI 1ZONICOTINIC (sinonime: HIN. în razul Ingerării de sulfuri. astm bronşic). spălătură gastrică cu suspensie de oxid de fler IBU ludroxid feros. reechilibrare hidroelectrolitică. Tratament: îndepărtarea victimei din atmosfera toxica. confuzie mintală şi halucinaţii. Spâlătură gastrică. respiraţie artificială (la nevoie perfuzii cu glucoza. molrorugU etc. vitamine (B6 şi B12). eventual cu sînge. perfuzii cu soluţie de glucoza şi hlpertensină. Imipramina produce convulill. cianoză prin methemocjloblnemie. Manifestările clinice pot fi de hipersenslbillzart la anumite persoane (şoc anafilactic. antibioterapie. aşezarea intoxicatului In poziţie dedivă. ileus paralitic.). Provoacft şl un Intons ofoct atroplnlc: uicflclunod gurii.fi Imediat antihistaminice şi calciu intravenos. intubaţlo traheală. hematurie.M. INTOXICAT» CU INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI (I. respiraţie artificială. oxigenoterapie. izoniazida. tulburări vizuale şl urinare. în cazurile mai grave. Mecamilamina poate produce tulburări neuropsihlce: tremurăturl. şi pri luzii dt sînge proaspăt. perfuzii cu clorură de sodiu. întretăiată de convulsii. In ht« moragii se administrează sulfat de protamină 20 U i.

imediat ce este posibil.illornativ cu provocarea de vărsături. salivu.url. anurie. se combate şocul. lăcrimare. l>ciln!iiiri (jnstrică cu lapte şi cărbune animal. uneori mortal. frisoane. stimularea circulaţiei.ilco. i/r.il. dializă pe: perfuzia cu glucoză-insulină. Tratament.i i i i l u cu poliurie la început. iar uneori stare de şoc grav. migrena. Triitiiinnnt. gastroenterită.-ildiilo) sau în tentative de sinucidere. loluni K . uneori leziuni caustice ale mucoaselor ju slngorări.n u/r/r de inorllnfl: ofortn ro.O. gre. Simptomatologie: stomatită cu gust metalic. iar în cai i i )!• grave hemodiallză prin rinichi artificial sau. 3) Substanţele de contrast radiologice produc la unele persoane la icurt interval de timp — după administrare — senzaţie de teamă. ini Iu toimolo sovrro rol. INTOXICAŢIA CU IOD SAU CU lOBURI Simptomatologia: t) Ingerarea poate produce: coloraţia cafenie a mucoasei gurii. 2) Inhalarea vaporilor de iod determină: coriză. tuse. anurie. rcscrpinele: eferlu tuiiNloiuili'i lHirhltiith'vl<>: comfl prolungitfi. colaps. — In caz de ingerare: spălătură gastrică cu scrobeală sau cu solu10 do tiosulfat de sodiu l %. .A. uremie. l i.oroo. apoi albuminurie.la. l'rotilactic: prevenirea bolnavilor de a nu asocia mecll-cu f.uncnt: se vor administra imediat lapte şi albuş de ou pe calo i « i l . hipoliMislune. vîjîituri în urechi. accidental (confuzii de iili. i licinoragică. în lipsă. alcoolul: stare de ebrietate. se combate durerea cu papaveInfl ţi eventual atropină. hemisuccinat de hidrocortizon. — In caz de inhalare de vapori de iod: respiraţie artificială. concomitent se adminisn'd'/rt Inlnimuscular BAL (sulfactin). INTOXICAŢIA CU MERCUR SAU CU DERIVAŢII SĂI Intoxicaţiile se produc prin supradozare. i .mie. . urticarie. cpunilio extrarenală. cefaleo. bronşită. — In caz de accidente alergice cu substanţe de contrast (şoc anaI luetic) se administrează: noradrenalină. gastroenteroo l i i . în intoxicaţie gru-vfl. inhanroa de soluţii de tiosulfat de sodiu 5% sau bicarbonat de sodiu 2%. Curativ: repaus absolut şi linişte. tahicardie.M. hormoni anabolizanţi. sîngerare în hi-j în colaps se administrează hipertensină. nu se administrează antili mai — Leziunile renale se tratează cu aport bogat de lichide. cu colici abdominale violente. mtlhistaminice. colaps.splrntorll. eventual Idem pulmonar. sia-. paloare. colaps. durerea se combate •u (inalgezice. sialoree. (uimi.

greţuri. Forma uşoară: stare pseudoebrioasă. sudori. coma cu faciesul roşu. tremurături. tulburări senzo riale. Dacă toxicul s-a injectat subcutanat. puls accelerat. ambliopie. do« lantin etc. colaps şi moarte. Simptomatologia se grupează în 4 perioade: 1) Perioada euforică: precede pe cea toxică. vertl]. Tratament. anglotensiufli tn convulsii. Corectăm tulburările hidroelectrolitice şi asigurăm aportul caloric parenteral prin soluţii de glucoza. frisoane. 2) Perioada de excitaţie: apare excitaţia psihomotorie. respira* ţia agonală şi pupila punctiformă. Tratament: antidot universal. administrare de purgative. OI'IACII In această grupa 'Illr^ »piul. Forma acută: paloare. codeina) şi substanţele» sintulico cu cfoct morfinic (miiilijiii. Antidotul este naloriina. horoina. combaterea colapsului prin norarlrinal. supravieţuirea peste 12 ore poate indica un prognostic mai bun. faţa roşie. cloralhidrat 3 g în clismă. vărsături. In caz de slncopft cardiacă. Diagnosticul se face din anamneză. prăbuşire tensională. 4) Perioada terminală: coma cu mioza morfinică (pupile punctifor me). tuse iritativă. tensiunea arterială scăzută. i . «ilc<ilol/. Se asigură evacuarea intestinului (clismă) şi a vezicii urinare (cateterism vezical). care se administrează leul intravenos cîte l fiolă (5 mg) la fiecare 10 — 20 minute (sau subcul. urmată de provocarea de vărsături sau/şi purgativ salin dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă. caracterizată prin o stare de bună dispoziţie. colici abdominale. Se tratează insuficienţa cardiorespiratorie acută. vfirsaturi. respiraţie superficială. Spălătură gastrică cu permanganat do | m i . somnolenţă. sudori profuze.it. areflexie.m. INTOXICAŢIA CU NICOTINĂ Simptomatologia variază în funcţie de forma clinică. respiraţie Cheyne-Stokes. Forma supraacută: arsuri bucofaringiene şi epigastrice. somnolenţă.). asistarea resplrntlol şi oxigenoterapie. inconştienţă. se aplică garou deasupra rogiunii. moarte. mioză. diaree. 349 . 3) Perioada de depresiune: oboseală. masaj cardiac. obnubilare. paloare.ll snl (morflmi. vărsături. roşeata feţei. se injectează adrenalină local şi se aplică pungă^cu gheaţa. cefalee. tulburări respiratorii. siu 1/5 000 sau tinctură de iod l ml la l 000 ml apă. Amelioniron stării începe cu o criză sudorală şi poliurică. cefalee.INTOXICAŢIA CU MORMNA. Prognosticul: comele profunde evoluează spre moarte. tot în doză de 5 — 10 mg). i i u l c n . apoi spălătură gastrică cu 240 ml p«rmanganat de potasiu 1% şi terminăm cu suspensie de cărbune anlninl) provocare de vărsături. ( l i l .

prăbuşire tensională. spălătură gastrică cu sus-pinsle apoasă de cărbune animal.Pentru accelerarea reconversiunii methemoglobinei se adminisIrcii7. . ajungîndu-se la starea comntonsfi. Tratament profilactic: etanşeizarea instalaţiilor şi asigurarea unei vontiltitii locale. Simptomatologia: la o methemoglobină de 10—15% din hemoglo-tutuiţi apare cianoza. exsanguinotransfuzii. color (iuţilor utc. respiraţie Cheyne-Stokes. Tr. intervenţia rapidă şi de stnI I M <>M|miisrnului. cînd faciesul este roz-zmeuriu.i . ameţeli.. palpitaţii.iliimpnt. în caz de respiraţie ineficientă. dinltrobenzenul.ie mintală. intubaţie trahiNilfi şi respiraţie asistată. Simptomatologia: — Intoxicaţia supraacută. INTOXICAŢIA CU OXID DE CARBON Oxidul de carbon (CO) rezultă din arderi incomplete (fier de călcat cu cărbuni. trlnltrotoluenul. dispnee. Asigurarea perrnea- . La 30—40% apare co-i i . Au O Inrgfl ullll/nrc In Industiln cauciucului. perfuzii cu sînge proaspăt. — In caz de absorbţie prin piele: îndepărtarea îmbrăcămintei şl spălarea suprafeţei corpului în întregime. cuptoare. Antidot: oxigen concentraţie 100% (grăbeşte descompun i ' H ' i i i iirbnxiliomoglobinei şi eliminarea gazului). art'IIcxic. ca simptom cardinal. Intoxicaţia poate fi acută şi cronică. stare ebriiiftsrt.il: soluţie de albastru de metilen 1%: tionină. Tratament curativ. greţuri. medicamentelor. Prognosticul este în funcţie de doză. dispneea de efort. tiraj insuficient la sobe. convulsii. albastru de toluidlnfl. insuficienţă respiratorie» aeuUî. miisulor plastice. coI i i p . cu apă caldă şi săpun. nltrohrii/cnul. furnale).. rruliKl riscul du Intoxicaţie profesionala. survin complicaţii. polipneo la (>. -• Intoxicaţia acută se prezintă cu stare precomatoasă cu uşoară euforie. Evoluţia letală este extrem de rară. hipotermie. •— In caz de ingerare: antidot universal. Formează cu oxihemoglobina. greţuri. tipoi cefalee. produs foarte dtabll. glucoza. Dacă bolnavul este scos din comă. vărsături. Calcă de pătrundere este cutanată ti rexplratorlf. garaje închise. — Indiferent de calea de absorbţie: oxigenoterapie. Moartea survine In i llrvd orc sau zile prin paralizie respiratorie. agitaţie maniacală. vîjîituri.1 — midriază sau inegalitate pupilară. carboxihemoglobina. accidentală sau în scop do •Inuciclore. confn/. în care moartea survine în cîteva secundo: instantaneu sincopă — convulsii — moartea.INTOXICAŢIA CU NITRO Şl AMINODMIVATI Al HIDROCARBURILOR AROMATICE Aruytl dorlvnll slut: anlllnn. tulburări de ritm cardiac. mio/. palpitaţii. Actluncii toxică so duloreşte transformării hemoglobinei în methemoglolilnfl.') 75% se instalează coma.

Tonicardiace In insuficienta cardiaci. Inhibă colinesteraza şi duce la acumulare de acetllcolină. oboseală. se repetă de 2—3 ori în 24 ore în funcţie dt evoluţie. care dă o hiperreactivitate parasimpatică (vagală) şi a sistemului ntrvos central. Toxafen etc. Compuşi organofosforici (Parathionul: sinonime: Ecatox. tenesme. hiponru/lo/ manifestări cutanate: eritem.M.P. digestivă şi transcutanată. stop respirator. 351 . TrnUimentul edemului pulmonnr nnil duc/l oxlstn. diaree.T. Tratament.). Simptomatologia. dprmatite. colici abdominale.i nevoie. dizartrie. spălă tură gastrici) dezobstruarea căilor aeriene. c) Sindromul nervos central: anxietate. vărsături. somnolenţă sau insomnie. D. respiraţie periodici Cheyne-Stokes. INTOXICAŢIA CU PESTIC1DE (INSECTOFUNGICIDE Şl DERATIZANTE SAU RODENTICIDE) Intoxicaţia cu pesticide constituie cea mai frecventa intoxicaţia accidentală şi una din cele mai grave intoxicaţii voluntare.) sînt substanţe liposolubile avlnd ca efect toxicologic provocarea de tulburări digestive şi nervoase (convulsii). 2. confuzie mintală. Hexaclorexan. manifestări generale: cori/d.. tulburări amnezice. Oxigenoterapia hiperbară (O 2 la presiunea do 2 atmosfere) dud este posibil. lăcrimară. hipersudoraţie. verti]. pentru reactivarea colinesterazei blocate de toxic. i. Caisa do pătrundere: aeriană. hiperoxcltabllltatt. Antidotul este atropină. Gamexan. edem pulmonar acut. fiind astăzi tratamentul cel mai eficace. colici abdominale. cttt l—5 mg. insomnie. Respiraţie urllllclnlfl l. apoi se instalează tulburările nervoase: flbrllaţii musculare. Se adaugă Toxogonin (R. cefalee. Simptomatologia: Tulburări gastrointestinalc: vărsături.T. Se spală tegumentele cu apă şi săpun. convulsii. dureri faringiene. parestezii.bllltftţll cflllor rosplmtorll. derivaţii indnnulul. rinoree. tuse. Dintre multiplele preparate amintim: 1. Antlhlotornpln do pr< tecţie. dispnee.) Pirrangit (Budapesta-EGYT) sau P. tratamentul convulsiilor (se vor evita barbituricele) şi al insuficienţei cardiorespiratorie acută. hipersecreţie bronşică. Alkron. dia ree. din 15 în 15 minute. în cazuri grave paralizii musculare. b) Sindromul nicotinic (asupra muşchilor voluntari): slăbiciune musculară. Compuşii organocloraţi (D. mai ales a muşchilor respiratori.A. comă cu areflexie. In cazuri foarte grave ataxie.F. Se administrează intravenos sau intramuscular. hiperestezii cutanate.D.ilcrr i edemului cerebral (glucozfl hipertonfl. Se descriu 3 sindrome clinice: a) Sindromul muscarinic (efect parasimpatic): mioză.N. crampe musculare. Coinh.G. care antagonlzează efecttlt acetilcolinei. cefalee: rinichiul şi ficatul pot ti (itinse. (l—2 f i olt) imediat după atropină.v. Comluitoron Insiiflrlontnl clrculnlnili <H ul< la nevoie. rruinltol). pînă la apariţia fenomenelor atropinict. hipersalivaţie. fibrilaţii musculare.

v.v. în lipsă se va utiliza procainamida per os (0. uli'iine sau cerebrale. cianoză şi edem pulmonar. oprirea convulsiilor cu fonobarbital. uneori leucopenie. 3. în formele neglijate se pot observa hematurii. 5.sl(i<|inns. sau i.v. oxigenoterapie ţ*i inspiraţie artificială: se combate hipertermia prin împachetări umede. tahicardie.. Simptomatologie: tulburări digestive. spălarea tegumentelor cu apă şi săpun. (i.. Dlnltrofenolul (DNP) şl dinitrocrezolul (DNOC). Tratament: nu există antidot specific.v. Tratament: spălătură gastrică sau provocare de vărsături.il. hemoragii digestive. purgativ lalin. purgativ salin. La cîteva minute sau ore de la ingerare apar: vărsături.5 ml/kilocorp) i. ackosin. Simptomatologie. tomoriu.. evoluînd cu un IctcT yrav.m. prostraţie.. în cazuri grave. Anlu (sinonime: antan. Simptomatologia.tulburări respiratorii..1—0.spălătură gastrică cu apă hlciiibouatată. convulsiile se combat cu barbiturice şi calciu gluconic. eventual asociată cu papaverină sau chinidină injectabilă. dispnee.5% i. punitiv salin. iin'i şi clorpromazină. soluţie 60% (0. Tratament: spălătură gastrică şi purgativ salin.antidotul este glicerolmonoacetatul. Depresiunea respiratorie se combate cu oxigen. vărsături. tulburări de ritm cardiac. hernii toarne perirenale şi hematoame musculare. nl. Warfarina (sinonime: dethmore. asociat cu respiraţie asistată. racumin).tratamentul edemului pulnionni «icul.. Acţiunea lor to xică puternică se efectuează prin blocarea procesului de fosforilare oxldalivii (inhibarea sintezei legăturilor fosfatice bogate în energie ne cesară supravieţuirii celulelor). anemii acute grave. novocaina 0. sîngerări urmate de transfuzii de sînge pronspăt şi dacă este posibil perfuzii de factori ai coagulării.. Fluoracetatul de sodiu: se utilizează împotriva rozătoarelor.li. calmante ale tusei. tuse irlInllvrt.imtuit: nu exista antidot speciile. convulsii. spălătură gastrică cu cărbune activul. în cazurile severe la indivizi prcdispuşi se poate observa o insuficienţă hepatică.5 g). 352 .. polipnee. îndepărtarea toxicului de pe tegumente. i. rigiditate musculară. fiind un rodenticid foarte puternic. tiosulfat de sodiu 10 nil soluţie 10% i. In acelaşi scop. tulburări nervoase: ataxie. ramors. agranulocitoză. comă urmată de oprirea respiraţiei şi a inimii (fibrilaţie ventriculară). Simptomatologia: semnul esenţial este hipertermia. combaterea insuficienţei cardiorespiratoile acută (nu so administrează norartrinal sau efedrina). Tratament: spălătură gastrică.vitamina Kt l fiolă de 20 mţj. 4.. deratox).

ualo. bradicardie şi hipotonsiune. Intoxicaţia cu romergan evoluează cu convulsii generalizate. Cazurile {parte rare de saturnism acut sînt accidentale sau voluntare şi evoluează cu următoarele simptome: arsuri buco-esofago-faringiene. respiraţie artificială. iar la nevoie inlubaţld orotraheală şi respiraţie asistată cu oxigenoterapie.mdb. prostigmină. Starea generală alterată. clorpromazină. mlnNlonlo. emetiral. Tratament: spălătură gastrică cu cărbune animal sau soluţie d«« permanganat de potasiu. înţepături In limbă şl fttrlnc|e. diaree. 23 — Boli Inlirn» — pentru undi e medii III . secuse mul* culare. Antidot: atropină (administrată intravenos: 2—3 mg la fiecare 2 ore). antispastice.7. tratamentul insuficienţei respiratorii acute. majeptil. tahicardie şi hipertensiune. Plumbemia crescută (normal 30—50 gamma %0). IVnicilamina acţionează similar. In unele intoxlnitil nuiMvn poate surveni o hipertensiune. Simptomatologie. repaus la pat şi sii|n. agitaţie pilihO* motorie. Veratrtna.v. atropină. (l—10 g/24 ore).ivi«<jher9 ECG. mioză. Simptomatologie. acetilcolină) Simptomatologia în intoxicaţiile cu aceste substanţe determină un tablou clinic similar cu acela întîlnit în cursul sindromului muscarlnlc: hipersecreţie sudorală şi salivară. FENOTIAZINELE (sinonime: alergan. în p. Pioîilactic se vor respecta normele de protecţia muncii. colici abdominale. neuleptil. diaree. nefrită toxică anurlcă.) Derivaţi fenotiazinici: delazin. vărsături incoercibile. plumburia pasta 200 gamma %0. Spălătură gastrică cu sulfat de sodiu il%. tulhurflrl de v«il . INTOXICAŢIA CU PILOCARPINA Şl ALTE PARASIMPATICOMIMETICH (eserină. l Tratament. meleril. halucinaţii auditive şi vi/.ln respiratorie stimularea respiraţiei cu micoren. regitină sau hidralazină (în hipertensiune). INTOXICAŢIA CU PLUMB Şl SĂRURI Mai frecvent evoluează sub forma cronică. Simptomatologie: vărsaturi. comă. levomepromezlna. sedarea convulsiilor. INTOXICAŢIA CU ROMERGAN. colici abdominale. (normal 60—80 gamma %0). furnicături şi prurit generalizat. purgativ salin. reacţie meningeală. urmate de comă (se poate instala şl direct). fenergan. conţi m (u musculare. Tratament: antidotul este calciu-disodic-edetat i. atosil etc.

tratarea Iniuflt' ! > nţ. perfuzii cu glucoza 5%. f. barbiturice în caz de convulsii.vărsături. purgativ salin. bromuri împotriva delirului. recomandabilă în Cfl'/.il. spălătură gastrică.. cu delir. Se administrează subcutanat. Simptomatologia se traduce printr-un sindrom ebrios.Tratament: nu există antidot specific. oxigenoterapie. provocare do vârsflturli administrare de purgativ (ulei de ricin 30 ml. — Tetraclorura de carbon şi tricloretilenul sînt solvenţi organici In i M utilizaţi în industrie. convulsii. spălătură gastrică.hidratare.ll. . Tratament: spălătură gastrică cu suspensie de cărbune animal: pur((dlive.iro. Se îndepărtează veşmintele contoniiii. Simptomatologie: tabloul clinic seamănă cu cel al intoxicaţiei cu <il< noi etilic. M. Acţiunea toxică rezultă din afinitatea m. hidratare orală sau perfuzie. ingestie sau transcutanat. tricloretilenul) — Sulfura de carbon ca solvent organic pătrunde în organism prin in i i . Tratament: nu există antidot specific. Spălătură gastrică.iuilo uşoare şi medii. tetraclorura de carbon. ovipun. INTOXICAŢIA CU SCOPOLAMINA Simptomatologie: depresiune. grăsimile. combaterea convulsiilor cu baitllinl. Tratament: antidotul fiziologic este pilocarpina. diaree.. insuficientă resptrntoiio tu usfixie şi edem pulmonar acut. alcoolul. somnolenţă. colici. tratamentul convulsiilor cu barbiturice. Acţiunea are loc prin afinitatea mare faţă de llpoido. oxigenoterapia.). punjiiliv salin. sindrom dlfJoHtlv -?i (iinirie.iic.. Ti. spfliftturft gastrică.imcnt: nu există antidot specific. combaterea colapsului prin perfuzii cu norartrinal. Scoaterea victimei din mediul toxic. Se vor evita uleiul de ricinii.n c pentru lipoidele sistemului nervos central.colorarea pielii şi mucoaselor în galben.l.ipl care explică atingerea nervoasă şi prin citoliză hepatoIt'll. INTOXICAŢIA CU SOLVENŢI ORGANICI (sulfura de carbon. INTOXICAŢIA CU SANTONINA Simptomatologie: viziuni colorate în violet şi xantopsie. 5—10 mg.•' "inito hopoto-rciinle. se repotii de 4—5 ori pînă ce se obţine umezirea gurii. coIfips.

e) manifestări nervoase (cefalee. lt<it«imontul insufle i^m. SpfiKilin.. Simptomatologie: debutează cu somnolenţă.i\ IM||II«K> proluiujiUI. piu-/. dezorientare în timp şi spaţiu.< |> un ••• ucidere. dermatite). i c | i .. apoi 2—4 g bicarbonat de sodiu..( l u d (te la In >. INTOXICATA CU SULFAMIDE Se manifestă prin intoleranţă alergică sau prin supradozare. napoton. oxigenolerapie si la nevoie respiraţie urlilu ml. clisme cu cloralhidrat. i \ ' . obnubilare.. f) tulburări psihice (obnubilare.izlnn. fenotiazinele. n n . purqntlv Sdlin. Spălătură gastrică şi instilarea de ulei de ricin (nu sulfat de 10diu sau magneziu). anxios. i i n i n < > prONunroi n'ochllibrare hidroeloctrolitică.n|n .i. unoorl ie 810ciu/ă şi e