B O LIN T E R N E I

pentru cadre medii Ediţia a Il-a

EDITURA MEDICALA BUCUREŞTI. 1980

CUVÎNT INTRODUCTIV la ediţia a ll-a

Epuizarea într-un timp scurt a primei ediţii a volumului „îndreptar 'ff boli interne (pentru cadre medii)" a făcut necesară editarea celei de-a II-a ediţii. In redactarea volumului de faţă s-a ţinut seama de proytuscle ştiinţelor biologice şi sociale, de sugestiile valoroase primite Hn la cadrele muncii şi de la medici, precum şi de propria experienţă In răstimpul celor 6 ani care s-au scurs de la apariţia priediţii. Faţă de volumul anterior s-au efectuat importante restructurări de Hinterial în concordanţă cu noile cunoştinţe şi s-au adăugat noi capi-'«>/«. S-au extins toate temele din partea generală şi s-au adăugat — tlnîndu-se seamă de importanţa lor în activitatea practică •— următoa-'K/C capitole: folosirea optimală a repausului în cadrul tratamentului, tillmcntaţia raţională a omului sănătos şi bolnav; tratamentul antibac-tarlcin-, tratamentul cu preparate de cortizon-, terapia imunosupresivă; Itulncofizioterapia şi cultura fizică medicală. In partea specială s-au tratat bolile după schema din prima edif/n pe aparate, adăugîndu-se noi capitole ca: bolile mediastinului; insullt'l^nţa respiratorie; hipotensiunea arterială; topografia abdomenului; ttilhnrări hidroelectrolitice şi acidobazice; balneofizioterapia în bolile uşuratului urinar şi în bolile reumatismale cronice; colagenozele şi huictici antisanogene: fumatul, alcoolismul şi consumul mărit de cafea. ft'ii adăugat şi o iconografie strict necesară înţelegerii textului. Ca şi în ediţia anterioară s-au tratat probleme practice care stau *n /a/a cadrelor medii din teren, căutînd să fim cît mai exhaustivi şi In acelaşi timp evitînd orice repetare. Volumul de faţă are extindere •i IM / mare şi sperăm că şi o îmbunătăţire corespunzătoare. Plecînd 3e

ntfit 09 teutt prnhfanwlt) d9 txpcrMfâ medicală 9! recuperare a llâlll rtc /nunrfl fi principalelor hnll cn potenţial Invalldant. nin ptlinl cn m'flayl Inlcu's observaţiile critice competente şi nltnarc 1u//iMii/ni Hdlturll medicale pentru sprijinul acordat la apariţia pre-' etltlll.
A to ii u r

Napoca, Iulie 1978

CUVÎNT INTRODUCTIV la edifia l

Necesitatea unui material informativ sintetic de boli interne, elaborat după programa analitică în vigoare şi după necesitatea din teren pentru cadrele medii sanitare, s-a făcut simţită de multă vreme, atît pentru cadrele didactice care predau bolile interne, cit şi pentru elevii în curs de pregătire sau cadrele aflate deja in activitate. O activitate clinică îndelungată, efectuată, atît în staţionar, cit şi ambulator, conjugată cu experienţa dobîndită în activitatea didactică la Grupul şcolar sanitar Cluj, ne-au dat posibilitatea să observăm o .vene de lacune atît în cadrul pregătirii teoretice, cît şi în munca pe teren a absolvenţilor. Plecînd de la observarea acestor lacune, ne-am străduit să pre•/.entăm mai întîi lecţiile noastre sub forma unor fascicule intitulate „Note de curs de medicină internă", cu care am dotat biblioteca şcolii noastre, pentru ca ulterior, în urma interesului stîrnit de acest material pentru elevi şi absolvenţi, să revedem conţinutul lor şi să-1 redactăm, sub forma „Lecţiilor clinice de medicină internă pentru învăţâmîntul sanitar postliceal". Ne-am străduit să prezentăm cunoştinţele necesare elevilor în mod sintetic, dar să răspundem necesităţilor din producţie şi orientării prolilactice a medicinii din ţara noastră. S-a insistat asupra urgenţelor din diferite boli pe care le întîlnim mai des pe teren, deoarece practica a arătat, pe de o parte, o mai slabă orientare a cadrelor medii sanitare în nc.eastă problemă, iar pe de altă parte, ştiindu-se că de promptitudinea acordării primului ajutor medical depinde adesea viaţa bolnavului. Cunuscînd faptul că un cadru mediu sau auxiliar sanitar (soră, moaşe) tămîne adesea singur la dispensar, la un serviciu medical sau deservi'ffte un punct sanitar izolat, am încercat să prezentăm astfel matei laiul încît să fie accesibil, la îndemînă şi să-1 poată folosi orice cadru Interesat, indiferent de timpul care s-a scurs de la audierea unor cazuri (h medicină internă sau de nivelul lor profesional.

/«•-«m străduit ca noţiunile să fie predate concis, dar în acelaşi ,i(l f/c clare, să aibă înlănţuire logică, astfel încît, aplicîndu-le In led, c/cv// să înţeleagă de ce anume trebuie să procedeze într-un II M. n /xirfca gcnera7d sînt prezentate noţiunile de boală, bolnav, mcr /c diagnostic şi evoluţie a bolii, subliniindu-se supravegherea /c.xrt n bolnavului. Plecînd de la experienţa personală şi exigenţele l ' - , la cc/e mai multe boli am introdus în loc de „tratament", no* < !< • „îngrijiri". Am insistat asupra noţiunilor de deontologie, atlt < <-\<i/c î;i viaţa de toate zilele. n '•ontinuare am prezentat suferinţe ale organelor interne pe apar. 1 1 nun .se face în mod clasic: definiţie, etiologie, simptome clinica /•/oi ari paraclinice, evoluţie, complicaţii, îngrijiri. In formularea ( / / < • / ,s-<i căutat să se prezinte fondul noţiunii cu implicaţiile esen<!>• J;ifc/c</c.re a sarcinilor de îngrijire complexă. Astfel, spre exemIfllniml infarctul miocardic ca o necroză ischemică şi ca o marc it<1 nn-ilntilă, s-au subliniat consecinţele: măsuri imediate de trăit y i K-JXIUS necesare vreme mai îndelungată, pînă cînd zona p /,(i/d .v i • x < / cic a triz a . i'pcrd/n i - < / prezentarea amintită va răspunde necesităţilor didactice, /(>(//(•() .•.,•/' va permite sesizarea gîndirii medicale în elaborarea \otilirnliii yi îngrijirea bolnavului. n III /MVK/U activitate didactică am ţinut seamă de exemplul marit>$lil nun'stri, regretatul academician I. Haţieganu, acad. A. Moga F jf, t//, O. For/or, membru corespondent al Academiei care ne-au (tt *fl /n' slnlilntm asiduu pentru a forma şi a da reţelei medico-sa'iu ifttul (Un cnn<>ytlnt''l<- cJştigate de la marii noştri dascăli şl in»i nuntim /» i/r;ifu, aircvrdm sd aducem o modesfd contrl-/fi i i/i1f/«'(i ! . / . • < r/r . MIC /ic ocupăm. 'tun /ii lini n " /; i/> / s or/cc observaţii critice, sugestii şl tnwl l»i vnr/tti' unu Ilonti a viitoarei noastre activităţi. '1H//HIM/IM tuturor Gtslor c«n.- ne-au încurajat pe această cale. A to u rii

CUPRINS
•fVliif

/nlroduct/v la ediţia a H-a 3 Kvlnf Introductiv la ediţia I 5 Wf, InliiMliircro. Probleme generale ale medicinii 11 * i l '.loric. Introducere în medicină 11 'liiitipiile organizării ocrotirii sănătăţii în ţara noastră 13 'linripalele specialităţi medicale 18 Mijloacele generale prin care se acţionează în medicină 19 loţiunoa de sănătate, boală, bolnav 21 ini/nle bolilor 22 'lecţiile de răspuns ale organismului la acţiunea agenţilor patogeni . . 25 vnlntia generală, diagnosticul şi prognosticul bolilor 29 înlnmentul bolilor (principii generale) 35 îl.l. Folosirea optimă a repausului în cadrul tratamentului 36 .11.'A Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav 38 (1.3. Tratamentul cu medicamente (principii generale) 43 ,11 :i. n. Tratamentul antibacterian (cu antibiotice şi chimioterapice) . . 46 ,11.'t. b. Tratamentul cu preparate de cortizon 50 'l '1. i1. Terapia imunosupresivă (imunodepresivă) 54 ( llnlni'nfi/ioterapia (principii generale) 55 i l'uliil ( ndrolor medico-sanitare pentru asigurarea unei asistenţe medicale • in rnlltntc superioară 65 > ' nunţiului respirator 71 mii olomentare de anatomie şi fiziologie 71 ml olctnontare de semiologie 72 "trtil <'f)inplomenitare în bolile aparatului respirator 76 |illi« cfiilor respiratorii superioare 77 Uluita acută („răceala", guturaiul sau coriza) 78 Hlnltn alergică spasmodică . _. 78 Klnlliiln cronice 79 • l,nilnţ|ltol« 79 a.4.4.1. Larlnglto striduloasă 79 80 «cută 81 cronice 82 acute 83 inla pnmimocoolcă !i'1 Mă pulmonari M

..... Pitiileularitfltilc îngrijirii bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator lllu npiinitiilul cardiovascular ... l. \................141........ Noţiuni demontare de anatomie şi fiziologie ............ j.... '....0.....2.. Gnngrena pulmonară ...... piiimiiikx oniozele .. 1 4........3...iile purulente . Scleio/...4.........1.... Bxplontri complementare în bolile cardiovasculare ..........lpollliiln Sincopa hiNiiflclenln cliculntorle periferică Ii" ..y.. .......... C'lilNlnl hld'Qtic pulmonar ............... Cimentul bronhopulmonar . Alto pneumonii bacteriene ... lllpirteiulunun arteriala l < ' l..... 2...... Mloonrdopatiile .... Hronhopneumonia ...... k............................................... 2. Plmireziile netuberculoase ........ ..fl.. Tiilintciilozn pulmonară ................................. l'lourezia tuberculoasă ... Noţiuni demontare de semiologie ... \.............. l........toinul Inli'lliltxlkr i ....... ')............... IriNullc lenţii respiratorie ...... Poilcarditele .11... Bolile' Inimii ... 2...... '^ Supiirntlllo bronhopulmonare ..... Plnmn/llln .. fHIologla bolilor cardiovasculare ................0.... l................ lunii cnrillm A congiitlvA l vinului pnlltnllett hollln nilmlfllo funcţionale l• llolllu nil»llnle oigniiJce ... Pneumoniile viiotice (atipice) ...................... 2....... £!nfl/emul pulmonar ......... l.. Itollle medlastinului .... ......... Abcesul pulmonar ... 3.......... hollln vonnlor periferice Pnitii itlniltătl 'il«> îngrijirii bolnavilor cardiovasculari a npninllilul (Iligestlv Noţiuni elnmontnro do anatomie IUi(|luiillu lopoginllce ale abdomenului l'l/lolo(|ln npnrnliilul digestiv llolllu npnrntulul digestiv ' ll ol ll u c vi vl ta tll ' b u c al e M ol ll e In il n g ul ui ll ol ll n e s of uţ lll lu i Sl ni pl oi n el o cl in ic e g e n er al e al e b ol il ......8... an| mul bronşic . Hronşiectazia . 2........... S.elo pulmonare ..................................... ....0. ...................1........ Pleuro/.... l....... lllpi'iteiiNhinnn arteriala Alnlonc loio/fl Hollln «i Imulor < onwînru îl'1 i AiM|lnn puctornlA l Inlnirllll lillnctiidlc l 'iliiit.............. 1 4.

Stmpiome clinice ce Indică o urgon(rt niudlco i hlrurglială ubdoînlnală 4. 1 ( M l OI I ( M l W 1 0 4 1 0 1 1 0( i l O H l O H 1 0 H .' .6.0. Bxammiul roprologle H/ i 1 1.or organelor digestive din cnvltntoa abdominala .4.4. 1 H V 1 1 7 B M W l H M 0 1 OI I ( M 0 4 9 1 0. lixplorărl poracllnlco In bolii* 4. . . .1. 1 1 1.

llll 11" 121) 121) 121 123 124 12(1 12H l '14 KI4 l llll llill IDO 141 141 144 140 14H ISO Iad ini l W IftW INI .

1.l 4.1.5. Bfl. Cuncerele aparatului digestiv 214 1414. Nnfiopdlii medicale 267 0.1. Sindromul nefrotic 275 im|Kiiu chirurgicale şt mixte 276 1 •Inli'UiplM In bolile aparatului urinar 279 nln orţ|nni'lor homatoformatoare 281 «iilnin <tn nnnlomlo şl fl/lologle 281 Hininlo nli< xlnţ|i'lul 282 175 192 217 271 271 272 273 .. lîolile pancreasului 209 i 4 II.8. denutriţia şi caşexia 237 i 239 " determinate de carenţe vitaminice 241 h i Ari hidroelectrolitice şi acidobazice 248 '..l. fl. .. Nofropatii medicale glomerulare 267 0. Ni'fropatiile medicale vasculare (nefroscleroze) ...10.0..2.5.. Nolroputii medicale cu predominanţă tubulară .4.0.4....4.1. 4.1.9.1..1.1.2.nulului renal 257 nul olornentare de anatomie şi fiziologie renală 257 nul elementare de semiologie renală 259 iiînniclo renale 263 lirli'iilii renală 264 " «iînrntuUu renal 267 i. Glomerulonefrita subacută şi subcronică .1.IZ Ileusul 213 « 4. 274 II.4.9.Iii.t ilo nutriţie şi de metabolism 220 Mirtlic-iul zaharat 221 /lintea 233 iii'ii.. Bolile stomacului şi duodenului 168 Gastritele 169 Boala ulceroasă..3. . Bolile ficatului şi ale căilor biliare 190 Noţiuni de anatomie.1..r>.1.. Particularităţile îngrijirii bolnavilor digestivi | '.4. Glomerulonefrita în focar (nefrita în focar) .1.4.2.7. Bolile intestinului 177 Duodenitele 178 Sindromul diareic 178 Sindromul de constipaţie 179 Enterocolopatiile 180 Apendicita 185 Hemoroizii 187 Parazitozele intestinale 187 4.1. Ulcerul gastro-duodenal 171 Stomacul operat pentru ulcerul gastric sau duodenal . Glomerulonefrita cronică 270 0. Nefrita ascendentă (pielonefrita) 274 1. 1.1. fl/1. Glomerulonefrita acută 267 0. Bolile peritoneului 211 » 4. Nefrita interstiţială descendentă (hematogenă) . Nfliopatii interstiţiale 273 (1.fi. 6. histologie şi fiziologie 190 Semnele clinice şi explorările paraclinice în bolile de ficat Sindromul icteric " 194 Hepatita acută 195 Hepatita cronică 198 Cirozele hepatice 202 Chistul hidatic hepatic 203 Alte afecţiuni hepatice 204 Bolile veziculei biliare şi ale căilor biliare 204 4 4.1.9.1.3.

un k uium tiu h('iiil(il«n|Ui 285 .

hi patologia profesională 32(1 llcntlllf l'X<M|rn..-i.. In) . Ui<|i'n|< . Hi'iiiiinliniiiul nbartlcular linlm'.. n(ll.nln l' l'nlinilillii MMiinatoldâ n l.l leu. 314 .imalcs nmlliniul nitlcular ncut "' imnllnmul sccutKlar Inloctlos " >niUliţa ni\c lillo/. . ll> ||. Hailflcaroa bolilor r.i 3UI hiiuii. .iil/. Mluuilla Iiimntulut 350 .« aparatului respirator 314 . um|.iipiiuilliMiinlovlaoorlta malignă UI l i li n mxloasi 31J Mia 313 .'frluiiMl.medicale 3Ufl . . lnioxi< atu dlvone 33(1 .. <. Alli |. .iiiiu(jnllllo ninl gminlnUi.ixi. Akoi»ll»mul rtimlc 362 .loti'riipla In bolile reumatismale cronice <|i /.ii. l)i(|i<n|.. . CuMumul ni Ai K do cafea 307 .ipaiaiului cardiovascular 317 . l. n|ii cu acetonă 33:t Inlnulcntll cu acizi 333 ...nntfl n i' fitUmul doflonoraliv . 11 u. Inloxlcnjln cu baz« (hldra(ii alcalini) 341 . ni.'uiiinti.. n... .-i 31J puţul. alcoolismul şi consumul de cafea în cantitate b 350 .lll!..-n«ralităU 32U Ini.. i.-dlclna Internă .< «iulniiiiilui retlculohlHlii» Hm . l W>n l n du Iradiere 357 llcl niitl»nno(rono: fumatul. TiAtnmoftliiI diferitelor intoxicaţi! 341 . i flţ)l|WIH> ...'ii|. iini.. li. . .'ii|. .

început. iar practica vindecării celor suferinzi •Mutila cu elemente mistice. în comuna primitivă. „şamani" sau „vin' ! " ." Mai tîrziu unii vindecăi nu invitat să reducă o fractură de membre. „magi".. fiind efectuată în cadrul unui ritual i Holile erau considerate că provin de la divinităţi. IN T R O D U C E R E .i ni comunităţii respective.1 .dicină strict curativistă. vindecătorii erau de regulă şefii . vindecarea "ludea prin urmare de forţe supranaturale a căror bunăvoinţă clşligată prin intermediul preotilor-vraci. psihoterapia şi mijloacele naturale de KM -.. datorită situaţiei lor priIp. ISTORIC. mult mai tîrziu beneficiind de aceste cunoştinţe mai multe un n le aceleiaşi colectivităţi. La început deci medicina eia imnttt cu elemente mistice. iar cel care practica acest meşteşug era „medic". omul a căutat în mediul său ambiental Mologic şi social) „leacuri" pentru alinarea suferinţelor sale sau vindecarea lor. nici/ ales folosirea plantelor. si-au putut însuşi o cultură remarcabilă pentru timpurile luni v detalii ce se refereau la vindecarea bolilor. Ei mmi în funcţie de regiune: „vraci". unul sau mai mulţi membri dintre cei mai de frunte s-au spe1 In meşteşugul de a linişti suferinţele şi de a vindeca bolile. Ei transmiteau l»ut nceste cunoştinţe membrilor familiilor lor care deveneau ulteiicl. stăteau la baza eficienţei sale. 11 . Folosirea leacurilor de către un „vindecător" a pus bazele iot umane. Eficienţa mijloa'•uipeutice era o realitate şi în timpurile vechi datorită psiilel la care era supusă persoana suferindă şi a utilizării unor H 11 do terapie naturală care şi-au dovedit capacitatea tămăduii t l n observaţia empirică. încă în cadrul celor mai primitive colectivităţi > l l . să deschidă un abces. P R O B L E M E G E N E R A L E A L E M E D IC IN E I 1.1. . Preoţii-vraci.. INTRODUCERE IN MEDICINA t Un cele mai vechi timpuri. acelaşi vraci efectuînd toate procedu<i|ieiilice avea un profil de „generalist.

Do/volliirod societăţii contemporane.'.i-i vnjll hoclolmiicu n n rolcvat natuin ilA a multor boli unu l n l < n i i(lfl clltilm im torll biologici şi col • N l i > i i M l . i . psihologia şi alte ramuri ale biologlnl li'll'l Nli-Ki do înţelegere a suferinţelor umane."i sft colaboreze. socială şi recuperato-\ l. Mrihi i n . i l i ' l cu dezvoltarea societăţii. Omul sănătos bolnnv oslo privit ca o fiinţă integrală bio-psiho-socială. privit integral psiho-bio-social. Hlolofjlfl cu nînneroasele ei ramuri a permis aprofundarea cunoşlot oiqnnlsmiilui uman. la ce« lillcrt si nmi tîrziu la medicina preventivă. Răspunsurile. epidemiologia etc. chiar parţiale. . iiilNctfidn-. Gradlntro srtii<H<ito şi boală se demarcă mult mai greu. psihologic şi socloStudii rum chim Miuplc olc.i' recent o nonfl minillrt n inotllclnei: ambientalo i l l I n n u n n i i l h î n n l d e p i > i »ş i | i t >r « ( i i i t i | H . )loţ|l/i. aplicarea individualizată a celor mai eficiente n l li'Uipeullcc si comlncînd planul de recuperare aşa încît să so •n Iunie milNiiillc |)onlni readaptarea sau adaptarea la viaţa activd ' i l i | i i i < i i « n condiţiilor de cictivitate pentru toţi membrii colectivităţii. t ( « . bloloific.pentru ce se produce"? şi :.. Anatomia. a făcut necesar ca meni s o evolue/e pe o nouă treaptă numită etapa socială a medicinei. . ambientologia. în diferitele ştiinţe. de înţelegorp iiţ|onc ctmpnl d<> .ictiuno al medicinoi prin de/văluirea interrolndlnlro om şi mediul ambiental: fi/.-. 'rll'/. 1 ' m . dar mnl cu seamă de progresele ştiinţelor naturii şi ale ştiln. medicina socială. u i obţinut progrese remarcabile. Sfera de mo n medicinei se extinde pe arii mult mai largi începînd cu proIn pi Imnul colectivii. iliclrirt NocUilă actuală beneficiază de progresele ştiinţelor In . enzimologia. curativă. Aceşti doi specialişti au conil t ii'.apun' îmbolnăvirea. devenind astfel şi „chirurgi". si u croat noi cadre instituţionale ce o susţin şi o promovează: clnn muncii şi bolilor profesionale. au devenit do i p i t i l i i i i | i 1 covîrşitoare deoarece ele corespund unui ideal. inclusiv biolo. cu marile aglomeraţii de •ni cdio stabilesc între ei multiple relaţii.. M I I. Medicina «ctuală este profilactică. i ca ramură a biologiei s-a dezvoltat în mod deosebit. atît l in..i vindecăm"?. imunologia. endocrinologia. m u l t e b o l i . la aceste întrenii pci uns să se treacă de la medicina curativă empirică. psihanaliza. la condiţiile in. grăitor i ni de dicloiml: „este mai uşor să previi decît să vindeci". Ca urmare s-a creat şi ui Insliliiţioiicil: igiena..OClfllf».n medicală şi recuperarea capacităţii de muncă. medicina covlt/UIlor otc.(lragft o măsea. situaţie care s-a menplnfl în ultimele secole cînd s-a produs diferenţierea între medicii lodlclnă generală şi medicii chirurgi. Ştiinţele socialo măresc şi ele sfera do cuprindere.i terapeutică propriu-zisă. Treptat s-a putut răspunde la întrebările: i ' 1 boala"? „cum se produce"? . l < i cunoaşterea modului lor de a se produce. fiziolo tl/lopnlolo(|lM.n priveşte omul integrat în mediul său de viaţă şi de muncă. cît şi privitor la cunoaşterea caul i o l i l o i . Metodele de cercetare niiil()lo(|i('('i aplicate unor boli cu extindere în masă. Iiislocliiinid.lc. / pwnlru doi (ciontii cronici sau handicapaţi.

sau după cum spunea acad. miuiutica. Medicina este. sanatorii de postcură). l n in. a biologiei şi a medicinei tu i i . acordînd prioritate subsistemului om.i milo sociale şi medicule lunte de orcjnnelo (enlmle ifl t)\ oui . Pe lîngă tratamentele cu medicamente. sport.e sociale au impus medicinei promovarea celui mai avansat MlMnlsm. Se urmăprevenirea îmbolnăvirilor prin crearea condiţiilor ergonomice de ă şi de viată. Ea este o ştiinţă care se ocupă n rveni rea îmbolnăvirilor şi cu tratamentul lor. de/voltnie soclal-econoinlcA t\ ţ n i i l noa*tru nil.. năzuinţe şi aspiraţii sociale etc. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII OCROTIRII SĂNĂTĂŢII IN ŢARA NOASTRĂ u'ii sănătăţii în ţara noastră are următoarele caracteristici din orînduirea socialistă şi care corespund intereselor saMutNi'lor populare: iirfwj/ f/c stat ui ocrotirii sănătăţii. aşa cum spunea acad. matematica. neputîndu-se obţine vindecarea prin nici un mijloc terapeu( 11 ele medicale sînt persoane calificate şi specializate pentru n în practică a principiilor ştiinţifice ale medicinei. filozofia. oi<|iini'/nţlile obşteşti. a umanismului socialist. Uneori cadrele i i' f i l e sînt nevoite să se rezume numai la alinarea suferinţelor boi lor. omul — sănătos sau suferind — satisfacerea nevoilor sale de l" "iii şi de perspectivă. urmărindu-se revei n !n starea de sănătate anterioară îmbolnăvirii. Fodor „medicina este o ştiinţă 'Unirii ştiinţelor în folosul omului". cultură fizică medicală. i /Ini. care situează în centrul preocupărilor NU le. nrtt'nil unitar al sistemului statul do ocrotim al sănătăţii nlslerul :. i continuă a ştiinţelor în general. O.Miele locule.r milor cure urmăresc oplicarco în proctlcă « poli< i . crearea condiţiilor ergonomice de activitate şi de viaţă. îmi ie<i unor deziderate. Dat fiind > ' i | t . cibernetica etc.i i l n r . chimia. Haţieganu . ergonomj'a apare ca o preocupare disciplinară ce tinde la optimizarea funcţională a sistemului om-maiiicdiu ambiental. urnirea sau reorientarea profesională. psihoterapia individuală sau • i iip. .lor medicale şi sociale.ştiinţă şi con|ft". logica. Cultura generală şi medicală a unui ii medical trebuie să fie deosebit de vastă pentru a putea să în( n. conducem iţe n m. statistica. iM'h'/n/ i':'inllicat <il anutiill sducIM/// re/ultrt din faptul cft tlvllnlc . i .|(l şi să aplice noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în favoarea iul sănătos sau bolnav. 11 u nou domeniu de activitate. populaţia InsAşi. medicina i la adaugă şi uneori dă prioritate mijloacelor terapeutice natuşl sociale: repaus profesional în diferite condiţii (staţiuni bali llmaterice. biochimia. I. nidrele medicale trebuie să-şi perfecţioneze în permanentă ' ş l i n ţ i ' l i . Mrdicina beneficiază în prezent de aportul altor ştiinţe: fizica.in<Uăţii este forul centrul do concepţie..

Ailatenţa medicală este accesibilă tuturor cetăţenilor. — Ocrotirea sănătăţii este orientată profilactic şi se bazează |»> •le m/ii noi achiziţii ale ştiinţei medicale. Activitatea de ocrotire a sănătăţii din ţara noastră este organizatfl e următoarele tipuri de unităţi sanitare: spitale şi spitale clinice. oraşe. .ilnrlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistent^ n ' i n dld nlili/înd factorii curativi naturali.i <m te unii< < <i snnltm n em u nn|ţ|iiin < i ie|ltrea educarea 9! »ur a v o y h ii < < â m e d i c u l . precum şi sarcini edlcdlr i n < . sni i l o r i i şi preventorii. Dispensarul policlinic asigură asistenţa de specialitate bolnavilor mbiildlori. preventivă. în funcţie de teri>i iul cirondat. l'ri'vcnlorlul este unitatea sanitară cu paturi care asigură preveni* •d şl i o m b . inw Inii şl de înaltă calitate pentru toate specialităţile. In Nlnl p i o l i l .şi locale care au atribuţii în domeniul ocrotirii sănătăţii. i i i i liniilor generale şi a principalelor obiective ale politicii sâni n e. liiNllInlele si centrele medicale se constituie în centrele universitare. creşe şi leagăne do npii. precum şi la bolnavi) i iiibrn nlo/. spii l e l e pot fi: republicane (subordonate Ministerului Sănătăţii). i l i c p i iudei i şi instituţii.\ MIC. curativft pi ol i Inel ied a populaţiei din teritoriu arondat. Dispensarul medical se organizează în municipii. El funcţionează cu iiblnele (le medicină generală şi cabinete de consultaţii şi tratament»» e ' e idil lo . care are ca sarcină principală asigurarea elao i . Spitalele clinice se organizează în centrele univeri l M i e medicale unde sînt clinici universitare. i l e pe un anumit grup de probleme şi au ca sarcină prin pnlA IMOMK . judeţene. Cri".. Se organizează în oraşe şi municipii. de structură pe specialităţi şi de subordonarea lor. curativă şi de recuperare a bolnavin internaţi şi ambulatori de pe teritoriul arondat. gratuită.p c l d . S.i a c o p l l lio t v h u t A > |ij | u i ! • 3a n i . Tu vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prograi i i l | M r Udului cu privire la îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănflUli publice şi a creşterii eficienţei muncii medico-sanitare s-a creai oiiMlml Sanitar Superior în subordinea Consiliului Suprem al Dezvolţi ii l (onomice şi Sociale. i i .i cercetării şi ii tehnicii medicale. n . a l c â r o i u .1 bolnavilor ambulatori este asigurată de policlinici şi dispensarel» ledi. Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenţa medicală cornletd de specialitate.ile. institute şi centre medicale.i!e teritoriale. oficii farmaceutice.m. asociaţi cu celelalte proc@« • • < • lelimi e şi mijloace terapeutice. comune. ia măsuri eniru întărirea ordinei şi disciplinei în sectorul sanitar. Asls•n(. ' i e a tuberculozei la copii şi tineri. de/bate şi adoptă hotărîri obligatorii pentru toate organele cen •ile . direcţii sanitare judeţene şi direcţia sâni 11 M M municipiului Bucureşti.i stabilizată clinic şi necontagioasă. departalent. i i i c i profiliiclic şi c nuitlv. municipale sau orăşeneşti şi spitale comunale. pentru acordarea asistenţei medicale.

i . • l l v i l i i l e a de E. în diferitele domenii ale asistenţei medicale.M. mumie.M. apoi qrudul '.111 M lllll V i im |ii. Laboratorul pentru controlul medicamentelor.n ) ml/i) '•'• ' lll i unu ţloiinle !• He | l |i i ii p i'llllll tu m d o i mi 11-i e.il clinic . i 'onxiderînd această finalitate a ocrotirii sănătăţii se prezintă o la-. Laboratorul de sănătate mintală. potrivit legii beneficiază şi de ocrotire uceste unităţi). Laboratorul de analiza stării de sănătate şi evaluare sanitară.i| ii > l i u U in1 i i i 1 c lic «u - .ii IM l. în condiţii de invaliditate (pensioi.M <HI|f|li< . aprci f i l In rlndul ei prin scăderea morbidităţii şi a invalidităţii.M. se efectuează de medicii din Comisia de •' M. contacţi tbc.) pentru a putea tn-)n mod corect persoanele care le cer sfatul în aceste probleme.i la comisia de E. i . i l i i c < > ale !o< l l l l l l li i . Compusă din: medicii de specialitate şi reprezentanţi al or(U i d lu e m s ă.rf/za medicală a capacităţii de muncă este o activitate medii*l. Laboratorul de educaţie sanitară. dnr «re multiple implicaţii socio-economice. Tolodatii U lii î l" H l l MriM 'l / h i" tiiinc.n i [ i i r n i c : . necesită asistenţă medicală 'iidicapaţi motori. |u | | ! bolnavul oşti .i bolnavului 9! «i l (dncă bolimviil oiidiţU).R. alterărilor •In i-.R.M. i < estoni. precum şi a unor categorii de copii care în funcţie dezvoltarea şi starea lor de sănătate. care în urma unor eforturi recuperatorii ijuns Iu concluzia că bolnavul nu mai este recuperabil .e in ii îu(r . . deficienţi neuropsihici.ilr -li. se află în perioada studii sau în alte situaţii similare. dar este absolut necesar ca şi > medii sanitare să cunoască metodologia de expertiză medicală npeiare a capacităţii de muncă (E. educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor în ••trt de pînă la 3 ani (care.M. /i'Kpe.d rliliiic e i li|t ii.1 n-ltitiv mai nouă a medicinei: expertiza medicală şi recuperarea "iii'/M/// de muncă. Oficiul farmaceutic. c ( i i ) c i i i n e i i t e l e medicale. prematurii. Răspunsurile la aceste u l levin medicilor de specialitate. l'ltcienţa activităţii în domeniul ocrotirii sănătăţii se evaluează pe oi {/e/iera/ prin întărirea sănătăţii cetăţenilor patriei noastre..C.iiflilnţi sau susţinătorii legali sînt încadraţi în muncă.M.C.1 jillli dui iimciil. Alte unităţi sanitare sînt: Centrul judeţean sanitaro-antiepidemic. se face de către medicii de • I i i invalidante.i tratamentul recuperator să fie conţii î n d i ' l i i m i . Leagănul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanentă i i » asigură creşterea. Centrul judeţean de recoltare şi conservare a sîngelui.'. iicbule evolunlt dhiţjnoslicul h .C. cîte ore pe zi şi în ce condiţii. UAupuit- şi | r .1 <-sle nevoie < . M *| . şi de Consiliul Sanitar Superior. a mul. şi •il din familii dezorganizate). sînt (lnmentate de Ministerul Sănătăţii.R. Normele tehnice. l l H i |i in < > ' . i l . Prin expertiza medi> • • < « evaluează capacitatea de muncă şi se răspunde cu argumente Mre la întrebarea dacă persoana de expertizat mai poate lucra.

o largă arie geografică: „domeniu de activitate complexă H'dlrnlft.Ind la aceste întrebări se evaluează capacitatea de muncă a bolnavului xamtnat. i cu dezideratul major de încadrare sau reîncmlra* e<i lor In <n l i v i l .C.) este o activitate me. complexe: biologice şi socioprofesionale.r. cetăţeanul puţind efectun l continuare o activitate cu program complet (sau redus cu 1/4 din orină pe o perioadă de 3 luni pe an calendaristic) în acelaşi loc di» luncă sau în alt loc de muncă corespunzător potenţialului său fum nnal.inl.. paralel şi strîns legată de activitatea de expertiză m««-Icnlfl <i ('<ip<icitc1ţii de muncă. l'huililMle.C. ce se desfăşoară dinamic pe o perioadă înde-iini| iil.i<lrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni. similar cu cel de reabililnn» iloslt p<.c)iinele li<in(li< i <ip l il<>. Pro. ci constituie un prilej de InMisiliedre a procedurilor recuperatorii. Există mai multe definiţii ale noţiunii e H. i<><lnnnron HQU chiar plt»f tiMC'ii <'n|t<u'iirtţii <!<• mnn . l ii gradul III de invaliditate se încadrează cu precădere muncitorii In t | i n | ) < i I sau a Il-a de muncă. Hi<rll« vi/<'<i/<i |"'i :. t'dtnd în acest fel. încadrarea unei persoane do nvdliditatc trebuie considerată ca o posibilitate ce se acordă acesfelci tentai a continua tratamentul recuperator în condiţii de repaus pro/tf« tonul parţial (cei încadraţi în gradul III) sau total (cei încadraţi Irt 'fwlnl l sau // de invaliditate). de cauza care le-a determinat).i lucreze în continuare în acelaşi loc de muncă cu program redus i )uiu. Comisia de E. în condiţiile prevăzute de lege.M. poate da următoarele răspunsuri: — Capacitatea de muncă este păstrată.M.i pi. Se urmăreşte de as<a= luntifi de/voltarca unor mecanisme compensatorii şi adaptative cară ft «sigure persoanei de recuperat posibilitatea de muncă sau de auto» tHvln». . cum n mod cu totul greşit se mai consideră. I .M.i Activităţii de recuperare este reînserarea sau înserarw iursortiieloi li. educaţională şi socioprofesională prin care se urmăreşte u>= Idblllien cit mai deplină a capacităţilor funcţionale reduse sau plaf* nlo (Indiferent. /tVcu/x-rarea capacităţii de muncă (R.ni n (in|. rămlt i i d s. Arocaşi comisie medicală întocmeşte şi planul de recuperare.. < • încadrează în gradul II de invaliditate. Mijloacele prin care se unnrtieşt» 1 l n .inului in !nln<uliiie.inr. respectiv o viaţă activă cu independenţa economică şi (sau) oelnlft".mdicapate (persoane cu deficienţe mari fizice şi/sau pdl ilfe) In viul. cure «u însă acelaşi conţinut.ilcite (eventual în alt loc de muncă cu program redus la jumflile). Capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate cînd .i . Capacitatea de muncă este pierdută: fie cu păstrarea autoservirii lud : . încadrarea într-un grad de invaliditate nu însuin> • •n/îl încheierea preocupărilor pentru cadrele medico-sanitare. i l i > :.s<«chr|elor unor I n il x i ln i v i i i < mo scn<l cn|xicilfltea funcţloiuilA » nqnniihil nlc< lot s.'i <!<> timp.i ' » i l « H« ii|ii'iatorll medicala con- .. lOiifllrt. i l c . fie cu pierderea autori vii ii cînd se încadrează în gradul I de invaliditate pe o perioadă d" sdii 12 luni.. i l i l ..M. in mni in'l lichidarea sau dlniliiînren . In «şa mrtsurn ItU'H |e|<Mnilnn (|n-nlAţl In nciu iinlun | M .. i profesională.' Iiic.R.K l i v . Ico soci<il<yt complexă.

IMM ni mimrtt şi nirntiiieir..ire «l (!•' (iptitudinile şi calităţile biologice şi psihice ale deficientului.M.l .u lrII1 .olv. 1-nliira medicală a recuperării are ca obiectiv principal reeducarea on.M. proceduri de balneofiziotepslhoterapie individuală sau în grup.ll . exerciţiile sportive. cultura fizică medicală. să intre în activitate şi să-şi menun loc de muncă adecvat posibilităţilor sau psihofizice. se desfăşoară mirul unei echipe de specialişti cu variate calificări: tehnicieni cu |nl 11 medical sau paramedical care să se ocupe cu latura biologică şi llmlogică a recuperării.! •„ > Mi iiclivitoto: nl «« ui loc d.il.).irra ac ţiunii de r«-. aspiraţiilor si care să-i permită totodată independenţă economică.intui .jft mijloacele terapeutice obişnuite. de viitoarele solicitări profesionale şi ale locului iliicrt.i se ir/.n ţ i i soli.h lirlr.l "l>h. mai bine zis constituie1 do-a treia etapă a medicinei actuale: medicina socială. compensarea şi adaptarea funcţiilor reduse sau pierdute mijloace multiple: măsuri terapeutice cu caracter general. 1 1 1 I i ( <C!V Ut | 1 1 1 1 1I le I t l i < 1 /.i in lui.. l.lll/. r . tehnicieni pedagogi care să asigure şcolarizai(eficientului şi tehnicieni profesiologi pentru alegerea celei mai ilvlte profesiuni şi pentru sprijinirea menţinerii unui loc de muncă U.1 . ii. răspunzînd în acest dezideratelor umanismului socialist. Activitatea de R.i tir lucru c <ii n U lll t (r llr | C I' U ( C lll't /l).n h/. Corespunzător conţinutului său.]! l. In arc. educativ-profesională şi socială.M.ilă.|««| H i .|| r 1 . este o activitate unitară.. compensarea şi adaptarea funcţiilor deficitare ale Cinismului. Ir. în lctate şi la locul său de muncă aşa ca să se poată readapta sau ipta la condiţiile vieţii obişnuite. .C. ci şi în familie.lll'/.M organi/at ă a folhi'liMil rccupri <it.liril 5 ). 'plrfitiile sale.|nlor!u tont»» cui»» Irr»! Inttirl ' i | « "H ii i ' . 1 1 K 1 .r < H ticiiHM/.M. Datorită pstor caracteristici. este o medicină a omului integral privit toate laturile existenţei sale: bio-psiho-sociale.IIIIIIH . toocupiiţională. c. mijloace terapeutice l luncţional etc.i In speri.i prin încadrarea în activii.lM -.ne în muncă în judeţul de domiciliu (în timpul şi după .C.i pioblcmcle sociali tontului si . măsuri ulico cu caracter patogenetic sau etiologic.n r.i In m. i nlura cducativ-profesională a R.lllle .. | |( | (lllllin fl .it.• mcmli. pirrum şi de posibilităţile concrete de şcolarizare.ll r . l r| l.>l. cninclcri/.C.M. se încadrează sau.ist ă et. In timp .C.i nivelul locului s ăli di . rcp. urmăreşte şcolarizarea gone-i di'Iicionţelor şi profesionalizarea lor în funcţie de criterii c. [1 < I 1 1 1 1 llr llV . R.l l'. I | I |..i poinvii.ip. activitatea de R. în majoritatea afecţiunilor se efectuează cu bune •iilr: kineziterapia. tehnicieni sociali care să rezolve problemele i!inlo ale deficientului.| i . 3 «d Aior/d/ â n recuper ării reprezint ă finali/.I ie i lIp rl. în activitatea de recuperare deficientul este ajutat nu di în condiţii de staţionar sau de ambulator.ilii l. schematizată însă i se evidenţia/ci li Inturi: medicală. ergoterapia şi psihoterapia. ele urmăresc creşterea rezervemorfofuncţionale. • KiyiiiA linei li ilrin n u(i io necuMlta po toate. I <|.C.

suprfl psihicului bolnavului.C. se râslrliuje «supra întregului oryfl I I M I I .ilidanto..M. deşi locală. do Oflanul u h ' l i i t trebuie privită ca o suferinţă a întregului organlnn\. cît şi pentru cele medii sanitare.i HMiiiKilisnicilâ. PRINCIPALELE SPECIALITĂŢI MEDICALE Medicina are două ramuri principale: medicina internă şi chluiijln. la locul său de muncă sau la unităţii" . umoral.M.osebit în respectarea şi în final în reuşita planului de recuperare.IUIH l i o n . cardiologia cu bolile de inimă şi vase. i mediul .i . i n. i l c cu potenţial invalidant.i îndelungat de „colaborare".R..nli. i/c n'tlnut că orice afecţiune. Din cadrul medicinei interne s-au If.itn ontribuţia lor directă la actul de E. cărorn deosebită competenţă şi probitate. n l i u cadrele medicale. cu rol l. în raport cu reacţiile de răspuns ale nli<'<|uhii organism la agresiunea procesului patologic. dar într-o fază reversibilă a acesteia.. i n i l m c unde a fost tratat).M.pectării planului de recuperare (întocmit de comisia E. vascular ţi ret! lini se ledli/.u putui de latura socio-profesională. endocrin.M.miurirea deficientului pentru respectarea întocmai a acestui l M. i inv. (< i r e se adresează factorilor ce pot determina deficienţe morfo.) . Prin legăturile lor mai directe cu bolnavului. . i>\lhiulri<i cu bolile psihice şi de comportament. nporatclor şi sistemelor.M. orgaie|oi.'tpiins cu timpul — mai ales în ultimii zeci de ani — o serie de sp«= • U i l l l i i ( i : endocrinologia care se ocupă cu bolile endocrine. se creează o legătură sufleteasca . reumatologia CU xxil. favorizate de timpul ./« si. actl-de iccuperare este ierarhizată în trei etape: /iVeuperarea primară cuprinde acţiuni medicale şi social-profe.x i.1 ic'.ndultll c. leonrci < 'ilectiunou.eu/a iinitotoa fljsloluyUfl şl (Ulopatologlcă a oi* l e s l l l i j < ' • ! <.3. Ea urmăreşte elncered integrală morfofuncţională a părţilor lezate şi prin aceasta elnreie. l' i u loiile aceste date se înţelege deosebita responsabilitate medl-. in I I I M V asupra sistemului nervos >l n.C.. /u rupcrarea secundară se adresează deficienţei morfofuncţionaln d e | .R. CB 1. gas/roonle* o/d(//(i cu bolile organelor cavităţii abdominale. idielo medii sanitare au un rol deosebit în această activit. lîrcupcrarca terţiară se adresează deficienţilor cu invalidităţi p.M.i in l. pneumolo* ... M('(//c//ja internă are ca obiectiv studiul bolilor ţesuturilor.C. ' ţ i n I n i .. şi prin întocmircn documentelor medico-sociale necesare (în mod deosebit a investigaţiei de leren l.ilă şi economică pe care o implică activitatea de E. i i i i d faza în care se acţionează şi obiectivul urmărit. neurologia cu bolile sistemului ner-/UN...iliiicuţi beneficiază mai ales de latura biologică a recuperării •l in.\/.sistemului nervos. i i f i i s i l co favorizează un „transfer" de încredere şi optimism.i echilibrului dinaintea bolii.. i . hematologia cu bolii» /:.ocii|)(i cu bolile de plămîni. De asemenea un rol deosebit îl au în urm. indiferent de sediul său.ii K-ductibile.i domiciliul bolnavului..R.

alinarea suferinţelor bolnavului timid cînd vindecarea nu mai este posibilă). dar |i"l qrupa în: mijloace sociale şi mijloace biologice. mai stăpîn pe sine însuşi. liulirflcăminte corespunzătoare normelor igienice şi esteticei de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice. Năzuinţele medicinei moderne sînt din ce în ce mai înalte . inclu-todelarea comportamentului uman pentru ca acesta să devină mat nuii activ. ovltnroa toxicomaniei. întregirea multilaterală a fiinţei umane.a mediului miiblunlul: fizic.îl umanitare. •vllnrcn sedentarismului şi cultivarea mişcării sub toata for* U. oftalmologia. MIJLOACELE GENERALE PRIN CARE SE ACŢIONEAZĂ IN MEDICINĂ Mijloacele prin care se acţionează în medicină sînt complexe.) se ocupă do [Htnmentul bolilor prin mijloace chirurgicale (intervenţii chirurgicale). întărirea sănătăţii şi a Unicităţii de prestaţie şi de muncă. chirurgia cardiacă ce se ocupă cu afecţiunile chirurgicale ale kliuli. a iiicred*Mll In viitor/ .„se tratează bolnavul.. a alcoolismului. vllnicn stresurilor d<> orice fel şi promovării tehnicilor (!• In condiţii hum.lnlsmului. curată etc. Scopul oricăreia din ramurile medicinei este prevenirea îmbolnă-ţtllor.. a fumatului. a excesului ntnflj Iiiculnţă corespunzătoare: spaţioasă. luminoasă.4.i l l i i ambiental. 1. mai cultivat şi cu o cunoştinţă ikl cît mai înaltă. ele vizează toate sectoarele activităţii umane. ci tratăm un organism bolnav în întregime. Mijloacele sociale: se referă la îmbunătăţirea continuă a condi<!<• viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor. a raţională a repausului: prin odihnă activă şi cultu» Mx'lnrultură. a amliilnqioi (domeniu de activitate care se ocupă de studiul relaţiilor f oui şi mediul ambiental) şi a ergonomie! (domeniu de activitate ţi Inlordisciplinar care se ocupă cu optimizarea sistemului om-mau i i . ajungîndu-se în final la optimizarea producţiei fi Miliţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor) manifestate pracUn nllmontaţie raţională. vindecarea omului bolnav. otorinolaringologia. evitîndu-se abuzurile şi carenţele. hoala". urologia etc. Din acest motiv nu tratăm niciodată un organ sau un apa-. a sociologiei socialiste. creşterea duratei de viaţă activă ilor. blolo» > i r şl Noclali i(|lonl/(ii(><i mlicgll vieţii ulllvnrea optlmtimului. prin traducerea In l i m « principiilor partidului nostru. Chirurgia şi ramurile derivate din ea (neurochirurgia care se ocupă diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor chirurgicale ale sistemului iivns.

chirurgicale şi răni Mijloacele medicale sînt: măsuri terapeutice cu caracter 1gotiornl. ori chiar institute de medicină şi farmacie) trebuii Nrt ln|i h .educarea întregului popor pentru păstrarea propriei saln — educarea copiilor şi a tineretului în muncă şi pentru munrrti — cultivarea şi sprijinirea condiţiilor pentru stabilirea de relaţii otice şi echitabile între oameni. CHIN <i|uld Ui n l < ULUCII diiKMil snii n InlonHilAlH Hlinptonn>lor unei boli (Util ic. M | . iodul pentru pic vt»nlr<'. hipertensiuni^ ili.ilx' tul zaharat.— acţiuni cultural-educative şi tehnice pentru evitarea accideii telor In afara producţiei.i iipdnltoHK' (tusen. mljloncc terapeutica m . PontrU flcunstd stnt necesare studii epidemiologice în vederea cunoaşterii ac«i« tor fnclnii şi pentru combaterea lor organizată. — aplicarea în practică a cuceririlor ştiinţelor sociale şi biologice* ( i n special medicale). a) Mijloacele preventive individuale reprezintă totalitatea măsui i l o r igienice pe care le urmează fiecare persoană pentru a-şi păstrfl 1)) Mijloace preventive colective sînt specifice şi nespecifice. i / . curative şi recuperatorii.miiaro. bolile ereditare. psihoterapia. Ele conferă imunitate.). supin l c c i . ce stau la baza patologiei din zilele noastre. '. fumatul. mflsuri terapeutice cu caracter etiologic (vizează rom Ixili'ii'ii n i i i / i .i Ui boulA tniA IunA n o vlutlnnt).. I rolul important al prevenirii unor boli şi a unor factori di l INC m: iii'xlilicilrile nefavorabile ale mediului ambiant: poluarea. <intltulicrculoasă..i | >roducătocire a bolii).— organizarea ergonomică a muncii în aşa fel ca să se evite obo Htiala excesivă.. vitamina D şi calciul se administrea/rt yravldi ! < > r şi sugarilor pentru profilaxia rahitismului. Mijloacele biologice sînt de asemenea multiple. adesi-rt (lui. în special cele de circulaţie. Mijloacele preventive sînt individuale sau colective. antidifterică. medicamente. antitetanică. traumatismele în producţie şi bolile profesionale.. prin cure se combcit simptomole bolii cînd ni* clnvln |)ic. — Mijloacele nespecifice se confundă cu mijloacele menţioiniln mal In n i n te.ihilă: antivariolică. măsuri terapeutice cu ctirrtrluF pdliMji'iiiMn (vi/cn/ft împiedicare^) mecanismului de producere n bolii). durerea ctc. Alteori se intervine profilactic şi prin administrarea unor 'niiH'Ute: astfel hidrazida se administrează contacţilor cu persoa bolnave de tuberculoză. linlniii iM il MiiploiiHilic. dar se pot împart! I ii mijloace preventive. sedentarismul. regimul igieno-dietetic. imediat ce ele s-au validat ca eficiente. lidlnmcnt paliativ. Mijloacele curative se împart în medicale. sulx ullura. alcoolismul. Tinerii care se şcolarizează şi se profesioim ll/«'rt/i'i i " 'litru ii deveni cadre medico-sanitare (indiferent că este voi Im <|n Ui . stressurile. Mijloacele specifice sînt reprezentate de vaccinările pentru prevenirea unor boli infecto-contagioase. dislipidemiile. i Apariţiei guşei etc. antipoliomielitică.. i stnn . proccduil i ce acţionează prin mijloace nespecifice (balneofizioternpin 9! KIIIIIII !!'• I M ) . infecţiile.

Dacă acesta se modifică. ea in. care îi permite să ia parte la viaţa activă.. In i ireo de sănătate se definea ca o lipsă de boală. pot apare perturbări grave. l l l n t a care se ocupă cu studiul acestor relaţii este o ramură a fizioşl se numeşte ecologie.întrevede că starea do sănătate Inc'lude Ct echilibrul <lmtre organism şl mediul înconjurător (ax-timp. 'iiportanţa deosebită a mediului ambiant a determinat apariţia io| ştiinţe numită ambientologie.in în l c ' in l . El se adaptează în mod continuu la mediul încon-i.5. i ri/ui/c <•« o f/ere(//(/M' niotlo-liint'llondlfl a acontul CC/W//'jfU. ca metode de refacere. dar ea se perfecţionează şi individual în timi i ' l i i de către sistemul nervos.i intcrreluţii li/iologicu tntro toate orgt* HilNimilul.•. Influenţa organism şi mediu este reciprocă şi multilaterală pe plan fizi>lo(jic şi social. a măsurilor l i t ' l i i i i o luate pentru menţinerea concordanţei om-mediu. Sănătatea s-a mai definit ca ildtoa organismului de a funcţiona eficient într-un mediu dat".Imto şi spune persoana respectivă şi obiectiv printr-o seric blochimico-umorali care atestă o stare numită sănătate. unele cazuri organul afectat se înlocuieşte prin transplante sau f. In prezent -i prin sănătate o stare în care persoana prezintă un echilibru hlc şi social.. endocrin şi umoral. înde-ea părţii bolnave din organismul afectat.|co-chimice dintre organism şi mediul înconjurător. 1. ii< l i i < l < i i l f x l c ii i l '. între organism şi mediul ambiental se stablMre de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv prin . NOŢIUNEA DE SĂNĂTATE. Mijloacele recuperatorii au fost amintite în partea în care s-a î li» i îs recuperarea capacităţii de muncă. precum •"iMbilităţilor de transformare a mediului ambiant în mediu sano•i mi« s<i contribuie la recîştigarea şi la menţinerea stării de sănăMII In stabilirea unei boli active-evolutive). '' ' i'undiţii normale.i presupun» şi un echilibru interior •— ho» i cn umilire ii i i h i . di* iliualA •?! pioliin/lnift dlfmltl ... mai ales chimbarea se face în mod brusc. care se ocupă cu studiul mediunliliMital.. a relaţiilor acestuia cu organismul uman.. l" doufl deliniţii s<.... BOALĂ. BOLNAV l >upă cum se ştie organismul uman realizează cu mediul înconjuun tot unitar. Viaţa are ca uiTi fundamentală metabolismul prin care se realizează schimbuM/. Mijloacele chirurgicale folosesc. printr-un act operator. să K şl să se simtă bine muncind..p) lunctional (tind la ameliorarea funcţională a organului atins de . Unitatea cu mediul înconjurător ''•terminată genetic.

st. ral ţ»l a celor biologice şi sociale în particular.. Prin aceasta starea de boală depăşeşte •tadiul perturbării unor relaţii biologice personale şi implică intervenţii unor factori sociali.care alterează sau nu de muncă a firespectiv.. nu boala. Sleirea de boală perturbă acest echilibru şi în multe cazuri altH» rează capacitatea de muncă.MII ello|o(|l(i bolilor. Se înţeli-.... prin boală şi prin neputinţă satisfacerii obli<|n> ţiilor sociale. vascular şi IH.persoanei cadrul bolii. pentru promovarea stării de sănătate a cetăţenii' pnlilol iio. întregul organism reacţionează ca un tot unitar. între bolnav şi cei care îl îngrijesc.> populaţia fiind cointeresată la apărarea propriei sănătăţi. Trebuii' .lre.lanismului alcătuiesc cmr/snl. A. persoana bolnavă trece în sarcini societăţii. i rare-adaptare de care dispune. înţelegînd bolnavul în complexitatea muiil» lesifirilor sale biologice. 1. Organizarea combatei bolilor avea însă mai mult un caracter particular.i p . Conducerea de partid şi de stat din ţara noastră creca/ tonle coii'liţiile.i 11-ţinem totodată că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un oKjanism la altul.i numesc agenţi iHienţl filologici sau fmloii nocivi. i îmbolnăvire. M. din ca In ce mai mult că de bunăstarea fizică.a' s. timpurile prin mijloacele corespunzătoare dezvoltării ştiinţelor în gen.> sistemului umoral.6. Consecinţa practică este faptul că se v* I1v i l a în mod individualizat. De asemene nu trebuie să se fetişiseze unele tehnici înalt specializate.m un <ompirx de cauze care o detc* nilnfl.. psihice şi socio-profesionale. • "..i la do vindecare pe care o manifestă fiecare organism. dal..< I u r. De altă parte. i niedico-sanitare trebuie să se sprijine tocmai pe această tendinţă n. tflţii respective. Pentru aceste motive starea de boală a fost combătută în toni. In definiţia stării de sănătate s-a arătat că echilibrul fizic.n H de sănătate a poporului. premisă holflrHoare pentru obţinerea unor rezultate terapeutice pozitive. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mort particular.uiiMiiiul pi In care aqcnţll . Planul de tratament fixat de organ... Cadrelor medico-sanitare le revine rolul principnl i aplicarea pi adică a cuceririlor ştiinţelor care acţionează pentru uu'i ţinerea NI . ci bolnavul cu particularităţii» sale biologice şi psihice.. n rita Intervenţiei capacitatea nervos-endocrin.. CAUZELE BOLILOR Orice bon IA are o c. care mobilizează toate mijloacele naturale de .nr/.r.•> . morală şi spiritunlft onmenilor muncii depind în mare parte realizările de viitor ale soci. Tehni cizarea excesivă a medicinei actuale nu trebuie să ducă la neglijarea creerii legăturii psihice cu bolnavul şi nici la neglijarea ambianţei du încredere a bolnavului faţă de cadrele care îl îngrijesc. cnlo-endotelial. neputînd lucra. psihic şl «ocial permite desfăşurarea unei activităţi. •. bolnavul este aşa cum spunea Engels „privat în libeitn tea sa". propriu numai lui.li tartori < . în statele cu orîndun Noclnllstă sleirea de sănătate a poporului a devenit o problemă de . se realizetr/8 acea legătură sufletească. persoana poate lucra şi M •imte bine lucrînd. l'nctorll care duc l .

ui/Ho predispozante sînt cele care predispun sau pregătesc ml priiiui .1 do anumite substanţe. paraziţi (determină malaria. Ele sînt Iile/cutate de: Traumatisme. actinomiHollle ereditare apar ca urmare a unor defecte ereditare. radiaţiile atomice. Cauze chimice: acizii şi bazele puternice determină răni şi ne(moartea ţesuturilor).iţ. cauze favorizante. virusuri (determină unele i n. cauze predispozante.illci îşi exercită acţiunea lor nocivă şi determină boala se numeşte 'of/enerd sau mecanism patogenetic. ca şi etiopatogeneză lor. cauze Kitişante şi cauze sociale. ciuperci (determină micozele. femeile prezintă mai des derft bărbaţii de aceeaşi vlrstli iifltll cronice. Cauze biologice: sînt cele mai răspîndite şi sînt reprezentate de '/ i / (iMcilul Koch determină tuberculoza).li în raport cu forţa lor de agresiune.inumite boli.). acestea îmi'iniă poartă numele de etiopatogeneză (cauza bolii şi mecanismul său producere). Dintre aceşti factori cităm: "MU/. Traumatismele de orice fel determină plăgi şi 'litir/. substanţele toxice profesionale sau extra•iloiuile determină agresiuni locale sau generale. medicamente •iitmte şi în doze mari acţionează şi ele ca agenţi patogeni. ui bărbaţi se Inttlncytc homofllla (pe care Insă lo-o transmit* .ilcrgice apar ca urmare a unei sensibilităţi exagerate a l. Cauzele determinante (principale) sînt acelea care acţionează di>i 1 nsupra organismului şi produc întotdeauna aceeaşi boală. razele X. hepatita virală etc. presiunea atmosfei'rt hipobarismul (presiunea mică) sau hiperbarismul (presiunea mare) K ulcele nocive asupra organismului. 1. Cunoaşterea etiopatogenezei bolilor este importantă deoarece pre'•a şi tratamentul cel mai eficient se bazează pe combaterea cauiii împiedicarea mecanismului său de a produce şi a dezvolta Etiologia bolilor. In practica curentă. este complexă. De regulă se clasifică în: cauze determi(sau principale). în unele i insuficient elucidată. Cauze fizice: căldura (determină arsurile). intestinale etc.). boli coronariene şi insuficienţă aortlcl. de autoagresiune (imunologice) apar ca urmare a unor I t l in inccdiiisinul imunologic de apărare-adaplare a orgunlsmu- « . valvulopatil mitrale* bărbaţii prt» i (Ici». ulcnr duodenal. uneori carihUnrua şi moartea). frigul (determină con•-Uttic). litiază biliară. electricitatea (determină arsuri şi şocuri electrice. » Bolile . mal mixlinopatice sau erori de cod genetic cu consecinţe negative • > H nieUiliolismului. parazitozele in.

endocrine.ln înaintata pnv. .a. Boli ca hipertensiunea arterială esenţială. micro.il<1 şi ulcerul duodenal la adult. i v la copii. rujeola. ii dos boli eruptive şi reumatism acut. fcivori/anto şi a celor sorind Cln. Persoanele în vln.) dereglări ale funcţiilor şi corelaţiilor dlnh C'iiu/.ilil.npdrme-adaptare la o agresiune internă sau externă (boli imun I n i ' .nic. 3.! i elor descrise l .ele determinante. iniiIclndu-so ftiu/o ţi iiiocanl'iiiu» dlforite.n Nhlemelor).) şi condiţiile nefavorabil» de vintă (alimentaţie.menţionăm condiţiile climatice nefavorabile. 4.cle externe provin din mediul extern şi sînt cuprinse în grii| n. dereglări n' llNlemului nervos central. înnl ules prelungite.Miqflril şl bătrfnii pro/lntă mal dos bronhopnoumonll.ite cauzele bolilor şi memnlsmele lor de hlnt rt)ni|. In re. Cauzele declanşante sînt cele ce dezlănţuie o boală care era lti« li-nUI: o alimentaţie bogată în grăsimi poate declanşa o colică bilinrl l n o persoană purtătoare a unei litiaze biliare pînă atunci latentă. supraponderalitătii. recunosc în mecani inul lor do producere intervenţia negativă a factorilor sociali aminlil O uită clasificare a cauzelor bolilor este cea care le împarte \ Interne şi cauze externe: Cauzele Interne sînt: ereditare. degenerativ yl n celor ce apar ca urmare a unei suprasolicitări psihice şi senzorial (iiolesioiicile şi extraprofesionale. Societatea umană contemporană caracterizat! prin industrializare rapidă. Suprasolicitările fizice şi psihice scad rezistenta organll* inului şi favorizează apariţia unor boli.şi macroclimat nefavornbll.entato au corespuns unor novol didactice ţi tl> NCli«imill/. automatizare. pot crea condiţii pentru apariţii tuberculozei.iii<il. Reumatismul acut şi bolile de inimă de oi l ţ|lw» reuinnli:.ii 1. iar hipertensiunii nrtorlală esen|i. alcoolismul. Condiţiile nefavorabile <le înnnră (mediu cu substanţe toxice. dereglînd echilibrul ecologic (echilibrul e. coiitr. ateroscloro/ honln coronariană. 5. Un efort li/ic poate declanşa o criză de angină pectorală la o persoană eu o c'oronaropatie cronică.1 MI. diabetul zalift rnt tiito mm « i i . dereglări ale mecanismi lui i li.-xe.i. Cauzele sociale. alergice. şcolarizare şi urbanizare şl-l crcnt propria ei patologie dominată de scăderea bolilor infecto-conl > <|lo<ise şi a celor carenţele şi creşterea bolilor metabolice. con. de nuloiicjresiunc etc.. ateroscleroză şi boli coronarionn. Cauzele favorlzante sînt cele care înlesnesc apariţia bolii.silirni i l e pre/. suprasolicitări impuse de locul de muncă etc.sil* mul alimentelor prea calde sau prea reci pot favoriza apariţia unor boli. dereglări umorale. Bolile contagioase.intă mai des cancer. nevroza ş. scarlatina. surmenajului şi modificărilor mediului aii' b l i ' i i l n l care se poluează. i se întîlnesc mai frecvent la tineri. precum şi ca urmare a sedentari inului. i can/. locuinţă) pot favoriza apariţia unor boli. Dintru i'Ie. Unolt obiceiuri ca: tabagismul. toxicomaniile de orice fel. diabetul zaharat.

sau exogen poate cauza li* . Stressul provoacă — după Selye — reacţii de răspuns şi nuspecifice din partea organismului. După Selyt.o-niipi.. hM|. foame.i c d mai maro rol In menţinerea i/.. i l <!<• centrii liipotalamlcl. organismul lonoază mobilizîndu-şi forţele sale de autoapărare. pro"l)c'iciilo/. fie prin compensarea funcţiei lezate nlorul altor organe ce acţionează sinergie. i i . fu speri. REACŢIILE DE RĂSPUNS ALE ORGANISMULUI LA ACŢIUNEA AGENŢILOR PATOGENI l . 'oncepţia se axează pe noţiunea de „stress".-| . f i i ţ | . durere. sunete puternice. M i .iM-n. i-itl/. morfologice iui iile cu apariţia de anticorpi..«1.lflcc sînt i r .mu .l«l (iiii'iitiin-ir. l Uit' specifice se manifestă printr-un tablou clinic caracteristic.. • nlla. reacţiile de adaptare-compensare efectuează adaptarea şi comitea organului fie prin hipertrofierea părţii restante din organul cllv indemn de orice leziune. J(»n . organului care răspunde şi. Autorul <nj •ii-lye şi teoria este cunoscută sub numele de „Sindromul gene-r nclnplcire". agentului agresor: reacţia de apărare constă în modificări metabolice. traumatisme) 111. O parte din mijloacele «iilice acţionează în sensul sprijinirii acestor reacţii de adapompcnsare. opsolermenţi şi enzime. prin care autorul şi | i| ml i înţeleg o stare a organismului rezultată din interacţiunea ( tiyrvsor-mecanisme de autoapărare. •i i nnr/. •ncepţia autorului. pe de o parte..ildură.iită de eforturi fizice sau psihice. SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Updftm pe scurt pentru informare şi orientare o concepţie carf i «rt explice modul de producere a unor îmbolnăviri. nnurohoinionnlM iatt . n loclor stressant se poate considera orice acţiune agresivă: in. care distrug sau captează agenţii paii şi îi elimină din organism.d acţiunea agresivă „stressantă" a agenţilor patogeni. cart» n Niihllnla Selye in I ! > M > . substanţe chimice etc.î l .. Acţiunea directă a agentului stressaul asupra ţfilU'Ici'iiiinrt un sindrom de adaptare lorald: iullaintiliu."i ^i suprarontilfl. i a/e X. care determină "l>ut o reacţie generală nespecifică efectuată de către sistemul nercntral şi endocrin (în special hipofizo-suprarenal). i l i / i i i e d i i c c l prin inlermedlul slstemu>N i>l endociin.1.nlivnropn cnlo iinrv..7.. aglutine.i h/i<i| ( H|ic.u). orice factor endo.îl pun lii|n)liy. lormintt o ontilate nosologică (de exemplu barilul Koch. Un rol deosebit au leucocitele şi unele celule internul reticulo-endotelial.il l i n u l i . Uzine. precipitine. im ilmliii intern). medicamente. urmată de o i Ic alte reacţii specifice.1 ' iieinA: (actor stresiant-l i l p ' i i . nelinişte.slress.. c. îşi d rolul n MI M >i ilupA tiiin/ttoiiM . lumină puternică. tlllf iwspi'C. anxietate (factori neuropsihici).

apoi antişoc (80« eretic mărită de hormoni antiinflamatori). Există însă şi |> .<i neuro-hormonale. i > .î l . CIM|I Schema descrisă de autor se repetă în majoritatea cazurilor. Concomitent. hipofiza secretă'!' (stimulator al tiroidei) şi STH (stimulator somatic) care este un horni pminflamator. •. mai prwi . în dinamica sindromului general de adaptare deosebim trei reac{ia de alarmă. iar organismul se adaptează.i . i i l n i i i de cotu|eslic . i |. r . în vederea îndepărtării agresiunii şi restabilirii st/V diMIM . cum ar fi: reumatismul. H ' iiiliilitdi'c-componsoic..icllvfl ( i n p| i>!i<M«]e llillnnuilorll).. O nurci na a cadrelor medicale ar fi să descifreze expresia bolii î Hflyt care trebuia combătută şi expresia mecanismelor de adaptau.i p i i n : — ro7if/<'.ucuie m nfnm orlcrtrul Milei..umorală a hipofizei anterioare cu secreţie şi excreţie abundent* liormon adrenocorticotrop (ACTH). alimentaţia etc. bolile alergice. d^f • • ' • şi poate schimba sub influenţa brutală a unor factori condiţionali (< '«iitlilionings factors) interni (constituţie. respon-bil do apariţia ulceraţiilor gastro-intestinale. dar organismul reu^-v SM f n v i m H prin mecanismele de luptă şi adaptare.i l l u x crescut de s t i i ' i 1 Im ni conlllcliiltii nţ|K". bolilo cn dlnvuscuUire cu hipertensiune arterială. \ M \ . de.a însăşi reacţia de adaptare şi protecţie să fie o cciu/ft stfliii morbide şi să apară aşa-numitele „boli de adaptare". ' CM minim. .oxicorticosteronul. rinichiul care secretă în < rcs substanţe presoare de tipul reninei).uli miliionţa hipofizei anterioare. bolile de rinichi şi allr-l Aceste îmbolnăviri pot fi tratate corespunzător prin administram c hormoni sau alto medicamente care acţionează sinergie cu mecanism^ do sflno(|(>i)c/.n d i r / i . i p .ni i îmi \ ." r<i/c caic trebuie sprijinite.1111!.l.1 umil Cili5 l c» liiiplodlcfl clrculdlKi de ini». faza de echilibru şi faza de epuizare. — Faza de echilibru constă într-o stare de rezistenţă crescută frtjl de ficţiunea agentului stressant. Reacţiile patologice < I | > . COHM< IM \ > . în mecanismul de adaptare-apărare este angrenat şi catul (dezactivator al hormonilor steroizi).> iitnige după sine creşterea unor hormoni: antiinflamatori (glii «•oitiroizi: cortizon.n.c.oi o:< | .vicii de adaptare".. i l c ..i puternice a organismului la acţiunea cauzei stressante şi se cn= M < ieri/oază prin pierderea adaptării care a fost cîştigată în faza prn.l. Faza de epuizare se dezvoltă în urma expunerii îndelungate |( pn-. un. n\< i h i i l i i M. I . Tu mod normal există un echilibru între hormonii corticosuprrn unii p i < > . i i . i i c .... i rocirţiilor de i i p .. • i i l i l l i l . hidrocortizon) şi proinflamatori (mineralcorticoi do/.s'//o duc M. Stimularea corticosuprareu. şi aparatul digestiv.. i / .stress. n i i a ţ i ale stressului. aldosteronul). ereditate) sau externi (pflr« t i c u l .!• 111.şi antiinflamatori.). :... — Reacţia de alarmă (alarme reaction) este primul răspuns acl<ip< tntiv la stress şi se manifestă printr-o reacţie de şoc. M p i i n < l c | > . Alteori însă apare boala clinică. n . cu dispariţia modificărilor morfologici şi biologice produse de aceasta în organism. precum şi între ceilalţi hormoni secn-i" •.

miocardul).). virusuri. d«n esio pietioaiă pentru autoaplrarea organismului. Itillamaţia este cauzată de agresiunea unor microbi. agenţi *lrt sau chimici. Inflamaţia este un mod de apărare locală a organismului spre mina atit cauza. cit şi consecinţele agresiunii. multiplicarea celulară etc. nvolutia sa inflamaţia se poate resorbi şi se produce vindecarea fără Mtflri. Recunoaşte multiple cauze: . efectul local fiind roşeaţa (rubor) şi creşterea nperaturii locale (calor).sclerozări. vlrui. leziuni nervoase etc. inflamaţiile. mecanică. intereînliegul organism sau segmentară.t " vinţă care favorizează sedentarismului şi supraponderalitatea condiţii pentru apariţia unor boli ce predispun la degenerări yl tulburări metabolice: ateroscleroză. interesînd numai o parte. procese de îmbătrînire (invoi. boala coronariană. sau din contră prin acumulare de leucocite în cantitate mare mrc puroiul care în final (spontan sau prin incizie) se elimină. Este miluită de inactivitate. Atrofia este un grad avansat al hipotrofiei şi recunoaşte aceHipertrofia este inversul atrofiei. Mai poate fi de natură alergică. Ilipotrofia este un alt mod de reacţie şi constă în micşorarea •luni a ţesuturilor şi organelor. Ea • / H /d t i n d i ^mitele do autoapărare ie Qlieic In itnga şl . hipotil . •i . (immunis — ferit) este însuşirea organismului de a nu nft v l < tnd intră în contact cu un agent patogen: microbi. în rare cazuri ca urmare a unui agent micronii virulent sau în cazul organismelor debilitate. diabetul zaharat. reu<le<|i>iierntiv (artrozele). tulburările l ico. disproteinemică. /'/orose/e degenerative şi tulburările metabolice se întîlncsc din IM unii des în activitatea medico-sanitară. — Inîlamaţia se caracterizează prin aflux crescut de sînge în ca. care se dilată. letabolică etc. Creşterea mediei de vîrstă. Ca urmare apare o tumefiere (tu• i ) care exer citind p presiune asupra filetelor nervoase senzitive "duce durerea (dolor) urmată de impotenţa funcţională (functio laesa). Aceasta din urmă poate fi activă (clnd ie obţin* ieii de vaccinuri sau este urmarea unei boli) sau pasivă. lipsite de mijloacele iiţnuite de apărare. se produce o invadare a întregului organism cu ii mbi cînd vorbim de bacteriemie sau chiar pot lua naştere focare iiulente secundare realizîndu-se septicemia cu alterarea profundă a ni li generale. alergică. ( j l i l uc ir . pro-i' Indu-se vindecarea. după administrarea de soiuri (obţinute prin vaccinarea .— Edemul constă în acumularea de lichid seros în ţesuturi. Ea poate să fie generală. sau prin autoagre• . subsolicitare. El Iţe fi de natură inflamatorie.1 Iure. Capilarele devin permeabile pentru conţii l u l lor. I I | K iiiirea (muşchi scheletici. care migrează în ţesuturi. . obezitatea. imiinitnte naturală cu care omul se naşte şl o imunitate clştii l i i l i i i x l l t î l . Ele par în mod fizioi n u r m u re a îmbătrînirii organismul. tulburări circulatorii. agresorul.

i7. Alergia se prezintă din punct de vedere clinic ca un răspuns m<>' l i c. 11 al organismului la contactul cu anumite substanţe din mediul * lerior.( t i \ .umori (anticorpii.smului prin aceea că la o nouă pătrundere a antigenului (car« iidcsefi este microbian sau viral). Ei sînt globuline de diferite mărimi.. i | > . l i n i p In oue . Tulburările pi duse sînt de natură vasculară (vasodilataţie capilară ce explică roşem permeabilitatea capilară crescută şi edemul).i m inrd< > > n < ! < • i .m.slncr. Pentru a se înţelege acest fenomen.. bacteriolizinele.uiloagresiune. străină corpului.. I Idlo. trebuie reţinut că pătrund* >n<n unei substanţe proteice.nnlii. Schematic fenomenele dec urg astfel: substanţa antigenică pătrundu tn organism şi se fixează pe celulele sistemului reticulo-histocitar cfl rora le conferă proprietatea de a elabora anticorpii specifici împotriva iinliqeiiului respectiv. antitoxinele. şoc anafilactic şi boala *«< rnlni iisupni cărora vom reveni în cuprinsul volumului. mai des gamnqlobuline.iii virusală. precipitinele) şi ce7u/<i/«î cînd există celule specializate în elaborarea substanţelor de autoapfl* i (i r<> (mai des celule care fac parte din sistemul reticulohistiocitar). la 5—30 min.i .uilicorpii apei IIU'! împotriva Nlll)iil<iii|ii| nnll<i<-Mi< . ic--.i încît boala nu se mai produce.în cazul în care antigenul se perfectează în organism. n i . deternilnA l oi marea unei substanţe numite anticorp cu acţiune specifică de neutra^ lr/. la care persoana respectivă este sensibilizată..inilesta sub formă de fenomen Artlms.'. alergia este expresia conflictului antigen-n licorp nuinifestat zgomotos la persoane cu o anumită condiţionare ci dilnrâ şi cu tulburări neuro-umorale.lari de colaps. Antigenul este de regulă o substanţă proteică. Uneori se pot realiza cin •. cee<i ce o doosobosle de . Suirile de hipersensibilitate constau în apariţia unor fenomene tip nleiqic la un oarecare interval după reluarea contactului cu sii Nlnn[. aceştia se unesc.la oslo intolor<mt<i organismului de Iii primul conltict Ml Mil>'. n i i l . l \< n<. atunci cînd aceasta pătrunde din nou în organ isnii «r. Anticorpii reprezintă răspunsul specific al organismului la patru»' fierea antigenului. de hipersensibilizare smi (Ic .iro a antigenului..• ^ • | ..ilare. Aşa se petrec fenomenele în condiţii obişnuite — fiziologice — d«r unii ca antigen-anticorp poate să fie însoţită şi de manifestări patoln» qice cunoscute sub numele de boli alergice.! . sau tardiv la cîteva zile).i 11 tinderea sa.i iderqizantă (imediat. n i l. ido <dc oryuiilNinU1 ui cu •lllntfliitfl rtlurql'/.irc prin 2 poli şi incompleţi cînd se unesc cu antigenele respectiv» prlntr-un singur pol. se spune că este incomplet.|i.tnn(n ie. m l .i fenomen biologic. Anticorpii apar în sînge şi asigură imunităţii oi<j<ini. Constricţiile musculare bronşice şi abdominale eocpli dispnecti şi colicile abdominale care însoţesc manifestările alergi' (!. I | C K | I C unde fononioiii'lp xiloloqh <• opui In ni doile.pectlvfi. Pot să fie compleţi cîndsepotuni cu antigenele corespun/Alo. formînd un complaif (înligon-anticorp inofensiv pentru organism. Antigenul este complet cînd provine din mediul exterior c. dupi l>. numită antigen. aşa încît boala nu se mal produce (s-a instalat imunitatea). mai des microbimit^ s.

i i n i i i . Sînt din ce în ce mai multe argu. care elaborează autoanticorpi.uită. lăsînd unor celule proprietăţi autoantigene. î l .UMIII! pn cai ti . . i. a unei boli cu evoluţie îndelungată şi deoi i ' l i i t de agresivă. . DIAGNOSTICUL Şl PROGNOSTICUL BOLILOR EVOLUŢIA BOLILOR livnliiliii bolilor constituie modul m care ele se desfăşoară. Un punct de vedere practic.' ( « • care susţin acest mecanism în cronicizarea unor boli ca hepatitu • i s<iu nefrita acută.. I |. La baza acestor fenomene ar sta o tulburare 1 1 Iară privitoare la imunocompetenţa anumitor celule ale organis.c . în iicrst intorv. In cir/ul bolilor prin traumatisme această p*-h | i .T i I n c o p< iu• l. perioada de conva-i i'ii|fl vi perioada de vindecare. 1 vi ho. elaborează peii idld autoanticorpi şi întreţin — am putea spune — la nesfîrşit conM> i n i autoantigen-autoanticorp. i i apare clinic. Prin conflictul cronic autoantigeni. . b ru s c '.. i .|în lor b i i l i l o urmează o dinamică ce poate fi astfel schiţată: perioada M I f i l t . .nlu l «tllolnglc şi < ! < • i. A H . |M •! i i u iltilc < n ii <i i i . «rest sens autoantigene. Primul imbold care a iritat celula a «•nit din mediul extern (să presupunem un virus). perioada de stare.'. el i-a conferit tcia proprietăţi autoantigene cu elaborare de autoanticorpi îndrep* împotriva ei înşişi. adesea foarte grave.ii ' M I I .. id itfi.lii'ptaţi împotriva lor înşişi realizînd conflictul antigen-anticorp ce Iun» la distrugerea parenchimului organului respectiv şi la realizarea. i i . declanşarea bolii.i/.il. r/u l In hulai n . U i i » .. • • • .M . ta lii. " . In evolu. După aceasta. ! • • . l'orio. In Inncţln de i '.Kjontului patogen. i nu i n . l> « « Iu n -.ula de latenţă este intervalul scurs de la pătrunderea agentupnli"l' -n în organism şi pînă la apariţia primelor tulburări funcţlo» i i primelor semne de boală.inşc.il so produce conflictul dintre organllB i n i n. capabile să elaboreze autoanticorpii în. procesul pato->• i n i . [ < n c u t . Dacă în patologia aler i antigenul este o substanţă străină corpului. agentul iniţiator a putut dispii'omplet din organism. In cazul victoriei ji. 1 < îlcva luni. I :. Legătura lor boli cu patologia alergică este strînsă..n l ..inticorpi. Această boală cronică se autoîntreţine fiindcă celu"li< cu aceste proprietăţi (autoantigenice) se menţin. p.<> (Iccl. EVOLUŢIA GENERALĂ.8. 'b iă s au siih lc ib rlllta tl. o i a lte ra re a s tă rii g « n « rn l» n i l> IIIIIIIC IK « l i . în bolile de autoagre-celulele proprii ale organismului capătă proprietăţi de antigene. m l n l g l l . în r.i.Bolile de autoagresiune constituie un grup de boli cu evoluţie înde. i i i o i i i< • .u n < l i l n r N u p r a a c u t u• • lnl(|nrfltor. I > M . din cînd în cînd cu perioade de oarecaro siune şi care beneficiază de tratament imunosupresiv. i < > d e n > < | i i i . 1. In cadrul bolilor iniecto-contaglOMt i><Tioadfi se numeşte incubaţie şi are o durată variabilă de la > i ' 1. boala se cronicizează. M I .

tcnlii unor leziuni sau mai des a unor tulburări funcţionale care s« evidenţiază numai în condiţii de efort sau dacă sînt mai profunde pot -ip.u e chiar şi în condiţii de repaus. cu acelaşi germen. i .i i . recidivă) constă în reapariţia simptomolor bolii în perioada de convalescenţă. Este bine ca activitatea si it» M . — recăderea (reşută. — suprainfecţia constă în adăugarea unei infecţii bacteriene MB « emulare în cursul unor boli virale sau în suprapunerea unor agenţi ml« ciohieni noi în evoluţia unei infecţii bacteriene. în unele cazuri boala sa lermind prin moarte. r<-ilo... DIAGNOSTICUL BOLILOR t. fenomenol» clini" •• ilnt loarto accentuate. De cele mai multe ori vindecarea este totală cu n-\liiiilio ad integram.ihilirea precisă a bolii pe baza exameilM Iul clime. i 11 l i .t icul şi «ipoi se face tratamentul.K 11 n. pe baza cărora se stabileşte diagM ". Mai persistă fenomenele generale de asteul» •. C. n exploifirllm ImnIiimico-umorale si funcţionale. K!rele medii şi medicale trebuie să urmărească bolnavul în tOit« pei lucidele de evoluţie ale bolii şi chiar după stingerea acesteia şl r»« lu.) n K i nost icni constd tu sl. Treptat. persoana putînd fi ( l i . d* exemplu un ulcer duodenal se poate complica cu o hemoragie digoil i vd.I . iar starea i | e i i e i . Un diagnostic prccli stă la baza unul tri> tament liliio Imulnmoiilat. tulh n i . deci a unei noi Imholnăviri. (uneori destul d.ida de stare este caracterizată printr-o serie de tulburări func(iMimle. i i c l vindecată.< • po<ile complica cu o ruptură de miocard. stenoză piloro-duodenală sau cu o perforaţie. imie care diminua şi în final dispar şi ele. de agentul agresor şi de modul de reacţie al bolnavului i "•• pectiv. Iar untofl şl a oxmiiKimhn niuilul")(|ic. In evoluţia unor boli cursul obişnuit poate fi tulburat de: — recrudescenţă care constă în exacerbarea bolii în perioada da stare sau de convalescenţă.i*ă. I iieptiit pentru ca fostul bolnav să se poată readapta la condlţllla de mimcd.biochimico-umorale revin spre valorile fiziologice. Semnele clinice diferă în funcţii» d" ixuild. proba muncii fiind martorul cel mal tidel .-. . Un infarct miocardici .ireii «iclivităţii profesionale. — reinfecţia (mai ales în cadrul bolilor infecto-contagioase) constă In producerea unei noi infecţii. în cazul începutului supraacut sau fulgerător. î l vindecării şi al recuperării totale.c l . Trebuie combătuţi factorii socio-profesionali care au favo i i/. siinptomc clinice şi tulburări biochimico-umorale mai mult sau mul puţin specifice bolii în cauză. dar ea poate să fie şi numai parţială cu perM. icpcde) tulburările funcţionale şi simptomele clinice se şterg. — complicaţia este o formă particulară de agravare a unei boli. i l < i se ameliorează.•voim . Perioada de convalescenţă şi de vindecare.iit îmbolnăvirea.

Pun p .I.s'poc//a prin care bolnavul este cercetat . antecedentele eredocolaterale (sufe' • • I o rudelor de sînge) antecedentele personale fiziologice (menarha. I M I I I U I i li iiiciisluillll'. insistîn-.\ < > i ' . spre a primi cît mai l i . < oir. Discuţia cu bolnavul trebuie să iilliirt de solicitudine. conversaţia fiind totuşi discret dirijată.vm obtim. condiţiile de viaţă ( ii-siunea. Este bine să se Mirt c'u întrebări suplimentare. indicînd data şi modul în care a apărut boala. N i ' t i Ni bi l i i n t e a . n i l . Se vor obţ i in n Iii privitoare la consultaţii anterioare.i l' n | .i /nuci lor de '•xtindi'ie. fiindcă uneori bolnavul omite. evcnl u . //i. ) ! ( | ( I M r înlcniOi Olfll liimlmilr ( I n . — Interogatoriul constă dintr-o serie de întrebări adresate bolnft' u i privitoare la identitatea sa. plinn) ( ' f i u l M. Se vor consemna observaţiile privitoare la CU» ii'<| iiim>ntolor şi mucoaselor.n-laţii usupr.. vîrsta.prima este etapa diagnosticului clinic în care diagnosticul se iicşte în baza simptomelor (semnelor de boală) clinice pe care ni Io a bolnavul anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le • li-nţiein prin examenul obiectiv. i h • ! ( • IM i c ( | i i l .i' să se afle împrejurările în care apar simptomele. . întotdeauna examinîndu-se întregul chiar dacă suferinţa pentru care ne consultă este localizată " i i m i M regiune. i l | i .Iul de început şi evoluţia ulterioară a simptomelor clinice. d prima menstruaţie) sau patologice (boli de care a suferit mai uto). ritmicitatea lor vi'ntuala legătură cu anotimpul.Istoricul bolii constă în relatarea de către bolnav a suferinţei Ini care ne consultă. Tot prii» < ) l l ( l l i r | | | l i . tinlcimontcle urmate şi eficienţa lor.••mm lîngă bolnav şi să-1 ascultăm fără grabă. i l c M I I I I . mişcările coloanei • iii 1 şi membrelor etc. la eventualele examir M Unice. f l d or e n ta c l i n t i * « l i a u i d e - . i ( . eforturi fizice sau psihice etc. •n/n sau uită unele manifestări importante ale bolii. n i l l n Iu fum I M ' di* iniynu i l r i(".|)iinloi i i . i .ilcţel loi. î l . 1(1 trebuie să fie dezbrăcat. diagnosticul stabilit anterior. /'«/porru folosoşto simţul pipăitului prin aplicarea şi apăsările « i l i i t a deqoteloi :. stări con-uiilo. Kxiitncnul clinic obiectiv foloseşte următoarea schemă generală car* mii» srt intre în obişnuinţa examinatorului (să devină reflexă). nxllnrl.iu şi a palmei a tegumentelor şi organelor dii H'(|iuiil.Pînd la stabilirea diagnosticului complet se parcurg mai multe MO .ma vertebrală. c o n N | H l r « i ) | r t . i . p l M i l i i . i u « •• vor M I I I | | | C I M | | NiiluMfiiidlbiilnrl.. de cine şi la ce unitate me i.. alimentaţia (şi felul ei). să se dea atenţie tuturor simptomelor care Io î n l . conformaţia diferitelor segmente ale corpului ( olo. domiciliul. t n i i n n . membre) şi se vor controla diferitei» ti/lolocjiro: flexiunea şi extensia capului. condiţiile de muncă.SUpm I l i n l I i i l i i i j i r i lllioi . Prin p. eventualele formaţii anormale de i i i i i i t c şi mucoase.ilpare so vor localiza evrntiwlolo puncte durei hi.l i i ţ n . Pentru aceasta trebuie adesea să . şl •< vor deiortt « .din creştet pînă tn< i " . i l n l f i i . Anamneză cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii. lnţ|hlimll etc. bazin.(Iute utile diagnosticului.

inima. Diagnosticul de sindrom eitt numai un diagnostic de etapă. < mina dreaptă degetul mediu de la mîna stingă care este aplicat pe K -«jluiiea do percutat. Stabilirea diagnosticului clinic este uşurată dt examinarea corectă.il crescută. Trebuie creată obişnuinţa pentru a se tace numai exani/Mrtr//<. în acelaşi fel se vor examina şi eventuulnln tumori. Indiferent do locul nostru d* activitate (dispensarul din .c» tegumentele etc. l ' i i n inspecţie şi palpare se vor căuta şi eventualele edeme ( I n qambe si In părţile declive) prin exercitarea unei compresiuni do/alo. cu simptome comune mai multor boli. lixamlnările paraclinice completează investigaţia în vederea precizării diagnosticului. în prezent se foloseşte un aparat im in ii . In raport strict ru diagnosticul clinic. vasele. Treliulf întreprinsă o largă activitate de educaţie sanitară atît cu bolnavul. rare uneori solicită efectuarea unor examinări <le»N|iM' care ei „au au/it" că „pun cu siguranţă diagnosticul bolii lor".ct examenului clinic. In l)<i/. In ca/ul edemelor la locul compresiunii apare o uşoară depresiune. abdomenul. cm n dispare la scurt timp după încetarea compresiunii. Un alt exemplu este acela al sindromului febril enio poate evolua în cadrul multor boli.sini deosebite în condiţii patologice faţă de condiţii fiziologii • Org.•.melo cele mai frecvent percutate sînt plămînii şi abdomenul. Cap. < hldtă cu auscultaţia se încheie examenul clinic.ista tehnică numai diagnosticul de sindrom. plecînd de la diagnosticul clinic. după care se stabileşte diagnosticul finul. în acest fel se obţin sunete cu tonalităţi variei' cmo .i Mmete sau zgomote pe care le apreciem şi le evaluăm în corelaţi* cu cHi'lalte date obţinute prin examenul clinic. hol! cur»' comprimă sau obstruează căile biliare sau boli care evoluează cil liemnliy. <'tt şl cu dpai liiicHorii săi. l'crcuţia foloseşte tehnica de punere în vibraţie a unor orgunc cu conţinut gazos. In majoritatea cazurilor se stabileşte diagnosticul corect fi conipl' l numai prin examenul clinic.xoni/fidr/ rare trebuie c/ec/uai» la orice bolnav pe» cure U coiiMillAm.i do a deosebi elementele patologice de cele fiziologice se < i liga iu timpul prin experienţă şi observaţie.<•/<'/oi-cop biauricular care se aplică pe suprafaţa de auscultat con pim/. La început se apln > ureche. a acelor examinări car* •lut cunoscute si recunoscute ca elicionto. se pune diagnosticul de sindrom ideile. DM «xomplii. Pe baza Iul con-liiid toate datele obţinute — se stabileşte prima etapă a diagnosticului: diagnosticul clinic. Auscultaţia foloseşte simţul auzului. Astfel se recurge la examinările specifice suferintr! Mispectnle pe ha/. capabile să piu «luc. i i i i i n i i . subliniem şi faptul CA «X/«ffl cHevu e. necesare.i citate. complotat şi motivat prin examinări complementare. în multe cazuri însă se stabileşti prin M . Iiislsllnd asuprii efectuării numai a examinărilor paraclinlco noe*-«nr<«.iloare unor organe cu conţinut gazos sau lichid. dur acesta poate apărea în cursul mai multor boli: boli de ficat. amănunţită şi sistematică. aşa cum s-a prezentat nun MS . De regulă se percuta ritmic cu degetul mediu de i . adică un diagnoil Ic «u n sforii mai largă.a examenului clinic. De regulă se ascultai p l . Se contraindici efectuarea „do rutină" a unor examinări care n-au nici o legătura cu diagnosticul clinic.i pe regiunea de auscultat.

iar ulterior săptămînal sau 'îmi des. procesul yhidliii «chipul cart ob- . In /Ude imediat următoare se efectuează explorările paracliniot ". Se vor nota: atitudinea. viteza de sedimentare a hematiilor şi reacţiile l>entru infecţia siiilitică. diureza. starea de nutriţie (bolnavii se vor cîntări în mod obligatoriu la internare. De asenenea trebuie precizată şi forma clinică a bolii: uşoară.rt bolnavul în vederea evitării eventualelor fenomene de in• < \\\\i\. iar pentru cei cu acuze dispeptice se recomandă efectuarea reacţiei timolCadrele medii au un deosebit rol în pregătirea fizică şi psihică a liolnavului pentru aceste explorări şi în testarea bolnavilor în vederea ivitării administrării unor substanţe faţă de care au sensibilitate particulară. Se va menţiona dacă bolnavul este sau nu în stare de cunoştinţă.-au efectuat şi prezentate medicilor pentru a se stabili cît mai repede diagnosticul final. mijlocie sau l m vă în funcţie de intensitatea şi durata simptomelor clinice şi bioluinico-umorale. se mott» « documentează etiologia bolii. . apoi de două ori pe "l (dimineaţa şi după-amiază) sau ori de cîte ori o solicită medicul. peni ii a introduce cel mai eficient tratament: tratamentul etiologic. In raport cu acesta se planifică examinările şi se •••r/. Pentru persoanele care prezintă supraponderalitate este indicată şi determinarea glicemiei ci jeun şi colesterolul.urile de urgenţă se administrează medicaţii corespunzătoare i In lipsa unui diagnostic complet şi definitiv. stadiul său evolutiv şi eventua-'•lente funcţionale ale organului alecUit şi .cel mai îndepărtat sat de munte. fizionomia. După aceasta se face planul terapeutic si se începe t iată-' nimpunzător.evoluţia bolii" HO consemneny..ile organismului In i".ft /lInie. precum şi comportamentul său. i i i l n l c a . 'iiunfirul scaunelor. se face o primă interpretare clinică şi se stabileşte nosticul clinic. Rezultatele explorărilor paraclinice trebuie aduse imediat după ce •. examenul obiectiv. deci să tindem să stabilim diagnosticul etiologic. După ce toate aceste date au fost consemnate în foaia de observaţie i3«u după caz în foaia de examinare clinică) la locul rezervat pentru "In t ia bolii". dnprt care diagnosticul se perfectează. Se vor înregistra deci datele generale. ca şi în cea mai specializată clinică universitară) şi anume: determinarea tensiunii arteriale sistemice. l n cii/. istoricul iiulli actuale. la indicaţia medicului). examenul sumar de urină. se întăreşte. în stabilirea diagnosticului trebuie să tindem la precizarea şi a liologiei bolii. pentru a nu influenţa valorile explorărilor paraclinlc* ni i n n introduce încă de la început cel mai eficient tratament (după illii'M diagnosticului). cele anamnestice. în afară de cazurile ' i | i ' i i ţ u medico-chirurgicală este bine să nu intervenim cu tratament ^ fimenlos. In două xllo. Datele culese de la bolnav prin examenul clinic trebuie să fie sistematizate şi introduse în foaia de observaţie. « Se va termometriza imediat după internare.1 uuvulo mal ileN sau mal rur.

... cît şi de bolnavi. persodiw relntogrîndu-se temeinic şi de durată în viaţa socială. In evaluarea prognosticului trebuie să ne ferim atît de un optimism exagerat care este dăunător. so evaluează prognosticul bolnavului respectiv. Adesea sîntem întrebaţi de bolnavi . De asemenea trebuie să considerăm şi unele posl Mlltflţl ' ! • • evoluţie iieiiştoptate numite do profesorul luliu Haţleganu „Niirprl/'. Prognosticul îndepărtat se referă la: — vindecarea completă fără urmări sau vindecarea cu urmări. exitusul sau imi nenţa acestuia.1 mim cn/iiri deosebit de gnive. din ce tu ci» nuil eficiente. în timp ce la alte persomi» li'/iuni mari sînt bine compensate fizic şi mai ales psihic. tratamentul şi evoluţia bolii. cînd diagnosticul se cunoaşte sub toate aspectele» •nle. Aceasta scoale tu evidenţă rolul personalităţii bolnavului care se interpune între c.ce boală am".se vindecă"?. de regulă în bine.. prudenţă şi cunoştinţe te» rneiiiice. cer experienţă.K'ivfl bolnnvul. In flroti. — posibilităţile de reintegrare socială. Se deosebeşte un prognostic imediat şi unul tardiv. cn urmare a evoluţiei ştiinţelor biologice în general şi a medicinel fu pnrtlculnr. Bolnavii. — durata posibilă de viaţă a persoanei respective. trebuie Sft SC depună" toata ciulim l l r vi nfl NU npliee cele moi moderne mljloaoodo tratament ponţi u M Nfilvn bolnavul. Multe din măsurile terapeutice tind sprijine această tendinţă naturală.ce va fi cu mine" înainte de a ne întreba . !n vlndemi .scapă"? Răspunsurile la aceste întreb<1rl sînt însă foarte dificile. . cît şi de un pesimism descurajant. prietenii ne cer să le spunem dacă „este grav"? „durciiză mult"?. Ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă şi de munt'ft IM Norieldteo socuilisld creează premisele evoluţiei mai favorabile M unor tinlioliiAvIri.iu (mjentul patogen) şi efect (răsunetul fizic şi mai ales psihic al < \ < Mă). Trebuie BA ţinem seama că prognosticul se modifică în timp. în mod particular se vOf evalua posibilităţile sale de activitate. . rudele. Observaţia co tidiană ne arată că adesea leziunile mici au un răsunet profund psihic « • u «Horarea comportamentului bolnavului. — rezervat cînd nu există certitudinea unei evoluţii favorabile» — infaust cînd se prevede evoluţia nefavorabilă.iilolcxjlce". . Curioscîncl posibilitatea existenţei acestorn.sta eUipă. Compensarea sau chiar supracompensarea anumitor defiri* se realizetrză şi în mod spontan. cxplorflrllo cu rezultatul lor. Prognosticul imediat poate să fie: — bun cînd se prevede o însănătoşire sigură şi fără urmări. — starea afectivă şi psihică a persoanei în cauză. I s-a acordat întotdeauna nune importantă atît de medici. ImlUuront de studiul uvolutlv fll bolii. PROGNOSTICUL BOLILOR Prognosticul semnifică evaluarea viitorului bolnavului sub aspectul evo/u/k:/' imediate şi tardive a bolii sale. prin introducerea de noi mijloace terapeutice.

Tr. Tniltiun-iilnl chirurgical constă în îndepărtarea părţii bolnavei imihînnl i i l n lat printr-un act operator sau prin favoriznren vinprin ml)l<Mic chirurgicale: Incizii. prevenind instalarea unei boli ( p i l i i prevenirea instalării factorilor de risc generatori de boli). In unolo cazuri orFifeclnt Mii'l iotul si ireversibil compromis so poato înlocui prin i i i i l n (cn de < \emplu rinichiul). în trecut întreaga activitate medicală se reducea la tratamentul curativ prin care se urmărea ameliorarea sau vindecarea unei boli. i n l c de declanşarea clinică a bolilor.il. comune pentru orice suferinţă. 2. ponderea lor însă fiind i tu luncţie de boală şi bolnav.1. decise de către t)i'<|<mele politico-administrative. A1rt. organizate şi efectuate de către perHonului medico-sanitar în colaborare cu organele administrative de rolo r l locale şi cu sprijinul larg al populaţiei. contlIiiilnclu-se în funcţie de evoluţia stadială a bolii respective. In prezent deosebim trei laturi ale tratamentului: preventiv. Individualizată. piecum şi la tratamentul complicaţiilor acestora. Profilaxia terţiară se referă la depistarea activă şi precoce a bolllur. curativ şi recuperator. drenări. urmărindu-se împiedicarea apariţiei unor complicaţii sau vindo»fiicfi cu sechele. uşurarea suferinţelor sau vindecarea lor.9. Acţiunile profilactice se eşalonează pe o lungă perioadă. Profilaxia secundară cuprinde: depistarea activă a bolilor In iliidlllc iniţiale şi tratamentul adecvat în condiţii de dispensarizara ni tlvfl.iui inieivuiitin <"'' Aninai caracter de explorare .vu(//o terapeutice cu caracter general constituie un grup de cm<• se iiplică la majoritatea afecţiunilor. Aceste măsuri sînt medl(siiu) chirurgicale. Iar • -n/. ştiu prin prote/o (In mod doonpii ih ii '| i>) Uneori trnUimentnl cliirur<|i< < i l are caracter de unimiţft i II In peifornien on|niieloi (iliduinmale). Ele încop l i i i . Tratamentul preventiv (profilaxia) constă în aplicarea unor măsuri torc urmăresc să împiedice apariţia unor boli sau dacă boala a apărut le urmăreşte prevenirea complicaţiilor sau vindecarea fără sechele (urmări).unentul curativ constă în aplicarea unor măsuri ce urmăresc n suferinţelor sau vindecarea bolilor. Profilaxia primară ce cuprinde: depistarea activă a factorilor •i i Isc ai bolilor şi ameliorarea sau suprimarea acestora pentru a îmi <llca apariţia lor. Tratamentul curativ medical dispune de o serie de mijloace iillce. J. Toate aceste probleme sînt pre• In cnpilolclo următoare. Profilaxia bolilor cuprinde un complex de acţiuni. TRATAMENTUL BOLILOR (principii generale) Tratamentul cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte prevenirea instalării unor boli. unele. altele cu o aplicare ii. nlteorl Intervenţln MM i/t'fi/rt pentru pie(|Atirc<n blolo<|!rft şl piihicâ a bolnavului. In felul acesta se deosebeşte: 1.

• ' Mituri do orlcp activitate profoitonalăi iau puf- . . în trecutul nu prea îndepărtat se menţinoa acest repaus 21 zile. pentru o perioadă de cîteva zilo.. Igiena liijuroasă. In perioada lor activă şi ori de cîte ori se simte nevoia de odihnă. pudrarea părţilor expuse la necroză etc. redori articulare şi artroze. profesionale de orice fel. In (jenei ii iiumia mini < . [ > e r | . scăderea obişnuinţei de a lucra. ii . AIAturi de aceste electe somatice s-au evidenţiat şi o serie de lepernisiuni psihice care apar ca urmare a unui repaus prelungit: seu» fierea lacultăţilor psihice.r. necesită mănurl de prevenire a escarelor de decubit. necesita prelungirea i MM. Durata fui csle strici individualizată în funcţie de condiţiile biologico-umoralo. tulburări în circulaţia şi oxigenarea cerebrală. • — • Repausul absolut pentru un membru sau mai multe se indici în fracturile membrelor pentru o perioadă de cîteva săptămîni şi In I x i a l a Iromboembolică a membrelor.olini. precum şi în urma cunoaşterii — şi recunoaşterii — unor urmări negative ale repausului preluiHjit: tendinţa la hipotrofie musculară. l i n imun •.. S« IndlcA In perioadele de evolutivitate ale bolilor acute. •. apariţia plictiselii.u ile.i . dar se indică limitarea la strictul necesar.9. FOLOSIREA OPTIMA A REPAUSULUI IN CADRUL TRATAMENTULUI Repausul a constituit în toate timpurile un element de bază al tratamentului. indicîndu-se în multe cazuri pe o perioadă îndelungată de timp. . i i m l t i i medic. bolnavul ştirul nemişcat în pat..illa (umilirile . Midiiiile socio-profeslonale alo bolnavului. rtnd •« acordă concadlu medicul.>. treptat durata lui s-a redus (pentru motivele montlnnute) la 5 — 10 zile în funcţie de condiţiile fiecărui bolnav.. încetinirea proceselor metabolice. Pielungirca repausului absolut.. ca şi a repausului la pat. M I . dai . Ini i • . îl pînă la consolidarea deplină a bolnavului. Lipsa posibilităţilor de i < . la supraponderabilitate. Se indică în primele zile după instalarea infarctului miocardic (extins). Uneori. Repausul absolut nu admite nici cea mai mică mişcare. schimbîndu-şi des poziţia. dureri de cap. în mod deosebit ctnd sini însoţite de febră şi alterarea stării generale.' . In ultimul timp diirnta sa s-a restrîns ca urmare a introducerii unor medicamente cu mecanism de acţiune etiologică sau patogenetică. i i e ...ife n total. o readaptare profesională deficitară. migrene şl Insomnii cunoscute sub numele de „devianţă psihică". ' uiltiUl mult după introducerea anticoagulantelor în terapia acestor Repausul la pat: bolnavul păstrează repausul la pat avînd permisiunea şi chiar indicaţia de a se mişca.i l i u medical este direct proporţional/i cu 1 .1. tendinţa l(i hipercoagulabilitate sanguină şi boala tromboembolică. . iMii pi <>!<••. evaluat» tle medicul cardiolog. L I I Mipi. repausul era singura indicaţie terapeutică.. Repausul relativ se indică în perioada de evolutivitate a bolilor. iun..i repausului şi regimului igieno-dietetic în condit.l i o l i M v i i l u i necesită prelungirea repausului în condiţii dt »pllali/ai< .1.i de cele socio-profesionale ale bolnavului. Durata sa est» Individualizată. cearceaf curat şi fără cuto. u i .. la diminuarea funcţională a marilor viscere (în «pecia l a aparatului cardio-respirator). .

cum ar fi: imfirltul. iar reluarea activităţii cu program redus. m ' a anal hrtlno. în\ . In» ante mai ales pentru indicarea felului cum trebuie folosit raţional nr. . lucrări de tîmplărie. relua» ulterioară a activităţii cu program complet. sprijinindu-se prin mijloacele cunoscute. fotoamatorlsmul. în unelo 1 ' i i convalescenţa este mai îndelungată: hepatita virală. M M . dru-• . le este indicat să-şi petreacă repausul efectuînd i i ţ ! cu solicitări predominant psihico. descifrarea unoi partituri muzicale. . bene d do concedii medicale mai îndelungate.). i. Persoanele ce activează în locuri de muncă cu se 11 mari energetice. . v l / i i . legătorie de cărţi. i r o a unor muzee.li i . precum şi de condiţiile o-profesionale.i. senzoriale sau psihice.| I > lUpra* ". lurism etc. Durata repausului pentru boală este strict individual. 1'eisfHinelor care efectuează o activitate profesională cu solicitări uc mari. sport (tenis. Repausul în condiţii de invaliditate.i l < o parta iilllinen . de coordonare. Ini |M < | i > uită parii» (•(•(•(•«/A condiţii sn m l i < . In timpul concediului medical.r.pei i. în funcţie de qmdnl lor da M I . sculptură.i nrllle corlU'dle şl In (|cneinl l i > . trebuia *<1 ne întocmească un plan de tratament — şi respectiv de recuperare — /ic care medicul şi bolnavul să-1 respecte întocmai.d în gradul III de invaliditate. tuberculoza >ricare localizare etc. i .ili/imlu-. jilii'1 7—10 zile pentru convalescenţă şi consolidarea vindecării. .m l u m (le alto i ii|inclinil tiiiic(l()iml«. nsplrnţiile şi dorinţa fiecăruia: lecturi diverse. Important este că orice concediu medical să se acorde în vederea Mcuperării bolnavului şi să se acţioneze în sensul recuperării sale.'ioannlor ce efectuează activităţi profesionale predominant cu ' ' • n i morgctice.se la flnnl •i i it|)ncltrtlll Inncţlonnlo a oiii'inlMiiului In 1iilie(|!nie. • negativi 'i'rtiu! n (MUS pasiv prelumjit şi dfl posibili! n . i 1 i. ca şi în perioada de invaliditate.SV mai poate considera: repausul fizic şi repausul intelectual. caro exclude .ul. cînd este nevoie de repaus profesional înde-ini în funcţie de bolnavul respectiv.ue de. Controalele medii K / C şi revizuirile periodice ale comisiilor de expertiză medicală şi rea capacităţii de muncă trebuie să constituie prilej pentru rezultatelor şi pentru reajustarea planului de recuperare în rt cu noua situaţie. Iniil* i" u l m un n-|>flus medical activ. construcţii mecanice. activităţi In aţe-! • • do modelare.M I I | . li se recomandă ca în timpul repausului lor profesional (eclue/o activităţi cu solicitări predominant energetice.. i i < . nnlrciilndii se ş\ r< .. i | .1 UDO! i noi. moilei.• ! . cînd programul de activitate se reduce cu un sfert de normă (în 1«M|islaţia noastră se poate indica pe o durată de maximum 3 luni pe an i nlcndaristic) sau poate fi redus la jumătate cînd este necesară încadrai i . In legislaţia ţării noastre sînt 11 ri grade de invaliditate: gradul I şi II cînd nu se admite nici UB fel ih< cictivitate în sistem organizat — se acordă deci persoanei respective repaus profesional total — şi gradul III de invaliditate cînd se reiluco programul de activitate la o jumătate de normă..flal. El trebuie să • M ' întindă pe toată perioada de evolufcivitate a procesului patologic. înot. rnno.

ii ic mori."i înlătură oboseala". vîrsta. Iar In Inni-i <lo 1900—2300 calorii.• c-ste lupta împotriva plictiselii.In ultimii ani se insistă mult pentru folosirea raţională a repauNulul. inniic.') (i!) g) şi glucide (250—300 g).i.-ilc 4. încît persoana respectivă să nu depăşească 15% şi să nu sfadă sub 10% din greutatea ideală (la bărbat egală cu ultimol» douu cifre ale înălţimii. NoroBltăţllo energice alo organismului pot fi acoperite In telul imtifttnr: la adultul normal într-o zi 25 calorii pe kg greutate corpornlfl In roiulltll do ropnus la pat. nevoile cnlnrico n1o unei persoane de circa 70 kg ce efectuează o activitate cu • «forturi fi/.1 calorii.i bolilor zise . în prezout (llwutută. vo-(| ot. ALIMENTAŢIA RAŢIONALA A OMULUI SĂNĂTOS Şl BOLNAV Hrana sănătoasă se consideră aceea care conţine toate principîilt alimentare (proteine. i i i r o a din timp a readaptării profesionale.i ] . trebuie să se reţină că l g do i j l u rUlo furnizează prin urdore în organism 4. i ţ) de proteine 4. (!o| ol>rul medic Aulus Cornelius Celsus arăta că „schimbarea felului do.. minerale. anotimpul.iusul impus de anumite suferinţe nu înseamnă deci absenţa orieărol K livităţi. R i. cu sexul.de adaptare" sau „boli ale civilizaţiei actuale". fio că este vorba de timpul liber extraprofesional. 30—35 culorii pe kg greutate corpornlft In l>tti*onn<> cu nctivitrtţl ce necesită eforturi moderate.9. greuliil<-.MII ni «N. In r i Mucezii de „bricolage" ca mijloace de tratament preventiv îm-polriv. Ideea nu este însă noua. particularităţile individuale. măsurată în centimetri. plastic şi catalitic. astfel ca să se menţin <1 «• Uroulate IdeuKi-stabilă. Amintind nevoile energetice.• .2. fibre alimentare şi apă) ă/i proporţie corespunzătoare necesităţilor metabolice al9 persoanei respective. 1. Această raţie asigură şi nece. In mod cu totul general (valabil numai statistic). t'uiitru a ii raţională alimentaţia trebuie să aducă un aport adecvnl fte material energetic.iro mijlocii sînt acoperite la bărbat de 2500—2800 calorii.3 cal o r i i . aria geografică. Aceste calorii sînt asigurate dof hlliuiiilno (nnimulc 60 g şi vegetale 40 g) grăsimi (animale 40—60 g.lco înmii 40 :•() (-Miorii !><• kq gr«utate corporală la persoane ca efectuoa/. studii din ultimii zeci de ani arată rezultatele buno î l ' . < »u tliţll climaterice şi de sol. Mai mult.u n oi activităţi cuprinsă sub termenul de terapie ocupaţională sân ' •\ do ergoterapie. „loisirs". fie <'ă «<slo.vitmnino şi minerale. în strînsă corelaţie cu solicitările locului < ! • • muncăi ou solicitările extraprofesionale. iar la femei cu 2 kg m n i puţin faţă de aceste cifre — după o formulă mai veche. l g de lipide. conservarea obişnuinţei la efort şt | M i . lipide. să permită deci o viaţă activă completă \ » < i > fuvIonnlA socială şi familială în condiţii de confort. glucide. vorba de repausul impus de o suferinţă. Aceasta trebuie să fie consumată în asemenea cmititute totală. 41—45 colorii p« k<| ur«utat« corpornlA la persoane ce efectuează eforturi li/. Scopul oricărei activităţi recuperatorii în peHo u. . Astăzi americanii vorbesc de „hobbies". l do convalescenţă sau de consolidare a convalescenţei bolilor cn>m. 9.n »tor« lin l llmlct' fn. vitamine. înălţimea.1 calorii.

Produsele zaharoase rafinate iloiormina afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal..i:.la o . Vara eito 1 n rmitltnlr . fosfor. i 11 .. l i n d // KitioiHiki « <iimn-nta(lc mal /robu/e aă rejp«c(« şt alt* ilvllutin. vitamina A şl D. calciu. Se preferă glucidele provenite din fructe.. iar lapteh» ntp|«» Iul conţin complexul vitaminei B. i i i ' o ) .inc. 'ralurile ele. grăbesc apariţia diabetului zaharat la persoane predispuse. perioada de alăptare etc.ate de aproximativ 2 litri pe zii în rnntltato i n h . M/w/d/e/e (oligoelementele): sodiu. crescînd în anumite condiţii patologice: disproteinemii..mlit.iicii huoalA ( p i t i t pUtilIna iallvnrfl)i .vor/V f / .. Dulciurile în exces pot doteri <>l)o/i lalea şi ateroscleroza cu toate consecinţele lor.. cu valoare biologică mare (lapte.1 o stare de irascibilitate crescută. Repartiţia principiilor alimentare. Pro t einele pot furniza între 15 şi . V//f/fi»/ne/o trobuio să provină atît din alimente de origine animalii 1 "<'(jotal<1. Vechiul dicton . greutate lili'dlă.... cobalt. bătrîni.i n | x • ! . ' • • • .im i de origine animală 1/3 pînă la maximum 1/2 din cantitatea toi ' i l .într-o i'iitcjţie normală aportul zahărului nu trebuie să depăşească limidi. iar seara dă mîncare la duşmani" este valabil nutuni în măsura în care activitatea se efectuează în prima parte a zilei. Ele trebuie să fie în proporţie de 55—65% de "ilqine animală. l'ii l cm rectifica dictonul amintit în sensul ca aproximativ 50% din calmii să parvină organismului înainte de începerea activităţii profesioiwlo. dlucidele pot furniza între 50 şi 55% din raţia calorică globală mtre 4 şi 7 g pe kgcorp..MII t»i< i l < > Intoqrltntctt (lonllţlel. Zaharumfinate sau suprarafinate este bine să fie evitate sau consumate «mlităţi minime (cu prilejul unui recent congres s-a arătat că . (| nu •• Ulto ei im im o|Ht im .. parvin în cantităţile necesare în con!« unei alimentaţii echilibrate şi suficiente în legume verzi.lichide. gravide. i «<Hto noco:. Lipidele pot furniza între 25 şi 30% din raţia calorică din care i| i. nipru. ole fiind bogate în acizi graşi saturaţi (cu potenţial aterogen mat mm o).Aceste calorii trebuie să parvină organismului în 3—4 chiar 5 mese lopartizate pe întreaga zi. r organismul de vitamine din grupul B şi prin aceasta favorl. Acesta ar corespunde la 1.nYi în r. Ultima masă se recomandă H (\ ţ i e luată cu cel puţin două ore înainte de culcare. Persoanele care traniplrtt 'i lurrotT/. I ..!()% din raţia calorică. potasiu.i m.I.1/111 unui consum normal de dulciuri. Excesul de dulciuri clolUirt apariţia cariilor dentare de 3 pînă la 8 ori mai frecvent dorit ..10% din totalul numărului de calorii"). fier. ! i ui i ridicate tiu nevoi mal mart. i . ouă). carne.5 g pe kg corp greutate ideală.5—2.. /• (/Mur/ conexe a/o sa/e: ijlonn rnvH.dimineaţa mănîncă singur. restul Î M I ! fi de origine vegetală (aceasta revine la l g pe kg corp. M mo.fl l . Practic cei mai mulţi oameni ar trebui să consume cel puţin Himătate din mîncare în prima parte a zilei. i M I | I . /. carne( /fl. la fimiază cu prietenii. Fructele şi /arzavaturile conţin vitamina C.. Soroci de bucătărie (CINa) nu trebuie să depăşească 6—10 g l. enterocolopatii. pro1 îmi şi la copii.).'i iu mvii. cereale şi miere pentru că ele sînt uşor asimilabile. pentru a se nslţjura o bună digestie şi un somn liniştit. fluor ctc.

proveni din fructele de sezon. evitarea sedentarismului şi pro mo v n i «M misciirii sînt cel mai potrivit „medicament" pentru menţln«« 1 rci mir i < | i e n l .P . i împotriva hiperponderalităţii trebuie să înceapă din mlcft COjn l. adăugirile în exces de condimente iuţi (ceapă.de Ixilnst — fllirplf nllmeiilnir iielnile sA ( i e ceva mm m. i |. aperitive.mnul zilnic.onul.iţl.. — alimentele nu trebuie să fie prea rafinate.. muştar. H ! K -ulnritAţl: cnnlllnli'ti nllmeiilrlui i i ' . f i i i ! ni.Alimentaţia în timpul verii va considera pierderile mai mari d« I n i m i . e i v l l e hi temperatura dorită de persoana respectivă (evitîndu-se aiiiiienlelr prea reci sau prea calde).. irijimul alimentar echilibrat. cît şi după pregătirea lor culinară. pun lămurirea mamelor de a nu-şi supraalimenta copiii.. ' In iicest anotimp.1 .i se/.inv/ii piodspăld de vaci.. — după mese se recomandă o scurtă siestă. stimulatoarele apetitului. supe. ea fiice parte din cadrul „vieţii roţionnlo" Allinriil.i .... i r iicutul crud este „medicamentul" anemiei pernicio'in<>i — . i .i i l r .l « .. ci este prefeml>llă fierberea la o temperatură mai ridicată.i o oarecare cantitate de balast (celuloză etc. i raţională are în considerare şi vîrsta. ardei)» — in procesul de pregătire alimentele nu trebuie să fie fierte timp IndaluiHi'il (se distrug vitaminele şi alţi factori nutritivi).| .i că obezitatea recunoaşte în aproximativ 90o/0 din cazuri un • i p o i i . — ni i montele trebuie prezentate cît mai estetic — apetisant — penii u a nulii pofta de mîncare prin mecanism psihogen (cînd se realizează 0 secri-tie mărită de sucuri şi enzime digestive). tradiţiile şi obiceiurile din aria geografică a persoanelor i« p<-< tive. i . profesin. nl«i ren f l / l o l i i ( | i c ... trebuie să conţind •. prin măsuri igienice trebuie evitată perisabilitatea alimentelor.e contraindică tahifagia (mîncatul repede) spre a evita supra solicitai eu restului aparatului digestiv.n ir.i pi'rsonnolo (inelfi cli« o l H(K» l 'îmi cnînril p(< zi.ni' . nportul « ! • .i la hillrinl ore urnu'il'.din acest motive se preferă pîinea integrală care aduc» i •> cantitate mai mare de substanţe minerale şi vitamina B t (tiamina ' «• r (jăseşte tn coaja boabelor de cereale).ilniientar mărit şi numai în 10% o tulburare endocrină.\. suplinindu-se printr-un aport mai mare car«» poui. de exemplu: oul I l e i l iiKKilr. pentru a se asigurn • • « .). i l i m e n i i . pun .— -. sfecla roşie sînt „medicamente" penlm bolile dr i i r j i l .linie.-.i r'inre rste cu (cvo mai nur. sînt recomandate 1<I Im '«-pulul mesei.in|«.irlivitatea de educaţie sanitară se va arăta că toate alimonlei' . .m m l . dacă acestea nu contravin gastrotehnicii actuale.u r i . timp scurt. ambianţa plăcută în care se serveşte masa are deosebită impoilonţâ. . i <i(lul(ll tineri p<»ntrv l . alimentaţia trebuie să respecte particularităţile strict individuale • î l ' lu'caruia. i.. Igiena alimentelor va fi cu un gr«d înmii de vigilenţă în acest sezon. i ( i < . i l i m e n l . i | i cît mai apropiate de cea ideală. usturoi.i le în exces pot duce la obezitate (în special dulciurile ţi frtiM".• .h » au uneori rol de medicament. — alimentele trebuie sa aibă un aspect cît mai plăcut şi să fie ' . .I n p l . — gustrotehnica actuală combate excesul de prăjeală în grăsime.

7 g c" kgcorp pe zi..4 g pe kgcorp). ceapft vordo. spanac. Creşterea cantităţii de alimente se face mai ales pe seama proi"luelor care în partea a doua a sarcinii pot ajunge pînă la 1. compoturi etc.. precum şi i n impunerea unor regimuri alimentare prea deosebite de cele cu care ieisoana respectivă s-a obişnuit de-a lungul vieţii în cadrul regiunii • dle de baştină.3—0. cantitate uşor crescută de glucide. în M'himb regimul trebuie să fie bogat în legume şi fructe.MM bogate în sare de bucătărie). Este bine ca în special vara şi m legumele şi fructele trebuie să reprezinte în jur de 15% din iun cnlorică a dietei (cu deosebire la copii. zarzavaturi. consum uşor crescut de sare şi mai scăl. In iird. în. Alimentaţia în raport cu sezonul.işi timp -imun KN |« sezonul depozitării acestora şi păstrării lor tn condiţii cit M! i< ict* pentru a fi consumate şi In sezonul de iarna.5 şi 1...n l i . lillll>r««|0 nutriţionale nfnt repic'/enlfiln di< A l.I HlJ 1 .. iar îmboK r i Ic gastrointestinale acute sînt mai frecvente. Alimentaţia la copii.. Se urmăreşte aport • i l l c i i ' i i l de minerale şi vitamine.de aceea se indici' •nisum în cantitate mai mare de lichide ce provin din lapte. 1 . Proteinele (mai ales ulm. m. din care cel puţin jumătate de origine aninxilu).p.. mai rar de subalimentare.. grăsimile şi glucidele pot fi cu ceva mai reduse decît la adult. iiHiniim trebuie să se consume cît mal multe fructe.! late nu pot lipsi din alimentaţia copilului.Vara căldura scade uşor pofta dft 11 unire. vt'icle. continuare alimentaţia va fi completă.. se pierd multe lichide şi minerale prin transpiraţie...i lipide. Greşelile alimentaţiei i'ftti inilor constau mai ales în excese (regimuri de supraalimentare şi i.. ' i MP respecta regimul obişnuit.).5—1. Cel mai bun aliment al nou-născutului este udele de mamă. neprelucrate dar i nu '. femei în perioada mafl|ii ţ)l Ui cei ce muncesc în mediu toxic)...' 4 mg acid folie. ştevie. i i dudele trebuie să fie în cantitate suficientă. ridichii. varză timpurie..ile) se situează între 1. lobodă.... cvltindu-fte consumul uullnli*-i nil d* porc şl cu deosebire a grflslmllor prfijltc. dovlecei..7 g pe kgcorp. care conferă protecţia împotriva rahitismului şi anei i i ' 1 . ca să ("•imită o creştere în greutate de 11 kg în medie (0. Se vor (<>n-u m | n şl leţ|limo. Este necesară creşterea vigilenţei privitoare la igiena lor şi a alimentelor consumate.5 kg pe săpMinfnă). ceai şl •.. (iport normal de proteine. în•bl pa seama celor din fructe şi legume (care asigură totodată mi11.$1 vitaminele necesare). Condimentele Iul indicate atît cît este nevoie pentru ca alimentele să aibă gust. I'iinn1\'(ira trebuie să se înceapă cît mai devreme consumarea lo-i i i vcr/l caro apar timpuriu: urzici.n se asigura scaunul regulat (se recomandă pîinea integrală. Fructele proaspete...'• ' • . Mai este necesar un supliment zilnic de 30—60 mg fier '. Alimentaţia la gravide trebuie să fie în general mai bogată. i l 1 . Aportul de proteine poate să fie mai mare ca la ntlult (1.

..'. i i . i l c . i . i^ (MM.1 .pilii compllcotlllo po care le pot produce..u nmiiUirea de noi cunoştinţe privitoare la gastrotehnică şi răspîmlin. •. . litiază biliară..p r .i h . în l l" c < > n i | > .ii'iH'rt în greutate şi forţe fizice.Subalimentaţia adultului apare ca urmare fie a unui aport insul i i .1 j i i . 1 .. fatigabilitate. la vindecarea lor atunci cînd s-au p r < > < l n .< • \ .ipft singur mormîntul cu dinţii"..ili/atc. în perioada intraulriină şi în primii ani ai copilăriei se impune să fie respectată cu . i l i . artificială există pericolul hipernatremiei datorită alimentelor ce < onţin prea multă sare şi al hidratării insuficiente datorită hranei prea i -om -entrate. I •. tind n>' ittit< trlctel InillvIdnalliQH » .i in p . creştere. Un autor spunea mai de mult că duşi i i . ' s c i h l . parestezii. clnll M i ' ... dereglări endocrine şl metabolicei. l ' . Cfitiliopatil. Mai poate apărea şi sub forma unei denu 1 1 i ţ i i iatrogene ce rezultă din interdicţii nejustificate. astenie. .. excesul de supărare şi excesul de muncă". d i i ' l .i complicaţiilor şi a dGrom|)iMi. i ' . i r e a unor prejudecăţi. hipotensiune arterială. Ele conţi i l m i e l .pioccdin i ter. i r ă vor contribui la o alimentaţie raţională care să contribui. . i .icutr. dislipidemii.i i i t o l i l ' . -n . i i v < . fu i profilactice şi dietetice In familie. <T<-stcrea nivelului economic şi socio-cultural al întregului popi n. . iar ulterior. Urmarea este •. artroză. diabet zaharat.l < i l > i . u . dietetic are un mare rol în planul de tratament. nllllli Sitli.. hipoglicemie. -venirea îmbolnăvirilor.. susceptibilităţi « • n .1 uic la boli infecţioase. care pun în pericol săcn|)n( Itntou de muncă şi chiar viata oamenilor.irldoi .I H M I . i. .. . in Inncţic i l > . fie a unei alimentaţii neechilibrate caracterizată mai ales prin ron . i mortalităţii. I I . i. cantine şi restaurani*.(A MB V i ' l i \ ' | | M I I I I | | . i l i x i v . varice.•! I'«I|UIV" (!• l u l i u i '' .n .. I i i i-n'sU-roa longevităţii active şi a capacităţii de muncă. 1 • . ' / . u l i . i n l u c i i i . mii sănătăţii pot fi astfel enumeraţi: „microbii. ateroscleroza. . scăderea duratei medii de viaţă. .. insuficienţă respiratorie.sliicleţe raţia alimentară zilnică a mamei şi respectiv a copilului.i . n l < •' N l i i ' i ' n i ' l i .n t . scăderea..ii ilor. ' i .ipi'utico ce se indică.. pţi rtlcroa capacităţii de muncă. i l e şi noevolulive ale unor boli. i m l . — Subalimentaţia mamei în perioada sarcinii şi a copilului în primii uni riscă să antreneze scăderea numărului de celule cerebrale şi să dlocleze dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale persoanei. i .am exagerat de băuturi alcoolice în mod cronic. (). .il. Supraallmentaţla duce la supraponderalitate cu toate consecinţele s<il<> nefaste: afectarea aparatului cardiovascular. i l iTiiir hn. 1 .ll'>'. /n/rodu<-. tulburări osoase (osteoporoză).. dieta şi mişcai "ii sini . Stările de subnutriţie (predominant cu lipsa proteinelor) pot merge pînă la taI iloul cel mai grav cunoscut sub numele de Kwarshiorkor observat la copii subnutriţi din ţările subdezvoltate. 'up r i n . fie mai rar ca i i i m ... i nuli vuln. |)n . '. La adulţi aceste eventualităţi survin mai rar. La copii hrăniţi cu alimen\ > \ \ \ f ..1 • i' i .n l . l i motiv* . tulburări dlHI . l ' . . d . .1 ţ h iun l. i IM • l l l i . tulburări nervoase. m r i i " i l d . Anticii recunoşteau că „omul f'.n o necesitate a zilelor noastre. . \ l i m i . — Suballmentaţia are şi ea efecte nefavorabile. tulburări v i .n>' .tor cunoştinţe în masele largi ale populaţiei prin şcoală şi edu< . i i i i i . . i l i . i i .l. excesu] de mîncare.

cancerul colonului • lului. apendicită. ori chiar la eliminarea lor aproape în întregime. o. cardiopatia ischemică.-iiMiurou. Ele au însă rol important: reţin apa. Miri. derivaţi de acizi biliari şi probabil unele substanţe canceri•|. dar în ultimele den i i . influenţează activitatea bacteriilor din intestin. I11 (iclivitatea practică a personalului medico-sanitar se impune • i l l n smiitară a oamenilor muncii pentru „reintroducerea unei dieto in în fibre alimentare care deschide noi şi interesante perspective i u protecţia sănătăţii oamenilor" (M. Se reglează în acest fel ritmicitatea cotidiană a scaunului.i. varice şi hemoroizi. TRATAMENTUL CU MEDICAMENTE (PRINCIPII GENERALE) 1p consul''i. . Alimentaţia rafinată.|>mte din medicamente se obţine pe oile sintetica. n mau.'i. săracă în fibre.1 M .Mileniul |xmle să Ho profilactic SUU CUIflliv. ateromatoză. Acesteu 11 liicut parte totdeauna din alimentaţia omului.itli-tei. . P yl oilclul gravidelor 9! Niiunrllor peni iu profil i rnhltll* n iilr n ii . lipidele inutilizabile de tip va-ifl sau ceară. dezvoltarea unor diverticuli ai intestii (jros (în special a rectosigmoidului). itnle. Originea mu-"Kiilelni '• •. ! Kll. Mal î l . este incriminată în următoa•drtri patologice: constipaţia.r. a cantităţii şi a moilnlni lor de pregătire. după ce au fost bine spălate. Se va indica frecvenţa meselor şi perioada cit lielmie să fie urmată dieta prescrisă. diabetul zaharat. Ele se găsesc larg răspîndite în pereţii celulelor ve-< l e întro formă neabsorbabilă.lfel hidra* nlinliilNln<n/A persoanelor contncto cu hohinvll de tnlierculo/a.im. influenii metabolismul cecal. colon iritabil. lirana populaţiei din ţările dezvoltate. uşurarea sau vindecarea bolilor. hernie hiatală. «nimalfi sau chimica. Voiculescu). zarzavaturi şi tărîţe. Aroste fibre alimentare nu sînt digestibile în intestin şi nu se re>.inl/ . a zarzavaturilor şi a fructeu t'onj. t tiil^mniilul profilactic ie aplică fntr-o scrie do rn/. Iu Moda fibrelor alimentare intră următoarele substanţe: celuloz. polipoză. Se recomandă uiiKiM'M pîinii integrale. în ansamblul său dieta trebuie să fie adaptată calitativ şi cantitativ sensului planului terapeuti c individualizat bolii şi bolnavului. unele oligoelemente (ca zincul şi magneziul) enzime iruri minerale. ligninele. Se vor preciza şi alimentele contraindicate. 1.şi heteropolizaharidele.sau dietary liber după termenul creat de Trowell în 1977. a celulozicelor. Exigenţele unui regim complet cer ca acesta să cuprindă pe lîngâ MI incipiile alimentare cunoscute şi ceea ce s-au numit fibrele alimen.9. gastrotehnica şi condiţiile vieţii moderne au dus la o reducere • •ntuată a acestora. a enunţării cu precizie a alimentelor admise. Nevoia zilnică de fibre aii-lare este de 15—20 g. sînt schimbătoare de ioni şi nbunte. !( • fonrto variată: vegetalii.3.i medicament orice substanţă caro se foloseşte pentru nlipfl. cresc cantitatea de scaun eliminat la 300— I1 (care cuprinde în această cantitate mare şi substanţe fitotoxice. Se găsesc în cereale.

. în vagin). în rect. de boala şi bolnavul în cauză. mucoase. precum şl Ui Iniicţic de efectul dorit. pentru a respecta întocmiţi pi '" .it. semnate şi parafate de medici. aşezate în ordine pentru a pi* ir.i (cele care se administrează parenteral). cnl u i i. A ilin inifitraira nnu.v. ' i ip i i i v i i n c n u n . Manipularea medicamentelor necesită o grijă deosebită. altele au un rol funcţional urmărind ameliorarea funcţiilor unor organe (acidul aspartic pentru hep<itile etc. «h. i i i . ovule.-. alifii. emetiralul pentru combaterea vărsăturilor etc. mai rar intracardiac. ( ' n deosebiUi ţ j i i j .i<lmini:. inIiiilnţii.o.). altele au acţiune antialgică (medicamentele antinevralgice). la temperatui. m i e i i i i ' i (o%i e în ţe le o . Este bine să fie sortate pe grupe de acţiuni. păstoase pentru fricţiuni.e u i n . n e t r e b u i ie precizata cari* m .r.e slerilit.m. altele acţionează patogenetic. împiedicînd mecanismul de producere al bolilor (cum sînt medicamentele imunosupresoare pent r u bolile de autoagresiune). subarahnoidiene. . comprimate.i oplumi (uneori la rece — antibioticele). i i niţele care se folosesc în condiţii obişnuite. alcool. Unele medicament ( 'inii < i r fi opiaceele se păstrează în spaţii încuiate — sigilate — < M pustiirea unei evidenţe speciale.Ti. u i i i m l t e l e. Holn. în aplicaţii loc. intrapleural.. Poruitj f/c prezentare a medicamentelor este variată: pulberi..n e. aerosoli.). c. Preluare*! ti e In l«irmacia spitalului se face în urma prescrierii lor în condici h< i'r. < lic< im < M it< '!or face strict l i q m o . iar atunci cînd nu esle posibil se urmăreşte ameliorarea sau uşurarea suferinţelor holiiiiviiur. . Modul de acţiune al medicamentelor este diferit: unele acţionează «•f/o/og/c (aşa sînt antibioticele cînd se administrează după efectuarea (ihlibiogramei). ferit de lumină şi de umezeală. .sau normotonice) cu apă. intraarticulare. Prin do/rti i n . i i«>i ' i . Se pot administra pe cale bucală.m . individualizat. t» injecţii intramusculare (i. uleiuri) poluezi.. s r e s p e c t a t e . evitîndu-se stocarea medicamentelor în nopllerp.). i medicului atît sub aspectul cantităţii. Ca regulă generală ele vor fi păstrate Inlr-iin loc bine precizat. . intravenoase (i. ga•/. unguente. ' i i t strict . drajeuri. Din farmacie sînt aduse dl rei't l. i li uşor identificate. r . altele se administrează în scopul combaterii unor si mplome cum ar fi: codeina pentru calmarea tusei iritative.ile (pe tegumente. i n t i ! . fu . i i e < . Modul de păstrare al medicamentelor este deosebit de important pentru a-şi menţine eficacitatea.pective. ' i iin /H c m e d ii -.u iu m i .< (/o/ii. supozitoare. tabh'tp. . i i n i A cum ul unei cile ii n ouţii iji' i c . infuzii. intrarahidian.iic/. «Tipii.. dozd pe dozd. soluţii (în diferite concentraţii izo-. hipo.ise (Og în boli de inimă şi plămîni etc.i bolnavi şi administrate.ire. uncnlul curativ are ca scop vindecarea bolilor. în condici speciale.. T r e b • h.) sau subcutanate (s. cît şi sub acela ti l r i t inului de ./ir M <i@ ore eite cantllntnn u | hu. '.ile. H (II('A s i>! l. s<m • el puţin în două sectoare: unele care se folosesc în caz de urgent. i se vor manipula medicamentele care trebuie sa-şl p. capsule. pe cale parenterală.l i . dar iIn l i u lu n o r ministreoză. L i .' • < i d se .ivii trebuie sfătuiţi şi controlaţi.u M l e i p i i i j i . < 'alea de administrare este în funcţie de forma sub care se găseşle medicamentul respectiv.).

i croiintdrinacalnţile (moficţiune ni medicamentelor şi al nh< . că medicamentai |U i f alterat. au creat sisteme naţionale de farmacovigilenţă. care trebuie rid cunoască şi să respecte de asemenea calea de administrare. Consldeniieo unor reqnli privitoare l .M. a înfiinţat la < ieneva un Centru de farmacovigilenţă. pînă la uporfireo completă a bolnavului. O. Aceste reacţii depind de substanţa administrată. illcamente care nu au etichetă de identificare). u < ' i p i c icrduri medicale tn dn orn. printre tniii noastră.lrnt) i iipfllrt In l o r o n l i i i M .| " ' H ' l . Oîndirea terapeutică modernă solicită respectarea şi a altor reguli: — Administrarea celui mai eficace medicament (în situaţia dată id bolnavul respectiv) cu cea mai mică toxicitate. Dat fiind frecvenţa mare a acestora. Reacţiile mlvorse sînt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. dar • • I c trebuie cunoscute şi de cadrele medicale ajutătoare. Dozele sînt indicate de medic. adică boli produse de cadrele medico-sanitare sau de medicamonte. particularităţile di* reacţie ale organismului respectiv şi de mediul ambiental. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot determina „bolile iatroţjene".) ca „reacţii dăunătoare şi nedorite ce apar la doze utilizate în mod nornml la om".iilmmr. cu date complete privitoare modul de manifestare a acestor reacţii şi împrejurările în care au nit. Nu trebuie neglijată latura psihică a oricărui tratani. y l u . . precum şi modul de a le combate.mollmpul < iml • . — C) terapeutică adaptată. i l . Observaţiile vor fi trimise prin „nucleele de farmacovigilenţă" ipltalele judeţene. d<< râu' (tehnic v.>m M ' . privit sub aspectul său Integral i(>-t)lo-so<:ial.sle ţinti dintre condiţiile succesului terapeutic.i « l l . unde j ifiportează toate observaţiile privitoare la aceste reacţii. cu cele mai reduse i'te secundare şi reacţii adverse şi cel mai puţin costisitor economic. Şocul la medicamente constituie cea mai sev0jr| M'iicţie adversă la medicamente.i (m. — Asocieroa folosirii tehnicii celei mai avansate cu solicitudinea mol ti Leala faţă de omul bolnav. Potenţarea psihică a remedlului c. Mijloacele naturale de tratament îndeplinesc aceste deziderate în mo•Iul cel rnai plenar.M. Cadrele me • 11-sanitare sînt obligate să informeze Comisia pentru farmacovigilel • di c funcţionează la Ministerul Sănătăţii. diferenţiată şi perseverentă. Numeroase ţări. ritmul de administrare.S. remiivitntea psihică a persoanei la medicamentul administraţi i| tUii'ti<i sn l<i procesul de vindecare. lumi si . i .S. precum şi accidentele sau incidentele care pot inter veni.'</oza pe cură reprezintă cantitatea totală de medicament care trebuie administrată într-o cură de tratament. — O terapeutică fără polipragmazie (folosirea prea multor medlminte o dată la acelaşi bolnav). că termenul de valabilitate nu este depăşit şi că bolnavul dre sensibilitate particulară faţă de medicamentul respectiv. înainte de administrarea oricărui medicament trebuie să ne aii* (Miiflra încă o dată că este medicamentul prescris (nu se vor adminisua. I I I M In nrllvltfltua / i ' in>-<lifitin< nlf >l .

Miicrolldolo cuprind: er/from/c/mi. Extcnctlln) |l care se administrează la intervale de zile sau săptămîni. Aceasta a în-:«put în deceniul al treilea al secolului nostru. Antibioticele pollpcptldlce ciclice: polimixina A. paramomicina şi gentamicina. Considerînd importanţa şi actualitatea tratamentului antibacterian. şi împotriva piocianicului. In acest fel se uşu•ază înţelegerea tratamentului numeroaselor boli în care se folosesc iceste medicamente. în special cele de origine bacilară. a bacililor grampozitivi şi negativi. ncomicina. se deosebesc două categorii: — antibioticele. In» clilllv Klehsiellci.3. 1. A. peniciline active pe cale orală rezistente la acţiunea acidă a sucului gastric (penicilina V). Antibioticele 1.9. aproape 100%. peniciline semisintetice (meticilina). 4 . a. substanţe antibacteriene rezultate din sinteză. • prezentăm în această parte generală a volumului. R.septicemiile. nfi'andarn/r/nri etr. Au ac ţlnn* bn. în continuă creştere. i celui cu preparate de cortizon şi a celui cu preparate imunosupresive. — Penicilinele sînt antibiotice cu acţiune bactericidă asupra unor ţjnrmeni grampozitivi sau negativi şi asupra treponemelor. Clasificarea cea mai larg acceptată a acestor medicamente este CM care pleacă de la structura lor chimică. Beta-lactaminele cuprind penicilinele şi cefalosporinele. — (U^lalosporinele (cefaloridina şi altele) sînt active împotriva co cilor gnimpozitivi şi negativi. Au efecte bueterlclde. — chimioterapicele. 2. Hxistă în momentul de faţă numeroase substanţe antibacteriene. adică substanţele produse de microorganisme care au o acţiune inhibitoare sau distructivă asupra unor germeni. /uinatri/V/mi. TRATAMENTUL ANTIBACTERIAN (cu antibiotice şi chimioterapice) Introducerea substanţelor antimicrobiene în terapie a reprezentat o revoluţie în medicină în general şi în terapie în special. penicilinrt depozit.— Creşterea continuă a nivelului profesional pentru a fi la curent tlt cu „revoluţia farmaceutică" cît şi cu „farmacovigilenţa". Aproape 50% din bolnavii spitalizaţi în secţiile de boli interne primesc tratament antibacterian.i iln «lMllrft ?l condi ţionat bncterlcld ă. Amlnozidele cuprind antibioticele bacteriostatice: streptomlcltm. Ti smi coli in/r/nci (collstlna) si derivatei» lor sulfometilate. 3. febra puerperală. Recent s-mi obţinut derivaţi cu spectru larg de acţiune: ampicilina. datorită tratamentului antibacterian au devenit vindeîablle boli care în trecut erau mortale. Au •pnetrul Ixtcterlan ai «mi* . carbencillixt. meningitele de orice natură. In cadrul acestui grup. Iţind d( llve asuprii bucilllor gramncgativi. indicate în scop curativ sau profilactic (Moldamin. ca: endocarditele acute şi subacute bacteriene. Iu prezent..

cu un larg spectru de acţiune. Peptolidele: pristamicina (pyostacin) etc. neoxazolul). Sulfamidele şi substanţele înrudite cu acţiune rapidă. succinilsulfatiazolul. Cloramfenicolul cuprinde cloromicetina şi alte preparate înru-i ' 1 . hormosulfamidele (marfanilul) ş.. sulîizoxazol (gantrisinul. cicloitltirt.ului antibacterian nu înlocuieşte tratamentul clasic: rtgl> i» no dirictlc. i A Ho chlmioterapice: mandelamina cu indicaţie în infecţii urliH'iirunwl activ asupra germenilor gramnegativi.. tratamentul patogenetic şi etiologic al bolii reiptoindlc. eventual asociat cu poli-'i. I). 7.5. sulif/iirri' (badional).. lizostaiina. ' Nllrofuranii: nitrofurazona cu administrare locală (nitrofuran-' " i . (reverin. Sullamide practic insolubile. Chimioterapicele I.v. indicat în infecţii ' i n şl septicemii cu germeni gramnegativi. Vibramicina este un antibiotic cu spectru larg. ftalll-! itf/. i Oxlchlnoleinicele: saprosanul (eubiotic şi antifungic) şi mexa•" ni (nntisoptic intestinal).Au acfiune bacteriostatică cu spectru larg..a. tormosulfatiazolul etc.itlcă. cu antibiotice n*c«sltA cunonşturta bolii şl a «gen(dprl c'Unon|ti'it»n dlnunostlt ului cornel ni . i r e a lor la nou-născuţi şi prematuri.a. dulana ş. cît şi grampozitivi.itlfi de tratament cu sulfamide si antibiotice se fac* dt < l l c i numai In lipsa acestuia. Tetracicllnele: tetraciclină. Substanţe înrudite cu suliamidele: salazopirina. cu eliminare înceată. antibiotice antistafilococice.In lumenul intestinal: sulfaguanidina. tu injecţii urinare (furazolidin). Antibiotice cu structură variată: novobiocina. H. cu acţiune intermediară: sulfametoxazol (gantanol)i i ficţiune de lungă durată (sulfamide depozit) cu absorbţie rapidă In i digestiv. Se contraindică admi-• i l i .olul. au acţiune bacterioi. precum şi la persoane cu trommitopenii. neresorbabile. dar de in IA durată: sulîatiazolul. Do ri'llmit: 11 ii. sau In caz d* urgenţa. riiampicina.. în intestin. cu toxicitate redusă şi cu toleranţă i snllametina. ici'ura şi preparate cu timp de înjumătăţire îndelungat (vibramicina). dar foarte i. solvocilin). fiind activ atît îm• l i l v a germenilor gramnegativi.. bacitracina şi. anemii şi mai ales la cei cu aplazii medulare. vibramicina au acum. oxitetraciclina. (i. vancomicina. mal 'font. n 11 obţinut şi produşi cu administrare pe cale i. în infecţii digestive şi furaltadona luciii generalizate.aproape exclusiv bacteriostatică. sa facă d* 'iii'lo medii. activă în rectoi > i < i lu'inoragică.

sau. este ne< esnrA administrarea unul i»gtm Imuni Iu lli'hUlt».til şi a posibilităţilor de combatere a lor. c|o y. Administrarea lui se va face imediat după dizolvare.— înaintea introducerii tratamentului antibacterian este necesarfl nnllhiocjrama şi după aceasta se va administra antibioticul la care agen tul patogen are cea mai mare sensibilitate (fac excepţie urgentele caro necesita" terapie antibacteriană).rmt . precum şi a costului său pentru a alege antibioticul qel mal i-1 im-n t în cazul dat şi în acelaşi timp şi cel mai ieftin. — Bolnavul trebuie să fie observat în tot timpul tratamentului. l i r | l e bolii şi de starea generală a bolnavului. după nevoie.Se va respecta ritmul de administrare. 2—• :t stiplămîni după ce bolnavul a devenit afebril.5 g po zi. 2 săptămîni. pe zi. Ambalajul în cnn stut piey.i . — Tratamentul trebuie să fie administrat la timp. în doze suficienţi 9! un timp îndelungat. indicaţii. Se va evita administrarea unei do/. In cursul Nultami<lolei.n|ul respectiv. de vlisln. după viteza de resorbţie şl In a-. Aceste persoane se vor depista prin anamneză. So <>l>servă de asemenea diverse fenomene adverse. .•n<1 o atenţie deosebită deoarece în ultimii ani s-au observat cazuri < n lenomene alergice şi chiar şocuri alergice mortale la antibiotice. Se contraindică tratamentul cu antibiotice la persoane care prezintă sensibilitate sau fenomene alergice faţă de antibiotice.5 g pe zi.e prea mici.. prin teste de toleranţă. i i e i i l i u c-vilniea lilocnlulul rnnfll |t a anurlul < l .aloa de administrare este după caz: orală. o săptămînă.entale medicamentele cuprinde şi indicaţiile de tratament. conduita practică este următoarea: \tirpti>inicina se administrează în jur de l g pe zi. a lei Jncît să se păstreze în mod continuu o concentraţie utilă şi sil ! i< lenta. parenterală sau l < > cnlil. frfrw/r/i'nr/e în jur do l—1. C'. / Este necesară cunoaşterea antibioticului şi a modului său da i' ( I I I M C . Este necesară cunoaşterea toleranţei bolnavului înainteze aditilmsirare. pe zi sau pe cură este în funcţie de antibioticul «N-.ip|e|.nepatogene. c/ora/nfrn/ro/ii/ în jur do l—1. de exemplu). Poza pe doză. contraindicaţii. pentru refacerea ||u r»! mlcrobletie Intestinali. incidente posibile.Antibioticul trebuie păstrat la întuneric şi la loc uscat. In timpul Inilamenlului cu antibiotice» pe cale orală SR vn ndml nUti't vll'imlnn H complex şl lapte acru sau lauri.» 24 ore. ca regulă generală 3—4 zile după ce bolnavul • devenit afebril în bolile acute. penicilina în Jur de două milioano U. iar în bolile subacute şi cronice. greutatea persoanei respective. Se va evita atingerea cu alcool pentru că inactivează antibioticul. la 3—8M r. în cazuri dubioase. Este neco•. Uneori este necesari administrarea cronică îndelungată luni sau chiar ani de zile (în cazul lul>ereulostaticelor. cunoaşterea urmărilor negative pe care le poate avea tralmii<Mil. —. Doza zllnlcfi vii fi mai mare decît doza minimă eficientă. precum şi în funcţie de curm t * M l ' . C.n ie<|iilfi generală.

fenomene toxice: fenomene nervofise: cefalee. Alt' indicaţii: — se administrează In infecţii grave cu agenţi patOl mu M . care nu cedează la terapia • In : < < > | > de pn. complicaţii sanguine (leucopenie. T*M'n|tlii cu niillliii'i. alte complicaţii: disbacteria. fenomene generale: anemii hemolitice. < » l i n l n ..il''. vărsături. convulsii. 2. vitamina B complex şi administrarea antibioticei'u numai în caz de nevoie şi numai în timp util. caro fnc da nin bronlioptinimoiill) • -mlnctirillln /e/i/ri şi In toate prori*.. perintlerita nodoasă (rar) etc. . iiindrome de tip boala serului. se evită prin administrarea concomitentă i ld|)telui acru.i timp este şi cel mai ieftin. mai ales după administrarea orală l" tetraciclină. rnronţlnţl. micozele (candidiozele) determinate de ciuperca Candida alns se combat prin administrarea de micostatin sau stamicin.. i B.fenomene urinare: oligurie.lumi (la copii.vo/e /n//dmirtul •!«. . ameţeli.. i i c « > ( » | i ( ' i .ife do nisip în gură.t. hepatomegalie). bătrîni. Sulîamidele pot produce: 1. fenomene de radiculită» fwnomene auditive: tulburări de auz. cît şi după antiMolerapie.. .transformarea unei boli 11' tn boală cronică. anemie tromImcitopenie sau chiar panmielopatii prin aplazii medulare mai ales după administrarea de cloramfenicol la copii. . edeme alergice sau chiar şocul mmlilactic (atenţie la persoanele cu sensibilitate particulară).. ameţeli. Se va alege antibioticul la care microl i i c v i t i l f t cea mai evidentă sensibilitate (după antibiogramă) şi CBTt i-ehr. se va evita prin administrarea judicioasă a antincclor.. hipovitaminoze (vita-" i n . Antibioticele pot determina: 1. . cardiaci). urticarie. fenomene de sufi'rlnţă viscerală: renale (albuminurie. clorocid etc. miocardlle.. hematurie. enterite (mai ales la penicilină). dhihi'tlrl. Se vor .ipcnin . .n nntlblotlciilul este promptă şl evlrluntfl. manifestări alergice: urticarie. hepatice (Irler. hipoacuzie chiar surditate (mai nli-s pentru streptomicină dacă se depăşesc 50—60 g). gastrite. care se poate evita prin alegerea antibioticului după antlnmtiă şi administrarea sa în doze suficiente. aplică numai la Indicaţia şi •ub «•rvdţld medicului <!<• • •!»•' in lil.i. usturimi în gît şi anorexie în timpul terapiei Milibiotice (mai ales pe cale orală). luMilni.•!. manifestări diverse: fenomene psihico |l norvoase: cefalee. eczemă. A « ' l l ' M i .apariţia unor microbi rezistenţi 1 "itibiotice.iM i. leucopenii..1'IUll.. ongeite. iaurt. lecţii cînd bolnavul prezintă limbă albicioasă. fenomene afergice. anemici). . Electe nocive pot apărea atît la sulfamidoterapie. ftiiurie. azotemie). icter. bfitrîni.1 l . K) prin administrarea orală a unor antibiotice care distrug şi i intestinală vitaminoformatoare.nnte \de cristalele de sulfamide care acţionează prin blocarea tubilor i i "fromilor la diferite niveluri ale acestora. cu depozite şi cu . iritabilitate. .. i [)ersoano cu: pneumopatii wufo i «IUN copil. 2.. Indicaţia majoră a antibioticelor o constituie afecţiunile cauzate dt i o l i | M-iisibili la antibiotice.

i < i i i . — stări febrile infecţioase de etiologie nebacteriană (mononucleozn InfâCţiodsfi. . doze suboptimale. i c . ric. hemopatii maligne).la bolnavul fobril. n i ( c u i K>(I I^ i n i i ' i ni . Cauze de eşec: . i .om i | . i .|i.ulmi ijl. — ctnd avantajele reale ale antibioterapiei sînt întrecute de deza/anUiJo. utilizarea incorectă: alegere greşită. cu tendinţă naturală spre vindecare. Antibioticul folosit va trebui s<1 dibă o sferă de acţiune cît mai îngustă şi să nu determine t l i mlvorso.". malaria).<i " .mlministrarea lor în cazul unor contraindicaţii. In (. Contraindicaţiile an tibio terapiei: — stări febrile neinfecţioase (colagenoze.. 1i | i . i . i i s.> i . i i u d i n< ci o r t l c o » i i.profilaxia grefei bacteriene endocardice la bolnavii cu valvulopdtll In timpul unor manopere cu risc de diseminare bacteriană (intervonţll operatorii. b.folosirea neraţională a antibioticelor.'kettsioze. i i i -i .3. ! <.. ' . . utilizare timp insuficient. infecţii intercurente). 1M . — sleiri febrile infecţioase de etiologie bacteriană care determini! !>oll urnire. folosire izolata ncadiiitîi într-un complex de măsuri terapeutice. i>i i ...i i. hepatita acută virusală. — porsoane sensibilizate.— boli grave susceptibile la apariţia infecţiilor.in ic .. mai ales dacă au prezentat cardită reu. antibioticele actuale nu sînt eficiente deci nu «sta cazul să se administreze decît numai în cazuri speciale pentru d evita supralnfectia microbiană. holeră.noruspccatroa indicaţiilor de către bolnav. / Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice este limitată datorită pericolului instalării fenomenului de rezistenţă.nn . ' . i ' . H i |i . 1..iiulrloi nuli M uni' din <il>domen. Se pot asocia mai multe antibiotice car» au acţiune sinergică. cale d* iclmlnlslruro neadecvată. morvă)» — contacte infectante cu bolnavi de meningită cerebrospinală epidomlcă. i 1 .9. — „protecţie" în cazul unor intervenţii chirurgicale pentru a evita riscul de diseminare a unei infecţii. fără complicaţii» — Infecţii cu germeni rezistenţi. r n | | M . . i i n i <•i . Administrarea mai multor antibiotice nju jus tifică micşorarea dozei. . datorită scăderii puterii de apărare a organismului (agranulocitoza). 1 .i i n i i i ! . — iminenta unei epidemii grave (ciumă. Se indică în: profilaxia infecţiilor streptococice la bolnavii cu reumatism polic i i l n r m: u t în antecedente.n n c i i o r a l r I n i » i H ip A I . . TRATAMENTUL CU PREPARATE DE CORTIZON u t l i n iip . — profilaxia tuberculozei (la contacţi). i iic .• Snptni <'M i |. i . . In viroze. • . tularemie. -i i i .i .

Actualmente dispunem de preparate glicocorticoide care se pot administra per oral. ACTH (cortlcotrophln). intramuscular. intraarticular. determină creşteroa secreiirldo gastrice. Curînd s-a observat însă că efectul durează numai cît timp se admlutri'tiză hormonul. pregătirea şi izolarea sa necoi l l u t l o cantitate mare de glande suprarenale animale.lnr) nra provein nţă şl nclliinu (dar cu efocta prelungite). —. 1 Cortizonul este hormonul de secreţie internă a zonei fasciculare a l nudei corticosuprarenale. Reuşita a însemnat accesibilitatea terapiei cu cortizon tuturor celor ce aveau M : v < > l i i de acest hormon. dexametason (superprednol). De la început s-au depus eforturi pentru prepararea sa sintetică la un proţ . Efectele acestui hormon în terapia reumatismului cronic au fost la început | ini'tnculoase şi au constituit obiectul unor aprecieri elogioase din partea medicilor i n bolnavilor. fluocinolon acetonid (sy-r). mai ales că astăzi terapia cu cortizon *-n i i i mult. stimulează sistemul nervos central (determină chiar ' i l i > ) i poate activa focarele de infecţie cronice. i lente: triamcinolon acetonid. nedorite ale cortizonului natural decît într-o mică măsură. deloc neglijabil. . tintlalergică şi imunosupresivă (sau imunodepresivă).11». izolat din corticosuprarenală şi introdus în terapie după 1948.Anatomia. sînt mai active şi nu au efectele seiiinlrirc'. hidrocortizonul. printr-un mecanism asupra căruia vom reveni. Indicdlitt terapiei cu cortizon trebuie să o facă medicul. ilus. Dezoxicorticosteron acetat administrat în doze de 5—10 mg In urna gravidei. acţiune asupra metabolismului acidului uric şi asupra inetaboului calciului. era preţul său mare. — Acţiunea principală a acestor hormoni este antiinîlamatoare. locacorten. In prezent dispunem de o serie de preparate de corti/on. inhibă funcţia hipofizei. stări de şoc etc.Acţiunile secundare sînt următoarele: acţiune antitoxică (se utliză în stări toxice grave). între care nu toate sînt favoruhilot cadroln HI ou sarcina urmăririi modului de administrare $1 controlul asupra nlimlolnr efecte negative. Corticosuprarenala prezintă trei zone distincta •înlomle şi funcţional: —\Zona glomerulară (externă) care secretă hormonii mineralocorticoizi (aldoste"iul şi dezoxicorticosteronul) cu rol important în metabolismul hidromineral. prin fric•'""il şi prin supozitoare: prednison (supercortil. prednisolonul (supercortisol. sau bolile inlocţloait ilc««. Un •'(«•rt negativ. delta-hidrocor-ml). A fost descoperit în anul 1936 de către KenI i i l l . Inr durata tratamentului este de luni sau chlnr nul du 7. iar ulterior s-au evidenţiat şi o serie de efecte negative. delta-cortizonul).acţiune asupra catabolismului protei(do iicoea în timpul corticoterapiei se administrează un regim hiper•inie). hormon hlpnfl/nr cnrtleoiiuprarennlai ACTH retard (cortlcotrophln 7. cortidcetat. • M I > pe lingă faptul că sînt mult mai ieftine. — Zona fasciculară care secretă hormonii glicocorticoizi (cortizonul) cu rol Mnclpal antiinflamator. estrogenii şi progcste>nul. fiziologia şi explorarea lor au fost expuse în capitolele respectiv* n volumul de Explorări funcţionale. acţiune asupra nbolismului glucidic şi lipidic. nefiind accesibil în acest fel •uliilor bolnavilor. cu rol important în activitatea organelor genitale. hemisuccinat de hidrocortizon. dat fiind • In multiple acţiuni. — Zona reticulată secretă hormonii sexuali: androgenii. antialergic şi imunosupresiv. acţiune asupra metabolismului hiclromine(favorizînd retenţia de Na. cnrticotrolInlCQ. edeme şi hipopotasemia). intravenos..

7. creşte tensiunea arterială. stropi»Nliillliiroriij viroze: în asociaţie cu antibiotice şi tratamentul spoclflo wiviloi ufcrintc. puncrua» litri nciitA htmurnţjU'ă. în unele forme de reumatism se poate mlministra cortizon intraarticular. sclerodermie. boala Hodgkin. purpura tromhocitopenică imună. favorizează re-«ilisorbţia tubulară renală a clorurii de sodiu şi apei.i: IM •mlsuirimiliil de bidrocortizon sau dexamotazonul. i . bruceloza. nicniiHjitci mcningococică. vitamina C. în tuberculoza pulmonară şl diseminări acute (în asociaţie cu tuberculostatice). /n holl alergice: dermatoze. Afecţiuni pulmonare. prurit. boala snrulul. periarterita nodoasă. 1. Afecţiuni endocrine. In ncosto situaţii se folosesc preparate cu acţiune) ra« pld. In hlp»yllc(unlll(> dup/l ic/octln (((istrlcft. antibio tice. difterie toxică.. în reumatismul acut. in hepatita cronică colestatică şi în hepa titele cronice în care s-a evidenţiat un proces inflamator mezenchimal (In nsociaţie sau nu cu asparagina şi imunodepresoare).). In afecţiuni hepatice. Se indică acolo unde se urmăreşte un efect antiinllutnator. pancitopenii. 4. extracte de ficat).Preparate mineralocorticoide: Mincortid (acetat de dezoxicbrticoslcron. dermatomioTllă. în boli de colagen: lupusul eritematos diseminat. uii'iioinull (IniprcutiA cu traUflBLM» . clorochină. boli diyestivc: rcclocolltd bomornţjicfl.sldlire. pyran. In aceste afecţiuni. In boala reumatismală. constituie terapia de sup l i n i r e 1 în iifecţiunile glandelor suprarenale acute sau cronice cu rezulhilc lo. cortiron. percorten) hormon mineralocorticoid. In boli renale: în nefroza lipoidică şi în sindroamele nefrotice.• '• Ic snbintrante (mai ales sub formă de hemisuccinat de hidrocortizon)» in pin irozii exsudative (tuberculoase) în asociaţie cu antibiotice. leucoze acute (în asociaţie cu t'IlosUitice şi antibiotice). Indicaţiile acestora decurg din acţiunea lor terapeutică. în poliartrita reumatoidă se administrează prep<ir<itc de cortizon singure sau asociate cu alte tratamente (auroterapie. calciu ş. u i l i ' i n i . agranulocitoza (asociat cu antibiotice). 'i Allo Indlctiţli. 3. (i. 5. în hepati tele acute forme icterigene. Indicaţiile generale ale cortizonului rezultă din acţiunile sale principale şi secundare. tratamentul cu preponite de cortizon este obligatoriu cînd se evidenţiază clinic şi EKG somne de cardită reumatismală. Se administrează în astmul bronsic în cri-. vitamina C etc.irlo bune. 2. in colici unimnltirt/ 3/1 (////t'co/oy/cj (iiiH'iioKM'. antialergic şi imunodepresiv. Infecţii bacteriene (mai ales cele însoţite de colaps): în febra l l l i t i d . In afecţiuni ale sîngelui (imunologice): anemia hemolitică clştlgata (cu anticorpi). H. măreşte eliqainaren K'iuilă a potasiului. în hepatita acută forma severă.a. Iod. poliartrita reumatoidă.iiiylontMJiotU'c. tubor-c'iilo. limfosarcoame (în asociaţlt • •n n'intgenterapia). în această situaţie terapia cu cortizon si1 asociază terapiei cunoscute antireumatice (antiinflamatoare.

Iul specific). — co/ea parenterală: în injecţii i.li vi».lic). care se administrează timp mol îndelungat (l—2 luni). i c i c l u . după situaţia concretă a fiecărui bolnav (la indl<'fiţi a medicului). u l . i ] . Preparatele ce conţin corilKon se administrează cu multă atenţie la indicaţia medicului de spet InllUito şi în doze descrescînde cu pauze.v. Accidentele corticoterapiei pot fi minore sau mari. -. ci.i/. Doze. dimpotrivă. ulcerul ţ|(istric şi duodenal. / .i . obligă la tratamentul etloIttylc. diabetul zaharat.ni n < | i . la apariţia unor tulburări endocrine. — se adaugă vitamina C în scopul stimulării glandei corticosupratsntUtit. Insistăm asupra faptului că terapia cu cortizon nu este o terapie vllnlogică şi deci nu scuteşte. n i ). exoftalmii (dar numai pentru o perioadă scurtă. i / . osteoporoze. | H > I M C H . în timpul corticoterapiei. i ( | i i dn|c. Cortizonul se poate mlministra pe următoarele căi: — calea orală este calea obişnuită de administrare a cortizonului (clnd acesta se prezintă sub formă de tablete). i l i i > H i I U N .paralel se indică administrarea de potasiu sub formă de clorurfl fie potasiu l—2 g pe zi.iiii'iioiec /\('('/(/cn/e nitiri silii n'pi e/onl. Terapia cu cortizon este con11.. in-MiJe D' i fuinlfi d" l'. — JocaJ (tamponări. | ( •( > | n M i. II tlva focare latente). (hemisuccinat do hidrocortizon). nevroze. sau mai rar i.| ull" i Mi/ecJ// / m e i / . llIpOilli' IIIUH(lllniM ' . / ./. hipokaliemii. — este necesară observarea atentă a bolnavului: se va urmări sapHintnal greutatea sa şi eventuala redeşteptare a altor infecţii (se pot IH . Contraindicaţiile terapiei cu cortizon.i (repartizată la intervale regulate pe întreaga zi) şi se scade treplul doza cu cîte două tablete la intervale de 5 zile (sau o săptămînfi) pluft se ajunge la doza de 2—3 tablete. îl ' .. în stări de colaps. specific sau general individualizat. Se asociază vitamina C. Accidente minore se referă la apariţia diabetului cortizonlc (din'Iul Hte. i indicată în: nefrite acute azotemice. n c vi D ' . hipoglucidlcă şl mai bogată m proteine. psihoze. deoarece s-a evidenţiat că determină creşterea tensiunii intraoculare sau chiar glaucom).uri . niponu-noror» ţ| . glaucom. H I ' n. fricţiuni) sau în injecţii intraarticulare. hipertensiunea arterială. n l ' . in afecţiuni oculare: iridociclite. r l i i < '.. Tratamentul se începe cu o doză relativ mare de 60—100 mg |>e /. hlpeltnrltilln flllerlnlil.fl i" Mirii rai< i hnlm n i cuitl/<niul) .m.— în supozitoare: rectale sau vaginale.ile dr: edenic viwvialc ( l i > . . eclampsii. i u l. flebite şi tromboflebite (contraindicaţie relativă). tratamentul etiologic si patogenetic al bolii respective.. mai ales în formele cu poliurie.i i. Modul general de administrare a cortizonului. . n l < « < | t < i V f ml eHte v n l l m i l < > edem | ni hnoil. Prevenirea acestora se face prin administraroa lle antibiotice. dieta este uşor hiposodată. epilepsii../.ni duodenal. Precauţii in timpul terapiei cu cortizon... -c \<'i'l(lelltf l " ' " de.

irea precauţiunilor tratamentului cu cortizon. — Modul de acţiune: sînt imunodepresive. glomerulonefrita subacută sau croilcfl. redeş("plorea aceleiaşi boli după întreruperea tratamentului.I in l. imuranul. Indicaţii. . antialergice. i \ .r. pii-crtdoro In cazul bolilor autoimune şi în imposiblj I | I M . lltpoluncfla glandelor suprarenale şi hipofizei.on ţi asocierea vitaminei C în tratament. i i . încetinesc proliferarea celulară şi au proprietăţi antiinflamatorii. 1 >(»/. NH 2 dintre derivaţii azotului.ta t. scleroza multiplă. 6 MP (6 mercaptopurinele). dermatomiozita).« totală l 020+540 mg în 3 luni cît durează o cură. TERAPIA IMUNOSUPRESIVĂ (imunodepresivă) Terapia imunosupresivă sau imunodepresivă s-a dezvoltat în ultimii ani ca urmare a recunoaşterii mecanismului autoimun în patogeneza unor boli cronice şi ca urmare a dovedirii eficienţei sale în aceste boli. exprimată prin astenie fizică şl psihică. citul n vom cea mai mică suspiciune de infecţie microbiană. fenomene de tip sindrom Cushing.9. apoi so scade treptat pînă la 5+4 mg pe zi. rectocolita hemoragică. boli le» cnl.. Modul intim de nu este însă cunoscut. I / . girostanul. leucoze.. caşexie. tu Iciicoponli şl uiUiinll nuiiiiiial •gin-. clafenul ş. . sclo-otlci im. i 1.IMC.U! intolernuţei la corticotonij! ( <>iitralii(ll< . scleroza în plăci. asupra cărora s-a n r. i i i i ' c i . Medicamentele imunodepresive i l i i i i i n I M . Medicamentele imunosupresive se adiminstrează în toatr? in care s-a dovedit o componentă autoimună: leucopenii. Alte accidente: miastenie cortizonică.iliitniolita alergică. 2 — 3 mg/kgcorp pentru clafen şi 0. periarterita nodoasă. rninsi'i ii.. i . levofolanul.mc'inia hernolitică autoimună cu anticorpi la cald sau rece.. i i | i .Kicii (lupo-eritemato-viscerita malignă.3. Endoxanul din grupul ciclofosfamidelor. ' .2 mg/kgcorp pe zi pentru clorambucil.r/(i de început. Medicamente imunosupresive utilizate în practică. Se asociază splenectomia rliid so dovedeşte hipersplenismul imunologic. boalii ••ain i' i o i is i l . Do ncooa lornpiol cu cortizon trebuie să i se asocieze antibiollct.i'nlti prin prorutiul do ll/fl asupra ţesuturilor care izolează focarul respectiv. poliartrita reumatoidă.i|l| niiijoro: Insuficienta hopnllrfi şl roruilA. — Medicamente asociate: corticoterapia la început 11+6 mg pe zi.5 mg/kgcorp pe zi pentru 0 MP. tulburări electrocardloqraflce. citosulfanul. a. ici Iu. M n i'lrmvtomiol sau in CM/. Terapia imunosupro-l vii • • • . se evită prin scăderea treptată a dozei de cortiy.i (joncralizată. tiroidita Hashimoto. — Doza de administrare este în medie 0. plicim! şi în transplantele de organe. — Timp de administrare: pînă la obţinerea unei ameliorări nete. c. ceea ce se evită l >i n i alegerea judicioasă a indicaţiei terapiei cu cortizoni şi prin res-! " • < i. trombonim i. i'iiccl. In cursul Inii i i itorltfl n ului (Miihrlopdtlllor). tulburări psihice. boala i N t i n . hepatita cronică agresivă. .

l<f«'t lo|o balneoflzloteraplol sînt din co in re imii bine cunoscute fi i|i'|ilml d» cunoaşterea acţiunii factorilor naturali şl aitlllcinll al l i i i n i i n<n|)nctlv0. Rezultatele terapeutice diferă după afecţiunea în care s-au întrebuinţat. Rezultatele s-au menţinut bune între cîteva luni şi 3 ani. s-au notat ln-Ivcţii fungice şi cu germeni gramnegativi. în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acel* 1 i i . utorapia şi masajul. în mod deosebit a leucocitelor. inhalaţiilc otc. cultura fizică medicală. •' i' fim l boli. . — în bolile canceroase şi hemafoJogj'ce se obţin rezultate mulţu mitoare. Ţnrn noastră are o imensă bogăţie de ape minerale cu m. în 33% rezultate bune. infecţii cutanate. tnrlt climaterici etc. vărsături. dar în acelaşi timp suficiente.'10% rezultate excelente. apa. — în reumatismul psoriazic rezultatele sînt modeste.imnlul. într-o anumită etapă. s-au ii nlii'ld noi. Se poate spune că ea este necesară. — Administrarea lor în transplantele de organe este în studiu. holioterapia.ilnoofizioterapia (BFT) este ramura medicinei în care se folosesc i> terapeutic agenţi fizici şi balneari naturali sau artificiali. 1.II Incidente: tulburări digestive: greţuri. climatoterapia. — în afecţiunile reumatismale se citează următoarele rezultate: In . de modul de aplicară a procedurilor şl do rwadlvl-'ură a flnrărel pnrRonna tu porto. Indicaţia terapiei imunosupresive se face de către i/ispecialitate în consult. Cadrele medii urmează să respecte indltdkr [Iile medicilor. kineziterapia.<icl de ani s-au lărgit şl s-au reamenajat vechile stntliml. favorizează agresiuni microbiene viu virusale (deci poate duce la complicaţii infecţioase). Doi hi-buie să fie cît mai mici posibil. In i i n i l 7.10. Aceste medicamente se administrează sub observaţia riguroasă a vlvmentelor figurate ale sîngelui. Agenţii fizici folosiţi sînt: electricitatea. să urmărească eventualele incidente sau complicaţii p* ckire trebuie să le recunoască şi să le anunţe medicilor curanţi. talasoterapia. Vindecări definitive sînt foarte rare.«Hn(n. aplazie medulară (trebuie urmărit numărul loucocitelor şi al globulelor roşii). Balneo-' upla cuprinde următoarele ramuri: electroterapia. procura şi pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri. călduni. balneoi'M. n. hidroterapla. tulburări cutanate: ilopecie. în 25% ameliorări modurate şi în 12% eşecuri. ll. BALNEOFIZIOTERAPIA (principii generale) Hdlneofizioterapia ocupă un loc important în terapia diferitelor afecţiuni cronice. nlinllare cu cele mal variate ape minerale din streinul. l MI ic prevenite infecţiile prin administrare de antibiotice şi transf i l t < leucocite. m.ilo.

i i l n i r c . succesiv.'in l>il<1 n afecţiunilor cronice.ii riguroasă. m t < i organismului la aceste leziuni. Ea este o terapie generală ca urmăreşte ameliorarea funcţiilor deficitare. toxice sau prin suprn-M > l i i ' i l » i r i fizice şi psihice.i diagnosticului şi tratamentului lor. rezultatele bune car* §• >l>tlri dud u* r i in NO Indicii clupA criterii ştiinţifice. de :. precum şi de rcsperUiroa unor norme igienice prescrise în timpul curei. recîştigarea celor pierdute. m < ompensarea funcţiilor deficitare ale organismului.uliul evolutiv al bolii respective. în mart p u r i . constituie o bas! •mu conţin. exercitlndu-şi acţiunea sa prin mijloace nespec///cc.ire posibilităţile largi de acţiune ale diverselor cure balneofiziotern-Pontice. de adaptare şi de compensare. în schimb accelerează vindecarea lezlU* . Cu cit cui. Reuzultatele col* i' i leferă Ia creşterea capacităţilor funcţionale restanta. Dacă terapia clinică no hn/oază în special pe repaus şi se acţionează asupra afecţiunii prin mijlouco putogenetice şi etiologice (atunci cînd se cunoaşte cauza).! iKiinoofi/lnU'inplol un hv important tn recuperarea dlforl- . care actualmente este caracterizată i n l n relativa reducere a frecvenţei afecţiunilor acute şi creşterea consl-il. ea este favoriţi ta de noul mediu balnear. Se observă în ultimele decenii <> veritabilă virare a patologiei.' riero a curelor balneare nasc din înseşi progresele cunoaşterii boli-l i > i . Nu pot fi influenţate la* Minico constituite. cu atît supravegherea trebuie să li e ni.//n/e/e tratamentului balneofizioterapic sînt în funcţie. fie. precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii şi adaptatlve.1. organismul uman îşi mobilizează proprii Io forto de recuperare şi de autovindecare. Alegerea momentului trimiterii la cură este în funcţie de bolnavul In c. Acestea creează condiţii de a se pune în VOIM. pre-' i i in şi de particularităţile staţiunii propuse. Hulnooterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice. a bolilor alergice. ci numai Io completează. ajutînd bolnavul să se dezintoxice de droguri. mai des. O cură prea tardivă riscă să fie ineficientă. păstrarea (atît Cit este necesar) a repausului şi adăugarea după nevoie a unui miniin de medicamente. . < i ' < i > n minerale clin tara noastră.' . Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi. De regulă se recomandă un interval de două pînă la trei lunJ tul i <• ultimele manifestări acute şi data trimiterii în staţiune. La acestea se aclmigă o dietă individualizată. Supus unui program de cură. i curelor este necesară pentru consolidarea rezultatelor.•ALNIOFIZIOTERAPIA IN PLANUL TERAPEUTIC Cunoştinţele recente au arătat că balneofizioterapia este o terapie de rwic//»' yl de reglare. Psihoterapia trebuie să facă parte integrantă din cură. intervenind fie simultan.in/îi. /H-/i.i esto mai aproape de faza acută. Noi criterii clinice de pre--. Indicaţiile clinice ale curelor balneare sînt în funcţie de boală. cură internă (crenoterapie). balneofizioterapia pune accentul pe excitare şi pe ameliorarea mecanismelor roglntoare. de calmul bolnavului care este eliberat de sarcinile sale cotidiene profesionale şi familiale. inhalaţii etc. efectuarea de exerciţii. contribuie la stabilizarea leziunilor de debut şi if i " i i > i . Repetate.

în••uşirii regimului igieno-dietetic şi a unor tehnici de cultură fizică medicală.Ape arsenicale sînt ape care conţin cel puţin 0. Insolubile In apl. NĂMOLURILE (PELOIDELE) '. Modul general de acţiune depinde şi de felul de nilministrare (în cură internă sau externă). Uneori acţionează prin temperatură. Administrate pe cale externă (băi) acţionează prin: efecte termice.miu.Ini subsl. — Ape alcaline sînt cele care conţin cel puţin l g de bicarbonat «Iu luitriu sau potasiu la litru de apă minerală. bioxid de carbon. O persoană înainte de a fi trimisă la tratament balneofizioterapio trebuie minuţios examinată pentru a face cea mai potrivită indicaţie terapeutică şi pentru a exclude cazurile care prezintă contraindicaţii. fosfaţi. sub formă de hidrogen sulfurat liber sau diverse săruri In care fjfodomină tiosulfaţii. — Ape radioactive sînt apele care conţin elemente radioactive dtn ur. — Apo sulfurate sînt ape care conţin cel puţin l g săruri la litru. -. administrate pe cale internă (crenoterapie) bnu externă. în sensul educării şi culturalizării multilaterale a bolnavilor. prin inhalaţii sau irigaţii. fier. i'flii> loimi'n/n linproiiiio cu fipn o masă cu cnraclor plnstlc. nii'canice şi chimice determinate de conţinutul lor. — Ape carbogazoase sînt cele care conţin cel puţin l g de bioxid • ti ' carbon la litru de apă minerală. sodice) sînt cele care conţin cel puţin l y de sare la litru. — Ape oligometalice sînt cele care conţin minerale în cantitate mică. arsenic. — Ape sulfuroase sînt cele care conţin cel puţin l mg de sulf la litru. Clnslflcar»» Im NU luni In luncţlci d(i orlţjlno. de factori chimici (substanţe • li i mice care sînt dizolvate în apele respective) şi de organismul pe care n<'(iernează. bula şi gama.7 mg ioni de arlunhi la litru de apă. Administrate In cură internă (crenoterapie) au efecte care depind «li> factori fizici (temperatură. — Ape ieruginoase sînt cele care conţin cel puţin 10 mg ioni de fli>i Iu litru de apă minerală.liinţe radioactive. care se dezagregă spontan şi emit raull<i. bicarl K maţi. . cloruri.mţo nnturnlo formate din pnrtirulo fine. Recent s-a lărgit sfera de activitate în staţiunile balneare. — Ape sărate (clorurate. radiaţii). hidrogen sulfurat şi subî. gaze. au efecte terapeutice asupra orOnnismului în funcţie de conţinutul de minerale.ţi lor deficienţi. iar alteori prin • imţinutul de gaze. A P E L E M IN E R A L E Sînt ape naturale care. actiniu sau toriu. Iii» caro predomină sulfaţii. mod do formare 9! prodomlnnnţa •!•• wunl"l"i oi(|iinicu «au miorgaulce pe care le conţin. testării capacităţii funcţionale etc.

în terapia unor boli cronice de roInllamatorii. HIDROTERAPIA EXTERNA Este o ramură a fizioterapie! care se bazează pe aplicarea pe cale externă a apei în scop curativ şi profilactic. unele atrofii musculare etc. timp de 15—30 de mi nute. hiperten-artorială cu maxima peste 180 mmHg. Apele acţionează asuprn Inlii-'iului organism determinînd o serie de modificări care pot fi folosii. Durata prelungim Inlilbfl fdstomul norvoi central şl produc* somnolentă.Iiidlmţll lorapeullce: boala reumatismală în forma sa cronică articulmfl wnn abartlculanl. Aplicaţiile generale reci se fac în scopul Inviolării ( ) i ( | . pe cale generală se pot face şi băi cu nămol rece urmate imediat do expuneri la soare (metoda egipteană). Acţiunea apelor este în funcţie de conţinutul I « M in minerale. i i mă acţionează. dar cu modificări în ce priveşte temperatura. Amara.11 n > considerate separat: . i i i i s m u l u i şi pentru creşterea tonusului sistemului nervon Nlinpnllc) — acţiunea apelor calde: In aplicaţii locale.i. pungă cu apă rece.S. bioxid de carbon. Indicaţii generale: ca stimulent al organismului în întregime.Mil> formă de pungă cu gheaţă. tamponări vaginale cu nămol la 35—40°. 1 ) Asupra sistemului nervos: — acţiunea apelor reci: în aplicaţii locali. Contraindicaţii: boli acute mai ales febrile cu semne clinice şi he-|ice de activitate şi V. Acţiunea apelor asupra organismului. cu efect antiinflamator şi antialgic.I l o i a l a . Apa folosită este cea obişnuită. . iullamatii seroase cronice netuberculoase. tuberculoză ganglionară şi osteoarticulară nefistulizatd (xlnMII/.H.sarcină.boli ginecologice cronice (în special inflamaţii mnlimim. de imobilizare a bol» i i i i v i i l u i şi anliinflcirmitor. crescută peste 40 la 2 ore.. dacă durează mal mult. se foloseşte In abdomenul acut (perforaţii ale organelor cavitare digestive. Modul de aplicare: —.— general: se fac băi de nămol la 35—40°. astmul bronşic etc.local: se fac împachetări cu nămol la temperatura de 45—50°. de temperatură şi de reacţia organismului asuprn ' .. obezitatea. ca: vegetale (nămoluri cu nlţjo). La noi se pot face băi de nă mol la Techirghiol. carbonat de sodiu). Bazna. Ele au însă şi o acţiune care se referă la anumite • M 11. sau prin adăugarea unor substanţe. care cel mai des este crescută (dar se folosesc şi băilo roci). săruri (clorură de sodiu.hepatitele cu semne clinice şi biochimico-umoiale de activitate. în afecţiuni genitale inflamatorii cronice. gaze. deformaţii osoase nln coloanei vertebrale.. hidrogen sulfurat) şi emanaţii radioactive. ulcer perforat) cu scop anestezic. iicml muiNllillllntod localii.ile). hipotensiunea arterială cu maxima sub 100 mmHg. Aplicaţiile generale de scurtă durată (trol minut») oxcltfl viNtomul nervos central şl provoacă înviorare.pentru a unor funcţii dereglate. gaze (oxigen.ala). Sovata. Eforie. apendicita J P I . • ni scop terapeutic. timp de 15—30 minute. Sărata.

se stoarce şi se întinde pe uiioii de fricţionat. astenii nervoase.fl pe factorul termic. hipertiroidism. se Inmoilt i lift ruldă şl se stoarce. Acţiunea terapeutică a apelor so ••r/. bronşite cronice. i) Asupra tubului digestiv: aplicaţiile locale calde epigastrice scad i ' l i a gastrică pînă la 50% din valoarea iniţială.optică pe (noului rmpiJi Uv «l ie schimbă din cinci tu cinci . Tehnica hidroterapiei externe. pe conţinutul lor în substanţe minerale. nm<Hii(! un prosop în apă rece sau caldă. f) Asupra schimburilor gazoase: le activează timp de l — 2 ore. afecţiuni dermatologice.. . ceea ce se traduce prin creşterea globulelor roşii.. NpAl. dacă acesta este • ruKCut patologic (acţionează în mod deosebit asupra metabolismului 'iilnoral. neurastenie.. Contraindicaţii: hemoragii. Indicaţii: — In aplicaţiile parţiale: surmenaj. Aplicaţiile reci epi-! i ice cresc secreţia gastrică. Iată cîteva tehnici prezentate pa I: fricţiunile. Se spală întîi un membru şi apoi întreg COP MU porţiuni/ ie face mal mult In scop igienic. con-'•înMiţci după unele boli. Tehnica: bolnavul stă în pat. băile caldo <• diureza. j) Asupra secreţiei biliare: atît aplicaţiile reci. pe care îl activează). De aceea sînt contraindicate la persoanele cu suŢinte cardiovasculare. Compresele. Aplicaţiile generale au în linii mari i 'aşi efecte. nevrite acutet >iUm«lunea arterială. pareM) — )ri aplicaţii generale: obezitate. emfizem pulmonar. a heloylobinei şi leucocitelor. Tehnică: bolnavul stă în pat gol sau parţial acoperit. d) Asupra musculaturii: cresc tonusul musculaturii locale şi gee) Asupra metabolismului: scade metabolismul. c) Asupra organelor hematopoietice: activează hematopoieza timp '» 24 de ore. ateroscleroză. Aplicaţiile reci de lungă durata l secreţia biliară. redori articulare. Apllriifll recii protopul înmuiat tn apă r< . cresc secreţia biliară. g) Asupra aparatului respirator: aplicaţiunile reci cresc amplitudl'îmi respiratorie şi deci activează schimburile gazoase. dtaline. se ia un prosop. afecţiuni cardiace decomptn» > unu evolutive.irea.b) Asupra aparatului cardiovascular: — băile reci de scurtă duratd roduc vasoconstricţie şi cresc tensiunea arterială. li) Asupra aparatului urinar: băile reci scad diureza. < . cît şi cele calde do t ft durată.. apoi se produce o nsodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale. Tomptrt* i tipul pe m t u fi rece. atrofii musculare. — băile calde cresc activitatea inimii şi prin urmare sînt oboslînre pentru inimă. cu deosebire în fazele mai avansate ale acestora. raldă sau nltermmttt. Se fricţionează locul apăsînd peste prosop. Bucăţi de plnză înmuiată In apă In diferite temperaturi ipllrfl p<> divanele regiuni ale corpului In scop tcrapoutlr. vei l u sau gaze şi pe efectul mecanic.

flori de tei. Se pot face băi: cu apă rece pînă la 20°. nămol. cu apă caldfl ni -IO". cu apă indiferentă 34—36°. nevralgii. cu sau fără adăugarea de ingrediente. favorizînd circulaţia locală şi stimulînd sistemul nervos. pen tru a menţine căldura. nuc» anur<i<nil<:c: NdCI. Băile sînt proceduri de hidroterapie cu apă la diferite temperaturi. Acţiunea principală este în funcţii» do temperatura apei. Milfurnnse. H. Durata poate fi: scurtă (pînă In . săpun de potasiu. în stări febrile. Indicaţii: diferite sindroame dureroase. Se pot face băi cu ape alternante. nisip. umede sau uscate (pîine. Se mai pot face împachetări cu parafină. umede sau uscate. Se bazează pe f > fer tul termic al apei la temperatura de 18—22°.Indicaţii: hemoragii digestive. colici abdominale. HIdrofoarele sînt aparate în care circulă apa la diferite temperaturi după dorinţă. Acţiunea se bazează pe efectele apei încălzite. inflamaţii cronice. Apa sub formă di Jet este aplicată asupra organismului la presiuni şi temperaturi dife« rlte. castan. flori de fîn.i t în apă rece. împachetările pot fi locale sau generale. Se indică cu deosebire în ştii r i febrile.lllo minerale sînt băi cu apă în care s-au adăugat substanţei orf/nn/ce. parestezii. — Aplicaţii calde: prosopul înmuiat în apă caldă şi stors se aplică pe porţiunea de corp respectivă şi se acoperă cu o pînză uscată. Se aplică la suprafaţă. flori de fîn). tărîţe. fier. plante medicinale ca: muşeţel. cu <i|>rt răcoroasă la 21—33°. Se fac aplicaţii reci care se acoperă cu o pînză groasă uscată şi se ţine în acest fel 2—6—12 ore în scopul activării circulaţiei locale. pe coloana vertebrală sau pe abdomen. rnnlt. Indicaţii f/e/K»rn/e. oxigen. Indicaţii: pareze. cu apă fierbinte peste 40°. apa este folo •lift Iu presiune mare. Duşurile şl afuziunile sînt proceduri ce constau în proiectarea fărl presiune a unei coloane de apă asupra diverselor regiuni. Se pot introduce în reci sau în vagin. frunze de stejar. Răspînrlire mai largă au împachetările întregului corp într-un cearceaf înmii i. în care se înfăşoară corpul după care se acoperă cu o pătură caldă şi se menţine mai multe ore. abdomen. Cataplasmele sînt aplicaţii cu mase păstoase încălzite. . carbogatunse. gazoase. — Aplicaţii alternative: se fac în felul descris mai sus. Indicaţii: nevralgii. sulf. In aplicaţiile cunoscute sub denumirea de duş-masaj.'• iu i n n le). congestii cerebrale. iod. Prişniţul. făină. Sînt utilizate mai frecvent în afecţiuni ginecologice sau rectale. brad. Se aplică pe trunchi. tărîţe. cu alterna rea aplicaţiilor reci şi calde. medie 10—20 minute şi lungă peste 20 minute. stări de debilitato şi pentru schimbarea reactlvltflţll orţ|<inismiilul In scopul creşterii tonusului gonorul al organll* mulul. meningite.

reprezentaţi de: D'arsonv.illzarc cu aparate mici portative folosite In dermato-| i»tll" •.i. In cilgllle suporficicile.<ilio de căldură cu creşterea locală a temperaturii). produru vasoconstricţie în circulaţia periferică şi activează circulaţia slsInmleft. l'aradoterapia foloseşte curentul alternativ de joasă frecvenţă de o fînnmită formă specială produs de aparate de tip Borgonie. Cu efect vasomotor în boala Hnymmd şi în hipertensiunea arterială esenţială (în stadiile sale d* l l H oput). nevralgii faciale şl clcatrlcoalf». scăderea tensiunii arteriale. fenomene de electroendosmoză şi electroforeză. Indicaţii: atrofiile musculare de inactivitate (după păstrarea îndolimţjattt a aparatelor gipsate). bolnavul stă întins în pat acoperit cu un cearceaf rămînînd neacoperită doar partea asupra căreia se acţionează. tratamentul atrofiilor musculare. vasomotor şi liolic. hipotensiune arterială.Perierile sînt proceduri care se adresează circulaţiei periferice ale t'flror efecte se datoresc efectului mecanic realizat cu ajutorul unor porii. cu unde medii sau unde scurte. Efecte: modificări ale excitabilităţii nervoase (creşterea sau scă• Itm-ti ei). Efectele culoivlului galvanic sînt: efecte biologice. efect analgezic. E L E C T R O T E R A P IA Electroterapia este partea terapiei care utilizează energia electrică Iu scop curativ sau profilactic. srlntlco/ nfortluul corounrlouo (da grnvltnto uijonrrt sau M»<li'<)i dl«i ţiunl alo aparatului rasplrator: larlnylto crontco. termice. hipertiroidism. precum |l secreţia glandelor tubului digestiv. efecte calorice (produc o sen-/. &•• vMlqii. Sînt perieri uscate şi umede.l roşind n-. convalescentă. în inflamaţii cronice. mialgii cu scop sedativ şi analgezic. fie. «Inu/lte . chimico şl lilochimice. Alte efecte sînt cele magnetice. modificarea pHului ("Miturilor.. Efecte: creşte tonusul şi excitabilitatea neuromusculară. Se acţionează asupra segmentului dorit. asupra sistemului nervos: are nfcct de sedare. calorică sau luminoasă. scade intensitatea senzaţiei dureroase. Indicaţii: tratamentul paraliziilor (în mod deosebit cele consecutive iHiliomielitei). Se face fie direct prin aplicarea curentului continuu sau alternativ. Curenţii do înaltă frecvenţă folosesc curenţii alternativi care dopttSUNI' KlOOOd osnleitii pe secundă. asupra tubului digestiv: măreşte secreţia de suc gastric. In (irnctica curentă deosebim următoarele forme de electroterapie: Galvanoterapia foloseşte energia electrică a curentului continuu furnizat de anumite aparate medicale numite pantostate. astenie. în mod indirect. creşte conl i i i c ' ţ lu fibrelor musculare. Indicaţii generale: tulburări ale circulaţiei periferice. -rţlunl nrUnihirn: artritei afecţiuni nlo sistemului noriuwrnli|ll. curentul electric translormat în alte forme de energie: radiantă. paralizii flasce otc. în lombosciatică. obezitate.

intoxicaţii cronice cu ni•'liilo. dar atunci sînt şi radiaţii calorice care încălzesc şi incomodon/. Razele Infraroşii sînt emise de lampa Solux de diferite tipuri cu care se fac băile de lumină.. Undele scurte (ultrascurte) sînt produse de curenţii de înaltă Indicaţii: afecţiuni ale aparatului locomotor. afecţiuni dermatologici. Spectrul solar este format din radiaţii Infrnroşii. do (icooa helioterapia este indicată dimineaţa cînd sînt multe rn/n i ill r. Ulcelele sînt: mecanice. termice şi biologice. spondiloze. ţ AEROTERAPIA Su 1/icc c•onronilUtnt ru holiotorupia. hiposulfitul de sodiu. chimice. anemici. lonizările sînt proceduri prin care se introduc în organism. desensibilizante..fl. lilccte: antiinflamatorii.'. diabet. adică pe pioprietatea unor cristale de a se încărca electric dacă se exercită asuIIKI lor o presiune mecanică. dischinezii bilio-intestinale. endarterita obliterantă. consllpotll spastice. tabes.astm bronşic etc. dizolvate în apă. Indicaţii: cele menţionate la galvanoterapie. cr«ft«r«a motaholti» nulul lm/. afecţiuni digestive: perivisceille.i iiih'Cttoase. Indicaţii: nevralgii vechi. artrite cronice. antinevralgice. Razele ultraviolete emise de lămpi sau arcuri voltaice sînt indicate In convalescenţi. Este ramură a terapiei care foloseşte energia furnizată de spectrele do Iradiere emise de corpurile încălzite. subnutriţi. artrite reumatismale . plourezll (In faza de resorbţie). angină pectorală.: furunculoză. reumatism cronic.nl (dnca n< «sin csio sid/. vizibile şi ultraviolete. paralizia gejioralfl progresivă. lilscte: Ntlmiilnrort sistemului nnrVOI simpatic. debilitaţi. Indicaţii: boli metabolice: obezitate. Se folosesc mai des următoarele medicamente: adrenalina. Ca efecte hiologice importante menţionăm: acţiunea bactericidă şi creşterea permeabilităţii membranei celulare. codeina. iv io li' te şi mai puţine radiaţii calorice. inflamaţii cronice ale organelor genitale/ rH'liopatii cronice. salicilati etc. Intensitatea radiaţiilor este mai marw le amiază.ut)/ mărirea rezlitonţ*! organlimululi . Contraindicaţii: tuberculoza pulmonară evolutivă. HELIOTERAPIA Este terapia cu raze solare. diferite substanţe medicamentoase cu acţiune t'irmacologică. Ultrasonoterapia se bazează pe efectele piezoelectricitătii. calciu. cu ajutorul curentului electric.sinuzite acute şi cronice. ACTINOTERAPIA ll • •< Vi'lltfl..nonlcu.

Durata şedinţelor este de 5—25 minute. In general se efectuează o şedinţă pe zi. 11. sau mai simplu. i | d(> l . îmbrăcat cu haine speciale (cu mînecă scurtă.i MmiiliioiiiiiM . cu partea cubitală a H l lor.. de aceea s-au creat aparate ce produc vibraţia llnlrt sun totală a întregului organism.r m a * i v . Aceasta noi In lorţfi musculară.tţla . cu palma. .loIoglcă a masajului:ac//unea locală: sedativft şl hlporr lui ulii.l i p l i i i . (!<• l i p Colinfl. Maseurul trebuie să se spele pe mîini după fiecare bolnav masat şl să nu poarte în activitate inele sau brăţări.I I' fo <Nl(iii(ti n i i ' l . se efecIni«<i7.. cu opoziţia creată de maseur. efectuată de către maseur» ac-i opo//f/e. pasivă. Bolnavul este aşezat în nu l special. baterea sau percuţia constă în ciocă• • n ţesuturilor cu ajutorul mîinilor. efeo Iu cfttrc bolnavul însuşi.i " I . . I ! M | c lr< u i. ciupirea: un fel de petrisaj.. i i u n i i i '. timp de 2—6 săptămîni. /. Masajul trebuie făcut de către npocialişti. l . ' M i m niiisaj trebuie să fie urmat de mobilizarea articulaţiilor şl •ilor din vecinătatea zonelor masate care poate fi: activă. — frămîntatul are mai multe tipuri: compresiuni întrerupte-. i • i | ni i u n i . mai rar două şedinţe la zi sau o şedinţă la două zile. dezbrăcat parţial sau total în cameră încălzită la 20—22°.i ) v < ' ' i < . fărfl ml mi stl se desprindă de pe tegumente. petri•"i/tij. ndică prinderea maselor musculare voluminoase şi deplasarea imnsversală. RBU lubIu.. M' ' r/i< nt'tlniH* ni maMijulni « " . prin aceasta efectuîndu-se iimrtlnri rapide ce se transmit tegumentelor bolnavului. „atingerea apăsată" sau „alunecarea apăsată" constă I n l i .ă de regulă dimineaţa.antt i II u«iu<nilo u organismului. . Mîna se deplasează o dată cu tegumentul în limitele per-'i de Inxitatea hipodermului. Cuvîntul masaj provine din limba arabă (mass=a frămînta). haltere pomenii. tndopărulii miis( nliiro. crcşteren metabolismului bazai.'iţiroa somnului. cu vîrful degetelor. vibraţia constă într-o serie succesivă de presiuni şi relaxări. fricţiunea este o netezire mai pronunţată. efecto fnvori/.MASAJUL MEDICAL Masajul constă dintr-o serie de manipulaţii manuale aplicate la suprufdţa organismului în scop terapeutic sau igienic. i l M i l i c r i h .. Manevre fundamentale de masaj: — netezirea. dar efocI numai cu policele şi indexul.coptoiii tcfiuiiicntB|l i iiilocdptorll din iinivi'hi vi i<' ( |iinn'iil. îmbuncil. cu pumnul. masajul vertij: se efectuează cu ambele mîini în sens "uivtrtire (se foloseşte la braţe).• . fir//unea generală: stimularea funcţiilor aparatului cirîl lo'iphotor. ••(luiipii M/. cînd bolnavul execută mişcări cu greutăţi.o uşoară atingere efectuată cu pulpa degetelor sau cu palma. medic sau maseur. i u l ' ni nu incmnism icllex pic....ho sisleinul norvoi nliti nniunile onjdih' dnpn /unei. ! ( « complex vi insuficient cnno'icut. executîndu-se şi o •••presiune. pe n'ijlunea interesată în direcţia centripetă sau paralel cu fibrele muscuInui şi are drept efect scăderea durerii. unghii tăiate scurt şi rotunjite).. i cxic'M.

.. Aparatul cardiovascular funcţionează de asemenea mai eficient fi n i .lcrt mocllf u l i i '. i .lor şl eliminarea produşilor azotaţi oi Influenţa culturii fizice medicale asupra aparatelor şi organelor. cancer etc. torace.. spondiloze. ficatului şl rinichilor. spate. MrtdbuliNimil f. Practicile culturii fizice nu sînt de datS recentă. vi/. Capacitatea de prestaţie a aparatului cardiov. valorile funcţionale ale organelor.. Cultura fizică medicală este atît o problemă biologică individuală.. I C N I I . urlrilo. Practic. reumatism. ulcerul gastroduodenal.. i i economic. astenie. sînt mai mici decît la perşi ti ine neantrenate sau rău antrenate.se înlătură tendinţa la constipaţie. cu urmări economice în ce priveşle productivitatea muncii. l i i l i l l i i u l i .K tivcci/ă funcţia pielii....r. capacitatea de muncă.iii. Indicaţii: persoane obosite. Aparatul digestiv. In liiupul efortului la persoanele bine antrenate. cap. ele au existat încă în antichitate. Contraindicaţii: boli infecţioase. abdomen.înd fortificarea unei persoane.isrulur esle mai mare la persoanele antrenate decît la cele neantrenat».m M | > i ..ic do asemenea influenţat favorabil regllndu-1 şl i i v . urmărind creşterea potenţialului biologic a întregii societăţi. Cultura fizică medicală este o ramură a medicinei. duţji.. ameţeli. . în scop de antrenament pentru sportivi. cefalee.. Cultura liy. tuberculoză.ioiiKjjr între diferitele faze ale acestuia. Creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. Prin îmbunătăţirea motricitatii intestinale şi a evacuării i i i i i ( i n i i l i i l i i i intestinului .inM uşurează circulaţia în trunchiurile venoase şi limfatice mari Hm (il)doiiHMi. florii la cele neantrenate. faţă. hipotrofii musculare la membre. încît ventlIdtiu pulmonară creşte.. se accentuează funcţia glandelor digestiv». cît şi una socială. Cultura fizică medicală produce efecte favorabili» p i i n îinlrenarea musculaturii abdominale influenţînd în mod reflex proroşele chimice şi mecanice ale digestiei. gît. i p n i i u i h/. ateroscleroză. Aparatul respirator funcţionează mult mai eficient prin mărirea eliisticităţii cutiei toracice şi a amplitudinilor respiratorii. membrele superioare sau inferioare. capacitatea de efort. care tinde spro cunoaşterea omului sănătos.. Miy. în acest fel se uşurou/ă activitatea inimii.. sindromul hemoragipar. CULTURA FIZICA MEDICALA Cultura fizică în general urmăreşte fortificarea organismului şi creşterea rezistenţei sale prin efectuarea diferitelor mişcări. După terminarea efortului aceste v<ilori revin mai repede la valorile iniţiale la persoanele bine antrenate. studiind cu deosebire constituţia.Sub acţiunea masajului se favorizează drenarea lichidelor din ţeKiituri şi eliminarea lor prin organele de excreţie.. Sub acţiunea irigaţiei active ţii .. chiar într-o formă organizată.. ' .1 sliujelui bine oxigenat... flebite. există tehnici speciale pentru masaj pe diferite regiuni: ceafă. cu scopul de a menţine şi de a potenţa sănătatea şi capacitatea de prestaţie a organismului în întregimea sa. ' i <.

emonon un Imparativ al < i nrtiinl' ( .ice medicale în procesul de sanogeneză devine din ce în ce mai important. Itolul cadrelor medii în educaţia sanitară a populaţiei rezidă în acivlluloa desfăşurată pentru ca aceasta să înţeleagă şi să respecte indlflţlllo medicale de sanogenizare şi igienizare a întregii vieţi. Efortul fizic repetat provoacă modificări pro l unde ale glandelor endocrine. dar în formula leucocitarS se evidenţiază creşterea limfocitelor.i|>. exercită o uşoară acţiune de inhibiţie asupra gonadelor şi o uşoară acţiune stimulatoare asupra hipofizei. Rolul cadrelor medii in profilaxia bolilor este de a respecta indica' l i l « ' medicilor de specialitate şi legile în vigoare privitoare la adminisiftrod la timp şi în bune condiţii a vaccinărilor.. n culturii fizico medicale.. 1 : miel longevităţi active. cadrele medii au un mare rol..i r.r. fftrfl n se urmări num.11.i > i " i i t a l!•€• neO tM fl . fiind nei ă educaţia sanitară pentru alimentaţie raţională. imediată şi gratuită. curativă. Glandele endocrine. educaţia voinţei. —Igienizarea vieţii personale începe încă din copilărie. M | < I fn(A de | M I I | | . . înot sau oricare dintre sporturile faţă de caro tlnărul ar» untll. Gimnastica medicală.Organele hematopoietice. pentru r r e ş ! > i < .nirn V/P/// rn/er/M . 1. Populaţia 'i«hulo educată să ia parte în mod direct la păstrarea şi la întărirea proM(| P| sănătăţi.• > i n'.mierii performanţe). creşterea ii. cultivarea mişcării sub toat* "• •I o sale. calificată. Numărul leucocitelor nu se modifică în urma antrenamentului. mişcarea sub.fl pentru CM••. recuperator ie. —lylvni/. ' | < M m< mlul . •tţhi prin muncă şi pentru muncă.. în mod deosebit Io npli.tio. a sportului de rmisă (turism.in.-. forma culturii fizice medicale istematice şi de durată — efectuată cel puţin de două ori pe zi cîte i 1 0 minute — reprezintă cea mai eficientă formă de luptă împotriva • oclentarismului şi a urmărilor sale negative. în le|filtiră cu îndeplinirea acestor sarcini. ROLUL CADRELOR MEDICO-SANUARE PENTRU ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE MEDICALE DE CALITATE SUPERIOARA Sarcinile cadrelor medico-sanitar e rezultă din caracteristicile esenf/«/«! ale asistenţei medicale din tara noastră care este o asistenţă proilliirtică.'itntlt de muncă $1 pcnliu . acestea constituie HMilo do bn/. Antrenamentul fizic produce o uşoară si trecătoare scădere a globulelor roşii.. i < q> i ţ i i du prestaţi*. călirea organisîl prin contactul nemijlocit cu asperităţile vieţii. h | m . urmată de o hiperglobulie de durată şi de creşterea hemoglobinei care permite transportarea către milocondriile celulare a unei cantităţi mai mari de O2 . Prin aceasta rolul culturi? i|/.iritaţii do rezistentă naturală monismului. favorizează dezvoltarea glandelor suprarenale. La femei cultura fizică medicală urmăreşte în afară de promovarea • Itirii de sănătate şi efectul estetic.

cadrele medii ia oilciiton/fi usupra gravităţii bolnavilor. cunoscut fiind că un cadru medical trebuie să înveţe toată viaţa atît pentru a nu uita ceea ce n ştiut. cît şi pentru a fi la curent cu ceea ce apare nou în medicină. în locul acestora trebuie cultivată o concepţie sănălo. Este de asemenea coordonată pe plan mondial organizarea luptei pentru păstrarea purităţii mediului ambiant. Intol-ulllu oi'lunlAi'll diagnosticului 9! Iratamuntului. lupta împotriva cancerului etc. liMisluncfi arterială. alteln Iu timpul activităţii practice. cît şi a trata-«iontulul. Trebuie de asemenea să ştie ce examinări trebuie să facă în legătură cu anumite semno clinice pe care le prezintă bolnavii pe care îi îngrijesc.itoa. La stabilirea diagnosticului contribuie şi cadrele medii. a solului. răspîndiiou de zvonuri etc. . In acest fel so n|ungo la stabilirea diagnosticului corect şi în timp util şi se instituie lifil. Un cadru mediu bun. devotat şi conştiincios este de mare utilitalu bolnavului şi medicului. contribuie la educaţia sanitara. cultivarea pesimismului şi a ignoranţei de orice fel. care sînt valorile fiziologice ale acestor probe şi care este semnificaţia modificărilor acestora. în sala de aşteptare a unor servicii ambulatorii. Diagnosticul stă l. deoarece el observă bolnavul 9! are un contact apropiat şi prelungit cu acesta. încrederea între oameni. le dau prlsfaturi.imenlul corespunzător. In oricare loc de muncă s-ar afla. să observe cu atenţie semnolo de suferinţă ale bolnavilor şi să le comunice medicului. srt ţitle să interpreteze şi să înţeleagă semnele de boală. optimismul. se orientează asupra ui-examinării şi comunică modicilor observaţiile personale. de aceea stabilirea corectă şi în timp util n acestuia este o sarcină de primă importanţă. Cadrelo modii trebuie să aibă cunoştinţe temeinice despre cauzele bolilor. Ii încurajează. După terminarea şcolii vn treimi să continue pregătirea profesională. pregătesc fişele sau carnetul de sănfltutt*. cooperare justă şi întrajutorare. Trebuie avut în vedere în primul rînd poluarea aerului. pericolele care le determină poluaroa şi mijloacele de luptă împotriva lor. far bolnavilor prima anamneză. etica şi echit. ca şi poluarea sonoră. a apei.i baza oricărui tratament. în locul individualismului pledăm pentru un colectivism care să cuprindă pe» cei care acceptă egalitatea între oameni şi care militează pentru o lume mai bună. Pentru aceasta ele trebuie să fie bino pregătite profesional şi să fie conştiincioase. frecvenţa cardlwtt. Ii liniştesc. Acest mod tio a gîndi se înţelege mai uşor dacă amintim că încă de pe acum unele mijloace de prevenire a o serie de îmbolnăviri sînt coordonate pe plun mondial: lupta împotriva unor boli infecto-contagioase şi a unor l>oli carenţiale sau metabolice. cum să recolli>/e diferite probe de laborator. Să nu se uite însă poluarea psihică: cultivarea urii şi inegalităţii între o. mai dreaptă şi mai sănătoasă fizic şi psihic. Rolul cadrelor medii în stabilirea diagnosticului. iau temperatura.isa despre viaţă. înţelegînd aceste idei cadrele medii trebuie să le propage în activitatea cotidiană.însuşirea unor cunoştinţe de ambientologie prin care se arată sursele de poluare a mediului înconjurător. De modul cum se vor însuşi aceste cunoştinţe depinde felul cum se va lucra în producţie. Multe cunoştinţe se primesc în şcoală. ordine economică dreaptă. atît în stabilirea diagnosticului.inieni.

temperaturii şi rezul-il nllor examinări pe care le-a efectuat. precum şi valorile T. <|1n. secreţii. izotopico etc. i . de spălătură gas> ' ' I c . Introducînd bolnavul în cabinet. reforoasrft modicului lot co observă In Iu-învii de cnrc răspund şl fcic IniUmu'nliil indicul do medic. 1 •• . spută. i". Aspectul cabinetului de consultaţie este „car• Io vizită" a cadrului mediu. la îndemînă. curnj. • i ««fi şi citirea unui sediment de urină sau de bilă. Documentele clinice trebuie 98 iu ordine. t<v////e cu staţionare. arată spiritul său l>ndîlresc. efectuarea examenului coprologic macroscopic şi microscol l v . scaun.. dacă este nevoie. po»lbllll. pregătind tot ce esta t'Mir pentru examinarea bolnavilor (materialele necesare examenu• Unic şi examinărilor de laborator). rolul lor este tot aşa de mare. hainele de protecţie. lichidele de vărsătură. Tot caii pregătesc bolnavul pentru examinări complementare: pra-hlcfl şl fizică.••. . cadrul mediu îl ajută la dezbrăcat. să se facă îmbă->i iiHiiiiU' de a se aşeza în patul curat etc. nlmiţlo i>l memoriu bună.. care lucrează în el. recoltarea ele ii"iitru examenul hematologic. Cadrele medii < i u 9! n Instrui bolnavul asupra obligaţiilor ce le are în condiţii da nHupru disciplinei şi igienei generale şi individuale.fn cabinetele de consultaţie ambulatorii. în staţionare trebuie să se respecte circuitul bol-i (miilru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti. l. Mai mult. dragostea pentru profesiunea aleasă. regim dietetic. Koclnhllltntn.« ' bolnavilor In secţia do boli Interne. cadrele medii realizează un contact mult mal ii bolnavii. administrarea unor modica-• limrea testelor de toleranţă etc. i inia. explorări radiologie*.i " necesar ca pe lîngă cunoaşterea tehnicii recoltării şi a exame"Microscopic să cunoască şi tehnica de a efectua personal o seria minări de laborator cu caracter de urgenţă: sumarul de urina.ă probele biolo-iluc rezultatolo. face examenul macroscopic al acestora şi referează medicului. îl ajută să ia anumite poziţii cerute da mliuitor. colorat cu Sudan III şi lugol). l U i j i i u i .n Indicaţia medicului recoltează produse biologice: urina. Ele planifică şi însoţesc bol-• ' nevoie — la diferite laboratoare. cadrele medii asigură conIu igienice şi de ordine.A. îngrljlron bolnnvllnr • i comploxrt c«ro corci o timimlIA vocdţlo şl niuiinlto liftU rnre n-mi siclpnt ubsorvollllor voclil şl cnro pot li nNtii. . 11(11 do spitalizare. de aceea ea trebuie să fie cît mai plăcută şi mai fci-. favorizat de timpul lung cît stau în preajma lor.socio-profesionale şi chiar pur medicale utile în stailloţjriosticului. efectuarea de sondaje gastrice sau • uliu. pulsului.>tu || «(jnrlmn Hunzorlală. iiiU'llgouţrt.iii i i l i < n Iun (Iccl/ll . Ambianţa de lucru impresiofi\ bolnavul. gradul său de preqăprofesională şi de conştiinciozitate.irfl. Da nil bolnavii sînt mai sinceri faţă de aceste cadre decît faţă da Jupi cure poate fi folosit pentru culegere de date complemen-'i'i m mistice. Ele rorollon/. ondoscoplco. Totodată comunică medicului propriile observaţii culese discuţia anterioară cu bolnavul în sala de aşteptare sau din carne-« I n saiuUate. puroi.

. sănătflto li/ică şi psihică. în prezent vedem mult mal dos.. perfecţionării profesionale şi întregirii continue a fiinţei lor fizice şi morale. iubire de onmoni. capacitate de a înţelege oamenii. Prin îngrijirea bolnavilor în staţionar se înţelege: — îndeplinirea sarcinilor generale privitoare la igiena generală a Jalonului sau cabinetului de consultaţie.sională şi din mediul familial presupun motive serioase. deoarece scoaterea bolnavului din activitatea profe. a patului bolnavului. Cei co avem o vechime mai mare în activitate am putut observa că psihologia bolnavilor se schimbă în timp. cit şl In pu> in. dar nu este o profesiune ca toate celelalte. a bolna vului însuşi. — totalitatea procedurilor de tratament.. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Medicina este într-adevăr o profesiune. Aceasta cu nttt mal mult în prezent cînd tehnicizarea excesivă — inclusiv în modlclnfl — a creat pericolul depărtării psihico de bolnav. necesitatea unei permanente perfecţionări. străduindu-se ca într-un timp scurt şi cu cheltuieli cît mal puţine. ceea ce influenţează psihicul şl Comportarea lor. aproape întotdeauna. Atitudinea personalului medico-sanitar faţă de bolnav este o verigă Importantă in lanţul procedurilor terapeutice. multă forţă de muncă pentru a putea să şi-o dăruiască bolnavilor. Cadrele medicale sanitare trebuie să înţeleagă epoca socială în care trăiesc. — totalitatea examinărilor clinice şi paraclinice efectuate pentru Itabilirca diagnosticului în timp util terapeutic şi pentru urmărirea evo luţiei bolii. blîndeţe. yiatlo unoi vechi tradiţii nu s-a ajuns la acest pericol. Discuţia cu bolnnvul trobula astlul condusă. conform. fire optimistă. în tot ceea C«. caracter stabil. Ei au devenit în ultimii zeci de ani mult mni sonsibiii şi în acelaşi timp mai pretenţioşi. Trebuie să se aibă în vedere eficienţa economică a oricărei internări 3/i spital. simţ de ordine. Ea cere nu numai multă pricepere. pasiunea de a te dedica sănătăţii semenilor". discreţie. multă omenie. — totalitatea măsurilor şi procedeelor de supraveghere perma nentă a bolnavului. M.prompte şi corecte. onestitate faţă de superiori şi subalterni. ci şi multă dragoste pentru om. conştiinciozitate. deoarece cîştigîndu-se încr«'(l(M'ca bolnavului şansele de reuşită vor fi mult mai mari. împletirea componentei medicale cu cea soda la la bolnavii care ne consultă. mu! optlmllt şl mal încrezător atlt tn f or te l o Iul. obiectivilato. Academicianul luliu Haţieganu ne spunea: „bolnavul are întotdeauna dreptate" şl no îndemna sci-1 sprijinim multilateral.. să se obţină rezultatele cele mai bune.i mitdi . De acest fapt trebuie să se ţină seama în relaţiile cu bolnavii. Internarea bolnavului în secţia de spital însemnează asumarea unei mari responsabilităţi. Timpul petrecut în spital trebuie judicios folosit pentru recuperarea bolnavului şi redarea sa familiei şi societăţii. IncH Iu sflrşitul oi acesta să so simtă mal llntvlit. luce trebuie să se ţină seama de psihologia bolnavului. dictonului că „fiecare om trebuie să ştie în profesia sa cit ştie epoca în care trăieşte". In ţara noastră.

urmărind eficienţa optimă prin i directe şi mai ieftine mijloace. „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului" (Rabeci'oa ce însemnează că numai în această alcătuire: ştiinţă şi con|>1 so poate efectua o medicină eficientă. Trat" hi! hi'buie condus pînă la recuperarea completă a fostului bolne ln| uneori chiar înaintea începerii oricărei proceduri terapeutlj • « l i n i i » să se facă pregătirea psihică. depăii««i stircinilor şi competenţa proprie. . Aplicarea procodurl terapeutice trebuie să fie precedată de cunoaşterea t n bolnavului. Fiecare om sănătos însemnează două braţe şi o idili» redată circuitului economic şi niciodată nu vor fi prea multe i l n l l şl prea multe braţe de vreme ce avem aşa de multe de făcut atît 1 i (ix'zont cît şi în viitor. orice tratament trebuie să îl ru cfoctul psihoterapie!. înaintea administrării unor mei tu 11 "bule ia se facă investigaţii privitoare la posibilitatea de n1 Iniinmenelor alergice sau de idloslncnr/. recuperare) reprezintă ajutorul dat de între 'inului care suferă. psihice. l/yiif«. adică pînă la recîştigarea săl i i i li'pline biologice. /«<•/. i'npnnsabilitatea juridică sau medico-legală decurge din faptul că "fi Incorectă a unor proceduri de explorare sau tratament poate Incidente sau chiar accidente de diferite grade care pot aniitrlluul Juridice (despăgubiri sau consecinţe penale). în mediul familial şl • in ini din care provin. spitalizz l ic. corespunzătoare epocii tri-. cadrele care manipulează acest* i i i ' b u i o să aibă deosebită grijă. sociale şi profesionale. Dacă medicina niiiuuză „ştiinţă şi conştiinţă" (I. Bolnavul trebuia i n 11 piuă la recuperarea lui completă.iionsabilitatea medicală constă în prevenirea prin toate mij|n < unoscute a îmbolnăvirilor. Haţieganu). în cadrul celei mai depline solicitudini faţă de bolnav i n< •<-dează la aplicarea măsurilor pentru stabilirea în cît mai scurt n diciţinosticului. nul» aspectul modului său de acţiune şi a posibilităţii apariţiei i i l i ' i i l n sau accidente» chiar şi in condiţii de respectare a tuturor I i Mnlilllte de fannacovigllenţă. WIH'/I*. Substanţtl* d9 "inile ta //e In prealabil (esfnfo (rospectlnd întocmai indica- m ini sănătăţii). stabilirea diagnosticului şi tratai ulm l. 'TU CM /(ic cadre/e medii trebn/c na dea dovada do hună pn-f/e bJi/idi'/c.Sil nu se uite că cei ce ne cer ajutorul o fac pentru că suferă şl intui dreptul de a se întoarce în cîmpul muncii. Ca atare.i/d. l i ) n<npvnsabilitatea economică pleacă de la faptul că toate valor iu întregul proces de asistenţă medicală (prevenire.i<-. Totodată trebuie să se evite excesele. Initament. conştiinţa fără ştiinţă Inutilă (J. ImnavDlntQ. < )(l<ită înţeleasă necesitatea unei atitudini pline de solicitudine faţă i -i îl n<iv trebuie continuate preocupările pentru aplicarea măsurilor ' • • n corespunzătoare de diagnostic şi de tratament. itfl- . Bernard) pentru bolnav şi pentru societate (chiar culpai l o pedeapsă). In concluzie. a medicamentului şi a procedurii terapeutic*. ' . i timp util şi cu cele mai eficiente şi ieftine mijloace. după care se începe tratamentul. n l ' l m i e m cîteva responsabilităţi care trebuie gîndite şi reţinute: •O i<->.

. Acţionînd In acest fel. reconfortantă şi optimizantă. Insistăm şi asupra necesităţii creării unul confort estetic. Pereţii camerelor este bine să fie coloraţi în funcţie de destinaţia încăperii respective. pe lîngă tehnicitate şi funcţionalitate optimă. Aceasta este numai în parte adevărat.rulre şi devotament. premisa eficientei oricărui tratament precoce şi util. La locul de muncă trebuie să domnească o atmosferă de înţelegere şi de lucru. parcul spitalului. care. prin educaţie şi persistenţă este obligaţia tuturor celor ce au ca sarcină păstrarea şi întărirea sănătăţii oamenilor. In acest fel cadrele medii contribuie la prevenirea sindromului da iiwdaptare la viaţa de spital. fotografii artistice. Asistentei şefe de secţie îi revine s<ncina îndrumării cadrelor medii pentru estetizarea locului lor de munol. trebuie să fie de culoare şi formă potrivită. etajere pentru flori decorative de interior ce vor fi atent îngrijite de către cadrele medii yl chiar de bolnavii înşişi. prin aceasta contribuie la dezvoltarea multilaterală a societăţii noastre socialiste. executarea şi dotarea unităţilor sanitare cu mobilier şi aparatură. spaţiile verzi vor fi amennJtito şi întreţinute în acest sens. Umanizarea asistenţei medicale este o altă sarcină importantă a cadrelor medii. Aceasta mai ales în secţiile unde spitalizarea este mai îndelungată. Cadrelo medii au sarcina de a întreţine confortul estetic realizat iniţial de col ce se ocupă cu proiectarea. în acest fel unind ştiinţa cu conştiinţa. S-ar putea spune că realizînd în bune condiţii tot ce s-ri spus pînă aici s-a efectuat deja umanizarea activităţii sanitare. Ei pot fi decoraţi cu reproduceri de artă în culori. la umanizarea asistenţei medicale şi într-0 mare măsură la potenţare celorlalte mijloace terapeutice. Exteriorul clădirilor. Ele contribuie la stabilirea în cel mai scurt timp a diagnosticului. dominînd culorile pastelate. cadrele medii devin un sprijin activ al bolnavului şi medicului. Perfecţionarea continuă prin studiu individual sau colectiv. :. care să completeze atmosfera intraspitalicească tonică. cadrele medii slujesc omul. fizic şi psihic în cadrul oricărei unităţi sanitare.

nlrdtuil din alveole pulmonare. muşchi.iru i l i a mul pulmonar este format din partea funcţională a orc. "io fontul du trunchi do con şl eito oUAtultA din oaio (anterior I . Dl. 'îl" nerlene slut formate din nazofarlnge. l'lttraro lob este format din mai multe segmente. El este alcătuit din căile aeriene. nvlnd rentrul in bulb. iii »tnt organe elastice. laringe şi trahee. iar iin-. nuni cu lilonliliil <la carbon. fol drept este alcătuit din trei lobi. iar aceştia din alveolele pii-lmnii/nr. Ini. Iar do acolo prin cxplrn1 <>»(• •llml* «nil tn nicilhil extern. iternorlnlil""1" i« i|tiul iiniiniuleien aerului lioţint In nx/i/ni tn pllnilnl. vaie. i i » n Invenl. pjdmln// • i"iac/cd.plnitln conul/l c l i n d!l<ilnr«a cutiei liiliulco i i ' i r i f rimplrnlcirl (lutnii oitnll oxlnrnl.O( in > i n R — prin procesul numit hematozS — Inr CO2 l» i . cnlnbntt'i plAm n' . Lobii pulni<> prin scizuri care iau naştere prin plicaturarea pleurelor. cel stîng din doi. nervi. ulnr |l trcco In nlvcolc. Unitatea morfofuncţională a plămlnului c-. tn/ullnl din pun unuia n. prin pllnră se face transferul de gaze din alveole In slnije mi. Foiţa \ !••< < i •' închid Intre ele o cavitate virtuală cu presiune negativfi. Interni coastele). i n u l u i . NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A|>nintul respirator asigură schimbul gazos între sînge şi mediul extern.1. h.IMIUI veitehnilâ. du c u » cnlrt In condiţii patologice dacă pătrunde aer (pneumotoi H c ) u l. B O L ILE A P A R A T U LU I R E S P IR A T O R 2. cu baza iiuiro .2. El au formă de trunchi de con. ' l 'Iv «pin cltumelilro da exfiltatle < nrn ion ut» illn rncli n " ( i r l u talninion muţchlliir roiplintnil. Bronhiola terminală deserni. ce se bifurcă In 'înmhll — cile una pentru fiecare plămîn — care se ramifică descreicind plnfl njung tn stadiul de bronhiolă terminală. Pleurei illntr-o foită viscerală ce se aplică direct pe suprafaţa plămînnlui no vino In contact cu faţa internă a peretelui toracic. m-nlenl.itlnqom doua momonta i i i i l l n ţ| rx/j/iu/iu. ţoiut ceun ml i i ' f l c ' x . efec-"t" ş« In acest fel respiraţia externă. i i i < >itii|lR nuinialM U mlult are (r(ov«n(n da 16— IH pa minut |l tr<M . adică • i nt i l o ru aclnll.lobului ' • < compus din acini. h.

iiparatul cardiovascular să fie integru. 0»-16.Imlo roţinut acest fapt în vederea aprecierii modificărilor patologice ale frecvenţei ncostcla şi pentru practicarea corectă a respiraţiei artificiale. unde fixat pe heuioţjlobină (hematoza) este vehiculat de globulele roşii (faza circulatorie a respiraţie!) pînă la celule. Ctnd se Insl. Rezultă că între cele două aparate •— respirator şi cardiovascular — există o strînsă legătură funcţională.04%. unde se efectuează trecerea O2 (cu ajutorul fermenţilor respiralori) din sîngele arterial în celule la nivelul mitocondriilor. sau do boli ale altor organe. HfHpiraţia externă sau ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului în rBlle respiratorii. u e in lu e N in ti n e b ile m le le re n n o f/ic ix la i in iilln nl u . luînd parte la procesele metabolice celulare (faza tisulară a respiraţiei) şi se elimină CO2 din celule. 8. respectiv cu CO2 şi alţi produşi de degradare metabolică. suprafaţa respiratorie (rezultată din suma suprafeţelor alveolare) să fie integră morfofuncţional. căile respiratorii să fie permeabile. conformaţia toracică să fie normală. încălzit şi amestecat cu aerul existent tu cfillo respiratorii. i uneori de mlsettiilo respirntorii. Funcţia plămînilor. Asigurarea schimburilor gazoase are loc deci cu participarea activă a aparatului cardiovascular. !l. cu timpul intr.5%. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE Semiologia se ocupă cu studiul şi interpretarea simptomelor.02%. 2. In ' ' • ! • • ce urmează so vor prezenta simptomelo şi semnele de bonlfl îl 1 ' i i ' ' "i' 1 <le «fectaroa aparatului respirator: I'IIICKM eslo IrecvcMit sonuuiltilft de bolnav c<i JCMI. \le<tiimile aparatului respirator pot fi primitive sau cauzate « l e î m i " i i n . aşa cum s-a amintit. aparate sau sisteme. aerul respirator să conţină oxigen suficient (compoziţia aerului la nivelul mării este: N=79. a semnelor de boală. musculatura. vascularizaţia şi inervarea să fie morfologic şi fiziologic nor male. 7. cu ajutorul cărora se elaborează diagnosticul. iar globulele roşii suficiente ca numBr fi ca încărcare cu hemoglobina.I dureroasă. O2 = 20.. 3.i se adreseze medicului.02%. 5..94%. Vorbim astfel de boli pulmonaro-cardiace sau cardiopulmonare. 2.3%. i l e acestuia care se manifestă ca simptome. unde este purificat. 4. semne ce silesc bol ri'ivul . Dacă boala începe la inimă. exai ' ' i ' . Oric-i! modificare a unuia din factorii amintiţi duce la apariţia respiraţiei dificil*» (dlupnco) pînă la apnee şi asfixie. care explică de ce afecţiunilor pulmonare li se asociază şi suferinţe ale inimii. presiunea CO2 alveolar (care reflectă încărcarea sîngelui cu CO2) să fie fi ziologică. i v i r i goneralo. C02-4. pleurele să-şi îndeplinească funcţiile lor fiziologice (să nu fie lipite. în special de sistemul neurovegetativ. cn o Impiinsrtturfl de pumnal la nivelul toracelui (d«* • «| |n teţihiiHui iiMinicloiKirfl) vorbim de junghi tmucic şl ponto HUI v In n im n .1 In suferinţă şi aparatul respirator. G. i i . reglarea fiind în funcţie de încărcaiun ţosu(urilor cu O2. să nu conţină aer sau lichid). care este mlus la plămîni prin intermediul circulaţiei venoase. Respiraţia internă este reprezentată de trecerea O2 în sînge.2. îmbolnăvirea aparatului respirator duce la alterări morfofunctlo mile . este reglată reflex de sistemuj neurotmlnrrln.ilează brusc |l vin. n n /lri. iar a aerului expirat: N = 79. Pentru ca respiraţia să aibă loc normal sînt necesare mai multe condiţii: 1. umezit. CO2 = 0. centrul respirator din bulb să fie în stare morfofuncţională normală. InteiiNfl.

.n i-o a teţju^1 imiron. O I n l î l i i i n i iu boli pul. /VW/x/u cxfernd este anoxia determinată de împiedicarea oxlgeiiiuHiil cauzată de diverse obstacole (înec. strangulare.ji MO ('(uarlcrizcazâ priutr-o coloraţie (ill)iisl i. pseudodifterlc. unyhll.MIC . l .ito/i-i. corpi In nrborele laringo-traheo-bronşic.toracică.!'• mai c«xi «xlicmltaţl (pirumido nasnlâ. spusm al laringelui etc.). /qomotoasă.. pauză.i cotldln i lli»i|ilifiUi' hciutrt ^1 ndlin . i < | | D | I i Aerul m< .. i'irlnţ|lnn. lini. crup difteric. i c o (do! II firidnz ă).iu C'O.ţ» ("itfeiuiH iiilinpuliii'Hiui v 1 HiiiiiNi/n un c\|m IHIINC '. lobuln mei I u l .i-viol.. expiraţie sacadată cu durată egală inspiii Imfisi pauză. !•:• . X\*//x/d Internă este anoxia celulară (lips<i oxigenării celulol) n ţ|fl*lin tn Intoxicaţia cu acid cianhidric s. .sHnr.. !»i[nt.i . n. <HM nil»' illl Nimptom IM. Este caracteristică stărilor de acidoză (diabet comH/of: so caracterizează prin cicluri de respiraţie normală urmată "ti 9! din nou respiraţii normale. 1 iiitr/. î n l i .1 u i i i u i i n do 1n< l i n i e i i . buze. ronsocint*1 u tulburării hoin.. plr|onn>).. fiind KnxNmaul: constă dintr-o respiraţie cu următorul ciclu: inspiraţio dfl.\ciil Iu holil<> | > i i l m o i i < u .

Sputa albicioasă. Astfel: — tuşea voalată. . inflamaţii (este un reflex de (ipariire). Cornajul este o inspiraţie zgomotoasă. în pleurezii. profundă şi prelungă. care semnil'iră o anemie cerebrală trecătoare. — tuşea seacă se constată în prima fază a laringitelor. Strănutul constă dintr-un expir violent. |«r !n stdti* ro/A «putn »it« ro»lntlcfl. aderentă de fundul vnMI Iul. ci apn r!» Kttneă. tuşea are mare valoare semiologică. o spul. aspectul. vîscoasă o întîlnim în bronşite catarale (spută mueonsă). secreţii. Sputa mucopurulentă sau purulentă (culoare galbenă-verzuie) s« găseşte în traheobronşite purulente sau supuraţii bronhopulmonare.n n tronează elementele patologice din arborele traheobronşic (corpi străini. scurt. fipnia ca pelteaua de coacăze se întîlneşte In cancer bronhopulmonur. dlfituri de bătaia aripioarelor nazale alcătuiesc o triadă simptomatică Ce poate apare în bronhopneumonie la sugari. La eliminarea produselor patologice mai contribuie şi mişcările cililor mucoasei bronţ>lco.il şi tuberculoză pulmonară. rozată se constată In edemul pulmonar ni'ut. sînge). Cunoaştoren caracterului sputei este util în stabilirea diagnosticului şi aprecierea evoluţiei unor boli ale aparatului respirator. La spută descriem: culoarea. intercostală şi epigastrică în timpul inspiraţiei. Spnla rubiginoasă (culoarea cărămizii arse). Căscatul este o inspiraţie forţată. cantitatea. — tuşea cu expectoraţie (tuşea umedă. lătrătoare se observă în cancerul mediastinal sau odenopatie traheobronşică. lichide aspirate. a pneumoniilor. orientînd diagnosticul. Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronşii. chist hidatic drenat în bronşii etc. esto pntognomonică pentru pneumonia francă lobară. Pilii dieimiert unul chist hldcitic pulmonar so elimină un lichid clnr. traheobronşltelor. gelatinoasă. cauzat de iritaţici mucoasei nazale prin corpi străini. Sputa hemoptoică (are striuri sanguinolente) se poate găsi în bronfl9Ct07. puroi. Ajutoarele medicului trebuie să ştie să descrie o spută. uruitoare. mirosul. tuberculoză pulmoiînrfi. Fumătorii pot ellmlnn o spută neyrlclonsă. — tuşea sonoră. spre a relata fidel cele constatate tu procesul de îngrijire a bolnavului. supuraţii bronhopulmonare. productivă) se întîlneşte în bronşite. Spntti scruatifl. Cornajul şi tirajul. Din ea se fac examinări citologice şi bacterlolocjh o în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului. trahee). Tirajul constă în retracţia ţesuturilor moi în regiunea subclaviculară. pneumonii. spumoasă. cauzată de obstacole în căile respiratorii (laringe. După caracterele ei. secreţii. răguşită (disfonică) arată o laringită. mucus.fi roşie.

abcese şi gangrene pulmonare): un strat superior IKJ . Toracele rău conform n t •K |ln rosplrntorie. precedată N| Mitti eliminată fiind formată din sînge roşu şi aerat. La sfîrşitul crizei de astm bronşic bolnavul poate o spută în care înoată formaţii similare unor perle.1 . Normal toracele este simetric.S'/)u/a perlată. Inr < ifo/a denumeşte prezenţa unui ghibus). . palpare.^t dillo heinltorncelul. l n n por t la. . pentru ca MI ! inferior. să aibă un aspect grunjos. Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator. cu mişcări simetrice ale t luiinlloruce. format din puroi.-i dlnmetrelor antero-posterior şi transversal ca în toracele i nrnfl'/em toracele are formă de butoi. tuberculoză. putînd ajunge pînă la 300 — 500 ml/24 de ore în supuraţiile uilmonare.lo penibil. doscoperă puncte iau '< '• > i< 9! (i|iiiM'l(i/i1 înl. Patologic li ponta i ' i i l n n i i i MIII o nliollro a fronmniulnl perlnml/ na IH t n» clni'ft Invltnm bolnnvui .Spută numulară conţine formaţii asemănătoare unor monezi (In ilftculoza pulmonară sau unele bronşite). sub el un strat seros în care înoată formaţii mucopurulentc. în timp ce creşterea stratului grunjos şi scăderea celui seros i evoluţia nefavorabilă. bron-•. Urmărirea l ui cum se modifică straturile sputei are mare valoare pentru apre-'0 evoluţiei bolii: scăderea stratului grunjos (de la fundul paharului J l i »i l fi) şi creşterea celui seros sau spumos arată o bună evoluţie a [j 'imţiei. ţipata este stratificată în supuraţiile bronhopulmonare (bronşite fe-bronşiectazii. percuţie şi auscultaţie. Poate fi •ilfl In tuberculoză pulmonară. iau n Iul In slmflzele pleurnle extinse. aceasta se află un nou strat seros de culoare verzuie. ii>m«»(i (xnrepo iiecmfiiul pectoral. deformării . niionul obiectiv foloseşte metodele expuse la partea generală a I u l : Inspecţie.3'l". unele forme de bronşite). Cu ajutorul inspecţiei se poate aprecia *l «for? fnmeln resplrrt cu pnrtcn superioară (respiraţie de tip i lor). n/cu este o eliminare de 300 — 500 ml de spută deodată. nodozităţi pe marginea sternului) nlo coloanei vertebrale (scolioza este devierea la dreapta K|fi. ^Viosul fetid al sputei arată o supuraţie pulmonară (abces. anume accentuarea procesului supuraţiei. tu timp ce In hnrhat se evidenţiază o respiraţie da t i p im funii nlidnmiiidl. bronşiectazii sau cancer bronhl l iHntuxIsul este hemoragia nazală care apare în cadrul unor afecl "'filo sou generale. V . prin M . ititatea sputei poate varia între 30 şi 100 ml în 24 de ore In •. Inspecţia '(înrl n bombcire a unui hemitorace în colecţiile pleurale. n unui abces pulmonar sau a unui chist hidatic pulmonar.. Patologic putem constata asimetrie. respingător (miros putred). In gangrena mirosul •. Se pot observa urm» nulul (torace proeminent.

serocl11 In. — Lichidul obţinut prin puncţia pleurală poate fi galben. diminuat sau abolit. Se pregătesc) «pol materialele şi instrumentarul necesar. microbi (de mare valoare fiind decelarea bacilului Koch în diagnosticul tuberculozei) sau ciuperci. mirosul. raluri sibilante: zgomote ase mănătoare cu ţiuitul vîntului prin coş. executîndu-se apoi antlhingrama pentru testarea sensibilităţii germenilor la antibiotice.sii. în ve derea instituirii unui tratament corect. pleurezii). patologic mur murul vezicular poate fi înăsprit.-n/la rtii ţjajfliil In munCl.miiiiAil In ma ţii tu &|>H.ile li inoculat Iu cobai In ni/ni .I c. 2.3. cu reacţia Rivalta pozitivă sau negativă. Examenul sputei: se analizează aspectul. Pentru aceste examinări sputn NC recoltează în recipiente sterile.-ipii lunii diagnosticului de tuberruloy. crepitante. iar în mod patologic se poate consltila hipersonoritate (în emfizem. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR In acest capitol prezentăm explorările uzuale mai frecvente. exniiH'iiiilnl medii al tn scoli NOII li eynnpMinlo . ţii o fiolă romergan pentru prevenirea şocului pleural.. — Examenul sputei pe frotiu colorat prin diverse metode urmă reşte descoperirea de celule tumorale. cantitatea şi s<" face examenul citologic şi bacteriologic. Licliidul pleural poale fi Insămjntat pe medii de cultură pcntni (liuţiniifitlr Ixicteriologic si antibiogramă sau po. raluri subcrepitante. Funcţia pleurală se practică la bolnavi care au colecţii lichidienc» pleiimle.— Percuţia este o metodă prin care apreciem sunetul obţinut..U* un examen de lutinfii NC fnre ru o. elemente figurate ale sîngelui (In special eozinofile).r.). aşa cum se constată la pleiirezla bacilară şi alte pleurezii cronice. se poate auzi i» expir prelungit sau se pot percepe zgomote supraadăugate (raluri ronllunte: zgomote asemănătoare sforăitului. Nor imil se obţine sonoritate pulmonară. radiologie e ste o exploiciro cnrentA şi neces. submatitate Sii u înaintate (în pneumonii.se se poate găsi un lichid hemoragie.il. — Examenul sputei prin însămînţări pe medii de cultură (culturi microbiene) pentru diagnosticul bacteriologic. Bolnavul este pregătit psihic şi medicamentos cu 1/2 mg atropină d.inl In bolile piilmoiKiic. — In infecţii cu microbi piogeni colecţia pleurală este purulenţii — In unele forme de insuficienţă cardiacă gravă sau în afecţiuni ('ciiinTOii. frecături pleurale etc. — In sediment pot predomina limfocitele. — Auscultaţia percepe normal murmurul vezicular. Lichidul obţinut prin puncţic pleurală este seros în hidrotorac». In scopul dcrelniii tuberculozei se lor ex. scleroemfizem pulmonar). i < >lnrl0l.

n . indicele de robustitate esi 1 114 | (52)=23. P 4. i (lipiodol). c a n i ' . aplicînd formula.ilu N Cţi > « ' . hepatltn • pi. greutatea de 62 kg şi perimetrul t i > mediu do 84 cm.1. iniciobi. --. pleura.inuMitotr • "'f((l'l/(l '"' l > n i : . mediastinul. La adultul normal perimetrul în inspiraţie este In • • < l c 89 cm. cu ajutorul i nioscopului.l i n i I < .itiu n i a c u te . care la normal este egal cu 7 (89— l./ I I | | Q din l." '/< ni( (niiitltul ppMiMMiu. v . i l . lu t (« x tif in h . vîrfurile pulmonare.ofcsionale.i rnii/. urmată de radiografie.. Imn.iplul Că: " d '). . Uronhoscopia este explorarea bronşică cu ajutorul bronhoscopulul. i . — Tomografia reprezintă radiografierea plămînului pe secţiuni ( i . Cu cît indicele de robustitate este mai mic declt 'J 1 1 MM nproc'iază o dezvoltare mai bună a organismului.i\ r i i i . care ajută la precizarea diagnosticului. scizurile. n > 'lihnii. i ' . — Ratfioscopia şi radiografia toraco-pulmonară sînt cele mai uti I i le examene radiologice. „ h . iar în expiraţie este în medie de 82 cm. plămînii. sinusurile costodiaHjmatiqă. l di ctiolixiic. < | . descriind localizarea. . in . subsl<ml(> chimice sun I I I I M | K . greutatea (G) şi perimetrul toracic i ' l n do robustitate se calculează cu ajutorul formulei: IR=-T — (P+G). INFECŢIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE it rnpllol. IMeuroscopia este metoda de vizualizare a pleurelor. mirii.. cuprinde afecţiuni rino-fiirlrni" l .I ] Q unor boli conl'i-ii" • ' • • ' « cn rii|i<olA. ! / i \ î m i ' ' i i . Diferenţa din i i ' iiMlă indicele respirator. ml se pot preleva şi ţesuturi pentru examen histopatologic. folosind substanţe r«M Măsurătorile toracice: perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul i niclru panglică.i vrt.m . Si Intlgrama pulmonară este o probă mai recentă în explorările e şi se practică în servicii specializate.( ouvul'. a unor opacifieri. Se explorează cutia toracică. Examtenul radiologie al plămînului furnizează date asupra unor msparenţe mărite.nlc de v i i i ÎMI 1 1.Irlq. intensitatea.ili-cţiuni favori7. n. tturi mut cnrnrl-'i ni minori ţjrnv al bolii i f . forma.cil<> « l i .i prin fii <• MH i >irlli» i pldomlru/ .Bconhograîia reprezintă explorarea arborelui bronşic — cînd sa •n pictează bronşiectazia — prin introducerea unei substanţe de eonii < i ' . i'tolmlo splrometrlce şi spirografice sînt prezentate detaliat In vo• l du l xplarări funcţionale. manca. 'holfl. •IK//CC/O de robustitate rezultă din o serie de măsurători şi calcule» "«'iNoiirâ înălţimea (talia=T). i simţuri) pentru decelarea proceselor patologice din profunzime. dlftci n . piu: pentru talia de 169 cm..

Tratament: erti» Indicata evitarea contmliilul cu alergenul. iar după evoluţie sînt acute şi cronice. nefrite. Repausul este indicat dacă persoana este febrilă. Prinderea segmentară este rară. ol i l c c Ic.2. antigripale. cauzînd boli cu mecanism/alergic ca: rlnlto. d«isn> upei lllcfl nou nospeclflcă. urmată de vindecare. pot cauza asfixii. secreţie seroasă. 2. antitermlc» (pyran. — pot sensibiliza organismul. 2. bronhopulmonan 1 . bătrîni.4. vitamina A. Dezinfectantele nazale pe cîl posibil se vor evita.stlla(ii nazale de vitamina C şi ceai de muşeţel. faringelui (îaringită) sau laringolui (îaringită). seromucoasă. apoi mucopurulfntă (rinoree). prin natura agentului etiologic sau a terenuluf. guturaiul sau coriza) Rinită acută este mai des sezonieră şi cu etiologie virotică. dar se poate complica microbian. Debutul este cu strănut. Etiologic. aceste afecţiuni se clasifică în primitive şi secundare (în codrul unor boli contagioase). usturimi în nas. la nevoie. O lipseşte do factorii locali de autoapărare. reumatism acut. deoarece „spălînd" mucoasa nazală. evoluţia putînd fifăiil l i ' b m sau cu febră de tipuri variate. Poate avea şi un mecanism alergic.4. C şi. . Anatomo-patologic sînt inflamaţii acute sau cronice. — prin numărul mare de îmbolnăviri aceste afecţiuni determină numeroase zile de incapacitate temporară de muncă (concedii medicale).— netratate sau tratate incorect pot determina uneori complicaţii gravo cum ar fi bronşiolite sau bronhopneumonii (la sugayi. antinevralgice). ustm bronşic. RINITĂ ALERGICA SPASMODICA F sta o larmă particulară <la rinită care so declanşează la contactul cu fllprgonolc. rinofaringită sau rlnolciringo-laringită. mai des infectiu se propagă în vecinătate şi evoluează ca rinită. Frecvent această rinită apnrw prlmflvnrn la polon. diabetici etc. starea generală se poate modifica uşor. Cdran((iţi.1. livoluţla este de 4—7 zile. ln. RINITĂ ACUTA („răceala". aspirină. Inflamaţia poate fi locfili/fită la nivelul mucoasei nazale (rinită). Se numifestcl printr-o senzaţie de gîdiliturăf urmată du •trAnut In salve» şl secreţie scroasă abundentă. Uneori netratato pol duce la complicaţii sinuzale.). Se administrează polidin. — unele. ceaiuri caldn. traheobronşice. anosmie temporară (pierderea miiosului). îngrijiri: se va termometriza şi supraveghea bolnavul spre Ş 89 dlnqnostica o eventuală boală contagioasă.

.idrnop.3..1 l l Kl| | | l'' M n |tl « » |( '. alături de M-wă iritativă.. "'l«> cazuri evoluţia bolii contagioase poate fi gravă şi daci 'i. • | M pont' IIIIK rl ' O 1 li l). po. unele forme la copil pot cauza dispnee intensă» uit'U1 pseudomembranoase cu crup pot determina asfixie. In declanşarea simptomatologiei [ i i l n c i p ' i l îl deţin terenul adenoidian şi spasmul.o> n'/i'iiţn afecţiunilor rinofaringiene primitive.IM < l | > < > C U IP IU IIO I iiiio f tIiiI|I<I I I M.2. va evita fumatul.. i ' . f n cii/ii de laringită striduloasă se fac instilaţii cu picături do illnn l/. se tonifică organismul cu vitamina A.i(i()()—1/5000..4. p(inlc< |)n r'iitn nu cnlar rtipl'ilnnţn M I .. pol indica inhalaţii.ne t n i i f i'ptoini'lo loi <il« 9) fillri. Simptomatologie Slmptomiil dominant este modificarea vocii (disfonia)."nniili III |ll l II l M v i din pir/rul.ilc realiza o larlnr|UA i plin crup. tiraj.1.. i l < . cornaj. Se manifestă cu somn agitat. ini l. LARING1TA STRIDULOASĂ TMo o formă particulară de laringită care evoluează la copii cu idonoidian.n l M . trebuie să avetn dlnţniosticul diferenţial cu boli infectocontagioase. Ins. Accesul > l « linişti brusc în cîteva minute. care rel'iu» rapidă spre a nu deveni focare de răspîndire a infecţiei.i erupţia ujut. C vi . C). dispnee. respiraţie stertoroasă.ip varlcelic.i. substanţe iritante.. i i i|uii|nOltlCUli ni» n dl «li» in(|iilrt In i'pldi nul.• i l l . Se vn l» l i r .I i i i i n l . i .i unei . gargarisme cu dezinfectante uzuale. variaţiile mari de temperatură. d ..ilnm8nt corespunzător încă din fazele do început alo bolii. H .4. Lajringitele acute pot fi complicaţii ale rinitelor. prnf. i < i l ' C | K ) .. 1 < u antitusice. i. Bolnavii au nasul înfundat şi reducerea mirosului.n ^a i ' < •' i > < > . bolnavul va păstra repaus vocal.c omul. 2.i hi stabilii''. "Iţi începe cu cui. . LARINGITELE Filologic pot fi specifice. « n 1 piişinţ" alcoolizate în jurul gîtului. bruscă cu acces de tuse. i i r c n h / .i in medii ului se pot folosi şi antibiotice..4. i ' .4.iicn itilrll . iar după evoluţie sînt acut* fi noiiice.n oculo-nuznl intens.i diuijimstlcului.. cu fusospirili.. 2.4. RINITELE CRONICE Rinitelfe cronice sînt favorizate de cauze locale sau de fum. Cu bune rezultate • .ilii rotrooci ipl'III l l . se vor administra vitamine (A. i l. II i i' n "Mlp|li<l liKH'iilo-piipllIo-v i n .K i . Tratamentul se referă la cauze locale şi se vor evita cele de ordin carq acţionează patogen. cianoză.

De aceea este necesar un examen atent a] < lerelor şi examenul de urină pentru decelarea pigmenţilor biliari şi :'robilinogenului. NTCIIII! indivUliinl cu O fP-. lipdtimii. b . TRAHEOBRONŞITELE Ti. uneori extrem de gravă (în formele apoplectice.ih'Mlironşitele sînt inflamaţii ale mucoasei traheobronşlce.ictori variaţi Ia nivelul arborelui traheobronftc. \ i r . atrage atenţia asupra acestei boli. cu nvolu ln . •— în perioada febrilă se administrează un regim hidrozaharat care suplineşte lichidele pierdute prin transpiraţie.mita sau cronic ă. procesul morbid este mii coin» plex declt u:. bolnavul va păstra rei uns relativ sau la pat în cameră curată şi bine aerisită. i ! c . stări cl»< colaps). evitîndu-se cuiciltil de aer. . destul de răspîndită. comprese calde alcoolizate în jurul gllumi). i .nulroiiiului bronşillc. i l . ) . i i . i unor f. Iricillll locnl ((loficleilţ» . 1 i n > . (!<•». — se va urmări starea generală. care obStruen/â laringele şi care în unele cazuri necesită traheoiomie pentru •i c v i l « i moartea prin asfixie. rezultatele oferind date impoiUinle în sprijinul diagnosticului etiologic şi al tratamentului corect. i c t i i . de aceea se va schiml>tl tenjeria la timp şi se va menţine o bună igienă corporală. ţinînd seama de forma clinii . i Hepatita epidemică.i 1 . îngrijirile necesare acestor bolnavi: — în funcţie de gravitatea tabloului clinic. poate începe prin simp: iine de suferinţă acută a căilor respiratorii (este aşp-zisul debut |)spudogripal" al bolii). ! . oldlmron/. Se efectue<r/rt V.sn biologice pentru culturi microbiene şi antibiogramă. ai terenului {]*• ni'ifil ţi loco l . Dlfteria. Tuşea convulsivă se diagnostichează uşor atunci cînd s^ instalează nnvsolo caracteristice de tuse. respiraţia. de vîrstă. prişnite.5..ici'»ri varinţi. 2. — pentru instituirea tratamentului corect este nevoie de stabiliroti diagnosticului etiologic în care scop se fac prelevări de produ. l n M |. pulsul şi tensiunea arterială. formula leucocitară. •— bolnavii vor fi supravegheaţi atent. de gravitate şi de complicaţii. i .|><-< Iul i n o i l i > | i ) ( | n . transpira ţ i i l e . boală gravă în trecut. fiind vorba de un răspun s morfofunc ţionnl In M ţ | i i .ncr. bolnavii transpiră mult. însă se Instalează o angină gravă. datorită formării crupului difteric. a devenit sporadică da urmare a obligativităţii vaccinărilor în masă. i •. lillo|>. favorizează sudatia şi furnizează substrat energetic prin zaharuri.(teiierulo.se aplică medicaţia indicată de medic.H.S.l < i < . . Boala începe cu o rinită. — în funcţie de indicaţiile la cazul dat se aplică proceduri fiziolerapice (comprese reci. leucograma.itiu|i'iil<\ Tu ( oiircpţi .i i i n c . La do> • liiiiipnren bolii ioiitrilxiM. i h ( i o n i . i . evoluţia temperaturii.U«|ltfl MCfl/lllfl (copil.. i .— din cauza febrei. r.n u l i M ' i h t t i i .

sau aşa cum s-a amintit. tuse seacă — la început — urmată de iM'doraţie mucoasă. emfizem. scleroze pulmonare.urile. scleroemfizem pulmonar. cianoză. nefrite parcelare etc. tuse seacă sau cu expectoraţie. In trailiiniişitc-le spastice. evoluţia este de 3—7 zile. Aspect clinic: simptomele sînt în funcţie de forma clinică (acută. BRONŞITA ACUTA Mronşita acută debutează ca o infecţie acută a căilor respiratorii ipi'rloare: modificarea stării generale.i lcl. plc-urezii. factori iritanţi (fum.n. subfebră sau febră. de factorii ihn NU va MfAtul abandonarea fumatului.bun In formele comune şl rezervat tn formele < ullluilii.>lratoriil prin factori locali ca vegetaţii adenoide. «tu i i'l ie de ţiucus sau mucus şi puroi) şi funcţionale (îngustare a IuMii'iniliii bronşiilor).r. i de cornet.. obişnuite.fi. (Milbcri. • muică) Şi de predominanţa segmentelor afectate. toracalgii. umezeala) contribuie la instalarea bolii. 2. VI. i |np|uii(|itfi in formele grave. uneori "ii li<). llr»n$ltcle spastice trebuie diferenţiate de astmul bionşic. gaze iritante. prin acţiunea tn nulii' roiiitiuti Io bronşita cronică (bronhopatle cronică obitruo . » i l ( | l l . Se va ţine teama de terenul local. tabagismul) alături de factori ai mediului climatic lt de microclimat (frigul. M . livolu|lti. rubeola. febra tifoidă.1. virulenţa germenilor. i n i posibile şl se pot manifesta ca: bronhopneumonle.urile profilactice vor ţine cont de factorii menţiotii!(i|miuţ|(jiio7. n-pdiţia bronşitei. i-nrl predomină simptome de traheită care evoluează cu usturimi reilrrnale. deviaţii de sept. ipleurite extinse) sensibil la acţiunea variaţilor factori externi. • implic . astenic. dispneizantă. In formele comune. starcn . agenţi sensibilizanţi (alergene). pot trece In cronicitate.5. Torme clinice. care. tuşea convulsivă Observaţia şi analiza clinică a simptomelor bronşitice trebuie fă• ' f t ni discernămînt în vederea stabilirii unui diagnostic etiologic "i l. Hi puliiMiiMi''.i(lllc> . In funcţie de teren.mulul. Bronşitele secundare se constată în cadrul unor bol! i l f i ( | i o . mucopurulentă sau purulentă. 1 i<i(|iionUciil '• i i . respiraţie înăsprită. tlînnylolltele sînt forme mai severe care evoluează pe teren debilitat i i i p l l 9! vîrstnici cu manifestări grave (dispnee. sibilante şi subcrepitante". i s o cum ar fi rujeola. Bronşitele primitive recunosc cauzele menţionate la 'pnl(>c|<Micză. Mutacustic se constată raluri ronflante. microbii.il. transpiraţii. expiraţia este prelungită. Anatomopatologic se constată modificări inflamatorii (hiperemie. unele bronl i i " pot sltr.

2. se combate cu antitusice pe bază de codeină. aspirină. i. frecvenţa cardiacă 9! respiratorie. îl va instrui privitor la colectarea spu IM tn voderea măsurării sau colectării pentru examen bacteriologic ţ*i t»f«»ctuurca antibiograraei. — sînt indicate proceduri fizioterapice (fricţiuni. prin evoluţie. forma clinică. se în locuiesc lichidele pierdute prin ceaiuri calde.ti vă)» se vor depista factorii alergizanţi şi se vor lua măsuri consecutive. wnlor. a mucoaselor.p ' i . l Mictiv şi consecinţa sa insuficienţa respiratorie d* tip ohNtructlvj NI. tipul respiraţiei. acordîndu-se o atenţie sporită copiilor şi vîrstnicilor. sta-l>ll! iulu-se etiologia. Qidrul sanitar ajutător va educa bolnavul tuşitor. i p . regim hidrozaharat. <!'• nsnmonoa. obositoare. Holnnvll l i c l n u c sd I n . cu expectoraţii-. îngrijiri. Diagnosticul se va sprijini pe datele epidemiologice şi/pe explorări l<> complementare.). sun color cu tare. în care perioadă bolnavul tuşeşte şi expectorează minimum 't luni pe . în cazurile indicate.5. La boala declarată se va face diagnosticul complet. Se urmăreşte la fiecare bolnav: temperatura. antigripale. se favorizează tuşea ziua. Medicamente. — Tuşea seacă. i i i ' evidenţia alterarea probelor respiratorii. Ele se pot acutiza. — Antibioticele — de obicei cu spectru larg — se folosesc la indlcntia medicului (tetraciclină. — Cînd apare expectoraţia. mai ales dacă este prezentă şi noaptea drnmjînd somnul. pionim 9! din punctul < ! • • vil. pulbere Dowori sau preparate după indicaţia medicului. i l ciipticildtii funcţionale vcntllnloill. de care depind şi îngrijirile. ventuze).investigaţi bacteriologic (şi anlibiogrnmn).urllor l < i . K . — Febra şi durerile se combat prin piran. de regulă 3—7 zile în forim'lo comune: — în cazurile cu transpiraţii abundente se schimbă lenjeria. determină emfizem pulmonnr cronic < > ! > • . litstrulndu-1 în legătură cu comportamentul faţă de mediul ambiant. sirogal cu efedrina — dar numai în for mele spastice şi fără hipertensiune arterială — sirop de pătlagină la copii etc. 2. coloraţia tegumentelor. Tratamentul bronşitelor acute: repausul în încăperi igienice (acasă smi spital) care poate fi relativ sau la pat. antinevralgice combinate la nevoie cu sedative şi tranchilizante. prin preparnto corespunzătoare (sirogal. Uneori îmbracă un caracter nslimitlform. n i şi pentru evaluarea capacităţii d« IIIIIIH h . tn vml'Mi'n mri'.n nude dintre ele.m. cloramfenicol). BRONŞITELE CRONICE Uronşitele cronice se caracterizează printr-o evoluţie îndelunjfitli cH puţin 2 ani. transpiraţiile.

P N E U M O P A T IIL E A C U T E << i"iimopatiile acute sînt afecţiuni inflamatorii care interesează pi» mul pulmonar.•. virusul gripal. ' i i . iiiiiuroclcl. leziunile sînt mixte sau se decelează f<>Iiiiiuliopulinonare diseminate. c i i i u i i i i i n (i(|»ntul Eaton. Un rol deosebit îl joacă fumatul. vîrstă. gaze iritante). rlckotsll (ft> >|ifltttlo acuta pot tmhrflrn mal miilto aipecto cllnlco: puou( n .. • . " P . ..i i . h ..i(|lnnieraţiile favorizează agresiunea agenţilor doterml» im l. chimioterapice adaptate 'MKitic şi ţinînd seama de datele antibiogramei). sau leziuni interstitifllo uniunii «tipice). pneumonii stafllococlce (di 1 .M| Dispneeţa şi cianoza sînt simptome care pot completa tabloul clinic bronşitelor cronice. umezeala. cum este în cazul bronhopneumolc.. In funcţie de forma clinică şi de stadiul evolutiv se prescrie me//<• simptomatică (calmante ale tusei). i i c ( i psihofizică. Factori i cu i .6 .i agont do Infecţie Intnispitallcească). interstiţiul sau sînt focare bronhopneumonice dl^ Alldtomopatologic se pun în evidenţă leziunile inflamatorii. Cauzele principale sînt reprezentate de microbi. patogenetică (combaterea mi'lor bronşice). îngrijiri. infecţii i. c... Govora etc.. vlniNiiil. Pentru stabi• i diagnosticului etiologic se va ţine seama de posibilitatea existenunui cancer. n i i i . cuprlnuii Horjinont de lob.ui chlnr l»u:ilul coli. Se va evita aliI n l i a excitantă şi condimentată. i n i .im mc rliniri! do pneumopatii. pn«iiitn'tH-i<. la indicaţia medicului. in lunc'ţir do particularităţile de reactivitate indlvl-i. l i . 2 . un lob sau mai mulţi. fumatul. Se vor face investigaţiile paraclinice pentru stabilirea etio••i. vlru-'ipiMi i .! pnruinonlo cu bacilul Frledlănder.|i u i / .ili<' ' . cont|r<Ntia pulmonara ijil bronhopnoutnonia. praf. Unele in beneficiază.evită frigul. n i uneori sînt expresia unor procese alergice.' M .n | i i i-iioiogici se disting: pneumonia francă lobată " i| « c . Adesea. etiologică (antibiotice. carenţe alimentare. i i ' . de tratamente balneare (cu •toii) în staţiuni ca Slănic Moldova. ploclnnlCi m Inllm-n. unei tuberculoze sau a altor afecţiuni pleuro-pulmonaro • • pot ascunde în spatele unei bronşite cronice diagnosticată clinic Uire la prima vedere.-ui .. . . i i I I I M vontft în trecut.. Profilaxia va ţine seamă de factorii incriminaţi menţionaţi la etio-•<| oneză ca factori de risc pentru bronşitele cronice. . Bune rezultate s-au i u l cu randomicină (capsule sau sirop) 300—600 mg pe zi. Ltiopatogenetic intră în discuţie terenul ereditar şi aerul poluat .'!'• . mediul poluat. .

denumită astfel din cauza delimitării precise a procesului patologic (afectarea unui lob. 2. tuse seacă. raluri cropiUmte etc. vîrstnici. Uneori li procesul morbid participă şi pleura. Diagnosticul clinic se bazează pe sinteza simptomelor clinice. ceea ce reclamă o observaţie atentă a bolnavului. încît se spune sugestiv că bolnavul „îşi scuipă diagnosticul". Complicaţiile apar mai des la persoane debilitate. colapsul. evoluţia este favornblid. suflu tubar. Examenul radiologie se practică în funcţie de starea bolnavului ţ*l evidenţiază opacifierea segmentului sau lobului afectat. Junghi toracic.i mui îndelungată a unei congestii pulmonare obligă l* MiNp< < i . Simptomatologie. frisonul şi junghiul putînd lipul/ sini prezente ralurile crepitante. L I / I . hepatici. Simptomatologia este mai atenuată. Prinderea pleurei poate duce la colectare de lichid intri* pielii . alcoolici. tendinţă la co ld|). cînd vorbim de congestie picura* pulmonară. iar evoluţia este mai scurtă.i miel etiologii bacilare. în perioada evoluţiei poate apărea delir. chist hldatlc pulmonar etc. Evoluţia. artrită etc. Uihipnee.xamenul obiectiv poate decela matitate. copil. pleuro/li | Mi<i|>neumonică sau pleurezia metapneumonică.2. cu durata clasică între 7 şi 11 zile. febră de 39—41°. Orice complicaţie Inlecţioasă este posibilă. . tablou sanguin. Conţinuţii puliiiumiie i " > i apărea şl In afara unor cauze mlcrobione: este vorbai\m t'ongwttnio puv/vo din emirul unor boli cardiace eau rcnnle care itmnl flrft un prognostic i«v«r. I M pulmonară poate să fie secundara unor procese primitive (Inoii M . frison solemn. „în plină sănătate ap<ironta" prin alterarea stării generale. Boala debutează brusc.). Pneumococul acţionează în condiţiile factorilor ajutători.ristică. i i f. S-a menţionat delirul.îl l voliiţi. leucogramă. facies vultuos (uneori mai accentuat de partea bolnavă). Mai poate apare edem pulmonar — infecţiei sau cardiac — icter prin hepatită. unui segment de lob sau mai multor lobi). examenul Ixuioriologic al sputei. mult mai scurtă prin aplicaron «nlibioticelor. cmdiaci. F. < i M p .1.H. CONGESTIA PULMONARA Congestia pulmonară este o formă mai uşoară de pneumonie.6..S. PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Este vechea pneumonie francă lobară. nefrită.6.2.cancer pulmonar. în funcţie de starea organismului. cart «parr> mai fercvent decît pneumonia pneumococică. succesiunea lor avînd o mare valoare diagnostică şi se completează cu d*iIc complementare (V.s. forma clasică de pneumonie fiind din ce în ce mai rnră. urmată la scurt timp de expectoraţia ruginie canicte.

2. bătrîni. F. 2.). Necesită doze mal mari •I lMtc . nhi'ii|. existînd forme cu evoluţie i u lucratoare. mo/ante. 'l u tun md . PNEUMONIILE VIROTICE (atipice) 1 mi nml ln'< ventil pneumonie «tipica osU' ci><i delermlnntfi <!• "Ull Kiilnii \imlom<ip<ilol<M|lc: Ic/iuiille principele slnt la nivelul Inli'istltluliil uni. adesea hemoragice cu tendinţă de suprainfecţie <i|ec(ie pleurală purulentă. ALTE PNEUMONII BACTERIENE Stnt pneumonii cauzate de alţi microbi decît pneumococul.voluţia şi prognosticul sînt rezervate. Se aditulren/n fintihloticc cu spectru larg. Dintre acestea menţionăm: l'noumonia streptococică cauzată de streptococi. convalescenţi • lupii boli grave etc. Pro-ni pneumonie poale avea caracter saltant. Imittud o Infecţie ncutfl n cflllor rnuplrntorll. Ellopatogenie: boli virotice pregătesc terenul pentru agresiune» flotei microbiene.6. hi-'•nuia indică slaba reactivitate a terenului şi un prognostic deosebit '. realizîndu-se o suprainfecţie foarte agresivă. filiform. trecînd de la un lob la alIM mir siipuni ovoluînd după tipul supuraţiilor bronhopulmonare sau tfiplemuliii toracic (colecţie purulentă în cavităţile pleurale). puls mic. imn dispneea şi cianoza accentuată. hipotensiunea arterială). h oi e l l'iu'iiinoiiid cu bacii Friedlănder apare la persoane debilitate.'i. apare cel mal de» : ' i ' H uripă sau rujeolă. BRONHOPNEUMONIA | Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare InlUimatorii bronhopulmonare diseminate în plămîni care evoluează pe nu loren cu reactivitate scăzută (copii.'•vor.cu o evoluţie clinică foarte severă.6.> piillnil 11 nfoctotu In H1''11' Inn' 'i'i»iiun*lolog!. Gravitatea bolii este marcată printr-o stare generală neurotoxică. merii spre puls imperceptibil. mnt i. Ele slnt fîiMiNHblt de grave şi îmbracă forme clinice variate. cu iminenţă de colaps (tahicardie.3. în circa 50% din cazurile de decef In MHjari este responsabilă bronhopneumonia.6. Aspectul clinic: boala se remarcă prin caracterele ei dispneizante. 2.4. adesea cu prognostic Hi ti 1 1 înni sever.5. denutriţi.i illnlcă •• caracterl/cn/a prinţi -un iU'i>ut acut. Pneumonia stafilococică apare adesea în cadrul unor septicemii stan 'urlci. Este caracteristică evoluţia severă şi apariţia ir levfirscite pleurale. stare febrilă.

H. Plasarea bolnavului în condiţii de ambianţă corespunzătoare. temperatura ajunge în jur de 38 — 39°. examenul sputei). conform unui plan care trebuie trocul fu fonia do observaţie n bolnavului.S. şi leucocitele nu sînt crescute ca în pneumoniile bacteriene. — Madicatia simptomatică.H. împachetări) este util la bolnavi cu fobră ridicată. vaccinările. V. Se acorda ln educării bolnavului privind comportamentul faţă de tuse. Profilaxia pneumopatiilor acute se adresează factorilor de teren individuali. tablou sanguin. Evoluţia bolii este mai trenantă (2 — 3 săptămîni în medie). în timpul delirului pot silri pe fereastră). iar V. cadrelor nu»dlcule ajutătoare revenindu-le sarcina cunoscută de aplicare riguroasfl u planului de tratament indicat pe zile şi ore de către medic. suprnvegherea transpiraţiilor.în pnonumnnlllu vlralt. Reacţiile serologice sînt utile pentru evidenţierea etiologici unor virusuri. punldlinu somislnlntice. De o deosebită importanţă ni se pare problema sugarului. — Mudicatia pentru prevenirea colapsului şi pentru combaterea colapsului (analepticele cardiovasculare. Pneumopatiile acute necesită măsuri de îngrijire imediată. supravegherea colectivităţilor şi combaterea infecţiilor intraspitoliceşti. dată fiind mortalitatea infantilă ridicată înregistrată prin bronhopneumonie la (ireastă grupă de populaţie. utili* . examene serolo y i ce. Durerea. rloiorlditl. îngrijiri. Evidenţa şi supravegherea medicală a copiilor problemă din teritoriu. r«|hi" rfl untlblotlcile nu un Indicaţii. Alte antibiotice (tetraHun. DUignosticul clinic se face prin coroborarea datelor clinice cu exainunul radiologie care evidenţiază hiluri mărite difuz conturate spre parenrhim. Diagnosticul clinic trebuie completat cu examinări paraclinice (examonul de urină.'iliit cerinţe ce trebuie aplicate riguros.S. iar semnele fislut sărace. educarea gravidelor. starea psihomotorie (undo forme evoluează cu delir. cu prognostic favorabil. a mamelor în vederon Aplicării măsurilor de creştere a rezistenţei naturale. respectlnd doza şi ritmul. leucogramă. co-u sputei şi se iau măsurile cunoscute faţă de expectoraţie. hipertermia. favorizarea «Jtpoetorfltiei se tratează cu medicamentele alese de medic. măsurarea pulsului. tensiunii arteriale.. cardiotonicele) se va adminlslid. NA .mal des Irltativfi. temperaturii . examenul radiologie este util şi practicarea iui va tine seama de starea bolnavului.i milioane U pe /i). Aiitlhlotlci'lt': penicilina oslo folosită în pneumonia pneumoco» i\ tu do/Ho Indiciile (l . de aceea se preferă plasarea acestor holiuivi la parter spre a evita accidente grave. schimbarea lenjeriei. de poziţia lui în timpul examinării. tuşea. alteori durata bolii este mai lungă (l — 2 luni). Tratamentul fizioterapie (comprese. reprezintă măsuri eficace la dispoziţia cadrelor medico-sanitare. erilromlcina) sa adnil» lien/rt In luncile du lornui cllnicd $1 de dorit dupA antlbiogramă. Tratamentul medicamentos se individualizează de medic.

pleură cu drenaj bronşic). chiste aei i > . Pot fi incriminaţi: streptococi. De reţinut că sputa este tn con 11 ţaţe l Nl> Nilul îl u . Mai pot fi-. 2. ori în cavităţi 'xistente (spre exemplu: dilataţii bronşice. A «poetul clinic este variabil în funcţie de forma anatomo-clinică. chist hidatic. ABCESUL PULMONAR AhdCHul pulmonar primitiv debutează de regulă cu simptomel* i umonlol. unică sau multiplă) şi forme difuze pulifiit'.7. Supuraţiiile pulmonare pot fi primitive sau secundare. membrana cedează şi conţinutul purulent Vficuenză printr-o bronşie de drenaj (vom/caj. stări septicemice.iIo» In urma tratamentelor Antibiotice (clin car* " numii. după colectare. in lunc-M' MM. sau propagare din vecinătate. «tnt tn«â >i ' t i tu i i » In rrnnicltnta şl complicaţii (nmlloldo/fl) «nu .lor trebuind bine motivată (tetraciclinele în cazul pneumoniilor i n virusuri mari sau pentru prevenirea unor suprainfecţii).7. C îormenii patogeni pătrund de regulă pe cale aeriană. în acest capitol intră abcesul pulmogangrena pulmonară şi bronşiectazia. Durii evacuarea este totală urmează ameliorarea treptată. prin însă• i | f t i o de la alte focare piemice iniţiale ca în cancer. germeni aerobi sau anaerobi. Innic). Sputa poate fi fetidă sau nefetidă. ni n . o«l«« Invorabilfl.1. Klebsiella. Cauza principală este reprezentată de germeni piol. cu condiţia menţinerii drenajului. !n cn/iiill' in (nre comunicarea cu bronhia se întrerupe. cu radu-• HH firnţjrpslv'i n oxpectoraţiei. nlcoolismul.-nllor cauzali. SUPURAŢIILE BRONHOPULMONARE înţelegem prin supuraţii bronhopulmonare formarea de puroi în '•nchimul pulmonar în zone bine delimitate sau difuze. stafilococi. Dintre factorii favorizanţi amintim: frigul. i vi o acădore a frocvonţt'1). embolii septice ifitocjrne sau limfatice. roapart < \|>cctoraţla.1 (igcnti micotici sau parazitari (amoeba).i <i|ii|ln. După vindecare se apreciază individualizat necesitatea repausului In convalescentă şi se educă bolnavul privind alimentaţia tonifianta jirnlru refacerea completă. Etiopatogenie. denutriţia. asociaţii de fuzospirili. diabetul zai l . nefiind ex•1 calea hematogenă sau limfatică de vecinătate (abces hepatic. Anatomopatologic se disting forme circumscrise (o cavitate cu pu« ili'llmilată de o membrană. ciircicteristice gangrenei pulmonare. 2. Escherichla .

de natura germenilor şi de sensibilitatea lor la antibiotice.7. Diagnosticul supuraţiilor pulmonare se face prin analiza simptomeloi clinice: vomica purulentă orientează spre abces pulmonar.3. lixamenul clinic se completează cu examinările paraclinice. < • va acorda examenului sputei. Supuratiile sînt boli grave. apariţia expectoraţiei purulente în cantitate mare. m i « i ' . . i v i i vor fi însoţiţi la examenul radiologie. de forma niuitnmo-clinică. o bronşiilor. Examenul do urină. starea ţl'i^-rală alterată. M » i n . frecvent c» miros putrid. BRONŞIECTAZIA Bronşiectazia este constituită de dilataţia congenitală sau dobîndilrt. Inqrljirl. 2..' l i r p tn foiiia de observaţie. iar examenul bronh c n | i . colectării.S. cu sfacele de ţesut pulmonar distrus. în era antibioticelor afecţiunea este rară. aspectul sputei cu detritusuri pulmonare spre gan-i| i"n.liftul înţelegere şi încurajare prin psihoterapie.2.slnn|a de contrast (lipiodol) necosită precauţii In legă* (mu i u • veiitunln reocţii In iod. trenante. secundară bronşitelor cronice. Aspect clinic. HoliHivii pot avea complexe din cauza mirosului fetid al sputcl. măsurării şi repro-/ ' • i i l . ca urmare a acumulării produselor patologice în timpul nopţii. care se depune. altor procese patologice pleuro-pulmonare. care necesită timp nml limi| pentru vindecare.H. l'iecr/. tusei convulsive. uneori a hemoptiziilor. V. Evoluţia supuraţiilor depinde de starea organismului. examenul radiologie fiind deosebit de util pentru precizarea formei an<jlomo-rlinice de supuraţie (radioscopie. i i i ' ( i i siil). dar mai ales prin simptomul caracteristic denumit „toaleta bronşiilor" care constă din eliminarea unei cantităţi m n r i de spută purulentă dimineaţa la sculare. i i . pe teren debilitat. hemograma HlllI li ' < > ' .i. favorizînd prin suprainfecţia secreţiilor. prognosticul este în prezent mult nmeliorat datorită antibioticelor şi tehnicilor chirurgicale practlcnto In unele cazuri. bronhografie).2. Pe lîngă scăderea frecvenţei lor. i • . în trei sau patru straturi. iar „toaleta bronşiilor" spre bronşiectazie. •puhi aro aspect murdar. Boala poate fi bănuită prin apariţia tusei sezoniere.( II e.irea diagnosticului necesită explorări paraclinice. Atenţi» • i» ' i . Etlopatogenia: dilataţia bronşiilor poate să fie congenitală sau dohttulitci. radiografie. determinate de piogoni. Bronşiectazia neinfectată poate evolua vreme îndelungată fără expresie clinică. GANGRENA PULMONARA (imujrem» pulmonară este expresia evoluţiei unei supuraţi! pulni'iimro difuze. Starea generală este foarte alterată. ne<<". Rronhografia (cu lipiodol) indică forma şi extinderea leziunii.7.

— Se va îngriji. fumatul şi răcelile).|«MietIc '!'• ust-M l)ioii->ir. nli/t'nml /n/er. Antibioticele se aleg în funcţie de antibiograma efectuată din ««puia expectorată. a transpiraţiilor.-. Calea de administrare este parenterală sau locală ( NI .in. psihoterapie (se va lămuri bolnavul că poate să trăiască «M "»fl muncească bine chiar şi numai cu un singur plămîn.sf/l/d/ (ip«ic CM unn. a temperaturii. cu condiţia M-'. El este condiţionat otm|>.i ' i 'M ///(M iu // v icri.8. i i ' l dî n l n r t r u p t u r a ţ e s u t u l u i p i i l n i v ip < i t m u ie r e a a e r u lu i I n .tt/iiii/ /)U//iio/Kir doternilnnt d<> l>roni>it<i t ionică. .<• .i|imgo li cmll-ulil piilmoimr cronic obslructiv cu modificări c. cultură fizică medicală (exerciţii respiratorii: respli i i | i « » adîncă). pulsului.. se practică segmentectomie. după consult medico-chirurgical şi după pregătire t " .. Prin repetarea crizelor de astm bronhie :.mirter trecător. tonice generale şi vitamine. de aplicarea corectă a tratamentului tiw'ilicamentos: combaterea tusei. — Se va ţine seamă de igiena încăperii. .n. de alimenInli.1 UIUM 11 .il<>.— Supravegherea evoluţiei prin urmărirea stării generale. 2.. a bolnavului. ENFIZEMUL PULMONAR Bmflzemul pulmonar se defineşte ca mărirea de volum a alveola.. . evitînd atmo-« l i ' i n poluată./(i/if i'i* ' i i i i M ' " H ' . p lr . evitarea atmosferei r'litote şi iritante.i potrivită stării lui.Postoperator este indicată observarea bolnavului şi continuarea iiiilnmcntului recuperator: dezinfectante bronşice.ÎMI pulmonare cu tulburări consecutive în schimburile gazoase şi ereicniititilţii aerului rezidual. antibiotice.administrează antibioticele direct în focarul purulent cu ajutorul unor sonde introduse pe căile respiratorii).miuatlim* toracic» i ( l i i l piilnionnr. vr<|hind şi ajutînd bolnavul pentru luarea poziţiei care favorizează «Vficuarea puroiului. de asemenea.n unui loc de muncă fără suprasolicitări energetice.| n<ctnrii regulilor de igienă — individuală şi generală — şi cu aleş i * i i .stice ale leHU-ni imlinoiuir. n(//.. — Cazurile care se cronicizează sînt indicate pentru intervenţia t'lilnirgicală. a coloraţiei tegumentelor nule o sarcină importantă. lobectomie sau după caz (MHMimonectomie. a respiraţiei.iclen. mm multe varietăţi de emfizem: 'mul funcţional se caracterizează prin mririren nlvcolelor p«|-• Hiir«» ni c. favorizarea expectoraţiei. operatorie. p u lm o n a r e ) . — Cadrul mediu se va îngriji de aplicarea drenajului postural.. i tiofi u iina rt a icoa ter tl din npn ( r tt i u n u l p A itt d in tm ln l ( a > .

atmosfera poluata. Profilaxia secundară se adresează factorilor ineliminaţi că favorizează progresiunea rapidă a bolii (bronşitele cronicei). Anatomopatologie. prin creşterea aerului rezidual. Scleroemfizemul este una din cauzele care iniţiază suferinţa cordului drept. grăbită de o serie de factori patogenetici (fumat. Toracele este rigid. finaliza locului i l > ' muiirfl şl nrtlvltatta bolunviihil . Bolnavul acuză dispnee de efort. aerul po~ luat contribuie la grăbirea instalării sau evoluţiei mai rapide a bolii. Etiopatogenie. fosele supraclaviculare dispar. fumatul. Manifestările clinice apar de regulă după 50 de ani. cordului) liiobi'li' IiiiirtioM. Evoluţia este progresivă. realizînd cordul pulmonar cronic (insuficienţa pulmonaro-cardlacă — I.Iau mflsurl d< l u c . Aspect clinic. Profilaxia primară se adrosnază factorilor de risc ce favorizează bronşitele. Profilaxia este primară şi secundară. Emfizemul senil este o boală a vîrstei înaintate. ca urmare a hipertensiunii în teritoriul arterei pulmonare. frigul. bronşite cronice. are formă de butoi sau clopot. pentru adoptarea conduitei terapeutice şi evaluarea capacităţii de muncă.ilo respiratorii. Probele funcţionale respiratorii arată modificări patologice în funcţ i e de stadiul evolutiv. îngrijiri. uneori cu crize de astm intricat. Examenul radiologie evidenţiază hipertransparenţă pulmonară. Diagnosticul clinic se completează cu explorări paraclinice. care reclamă efort fizic efectuat cu glota închisă (muncitori In fabrici de sticlă. infecţii bronşice repetate. Ventilaţia insuficientă favorizează infecţiile. indicînd o Insuficienţă respiratorie în grade variate. spasmele bronşice. instrumente muzicale de suflat). ' M < vii cvilu fumatul. Explorările sînt deosebit de utile în fazele ini(hile ale bolii. dilatarea globală « plămînilor şi a cutiei toracice. Haţieganu). evoluînd spre decompensare. scleroze pulmonare. iar la auscultaţie murmurul vezicular este cu expirul prelungit. profesionale. Pentru diagnosticul definitiv sînt necesare examinării» nionţloiuiti' (rwlioscopio toracică peni iu aprecierea plămînului. Emfizemul pulmonar se caracterizează în afară do mărirea de volum al alveolelor pulmonare. prin modificarea septurilor alveolare cu tulburări în schimburile gazoase. La percuţia toracelui se percepe hipersonoritate. buzele sînt uşor cianozate. eforturi fizice). ca factor deosebit în apariţia şi agravarea emil-/'•mulul. fumatul. i t i o privind neceiitatna abonimn (tulul. se instalează bronşite cronice. precum şi prin modificări vasculare pulmonare şi ale inimii drepte. răcelile. O serie de factori etiologici ca: bronşitele cronice. cu caracter progresiv care se dezvoltă începînd din deceniul al IV-lea sau al V-lea al vieţii. Cînd fosele supraclaviculare sînt escaViite vorbim de scleroemfizem. itnl: M. ca urmare a reducerii suprafeţei respiratorii. < • ' Irociirdiogramu) şl alte explorări crin' d i ' i ' i i M i din i'iimpliuiliiln bron < • . aer poluat.Hmlizemul senil este o boală degenerativă.

Dltii'i'. In nui^rt sau la spcton/a unul scaun p'' <• . organismul mani• «ccplivilate nu numai la factorii iniţiali.inşnt In l cu l ( i < torul alergon.. i < < D. brtidipniMcii. In faza ompensării pulmonaro-cardiace se administrează cardiotonice (stro-i i lină sau digitală) şi diuretice. ui.i <ipară <Uin tu expulzarea aerului.1 loniisut : Apnra mal frecvent tn n doua p<irl<! a nopţii.|ii-Mlru a-i face recomandările necesare (evitarea aerului poluat. ullcnoi nr. H . m \ n r . . vegetaţiile adenoide sau amigdalitele cronice) favo• ii/fi infecţii respiratorii repetate cu rol în sensibilizarea mucoasei Substanţele alergene sînt diverse. . 2. > i o t <I ui m at . .ii.. ci şi la alte substanţe l li.n »n «'Kplrntorlf. ^iptM'lul clinic.-.pnl l n i l l rr.. alte substanţe chimice şi substanţe endogene ce senslbii In rîndul lor organismul. un anumit teren individual de reactivitate neuroMiU'tt sau infecţios alergică.'i p < > .oaza). cri/a | . n Mn. bradipneizantă. I se arată rolul nociv al unei alimentaţii greu cli<l<">libile. micelii..nnm .sl contact declanşează criza reprezentativă. mai dos noaptea cînd prcMl.... Pentru . Cu timpul factorii nervoşi şi <il"i-genl Iflcl pot declanşa criza caracteristică expiratorie. t-u...1 siiblllul Inctorilor nervoşi se descriu cazuri cînd numai simpli \ ' .dintre ele cităm praful casnic.. expresie <i inicşoiillhrului bronşiilor prin spasm şi edem. unele alimente.i < l i . . Fîoliiuvul sf trc/< • • . adulţi). — Se combat spasmele bronşice prin bronhodilatatoare indicate de < n < iile.. ca. Accesul (criza) de aslm bronşic est f < l n l. > I I | M < tul cu alergenul iniţial sensibilizează mucoasa bronsir. i I . . ' > • • ndn . Pentru boala astmatică se ia în considerare vlrsta . Se educă bolnavul pentru evitarea infecţiilor resplînlorii intercurente.filcrgone sau numai cu rol iritant (bolnavul se polialergi'/. Inci-rclnd prin nccnsln sa-şl mfln-n i .i. . . caracterizată i Ilult: prin crize de dispnee paroxistică expiratorie. uiînnrn a constricţiilor bronşice.pcctive. L i t ' o rt'NplintU'l. < i fi (ropii. i i In oilcn parte a zilei smi nopţii. a eforlinilor fizice mari). ! • • .ulmi- ' i n i o U l c a m e n t ep s anu n n p r i n ţ i u n . DupA un llinp.. pene.. •• pup i|ncflt. litlopatogenie. ASTMUL BRONŞIC Este o boală cu mecanism etiopatogenic variat şi complex (domlnnnt fiind mecanismul neuroalergic sau infecţios alergic). fibre.9. substanţe me• ••ntoiisp.se combat infecţiile supraadăugate. cozi de cornet. Gimnastica medicală respiratorie este deosebit de utilă.i i « i flori iirtificiale sau un desen ce reprezintă floarea ic . Unele anomalii locale (ca deviaţia do • l. fulgi. ceea ce face s.. O dată sensibilizat. > ' r i i v a Iflifl polen) declanşează criza care iniţial a fost doclanş. i i" t i > n h . cu condimente sau alcool şi va fi sfătuit să evite mesele 'iliimdente şi supraponderalitatea.şuicr<1to*irc.. scame. respiraţi*. ' i i HI uim i .' l ' . i .

v. extrem de chinuitoare pentru bolnavi. a formulei leucocitare pentru eo/inofilie. examen radiologie. se twldenţiază tumefierea mucoasei bronşice. după indicaţia medicului. la nivelul bronşiilor şi bronşiolelor. Uneori crizele sînt prelungite. dacă nu răspunde la administrarea oralei. cu perioade de remisinne.d*. mai ales dacă măsurile terapeutice se iau la început. electrocardiografie. îngrijirile pentru diagnostic se referă la examinările paraclinice: examenul sputei. Tratamentul crizei de astm: se utilizează mai frecvent o fiolă do luiofilin i. liniştite. dar. De asemenea bolnavul va face examene clinice de specialitate (O. dar cu prudenţa . Nu se vor administra opiacee. realizînd stări de rău astmatic.. Prognosticul longevităţii este bun. subintrante. Evoluţie şi prognostic.. hidrocortizon hemisuccinat în perfuzie l '2 liolo. Infecţiile se vor combate prin antibioticele indicate după antl— ''«' pot folosi mitihistaminice de sinteză. Diagnosticul clinic este uşor în formele clasice şi se face din simptomele descrise. hipersecreţie de mucus şi •posinul musculaturii bronşice. iiblturicole se pot folosi. completate cu examenul obiectiv pulmonar (hiper-«onoritate la percuţie. căci pot deprima conţi u l i «•. vîscoasă. Moartea survine rar în criză. stomatologie) în vederea tratamentului de fond. la auscultaţie se percepe caracterul spastic şi numeroase raluri sibilante: „simfonia bronşică"). . dar n-au întotdeauna efect* ' "iidudeiito. Evoluţia este cronică. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele dispnee de tip nevrotic sau cu astmul cardiac unde domină dispneea de tip inspirator şi unde găsim semne de suferinţă cardiacă. Bolnavul va fi plasat în camere Igienice. cadrele sanitare contribuind la crearea condiţiilor de îngrijire şi la efectuarea examinărilor paraclinice. urmat de preparate cortizonice. îngrijiri. uneori In timpul crizei de astm.L. astmul grăbeşte cu timpul Instalarea scleroemfizemului pulmonar şi cordului pulmonar cronic care treptat se decompensează. sau dispezin (extract de retrohipofiză) — care este contraindicat la hipertensivi. sau teoglucin i. — p il.ii cu ACTH.eliminarea unei mici cantităţi de spută mucoasă. Este necesară multă solicitudine faţă de suferinţa bolnavului în criză sau stările astmatice.itâ e . sau perlu/.v.R.spinilor. al secreţiei nazale. Vindecarea este posibilă. 1 i. deoarece pot duce la deetiu/ httlnuvnlul prin deprimarea centrului rtiplrutor. — In cazul în care criza nu cedează se poate administra adrena lină — epinefrin-suprarenin — (1/2 fiolă=l/2 mg) sau efedrina (nu însă la hipertensivi) sau 1/2 mg atropină pentru paralizarea vagului.v. Iu stări de rău astmatic se poate practica emisiune de sînge cu •fi'ct biiii sau se administrează epinefrin. — Dacă nu s-au obţinut rezultatele scontate se poate recurge la novocdirul l % i.

plin cu un lichid clar. locul de muncă. l tlop. zarzavaturi în tubul digestiv al ini.Se va combate dependenţa bolnavului faţă de droguri (mai ales .Se poate administra asmofug (soluţie) şi la cei cu hipertensiune l U i l ă sau asmofug E numai la cei fără hipertensiune arterială.. pisicii sau i l u i . aleudrin). Nan i ' M .paratele de efedrina) care se administrează cu ajutorul unei ipn". Onalo embrionate eliminate de gazda definitivă ajung cel mai * i ' t i l prin mSini murdare. a locuin1 l sau a localităţii de domiciliu.A. In plămîni (sau în celelalte organe) parazitul produce UD 1 i nu mai multe) relativ sferic. unde sub acţiunea sucurilor digestiv» l i n i i l l NO «'liberează şi prin sistemul port ajung în ficat. Uneori. Bisolvon sau itec (în aerosoli).tuia. splină. cu insuficienţă cardiacă. intradorm oreactla Canoni) şi la progA* |'l*H)|IUI(ll()l|c .. i l c i-volua cu tuse iritativă.10. -. S-au obţinut bune rezultate cu Alupent (fiole.R.) admi• i aţe după schema întocmită de medic. bine î l ) . folosind substanţe care provoacă i " . IUTI .L. urmată de prepararea unor autoaccinuri. i (lapte steril i. descoperindu-it ilni In un examen radiologie (apare rotund. porcului sau oii.Tratamentul de fond — desensibilizarea — poate da rezultate mai Ies dacă se aplică de la începutul bolii.' n 'i'T fi In in v e stig a ţiile p n ra c lln lc e ( e x a m e n ra d io lo g ie i n ni < i i / i i i u i i i i < > i snii(|iilnc. n MIT . . Parazitul trăieşte în intestinul cîînelui. tablete.m.1 l i n l i m v i l l l l l . în afara crizelor. omogen.. levuri i. Volon.în fazele avansate.itogenle. ca . Chistul poate evolua asimptomatic. soluţie aerosoli).v.apa dd clinic.. pil-i. CHISTUL HIDATIC PULMONAR Iii ia In este o parazitoză provocată de forma larvară a teniei echi-ţ irir.B. membrana chili i i p r v i | M i r vomica cu eliminarea lichidului clar (vomlcn hiînfuriai. vaccin T. opuc. se efectuează asanări O. ... inclusiv măsurile referitoare la capacitatea de muncă i lioliuivului. se face tratamentul 'H'S|>unzător. bionhodilatin (isoprenalin. cnre se localizează în plămîni. polivaccin. . . — Rezultate bune dau desensibilizările nespecifice care constau in piretoterapie.. — Se tratează infecţiile cronice. uneori fiind necesară schimbarea locului de muncă.i i histulul poate determina un abces cu evoluţia ultt> t i | < i i i in-. — Este utilă ancheta anamnestică pentru depistarea alergenelor la i iruinţa bolnavului. stoiHilologice. — Alimentaţia are restricţii doar pentru alimentele cu rol în deUmşarea crizei. 2. fructe.

Etlopatogenie. durerile difuze toracice. scade apetitul. m Tratamentul curativ constă în tratarea complicaţiilor. insuficientă pulmonaro-cardiacă. Profilaxia. apoi bolnavul pierde din greutate. adesea sanguinolentă. pnouiiiocoiiioze..).ileicii hi liinp din mediu silicogen. noduii. 2. fiind excluşi candidaţii cu orice afecţiuni luonliopulmonare şi îndeosebi cu tuberculoză pulmonară (chiar mlm .iilo de normele şi tehnica securităţii muncii. Anatomie patologică.. Evoluţia silicozei este lent progresivă de la simpla fibroză reticuIdid pînă la forma tumorală. Domină dispneea. Pulberile pot fi variate. de fier (sideroza) şi mai ales de bioxid (Ic siliciu (silicoza).•. Radiologie apar modificări caracteristice: reticulaţie.12. mai ivii survine hemoptizia. practicîndu-se examenele periodice obligatorii ale muncitorilor. Deosebit de importantă este asocierea silicozei cu tuberculoza pulmonară realizînd tabloul clinic al silicotuberculozei. tuşea cu expectorase săracă. precum şi supravegherea (ilenld « mediului de muncă. caşexio !>i uneori moarte. de azbest (azbestoza). se vor lua măsurile prevn/. Pneumoconioza cea mai frecventă este silicoza. Simptomatologia este necaracteristică. determină apariţia bolii. Treptat se adaugă astenia. a locului de muncă cu risc silicogen. tulburări funcţionale. care reprezintă peste 80% din totalitatea acestora. Fiind vorba de boli profesionale. Inhalarea unor particule fine (sub 10 microni) în concentraţie mărită şi vreme îndelungată. dar mai ales . sclerozele pulmonare extinse figurînd între cauzele cordului pulmonar cronic. supurntil pulmonar* etc. PNEUMOCONIOZELE Pncumoconiozele sînt afecţiuni pulmonare cronice.i). . conglomerate şi în final placarde fibroase. primitive «au secundare unor boli (tu» herculo/A. Procesele de fibroză favorizează infecţii pulmonare. cauzate de inImlaroa unor pulberi fine. a examenului radiologie şi a probelor funcţionale respiratorii. ameţelile. Amintim pulberile de cărbune (care determină (intracoza).. O deosebită atenţie trebuie acordată examenului la angajare în mine. Diagnosticul de silicoză se stabileşte în baza: criteriului clinic.2.11. SCLEROZELE PULMONARE Scteto/He pulmonare stnt proliferări mal mult sau mal puţin extlnie ala ţesutului llbropulmonar. iar capacitatea de muncă diminuează. urmate de reacţii care favorizează instalarea sclerozei pulmonare. Silicoza se caracterizează prin proliferarea unor noduii care cresc progresiv.

1 irizează infecţii repetate.l Importanţa lor constă în faptul că evoluează lent. iiv. Nocivitatea •*U' cu atît mai mare cu cît se fumează mai mult şi de la vîrsta Unnră. caiiuitastaze. care ar induce transformarea malignii MOŢ celule bronşice. sau expectoraţie •4. gume. bln nu ctiol(i(|lu variată.). rectale etc. apare durerea (uneori atroce). simptomatice ale tusei. orbire şi In stare de caşexie. prostatice. pierdere progresivă în gr . Cancerul bronho-pulmonar primitiv ia naştere din celulele bronşico. substanţe radioactive). tuse seacă. radioterapie. bronhoscopie. r. bron-• . fumatul.iză cordul pulmonar cronic. paloare. 2. i in t i m p util. Aspect clinic. 'iiljlrl.iud(/0 lA. Măsurile terapeutice se adresează cau>r care le generează (evitarea fumatului. Inllnnuiţln plcmml. PLEUREZIILE afecţiuni de imturfi intlnmatorlo cantonni<% la nlvoprin <i< linuiltircn do lichid Inflamntc x. supuraţiile bronhononare.). inhalarea de hidrocarburi complexe de huilă. Rol important se acordă fumatului. însoţiri la serviciul de radiologie. 2. In apariţia bolii primitive este incriminată ereditatea şi factorii nu'diu cu potenţial cancerigen (vîrsta. cronice. tratarea • •ctă a infecţiilor bronho-pleuro-pulmonare). Cancerul pulmonar secundar (metastatic) are originea în tumori iii'illgne cu alte localizări (hepatice. unele progresiv. a aerului poluat. gastrice. mucoasă. i'xmiK'ii de spută etc. inapetenţă. iliimciilul curativ depinde de stadiul în care este surprinsă boala. So referă la examinările paraclinice la care participă cadrul MTolUiri.14. Etiopatogenie. Trata» i Urni oslo pnlc»»itiv (calmarea durorii. dureri difuze toracice. CANCERUL BRONHOPULMONAR Cancerul bronhopulmonar care este o tumoră malignă poate să fio Hi i nativ sau secundar. chimioterapie). fără «xsudat.13. poato beneficia de tratament chirurgical. prin expansiunea tumorii. indispoziţie. benzină. Debutul este insidios şi cu semne variate: altera i l ycnerale. Factorii principali etiologici nu sînt cunoscuţi sufiI. fll'id pi fo/ft a . cele cerebrale puţind fi urmate de plegii. reduc suprafaţa respiratorie şi reu-. hemoptoică (ca „pelteaua de coacăze" în forme Ilixiori boala se descoperă accidental cu ocazia unor examene ni"i l< 'o periodice sau cu ocazia unor suferinţe pulmonare acute.

Iu «r»«nl HI/. Semnele fizice de pleurezie se pun în evidenţă în cazul în care cantitatea de lichid depăşeşte 100 ml. />''/>ufu/ bni. reacţia pleurală apare ca urmare a unor procese de vecinătate sau de la distanţă. ce conţine fibrină şi elemente celulare. în cadrul unor stări septicemice). disproteinemii etc. tumori bronhopulmonare. Acumularea de lichid intrapleural realizează sindromul pleuial.). Boala apare de obicei la adolescenţi. aşa cum se poate întîlni în abcese subfrenice.Lichidul pleural poate fi neinflamator: în acest caz este vorba de un transsudat. adinamie. mol • l'". cate constituie un indiciu preţios pentru natura canceroasă a pleureziei. boli de sistem (leucemie. transpiraţii (semne do imprcgnaţie bacilară)) oxn tm-mil H/ic <>vid<>iilmzfl un sindrom pleural. tineri. pi iniiivara. Lichidul poate fi serocitrin. pancreatite acute hemoragice etc. microbieni (pneumococi. Simptomatologie. uneori insidios. durorl toracice exacvrbntA k . astenie. sublcbi ilitfiti. fcluA pn<icdniA de fiisnnnc. alteori brusc. în lichid pot fi celule tumorale. impune examenul radiologie şi puncţia pleurală.14. Pro-/«-nţa neutrofilelor în număr mare sprijină o etiologie microbiană. boli renale cu edeme mari generalizate (anasarcă). în pleurezii este prezent un lichid inflamator. iar «i cozinofilelor etiologia alergică. Etiologic. care prin simptomatologia clinică generală orientativă.). <nc loc lirptat. acumularea lichidului. în anumite cazuri. fatigablH Inlr. colagenoze) sau în cadrul unor infarcte (pulmonare. stafilococi. pe care îl putem găsi în contextul clinic al unor suferinţe co: insuficienţă cardiacă.1. Dvhntul pleureziei este variat. purulent sau hemoragie. Bacilul Koch determină pleurezia serofibrinoasă sau uneori o pleurezie purulentă. pierdere ponderală. apendicite. în vederea stabilirii cadrului nosologic. predomii i c i n t a limfocitelor pe frotiul preparat din lichidul centrifugat orientea/n" spre cronicizarea pleureziei şi asupra etiologici probabil bacilară. liiiipctonţil. 2. Anatomopatologic se constată prezenţa unui exsudat fibrinos în cazul plcuritelor. splenice etc.vr ni plriirozlol tuborculoaie •• manifestă cu jun (t it lu l torticlc. Cauza cea mai frecventă a pleureziei rămîne încă şi în prezent infecţia bacilară. — D^hulal Insidios se manifestă cu alterarea progresivă a stfiiil i | > in'rnlc. boala Hodgkin. PLEUREZIA TUBERCULOASA Avînd în vedere frecvenţa mare a pleureziei tuberculoase (în trorut so aprecia 90% din cazuri) se va lua ca tip de prezentare climeS plcmc/ia tuberculoasă (bacilară). examinarea lui avînd mare importanţă pentru diagnosticul etiologic: reacţia Rivalta pozitivă arată natura inflamatorie. O pleurezie particulară este cea care apare în unele tumori genitalo benigne la femei. infecţii genitale. Etiologia mai poate fi reprezentată de agenţi virusali. streptococi.

vindecarea clinică survin* n luni. examen radiologie. durerea cedează şi 'liuivul doarme pe partea afectată spre a permite o bună respiraţie i plomînul sănătos. 1 "luţla pleureziei tuberculoase este favorabilă. lemnoasă. Vindecarea poate fi prin restitutio ad integrum sau CU (sltnll'/. t'd Inocularea de lichid la cobai. trani. i dispnee şi cianoză. • fixcmicnuJ radiologie oferă relaţii referitoare la localizare (uuilillnlerulă. temperatura. exan| rlloUxjic. henioqiiimă completă. Datele clinice se completează cu exameimniclinice (puncţie pleurală exploratorie. diafragmatică. de diagnosticul precoce fi ii l In tratamentul instituit.şcftrile respiratorii.S. tinlil)io<|i<i!nă eli . în cazuri grave. »iuile sau contactului tuberculos. însă ••rttlura pleurală orientează diagnosticul. iar în cazurile în care se suspectează etiologia baci-. pe semnele clinice şi evidenţie• iiulromului fizic pleural. l'unclia pleurală exploratorie furnizează date asupra aspectuMficroscopic al lichidului. însoţire la examtnn '| lre. i u l l i i i l nilcrobiene. inoculirt i. moderată sau extinsă). extindere.I I . aceasta în funcţie de lulea de lichid este diferită. se • percepe diminuarea respiraţiei fundamentale (murmurului vezicumiilu. localizare interlobară. pleuretic sau abolirea murmurului vezicular („silenlium"). probe H|lre). ('mirele medico-sanitare au sarcini importante în cursul nilul clinic (aprecierea stării generale. medias!* «nu închistată). n i uiitlni nparlţla cinnnzel :?\ tulbin. La auscultaţie. Minvii liilc>riinţl vor fi observai m (•<• pliveşte: temperntura. impun evacuarea de ' u/d a lichidului. în funcţie de cantitatea de lichid.a d* m edic. • Diagnosticul iazei de pleuriîă se bazează pe simptomele geneL •)[ pe examenul fizic care evidenţiază frecătura pleurală. t < va preicrlo conform «tftrll evolutivei «• va r»il i i x i ! . 1 iljlrl. prin acumularea lichidului. starea da l $1 tu explorările paraclinicc (puncţie pleurală.uilor respiratorii) In căzuIh I M . După cîteva zile. silind bolnavul la atitudini antalgice: toracele ilnuv se imobilizează şi bolnavul doarme pe partea sănătoasă. simptomele funcţionale devin alarmante: se insta' . . examinarea şi ie/iiltfit<>lor obţinute din I i i ludul plrurtil. "d u tn l cn /u f/v : •• ap lică m ăsu rile d o Iq ln n a m o d lu lu l şl p erm i i f i | ' . în medie. ea se completează cu reacţia Rivalta. i mult nocusltA intervenţia (!<• nrgoaţA prin pu/ic//e «va* IM . — Pleurezia la debut poate fi confundată cu o pneumonie. care. uneori cu caracter de matitate rezis. Diagnosticul pozitiv se formează pe baza antecedentelor familiale.). . mergînd spre vin-l ii funcţie de starea organismului. • Diagnosticul după acumularea lichidului exsudativ se stabileşte examenul fizic care evidenţiază matitate... ' .11 e mare de lichid. exnineno biologice: V.fl discretă. Dacă în cavitatea pleurală se acumulează o can1.

). vor II (iimli/flte Jn contextul cl inic ui bolilor cmi/. anemie. tu:. care are caracter fugace. Ca.. pierdere tu ţ|ieiil. vitamine C. codenal).A. în cadrul comisiilor de expertiză medicală şi recuperarea capacităţi! de muncă se va aprecia momentul reluării activităţii (după 6—12 luni. «ntircum. Sindromul picurai obligă la puncţia pleurală. se diagnostichează tinînd seamă de procesul pneumonie anterior şi de prezenţa în număr mare a neutrofilelor In lichidul pleural. fugcn i» şl dispare la tratamentul antireumatic. tinînd seama că strepto micina poate determina intoxicaţii. mai ales prin lezarea aparatului auditiv.14. alfafotoproteinele sini MCM iile în stngo. După vindecarea clinică. o) Alte pleurezil. 2. PLEUREZHLE NETUBERCULOASE - Dacă se exclude pleurezia tuberculoasă. do etiologic diferită fată de cele enunţate. Diagnosticul este uşurat de l.nl color nih loblono.mrl mull(|n» sau boli do sistem. aspirină.il.se adnu nislrează medicaţia simptomatică (antialgice de tip piran. . B complex) şi medicamentele antituberculoase c<i P. crescută). paloare.'.e. a) Pleurezia parapneumonică însoţeşte o pneumonie. V. medicaţia tonicii (f . de prc/cnţa bilaterală a lichidului. (acid paraaminosalicilic). consecinţa fiind surditatea definitivă. Fvnlutin şl trntnmnUul lor slut conditionuto do bonla de b<i/. deoarece poate reaparituberculoza pulmonară sau cu alte localizări.i|e. streptomicina şi izoniazidă în dozelo şl intervalele stabilite de medic. bolnavul este menţinut în evidenţa dispen surului antituberculos teritorial.S.H. iar analiza lichidului evidenţiază în lioliul pleural predominanţa neutrofilelor. c) Pleurezia din reumatismul acut este de regulă bilaterală. alin dor. Cadrul sanitar ajutător are obligaţia să observe şi să relateze feno menele de intoleranţă la drogurile administrate.illeo in cadrul reuma tismului artk'uUir at. examenul clinic va căutfi să stabilească etiologia sindromului pleural.c.S. Sînt o serie de alte pleurozii în afară de cea de origine tuberculoasă. d) Pleurezia canceroasă se poate suspecta şi apoi diagnostica la un bohwv în vîrstă — de regulă după 50 de ani — fără antecedente baciUn e su u iafecpioase recente şi la care analiza lichidului pleural evl clonţui/ii celule atipice (canceroase).i bloul clinic al reumatismului articular acut în cadrul căruia a apărui. care îl dispensarizează. antitusice ca pulbere Doveri. algocalmin. locul de muncă şi durata orelor de muncă). inapetenţă. b) Pleurezia metapneumonică se manifestă clinic prin sindrom plen nil după o pneumonie.2. pe lîngă semnele clinice ale im prei|iHi(iei lurnorale (astenie.i» (antibiotice tu cn?.'Ut otr. asociată uneori şi cu un proces con yc. eventual subfebnlităţi. Chiar şi după reluaren Activităţii bolnavul trebuie controlat periodic.tiv pneumonie.Se aplică procedurile fizioterapeutice indicate de medic.

PLEUREZHLE PURULENTE l'loureziile purulente se caracterizează prin prezenţa unui lichid fiilent în cavitatea pleurală. ct'i'ii fi! uste loartc iniporliint pentru clc/lnfoctln lenjarlel i .-n bncllulul po sol t>mi In utmosIcM'Q. TUBERCULOZA PULMONARĂ > ri.. •uncntiil pleuteziilor purulente se efectuează mai bine în seri'hlrurgie toracopulmonară. I.15.n pulmonară este o boală infectocontagioasă. c«'('(i ce fnvorly. i n i . i ' n i l l i i l Koch se pro/i ntS sub fnrmn unui bastonaş carn se colortazB ilupH nu'tndn /U-hl-NInlson.oa/il trunsinlterca inlccţlul. Rbzlstii la iiscttdnii<>.tlcului . n t posibile evoluţii trenante cu însămînţări la distanţă (artrite.1). etiologic.D.14. C'ultlvnt po modlllc di« i ulliirB.Ru i Ul()7. care SO cin obicei iniţial la acest organ cu posibilităţi de diseminare niynmsm. nnlmi'pth'i) dlvcmni Mn< 'l l l ''a tipuri ":n clcicilu: Imt Mul 'di' In vodcri'fi illagiKn. Acesta determină leziuni specifice (adicfl luliil Koc'h). al liei şi răspunsului la tratamentul instituit.3. deoarece în formele care nu pot id' pe cale medicală se va recurge la tratamentul chirurgical. mirnfii/ medical general este etiologic (tuberculostatice sau " obişnuite). tonic.lnutft i»1V Iflipllidd'jtc lionln In »•«•! din ]ur. Simptomatologia clinică este condiţionată de boala de bază. însă germenii piogoni II responsabili de această formă clinică. S ti amintit posibilitatea etiologiei bacilare. între care nu lipsesc cele cei i ' . Prin linii (le «nllvrt snu hpulh rHspIndlto do bolnav In n (U-. roborant. H|lle. urmate de injec•«nliiliilor dezinfectante locale. Tuberculoza este cauzată de un microb descoperit de i hnrllul Koch. antibiotice uzuale după antibioyramă). se va completa cu gimnastică ie ele.. conduc spre diagnos|l dflinitiv.) In vcdricri pumnii tu cvldonlli n In- in iiilllvH pn înrdll d" culturii imn l'i'iiliu dlNtiuţierea Iul nu Iu '•". bncilul Koch produce mmiullo Hiilmliinto Intre rnr« ln/u'/ciiJ/na. i voluţia este prelungită purtînd amprenta terenului individual. i'MjrlJlrlle se referă la diagnosticul clinic. evoluţie şi la imit medical. denumită şi empiem pleural. 2. Febra i nrncterele supuraţiei. abcese cu diverse localizări.2.R. în funcţie de etiologie (substanţe ••'uioiiso.•/. frlţj fi ixliuiual. urmate adesea de sechele definitive). U. ilnminlnl iau clorurA fin n <<MI|CIIU puntru om) »l nvlm. Sindromul fizic pleural completat cu puncpli'iimlă şi analiza cito-bacteriologică. ' Kifd/ncnfuJ medical local constă în puncţii evacuatorii cu intron <lo soluţii clorurosodit:e în scop de „spălare". <|Kitnn< InlindoriulcK (1. Hiicilul este sensibil la rnz.ole ultramilririt.

peritoneale.irtivil. deternnnînd variate forme clinice pulmonare sau se localizează la nivelul altor organe (seroase. însă injectntrt In bolnavi determină fenomene locale (edem.. e/cmontul caracteristic fiind foliculul tuberculos sau procese de alveolitn. meningeale. Sursa de infecţie este omul sau animalul boln. bacilul Koch determină infecţia tuberculoasă (alveolită. Este primoinfecţia care poate evolua asimptomatic sau.» cronică. ganglioni. devine agresiv şi dă naşte n • bolii manifeste clinic.R. do mfirimi variabile. oh servîndu-se că boala se instalează cu mare frecvenţă la tineri şi copii.D. ciroză hepatică. boli cronice (diabet zaharat.1 condiţii de viaţă şi de muncă neigienice (locuinţă. negativitatea reacţiei puţind indlrn flbsentti infecţiei tuberculoase. Alergia se pune în evidenţă prin intrn (lei inoreacţia (I. la care se adauq. reactivitate cuno» culfl sub numele de alergie. Slmploiu. eritem. importante de reţinut pentru pro filaxia bolii.Epidemiologie.i. însă uneori poate fi negativă. lini fangită şi adenopatie satelită). provenit de la v.) la tuberculină şi prin fenomenul Koch. deşi In fecţln este prezentă. adenopatie şi modificări biologice).it n răspîndi în organism pe cale sanguină. Mecanismul de producere a bolii. de la teoria tristadială a lui Ranke care descria primoinfecţia tubei culoasă cu constituirea complexului primar (constînd din alveolită. precum si do divor.iso ripar şi modificări bio-umorale. iar calea de transmisie cea mai frecventă este cea aerian. uneori dispnee).linicfi oste varinM tn funcţie de sl. Cauzele favorizante sînt numeroase. Uneori se formează . Boala se produce prin pătrunderea bacilului în organism şi acţiunea lui în condiţii favorizante. IOD . Patogenie. Tubercu Unu injectată la omul sănătos nu produce nici o reacţie. anu toiiiorlliih u. a fost interpretat în mod diferii. surmenaj. în afara leziunilor locale. articulaţii. Icy. indicînd o stare de anergie a organismului (prfl l>uslie/i re.iv (transmiterea de la animal se face prin lapte nefiert. microbul se multiplică. apoi digestivă şi excepţional cutanată sau mucoasă. De la nivelul leziunii primare microbul se po. Vîrsta joacă rol.cazeum-ul" cure poate fi delimitat fibros. Anatomopatologic. papulă) şi fcno niene generale (febră.i c. ganglionare. boli anergizante.ltii fi/iologice a organismului cu semnificaţie nefavoru blid pentru bolnuv). silicoză etc.) şi stadiul tuberculozei terţiare (cu localizare pulmonară) şi pînă la concepţia actuală care admite că infecţia tuberculoasă nu trebuie să treacă obligatoriu prin cele trei stadii. găsind condiţii favorizante.ir! bolnave). limfangită. leziunile provocate de bacii sînt specifice.idivitatea organismului faţă de o nouă reinfecţie.. alimentaţie. limfatică sau bronşică. organe genitale. oase. rinichi etc. în cursul infecţiei tubercu • Io.idiul primar $1 ««Tuiului ol tuberculozei pulmonare.ini se drenează în bronşii.).elo forme. urmată de diseminarea secundară cu localizări variate (bronho-pleuro-pulmonare. Ajuns în organism.iuni care conţin numeroşi microbi. Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin.). dimpotrivă. In decurs de 3—4 luni se schimbfl le. în locul lui apărînd excavaţii (cavernele). se calcifică sau printr-un proces de liz. în prezenţa factorilor etiopatogenici. Intradermoreacţia la tubercu Una oslo utilei în diagnosticul bolii. osteo-articulare etc. toxice).ilologi. hepatil.

u l l dl i . semne biologice şi uneori posl-'H'lilrnţierea bacilului Koch în spută. Vindecările. '>/ #) Inima pneumonică debutează brusc. Sub tratament boala beneflcin/fl i l n prognostic favorabil. 1 ' i(l«« lul>erculozel primare. fibrozo pulv i l i . flecare puseu evolutiv «du< > iMiii. cure ridică probleme deosebite piMilru j . junghi toramii l hemoptizii. Interesează parenchimul pulmonar şi bronşiile. hronşiucUr/ii. unice sau mul-"»i h) Inhi-icnhmi miliară poate avea ca punct de plecare primoinforţin i n i m i i diseminarea infecţiei tuberculoase în organism.sint extinse. Se lid/rt prin testări biologice la copii şi tineri în vederea chimiopro-u ' l .Il. în timp ce manifestăr i|l c <. Sa mani i i i i i s m ol le/luiiilor. paloare exprimînd anemie. comblnnta uiieou i <lititmii< alo nu ie loldeail cu reiultotelt favornbila din . nlInlA) sînt posibile mai ales pe cale hematogen'ă şi explicit ii fici'stor organe. carnctorlzotă prin (ilii'iutnd iu perioade da acalmie.d s<i de muncă viitoare.D. inapetenţă. are prognostic sever. semne radiologice (complexul primar tuberculos. la tuberculină. transpiraţii mai alea im m»). transpiraţii).lstonţoi organismului. cu frison. care favorizează imeumonice cu etiologie specifică sau nespecifică cu evoluţie ' l i n i cu clinică a bolnavului este bună. h) tuberculoza primară cu simptome clinice (febră.TUBERCULOZA PULMONARA PRIMARA Tuberculoza primară poate îmbrăca mai multe forme clinice: n) tuberculoza primară asimptomatică este foarte frecventă. slă-In greutate. c) tuberculoza primară cu localizare pulmonară se caracterizează Hlndromul de impregnaţie bacilară (astenie. limfangită şi alveolită).cninilard snu f ti/in pouto upure la orice vlrstn. TUBERCULOZA PULMONARA SECUNDARA (FTIZIA) '"/(<i •. cavităţile puţind fi de dimensiuni variabile.. Se poate prezenta şi cu discrete semne radiologice. ini tratamtntele medicale. apţâ> •<' u fi procese hiperergice nespecifice. Anatomopatologic se constată nodul! l un bob de mei — alb-gălbui în plămîni şi în alte orcjcim'j ni//i<1r//c în alte organe (seroase. osteoarticuUii. inapetenţă. febră. l) ntlt-noputia traheobronşică este frecventă la copil şi se manifestă t «h'i'lnien ganglionilor din plămîni şi mediastin. semne radiologice şi biologice (pozitivi-n I.i. Bit* cu evoluţia îndelungată. pierderea > l u i d l < i .-y) /ornie/c cavitare pot apare prin Uzarea cazeumului unui focar « MI uloN. constlnd mli'iiopatie. ganglioni. subfebrilităţi. uni'ori importante: simfize pleurale extinse. evidenţiind i'/. stabilizările au loc l". î l ) i-pitnberculoza reprezintă procese alveolitice nespecifice asociaji • '• li'cUr/ie constituite în jurul elementelor componente ale cOjj|« i primar.

dncfl S(> depflşesc1 do/ele de fii) HI) (j \ » . la domiciliu sau în secţii specializate. Le menţionăm pe cele clasice: streptomicina. Pentru diagnostic sînt necesare o serie de examinări paraclinice: i'xnmenul sputei (examen bacteriologic pe lamă. Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gamă lanjă d(> medii omenie. m/îl rtlfi« pentru slreplomiriun. izoniu-/Idn (liidni/idn). radiografie».Trebuie să se urmărească evoluţia febrei. lenjerie separată. tuse. V. edem pulmonar sau hemoptizie.liuimidn.i.H. cu aport de vitamine şi minerale. expectoraţia şi de/infecţia produselor patologice. luîndu-se măsuri de educare şi supraveghere privind cura de repaus. nizolimil. Tabloul clinic este deosebit de grav dacă se constituie un pneumotorace cu supapă (aerul pătrunde în inspiraţie. alimentaţia. tuse. d« prepnmle do codolnfi sau elropuri e\p"i lomul. -. Bolnavul tuberculos este. a latrinei.S. igiena încăperii. dispnee. un focar de răspîndire a infecţiei la cei din jur. •>•/. ouă) şi vegetale.Iiiln-rculozele primare. în funcţie de canti-tfiloii de aer ajunsă în cavitatea pleurală depinde şi intensitatea simp-tomolor: durere toracică (junghi).A. Fibroza pulmonară. se produce o comunicare între o bronşiolă şl cavitatea pleurală. .ni. bolnavul trebuie plasat în cameră separată. — Tratamentul simptomatic: se vn combnte tusen sc. îngrijirea vizează cura de repaus şi condiţiile de igienă» nllmentaţia va fi substanţială.. uneori feno-meno de colaps. lapte. se poate produro exitusul prin insuficienţa cardio-respiratorie.după o serie de pusee evolutive. Pneumotoracele spontan este o altă complicaţie gravă. Se practică examenul radiologie (radioscopie.o c mă. uneori bronhoscopie. se practică numărătoarea hematiilor. fără a se evucun în expiraţie) şi nu se intervine de urgenţă.! In surdllntc dellnltlvfl. Aerul pătrunde cu presiune.. bogată în proteine animale (carne. MH H ll. dar poate apărea şi în afara etiologiei bacilare.i pi m . tnrîmuri. mai rar f fir 3 o cauză evidentă.. COMPLICAŢIILE TUBERCULOZEI Dintre complicaţiile grave menţionăm: hemoptizia care a fost amintită la semiologie. »X(im<Miul sucului gastric dacă bolnavul înghite sputa sau spălăturfl bron*il('8. prin eroziunea ori ulcerarea unui focar de ca-?. . tcbomidiui. hematocritul şi formulti Icucociliiră. In npllffired Initninenlului vom urmări reacţiile bolnnv ului. culturi. cu vase. care pnote duce \t\ lu'/fireu nervului . otambutolul. (xihiplcurita extinsă sînt sechele care conduc la insuficienţe respiratorii ţii pulmonaro-cardiace grave. Prima măsură oslo izolarea. tiocarlidul otc.nidiliv •. sputa şi măsurile de pieveniro a infecţiei prin spută.iiip. cianoză. hitn/fi. fintozid. Do flspmeneci. morinamidul. alături de examinarea clinică şi radiologică.oilicare situat subpleural.S. P. Ic.n . a obiectelor de uz perIn spital. tomografii). domiciliu. plrn/. este de regulă crescută. După un efort. îngrijirea bolnavilor de tuberculoză pulmonară.. antibiogramă). pormito urmărirea evoluţiei.

.i'uiitrolul periodic al contacţilor la dispensarul teritorial.D. substituenţi de l«M ). . deoarece bolnavul este scos din • rt vieinc îndelungată. transfuzii de sînge.(i(laiu|A psiliolernpla. rămînînd totuşi iA'. mai «Ies în ultimul timp <!<• clnd o un ol)Ni<rvA nuil rur cu boulft aculti şi mult nuii des IM lionlrt ii hlpi'K ionii A cu evoluţie (Ic zt-cl de ani.ilani'Mitul <i| In colo HI. Cadre ÎMI sanitare trebuie să aplice măsurile profilactice. plasmă. boala avea o răspîndire largă în îl populaţiei. / ttitamentul hemoptiziei. Min/)////arca 9l educarea populaţiei pentru examenele de dopli-n fl.ipulmon (iBoHobllfl ImportnnţQ. dacă starea bolnavului o cere. cît şi medicosu-". adrenostazin (sau venostat). Colapsului (medicamente.plndită şi corînd eforturi mari. în poziţie semişezîndă şi aplicări pungii cu gheaţă pe torace. vaccinarea B. izolarea şi tratarea focarelor de infecţie. tn. negativă. se practică intervenţia chirur- l'rolllcixla tuberculozei. care este o urgenţă pulmonară. fizic şi vocal. Fe. Ui nou-| l populaţiu tînără cu I. dispneea (se administrează morfină sau o fiolă ilnlljtii): . tonifi-n«a organismului se realizează prin administrarea de vitamine. In comlmlcrca tuberculozei. Măsurile luate de stat atît generale. In funcţie de starea bolnavului se iau măsuri de combatere a tusei. i'hlniioprolilaxia cu hidrazidă a contacţilor tineri. au redus mult morbiditatea prin tuberculoză.NO face exsuflaţie şi se administrează antibiotice.oxigenoterapie prin sondă nazală. iitiiliAHndu-se: durerea. pneumoperitoneu) sau intervenţii chirurgicale. i'i'riircin bolnavilor cu tuberculoză pulmonară sau extr. Cei.C. gimnastica medic alfl irspl-o'ifcninn.i . profilaxiei i se acordă atenţie dooi Matul nostru alocînd fonduri însemnate pentru aceasta. Iar In mnille spitale esl« necesara Intioducciim ciyo-' -i |nin|il(i ut'upcilloiiuhl In liincţle do tle< nto ( M/ In parte. care se pot si| sl i <l<'l>lnl<irca. necesită motoarele măsuri: repaus psihic. l •.frfoa nivelului material şl cultural al maselor ca măsura dt i Al.G. <l<'lilxl<tr(<(i In masă cu ajutorul radiofotografiei medicale. In trecut.Tratamentul tonifiant: alături de alimentaţia adecvată. /Ic nii'i/lcd/c n'ciipt'nilDi li slut cele subliniate In li. tratament medicamentos: calciu clorat sau gluconic şi vitaIftâ C intravenos. t n unele forme clinice se recurge la colapsoterapie (pneumotoraco llllclal. i'o/ifro/tiJ periodic al foştilor bolnavi activi la dispensarul turl-uliul In |t»t i scoaterea lor din evidenţă. iiifMi(Jr/ni<>ro«cf/a la populaţia tinără.R. lin initamentul pneumotoiacelui spontan cu supapă se aplică imediat.

BOULE MEDIASTINULUI Mcdiastinul este un spaţiu delimitat anterior de stern. precum schimbarea locului di.i|cul aitfl rezervat. l . artera aortrt şi pulmonară. duetul toracic şi ganglionii limfatici. edem în pelerină (pe toracele superior. !'•''•'.miinarlle complementare precizează diagnosticul clinic de suiplclunc.|><>sibil natura procesului patologic. i h ' i ' " ' .ului eite tn funcţie dt boala do l><iy. venele cave. la ctire se adaugă semne determinate de organul interesat şi de formn etiologică a bolii de bază. nervul frenic. îngustarea l \.. livolnii. esofagul. timusul. dar lent progresivă. compus din semne care aparţin organu lui interesat şi conflictului cu ţesuturile din jur: durerea retrosternalfl de intensitate slabă. bronşiile mari.— sughiţul rebel la tratament determinat de compresiunea nervu lui Irenlc.1 ! ' ) < .ft. dispnee şi cianoza. îmbolnăvirea oricărein dintre ele se manifestă printr-un grup de simptome cunoscute sub nu melc de sindromul mediastinal.muncfl şi îndrumarea sau reîndrumarea profesională a persoanelor wliilto calificate în profesiuni incompatibile cu tuberculoza pulmonanl |inv<"il<lmînt. Sindromul mediastinal.i este leul progresivă. gît.Mnsurllu soclo-proiesionale se referă la orientarea profesională n linurilor caro au avut o tuberculoză activă. / \nnicnul radiologie şi mediastinoscopia sînt examinările ce cl/co/.. sectorul de pregătire sau servire a alimentelor etc. vcmne oculare: înfundarea globului ocular. traheea. 1 (U .).16. inima. M<ii îl'-. punctul său de plecare rinei f / . El conţine 0 scrie de organe: vase şi nervi. tuse seacă.. l'im|ii.. In procesele maligne osie sumbru. — nevralgii intercostale determinate de compresiuni pe trunchiuri!» iiei voase. iar lateral de fata mediastinală a pleurei. ner vul recurent.'. Cnilrdo medii trebuie să fie alături de medicii de specialitate în efortul de (i lamuri persoanele cu tuberculoză cronică sau hipercronică pentru d jcspt'cta planul complex de recuperare.ilizarea procesului mediastinal.— disfagie (greutate la înghiţirea bolului alimentar) determinată »!•• compresiunea esofagiană. posterior do coloana vertebrală. .mi ri palpebrale (semnul Claude B ernard. mai rar procese inflamatorii. i i . Deşi organe diferite. — voce bitonală determinată de afectarea nervului recurent. umeri.t 2. — circulaţie colaterală pe faţa antero-superioară a toracelui. porţiunea inferioară n fetei şi 1/3 superioară a braţelor) şi turgescenţa venelor jugulare deter minate de compresiunea venei cave superioare.Horner) datori t i rit ării nervu lui M III | li 11 JC. marele lanţ simpatic.-! este vorba de tumori congenitale sau dobîndite be (mu m . mioză.

E. orice boli acute pulevoluează cu reducerea bruscă a ariei respiratorii. fie restricţia.17. i/H punctul de vedere al capacităţii funcţionale poate fi: in*utl<'lentH compensată. corpi străini inli.scleroemflzcmul pulmonar cronic etc. . nu punctul de vedere al gravităţii deosebim trei forme: U»' ni f e (fenomenele clinice: tuse. cît şi V.i d In illnlinţiimilui «au hub(luiliuţ|in<itli. ( O l l o / n etc.)i 'n minn Intervenţiilor chirurgicale cu rezectii de plămîni sau la persoane • i n i icHplrntorll.ibnm(poslcdlislic'c). înec..ilurft)) inii'iii lilniiilul pulmonar (infcctioosc.ts..rmului pulmonar. . • n/n rrsplratorlc de tip obstructiv. crişt nlrtinlG de astm bronşic etc. cianoză. ' mi Iinpludlcfl d n (\\< \( \\[ \I I .) »i'd<ln sub 70%. ( i i " . oboseală. mal o Ies cclo extinse $1 bilnlei . bronhopndumonia — prin lulburnn -n pi-rp l l n i i ' tfl prin limitarea spaţiului n". IlUIllli'lentfl decompensată. INSUFICIENTA RESPIRATORIE liiHiilIrinnţa respiratorie este incapacitatea aparatului respirator de Im n Iotă sarcinilor sale (în principal asigurarea O 2 necesar proceH MiuUtbolice tisulare). i' iionlcn (fibrozele pulmonare de mico n.slrucţii laringo-traheo-bronşice. De ri.Iniuflcicnta respiratorie acută. I O X H I . o Intîlnim în astmul bronşic.slall. llianllcicnţa respiratorie acută apare în emboliile mari pulmo|fl" tu ol). bronşitele astmatlformt x-imoln rnro reduc permeabilitatea bronşică şi elasticitatea alveolnrâj >--i\t*h respiratorii m/x/c. î l . lltmillnonta respiratorie cronică.|Mrutoi .Inuullcicnta respiratorie subacută. apa r la eforturi »i»il// (fenomenele clinice apar la eforturi fizice mijlocii).. I . tuniiirali»). i respiratorii sîtit: nciilr <ilo cailor respiratorii.S. nle inlonni'l vei t»brale ţtl tDKicelul.V.M. Din punct de vedere clinic se descriu: . dispnee.V. /r/i/a subacută se constată în embolii pulmonare mici li in tul)erculoză miliară pulmonară.). metastazele pulmonare.tnl r/e vedere al probelor spirometrice s-au descris: n//i'iiii/fj respiratorie de tip restrictiv. In polloinlelitii. / « ' / • • / I / H pulmonară cronică se instalează în fazele avansate ale n/. cînd volumul expirator maxim sg. cînd scade atlt C.domlnfl fie obstrucţia. |H nrivllor Inti'no. fibroze pulmonare ni obe/itate sau din cauze mixte. | ilniiial<>. o găsim Sn majoritate* nonlci! (. "h ţninc. univp (cordul pulmonar cronic decompensat): fenomenele clinice apar la i ll*lin mlct snu In repaus. în deformaţii toracice.2. cînd scade capacitatea vitală (C. In fibrozele pulmonare extinse etc.

de evolutivitatea bolii de bază.de asemenea pot apărea stări toxice. Supravegherea atentă şi aplicarea măsurilor terapeutice do ur<jon| necesiUl bolnavii care au prezentat hemoptizie. — kineziterapia (terapia prin mişcare). Un i o l important In IiKjrijiroa bolnavilor cu iiloctiuni nv. pneumotorace spontu cordiopulmonarii gravi. de prognosticul acesteia. ea trebuie să uşureze respiraţia |l dacă este cazul să favorizeze drenajul bronşic. 2. mnd|H< I i i n d anunţat la orice tendinţă de agravare. Combaterea junghiului. de asemenea. NO pincticA exnnieiH 1 ludiologico.supravegherea respiraţiei.a pulmonară. bolnavii cu astm bronşic etc. H H |n huiţi Hei liirtto Iu luncile de slmon bolnavului (In p. — Repausul la pat este absolut necesar în perioadele de decompensare pulmonaro-cardiacă. hiposodată. Bolnavii cu febră ridicată pot prezenta delir. liionhodfnfll. Rcc/lnml dietetic csto individualizat după afecţiune: se impun n stricţii în ca/ul pneumopatiilor acute pe perioada febrilă.18.. — Evitarea răcelilor este. nti< t silind . — Dieta este hipocalorică. transpoit cu UiUHi !n' "| i i ' i Aulti'!. oxniuonul «puici. pU«urosropH. rogimiil v fi M complot. tratamentul este de lungfl durată şi trebuie repetat. în special ale aparatului cardio vascular şi de caracterul solicitărilor locului de muncă ale persoanei în cauză. în perioada activ? ?i de evolutivitate a bolilor. a durerilor toracice. — gimnastică respiratorie (respiraţii ample). I . ca şl evitarea activităţii în mediu poluat cu pulberi de orice fel. — se contraindică cu desăvîrşire fumatul şi respiraţia în atmosforrt în care s-a fumat. Oxigenoterapie se efectuează în caz de tulburare profundă a In matozei. la indicaţia medicilor de specialitate. a tusei seci sau /uve rixarea expectoraţiei se va face după indicaţia medicului. Cea mai favorabilă po/ltio este cea semişezîndă. tensiunii arteriale. în funcţio H situaţia concretă a fiecărui caz. Proceduri fiziotera peutice pot să fie aplicate după stabilizarea pp coşului inflamator. iclutlamme pulmonare. în insuficienţa respiratorie cronică.piuiliiii' lovlno < milelor medii In cinstii explorărilor complementele.Tratamentul medicamentos este în funcţie de factorii etiologici şl faza evolutivă (vezi Capitolul 10: Urgenţele în medicina internă). bogat în toate principiile alimentaro în ca/u l pncuiiiipdllllor cronic» 1 si In tuborculo/. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR Poziţia în care este aşezat bolnavul cu afecţiuni ale aparatului ro»* pirator are importanţă deosebită. variat. necesitînd supi >• veghere şi măsuri atente. hJpolipidică. — Capacitatea de muncă este în funcţie de gradul deficienţei func ţionale pulmonare. Nu »« . bi oi)ll. pulsului. de asocierea altor suferinţe.îl. foarte importantă.

în special cu evitarea atmosferei polua Iu i i l n sînt de mare utilitate pentru prevenirea şi tratamentul efii . lichid pleural etc. bolile cronice pulmonare care necesită sanatorizare de lungă (tuberculoză pulmonară cronică sau hipercronică) se indică tcru-/xi//onu/d şi ergoterapie. . pentru tratamentul pneumotorace-|| N | i D i i l < i n cu supapă sau pentru colapsoterapie în unele forme do n 11 Io/u pulmonară.).îl nci'slor bolnavi. vizînd în mod deosebit provo-'Iiipsului. /m/c/up/a. Ergonomioiid i li i lor de muncă. gimnastica medicală respiratorie.iH«(|lija examenele bacteriologice din alte produse biologice (secrefnringiană. va administra la timp şi corect medicaţiti -\ după planul terapeutic fixat. sînt do 'iiporliintă în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici. educaţia sanitară iiinibiilorea fumatului şi consumului de băuturi alcoolice. Irul medical se va îngriji de recoltările indicate pentru diagnosntmărirea evoluţiei. Cadrul mediu trebuie să cunoască p*ţ|fllliil(> pentru puncţia pleurală.

formează valvulele: tricuspidă. cavltnl'-» virtuali dintre cele două foiţe poate deveni reală prin acumulare de lichid (porl< » <llt". care prin ramificaţii lucceilve. Inima este alcătuită din trei straturi: pericardul. c«re tn linal n|uiiyo In inima dreapta. cu acelaşi rol pentru orificiul atrlovenlrlrular itlng. care se aplica p» miocard şi alta externă. — Pericardul este un sac fibros format dintr-o foiţă internă. între ele fiind un spaţiu virtual.u (Ulgurl Impulsurile ritmice necesare contracţiilor miocardului. tsl mirese calibrul p« mliura ce se apropie de cele ilniiM VCIIB c'olac'tnare. von». . Iar In stingă col ol artorol aorte. capilare şi limfatice). — Miocardul este alcătuit din fibre musculare striate (dar involuntare). realizînd schimburile între mediul extern şi intern. Pericardul nte mlul de n proteja inima şi a-i permite expansiunile. ipre exemplu). miocardul şi endocardul. Cel doi vcntricull au orlflrll prevfl/uto cu vnlvulnl* »ii| iiH)ld« care permit deichlderea şl închiderea orificiilor arteriale: tn dreapta mltl mii arterei pulmonare. ailgurl Irigaţia cnlulnlor ţi ţesuturilor. In atriul sttng pătrund venele pulmonare. care nduc In Inimi» nlln(|8 ilngole do In pUmtnl. Vunele. Aparatul cardiovascular este alcătuit dintr-un organ central — Inlmn iau cordul — şi organe periferice reprezentate de vasele sanguine (artere. şi bicuspidă sau mitrală. în ip »lmea miocardului se află şi elementele anatomice ale sistemului automat. umectat. Inima are patru cavităţi: două atrii care comunică cu ventriculii de acpomi p/irte. — Endocardul este foiţa internă care căptuşeşte cavităţile inimii şi care. Atriul drept este prevăzut cu un orificiu prin care venele cave (superioara* fi iiilrrloarl) aduc In Inima dreaptă sîngele încărcat cu bioxid de carbon. Distingem inima dreaptă formata din atriul şi ventriculul drept. care are o alcătuire identică. Prin sîngele circulant se aduce oxigenul şi elementele de nutriţie la nivel celular şi se transpoilS ipre caile de eliminare bioxidul de carbon şi deşeurile metabolice. Anatomie.3. dosplrlll! pilntr-un tept de Inimă stîngă. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE Aparatul cardiovascular are funcţia de a asigura factorii de respiraţie şi nutriţie celulară. în mod patologic. prin nlţte pliuri. colecţii ill n Inlii'yul organism. Aci-. rare ie deirhld tn nlrlul drept. BO LILE APARATU I C ARD IO VASCU LAR LU 3. Arterele slut elastic»/ ilhi vi'iililciilul sting plcncl aorta.1. mlr?ortndu-sl mni»Mi lallbrul ptnN In cnpilare. Vasele limfatice rn|ecle««t din nryaiiH |l («iiilurl. prlnli im (niiiniipii Invors arterelor. care deschide şi închide orificiul atrlovontrlcular drept.

Acestea se asigură prin sistemul arterial coroi n c c trubuie să fie perfect calibrat. Iar ini'i'IH» Intîi la atrii. iar cel diastolic semnifică o insuficienţa. tutifK ulo/.ii.«MliIcului sting. La auscultaţia unei inimi normale se percep două zgomote: •nur) este scurt. capilarele. orificiile nnpU't..icuta. aorta. H unmtls» INII ! pot fi icspoiiMnliil. prin leziuni ale endocardului valvular. ' i t n rtculo • "i ivulilli foi mi'iien mân. (l(H)arece acestea sînt cele mai solicitate şi deci cu uzura cea i ' H ln'cvmitfl a cauzelor întîlnim: reumatismul acut. Perceperea suflurilor la orificiile arteriale are semnlfl. care permit diagnosticul unor leziuni valvulare.mi. •>(|lo. venele pulmonare şi atriul sting alcătuiesc >l niiiilomic al micii circulaţii.Impoi i. ' i i oillldilc arteriale sînt închise pentru a împiedica reîntoarcerea sln. i i .A . t> tondilii patologice. Sistolă este mai scurtă decît diastolă. . urmat de o pauza l| imi/.ua. imn.. asigurîndu-se | ll optime de repaus şi refacere a muşchiului cardiac. <>i |i <i . care în mod normal se repetă într-un ritm (K) HO ori pe minut.iu dn <ului. venele cave şi atriul drept alcătuiesc sisteulmule al marii circulaţii (circulaţia de nutriţie). în timp ce ventriculul drept. < • voi investiga mînmiir . Graţie sistolei.'ii!hli|UOStlCUlltl.1 > . pentru a nu permite trecerea sîngelui din ventriculi în atrii. va ajuta înţelegere! > y i ' M ţi n ii<>|lunllor semiologice necesare în diagnosticul bolilor car* 11. cirul vorbim de stenoze. "îmi.n dlastolică). '(lunilor siniînrc dn anatomic şi fiziologie. Onoi'iiimlHo cardiace se pot reda astfel: „tum-ta" la vîrful inimii şi „tum-taa" i" diisrultaţie al aortei. sifilisu l S i c liin ir ' u n i ."I kltilollc nratfl stenoză. Hu NU * mici Un in nnildilnllh i. nur «ullurl organice. permeabil şi elastic. slngel» nUin circulaţiei mari.i |»«nilntlna. imlmoiuiră. capilarele pulmonare. Raportul dintre durata sistolei şi diastolei se poate "«i Iiint' din analiza electrocardiogramei.. inima este controlată de sistemul < Intlv simpatic (cu rol accelerator) şi parasimpatic sau vag (cu rol inhibllui cardiace).1 l ihllh i MHKI/I. t n i orospunde în general cu momentul umplerii cavităţilor inimii. deşi are un automatism propriu.• In vttntriculi. < u . inima dreaptă expul» tn rlrrul/itln mică.Mol.m u l i i l l > i .«nilul.. Inima funcţionează ritmic: prin sistolă (contracţie) şi diastolă (reiiuili/. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE PLI Iliilanviil ponlr fnrnizn numeroase date roforllonre la •> Inţll cmc se vor cciccta cu atonţie. are nevoie de un consum mare îmi vi de elemente nutritive.. 1 ' " > i i l m i ' i l lu lic ii iiln /n . organ de travaliu mecanic prin excelenţă. . In iiK. hlpriicir. Ele trebuii. care durează pînă la reapariţia primului zgomot.hld. -. Starea coronarelor ure ''"i'iutiinlă pentru patologia inimii. .cază o revoluţie cardiacă. iar cel /fl o Nlonozfl. iar în sistolă se deschid. iinirnput In orificiul mitral sau tricuspidian indică insuficienţă. ateroscleroza ţi i i i I n l H ntliiga.h. cînd vorbim Iu fircstn condiţii sîngele trece prin orificii strîmtate şi sub presiune. aă fit l» t»r#ilucal(itrr<il(\ Moli rn ateroscleroza. urmată imediat de cea ventriculară stingă. i'i'lo mnl frecvente leziuni valvulare se întîlnesc la nivelul val. apoi al doilea (la începutul diastolei).. corespunde momentului golirii cavităţii inimii.... Prin acelaşi mecanism.n. diastolei şi elasti-• >i"i rare înmagazinează forţa contractilă a cordului — sîngele circula i ti 'iti iiii ul vascular şi irigă permanent sistemul celulo-tisular. Ne dăm seama de i i l l n d inima. în timp ce orificiile atrioven. sau se închid incomplet.

afecţiuni dentare. O alimentaţie cu carenţe de putteinc. InlHiutltiitfia dur w II 9< siareq ps//i/cd a bolnavului: In Inilllf « ' • ' • mrli (niiţiliiA. în nevroze însă pe lîngă luxul ' nmîinunte privind suferinţa sa.< Ti e cit are „înţepături" care au o origine extracardiacă (în nevio/ Miimenaj. n HI do . durerea este foarte puternică şi survli de obicei în repaus.Itadicreu durerii are importanţă deosebită pentru diagnostlci Miloilnţcle coronariene (angina pectorală. ca sclerooin fizomul. după abuz de cafea. astmul bronşir. <iltf(iri iradierea esto Iu i«i ynxliu. bolnavul aro o tlur«re tnten* »«ti. valvulopatii) sau în tulburări funcţionale după oboseală. nevro/n Durerea este un simptom frecvent. poate de asemenea să stea la baza unor aice. minerale. el relatează că are SIMI /I ţ i . tutun. aerocolie. Durerea semnalată de bolnav trebuie analizată ţinînd seama de ca» racterele sale (mod de apariţie. frig (are acţiune vasoconstrictoaro) nrt după o masă copioasă (digestia reclamă un efort cardiac).cronice). la emoţii. Infnrc. dureren fiind somnaluM !n regiunea cervicală silim mniiflilmln. în infarctul miocardic zona de iradiere esto Un M uneori «tipicei. infarct) durerea iradiaţii liniarul stîng. sclerozele pulmonare.c). în membrul superior stîng.. Hlmultnd im ulcor perlorat. hipertensiunea arterială pot determina leziuni coronariene şi miocardice. sinuzite pot declanşa un reumatism arii cular acut. bolnavul indică un punct dureroi leqiunea precordială cu vîrful degetului. Simptome subiective. Senzaţia descrisă de bolnav este diferită.'t mlocord. el Indii cu piilma regiunea precordială. aerogastrie. Palpitaţiile sînt simptome prin care bolnavul no relatează că percepe bătăile cardiace („bolnavul simte că are inimii") Palpitaţiile pot fi îatîlnite în afecţiuni organice ale inimii (miocardln păţii. calini. simulînd cu degetele „ghearela t'di slrlrtivo" (în infarctul miocardic).. alcool. care se pot asocia cu boli con» genitale cardiovasculare. bolnavii localizînd-o precordlnlt trebuie să ţinem seama de faptul că nu toate durerile localizate precor» dial sînt de origine cardiacă.Localizarea: cerînd bolnavului să arate locul durerii. afecţiunile pulmonare cronice.ne vom intere-m do boli endocrine ca hiperfuncţii tiroidiene. i ni. slnnilliid o novidlgie denUirâ. . adrenalină. vitamine. — în angina pectorală. efedrina. tutun sau pr»|" rnto fu cofeină). sirafiza pleurale extinse. boala Addison care se put însoţi cu suferinţe cardiovasculare. pînă în ultimele doufl (1»<|' < i l « mlinil stingi. Datele obţinute se analizează critic şi sini ulile în raport cu datele obţinute la examenul obiectiv şi cu cele obţl» nute prin examinările paraciinice. durerea survine la efortul de mers.). localizare etc. bronşitele cronice pot cauza cordul pulmonar cronic. de urn scările sau. i de constricţie ca în engina pectorală sau infarctul miocardic sau < l < • . ateroscleroza. Vom investiga asupra unor eventuale boli congenitale ale altor organe. o pantă. . ţiuni ale aparatului cardiovascular. — Modul de apariţie al durerii: în stare de repaus sau în timpul unei efort. ceai. unele dispepsii gazoase. — în infarctul miocardic.

spumoase. spre exemplu. valvulare) se produce o stagnare a sînţft» . din ce în ce mai mici. CU i hlporextensie (dat pe spate). i/. caută o poziţie potrivită.Durerile prccordiale pot avea şi alte origini decît coronariene. Pe măsură ce muşchiul cardiac uni „obosit" se reduce treptat şi forţa sa de rezervă. p în ă la iar circulaţia este încetinită proporţional. urmează expectoraţta nlo ro/ato.. spumoase şi aerate. «nu în unele anemii. de undo prin "liiuliifl sul) lorma sputoi ro/atc. apoi la eforturi mici. iiinon Intoi vculici medii ale csto urmutoaroa: -. tutun./(( o . l)oli miocardice. în aeroflomgastrocolii. pentru a-şi uşura respiraţia. La cardiaci are unele caracteristici în funcţie de gradul K'ienţă a muşchiului cardiac.v/)/ieeci paroxistică nocturnă apare de regulă în prima parlQ •jl se manifestă în: vf/nn/ cardiac: la cîteva ore după ce a adormit. consecinţa fiind i < < a insuficientă cu O2 a ţesuturilor şi creşterea concentraţiei 1 ''«uză a dispneei. 'li/.ipllarolo alveolare care se congestionează şi devin permeabil* hi'iiintlt. labilitate neurovegetativă pe teren neurotic. i ^moţionale.sp/ieea de eioit poate apărea la eforturi mari (începutul insu-i miocardului). în oclcmul pulmonar acut. i < u acestea ajung în lumonul bronşiilor. ln]acMm 2/2 //o/â d@ «lro> / Uniţi f/e înlolHlnri i MIM nit preparnt Hlmllnr)) . Explicaţia constă în aceea că» uiiol insuficienţe acute ventriculare stingi (în hipertensiuni i.tnd dispneea la un cardiac o putem clasifica astfel: 'i/. o Recompensare gravă a miocariliuivul. "Hi lunţa acută ventriculara stingă reprezintă o urgentă nu'dlnlor vcnţic m(>dicala. ca . Ăstl" pot fi generate de procese pericardice sau pot fi extracardiaco suferinţe ale mediastinului.slnl.'ii so aşează pe marginea patului.'100 500 ni/ s imlimron eml. 'i/. pulmonar acut» 'i/om pulmonar acut: după o tuse în acces. aerate. ' >/.vp/ieea vesperaM apare seara ca urmare a oboselii ventriculu-i In timpul zilei. bolnavul se tro-'i . iilNpneea traduce tulburarea hematozei şi creşterea concentraţiei i ii -ilnge. irtopneică. peretelui toracic (coaste. agitaţie. cianozăi •oft. după cafea. anxietate. litiază biliară. pun uculaşl ac. ulcer perforat. Uneori senzaţiile dureroase precordiale som• do bolnav pot surveni (ca şi palpitaţiile) în afecţiuni ale coloanei n-<lorsale sau sînt de origine digestivă. Criza aceasta este denumită asta Vi NO poate termina aici sau poate trece în edem. . nelinişte.vpneea de decubit este dispneea care este prezentă în poziţia i M l şi trădează o insuficienţă.îl <i|>ară chiar in stare de repaus. muşchi. bolnavul sui tioluilo recunoscuţii pentru a fi tratulă. ca. cu picioarele atîrnate.vo/<i imperioasă de aer.

. putem vedea mişcări ritmice în regiiinud vîrfului (spaţiul al V-lea intercostal stîng pe linia medioclaviculmă sau puţin mai spre stern). ajutîndu-ne să delimităm aria matităţii precordlule. persoane cu labilitate neurovegetativă. Cianoza este un simptom ce apare în bolii' pulmonare şi cardiace (dobîndite ori congenitale). Examenul obiectiv foloseşte: inspecţia. Observînd regiunea pic cordială. Aceasta se va administra numai la indicaţia medicului spre . Ea poate fi discrcl la nivelul extremităţilor sau din contră poate fi intensă. . Analiza şl Inter» pretarea el poale oieri date importante pentru rli.e) la indicaţia medicului se va administra o fiolă de mialgin MI H morfină. pentru perceperea frecăturilor pericardice.rm ait-arlflli mlcşnica/a «>i mal l l i u l l ac(«Nt Imncn I n i i . caracterul lor şi propagarea la distanţă. . hipertensiunea arterială). care determlnft hipertrofia inimii (exemple: insuficienţă mitrală. — Inspecţia constată dispneea şi cianoza furnizînd de asemene-' date importante despre poziţia bolnavului (s-a amintit dispneea î l decubit. Aceste mişcări reprezintă „şocul apexian".|i. tineri. ortopneea. miocardiopatii.i n <• unde.e produci. Aceasta poate fi normală sau mărită în bolile cardiace.> evita confuzia cu criza de astm bronşic.v >! se calnn'<u<i In «-paiia. pe peretele toracic. Mar rar survine l anumite boli generale (intoxicaţii spre exemplu).i e a poal> a apaiA (luptt .Ut ««loriul ' ! > • mers — un .-. palpare. percuţia şi ausciii tatia. Se explica prin < l .mil>el ctlf# (iparv Iu nier. — Palparea este folosită pentru delimitarea şocului apexian cînd nu rste vizibil. unde administrarea opiaceelm este contraindicată. — Percuţia suprafeţei corespunzătoare a inimii. la bolnavii slabi. La copii. dau indicaţii asupru tl/niltii de leziune (pot fi sufluri sistolice şi diastolice). Cldiulicdtin inlcrtnilt'iitn e . Simptome obiective. — Simptome şl semne periferice. extinsă. — Auscultaţia permite perceperea suflurilor care. Durerea poale fi semnalată de unii bolnavi cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular.h < îl de oxlţ|wu |l npnrtt tn nrtei iopatll pn i l . insuficienţă aorllrA. In cazul unor hipertrofii mari cardiace se poate vedea o bombare a K " giunii apexiene (regiunea vîrfului inimii). după momentul producerii.i liimonillll! bolnave. iar şocul apexian se dopln» soază patologic (mai jos sau mai în jos şi în afara liniei medioclavicnIcire) în raport cu tipul afecţiunii cardiace. fără sa fin vorba de o afecţiune cardiacă organica. . ! < • o durere în imrruUilma i|.linija uiicsoMn-.i<|iioslic. permite evidenţierea unui sunet mai închis (mut) faţă de sonorihitria pulmonară din jur. care au ţesutul musculo-adipos mai roduii putem constata un şoc apexian mai amplu şi mai frecvent. poziţia în astmul cardiac). în boala numită sin noză mitrală). Auscultaţia posibilitatea aprecierii ritmului cardiac ce poate fi regulat sau Ini (tahicardie sau bradicardic) în condiţii patologice. sau pentru n pune în evidenţă un freamăt (exemplu putem avea o senzaţie similnifl cu cea obţinută cînd palpăm o pisică ce toarce. | > < .

arsuri) pot exprima suferinţe artePulsul este obiectivizarea expansiunii peretelui arterial în timpul • Ici. este şi tahicardie. 'liuiNtli ui '. 111 tromboflebite şi în varice. Se va aprecia: frecvenţa. Pulsul se ia oblii l u la toţi bolnavii. Iu nlara Hlmptomulnr piopill hollloi car» •InduilA Intnrncţlunll cordului cu nlle npainU^ şl iu i ' i r (flidlnce. cu cauze cunoscult» Iu o ţ|nslni in Imnlti snu sindromul Rayiuiud. pneumonia. l'arcsteziile (forme ale senzaţiei de durere. furnicături. prin palparea arterei. spre exemplu senzaţia i. dînd senzaK///)rtm un fir (puls filiform).ireală. pnoumotoracele se pot complica cu stan de colaps •l ponto fi uneori locală ca în varice. n u or //c în care apare colapsul sînt extrem de variate şi /rec-f depilnderea aprecierii acestor caractere este absolut nece-i ni mărirea bolnavului. cu atlt 'mi e.vfr mai ameninţătoare pentru viaţa bolnavului.u) unnntft do roşeaţă reactivă o extremlinţllor "i pli-lonre). este deci ritmic şi egal. c)/»/ pulsul este mic. emoţii. abia perceptibil. cînd din cauza durerii. •"« («nu t'|niio/. i l i u i a d role sanitare medii este important să înţeleagă semniiiihnlui care trădează o insuficienţă circulatorie periferică adică l. u l se poate percepe uneori fără nici o regularitate (aritmie). Frecvenţa poate fi în afara l«|oi normale (60—80/minut). l« răcire brusca. Aritmia poate fi l ol i ca sau completă. însă se 'c palpa la orice arteră sprijinită pe un plan dur. «Ini reamintim că bronhopneumonia. ' ' " i .ilrt trntninent de uiţ|enţfi.ii) 500—l 000 de paşi sau mai mult. flebite. cu te(|utneiitelo rorl.. amorţeală. slab bătut. survciiind la frig. La capitolul colapsului se vor pre-î l . du i oro q\ pnlonro. couiideriţa dintre puls şi sistolele cardiace şi calitatea sa care poate anmlâ sau patologică. sau este imperceptibil. apăsînd-o uşor cu degetele pe planul său !)<• regulă se palpează şi se apreciază la artera radială.v tahicardie se consideră în prezenţa unei frecvenţe mai mari M hrtltU pe minut. insul ic u-nţa aortică constatăm pulsul bondisant (loveşte degetul ilfl şi dispare tot aşa de iute).iologice. Numărul de paşi după care este "iimalcită durerea este numit „indice de claudicaţie". acrocianozfi. starea arterelor. vorbim de impotenţă funcţională de origine venoasă nu'ii spune şi „indice de claudicaţie venoasă"). iar puls bradicardic atunci cînd scade sub 60 bătăi uimii. el este în <<>ti(ll(i! tahicardie şi cu cit tahicardia este mai mare. pleurezla mii. Un puls normal are frecvenţa sistolelor car« li/.ice. in unor segmente ale membrelor (sau daneza) o întllnlm trt '(le. /'i//. npnt şl Nltnptomo tixtracerdlnce. vorbim de puls tahiaritmic.pic cniholla arterială (slndiom de lsclicit»i< •1) i n i i ' ucii-. bolnavul nu poate merge. . UI» flkliiioiidl.

Tulburări de ritm cardiac Inima funcţionează ritmic gratie automatismului cardiac şi controlului sistemului nervos vegetativ. insomnii sau somnolentă. a) Tahicardia sinusală poate înregistra pînă la 150—160 de contrac ţ i i pe minut. intoxicaţie cu digitală. beladonă (vagolitice). anemii. Tahicardiile paroxistice ventriculare sînt în cea mai mare partt <i ca'/uiilor expresia unor suferinţe cardiace organice severe (infarct mlocHidic. Tahicardia poate fi sinusală şi extrasinusală. alcool sau în stări febrile. sincope. — Hemoptizia poate apărea în stenoza mitrală. bmdir«rdi. ritmicitatea nu inui este respectată. d i i i l i i l î r d centrul normal. cadrul ajutător Işl r i d M'. hepatomegalie. Tahicardiile supraventriculare pot fi oprite prin compresiunea globilor oculari.ifti'n ponto fi prezentă şi se explică prin prezenta bronşitelor In rardlnpiiImniKiri. In anumite condiţii. fn opn> . edeme. auditive. pareze. s-a amintit la insuficienţa acută ventriculară stingă. Pi. fie înlocuind funcţia nodulului Koith-Flack. — Tulburări digestive: balonări epigastrice. intercalîndu-se. fie suprapunîndu-se. l l i .i i i i i . se instalează brusc şi pot dispare la fel de brusc . determinînd variate IOMIIO de aritmii. ameţeli. b) Tahicardia extrasinusală realizează forma paroxistică şi ia naşloro prin formarea şi validarea impulsurilor în altă parte decît în nodu Iul Kojlh-Flack. diagnosticul formei clinice şi tratamentul revine medicululi In tain niK'i tahicardii depăşind 160 de bătăi pe minut. în microinfarcte pul monare prin mici embolii din trombozele venoase. în forma ventriculara rămtti Ineh. durere în hipocondrul diept. provocare de vărsături. accese rpilepliforme. In cpigastru. hiperfuncţie tiroidiană.i are soni tlt» p'iloloqlcd nimici rlnd oslo cnir/dtA de immitie (denutrltlM itnin). Viigntonicl. Sînt de regulă extrasistole rapide. inspiraţie profundă urmată de expir cu glota închisă. hlpotlroldlNiii (mutnbollamul oslo KM ui. . hematurie.isodow. alte intoxicaţii). tumorii cen>l)Kil). uneori fără a decel. abaterile de la ritmul normal (care se transmit şi pulsului) poartă numele de aritmii. — Simptome nervoase: cefalee. inapetentă. i din metodele amintite.i lin . i l e f| fl/lnloglcft la sportivi.i că se află în fata unei tahicardii paroxistice şi poate în-«•n.un. efort. l ' o . IK ! IC paroxistică. boahi B. i d i c . Apar după emoţii. Aceste manevre ajută şi la precizarea diagnosticului tipului «le l. Poate fi întîlnită la emoţii.i o c:<iu//i opdrentă. hipertensiune InlrnrinnInnM (meningite. albuminurie. care apar în salve. Foi 'tiele clini<:e sînt condiţionate de locul stimulilor ectopici. paralizii. efort. vărsături.irdia oslo scăderea frecventei cardiace sub 60 do bătfll p«< mlmil. Iu linir<1ri vizuale. dar în cazuri patologice impulsurile pot pleca şi din alte locuri ale sistemului autonom. In mod normal impulsurile pentru contracţiile cardiace pleacă din nodului Keith-Flack.idir. miMiile. lulun. hotnnr<i<|ii. care.ire. lipotimii. — Siiuptome renale: oligurie. atro pină. după consum de cafea. după administrarea de adrenalină (simpaticomimetică). greţuri.

. i u / . l . hlporteiisilllio nr- iMiiiiillln Ililinll se pun In evident') elc< l i < > < . i .K'il.. în vedoren nenlului etiologic.I M ! fiind stabilit prin M r i i i ! h i ( | i n i n . insuficienţă ovariană. după boli infecţioase grave (pneumonie.•). ni'nrl subiecţii le percep ca palpitaţii sau senzaţia că „inima s-a oprit" H < l i » „gol toracic". hipei 111 eo/. exprimînd incap. Seninillrn.c l ..1 | | ) l l l l l ! i l S I I I V I ' l l l 1ll II'IJ» . diagnosticul I . . I x i l n « . i i < l i o < | i . cînd se pen-ep i M i i î n n l ' . Impulsurile. după consum de cafea.l i i ' ni creşterea metabolismului din hipertireoze) sau convalescenţa ' • n Imli infecţioase. în nevroze. Se constată la copii.i Keprozentarea se face astfel pentru a se urmări eficienţa toIn ' . foarte •. In tineln cn/nri ne piiletn du senina şl clinii! lor. ' Inlli'fiil iitrUiI r.ă. Ele s i l i i i unui i umilii c i l liK'rtinih. n a pe durata unui minut. In timp ce frecvenţa cardiacă se va reprezenta printr-o linie npl. încît ritmul original dispare. intoxicaţie cu digitală) sau survin înstări •osenlă. pleiică din diferite focare ectopice (orice focar de excitaţie In •. stenoză mitrală.nii în aerofagii. i l e (sleiin/<1 i n i t r f l l i i .. ONtt* l i i l i l c n l l l l i l | u i l < llogll . Cînd sînt percepute de bolmiv •i h'.u.. febră tifoidă. preparate cu cafeina. (Pe o foaie de temperatură se înregistrează niuhele frecvenţe: cea periferică — pulsul — cu linia continuă ulln. poarta l» de deficitul pulsului. i i r e a celei periferice. astfel încît frecvenţa ctir• — In Uihiaritmie — este mai mare decît cea a pulsului. Arltmla respiratorie se manifestă prin creşterea frecvenţei cardlnco tu funcţie de respiraţie. i l n consilii.. p i l i t cerreliiien hecventel cnnlinie si n pulsului (bina ÎMI (iindiil II 9! I I I . aerogastrocolie.. N» eonlicicţiile se transmit la periferie.1/111 răspunsului bun.ilert ile n •.Ihlll • ' I n .ilternind cu bătăi mai slabe. hipertensiune arterială. Extrasistolele pot avea semnificaţie de suferinţă u"ă (miocardopatii.) \lli'in. al'.i inimii se constată prin palparea pulsului.. In acest Hfprenţa dintre frecvenţa cardiacă şi frecvenţa pulsului. fără nici o regularitate.. c î n n i l icoţin tliitteruliii esle p.. Examenul medical trebuie să elucideze cauza. i cu o forţă constantă. ca şi în intoxicaţii cu digitală (sau alcaloizi al ' i i l n l c i ) sau cu plumb.in|. la concnţi. ( i i Innilicnnlic nc( enluntrl).i o ifihiriirdin. Extrasistolele sînt contracţii premature în raport cu cele normale i uilijmr în alţi centri de excitaţie (ventriculari sau supraventricularl). necesillnd •'.te nu focar extrasinuzal sau ectopic). ( I I ( i n . gripă. n t a i l n i i nre nu l i > [ i ujung să determine contnKţii ventricuUiie. nevroze.'ului normal reprezentat de nodului Keith-Flack sau nodului sinu.o aritmie cauzată de stimuli ce se succed l u . Srltinla completă (fibrilaţia atrială) se caracterizează prin bătăi cnrcimiplot anormale.snu Jnfrrn/pcr/ nle slnnnlllor In roţenita ' fl/lii|o(||cA.mliiH l . Imli nlr i oioiuirelor). în practică este bine ca nurn<n<1i >tn . hiper". i l i r . curba frecvenţei centrale scado şl In • • i i l i / .itologlcă.

f/<i !'/«s//r/f«/oa ptrefllor arteriali. ca urmare a reducerii considerabile n debitului sistolic şi reducerea irigaţiei cerebrale. uneori se instalează sindromul Adams-Stohes. Sindromul Adams-Stockes.ui i nul). efectuate în condU (lila practicii de ambulator şi spitale. Prognosticul este condiţionat de durata stopului '.A. EXPLORĂRI COMPLEMENTARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE în acest capitol se vor aminti probele uzuale. b) în fibrilatie ventriculară datorită ineficientei contracţiilor ven ii iculare. volumul singclul "Irciihint yi de rez/s/on/n periferica. de debitul sistolic. <!• noco. care este lent. Cadrul ajutător trebuie să aibă noţiunea de bloc al inimii.. l . se poate iii. urmare a tulburărilor de ritm. explicat prin nevoia de oxigen a sistemului nervos central. duprt cum vaiodllata(la O fCMCi >u 11 ud merge pînrt Iţi vnlnnron zero în Mflrllti de colaps. n a mijloace moderne de asistentă. se ajunge tot \i\ deficit de oxigenare cerebrală. înţelegerea tulburărilor de ritm de către cadrele medii vizează: — cunoaşterea şi recunoaşterea clinică a unora dintre ele. realizînd o lic-cvonţă foarte joasă: 30—40 bătăi pe minut) sau în cazuri mai rare iu blocul atrioventricular 1/2 (adică din 2 stimuli atriali. care poate reP Mila sfîrşitul dramatic al celui suferind. Instalarea sindromului se deduce din simptomele clinice de scurtă durată (ameţeală. u diac. cadrul ajutător putîndu-1 b/Inul în cazurile unor bradicardii accentuate (30—40 de contracţii l a.A. lipotimie) sau de mai lungă durată cînd după 3—4 MI mute apar convulsii. durata stopului cardiac peste 10 minute este ireversibilă. ceea ce în cazul unui ritm d<> slimuli atriali normali.Diagnosticul de bloc revine medicului. i l i i l e — stimulii — unui centru propriu.— cunoaşterea semnificaţiei lor spre a se putea orienta terapeutic.3. — cunoaşterea semnificaţiei lor pentru diagnostic şi prognostic în Vtderea respectării cu stricteţe a terapiei indicate în timp util.A.sUila în următoarele împrejurări: a) prezenţa unui bloc atrioventricular total (adică excitaţia din atriu nu ojunge la ventricul. Măsurarea T. 3. duce la bradicardie de 30—40 de bătăi pr minut). Presiunea arterială doplndo do torta do contracţie a Inimii. In concluzie. El se realizează prin dimiM • 'ii considerabilă a contracţiilor cardiace (10—20 bătăi pe minut) oprirea inimii. . Tensiunea arteriali (T. acesta fiind nevoit să se contracte după excil . ca trebuie practicată la orice examen rllnlr. numai unul năşeşte să producă contracţia ventriculară. este metoda prin cnra «p dotormlnft presiunea arterială. se ajunge la absenţa irigaţiei cerebrale. Vnsoconstrlcţla arterială măreşte lU'/lNtnntn periferlrft şl dncl crnşto T.). c) în tahicardii paroxistice cu frecvenţă foarte mare.

In <!•• oboseală şi stări emoţionale..şi clinostatism şi cu respecpfi cinuliţiei tehnice a aparatului. adrenalină.=18—12. i |( . maximă=14..( l i l c i .| | J M . \ < i i i <i < . 1 nlnţjic: pot creşte ambele valori (maxima şi minima) sau pot ' i uinbcle. > . ' n i i .A. maxime semnifică creşterea forţei de contracţie miori nşterea debitului sistolic. Hipertensiunile de acest fel au un i Ir mal sever. ţH Ininntate din maximă plus 2 sau chiar 3.A. l v p.i•<) c o l i z i u n|nii . 1 ... După administrarea de efe-nh'iiui.. Fiecare corn•un semnificaţie pentru diagnosticul sau prognosticul unei boli. 'tema T.. i . miocardite şi colaps.. Creşterile T. —[-1=7+1=8 i le u p r ă b u ş ir — T . minima este IA-14—8. Valorile normale se admit a fi cuprinse între 15 şl iu maximă şi 6 şi 9 pentru minimă. Acest fapt se întîlneşte itensiunile umorale (mai des de origine renală) cînd se pot rea-ul de acest tip: T. romi//// fiziologice. valorile T.A ./ / ' » o ( . .A.u n ţsăi n i. . n u n ea •.. 14 In condiţii patologice (hipertensiune arterială) minima se ridică. .. maximă şi T. a modului de aplicare a manşonu-|i rt liiipţjistrării corecte a zgomotelor indicatoare a valorilor maxime '. la valori mult . i i .A.A. cresc mult. minime semnifică "ii(ă periferică crescută.A.innll <»/>/$• 'nnvnlnl.A.Mrtsurarea T. I ! H n cl c i f l i ' M ivasculari do exemplu: T. Creşterea sau scăde-nleră indicaţii preţioase pentru diagnostic. l i > T. • .A.A. ' d in ti'i i N lu n n n n in x l iu r t) . între T. sau creşterea volumului sanguin.| .i .A. n m \ in.i^ ip si a) • " ' < u l i ţ e c o r e nu r a t a i . « ' r tensiunea arterială este creşterea tensiunii peste valorile • •otvnsiunea arterială este scăderea tensiunii sub normal.A..n i i a li.. i .Ifir.. minimă este jumătate plus unu din T.A.însoţita de Slm ptom e i n i c i -( i | i e a l . •ilunea arterială poate varia chiar şi în condiţii fiziologice. fără a se administra hipotensoare (mai ales inilor a fost mărită) semnifică slăbirea accentuată a miocardului ilnoştt In Infarctul miocardic.m i i t rt p rins c l d e r o nt P U H ln n l l m i n i m . .A.. n . M ' i d r it* O ( u ro n ... minimă există ||n şt anume: T. f v n i M K ' .A . 'MI proţjnostlc — deci pentru urmărirea evoluţiei unei start patoui e Importanţă deosebită reţinerea de către cadrul ajutător a 1 n lni/>re/urdr/: li'H'n h rusca a T. maxime. Amintim că este necesar ca măsurarea să se efectueze înmiiţii de repaus psiho-fizic. care corespunde sistolei cardiace şi tensiunea minimă sau ••••<! mai mică. înregistrează două valori: tensiunea maximă ' >//cd./ .«nto . ' l o i l l e dominate ale minimei se întîlnesc în insuficienţa aortică.vuper/oun. . i \ \ \ \ c• . Acestea se apreciază in i Io vîrsta celui examinat. în orto. poate să crească sau să scadă una din•il. De asemenea.i c . se face cu ajutorul tensiometrului cu mercur sau itiniioinetru. Măsurarea T. > < i n t 0 / i e ' tt u (|IM V« de debilitat* a m im i n i mi l'. .1. i ai nete rioa re stă riii i " i " < i . i .

care se citesc pe un cadran numerot/i l. Se folosesc obişnuit substanţe injectabile i. — In bolile aparatului emdlovnscular se mal practica o scrie d» »»xp/ordr/ mnynliw: V. la artera femurală oscilaţiile ating 7—-8 divi/iuni. Ea se execută cu ajutorul electrocardiogni f n l n i. Funcţia pericardică se face în scop explorator sau terapeutic In perlairdite cu lichid. date preţioase asupra configuraţiei cordului. Cateterismul cardiac se face cu ajutorul unor sonde speciale care •e Introduc pînă în inima dreaptă şi artera pulmonară. Proba se poate pi. Oscllometria este metoda prin care. Timpul de circulaţie este timpul necesar sîngelui ca să ajungă între două puncte ale aparatului circulator. cu ajutorul oscilometrulni. Interpretarea rezultatelor revine medicului în contextul diagnosticului clinic.S. Radiografia cardiopulmonară fixează pe film imaginea cordului şi plăm inului. care înregistrează curenţii electrici ai inimii sub formă grafică. llpld«mln. Metoda permite şi practicarea angiocardiografiei. măsurîndu-m pro. care produc anumite senzaţii (amar. car» •n vor însuşi tn servicii specializate.v. cronometrăm timpul scurs de la injectare pînă Ici ci| i. Important pentru Inter-piilnro este însă compararea dutelor obţinute simetric. Exemplu de relaţii normale: braţ—limbă: 6 s (braţ—braţ opus: 20—25 s).nle multe împrejurări cadrele ajutătoare execută partea tehnică.I I . a poziţiei sale în mediastin. . Practicînd proba. pe • • lud la treimea Inferioară găsim l—2 divi/iuni. concentraţia gazoasă prin preluare de probi dc< stiuje. Fonocardiograma este metoda de înregistrare grafică a zgomotului ce sc produc la nivelul cordului şi permite precizări în cazul cînd existfl (lnl)iu în suflurile percepute cu urechea. Se practică radioscopia ^i radiografia cardiopulmonară. cald etc. In mod ll/iolofjic. a mişcărilor. /implitudinea lor descrescînd în funcţie de calibrul arterelor. Presiunea venoasă se exprimă în ml apă şi atinge normal 12 —14 ml.). Electrocardiograma este o metodă curentă şi uzuală în explorarea ni ni lor boli cardiovasculare. Radioscopia cardiopulmonară furnizează. !• ImeqlstrecT/ă oscilaţiile arteriale.Presiunea venoasă se măsoară cu un manometru care se pune în COntcict cu sîngele venos prin puncţionarea unei vene (de obicei venei CUbilulă).iritia senzaţiei determinate de substanţa folosită. frecvenţei cardiace. angiografia etc.ictica şi cu substanţe radioactive. (•'xlstă şl alto rnetodo de explorare a aparatului cardiovascular. Se folosire sulfatul de magneziu. Irl . dehidrocolatul de sodiu sau eterul. pe lîngă relaţii asupni plămînilor. asupra vaselor de Iu baza inimii. In Io. coloNterolemln. Examenul radiologie are multe aplicaţii. Hpldoqiiiiiui. Angiografia şi flebografia sînt metode de explorare a arterelor şl venelor prin injectarea unor substanţe de contrast şi fixarea imaginilor cu ajutorul razelor X pe film.siunoci endocavitară.

dlabutul (hlp^rllpoprotulnemll. liiMipp Inert din tinereţe. uniate. rt|uii(|înd adesea la adevărate complexe psihice şi la incapacitate imnu'A. Hntinatlaintil articular acut (Bouillaud-Sokolski) afectează perliiilorardul. 3. •i ii/o/<i |)ont(> figura tn etiologui pori< . cndocardul încă din copilărie.irditelor. cerebrale... hemoleucograma.. Progresele ştiinţifice ale medicinii au descoperit numeroşi fac-' < ! < • îmbolnăvire a aparatului cardiovascular. obezitatea. ca-. iiilnr(ll|(>. h| ro/islenţa acestor bolnavi este scăzută prin agravări sau corn. val-itll otc. . torcnul ereditar ei~. infarctul miocardic. bnll f i a li ic r l ne afectează ş\ sistemul c nrdlovoscular/ spic "«illmMhimil. obepnt ciur» la Bufurlnţ» rardlovaurnl untiorl grnve. » n ţ « ' proteic».. sindrom I-N. boala Basedow. dovenind în acest fel dependenţi familiali sau sociali. spir ox< >mplu: febra UnUfiiili'iiHitlc. '•'"in vodca cîteva aspecte principale: n) holiicivii cardiovasculari nu pot depune efoilwri profesional» i. rflnitn de tomut n inhii (udului (miocardlto ocuioj. Cunoaşterea cauzelor i i i .nit.iliaien-'Hiţinlft cu grăsimi animale (colesterol). diabetul zaharat. flbrinogenemia. dlfterla.1 n| il. prin rasptn-' lor. dico-sanitare vor putea duce lupta de profilaxie. electroforegrama. deşi mai r< ii (> in \>\< -/. Fciftorii de risc care favorizează apariţia atern . poate afecta aparatul cardlo-<| omo sifilitice la ni voiul miocardului.iln Addison. ETIOLOGIA BOLILOR CARDIOVASCULARE l i n i i l e cardiovasculare deţin prirrml loc între cauzele de invaliditate ! > < • " > . stressurUo. hemoculturi cu antibiogra-. avînd nevoie permanentă de îngrijire medicală calificată Si 'luaro (de exemplu: endocardita lentă. ni'lmUil la timp şi corect. evoluează spre cordul 'im cronic. sedentarismul. deoarece. i . < i u numeroase implicaţii medico-sociale. Atacurile repetate • • • t frecvent lo/iuni valvulare definitive. Ciii'/o boli toraco-pulmonure. titrul ASLO.erldole.sr acute. //i/oi'f/od. testul <X ?i altele care vor fi interpretate în contextul clinic general. Este cunoscut ' " l TA bolile cardiovasculare afectează toate virstele şi. Este o boală degenerativă şi prinde m pro-"I wnibld nrtorelo de importanţă vitală: coronare.irdiovasculare este o necesitate. cunoscîndu-le. i ' i liiclpnlole cauze care afectează sistemul cardiovascular: l) /Wrrrw/eroza este cea mai răspîndită boală a vîrstei în. hematocritul.Jî > aceste boli duc la decese la vîrstă tînără sau la morţi subite.i loro-• i l i lilpcrtonsiuned arteiială. azotemia. u . cu timpul. Iniiiliclontrt aortica. b". .4. mozen-|/ ri'tiulv.

i . Se pot întâlni: — pericardite uscate fără lichid. 10) Bolile cardiace congenitale sînt întîlnite la tineri sau adulţi. Colecţiile mari exercită presiune în mediastin cu apaIn de dureri toracice.1 '< < plorntorle. 3. ' e i i.9) Anemiile acute pot duce la moarte prin colaps. Pot apare de ase• I M M în nefrite. spre exemplu. infarct miocardic etc. M M Ii. 1'uiH'tlM porlcdrdli . • . revărsatele lichidiene (hidropericard.idloloqh <"Ue de mare utilitate.punţlei (poziţia şezînd.. Anatomopatologic se constată exsudat fibrinos sau prezenţa de •lilcl. do eisemone/i. După evo-..1.. tuse. Iar . i i r . Dlspncca este determinată de acumularea de lichid în cavitatea inoidirfi. precum şi febra (dacă boala evoluează hi|"'i li-rmie). turgescenţa jugulară. tuberculoză etc. — pericardite hemoragice. l \. Acesta se poate extrage prin puncţie/ prin examinarea lichidu( •. hemo-irlcard posttraumatic). . > M i(„ in im a lin iş tita " ). în pericardilele uscat» nud h i ' i .1111. i l i i r i perircirdice.-i in» . mărită. Tahicardia exprimă tulburările de hemodinamică prin împiedicare*» |)rtii'.5. BOLILE INIMII 3. în unele cazuri pot fi procese neinfla-atorii ca. ( l i . PERICARDITELE Pericarditele sînt afecţiuni inflamatorii ale pericardului. — pericardite constrictive.. — pericardite cu exsudat. iar anemii croice grave pot duce la insuficienţă coronariană sau cardiacă.5. Simptomatologia generală este aceea a bolii de bază •uiiuitism. ld ilo AUM iill.. cu trunchiul aplecat înainte.in...1 |i h fiirnlzn. fiind exacerbată do •.ţie. /gomotelc cardiace sînt asurzite. i M M c i'onljţjuraţia iniinii este modificatri.u(l|(.liinii normale a inimii. După acumularea lichidului durerea diminua. cianoză. IN-H uţlti evidenţiază.iţla.origine tuberculoasă. Mai frecventă este etiologia reumatismală. purulent. m<ii alos în pericardliu In lud. Aspect clinic. virusală sau microbiană. ele pot fi acute şi cronice. sau poziţia nu pectorală). Miologie. Manifestările cardiace constau în: Durere precordială de intensitate variabilă.(• determină natura (serofibrinos. iiidlrntll prellonse». — pericardite purulente. în pericarditele lichidiene mărirea ariei matlII |H< iO u .-nul r. obligînd bolnavul la căutarea unor poziţii de uşurare a .... | n i .). i r i l e respiratorii.. mai rar poate î l ' . hemoragie).i|i. olcrlnd pos|l)l|ltiitca examlnflrll Udului »l nvacualom m «i/utl de |l( hld dhundent cu tulburări Qravt . .

anemii grave de lungă . realizînd cardita reumatismală). care trebuie staanalizei clinice şi cu ajutorul examenelor para- pruzlntă: palpitaţii. Se tratează reumatis-' i . boli illnl' . l urmele clinice sînt determinate de etiologic: reumatismele (cînd se " i. K. dreaptă sau globală. în timp. iar zgo> l i f i <n N ln t iisu r/lto . ca febră tifoidă. ca urmare a tulburărilor de oxigenare a miocardului c<iuze: ateroscleroza coronarelor. Tratamentul se aplică în funcţie de etiologie. pericardului. hipertensiune arterială. l»'i'| clinic.. C u tim p u l su rv in e d eco m p cn sarea şl ap ar //i>n//c/r/)/(l cardiacă atingă. cele bacilare i i l l n i l Icisa ca sechele pericardita constrictivă. duc la slăbirea miocardului. brndlcardie.|>rc deosebire de inflamaţiile din miocarditele acute — lero. M(j) care.ii cu miocardită şi endocardită. Ele pot fi inflama-| ll Mt nelnflamatorii sau distrofice. iar postoperator recuperare medicală şi socio-profe- 3. Aria matitătll precordlale este mărită. ritm de • . Miocarditele acute sînt cauzate de microbi.H. ""•«nul obiectiv decelează tulburări de ritm dintre cele mal va' f i i i l h . extrasistole. infarct etc. l voluţia este condiţionată de cauza determinantă. uneori cu t Nnglnod sau di. Pentru precizarea diagnosticului se vor face examene >m|ilomentare (teste pentru reumatism. tulburări electroli. i l c o. tnl)orculoza. Miocardopatiile cronice au fi :. nun urnit. difteria. ui cllttlr (<Ntn do sindrom miocardic. infecţia virotică. Ele apar MI! unor boli infecţioase. hemopatia sau infarctul mio-In pericarditele microbiene se aplică tratament antibiotic. Un i n > i l < m t îl deţine reumatismul acut. tratamentul este chirurgical. gradul şi extinderea le-i l» nu nduc precizări asupra etiologiei bolii. scarlatina. sau virusale. nefrita.2 MIOCARDOPATIILE Mlocardopatiile sînt afecţiuni ale miocardului.5. disproteinemii.HC se face în consult medico-chirurgical şi necesită pregătire 'ititorie. în pe-i l o l o constrictive. "i. Simptomele miocardopatiilor alcătuiesc sindromul fiind dependente de natura bolii.r/. teste n l i u nefrită. jenă precordială. l llopatogcnie.lu'inodinamică. avitaminoze. Cele din uremie şi inIM l n l miocardic au prognostic grav.. i l c inimii. aritmii complete.ndocardului. examene hematologice.).spnee de grade diferite. dar pontru trntninont f MI un iliiMinoNtlc otloloylc din contextul tlmptomolor geK'lil «l \< . După evoluţie sînt acute şi cronice. dureri. Prognosticul este bun în cele reumatismale şi virotice. huli . Indicaţia de in.

F. îngrijirile de tratament vor acorda atenţie deosebită repausului.u ctoillcâ.5. C(>lo ni. aplicării corecte a terapiei medicamentoase indicate. In ciule» arditele lente. i . i l . 3. I lonne.n i.3. slcno/<i mitrtilA.r. insulicienţo n i i l i . cu cantonarea germenilor la ai f -l nivel.iuni asudate imlttl* .veniiiciiUiro s<iu arteriale. miocarditele acute se vinderft odată cu boala de bază. cu tcrococ. In reumatism. Atoroscleroza poate să producă leziuni scleroase ale endocardulul valvular.ilricealo stabilizate sînt cel mai frecvent (onv p'iiiin illsiin iliii. treponema palidum). A C ' . Claslllcarea endocarditelor: .iliifiă evoluţie: — acute (microbiene sau reumatismale). procesul acut endocarditic se vindeca Iftsînd leziuni cicatriceale. i (cunosi ulii sul) dcniimircd di> boulă mitiuhi) > lenta aortlr. — mixte (reumoseptice).n l i < . Nlnl lii-. i l . ENDOCARDITELE Endocarditele sînt procese inflamatorii ale endocardului. stafilococ. I . dar sînt posibile şi morţi subite (în convalescenţa difteriei). — subacute (reumatismale sau recidivante şi microbiene mitl lente). Au. îngrijiri.' .' . în general.ulu i' ni i n i l i n l a .c/iiinili' i K . cauzaţi» de «genţi microbieni (sterptococ. a regimului igieno-dietetic şi de tr<i Uimenlul medicamentos.irea examenului clinic cu probe paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului etiologic. pn rare se pot grefa noi atacuri reumatismale.i/d (|iupd vulvuloputillor.Evoluţia şi prognosticul miocardopatiilor acute depind de boala cin fon/fi. MLocardopatiile cronice au prognostic rezervat. cel mai des. nlinventaţiei.i. Lxlbhl ^i le/. cu prezenţa microbilor cauzali. sau infecţii microbiemt. constituindu-se valvulopatiile cronice.ilomopatologic se constată leziuni specifice reumatismului în ti l nrulc s. gonococ. al<V l i n i de supravegherea evoluţiei bolnavului. In endocarditele acute microbiene se constată leziuni inflamat") > <!<> rcguU'i de un cord nelezat anterior.ui subacute de natură reumatismală. de respectarea repausului. pneumococ. — reumatismale.iliif>ă ettologie: — microbiene. i U hlenozn i n i l i . mai ales dacă nu se respectă indicaţiile de tratament. procesul inflamator se grefează pe un cord Ic/nl . mut rar sU:no/. îngrijirile privind stabilirea diagnosticului vizează cornplel. l \ l e împiedică închiderea sau deschiderea compi o n l i i l l l o i .înlerior. putînd apare accidente acute. . roali/înd insuln icni •tiMio/e. i n. Mai des apar în cadrul reumatismului poliorticular acut.

/i///n/e se referă la stabilirea diagnosticului. ISndocardita reumoseptică reprezintă asocierea unei endocardite i M m o Io subacute cu prezenţa microbilor cantonaţi la nivelul lei (deci endocardita lentă). «Iulie poate fi spre vindecare la primul puseu.ntare. enterococi).i'uzd pe existenţa anterioară a leziunilor ifif(iuiii/(t pr/. Ilemoculturilo trebuie oiectuatt "h'vni iu ncccs febril. tratamente balneare. Unele forme de endonciito pot evolua cu insuficienţă cardiacă. chior după repetare.cinictoristică do cafea cu lapte (cate au..ENDOCARDITE REUMATISMALE l) l ndocardita reumatismală acută este endocardita din primul puni bolii şi se poate asocia cu pericardita şi miocaidita. antibiotice. Cel mai des agentul cauzal i. dar mai alos pe hemocultuin<i|Hllvltat(>a lor. frisoane.. asanarea focareînfecţle.vcr/. realizînd i i l n leumatismală sau pancardita. efectuarea exploromplcinc. corticoizi.H. librinogenemie crescute. nu constituie un < liniere a (llnţ)iu)stl( ului. Hemocultura cu antibiogramă pen••illc şl tniUiment antibiotic este necesară. uneori embolii cerebrale cu •mu embolii in membrele inferioare.ltlv NC /^i/. ENDOCARDITELE MICROBIENE i '"locardlta acută este întîlnită în septicemii. gonococi. meningococi..locardlta lentă este inflamaţia endocardului (lezat anterior de i M'Unitttism) cauzată de microbi. V. l/olnren agentului cauzal fiind n«riiilllilnginniA >1 Irnlninent nutlblotic. sau se instavnlvulopatie stabilizată din cele amintite. Nlaillococi. . cu starea generală alterată. urmărirea evoluţiei şi tratamentului curativ. sub-u paloflro e.. Kudocardita reumatismală subacută rezultă dintr-un nou puseu uHiiiiil pe fondul unei valvulopatii vechi.ir//j(i/o de. n II detaliat la capitolul referitor la reumatismul BouillaudSo-f repaus. dar pot fi găsiţi şi alţi germeni l.. cu evoluţie gravă.sc. nhlwtlv al inimii evidenţiază semnele valvulopatillor an- i ni i>ti/. trtlu». ( I n bolii este luncjd. laii). mptomele principale sînt cele ale reumatismului acut: febră moţi l terarea stării generale. In unele cn/nrl oiţe > < > nlliiin din Ntuyele nicdulur. l Ini • ni un •uiDllorut mult «lupă Introducerea antibioticelor . sufluri " (re se pot permanentiza indicînd organicizarea leziunii valvu-i xplorările biologico-umorale evidenţiază: leucocitoză. Fiind vorba de o reci-• m (i i numeşte şi endocardita subacută reumatismală recidivantă. antireumatice.S. ' ». semne de nefrită în focar. cu ii'iilentl. tratamente de prevenire a reciI. poliartrită cu caracter saltant.cui vlridans (60—75%). septicopioemii.

lues. tonicardiace etc. E. Penicilina se poate asocia şi cu alia (intibiotice. leziunile orificiale de insuficienţă sau steno/ă. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Prin hipertensiune arterială se înţelege creşterea presiunii flitt^ rial* pesta vnlorllo considerate normale. dispneea.H. permit sintetizarea sarcinilor principale de îngrijire a acestor bolnavi. tn cadrul cArutH distingem: . trniiN* 1'iiuţiilo. ca spre exemplu: hemograma completfl. endocarditele se pot complica cu insu» licienţă cardiacă. boală infecţioasă. Indiferent de faza evolutivă. liniştea necesară cardiacilor. ateroscleroză etc. radioscopia toracică. mine.j • . zeci sau. Kiite de milioane în 24 de ore). transfuzii de sînge. Dozele mari de penicilină se administrează în perfuzii..6. de evoluţie. îngreunează travaliul muşchiului cardiac. care reclamă atitudine terapeutici «lilerenţiată.. . La indicaţia medicului se pot asocia după caz. de eliologie. temperatura.efectuarea tratamentelor indicate. pentru stabil i rut diagnosticului etiologic. 3. cadrul ajutător bine instruit trebuie să < u« uoască „bateria" de teste ce se fac pentru fiecare ipoteză etiologici I i i discuţie (reumatism. pulsul. tuberculoză. cianoza. lllpt»rtonsluticm artorialfi eatu do fapt un sindrom. hemocultură elr. instalarea miocardopatiei ţi derompensarea miocardică.G.. Prin acest fenomen apur lulburări de irigaţie în fibrele miocardice. stiiie. antireumatice. îngrijirile se referă la: •— sarcinile generale de îngrijire ale bolnavului. — efectuarea de explorări clinice şi paraclinice. igiena încrt* perii.C.evoluţia se urmăreşte (în afară de examenul clinic) şi cu ajuto» ml unor probe paraclinice. hipertensiune mlerială.Tratamentul de bază constă în administrarea de antibiotice. Tipurile au fost amintite la anatomia patologică. • • x i i i n c n do urină. psihică.A. în funcţie de forma clinic* • bolii. miocardopatii şi endocardll* necesare unui cadru medical ajutător. hiposodată şi hipolipidică). diureza. V A L V U L O P A T IIL E Valvulopatiile au drept cauză principală reumatismul.supravegherea evoluţiei prin urmărirea clinică: stare genernlfl.. cunoscînd posibilitatea emboliilor Itt unelo valvulopatii. dieta adecvată (hipocalork'4. tonice. mai rar atero. deoarece. care pot suferi variaţii cu semnificaţii ev«* lulive favorabile sau de agravare. Noţiunile succinte despre pericaidite. V. uneori. a bolnavului etc.). edemul.S. starea psihomotorie. T. -. scleroza şi tuberculoza. subliniindu-se im» cesitatea asigurării repausului indicat. întru rnre penicilina se prescrie în doze masive (milioane.

liK'lortl ( ndociini intră în discuţie întrucît se constată frecvent i l i ' i i N l i i i i e . nln exdiniiKil pentru llmptoni' nl>lorliv« Cd i t |l lncdll/dld occipital. i. afecţiuni hipofizosupra- —iiix'lo afecţiuni ale sistemului nervos central (post-traumatic. lilp M rten. —mmle intoxicaţii.. . autorii acordă sodiului în exces rol în produt lilpcl I c i I N l l l l l l i dl'teridlo. Dintre cauzele recunoscute amintiatt tt'K-inil ereditar căruia i se atribuie un rol important. încordările psiho-emoţionaw « I m pei m.. i l f i instalarea mai frecventă la indivizi cu antecedentele eredfc* le hipertensive (mai ales de la mamă).'.i psiho-fizică ca urmare a unei activităţi iraţionale şl nn liiNiilineiil<i. asinii. i n p i ! n ..e Mihloctlve (palpllntll. <fi diipn I I I M io infecţii se instalează hipertensiune arteriali . IntcpAturt prinmillnl»). tromboza arterelor renale). i instalată la menopauză. Se instalează de obicei la adult..A. i t hlpeilcn umed ditorială după anginc streptococlce). ateroscleroză.!.i importiinţă unor deficite enzlmatlce ereditate. tumori cert* MU boli inflamatorii). IM tim p .iluno fi p onto sfl fit» v in decată. nUnit'iil<i(hi: regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exoIni în ultimul timp. Moga şi colab. ce apare ca simptom în cadrul unor i iiiiiiscute ca spre exemplu: unole boli reno-vasculare (nefropatii acute şi cronice. sau puternice. îl m(icuid. 'perl intlinpl. cu largi implicaţii medico-sociale. boli cariirulnre congenitale. . Prin frecIM i>i prin complicaţiile de temut.iiiiole boli endocrine (hipertireoza.inţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor. boala hipertensivă reprezintă O i Intri importantă. olx >•. A. Hipertensiciidocrine particulare sînt cele din hiperaldosteronismul MI (hnnlii Conn) şi hipertensiunea arterială paroxistică ce benefii t | n tltllailiont Op(>rcltOr.. i .itogenle. i (iincldi/ i prin creşterou i^mpororă n lensiunll <iri dhcllfinln i ' o h l şl ge poate « l . determină o stare de neadaptare a organismului la <t|llln mediului extern. o perioadă lungă de timpi • îl c u creşterea T. denumită încă şi boală hipertonă sau hlptr* •iiiivi nrterială esenţială. • • . '/•// Inlfcţio. deoarefi i .n) hipertensiunea arterială boală. lillop. între care amintim cate-(• nli.iinloţllc. ! /// K // \ixtemului nervos intervine prin condiţionarea reactivităţii ' i n i In i l .itor.•. profesiunile generatoare de astfitl tflil.monte. boala Basedow. (< i n i . arterială..<•. prin cercetări numeroase. incidenji lud după vîrsta de 40 de ani. Hipertensiunea arterială esenţială este cea mai frecventă şi est* • imlld cistfel ca urmare a evoluţiei sale. h) hipertensiunea arterială simptomatică.11. .. şi din cauza cunoaşterii insuficiente a etiolo» «nIc. De asemenea se cunoaşte rolul I M H I I I I I M I i'ldhordţi de glanda suprarenală. Frecvenţa bolii este în jur de 80% din cazurile do ilniiMimo. ccire şi în prezent este cercetată şi controversată. i stimulii din mediul extern.iilielell. . .l. i i mulţi autori descriu evoluţia bolii In sta* 11(1 m din !)<• iirtli didactice. tuIhlHAll (Itt inid.

hemoragii ale retinei etc. IVnlm di. vărsături. (•Misiunii «nieri'i ii > i in n> ii e| . Evoluţia formei benigne este mai favorabilă şi depinde de stadiul lipislarii. M . Forma benignă are o evoluţie îndelungată (ani sau zeci de ani). In acest stadiu pot apare diverse •moragii (epistaxis. de instituirea şi conducerea tratamentului precum şi de conboidrea bolnavului.••.nc • . de echilibru. cardiace (angină pectorală.pii/ii. Examenul cordului evi•nţia/. Inmplicaţiile pot fi: cerebrale (hemoragii cu sfîrşit letal sau cu paralizii tiu pure/e. S-a amintit posibilitatea vindecării în stadiul l. M I '.li( ui stadial al bolii se vor face examenele complomenlore pi ivind .l. L u l M i l l. radiologie.ă semne de hipertrofie ventriculară stingă (clinic.otiMiila)i Iutei.A.Stadiul II: în această fază evolutivă valorile hipertensiunii se stall/.elor (examenul fundului de ochi.i nicilignă a hipertensiunii arteriale.). — hipertensiunea arterială esenţială malignă. cu reflex lărgit.uiumul (Ilo loţlU . t>• • . Stadiul III este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut. Pe acest fond de hipertensiune permanentă survin crize cu interi mari ale T. în caro teiosrleroza — favorizată de hipertensiune — are un rol important. în spital se asigură condiţiile igienice generale cunoscuţii Se Impune cu ocazia spitalizării educarea bolnavului de a păstra r«-i| iililo i<|i(Miico de viaţă şi muncă şi în afara spitalului.ue. sau semne de encefalopatie peitonsivă.r-tort. I . iar examenul fundului de ochi arată modificări ale • iM'lor retiniene. Prognosticul bolii rezultă din prezentarea celor două forme clinica $1 ci evoluţiei: mai favorabil în forma benignă şi rezervat în formfl imili(|ii('i do boală.n c adăugăm răspunsuri favorabile şi în stadiul II şi chiar III. croaliuiiiiMiiiii.i v. ir/. Apar apoi Iburari de vedere. < ••icotnrea ckMisitrtlilor urinui' '. prognosticul s-a ameliorat şi In toi in. în tot restul vieţii Mile.>eiic|«>u» Iul fie epumro plasm ' < • u. I aparatului cardiorenal (ex. între l şi 5 ani. ca urmare a noilor tratamente cu mu(tlciimcnlo hipotensoare şi diuretice. insuficienţe cardiace — forme cronice sau insuficienţa cutii ventriculară stingă) sau renale (scleroze renale cu insuficienţă rediu cronică). ! > • p i M i l i i i «leci-înrt'ii inlecţlilor urin. • •i trocardiografic). instalată brusc după unele eforturi. Se descriu două forme clinice cu evoluţii deosebite: — hipertensiunea arterială esenţială benignă. în ultimii ani. > < \ > J|c . sînt mai îngroşate. Simptomele din stadiul I se menţin.. agitaţie. O tP t H .eilimontul urinar. greţuri. Forme clinice.ll < \- fii i (llllllllll. parestezii. moartea survonud printr-un accident major. 1 di. pierderea cu>ştinţei cu convulsii tonicoclonice. Ti<il(im<-Mlul cu hipotensoare şi diuretice este necesar pentru tonifl vliitM bolmivuliii hipertensiv. ramolismente cerebrale). furnizînd date preţioase de diagnostic (arterelo ii l mai îngustate.r.. inird miocardic. :. nelinişte. eliMll . cu calibru nerenlut.Kino:. In r. îngrijiri. mai filcs In ' . lm testu l prcS r 1<I lere. constînd în cefalee inns<"i. po 'lud cea malignă are o evoluţie scurtă. auditive. iar venele apar mai sinuoase şi dilatate).m qroniâ.

C IHli |l l e .'rir<ic/er/.O.R.li • . . în cadrul cnllrl nhdominale. în afara oricărei afecţiuni apare ca (.A.R.1 i '. a Bicolor uzuale.A. • nli u :. O .n > i ului In Hni|) nlll i• in|rt \ ilo i . prin creştfMisiuiiii în artera temporală superficială (T.! de regulă occipitală şi cu evoluţie ondulantă.1 n|l»>r»n ll.C.A l.ln l)lllle u l n M .1 l .R.! cu le tlle / c d ă începui şi predoml-••e pune mimai .idiocirculograma cerebrală corespund modificărilor descrise. '. 'îl aproximativ 50% din persoanele cu această suferinţă.C. Alimentaţia va fi hipoloilcrt (pentru a evita creşterea ponderală). Tratamentul curativ se referă la indicarea condiţiilor de viaţă şi meu igienică.n e il v'nuc lllo coieludle.K C.A.A. trii eiidomia etc.1i l< . Hvidenţierea H. Arteriografia carotidiană. Hipertensiunea arterială regională cerebrală (FI.î l .) . p e l II l .•! i i'blla impoi i.). cu • iili/me.C. i '. i i l e | e .H • lin . .1 i' 1 1 ţ ( ( lli 1|< lll '. lipidemia. intervenind după caz cu recomandarea schimbării lolul de muncă. care se aplică în funcţie de stadiul olutlv.R.) este un sin• >m compus din mai multe simptome ce trădează o suferinţă vascui e i e i i i u i . VI!. asociată cu tul ii mi vi/u. după administrarea • llcnniente (chinidina şi barbituricele).I' .). i • • li i| d |l. •. i muticul (iceslor forme de hipertensiune artei i. l . f î.ilo şi zgomote în urechi. în condiţii de hipobarism.llllll lll le le l \ <i ulnro tncArcnto ( • M l l A K . M . in ie i ( Vl il d l il le .K. Uneori sînt asociate ameţelile care. i . Marin) Hipertensiunea arterială regională cerebrală (H.) şi a indicelui im iimeral (I.1 i l l II | iiT ili 1 lo .C i / illlle. electroencefalograma !. Se manifestă clinic prin cefalee cu caracter pulsatil.) ijfi i . apari min) ar/i'i/d/d si hi circulaţia sistemică. domină tabloul clinic.l' O 1. în faze de înco•unor nlectiuni intracraniene (tumori intracraniene etc.55.A.)o mare importanţă este dieta.). prin creşterea indicelui retino-umeral peste 0.curo scop se vor practica: colesterolemia.1 p I S C ( >.iluncl < m< h \. Uneori se indică repaus cu o zi de post pe săptănft In care timp este bine să se consume numai fructe. 1le .A . prin creşterea tensiunii în artera centrală a retinei . • 1 1 1 1 1 e. Obiectivizarea H. n l e i In rtlu persofinele nl e l . M 11. liviUirea încordărilor psiho-emoţionale.islemică. i esenţială --' • • noi hlpeitensiune .i esenţial. a eforturilor fizice mari.il.l'./mireu fenomenelor vascu/o-cen-hra/e.>u • iiu l> r< u In d u . ' L I I . precum şi în intoxicaiicfl. l A. lipidograma.R. şl T. se face prin exa• l lundiilui de ochi (F. II n .A.C.p . de complicaţiile şi asociaţiile prezente. poate să fie primară (boală) sau poate apare în cadrul ><ul«ilnte ca: fazele de început ale aterosclerozei. unde se evidenţiază modificări similare li* descrise la persoanele cu hipertensiune arterială esenţială sistel lJ . evoluînd 3n continuare i/ H.T.).U. reducerea grăsimilor ani-t| i' şi sării alimentare sînt principii pe care bolnavul trebuie să le Hre toată viaţa.C!. i .A. 1 l l l.v//'ca cea mai importantă a formei primare a H.C.A .A.irleri.1 . e l l'.ll|e le C U c l. cu com/.T. .1 nt. !.U.

E. zilnic.7. I l. precum şi cu hipopresol în doze uzuale.010 g) şi se creşte zilnic cu cîte o tabletă pînă la obţinerea efectului dorit (doza maximă terapeutică 5 tablete pe zi). S-au obţinut ro» /uitate cu guanetidină.. . simptomatice se confundă cu tratamenhil bolii de bază.'"m/d în tablete sau chiar injecţii i. — Se asociază medicamente reglatoare ale vasomotricităţii: //y» dcrţjină.Milm i lor.iu'fl < domin ( i i obstrucţii arteriale şi instalarea accidentelor acuto. l i!<>|>. explicînd creşterea presiunii arterialo.lu ''.idolilor ctlopatogenetlcl aro maro Importanţă pentru ton < ' In im illf'o-sdiillnre.A.A. precum şi penii u aplicarea unui tratament corect a acestora. RB« •/. — Regimul igieno-dietetic. sls« lomică. aterosc loro/. — Este necesar să se asocieze depletive ca sulfatul de magncy. ir o timp de 12 zile.v. apoi se scade treplnt ptnă la doza minimă eficientă. slstomatl/nroa ctinoţiUiiţuluf «!•• r i » n ifft bonlă. ( n I ..u l Uitul tratamentului se consideră bun cînd T.E.C. ATEROSCLEROZA Este o boală care în majoritatea cazurilor se manifestă clinic In • vtrstă mai înaintată.H .. Tratamentul H. unt«i l / i l n l i .5—Î%J. îngustarea lumenului arterial produce un deficit de i r i < i ' i ţ l e (i'. 5 cm zilnic în 5—6 şedinţe.ui ioc intro cauzele de deces prin boli cardiovascularii. înroti ' ! < • regulă seara la culcare. la zi timp tn«li'lungat. Se începe cu două tablete la zi (o tabletă aro 0. suferinţa cea mai mare fiind la nivelul coronarelor. 3. Cura de sulfat de magneziu Nt» l.R. nu dus In forinulnron noţiunii du „lactorl d» . cu următoarele particularităţi: — necesită o terapie hipotensoare mai energică.iiog<>nlc.1 sini inului nervos contrai şi rinichilor..A.v. un rol important atribuindu-se dereglării m tnbolismului lipidic. scade sub vnlo^ rilc de 50 mmHg şi cînd bolnavul se simte bine.n •' ţ! i. n <ilcs în teritoriul coronarian şi cerebral. singur sau în cazuri severe asociat cu fu/n» . Alrrosrloro/a favorizează hemoragii intravasculare. Dihidroergotoxină sau Redergină 3X1°—15 pic..unor ameţeli şi a unor tulburări de vedere şi de auz. sedativele şi psihoterapia stnt ca şi în H.C. Se insistă pentru evitarea fumatului..R. fonn. .A. Datorită acestor modificări apar o serie de consednl prin pierderea elasticităţii creşte rezistenţa periferică. Rezultate bune s-au obţinut cu befan'« dină şi clonidină. chemate sfl dosfăşoare lupta do combrtteu» a n iot i > " i i . cu depunerea de colesterol şi calciu în pereţii « t c i l i i l i . devenii un obstacol pentru inimă. Tratamentul H. devin rigizi. boală este similar cu cel din orice H. iar lumenul arterlnl 1n<|iisloază. diureticele. Ea constă din tulii rfirl motabolice complexe. administrat în doze crescînde de 3—6—8—10 cm3 i. dar care începe din tinereţe.r>%. Nivelul cunoaşterii nclunlo. Uneori ceîaleea cedează după infiltraţia nervului Arnold cil novocaină sau xilină (0.C.. obişnuită. Prin frecvenţa şi consecinţele grave. ut filcs sistolice. n i .R.A. care îşi pierd elasticitatea.

1

istenţi în rîndul unei populaţii studiate. Aceşti factori intervin defa-'rabil asupra individului, mărind riscul instalării unei complicata, cvent cu sfîrşit letal la vîrstele încă active, sau urmate de sechele i incapacitate de muncă sau reducere a capacităţii de muncă. Studiile epidemiologice asupra acestor factori de risc au scos în idenţă rolul eredităţii, al factorilor genetici, pe care acţionează o se•• de alţi factori ca: viaţa sedentară, profesiuni care se exercită în udiţii de sedentarism, alimentaţia neraţională prin obiceiuri sau tra< ţ i c în care se consumă în exces alimentele grase de origine animală >yate în colesterol), hidraţi de carbon şi sare,- fumatul, alcoolul, obei.itoa, hipertensiunea arterială, guta, diabetul zaharat, infecţiile,- viaţa (ossantă se numără de asemenea în rîndul factorilor de risc. Cu cît un subiect acţionează un număr mai mare din aceşti factori, cu atH '.'•u/ bolii pretimpurii cu consecinţele sale grave este mai mare: riscul ''•v /o în proporţie geometrică! Simptomatologia. Boala apare clinic în fazele avansate şi este raM'lcnslică teritoriului în care se manifestă cu precădere (aortă, comun-, «irtere cerebrale, renale sau artere periferice), în afara simptoi > | i > i ciiro trădează suferinţa organelor, ateroscleroza poate fi răspuui l n i i i c de tulburări psihice (memorie, caracter) ce pot merge pînă la menta senilă. Tratamentul aterosclerozei. Cu toate progresele înregistrate nu se • >« ! » ' vorbi încă de un tratament eficace al aterosclerozei; de aceea, în M * II | nrcslci boli, profilaxia este cel mai bun tratament. Mrt,vnr//e profilactice se adresează acelor factori de risc, ce pot fi iMiiniiţ<iti prin educaţie. Ele vizează combaterea sedentarismului, evi• Inrlorilor stressanţi, odihnă activă, recreativă; se recomandă cît mişcare; mersul pe jos în pas vioi, cel puţin cîţiva kilometri lsmul, gimnastica, jocurile sportive în aer liber, în natură, gră-, plivitul, sînt cîteva activităţi care implică mişcarea şi deco-nervoasă. Se vor evita toxicele uzuale (fumatul, alcoolul, ex-• '«ifca). iic-ccsară o alimentaţie raţională însuşită de fiecare individ, cu i'-rtive de restrângere a difuzării alimentelor care constituie mc.. Alimentaţia raţională va reduce regimurile hipercalounse şi hiperglucidice, combătîndu-se aceste obiceiuri încă <•, cînd de fapt se formează „gusturile". Raţia lipidică va cuiiitin 1/3 grăsimi vegetale, în locul dulciurilor rafinate sau ' • « , hipercalorice se va forma gustul copiilor pentru fructe, mişcare, odihnă recreativă. Regimul acesta se va aplica ri» •«•opul tratamentului curativ, alături de medicaţia vltami-'pfl, hopariniră sau care inhibă sinteza colesterolului, dupl medicului.
.18. BOLILE ARTERELOR CORONARE 3.8.1. ANGINA PECTORALA

i .H om esto un sindrom clinic caracterizat prin durară rnmctcr cnnsiilrtlv, tnHotltă d« o stare d« anxietate/ â ritmic in uinAuil ntlnţi, m<<mbrul luparlor ittng ptnl In

ultimele două degete şi este declanşată de regulă de un efort fizic, dm si alte cauze pot interveni (frigul, emoţiile, mese copioase). Spre deu scbire de infarct, durerea încetează la înlăturarea cauzelor sau la adj minislrarea de coronarodilatatoare (nitroglicerină). Etlologie-fiziopatologie. Cauza cea mai frecventă este aterosclero/ nilcrelor coronare, care devin insuficiente pentru aprovizionarea nm nmld cu sînge oxigenat a miocardului. „Foamea de oxigen" se tradm prin npariţia durerii, al cărei mecanism este explicat prin acumulări' (Ir produşi metabolici care ar excita terminaţiile nervoase din mioccinl Şi uite cauze pot sta la baza anginei pectorale (unele valvulopatii ani licc, miocard insuficient, anemii etc.). Simpto matologie. Diagnosticul bolii se face pe baza analizei cnr.n iciclor durerii descrise. Examenul fizic, cel mai frecvent, nu decelcii/ •> •. ' •muc concludente, în unele cazuri se pot pune în evidenţă semin'1 hol i i de bază care se manifestă cu crize anginoase. Explorările paraclinice (electrocardiogramă, radioscopia cardiopulmonară, explorări pentru ateroscleroză, reumatism, sifilis, anemlw rlc.) completează investigaţia clinică. Evoluţie şi prognostic. Bolnavii cu angină pectorală pot face infarct inioriirdic; uneori pot surveni morţi subite. Prognosticul este deci rp' • l Vili.

" g ( ^ *

•II

îngrijirile terapeutice: se evită eforturile fizice, frigul, emoţiile, m«« ••••Ic copioase. în crize, se administrează nitroglicerină (o tabletă sublingual, t'» se poate repeta după 10—15 minute). Pentru prevenirea crizelor s-au obţinut preparate pe bază de nilrfi(l (•n ic tm o acţiune mai prelungită: pentalong, cîte 3 comprimate po y l tif/o/o/ (segontin) 2 —3 tablete pe zi. I,o indicaţia medicului se pot utiliza preparate betablocante <idri» i i c i ţ | H ' c ca: propranolul, inderaî. Ca Initament cronic se administrează: agozol, intensain, indutUl oxtlluvil, spasmocromona. In cazuri indicate se poate folosi şi medicaţia antiaterosch'rotU'ii faar/ero/, clofibrat).
3.8.2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic este o mare urgenţă medicală, care dacfl n piodus moarte subită la instalare, rămîne de temut în continuata.

1

f'

Anitomopatologlc se caracterizează printr-o necrozd iachemln <ii'nld, însoţii do manifestări clinice dramatice. Cauza principală aboli i'.slc (itarosclcro/a, care determină fie obliterări (irombozo) complod l(i nivelul unor rnmuri coronariene — mai frecvent la nivelul v«Mitil nilului «ţinu, care oiţe cel mal solicitat — fie hemoragii tn „lublnthiin < oronnrlanft", doclanşlnd o insuficienţă coronariană acută de lunţja du* iată, a cftrol con»«clntH eite o /iecrocd Itctietnlcă miocardica ex///ivd,

oa noţiunii de necroză ischemică acută este deosebit de vadcoarece ajută la înţelegerea necesităţii repausului absolut la nis care cruţă efortul inimii şi creează condiţii ca ţesutul mlo-"cro/at să se cicatrizeze. loqla. Pe fondul unei ateroscleroze, boala se instalează de rel 'd 40 de ani, dar în ultimii zeci de ani se observă şi sub acoaii. Iu antecedentele bolnavului pot fi prezente accidente vascunlllnlc, obezitate, diabet zaharat, tabagism, stressuri nervoaM n de ungină pectorală. iHninntologie. Boala se instalează dramatic, de regulă brusc — < i ir/iiii însă se pot semnala simptome prodromale anginoase — Ini A vreun efort fizic imediat, în repaus, frecvent noaptea cu *pnnciH bruşte la frig sau ca urmare a unor stressuri psihice. IM- n durere atroce precordială, mult mai intensă decît în anglna iî < 'ii caracter constrictiv şi cu iradierea largă. Bolnavul este ion, are senzaţia de „nimicire" de „moarte iminentă", este durerea iradiază atipic: în regiunea cervicală stingă, în maniillnd o nevralgie dentară sau, din contră, poate iradia In 1 1 ilft a toracelui. Alteori durerea iradiază în regiunea eplMinltnd o perforaţie de ulcer, spre hipocondrul drept, simu-• ti H taxii'ă biliară. •1 nu rofloo/ă la nitroglicerină, durata ei depăşeşte 20 de 'i 'Ifvino tahicardie, slab, filiform, iar T.A mai ales maxi nllt» normale (dacă bolnavul este hipertensiv, T.A. sc| i|n nvuU» înaintea instalării durerii), iiit»l« (!<• debut se pot asocia tulburări digestive (grei <\\\), liipurtcrmia moderată putîndu-se instala după clt«
1

n*l.- l . i p t u l că anturajul bolnavului intră în panică con-: In n. |i. iv. nea stării lui. 1 1 -i descrisă este tipică pentru infarctul clasic. MI / I /< V . In practică pot fi întîlnite numeroase cazuri " ' ! • • in ( hiar fără durere, cînd pentru diagnostic, In 1 . ! • , slut nocosare aprecierea critică a antecedentelor unic » " , i . - uşor r l i > pus în form ele clinice tipice şl se '" < - i < ( |. n i i - i o r ,,i siinptom(?lor clinice, care, In condiţii <n|i|ţi|i' . i / . i < n d.iic clinice şi paraclinice: •cv< ni pi-• . ! . - in M C ani, clar slnt num eroase cazuri • • • nhi' . - i l > . n i i . i i n iiimntorlintft n i . n < ! • • • . mi IM ic mloc.irdlcn după vlrsta <l(»
< < l) (|.h l Mlll l11lll ,11
L

1 1 . ' şi < > l " ' / , 8 )

Klnnli'loi ( . î n l i o v n ' . i nlarc m n n l i ' i i'dcntal»

, a o i"

'i f l t " i. n• '( | i i n p' i > > M .I I ! . . n a u a f i l i « r ' I

1 iplnmolorIM « 'n i . . . i i ' i 't ' l f' l i ' s c i i ' i' liră/ •« vi n i\ alm p to in ri 'i n iip n c, cam p o t d iu u U g rav i' ţi

Iiitale erori de diagnostic la bolnavi cu ulcer, litiază biliară, obezitate, di -oarece şi aceştia pot face infarct miocardic; — starea de şoc (caracterele pulsului, valorile T.A. interpretate critic); — aritmiile posibile, interpretarea zgomotelor cardiace, a semnelor do edem pulmonar acut, de insuficienţă cardiacă; — examenul cordului poate evidenţia prezenţa frecăturilor pericardice (pericardite de infarct). Examenele paraclinice pot furniza următoarele date: — leucocitoză (creşterea peste normal a numărului de leucocitoji — V.S.H. şi coagulabilitatea sîngelui cresc; — glicemia şi fibrinogenemia pot creşte; poate apare glicozuriai — transaminazele serice cresc în primele zile peste normal (TGO«« transaminaza glutamic-oxalacetică în special); — electrocardiograma dă indicaţii preţioase asupra existenţei şi lo calizării leziunilor, fiind deosebit de utilă în diagnosticul diferenţial cu sindromul intermediar,— scintigrama cardiacă arată extinderea zonei necrozate. Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este lungă (minimum 6 săptămlill penlru cicatrizare), iar prognosticul este rezervat. Moartea poate surveni în procent ridicat prin fibrilaţie ventricu« larft, odem pulmonar acut, ruptură cardiacă. De temut este colapsul, caro poate surveni la debut şi în primele săptămîni. îngrijiri. Fiind o mare urgenţă medicală, este necesară cunoaşterii conduitei imediate de care depinde adesea viaţa bolnavului şi cară ia po.ilo sintetiza astfel: d) liniştirea anturajului care intră în panică; h) liniştirea bolnavului, acţionînd asupra stării psihice prin mim! ni.'.li.irea unei fiole de papaverină în ser glucozat i.v. şi a unei fiole <h niinl<iin (morfină) ce se poate repeta la nevoie după 1/2 de oră; i l combaterea colapsului (vezi capitolul colaps); î l ) asigurarea repausului absolut, inclusiv atunci cînd transporlfln boln. ivul la spital (sugestiv spunem că bolnavul „nu are voie nici > • • • In sj)ital bolnavul este îngrijit atent, în mod permanent, respecttn du : . < • întocmai planul terapeutic fixat de medicii de specialitate, căit prevede ritmul administrării medicamentelor orare, la 2 — 3 — 6 oro, li' f u i K ' l i e de situaţia concretă a fiecărui caz (analeptice cardiovascular» 1 liomi.siicciiHit de hidrocortizon, heparină sau alte anticoagulante, sndn llve, librinolitice, cardiotonice etc.). absolut la pat este păstrat un timp limitat — mult scurtai
In ultim ii m co ice ln rd
f'll|ii'.ISC<1";

5- 7 -10 — 15 zile în func ţie de exlinderea nocrn/i' iii (m ărimea inimii, complic.ilii de.). i trebuie Incopnl.i c ît m<ii devieme r;iv e posibil, In tu i|>oi n mllniloi, l ) r , i ( < - l ( > r , .1 «dive, fncopind cu p flllfi lll In llll lo •.! p .i ln mi şi.nr.i l i .i et » (Io/iile i|i|onielih, sub deqotolor, <i|HH • ' • ' " . l e p l t i e c M l l i l l IBCUpeiatorll. membrei »! iniei i». ne, ridic<ne in şr/.ut, apoi r*'
li c c .M (le c u r le lu i-.i ltu â 1 /ie in d 1 .i o ir.il ă, O P l X re | HuV i |l n a C ie f 'l " e *ra fid lO '('Iflllz t a

ţll .n » IU

Psihoterapie este absolut necesară. Se va insista ca bolnavul să In• rfl vindecarea este posibilă în majoritatea cazurilor şi că va pu<t\ reia activitatea anterioară, dacă aceasta nu solicită eforturi ire sau psihice deosebit de mari şi dacă locul de muncă nu est* H'.'isiint. în aceste condiţii va putea să-şi reia activitatea în alt munca compatibil. După trecerea perioadei dureroase cînd bol• ' liniştit, trebuie să-şi facă singur analiza asupra vieţii şi actl(interioare sub aspectul factorilor de risc amintiţi la caplto» li-roză şi să înlăture aceşti factori de risc. Mulţi bolnavi şi-au omplet felul de viaţă postinfarct şi evoluţia ulterioară a fost Srt nu se uite că infarctul a fost numai un accident al unei ' n l -- ateroscleroza — care rămîne şi după infarct şi trebuie 'nr nn-dii le revine rolul de a asigura un climat igienic, de lilc.1 .1 bolnavului, a familiei şi prietenilor săi. Asigurarea p o i . i l ' ' , a scaunului (la nevoie se pun supozitoare cu glicei l m i i l m dietetic indicat, ajutorul pentru alimentaţie, mai ales ' • i rr|>.insului absolut, ca şi educarea familiei bolnavului, slnt " i n i l . n i l e ale cadrelor medii. • iieln/i1 complementare pentru diagnostic, menţionate anterior, " I i i p . i t sau cu transport pe targa în condiţii de repaus ab1

M rt v i. i ţa.

H | , n l i n rrcui unei perioade de 2—3 luni se evaluează capacita""nu ,i i n indicaţii dacă este necesară schimbarea locului de • n M UiilcKM temporară (6—12 luni) din activitatea profesională .....p M » continuă măsurile recuperatorii: mişcare dozată, cultură MI din, llpidoconversante. / ( ( i l / / / e ;mic//co de recuperare în infarctul miocardic. <> iirij/(1 (primele 20 de zile): • nrjIoiHi împotriva efectelor decubitului prelungit (escare, ii i-, hlpotrofie musculară, stază venoasă, tendinţa la em•.lin ie ortostatică etc.) prin masaj, mişcări active, mobili•»lilct Individualizate în timp), iH'ţlonn împotriva descurajării bolnavului şi a fenomeneprin psiliotorapie aplicată bolnavului şi celor apropiaţi, 'iiwi/r.sren/d (următoarele 100 de zile): l>|(ilo(jicc vizează recuperarea unei condiţii fizice nor-"iinont l'izic, la început sub observaţie medicală, apoi iilii>, >|i' lndlvidu<il(i sau do grup; « I n iiioli'.sinndi'' iiulividii(ili/nt(\ în funcţie de fl«card (i luni): i d (in l lll fi/ic individual sau nml r<ilnnre n •I. iini'.iii uA de nlnlc (iMiscblIn (ictlvltftt'l t>rn|eih puii', uvnlui*n/A i se rnntlnuft trntniiientnl prnfesloiuil pnrtinl (dclivllnle cu noiiiiii cu NIIII Iflitl Nchluilxirnn locului (Io n |iiiileM|onal total clnd •« lnc'adren/.A temporar tn qra-

Reluarea activităţii profesionale trebuie să se efectueze treptat, la început cu program redus cu 1/4 normă, cu evitarea suprasolicitărilor de orice fel şi a stressurilor. Foştii bolnavi vor fi repartizaţi numai în prima tură, eventual în tura a doua, în nici un caz în tura de noapte. ; ; < • contraindică şi locurile de muncă în care se degajă oxid de carbon • . . i u cele insuficient oxigenate, în continuare fostul bolnav va fi urmaut do medicii de specialitate (cardiologi) care vor aplica măsurile recuperatorii medicale în completarea celor socio-profesionale efectuate la nivelul locului de muncă şi în familia sa.
3.8.3. SINDROMUL INTERMEDIAR

Este o suferinţă coronariană acută, care se manifestă clinic asemănător anginei pectorale, cu deosebirea că durerea are o durată irui'. lunga, depăşind 20 de minute; se poate instala în repaus şi nu cedea/.S I<i vusodilatatoare coronariene cu acţiune rapidă. Examenul electrocardiografie nu evidenţiază însă semne tipice de necroză miocardici, Pentru diagnosticul cert — care necesită excluderea unui infarrt miocardic — este necesară observaţia, investigarea paraclinică şi trnl.niKMit de durată, deoarece se poate instala infarctul miocardic. Cond i i i l i i în perioada de debut trebuie să fie similară cu cea din infarct, spre a evita erorile fatale pentru bolnav.
3.9. INSUFICIENTA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom, o stare morbldl» In cure inima nu mai este capabilă să asigure irigarea celulelor şi ţeiU* l i n i l o r . Orice boală cardiacă sau vasculară care creează un obstacol I H ' i i i i n adaptarea fiziologică a inimii duce cu timpul la slăbirea muşchlu lui c.irdiac, care devine din ce în ce mai incapabil de a se contrariu
e|i< M 'llt.

l .1 începutul suferinţei, inima îşi mobilizează forţa de rezervei pilit flliiii'iirea fibrelor miocardice: este faza de hipertrofie. Cînd forţa di» rozorvă este epuizată, urmează iaza de dilataţie a fibrelor miocardice car« exprimă „obosirea" inimii şi deci apariţia semnelor de insuficienţi cardiacă. Insuficienţei cardiace cronice i se mai spune şi congestivă spie « sublinia staza sanguină periferică (vase, organe) cu imposibillt.il' Inimii de a satisface o circulaţie normală, în raport cu necesităţile < ! • moment alo orgain.inului. litlnloglc. Con/'-le insuficienţei cardiace slnt multiple şl orii. M . l l n t i e c<iir/'-le « •hii!i[ato Iu etiologia generala poate duce la instalm. n iimilicicii[<'i v,,1.1,11, afecţiuni ale pericardului, miocardului, encloi m . tulul, cn vi ' • " ' . • ' • care măresc rezistenta periferică (arterioscloioafl, ilpi'iiousliii" ,iirimlă) pot conduce la docomponsarea curdlacfl. H«>nmliitlra cu i n . i afecţiuni toraco-plcuro-pulmmiaro ca: deforînnţll M|« :'Ull«'l torn. i Iproamfliemul, gclem/e pulmonnro, H! m 11/.o

creează un obstacol pentru ventriculul drept, determinînd corii nionar cronic, care duce cu timpul la o insuficienţă cardiacă i rilllcare. Insuficienţa cardiacă poate începe ca urmare a intrării m(ft a ventriculului sting sau drept.
lunM-m deci: <lii|iit localizare: insuiicienţa cardiacă stingă, dreaptă sau globală, cxprimtnd in uuferinţă a ambilor ventriculi, indiferent de ventriculul care a cedat > i n pa «voluţie: insuficienţa cardiacă acută sau cronică. Insuficienţa oculţi ni di(<nptă sînt urgenţe, care necesită intervenţie rapidă.

im li-risticile principale ale variatelor forme clinice de insufi• «mllacă. liiNiiflclenţa ventriculară acută stingă se datoreşte unui obstacol i " l nli-cţiuni ce interesează ventriculul respectiv, care duce la ' llnlcd bruscă de a mai pompa sîngele în arborele vascular. Sini i i i t n i ' l ti atriul stîng şi în plămîni. Capilarele pulmonare se dl•- < iiiiijcstionează şi se produce extravazare sanguină în alveole, " n|inr<» eliminarea sputei seroase, rozate, aerate. / >m<-/<> şi tratamentul insuficienţei ventriculare acute stingi iiduic, edemul pulmonar) au fost descrise la capitolul de se« • «Iul pulmonar acut exprimă o insuficienţă acută a ventriculu* ' 'nir/.ii coa mai frecventă este o embolie (tromb desprins de i" lormnre), care obstruează artera pulmonară sau ramuri BMl nuii mici «le ei. Cu cît trombul este mai mare, cu atît prOfl•.!»« mai yrav (moarte rapidă). Tromboflebitele — cauze ale inilnioiHiic — pot apărea frecvent postoperator, postpurtUM, im, fnpt care reclamă atenţie la examinarea bolnavilor, cu î l , «jiu1 M Io diagnostica şi trata la timp. iinii'/i' np«r do obicei la mobilizarea din pat: bolnavul se ' 1 9) rado, uneori murind subit. Alteori, brusc, apare o dulitiicordiulâ, imitînd un infarct; se instalează cianoza Inp'tflto tnsft şi lipsi) şi dispnee. Anxietatea, starea de toc Unilioliilo mai mici, unice, pot evolua fără sfîrşit letal. tini rtiruf/v; principalul ar fi descoperirea focarului embo-i Itntnt înaintea declanşării sindromului. ixilnovul a fost salvat, trebuie descoperit focarul şl tratat «l»i<l<una, care poate fi fatală. acut se combat: j i i l u nilalglnsau morfină}
K

|iM io|(.(|lcQ ca uza tn n ro ale hip e rten siu n ii p u lm o n ar* m iiin • 'iioH , ropetatA la nnvole după 1/2 — l — 2 ore, afro* ini
;

nn\ i/irt l % |.v. i U ' nttllHlIi
;
Iii ft

IM

u lu iN U p o ate ad m in istra n tro fa n tln ăi

care apare în cursul . ritm de galop) arată afectarea miocardului.i is i i l i c i e n l . In fiecnre raz se va face diagnosticul l. Moait<. turgescenţa venei >r superficiale. realizîndu-se o insuficienţă globală. . La începutul decompensăm dispneea apare la eforturi mai in ar l pentru ca progresiv să apară la eforturi din ce în ce mai mici.u. lixamenul radiologie evidenţiază aspectul de hiluri mărite. hepatomegalia. i. tr î l ' rnh|)«H tnren Indlcuţlllor (le tinlaiiieiit amliulaloi. silind bolnavul să ia poziţia ortopneică. complicaţii şl prognostic. precum şi mărirea ventriculului stîng.. iar diversele aritmii (puls alternant.simptome nervoase: cefalee. cu aspect de stază. greţuri. vărsături. d) Insuficienţa cardiacă dreaptă se explică prin incapacitatea ven triculului de a mai face faţă primirii şi expulzării sîngelui venoi. halucinaţii — „nebunia cardiacilor". i e cronic. cianoză cu tegumente reci (din • . turgescenţa venelor.in/a stazei periferice).i |iuiilp surveni ork'Ind..i şl ptou u i i ' i . hidro* |M'ijc<ird. Staza pulmonară .. mai ales jugulare. lixamcnul clinic şi electrocardiograma evidenţiază semne de mflnre a ventriculului stîng. caro la rîndul lor agravează şi mai mult decompensarea miocardului. posibile trassudate în cavităţi (hidrotorace. Acesta stagnează în vene. de dolir. \ t r * lonalfi). semne de suferinţă renală (oligurie. Staza pulmonară favorizează infecţi i l«>.c) Insuficienta cardiacă congestivă stingă se caracterizează prin progresivă. oligurie. azotomic . i volulin< . periferie.i(|itfl(l» pslliicfl. Cianoza In acest tip de insuficienţă cardiacă este mai discretă.Lvoluli. durui l tn epiqaslru şi hipocondrul drept). . oligurie.1 ineiiiil clinic actual.! de «n. exprimînd gradul de decompensare a miocardului V<<nlrlrul<ir. edeme sau transsudate în cavităţi.volu|l<>. semne de suferinţă digestivă (anorexie. ascită). edeme mari (edeiBi • illnislre). somnolenţă sau semne de . ficat. raluri crepitante la baze. insuficienţa stingă se răsfrînge şi asupra ventriculului drept. o) Insuficienţa cardiacă globală este des întîlnită în practică şi Intru» iif^te simptomele cardiace (descrise la insuficienţa stingă şi dreaptl)» • lripne<> (uneori mai puţin exprimată).. i l c n l(Jtipliul dei i a t u i a bolii de ba /. Ximptome extracardiace în insuficienţa cardiacă. Simptomele principale ce caracterizează acest tip de insuficientă nit: cianozâ intensă (mai exprimată la extremităţi). reflectînd suferinţa tnlieifului organism: . i .i|>oi Iii repaus.semnele de bronşită.< evidenţiază prin tuse. proteinurie.'Hunului. La unii bolnavi putem întîlni dispneea de tip Cheyne — Stokes. Diagnosticul clinic se face ţinînd seama de antecedente •. hepatOine(|<ilie. tahicardie. mrcorn l>llcfltlllii InlectloaM' Iri'j'vonto ngrdvea. difn conturate. . Timpul de circulaţie creşte. de < orectiliidinen < i l montului. stază pulmonară. Cu timpul. aritmie.

în fu ncţie de gradul de insu'l<1/ v j u x l g c n o t e r a p i a e f a c e l a ş i d u p ă i n d i c a ţ i i l e m e d i c u l/uni /. In p i m ' i mumii { i î n m l n l i .1 0 g p e z i 5 z i l e p e s ă p t ă m l n f l « (in 0. c n ro d u c la in to x ic a re a o rg a n i s m u l u i.nliil. iniţial 3X 10 pienluri 3— 4 l . . " p o n t o î n c e p e c u t r o f a n t i n ăd a c ă e s t e n o r m o . s « n a c ţ i u n e ş i o e l i m i n a r e m a i r a p i d ă . f i i ) g po zi tim p de 4 — 5 zile (doza de atac). o ezet î n c e p e c u d i g i t a l ă r a p i d ă s a u l e n t ă . < i p o i s e s c a d e t r e p t a t . cedilanid). i i.40 g / .il t •iiiln l. i < u e 0.Ct Imwllut f/n/xJ i/o f//y/N//d (oslo noi osară o pun/A do cttovn /.. f ă r ă s ă c u m u lp o n . d i ' regulii Inipienn.s e d o z a m i n i m a me r n tp îndelungat.c a r e g u l ă g e n e r a l ă s e a d m i n i s t r e a z ă l a î n c e p u t •I n — u m i l .1 0 g pe zi.!'• i '(tfiliu/. I/K . în încăporu A ţ ii a s i g u r î n d u .llo). o s / r e a s t o n î c a i d i a c e l o r e f a c e l a i n d i c a ţ i a ş i d u p ă p o s o l o g l a do s IA m edic.s a u b r a d i c a r d l e . s a u p r e p a r a t e d i n 'e!x•-• digitală (digitalin ă. In tunlrnrdlac nu se vor <i<linlnlnlrn propurd/n «/ .. lnnp • >' Ilece l . i i l n | i (!< l .i^ n i A N i i l l i in h'l i li n. in do/. î n p o z i ţ i e s e m i ş e z l n d ă neo) sau în poziţia cea m ai com odă pentru bolnav.10 g d in d ou ă în d ou ă z ile sau 0 .i. i i m a r i .. i < i | din alim ente uşor digestibile.il. l i n p n ' ţ l i i i i o i ' i p n l i i i • . S e p u l n d i n i n i s l r a ş i d o / o m . Se exclude tem porar i.cnre s o ndmim .îng rijiri. Se poate începe cu pulbere de digitală purpul . la fel d oza şi ca lea de adm inistrare. i ion m edicam entului tonicardiac revine medicului în funcţie • U nic. cu •n<i i i m .1.••«• dni>fl t i r u l u i . C adrelor m odil le i r l i m do a respecta doza.'iliod /n pi' i i l o o rală s au în in jecţii intravei c .i i nil < ' . i ninsă va fi cu 2 — 3 ore înainte de culcare. deslan osid.«e ndminr.. m e n ţ i n î n d u . evitînd supraîncărcarea cu lichide.h r «l NtroluiitiiHi nn IM.2!) mg).v.! deill 11 i'ţi IH 'I i'. P entru diag no stic şi evo lu ţie se fac exp lo rările p araclinlce llcnlo.n picături încă cîteva zile şi se răm îne la o do/n do î n t r r -'i p l c r t l u r l p c > z i .m .din fioln. S e va controla riguros pulsul şi diureza care se notează graclluroza indicîndu-ne şi evoluţia (o diureza m are indică o evoluţie l i. m ai ales M U ilu card ie sau tahiaritm ie. h i p o l i p i d i c ş i h i p o s o d a t .. > • • > • tulniintsIn'u'/. • i ' l i l l C .1.. 4 zllo < l l n n no ndm inistrcază în picături. N lddcilnlsînt preparate d o digitală.H o ş l u l t e r i o r s e c o n t i n u ă c u 0 . r / . t f ţ l i m u l a l i m e n t av a f i h i p o c a l o r i c .i educe sodiul din alim entaţie. (ol i o l .20— 0. urm ărind toleranţa şi fenom enele de 1 1 . apoi 0. dig ox in .s e s o m n b u n ş i s u f i c i e n t . ti m p î n d e lu n g a t s u b o b s e r v a ţ i e m e d i i . i 1.itam entul curativ are ca obiectiv com pensare a cordului ce se reai printr-un com plex d e m ijlo ace: r e p a u s u lv a f i r e l a t i v ( m a i r a r a b s o l u t ) .ipoi cile <> holn pe /i.

vrni. Un bolnav cardiac care odată a fost decompensat va fi t i i n i < i r i t şi ajutat tot restul vieţii pentru a se preveni noi decompensărli prin măsuri medicale şi socio-profesionale. .< | .i cu scdative şi antibiotice în cazul infecţiilor şi vitamine mai al«'i din ijiupa B. cosnldon-retardi p^idutln-knlicrcin). colagenozc.1 0 . tubrimlo/.. în care caz cadrele medii i M ' . i t i o l l l n u i i c .irdince. Reamintim că după compensare.mii i de insuficienţă cardiacă se practică emisia de sînge (3—500 cms).W. se vor indica boli i .i 3 .'! ori pe săptămînă în condiţiile unui regim. cauzată de dilataţia venelor. manifestat prin greţuri. se complpIcir/. La indicaţia medicului în uncie ' . i l c ş i gangrene cure necesită amputaţii ale exlivinilA|il bolii Raynuuil constă In vatiudllatatoarc (toltizolln. c«n'« Im . mcdicaţia adjuvantă: în afara medicaţiei diuretice. bogat în potasiu s«u prin 'iduiinistrarea de clorură de potasiu l—2 g pe zi. coastă cervicală. tulburări de ritm 9! de conducere (vezi intoxicaţia cu digitală). iionu> — traduse clinic prin paloarea dureroasă a degetelor. urmnia ! • • i uino/ii. cadrele ajutătoare vor contribui la educarea bol' navulul In co priveşte regimul alimentar. infarct miocardic. alături de tonii . i i < . aldactone (spironalactone) prevenind Npolln'-'i organismului de K prin administrarea intermitentă a acestora de '' . cariei») l'onto tipdi'a şi In angina pectorală. colaborarea cu nn>.clc pot fi necunoscute.AIAturl do medic. — folosirea diureticelor face parte din terapia adjuvantă. pentru ca la sfîrşitul cri/olm xi npniti roşcată ca urmare a hiperemiei prin vasodilataţie artorinlfl •îlmplmimlologia este declanşată mdi ales de frig. vărsături. perforatori în mine. BOLILE ARTERIALE FUNCŢIONALE BOALA RAYNAUD Aupect clinic. /nx/'s. complnmlu. nefrix sau ufrix. oferind condiţii de evitare a decompensai i l o r frecvente. IM Ifpn. «III IN . traumatisme prin iiNtrutn<Milcle vibratoare — la dactilografe.extremităţilor membrelor superioare — uneori şi ale membrelor In .col «l bolii de bază.1. modul de viaţă şi de activi» tatu după compensare. emoţii sau oboseală < 'inr/. Tratamentul sindromului Raynaud oşti. la externare. Boala Raynaud se manifestă prin spasme arteriali' î l ' . ale plexului brahial. In unele cazuri se ajunge la sclorndcnnln.s c bolnavii şi instrumentarul. situaţie în care vorbim de boala Rny ifliid smi pot fi decelabile şi trebuie căutate (compresii ale vaselor nul) 'Ifivh'Ul<irc. i v u lui măsurile de continuare a tratamentului. Se pot folosi preparate mercuriale sau tiazidice ca furo. respectarea dozei de digitală.10. leucemie. B O L I L E V A S E L O R P E R I F E R IC E 3. 11 neori sînt necesare puncţii evacuatorii. spre a evita subdozajul 9! supnidozajul. diciil schi şi cu cadrele medii.cl.

rflre coden/fl In tn- . care necesită amputarea membrun»nlul Irclxiic aplicat de urgentă prin injectarea de novo'••'. avînd ca lorfofiincţional obliterarea arterială periferică.o tiuitput bolnavul se plluqa do senznţln de ohdîl ilr nmrN. După evoluţie ilu irlţ|'i(le poate fi acută sau cronică. răceala tegu* • Iernile. paloare. fibrilatie atrială etc. endocardită lentă. ilninontul constă în evitarea căldurii.2. BOLILE ARTERIALE ORGANICE SINDROMUL ISCHEMIEI ARTERIALE PERIFERICE 'i l» firpflstă noţiune înţelegem o manifestare clinică amintita la •yli» sub numele de claudicaţie intermitentă. 3. l. Obstruarea se instalează brusc. couirnctli lonlco alp muNculaturil • MI i «pnic iluiorun In «foitul de inern. pnieHle/ll. se vn practica Intervenţia pan* ninlMiInliil. ERITROMELALGIA Homolalgia se manifestă prin crize de vasodilataţie periferică A ilfltilor. cu tulburări N ti-i Itoriului deservit de artera interesată. osciul)sciitft. I)nc<1 intervenţia nu este rapidă.iri\'c.//irt iulrnarterial sau infiltrarea cu novocaină para> < > n l i < (idiiiliilstra şi lieparină. Crizele sînt declanşate de căldură. Cel ' m bolul are punct de plecare inima stingă (stenoză ml1 1 (1 1 cardiacă.ACROCIANOZA Ai mcianoza se manifestă prin cianozarea şi răcirea extremităţilor i durere. dar dncă In decurs de cttava "iun cf\ ('Ircul'itin s o reia. eforturilor de mers sau Mc« (aspirină).! c fie unei embolii care obstruează lumenul unei artert miel tromboze obstruante care se formează pe loc.) IINDMOMUL DI ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA • (nli»yl«. atroce. cu răspuns d* survine gangrena. cu manifestări cilu«: dureri. evidonţiabilă prin termometrizare cutanată.10.)' Hologle. întîlnindu-se mai des la femei cu tulburări neuroendocrine. cu roşcată. creşterea temperaturii locale şi hipersensibiiiMjiunii interesate. a) SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA ••. merii UNUI. psihoterapie si »• ilmt'ii Irigului care accentuează manifestările clinice. senzaţie de frig. I. IKitiitnentul constă în administrarea de sedative.

eatlnlroa efortului. Cu timpul deficitul de irigaţie se accentuează, du roren npnre şi în repaus, la căldură, noaptea, iar în poziţie clinostaticâ NU ameliorează. Fazele avansate duc la gangrena, care necesită amputa tll corespunzătoare. Se caracterizează clinic printr-o evoluţie progresiv/J Cauzele sînt multiple: — microbiene (febră tifoidă, tifos exantematic, pneumonii, sepii '• •• mi i, ricketsii, reumatism, sifilis, toxoplasmoză); — alergice (trombangeita obliterantă care apare la tineri între 20 i 40 d(> ani, însoţită de tromboflebite migrante, uneori de sindrom i'.iynaud); — ateroscleroza este frecventă în etiologia obliterărilor arterelor i i i . 11 alos la nivelul membrelor inferioare. Apar pe teren aterosclerotlr. i 11 factorii de risc amintiţi şi se instalează de obicei după 40 de ani» - fumatul, frigul, umezeala, diabetul zaharat sînt factori frecvenţi i i i l i l u i ţ i la bolnavi cu manifestări arteritice. Adesea se evidenţiază i .ui/o mixte, de regulă cumulate. Diagnosticul clinic este de sindrom, iar analiza clinică va fi făcutS l > c - n l r u decelarea factorilor etiologici. Diagnosticul de sindrom se bazează pe: prezenţa simptomelor sili H . ' c l i v e — de mare valoare fiind claudicaţia intermitentă; pe palpar««i pulsului arterial comparativ, aprecierea temperaturii, a culorii tegumenl i - l o r şi pe informaţiile explorărilor complementare (oscilometrie fune* (intuilă, arteriografie etc.). Diagnosticul etiologic va lua în considerare vîrsta, sexul, antero (lentele bolnavului, probe paraclinice necesare, rezultînd din supoziţlll* < linice.. Evoluţia şi prognosticul depind de natura bolii, de extinderea hv/.lu nilnr, de stadiul în care se face diagnosticul. Evoluţia este progresivă Iu hnlilc cronice, ajungîndu-se uneori la gangrene cu consecinţele Ini Inqrljlrile acordate bolnavilor se referă la stabilirea diagnosticului l e x p l i u . n No pentru diagnosticul de sindrom şi diagnosticul etiologic) ţi !.i tuiliiment curativ. 'l'iiiliinientul curativ pune bază pe factorii care grăbesc evoluţia .•.c- interzice cu desăvîrşire fumatul, se evită frigul, umezonlni n|iena riguroasă a membrelor, a extremităţilor (spălat, tălntwl rotund . î l unghiilor, ciorapi călduroşi, largi, încălţăminte şi ImbrAc'A mlnle l i ' j i r ă , evitînd orice împrejurare constriclivă a trunchiului ttnw •i iiii'inliM'lnr); • • < • indicei gimnastica medicală, tratament balnear în staţiuni ru i i m l i l c.inliovciscular (l)uziaş, Borsec, Tuşnad, Vatra Doinei). 'iratamentul medicamentos foloseşte o gamu larţj.i < l e mediciininntf* ru.\»r///(ifd/n(ir<v pompa) arterial cu novocaină, vitamin.i l'P, p.ipdverlnft, h j <l e i < | l n , redeKjiii, cninplamin, hiiledrin, tolazolin, kalikn'in, inlillrnlU MI nnvni'uliul n simpaticului lombar, uneori simpatectomie InmbnrA unu jlelti Nllllntlc'i', VeiKKise. Profilaxia M< <i(liesen7,a cnu/clor cunoicuto cu potenţial determinant îl nitt'rlnpntlllnr nlilltemnln.

3.10.3. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

H i | i . i | . Misiunea arterială se caracterizează prin valori scăzute ale =' i nrtcriale sub 100 mm Hg maxima şi sub 60 mm Hg minima, i'li'rfi şi aici criteriul vîrstă, prezenţa şi gradul simptomelor • i'put capitol descriem:
i|iiilannlunea arterială sistemică esenţială; i| inlan»lunea arterială sistemică secundară; i|'"t | m»lunea arterială ortostatică; ii».liiimlunea arterială regională cerebrală.

|ilimu»l<> clinice sînt comune tuturor acestor forme: ameţeli, cefa•n i i « pronunţată, scăderea capacităţii de prestaţie, insomnlli '.' viM|i>Uitive (transpiraţii, tahicardie, tegumente reci şi marmoi Inunde mai severe apare tendinţa la lipotimie şi chiar sin>n Inima secundară se adaugă semnele bolii de bază în cadrul i|iitn' (bocila Addison, boli cardiovasculare, stări caşectice, tu'n Inima ortostatică sînt caracteristice apariţia şi accentuarea t ilt» N u l ' - i i n ţ ă la trecerea din clinostatism la ortostatism. • l«meniul o efectuează în funcţie de forma clinică. •i i i i M ' / r . :i-n[iale tratamentul este deosebit de dificil. Psihoterai' .1 lipsei de nocivitate a hipotensiunii este pe primul . 11 K l.i regim complet, mişcare, cultură fizică medicală, in . K T liber. .«•'•/;m/nre se va face tratamentul bolii de bază. In « u / c domină hipotensiunea arterială în teritoriul ceii ti. î l . i montul menţionat la hipotensiunea arterială reglo•nlorldlă regională cerebrală (FI. Marin) .iili-ruilft regională cerebrală (Hipot. A.R.C.) est* irtpn i l i n nuii multe simptome ce trădează o tulburar» 14. \ltlnnmlica d ticestui sindrom este constituită de: attlt» Ui r<l(/ore -- chiar leşin — şi scăderea accentuată Q
la «pnro cu <lr»M»biro la vnriantdo posluralo, mal alţi Himinim In v i i - . i . i cu vari><' i - \ h n • . < • , li\ < undiţii In cart •e'tlvfl t".li- i'xpiisă la ciililui.i l.ii'l.ivit.iiili- .K|iii'(i|i' In IM piu . ' . u n ciiicinico, In [ H M i i i . n l . i p u li i' i l.n .1 . H I |ira'i la cd'/. '• i rhinr leşinuri iir.uţcsc a n i " ( c , i l , i , < i . n »|>|ş. l i n i i " ' . M I no, piTsontui tivind timp H.I MI av ' A< ' . . I M «•! nml di's sub valon do 20 unii l Ig. ml • i nml fn'i'vcnt In limita Inferioară a valorilor i) tu /mut vnloillor do hlpolonslune.
•U,

şl ci«fnl<M '(i, chiar foart* puternică — nituati li n q lold lor o cu lari — « loc U tl eu tu lb u ră ri

Ii- vedere, zgomote în urechi, senzaţia de hipoacuzie şi tulburări van-'ulovegetative: paloare, tegumente marmorate şi reci, transpiraţii, tahl-•nidic, puls filiform, diskinezii biliodigestive — în special staza duoObiectivizarea acestui sindrom se face prin scăderea T.A.C.R. sub ."> mm Hg, scăderea I.T.U., scăderea T.A.T. 0 caracteristică importantă a Hipot. A.C.R. este că fenomenele? cil idee descrise cedează mult, iar valorile tensiunii arteriale retiniene (şl •, i.•, le m i ce) revin la valori fiziologice (rămînînd totuşi la limita lor infui n Mia) în postură clinostatică. () altă caracteristică a acestor fenomene este evoluţia lor îndclun* ' i ' d . i vi ondulantă (ani — zeci de ani), scăderea capacităţii de adaptam ! • ! elorturi şi foarte des scăderea capacităţii de muncă. Fenomenele sini ULM accentuate postprandial, după mese copioase. ni pot. A.R.C. poate ii esenţială (boala) sau secundară. — Hipot. A.R.C. apărută in cadrul altor boli (secundară unor boli rnidiovasculare, digestive, spondiloze cervicale sau boli generale). Di* o deosebită importanţă este Hipot. A.R.C. în cadrul hipertensiunii tirturlalo esenţiale (H.A.E.). Evidenţierea Hipot. A.R.C. în cadrul H.A.E. are semnificaţie diforltH şl o deosebită importanţă practică: — dacă apare în fazele de început ale H.A.E. are semnificaţie favo^ rabilă, ea fiind expresia unei vasodilataţii compensatorii în teritoriul vasculocerebral; — în fazele avansate însă ea are semnificaţie cu totul nefavor* 1)1 la — mai ales dacă urmează unei perioade în care valorile T.A.C.M ou fost crescute şi dacă este asociată şi ateroscleroza. în aceste condiţii « • M semnifică decompensarea vasculocerebrală şi iminenţa unor an l denie v.isculocerebrale. In această situaţie administrarea medicament»» lor hlpntensoare, vasodilatatoare, a ganglioplegicelor, a diureticelor |i elecţiunea de emisii de sînge sînt nu numai inutile, dar pot fi dftuilfl toni e prin agravarea tulburărilor vasomotorii, pînă la provocarea UMIH wrldenle vusculocerebrale acute. 1 llpotensiunea A.R.C. s-a mai evidenţiat în perioada climact«*rlu Iul, precum şi după administrarea intempestivă a unor medicament" hlpolensoiirc şi vasodilatatoare. » llipotensiunea A.R.C. esenţială (boală). Se consideră esentl«!fl rliid nu ((asini nici o cauză şi nici o suferinţă în cadrul cărclo in i'Vollie/e. Tratamentul hipotenslunii A.R.C. este tot atît de dificil ca şl lenţi meniul hlpoleiisiunii în circulaţia sistemică. «) In /o;me/e secundare se face tratament cauzal. !•) în lninii'le esenţiale se acţionează pentru ridicarea tonusului gt n c 'i. 'l .d <>K|,iiiismiilui şi In special a celui vasomotor. He<iimn| nlimenttir tretmio sfl ile uşor hlpersodut, bogat tn IIi ' l i h i Milu H'nl In produse de cnrne şl ((lucido. Se indică repaus |)Ult« pi HI l u d In |i<r.liii rt clInosIfdicA. Spoitul .i iidtuui l i / . l ( A niedlcfilfl tiebulo «(actuat motodlc şl Ilni|i lufliiluiMi"1 conliMlndlcft exercllllhi «portlvt C«ro »U|H(moli
li'IKllă.

iînnlura ortostatică (volei); dau mai bune rezultate exerciţiile la înotul. Psihoterapia individuală este întotdeauna necesară. Sfflativele şi psihotropele trebuie administrate cu prudentă, i sen i a pentru a asigura un somn liniştit şi a evita starea de toro-faracteristică unor somnifere. Hnlneoterapia în staţiuni colinare sau submontane (Vatra Dori'M.'iec etc.) se indică cu bune rezultate mai ales în lunile de vară » to<imnă. Aplicaţiunile reci: duşuri cu apă rece seara şi dimineaţa ulme, în cure de cîteva minute, asociate cu automasaj, au rol i * ir n l vasomotricităţii. Corectarea anemiei asociate este obligatorie, ca şi a oricăror iifpriiiţo asociate. Se indică l — 2 cafele mici pe zi. Purtarea de burtiere este utilă dacă fenomenele clinice apar miidiul, iar a feşilor elastice la membrele inferioare în cazul paMlnr cu varice extinse. In perioada de acutizare a fenomenelor clinice se intervine prin "••i repausului profesional şi tratamentul medicamentos (similar Iministrat în cazul hipotensiunii arteriale sistemice). Rezultate ii obţinut cu apă distilată administrată i.v. încet în doze cresi l n i c 10—15—20—25—30 ml, în cure de cîte 12 zile, de 3—4 n i . Tofedol sau preparate similare (l — 2 — 3 tablete pe zi), stric"imnal, preparate de efedrina şi norartrinal.
3.10.4. LIPOTIMIA. SINCOPA

l Ipollmla este o anemie cerebrală tranzitorie cunoscută şi sub nuIflsln, care apare în diverse împrejurări clinice ca: boli car-• u tulburări funcţionale, aglomerări cu deficit de oxigenare, stări i'iollcitare, intoxicaţii etc. ntnnuitologie. Bolnavul are ameţeală, devine palid — alb ca şl In cele mai multe cazuri îşi dă seama că îşi pierde cunosaspjml evitînd un traumatism. MH»/iii/ obiectiv: respiraţia şi circulaţia se menţin, iar după cîititp sau cd mult o oră bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, i n i < < n l if/c u rg e n ţă : il
• leriM Ixtln.ivului la aer curat (oxigenat); i i c c i c - , 1 l c i | , i t u r i l o r constrictive (gît, torace, abdomen)» ÎMI I . I I I M « ' i n joşilor (care prin aglomerare împiedică OJcl-•d tpll ..... .1 î l ' • -M i l . . i n ţ i fizici ca: flugelnrcu leţel, stropirea CU
i

l

- < ii l ' i i • • • • n , 1 1 , is e o t e l, p a r f u m , a m o n in<cifct e s t e p o ii b l l t M ; d i i M M i ', i1 . 1 n I M- • ,( >v. i M ec respiraţie i i n. M . I . aii I n i i> ...... \ ' i n u li' * iio ln a v u lu l s ă c o n r.n iic m e d ic u l p e n tru
< l IIIM 'I l V I lllll.llc l(l'l ll/ U | (

«HM i« ear«etarlz@fl?,ă prin pierderea bruscă a cunoştlnt»!, cauacută a debitului circulator cerebral, cu scăderea

liruscă a circulaţiei sau oprirea respiraţiei (ori a ambelor, cîpd asist-. Ui moartea aparentă). Dacă în decurs de circa 5 minute bolnavul nu-şi revine, survi n....rtea reală prin anoxie cerebrală. Cauze. Sincopa are cauze foarte variate. După ce bolnavul îşi i vine la cunoştinţă, se vor face investigaţii pentru decelarea cau/ Sincopa poate fi: — de cauze chirurgicale (survine pe masa de operaţie, după truu niatisme hepatice, epigastrice, testiculare, ale regiunii laterocervicali puncţii pleurale, pericardice); — de cauze medicale (boli cardiace, boli cardiopulmonare). Tratamentul este intensiv. Se va face masaj cardiac, respiraţie ficlală, stimulare cardioelectrică, defibrilare, adrenalină intracardli etc. Se tratează pe cît posibil cauzal.
3.10.5. INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA (ŞOCUL COMPENSAT Ş! DECOMPENSAT)

Insuficienţa circulatorie periferică nu trebuie confundată cu IIINU licionţu cardiacă congestivă. Ea este o stare caracterizată esenţial pi prăbuşirea rapid progresivă a tensiunii arteriale, puls mic, filiform, flli perceptibil, apoi imperceptibil, puţind atrage după sine exitusul. ACK.I t.i stare de extremă gravitate, exprimînd o tulburare vitală în ţipi vi/ionarea celulelor cu O 2 , survine în legătură cu perturbări matul* lico-colulare, instalate în împrejurări clinico-etiologice variate. Arun».' : , t i i i e cuprinde — fără a fi epuizată fenomenologia bio-clinico-pot<MI iiic('i — două stadii: i\) Şocul compensat este stadiul tulburărilor metabolice celulu / .-.///un!, fără tulburări mari hemodinamice (avînd ca expresie sefld ir.i T.A.). I t ) Şocul decompensat caracterizat prin prăbuşirea T.A., cu rodui t rrn mvenu.dtu a funcţiilor vitale, stadiu în care dacă nu se obţinu rfl puiiii Ui încercările de redresare prin aplicarea măsurilor de ttn»|c Intensiva survine încetarea funcţiilor vitale şi moartea. Pentru cadrele medii este important de reţinut: — gravitatea extremă a acestor stări; -- împrejurările clinice în care se pot instala,- iMctorii capabili a iniţia fiziopatologic aceste stări; - tralumentul corespunzător. Cauzele sau împrejurările clinice cile şocului (compensat 9! apoi (t* rompiMisul) so yrupoază în cîtcva mari c.ileqoril: 1) cau/o chirurgicale: traumatism* .n•< ulentale, profesionale1, aoi dnntn do clrculaţlo foarte frecvente in i > i < •/.cnt, intra- 9! postopi<r«t" liMinorâull, arsurii '2) cauze obşti* t r leale t nvortinl, nn-,1. n i.ihorloaie cu hemorogll nn 11, InltH'ţll pUHtabartumi poitportumi

mite medicale: hemoragii (ulcer, varice esofagiene rupte, hopanK'o, ciroze hepatice, hemoptizii, hemoragii cerebrale, sindrom \ i \ t t t retc.);itmludratări: vărsături, diarei, vărsături şi diarei, transpiraţii pnliurii mari — în criza unor boli febrile; <">/ / infecţioase (prin toxine care lezează centrii nervoşi şi slsnlcrial, miocardite) ca: pneumonie, bronhopneumonie, diiterio, ifl, febră tifoidă, tifos exantematic, gripe, stări virotice gruvoi /io// cardiace: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, cord pulirut) i'()//<•/ generatoare de şoc: renale, pancreatice; Intoxicaţii (alimentare, cu ciuperci, substanţe chimice, madl1 ')/ •.incul alergic la diverse alergene este actualmente tot mai frec• pocite produce după administrarea unor medicamente ca: aspl'iilniină, iod etc. în principiu, se va supraveghea atent admiii oricărui medicament, practica arâtînd că reacţia adversă se ninlli-sta chiar şi după cel mai inofensiv drog. <iii<|i>nle. Indiferent de boală (împrejurarea clinică iniţiatoare a i' .;;<ir decompensat sau colaps cum mai este cunoscută insufl• nMil.itorie periferică), în patogenie se incriminează următorii

l> i' i turbarea centrilor vasomotori, care devin incapabili să mal • /•• tonusul fiziologic al circulaţiei periferice; •ili'ihircci excesivă a forţei de contracţie a miocardului, incapabil «pul/n o cantitate necesară de sînge pentru irigarea celulo-tlsui l ' i u ' t miocardic, miocardopatii, cord pulmonar acut, tamponavfiH/win-u slngclui la periferie astfel încît se ajunge clasic la .1 vnM'lor mari", iar inima „bate în gol" de unde ineficienta tranilul lonicardiac. Este suficientă dereglarea uneia din verigii* " (H-uiru instalarea colapsului. 1 "i"itl<i socului este mult mai complexă decît cea redată schemai . i i . i r o n fiind favorizată de gravitatea bolii iniţiatoare, pe un • im psihicul este labil, epuizat sau t erenul somatic este debiliMU , hntrlui), c:arenţe alimentare, boli consumptive, temperaturi
i'lr,).
.lllll(K'))

itpluinatologla. In raport cu cauzele iniţiatoare şi cu evoluţia stn« • M'itmrrA următoarele manifestări: U I M I I / c.ntniH'nsat, care precede colapsul, are puţine : imptonic, l inpi < ii ' i *pi ll ) ii n, înşelătoare, dar care căutate atent, ne V < M orlcntn H 11 ni co poato urma: lin mute Importantă <%stc tmpr<>jurarea clinică In caro l.u vin ol>'K

nlnicii ir.llilcrt: bolii,ivul |IM,I|I> li Inijorcir, |ti||niin'nli'l« pot li pnluli , ' n MiMiitA spn> iMinpci (iliini, pulsul, IA .........n.i i - s nu, In nnolo cazuri, ie con-

i ţn c< ul (/(•('(iin p c ii.'rd f.' cu n n u l rm i/dlo d eclan şato are ale n n n l ., uim ititoa poato M urprlnd u .uuii/ic/e culaptulul, lâna term ln< ii< i n

hlrtl I n t i i l i n t A In crt'^tcir ,i l A. l . i începui/

adesea defavorabilă, din care cu greu mai poate fi o şans.i 'i snlvare; / — starea psihică: apatie, indiferenţă sau obnubilare,- / — somatic obiectiv: paloare, tegumente reci, marmorate, tnm i «(11 reci, cleioase; — impresionează tahicardia (pulsul cu caracterele descrise) şi • . . dorea T.A. sub 10, coborînd, în funcţie de cauză şi evoluţia gravă, .- . I M . u (zero). Venele sînt colabate, iar injecţiile i.v. sînt dificile. Profilaxie. Se vor reţine cauzele colapsogene spre a împiedica liu stalarca stării de şoc decompensat (insuficienţă circulatorie periferica) — In caz de traumatisme, bolnavul va îi scos din mediu — în tu dlţii de securitate — măsuri care să nu-i agraveze situaţia actuală (h mostază, combaterea şocului psihic, combaterea durerilor, a deshidi tării). — Se vor combate: durerile din colici, iniecţiile grave, cu supt vegherea strictă a bolnavilor şi aplicarea măsurilor antişoc. Trebuie reţinut că o dată instalată starea de decompensate a yoi'ii Iul, evoluţia poate fi progresivă, rapidă şi cu cit T.A. este mai aproci/m de zero, cu atît tahicardia este mai mare, iar pulsul devine mai //ri/juf* ccptibil-, In aceste condiţii posibilităţile terapeutice de a reanima bo//id* vnl devin tot mai dificile. Tratamentul curativ constă în reanimare intensivă şi tratamţ'nl «tlopatogenetic: — evitarea pierderii de căldură, încălzirea treptată a bolnavului rare va fi aşezat cu capul mai jos, în vederea irigării mai bune a eni > laiului; — se va proceda la umplerea patului vascular prin transfu/i< • stnge, plasmă sau înlocuitori de plasmă, în lipsă, pînă la procurau , vor face perfuzii cu ser fiziologic sau glucoza; — administrarea de O 2 , care are şi un efect calmant; — perfuzie cu norartrinal, hemisuccinat de hidrocortizon sau, « 1 . 1 dispunem, angiotensină, cu efect hipertensiv,— celelalte analeptice cu acţiune centrală, existente în uz toropri' Ud ie administrează în forme mai uşoare sau în scopul prevenirii i< tnpsulul (cofeină, stricnina, lobelină, micoren, carion), după un plnn (t rapcutlc bine fixat şi adaptat individual. In încheiere subliniem necesitatea ca ajutoarele medicilor să r,\noascfl fourte bine împrejurările instalării colapsului, deoarece so di" prinde pericolul mare pentru bolnav şi necesitatea unei supravoţjlit ppiiiiiincnlo spre a preveni şi surprinde la timp tendinţa la colnpn, l v<-</<•;<•</ luării măsurilor de prevenire. Transportul bolnavului so v<i fn< cu iiiiiliiih itiţ» antişoc, evitînd frigul.
3.10.6. BOLILE VENELOR PERIFERICE
VARICELI

Vnnr.'lo slut dllrttnrl prnimmînt» ale venelor superficiala, UBtSlt ou »lmi"/!lrt|l yl «glumei m t in pachtta.

apărînd după o l i ' i l l c b i t ă profundă sau după compresiuni mecanice (tumori. etc. vciieli d«-a liuiqul n n< < tulul und veno so pnlliuluint |l ••ntibll Npoiiluii . ' ' ••'• M M i i i i i i i u u r / . nolice) sau se poate ajunge la hemoragii prin rupturi. postabortum.ocnl î n n l . (|l<v înnvul pr«zlnl(1 mim!. frizer. qlobnlfl). repaus la pat cu membrele afectate în poziţii vnilzna/ă golirea venelor.111 f. i i î n m i m l u l c b o t r o m i U p i m l h l l l t i i i i < ! < • M iu |raro . după n. In general posturile ortostatice prelungite fără deplasări postuNhiiptoinatologie. vtn-M. calciu clorat. teren varlcos. n i . Suniiu-li' " I H A *nu («bră. i i i ' ' i . complicaţii ale bolilor infecţioase. după injecţii intravenoase cu substanţe Irl•. farmacişti. nilrtbilil. se face tratament chirurgical de speciali•••rţll.mercuriale. ''"•(// (•«i/c. TROMBOFLEBITA. Uneori multă vreme sînt bine suportate.ilo dup i inniiaroo trombuliil). i i c di>rl( coit<Npniizâtonru . Pentru cele primitive recomandăm evitarea ortoi l u l îndelungat..1 ( ( ! I I M | I | . ciorapi elastici sau fese compresivc. postpartum. solvocilin. ' 'nii/. soluţie cloruroso-'Mil< ii s«u glucoza hipertonică.p rcn i i n . senzaţie de greu-i <|<imbe. după diuroticr. /. cu consecinţele lor embolice. <>OAIA TROMBOEMBOLICA (FLEBOTROMBOZA.i' favorizările: sexul (femeile fac mai frecvent varice) şi pro-i i i l l i rare se exercită în ortostatism (ospătar. In i i'liininării ei.fillcllnt do sodiu. i . biirarile de circulaţie produc jenă.M'Miornle şl locnlo. >liimcntul: pentru varicele secundare se va investiga cauza. uter ui) pe vena cavă inferioară sau pe venele iliace. i \\lrurqicalc: postoperator. • i > iloqcnle: împrejurările cauzale sînt variate şi numeroase. can' i . lujaturări. fiind accesibile inspecţiei şi probelor MICI'. tahicardiei m. ni/c alorgico. crosectomii).. Varicelo iu ld tromboflebite. vitamina C.i ulceraţiilor şi a tulburărilor trofice constituie ceea ce se < „complexe varicoase". tulburări trofice (pigmentaţii. Alteori. cianoză. I . ««fort violent. edem. llllopatogenie: varicelepot fi primitive.i'iiţ. .n m . pollcl-.Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare. n l Io indicate se pot efectua sclerozări vasculare cu substanţe» n l i <> (inoruat de sodiu). FLEBITA) i l n liomboombolică se caracterizează prin formarea unor trombi iinl vnscular şi inflamaţia peretelui venos. iin iu itA d o lnflu n iaţla i c/i' Urlu! i i nul cho<i«|n| adcr/i < l c . condiţionate de terenul con• I l i i i m l — ereditar şi secundare sau simptomatice. Diagnosticul >i nu întîmpină dificultăţi.ilii sîngelui.i In pnlpnrc fliiA. oboseală.iM'icti'lo cndovcmoH |l l t'iiiliMh < -mie (6—7 y. eczeme. ! l o r m a r c . încetinirea circulaţiei prin Insufl-. I. trombciii<i''iKl oblitorantă.).

. I> H! nav. so aplică comprese reci.. Cura balneofizioterapeutică se indică in <lii|)fl slinţjeroc) completă şi de durată a procesului acut inflamatul.iniilor ninln H'imiannlt* cu cnidlo|)Mlii II ' UIIIII || MII . antireumatice.. varicele şi complicaţiile acestora) cară r« < l ' i i n ă analiza profesiunii cu recomandări de schimbarea locului (1*» muncă..are ti O. 1 . Liniştea..se administrează anticoagulante heparină. Măsurile de îngrijire (luMului •. pericolul fiind embolia pulmonară.ioterapia. f i n l i i i n 'ooflclelltulul (le nlili/.iiii. Btilneofi/. J M < I. |fitld coronarelor. a bolnavului.|<minte. ce pot avea efecte agravante asupra stării bolnnv /'(•////'o bolnavului în pat trebuie realizată conform cerinţelor l . i nu pol II modificate prin nici un fel de tratament. repaus absolii Inlaictiil miocardic.vesti rele. 3.>n. PARTICULARITĂŢI ALE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR CARDIOVASCULARI In încheierea acestui capitol subliniem cîteva aspecte părtinituri In îngrijirea bolnavilor cardiovasculari.H. somnul sînt extrem de utile pentru cardiac (insuflcli ' > ! * inidiactl.). cicatriceale.(iihi .' du indici luncţionali ccirdio-respirdlori: vnlil.1 IH i. cu membrul flebitic mai ridicat etc.it. definitiv». i l i de afecţiune: ortopnee în insuficienţa cardiacă.tratamentul etiologic se va efectua în funcţie de cazul dat (ani) limlice. Evoluţia este variabilă de la cîteva /l le rtleva săptămîni. contraindicîndu-se vizitele obositoare.i evoluează bine. tratamentul insuficienţei cardiace etc. de nelinişte sau irascibilltfl! Evoluţie şl prognostic.1 K..temperaturii. (le/voltareu unei circuldtii i . . I | C .. Se contraindic* i luilncoli/iotortipculică Ia persoanele cu insuficienţă cardiovoscnl » • ililcirnt de cau/<i care a provocat-o. spre exemplu. a patului.). Importanţa tromboflebitelor trebuie reţinută sub aspect prollluelh. In cri/ui lo/iuriilor cardiace sau vasculare numai în fazelo lnl| Innlnlc de constituirea leziunilor profunde. .) se vor aplii» i iquros.i scurlaren lei plnfl In reîncadrarea In muncd si ( i r .ip. a camerei. In perioada evolutivă pulsul creşte zilnic (pul^ căţăra 1 U» Uneori bolnavii au o stare de anxietate. .M'itflţll luni (> M(|niilsiiuiliil In 1nlre(|inic. comun!» < l < .iţia pulinon. liniştea etc.n l .se folosesc de asemenea antialgice şi antiinflamatorii (asplrlnM.donului.. mobilizarea putîndu-se face după 5—7 zile. urmată de cum^fl nl<• • • cu urmărirea timpului Quick şi sedimentului urinar. Se Indica lialneoli/ioleiapia ( c u n . infarct). dar coborînd din pat cade şi sucombă). uneori cu sfli>< letal ducă interesează un vas principal (postpartum.icute . î l |M'iicolului imediat al emboliei pulmonare şi al consecinţelor tnrdlVn l edem cronic postflebitic.. Itulni'oli'/. .. 1 .ml<i Im .i < ..Icre. .11. cu consc. l'MiilImtazonă etc. i l i ' i u l e .iolerapia amelli" '. ill( lUMlv lllfalcliil î n l i x nidlc (Iapa («•'' M . Tratament: — repaus la pat cu membrul afectat imobilizat şl ni' riiln .

a materialelor şi instrumentarului (periitullcionţe cardiace).i>|)orate cu succes. Geoagiu. •n n l loc în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare îl ocupă apele nrbogazoase simple sau mixte. băile termale simple (Victoria. • |ft dcosobită se cere cadrelor medicale ajutătoare în efectualînrlnhil unor bolnavi care au indicaţii de repaus absolut. Olăneşti. • f lirrt cslc necesar ca toate cadrele ajutătoare ale medicului 1 i iiMiicinic tehnicile cele mai potrivite de îngrijire a acestor • • i i i . cîntărirea vor fi respectate şi efectuate con• n|lilor. Apele sulf u ! > • » . lipo•i <M) ÎI . recunoaşterea simptomelor de agravare. care reijfltiroa bolnavului. sindrom intermediar etc. ca şi măsui n / i ' impuse de aceste împrejurări (de exemplu insuficienţă lilrulară stingă. trebuie să înveţe şt i • mirt vuiţu lor.l n djutâtoare. întocmai ca şi medicii. bolnavilor cere supraveghere şi uneori ajutorarea bol- diurezei. Buziaş.sau izotone (Călimăneşti. infarct miocardic. Efi» . Tratamentele majore trebuie efectuate grabnic şl n<llc(i(iilor primite.sau izotonice de la Borsec. Tuşnad. Vatra Dori i ' . Herculane. Căciulata. colaps. Se cere o bună pregătire pentru cunoaşterea perico(\mvure. înn'ti scaunului va fi o grijă deosebită la bolnavii imobilizaţi. l Mai. < H<. ItrnlH'lor pentru examinări paraclinice la momentul oportun 11(11 rororte sînt de asemenea cerinţe obligatorii şi de înaltă 'li'Hloimld. precum şi la persoanele t | l i 1 i i neurovegetative cu manifestări generale şi cardiace.). hipertensiunea arterială esenţială şi arterioi i l c ă obliterantă (în fazele incipiente). angină pectorală. liipo.l<' maximă în stadiul tulburărilor funcţionale. .recomandă în tulburările de irigaţie periferică. La i vi slnt necesare puncţii exploratorii sau evacuatorii. bicarbonatate sodice-calcice. Călan) sînt •utru vasodilataţia puternică pe care o produc. •nutcrapia se aplică ori de cîte ori se face această indicaţie de IU 1. cord pulmonar acut.

traniveri. apoi cu esofagul care străbate torartli* pntiundo în abdomen prin hiatul diafragmatic. imn i--. bila din vc/iriila blllit şl micul pmicrratic prin canalele pancreatice Wirsung şi Santorini. vezicula biliară. portluni-'i ti-imlnalH a rectului.sc nini . cute îl porţiunea terminali • In llllllll l l l IV. BO LILE APA R ATU LU I DIG E STIV 4. Prima porţiune a intestinului iid ti IM nu numeşte. cu diro..i</i'/c! Intestinale tubulo-aclnoase (Brdner) care se gifsi-.tlv.i vei" ' IM ru • mii. unde se deschide în stomac prin < > • Meiul numit cardio. miiniunu iinm ! Ini nun • lumii'. lltd ltl. Ui ' Intmlor rxlstă tunica submucoasă şi tunica mucoasă care formează mai mulln rul tu (iKiNlmon cfiroift se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. iar cele inferioare. La Intel! ie nllrt mucoasa esofagului. El formează 14—16 anse intestinale din care o• ! ' • -iup f'i li/nntalfi. căile biliare şi pancreasul. Fsofiicjul are o lungime de aproximativ 25 cm şi prezintă la exterior o tuni du ţesut conjunctiv care înconjură o altă tunică mai groasă de ţesut muscular !• malft din două straturi: unul longitudinal extern şi altul circular intern. f. [ '• f//ii. are formă rin şl i'ilc prevăzut cu tunică musculară foarte puternică formată din trei straturi < ajutorul citrora stomacul sfărîmă alimentele şi le pregăteşte pentru digestia proptii /. duoden şi are formă de potcoavă.4. Stomacul este un organ cavitar situat în continuarea esofagului. aparatul rti . se continuă cu iaringele. r. efectuează în intestinul subţire. Anntoniin intestinului subţire este adaptată funcţiilor < i ! n cir (•(H llln in i îl' . Intestinul subţire are o lungime medie de 4 m. excreţie şi absorbţie. colon (aicendent.1. Tubul digestiv încep» cavttatra bucală. ilu molii) t\ ! > • > ) . In exterior se află tunica seroasfl. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi din anexele sale: ci In mii) lallvare. constituie jcjnnul.. ficatul. El reprezintă o important! pin (liuiu n tubului digestiv unde se scurge. Stomwrul ! cniilliiiiA prin intermediul pilorului cu intestinul subţire. c ii |ii< < lll il n i'Mlrmilri şl tultuloasc. prin canalul coledoc. (II fetite o l«t n im M> «Iu «puroiului dlgeitlv. cnrn se. cut lecrall lucurl îl fermenţi.lMfl... Duo<i' mii »u rut llniirt cu Intcillniil liber. do«condiml. Sucul intestinal ce conţine ferim n | n dl. In nfnrfl de glandei* mici iltuil» In Iii ini» «la lutiuliil ilii|i". (i.(LleberkOhn) care ie gSsesc pe toatil lnliiMln|t Iiiiitnilinil n i"» '"''<' forînnt din coc.ii> |)oitiuin>n ti-imlnall a Intestinului groi. Nn ui/ unul.

alta inferioară. Ele secret! i ni Jn digestia bucală. 7 — regiunea hlpoga*trlcl. 1. l — regiunea lllaeâ dreapta. ii limitate de apofizele spinoase. prima porţiune drept: lobul drept uln blllnră. l n !>l crestele iliace. unghiul drept al nnen superioară a rinichiu-' i l M de glanda suprarenală uiidrtil sting: marea tubero-i ului) un mic segment din i «l splina. o parte din Intestinul subţire rnlonul ppl-n (dnd o*ta foarte dilatat») ţi uterul (clnd »»to m«rlt In volurni ic. Raportul organilnnlc cu aceste zone: tii|.. l — hlpocondrUl drept. Postero-late-in < i'le două regiuni lombare. iar zonele laterale sînt ic d« cei doi hipocondri (sting şi îl mijlociu: la mijloc zona ombiiulmnl cele două flancuri. coada pnncreasu-"i RiiporloarA a rinichiului M l l — regiunea eplgastrlcă. / . Fig. ficatul (împreună cu vezicula biliară şi căile biliare) îl. S — flancul drept. incnto etaj abdominal în trei loji. prin ii|loiuile.„i iiMini »/l/ii/(1/ porţiunea «Igranldl a colonului dencenrlent. perpeni ' i ' mijlocul arcadelor crurale. submandibularele şi sublingualele. unind spinele ilince iipcrioure. artera hepatică. ni n/l/ii/i Intcmtlnul subţire. ru două linii verticale.posedă şi o serie de glande mari situate în afara tubului digestiv numite o/ glandele salivare. i i i 9! coledocul. i i . 1). m /mi marele eplploon. i'. t — flancul sting. porţiunea mijlocie n colonului trans-'i«fl n Intestinului subţire ţi mozenterul/ a treia porţiune duodenul»/ nvB Infnrlonra. . Topografia abdomenului: i ninhlllcală: marele eplploon. abdomenul a fost împărţit.un/ă pe peretele antero-lateral al abdomenului două linii orizontale: una tnminntă pe bordul falselor coaste. llliiom utarln ntc.). In felul acesta obţinem trei etaje abdominale: superior. împreună l pllorlc şi cardia: epiploonul i i l i ' i vonn portă. în mai multe regiuni (fig./iffica cpigastricâ se află: lo• "pul Ir. t — regiunea lllaca atingi (dupi Haţleganu-Oola). • • ' î l n se obţin în total nouă zone /ui niipcrior: zona mijlocie este ii(|«*trică. colonul descendent. i tul Interior: la mijloc hipogas-turnl fosele iliace. REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE ABDOMENULUI ii (i localiza organele pe care le conţine. 4 — reglunM ombilicală. n i/reu/ilâi (tuui ţi apendicele. 3/4 din stomac. mijlonor. Ficatul şi pancreasul vor fi studiate în capitolele >. Lateralele i'lud In flnncuri. 3 — hlpocondrul sting. ni ilivfil: nnuo Jojunale ţi Ileonul/ colonul ascendent. • • I o salivare sînt: parotidele.

Grăsimile iau mal 1> rnli'ii limfatică şi ajung în final tot în sînge. prlntr-un piiinloinl Imn. La formarea bolului alimentar şi alunecarea acestuia în faringe şi apoi In ei* contribuie şi mucina care are şi rolul de apărare a mucoasei împotriva faclm agresivi mecanici şi chimici. mucina. Acest fenomen constituie mai>tl< ce se efectuează cu ajutorul maxilarelor. — Digestia gastrică se realizează sub acţiunea sucului gastric şi a mulaturii stomacului.. lipaza gastrică). alimentele suferă şi acţiunea unei enzime co ut» iuţite In salivă: amilaza salivară. l i'oimtllnle . piliilr-nn xrnun de frecventă şl consistentă corespunzătoare şl f u u > i > linuri rnpficiintn dv ndfiptfirii !• eforturile profesionale şl extraprofeslonale. Aceite semnu «Iul i)e înniM vnliHiiu pvntru ilnlilllret dlagnonllcului.tentă. In unele cazuri afecţiunea iniţială nu *• la nlvnliil fipmvitului digestiv.nl) lonua unui lichid lăptos. în acidoza diabetică. se resoarbe o parte din apă şi săruri minoraln «n formează în acest fel bolul lecal care este eliminat ca scaun.c exprimă prlntr-o stare do confort fizic şl psihic. n\ MIMICO şi triturarea celor solide şi semisolide.l cu experienţă poate să evalueze cu multe şanse de reuşită locul şl cârmi tul afecţiunii numai din examenul clinic. Un cadru nmilli «Imit . organe genitale. Buri n funcţionare a aparatului digestiv în ansamblul său presupune integrllnl imulo-liincţională a tuturor părţilor sale componente. numit chil intestinal. Aşa se întîmplă în unele boli ala ni»! mulul nerviis central. Dacă afecţiunea este proflln yl peni'. vezică n (imense pn|i>lo<|lco cu sediul retroperitoneal. Restul substanţelor nedigerabilo t>\ > nhsorbilo progresează cu ajutorul peristaltismului intestinal şi trec în intestinul u f. SI» tnsl nu sînt oferite NI > ' i n dh . dar se manifestă cu semne dhi- Trebuie reţinut cfi pentru buna funcţionare a aparatului digestiv este ne Inli'tirll'ilen mnrlo-fiinclinrnilă a aparatului digestiv. sînt depăşite posibilităţile de compensare-adaptare şi apar piliţi» imune de suferinţă. în situaţia unei alterări ii" tolo(|lce ţi/sau funcţionale a unui anumit segment al acestui aparat. bolul alimentar ajunge în stomac unde este supus unor transforn mecanice şi biochimice care constituie digestia gastrică. la început adesea nespecifice. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv primeşte şi prelucrează hrana prin procese mecanice. prin formarea unui strat protector. enzime (pepsina. în uremie.3. jejun şi într-o măsură şi în ileon) se desăvîrşeşte digestia şi se prodi nhsorlitla prin peretele intestinal: monozaharidele şi aminoacizii iau calea sniiyin trec in ve. Evacuarea nllm telor din stomac începe imediat după ce alimentele suferă acţiunea sucului y«i' şl datorită mişcărilor peristaltice. ci în restul organismului. Fiziologia colonului. — Digestia intestinală.tuli nspeciiil respectării ritmurilor clrcadlene de alimentaţie. dinţilor. precum şi asigurarea unei imullcnlll.nln(lronml dispeptic". în unele boli infec{lon-" iitinln Intoxiciilii sau în unele boli alergice. pentru un anumit segmnnl. care dezagregă amidonul fiert sau copt şi-1 In formă In waltoză.na portă şi ajung în ficat unde sînt metabolizate. ele trec ritmic prin pilor în duoden.. U"xllM Imun -. < nr»1 • (Inc o sorie de substanţe organice şi anorganice din care trebuie să se reţină': ni l clnrhldric. nu proces de adaptare-compensare din partea altor segmente ale aparfltir dl(|eillv cure încearcă să suplinească această deficientă. o |f|irn<t iillmentnră riguroasă attt sub aspectul cantităţii şl calltAl -înmiiţilor.4. începui. riilliinflilln nunlulunc|lonale ale apnrntulul digestiv se manifestă prlnlr-o ifeda dn ilin|il"ine (in înro 10 NtudUsi somlnlogln nparatulul digestiv. nedigestive: boli de rinichi. manifestîndu-se ln»l |<i «pmntt de nfertiuno a aparatului digestiv. Trecînd prin In nul esofagului. In intestinul subţire SII | IM (duoden. fii biologice şi chimice care constituie digestia ce începe în cavitatea bucală. labfermentul. — Digestia bucală constă în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivel. Alteori suferinţa apare în cadru nlm'tlunl de vecinătate. se produc». sucul pancreatic şi sucul duodenal. cil vi . Sucul gastric este un lichid incolor cu reacţie intens acidă. In intestinul gros chilul suferă acţiunea florei bacterii dn fermentaţie şi de putrefacţie. limbii şi a musculaturii obrfl| In nfară de acţiunea mecanică. Alimentele ajungînd în duoden se amestecă cu iswnri digestive: bila. In cazul alteraţiilor morfologice profunde nciiuif do Hufeiiiitii devin oarecum specifice pentru segmentul respectiv.

uiiiestfl . mal nu < . se poate ajunge. peritonite acute). y /u .slio. care determină stomatitele şi glosiS T O M A T IT E L E llopntogenie. în mare majoritate a cazurilor. croştoroa numărului leucocitelor. afecţiuni gastrointestinale etc. d uL I I a to m a tt tu /d /if/r o /io a je (s a u n o m a ) d u d p e f • M l< < i u* (ivnim ato evo luen/rt cu o itare generală profund . •i. 11 bolile digestive se prezintă ca urgente medico-chirurgicale. • • de (just (gust amar sau senzaţia unui gust metalic la purtătorii •i"/»» meUilice sau în intoxicaţia cronică cu metale). Niilistanţe chimice (acizi sau baze). scddereti poftei do mlncaro şl pierdere ponderală. " > ' depista odeine. ulceraţii sau gangrena.. iar alteui l ţ|invo: febra. în toate acestea tirul trebuie stabilit în cel mai scurt timp posibil pentru aplicarea celui mal Initument. cînd este l'i-rlcol viaţa bolnavului: perforaţii de organe cavitare (duoden.'i"iv. alcool sau substanţe e.4. BOLILE APARATULUI DIGESTIV 4.4.il (l. l in p l o inele clinice se manifestă prin semne locale: senzaţie de us* Ui nivelul mucoasei bucale. anemia.. biliară). Stomatitele pot apărea ca infecţii banale prin exa• '. diabet zaharat. alţii se plîng de miros neplăcut (balenă Uonţjro.1. tuldlţjo.v /o /ii(i//< e ulceroase CM iau u/ct?rn '. la un '•orect.il 1 | (1 l. ci trebuie să fie obţinute de către examinator printr-o anamneză preNcă şi o examinare atentă. sau de iritaţia prin nicotină. modificări iţlel In sens de hiposalivaţie (scăderea salivei cu senzaţia do aţă") sau luposalivaţio (creşterea cantităţii de salivă cu senzangioşare a salivei". n i l. vorba de ocluzii intestinale sau hemoragii digestive.. procese inflamatorii acute (apendicite.no dentare. bismut. precum şi în cazul unor inii 1 1 i-ndogene: boli cronice avansate de rinichi. pneumonii. Procedînd metodic. A sau PP). eve-nL > i. Utnldii. alteori 1 4. BOLILE CAVITĂŢII BUCALE cavităţii bucale pot avea cauze diferite.. Momii obiectiv .. apendice.ill u . Alteori apar în cadrul unor boli infecţioase generale: rujeola. Pot apare şi în cazul unei igiene bucale defltoxice apar în intoxicaţiile exogene cu mercur. dar cele mai des în•Int procesele inflamatorii. i l cavităţii bucale evidenţiază mucoasa roşie. <i (/i'/ieni/d a bolnavului este alterată. favorizate de iritaţia unor carii deni f i i l i u dentar.i Moroi bucale obişnuite. apară estonie. dureri spontane sau la masticaţie. . aşa cum s-a expus In •lulă a volumului. sau 'iinti'h 1 vitaminice (vitamina C.

Ele pot evolua < i . — limba netedă depapilată. de aceea limba trebuie întotdeauna atent examinatA. ui •au cronic. de tratamentul ffet t tuat şi de rezistenta organismului pe care evoluează. în formele severe este util repausul pi'ol«« sional şi un regim de cruţare cu lichide şi pireuri. leucemii sau septicemii. limba roşie cu pete albicioase cu aspect de membrane şi cu t» ssntia dc/ugreabilă de „nisip în gură" este caracteristică pentru mu do/fi (mm ales dacă persoana este debilă fizic sau a primit antlblntl< limba uscată. roşiatică. în mărgăritar» 1 ! IN c v i UI alimentele dulci. ni uşor reflex şi cu papilele linguale distincte. citoloylri şi examenul pentru depistarea unor ciuperci. Se clăteşte gura cu ceai de muşeţel. roşie-roz. In condiţii fiziologice. cît mai ales digestive (limba este considerată oglinda np< tulul digestiv). mucoasa limbii este netedă. — Stomatita herpetică este datorită unui virus. Diagnosticul se stabileşte prin examen clinic (anamneză şi exam«Miu( obiectiv). arsă. mîncărimi.5%. cu depozite negricioase dar cu viţiul şl murgită royil [limba de papagal) sugerează o boală infecţioasă: febra tifoldrt ' • ihnhn zmeur/e este caracteristica pentru scarlatină. . se bwllJH no<i/. în toate cazurile se va face examen bacteriologic. Regimul igieno-dlt>!pl(f oslo întotdeauna necesar. albicios. In condiţii patologice îmbracă mai multe aspecte: — limba saburală: acoperită cu un str^t gros. ll ii' ic limba uscată. lucioasă. Tratamentul este în primul rînd etiologic. Prognosticul este în funcţie de boala de bază. subţire.STOMATITE INFECŢIOASE SPECIFICE Oldlum albicans (boală mult mai frecventă după introducerea antllilui tlcelor In terapie). cu semnificaţie iov*! N cn np/im tn infecţii grave. apa boricată 2 — 3% sau soluţie de sulfat I|B zinc 0.ci cu soluţii uşor antiseptice: albastru de metilen soluţie 1%. GLOSITELE — Stomatlta aftoasă este cauzată de un virus. — Stomatita sifilitică şi tuberculoasă se observă din ce în CP mi| rar. semim da r0gul<i o dispepsie sau o infecţie generală. prăjită se observă în marile deshldrutflii t I m. Examenul limbii are o mare valoare semiologică atît în l generale. limba ponto prezenta ai t e sau ulceraţii. înţepături şi dureri la masticaţie apnic' anemii şi carenţe vitaminice. limhn pont© ift fie sediul unor rmictrt sau poate fi int«r«i«iR In trAuiiiaUtiiu«l« fvţel. t | l t cciină boraxată 10%. — Mărgărltărclul (Candidoza) este cauzată de o ciupercă numllâ Glositele sînt afecţiuni inflamatorii ale limbii. însoţiţii itnznţifl <!(> arsuri.

. adică sîngerări ce pot surveni n l (c. rădăcini gangrenoase sau fistule periden- • • semnifică mai întotdeauna granuloame dentare (pungi de pu.sou mă* U N ilu l l | > IH K II II Cc o fljii' > i siritu h ac eto n ă • su rv>a||i tn in » n. 1 nevoie. O bună masticaţie şi insalivaţia uşurează procesele de dine so petrec în stomac şi intestin. obrajilor se face atît în exterior. In scarlatină. Se ştie că digestia începe chiar din cavi• nici. nmiirnu/ cavităţii bucale trebuie completat cu inspecţia dinţilor. forma.i renta de vitamina C) sau în tulburări de coagulare. gangrene. crfll i i i l i u i v i i febrili.ile (boala Addison). ragade (fisuri. în poliglobulii sînt roşietice. ih 1 . 'imnul gingiilor poate arăta procese inflamatorii: gingivite (uneivo prin tartru) sau gingivoragii.i < n olcool ellllc . ml fetid (ipore in noma. Cancerul buzelor se n p i l i i aspecte proliferativ-ulceroase şi interesează mai des "'"flirt. cît mai ales în interior. Modificările care pot surveni au lost In piexcMitarea stomatitelor.si. Tratamentul simptomatic • lin l Ui r cu cel descris la stomatite. i io n ic e ttv a iiH a leh 'im in H iid i ş i u ^ ii i d M i< p n ie iu d ifte r la ^i n H m a lig n a . gangrenai rlontarfl. în jurul gurii. buzele sînt palide. ceea ce favole/voltarea unor boli în special la stomac.iiin c u lfl M iiv liir in u ie in llle il .voiul rădăcinilor dinţilor). m fecoloida npare In ocluziile i n i " s t i i i < ! i l e inieiioorei un dldeliUIIrfl nporo tn intoxiccili. O slabă masticaţie constitui care deosebită pentru restul tubului digestiv. i i r n v l d l i u n m u . puţind atrage in UIUM boli. v i i o/e. . Cadrele medicale A sfătuiască pacienţii să-şi îngrijească dantura. numenul dentiţiei se referă la numărul. Mai adăugăm posibilitatea existenţele cenuşii care se observă în insuficienţa glandelor cortico-. pot prezenta herpes în intoxicaţii alimentare. a obrajilor şi buzelor. crăpături) în infecţii cocice şi avita-In nnemii. iieplncnl apare In ungine şi furingite. să mănînce fără grabă. i lor. Alteil i. r. se evidenţiază o uşoară Hi uxamcnului cavităţii bucale trebuie să se urmărească 9! «•nil) / H ) care o dcga)ă vorbirea sau respiraţia bolnavului l un («lemont de mare valoare semiologică. f(irlnnit<'. să şi-o com1 . nu mai înconjură dinţii care se mişcă şi cad (In puradontoză). Dinţii cu tartru pot explica unele Upsa parţială sau totală (edentaţia) este deosebit de nocivă u Asigură masticaţia.(imnul buzelor poate oferi date importante: ele pot fi arse. i oţoxll qiave. In < iţele nndiaco şi pulmonare sînt cianotice. să nu vorbească prea mult «< munîncă şi să nu bea apa decît după masă.l frttdinentul este etiologic şi simptomatic.ulrofiază. prezenta eventua. ni i i dentare. lil-se «ispoctul mucoasei.

i r congestionaţi. t i .. iar pe margini şi vîrf i roşie.i i n . Angina în scarlatină: amigdalele sînt mărite şi roşii. Angina în difterie (mai ales în forma malignă a acesteia): mucdfnringiană şi amigdaliană este congestionată. — ]n toi mele cu alterarea stării generale se indică repaus la i şt admiri i . u/ccrm unu n Diagnosticul clinic se face prin examenul clinic (local şi Inr cliolocjia se stabileşte prin examenul frotiului faringian (cară r ohllţ|. apoi so continua cu admltilM mn unor antlhlotlco cu ronorbţlo tnttrzlatA.mai mult sau mai puţin alterată: apar insomnii. febră. l i . tu furtnvla In cară n-a «vidantlat piolelmnic . edemati . pseudomembranoase. cînd ganglionii regionali sînt măriţi şi dureroşi. BOLILE FARINGELUI Cole mai frecvente boli ale faringelui sînt anginele acute şi nu nele cronice. Ele sînt procese inflamatorii difuze care interesează lc| amicjdciliene şi zonele învecinate. Pe suprafaţa amujdttl' 1 se evidenţiază mici puncte alburii care prin extindere formează o pi culci do culoare alburie-opalină. disfagie. n i > ii unui regim de cruţare bogat în lichide. cuiul medicamentos constă în administrarea de antlh tlcci şl im .4. sau slntein p «n ( l dci (|i <ivlt cile <i bolii. care ulterior. Antibioticele se aleg In fuii' do n n t l l > i o < | i . — T i .iloriu în orice amigdalită acută) şi prin efectuarea altor explni blnloijicc. Starea gencn • v. i .1 tumefiate. în cazul în care angina evoluează în cadrul unei st (|<-iierale grave trebuie să ne gîndim la două boli infecţioase: scarlnl ţ.2. iar uneori febră şi altoni i •tarii generale. Tratamentul anginelor acute este în funcţie de boala de ha/N. n i m . îngroşîndu-se. Particularitatea acestei angine este roşeaţa fon Intensă şi delimitarea netă spre vălul palatin. după indicaţia modicului > i ciul. Amigdalele şi vălul palatin sînt roşii.n ducă «ceustu nu se poate efectua.imentc antiinflamatorii. care aderă foarto Iul de mucoasă încît greu poate fi desprinsă de aceasta.'. pultui (criptice sau foliculare). anginele pot fi: catarale sau edematoase. ii rar se pot observa leziuni profunde ulceroase.. plnA co holnnvul devine afnbrll. va face întotdeauna tratamentul etiologic..4. Macroscopic. Bolnn ucu/a dureri spontane la deglutiţie cu iradieri spre urechi.iiigina difterică. i. în contrast cu aceasta prnfnţa dorsală a limbii se prezintă albă.. ANGINELE Anginele se manifestă prin simptome locale şi generale. so administrează penicilina In jur de l Of H MII li pn /l.n u nu apflrul l . i i . Se manifestă prin edemaţierea şl mefiorea ţesuturilor interesate. dă naşti Io pseudomembrane de o grosime remarcabilă. necrotice sau eh <il>rese. sucuri şi m poturi.. lueta şi sil t\ | > . flegmonoase. adinnn nimrexie. Alteori este interesat şi peretele posterior al farinţf*'1 ' M. vorblr» ţ l i i ş i l ă şi dureroasă. astenie.

refalee. tensiunea arterială. •Un cn/uri însă apare una din bolile următoare: glomerulo• i utfl. uu antibiotice.ntu DU trebuie privite ca nişte boli simple care trec de irehtiic atent tratate şi urmărite chiar şi după liniştirea lei'Uff. leucoze acute etc.. i'itfl perioadă poate dura cîteva săptămîni (2—4). "itnările paraclinice arată creşterea V. • i ta antistreptolizinelor în ser etc. In (înţjinele acute secundare unor boli de sistem. . iar dacă puseurile de acutizare uerventc şi prelungite se face amigdalectomia sub protecţia de 1 otice si medicamente antiinflamatorii. să ia primele măsuri <e« ii»/n/»iif holiKivll la medicii de specialitate ori do cita |)nlolo(|lce.s/c cavităţi.30 g/zi mipirina 5X0. • tii'. i laliimentul anginelor cronice urmăreşte sterilizarea acestora prin m N! i <i rea de antibiotice (penicilina). So va urmări temperatura. frotiul faringian.i |li. starea flirt n bolnavilor nu se reface complet. rămîn cu astenie. leucocitoză cu '/Iiiolilie şi anemie moderată. reumatismul acut sau hipertensiunea arterială. Rolul cudrvlot • inilnt'w dlfiit cjce. 4 4 1 BOLILE ESOFAGULUI ti m u llu i iu flio d ie lo r p ro c e ia p a to lo g ic e i m u ara«tni |> ioc'e> « « intlninntorll siofagton t. boli sanguine (scăderea globulelor mi elementelor figurate ale sîngelui). de condiţiile de mediu în care se petrece drama iroryunism) şi de eficienta tratamentului administrat. Alteori se adaugă: transpiraţii. paloarea tenli'lnr si mucoaselor. iar controlul temperaturii arată subfe> | l . Conduita »itn flxntfl do medici în raport cu fiecare bolnav în parte. huli (ilergico.. după care In i «n (vi/urilor starea generală se ameliorează şi probele bioloii In valorile fiziologice. cu resorbţie lentă — Moldamina — admiindwlunţi'it asigură protecţie în marea majoritate a căzun liucnla ^1 ((irinqele pot fi sediul şi a altor boli cum or fi: i ' i i l o y .50 g/zi asociat cu vitamina C per os 3X200 mg la zi. l ' i n t r o preparatele antiinflamatorii se preferă piranul 5X0. Apariţia ' n i l ! depinde de reactivitatea imunologică a persoanei care a 11 iui iicuUi. de agresivitatea microbului agresor (mai des strepmolllic). n . pro• v« IMCO electrocardiograma mai ales în cazurile în care >i4fl mtinlcjii şi înţepături în regiunea precordială.H. tratamentul cu antibiotice cu resorbţie întîrzlată se admi-<r/ă mai multe luni în funcţie de starea generală. Itnnii'iiiul se face în contextul terapiei acestora.S. mialgii. artralgii. indispoziţie. SINDROMUL POSTANGINOS 1 i unele cazuri după trecerea fenomenelor acute de angină. stare de • ilc'l.

< H puln 1. care prezintă acest sindrom.4.— Stenozele benigne ale esofagului ce pot fi congenitale sau cîştigate (după intoxicaţia cu sodă caustică. Slinptomele clinice sub care evoluează aceste boli au fost grupa l o sub numele de sindromul esofagian compus din: — disfagie care însemnează înghiţire dificilă cu oprirea sau pro gresiunea prea lentă de-a lungul esofagului a bolului alimentar indife rent de consistenţa sa. — Diverticulii esofagieni sînt expansiuni sacciforme circumscri. Explorarea funcţională în bolile esofagiene se face prin examenul clinic care evidenţiază sindromul esofagian. cînd se poate preleva material pentru examen bioptic sau hislm dumic şi mai rar prin manometria esofagiană.4.i «pol ingerate din cavitatea bucală în stomac. 4.1 nu i'imt. Tratamentul acestor boli este în sarcina medicilor de specialitntn.ite. — durerea esolagiană care însoţeşte disfagia şi este situată retro sternal profund... în cazul suspiciunii di reflux gastroesofagian se face pH-metria sucului recoltat din esol'tiy. fără efort de vomă. prlutf*un (M"M '!<' tiiiiptutne cunuNcuti* MI|> mmn < i < . indiferent bon M şi localizarea sa predominantă. • • m. examenul radiologie brt 11 Uit — în caz de varice cu past baritată •—. durere şi regurgitare. — Varicele esoiagiene sînt dilataţii ale venelor endoesofagiem 1 . — Achalazia cardiei este o tulburare funcţională a esofagului in ferior care este strîmtat. prezente mai ales în ciroza hepatică. In încheiere subliniem că limba. asociată cu dilatarea esofagului supraiacenl.su tilo esofagului.imiiomiii dlMpapUc" comun . SIMPTOMELE CLINICE GENERALE ALE BOLILOR ORGANELOR DIGESTIVE DIN CAVITATEA ABDOMINALA Illfllnle de o descrii* bolile i H ( | i i i i e l o r dic|c\live din c/ivllatM abil" ffilllfllfl liu'iillniuliii ca semnele l»i ( l u m e • .milesla (nidtffftnt il« cauitl ţi organul la cate evoln< . Inervaţia senzitivă şi n torlo comună explică de ce afecţiunile acestui segment al tubului ţfn.•. — regurgitarea esoîagiană care însemnează revenirea în gură « d l i montelor ingerate în esofag. la medicii de spn« dalit. faringele şi esofagul constituit unitate funcţională care asigură transportul activ al alimentelor ţ.i|. esofagoscopia cu fibroscopul. S'irriuu cadrelor medii este recunoaşterea sindromului esofagian şi lit'i (Irunuirea bolnavilor. după unele intervenţii pe eso fag şi în urma unor iritaţii prelungite ca urmare a refluxului de sin 1 (jcistric acid din stomac în esofag).stlv so manifestă prin disfagie. — Tumorile esoiagiene benigne (cu evoluţie favorabilă) şi malign» (cu evoluţie gravă în cazul în care nu se efectuează tratament în timp oportun). — Corpii străini opriţi in esofag sînt frecvent observaţi la copil.

de la jenă dureroasă illcn abdominală).ţrtfun (eliminare pe gură a conţinutului gastric). '•h'iilcă «»te carnct«rlzată prin t. fiziologic. emctaţii (eliminarea pe cade gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stolilnty. cît şi clinic. şi în mod deosebit anamneză care trebuie luată cu nţln.acestor boli dar cu o nuanţă care permite — la o observaţie orientarea spre organul afectat. Aceste fenol i i . '« se caracterizează prin interesare pluriviscerală atît •fiere anatomic. fie de afecţiunea unui singur organ. abdominale (de diferite intensităţi. Simp-il însă.i/a prin fenomene dureroase (l. sînt relativ • pi'iilru un anumit organ sau segment al tubului digestiv. greţuri. urmrtrindu-se simptomele de început ale bolii.< •n/nţln ds plenltuM|(lu««lllt'fl pnstprniullnlfl. localizate In irqiumM epigastrlcă. . rît şi patologice. ! ' • i M. deoarece rareori tulburările interesează un sin-i. Adesea crnmi mul qiistric are valori crescute. Haţieganu să descrie sindromul abdominal lornalnat fie de afecţiuni concomitente a mai multor din. prin interesare directă (propagare irtto din aproape în aproape) sau prin reflexe de la distanii'tinatologla devine polimorfă şi necaracteristică pentru un 'i i o anumită boală. u l i l d i l c liber e'. '/nita şl noaptea (reallilndu-se i o parte din «• >> i»>iiiavl pot face ulterior ulcer tltUMleiIfll. hlpoi i •*f«n/cd se carocterize. UnlUilea funcţională a tubului digestiv se manifestă atît în 'Uloloqice. barbarisme (zgomote produse în abdomen 'M|il<ntfir<»<i gazelor în tubul digestiv şi perceptibile de la distanţă). > i l n ţ ă organele vecine. fiziopatologic. dar cu răsunet • i c mnl reprezentative sindroame dispeptice Intllnite In ii fi. '•••n/ă precizarea diagnosticului prin orientarea explorări-' " către organul respectiv. minat pe I. iitdrnmul dispeptic este alcătuit din următoarele simptome: acdf/erea poftei de iruncare. care apar mal >mclntr> adesea < n piio/is şl vărsături. ică(l> ' p"llo| de nilncar». hdlunări abdominale.ls (senzaţia de arsură retrosternală determinată de iritatla ului inferior de către sucul gastric acid). deoarece •Io simptome pe care le relatează bolnavul. Mai tîrziu prin evoluţia bolii. vdr. tnlhntari de scaun (diaree sau constipaţie). fttjnoNlicul bolilor aparatului digestiv un rol important îl are 1 flinte. manifestărilor clinice ale sindroamelor dispeptice este se< | montul digestiv ce se află în centrul suferinţei. 1 tU|ii'|>tlr gastric poate îmbrăca forma hiperstenlcă.

Bolile mai frecvente care pot evolua acest sindrom sînt parazitozele duodeno-biliare. Chimismul gastric arată mai des valori scăzute. uneori slăbirea în gi ţaţe.u c . Bolnavii. b o < | . i i < in (jiă.i . El survine în boli concomitente cile duh» deliului şi cailor biliare. Se asociază fenome qenerale: astenie. La acestea se mlnutn Nciiuic <lis|)e|)ii < • . ţi turi. se va face examc chimismului gastric.simi. intoleranţă alimentară ohlivâ (la grăsimi. Sindromul dispeptic pancreatlc constă în semne generale: slăbiri*'* iddliv bruscci din (jreulate şi forţe fizice.Iiirilă de contrast a veziculei biliare şi al căilor biliare (colecistogrnh i-olecislocolangiografia). Examlm nlc piiraclinice ce trebuie efectuate sînt: examenul radiologie cu sul •. i . Un c. sosuri. Sindromul dispeptic duodenal a fost descoperit de L Hatieganu. staza duodenală. «par crize violente manifestate prin dureri în hipocondrul drept. saţietate precoce (boln<n ia cîteva înghiţituri după care simte o jenă epigastrică şi în nipon • drul drept). i l ' > . greţuri. uneori subicter sau subfebrilităţi.şi hipostenică. intolerantă la grăsimi şl la glucide. iritabilitate.fltrofagle (stare morbidă caracterizată prin înghiţirea de aer odatii saliva. diagnosticul de sinrli dispoplic fiind numai unul de început. scaune abundent* lurloav. examenul radiologie baritat gastro-duodenal vniddjul duodenal. adinamie. adică distensia stomacului prin gaze). constă din balonări postprandiale. gust amar. malformaţiile congenitale ale veziculei biliare. Sindromul dispeptic biliar se caracterizează prin balonări postprn dialc. Sindromul dispeptic biiio-duodenal constituie o intricare în li o iii* diomiil biliar şi cel duodenal. în spo< Icimblii) şi examenul radiologie baritat cu atenţie deosebită asup eventualei staze duodenale. Orice bolnav care prezintă una din aceste foi de dispepsie. Investigaţiile care trebuie efectuate în aceste situaţii sli sondajul duodenal (pentru decelarea unor paraziţi duodenali. jenă din roasă în hipocondrul drept sau chiar colică (durere abdominală vii lenta) în hipocondrul drept. Bolile care evoluează cu acest sindrom sînt: lltl«u*> biliară. tegumente subţiri şi uscate. i n l . mm licări umorale de tipul tetaniei. sînt irascil şi anxioşi. procesele inflamatorii ale căilor biliare. examenul gastros pic şi alte examinări după nevoie pentru a se stabili diagnosticul y se «plică tratamentul potrivit în timp util. ni boli digestive sau chiar extradigestive (afecţiuni genitale la femei). examenul radiologie baritat. oboseală la eforturi ll/h • mici. durere spontană sau provocată In pttrloinbilicnin u i i ( | . clnd bolnavul vorbeşte sau cînd mănîncă. iiipocondnil stîiu). flancul sttng sau loiiilxnrt «Ung. vărsături şi intoleranţă alimentară absolută. apar greţuri şi imposibilitatea de a continua masa. — Formele mixte se manifestă prin simptomele intricate din foi hlpor. mai ales femeile. mai rar alte boli blllaif -ui ale căilor biliare. conserve). dischineziilo hi l i . ce determină a< gastrla. scăderea din greutate şi forţe fizice. observat clinic. i b i l i i . ce survin la cîteva ore după masă. trebuie dispensarizat.

Starea generală este adesea alterată. în stingă.: .pi 1 ' 11. i oh. . La eonii i « < i <icestor alimente survine o senzaţie de agitaţie. Diagnosticul . /. sarcină înaintată (modificare fizioasimetrică a abdomenului.nrsistematizate şi intricate care denotă afectarea con-.1 In s t . borborisme şi scaune diareice. meteorism (distensia intestinelor prin ivarlnno sau uterine. /leu dhthală a abdomenului se constată în obezitate. • l i c i . se evidenţiază In pnllco. Indionml dispeptic ileocecal se caracterizează prin jenă dureroasă l i . i c d dreaptă ce survine la 6—8 ore după masă (cu exacerbare îl de mers).ilidomon).ipoi albe-sldefil. • m . «lumini rectosigmoidian constă în dureri în etajul abdominal inml .1 i.mu MI u l radiologie baritat al tractului digestiv este obligatoriu. i / . do oblcol 1.nu. Aceste fenomene apar mai ales la persoane cu sto-i| npciiit pentru ulcer duodenal. flatulenţă şi scaune mai frecvente.Plndromul dispeptic jejunal evoluează cu o „dispepsie gazoasă" ce minctorizează prin intoleranţă la alimentele lichide dulci.ili i n.rt prin examenul obiectiv şi examinări paraclinice. ascltă 'inimi peritoneală).. subfebri-. 1 "iul dispeptic interdigestiv constă într-un complex de simp-.ivitaţional a organelor abdominale). i//n/Hi/d a abdomenului (în formă de luntre) sau ex« . anemie. . in. dulIfl concentrate. Se începe cu examenul de ansamblu al n pun inspecţie urmată de palpaţia. .mm: dureroase).\ . unde ie nbilninenului superior şi proeminenţa celui Inii» un mal m nulreşto: poziţia şi forma ombilicului.cu ţesut celular gri< . i i i"vu violticiM. dureri difuze • mlmilc. •K i'IltP HtuU' ' "l ( I u •\ hlniţla• • '. i duodenală sau în visceroptoza generaliNKIIS (ji. l i n i culcată). mai ales matinalei |iil . i l superior şi vergoturllo (atrol .1 po. i j n l i i l K l o m i i i. percuţia şi auscultaţia ' î m i I O I I I I M abdomenului poate să fie cea obişnuită sau poate iimilillcdri patologice. alimente bogate în celuloză şi sosuri. supe.. i i ' . sau pancreatice.ni tu urma sarcinilor şl la 1 • Hmtlc. cefalee. tispoo ţ| < . scaune mai frecvente cu produse patologice: mu "i • i sînge. meteorism. mai multor segmente ale aparatului digestiv. ' M i l e şi fenomene generale: astenie. .'iiliMlcle voncctazii (dilataţii venoaso) mal In ' i .r/. La acestea • ' î l ntliujă fenomene generale: ameţeli postprandiale cu accentuare hlinh.'.'ii ilc posturale (ridicarea din poziţia de decubit şi liniştirea lor ' / .u . apare febră n« (M . lapte. •ml obiectiv al întregului organism şi al abdomenului in speefi'chmt metodic.

nlo( ţiuno renală. cardiacă. In ilousul paralitic (suspendarea tranzitului de materii fecale şi (jfi/«<) curo survine după colici renale. Prin percuţie se culeg primele date asupra existon« Jci lichidului ascitic. zgomote hidroaerice puternice (borborismo) se percep în enterocolite şi colonul iritabil. Abdomenul sensibil şi tare „ca de lemn". Percuţia oferă mai al es date asupra ariei organelor parenchiiiift» to. Subicterul sau icterul este aproape întotdeauna semnul un nli'c(iiini hepatice. V'df. Toate modificările palo* logico trebuie bine localizate.ono sensibile. postoperator sau în peritonite. cu febră.S7( %/u/e/e vasculare pe faţă. /:V/eme7e la pleoape. deoarece ole pot surveni In nlncţliini gastrice. ochii înfundaţi în ortul' ((lobii oculari hipotoni şi vocea slabă înclină diagnosticul spre o peni nllfl (iciitd. . hepatică sau sînt determinate de carcnţn piotoinico. sau existenţa unor puncte sensibile. părţi dcclive indică cel mai < l < . Mxamonul clinic permite evidenţierea unor simptome de maro vrtIonic pentru diagnostic: Dureri accentuate abdo minale la un bolnav cu alterarea |>i lumii! n stării generale.Palparea urmăreşte să verifice datele obţinute prin ispectie şi srt depisteze eventualele modificări ale organelor abdominale. mărinm si consistenţă a ficatului sau splinei. fără neregulii uluiţi şi fără puncte sensibile. speriată. Astfel în condiţii fi/. cxtragastricc şi chior ox 11 «digestive. consemnate în foaia de observaţie şi n»« Icnite medicului. existenţa unor zone împăstato 9! . Inspecţia regiunii anale şi tuşeul rectal (atunci cînd anamneză lll* d iert o suferinţă a regiunii ano-recto-sigmoidiene) încheie examenul obiectiv al aparatului digestiv.V'(Jr. frunte. Tegumente/e şi mucoasele palide trebuie să îndemne la c . u i i im unor microhemoragii cu sediu la nivelul tubului digestiv.r.srt/i/r//e Impun o Inrgft investigaţie. . I în cadrul ansamblului examenului clinic. gambe. elastic. în condiţii patologice se pot evidenţia modificări de formă.c: ficat şi splină. care sînt apoi verificate prin puncţie exploratull« (şi eventual evacuatorie) abdominală (paracenteză). so evi denţiază silenţiu (linişte absolută).sensibilo. precedat de o durem nuiro abdominală este determinat de perforaţia unui organ cavitar şi <!• irltciţia peritoneului. In condiţii fiziologice abdomenul este suplu.. hipotensiune arterială şi tahictuiliIn CMIO so evidenţiază o faţă suptă.il> < l c (|nstropnln mute . torace pol indica o afectlutlf lic| Millc<1 cronică progresiva. puncte snu /. Auscultaţia abdomenului oferă date utile dacă acestea se interpr»» IIM /.lt>« loyko la auscultaţia abdomenului se percep cîteva zgomote hidroaerlc». în aceste cazuri este vorba de o urgenţă mcdlrnchirurgicală. Ea se efectuează cu o mînă sau bimanual.vdUjr//r> In afecţiunile gastrici' pol li de dourt loliiri: a) <•«!«« i nrn Hiirvln Imedint postpimulml şl conţin resturi alInienUue din alt ntttt)t010 lnţ|ernle Innlnte sini <lctcimln.

.ilc'inc/. i H mure tu fosa iliacă dreaptă (mai ales la bolnavii tineri.iini.. •u| rullcll vc/l< ul. perforaţia ulcerului. In ItlpiKondiiil dicpt. 1 <ul liomoruqli-l (llqostlvr: persoane cu *inl«'( («dcnlc nlcehii|inll( c. Vărsăturile descrise pînă acum sînt pre« iipatrt.. mai des stenoză imliî. vărsături. sînt vărsături incoercibile. Insoţlla Uu yrvtutl. unsori . descrisă ca i i i l i p l In <il)domen. corpi străini. cu sensibilitate la palpare In . puroi. i | i .. ntli'M'M i u . lipntimic. mul.l«»).c. vaisatuil. n r.ilci. trebuie sd otragfl nlontla Ini urnii' ' .A. cu suspendarea tranzitului do un ( r » v i ' i i l i i ( i l miros focaloid) conduc spre diagnosticul do IhinlA. Se va controla dacă văr( I n produse patologice: sînge. n p i n in măloarelor aspecte: '•«unul perforaţiei: se manifestă cu durere vie. .i.n diaree). dupA Im hini'tii r |uu.N i i p i < i l < i t < i <il)domenului).. mclciic'i siiu . cu luidicic In spntti yl umăpinioitllal). .MH-/. snhf(>brilităţi. care vor hotărî asuilut yi <t tratamentului chirurgical (întîrzierea duce inei> ii'ci bolnavului). p.1 . i u . la care (••îmi.inilicli'. vărsăturile se produc fără greaţă şi fără efortul vom A.r//e în afecţiuni extragastrice pot apărea în apendicită '//un In afecţiuni extradigestive se constată în boli ale sfeIn fomei şi unele boli renale. I n l i K drdio şi leucocitoză. la palpare „abdomen de lemn". .. <'ifi.A. t iilidoinliidle difuze (eventual cu perceperea mişcărilor i » . 1 < i l n (lli|i'slivc)... De asemenea vărsături se la-• cursul sarcinei..in> luu'.... ai( i atra-' i . liciii.o ce survin în cadrul unei afecţiuni gastrice acute. i i ( > musculară.(ii nuile) iau i i'xpuse se reţine că simptomele subiective completat* • i i v o (unoori foarte sărace) trebuie atent analizate. para4 1 '. <|iA'. i r c i n i i oxtrauterine. In afecţiunile cerebrale ca tabesul (sifilisul nervos) i i<it'l>rale. atonie sau ptoză gastrică avansată. . Aceste urgenţe necesită trimiterea imediată a bolit' ll r/c asistenţă medicală calificată. Pentru aceste motive n* i nsupra caracterului vărsăturilor.b) vărnnţin resturi alimentare din alimente ingerate cu mai multe denotă o insuficienţă cronică de evacuare. l|| irt(U> ( i n . unoori cu greaţă. liipiili-nsiiinr mlo-| iu< i uldps.i'ir.uc: i h i K ' i o pnroxisli* <i după cnio(ll. melenă.. SIMPTOME CLINICE CE INDICA O URGENŢA MEDICO-CHIRURGICALA ABDOMINALA "i «iMiprii simptomelor care pot indica urgenţe..... căci "! <|c'i)l<' (apendicită acută. i i .

indiclnd pllnilcfl. evonluni cu litiază biliară. Fibroesofagoscopia poate decoln diluleiţii esofagiene. colecistită acută. 4.0 | i '. drojdii! do colon" iu cancerul gaitrlc nvnniati . .• gastrofibroscopia permite prelevarea fls Irsut pontru biopsie. EXPLORĂRI PARACLINICE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV Cavitatea bucală: se pot recolta secreţii pentru examen biologii (microbi. l . apoi se examinează chimismul. Ele constituie aşa-zisul abdn* înrn acut medical. timp de 2 or«i cnli iilivi/a ('(înlitiitea de ncid clorhidric în miliechivalenţi pe oră (mEq/orH). „în bară". f) Sindromul pancreatitei acute ulceronecrotice hemoragice:durere marc.iţa. h) Colici abdominale în boli întîlnite mai rar: porfiria acută. după o masă copioasă.i pauzei secretorii de acid clorhidric liber între orele 23 ţi diinliir.strlcA nvan.i p s. alimente alterate. alergii digestive acute. ln> ! nuna). vis r i < 'c esofagiene etc. mi. Kondajul gastric. Se intubează sonda.04 UMI po ky corp sau insulina 10 U (cu atenţie. ciuperci) sau se pot face prelevări pentru examen hislologic sau histochimic. Esofagul se explorează prin examen radiologie cu pastă baritatâ. în abdomenul superior şi meteorism la un obez. se recoltează suc gastric din l fi l 'i i n i i i i i l c .<|/oi<l| valorile cresc mult în ulcerul duodenal. în care intervenţia chirurgicală este contraindicată.satăi t d<« . constituie starea discretorie. etilic. substanţe toxice..'. l>lltnutrie în refluxul de acid gastric.Sucii/ f/av/rJc ponte arătu: irstuil nlliuciilnrti iicdlgoruto după 24 de ore. ilnpit care se extrage sucul gastric din 15 în 15 minute (4 — 8 probe). ie h nocturn cu intubare la ora 19 şi extragerea sucului gastric din In o i a i n ml Iu 7 dimineaţa. tumori. virusuri.Icter şl febră.4. cu simptome du coltips.. litiazfl lilllara etc. timp de o oră. Stomacul se explorează prin examen radiologie cu suspensie bath ttitfi (dimineaţa pe nemîncate) . inlo» xicuţia cu plumb.6. Ic nii'.irindu-se: aspectul. care pledează pentru ul> duodenul. alcool. diverticuli.cnt se administrează un excitant al secreţiei gastrice (cofeină. In condiţii fiziologice cantitatea de acid clorhidrc estt» • '^. ptozA «nu atonU< gn. cercetarea sucului gastric obţinut prin intubm iiini. g) Sindromul colicii din toxiinfecţiile alimentare:apare după ingosl i < i de ciuperci.Somfa/uJ pcnfru obţinerea excitaţiei maxime: se administrează 0. fiind posibile accidente hlstmnin unii liiHiilInlco) şl se recoltează suc gastric din 15 în 15 minute. cantitatea şi chimismul gastric. Dacă acidul clorhiclrlr li i". compresii extraesofagiene. semnifică o hiperchinezie biliară.

M-rn (nml ttr/. elementele figurate din bllH ie pot llzn. ni/ radiologie baritat. iK'B se evldontln/rt leucocllo (uneori plncnrdo). iar dacă ţi persistă şi după 48 de ore arată un tranzit încetinit. so obţin» c i x uiinsrutS după culoarea sa galbenă-aurie. Bolnavul ingeră suspensia de sulfat in pormite urmărirea tranzitului esofagian. Dacă • • U N In nmpula rectală se poate aprecia ca fiind un tran'i s . îngroşate In "i trofice). se face examen radiologie prin care ie miMiloi)/ • « liinpnl scurs pîn3 la apariţia bilei B şi sS notozo slmptomelo l in i un sulfatului de magneziu. Persistenţa bariului după Hftlfi o insuficienţă evacuatorie gastrică (spasm piloric.• •> iul macroscoplc al bilei: llmpedo tn condiţii fiziologicei cu nn-vo/lnilare). După bila n. urilor mucoasei (şterse în gastrite atrofice. conformaţii anormale ale liteiin/o.lu. idtmţiază bariu în stomac după 8 ore semnifică o insu!• Uni o. defecte de umplere (lacune) în tumori (cancer. cu sîngo (posibile miri traumatisme iau 1 M| rupulul pancreasului). stomac mult mărit în stenoza pilol de comportare al peristaltismului şi permeabilitatea pilone elimină din stomac în 2 — 4 ore. mediogastrice. în primul timp. 'iln \'f'/ili'iil<irO) mai închisă.M evacuat total indică un tranzit accelerat. prezent mai ales în can-NIIU în procesele fermentative gastrice. bila A »l\nia): un nmestec de bilă din coledoc cu suc duodenal (galbentt. limpede. Ml *»t» explorează prin examen radiologie baritat şi sondaj '*» Mlliiră şl căile biliare se examinează prin sonda] duodenal i nil Iţi. varice gastro-esofagiene rupte etc. . secreţia gastrică. '/ nu'iltl: ululmii'n sondei Sn duoden (prin administrarea de Inpte. iiilnttta de b!18 scursa.i ' roşu sau striuri sanguine (gastrite hemoragice. alin cnxurl mai rare. l cliimismului gastric cu valori mari ale acidităţilor legato IM ncidului clorhidric liber se va face reacţia Uîielmann pe/î-•M'd acidului lactic în sucul gastric. bila M vn <• vn iniliiiu(|n si so vn exnmlnn In mlcroMrop ledlmantul • •n nu coiitlno o. limpede.). i ( l nun •>! ••!• pun mult mal greu tn ovIdonţS). ulcor •ritul. ilii|if) administrarea de sulfat de magneziu 33% (20 — 40 ml) cHlduţ. Se examinează apoi după n nprecia tranzitul intestinal în ansamblul său. plus de bariu (imagine de nişă). Inmlilll (pn r o/l 1 1 unlcolulnil diiodcno-coIndO" iiiţ)hlluln. Ctml nu NO ol)ţliu< hlln (dNlgurtndu-Rf . stai l Du pa ingestia bariului se poate administra o supă stre• şl so cercetează tranzitul bariului la l — 2 — 4 ore (penii b(lro) şi după 8 ore (pentru intestinul gros). brună. în conţi I «o poate alimenta normal.lomonto flţjurnto. După intubare în duoden se obţine.

eventual două scaune pe zi sau la două 7.ă următoarele examinări: inspecţia regiunii anale. se pol (>|e< l u a puilo' (In «fnil. Colecistografia negativă însemnează lipsa de vizualizare a veziculei biliare. ce explorează anusul si rectul inferior pe distanţă de 12 cm. .ilolo(jice în scaun: inueus în cantitate n> şl puioi denotd un pro< i-. l'ie/eniii di> produse |i. stenoză a sfincterului Oddi.).. deuolci tran/il . Anuscopia. Se pocite Idee şi cx.imcilor la nivelul colonului. cu 20—30 min. produse patologice (mucus. sigmei şi colonului. zilnic. < UUiteo (circa 220 g). EXAMENUL COPROLOGIC Se Idee obligatoriu pentru orice suferinţă a organelor digesl i din ncesl motiv îl prezentăm mai pe larg. l'ibrocolonoscopia este o examinare mai recent introdusă.).iiiienul chimie al scaunului. purgaţie.1. Colonul şi rectul. siii(|e. a ampu lej rectale. cu ajutorul fibrocolonoscopului. examen cu ajutorul anuscopului.i dnlfi). spasm oddi<m etc. clisme înalto »l nclministrarea de triferment). infi. 4.6. mai ales dacă bolnavul simte o uşui'iiro după evacuarea acesteia. eventualele resturi alimentare. puroi. care împiedică o bună interpretare (pregătirea constă în regim nuli l < . culoarea (galbenă închisă).i mcntescibil. înainte de expunerea filmului radiografie. (lei i dldiee. pi Ntl)i|e). Rectoscopia constă în examinarea rectului pînă la 25 cm cu njll torul unui aparat numit rectoscop.simptomelo care apar în legătură cu scaunul (tenesme etc. tuccr/.sllv eu unele ollmenle şi urmMrlN . mirosul (de putreln lermenlaţie). Colangiocolecistograîia este metoda radiologică de vizualizare ti veziculei biliare şi a căii biliare principale (hepatocoledoc) prin admlnislrarea endovenoasă a substanţei de contrast. indică o hipotonie veziculară. care se poate administra pe cale orală cu 12—16 ore. fără mueus. In cazul sindromului rectosigmoidian se e/ee. adminstrare de cărbune absorbant de gaze.utelnial ItllfNlliml. tiu Orc Indu-se aparatul dlge. paraziţi vizibili cu ochiul liber sau la microv unde se pol ţjîisi ouă de paraziţi. Nu se va uita urmărirea toleranţei bolnavului la |m|. forma (do cîrnat). — O cantitate mare de bilă care vine încet.4. Se | x ui le (lo/ci ennlilttten de resturi alimentare. Pre/> resiui Hor <iliinenl(ire.Insă că oliva este în duoden) este posibil un obstacol coledocian ( I I tiu/ă. cancer al ampulei Vater. Se urmăreşte ritmul scaun | In mod normal. « ntft (pcisloasrt). înaintu de rtidiografie. Clolecistografia este metoda radiologică prin care se vizualizea'/rt ve/icula biliară prin intermediul unei substanţe de contrast (pe ba/fl do iod). [rigoscopia este examinarea radiologică cu substanţa baritată In liodusft prin clismă după o prealabilă pregătire similară cu cea dlli i n|e< islngrafie. de culoare neagrfl. Cadrelor medii le revine sarcina pregătirii bolnavilor astfel încît intestinul i» nu aibă gaze. tuşeul rcclnl (constă în palparea rectului cu indexul îmbrăcat în mănuşă lubrifialA).

iidininisli . coapte). pentru a pune aparatul digestiv în diferite situaţii 'In i nli'«i depista deficienţa digestivă. » . n u l i i ! normal este brună datorită stercobilinei (un de-!/ nglr poato avea următoarele culori: iu in diaree sau în fermentaţie. .i d< bariu. i l c .o» In p. înainte de a prezenta aspectul cîtorva tipuri 1 . < > x < n t i > d e c a p r ă (» c h lb a lf l) MK n . Se administrează bolnavului timp do rlli'va iiimplrt (Schmidt-Strassburger). | i < e . paralel cu 't|i<'. i l c orulă. . dar variabil In lunrţl* da cantitatea d« . f . Acest regim cuprinde toate principiile HI i l i < origine animală. i IM i f i | i m lactat hidric.tosut muscular cu structura păstrată datorită lipsei ' U d ilorliidric asupra ţesutului conjunctiv dintre fibrele îl iHiiicicatic se evidenţiază — pe lîngă prezenţa graşiUliu. coprologic.<mtoniruvi. cît şi vegetală) şi sub toate formele de pregflil|ili>. im In iicmor<Kjii superioare sau după consum do HHIM'i de Ic-qumo (spnnnc) în cantitate mare. îl (/c acid clorhidric (aclorhidria) se manifestă coprololn 1 1<. cu "Knminări cu izotopi radioactivi).musculare lungi. n m intim aspectul scaunului fiziologic.n ca de '.c pe ( . urmînd ca în ziua a 3-a — Mc/iscaunul care este analizat la laborator prin preparat nativ ţi ••ulmlnnle ce evidenţiază mai uşor resturile alimentare: amidonul tu • t i u cu soluţie Lugol. n ln n c . i microscopic poate arăta deficitul de digestie şi. c o n * i < ltt*I I : ' I I rniK't't. t Mim joNcoplr. ic ( i i i n d i M . indiferent de forma pe care o tmlii'n/. NllIctUI l l c < l .••ni.l arest regim timp de 3 — 4 zile. ihfi tu coz de putrefacţie sau după consum imirn li'iul itH . in A n llM < > .i ( ! < • l.d acestora pe cale rectală (încărcarea cu grăsimi. îl hlliur so pune în evidenţă prin prezenţa acizilor graşi ^in/Uni intestinal accelerat prin resturi alimentare nedigc-»n|fi piixlusolor patologice în scaun. iar grăsimile în galben cu Sudan III. indirect. .incTeatita cronică. cu margini ascuţite şi cu striaţii ii lînnsvcrsale.1 u n d rndoet.

cancer de colon sau rect.4. Reacţia scaunului patologic: — este acidă cînd domină fermentaţia.trlro. microscopic: fibre musculare digerate sau parţial digerate. — Scaun cu putrefacţie: culoare brună închis. BOLILE STOMACULUI Şl DUODENULUI (vio mal frecvente boli nle stonuirului sînt: gastrita. sifilisul y. .— este alcalină cînd domină putrefacţia. aerat. în hemoragii găsim de asemenea sînge în scaun. — Scaunul din rectocolita hemoragică se caracterizează prin pre/enlci produselor patologice: mucus.fără miros în holeră şi diareele nervoase. . mai ales în mediul rural). lu cios. . în vase •pocUili'. Prin acost examen se urmăreşte infestaţia în mod deosebit la copii (nproxiniuliv 80o/0 din copii au paraziţi. Coprocultura este examinarea făcută pentru evidenţierea microbilor In scmin. puroi. l xamcnul coprologic pentru paraziţi se face recoltînd scaun. miros de putrefacţie. puroi.— cu miros de fermentaţie cînd domină fermentaţia. după care se examinează imediat ia microscop. Reacţia este uşor alcalină sau neutră în mod fiziologic. Tipuri de scaun patologice: — Scaun cu fermentaţie: culoare galbenă deschis. scaunul se modifică în funcţie de tipul de suferinţă cînd poiiln apare mucus. Examenul microscopic. fie după o purgaţie. lixtinwnul coprologic trebuie efectuat imediat după emisie pentru d nu «e altera produsele patologice (autoliză) şi pentru a surprinde para•/.cu miros de putrefacţie cînd domină putrefacţia. celule epiteliale descuamate. — Scaunul panereatic (de insuficienţă panereatică): voluminos.foarte fetid în colite ulcerioase. polipii şl nlto tumoti <|ir. produse ale digestiei microbiene.şi exlracelular.Iţll Jm'd vii (cînd se pot identifica uşor datorită mişcărilor de care sînt iinltntill). fie spontan.' 11 Ic. microscopic este bogat în grăsimi sub formă de picături. microscopic: floră iodofilă. intim amestecate cu •somnul. Patologic. acoperind materiile fecale. Mult mol rnr sui vin tuberculoza gastrică. studiindu-se flora microbiană şi antibiograma.Mirosul scaunului patologic poate fi: . ulcerul gastric şl minerul gostnr. reacţia uşor acidă. dar este roşunililiint. sînge. cu miros (icid. Pentru evidenţierea paraziţilor există şi metode de concentrare prin caro cicoştia se pun mai uşor în evidenţă.7. Pentru aceasta se recoltează scaunul în mod steril. se evidenţiază o pastă amorfă formată din resturile alimentare digerate. 4. microbi intestinali (nepalogeni). grăsos. sînge etc. reacţia alcalină. substanţe secretate de intestin sau glandele anexe. Fiziologic. amidon intra.

muştar. llinlxi !n-hnloun Idiihi. pentru mucoasa gastrică. nerespectarea rlt-ilui circadiene — alimentaţia la ore neregulate.. hiperstenic sau mixt cu evoluţie acută sau cronică. • cron/cc. usturoi).4. gripa. prea prăjite. preparate de cortizon. (sodă ' i sau acizi concentraţi (acidul acetic) care determină gastritelo traumatisme ale mucoasei gastrice prin substanţe caustice ele.unciiul ol)lc( l l v (>vi(U>ntio/. greţuri. ic ca primitive sau sînt secundare altor boli. i i atenuate. similar evoluează şi gastropatia din cai i Ic vitamina PP.' n i .lce). hepatita virală etc. f/i inunde acute (din intoxicaţiile acute cu substanţe caustice. GASTRITELE Nlul procese inflamatorii ale stomacului ce interesează mucoaia > şi în diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric. mi cu manifestări gastrice). fenomenele clinice sînt m . intoxicaţii alimentare (cu alimente alterate) sau cu ciuperci rxee. ţuică). huli inlecţioase: febra tifoidă. i i t t i t o «pont'inft «l ifl inia» In ici|iinii>(i cpUpi i t l c ă şl tu I n i i M i i n i nii . vări nu. tahicardie.7. manifestările clinice sînt zgomoi'olimvii acuză dureri mari în regiunea epigastrică. conicei şi pe nemîncate.ft cu modificări ale secreţiei de suc gastric şi ale chimismului uir din punct de vedere clinic se manifestă ca un sindrom dllilpostenic. • «mi toxiinfccţii alimentare). Ele >/. Intoxicaţiile endogene: insuficienţa renală cronică. .. .. diabetul zal i Decompensat metabolic. iritante. abuz de condimente (ardei.i .determină tulburări hidroelectrolitice şi flcido-ba/. polipi gastrici şi aclorn-lractară la histamină).1 evoluează cu atrofia mucoasei gastrice. I • n ((«'iiorale. salicilaţl. i ologia gastritelor este complexă: i r i laţ ii ale mucoasei gastrice cauzate de alimente insuficient ! ' • în cavitatea bucală prin lipsa danturii sau prin tahifagie (mîn-pcde).vuf alimentar cu alimente prea grase. .iiidioni dispeptic hipo.. sau greu digerabile. ti'(| iimcnte uscnl.4.(i altor. une<(/<'. «linoliiiidil <i stării generale (febră.fumatul (mai ales pe nemîncate şi în can-i iiînri). .I K . C. i «Ini !• de colaps. tipul de secreMldm-poptică şi morfopatologia gastritei. sau în cantităţi mari no o (jaslropatie acută trecătoare care se rezolvă prin regim de > Diplomele clinice sînt în funcţie de forma clinică. .hipc'rsteru ni mixt. abuz de medicaaspirina.. piper.1. B. comportament alimentar deficitar (consum de alimente prea «nu prea calde. hduturi alcoolice (mai ales cele concentrate: coniac. («volulnd MI ! d. 1 . (•(jron/e de vitamine: vitamina B 12 (gastropatia din anemia bier. piran. uncie boli alergice pot evolua cu manifestări gastrice (alergia MM. determină gastropatii cronice datorită fclimlnnili unor substanţe toxice. f/i r< / . butazolidina.M. ceapă. liipolenslunc).

sil nu prezinte ulceraţii esofagiene sau gastrice (aşa cum se tiiMniplil în gastrita acută din intoxicaţia cu sodă caustică). In /oMiir/e cu /i/pe/r/oi/in/r/c se vor «u li ii in i . «oii. dimpolnv.Chimismul gastric se cercetează numai în formele cronice şi poate Viilori normale (normoclorhidrie): 2+2 mEq/1 şi oră. neregulate.prâjitA. sa nu prezinte stricturi esofagiene. mai mici (hipoclorhidrie) decît valorile considerate Il/loloţjicc. a evacuării gastrice şi a evenI milelor procese morfopatologice gastrice. ceai semiîndul( I I . radiologie se pot evidenţia modiln rui morfologice (pliuri îngroşate. /camă de orez. Holul cadrelor medii este de a pregăti psihologic bolnavii pentru aceste exaî n l i i A i i . In (|(islrilele acute cu pierderi mari de lichide se face reechilibrarea lililiuch'Ctmlitică şi acidobazică şi se administrează după nevoie ana-/!'/)//('(• si eventual antibiotice. Cîastroscopia (cu gastroscopul sau mai recent cu axofibroscopul) i i d i u e informaţii asupra mucoasei gastrice şi a eventualelor procese IMtolotjice endogastrice. Evoluţia şi prognosticul sînt în funcţie de boala de bază. i l i i p d necesităţi.. brînză da . Tratamentul cel mai eficace este cel preventiv şi se referă la evitnrea lut lorilor care determină gastropatiile. Uneori se constată aclorhidrie. tonus. Tratamentul curativ este In lunrţie de forma clinică şi secretorie a gastropatiei.i. plini. să nu fi trecut mai mult de 4—6 ore de la ingerarea toxicului. (' (iinr h. Examenul radiologie barltat se efectuează numai în formele cronice >i (M relaţii asupra mucoasei gastrice. mai mari [hlperclorhidrie). (i. de precorltnle. 011. apoi brînză proaspătă de vaci şl cnriie luirlil. Reţjimul dietetic este de mare importanţă: în primele două zile nu m» va mlminislra nici un aliment pentru a pune în repaus mucoasa gasIrU'ft.i tratamentului şi de posibilităţile pe care le are bolnavul de a i («specia indicaţiile medicale. Prelevarea de material din diferitele segmente. Gastrita acută necesită un tratament de urgenţă: evacuarea con( i i u i l u l n i stomacului de preferinţă prin spălătură gastrică şi respectînd conţi ((indicaţiile acestora: bolnavul să fie în stare de cunoştinţă. ale mucoasei gastrice pentru examen bioptic sau histo• lumic ridică mai mult valoarea acestei examinări. apoi se va trece la administrarea dn nllmenle de cruţare: pîine prăjită.de morcovi. anastomozate sau. <lnr In ('(înliUite loială cil mai mare. In afară de semnele funcImiidle (secreţie. lipsite < ! < ' coiulimente.isc fracţionate şl tll î n n t i l n l e mied. cu linguriţa la mici intervale. reduse In celulo/A.l ra m. snu se va administra ceai amar. Prin gargarizare sau tamponare cu soluţie anestezică a faringelui se facilili'ir/rt examenul gastroscopic. supă de făinoase.nIA. peristaltism).istrllele cronice: Tr<ilamenlul va fi în funcţie de forma etiolo(|U A 9! lipul de secreţie n acidului clorhidric. TrepUil se va trece la alimentaţia completă.1 moi. pliuri hipotrofice). cu legumele In tniinfl do plh'inl.

BOALA ULCEROASA ULCERUL GASTRO.vo/on/ord constft tn apnriţin dureriloi l .mirt complicaţii. ciorbe > i l l i < cu zeamă de lămîie. situată pe duodon S8U imune.2. în majoritatea cazurilor umil pi'-/.onţa unei ulceraţii.s/H-cfd periodicitatea alimentară. oţet. i n <'/. i începutul iivi'ill y| toninnel. printr-un sindrom dîspeptic dureros sistcmatl-' ce /e... Se contraindică consumarea de băuturi alcoolice şi fumatul (imil M» po nemîncate). 4. uşor condimentată.. după ora 24 şi se culmea/M după all/'«T/(H//c//(j/e(/ . Valea Ciungetului. Ai|MU't clinic. Tratamentul balnear (crenoterapie) este indicat în afara perioade-'t <le activitate. VllI lllC ) a. extrem de rar în porţiunea inferioară a esofagului sau fn l ludului digestiv. Carnea • ponto administra la grătar. P«M iliiroronNo NO nieii(lno 2 . prune verzi. .sau aclorhidrie se vor administra alimente oxcii l i l o «Io secreţiei clorhidropeptice: bulion de carne.'l sAptnmlnl. borşuri. vorbim de ulcer gastric sau duodenal. foarte rar mai multe. în larmele cu. Boala se caracterizează. eventual uşor încălzite ii <i olimina bioxidul de carbon.icului este ovac'uat şi creează senzaţia do . Instnd unii mu liberi. la 3—4 ore după alimentaţie (cluiero tardiv. < l u i e i e < i . Se va face traiiniMit substitutiv cu acid clorhidric (betacid sau preparate similare). ape alcalino-feroase (Sîngeorz. Malnaş). Pîinea va fi neagră nu Ni-mialbă.i l n ulceroasă se caracterizează mortclogic. sezonieră şi de elort. dar totdeauna trebuie să fie bine coaptă. M Indicaţia medicului se administrează pansamente gastrice. / i nise.DUODEN AL li". hipo.ipnre noaptea.4. Observaţia atentă i i n l ră localizarea gastrică a ulceraţiei în porţiunea verticală a stoi i i n (deci mai aproape de cardia) evoluează cu dureri care apar l oro după alimentaţie (durere precoce). In cazul " i u l duodenal durorea aparo la 5—6 oro după masă mul conţinu•. unele izvoare din Slănic-Moldova). în timp ce In ulcerul •l In i o ( | i n i H ' < i anlro-pilorică (deci mai aproape do duoden) durerea unii Inidivn.«H. După cum localizarea ulceraţiei este la nivolul .eficienţă. înde porlondolo l nu ar0 nici un lei di* ne u/o.nu ului sau duodenului. (iastropatiile hipoacide beneficiază de asemenea de crenotera•. Sînt indicate: ape alcaline (BodocM. aguridă. (iastropatiile hiperacide beneficiază de balneofizioterapio cu "in. nnuol sau periodic. ape cloruro-sodice. l't-riodicitatea (sau ritmicitatea) alimentară constă în apariţia i l l « > r pe nemîncate şi liniştirea lor după mîncare. deci ape car-. puţin concentrate şi apele mixte (Bor-Stolceni. în faza ei dezvoltată.7. agrişe. Sîngeorz.. Se folosesc apele minerale alcaline sau alcalino-tendininistrate cu l 1/2 ore înainte de masă.i ) .e vor indica ape care să stimuleze secreţia gastrică./oamr ilureroaaă".

i <i"n.v()lu|le. Arsurile retrosternale şi vărsăturile însoţesc deseori durerea (ade-»•« durerile cedează după vărsături). scăderea poftei /c mlncare pot fi prezente în oricare localizare a ulcerului.. Ea este localizată n regiunea epigastrică. Fodor a numit „stare dissecretoi n 1 " . după aplicare de căldură pe reI1 nuca epigastrică. fără ca să HH |. sposmc). Semnul radiologie di-! < • < l c.iractoristic este „nisa" ulceroasă. i oste bună şl capacitatea de muncă păstrată. mazăre. i . dar sînt unii c'tiracteristice pentru ulcerul duodenal decît pentru cel gastric. spontane sau provocate. după u l m ilustrarea de bicarbonat de sodiu.. dar în cele mal n n i l l e e. în ilcerul gastric. (i(intr<i':i'opia (efectuată cu axofibroscopul) aduce date utile asupra Mediului şi .ructaţiile.iicclul unei pîlnii. Durerea este simptomul dominant al ulcerului.i | >e. microhemoragiile.r. llxaminări paraclinice. l'Kamenul radiologie baritat este obligatoriu. sîmbure de cireaşă) şi se însoţeşte do Nemiu» Indirecte: umplerea fugitivă a bulbului sau bulb în formă do trifoi (In di/ul ulcerului cronic). Prin umplerea ulcerului cu substanţă de contrast ( • . cu evoluţie ondulantă: un. . uneori iradiază spre hipocondrul sting sau Irepl. transfixiant spre coloana vertebrală sau spre regiunea >iccordială. i i . | e i i e i . Uneori ulcerul apare ca o boală acută. Boala du p ml «nu zeci de ani. ale mucoasei (modificuien pliurilor mucoasei) şi ale peristaltismului gastric (incizuri proluiide. în spate. în timp ce în ulcerul duodenal este situată para. în cazul ulcerului bulbului duodenal nişa are diferito inflilinl (bob de piper. > i . i evidenţia nişa prin examen radiologie sau ynstroscopic. constipaţia. Adesea. eforturi fizice I psihice. în cazurile în caro NO pune pioblema diagnosticului diferenţial ulcer—cancer se poate rei'olln cu ui ei.— Ritmicitatea durerilor în funcţie de alimentaţie. î l mucoasei ce afectează peretele stomacului sau duodenului avînd • r. u l i u l de bariu).. Examenul sucului gastric â jeun (pe stomariil (joi) arată o secreţie mărită. alteori după vărsături. Cînd acestea sînt constituite din illmenlc — ingerate cu cîteva zile mai înainte — semnifică o stenoză >lloro-duodenală. nişa apare ca „o pată persistentă" la nivelul peretelui filonmciiliii sau duodenului.işi aparat material pentru examenul histopatologic. sînt mai şterse. caracteristică pentru ulcerul duodenal.e de/voltă ca o boală cronică. Ea traduce ulcerul rotund sau < p \ ' . In i >i ' i " început. în cazurile necomplicate ea cedează postalimentar. i l . sînt prezente numai simptomele clinice.şi supraomlillCUl. între care N t n i ' . precum şi liniştirea lor în perioada de repaus constituie o l l d caracteristică a durerii din ulcerul simplu necomplicat. greţurile..i/uri :.K iu dureroase de cîte 2—3 săptămîni pe an. unde :lcsi prezente. Acidul clorhidric liber este prezent şi în tnnpul nopţii constituind ceea ce O.poetului morfologic al nişei ulceroase. Alteori se constată numai semne indirecte c|c ulcer: modificări ale secreţiei (hipersecretie). durerea are mai des sediul în stînga liniei medioepiliislrlce. l'. iar chimismul gastric arată în cele mai multe cazuri valori crescute. l:.

n i . malignizarea ulcerului gastric. i / . tulburări vasculare ce duc Mjnrca insuficientă a unor porţiuni din mucoasa gastrică. cel de vindecare este rezervat. care nu se pot prevedea chiar în condiţiile unui tratament i'înr/. a condiţiilor de viaţă. In aceste cazuri • i l i i n v i i trebuie dispensarizaţi activ şi văzuţi de medic după 2—3 sap• f i n i t u l . m ld e i t o m a c c u / '« \ ! » n . hemoragia. perforaţia.).Prognosticul de viată este bun.C .i lii|)orsi'i n [n- . 1 . sldbesc din greutăţi ' I'. simptome clinice). i•.ci poate surveni la nivelul stomacului pe care îl împarte în i. acţiunea unor medicamente (aspifcnilbutazonă. consumarea cotidiană de băuturi alcoolice uluite (mai ales pe nemîncate) şi a medicamentelor iritante ale • • ' ! • ' "i gastrice.. acţiunea ntri a unor alimente (condimente.ălor. sau poate fi la nivelul pilorului .<> n 'llcli'iitrt de evacuare. cu niodilicarea tabloului cilIn wcn. nerespectarea ritlor circadiene de alimentaţie. alcool. în situaţia unei ulceraţii gastrice trebuie să ne ginim dacă nu este în realitate un cancer gastric. de activitate şi de odihnă. iciili/înd stenoza mediogastrică.i/.i. exni i . cortizonul etc. mai ales pe nemîncatei COMPLICAŢIILE ULCERULUI GASTRODUODENAL In evoluţia ulcerului gastric sau duodenal pot apărea o serio do l n . stressurile fizice şi psihice etc.ulnt yuatrlc di'cclo.n i i l radiologie baritat şi gastroscopia lămuresc întotdeauna diagnosi> ui do localizare. cim l. • •• va evita fumatul. fo / i i i ' / i i i / xni'.i'i-rita şi. după unii autori. i tio. n/Of/no. I/I C 1 i i i c i i u n i d t i t i o g i c c uu / u i -n i e n i i . agresiunea cloripoplică (determinată de starea dissecretorie). i i i m i . funcţională (examenul ui ului gastric) şi morfologică observarea radiografică şi gastroscopică iili-i'iiiţLei. Ceea ce se •sto că în apariţia ulcerului gastric sau duodenal intervin mai mulţi > r l cu pondere individuală diferită: transmiterea ereditară sau cîş•i <i unei mase celulare acidosecretoare mărite. i ţ i i ..snl d|)Mriţiei vărsăturilor cu alimente inferate cu 2—3 zii* ' I c Ci-l in vtîrsnturi mari se dcshidratea/. fumat). In ambelo cir/url S© evl-o slrîmtare a lumenului gastric şi respectiv pilone tu <iş<i mrt lucii stomacul nu-şi mai poate evacua conţinutul roali/. scăderea secroţlel iurus protector al mucoasei gastrice.n iiil m u lt m ă rite . Iar «l de muncă este bun. r. Se va evita abuzul de cafea. | »• .vf/rn/ so bazează pe simptomele clinice: bolnavii mi micUi nnlori'donto somne clinice de ulcer. Se efectuează testul evolutiv terapeutic prin tratament complet i ui murirea clinică (cîntărire. Chimismul gastric. Sltmo/.îndii . Examenul clinic este insuficient pentru prei/mea sediului ulcerului gastric sau duodenal.M i v i n d r m a d e c h iu * M u . Aceste complicaţii sînt: stenoza. Diagnosticul diferenţial. Proin hr/olor de activitate dureroasă constă în respectarea igienei de i î l .vfono/ci pilorică sau piloro-duodenală. 1'rofllaxia este greu de efectuat în lipsa cunoaşterii cauzelor (etlo* i) şi a mecanismului său de producere (patogenezei).

.1 lipolimie sau chiar lipotimie la ridicarea capului de pe planul ori-"ii l ..ymi. vitciminizare. leucocitoză. după un efort de defecaţie. fiziologic). rt. ca > lovltnirt r/c. a aparatului cardio-.. l infamantul constă în administrare de antispasmodice per os şi v.area ulcerului gastric este discutată.< iil<ir şi hematie.. (nnvocaină.• i . l>«rlvlsccrita este inflamaţia din jurul stomacului şi duodenului. stare de şoc. M. ( '.il.— la nevoie intervenţia chirurgicală de urgenţă după un consult nedico-chirurgical. unii admiţînd-o. i l.illqnl/. i -. Fenomenele cli-. transpiraţii.. refacerea echilibrului proteic.. paloare extremă. senzaţie de sete. 'l i dlcimotiLul constă în intervenţia în timp util. Semnele majore sînt hematemeză şi melenă. | M . lapte rece tăiat cu ceai şi idinlnistrat cu linguriţa. miIWfllizare. funcţional şi morfologic.r. hidratare (ser glucozat.mii cu sînge negru ca păcura) sau ambele. Perforaţia constă în ruptura peretelui gastric la nivelul ulceraţiei îl tiiToroa conţinutului gastric în peritoneu cu iritaţia acestuia şi apaI t l n Minplotnolor caracteristice abdomenului acut: durere violentă. timp de 7 — 10 zile. Hemoragia se consideră complicaţie cînd este masivă şi apare sub • .r bohmviil clinic.ve/e de salvare sînt foarte mici).odihnă psiholi'/. Perforaţia -..iu lighean. i | i n < l n. întărirea prin contractare a iliilomomilui („abdomen de lemn").. psihoterapie şi apoi intervenţia chirurgicală. se «irronluează la schimbările posturale şi la mers. Dtică fenomenele de insuficienţă evacuatorie nu cedează..c l do hematemeză (vărsături cu sînge în cantitate mare).'c' o im/r/i/d care se tratează chirurgical în primele 6 ore (peste 24 /<• or o . atropină).. i l o<iparentă. hipo-'•MMUMO. melenă .pumnal înfipt în abdomen. plasmă. sau uneori hemoragia apare în plină să• /Vv/f/i/Mi/ru dinţatului f/c. Tratamentul hemoragiei gastrice constituie o urgenţă şi constă în Miubatoroa stării de şoc şi oprirea hemoragiei: — ropaus absolut la pat. l|tl" . ceai cu bucăţele de gheaţă. în cadrul unei H . întît după 24 • • ' > ! < • se constată o cantitate considerabilă de bariu în sWmac. pungă cu gheaţă pe abdomen. ' . Sistomul nervos joacă rol l I M I I luni In doi Inii^nron poi uxidci durotonso n bolii.'1. tahicardie. se face •nf/M/rea preoperatorie: reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-ban-..ică In spital este o |n i i n l | ) ( i l A pontru ulcerul (((istroduodonal. ido dureroase de ulcer. — medicamente ca în hemoptizie. ^pniltifi s<i modifică tabloul clinic clasic al ulcerului: durerile devin i i i i l i i i n o si nu mai respectă ritmicitatea.. soluţii macromoleculare. Se produce prin eroda-'-. — coai rece. adică după i ' c l i K i i r d loslului evolutiv terapeutic care în 2 — 3 săptămîni nu a îl MI irilicsr/.i unui vas. pcir de regulă brusc. tendinţă .linie se manifestă prin semne de anemie acută: ameţeli. i i . evacuarea se efectuează cu dificultate. transfuzii de sînge. precum şi tn linl ţjB> ied liMioNiniii'lor (lutcrotiso. alţii i.iiiicnlul ulcerului simplu (iară complicaţii) i . sînt greu influenţate de tran m i ' i i l .

stA* ((•«iicnilă. smîntînă. ca frişca. T. de i m Ic. abdomenul. rehidratare. unrlc iz-• iu Slnnir -Moldovei. ne/ia usta). STOMACUL OPERAT PENTRU ULCERUL OASTRIC SAU DUODENAL \ft\ rum . K) bis cir. dicarbocalm. condiiii'iite. trebuie supravegheate cu atenţie (pulsul. ouă. l.1 u|>c cmc stl-«ci'iclin (jaslriră. smîntînă. homorniiln. >i l>ncaş) drese cu lapte. ouă fierte moi sau ca omletă iit'lelică.unon. se administrează Iu •udele dureroase). Sedative (amital sodic. paloarea. ulcostop (capsule operculate) sau ulcerotrat.. gris cu lapte.). leii nu fără a preciza alimentele care pot fi nocive (prăjeli.i 1% intravenos sau per os). brînză de vaci. Stoiceni. l rutamentul medicamentos: alcalinizante şi protectoare ale muri gastrice (pansament cu bicarbonat de sodiu. iar mai recent Antipepsine.J. perforaţln fi ninliţjiilaarpn (pentru iul UMutrU-) »o IndlcA Inieivenţln chirurgicală. deci ape carbogazoase. deoarece o alimentaţie necorespunzătoare poate sn se repete hemoragia. rnilnînrntul balneofizioterapeutic. observînd „ce-i face bine". Ulcerul gastric şi duodenal bent» /ft <lc bcilncofizioterapie după cel puţin 3 luni după stingerea fenoi lui de (idivitate şi în afara oricărei complicaţii. cartofi. neopepulliclk. desert sub formă de gelatină de lapte.A. Recent s-a ulus tratamentul cu inhibitori enzimatici: acetazolamidă (ederen). P«rfora(ia fi hemor*. Reamintim necei i l e e i pregătirii preoperatorii prin alimentaţie. sulfat de magneziu l. se poate administra pîine albă prăjită.). Sîn<i<M>r/. După 7—10 zile. . se trece la alimentaţia adecvată ulcerului cronic. belafit. Alimentaţia în faza dureninsă: supe-creme pasate (de franzelă. alături de repausul psihofizic. conserve de orice fel. paste făinoase. grija şi supravegherea dietei în corn' l i i Ic hemoragice. Malnaş) sau apele aleai''i»nsc: Sîngeorz-Hebe. remineraliin caz de stenoză pilorică. orez. probantin. scaunul. carne tocată de 4—5 ori i M Iu maşină. 4 4 7. unt. chisel de lapte. Dicta.).. Se pot indic<i şi apele nlcaM lioţin/oHse (Slănic-Moldova. Pholi i < | c l şi preparate cu acţiune neuroleptică de tip sulpiridă (Dogma1'i'iMMiiele cu ulcer. a|>c rlortim sudice 'iH'eiilmle şi apele mixte: Horsec.Vu M'ni n. laptele cu derivatele lui • I n i e i . bismut subnitric. In romplirutillc ulcerului <|nslrlc unu duoîl ttono/tt pllorlcA. spasmoverin. '.llvunil cu rezultate imediate bune. ochiuri dietetice. hi /or/w/e cu chimismul gastric scăzut se indii . care să aducă în jur de 2000 calorii/zi. izvorul nr. reprezintă factorul de bază i u tratamentul ulcerului. H caro lăsăm bolnavul să se alimenteze. Alcalinizarea se face continuu imnple. papaverină. Principiile dietei sînt: mese frecvente (7—8 pe i ) . mai ales cu crize dureroase (de penetraţii) i u hemoragie. comportamentul.t-n nrfltnt. tu larmele cu chimismul gastric crescut se indică apele cu acinhilnlocire: apele alcaline (Bodoc-Matild. Treptat. Vîlcele. băuturile alcoolice etc. antispasmodice (atropină.Terapia începe cu asigurarea unui somn mai îndelungat şi cu r«» l mus la pat 2^—3 săptămîni. în condu spitalizare etc. Ţinea. dacă durerea a i'ilnl.

nifilll mi un iiioro rol In sensul nducn|l<<l annltiire ce trebuie s» o (act l i M i v l l . / Poslopcrator însă o proporţie de 10—20o/ 0 din boţnavii operaţi r/. i n t c i la dulciuri. Inilcii/ri etiologic şi simptomatic. stare de rău general.|o|inrnlorlo. iH «vita ftinmtul |l tillnntulo niucimm'l gnutrlrf. nleqerea individualizată a tehnicii operatorii potrivite (In urlu ' I e lipul secretor de acid clorhidric şi alte criterii). agitaţia abdominală. . cafea cu lapte.o o sorie de simptome legate de actul operator cate sînt cunosc sub numele de „sindromul stomacului operat". l 2 linguri înainte de fiecare masă. plai ' . lapte dulce. M I fost astfel grupate: n . Necesită intervenţie chirurgicală. deoarece acestea pun în pericol \<\ bolnavului.Manifestări care rezultă din insuficienţa de tehnică chirurgicală . n i .1 nllmenlelor ce provoacă aceste manifestări şi prin clinostatism . transpiraţii. nevroză etc. 11 dorsal) postprandial. Sindromul jejunal (cunoscut şi sub numele de sindrom dumping) manifestă printr-o serie de simptome care apar postprandial după (i'Nirea do lichide dulci. Rit mHnlnct Mtt . ameţeală. hipotensiune arterială ii'inlnl si cerebro-retiniană. Tratamentul preventiv se face prin evi. i i u|n<intl.mm<• (pe care nu o putem stăpîni prin mijloace medicale) necesită 'iviMiti'i chirurgicală de urgenţă. iar examenul radiologie şi axofibrojejunoscopia locali-i/ii ulceraţia. dispensăriIn |)o. cmente vilaminice. . A(i'i)lln vor t robul ia 1iUcU-au« cA cuţit necesar sQ-şl schimbe ftlul vini i ' i i i i n i n i g «io Initiivunţltii «B reipticto un ocutt icpniiii pontprnndlnl In poiturft d)' i '. mai recent se administrează ithy ' i<|id. Se manifestă n durori mari cu deosebire postalimentar. bolnavul cîş-. adinamie.iie. hipolirime. Ciiilirl.i»nl. oarecare in-i i .Sindromul carenţial se manifestă prin slăbire din greutate. Ulcerul jejuno-peptic postoperator constă în apariţia unui nou •n situat mai ales pe ansa eferentă (cea care face legătură între stoic si jejun) imediat în apropierea gurii de anastomoză. /'«•ven/rcfi acestor fenomene se face printr-o pregătire preopeI n r l ' i i>ies|)UM7<Uo(ire. Chimismul gastric arată lori crescute. ce favorizează apariţia poştei Mior de noi ulcere. i r li: gura de anastomoză prea mică. ansa jejunală prea lungă. HM mic număr dintre cei operaţi acuză însă o serie de simptome • • . Curativ se administrează novocaină 2% i ii . supe etc. lenomene ce denotă o insuficienţă suprarenală. \. hipotonie musculară.<\ o parte din aceşti bolnavi simptomele sînt minore: balonări . i gurei de anastomoză prea jos. saţietate cu o cantitate mică de alimente. Se tratează substitutiv. ceai. senzaţia de „cap gol". tendinţa lipolimie.. pierderi de calciu. cedează în primele luni postoperator. Cu ocazia interven-I se explorează şi pancreasul pentru înlăturarea eventualelor tumori determină creşterea acidităţii gastrice. borbome. anep. alegerea judicioasă a cazurilor ce trebuie să > <> l> < i. uneori scaune moi.Ipnindiale.1 iiepUit în greutate şi starea generală se reface complet. şi nimici în clinostatism (decubit dorsal). Alic manifestări: astenie.

Mii(|i'sMvB.ccretlcl Intestinale. în special repausul postprandial eventual în posturi Incubit. inimile biliare îndeplinesc un anumit rol în digestia şi absorbţia grăsimilor şl minelor liposolubile şi prin activarea peristaltismului intestinal. . zaharata şl Jac-i pentru glucide. să mănînce încet. . i l . piMl. . cidelor. tulburările funcţionale care apar io rafarM la moM C .\ •. ia u e ila o •Iii l'iif/iiifiini ii In ill(i< M niliiitit.4. să evite streini» i In orice fel. Bolnavul va trebui să fie ajulut N<1 înţeleagă că poate trăi şi poate duce o viaţă activă şi cu stoma' oporat (chiar dacă a rămas numai 1/3 sau 1/4 din stomac) datorită i mecanisme adaptative şi compensatorii ale aparatului digestiv In miblul său. se fac* • iltrt stimulării de către hormonii pancreozimina şi secretina. apoi prin i du i l < '' • < i n . solubile la nivelul intestinului subţire.|. i ./P (lfl'(l.t i h i i i u i n l' '. i i . Amilaza.stimulează contracţia veziculei biliare. f If i llh -n ii. imop. d a lir m ln ln d i pm iiI M . ii '• i i i u .i s t o a c c e le r a ta ş i d e t e r m in » c o lic i ş l c lla r a a .stnt eliminate. • mlu-1 accesibil restului enzimelor din intestin. prima porţiune a intestinului Mibtire. lipidelor.8./. Prin mişcHrl peristaltice. fe r m e n ţi şl e n /lm e. secreţia de suc pancreatic şi secreţia de bilă. . Tot nici ie ab-npn -. 1 .i <ijută la formarea bolului fecal.. Hncul intestinal propriu-zis cuprinde de asemenea fermenţi pentru cele trei ( j n i l l do substanţe organice: glucide. Este absolut necesară schimbarea modului de viaţă in îl tu care s-a amintit. chimul gastric acid excită prin mecanism direct. li . apoi şl iB rurlIor m inanla. i ..c r o fe r B la m u c I n B .e regulat tratamentul indicat de medici şi să beneficieze anual de tratamint 1 n li ii 'f ir în funcţie de starea concretă a fiecăruia.. Indiferent de cauza şl localizarea afecţiunii dlQOitlve. tripsina şi lipaza din sucul > iwntlc acţionează asupra amidonului. i . ( . i nivelul intestinului. . -. i .. Secreţia multiplelor glande intestinale este stimulată de cStre i lilniiul. Sucul pancrettlC ' n i l t N conţinutului său în bicarbonat de sodiu) alcalinizează chimul gastric acid. \ să rămînă în observaţia centrului teritorial de gastro-enterologie. . Pereţii intestinului gros secretă muclna cu rol n ţi t"i ' . fie că Intestinul rBipunda numai la o i» I M H < i< i ii.i unde săruri minerale. l'sihoterapia este de mare valoare. conţinu-iileir. AliHti[l>(la intestinală a alimentelor digerate se face sub formă de molecula Ii'. Să-şi repare dantura. proteinelor şi grăsimilor. umoral şi nervos secta» |in |iin|iiie intestinală. > ' U tin l« . să-şi formeze deci un nou ritm circadian pe care să-1 respecta in iestul vieţii. . In duoden. Secreţia de bilă (în cantitate de 500—l 200 ml în 24 de ore) este stimulata ilnl hormoni duodenali: hepatochinina ce stimulează secreţia de bilă şi colecistochl» i mu. Hunii-datarmlnB tulburări ala ferm «nt«t!e! şl putra- .lr. . Unul qros chilul intestinal suferă importante modificări chimico: de termen-' do putrefacţie datorită florei bacteriene care populează colonul..iioloqu'c. Bolnavii vor trebui ajutaţi şi la nivelul locului muncă ce trebuie astfel ales încît să permită respectarea indicaţiido mai sus.. . lipaza intestinală pentru lipide şi erepsina pentru desBvlrşlrea (••illel proteinelor. BOLILE INTESTINULUI Intestinul subţire este segmentul tubului digestiv în care se desăvîrşeşte digeitla îl »n produce absorbţia alimentelor digerate.. . . i.n colonul sigmoid unde materiile fecale slnt depozitate.. fără grabă. ! M iiiiliiu i:. în cantitate de 500—800 ml în 24 ore. '-ilul nuisei neabsorbite (aproximativ 10% din ceea ce a pătruns din stomac In i trece în intestinul gros sub forma unui lichid lăptos numit chil Intestinal. proteine şi lipide: maltaza. La nivelul u H<> înletizează vitaminele din complexul B şi vitamina K.••/.l mni puţin. 4.1 . glu i //oi. Bila nu conţine fermenţi digestivi. Secreţia de suc pancreatic. .

Tratamentul duodenitelor cronice este similar cu cel al ulcerului duodenal.rinc: la hipertiroidieni.t'tiilotoxice: uremie. Hg.itozele intestinale.se: diareea emoţională. As. cu resturi alimentare. polipi duotl>-iitili şi extrem de rar cancerul primar al duodenului. holeră.1. periduodenite. dizentorlui oricciro din p<ircr/. amintim Cei nu se poate făcu (i (Ichinitiire precisă între diversele segmente. avînd cn mecanism patogenetic accelerarea peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei Intestinale. Duodenita cronică se manifestă cu: dureri â jeun. ciuperci.2. diverticuli duodenali. Insuficientă pancroatică mă-p i l i i dUiree cu Ncdinic oliundentu şi grăsoase (stoatoree)/ . manifestîndu-se într-un grad mai mare sau mai mic la mai multe (sau chiar luate) segmente intestinale. Rar independente. Etiologia este extrem de variată. bicarbonat. tulburările funcţionale şi/sau morfolo-ţ| li'«. — (//IT//I/N/ v/sre/d/e cu tulburări secrcturii: aclorhidrii.<i nivelul duodenului se mai pot constata: dischinezii duodenale (adică tulburări ale motilităţii duodenale. stenoze duodenale. 4. descărcări inii|tt <!<' b i l A ce dotei mlnft sc.iuiic verzui. mai des sînt asociate cu gastrite şi enterite. Uneori duodenita precedă ulcerul. boala Basedow.8. DUODENITELE Sînt procese inflamatorii ale duodenului cu evoluţie acută sau rrtmică. a examenului iiidiologic şi a sondajului gastroduodenal. greţuri. (Ic consistenţă moale sau lichidă.i «•«/u/ tulburărilor fiziologicului. acidoză. alimente alşi virotice: toxiinfecţii alimentare. diaree).4. datorită excitabilităţii crescute A fllstcinuliii nervos.8. peste două scaunn pn y. Duodenul poâto fi Interesat în procesele maligne de vecinătate. 4. fructe zemoase.Tulburările de absorbţie conduc şi ele la denutriţie. Pentru înţelegerea adecvată a bolilor intestinului. incriminîndu-se cauze: — ncrvoa. Duodenita acută prezintă o simptomatologie asemănătoare cu cea < l m ţjastrite (dureri epigastrice. ouă. rniloc. lapte. Alte procese patologice duodenale l.4.l. / Reţinerea acestor aspecte va permite înţelegerea unor mecanisme patologice l. / --. Tratamentul în duodenitele acute este cel al bolii de bază. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice. intoxicaţii exogene cu: bismut. deshidratare. calmate cu aliini'iitc. carne de peşte. săruri minerale şi determină starea de d «nutriţie cunoscută In linlllo Intestinale cronice.• • Procesele inflamatorii locale produc o endoexsudatie intestinală cu pierden i\t> proteine. lichide. SINDROMUL DIAREIC DUireen ronstă în mărirea frecvenţei scaunului. mat licrventă fiind staza duodenală). vărsături. (//cry/c'c: la lapte.

tetracicline). t'. un sondaj duodenal (este bilă?). remineralizare. i . Slmptomele sînt cele ale bolii de bază în cadrul căreia a apărut 1 uii'cii. 4. SINDROMUL DE CONSTIPATII ( <>ii>itip«ilfl ost(> o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei Cinului ln(A do normnl (scauno la 3 zllo snu mal rar). <i :i-a zi.procese locale intestinale: tuberculoza intestinală.3.xamenul radiologie indică un tranzit accelerat. F.ndoscopia şi biopsia endointestinală contribuie la precizarea cau•I ţfl o gradului leziunilor. proteine. avind o conI | A Ini n (unoorl Nclilbalo).şi micro"• < i l scaunului (digestie. excavat. metale grele. după nevoie (în colici).eliminarea «li-i°nlH<>r alorgizante care produc diareea etc. sensibil. tonice.8. sft le aprecieze numărul şi cantitatea. ileita termlilfl (hoala Crohn). paraziţi). ca şi pentru examenul macro. />/»'((/ joacă un rol deosebit. atropină. diareea propriu-zisă cu consecinţele sale: pierderea de lichide. H|(|iiiinl. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu diaree se d'irt la diagnostic. numite diaree prin disbacterie. îngrijiri. diabetului. ihi'nile. nefritelor. cancer intestinal. tmulop-i l"'i il'-i !<•<• dacă ameninţă colapsul. M«v//ru. administrat cu linguriţa (rehidratare).o. zeamă de orez. .să ştie să recolteze pentru "•ultură şi antibiogramă.n |. li/ndon. vitamine. bolnavul ilu palid. Tratamentul curativ este cauzal şi patogenetic.n lume animal. intoxicaţiilor cu ciuperci. cadrul mediu trebuie să ştie să descrie aspecil rllnic şi pe acela al scaunului diareic (ca zeama de carne în dizeni l i ' i sanguinolente în intoxicaţii cu mercur. 1'iMitru diagnostic.ii(T)/e: rehidratare. dacă nu mai există diaree. vitamine. uremie etc. supe strecurate de zarzavaturi (pentru iul mineral şi de vitamine).. arsen. riziforme în holeră i. \llo examinări sînt condiţionate de boala de bază (hipertireozăi •/.("i. tratament şi urmărirea evoluţiei bolii. să recolteze material pen•icotarea fermenţilor pancreatici etc. bolilor contagioase (vaccinări). astenic şi adinamic.ilo administra. adică deshidratarea şi denutriţia (mai ales ri'lo cronice).. l rutamentul este profilactiv şi curativ Tratamentul profilactic se referă la tratamentul parazitozolor lunile. Abdomenul este moale. să ştie să facă un sondaj gastric MCI?). carne fiartă sau caş (brînză de vaci). l 2 zile: ceai amar. se administrează mere rase M • »<i)fl cu tot.distrugerea Horei microbiene intestinale după administrarea de illliiotice (clorocid. f i i > in. boli-< • ndorrine. r Iul s<> continuă cu alimentaţie de cruţare.).4. fără resturi nllmentare (dlg«itl« fonrt» I.

i udo do sezon. pudoare. sarcină. ciocolax.'.o|>iiulu-so de scaunele din diaree prin lipsa alimentelor nedi-| erni' >i prin prezenţa produselor patologice (mucus. liiilnment etiologic. Hoţj i m ui igieno-dietetic singur rezolvă adesea constipaţia.v o l u t i e pot li acute şi cronice.— nervoase: meningite. ptoza colonului. lipsa de mişcare.i p i l i i mliliKjtiroa factorilor iritativi la nivelul mucoasei intestinale. ii''i>. sdiiml>. Sarcinile cadrelor medii în faţa unui bolnav cu constipnlin slnL: . anile.iihr..4. Medicamente. evitarea folosirii cronice a purgativelor. — endocrine: hipotiroidism. I i i i Minimi pentru scurt timp (pentru că spoliază organismul de vitanlue llposolubile)./nu/ iMilogviK / / < • ioir.('(////(•/(• slut /ourto vuiinlo .niiiiilii (< Mir.i p l i n lipsu de răspuns ld timp npeliilnl <! •• d e l e c . hipertonie: constipaţia spastică). — leziuni ale tubului digestiv: hemoroizi. ' i dimoo rare durea/ă mai mult de 3—6 săptămîni trece în entero• n l l i . — iieiiii>lunc(ioiiale (atonie. JM. aglomerări mari Iu o cabină WC) duru CU timpul l. îngrijiri. 4. prune). Tratamentul patogenetic este cel dietetic. se consumă de preferinţă pîinea neagră. m caro bolnavul o bea seara la culcare (aport de masă celulozică). sînge).ll|i>|Mtog<»iile. Tratamentul etiologic se face în toate cazurile cînd se cunoaşte itloloţjM. dimineaţa.iir.srfideiou porNiiI tlNtiiuliii $1 ledurorwii ' i i e l l e l intestin.i ' . anorodile. cartofi). coniodlldlr. K / I . iar prin excitarea periitriltlsmiilui intestinal se regularizează scaunul. La nevoie se recurge la ulei de parafină l—2 linguri. i i c .4. M liujorează un pahar cu apă rece şi o linguriţă de miere sau dulceaţă icn-le şi dulcele excită peristaltismul intestinal). sintolax. varză. zarzavaturi (spanac. — mecanice: «iderenţe. Se va începe cu adminislnirea unei linguri de sămînţă de in pusă în 100 ml apă. fasole. ENTEROCOLOPATIILE Stul iilecţiunl ale intestinului caracterizate prin scaune frecvente şl noi. clismo nunuii l ..i roM. Tratament: educare şi măsuri pentru combaterea sedentarismului. fisuri anale. — sedentarismul. salate de crudităţi. alimente uscate. să execute •oicct indicaţiile pentru examinările necesare stabilirii diagnosticului •tlnlnţjic.lft tn . simptomatic).! . caro uluc celuloză şi permit formarea bolului fecal. tabes. — alimentare: mese reduse.slipdţie.. supozitoare de glicerina. i indicaţia medicului). Hip.8.i mediului In care trăieşte. ulcerul gastric sau duodenal.să ştie să descrie şi să interpreteze semnificaţia scaunului (de nxnmplu: scaunul în formă de creion arată stenoză rectală). pîine albă fără colulozăj — tumori intestinale: în special cancerul colonului. periviscerite.iipuţle lidhitiMl. insuficienţe poliendocrine. să aplice corect tratamentul indicat (etiologic. WC un noujionice. puroi. rectite. llmincaţa se face masaj abdominal în direcţia progresiunii bolului fecal. IU ) .

a diaree sau scaune moi. simptome nervoase. ENTEROCOLOPATIILE CRONICE ' • î n t afecţiuni intestinale cronice ce survin în variate împrejurări: după intervenţii pe stomac. celulozice fine). l > n . i l . holera. Hxamenul coprologic evidenţiază caracterul scaunului: colită CU imentuţio sau cu putrefacţie (aspectul macro. constipaţia îndelungată. uremie. i r iinlifcrmentativ în cele cu fermentaţie ( :. u/ histologic şi histochimic al materialului recoltat prin i'tidointestinală. di/enlerio bacllura. ÎM I . uneori apare febra.lllare. nunii igiono-dietetic este similar cu cel din sindromul diareic. strongiloidoză).l a . abdomenul poate fi balonat sau excavat. Hg.. purgative saline) pot duce la enterocolite cronice. i Kildtnrntul este în funcţie de etiologic şi gravilaled siinplnmolo). examenul pentru paraziţi). antibiograma. . fie flora do for-"iiliiţio. In enterocolitele mixlc (Cu fermontap i i l i H . Examenele complementare sînt necesare pentru stabilirea cauzei şi ulilnirea unui tratament individualizat: Examenul radiologie baritat permite aprecierea tranzitului Ini l i n . precum $i examenul enzimologic ocupă un loc lor in diagnosticul etiologic şi în stabilirea stadiului evolutiv al rr«il.şi microscopic al scauuhil. cronicizarea unei enterocolite acute. folosirea abuzivă a laxativelor (coprol.. n i ' .1 luncii' di.INTIROCOIOPATIIII ACUŢI nil determlnnto de bnctcrll 9! virusuri. n (ir) se va administra regimul în zig-ztig.exiiinenul cronologic. Simptomatologia se caracterizează prin alternarea constipaţlel cu i i ' .. alimentaţie unilaterală. conturului şi calibrului anso-'i Intestinale. alimente alcrgizante.n inspecţie. acidoză). care poate exacerba. • factori endo. co[)rocultura. l rut. insuficienţe pancrootlee M i. i ''amonte. n. i'nvl şi anliputrefacţie în cele cu putrefacţie (•„<• adinlnistrtAll uri. frecvente.se ciiii iliice . intoleranţă faţă de lapte (deficit lactazic). în parazitozele intestinale (lambliază. diareice. igieno-dietetic. cu sensibili1 1 1« diluză abdominală spontană şi la palpare..ise. adopttnd rtjl» • • i n l i i i K ' i i l . fie flora de putrefacţie.ulministreall •. iiiientul curativ este etiologic. alterarea u ii generale. cronică). Alteori ojxir In cmliul nud Intoxl ilimenlare. < • . l . aspectului mucoasei intestinale.iinontul preventiv vizează cauzele determinante şi declanşantt. survin In cadrul mini boli • nle ori Iu c«drul unol Infecţii enleroltope: fubra tlloldn ţi par n i ' i . sau alto intoxicaţii exogene. care se urmăreşte < ! < • mai î n n l l e ori n i UlMil liulainentiilni. l.şi exotoxici (Bi. La auscultarea abdomeului pot fi percepute unele zgomote hidroaerice (borborisme). dureri abdominale dl< n > (simptomele variază cu forma clinică: acută.in. aclorhidrii.

Aii i/c iimc/jfr/c -.e piescilu In funcţie de etiologic. Se tratează ev««nIunie p(iui/Hi)/,c. Hota inl( robuinfl se tio ten/A In luni (ic do antiblograînrt {Irlnicii-liiit', c/omm/e/i/co/, împreuna cu vitamina B complex |l Idiiil ) j palo(|ciiclic se loc rehidrotări, remineralizări şi vitaminizări. R«« cent s a introdus tr<ilomenlul cu Bactisubtil pentru normalizarea florei Nopiolilc înlcsliiuile. 7'/(i/(inie///u/ balncotiziotcrapcutic. Enterocolopatiile cronice beneiIcUr/.fl (Ic ,ipc sulfatate sodice ce activează secreţiile intestinale, influen(lud In acelaşi limp sistemul vegetativ,- de asemenea, au un rol laxativ, tflrfi s.i u i t e mucoasa intestinală şi fără să producă obişnuinţă. i In cntcrocolopatiile cronice nespecifice cu tendinţă la diaree, se ndininislrcci/ă în cure interne ape alcaline, sulfatate sodice şi calcice, picciim şi ape akratoterme (Slănic-Moldova, Sîngeorz, Borsec, Malnas), care conţin şi bioxid de carbon.
FORME PARTICULARE DE ENTEROCOLOPATII

—- Enteropatia glutenică se caracterizează prin triada: diaree, siciblre In greutate şi creşterea în volum a abdomenului. Examenul coprologic arată un scaun voluminos şi bogat în grăsimi. Caracteristica acestei boli este apariţia sau accentuarea fenomenelor după administrarea unor alimente bogate în derivate de grîu, seca M, or/, şi ovăz. Hoala este determinată de un defect enzimatic al epiteliului intestinal deficienţă biochimică ereditară — care nu permite digestia pepti(lelui din gluten pînă la produşii lor finiţi. '/ rataincntul constă în asigurarea unui regim alimentar fără conţinui de gluten, eliminînd din consum pîinea, pastele făinoase, preparatele de patiserie, sosurile şi supele cu făinoase. Se va administra un re-i | l i n (are să cuprindă preparate de cartof, orez, porumb, carne, mine-i ale şi vitamine. Dulciurile şi grăsimile în general sînt admise, redui-Indn se numai în perioadele de diaree. Boala Crohn se caracterizează printr-un proces inflamator infii-11 ni i v cu extindere segmentară, localizată mai frecvent la nivelul ileo-i i i l n i terminal, dar poate afecta întreg tractul digestiv, de la esofag ilna la conalul anal. i'titipatoycnia nu este suficient cunoscută. Simptomatologia: se manifestă prin dureri în fosa iliacă dreaptă, • • - , astenic, subfebrilităţi sau chiar febră. Examenul radiologie şi l i i n p l i c completează diagnosticul clinic, între complicaţiile acestei M - citează stenoza intestinului, fistule entero-enterale, sau entero'iil(....l ' v abcese, hemoragii, caşectizarea bolnavului etc. / nitiimcntul constă în repaus, psihoterapie, medicamente sau inter•eiiin- chiruiţjirulă. Tuberculoza intestinală se localizează cu precădere la nivelul c i | i n n i i Ici iniţiale a intestinului subţire (regiunea ileocecală). Apare
.......Io, Ia tineri.

KlnipIdiiHitologlc. Tuberculoza intestinală se manifestă prin: diaree c Iiinţ|(l dimilfi, febril, scăderea poftei de mîncare, slăbire în greutate, ur«»il dllu/.e nbdoiiiinole, tegumente palide, aspect de deshidratare.

ia

/ 'x (iin i'/iii/ ;< K /jii/(>im u lu in i ii ia M u ran e ca re n ju i.i 1 .1 p re ciza re a (//(
l'ruktnti-iilul e:.t.«» cel comun din tubori uloză.
ALTE BOLI INTESTINALE
llllll,

Alergia alimentară digestivă constă In fenomene digestiv* (gr«vărsături, colici abdominale, borborisrae, meteorism, diaree imrisfi) ce apar în primele ore de la consumul alimentului sensibili-la care so adaugă fenomene extradigestive: urticarie, eczemtt, ml-i, fenomene de astm bronşic etc. l'rolilaxia constă în evitarea alimentelor care produc aceste feiiRUMlC.

Tratamentul etiologic cel mai eficient este suprimarea alimentului lni»|l/<int. Desensibilizarea specifică sau nespecifică se face do cătro
ll'ltlC.

Accidente digestive după administrarea orală a unor medica* "ionic antibiotice apar mai ales după tratamente prelungite şi In doze - i . H i de antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol), dar .ui observat asemenea fenomene şi după administrarea lor parenterală, ui cbUir după doze mai mici pe cale orală. Se manifestă fie ca o mlI / A digestivă situată oral (stomatită) sau anorectal (anorectită) datoIfl deprimării florei microbiene saprofite, fie ca accidente disbiotice laiilleslute prin sindroame diareice de diferite grade. Tratamentul constă în întreruperea administrării de antibiotice, rei hllibrorea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Se administrează antlinllce selective după sensibilitatea germenilor din scaun, asociflte CU 11 n m i ne din grupul B, lapte acru şi iaurt. Fenomene digestive prin abuz de purgative. După administraţi îndelungată de purgative (carbocif, ciocolax, sulfat de mnţjncslu Ic.) dntorită iritaţiei produse de acestea, pot apare o serie de ienomonf ' i t| es li ve în centrul cărora se situează: diareea refractară la restricţiile •lliiH'iiUirc şi la terapia simptomatică obişnuită. Fenomene digestive ca urmare a unor defecte biochimice eredl' HIV In ciceastă categorie sînt incluse: n) linteropatia glutenică care s-a amintit mai sus. l ) ) Carenţa dizaharidazică manifestată prin intoleranţă faţă d* ! i j i l e , cu debut încă din copilărie. Cînd apare la o vîrstă avansata et •.h- cîşliqcilă şi apare ca urmare a unor afecţiuni enterolrope cronlcfl mi i'ventiicil vindecate cu acest defect. Aspectul clinic reprezentativ este apariţia paroxistică d leiiomcnt» i u dicjeslivo: dureri difuze abdominale, diaree, borborisine, l)(iloiirtrl, i ruine ( i i «'«iracler intens fermentativ, acid. |) i < i( |i ni s li c ul se stabileşte din aspectul clinic şi se î n l . m ••..!'• p i l i i inului i n l.iclo/il (ve/i volumul de Explorări funcţionala). lini.....entul constă în excluderea sau reducerea aportului ' ! < dr/,rt' • n Ide I n t n ( ! <• c ore este intoleranţa şi tenipin substltutivd cu di/iihnnlft/.e. 183

c) Caronţ.i do hot.i-llpoprolclne determină steatoree incă din cop! Iflrlo. nsoclfitft < u nmnifesUin oculare şi nervoase. Un semn do mm e valoare oslo ti.speclul ,,du roata dinţată" al enterocitelor.
RECTOCOLITA HEMORAGICA

Este o dfocţiunc de natură inflamatorie a intestinului gros. Simptomatologie. Boala se manifestă prin dureri difuze în abdomo» nul Inferior, mai ales în stingă, alterarea stării generale, febră şi sind i om re< iosigmoidian: scaune care conţin mucus, sînge şi puroi, intim Pro/jo/e- biologico-funcţionale arată: anemie hipocromă, hipoproteitlenilo si V.S.H. mărită. Irlyoscopia, rectoscopia, colonoîibroscopia şi biopsia precizează formn şi stadiul evolutiv al bolii. lixamcnul coprologic şi coprocultura aduc date utile completării tlln<|n»sticului. Diagnosticul se stabileşte pe baza sindromului clinic rectosigmol-dlfln cn evoluţie periodică; alterarea stării generale, febră, slăbirea in , disproteinemie, anemie, examenul restoscopic (cu endobiopsie), l radiologie baritat şi irigoscopia care arată extinderea şi aspectul morfologic al procesului rectocolitic ce se stadializează în grade: — In gradul I: se evidenţiază congestie, edem şi fragilitate a muL'oasei colonului („mucoasă ca*e plînge cu sînge"); — 3n gradul II: pe lîngă modificările descrise se adaugă ulceraţii iuperficmle; — 3» gradul III: se pot adăuga la cele menţionate aspecte poli*>oldo, stenoze difuze, perforaţii, hemoragii mari etc. Evoluţie. Mai frecvent se realizează o succesiune neregulată de discuţi active şi faze de remisiune, cu durată inegală, de săptămîni ilnrt l*i niiii mulţi ani. Complicaţii: hemoragii de diferite intensităţi, perforaţii (mai ales •u evoluţie torpidă), stenoze, cancerizare, stări septice, fenomene de; ilpei.seiiMbilitate (eriteme, iridociclite, poliartrite etc.), denutriţie prin lUM'iiiiisni malabsorbtiv, steatoze hepatice, pancreatite etc. Triilfimcnt. Repausul fizic şi intelectual este totdeauna necesar în • i i i M i i l perioadelor active. Recurgem obişnuit la spitalizare şi din cauza nv«'stl(|.iliilor care trebuie efectuate, dar în egală măsură pentru a pupa n s l ( | i i i i i o desprindere din preocupările zilnice şi pentru a oferi con11(11 roiilc relaxării nervoase şi repausului la pat. Dacă afecţiunea u ost rc< cui explorată şi puseul este lipsit de severitate, iar condiţiile fan i l l n l e sînl compatibile cu obiectivul terapeutic, bolnavul poate rămînc n concediu de boală la domiciliu. Va păstra însă o legătură strînsă cu ni'dlciil, penlru aprecierea evoluţiei. trebuie să respecte în primul rînd principiul cruţării D i irjuro/itatc care variază cu numărul de evacuări cu i In iormele difuze, cu participare enterală, restricţiile do 'Hulo/h.- i «lulcinrile stnt mai severe. Proporţia acestora rămîne Insă n Umil io holiuivii cu constipaţic. Totdeauna se evită subH4

nţelo chimico cu n< tlune Irllnntn asupra nun i| .e| I ţite: i.lle, Cfl« d lacla/lcă obligă In restricţia şl uneori chin Xl'lllll'-l i". ' <>mplel4 Lipiciul. Aceostfl simplă măsură contribuie, In .elllei n .1 •moi ni'.imiea rapidă a sindromului diareic şi secund !.i :.i . al u i . Asigurarea necesităţilor calorice şi a raţie i li • v i!. i ml neiale (fier, calciu, potasiu) şi proteine devine < :i ţ |.i l.l pe I i i i i v i supuşi unor spolieri însemnate. l'nnniliil şi băuturile alcoolice sînt nocive pentru influenl'-ln lor muhonmmale. Se va obţine de aceea colaborarea bolnavilor pentru i.Hiirarca lor. 7'ercip/a antiinflamatorie constituie elementul central. Se re.ili/.uază HI Irei grupe principale de substanţe, administrate izolat sau în aso•!« •: Kalazopirina, hormonii corticosuprarenali şi imunosuprcsivele la IM se adaugă psihoterapia şi în unele cazuri intervenţia chirurgicală.
IM

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Sindromul de malabsorbţie este un complex de simptome digestive 'lenerale determinate de o tulburare în transportul prin mucoasa in- i l a sau prin căile aferente (spre deosebire de maldigestie care letcrmmată de o tulburare a proceselor enzimodigestive). Aproape bolile digestive (şi unele extradigestive, dar care au consecinţe 11 intestinului) pot evolua cu sindromul de malabsorbţie. \spectul clinic este dominat de diaree şi de sindromul carenţlal lestat prin deficit ponderal, paloare, edeme carenţiale, anemie, cavitaminice şi minerale, insuficienţe poliendocrine, scăderea capa-i de efort şi în final scăderea capacităţii de muncă. 1 in loc particular în realizarea sindromului de malabsorbţie au de-'e creditare ale transportului diferitelor principii alimentare. Cade bcta-lipoproteine (manifestată prin steatoree), malabsorbţla de /ii şi galactoză, determinată de incapacitatea celulelor funcţionale i l e (euterocitele) de a acumula glucoza şi galactoză, tulburări tn l » t i ( i unor aminoacizi (triptofan, metionina), tulburări în absorbţia cloruri etc. Aspectul clinic sub care evoluează este cel comun sinului do malabsorbţie la care se asociază simptomele carenţei spo-(lipidice, vitaminice, minerale). l ratamentul este în funcţie de forma etiologică şi constă In repuus, > | i m Iţjlcno-dietetic, tratament patogenetic, substitutiv şi simptomatic,
4.4.3.5. APENDICITA

\pendicita este inflamaţia apendicelui cecal, ce apare co urmare a infecţii cu microbi variaţi. Ea poate fi acută sau cronică (s-a devi o Inimă subacută de apendicită).
APENDICITA ACUTA

Sui vine i n . îl (Ies Io tineri, cu deosebire la bărbaţi inlro 10 fi 30 de • ni, dai poali .ipaie si la udulti şi balrlni. Ea este cea mal frecventă ,in/,i n rtb(l"meimlul ficut chirurgical.

1IB

(•'nctorii favorizanţi sînt multipli: anumite conformaţii anatomice nh' leqiunii ileo-ceco-apendiculare care favorizează staza şi suprainler(i,i, infecţii generale, boli infecţioase acute, paraziţi situaţi în acea.1.1 regiune, alimentaţia bogată în celuloză, toţi factorii care favorizeazii 'lisinicirea apendicelui şi „transformarea lui într-o cavitate închisă ni "iilinul întotdeauna infectat". Alteori inflamaţia apendicelui se face ! > < • r<ile hematogenă sau limfatică. La nivelul apendicelui se poate reall'/fl un proces cataral, flegmonos sau gangrenos. Simptomele clinice constau în durerea spontană de intensitate viol<»nl<i, cu început relativ brusc, cu evoluţie ondulantă, situată (de re-r| iiln) în fosa iliacă dreaptă, asociată cu greţuri, vărsături, febră şi (mai ies) ronstipaţie. l-xdincnul obiectiv evidenţiază o durere vie în fosa iliacă dreaptă l > < - cuie uneori bolnavul o localizează precis într-un punct pe care-1 :> < >< il< > <irăta cu degetul. Se mai evidenţiază hiperestezie cutanată, iar uneori la palparea profundă se poate decela contractură musculară. 'l'uşcul rectul şi eventual vaginal ajută la precizarea diagnosticului ,,i Iu diferenţierea faţă de o afecţiune genitală (în special sarcină extniPulsul este accelerat, leucocitele sînt crescute. Aceste simptome însoţesc formele obişnuite de apendicite, dar în funcţie de localizarea •ipi'iidicclui, de etiologia şi intensitatea procesului inflamator, semnele linice pot fi extrem de variate. Atunci cînd simptomele sînt clasice, :liti(| nosticul este uşor, iar atitudinea este una singură, punga cu gheaţ<i DO l»sd iliacă dreaptă şi trimiterea de urgenţă a bolnavului în secţia de "hiimqie, observare atentă, pregătire operatorie, apoi intervenţie chiComplicaţii. Dituzarea procesului inflamator prin toate straturile» i| >eiKlirelui şi interesarea peritoneului periapendicular realizează o peilnnitfl plastică localizată („blocul apendicular"), iar perforarea apenllcelui realizează peritonita acută. Ambele sînt urgenţe medico-chirur(Irnle şi necesită intervenţie de urgenţă. Peritonita acută din apendi-'llrt iirnlu necesită intervenţie de urgenţă. Dintre complicaţiile la dis-filiţri (iiiiinlim complicaţiile hepatobiliare care evoluează cu subicter şi 'Irhilele exlremităţilor. Prognosticul este în funcţie de rapiditatea intervenţiei chirurgicale, >x*cul<ilci în cit mai scurt timp după declanşarea fenomenelor clinice.
APENDICITA CRONICA (APENDICOPATIA CRONICA) llelin ). ă

Uneori procesul inflamator apendicular evoluează lent cu simptome /ni I n i e care pot imita sau se pot asocia cu manifestări din partea altoi >rf|niie nlxlominalc. Slmplomclc locale sînt dominate de durerea din fosa iliacă dreaplfl iul* Inimii de nrsiiri, cu iradiere variată, ce survine la efortul de mers, nnl nh". l , i incnron unui plan înclinat, sau Iu .r> -(> ore după masă. Unoti l iluieir.i se iu < enlne<r/.A dupfi d<>( omprinuire.i rapidă co urmoa/ft Ihfl ('oMi|]iesliiiu In re(|iune«i c (>co-apendi( uhinl (semnul Blnmbcrţj), llipH ninsnjtil minim ui ie(|iiinii ileo-co( nle (l , l lulieqnnii), ori prin rnm-

presiunea gazelor de-a lungul colonului transvers spre colonul ascen-«lent (Rowsing). Sindromul dispeptic apendicular constă în greţuri matinale şi postii limentare, uneori vărsături, constipaţie alternînd cu diaree. Semnele generale sînt nespecifice de tip neurasteniform, fenomene Vegetative: extremităţi reci, transpiraţii, palpitaţii şi slăbire în greutate. Examenul radiologie ajută uneori la precizarea diagnosticului. Evoluţia este uneori spre agravare,- alteori evoluează cu semne minime care se manifestă intermitent. Tratament: în cazurile în care fenomenele persistă se indică intervenţia chirurgicală, cu explorarea largă a regiunii ileo-ceco-apendi• ulare.
4.4.8.6. HEMOROIZII

Sînt dilataţii varicoase ale plexului hemoroidal în porţiunea submiiroasă. Pot fi interni sau externi. Ca semnificaţie clinică pot fi: Mmptomatici în cancerul rectal şi în cirozele hepatice sau pot fi favorizaţi de sedentarism, graviditate, constipaţie. Neinflamaţi sînt bine suportaţi; se pot complica cu inflamaţii (cînd | IK >(|UC arsuri, dureri, flebotromboze, ulceraţii urmate de hemoragii, fiNini anale) sau pot sîngera cronic, ducînd la anemii. Scaunul este de i niislipaţie, cu sînge pe suprafaţă. Tratamentul profilactic constă în combaterea cauzelor favorizante. Tratamentul curativ: igienă locală riguroasă, combaterea constipaJU-l, combaterea durerii, băi de şezut cu ceai de muşeţel, hemorsal sau niMiior/on supozitoare. Tratamentul chirurgical se indică în cazul hemohtl/ilor complicaţi cînd nu cedează la tratamentul medicamentos.
4.4.8.7. PARAZITOZELE INTESTINALE

Sînt boli cauzate de prezenţa unor agenţi biologici adaptaţi la vlntn parazitară în intestinul omului, îmbolnăvirea prin paraziţi se nuin«!ţjto infestare. l'nra/iţii intestinali pot fi: unicelulari (Lamblia sau Giardia intcntiiinlls, llalantidium coli, Trihomonas intestinalis, Amoeba histolitica) s<iu lilmlrelulari (anghilula, anchilostoma duodenală, ascaridul, teniile si 1 < lm< «'laiul). filologia paraziţilor. Pentru înmulţire, unii paraziţi au nevoie do o uclrt %<iii mai mulle, iar alţii au nevoie de condiţii de mediu extern iinlilia, «iscaridul, anchilostoma). C«iU-a de transmitere o constituie apa poluată, alimentele, li udele, i / n v . i l i i r i l o pe care se află ouă de paraziţi, care ajung In intestin, l'o • /Ho/ele stni liivori/.cilo, deci, de condiţii neigienice. Elo sini destul 1 iflN|ini(llle, linii nles iu mediul rural. Ac(lunea nociva M punr/.itilor consta in spolierea organismului de Intimii n u t i l l i v i (utlll/.uţi de cAtie |)<ilci/,ll)i

l i l l d ( l n niucodsol Intestinale (inflamaţii); .n (imn» «nomiuntă prin pierderi mici, dar repetate de sînge; .ujiiino toxică prin eliberarea unor toxine care sensibilizează (n l' • 1111 .• i •. i/, i) organismul; • n [ i i i n i mecanice: ascarizii făcuţi ghem pot produce ocluzii intest i n . i l < - , pol pătrunde în canalul coledoc determinînd icter mecanic, sau pol |.nuluce asfixii prin ieşirea prin esofag, ajungînd la laringe (mai nli :. l . i copii în cazul infestaţiilor masive). Slmplomele generale rezultă din acţiunile expuse şi constau în Nliiiptoine nervoase, ca: indispoziţie, cefalee, nervozitate, crize convulsive» (se pot confunda cu epilepsia). Copiii slăbesc, sînt astenici, nu se f1<"/vo|t<1 satisfăcător, sînt palizi, anemici; Slmplome digestive: dureri abdominale, mai ales periombilicale, Inapetenţei, hipersalivatie, uneori prezintă bulimie (în teniază), senzat l n că: ,,cova mişcă prin abdomen", meteorism, prurit anal, prurit nazal Ndii cutanat. Adesea bolnavii acuză senzaţia de apă sărată în gură. Subliniem şi faptul că uneori infestaţia este bine tolerată şi nu se manili'.sltt prin nici un simptom. Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice amintite, examenul ui coprologic macroscopic şi microscopic, care poate evidenţia ouă de pura/iţi, paraziţi sau chisturi, iar hemograma arată eozinofilie.
LAMBLIAZA

l.iimbliaza este diagnosticată prin evidenţierea parazitului în bilă BAU n chisturilor în scaun. 'l'ratamentul se face cu atebrină prin sondă (0,60—0,80 g) sau 3XfMO 9 Pe zi. timp de 5 zile, per os. Mai recent se tratează cu metronldu/.ol siiu fasigyn.
ASCARIDOZA

Ascaridoza este determinată de Ascaris lumbricoides (limbricul, pan/11 lung de 12—25 cm, alb-murdar) care trăieşte în intestinul subţire. JnfcsUiţia se poate autoîntreţine (femela depune ouă în pliurile mu-'onsoli «ici ies larve, din care cresc adulţi) sau prin ouă din mediul >xt«m. I.«rvele pot trece în sînge, ajung în plămîni, iar de aici, prin la-Inţjf, trec în esofag, stomac, intestin. Tratamentul este profilactic (cel mai bun) şi curativ: nematocton, \lcopar sou loxuran, la indicaţia şi sub observaţia medicului. Recent s-u ntrodus tratamentul cu Decam-Richter în tablete.
OXIUROZA

Oxltiro'/a osie cauzată de viermi mici de 9—12 mm, ce trăiesc In nti'Nlliiiil ţjros (cer). Femela migrează în regiunea anală unde depune ufl i?l lillrt muconsn, producînd prurit, fapt pentru care bolnavul ie rnrplnfi, In ouMle pe de(|(>t(> şi apoi le duce la nas sau gură. Se admite
(III

fenotiazină. Diagnosticul se pune prin evidenţierea Jn uni a ouălor operculate. faringe. dlIttMfinină sau vermigal.. Pe acest principiu folosim următorul tratament: chiloţi storlll/nţi prin fierbere. iar femela nu va mol «11înlna ouă. Infestaţiile mici sînt bine suportate. atebrină. > : . timp du 40 00 de zile.ca medicamente: oxiuran. porlneu nan In clcntrl|i i>«i ombilicală. apoi după o OM ţin . De aici iliunxînd prin piele. Para-' i l u l este lung de 10—12 m.istcnt la medicamente. nematocton-. 1 in nxllc.i l. / ratamentul curativ al teniazelor: Filix mas 8 g în capsule.ţi trebuie i c | > . Parazitul ente lung de 5—6 m. pfistrlndu-so riguros şl | |(|l«*n<i corporală (pentru <i nu se pmdure auloinfostaţia In acest Intervnl). Se Ingetă usturoi sau se pot face clisme cu usturoi.unilio.|l miloinlcstaţiii. i l< necosarfi examinarea atentă a parazitului spre <i div. Trut<nnentul va fi locul de 1ntnM<|. Diagnosticul se face prin punerea parazitului în evidenţă în bilă '. TENIAZELE — Tenia solium.< nperl SCOl"HUl (nllininterl lintnmentul nu n fost eficaco . ouflle putinii p i . In acest timp viermii adulţi masculi mor. Diagnosticul se stabileşte prin existenţa proglotelor In scaun ce conţin ouă. Larvele se dezvoltă în mediu umed. int). 1 . T R IC H O C EFA L O Z A Trichocefaloza este produsă de trichocefal. apoi purgaţle şl deh ' i i i i . care se schimbă seara şi dimineaţa. Diagnosticul se face prin progloIfllo eliminate. Tratament. . Se foloseşte violet de genţianâ. trec în circulaţie. Bulimia este un simptom particular al tenia-loi. dimineaţa pe nemîncate. duo-•'• n. ANGHILULIAZA SAU STRONGILOIDOZA Anghiluliaza sau strongiloidoza este dată de Anghillula intestinalls ni Xtrongyloides. infestează omul prin carlica do porc. cu o ţiMMlfttlro prealabilă (alimentaţie: peşte. Este rezistentă la tratament. un vierme mai mare clooxiurul. vermigal.Botriocefalus latus: infestaţia se face prin carne de peşte. parazit lung de 3—5 m. plămîni. bronhii. . strînşi etanş (pentru a împiedica pătrunderea clogoInlor în regiunea anală).8—l g prin sondă) iau Ni-! . uniri 2 comprimate. cu ceapă).mi scaun.i M . parazitul fiind foarto . Atebrină: 0. Se dezvoltă în reqlu-i lleocecală. Infestaţiile mari se tratează cu greu. în mine. — Tenia saginata: infestaţia se face prin carne de vită.1 ' i •' imprimate. pe un vas cu apă fierbinte. 1BO . care conţin ouă. care conţine cisticerci.

cel stîng este situat în parte şi în regiunea epigastrică. > — educaţia sanitară. în continuare purtînd numele de canalul coledoc.(<• |xiifl/. — controlul veterinar al cărnii înainte de consumare (mai al$S clnd aceasta provine din sectorul particular). care au un pol în contact cu vasele sanguine. Ficatul imlr ncoporit de capsula Glisson. în peM'lll («pllnrelor Intralobularc se găsesc celulele Kupffer ce fac parte din ţesutul M'lli ulnendotellfll. Mitologia. BOLILE FICATULUI Şl ALE CĂILOR BILIARE 4. Alteori apar semne de .nc cerebrală. iar parenchimul este alcătuit din celule hepatice dispuse în « (ifclnnne rmllnre (cordoane Romack). La nivelul confluenţei veziculei cu cisticul se află sfincli'iul vr/l< ui. — spălatul fructelor şi a zarzavaturilor înainte de consum. doterminînd dureri.— spălatul mîinilor înainte de mîncare. 4. midlgii. Necesită internare şi tratameiil in condiţii de spitalizare. cu o lungime do 1. mai ales în mediul rural. |)f*! vft/iit<1 cu un sfincter (sfincterul Oddi). urti-«'rtrli .4. Tot aici se află şi vezicula biliară.ilo/<i provocata de Trichina sau Trichinella V>/»( nenuilod In lomul de fir. oculară. UnlInlcM sa niorfo-funcţională este reprezentată de lobului hepatic. Are o greutate de 1. cnntlnutild ni ranalul cistic. cefaloe. Suprafaţa sa este netedă. (. canalul hepallr $1 nervi. El se v«i»fl împreună cu canalul principal pancreatic (canalul Wirsung) în ampula Vater. în şcoli etc. l'e fiit« inferioară se află hilul hepatic alcătuit din vase sanguine. inaccesibilă palpării. HISTOLOGIE Şl FIZIOLOGIE f'' } Anatomic. Ficatul are o structură alcătuită hi conformitate cu funcţia lui complnxfl.4. iar de aici ajung în diferite organe. Acosloo se eliberează în intestin. etanşe şi folosite corect. Vc/lcii biliară prezintă mai multe regiuni: fundică. care se deschide în duoden.5 — 4 mm. care este Alt'HIull din slromâ 1 şi pnrenchim.1. \ene.).TftlCHINOZA Trlrhliu »/<i <". iar consistenta este de organ. \.5 kg. ' prin consum de carne do porc sau de urs. Ficatul este un organ nepereche. — stîrpirea clinilor şi pisicilor vagabonde.iloH. se află IM lilpocondrul drept.9. corporeală şi colului (gît). care conţine larve luciu Io. Aţe/arca celulelor hepatice cu un pol In contact ni reţeaua capilurJt. Figura 2 pre-«Inlfl /niiele sfincteriene bilio-duodenale. iar cu (cldlnlt tn contact cu canaliculele biliara explica posibilitatea îndeplinirii 100 . Profilaxia generală a parazitozelor: — surse igienice de apă (la sate. Infestaţia ••c l .9. care prin destinderea bruscă a ficatului devine Nwifilhllrt. o fata inferioară şi o margine anterioară. — combaterea muştelor. Inr c elftlnll pol orientat spre canaliculele biliare. ir. hepatică sau renală. subfebrilităti. mai mare decît cel stîng.i musculară precizează diagnosticul. Eozinofilia şi eventual liiop. — latrine igienice.. culoare vlşlnlo şi este alcătuit din doi lobi: lobul drept. alterarea stării generale.'urni/i// cistic confluează cu canalul hepatic (provenit din unirea canalelor lobilor hp|mlirl drept şi stîng). pătrund prin peretele inli'. '. Hhloloqle. NOŢIUNI DE ANATOMIE.M. limfatici ). Stroma este alcătuită dintr-o reţea vasculară (arInii'. al căror perete ÎI formează. unde se '>/m/)/o/nc/e principale sînt edemele pleoapelor.stiH In circuhiţic. Prezintă o fată anteroNUpt'rlodiil.

. Inr pe de nltn pin l e activitatea de excreţie o bilei In cnnnln ulule SMi Z l ir i 7-8 cm H20 --5-6cmH 2 0 1 bulbo 'iiotfcnd -----12cmH20 când!pancreah'c '.imie pici (ine ti pennlle. nnibele nnieslertndii-NO aşa tnctt celula hopatli <i pilmi'ţtn un '. A . l'iln cfl|illnit'lii v<<ti(>n»n. I.lnu|e niililIlM ile tu imun dlţ|('Ntlel Inr prin mpllarcle co provin din nil<m hepullifl piim i. „acţiunea de laborator" n.< K ..n|>in niinii-ioii>..Ilel diilile: nxnrrlnH (df t>xc*r«>tlti A hlli'l) şl pndoi rllifl cu pn»ll>llllnti>n elinn.. Zonelet •finctcrlciu' blllo-<luodenalt. O cnsner ------------------:> a sfincter Fig. co pn>v|n din . < l tu linge dti uii/lmi* şl hormoni. 10 1 . . e nxli|eiinl. pe de o pnrte.. ( e l n l n hepntlcA piliiieţlc ntnqn luiK'llonnl Incttunl cu Mil>'..i<|ni nduso.

Bila îndeplineşte următoarele funcţii: participă la emulslonurcii grăsimilor şi potenţează acţiunea lipazei (în vederea absorbţiei lor şi a vltnînlnelor liposolubile). transaminaze etc. Important de reţinut că aceste dischinezii favorizează staza biliară. Din colecist.4. In vc/iculă. Mecanismele de contracţie şi relaxare n rior se produc sinergie. prin S. itlng ţi apoi comun). i .. An. sintetizează fermenţii: fosfataze. cute depozit de vitamine liposolubile şl hidrosolubile. Joacă rol în esterificarea colesterolului. capătă aspectul ţi culmii' i lunuri cunoscută. examenul obiectiv şi examinările pamr. reglînd diureza prin neutralizarea unor hormoni (nii|>inieiin! i. As. l l l n d in aceiaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor îmbătrînite. transforma ylucidclo în exces în grăsimi şi invers. formarea amoniacului din acizi aminaţi. avlnil un ni"umilim în primele 3 ore după prînz. acesta fiind un organ indispensabil vli'tll (este un adevărat laborator al organismului). estrogeni. i i u .H. Du|>fl 40 de tun <i|xiro mai des cancerul hepatic. l'nnclla antiloxică: neutralizează substanţele toxice endogene: indolul. Sintetizează grăsimi din acizi graşi.'lltiii'<' sini clcinonlole de bază pentru diagnostic.liiliaiCt (colectatul) este un rezervor pentru bila secretata continuu «la Urni l i l l n NccictnIA şl ezcretată umple coledocul (sfincterul Oddi fiind închis) şl pN l i i u u l i ini<|i(i(l In veziculă.neutralizează substanţe toxice exogene: Pb.stimulează peristaltismul intestinal şi combate flora de putri' laclle.9. Pe cale neuroumorală iau naştere doi hormoni (luixli-n i i i . Na. La unii bolnavi se pot găsi ambele forme de dischinezii. iwicfla metabolică se referă la toate substanţele nutritive: yllcogenică: sintetizează glicogenul din glucoza (funcţie glicogenetică). antidiuretici).ito bolile. Evacuarea bilei se extinde pe o durată de 6 ore. fenolul rezultnts «lin putrefacţia intestinală. prin canalele perllobulare. El antrenează grăsimile de re •«•rvil din organism în caz de inanţie. elaborează anticorpi cu rol In nntoiipărarea organismului. do umle. precum şi unele medirainqntB sl substanţe chimice/ -— cllm/nă prin bilă bacteriile ajunse în organism. la rin-(Iul ci poate favoriza infecţia şi formarea de calculi biliari. K.iiimc'/a. sintetizează fibrinocjenul şi protrombina cu rol în coagulare. sein ilen/il glicogenul în glucoza (funcţie glicogenolitică).3—1. concentrlndu-se. odatfl cu IIOCCM i conţinutului gastric In duoden. Fe (este depozit de fier)/ r«l Jn metabolismul apei. l'iiiictlu licmatopoietică: ficatul formează hematii în perioada intrauterină a In-I n l u l .i celulele Kupffer. anamneză. fosforilaze.R. transformă deşeurile metabolice toxice în uree şi amoulm1. care. Vîrsl<i bolnavului ne poate oferi unele indicii. Intarlobulare şl apoi canalele colectoare. atlipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi. lifpatoclilnlna care stimulează formarea bilei şi colecistochinina care du l i ' i i n l i i . sinergismul este tulburat şi apare dissinergismul pe caro-1 ' ni sub denumirea de dischinezii biliare. SEMNELE CLINICE Şl EXPLORĂRILE PARACLINICE ÎN BOLILE DE FICAT VC // CM / U • i 'it ic tu ve/. scatolul. mul puţin toxice (funcţie uroproteică sau urogeneticS). — . bila. intervenind în transformarea acidului Im'tlc In glucoza. hincţla proteinolormatoare: sintetizează albumine şi globuline. Func//d f/c ti-rmore<jlare: generează căldură în stare de repaus. Hipochinezia este reprezentată de n'n contracţiei veziculei.4. i i oiitruc(ia coleclstulul şi relaxarea sfincterelor căilor biliare (în principul ni vt'/lcui' i si al ampulei Vater). ' I | ' " M | I I In i'aimlelfl hepatice (drept. Zn. formează glicogen din grăsimi ţi iicl/i aminaţi (funcţie gliconeogenetică). I'nncfla biliară sau biligenetică constă în formarea bilei de către celulele hepntlc«' ţ. Rol In reijlarea echilibrului acido-bazic. condiţii patologice. bila se evacuează intermitent. contribuind IA menţinerea echilibrului proteineraiei cu raportul A/G de 1. Iar In final prin canalul Cn tu lo. Cu. Intervine In metabolismul mineralelor: CI.2. Bătrînii fac mai rcir hepatită 102 . limiţiile ficatului sînt extrem de complexe. 4. iar hiperchinezia se caracterizează prin accelerare» Intensitatea contracţiilor. i i i .iciiln biliara.

loi» ' i e d tudelmi' MI<I d unor modiccimonle pot piodure le/iunl hepiillci-. meteorism. Slmptomele obiective: amintim aspectul caşectic şi abdomenul asin MI circulaţie colaterală în ciroze-.i-. se administrează soluţie de galactoză 40/400 9! incollează probe de urină la 2 — 4 — 6 şi 24 ore. n mici arată H(erlfii< i n || •• MoU Interii» penii u onili* n\»dll . i.are<i bună i calului de (|"Uicloză). Mediul |>t<>l«.1| •• iiiiliil-. pru-' i i i ( i n ictorul mecanic). . l i l l u / n b l l i i i i . I i i olul nereuşind s-o transforme în bilirubină conjugată (directă). constipaţie. l'unc|l. unic decolorate sau hiperpigmentate. Gross etc. hemoroizi şi edemele în diferite forme de hepatite i'W e lc .i'. irubul* «Ă »t» i|.iliUi epidemii . balonarea postprandială.e. \.i în antecedentele bolnavilor cronici du firul.. llli. predominînd una sau alta liiiH'tio de mecanismul predominant. De mare valoare în diagnosticul bolilor he(Hif/ri1 fi'int explorările biochimice. i viilui cu o sursii (Ic hrp. c. m* est* • •i"lnlioli/. mai ales scăderea colesterolului esterificat în leziunile lM'| inlii '• (este alterată funcţia de sinteză). timol. de la 2 mgo/ 0 în sus apare inrul). sul-in| de cadmiu. Proba este normală '••" rt Iu primele 4 ore se elimină sub 2 g (semnifică metaboli/.i antltoxică se explorează cu benzoat de sodiu. Takata-Ara.<• n>< . î l .illo coloclntopntll. i'ş/r/cfi bilirubinemiei directe o întîlnim în ictere mecanice In timp In icterele hepatocelulare cresc ambele. Colesterolemia (normal 180 — 220 mg %). /\nfc<v(/c///c/r crcdocolatcrale: luesul.şi gamaglobuliFuncţia în metabolismul glucidelor se explorează prin proba H/iic/o/t/r/e/ provocate. Electrofore/a (î litiiinelectroforeza arată în afecţiuni hepatice scăderea serumalbumi-si creşterea gamaglobulinelor (în special beta.pectul galben al tegumentelor (ictere). urini colorate. hemoragii dl. ictorul hemoll-.H. Noi m. li'iiomrrjalia. steluţe vasculare.i'. inapetenţă. tuberculoza. >n. eliminarea mai mare de 2 g semnifica ueiaeta1 l l / n i e n de către ficatul alterat.S.slonal cu toxli <-. reacţiile Mallen.r/<i b i l i i i i d trebuie cunoscute.lie.i.i in u i i ud peste 4 g acid hipuric.imctoi ic.Hpldeinlrft.nl Iu acid hipuric do către ficat şi se elimina prin min.i/. • nlni Iul l ) i i i n . sulfat de zinc. scade-«i pol tei de mîncare şi scăderea în greutate sînt cele mai importante. precum şi în icterul mecanic. Proteinele serice se explorează prin testele de disproteinemie hui „hepatice" cum li se spune greşit): V. Hl-miil i i p i i n .dori m. :. n i m e i i l mal do» Iclor hpniollllc i onoln prp/lntrt nun i i .iide'. — Hlllrublnemia (normal pînă la l mg%. Explorările biochimice.şi dislipidemii. i .IM -.' -. Slmptomele subiective: durerea este rară (dar poate surveni). Hipercolesterolemle i ni in hiper.i < • . Creşterea bilirubinemiei indirecte o găsim în icterele hemoli".ti-iolcmie. hepatomegalla.i bolniivului G g benzoat de sodiu i><-r os-. iar hlpo-i' -.c.cul pi uhu diagnosticul do hep< i ţ i t ă epidemic. i i . ! ( • | I I I | M I I Inul niiio'.oază i i i h i n d i n pniin-le 4 oro şi se dozează acidul hipmic.

plegomazin).i'ioh. care cedează la presiune şi bilirubina directă treco In sliuje. Este cauzată de creşterea bilirubinemiei. D u . cancere comprimînd calea hopnlocoledociană. distrugînd arhitectonica normală a lobulului liepiilic.l xamenul urinei: se va urmări urobilinogenul care creşte în he patite -. Pulsul poate fi bradii nidic (acţiunea bilirubinemiei). de virusuri hepatotrope (al hepatitei epidemice. i t e acololdo<i| p i > i ii i i n iu liil In h e p a tite le fă ră ic te r. billî n l i l i u i neconjugată (indirectă) nu mai poate fi conjugată în totalitate.. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor (icterul) este vizibilă i'e 11 la lumina zilei. monoinichMi/. policlorură de vinii).1K | i i H ' i . i i . stagnează în ficat. ' i miiuite. Concomitent. . substanţe toxice (fosfor. iar pigmenţii biliari sînt „pozitivi" în ictere mecanice şi hepatocelulare.P. M .n l)on. (brom iulfonftalelnfl) ('orcoton/ft><K i i . l ' i l n scoaterea din funcţie a unor celule hepatice. i(n sln g e e s te p e ste 1 0 % d in s u b s ta n ţa in je c t a tă in d ii a un I .. veziculare. ciuperci otrăvitoare care produc le-/liini (juive hepatocelulare. i i i cactiv. cu apariţia iiinliiliiioţjenului în urină.i le (semne de litiază. care poate determina şoc alergic prin punctionarea «a). inclavare de calcul î/i coledoc. mai rar spasme puternice şi prelungite ale sfincterului Oddl.Sondajul duodenal: absenţa bilei indică obstrucţia căii bilicirt princip. I . 4. IU4 .ei infecţioase).. ' | . |)iillndu-se constata şi creşterea bilirubinemiei indirecte.3. i / . su b sta n ţa in l i h i <> i > in i/kg co rp ) şl se cercetează In slng c du |> . Etiopatogenie. microbi (septicopioemii). fapt pentru care bilirubinemia directă şl indiM'i Iii iie>te si apar în urină pigmenţi biliari şi urobilinogen. l \dinunul materiilor fecale: culoarea şi compoziţia..'in < 1 5 de m inu te. Cauzele icterelor sînt mecanice. . In icterele mecanice scaunele sînt decolorate (bila nu se mai elii ii i ml In duoden).. apar pigmenţii biliari în urină. medicamente (neosalv i i i ' .i ictere homolitice.Sclntlgrama hepatică şi puncţia-biopsie hepatică sînt utile (atent i o Iu eliist hidatic. ' . Consecinţa este icterul prin creşterea bilirubinemiei directe. poate apărea prurit. Icterele prin proces hepatic sau prin lezare hepatocelulară sînt i l e l . tetraclorurfl de r. .4. Tu aceste cazuri bila nu se mai poate evacua. clordolazin. coledociene sau hemolitice.i H .9. cancer etc. pătrunderea de ascarizi în coledoc. destinde cmlc biliare.i . .S. n i . hepatice şi hemomice.). SINDROMUL ICTERIC h Cunoaşterea sindromului icteric permite înţelegerea simptomatoloqlei unor afecţiuni hepatice. nu mai poate şti l le i (inJu<|<ilA toutti bilirubina. nSjoe c i . . . . — Icterele mecanice pot fi determinate de stenoze coledocicnu (consecinţa inflamaţiilor sau cancerului.

. i <'<>ii)n<|flrll Mllni-'linul şl ca urmnro creole lilIltiiliiiiHtnla indin 1. . Pentru virusul A. l !i*palila prin virus B are o evoluţie mai lungă..<• po. cît şi prin seringă: transfuzie.. rezultatul examenului de urină privind pigmenţil. Chiar şi cînd se face injecţie intramuscu•. de aceea nu este suficientă schim1 . mai gravă şl poato 1 • In hepatita cronică.ilo aspira sînge în seringă. incubaţia este de 2 — 6 săptămlni. iUuo(| ('tiul. de unde necesita•.9. fire cel puţin două tipuri: A şi B. i i H •-.1 l n | n -i |>i<| iiiiMitnr«'n M iiu-M'lnr. c) stadiul . atît pe cale digestivă . ducînd la evidenţierea • I M . — Icterele cu cauze mixte. i i . Indică fllOi f i i i a cau/olor mecanice. Boala evoluează în trei stadii (faze): a) stadiul i l nunul (prulctcric). scintigrafice şi murfuloofiM-ci posibilităţi de diagnostic diferenţial. cu prelucrare mecanică M > i . Cu timpul se poato ajunge 9! la leziuni i i r p . cliul firului nu punic i . fără ••mus ilnrlsticc. H E P A T IT A E P ID E M IC A V IR A L A Hepatita epidemică virală este produsă de un virus hepatotrop.dirpl ciinsn m(n i-i'9terflfl urobllinogonulul In urină. «speclul scaunului.'.li-rilizarea prealabilă. deci greu de bănuit dacă nu ne glndim la ucoaită posl• iii' >l nu exttininflin plgmenţii bilinri şi urobilinogonul care tlnt po- 199 . ci la fiecare bolnav se schimbă şi seringa (valabil şi pen1 vaccinări şi prelevări de sînge pentru analize).ui icli-rului.. . Se va i le ca prototip hepatita epidemică virală. analiza simptomolor: caracterul coloi. n < . pili. precum .l . o picătură microscopică de sînge ' ' i i (f> ml) uscată pe un instrument medico-chirurgical protejează vi"I In licrberea reglementară şi-1 poate transmite. microbiene şi toxice). avînd cauze multiple (virale. S-a dovedit că ambele virusuri Minsmit. mai des decît cea produsă de virusul A. după cum m . pruritul. tnstru• Io nosterilizate corect.1) Stadiul prodromal reprezintă faza începerii bolii. Simptomatologia Icterelor este in funcţie de boala de bază.4. u ii a oricărui instrument la jet de apă. b) stadiul icteric (perioada de siarcj. Incubaţia. i •. care prin utilizare deschid vase capilare (CU in tratamentelor pe cale parenterală şi prin diferite intervenţii chlncnlc). hepatice şi hemoliLic c. 4.4.1 >> . Iar i ui virusul B (care poate proveni şi de la bolnavi care au avut hepa' i 'u <mi în urmă) de l — 8 luni. HEPATITA ACUTA Hepatita acută este îmbolnăvirea acută a ficatului. Simptomatologie..— Icterel* hemollllre (<>r<<(1llara INII il<>i>tiidlli-) ului i Io liomoll/n crcsculfl. cart • • l i n dicignosticată etiologic. i | . probele biologice-funcţionale. proporţia între cele doua fracţiuni bllirubinemiei..1 ncului.! numele. în special a paUlmului.

I M M tulburări de coagulare manifestate prin epistaxis. l xtimene de laborator. Antigenul Australia Au. uroMImogenul este crescut. timolul este crescut. vol uli . Perioada preicterică durează 5 — 7 zile. cresc aldolazele şi fosfatazele.il. . "i. urina şi apetitul revin la normal. Perioada icterică se termină lent. ineleorism. Pot . Eventuale date epidemiologice ajută la precizarea (limjMosticului în această fază.H. I I I ... Diagnosticul în această fază se poate face numai dacă ne gîndim l. n i . î l. în care simptomele djspc|)hc(> sînt extrem de discrete. I. După 2 — 3 săptămîni (în formele medii) începe decolorarea.. ! 1' | n . . prurit. care nu cedează la tratament antireumatlr l'orma de debut gripal: fenomenele dispeptice sînt discrete.ii" cu rmire severitate spre a evita complicaţiile sau sechelele. la fel disproteinemia începe să indice U'iil i («venirea In normal.ni d . O l III l)!'. bolnavul este icteric.citoliză).. mialgii. >' '//'n/c.iici I O I I I< H (i I l < / '//•. HB S este adesea po/iliv.cl hipersideremie. examinînd urina şi efectuînd probele bio chimice obişnuite. gingivoragii.• li. niHi'irmjii. (jird( ( i.l'orma de debut cu fenomene alergice: erupţii. în această perioadă leqlmiil de vuită (fără eforturi psihofizice) şi regimul alimentar trebuie ieN|)t«.Forma cu debut mixt: se pot asocia simptome din diferitele li u ine enunţate.. la nori liiiu'tiilor ficatului. nun .i. i l i e psihomotorie. i vi sînt prezente semne de insuficientă hepatică (somnolentă sau • i ' i i i .n i riilitdle după nilni > i fi ai r f . splinei şi disproteinemiei.ilico (normal pînă la 17 U. astfel că bolnavii ajung în secţii de m-uropsihiatrie.i ni timp trebuie să ducă la ameliorarea stării generale. c. • / ilfliiil jiul tiiil>i(icu 108 . ( y. are hepatosplenomegalie. rahialgii. cu caractet u l Jiepatocelular" (vezi sindromul icteric). ( ) Stadiul de convalescenţă este de 4 — 6 luni. Transaminazele mai ales glulnm»x. i ţ 'n. . V. horboiisme. uneori tulburări de cunoştinţă.S. pigmentai biliari pozitivi (rar negativi). v<u« n i i i i . cp e • ./)(•/)//(•.-n i i inioi indigestii sau crize apendiculare (debut vel i a r e |.i'. Irbui. . stări confuzionale.vni mic. M« fttu ii.M-.illerarea stării generale. hemoragii digestive.iloihu i. s l i | i .lcnie. ca: cefalee. care sînt de rău augur). -.. < ." i. /•'orma de debut cu fenomene de ordin nervos este dominată de d'. ficatul şl «pilim tind spre limitele normale.) sînt crescute (arată distrugerea ceIiilmd . chiar mici colici bin i i . Pe primul plan sînt artralgllle fldi d senine de artrită). fel)i. iar la unii l " î l n.ri. b) Stadiul icteric (perioada de stare): dominat de icter.irea globulinelor de autoapărare.lculmc. iiii. poate fi scăzută datorită deficitului In loim. pn primul plan fiind fenomene generale. dureri epigastrice.. l '.v > m i in |iM iţ . se «wlilenlici/.i posibilitatea unei hepatite. i | ) ( M u l i < l:nrnid < ! <• <l('l)iit reumatismal (imită reumatismul). Ii l'i u l n u i " .

iar în unele cazuri circa 0. Copiilor contacţi li se vor injecta gamaglobuline. Tratamentul profilactic: depistarea şi izolarea bolnavilor care au n v ii t hepatită acută. El favorizează circulaţia hepatică CU aporl (l< . care va continua ') ii săplămîni după dispariţia icterului.factori nutritivi în ficat.. Cercetarea contacţilor şi aplicarea măsurilor coiMHpimzătoare.1 1.i .. — l'ttiniti tiiilcterlcâ (Ctrl Icttr) estu pprlmlonNft. alimenteIul.1 hepntlin <iou!cfl. coma şi moartea. Ih'yimiil dietetic este de cruţare. Se vor respecta regulile generale de igienă: igiena apei. uşurînd vindecarea. ţinînd seama de datele arătate la etiologle (spălarea imediată sub jet a instrumentelor. combaterea muştelor. realizînd forme suhacute). — După durată: forme obişnuite şi forme prelungite de icter (de In l la 12 luni. Evoluţia şl prognosticul. \ hepatică datorită m»i mzel celulare extinse. vitamine. în funcţie de rezultatele controalelor raeillmlc v (clinic şi probe biochimice.ilingnoNtlcatâ. Trecerea în hepatita cronică se face în l—7% din cazuri în funcţie ile virusul agresor. Repausul profo-«ilniinl durea/ă în medie 3—4 luni. n»- Forme cllnlra. terenul pe care evoluează.HBs pozitiv timp Inili'Umgat au evoluţie mai severă. de evoluţie a acestora.Au. biscuiţi.HBs pozitiv.Au. gravă. 107 .. Tratamentul curativ se va face în spital (şi pentru izolare) In veili-rivi urmăririi evoluţiei. cu serhol» (rolo mai frecvente sînt dischineziile). hepatica). de zarzavaturi. Formele cu Ag.ul (rontiiK' proteine cu valoare biologică mare. El trebuie să fie mai prelungit la l n i l i K i v i i cu hepatită serică şi în formele cu Ag. — Forma yravă.. apoi se adaugă lapte de-ţ| ii".i \ \ . evninr.. dar sînt indispensabili).\ > . <u evoluţia ipre vindecare fără urmări. considerîndu-se însă şi condiţiile de BJtini'c i «le bolnavului). O atenţie deosebită trebuie să avem faţă de cei care primesc IKIII donează sînge. precocitatea diagnosticului 9! a tratamentului aplicat. came proaspătă du pusare linărâ (fiarta). Se păstrează repaus la pat. Vindecarea survine fără sechele (în peste 70% din ca/uri). — forma <ihortlvă: de scurtă durată (< M^ \ . roniinliKl minerale. sfeclă roşie.fiţi de organism. tilliuy de ou. După aceea se va prescrie reIHIIIS relativ cît va fi necesar. In care survine insufi». apoi prelucrare mecanică)) liiNliumentar medical separat pentru foştii bolnavi de hepatită. brînză de vaci (pentru aminoacizil esenţialii caro nu pul li slnleli/. necesare pentru roUnici. miere.. Formele clinice indică şi prognosticul. sterilizarea instrumentalului medico-chirurgical. Se va admliil. Insuficienta hepatică şi encefalopatia portală reprezintă o modaliInln finală. controlul medical al lucrătorilor din sectorul • llmeiilar.4% |)<irtte surveni insuficienţa hepatică.'iliii in primele zile regim hidrozaharat (sucuri de fructe. Itt'pausul este obligatoriu.. dar nu de carenţare. deci (Ară tratament şl duc« i ' i < > . glucide). spălatul mîinilor înainte de masă. Este utM'esar ca în toate secţiile să se respecte principiul: „bolnavul şl ieilnU'i".1 ih ) — Forma medie: icterul durează 2—3 i | > i i i n i n i .

stnnţe hepalotrope (trofopar) şi tratament de imunostimulare. i l r .SV vor evita: grăsimile în cantitate mare (se vor reduce cele ani-mlc). se pot folosi hormoni corticoizi sau lodlcnmente linunosupresive..).mi. cisoi i . glulamalul de sodiu. Din prezentarea formelor clinice se reţine şi posibilitatea evoluţiei ofavorabile cu agravări. • '. — asigurarea alimentaţiei ţinînd seama de principiile enunţate annlor şi unole obiceiuri alimentare ale bolnavilor. Băuturile alcoolice se contraindică cu deîngrijirea bolnavilor cu hepatită acută necesită deci: — urmărirea asigurării repausului timp suficient. c m c p o l • ..i l l i l îl îl . Recent se administrează cu bune rezultate ih. lipldt* V('<|.. .. rămîne să se folosească măsurile clasice de rofllaxie. muicidlo.I i i l i . celu-)/. în concluzie prin răspîndire. ' < • . ceea ce solicită o supraveghere clinică atentă bolnavului. prin sechelele pe care le poate lăsa.. 'rnildiiH'iilul /iied/Vo. iar dintre medicamente se vor evita acelea care so-' î l .. l luni poate fi socotită cronică. c. barbiturice. antibiotice etc. clordelazin. Se mai D! lolo. i luncţia anlitoxică a ficatului (sulfamide. Pînă la irt'pnniroa unui vaccin. < '«nn'lorlstica hepatitei cronice este evoluţia intermitentă — în pu-. aspatofort. i enţn. l . l . formele evolutive (unele grave. i i p ui so l i c i t a p < i i n H M M I | e nd oc ri n şi p ri » iNpuiM' I M (ll'ihcl '/iilmict.' >l (IlIflM' |. acid orotic. alimentele prăjite. <isp<ul<il de sodiu. V'll. conservele (greu digestibile).n l 1 1. m/o: o cauză frecventă este hepatita epidemică manifestă sau MI. 1 1. dar numai la indicaţia medicilor de speInlllrttc. altele nlrlerico rămase nediagnosticate).i aspuragină (acid as» mile).9.si dcidul (jlulumic. condimentele.n/o\.m. prin timpul lung necesar refacerii i (|nnismului. l i r t q l u c l d e i n c x c i ' s . • / < • / . / . V c i | i ' | . i t e cu ser gluco/.. dară nu se respectă dieta şi odihna în perioada de conva-• • . Se cidministrcti/. . cu scoaterea bolnavului din activitate pe o perioadă înl«<liiiH|/ild. Boala a fost descrisă în ultimii cei de .— l o i i n e l o cu perioade preicterice lungi pot duce mai frecvent la lopritltc i ionice.imma). 4. HEPATITA CRONSCA . un ' i i l . .ut. • I I 1 1 evolutive — cu posibilitatea vindecării.. După caz. O hepatită acută la care semnele de evolutivitate persistă după D l ' .4. relevîndu-se semnele de instalare a insuficienţei hepatice. cu Idroxllul de aluminiu. logalon.— fiind o boală contagioasă se vor respecta riguros normele genenle de prevenire a răspîndirii infecţiilor. Ea trebuie deosebită de ciroza hepatică. hepatita acută epideilrfi esle o boală cu largi implicaţii medicale şi sociale împotriva canin lielmio aplicate toate mijloacele profilactice şi curative. sosurile. i persoane cu anumite particularităţi imunologice. • | n l l l d p i l l c IMltflVi' ( | M o l e ! l i c nllllimlc. viiinlnc din complexul B şi C. !• i î l .. 1 1 . -— l i c | » i L i t a serică duce mai frecvent la forme cronice.n.— administrarea medicamentelor prescrise.5.

spcpf/ce: jenă epigastrlcă. Aceste reacţii trebuie căutate întotdeauna Iu l MI mele cu splenomegalie şi anemie.i . vnrli'ii (| iistrorsolii(|iciH'. duodenale. mărită.Au.şi gamablobulinelor. arată retenţie peste 10%.Au. anticorpi mililicpatici. circulaţie abdominală colaterală. Probele biochimice: -. vititm liiK . Nliidronml Imunologlc prin prezenta de autoanticorpi şl Ag. lulbumii d i .I.>/<>meJe d/. i i o i o g l i i c l i n i c i i e c a r a c t e P iI z n aszeăm n e g e n e r a l e ş ! r ie tl|N ll<C |)l'p . i . . i hinotice biliare.. Ficatul are marginea mal ascuţită) conftlNtmlti m«ii formă. n i i• . V. trombocitopenie. inflamaţii). flbrinogonului şi a colinesterazei serice. MacLagan. Puncţia-biopsie hepatică cu examen bioptic şi histochimic preci-«««n/ti stadiul evolutiv şi forma clinică de hepatită. Splina este uneori palpabili. — Galactozuria provocată indică deficit funcţional hepatic.H.. Punctional. papaină. o hepatită cronică se analizează pe baza sindromelor fiziopatologlco — sindromul mezenchimal (inflamator) se exprimă prin creşterea V. lungit de bftuturi N i* i>i.S. llcputosplenomegalie. uneori uşor neregulat. apetit diminuat. (şi a altor enzime). sindromul hlllar se manifestă prin creşterea bilirublnemlel directa *ou liniiHM In ( t n lorniclo cu homoliză).S. nliu/ul.Nlndromul dihipertensiune portală se canictcrizcazS prin ascltd. M . subictcr sau Icter. creşterea ylobulinelor beta. creşterea sideremlel şl a vltamlii»! Dlt In stnge. pot duc« In hapal>i< rrontca.Hlmlromul hepatopriv se manifestă prin tulburări de coagulare: scfiderea albiinliiuinlcl. edcmo. — Antigenul Australia este prezent în majoritatea cazurilor.P..(»• /n/i/('(1 i'vldcnţlii/a Inert din (n/clo de început lilportcnsiunou portnlă (trnduvH p i l n fvl-i|p|itl«mn «. In unele forme se evidenţiază o componentă autoimună: anemiei IIMK "penie. r n i i i i i f . crioaglutinine.HBf.S. Sondajul duodenal evidenţiază semne de suferinţă a căilor bll i n i i ' cxtrahepatice (dischinezii. steluţe vasculare. utate. pozitivitatea reacţiei Coombs. in ( p .n. antigen Australia l IU (Ag. s i m p t o m . balonârl postprancUale. d. .! toxice. ScOderea debitului înnguln li<>pnllo B»ln pii'/rntn In hrpnlltcU' (ionice ncllv-ovohitlvo. . precum şi în cele cu sindrom lii'inonigipar. — Proba B. — Nlndromul de citoliză se exprimă prin creşterea transaminazelor !n tpaclnl t|liitam»x<ilicâ peste 17 U. crioglobuline. crtlIm «i tlmolului. . l no .HBs) pozitive.S/. iplonoiucon-Im. S< Intlgrama hepatică contribuie la evaluarea stadiului evolutiv al tiolil. dar mai ales gama. iirit) generale stnt reprezentate de astenie. somnolentă. ( . Determinarea debitului sanguin hepatic are mare valoare pentru | iiori/«rea stadiului hepatitei (scade în afecţiunile hepatice evolutive). Splonoportogtalla //.iiiiliiillnr vcnonsc splonopulmonnro). i r i i i t o l » •.|)ii»i«lni( .H. — Disproteinemie: timolul mărit peste 6 U. a beta.lliperbilimbinemia se constată în puseurile evolutive.. Intestinale.

. de aceea trebuie să se insiste • u l i u respectarea tratamentului indicat care se face în condiţii de l m ut. de durată şi în grade diferite. unii loloqică. uneori steluţe vascu. slixlininul culcfitdtlc se manifestă prin crcşteren unor en/ime ca tHfnld/d dl< i i l l n o . 10 . sensibilă). I ' . S . '. ne•i|iilm Itdtilor ficatului. cu faze de latenţă şi <• i'\dcerbare.S. lllnpxlii poate aprecia inflamaţia. iar persoana respectivă :>atf> dure o viaţă normală. /.... Cu un tratament corespunzător boala poate re ţii se stabilizează. cu tenînlcl de revenire către valorile fiziologice.i tratamentului şi de particularităţile imune ale bolnavului. degenerarea. Fi ii n l se palpează uşor. Morfologic: aprecierea se face prin laparoscopie şi puncţie bioptlcă. Clinic se manifestă prin discrete feno. oclilinic se evidenţiază alterarea testelor. Evoluează cu semne dispeptice perrtnente. Scintigrama hepatică arată modificări profunde. iar exaenul hlslologic arată alterarea profundă a structurii lobulului hepai ' . expilnmt prin creştere H. apetitul bun. In condiţiile unui tratament arespun/ător această formă rămîne stabilizată. sindrom hemoragipar. respectînd numai regimul igieno-dietetic. Debitul sanguin hepatic este nil scfl/tit. Hepatita cronică progresivă. .. apariţia exozlvrt de steluţe vasculare. Acoosta formă de hepatită poate evolua fie cu insuficienţă hepa. uneori splenomegalie. subfebrilităţi. Debiil sdiii| iiiii hepatic rămîne la valori fiziologice sau uşor scăzute.P. apetit diminuat.. Seinhepatică şi examenul histologic arată semne de afectare hepaIn (|idde diferite.fi/«iro. fie spre ciroza hepatică. U. p lile l'ioţliiostlcul este în funcţie de precocitatea diagnosticului.*". i ImtlNOftului de I t . nidi rar subicter. e dsemenea posibilă. de consistentă ceva mai crescută. Sînt posibile însă şi '<|iosluni şi stabilizarea de durată. Alteori boala evoluează ondulant. dimensiunilor.10 pe l < mice.:Ti ?l <omft liepatică. Clinic se caracterizează prin stare rneniiel bună. hepatomegalie sensibilă.. colesterolul şl sărurile biliare. icter. formei. scăderea uşoară în greutate. Hepatita cronică stabilizată.Minlionnil (/c . Probele bioii mice sînt la valori fiziologice sau foarte aproape de acestea. Probele biochimice sînt alterate în grade diferite. regenerarea şi arhi• ' l i m l c d hepatică.one dispeptice. Poate însă evolua şi spre forma progresivă. Hepatita cronică activă. fatigabiInte. Evoluţia spre ciroză este ll(il)iitita cronică prezintă trei posibilităţi majore de evoluţie: //<• l voluţla. Posibilităţile evolutive ale hepatitelor cronice sînt varia<) indre parte sa stabilizează pînă la vindecarea completă clinică l. scăderea poftei de mîncare.>. necesare pentru precizarea stadiului evolutiv al e d i. «prttomegalic (formă neregulată. seric peste 1 2 % .\ro/)/« permite aprecierea culorii. de res'•«•I. iar greutatea este în limite fiziologice. scăderea în greutate. / / u \ < ' / vu/r /ic'pn//'d" cnnslii din (nllxirni i .

admiţindu-se în jur de 50—60 g lipita •l<ile. < i . tutunul. îngrijiri. lovorlzoail 201 \ . n ijirn de viaţă şi de muncă igienic. btO» • lilmiro-umonilo şi uneori izotopice şi morfologice. mai ales serice. diureza.l'orme particulara de hepatltl cronici -• Hi'patita cronlcA coIflNhitlrâ In r (ir o din punct (In vodci o i llnlc: il'itiilnfl K ierul $1 piniilul.'. i se renunţă la toxice şi se administrează vitamine din timpul I). alături de proteine. — llrpatopatla consumatorilor cronici de băuturi alcoolic» (cu doi i ' . i ' b l r o . Murllnntele. bogat In "• <T. Pentru stabilirea formei clinice (evolutivă. i l ii consumului) către ciroză hepatică etilică. . Arc evoluţie severă. carne. imporluiil de H'linul ( . a stării ''•inului nervos. jiinilionina şi aspatofort. Uir hl. mal alţi i l l n lupte degresat. Se exclud alcoolul. Este de mare importtinţfl i i><tcUirea indicaţiilor de tratament posthepatitic.Evoluţia se urmăreşte prin aprecierea stării generale. Semnificaţia cxp/onil l lor indicate. normoproteic (predominînd proteinele cu valoare biologică mare. M ţi de Niptul că uneori dieta este hiposodată.1 vinului) esle relativ frecventă. In Inimelo active se indică repaus la pat. evaluat în lumina datelor clinice.. în timpul perioadei în care se menţin semne dt « r l i v i l i i t e u procesului hepatic este de asemenea nevoie de repaus. undo no pim'tică examenul clinic şi examinările paraclinice.slolocjlc modlflcflri alo rfllloi Itlllmn hilinhop. Ea evoluează lent ( t u cn/ul i i i i i l l M i i . mese mici (dar bogate nutritiv) şi frecvente. Este important ca repausul la pat li i M I M < 1 I nuii cuifnd ( i n fu/ă prciclcricft docă s-a stabilit dlagnoitl* • > l i c iu lepuusul Iu put in po/iţio de ducubit dorsal. aspectul palpatoric al ficatului şl i iei sînt urmărite în evoluţia procesului patologic.e ţinfl seama de solicitările locului de muncă şi de condlttilt •• • iDiiomice ule bolnavului.Tratamentul curativ depinde de forma clinică şi etiologică.greutatea. tehnica recoltărilor trebuie bina litMiyitc de cadrele medii. proceselor metabode regenerare).! procesului hepatitic. brînză de vaci. pit'domiuanţa sindromelor). Durata repausului este în funcţie do prezenta fi pioliin/iine.i hopiililii cronică a etilicilor esto reversibilă. i l . hipolipidic. Tratamentul hepatitelor cronice. albuş de ou fiert). Trebuio de atent* »' ' ' . i r . a faciesului. evitarea toxiceloi. Probele blochii'-funcţionale şi morfologice contribuie întotdeauna la evaluarea i uliului evolutiv al bolii şi de asemenea la evaluarea capacităţii de iiniiK'ti a bolnavului respectiv. Se va ţine seama de posibilitatea iustai unor hemoragii grave prin tulburări de coagulare sau rupturi de u'e esofagiene. în Kr/olo el in< i( i i i ' i i l e . pregătirea bolnavului. . medicamentele toxice. regim dietetic. Tratamentul profilactic esto siniiIM cu cel cil hepatitei acute. toiA iln un repdus relativ. I!ste. bolnavul se internează în spital. l\'i'l>(iusul la pat este necesar pe toată perioada de evolutlvitatt'l piorrMilui hepatic.ile şi vitamine (necesare. neevolutlvă. Dicta va respecta următoarele principii: regim normocaloric. Se va ţine seanA • i nmpetenţa bolnavilor pentru a se pregăti alimentaţia apetisantă.iiiro.

. Uneori se reni 1 1 1 • la tratament cu corticoizi sau medicamente cu acţiune imunoupii-'. cu ficat neregulat.Irculatln arterială Intrahopatica. ctlvil. legalon. 4. Reluarea activităţii trebuie să se facă treptat. dutnd Li micşorarea în volum a acestuia în faza finală de evoluţie. Dilcronţa faţă de hepatita cronică constă în faptul că ciroza este n i ) ( | M . explicitul hipertensiunea portală. acid aspartic.. profesionale pe zi. urmată de scăderea în volum. l 500 Kcal. Hepatitele cro-| cf « i i semne nete de activitate necesită repaus profesional total. după trecerea şi vindecarea episodului rut. Splenomegalia însoţeşte ciroza. CIROZELE HEPATICE Cirozele sînt afecţiuni hepatice cronice progresive care evoluează u nllemroa stării generale şi a structurii normale a ficatului. Disproteinemia duce la edeme.. dltcrnroa tuturor funcţiilor hepatice.isli(>esof(Kjiene. Mnr/o/oy/'c se produce o distrugere a structurii organului. C).i prin lulburAri de coagulare sau prin ruperea varicelor gastro. ie/olvarea problemelor lor socioprofesionale sînt de mare valoare n ' i i l i i i recuperarea lor. ce croşto cu 40% şl prin aceasta se eeelerează procesul de vindecare.L ... circulaţia colaterală. :. dar numai prin indicaţie stabilită de către medici (forme i n v i .. Timp de l — 2.. mai Ies « l . Sclerozarea împiedică circu<\\\<\. chiar 3 ani. asparagină. în ciroze « pi«duce înlocuirea ţesutului funcţional hepatic cu ţesut scleros. Condiţiile socloprofesionale ale bolnavilor cu hepatită acută inuonţează durata repausului în condiţii de spitalizare. Med/cafj'e: se instituie terapia cu vitamine (complex B.ilben. IniInl p'Mlo să fie o fază de hepatomegalie. Se face tratamentul 'implicaţiilor infecţioase (cu prudenţă).. De asemenea peroanele ce activează în locuri de muncă cu solicitări mari energetice nu care nu pot respecta regimul igieno-dietetic în condiţii de activiito este bine să li se prelungească repausul.\ p i i i .6. ajungîndu-se la un „ghem sclenfl" q..«"i •' liemoroizllor. extracte <• l K Ml.<|. cu margine i N c n l i i i i ... Persoanele caro il-il pot asigura condiţii satisfăcătoare de repaus în familie este indiat Bă (le spitalizate pe o perioadă mai îndelungată.. l'nrata repausului la persoanele cu hepatită cronică. Hemoragiile e « . adesea ireversibilă..ivS.ivă.iloa în mediu cu substanţe hepatotoxice şi limitarea activităţilor xlr< i profesionale. alături de terapia cu medicamentele amintite. al retenţiilor hidrosaline.9.. acordîndu-se program »dus do activitate şi excluderea locurilor de activitate cu substanţe cprilntoxlce. forme cu mecanisme auto imune dovedite)..c vor ovita locurile de muncă ce solicită eforturi energetice mai iun i le. activitatea în tura de noapte. al hel'îxpensarizarea activă a bolnavilor cu hepatită cronică. aspatofort. i r e a structurii lobulului hepatic.. psihotera-)ln. iar tuneIonul..4.. evoluează cu hipertensiune portală şi cu i i i x l i l i r . i c ă locul de muncă prezintă solicitări mari de orice fel. ascită şi • m i i ' . .

u f i i v . scintigrafice şi examenului morfologic.. Diagnosticul se face pe baza antecedentelor. beneficiază de apele alcaline simple sau mixte.oiine ce vin în contact cu cilul: cio bani. prin tratament putîndu-se obţine revenirea din comă.lavorabilă.str> mnl frecveni 1.9. putînd alterna perioade cu evol u 11 u lentă cu perioade de acutizare şi evoluţie rapidă. amoniemia este crescută. Coma este expresia insuficienţei ficatului de a-fi IM n l îndeplini funcţiile biologice. Apele sulfuroase de la Olăneşti au ac(111111. Hepatita cronică activă. progresivă. îngrijirea bolnavilor cu ciroză hepatică este similară rolei rxpuso In hepatita cronică.Evoluţia este cronică.7. piolielor paraclinice.4.i are etiologia şi patogeneza prezentată la descrierea chistului l i l i l n l i c pulmonar. Frecventa localizării este favorizată de faptul că para* /Mul tnlihuişte In calea lui mai întîi bariera hepatică (cu o bogată raţca M).i i h c sc reface rapid după puncţie şi influenţează nefavoiabil p>. hepatita cronli rt evolutivă.islx. l)|.i(|iio(itlcul clinic <ne în vedere: a) nntecedenlelo poisoiuiln. Uneori se recurge la tratament chirurgical. proo (c. cu păstrarea funcţiilor vitale.M m i < < i tumori olnstlro la nivelul (leatului . La acestea se adaugă semIM ' I n clinice şi de laborator privind afectarea hepatică.Mucul ImliMviilui.emid. precum şi ciroza reprezintă contraindicaţii pentru traIrtiiienle balneare... Crenoterapia bolilor ficatului. deoarece spoliază organismul de proteine. la care se asociază intermitent cloruia de p<>IfiNiu . CHISTUL HIDATIC HEPATIC Itoal.n Iu m/ de necesitate. Mmirtoa se produce prin comă hepatică: pierderea cunoştinţei. aldactone etc. lichidul ft'. Pot surveni Inia ţi |>erloade de relativă stabilizare.. In coma hepatol n * rlnlă. Alteori moartea se produce în urma unor hemoragii mari (prin tulburări de coagulare sau rupturi de varie* ijiriliocsofagiene). 4. Se folosesc intermitent diureticile de tip nefrix.)/ b) pol|. Bolnavii cu hepatită cronică stabilizată (persistentăi H'/idudlă). vliiAtorl etc.?i vitamine. aboli» im reflexelor. undo se fixea/d şi apoi se dezvoltă. simptomelor clinice.1 pci '. precum |i i l n npc bicarbonatate calcice. hinc. i. Funcţia evacuatoare peritoneală se face num. Prognosticul de viaţă este de 3—6—8 ani (uneori şi mai mulţi).

In unelo unie se n-rcelea/u colesterolemia.fu n c ti o n a ae a t ă r e l a ţ i i f i z i o l o g i c e . E s t e i m p o r ta n t d e r e ţ i n u t c ă p u n c t i a . alteori iradiază în regiu•fl precorclială. lr C o m p l i c a ţ i i . Va fi susi'C'Uit în toate cazurile în care se evidenţiază un ficat mare şi nereguit.b io p s i e h e ip-a ti c ă . I u l p o d i e p r o d u c e c o m p l i c a ţ i i p r i n f i s u r a r e . frison. i < j i x > . T r a t a m e n t u l e s t e c h i r u r g ic a l . i ra rtru l u n e i N tflri fle n p rn lfl b u n e» r) p o zltlv ita ten u n o!r <p•io ln < In •rflto r (v o /in o fiU i» .4. febră. p in / ficln tiflr a llc re m a re v a lo a re în stab ilire a d i. — greţuri şi vărsături bilioase. urină nlurlrfl (pigmenţi biliari prezenţi). uneori apărare musculară sau palparea c'/lmli'i ( I n hidrocolecist).a m a s ig u r a t c ă n u e s l e u n c h i s t du lie. i n f e c t a r e . — durerile apar la intervale neregulate. l i r .i< in o sti< u lu i. după emoţii: durere de tip colicativ în hipocondrul drept. B O L IL E V E Z IC U L E I B IL IA R E Ş l A L E C Ă IL O R B IL IA R E Noţiunile de anatomie şi fiziologie au fost amintite la anatomia rolului. Sindromul biliar (vezicular) se manifestă indiferent de cauză (care npihnrt forma clinică a colecistopatiei) prin simptome relativ carac• l i s l i c e . D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l tr e b u i e f ă c u t c u c a n c e r u l ş i s if il is u l h e p a ti c .'. a b c e d a r e .8.4 . 4./o/rin funcţionale utile pentru diagnostic: sondajul gastric şi noclciml.Itxa m o n u l ra d io lo g ieo ate s ă d e a u n e o ri in d ica ţii ddie. Reamintim că nnmnc'za amănunţită are mare importanţă pentru diagnosticul clinic c sindrom vezicular (sau biliar). laparoscopia. 4 .9 . care apar de regulă după greşeli de regim alimentar. diaree sau constipaţie.9. durează l-—3 zile (i se mai pun« „dispepsia de trei zile") şi se întind pe o perioadă de cîţiva ani. pigmenţii biliari în urină. l i i i i c s f t s e f a c ă n u m a i d u p ă c e n e . h i '. decolorarea parţială sau totală mntcriilnr fecale. colangiocolecistografia. în hînrţie de forma clinică se pot asocia şi alte simptome: gust mar. ro actia C asso n i).NllV. ce evoluează cu o stare generală nu prea alterată. l>ilitubinemiu. sensibilitate obiectivă (în rade diferite) în hipocondrul drept (punctul vezicular: vezi împărţirea >po<|rnficft a abdomenului). ce iradiază în spate l umftrul drept sau numai în umărul drept. . subicter. colecisloţjrafia. examenul i mitmlm. Noţiunile de semiologie şi probele paraclinice au fost de aselenen redate în partea de semiologie a tubului digestiv. 04 . alterarea stării generale. ALTE AFECŢIUNI HEPATICEn c e r u l h e p a t i c v a Ca fi m en ţio n at la cap itolu l priv in d canceru l d i.9 . Sifilisul hepatic este actualmente din ce în ce mai rar. subfebrilităţi. după I n i l u r i li/ice sau psihice. subicter sau icter. d eo aro ce p u ncţion area chistului p oate determ in a u n şo c m o rtal. a h i o c lt lm i c o . /:x/.

d) Factorii dismetabolici: obezitatea.. dacă '••«Uzează şi alte condiţii. Acroloina care se formează din grăsimile prfljlta 0 substanţă iritantă a mucoasei gastrice. formei. senilhllllnto marcată în punctul vezicular.. Adeseori afecţiunile căilor biliara i l n t mixta: coexistă inflamaţia. Sonda/u/ duodenal şi examenul bacteriologic (antibiograma) stnt . • Iar posibil). pentru diagnostic şi tratament etiologic. l i ) l:actorii infecţioşi (microbi.. virusuri) realizează colecistitite (in* i ţ i i ) . ' .i (i ilo r şi a litiazei biliare.ibilizează. aplicaţii reci pe hipocondrul drept» antl-l'lnllcn (dupA nntlblogramă)) apoi drcunj biliar. ducînd la dissinergiile lor cu favorizarea ini. ultimele sînt frecvent angiocolecistite. anghilula sau anchilostoma). După trecerea fenomenelor acute. iar angiocolitele reprezintă inflamaţii ale căilor iilllnrr-. con* npnr mnl frecvonl In f o mol. însoţite de dischinezii sau favorizează apariţia litiazei. fiil iile U' biliare. ' ) l'actorii nervoşi şi hormonali (la femeie) acţionează asupra li-«lismelor căilor biliare.. raărlnili • iiiictiel sau eventualelor malformaţii congenitale ale veziculei bli M . illln 0) Cauze alergice reprezentate prin alimente la care bolnavul M "ii'.. apoi regim liml-'•n < u col din bolile de ficat. pot duce la litiază " r ă. După trocoroa puseului . adică inflamaţii ale vezin l i ' l biliare şi ale căilor biliare. Colecistitele sînt inflamaţii i l n vc/iculoi biliare. Manifestări clinice (acute): sindrom vezicular. intervenţii chirurgicale tyt • flllf biliare şi cancerul căilor biliare.COLKIlTOfATIILI Cnlpclstopnllllc' stnt Nllfcilliţo alo rflllui bll|nn< fll uL Icul' i i'ilhiro. regim hidrozaharat 2—3 zile. în angiocolită se poate produce subicter 8811' ' ' ' • i r icter prin componentă mecanică şi prin interosarea secundară • • liilH hepatice. (|) 'Traumatismele pot determina colecistopatii traumatice (mal rai. Tratament: repaus. ea determină spasm pllo1 roflcxc patologice visceroviscerale. frison. etiologia coledstopatlllor este variată fiind incriminaţi: i) factorii alimentari de risc reprezentaţi de abuzul de grăsimi ' i o şl rtiiluşuri. dischinezia şi litiaza sau parazltOMU COLECISTOPATII INFLAMATORII (!olecistitele pot fi acute sau cronice. dislipidemia.. llxplorări paraclinice.. se eftci ' i r/n coleclstogralia care dă relaţii asupra poziţiei. 1) l'arazitozele determină colecistopatii parazitare (de exemplu: înmhllti. realizîndu-se colecistopatii alergice. febră. cu spasme şi pe căile biliara liliif/ii) care favorizează staza. I i ) în cadrul patologiei veziculei şi căilor biliare mai amintim. uneori apărare musculară |t • Ifiirrt ţjenenilă alarmantă. infecţiile căilor biliare şi proclpl* i colcsterinei cu posibilitatea formării litiazei biliare. malformaţiile căilor biliare.

nucului antispastic sau numai la opiacee. 00 .•eut. Formarea calculilor este condiţionată de mulţi factori: illmenturi (grăsimi. ni K (ipnic i . tulburări de meta-'jn/tem (cu repercusiuni asupra precipitării colesterinei. Litiaza biliară poate îmbrăca o diversitate de simptome i r . Colecistografia indică semne de hiperchinezie (vezica biliară este iilpercontractată după administrarea colecistokineticului). Sondajul duodenal: bila B întîrzie după sulfat. antlalorgice. paroxistică. hiperkineticg • . . Durerea are Iul In lilpoi M i u l i t i l drept şi iradiază în spate. uneori migrenă. Sînt frecvente. «i| M-ii(lk'ită. dulciuri. balneofizioterapie. are o culoare închisfl (atra bila). — Dischinezia hipertonă este dominată de durere vie. sondajul duodenal şi mai ales colei 1 1 H 1 1. i ţ j a neratională. Analiza clinică. Colica biliară este manifestarea clinică cea mai importantă peni i i (llnţinosliciil litiazei biliare. pot însoţi afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare • m pot apărea ca urmare a unor procese patologice abdominale (ulcer. stază. vom fac* tratament curatlvo-profllactlc (do provmilrti o nciitl/flrli)) antispastice. la care şl succesiunea ciclului are importanţă în patogeneză şi declanşarea colicilor biliare. infecţii biliare. litlologle. — Dischlnezia hipochinetică: durerea este ca o jenă. în combina-l« şl cu săruri de calciu).i urmare a unei cauze declanşatoare şi care poate să M/O In t r i i l .itla/a biliară este frecventă la femei. Diagnosticul se face pe baza sindromului dispeptic biliar. gra-Mdltaten şi obezitatea sînt factori care) pot juca un rol în declanşarea M llll. Pot fi determinate prin influenţe nervoase (nevroze). colagoge. M I mixte. | H ' | i l i c r biliare. metroanexită). Terenul ereditar. COLECISTOPATII DISSINERGICE Colecistopatii dissinergice (dischinetice) sînt hipo-. este în cantitate mare. Slmptome. însoţită de Ronzaţici de greutate în hipocondrul drept. utldurfi locală. caracterizată prin durere paroxistică. Colccistograiia arată hipotonie marcată. LITIAZA BILIARA I. !n fn/n cronica. care acuză dureri In timpul scurgerii bilei. dar nu în toate cazurile se lA clinic. i (colangiografia) confirmă diagnosticul care trebuie să fie băi M i l d i n cxoinonul clinic. ameliorează acuzele şi uşurează bolnavul. gust amar. Sondajul duodenal este greu suportat de bolnav. 1 1 i. aiim i ' i i i . hipercolesterolemie). umărul drept sau regii locoulUilu. coleretice (fliiyhlrol). mai ales la femei.

ii ' < 'om pllcată (sindrom dureroi. cu grea| i. vflraflturl) C O L E C IS T O P A T I IL E A L E R G IC E Colecistopatiile alergice sînt frecvente. In plină sănătate se declanşează fcno» •nBiiHo care dispar la tratamentul antialergic. Fenomenele apar după inl«»tln de alimente alergizante. 7 niluniuntul «sta cauzal. COLECISTOPATIILE PARAZITARE Colecistopatiile parazitare cele mai frecvent Inttlnlte stnt cauzat* •Iu lamblla. Dltiqnoatlcul se face prin sondaj duodenal şi examen coprologic. Este necesară observarM illniciitolor declanşatoare ale fenomenelor spre a fi excluse din allu«ntntlo (atenţie deci la anamneză!). an. . anghllula sau anchilostoma.

care proInf adorenţe. rtlter<ire<i sleirii qenercilo. sublrtor. periviscerite subhepatice. . Dliignostlcul se faco în lumina antecedentelor (operaţii). inleslln subţire sau colon). litiază. — se menţine sau se accentuează o dischinezie anterioară. infecţiile şi angiocolita cu simple ninosriilo: durere în hipocondrul drept. antispastice. Vbift. FISTULELE BILIODIGESTIVE Fistulele biliodigestive sînt traiecte anormale care fac legătura ntrc colorist şi un segment al tubului digestiv (stomac. Tratamentul constă în dietă. Plschineziile favorizează staza. •i. examenului scaunului !>l ni l i l l i i nbineniiei. alterarea stării gene-. *— cî1 i Io biliare nu se adaptează la funcţia de eliminare a bilei în rondlţlilo noi create postoperator. . Tratamentul este chirurgical. duoden. pxiimomilui obiectiv (cicatricea postoperatorie) şi a mani-ilor clinice: sensibiliUileci în hipocondrul drept. Cauzele fistulelor biliodigestive: inflamaţii. Tratamentul este chirurgical. Prin acest traiect se scurge bilă. examenului urinii. icter. — formarea de aderenţe postoperatorii. din următoarele cauze: — persistenţa suferinţei anterioare (nu se înlătură toţi calculii. Diagnosticul se confirmă prin colecistografie. sedative. inflamaţiei periviscerale existentă înainte de operaţie. — se formează un nou calcul în căile biliare. apoi crearea de fistule. anamne-| iliuere).fl nevoie intervenţie chirurgicală (s-a amintit că malformaţia favoriwazfi dischinezia. litiaza).jll Intrumurale ştiu în cavitatea veziculei biliare (cînd apar Imorl loarlc mari). psihoterapie. la tinei >rln dispopsie biliară.COLICISTOPATIILE TRAUMATICI l ' i l n trnumatlsmo In liipocondnil drept se pot produce rupturi <ilo biliare. caro dau peritonite biliare grave sau pot determina lemorm. CANCERUL CAILOR BILIARE Cancerul căilor biliare este prezentat în capitolul în care se desdirle •ancerul organelor digestive. tumori. 208 .. i FICATUL OPERAT (BILIARII OPERAŢI) Un procent însemnat de bolnavi operaţi pe căile biliare (circa 20%) rtmln cu suferinţe biliare. COLECISTOPATIILE CONGENITALE Colcc istopatiilo congenitale se manifestă de timpuriu. îmi ales cei care sînt situaţi în canalul coledoc). staza. subicter sau icter.

su/ este o glandă cu secreţie mixtă: a) exienid: secretă «ucul pnncrf-nllr i Iminenţi! digestivi pancnmtici eliminaţi prin canalul principal Wlrsung in nnipiiln nlnr. şi de la Breazu. I n i pi In Nn i(... . Bodoc. asociate cu aplicaţii externe de nămol cald la luleivale de 2—-3 zile. la cel puţin 2—3 luni după operaţie. Bodoc. un corp ţi o comlfl. cerct-' • a atentă inli.<> liepntli/t rnl«»Mnii< i explora şl ntl<< funcţii hepatice. Ţinea. favorizează vindecarea eventualei afectări hepatice |l cft vezicula biliară nu este absolut necesară pentru viaţă. • . ivnsiia. anglurol. cu ci'lnle • lU'ibrnilnnrn di' (ilucuqon (hipergliceminnt). Tratamentul profilactic constă IM pregătirea prcoporatorlo. au deci acţiune coleretică şi coleclsto• luetică. celule beta-secretoare dt lnsulln. l)U'ol.4.. Covasna. Sîngeorz-Băi. cu aderenţe bilio-hepatoduodenale nu beneficiază de crenoterapie. fără semne d* . uneori t l l n d IMMCMIIH ptinrţin I u n ' • hepatica. H CRENOTERAPIA IN BOLILE CAILOR BILIARE — Apele minerale bicarbonatate sodice simple sau mixte fluidifică ulcalinizează secreţia biliară. beneficiază de apele bicarbonatate sodice şi apele sulfatată! Wlftnlc-Moldova. sondaj duodenal). BOLILE PANCREASULUI Panrroo.. l HpolnNUlIiii'liiln ( I c l c i l i i i n .1 (lilpo- glIi'Kiiilnntn) şi crlul^ (|ninii.10. Olăneşti. antispastice. înapoia stomacului şt inconjurnl de rniliul ihiiidiiiinl. în acest sens se indică apele minerale de Bodoc..s/'/ioterap/a biliarilor operaţi este absolut necesară mai ales la hnlimvil care întîrzie să-şi reia activitatea postoperator. Scăderea secreţiei biliare se poate obţine prin cure cu ape sulfa-'Iţi sodice.pentru a aprecia eventuala «volutla «pn.Persoanele cu colecistopatii cronice nelitiazice. admihhliale pe cale orală. tratamentul se va completa după nevoie. de teama unor Imll do ficat asociate. Biliarii operaţi beneficiază de ape minerale. inflamate.i ' llvitfite. cu atonii vezicuIniK accentuate (cu vezicule voluminoase). Malnaş. Ţinea. lipsa ei lli'tinpiedicînd persoana de la o viaţă activă.iopcialohe (colangioyrafie retrogradă). l'nncii'iisiil I . 4. drenante biliare (Bourget. dezinfectante biliare.. Ciungei. Covasna. Prin formanţll trtl partlclţit In ilii| nillti. Tratamentul curativ: dietă.H | ( . h) Internă reprezentaţii de insulele Langerhans. lirtl cu peria. la Ciunget. Aceştia vor fi lămuriţi că îndepărtarea veziculei liillnre.i» mwut .Formele hipertone ale colecistopatiilor cronice nelitiazice bennflrln/ă de apele minerale de la Ciunget. Dacă stnt omeiio de hepatită. dUtlii(|1iidu-l-Hii un rap. Călimăneşti. /'. Căciulata.. Bolnavii cu litiază biliară. cu veziculă fragă. duşuri scoţiene. l diidirtul /nlmrnt. alngorca celei i potrivite tehnici operatorii. Ţinea.(Ui liormoiuild In pnilc In rci|lnr*a glicemiei fi iii<'!nl)oll«niulul ijlili Idolor. «pol In duoden. sllunl ri-lroporltononl. — Formele hipotone beneficiază de proceduri excitante: spălaturi. calcice sau magneziene de la Ivanda. 11 nall Intern» — p»nu.

Scaunul evidenţiază deficiente de digestie a fibrelor mir. Impresionează deci alterarea profundă a stării generale. ocluzie. Durerea este atît de mare. efedrina. analeptice). cu mortalitate mare dacă nu se Intervine în timp util şi cu mijloace terapeutice potrivite. zymofren etc. în scaun se evidenţiază grăsimi sub formă «M O . A lto fifcc(iunl itnt reprezen tate de litiaza p ancreattcă şi| tu m orilo hiiirroflll< o. « ru te (cn tn rn lfl şl n et'ro tlt'o -h o m o rag lc ă ) sa u cro nli«. llxamenele biologice arată: leucocitoză şi creşterea fermenţilor pmu. scaune abundente. < • . Se manifestă cu dureri atroce. P a n i i i l i ' i t '| . Examenele paraclinice pot evidenţia: scăderea fermenţilor pancreallrl In sîiHjc1. PANCREATITA ACUTA CATARALA Pancreatita acută catarală survine la persoane obeze. PANCREATITA NECROTICO-HEMORAGICA Pancreatita necrotico-hemoragică apare de regulă ca şi cea catarală la obezi şi litiazici veziculari.Teatici în sînge (în special lipaza şi amilaza). la nevoie intervenţie chirur• |ir<il<1. Boli i .u lii p rii M N iilu l N tu t fio tip : In flfin iflto i n n c ro tic ş l h e m o r a g ie .i'iiluii' ţii d grăsimilor. încît i s-a mai spus şi drama abdominală. Wohl-«liumilli tn . atropină. alterarea stării generale.idministrează antifermenti pancreatici: trasylol. durere epiştiu în hipocondrul stîng postprandial.sle tratat în salonul de reanimare (supraveghere permanentă. şocante (ducînd uneori la colaps) cu aceeaşi localizare. . după abuz de grăsimi şi proteine. Slmptome. adesea cu litiază biliară. frecvent hepatobiliare şi ulcerul duodenal etc. Apărarea musculară este slabă: domină meteorismul. Tratament: calmarea durerii (agravant al stării de şoc) prin miol i l i n . de regulă se asociază cu alte afecţiuni digestive. infiltraţii cu novocaină.1 H . cu ameninţarea vieţii (prin şoc decompensat). ca şi în cea acută. ' M M-hidratare. hemoragii). poritonite. balonări. codeină. i\ n l e. Debutul este brusc. remineralizare.sucul duodenal — determinată din bila A şi sub 16 U. Ea ropr<v/intă un aspect al „abdomenului acut" (alături de perforaţie. greţuri. lucioase. în •ilii(|c *i urină). Montionăm că administrarea morfinei este contraindicată pentru t d stimulează secreţia pancreatică şi agravează boala. ingestia de alcool jucînd rol declanşator. PANCREATITELE CRONICE R<ir se individualizează ca atare. ' i . < . starea de şoc oste atît de puternică. cu dureri în bară (abdomenul superior cu punct de plecare epigastrul sau lilpocondrul stîng).W. Prognosticul bolii este rezervat. grăsoase. în urină şi sucul duodenal (amilaza scade sub 32 U. papaverină.. Manifestarea clinică principală este dispepsia cu emaciere (slăbire în greutate).

Se admiie<r/. '(agnosticul clinic se sl. ioduria provo-! explorări cu izotopi radioactivi (vezi volumul de Explorări /u/io r i idtamentul: regim alimentar sărac în grăsimi şi mai bogat în proii^or digestibile şi glucide.t i « c a r e s e p r o p a g a i n f e c ţ i i l e g e n i t a l e l a f e m e i .4. t i i s .i i i <i I M .ă fermenţi pancreatici: trizim sau triferment. 211 . Se vor trata: colecistopatiile. n m b H ' o n i u M i i i M i i i . suc duodenal. cotazlm. Se manifestă prin dureri în epigastru sau hipocondrul i i l i y s<iii paraombilicale. n i i ' i $ | v ag in . i t o m a c . i .i .. c a i • i i i i t i ' Mn it' | „ . acizi grafi.. u n a p a r ie ta li $ 1 a lta v lic tm l/l. Se efectuează de asemenea proba cu trioleină. falsele chisturi. stării do nutriţie..<i cinamne/. etc.. Mesele vor fi mai frecvente.. i 'în n ilc. <is-Iul scaunului macroscopic şi microscopic.. cae u n sac „fâră o rificii" (B ich a t). alcătu in d tn tro ala o < •« • < s > i l « i l i I n I M M i -.i ulmii ul. după curo se ui mrtie-jln I u l . aspectul scaunului m . chisturi i"increatice-posttraumatice) se întîlnesc rar. LITIAZA PANCREATICA Litiaza pancreatică este o afecţiune foarte rară. sub forma de lanţ situate în hlpo-Midiul stîng. i < loscopic.in tim p ce la fem e le co m u n ică cu ex terio ru l p rin o rlflIM i i i i n i | i i im ni .lle.. glucidele. cercetării fermenţilor Antici (mai des. lu t.el (suleiinie dl-n in trecut şi prezent).im i. BOLILE PERITONEULUI l Y i l t n i i i ' i i( i• • . i i i l r u n d e l i c h i d u l o r g a n e l o r c a v i t a r e p e r f o r a t e ( c o l e c l i t . cu iradieri în spate. TUMORILE BENIGNE PANCREATICE Tumorile benigne (chisturile pancreatice. grăsimii'-. ! ( •n s e ro a s S a lc ă tu ită d in d o u a f o ite .<• KMUIM' In mţ|limil St limldt-SlrnNNbiirni< constă din adinint' ii n i unui i < . L a b l r b a t .. Se vor preveni ' i ' t l l l e pancreatotrope (în special cele virotice: hepatita. 4.< | l m nllinentar c'omplel pi Ivind nelo.11.. lipaza şi amilaza) în fecale.n .. caracterului durerii.slmllor In special. Tratamentul este medical (se tratează infecţia adăugată) şi chirur• i " ni (îndepărtarea pietrelor). i ntiu a urmări di<|esli..ibileştc pe h<r/. festal. Diagnosticul se bazează pe sindromul dureros şi pe aspectul ra-'' " I i i ţ i i c : de calcificări pancreatice.în timp in Insufldunta blllnrfl grA*tmtl« apar iub formă <. Slinptome.. litiaza biliară. Inup de l i c l y. creionul).slui lilucloi nnr. CANCERUL PANCREATIC Cancerul pancreatic este prezentat în capitolul „Cancerul apară-"ilul digestiv". sliujo na. di<|e.

"... Dacă se administrează totuşi modicamonto.nl>(l<>im>n de lemn"). sarcină extrauterină ruptă. ni('M|liitiHlii-lc In pn/ltln ll/lnlogtcfl. Subliniem noţiunea de urgenţă a peritonitelor acute. . Aceste peritonite trebuie stt I i i " recunoscute cît mai repede şi trimise imediat la spital. ce a administrat ca tratament yi la ce oră.lnd este singur. apărare muscularei |. ulcor (|<istric sau duodenal cronic... leucocitoză. septicemii. ca şi cele segmentare. morfină.. luminai.HIIHI. cînd procesul inflamator difuzează do l ... metroanexite. l>) Imn de acalmie înşelătoare.. pun probleme grele de diagnostic şi atitudine terapeutică. înjunghiere.. i .mcrcuHul PERITONITELE IM i tt« nrgtn de protecţia p«ntn. !uluia aliilninenulul «au nluiiuc n \ . împuşcare. urotcn l' 1 .nlr> i H . Se mai pot reali /n poritonite prin traumatisme deschise. acalmie înşelătoare. Inr colo secundare... .vou generale numite peritonitc.s-a administrat azi ( d n l i i ) om X următorul medicament.niiilHinure.. opiacee cînd se bănuieşte un nlxlomoa acut. prin perforaţia organelor cavitare: stomac. revenirea fenomenelor. îmIMin. calmante. tranzitorie.ii'. fenobarbital. tuberculoză.c: debut. în care lenomenelo clinice par aă sa amelioreze} aia . dilauden) se va nota: . atropină.i i / .. duoden. p.jsiti< i< mlnile... plegonur/. periclitînd viaţa bolnavului.i om i. apendicite cronice. Peritonitolc acuto primitive apar în cadrul unor boli generale infecţioase. vonn cava Inferioara... Intestin. căci maschează simptomele şi pentru un timp medicul i-slo tnşolcit de ameliorarea care apare după aceste medicamente şi nu Inli'ivino prompt. metrite. C. Peritonitele specifice din cancer. ce consideră că este. Peritonitcle generalizate pot ii primitive sau secundare. Stmptomele sînt cele din abdomenul acut: durere violentă abdoin l un M. peritoncul poate fi sediul unor inflamaţii par-//a/o . l'ciitonitele parţiale se numesc periviscerite şi apar în colecistite. (papaverină. stare de şoc compensat.. le fi » i . Inuiunlc ii. I de al Analonwpatologic.slnt In lin|inill(>iipnlii/ unele «lut lotrofmrllonPale ca: rlnlcln. Mnjorltnl'• • < .. PERITONITELE GENERALIZATE ACUTE Peritonitele generalizate acute nespecifice reprezintă urgenţe chi-i urgicale.i n smi muilcjin. colecist. MIJIM i < . apendice.. apoi decompensat. colaps t'ninprnsut...lUlomln.i onjunele respective la peritoneul din imediata vecinătate. salpingoovarito cronice.l'erllimoul fl l Hi'HHiQitift lor p<< l' l 'i l n | i l l u i l l i i (in care |e (niiin'n/fl Inroiijuilml "M'Micli ii i | > < ' tl ( o ii ' t i > ' . vo/lrn Ullnnifl. Evoluţia fenomenelor se desfăşoară 'in -l [tr/.Sfilnri de corn de animal etc. Insistăm sfi nu so «idministreze antispastice. relatlnd în biletul de tri-/ii//rr<' ce a constatat. apoi decompensat. cadrul sanitar trebuie să trimită la spital orice cu/ rare / se pare suspect de abdomen acut..a de debut cu simptomele abdominale menţionate. Nn trebuie uitată evoluţia în 4 faze a peritonitelor acute: a) l(i'/.. Tratamentul este chirurgical de urgenţă (reanimare). florin nbilomlnnlS.

tu ltlvtttd lts. în restul cazurilor 'ilnblloşte cauza şi se tratează etiologic şi simptomatic cu antlspasillcK. în pancreatite etc. Clinic evolueti/d cu "H dureros colicativ sau subocluziv. de obicei i. PERITONITELE ADERENŢIALE (PERIVISCERITELE) manifestă prin colici abdominale. fizioterapie.. metroanexită. Lichidul se poate inocula la cobai. Hl.v mecanic produs prin obstruarea (închiderea. cd|( ui billur. i u it'* /c/io /iic/n y« v i« r(i/« ra . sedative. apare mai des la persoane In j |f!f»IA. tumori etc. căldură locală. I . Ele pot fi: postoperatorii (peni i / o variate) sau în legătură cu o inflamatie abdominală: cipcndiolecistită. puncţia peritoneală extrage lichid serocitrin cu Rl» o/ltiv şi limfocite în sediment. adică cu lichid în cavitatea peritoneală. 'illnh'tn (jcr.>c/d/n li/crro .). iiobuie recunoscut în orice serviciu medical. PERITONITELE GENERALIZATE CRONICEu i l f r e c v e n t e le n sînt de origine tuberculoasă. în cele tuberculoase sînt prezente semnele uului de impregnaţie bacilară (vezi tuberculoza pulmonară). (ig ltn lle)i (leb î l ) ln/.'imoreacţia (IDR) este intens pozitivă. Diagnosticul se ' pfp prin analiza lichidului recoltat prin paracenteză (lichid hemoraWfi ţi cu celule de aspect malign). prin torsionarea unei anse (răsucire)* • ce c'OMNtltulc un volvulus. în special metastatic. CANCERUL PERITONEAL î ţC!niu'orul. sau prin compresiune din afară (compre213 . sub niollfvrutivă (tumorală) sau cu aderente (libroadezive). tuberculoză etc. tratamentul peritonitelor cronice: în cazurile cu fenomene de ocluInti'slinală este indicată intervenţia de urgentă.alteori determină chiar • intestinale. în colici renale. clnd poate determina o peritonită canceroasă. Clnd luco ascită.12.4. astuparea) -ului intcstiiidl. mm ales la femei. ILEUSUL Mudromul ocluziv intestinal (ileusul) este o urgenţă chirurgicali. Iar la fem ol de cu ascită.v/(! /ci/o spre « Insista încă o dată să nu iw )/i.) iim \ < ! • " -1 ' i m ' n tenom eneloi < • < » / «(rtiirnr/abdom inale).i //cu. El se clasifică in: tlcus paralitic (dinamic) care semnifică absenţa peristaltlsmulul i mnli npore postoperator.<i lliidlfl: colaps. N// IUI //O/ r/fife s/ sd Internam bolnavul do uryo/i/d. Obstruarea poate fi cauzată din interior (ghem de M I / . 4.

Im'tori iritativi. apoi decompensat). Examenul obiectiv: constată faciesul peritoneal: „faţa este palidei. Ciin < . după reechilibrare hidroelectrollllrfi tfi ticidobazică. fumatul.v. Frecvenţă mal u n i i . nlum'iiUitiii. este mult mai rapidă. acoperită cu sudori. i miii des interesată este după 40 de ani. timpanism şi sensibilitate la palparea abdomenului. pămlntio. i u excitante ale peristaltismului: administrare de retrohipofiză. Restul simptomelor menţionate sprijină diagnosticul. de regulă.irl vermiculiforme). i'. aparatului digestiv pot fi localizate la nivelul oricărui iei| im-nl . uneori în ileusul mernnlc undele peristaltice sînt vizibile pe suprafaţa abdomenului (misr. miostin. nasul ascuţit. tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV < ' . Intervenim chirurgicală este salutară. î l tubului digestiv. Abdomenul este balonat. cu stare de şoc (la înce put compensat. Vii ' . Auscultarea abdomenului arată linişte perfectă în ileusul dinamic şi zgomote hidroaerice în ileusul mecanic. în ileusul paralitic (dinamic). i m i'iele. poluarea mediulll ele. — suspendarea tranzitului pentru. ochii excavaţi. privirea înspăimîntatîi " (I.soiutâ) cară împiedică tnm/ltul sau favorlzon/rt lor*| oii<in<ii. înfundaţi în orbite şi împrejmuiţi de cearcăne albastre. .13.sle necesară trimiterea în serviciul medico-chirurgical pentru observ i i i e ţii alegerea momentului operator. I. Cauza ileusului se descoperă adesea nuni.— greţuri şi vărsături (uneori fecaloide dacă obstrucţia este situ ată In porţiunea inferioară a intestinului). — alterarea progresivă a stării generale. dacă nu apare reluarea tranzitului. Examenul radiologie arată semne caracteristice: imagini hidroaerico < omparate cu tuburile de orgă sau cuiburile de rîndunică. 4. dar poate fi întîlnit îl In vd • . Slmptomele clinice: — culii'l abdominale difuze domină tabloul clinic. Goia). ! < • linere. Sediul durerii (locul de plecare) poate da indicaţii asupra locului ocluziei. incerul gastric şi rectal. MI 1 1 u t de magneziu injectate i. Tratament. la care evoluţia. etilismul. materiile fecale şi pentru gci/c (somn absolut de diagnostic)./ c sfiit insuficient cunoscute. ii Iu intervenţie. Diagnosticul este de urgenţă: suspendarea gazelor şi scaunelor esto ciipitală pentru stabilirea diagnosticului.4. tratamentul este medical.•luni' I I I H I Im lire nli. inclusiv la anexele sale. Sînt incriminaţi: factori eredlrtil.. i u c. Undele pot iuvariza volvulusul. i . Alteori este vorba do o Iminle încarcerată. In ileusul mecanic: dacă este recunoscut în faza de început se poato 1n< eroi o clismă înaltă după care. Haţioganu.

tirul clinic. .examenul radiologie baritat al stomacului care atrage atenţia diagnosticului prin descrierea: n) rigidităţii segmentare (lipsa peristaltismului pe o anumită re- l h) nişa mare. anorexie faţă de pîine. /)<. polipii gastrici.i epigastrică.zaţ de cafea". stările precanceroase amintite care trebuie dispensarizate şl ic clinic.i u l Umbli ou fost dlsrutatn la gomlnloţjht yt uşor d t i M i t i .meciul Im. diagnosticul elţl Irtullv. ulcerul gastric. i ii" i n . pot apărea dureri necaracteristice în epigastru. plămîn. Se va i i . gastrita polipoasă din anelii'rnlcioasâ. carne. prezenţa în sucul gastric a sîngelui şi a acidului lactic (reac-iiM Ulli-lmann pozitivă). după cel genital. oase. Mui tîrziu. Bolnavul • MI . radiologie. diagnosticul in „fază utilă terapeutică" sînt importante: simptomele vagi de început care apar la o persoană fără anii-n Io de afecţiune gastrică. simptomatologia în faza de început este necaracteristică. funcţional şi gastroscopic. . permite diagnosticul In timp util pMl» ' • " iMtorvcnli. indispoziţie.imcntul cflcaro osto cel chirurgical. • Bistriţele hipertrofice. cînd simptomele sînt avansate. încept M l «cască. Palparea tumorii reprezintă un semn prea tardiv pentru eficace.itenţie specială acestor simptome. u cinci a-a Invddul in jur. i ' i n o ' . aclorhidrie.CANCMUL «Ulii fi CANCUUL LIMIII . ais . marc utilitate este examenul gastroiibroscopic (axial şl latorll) • "• ol'ochiiil în fnzulo incipiente. mai ales la persoane dupH i i Io 40 de ani. cînd radiologie se constată doftfi" MI l i Io umplere (lacuna) sau există stenoză gastrică. constituie stări precanceroase.i chirurgicală. i v i i l u l ) aspoctul luzluntl şl uxainenul hlNtopntoi omplolcd/. creier).. cînd aspectul sucului extras este de . esofagoscopia şl bloiireclzează diagnosticul. căci tumora a invadat organul şi sînt posibile metastaze In alto • ' M i n i i o (ficat." i i ' i i i i c i . adîncă.i i i i . i / . rrai. CANCERUL ESOFAGIAN Hidmmul esofagian şi vîrsta atrag atenţia asupra supoziţiei dt i esofagian.chimismul gastric: hipoclorhidrie. iar examenul radiologie baritat. clnd cancerul eite surprlni n> i . Mai tîrziu se adaugă slăbirea progresivă In greui anemie. anfractuoasă. nece-I dtenta urmărire a evoluţiei şi indicarea operaţiei cînd apar " do malignizare (cancerizare). CANCERUL GASTRIC < 'nncerul gastric deţine locul al doilea (în „concurenţă" cu cel pulmt).

Atrag atenţia hemoroizii simptomatici. bolnavul decedînd într-un interval de circa 6 luni de la descoperirea bolii. constipaţia.S. Cancerul hepatic primitiv poate avea punct de formare în celulele liopatice sau în căile biliare. CANCERUL CAILOR BILIARE Cnnrorul căilor biliare apare mai des la persoane cu litiază biliară.creion". lindoscopia cu fibroscopul contribuie la elucidarea diagnosticului nvldentlcreu sfngolui în sucul duodenal are valoare diagnostică pen Ini cdiiceiiil iimpuloi Vaier şi cancerul duodenului.m p trlo m b lc ale. sindromul rectosigmoidian. în stabilirea diagnosticului au mare valoare examenul radiologie baritat şi fibroscopia intestinului. bulbul duodenal poate apărea mărit şi defoi mnl. crescută.H. emaciere).i < < \ i < n 1 1 . biopsie» 9! axocolonofibroscopia precizează diagnosticul. Diagnosticul se face în contextul manifestărilor clinice dominate de constipaţie la o persoană în vîrstă şi prin prezenţa de produse patologice (sînge) amestecate cu scaunul. alterarea stări» generale.CANCERUL INTESTINAL Cancerul intestinal este mai rar şi apare cu simptome variate (diaree. prezenţa de sînge în bilă. 1 com presiuni m ecanice asupra organt* ii i ' > r d in ju r şl p rn d u < < • iim < n m . pancreas). . icter mecanic progresiv. V. Examenul prin tuşeul rectal. avînd o evoluţie progresivă gravă. Pentru diagnostic este caracteristică alterarea stării generale. vom căuta canc i ' i i i l primitiv prin examen clinic şi explorări complementare. CANCERUL RECTAL Cancerul rectal este frecvent. constipaţie). apoi febră. scaune cu produse patologice.itomegalia neregulată şi sensibilă la palpare fină. icter mecanic. Dacă evoluează cu fenomene de compresiune. în cazul în care ficatul este neregulat. Tratamentul este încă ineficace. Tratamentul este simptomatic (antialgic şi sedative). Sînt prezente semnele generale (inapelenţft. CANCERUL PANCREATIC C fint'urul panere. Cancerul hepatic secundar apare în cadrul unei tumori cunoscuto CM localizare. stenoza rectală cu scaunul ca un . cu nuanţă negricioasă (icter nwl(ifi). intestin. ficat cu neregular i l d ţ i . CANCERUL HEPATIC Cancerul hepatic poate fi primitiv sau metastatic (cu punct de plecare din stomac. astenie. cu compresiune. liep.. Uneori tipare ca ampulom vaterian. cu probele biochimice în relaţii fiziologice.

Dispepsiile la sugari survin ca (M .«•n urme sau sechele (hepatita acută..n• | H . i ndie. Alv. virusuri.il.14.' i ... l. alimentele nespăiu>spălatul mîinilor înainte de masă. sondajului 'i i-nai fără bilă.n i . Pnni/. l'ratamentul este chirurgical în faza utilă.. examenul • lismului gastric. i ' . . examinări izotopice şi endo-i'ice. i i \ . PARTICULARITĂŢILE ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR DIGESTIVI liniile digestive ocupă un loc important în patologie. Diagnosticul se poate stabili în timp util dacă examenul e va fi completat cu explorarea radiologică baritată.M ulcn/ft (ii.. reH'-x. qrdsimi. P n l o i .h. Diagnosticul se face pe baza fenomenelor dispeptice de lungă dul .1 so poate ved.. incerte..1 le(|. febra tifoidă.Cancerul se localizează mai des la nivelul capului pancreasului i lud apar semne dispeptice.. . n p i .ilnr. dizenteria. Exetn* { lnllllnc|i i i> .i . dacă sînt diagnosticate în timp util (adică în perioada cînd nu i iloază organele din jur).' ] . raţia alimentară incorect alcătuită.i/.i ti 7i M| i.... icterul progresiv ireversibil. î l . n | i .lilrt «fui i • . • u r i l e alimentare. M i / . Influenţele nervoase (viaţa neregulată. slăbire în greutate. paliativ chirurgical în l i .. i po tome de educaţie sanitară care să educe populaţia In • ni e v i l . ni.iliMil.|idiii MM|. denutriţie. neobservarea alimentelor care produc tulbuNtnt factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive. . Ilillu . mai ales la persoanele după vîrsta de 40 ani. care i uită cancere în antecedentele ereditare şi care prezintă factorii do i dinintiţi. |. alimentaţia i inU-rală. .Im. care lată . i x ..li.. 4.enţa igienei defecaţiei duce la constipaţia habituală.|. Ele ocupă (inul ui doilea în morbiditatea generală şi locul II—III în morbiditatea HI incapacitate de muncă şi invaliditate.icid l'. orarul neregulat al meselor.. | e ' .niira Intrpyup ilii ' ln. x j i n digestivă ar putea fi redusă mult printr-o profiUixio SUI-• "in.4.in vi suf^rin ţtt ..I c avansate şi simptomatic în fazele tardive.ii.r. i l i o l i l m dicjostivo s-a pred. i..ii i i i . este necesară o atenţie specială la simptomele dis-i i ico... i .. dulriim de... microbi... MI idsunot .iC . Din cele expuse rezultă că tumorile canceroase ale organelor dii hve.. il i> li )i |i cA a Iniiilul np. Pnl"l.. încordări. n o U C ()l'i|''<. l i n i / u l u i de nlrool. lafflttlinsn). tutun. n i i f. progrefctnd lent spre icter intens (icter mecanic). pot genera boli vindecabile.l n ipntil. lipsa de igienă în timpul modcntiţia deficientă. enterocolite cronice).. ilo-hih....i .iţi.M M'iimcMiliir « I m nevoi dldacdin l. apoi subicter.ndnnqc! lupta hn . vcnţă după bronhopneumonii. beneficiază de tratament chirurgical cu l salvator. probe biochimice. cafea. traume psihice).. cu urmări yllmionic pe toată viaţa (constipaţie.ictorilor de risc amintiţi la caro sd M. i (inapetenţă).inism. tahifagia. Examenul radiologie arată lărgirea cadrului duo-«i 'l şi uneori semne din partea stomacului: lărgirea şi modificarea 'iilui retrogastric.r. Deci.ni'.

piecum şi starea generală în ansamblu. intestin. un hidrocoleclst .Moln. abundenţă).•. rectală etc. cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire. DI » . să tină seama de prelerluţeic lin. Ne vom reaminti rolul sondajului gastric şi duoden. microscopic. vîrsta bolnavului şi solicitfii l l e eiicrqelice şi neuropsihice profesionale şi extraprofesionale.i hulii şi a bolnavului.să se adapteze fa/cl evolutivi .î l . intestinală. mai ales în cazul urgenţelor. recoltarea şi con-M i v . iar pentru detalii se va vede<i Inln (| u l capitol. stomac. Se va administra un l e i j i m eH mai complet posibil care să conţină alimente cu toţi factorii uuliilivi.o hemoragie digestivă se poate repeta sau poate evolua spre colaps. să fie pregătit şi prezentat estetic. frecvenţă. La toţi bolnavii digestivi se va urmări evoluţia zilnică. (ju/c). l(ipiiroscopie). căci ar presupune reluo leu p.! pentru diagnostic este necesară o bună anamneză şi un examen « i h i c r i i v sistematic şi amănunţit. coprocultură. tuşeul rectal. a tranzitului (scaune. fapl peiitiu (<iro expunerea sintetică este dificilă. vărsăturile. da tftc9IM .. en dobiopsia gastrică. .H i•. Se vor determina urobilinogenul şi |)K|inonţii biliari în urină. a vărsăturilor este o cerinţă majoră ce trebuie făcută atent şi cu responsabilitate.de aici ne resitatea observaţiei atente şi continue a acestor bolnavi. Examinările complementare pendiagnostic trebuie cunoscute pentru pregătirea.r. i l i o i rezultatelor. colangiografie). revenim aici asupra cîtorva principii dietetice. Un ulcer. colecistografie.ilologiei. puncţiebiopsie (hepatică). diareea. Evoluţia unei boli digestive se poate aprecia şi prin probe paradinice: teste de disproteinemie. pot perfora. Urmărirea evoluţiei prin observarea durerii.o apendicită acută poate perfora.s«u piocolecist. Regimul dlHi'lu.. i I M .hebuio să fie astfel ales încît să fie potrivit bolii şi să conţi (hulo l . Deşi s-au menţionat principiile dietei în partea generală a volumul u i . iar îngrijirea lor este complexă. Este necesară înţelegerea seini n l i c . pregătirea pentru diverse endoscopii (esofago-gastro-duodeno-fibroscopii. irigosco-pie. Do mare importanţă în îngrijirea bolnavilor digestivi este regimul tlii-iutic. pro-'H i M cu pentru examenul radiologie (esofag.variat. orice simptome digestive. De mare actualitate sînt astăzi examinările cu Izotopi radioactivi şi cele endoscopice axo-esofago-gastro-intestino-ii broscopia şi axocolonofibroscopia. i pum-rea în repaus a organelor suferinde. şuii • 'leul c<i <iport caloric. incll sil li e/c. u e a diferitelor materiale biologice. sa ţină seama de chimismul gastric. sumarul de uri tui. Se va urmări mersul icterului şi al febrei.1 .ivii digestivi sînt mulţi. îngrijirea se referă în primul rînd la stabilirea diagnosticului. adesea singurul eficace în unele boli digestive. paracenteză. teste morfologice si eventual probe de efort. Vom enunţa principiile. colonofibroscopii. bilirubinemie. regimul Schmidt-Strassburger pentru cercetarea digestiei.. scaunul sub aspect macroscopic.. să fie ropartizut judicios (mese fracţionate)» •m |ju (idiiphii n• < | iu i i i i in cure trăieşte bolnavul. în funcţie de boală..ipetilul. examenul scaunului (macroscopic. teste prin care se evalu oază metabolismele sau echilibrul acido-bazic. caracterul durerilor. Este necesar să se recunoască în timp şi complicaţiile bolilor digestive.

interesarea cu precădere a persoanelor tinere i l l n d activitate profesională. c etip . o u ă l e t a r i. untul. ard e i). Alimentele slab excitante ale l») secreţiei gastrice: pîinea alba (mal prfijitii).(u instrumentar de înaltă tehnicitate şi cadre bine caliln «ilo CAfŞ l'irvlnîi îmbolnăvirile sau dacă aceasta nu mai este posibil. justifică orice eforturi mato* >• v' spirituale pentru limitarea extinderii lor. In acest context subliniem importanţi •. zarzavaturi. spre a li accesibile atît celor cu afecţiuni digestive. smînlîna. fructe.« I i l o r Min. ' ' • « • / . limitînd pînă la excludere carnea. cit mai accesibile oamenilor muncii. Mare parte din greşeli se referă la indt unor regimuri dietetice prea restrictive timp îndelungat.porlstflltlsmulul ţfl (Ic..v//iVr . zarzavaturile cu "loy. . i > ) Regimuri indicate în enterocolopatii: pentru combaterea termenl NO administrează făinoasele..i. dulciui l ) Hxcitante ale peristaltismului (indicate în combaterea constipti-'. '.'I contraindicate parţial în sindromul diareic): alimentele reci. dulci. cure sînt cele admise şi care este perioada aproximativă în cat» ' • i i l e respectat acest regim... grăsimile (neprăjite.. i lilptă c.fi fină.. • t » ) i celuloză (legume. ' < • / «/e </<i.1 s l > i i > . u stu ro i..i /. fără a se specifica ce să manii' v «i explica bolnavului în mod clar care sînt alimentele contralr •. l i . să le •i ) | i c i e în timp util din punct de vedere terapeutic. nnou< ' t it n) Alimentele excitanţi' • .. i l•' ! < • < l e f l r | r n | < iMi/lni" i. Iu activitatea practică se observă o serie de greşeli privitoare ' «rea regimului dietetic. puţin coa fiartă).situează educaţia sanitară a populaţiei şi dotarea unit. g ră s im ile p ră jite . dar numai perioade 11il«i| In enterocolopatiile cu caracter mixt se administrează un regim il|-/ag.«'/>//d a cantinelor restaurant şi dietetice care trebuie să fie cît mal li-. alternînd cu 2—3 zile nţjlm care combate putrefacţia.. c o n d im e n te le. l'rct-'vonţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidi-i prin boli digestive. dulciurile.<ir/. ul ca -' i i . fructele :. c) Hc<j imuri excitante ale secreţiei pancreatice: ouăle (m«i ales moi care excită şi eliberarea de bilă din vezicula biliară). cît mai variate şi diversifi•c» meniu. legumele fierte. • n l n . grăsimile (mai ales cele vegetale: nuci. AlteorlJ i n bolnavului ce să nu mănînce. laptele i'. fructele. în rîndul aer:. chiar apa rece simplă. care măresc masa bolului •')..K jră . cheltuielile sociale mari care le implici iili/urea lor îndelungată şi frecventă.. nearse). (p ip e r.i a lo.< iv<ilunlr ( pidi-i i < ••lnln/ăji m il < fi n c. cit •'/or cu alte afecţiuni sau a celor îndemni de orice afecţiune.\• . l or efoiM . adică 2—3 zile regim antifermentativ. grăsl(oxcită şi contracţia veziculei biliare şi eliminarea bilei).

creştere.5. Astfel la adultul normal. Administrarea regimului alimentar suficient trebuie să considera: Nlnrca (Ir xanătatc (starea fiziologică) şi sliiri'a <!<• boală a persoanei respective.ilii ii-clmiul ofort cnrdlac Intens). din raţia de lipide l—1'/2 g kilocorp şi raţia de glucide dt4 1) fi/kllnrorp. sex. /'/. glucide. cu eXfli lllflle necesnrul de calorii rezultat din proporţionalitatea factorilor nutritivi în func||ti l n '. El» recunosc cauze externe (aport alimentar nepotrivit calitativ şi/sau cantitativ). unde au loc o serie de transformări. §tatpu ( i i m i i t i i i l t i i «xcrtfor (pont» 18 cllniliio aefturlle metabolica (au iR . temperatura mediului ambiant (scăzuta. im rtml domină catabolismul (dezasimilaţia) se realizează treptat subponderabilitatea. muncitor! In cariere. Substratul esln reprezentat de principii nutritive (proteine. Această autoreînnoire este legată de proteino ţi constă din schimburi de substrat între organism si mediul extern. S-a calculat. cu degajare de energie (exprimată în calorii). Irtlclorl d<> lemne. Necesarul de calorii este folosit pentru determinarea meln Imllsimilui şi a energiei necesare activităţii extraprofesionale şi profesionale. energetice (lipidele cu 9 calorii/g şi glucidph cu 4 calorii/g). Raţia de întreţinere. pentru a asigura In ti 'f |i llnle/i morfofuncţională celulotisulară a întregului organism. minerale şi apfl( aduse de alimente. fitnhlllii'ii mlli-l (illiiH'nlnrft I. fSrH sau cu efort mc (Inul. Raţia de întreţinere aduce factorii menţionaţi. <» ponte njunge pînă la caşexie.i îmbolnăvit! tino senina de: starea aparatului niiilliivitnriildi (dl(|i". care constituie procesul de catabollxm (sub control simpatic) şi de anabolism (sub control parasimpatic). B O LILE D E N U T R IJIED E M E T A B O LIS M Şl Bolile de nutriţie apar în cadrul tulburărilor de metabolism. cauze interne (diferite boli) şi cauze mixte (interne şi externe). Sintetic. »INH fl/|i>li>f|li'e (nlrtptnre. Atunci clini domina anabolismul (asimilaţia) se ajunge la supraponderabilitate şi obezitate. care după digestie şi absorbţie ajung pe cale sanguină şi limfatli N in celule. Totalul rnlotlllor în 24 de ore este furnizat de raţia de întreţinere continînd elemente plii'i llft> (protidele degajează 4 calorii/g). stan-a tubului digestiv ţi {jlninlfliir «n/c a/icxc (dlmcxic dctcnnlnn plerdercn unor principii nutrltlvn ndu«» H« •liniuitlv).xnroa ra(/c7 alimentate ţine seama de: vîrstă. dezvoltare.). graviditate). cu înnrţ. lipide. m ortostnlism. exprimată prin capacitaton de autoreînnoire a substanţei vii. vitamine. cosit otc. raţia de proteine rezultă din aportul ilii l (j/kilocorp. rldlcntN) nrllvllnlcii mu*! iilnrrt (munrfi în po/iţio şozfndS.Im CM organismului. se ponln •puno că metabolismul este asimilaţie (anabolism) şi dezasimilaţie (catabolism) |m ••am» substratului nutritiv. minerale) şi apă (mediul în care au loc rom l l l l e hiochimico). biocatalitice (vitamine. Metabolismul este proprietatea fundamentală a vieţii.

). d<< olo dupiii/Ind in u l l i i n . exprimatH In calorii (pe kilocorp şi suprafaţa corporală) pentru întreţinerea vieţii şi funcţiilor Vllfllc. umori şi urină a corpilor cetonici. proleinice. boala Hwlqkin.ildlrt. lipide. . în majoritatea cazurilor.iqirml. tumori maligne. poliuria şi polidipsia.il'M < ! < > mtincfl . paralel cu vci'hiinra H / . vitaminice şi hidrominerale. i l •>! A lipidelor sanguine. menţionăm că metabolismul bazai este. a drogării excesive. TropUit. cafea. de starea aparatelor şi sistemelor menţionate. creşterea azotului r e / i c l u . leucemie. consumului excesiv de • Irnol. sport). mai ales cu glucide rafinate şi grăsimi. hiperfuncţii ale unor glande cu sontinţio internă (tiroida şi hipofiza). i de a o scădea) şi alegem modul de a-1 realiza (alimentaţia substanţială.Z. care atrage după sine dereglarea altor verigi mol. hipertensiunea arterială. ii|)(ir o scrii» d(> coin|)liciitii.M " itfllii snlo d« o (luco o vln(l iinttllă. In c mi' Cflpaclt.i ni ninge. insuficienţă hipofizară. gonadică şi hipotalamică) şi în nefroza lipoidică. nevroză anxioasă. slăbirea şi denutrl-| la. reducînd din cantităţile de proteine. în condiţii bâzâie de repaus psihofizic. este lipsa relativă sau absolnlrt do insulina activă. glucide.1 ln> piV. tiroidiană şi umorală). temporar sau detlliillv. administrînd mese frecvente şi mici etc. Ipiillco. Menţionăm că aceste boli sînt din ce în ce mai frecvente datorită schimbărilor ft'xlului de viaţă. i mslmittf prognosticul diiiliKlIcu» Iul 1 NU!) (ispcclul dumici viciu -. hipofizară.. stressurilor de orice 1*1.iImllrc stnl polifmjiti. în care i nuir. — Metabolismul bazai este scăzut în: insuficienţe endocrine (mixedem. cultivarea mişcării sub toate formele sale (cultură fizică medicală. evllitfi'n stressurilor. insuficienţă cardiovasculară. valoarea i| irpdindu-se diferit între —15% şi +15% ca valori fiziologice extreme. iii/.ăm scopul propus (de a mări greutatea corporală.fi esenţială. In clinică. în special sedentarismului. fumatului etc. Cunoaşterea noţiunilor expuse este indispensabilă înţelegerii bolilor de nutriţie. Simptomul» clinice mai rcprezontative ale acestor tulburări md. starea aparatului respirator (poate furniza ' suficient necesar metabolismului?) şi bineînţeles de starea sistemului neuroendo• i . — Metabolismul bazai este crescut în: stări febrile. mai des cu cauză uniglandulară (insuficienţa celulnlor beta din insulele Langerhans din pancreas) sau poliglandularO UPIIIK roatică.rnză pe lîngă tratamente proprii şi prin tratamente comune: alimentaţie echlllÎMfllfl.plnrdB elemente nutritive prin urină?).î l " . In definiţia sa cea mai simplă. cantitatea de energie necesară în 24 de ore. ? . care poate modifica metabolismul în sens hipercatabolizant sau hipoanabollzant.sau poliendocrine este: tulburarea întregului hiMnliolism începînd cu cel al glucidelor (manifestat prin hiper<|lii• « • m m i glicozurie). dislipidemiile. n o colo voscuhiro sini colo inul ltii| iorl(inl(>. 1 5.1. Pentru determinare. I n l u 1 < . cu apariţia trepi'H. Ţinînd seama. pregfilllfl dietetic. (lin care vom studia: diabetul zaharat. înainte de a prezenta bolile de nutriţie. metabolismul bazai se explorează şi se exprimă în procente. lipsei mişcărilor. Kiipraalimentaţiei. fără consum rtn proteine cu 24 de ore înainte de probă (proteinele măresc metabolismul bazai) fi post de 12 ore înainte de efectuarea sa. stări caşectice.. a alcoolismului şi a fumatului. bolnavul se pregăteşte prin repaus psihofizic. în unele forme de reumatism şi în sindromul no imile. dlaiii'liil zaharat şi insipid. h. bonln Aildlson.) este o boală metabolică cronică. în stările de boală. uuta. tulburările hidroelectrolitice şi acidobazice. Consecinţei «rMsti>i insuficienţe uni. suprarenală. Din acest motiv bolile descrise în acest capitol se caracjiMI/. DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat (D. obezitatea. La fomoi somai poale i i ( l < i i i ( | n HM ni pnlriilcn „p": prurilul vulvo-v. de a menţine greutatea Idealfl.i ni <' .

l/ir alteori ca urmare a unor stressuri sau a unor tratamente cu medicamenta (|)./.Z. — progresele continue care se fac an de an în cunoaşterea şi tra tamentul D. a cazurilor de D. fără de care nu se pot obţine succese de durată în menţinerea acestor bolnavi In situaţia de a duce o viaţă apropiată de cea normală (situaţie denu mita „condiţionat sănătos").Z. o clasificare etiologică a D.Z. în timp ce glicozurli •re Vdlnii nu pr<<n ridicate.— D. sînt: infecţilln vliiiln pmicreatice (parotidita epidemică. carn •jntil înţelegerea variatelor posibilităţi prin care se poate ajunge la D. involuţln tenllA n pancreasului şi în special a celulelor beta din insulele Langerhans. hepatita virală sau alte viroze). Alr<: t lunile endocrine pot realiza un D. Introgen): 1.Z. intervenţiile chirurgicale cu extirparea unoi por|luiil mari din pancreas. ulimentaţiei prea bogate cu deosebire în glucide.s.holllc hlpollzcl anterioare: acromegalia şi bazofillsmul hipofizar pot realiza Uit D. 232 . tumorile pancreatice benigne (chisturile mari pancreatice). hcmocromntoza cu interesarea accentuată pancreatică (realizează un D. cadrele medii fiind nevoite să răspundă sau să dea indicaţii ce pretind o eoni potentă din ce în ce mai ridicată.Z.Z.v(M/. Etiologia şi patogeneza D.'/. IUITIINI $1 piln crcstcicii accentuată a valorilor glicemiei. care era cunoscut în trecut sub num«l« do l). II.iiiifiit<'l»r proMome pe care le ridica a/1/ boala diabetica Imtayl. (în special la copii şl tineri) a devenit una din sarcinile importante a cadrelor medii. do venind aproape egală cu cea a persoanelor sănătoase. idiopatic-primar (la care nu se cunoaşte cauza) apare şi se dezvoltă cu nemurii» obişnuite./r'/c cn D. orientîndu-ne după I./. siipniponderabililciţii.Z. D. d/ir (io/iţi» fi si neereditar (de cauză încă necunoscută).. putînd interveni o seric do factori pancreatici sau extrapancreatici. O. I. ca urmare a sedentari** inului. Acesta este în cele mai multe cazuri ereditar./.whltfl importanta pentru mal multe motive: — rrestoroa «ti do un. mai ales rafiiitile sau suprurafinale. este complexă. tumorile pancreatice maligne care invadează o mare parte clin pnnrrcn.Z. de contrarcţjlare sau diabet contrainsular: .i). recunoaşterii. dar şi de către ca drele medii. de cdfre cadrch' mcdlco-santtan» are o di-a. — educaţia sanitară a persoanelor cu D. pancreatitele nm'inllrii.Z.Z.. în centrul cărora se găseşte întotdeauna o lipsă relativă sau absolută de insulina activă. dt yi /M'f. ulcerul perforat în pancreas. Mincu. mişcare şi medicamente antidiabetice (in sulina şi preparatele orale) a crescut longevitatea acestor bolnavi. durînd în cele mai multe cazuri toatfl viaţa bolnavului.Z..Z. stressurilor de diferit» teluri. fac necesară o revizuire periodică a cunoştinţelor despro această boală nu numai de către cadrele medicale. şi respectării indicaţiilor medicale privitoare la dietă. cm" so cnrnctori/ouzâ prin asocierea sa cu obezitatea şi hipertensiunea artnriali. 2. unele afecţiuni în vecinătatea pancreasului: litiaza biliară. proprii D. în acelaşi timp nu crescut şi solicitările acestor deficienţi la asistenţa medicală. atero•rli>ro/n [xincreatică. este o boală cronică. Atcctlunile cu interesare pancreatică care pot genera un D.Z. acosta avînd în permanenţă nevoie de asistenţă me dicala/ — ca urmare a cunoaşterii. Prezentăm. raincti'il/nt prin aceea că reglarea metabolică a acestor bolnavi solicită doze mari do liiMilln. secundar poate surveni în cadrul unor afecţiuni pancreatice sau endoi ' i l n i 1 . suprasolicitărilor. an(Ilorollta.

la copii (diabetul juvenil) este mult mal sei ilurlt l). Ki'i'unoaşterea unui D. Z . .Z. traumatisme abdominale cu inlon. i i n .Z. nu este una< tu mroptcită). se deranjează homeostazia glicemiei (care în condiţii fizioloi' v n i i < i / d între 80 şi 120 mg%).rolcva sau agrava un IJ. adicţ in pri'/.2.sularl ai insulinei (anticorpi antiinsulinlcl). crescînd mult peste valorile de I20nu|%.H rit hlpertuniiliiiin «rtmlnlA l u (t «l lilpii|(jllri>ml«)i Iu/im. u .Z. M .-isaron pnivnun- M. seuilni se» poate vindeca dacă înlăturăm cauza ce-1 determină. ca primar sau secundar.onţa anticorpilor antiinsulari care inactivează o mare part • i nsi il iti a proprie organismului (această formă de D. iifiili' sun cronice. sau se secretă o insulina InlivA) tn bolile ereditare sau cîştigate care lezează direct pancreasul >lut i In. că există douB iilnlllrttl do a se realiza un D.: n) tllahctul insular produs prin leziunea directă a celulelor beta dtn •Milnli» I.«'U(/cc (iatrogenc) ca urmare a tratamontulul cu cortl/on. .i.linii tilu (//unde/or /iil/înm'/ui/i' rni Imunii n l o ni oului tilmide. AltUuri de acestea s-a adăugat D. prin mecanism autoimun.Z./. Indiferent de mecanismul de producere. d e ş i g lu c o z a e s te c r e s c u tă în s îiu ie. m « I u llfl/ldluv. în special celulele beta (afecţiuni ce interesează pancreasul. la adulţi. i nume ii le ini iln «iiuliiiiii <'inhlm| miînnii'iinl. /x Minţiţi /nhdrulul In urină (glkozuria) — M I > . adicB prin intervenţia unor Inlilhlluil i|l unu tl. firoilua prin mecanism autoimun. Din colo prezentate se poate deduce./ f>rjfii!H!a//ci: lornuito din cnliiln nlfn din Inuulolu I. | H I h o l n .i i>»li< H i>:in. /)(is//cra. i v ' i . î l . I j n n i m n>iiu< .Z. . Nu toţi autorii mrcplA <iiucnnl*m de producere a D. deoarece aceşti anticorpi nu au fost dcplstn|i ! ' i bolnavii trataţi în prealabil cu insulina. 'tMMMiri pancreatice postterapeutice)..fi pi 'înmii mlnorala do unde sen/<iţlti du' • ' • • -. datorită dnficienţoi iulinei.niiM niihii smi i < o n i . poliun< şl I td lp x lv . fJImplomele clinice ale diabetului zaharat se pot grupa In simptomo "i]oro $ i miri semne revelatoare. • 223 . . care determină o inadecvată secreţie de Insulina i tni'oput prea multă.fiiniplomclc majore sînt reprezentate de: polifacjle. ori prin mecanism autoimun are deosebită importanţă In iii ll lrod tratamentului şi evaluarea prognosticului. deci la bolnavii care avcnu <U'Jn l i i ' l i u i c reţinut că D. unliconceplionale sau alto cîteva preparate. (). insular sau de nliiiioglcircî. unde evoluţia sa este> mult mai benignă. r mo Hon/dţla de foame ceea re explică j / / J n < / . în general./. -. I n D . b) (ll(il)ctul contrainsular produs prin interesarea indirectă a coliiiiif bolti insulare..Z. apoi prea puţină.Z.«ngerhans. ' i ^ a inMi||| IH coni|i>i — do le r mină polinrla cure | H i i i . i în ţesuM| 9! se acu mulează în sînge./. deoarece D.Z. " .n . K .nnflorhmi» (i//uca(/on «i'ric'lrt ţi'ucagonul cfini OHto u» hormon nntllnsulnr (fnvorl/oa/rt rrctţtmaa "•Di liliietliinctll nan tumori nlo glandei tiroide/ nu ia l nu punte. cum este cazul în afecţiunile endocrine amintita îl» «»' produce o suprasolicitare a celulelor beta. în D. (Ic s i i l i n i ş l n l u l i " ou oslo în cantitate mică. unu hlpr<rfunr|ll atu nrnator (ilnnilo 111111» i i i iniiiiiilii do lilp<unldnNl<mmtim prlnmr (hnnln Con n) ţi loornminrllom ( I n l in «nu Iiiinorfl nic(liiloHii|>rnr<umln «i «volu<m'/.mul< l i . celulele onj. Glucoza nu mai este utili/. r / . i oni<mi .

Diagnosticul D.Z. eczemă. — Predîabetul sau diabetul potenţial în care persoana nu prezintă inert nici un semn clinic sau paraclinic de D. î l ' • • • pcrianal şi perigenital). i > K n 11 K >-it icni de D.. prurit (mai ... se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se înIflroşte prin probele paraclinice amintite. n i ' vi qlicozuria. către valori fiziologice. njungînd chiar la 200 sau 500 mgi%... din punct de vedere clinic mai multe aspecte. i l i " .. apelează la propriile re-y .Z. dar care într-o proporţio însemnată pot face D.. mici semne revelatoare. hidramnios. furuncule în repetiţie.|)ontane.•iernile i n .. '. i .i K i l n l glicemiei ă jeun evidenţiază hiperglicemia.Simptomele minore. obezi. \ i \ t .. cefalee. hiperglicemia ridicată. l ><>oscbim.. dar a | i .iro. a lipidelor. a trigliceridelor şi a azotului. la femei se mai adaugă şi prurii n i v i i l v n v . In aceste condiţii organismul neputînd folosi glucoza. Prezenţa acestora necesllfl \ ' < i l i ' . i n . femeile care au dat naştere la feţi morii. în diabet sînt repicviTitale de: căderea precoce a dinţilor.i sînt în limite considerate fiziologice.n c. Diagnosticul se stabileşte m. fenomene dispeptice (uneori lii'l>atomcgalie).Z. cei cu diabet renal — prezintă glicozurio. myata palmelor.'. Dialwtul zaharat constituit în care sînt prezente în diferito \ \ i ..cte: . In cazul D. apariţia corpilor coloniei in Ninge i niinrt şi donutritia azotată. 11 c|li(omia este în relaţii fiziologice — şi cei care prezintă hipoglicc. In cazul cînd bolnavul prezintă semnele majore amintite diagnos-th n l i'. apatie. i | " i e NO adăuga slfllnron tu (jrouUilo.. facial). Apariţia acestora la un bolnav cu D.lo uşor.Z.• .n i în nrinfl slut corpi cetonici. prin proba hiperglicemiei provocate cu glucoza (fig. « • i ii n o lo clinice şi paraclinice cunoscute în diabetul zaharat. n) d.ista se găseşte din abundenţă în sînge.6—1.. . Trebuie să ne străduim să stabilim diagnosticul într-o fază cît mai timpurie a D. 3) (sau/şl CI îl l l /(i n). se pune de regulă cînd sînt prezente măcar o p u i l i ' din '•niiiolo clinice şi paraclinice cunoscute. Diabetul latent la care lipsesc semnele clinice. giganţi. . Efectuarea examenului pentru i| llro/nii' . fenomene de nevroză etc.8 g%). pentru a re aduce cît mai repede. ' de proteine şi grăsimi ceea ce duce la slăbirea în greutate (de-i i i i i n i i a azotată) şi apariţia corpilor cetonici mai întîi în sînge. Se mai poate evidenţia 0 creşterea colesterolului.Hjindl. se constată semnele clinice respective.. i . iar postpranduil Diabetul chimic la care nu sînt prezente semnele clinice.Z. 11 ic. pioree alveolară...-diat căutarea corpilor coloniei in ni i n .iaralo. tulburări de vedere. flegmoane. la care sau instalat complicaţii. . arată evoluţin i K ' l .! <i diabetului ca urmare a unei supravegheri medicale ne--. .alr. d.. glicozuria apare la depăşirea va lorilor dje 160—180 mg% (sau 1. Simptomele paraclinlce: glicemia depăşeşte valorile de 120 mg%. n \ . nevralgii adesea simetrice (de < i. în această categorie încadrăm persoanele ce provin din familii de diabetici. crural.Z..identifica glucoza impune iim. i v Mulul. iar valorile gliC'e.i n i i şti se prcci/. apoi în u i i i i .Z.. i evonlual cu acetotost. intercostali.

imbulator şl tn activii. gust particular în gură.1 ..Z. 3.un r\ploi..9 0 1. respiraţie greoaie zgomotoasă. dar cu păstrarea funcţiilor vilfllo: respiraţia şi circulaţia.! -.i d. prezenţa corpilor cetonici în urină şl în slnge.d i .Z. •tensiune arterială. Cetoza se manifestă prin slăbire în greutate fără un motiv evident.i. i l i l cir <.... ! < • 'întrebări trebuie şti m l > ' i n.i rolozH. hlperglicemlo.imi".Treptat — Boli ttiUnin . d \ i n ..3 -S 6 ••ÎJ 10 0 0306090 150 210 270 330 120 180 2W 300 J âO fimpul în minute Figf. ! < • un clltihnt Inmilnr sau ' "tili .i. ! . datorită proy i «NU Iul ştiinţelor medicale care permite aplicarea unui tratament ştiinţific $1 eficient. fim» curo oxistă deja la cazul dat. .un bolnavul tu staţionaţi i iu. s.i. Pentru a mic l. Coma tUrtbtttlcă evoluează ca orice comă cu pierderea cunoştinţei. a senslbiliiBţll. miros de acetonă al halenal | iiiln»i de poame coapte). .i obnubilarea i tulburarea stării de cunoştinţă). în stadiul actual.).pentru o»dr« inedit 22 8 . i • . . a reflexelor şi a motilităţii voluntare.> • : . să stabilim clapa în caro su (jflseste ..70 1.i < .ii. tdlucnrdie.Complicaţiile metabolice.ml complicaţii) h) din . la basedowieni şi la cei cu diabet zaharat. M luam lialamontul corespunzător.. la care se adaugă cefaleea. -•. Coma diabetică este considerată de unii «ulmi ca o complicaţie a D. în timp ce alţii o consideră o posibillIrtlii foarte gravă de evoluţie a acestuia.. ««Iunie fizică şl psihică. corpi coloniei în '. 3.Z. J'recoma se manifestă prin semnele clinice descrise l. înainte de a intra în comă bolnavul treco (ulii «tarea numită de cerozd şi de precomd. Complicaţiile D.. • l . în trecut majoritatea bolnavilui ni D.. • .lllnlj | i m i ăt < " c i p r * • • / • d) c.i i abdomlnnle. inapetenţă extremă. Curba hiperglicemiei provocate la persoane îndemne de orice suferinţă. somnolent. ! pmfosmn.6 0 1.« iiKji'iitA tn staţionar şl ' ) (Im .. Prognosticul bolnavilor cu D. mureau prin comă diabetică. este în mare | inil« In funcţie de complicaţiile care pot surveni la un moment dat. tr<iumonin uscate.. la hepatici. IM . •..iri paraclinice. mortalitatea prin comă diabetică a scăzut mult.. • tolnunţu bolnavului Ld..i < ! < • l u d i . Insă nulii accentuate.ulmii In COH- i... scăderea poftei de mîncare (în contrast cu polifwtjtfi anterioară).Z.

b) tipul specific de leziuni. care survine ca accident terapeutic după administrarea de insulina şi care se tratează cu totul diferit decît coma acidotlcfi. Spre deosebire de coma diabetică acidotică unde se evidenţiază hiperglicemie. mici hemoragii şi exsuddlo. Unii bolnavi prezintă tulburări psihice. hipertensiunea arterială.Complicaţiile renale sînt determinate de interesarea vaselor fllomoiukire şi se manifestă la început prin proteinurie la care se asocln/d ulterior hematuria. La nivelul sistemului nervos periferic poate apărea polineviî l . ce interesează vasele mici reprezentat prin microangiopatiile diabetice. Se insUiloazfl astfel coma diabetică ce semnifică o profundă liillinraro metabolica. au prog nostic sover. este transpirat. miopie. . ducînd adesea la orbire. în coma hipoglicemică se evidenţiază hipoglicomie (sub 0. . Complicaţiile sistemului nervos. hipoalbumineuile. la un bolnav cu diabet zaharat etc. Complicaţiile oculare ale D.. edeme. infecţii. Ele apar încă din fazele do început ale D. in special ficatul.Z. Leziunile vasculare în D.Z. agresiv cu tendinţa de a lovi pe cei din jur. — Complicaţiile oculare constau în retinopatia diabetică (ce se iiidiiifestă prin dilataţii ale vaselor retiniene. glicozurio şi corpi cetonici. Gravitatea vasculopatiei diabetice este în funcţiedo vechimea diabetului şi de teritoriul vascular interesat. tegumentele sînt în întregime umede şi reci. Diabeticii Ide uşor infecţii urinare. bolnavul nu mai răspunde In < ' x i -11(1(11. renale sau vasele membrelor inferioare. In starea comatoasă hipoglicemică bolnavul nu este inert ca în coma hipoglicemică ci agitat. In D. i di.n". intervenţii chirurgicale. Alto complicaţii viscerale. în cadrul D. iar în final azotemie şi alte semne de insuficientă renală.i anexele sule. devlno superficiala. Ea poate surveni ca urmare a unei dereglări profunde metabolice legato de boala de bază — lipsa insulinei — sau apare ca urnmro a unei greşeli alimentare. bolnavii prezintă chiar convulsii.80 mgVo)Proba terapeutică le diferenţiază în mod categoric: după administrarea de glucoza toate fenomenele cedează în coma hipoglicemică şi nu este influenţată coma acidotică. este efectat adesea tubul dli|i i i v .ibotică.Z.Z. cardiace.iiii(id 10 schimba. iar în final dezli pi ren do retină). nooformatii vasculare.-.no alo sistemului nervos central care pot da accidente vasculare ci'ieliidlo. sînt de două feluri: a) tipul nespecific care interesează arterele mari şi dau procese de nrlerioscleroză şi de ateroscleroză numite macroangiopatii diabetice-.|. lipidică. hipermoliopio şi anomalii pupilare. proteinică. pot apare leziuni Vrtsriil. — Complicaţiile vasculare în D. retinopatia proliferantă.Z. glucidică. şi se dezvoltă mai ales la diabeticii insuficient echilibraţi metabolic. cataracta diabetică. hidrominerală şi vll<niilnlcă.Z. interesează mai des vasele retiniene. lipemia retiniana. Este important să se facă deosebirea între o comă diabetică acidotlcă şt o altă stare comatoasă care poate apare la diabetici numită coma hipoglicemică. musculatura este contractată.

Acc-. ni/smedicamentele (insulina.iln in c ş\ vitamine).r.n . n r i|i. sulfamidc ciiitidi.. finiinii-mi-in qinvIdA .i.r»(l c) glucide în raţia alimentară şi nu apare glico/urie Insem-ii toleranţa este de cel puţin 150 g. « l u r n i .lc complicaţii apar m...>li|p pilim* IIKII i' iii' dinii M|n' InluMi nliiii .i li < >t «llnlii'ticl. pruni | M ' i i c i ! K i l :. micului D.i m Ilinp ni.ni vulvoi. i i i i i upoilirmlc. i h iln-tlcl..sc np.it)' şl nun o. l .i < vo l ' i <'otnpllc<itll culiin. rînnfa la hidraţi de carbon (HC.ni chim qnn- iii ' 'l. lHHd are cea mai mare importantă.ingorată fără să apară glicozuria. .ideso. ii de:. Se bazează pe trei elenn'iite pi nu ip. lolK nlilc. dacă adoil* l. deci celulele bota-insulare insulina pentru metabolizarea a cel puţin 150 g glucide. il c: <llvtu. De exemplu. n i tndclliii' ' ul».i snu •U Nlinptom ni.Z. Adesea IM si înjură — aprol/.'t din cazuri — este suficientă pentru menţinerea diabetului de compensare metabolică. glucide) reprezintă cantitatea K| I .ivr -.

.. dar după aproximaţie..ni|. lu de urmări re a iţaInlmnii U'i). i i c declt practica mult prea aproximativ^ In care zlcei „Daci tolecondiţ > < i l r l . Deci toler anţa este de 120 — 20 — 100 Q . să zicem 140—150—160—180 g HC.i 1 1 1 cului U) u"'" "' •> i ' ' < i i a (diabeticul trebuie să aibă greutatea (tabelu ideali). n'stiil. atunci administrăm 120 g pline (circa 6 felii a 20 g ii de (alia). glicozur ia este minimă adică 1.i l n ' l a se fixează tn funcţie de: fişa l. liilin înliul Ifl un i h l i i • i n . 1 1.. i«rclnl).i l IC . i m ui i| 11 ( ' . star* fiziologică (creştere. Tabelul nr. diabeti I) lol. I arată: f «i MMI u l IC.cadă din greutate plnă la greutatea l nr.i >. car-ivnlini. l 8 HC/zl U) 100 . deoarece fixarea cantităţii de facă nllmont» «itt i|n< i l < > i c .•inu <•«•/. tatona i i i n l i n l i i l care tolerează — şi care n-a făcut acidoză — se pot folosi re >U//d* (este iiHHjIIrt'tniiinle. în următoa rele 3 zile. nlin/i hi I H I H .i) |)ioii-. insulina pentru 2 g HC prin p«lU U' tol(<rnnta).iiinr (iM-cesltatea de calorii este In funcţie de arată efortul en«-i profailnnal. h i n i r i " Un astfel de regim predispune la decompeniărl.>i. bine i'iniiMitul diabetului prin dietă presupune cunoaşterea conţinutului tn să se HC •) n. 1^0 120 UO Alinii"! lnl)olul ui nr. ' O <| IK . dacă vrem să dăm 120 g HC/24 ore este necesar să admlnlHtrltH ţn sn imullna. cercetînd In acelaşi mod toleranţa la glucide. se completează cu ipltalt ffllnoaia.. piMiliii M < (ilcula la gramaj.8 g.. 1 . Dncă necesităţile cer.. i h l . va stabile trtblll şte Miliniu 20 25—30—40 U insulina (adică l U. I Ideală) . un exemp nlăptare. vlrstă. la 120Q ' u ull''f >''urile în jur de 20 g/24 ore.

dovleci.Morii. 8 30 23 10 ____ ____ 50 121 . este o necesitate pentru medic şi cadre medii. urzici. . Cunoscînd cu aproximaţie conţinutul alimentar în principii nutritive putem estima regimul fără tabele. salată. trebuie să ţinem seama de: necesarul de caIoni—(>5 (greutate ideală) X 30 calorii/kg corp — l 950 calorii din care: cilucide (G) .ilei — pioleine intre l şi 2 y/kg corp.5—15% glucide. completare. Iu piin<'//m/.Vll. . — lipide în.). hepatite.'()% ((lucide.— . proteine (P) = 98 X 4 calorii — 392 (circa 1.l 950—(480 c/G + 392 c.. Pentru a-i alcătui raţia pe o zi. cartoful '. roşii.aport do lichide. tuberculoză etc.5 g/kgcorp).1 ronsuma fără cîntar: varză. _________ 8 — . ci şi pentru obezitate sau orice boală în care dieta JotH'ă rol important (acidoze. toleranţa la glucide— 120 g.480 calorii (c). II AMmonte Cantitate (g) P 8 40 30 10 2 L G Observaţii L|l( «l ! Ort. conform raţiei calorice. Se lasă la latitudinea bolnavului do .profesiunea: func(loiifn. nu nuiflfli pentru diabet.P) . ToU'int'U 2 oufl Citind Came '. 4 g% ( ( l u c i d e .Idljă j'nlliiM Morcov Slnclft I'MK'IO l'lln o U lui 200 200 150 100 100 20 50 50 100 80 200 50 ____ ____ ____ ____ 8 — — ____ ____ .şi uleiul 100% grăsime/ pîinea 50% glucide şi 10% proteine vegetale. ciroze. oul de găină (50 g) are 5—5 g% proteine-lipide. . Kxomplu: carnea. ____ 20 12 5 5 10 40 20 — 120 (circa 15% lipide) (circa 15% lipide) (pentru salată) (4 felii a 20 g) (fructe 10% glucide) vit. săruri minerale şi vitamine în cantităţi suficiente. Re(imi n l im că metabolizarea a l g glucide şi l g proteine eliberează cîte 4 < ./. conopidă.120 g X 4 calorii . ricllrhi. (//e/n Vd // <//c()/i///d din: — (ilnridr cunlorm tolertmţei In condiţii naturale de viaţă şi acti- i i l e trebuie reţinute pentru a putea realiza un regim optim. laptele de vacă are 4 g% proteine. iar metabolizarea a l g lipide eliberează 9 calorii. 4% lipide. greutate — 65 kg. castraveţi. i'rntru ilustrare şi orientare dăm exemplul unui diabetic cu următoarele date: t i i l i l i i m i ! — 1. _________ . _________ . brînza. Tabelul nr. ştevie. E.1078: 9 = circa 120 g. mămăliga 12. grăsimile animale topite. Cunoaşterea conţinutului în principii nutritive „pe din afară" după Uil>Ho „rotunjite". Principiul normocaloric în raport cu solicitările profesionale (dar Id greutatea ideală) şi al glucidelor conform toleranţei este baza tratamentului diabetului zaharat. lipide (L) .65 m. peştele au în jur de 20 g% proteine. acizi graşi nosaturaţi Total gram * 228 98 ..

iar cele reprezentate Jn cantităţi nef////cu/d. cu medicamente.ul că diabeticul are nevoie de insulina). Kolul mişcării şi al efortului fizic în tratamentul D.M/..(i de vacă: 20 g proteine % restul sînt cantităll neglijabile. .'af/. Administrarea iniHMild . înotul. constă Iu i întocmai ca şi insulina — . i l c glucidelor în special.icesteia devine necesară alunei cînd nu se reuşeşte ochiM ou i l i c i l » I i i l u i cu un regim de minimum 150 g glucide. 100 g carnn se ponte înlocui cu 4 nlbuyml do ou.irăsească activitatea profesională.Z. combate obeziIiiporlipidemia. ' i t toii. dar verificate suficient dc> practicai i'HiNi*|>ll<i importanţă pentru activitatea profesională în general n civiilul < n D.20 g la . complicaţii seplice.ul In un nllmonl clin colo rocoimnulnlo (tnbolul n i .Z. favorizează transportul glucozei 'orul celulei musculare şi prin aceasta influenţează favorabil . Se contraindică efectuarea de eforturi fizice In •l !>.. l l | piui clncfl bolnavul doreţte iB mHntnro mHnnllltjH tu loc di' plinoi IDO g glucide) — clrcn 400 g mămBUgB/ sau 100 i| |>tliu< m« ponli> înlocui MI • I I unu cu 500 (| mere. prin • nou In . In stări du "/rt. a) Insulina.i/a de urgentă în spital. imoflştoroa conţinutului în factori nutritivi din alimente ca şl echl-!• i" slut deosebit de necesare pentru a-i permite diabeticului va-. Insă 'in cantitate negii Jabllăi . Importanţii ' H d mişcării şi a efortului fizic în tratamentul D. MI bolnavilor cu diabetul decompensat (cu acidoză). im Ho do performanţă sau activităţile obositoare care pot determlmi • Io hlpoglicemie. Cadrele medicale şi medii trebuie să îndemne bolii «rt nu p. alergatul. snu 500 g Inpto dulce..Z. drumeţia şi în gemişcare. Trat.mulul nllinontulnr In prlnclplllo (illmoiiltiio trolium ( u Instrui bolnavul nMipra echivalentelor 1n c. deoarece aceasta.irc-l obligă. preferate sînt: mersul. aduc vitamine şi glucide. • •ItMiicn./. favorizează i de colaterale în regiunea terminală a vaselor. îi favorizează procesele metabolice In gen«-i | n < ceh . mai ales cele vasculare avansate. deşi el conţine şi proteine. .•imul hidraţilor de carbon şi determină scăderea dozelor de inii rtr/.. fără a ii in-«nul. De exemplu: la car/of calculam doar UC-. în mod temporar se administrează In curjiul lioli lulecţioase.nm-ntul D. constă din sucuri de fructe şi zarzavaturi la discreţie care /. creşte forţa musculară.. cu variate complicaţii. mrllccl efectuarea unui efort fizic moderat. dar cu respectarea principiului .înnliil In principii nutritive al alimentelor se consideră cu i / / o pentru cele reprezentative. .Z. în această situaţie bolnavul 1 1 -.-iolor.. In rupii şl tineri.modcrtit şi Ai oNto «icliiziţii relativ recente. evitîndu-se excesele. intorvonţii chlrurglcolu snu ' I c n i i ' traumatice Li diabeticii compcnsnţi <le regulă numnl prin aas . De asemenea mal Ho ofoctc favorabile: previne angiopatia diabetică."i pll-ul.1 .

Z. Diabetul zaharat a beneficiat de < p i ' i p n i i .stc sitmi(ii insulina trebuie administrată cu mare prudenta. insulina metabolizează 2 g glucoza. <i|)ol doza se reduce treptat pînă la 2 tablete pe zi. Mai recent s-a nuanţat indi-• . Ca regulă generală se retine că l U. Indicaţia lor cea mai potrivită se referă la cazurile cu diabet de gravitate uşoară sau medie. 230 . / ' < • reţinut că tratamentul cu insulina şi sulfamide antidiabetice nu a i nli ix importanţa dietei şi a mişcării în tratamentul D. Toleranţa hidraţilor de carbon şi necesarul de insulina se evaluează prin tatonare. l . ' ( i . crenoterapia are indicaţia maj i i i n ./zi se administrează într-o singură injecţie. în funcţie de situa ţ i a concretă se poate administra la 2 zile. i •. Se administrează după nevoie l — 2 ta-Kl i'l c in timpul mesei. In nre. In rcizul cînd este nevoie de doze mari de insulina se vor administra Inicţionat de 3 sau 4 ori pe zi înaintea meselor. In •peclnl !iiMilirl<<iil<i roioiifiiiană şl hipertensiunea arterială cu valori ridicata. Biguanidele au proprietăţi hipoglicemiante numai în caz de hi-ccmie.i'iit exista mal multe preparate de insulina: Calcă de administrare pentru toate preparatele de insulina enumerate este cea subcutanată. Lomj Insulina (a cărei acţiune durează plnă la 26 ore) şi alte preparate. de regulă înaintea mesei de amiază. Doza folosită ini|lal este de 3 g pe zi (cîte 2 tablete după cele trei mese principale). — liifiiillnit cristalină clasicăore cărei acţiune începe la 20 minute după injeca In pii'/. (•rt — atliiţic miiximum la 2 — 3 '/2 $' încetează după 6 — 8 ore. b) Medicaţia orală are deosebită importanţă fiindcă dispensează o bună parte din diabetici de administrarea injecţiilor cu insulina. — Inuullna cu resorbţie Intlrziată ca: protamin-zinc-insulina. De regulă l ml din preparat are o concentraţie de 40 U. meguanul) ac(loneu/ă prin hipertrofia insulelor Langerhans şi în special a celulelor bota.i ou/numii' ntillt* ifinilvo ale insulinei: afecţiuni cardiovasculare. insulina Novo Lenta. deci dacă un diabetic la regimul său optim de toleranţă (în condiţiile unui aport caloric total suficient) elimină prin urină 50 g glucoza are nevoie de circa 25 U. Cea mai bună indicaţie pentru biguanide o constituie dia-Iii-iiil l«i persoane adulte obeze. mai ales dacă ••ta asocl«tfl hipertensiunea arterială. So contraindică doar apele prea bogate în sodiu. insulina. în acest grup intră sulfamidele antidiabetice şi biguanldele. cicloralul.! in funcţie de forma clinică a diabetului. deci potenţează secreţia de insulina endogenă.. Seara se va repartiza 0 doză mai mică de insulina pentru a evita hipoglicemia din timpul nopţii. — Sulfamidele antidiabetice (tolbutamida.M i p i e încă din epoca preinsulinică.u persoanele cu diabetul gras (diabetul de tip I) compensat 1 n i n i i ' ţ j i n i hipoglucidic şi hipocaloric. urmărindu-se scăderea ((Uremiei sub 160 mg% şi scăderea glicozuriei sub 5 g în 24 ore. în ca-/urile cînd sînt necesare doze mici de insulina: 15 — 25 U. cu început mai recent şi survenit în preajma maturităţii. < ronoterapla în diabetul zaharat.

Holnavii cu complicaţii arteriale incipiente pot bnieiu-ia do cur* • d»..c. timp de 2— ". ii. pînă ce fenomenele regresează. Tratamentul diferă uşor In • Ic locul intervenţiei medicale. i clinică. i an niliociUI ăs t . MI în caz dt ii. im . în cantitate de 2—5 l în primele 10— . care dacă are valori do peslr .e cunoască precis tratamentul acestor stări deoarece ele SÎnt medicale şi deci pun în pericol viata bolnavului. H l i n i n i '.. precum şi principalele simptome pe care bolnavul le prezintă. i'ontrollndu-se glicemia. la 2—4 ore interval în funcţie de e v i .!•/ de obozttatti H'Mi bnualate-sodice-magneziene de tipul Vi/a n l ea.. ifittpln /o(ic/(/o/c/ yi ro/Jlc/ t l n i l x ...i.ne rare sa • .. p i e .'ic înveleşte bolnavul în pături calde şi se face clismă cu 600 al i'nldii(d în care s-a pus o lingură de sare.imentul cetoacidozel şi al comei diabetice. u a nu i>mmm . i i d i r e de tipul Ciunget sau Ţinea.oiim-le cu ditilift zahaitit . -.t i c c cu < / « / < • /n/ri i / < . sau in <•. • i i ( | l e / .un.. Este absolut nace•.1 i ' i i n l > . 'l'Kitdincntul în condiţii de spital: se pot administra doze mai i de insulina. 50 U."i ((liiroy. l'talamentul la domiciliul bolnavului constă în administrarea dt . Cd şi cel juvenil. însoţit de un bilet de trimitere în care s-a notat ce s-a admlirtt.s/u/) clnsir (diabetul di' l i p I I ) In pendcnt.niXU* llnit In u l l i m l i . h . i ţ n l c arteriale incipiente pot benelii ia < ! • • < iem>|eiaple. insulina al l (K) sau 200 U.«. In c.. 8BU •. fără acidoză.'!()() mg % • ' i «idministroază încă 1/4—1/2 din doza iniţiala. l > . i l . la cel mai apropiat î l .10 10 U. Dacă are greţuri sau vărsături se InjtŞN •r li/iologic s.. se rccoiiiiind. l Mal..i/nl <vi gllcei i h 300 mg % după administrarea dozei amintite nu se mai in ..ni n bolnavul nu arc ve. i l e hipoglicemia (care poale sa apaia ( l u p . uneori doze şi mai mari pînă la 100 U.soriale.. In oră.nndu-aije p < > n l i u cri'i».a ilialx-llcll cu u l i i mu|Mie şi avansate constituie o eoni i ..n uplii ..iron ol • L. l i ed -Io/e mai mici de insului a la m l e i v .. In diabeiui simplu. se pot indica băi termale simple de la Felix.v. Covăsim. ' . 'in indică crenot«rnpla cu apela blcarbonnlnti* . Prezenţa acestora necesită internarea bolnavului In i i . l cu sucuri de fructe. Buziaş.odlce . iar ulterior l J.i apele alcalina bl-iod. i u denuliillG. între timp se iau măsuri tui luinsportarea bolnavului (cu mijloc rapid).ii<>.. La orlca eăiuia i s-a descoperit glicozurie trebuie să se caute şi corpii i in urină..v.u al< • • . l u i i ...ii..n . s. i . apoi se continua admiur. > n. n l i n . Se începe cu administrarea a 100 sau 200 U. care se repetă din oră în or<i.v.. In acelaşi timp dAU i îl nu are vărsături se administrează oral apă uşor alcalinizatl. i / a insulina timp de 4 ore. o s ( > l i e de nillori in. < • puni ţi «WT.ÎMI carbogazoase la Borsec. examinarea lui completă şi instituirea tratamentului de ur- • I I H I diabetică este o mare urgenţă.n II n i oase de la Herculane. sau i.c.> iitlt'fl (Ionul sodiu contribuit» IM nmcllorniea nu I n l x i l i M i i i i l u l u1" im) l'd -. !e doza i de m . i i se administrează ser <jlnco/at i.

repartizarea ei (dimineaţa. Accentuăm că cea mai fiziologică rehidratare este cea care se Idr. glicemiei.:.u itlozol şi u comei diabetice o nouă metodă şi anume wlmiMlsImrcrt de dozo miri do insulina la intervale scurte. modul de a efectua injectarea (nu se face în acelaşi Inc de două ori).continuă sau continuă.M i i i l . .iolugic i. Administrarea de soluţii de bicarbonat de sodiu 5%. după tehnic<i m MMio.v. l>upă ieşirea bolnavului din starea de cetoacidoză se continuă tratai i i i ..a. cel puţin l litru în primele 2 ore şi apoi pe cale subcutaiidl. . a soluţiei de lactat de sodiu. Calc. a hemisuccinatului de hidrocortl/on. de aceea ea va fi preferată celei parenterale oii de cîte ori bolnavul nu are greţuri şi vărsături. a norartrinalului şi a antibioticelor. unde dozele de ser fiziologic — ca de altfel şi de insulina — . după care dozele se scad. i c. i . frecvenţi cardiace. a vitaminelor. seara) în funcţie de I IC administraţi. precum şi accidentele posibile în caz de nerespecIdi'i' d do/ei. Mincu ş. Se poate administra şi pe cale intravenoasă în perlu/ic di:. din primul moment. (idminislnire este cea intramusculară sau subcutanată. Urmărirea di n 11-zei.|licnniei aproape de 200 mg % cînd administrarea se răreşte.slnt mai mici). Cadrul ajutător sanitar trebuie să ştie sa calculeze doza de insullnă pe 24 ore.. a potasiului. particularităţile biologice şi solicitările t»ni'i</elire profesionale şi extraprofesionale. s d respecte dieta. insulina pe oră. i d. Sarcinile cadrelor medico-sanitare: NU educe bolnavul şi membrii familiei sale pentru ca aceştia să-1 (It'Vînri njiilociro pricepute.): 20 U. insulina pe oră pînă la ieşiic. ajungînd pînă Id (i suu chiar 8 litri în 24 ore (cu excepţia bolnavilor cardiovasculari si luitrîni. Menţionăm şi faptnl c«i trebuie evitată o eventuală supraîncărcare cu lichide. sil conducă corect foaia de diabet. a analepticelor.Alături de insulina. intramuscuI d i .iu chiar excluderea) pericolului hipoglicemiilor.hipopotaseinl i l < . mişcarea şi medicamentele prescrise de mcdlr.In lurnpla ceto. pînă la scăd i .i|ioi se continuă cu administrarea de 20 U.\\<inl(i]cle acestei metode sînt: scăderea mai lentă a glicemiei cu Miiic.-i l . mai ales l . i colaps.i (s. la amiază.înl mai rare şi în fine se exclude aproape în totalitate edemul C lc C Ill ill. a soluţiei Fischer. în condiţii de spital şi apoi în condiţii de viaţă imlni<il<i. se evaluează toleranţa la glucide şi necesarul de insulina sau n l Ir hipoglicemiante. glicozuriei. scaunului şi a temperaturii se va face cu mare grijă 9! v va consemna în foaia de observaţie. corpilor cetonici. se face la indicaţia medicilor din secţie. insulina pe oră intravenos plus 20 U. Terapia cu administrarea de cantităţi intermediare de insulina ( l . .i din starea de comă.iir: se iidministrează 6 pînă la 12 U. a cardiotonicelor. tensiunii arteriale. considerîndu-se vîrsta. i i . astfel ca medicul să se orien- .K .e pe cale digestivă.1 s<!U mai rar prin clismă înaltă cantităţi după nevoie. se administrează ser ii•/.

i i şi cil mnl d |H /ci.fl-l înveţe să-şi facă singur insulina (loc.Z. eforturile fizice mari (dar să insiste cu bolnavul " . . sfl-1 ajule să se şcolarizeze. . . umezeala.2. sterilitate).1 metabolică şi favorizează complicaţiile D.sa-1 înveţe să se prezinte periodic la control clinic. iar la r> luni : . . i '-nieia care naşte feţi de 5 kg (şi peste) să-şi reducă aportul tiu l M » n clonul sau alte viroze (chiar hepatita epidemică) pol duc© la ilîlil deci se impune reducerea aportului HC în cursul viro/elor. examenul fundului de ochi. glicemic şl • mic. sft-i facă vizite la domiciliu. i :.llalo clnd se «videnţla/ă un . vnrsftturl. l'ircjft.iui xpllce bolnnvulul < l n i l > < hc că bon l n <> • ••.!•• o d <-li< Icni neobservaţii (Im n • . firt-1 facă să înţeleagă că obezitatea este incompatibilă cu ochi• i * . :.. gambelor: ciorapi necompresivi. frigul. caracterizată tu in «inimuloroa de ţesut adipos la nivelul organelor Interne şl n (ONUlutul cehilor subcutanat. Se consideră obo/. pentru combaterea frigului.. ar fi de dorit să se evite căsătoriile» (M l M imn i ce provin din familii de diabetici. n ducă ndrat în activitate să rămînă cît moi mult în cîmpul iiuindli ••ft înveţe bolnavul să-şi măsoare alimentele (prin exerciţiu n» HUI prin măsurări folosite la bucătărie şi din „ochi" după ce Sl-n experienţa necesară). să-i menţină optimismul şi încrederea în viaţa.e pie/mle p< u l i u Obe/. pentru a observa şi corecta evoni i ' qreşeli de dietă. greţuri.ift evite fumatul.n şl glico'/uria pe 'M oi e. apoi să se profesionali/e/e.1 eforturi fizice mici. tăiatul rotund dl •mior (ciscuţite. Keducerea consumului HC la persoane care <iu o cauză pretfjftl . i-leclrncAiilhninimn. slăbire neaşteptată. %n-l vegheze şi să-1 educe la o riguroasă igienă bucală prin spă' I n l c ă (mai ales seara) a danturii cu pastă sau cu o combinaţie l Na bicarbonic. băuturile alcoolice. pot duce la leziuni.ltatoa este o boală de paioţjeneză multifactorială. de asemenea. i vi < ontrolc/' i i . i . emoţiile. OBEZITATEA onvingă bolnavul : . Melodd mai sigură de depistare a stărilor diabetice rrtmlnu l i l emlii provocată. sa vegheze şi să-1 îndrume pentru o riguroasă (pedantă chlnr) • n picioarelor. mile cilimentare. călduroasă.inspecta norm-• ! « • impuse {-)[ li ii« iţ e i|>ie toracică.i | n l . i'li in ele. infecţii).mirt la diabet este o modalitate de profilaxie. repetate şi regulate). . i de necesare diabeticului. baie zilnică. cînd simte indispoziţie. • i | H ' . incălţăi. Profilaxia diabetului ţine de cunoaşterea cauzelor: Cnnoscînd rolul eredităţii. şi să mă• corect trusa specială pentru diabetici. 5.

unei» perioade fiziologice (puberi. estimarea 8 l i i t n l c n corpului (şi compartimentarea acesteia). IH'iclIcn curentă este suficientă cîntărirea periodică..vîrstă în ani.tipul morfologic al individului. macula»! lnir/ltnrl..•iau f/e gradul II cînd se depăşeşte greutatea ideală cu 31—40% şi o/)* /d/e accentuată sau de gradul III cînd se depăşeşte cu peste 41 °/( Idlcd ideală. poNlpni Imn)/ l .p. i l â .75 (T—150+--------). dulciuri rafinate şi grăsimii — tonte profesiunile care implică sedentarism sau cele cnie IM (illcft „gusliiri" frecvente din alimente ca: ospătari.T—100——-----.9. metoda „cîntăririi sub apă". După etiopatogeneză se deosebeşte forma « t/i'iiii (determinată în principal de supraalimentaţie.•.oxcosuy alimentar prelungit (indiferent de vîrstă) este CMM principala a obezităţii-.stc «-valuată la 10—20% chiar 30% (din populdtln Ixin/l). — obiceiul de a mînca rar şi mult (mai ales seara) duce la n uf N apetitului şi a secreţiilor digestive.leml de peste 15—20% din greutatea consldernlti Ide f'iecven(d . sex. de vîrstă. Diagnosticul . iir. retinopatia pigmentară.l H sever datorită determinării lor endocrine. iar T — înălţimea In I. menopauza. întîrziere în dezvoltarea sexuală. «numite examinări radiologice. Pentru femei tnlff (iul produs se înmulţeşte cu 0.exces de nutriţie în copilărie (determină creşterea în voiul «•vt'iitunl şl ca număr. din care G — greutatea în kg. în activitatea practică se consideră obezitate uşoară sau de gf fiul I cfnd se depăşeşte cu 20—30% greutatea ideală. -. din ( dic 111. Greutdlea ideală poate varia în anumite limite în fum |l| di. determinări radioizotopice u|p. cofetari. Clauzele obezităţii. Un plus de precizie în aprecierea gradului obezităţii se obţine prin plliilul cutnnat (de obicei în regiunea cefei) sub o presiune constantă cu un fl|i«f (i nldpcr). starea fiziologici i<|ţ I'nrmula clailcfl pentru calcularea greutăţii corporale este: T-150 G . care au evoluţie şi proyill . în<i|)Oli| i i i i n l .„i c. — consumul de băuturi alcoolice (tmlc-osebi la bărbaţii cme »i nllineilteo/fl Iii exces).. Adesea se sumează arnl)n| S-au descris şi unele forme particulare de obezitate în cnrt» id/cl virilismul (hiperpilozitatea). Apariţia si dezvoltarea obezităţii implică o serie de factori: predispoziţia genetică (verosimilă mai ales cînd aceasta tlai»nţ din i opilfirio sau adolescenţă).*<• stabileşte uşor: este nevoie doar de un talimeiii ?i ni) cfnlnr. obezitate m«i .50 kg+ 0. este cea mai fri şi endogenă (mai ales endocrină). precum şi la o excelentă — consumul exngerat de făinoase. a celulelor numite adipocite). unde V .11 mult de jumătate sînt femei. Mlncu propune o alta formulă care tine seama de vîrstă şi sex: V-2o G .

b) durata practic ••«ii'in y| c) n scrie de prejudecăţi care mal dăinuie prl-.i n i . 'iii tnltmpliiâ trei grupe de dificultăţi: a) insuficienta CU-<| inlim«iu</. Se va combate supraallhiiciuri rnflnato).nl obezităţii tn unele cazuri. .| oil/.>mitoril( re:. i'i i Iu final apariţia Insuficientei < . i / . ni nmir do ţesut ce trebuie Irigat. : n . i tiitţt«l(< | .irr umilim'. ameţitului. i ) . la efort este scăzută. u i p iM so an eio su p i a p o n d erals tre. gută.. contribuie la apnrlţln «b. le îngreuiază activi-vln<> un factor biologic important al scăderii capacl-îl linbnttlnirii prococe. i n i iin '"I/K inttuintntiiini cunitiv 9 1 confita In adm/-. " i N A piA iniii. i minînd dol< .u n(llle sale.|l tipului obezităţii: toracică. boli de ficat şi căi biliare ( l i l i . hernii. i i i > d < > m i n . mh oecead/ii/ ni/or/r. u!« ohp/ti. le infiltrează ţesuturile.. • iln«'/. i •.!• ini'iitnul In hmilelo COniUtfl- MP vor M .iipidcinll. In II- • p ro v in '. i r . coronariene. Grăsimea se depune l Inima). l i n broiişlc.i u 91 rompoi lumontale slnt factori c(irn. abdomliinln. obezitatea impune M M ' i i l i i r si respirator un efort rresrut. neuro-endori in<< lilpotalamohlpoflxare.1 compllcnţllle obe/ltăţll. io In condiţii naturale progresiva.(i •.i x . tendinţ<i Iu (Miibolii. i i . a.il i .iţll stnt multiple si deosebit de nocive. »P»on. renale. varlce. obosesc repede. i iiiue arterială. Iu con9! <i ' i l c u i . sedentarismul şl so . o MĂ l e v i n . i i isiiiulul. nbl- 238 .llnr oste cu 5 — 10% mai mică declt la normoiiţllle Ntnt mai severe la obezii fumători (unde domină i'HVmn'iilnrt1). se mişcă greu. mnl nlos la i i« lnt< ipun perioade de relativă stabilitate. i ^i ie(|iey. emfizem pulmonar. dnr carp nl\ nutritiv şt care Sfl (inA nea m n du grautntna i piolewionale şt «xtiaprofcmlonaUi.1.ii<lio. liiperliiNulI-'imul. . hlpncjoii < i> anul (cart la rlndul lor «litt ayrnmetabolicii: dr.i/u.s/vd care interesează întregul organism. coiulitll fl/lologlcă • persoanei tn cauza. h / mu) roiului alimontaţioi de către unii obezi.i< regim ul alim en tar Iu . creşterea acizilor graşi II• rttn nctlvltntii i>|H)|)iotelnlipazel otc.! :..p ' l i miele obiceiuri fnmlllnlo Şl |OClal(? t i u iniulim baza ti >< (Alnonse •.. astenici. d qonunchl. l'rln complicaţiile sale obezitatea 9tt9 O • d' «(/'".nază: ateroscleroza cu cortoţiml < • ! do Mpecerebrale.

de il'fi < > < ilnle.(Hui l nllmi'iitaro etc. de instalarea şi profunzimea complicii i l < > i £i de disciplina respectării măsurilor recuperatorii indicate.'">() (j lipide de origine animală şi vegetală (în proporţii egale). — creşterea diurezei (folosită mai ales la tineri în perioadă puliinlfirft) prin administrarea de nefrix sau ufrix. l le interval. o tabletă la 3 — 4 sau V y.). face p/nlc din tratamentul complex al obezităţii. La persoii-•nlci iu iilnv. restabilirea ctl imii deplinii 96 . uu HCM MpeniHM ciipai 11. zarzavaturi şi Unde.5 g/kgcorp greutate nlcnlrt (iiproximativ l g proteine pentru 2 g glucide).7 — 0.i medicală a capacităţii de muncă. miţicart-d fiind un element recuperator important. insuficientă cardiacă. 'tratamentul etiologic (atunci cînd se cunoaşte cauza). hipertiroidism. Oblectlvclt. Tratamentul medicamentos se indică de către medic şi cuprinde nicdiciimcnte care urmăresc: scăderea apetitului: se realizează prin Anapetol (Suplin) adminislnit în cure cronice de l — 2 luni. — activarea catabolismului: se realizează prin administrarea de f'Xtracte. Se administrează în tablete înainte de masă.1(11 do muncă. Suplimentarea lor se impune numai în perioadele cu regim foarte roşii irliv. Obezitatea persoanelor cu diabet zaharat răspunde bine la traliimriilul cu biguanide. ca şi educaţia sanitară. tiroidiene l — 2 tablete pe zi. ciocolată etc. în medio Hi . Psihoterapia individuală sau de grup. sau prin Slliitin administrat zilnic două tablete. /(•<///« ţ/lucldlcă se reduce la 120 — 140 kg. coronaropatii.llnl<> de ţjrndul III. 1 1 in Ic. cîte l — 2 tablete pe zi.i tratamentului aplicat. Cultura fizică medicală se învaţă de către obezi la cabinetele sperldle din cadrul policlinicilor teritoriale şi se practică apoi metodic şi timp îndelungat la domiciliu.recuperării medicale In obezi slut: t'nnllln|il de |csnl ţjnVios depozitata în exces.(> ( n llr lc t l l. Prognosticul obezităţii este în funcţie de tipul etiopatogenetic. Gastrofibranul este un auorexigen periferic.e<i/a scurtcircuitări ale unor segmente ale tubului digestiv.|>iTlrt principiile generale de expertiză. nu se reduce consumul de apă. Evaluarea capacităţii de muncă In ilm/i M". cîte una înaintea meselor prinrlpdle. sub control medical şi cu pauze (In 2 zile la 5 zile de tratament. Vitaminele trebuie să provină din legumele verzi.slări de excitaţie. Se urmăreşte scăderea lentă a greutăţii (l — 2 k<i p<< Iun/i). i Unicii dr uniuni se reduce treptat. cu evitarea dulciurilor rafinate (prăjituri. Se recomandă reducerea consumului de sare (st'fldc apetitul şi retenţia hidrică).8 g/kgcorp greutate ideală. i \|x>iH/. . Tratamentul chirurgical cuprinde intervenţiile estetice şi cele «in 1 M'. Se insistă ca obezii să rămînă rit îmi iniilt in tirtivitdtc. />'(///« prutidică rămîne în limitele de l — 1. ptinc. de preferinţă din salate.i|j/. toate bolile în perioada lor de activitate. l f al i a lipidică va fi de 0. Aceste medicamente se contraindică la obezii cu tulburări psihico. iar ulterior în faza decompensărilor parcn'. Mineralele şi apa. precum şi la cele la care au survenit complicaţii.

care trebuie să fie normo.. colestiramina.3.!. II '. precum şl urmMoarolo pinfnaliml D1SLIPIDEMIILE inAcolarl. colo care «nlldlA ntonţlo «l p«i in. lllperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin cr«şMO concentraţiei serice a colesterolului şi/sau trigliceridelor cu 20% ' I o vuloarea normală. n H\\H). hepatice. în strlnsă legătură cu obezitatea sînt tulburările metabolismului ullr cunoscute sub numele de dislipidemii. I . Se pot întîlni creşteri separate sau simultane alît a colesterolui II vi «> trigliceridelor. IH | ii>iNoune obeze. Acfittn nlilerllvn no l i n i . destrotiroxina etc.oa/ii prin piridrrod din (iicnldl'' sul) (Iii) ci'ii i (insi(lcr<il("i idi'<il<i (< idrnl<il<1 (lupei Im iniilclc dininlil' m. medicamente hipolipoproteinemiante: clofibratul. <|lcl(llll d<-|'. vîrstă.••^^^ • • l • • l • • l • • • ^^H ^^H ^^B ^^m ^^B ^^^^H|'<M ilfl|ilor funcţionala tachina alt unor organe »l iluteme şl favori< > i. hipolipidică şi bogată în vitamina A» cultură fizică medicală care este absolut necesară.ii. biliare. n / n |iiln ••••i Mi il i' i ii iu ll co lo mt mt lo nn ti». bucătari etr. DENUTRIŢIA Şl CAŞEXIA Sltthlroa se c.siir/fc sociale de recuperare se sprijlnS obezul In vederea obtlaarll şl/iau i i i i H ' i l l unui loc de muncă potrivit şi pentru rezolvarea problemelor socialo cert) <)HIII tccuperârii sale totale. pliimin)..i cind piri dd IM i • . 9 3 ". B| ilnnlci» ştiu pancreatice).iiiicntul trebuie să considere tipul dislipidemiei şi formele sola 0tlol(H|i< c.iu m lr c l rd ilu p|fi<l< (|lc'lll. Ti. îmi inoprotidică. ! • • Inlic Ifl B '^ % d < l 0 lll p IlU t* l 2 \ 'M llilli'. duplasfirl rapide si mly Ari do aplecare. stări 1 « ' . Investigaţiile se completează cu explorarea înnillor viscere şi prin probe dietetice. creşterea diferitelor fracţiuni sub <» Ho so găsesc în ser. I. . precum şi particularităţile bolnavului în cauză. ..1 ld . 5.i-.'II % (lin • 17 .> vni ••••J UIMII iiiiK.n.l II |< M |.ii.. normoglucidică. Tratamentul urmăreşte normalizarea valorilor diferitelor fracţiuni li|iidici> sanguine prin: dictă.n III c l l 0 I llll ilu r. proprie decadei de vîrstă respectivă. acidul nlcotinlr (t . SLĂBIREA. Se Indică profesiuni ce soliciţi cu prodomlrimi|A ulm igt>tlco mijlocii.1 . La obezii adulţi se IndlcS modificarea locului de inuncfl dupt i'Hiononilco şi în mod excepţional reîndrumarca profesionala. . oculare sau viscerale (afecţiuni cardiovasculare.. •• . asociaţii patogenetice sau întîmplătoare etc. Ele se caracterizează prin •ilnrcfl totală a lipidelor serice. • . V i|l.ii. i mi md... t. l(rt ponlc II di' '! ijiiidi': i|i. sau care prezintă unele boli endocrine.sau hipocalorică (la obezi).. Indiferent «c x. Diagnosticul dislipidemiilor se face exclusiv prin explorări de la-i riloi: prin investigaţii ce vizează lipidele şi lipoproteinele sorlco..//o cducallv-ptolGHlonale ie referă la icularlxarea ţi orl«nlnr«<n pmfwdn luciilor obezi cfltro profesiuni care ia nu-l tupraiollclte anurţiHIc «l (mllili 'ilmlIcA profesiunile rnro Impun sedentarism.iK n.d < .idn! l sân nşii. sau prin prezenţa în plasmă a unor lipopronu rnro în condiţii fiziologice nu se găsesc.'nnUiue conipniuntoill fi adaptnUve. 'In ţ.iclori/. dermatolo-yli M.

< \isoxl.ispedul general al organismului privit în ansamblul său. Aceasta este o stare l i / i " l i H | i c .i i«-|>M'/iiitfl slăbirea de gradul III adică atunci cînd bolluivnl IM . după unele i" ' in .. diaree cronice. febră.i (|id(liilui de slăbire se ia în consideraţie nu numai i | i . i < . l>l. dizaharidaze. Deficitul de proteine este mai nociv decît deficitul global ali-i . i i .si ..'or in mod obişnuit prin noţiunea de om slab. Anorexia nervoasă determină de asemenea slăbire. asi< îmi m Iu i o rezistenţă mai mare.imiic/oi şi a tabloului clinic general al persoanei respective. vdlu.. n i i r i . tu-. i . determinată genetic cunoscută şi sub termenul de subpondeniltililtiif. ' i i i . obstacole limfatice. r/.i(|iios(lcul slăbirii se face relativ uşor cu ajutorul talimetrului şi ctnlni ului. astfel la copii se realizează boala numită „Kwashiorkor" care .boli cronice. boli cronice intestinale.i lor prin alimentaţiei activitate fizică excesivă. boala Whipple. Relativ frecmto slut slăln'rile iatrogene. tulburările resorbţiei m-ii HM -ci. . i'i in neasigurarea cantităţii de calorii necesare se realizează treptat i . creştere rada. poliartrita reumatoidă. infecţii cronice. i qiculăţii so va considera că edemele devin vizibile nuli dup. Slăbirea primară este urmarea unei carenţe alimentare: mizerie l. deficienţe genetice: sprue.denutriţii medicale" ce survin i uiiimn» ii unor restricţii alimentare prelungite (şi nejustificatei). Ea este o variantă fiziologică. . ci .boli vasculare (ateroscleroza avansată! parazitoze. albuminuru şi mnormjii cronice. i i > i i ' ' c i .ddicil ponderal mai mare decît 31% din greutatea ideală. sarcină. i mente şi chiar la tabagici. ' . chiar avantajoasă omului.n cauză esenţială a mortalităţii infantile.iir. Slăbiri primare se pot ' • .siiinptiv: toate bolile cu evoluţie cronică malignă. post.. s<' deosebesc: slăbirea primară sau exogenă şi slăbirea secundară MIM '•ndogcnă./i. un risc vascular mai scăzut şi o medie i i i ' vi. i şi ca urmare a modificării apetitului în alcoolism. enteropatii cronice (exsudative).. diabetul zaha-il con. hipermotilitate intestinală. Inblrl se mai pot realiza şi prin creşterea necesităţii'^ calorice şi ne-i'0|»<riic. l i i i < i l o . Slăbirea secundară (şi denutriţia secundară) sînt urmarea unor > < > l i somatice sau psihice: boli digestive. bilă. că ele sînt determi-It» de lnpopioieinomie şi că în ultima fază zisă marantică pot dispare. fior). spondilita ankilopoietică.i mai crescută. absorbţie iilc'. alergii diges-* • • .•iciilo/.— D«niifrl|la H« rnractfirlzeazfl pun sinblrea ponderală asociată cu diferit* cnri>n(t< (vltmtilno.i In ţări subdezvoltate. i l u . disbac• i i i . prizonierat. li . numite şi . reducerea suprafeţei absorbtiv^ i i l i " .iic.iuuilă insuficientă (prin absenţa secreţiilor digestive: stomac. Vd pi c .d (|<icfl este vorba de o slăbire primară sau secundară. In .i o identic do 4—6 l lichid extravascular. boala Crohn. Datele obţinute trebuie însă riguros interpretate în luItui nii. boli endo-rlnu: hlportircoza. e v . i . boala Addison. avitaminoze din grupul B. unele boli hipofizare.i de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce se înţel. i i . dantură deficitară. i i > ' . 11 lăţii naturale etc.M. naufrăgii prelungite. i h / .il. i s ) . hepatice sau pancreatice.

îl nn. slâbitul are un bidon In exces" ceea ce determină hipotonia generală. r. Urlru-i este în jur de 450 mg/24 ore la un regim apurinic). sexul (este mai frecventă la bărbaţi). prin creţtersa cinici şi a uricuriei.4. perl psciidolIcţimniioN. ruin • ''In rndlologleo.u UcnlnţiM nielnK'i. In (ipnriţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului looproteinelor (cu hiperproducţia de acid uric şi hiperuricurlo coniitlvfi). rrutdincntul pioiilactic urmăreşte prevenirea factorilor de rilC ÎMI sliibire. consumul îndelungat de băuturi alcoollc'c.TIre /lufl pi In dunlioco Ui nivelul < l i ' ( | e l u l u i m. l'nitamcnt curativ: repaus relativ.irută începe brut. i:. intestin). ••in (peste 40 ani). n) Criza d<* gută . 'l'IP . In razul slăbirilor secundare. alimentaţie completă şi adaptaţi nul etiopatogenetice a cazului dat. l >i'<|dul HO uinflfl. tratament etiologic şi patogenetlc de rtto ori acesta este posibil. l u i u d iineoii un . astenia şl fidt-^ acestor bolnavi la care se adaugă semnele clinice ale bolii de i. iar la sexul feminin 40+10 mg/1. Se poate spune că bozul poartă cu sine un sac cu grăsime. piuloscoplci» 9! rndlokotopln».ire < i l pii IDI ului In . uncie «feeţxinl ncuroendocrine. cauzată de o tulburare înnăscut! • inbnllsmului nucleoproteinelor. i i i catabolismului proteic şi a modificărilor electrolitici' cotiseşi o fază decompensată caracterizată prin alterări morfolo* •l-inice cu pierderea proteinelor celulare. Intervine — probabil — şi o compononlfl Imuno. suprnutotca. Aspect clinic.ho «urle da oxnmliiftrl obişnuita snu d« «trlctl •paclalttatp. i l u . livaluarea capacităţii de muncă se face după criteriile comune». GUTA Uste o boală de metabolism. creier. supraalimentaţia (mai ales cu viscere. psihoteraplt i nles în formele cu componentă psihică). sedentarismul. pnrrurglnd o Inză compcnitnlă rtnd NC pro-ii rolnnţle do lichide şl o redistribuire n lichidelor din ftpnllul inlur In cel extracelular (urmare a aportului scăzut d« proteine. La noi se In-ţle rar. Se manifesta sub doi M tablouri clinice. i i i ' ' . Hvoluţla este stadială.ipte. roşu şi cold. In i decompensată capacitatea de muncă este redusă sau chiar pierdută. i ' X i i l masculin 50+10 mg/1. (Valorile fiziologice ale uricemiei sînt In medie .i. tratament substitutiv. în alte arii geografice (mai ales în rîndul populaţiei ce se «uprnnlimentează şi duce o viaţă sedentară) frecvenţa sa creşte pînă i« n. Se caracterizează prin dureri artlOtt* • (dn lori ta depunerii de uraţi la nivelul articulaţiilor). nuil i < u poiile p. Tratamentul este profilactic şi curativ. 5.u Iu u l . Ea este una dintre manifestările ctt* • i Insice ale hiperuricemiilor. *ilci(| lra . nule .

s'Mfoo viscerelor este o caracteristică importantă a gutei cronice dupfl o evoluţie de zeci de ani. h) (iuta urllculară cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor iinloyl (lornll/ali adesea poliarticular la picior. •\le re/civdt sub aspectul vindecării bolii şi bun sub aspectul duratei leţii -. me/elurile.. tulburări de glicoreglare. nefropatie interstiţială şi în final cu fenomene de insuficienţă renală cronică. iiir prednisonul 20 — 40 mg în 24 ore. nevralgii. In timp se poate adăuga hipertensiunea arterială. pumn. hipertensiune malignă.unent. prezenţei toilor. pe cale orală sau intramusculară. nule indicate. oste frecventă (după unii autori interesează 70 — 100% din persoanele cu gută). similară cu nefropatia jlnhctlrfl. Fenomenele cedează. inmrl miocardic. •| (/f)/nr/(«-/'. ci de apariţia complicaţiilor: accidente vasculare cerebrale. duuni articulare mai accentuate la mobilizarea articulaţiilor şi deformări nillciilarr. unele legume bogate în arid oxalic (măcrişul. (iulu articulară cronică se tratează cu: /iVf//m hipot'dloric cu restricţia alimentelor bogate în purino • I M ci. fica-:ul gras. uricurie crescută sau fenomene de cistită. Se administrează: collili'lm'i | K.||.il. in. ////i'rc. ci una generală gravă. i de tratament durează 12 — 14 zile. rotunde. npare febra. 'liriimsrri. I.se la nivelul oaselor) şi examenul biochimic (creşterea uricenlel si uricuriei).ii %c lolosesc numai în lipsa răspunsului terapeutic la medicamen-i| t' In. Prognosticul depinde de frecvenţa atacurilor şi visceralizarea bolii.. în ciicvn y. dermatite. ni c i. ronsci vele). sponliin NU u sub m liiinea tratamentului.. coate). lombalgii. Guta ut e. In 'J. 41) . ACTH se administrează în doze de 40 — 50 U. flebite super/'robe/e biochimice arată creşterea uricemiei şi a uricuriei. regim lactonirlii vcijctarian. timp de 5 — 6 zile. picioarele de porc. mîini.c'ale orală în doze de 4 mg în prima zi.v/e deci numai o boală articulară. supele de carne. diabet zaharat. fenilbutazona în doze do 00 nu | l ţ) pe zi. Criză de gută acută se tratează prin repaus la pat. Diagnosticul se stabileşte în lumina aspectului clinic. Nclropatia gutoasă cu insuficienţă renală. capele de vile. dislipidemii. Miilnnile. Afectările extraarticulare ale gutei se pot manifesta prin tenosino-/lt< 1.i d capacităţii de muncă.lle. se manifestă cu poliurie. Cm.ltici'/a renală este prezentă în 20% din cazuri. mialgii. durează zeci de ani. scăzînd apoi treptat ozn. l i. în general lent prolinvslv. examenul radiologie (care evidenţiază zone osteolitice. hipocaloric şi bogat în lichide. Fenomenele clinice evoluează ondulant.i« în doze de 50 mg administrată 3 — 4 zile. scăzînd treptat dozele. ACTH şi cortittl/. insuficienţă reînld cronică. cisto-pielită. Bolnavii nu mor direct le guta". Imrsile. Evoluţia este cronică.i|"nt»ifilrt sa fllleien/fl rppode.

în afara acestora capacitatea de muncă este păstrată. Vil1 1 M rea gutei duce la scăderea treptată a capacităţii de adaptam la < i r i . lipide şi glucide care sînt furnizori d* '1l i e şi de material plastic pentru organism (creşterea şi refacerea urilor).olc (l'AH). K ţi 'i<rffii<ii)/ii/j/li' (so dizolvă în apă): B. microbieni şi toxici. Balneofizioterapia se adaugă tratamentului dietetic şi medica>l (singură nu este suficientă). cin > n'fio. Mişcarea articulaţiei dureroase este indicată In le cronice.ncii funcţiei de reproducere şi de menţinere a sarcinii. stare fiziologicii sau patologica. cxpuncren In dlftrlte nox». în protecţia mucoaselor şi tegumentelor. vtritl. P. cont'pntrnli'1'' «In mţil). Repausul la pat este necesar doar în puseurllt •uti/are. medicamente ce Inhiba resorbţia acidului urle MI l i ciinl (uricozurice): probcnccidul se administrează In cure eroi tnblclă (0.' i ' -. dar chiar şi în puseul acut. după cum unele sînt indispensabil* niiu'l funcţionări a sistemului nervos sau participă la hematopoiezăi Ni'voile de vitamine sînt asigurate de alimentaţia normală. intervin în fenomenele de apărare a organismului împotrivi ţilor patogeni.5.50 g pe zi. B 3 (acidul pantotenic). Spre deosebire de proteine. acidul J 9! substanţe distructive alo acidului uric (urutoxldaza). iar în final. mnnchlnule.cnt t i l l t In roynul vt<getul. PP. B 2 .tt colchlclnă In do/n nul pr zi (seara). E. Kinctoterapia. BOLILE DETERMINATE DE CARENŢE VITAMINICE Vltumlnele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsimi): A. hipoprotolc. C. pii'/. Ino/. Ni'1'i-nantl de vitamine diferă de la un om la altul în functlo di» iex. ponte II slntctl/nt di> dorn nK|H i l i l l ţi are acţiune mitiuionista siiltnmldolor. afinele. M (m-ldul folie). ctt ţi In cui nnliiml. 5. cnlnmiti şl i nulul i i ri'ţjlm lacto-fructo-vegnlnrlari. i Unii inurn« pentru e*dr« m^in 241 . Prezenţa lor în cantităţi suficiente în organism asigură (i|inriliil(>a de rezistenţă la infecţii. uşurîndu-le desfăşurarea. variaţi» Mţi|-f/. B 1(l . • Procedurile chirurgicale.. i «portiza medicală. în asl• u. '/'rafomcniuJ medicamentos: se admlnistroa/. Acidul pnrnmlnobcny. n„ n a . adică substanţe ce iau part* scrie de reacţii biochimice. joacă un rol esenţial în re• •i metabolismelor. Sa Interzic coiullmantelp. lipidelor şi glucidelor cu care au slrfnM i i i ţ i i . avînd funcţii iillhcmoragice. Unele AU • •l cupilarotrofic sau joacă rol în procesele de coagulare. care H<> cxtrago din drojdl» <\t< horo. vitaminele sînt biocatalizatori. M.ltolul (vltnmlnn lln) ente un nil "iieiit al complexului U. Ele influen-i metabolismul proteinelor. lilpollpUIU: 9! bognl mic. ' i . inhibitorii metabolici (allopurlnolul. D. cnrnea albă. iparnnght<lul. cunoiicut ii ilniitiilt.cntdtă zilnic în raţie suficientă calitativ şi cantitativ. în faza de decompensare viscerală determină pier-i capacităţii de muncă. Ki'Uitlv recent s-nu descoperit noi vitiiminc: vitamina B l( snu ncldul paiilolnnU 1 n Ini n pnrto din complexul do vitamino B. i'llvllntn profesionala. înlăturarea trofilor gutoşi se indică l In cazurile cînd mişcările sînt împiedicate.

corneea se poate ulcera şi uneori M ' fljunge la pierderea vederii. Astfel apare hemeralopia. ca. frişnl. holl Infecţioase. Se cunosc chiar cazuri mortale de intoxicaţii cu vitamina A şi cazuri i l i .. aparatul urogenital. mai ales Mi INI). folosirea uleiului de parafină timp în(Iclumjat. dovleac..dieta ce conţine cantităţi insuficiente de vitamine (conservare» Mitcorcspunzătoare. alăp . roşii. rlnol'aringite. morcovi. lipsă de utilizare prin Itilhunlri de absorbţie în diaree cronice. lipsa de utilizare din cauza unor tulburări ale tubului digestiv . ouă şi administrau^ iln vltmmim A (axuroltol sau antixaroftalmic. Slniptomele principale ale hipovitaminozei A se manifestă prin /x'/ni'/n/op/e (lipsa acomodării vederii la întuneric) şi scăderea rezistentei mucoaselor la infecţii (ochi.â) ca drajeuri soluţii uU1 liuviibllii sau injectabile 50 000—100 000 U . lixccsele de vitamine (hipervitaminozele) sînt posibile în cazul vitaminelor liposolubile care se cumulează. favorizează apariţia di» i l n i t o .iic de Iiipovitaminoză A. Iriil. infecţii nilnnm. mai ales Ia copii. spre exemplu. traheite. A HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE APORT INSUFICIENT DE VITAMINE LIPOSOLUBILE HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA A (KERATOMALACIA) l lipovitaminoza A este relativ frecventă. Ele se explică prin absenţa protecţiei mucoaselor şi tegumentelor conferită de vitamina A.intoxicaţie cu vitamina D. fără a se mări aportul vitaminic.iu folosirea unor medicamente care împiedică absorbţia vitaminelor liposolubile. cînd absenţa este totală.imcnt curativ: alimente bogate In vitamina A: lapte. Carenţele vitaminice pot fi: hipovitaminoze. lipsa conversiunii complete a carotenului în cazul diabetului / (iluinit şi în hipotiroidism. .•. dar avitaminoza A la noi nu dpare. vaginite. iinlnid de peste. enterocolite. l r. lipsă de depozitare în hepatite y l ciro/e. consum crescut. iar pleo<i( i i ' l n şl corneea se inflamează uşor. neeliminîndu-se pe cale renală. Scăzînd rezistenţa mucoaselor. graviditate. sau avitaminoze. iar slmptomele clinice sînt foarte evidente. Vitaminele hidrosolubile nu sînt toxice p l i n supradozaj. preparare culinară necorespunzătoare — fierbem pM'limgilâi absenta zarzavaturilor şi a fructelor de sezon. ficat. mucoasa gastroInlcsliiidlft). cn: — sporirea consumului ele vitamine prin creştere. Cauze: aport insuficient.Cari»/i/«/e vltainlnlce pot apărea în diferite împrejurări clinice.11 dineul profilactic: prin alimentaţie raţională şi tratamentul bolilor «ii'iH'iiilo. Formele fruste au prognostic bun. cu simptome clinice mai atenuate (hipovitaminozelo slnt cele mai frecvente).. organismul reţine necesarul şi elimină excesul. bronşite. Mucoasele şi tegumentele sînt uscaţi» f surof/erm/ej. cele care apar la hepatici NHU lifltrtiii nu prognostic grav. nul. adică există cantităţi miri de vitamine.

Se manile. '. i l â dei .sodsc .de vitamina 1) sJnl cn-\cute in yrriv/(///fiifl. Necesităţile. a IX-a. cu menţi-i deformărilor osoase ori poate surveni caşexia şi moartea. l i e de tip osteoporotic (coloana vertebi. /d . mai ales femeile. i >intre complicaţii cităm scăderea rezistenţei la infecţii intercurente ?i Miţjnr bronhopneumonie) şi la tuberculoză. t>| l a/a a doua: apar deformaţii osoase.|l)d/. l i o de tip ostuo- i'niliidxla şl irtitan» ninl se i. i t i s i i K minime. l r. unt. care aduc calciul şi fosforul necesare prevenirii rabi ni . la im N C fidaugâ tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale !i| > ' . a d V-<i şi a IX-a. 1 ) Intre 12 şi 18 luni.emie) şi a fosforului (hipotosfatemie). Rahitismul evoluează în trei faze: . '«' 241 . <ne diaree şi vărsături.î l . < j l n > i i j nniscularc». all• n l < i l i e bogată în lapte..ir«»nţii în vitamina D atrage tulburarea metabolismului calciului •nlc. încetinirea creşterii la copii. nu apnr • l i.|in<ilc rcali/n prin nporl M. fontanelele nu se închid. precum şi In perioada de ulftpture şi pubertate.'.1 prin decalclflcflrl ' . u . smîntînă. copilul are tulburări de creştere. ! ( > şedinţe în mai multe serii) şi balneofiziolenipie.il. vitamina D. vitamină D2 soluţie buvabilă sau injectabila).uenln In vltnmlim 1) (cfil ilnrol N nu vltninlrirt nuli lillirA). ficat.IlirO VIIAMINO ZA Şl AVI l AM IN » A D l!«tc cnu'/'iiu <le r. iar la nou-născut In ziua a 10-a.stliinlc snu liepato » M-nlicc.craniul este deformat prin •tc« boselor frontale şi temporale. eventual Intr-a doua şi /« •t vnt în faza a treia. Această etapă durează l—2 luni. gălbenuş de ou. epifizele se tumefiază şi oasele lungi se In-ii/fi. precum şi a copilului mic prin 'imiciott l=) razele solare (sinteză de vitamină D din ergosterol). i l ţ | n şi tulburări de mers la -uluiţi. i loate vîrstele. • Ini-i de peşte.liojnle.ilcificări. luna u Il-n. apare anemia şi hepatosplenomegalia. copilul mic.nflclciit «nu prin 11 pi A • nllll/are In m MM tulbur ărilor cronice (jd. frişca.in). < )steopatla esfe o formă particulara a hipnvitnmlnowl 1) <:n Ini / .. diaree. face să apară acldoza şi înme calciul nu se mai depune la nivelul ţesutului cartilaginos şi rtpnrtnd tulburări de osificare între care rahitismul este cel mal • i . Eitt ilone <idministrarea vitaminei D 2 la gravide: clte o fiola In Imin • n VlII-a.i). ap«r i I i l e condrocostale. poli« i l i . i meni curativ: acelaşi ca şi la profilaxia rahitismului.1. Prognosticul este favorabil în prima fază.ic ca şl In cazul rahltlimulul. l\'u<li»yialiilc o. Caren ţa M .) In faza a treia poate surveni o vindecare aparentă." i lanţ H» i i . Se menţin tulburările digestive: greţuri.. abdomenul se >«a/t1. (drajeurl • v i l M i n i n d A + Dj. Tratamentul profilactic este de cea mai mare valoare: vltamlnizan qrnvi'lH q>i a mamei care alăptează. l u i Administrarea <1j preparate de calciu. Pot u|)iiiea delormfirl OIOM* | 1 ( i m I n i i osoase |(| t i n u n i .

. hematemeze. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA K (VITAMINA K.i (se asociază administrarea de vitamină B complex şi iaurt) şi In fol'r. hematurii). carne. Poate apare în bolile hepatice grave şi după utilizarea îndelun-<| iild de uleiuri minerale. provitamină PP. ficat.. (aneurină sau tiamină).M. (riboflavină). | HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA E (VITAMINA E. relnlee.. carne.jrea uleiului de parafină (a nu se folosi îndelung). Carenţa apare prin lipsă de aport (consumul de pîine albă. V -l-l . • . . Tratament curativ: administrarea de vitamină E (tocoferol) sul) lonmi de drajeuri sau soluţii injectabile intramuscular. — vit«imiiHi PP (acid nicotinic. Tratament profilactic: consum de pîine neagră. Inllr/. urmare a unor tulburări de absorbţie şi boli severe de ficat. bogat în zarzavaturi cu frunze verzi. .ierea apariţiei pubertăţii. absenţi « • i pnxlucfnd sterilitatea la ambele sexe sau apariţia avortului spontan. nicotinamidâjlill Vltnmlna <mli|>el<ujio<i. HIPOVITAMINOZELE Şl AVITAMINOZELE PROVOCATE DE LIPSA SAU SCĂDEREA VITAMINELOR HIDROSOLUBILE In acest capitol se va prezenta deficitul vitaminic de: — viliimimi B.|. Simptomatologie. Carenţa vitaminei K determină tulburări de con» <| til<no cu hemoragii externe (epistaxis. iar la femei favorizează apariţia dism«noroci sau polimenoreei. Fenomenele cedează după sistarea adml* nlslrărli de vilciniina D. Tratament profilactic: atenţie la utilizarea antibioticelor pe cn\t> oi. -— vilciniina B() (piridoxină). artnilc)ii. ANTIHEMORAGICA) Apare ca urmare a tratamentului cu antibiotice pe cale oralft cern» distrug flora microbiană intestinală cu rol şi în sinteza vitaminei K. ouă (gălbenuş). joaca rol antihemoragic. .vltdiiiina P (cupihirolrnfird). hematoame) sau interne (molene.i Tratamentul curativ: injecţii cu vitamina K intramuscular l—2 fiol« pe /i. alimenta preparate din făină albă). '— vitiiniiiici B. TOCOFEROL) Se manifestă în special prin tulburări în sfera fecundităţii.sâ). Se recomandfl rc(|ini complet. uleiuri vegetale.v l l i i n i i i i i i C' (iinliscorbuticcS). ' . ll'iir ||j. Prin participarea ei la sinteza protrombinol.HIPERVITAMINOZA D iSu/i'Uf/ij/o/i// de vitamina D se manifestă cu fenomene generali*! anoroxl' .vil<imina B. preparate din faini iieogră. B. -. (antipernicioasă).

cheilită şi dermatită seboreică. Perioada de stare se caracterizează prin: tulburări oculare (fotofobie. l'onna secundară se produce ca urmare a aliment. scăderea văzului. 1 \LA nu m K l) < l « cunoscută mal ales la populaţiile <•• n.inifestfl prin Insoninlf.iticl c<neiit<itfl. ' i'on. M . iţnftiimulul crescut de vitamină în organism (stări li/iologice. i r in cele <iv. pntoi'Hjli e) Idrfl ti se suplini alimentar sau m<>dic<il. se ni. i . -. depresiune) şi mai ales prin i ii'iMH-nc de glosită.ndiov.M . l tiil. aclorhidrie. Tratamentul este curativ şi profilactic. Tratament curativ: drojdie de bere (bogată în complexul B) şi administrarea de vitamina Bj în doze de 20—50—100 mg pe zi. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B6 Stnt rare şi pot surveni la copii şi gravide. fisuri ale corniurli bucale. In st^lnle nu ipiente. părul şi unghiile linblle). . limbă roşie-violacee depapilată. de suferinţ. A|> vi l . scăderea l Ui mlccţii.i . dermatită seboreică.'. simptome digestive: senzaţia de arsură în limbă. ouă. furnicături în menilue. somnolenţă. t ! > i l l l n t e .HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINUM h. Simptomatologia se caracterizează prin manifestări din partea sls• -mulul nervos (iritabilitate. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA B. 2 forma primară este studiată la bolile do sîngo (anomin Itior•tiHf <)\ colo de tip biermerian).i < . constă în administra t e. ragade.< i « orez decorIn emirul unul regim uşor rnrent<il. ori drajeuri de complex B. di<)eslivă (greţuri. senzaţia de „nil|i In ochi"). nlcoo» h M U In subnutriţi. carne. inflama• 1 4 (ionică a mucoasei digestive. i ili. ficat). cheilită. ilmptoniatologie.tulburări cutanate: hipersecreţie seboreică.lipaţic) şi edeme cu tendinţă la gener<ilr/.aro. < n i i» ' i Iu/ii. sau lipsei do utilizare d ui nidii* n unor afocţlunl gaslroinlesliiuile. 5—10 mg pe zi.msate prin i illnevrită.ibetlrl. i de llmonte bogate în vitamină B2 (lapte. M HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA Ba (ariboflavinoza) Simptomatologie.isculeiră. iilliurări ale fanerelor (unghii cu striuri transversale.iment preventiv: administrarea unui regim dietetic complet cu hi (lift Integrală de grîu. Vitamina B 0 se HM id/ft tratamentului cu fier în unele anemii feriprive. drojdie de ' • • • i e (bogată în complexul B) şi soluţie de vitamină B2 injectabil.

• . u ( i l e expusn la soare (mîini. peşte.. diaree). ficat. i . tratament profilactic: se administrează alimentaţie bogată în vitamuie. Dieta va fi bogată în vitamine (mai ales din grupul B).. în condiţiile în care domină alimentaţia cu ffiină de porumb (adesea stricat). Tratament curativ: se administrează vitamina B 12 în injecţii dupfi ni/ 2f> — 50 — 100 gama zilnic.. boli infecţioase. i / . La noi pelagra primară a dispărut ca urmare u schimbării condiţiilor economice şi alimentare. leucopenia. Carenţa poate fi primitivă sau secundară afecţiunilor gastrointesllnttli* cronice. Este o boală policarenţială ce apare tn condiţii de mizerie socială. oxdyerarod reflexiilor oslcotciidlnoasc. Se vor trata eon vi şi la timp bolile gastrointestinale cronice. Hxamcnul sucului gastric arată aclorhidrie histaminorefractară. picioare... / '< -înmlitu apare sub forma unui eritem — asemănător celui solari i ' i ' . In final iliiMimînrnn ţjl chhir abolirea lor). l:X(tnu'tiul sângelui arată: anemie hipercromă. sau este cauzată de un consum « • x . torace)....ii.ipoi prurit şi formarea unei pigmentaţii lucioase caracteristici» l ni . globule roşii inegalei In <|eiieral imii mari (macrocite). scăderea memoriei). ficat şi zarzavaturi. rezecţiilor de stomac. în formele secundare se face tratamentul bolii de bază. . HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA PP (PELAGRA) Pelagra este o suferinţă determinată de alimentaţia carenţată în vitamina PP.'•W . i) 9) fti'/vodxn (nslciiio. stări febrile.ilo) poate duce la apariţia pelagrei secundare. ii rm. la care se asociază carenţe din grupul vitaminelor B şi d<> proteine de origine animală. Boala debutează primăvara prin „eritemul de pi imfiv.ilonări.. n i .alcoolismul (la cei alimentaţi rn 1 1 -n pil). m... i|iilne şi nervoase. i < i < . i simptomele cuprinse în triada celor trei „D": c l e i mdtită (pelle agra = piele aspră). (sau alimentaţie cu ficat prăjit. lapte. di.. carne. dupâ rrtii.. apoi mai rar (pînă la redresare în formele secundare. zarzavaturi.stc/lj. carne. Do obicei se repetă în fiecare primăvară.i" pe tegumentele expuse la soare. nervoase (astenie.M|ile. dar lăsat ceva mai crud si consumat cald) şi acid folie.emu. Tratamentul substitutiv se face i ii m'idopeps. fenomene dispeptice (glosile. extracte de ficat injccidhile i. megalociţi şi megaloblaşti.m l în sarcină. dl(j«*tlvo (rtMa(fl.. pnrc.sliiiplniiuilolnglu N ninct«Ml/Pfi prin . leucemii. h. eforturi fizice intense. hipertireoză. simptomatologie. neiiiropenic şi trombopenie. dementă şi alte tulburări neuropsihice.. toată viata în formele primare). îl . i n -e (tulburări digestive dominate de diaree). determinate de orîndnlreu socialistă. durcil In masele musailmo ale momUtlor miei ioni»». pîine neagră. .. afecţiuni hepatice. Ix 1.[ii-ctru larg timp îndelungat (prin distrugerea florei microbiene intPNlm. 1 hi Addison. /'(•r/or/f/d do atare so caracterizează prin simptome digestiv». Folosirea sulfamidelor şi antibioticelor cu '. In trecut a avut şi la noi o extindere In zona subcarpatică. cu senzaţia de ar« .stdle).ni ine. p»(il.

cu apariţia de rlnil'1. Prepararea nlliiiirfl defectuoasă (fierberea prelungită) distruge. l'ciitru profilaxia pelagrei secundare este necesară tratarea corectă liniilor cauzatoare. alături de consern i i' M improprie.uropallilce In cnzurlle umoare ic manifestă prin ilmp •l. In final se instalează domeniu.ilci. O survine o perioadă dominată de simptome nevrotice şi tiilbu-. . ca urmare a • •itmbarii proceselor de oxidoreducere: creşterea permeabilităţii capilare. infecţii. Tratamentul curativ: alimentaţie bogată în vitamina PP şi admlnls( i i cn de vitamină PP în doze de 250—500 mg pe zi (are efect vaso' i ln l. bogate în această vitamină.i.1). înlocuirea mămăligii cu pîinea neagră. fatigabilitate. nlulic raţională. glandelor sexuale sau hipoflzel. Tratamentul profilactic pentru avitaminoza primară.upi. extracte de ficat şl • r după nevoie. în timpul iernii.i •. tiroidei. i"Vt<'ro.. Combaterea alcoolismului.ienle-i In cazuri grave apar fenomene de pilhozA * n n < i l i i . atonln yfl»til< rt şl tr«cv<»nt dlnren.-. se produce un grad oarecare de carenţă în vitamina C. scăderea c<ip<icilî1ţll d* . prin •"lucerna alimentelor proaspete...iţie. o cantitate importantă de vitamină C din alimente. Se asociază nit» 1 vitamine din complexul B. iH'. pîinea integrală rămîn alimentele principale In MM linierea acestui flagel existent încă în ţările slab dezvoltate (Africa.. Ac*atna Indica n[. <H|i!. dispnee.f infecţii se grefează cu uşurinţă. rlnofarln* iile.iicicurile cu simptomele amintite (cu apariţie de obicei pili i . epistaxis etc. il or datorită histaminei ce o conţine şi dă senzaţia de căldură cu irosirea tegumentelor. deci se va administra cu prudenţă). -. reJevînd prin aceasta rolul antlifi'c//os al acestei vitamine.1. hipotensiune «iteimlă» scăderea rmistenlei la infecţii. constă în «11-. confuzie mintală. iar numeiic.lnllnirtirlli* dlgsitlve »» niniilli'.iuMi.. fiim-n. iilbnrfliii. Simptomele se manifestă prin tulburări de creştere. tulburări nervoase: astenie.). acid folie.'irpcptice (dureri epigastrice şi abdominale difuze). pleurezii etc. de M|iil»1. Inptele. tulburări cardiace: palpitaţii. i n i i . \nmini c. K lillle.r. P. graviditate. la unele persoane apare „astenia de primăvară". convalescenţă etc.). cu apariţia sindromului hemou(/(/Kir ((jingivoragii. ouăle..i MIDI ii. bronşite..1.m. 24? .ilnplme Ui eforturi. ilmfivara.ic prezenta şi poato fi asociată tulburărilor endocrine din i i •. C. Qlttgl •••"•Idţjll.»)! lntreţ|iilul trnct dlyosllv. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA C (SCORBUTUL) I lipovitaminoza C (scorbutul) se produce cînd raţia alimentară est« nurii în vitamină C sau cînd nevoile organismului cresc (alăptare.1 pi li i ulmptome d» gloiltl. nimţjdnlito.

•?! o importantă pierdere de minerale (Na. care apar mai des în sterila fi" |iio| iini|ilt'.i lor în spaţiul extracelular şi invers. CI otc. l'rnonwnc de transmincralizare. trecerea ionilor di Nn din ?.|m(iul oxtrac'elular în spaţiul intracelular. Ed. ceapa.). fructo. plnă la redrosnimj nonionolor clinice. III prezintă sinoptic principalele vitamine.pir«tii (se pierde apă şi minerale) şi prin poliurie (fn Inslplil riln (li. prin diaree (se pierde în mod deosebit prin li polfi m'.6. ardol. dupfl oporaţii şocante şi tn arsuri. TULBURĂRI HIDROELECTROLITICE Şl ACIDOBAZICE Tulburările hidroelectrolitice reprezintă dereglări generale (jr" v d'i minate de: aport insuficient de lichide şi minerale. roşii.2 g de 3 ori pe zi) sau fiole (200— MO ndinlnislnito intramuscultir sau intravenos. Tratamentul este cel substitutiv. l' /'/orr/rr/ de lichide şi de minerale: prin vărsături (so mod il piei-'o. nefropatid in '• pierd ambele. importanţa lor pentru organism. Tabelul nr. Tratamentul curativ: dieta bogota fu alimente ce conţin vltnmliii 9! vIUimiim C In t. Bucureşti. 348 . H ) Cauzele deshidratării reies din definiţie: \portul insuficient de apă şi sare survine la persoane ran | H l v < i do «portul necesar de lichide.vdwH/jJ///. extracto do mflceşo şl do pin — mol ft| lai im moto. In opo/ltlo cu «coste stfiri caro so cnractori/ează In esenjfl Iiif dKNlildinlnio. K. tulburări în distribuirea lichidelor şi mineral' 1 ' f l i l i .ţii avitaminoza C. adică ieşirea Mg şi K din c ţi lioccir. Venzmer: Nouaeţtn a .iblete (0. citric**). varza.sobit clorul).r i l o sectoare ale organismului.i profilactici alimentaţie bogată In vitamina C (pnnln iir mrtceşa. lullmidrl (>loctrolitico şi acidolxr/lce Se deicrlu şl (le hlpt'i hidratări*. contribuind la manifestarea sindroamelor rn(ji| Hiro prin tulburări de permeabilitate capilară. 5.. alături de vitamina C. mlno şl chi. în cazul prelungirii caron|t'| vitamina P pot surveni hemoragii (între care cele retiniene şl cnr«hr| sfiit colo mai grave) şi edeme. medicală. cartofi. locul Ulii «o (frtsosc. urmările carenţei şl lnl|ipJ limirilo în care necesarul lor este crescut (după G. insuficienţa suprarenală.ibolul zaharat. în toate cazurile pe lîngă pierderea do Ih «o prodiK'o . So crooa/fl " nun! înllmiilri hidroelectrolitice. Vitamina P se ţj In /«mivaturi. sau de combinarea acestora.şi avitaminoza P (permeabilitina) survin de obicei alfltuH hlpo. zilnic. asupra câroni so va rovoni. 1970).ir proteine.pierderi n \ > llclildo şl minerale. HIPOVITAMINOZA Şl AVITAMINOZA P Ilipo.

lapte. ţăriţe. modificări osoase. insomnii. ardei gras. cartofi. lapte. senate Metabolism general. tendinţă inferioare (picioare în X sau la râcefi cronice O). rahitism Tulburări musculare funcţiei sexuale şi ale Ateroscleiao Toate fructele şi legumele Metabolism celular (respiraproaspete (în special portocale. m enia> mii sîngerări ale gingiilor (în de gripă) cazuri grave de scorbut) Modificări ale formei membrelor Lipsă de soare. mazăre a proteinelor alimentare). pătrunjel respiraţie celulară C Oboseală. ouă. carne de Nervi. nervozitate. multe alte legume verzi) Untură de peşte. Ba spanac. rănilor cartofi. u»wareri de cap. varză. funcţia de cereale unor glande „vitamina fertilităţii" Drojdie de bere. apărare faţă de infecţii. leziuni ale pielii j Tendinţă la hemoragii K ţin . Creştere. verde. mere. astenie de primăvară. pericole de boli. infecţii (ex. vindecarea pătrunjel. ouă. creştere.A ulMiui. lămîi. morcovi. unt Reglarea metabolismului cal(apare prin iradiere cu lumină ciului şi fosforului în oase solară sau lampă de ultraviolete) Uleiuri vegetale. B. metabolism energetic B porc. mure. piele gălbenuş de ou.^ J C f tfJ te Cereale nedecorticate. (descompunerea glucidelor şi _______ drojdie de bere. formată Coagularea singelni D E H Seboree. căderea părului.Suprasolicitare psihică şi nervoasă. caise tere uscată '^ . activitate nervoasă. delescenţă presiuni nervoase. repetate leziuni dentare şi ale maxilarelor. (este inimatii de bacterii intes. lapte. ouă. B. ţie). mărar. tulburări cardiace Predispoziţie generală pentru Infecţii. andive. ficat. du. conopidă. formarea sîngelui.

« .•" . Repartizarea lichidelor în Gamble).1 n /• e s Ţii.——) 5^% d/n greutatea corpului iT^=r=^ TOTALA 60-70% din l_ JCH/D INTRACELUIAR in greutateacorpului ti Sl) Fi9.. ^^ W W v .» ..1ta W . L ~ « J . legate de proteine fctx-un mod organism (după /^prec/erea cantitativă a mineralelor din sinae se fam ri. 4..următoarele mineralo se e/ec/ 'II p i ".m •'" ...fî' ± i" >1 < ' '"* •'• « ^ 'V*fo>'f\ p.I m a * » ™ |M sn C uT^w«7^ Sf-o-mac .i.

Sorul fl/. n M este npnieidrt. este cauzal la care se adaugă o diotă bogată In K şi de K sub formă de clorură de K soluţie 20% sau pulbere zi pliu! la normalizarea potasemiei. POflte lfl fie ablO/n/d |< m. I I . hipotensiune arterială). calciu gluconic. i l i ' do Na > «ste scăzută) şi relativă (dilulională) <nul .v. hlpernatremlce apar prin MMI prin creştorea eliminării de apţi. hlperfuncţla cortic<> I .ni.i< i m lupei ten. MH ) iau relativă (clnd < n .r>%) clnd osinolari" UIMI puţin crescuţii. m . morcovi. insulina. i i .i i Nios m .s m E q/1. traumatisme şi dm.iolo(|ic este necesnr pentru flCOiluflclliiliil dn Nodlu. • i.eite repretentata de (oncentrnţln pliiNinnlli n n l Ml nil. i < i r cînd concentraţia depăşeşte 8 mEq/1 poate apare vANdilur şi oprirea inimii. rtlidominală. 1 M |io n« trem la rep rezin tă scădere. I '.. se administrează bl1 d» N«i. în cazuri extreme i l u A NHU dializă peritoneală.'t.mifestă prin astenie. glucoza. tulburări EKG. i ' şi plegii ale musculaturii striate şi celei netede (ce un pun atonie gastrică. diaree. iu n n p o ii s u lirl e n t d e < M ileniul diuretic este utili tn| > » m .c.l n.H . aritmie. MM ! i» 2—3 l. I M . abolirea reflexelor osteotendinoase.i este nvă" din cauza creşterii volumului hidric al organismului Ilului. r "«^hidratările hipertone. pe cale orală sau l. m clnd IM eite M I| > m u l tra ta m e n t cu A C T H sa u (rm( > • i. bradicardie. iilpopotasemille reprezintă scăderea potasiului sub 3 mEq/1 si i i i i n i d r c a pierderilor mari de K pe cale digestivă sau renală "•UIUM -. acidocetoze diabetice sau după arsuri.-\ m e u /n / e s t e c a u z a l la c•a•r e • . linul l i n de două feluri absolută (rfnd i u l i c .siunet i i im m nllţjiiă. l l i l \ ( J (mai ales ale fazei terminale).. DESHIDRATĂRILE IA deM . ifiie/i/M/ consta In administrarea de soluţii glucoznto hl|>otono l nil oMimlnritdtou esto mani.-. rar mai mult pînă la 10 l soluţie izotonică (ser l In ctr/urile severe se administrează soluţii saline hipertone. sau l/otoiui (. i d .cu Im ).nuih. rn > m .. . i m | . p . tmentnl constă în reducerea ingestiei alimentelor bogate In K ucuri do fructe.'i(|cp'. iiii'dtu/ constă în administrarea de sare. 1 M|tnipotasemille sînt reprezentate de creşterea potasiului peste . carne). . m l i l .Se manifestă polimorf prin: abolirea reflexelor osteoteni i n i c / . inimii şi apariţia insuficienţei cardiace în cadrul unor semne in nndiacă ce se manifestă prin tulburări ale ritmului cardiac. l . « i / l . i i M . -.»rea lichidelor din p. r. cartofi.1 v. ileus paralitic. connlnlfi. i i i sub 1.c m.lo rnntltnlnn totala l i n i) i< |< ii ii . i ' i .

Reglarea metabolismului hidromineral Metabolismul hidromineral este reglat de un mecanism complex. denutriţie. glanda suprarenală. în formele severe fenomene de edem pulmonar sau cerebral dire poate produce convulsii. soluţie de NaCl 5%. creşIcren bruscă în greutate. Creşterea eliminării de Na şi apfi se efectuează cu diuretice. Insuficienţa acestui hormon (l*i|<'iiiiln<1 diabetul insipid. administrarea i. care au rol în reţinerea de Nn ţi Implicit n apei în organism.v. HIPERHIDRATARILE (EDEMELE) SIrit numirile rdontiei primare de Na.l)< »M ild r< il. (// O / K/ C / O sudoripare şi tegumentele intervin în sensul că transpiraţia favorlttiiwn (Mcrdoron lichidelor. insuficiente corlicosuprarcnale. intervine în metaboliiinul mineral prin hormonii ADC şi aldosteronul. Apar în următoarele împrejurări: hipoprotrincmii (sindrom nefrotic. saluretice şi terapie antialdosteronică. comă şi moarte. în formele severe se poate administra i. ciroză hepatică. în unele tumori pulmonare sau ovai lene. sole accentuată şi oligurie în ciuda ingestiei crescute de apă. acest hormon acţionează asupra tubilor nefronilor. după administrarea unor hormoni (cortizon. la care parnervos central (centrul setei se găseşte în hipotalamus). Ei reglează diureza în funcţie de niM'(ii)lin|ll(< hldrominerale ale organismului şi de echilibrul acidobazic. în mod deosebit corticosuprarenala. greţuri. estrogeni) sau prin sumarea unora din aceşti Inctori. h lpon atrtM tih o 9! cu hipooam olarltate « c iiiillu c sc im n m r. Tratamentul hiperhidratârilor vizează înlăturarea cauzelor generaloMre de retentie hidrică: cardiotonice. Diet<i VM fi hiperproteică. cefalee. senzaţia de „încărcare pe care o simte bolnavul". care elaborează hormo nul nntldlurctic hipofizar cu rol în scăderea diurezei. Intoxicaţia cu apă este o formă particulară de hiperhidratare. vaso/o intervin în metabolismul apei prin modificări ale călifarului lor (vasoflllntn|ln Invorizînd pierderea de lichide. hiposodată şi cu reducerea cantităţii de lichide. — iilftiiilnll InU'rvIn în metabolismul hidromineral şi acidobazic prin factOfttl r»»|)lra|l(M pollixx-cn fnvorl/cnza pierderea de lichide. insuficienta ctirdiacci. tulburări ale circulaţiei limfallcci insuficientă renală cu oligurie. scăderea volumului de urină în timpul zilei şi creşlorea lui în cursul nopţii. ht'crt'tln şl pcrlstaltiHinul intestinal intervin în sensul că hipersecretia inttlIliUlS vi hlpcriiorlstaltismul favorizează pierderea de lichide prin diaree. iar vasoconstricţia favorizînd reţinerea lichidului tu nrijnnism).ir!lo lilp oton e. carenţe vitaminice. urni Mirt în caz de răspuns deficitar de administrarea încă a 100 ml. în special hipofiza posterioară. boli cardiace decompensate. iar lipsa de transpiraţie menţinerea lichidelor în organism/ tlnlchll Intervin în metabolismul hidromineral. ciroză hepatică). — i/Inndele endocrine. Stimulul rnii« cxdtfi acest centru este reprezentat de deshidratarea celulară. Aceşti hormoni acţionează de asemenea la nivelul tuItllm iM'Ironilor. ameţeli.v. 100 ml. testosteron. în timp C* lll| >o«m'li'|!n vi Iiipoperistaltisniul reduc pierderea de lichide. Iar bradipneea reduce pUr(Iu m . dispnee la eforluri mici. Poato •airveni în boli de rinichi. de proteine pNismntice şi eventual corticoterapie. Diagnosticul se stabileşte din anamneză care evidenţiază condiţiile etiologice edematogene.

Examenul clinic. . tn mod indirect pilii Inloiini'dliil iiinInlinlUinulul piotrim-lor.. • Tratamentul preventiv se va face întotdeauna pentru a evita •i»shidratarea (preoperator. greţuri. — Examenul obiectiv arată tegumente şi mucoase palide. — Simptomatologie..au tahicardie. umede. acuză arneI I . Examinările paraclinice determină mineralele din sînge (ionograma: • i. despre care se va 11)1 la anemia acută posthemoragică. hematicâ şi proteinică ceva mai complexă. deci tn nimi . /'/'orderea de sînge prin hemoragii determină o tulburare hidroelec-'Hlică. precum şi în gastrocnterocolopatii).lnknjic sau ser glucozat.si cantitatea de lichide excretate. Se face de asemenea aşa-numitul bilanţ hidric. crampe musculare.•llbil.fn. excrr<1 iii-. plasmă.«proxlmntlv 2000 2500 ml caro pnrvlnn din npn du bHut vi din nil- Diagnosticul stărilor de deshidratare se face prin examenul clinic ' p t i u efectuarea unor probe biologico-funcţionale..). precum şi a complicaţiilor care pun în pericol viaţa bolmivului (colapsul. lirfi se apreciază prin măsurarea directă cantitatea de lichide ingel i . • llcnlnl Intnrvlnn pilii «Inlînrnrnii unul Imtnmn «nlhliuii'llr. în acelaşi timp se cîntăreşte boliv u l şi se apreciază dinamica acestor valori (lichide ingerate. qreutate). nmn>ic ui Uliul i'lni-li' ii'llu npa tn Npnţlul IntrnvnNCulnr prin inflilicn pii»iluiill cololdoiinnllcu. — Principiu general de tratament: se urmăreşte refacerea masei de iii'hldo pierdute. Prin administrarea d> i'lfismu sau înlocuitori de plasmă. . Na. Ca). H . hipotoni şi scadetensiunii arteriale (care semnifică scăderea volemiei). ser li/.. transpiraţie-) sau i ii ui la toxiinfecţioasă care afectează cu precădere encefalul sau apa-i MI l respirator. De regulă se evidenţiază scăderi !• valorilor mineralelor. Bolnavii deshidrataţi sînt agitaţi. anox Ic. diaree. Tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazlce constă In iu (Aiurarea cauzei care a produs deshidratarea. după nevoie şi după posibilităţile existent* l ii momentul respectiv în unitatea în care lucrăm. acoperirea deficitului lildioinineral şi combaterea celorlalte tulburări asociate (electrolitice. Anamneză arată adesea pierderi de lichide pe una H n i «Iile amintite anterior (vărsături. ren itml ilnhllft !)l deci rnn mnl t-llclmilrt ichldnitiiro NO i'li<ctiu<n/4 înlnlstnin'n do soluţii cmc conţin macromnloriiln do |>M>ti>liu<. poliurie. Bcldobazice). K. în timp ce rehidratarea CU • • I u t i i hidromincralo este de scurtă durată. prin sînge integral. oligurie şi o senzaţie accentuată de sete mai ales în des•Irntftrile intracelulare. precum şi din urină. l i n i l. transpiraţii. mai ales. mai ales la variante posturale. lichidele administrate pfirăml ropede putui inlravascular (ncfiind legate de proteine) ies din orqa» UIMII pe căile naturale do eliminare H apei. insuficienţa cardiacă etc. care conţin proteine se realizează O •lildralure fiziologică şi de lungă durată. Nnvoln /Uniri ostii de. uscate. l i i i In iunctlo do scăderea mineralelor din ser şi celule.globii oculari uşor înfundaţi în orbite. Soluţiile saline 86 vor tu îmi» n l f . înlocuitoare de plasmă. iar pulsul este accelerat şl de.

restabilind dinamica circulatorie prăbuşită în şoc. tiiillfdtlt. trnIrtiiientuî se face urmărind atent semnele de supraîncărcare circulatorie. Dextranul în glucoza nu trebuie porliiKfll In nmostec cu sîngele (poate precipita globulinele şi favorizează agregarea plachetelor): prudenţă cînd se administrează după sînge sau soluţii de electroliţi. febră. Pentru profilaxia complicaţiilor tromboemlinllce postoperatorii şi în tromboflebite. iar concentraţln lieinoţilobinei nu trebuie să scadă sub 10%. 500—l 000 ml (cantitatea nu trebuie sH ilopflynsrfi 20 ml/kg în prima zi. In perfuzie intravenoasă. pentru restaurarea volemiei diminuate prin lieniornglo. In perfuzie intravenoasă. poate favoriza insuflicnală. la intervale de 4—6 ore (se In Inm-M U I M I I .\ ml/kcj) eventual în continuare cel mult 5 zile (fără a depăşi 10 ml/kg pe zi). după arsuri. Acţiune. Orice afecţiune în care creşterea presiunii arteriale şi a debitului < didi. hipofibrinogenemio. vn rlcolo e'. Plfi'rlte tipuri de şoc: neurogon. pentru stdblllznren clrc-ulnţlol In cursul nneste/lal (•• ţi iniei vontiilor i hlrurglrnle nuijore. Infecţlos. prudenţă în tulburările circulatorii cronice severe.SUBSTITUENTI DE PLASMA n) Alliiinilna umani so găseşte In flacoane conţlnlnd 100 ml soluţie Injectabilă fl%. tiniunntlc tnn prin arsuri. sarcină în primul trimestru. Op*> înloi. nnafilactlc. insuficienţa renală. linlliulii. de 2—3 ori. Dextranul în glucoza este do «Ies cirul trebuie evitat aportul de sare. vomă: creşte viscozitatea urinii.ic)ione şi diatezele hemoragice. Reacţii alergice (cu o frecvenţă sub 10%). l'ti'i'tv negative. 10 ml/kg şi zi în următoarele zile. haemaccel. în caz de <) Dextran 70 (macrodex). C. dispnee. în stări de şoc şi colaps. împiedică agre-ţ| nie/i hematiilor. rl) Mnrlsnng (gelofusine. Se qfls'cştc In soluţie coloidală injectabilă. îl soluţiile clare. Ca Substituent de plasmă. Se administren/H < > • . b) Dextran 40 (rheomacrodex) este o soluţie coloidală Injectabilă. nntealndicaţil: alergie la dextran. efectul hemodinamic se mtntlim n|iicixlinnllv 'IA orc. reface masa circulantă şi permite creşterea preNlnnll (irtoriale scăzute prin hipovolemie acută: efectul se menţine mai mult de 24 de «no. febră. hemoragie. edem pulmonar.iiinll osmotice In circulaţia periferică. Rareori reacţii alergice manifestate prin urticarie. de preferin((l Niih controlul presiunii venoase centrale. în policitemie. . greaţă. care blochează microcirculaţia în şoc.ic slnt dăunătoare.iinlralndlcaţll. debitul cardiac şi presiunea veiînnNil centrală. Alergie specifică. prelungirea lliiipiiliil de sîngerare (la 50% dintre bolnavi) cu favorizarea hemoragiilor (pentru do/i>lo IIKI r l ) deprimarea funcţiei tubulare renale cu insuficientă renală (pentru do-«r l c mnrl). Inilicuţii: ca tratament adjuvant în şocj ca hemodiluant în circulaţia extracorAdmlnistrare. contribuie la refacerea voieInie! ţi l |>ic". creşte presiunea arterială. muie cu oligurie severă sau anurie. conţinlnd daxtrnn modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă. Subslituent de plasmă. traumatisme etc. 40—200 ml. edem niK| ln leiirotic. i'i>iiiniiiidlca(ll. continînd gelatină modificat! (llrtciinno cu 450 ml). Inunllclentă cardiacă gravă."i. Ailmlnlstrare. l'h'de negative. la deshidrataţi. l ' i l o o soluţie aproximativ Izoosmotică cu plasma. Ca substitucnt de plasmă. Substituent coloidal de plasmă cu acţiune rapidă şi de scurtă durata (12 ore): reface volemia. defecte de coagulare. soluţia trebuie să fie transparentă. Are nrtiune antitrombotică. Indicaţii. contlnînd dextran modificat în soluţie salină sau glucozată izotonă (flacoane cu 500 ml). Substituent de plasmă. . Artliuif. trombocitopenie marcată. prudenţă în •ionţa cardiacă. reface masa circulanta şi permite creşterea pr*•lunii nrierlnle scfl/uto In condiţii de hipovolemie acută. in pcrfu/le lentă. Acţiune. Gelatina modificată nu este antigenlcă şi se pSstrea/B nuldl In milutle. plasmagel) face parte din produsele d« (Hnllrifl. anur|a. Se prezintă sub formă de soluţie coloidală Injectabilă. încălzite la temperatura corpului). insuficienţă renală. prima zi l 000—l 500 ml (fără a depăşi y.

In . oxigenoterapie. pierzînd mult suc gastric acid. •<•ţlunl encefallcei intoxicaţia cu sallcllnt otc.7.slr(M/.45. la nevolo lie artificială.ă lichide mul reci. cu llmiuillu In Intervale regulate. ajungînd uneori la 2000—3000—5000 ml i de ore. scăderile acidoza. Este posibila. apoi se administrea/ă în vărsături soluţii Izotonlce de < 'INii. creşterile denotă alcaloză. Htlnd i»>lnav ore întreqi plna la rofncorea sa completă. i i . Aceste seruri se administrează sub controlul ionogramel. Diagnosticul dezechilibrelor acidobazice. — Tn acidoza respiratorie (clinic domină hipercapneea) se urmă•••|lo refacerea ventilaţiei pulmonare prin antibiotice (există Intotdea"im tn <iceste stări o infecţie bronhopulmonară). Se nilml-'/. un In pierderile de lichide pe cale orală se administrează pe lingă lichidele amin» ii ţi Ionul CI. Dezechilibrele acidobazlce însoţesc adesea pe cele hidroelectrolitice. Iniuflclonlfl cnrillncfl qrnvflj prudontH in foloilrca (ll(|ltnllcelm i irite crescu t B prin aport d<> cnlclu)/ nu tio nmcstccfl cu slngole cltrntat. — în acidoza metabolică se face tratamentul cu alcaline: soluţie in bicarbonat de sodiu 14%0 sau soluţie molară 84%0. Tn alcaloză metabolică se urmăreşte combaterea cauzei: vărsfl-^i dicireca.. bronholitice. Se pot administra cantltfiţl rt« înri de seruri clorurate sau glucozate. pe care tri'lnile s-o lol« • / de c)(c ori i-Nlc posibil. Se mai adaugă •Ititle de lactat de sodiu.i seruri do amoniu (soluţie C1NH4—1%) şt gluconat de Ca I U n i l i n | < [ <i i i . soluţie M/6. al tonslu-niliTiale şi observînd continuu starea bolnavului. eventual traheostomie. cu multa rSbdare. r' Metoda Astrup-Aronssen permite evaluarea precisă a dezechilibr»* Inr «icidobazice cu importanţă în stabilirea planului terapeutic. i K Kilo prezenta modificarea lichidelor organismului spre alcalozfi. Intnvenn». Examinările de laborator.il<. v . în doze strict individualizate. hlperhidratarea. sub formfi dff liill<' l'clrov. eventual cardiotonlce şl tratamentul de echl-Miiir acldobazică. Tratamentul vizează înlăturarea cauzei şi după aceea corectarea >trtrli de acidoza sau alcaloză. . în exces. in cliuroe soluţii de clorură de potasiu.. l'aralcl cu tratamentul cauzaJ şi tratamentul de hldramineralizarc. Se determină pH-ul plasmei care poate v Identic acidoza spaţiului extracelular. 1 1 n bolnav care are vărsături accentuate. ca mal llr.nnttalndlcatlt. sşa cum »-a pr*« > .) prin asigur 255 .iloza respiratorie se combate cauza (hlperventllnţla ca im v i n r tn . In afară pH se mai dozează presiunea parţială a CO2 (normal de 40 mmHg). iar în pierderile pocale rectală se administrează potasiu. în condiţii fiziologice pH«p /. care se poate realiza cînd se depăşeşte cantitatea necesarH d* lildr. bazele tampon etc. •m 11 o l o clinice sînt în funcţie de boala de bază şi de profunzimea al1 «ifirii stării generale. . Ele se pot evidenţia prin exa-"ilmtri clinice şi mai ales paraclinice.loloylcA cn/c dr n-lililiatare este cea orală. < l i < (450 ml) da 1—2 orl//l/ «olulln trebuia «S (Io traiupnrantfl. se /ace tto-infiil cu analcptice cardiovasculare. In |>erfuxl» Itnia MU rnpIdN (S 10 ml/mln).i l . Examenul clinic poate sugera tulburările echilibrului acidobazic. Se va asigura aportul necesar de proteine şl calorii din nutrit la 'lllllV illllI. In formele severe se ad-mliil. bicarbonatul standard. Tehnica do administrare este cea cunoscut».'tf).

> i a p o r tu lui i< - 'O „ ,.i.'p ri',' < • • i-• • . | u i i i i i i ( iin in in n ,iţla c u « nHilu l. ' u I x p r i nI n i m i c i . , i d o ( ' > „ f > % .
('orerlni'M l i i l l n u . i l ilor liidioch'clroliticfţ .^i ncidolxizlce nocosltfl In Inivcnlli' l i ' i . i i M ' i i l I c d do ur()(.'iilt1 ce urmâruşto susţinoroa bolnnvuln pinii Io M'\ C I I I K M funcliilor sdlc do ingerare, excretciro şi respiraţie noi nidlfl. 'J'oloii.iirt irobuio s<1 so evite şi tratamentele brutale şi exagcrni <'fin> pot n i | i i i v « sUircii boliuivnlui. Cadiclc medii au un mare rol în tratamentul acestor îmbolnflvm In snnsul c,i trebuie să îngrijească bolnavul cu mare atenţie şi să re perle Jnlocnicii planul de tratament alcătuit de medicii de specialil.il'

6. B O L ILE A P A R A T U LU I R E N A L

6.1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE RENALĂ
Anatomie. Rinichiul este un organ pereche, are forma unui bob de fasole cu i iiiirnvltatoa internă. Este situat în loja renală (dreaptă şi respectiv stîngă), la nivelul ultimelor două vertebre dorsale şi a primelor două vertebre lombare. La exterlnr «'ste învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă. Pe partea concavă se află hilul i nuni alcătuit din vase (arteră, venă, limfatice), nervi, calice şi bazinet. Unitatea morlofuncţională a rinichiului este nefronul, care este alcătuit din gloMurii/ (polul vascular al nefronului) şi tubul uriniler (polul urinar). Prezentăm scheiiiillc un nefron „desfăşurat" spre a se putea înţelege mai uşor anatomia şi funcţii un (fig. 5) şi unul din poziţia sa naturală în organism (fig. 6). Cilomerulul se formează dintr-o arteriolă numită aferentă, provenind din artera • • ' i i i . i , care se desface într-un „ghem" de capilare, ce converg dînd naştere altei i "Iu numită eierentă, care părăseşte glomerulul. Acesta este înconjurat de capsula imn ce se continuă cu tubul uriniler alcătuit din tubul contort proximal şi distal, i între ei prin intermediul unui tub în formă de ansă (ansa Henle), care are o i mic descendentă şi una ascendentă. Tubul contort distal se deschide în tubul lor Bellini. Mai mulţi ţubi colectori se unesc în canale comune, ce converg în ' ' i i l i i l e anatomice numite calice care se deschid apoi în bazinet (pielon). Rinichiul are legătură cu vezica (situată pelvin) prin urctere (care au un 11 «lei t abdominal şi unul pelvin). Vezica urinară, la rîndul său, comunică cu exteriorul prin uretră. Hxistă circa un milion de nefroni in fiecare rinichi, suprafaţa lor, necesară filhflill sîngelui, fiind enormă, ceea ce explică capacitatea funcţională complexă <i i i i i l r l i i i i l u i . In jurul glomerulilor există un „aparat juxtaglomerular" sediul unor Iniininenc complexe (în special reglează presiunea arterială sistemică, prin elaboniiiiit leninei). l'l/iologie. Funcţia principală a rinichiului este formarea urlnil, prin care so nl(|iiră epurarea („curăţirea") organismului de substanţe nefolositoare si toxice. Urina ni [urmează permanent în ritm de 1,5—2,5 ml/minut. Se depozitează In vezica urinari, l i » unde, dupS ce atinge 250—300 ml, prin actul micţiunii, care este reflex, dar con• lli'iit (şi ptnă la un anumit punct poate fi stăpînit), se elimina la exterior. "mul, substanţe chimire). Slngelo pătrunde cu presiune prin artora aferenţi, so fll'"•"/S la nivelul (jlomemlului, prin ncenstn /ormJnc/u-se urina prtmnra. So flltrcn/R 'i l flOO litri în :>A de ore, din rare se foirnoazH circa 150 litri urlnN primar» In " ' '•..! timp. Urlnn pilmant mo compoziţia plaimol farA clonientelo llţ|tirnli' şl prol, tloll Interne — ponlru O» d re midii

l'ormarca urlnil este un proces complex, reglat nervos şl umoral (Intervin hor-

li'iim, rnir In mod nornml nu troc prin pereţii capilari ai glomerululul. In faza urmfit'mii', In nivelul tuhllor urlniforl, apa se resoarbe şi se formează urina definitivă caro «« elimini) In oxturor. Printr-un proces de reabsorbţie activă şi selectivă („se aleţjo ci» lieliule organismului") a apel în proporţie de 98—99%, a glucozei şi a unei părţi ttln riif/irrci/c (necesare menţinerii echilibrelor umorale ale organismului), se formea/.fl urlun <leflnltlvă. In afara proceselor de reabsorbţie, epiteliul tubilor uriniferi secretă o serie de substanţe ce nu sînt necesarii organismului (amoniac, acid hipuric). Rezumînd fiziologia rinichiului vom reţine: sîngele intră cu presiune prin artern aferentă, se filtrează în glomeruli, ap<i, glucoza, mineralele necesare organismului se reabsorb In tubi, care secretă substanţe nefolositoare, elaborîndu-se astfel urina definitivă, mult mai concentrată decît plasma. Din partea terminală a tubului urinifcr, urina ia calea tubului colector, trece în papile, calice, bazinet, ureter, vezică, din care se elimină intermitent prin uretră. — Bolile care cuprind glomerulul (mal tîrziu şi tubul urinifer) determină glomcrulonefrite (boli renale medicale). — Bolile care afectează căile urinaro şi interstiţiul renal pot fi medicale (in fecţii), medicochirurgicale (de exemplu: li tiaza renală complicată) sau chirurgicale (cancer, polipi etc.). Rolul rinichiului. Prin eliminarea substanţelor nefolositoare, toxice endogene şl toxice exogene se realizează detoxicarea organismului, asigurînd prin aceasta homeostazia umorilor şi funcţionarea normal'» a acestuia. Reducerea sau incapacitatea de a forma şi elimina urina duce la apariţia sindromului de insuficienţă renală acută sau cronică, determinînd starea de intoxicaţie endogenă, instalarea comei uremice şl moartea. Rezumînd funcţiile rinichiului reţinent: fig. 6. Nefronul în poziţia sa naturală: a) prin urină se elimină substanţe co a.a. — arterială aferentă; a.e. — arteriolă rezultă din metabolismul proteinelor (ureo, •fanmtft; l — glomerul Malpighi (corpuscreatină, acid uric etc.); oiil r«n«l); 2 — tubul contort proximal; i — « mu r a d e sc e nd en t ă a an s e i H e n le ; b) prin urină se elimină surplusul do 4 -- rsmurn ascendentă a ansei Henle; S — apă şi ioni, contribuind astfel la menţinetub oontort dl stal; 6 — macula densa; 7 — rea presiunilor coloidosmotice şi hidrosta«nimeni de conexiune; 8 — tub colector pMpllar; t — canale papilare (după J, Hamtice, ca şi la menţinerea echilibrului acidoburger, modificată). bazic (elimină acizi şi păstrează bazele In funcţie de necesităţile organismului); c) elimină surplusul de vitamine, hormoni, medicamente, metaboliţi ai medicamontelor, substanţe toxice sau metaboliţi ai acestora; d) prin elaborarea reninei, de către aparatul juxtaglomerular, contribuie la regUrea tensiunii arteriale; t) prin secreţia eritropoietinei contribuie la reglarea eritropoiezei (I. Baciu). Urina este o soluţie apoasă formată din substanţe organice şi anorganice. Dluimn In 24 de ore este In medie de l 500 ml, putînd fi mai mare sau mai mlcB, iii'tti'lncl la Ingestla de lichide abundente şi la frig şi scăzînd la regim uscnt, sSrac In | untnln«, la eforturi fizico mnrl, la cflldurS (se pierd lichide prin transpiraţie şi res- Culoarea urlnll eu t u galbon-citrina, mol roşiaticii dlmlncutn din cauza uroOfonllur ncuinulnţl noaptea.

IXrHOftAftl FUNCŢIONAM ANAIQ ipleiiiieu tlndi, uilnai (•«. tliinw ţ, ml<,r«icn|ilti J urinei) .iploiuna ilndr, caidlovatcului (IAR. toracic >. F.O. n T.A.C.R.) a o » |Cleorancc-u| croalininic, la inulinâ, la manllol, la ipoMillit do Na. mb * iJJoieiminafta filtratului glomerulor prin (clinica a t" i : i ' q'ucoia (Govacili), c. >lor «• eti >p hioloqico luiiclionalo : aiolemic, crcatinioime i neiropatii membranogene : lipemia, tncjliceridena. colesierolemta, proteinemie şi proteinurie.

fe-p =

A H-D r'enla

Determinarea cantităţii maxime d* glucoza" reabsorbitâ de tubi Excreţia proba cu acid paraamrna-hipuric Determinarea cantităţii maxime de acid PAH *«• cietată de tubi acţia de filtrare Proba de lenolsullonftaleină (PSP) Calcularea constantei Ambard (n.0,09) 'roba de acidifiere a urinei

A-H A

Coeficientul ureosecretor clearanceul la uree) imoniemia pmoniuria l-c-d =

T-C,

Crobe de concentrare : proba VOLHARD Jioba diurezei provocate (Hamburger — inspirata după COTŢET) Pioba eliminării de NaCI oba de diluţie (VOLHARD) EXPLORĂRI GLOBALE uogralia cu iub»lonţ» iodat»
t

iiploiaica limuliana n mticgului ntfron eu mane al, atiil PAH »i ui» (Hiimburflir |l colob)

iiH -u l « fttn a c id ( (V - 0 ,0 ).
holiNlInltin In inii (luni npnnlnne
IA

Milosul osie- ciirnctcristlr, Iar aspectul limpede. In mina nu trebuie sd yăslm proteine, puroi, zahăr, uioblllnogen, pigmenţi a l, (or Nrrf/mentu/ trebuie să tic curat (l—2 leucocite, l—2 hematii, rare celule .Unit-, |>i> mal multe cîmpuri microscopice, n-au importanţă patologică).

ii|iiln»fl Intro l OV.f) ţi l O.V) (la un regim soc).

i..,|in. intui i om <)\ IO'.1:/. In fum ţin <l" i<><|!Miiil nlimentar, pont* vniln Inlm i (i«ţ|lm hldrlc) vi t "M (n'lllm noi), Indic tuci cnpncltntea de dllutle |l cnnccn• mriximrt n rinichiului, l'cntiu n mfltn o luni UL> bunfl, densitatea urinei trebuii' hfl

un n<glin

«omplnl

(mixt) varlail In

ciunti ţii

l

6.2. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE RENALĂ

Anamneză. Se vor face investigaţii privitoare la existenţa amigdalirepetate, granuloamelor dentare, erizipelului, reumatismului acut, 'inulutinci, sinuzitelor, piodermitelor care pot produce o glomeruloneInlft acută care uneori se cronicizează. — Profesiunea bolnavului: munca în mediu cu plumb, crom, mer< ur sau tratamente cu bismut, mercur, aur (pot duce la nefropatii). — Gravid/fafea favorizează infecţii urinare (cistite, cistopielite, plulonefrite); în partea a doua poate duce la apariţia nefropatiei de sarrlnă (proteinurie, edem, hipertensiune arterială). Uneori se observă urintttoaroa dinamică: fetiţa face cistită, adolescenta cisto-pielită, iar femola adultă pielonefrită cronică. — Infecţiile specifice: tuberculoza, luesul, malaria pot cauza şi le ziuni renale. — Leziuni renale m antecedente: infecţii ale căilor urinare, litiaza renii UI, hidronefroza, anomaliile congenitale au importanţă pentru diag nosticul stării actuale a bolii de rinichi. Slmptomele clinice renale. Durerea poate fi prezentă în bolile renale medicale, însă este de regulă de slabă intensitate şi se manifestă ca o simplă jenă situată în lojile renale. — în colica renală însă durerea este paroxistică şi foarte puter nici, bolnavul este agitat, nu-şi găseşte locul, caută poziţie antalgică. Diiicioa ia naştere în loja renală, iradiază în abdomenul inferior pînă la or<|.mole genitale şi fata anterointernă a coapsei. Este însoţită de micţiiini frecvente şi senzaţia unei urini calde. Durerea fiind şocantă poate dnci- la ileus dinamic (oprirea scaunelor), colaps, anurie. Colica renală poţi/c apărea în litiaza renală, cancerul renal, hidroneiroză, anomalii renale, infecţii pielorenale, tuberculoză renală. — Durerea vezicală se localizează în hipogastru şi apare în infla maţii vezicule, litiază, tuberculoză, cancer vezical sau poate fi reflexă (In colica renală). — Usturimea la micţiune se constată în cistite, iar cînd apare la sfli-jilul micţiunii indică o afecţiune a colului vezical. Durerea pe traioclul uretrei (rruii <ilos ca arsuri şi usturimi penibile, o găsim în uretrite bli'noraglce). Tulburări romi/c reprezentate de po/j'ur/e, oligurie, anurie, polakiurl<-, n/clur/e, ilimirlii ctc.

ir

25 0

- Pollurla (diureza peste 2 litri In 24 ore) o putem constata In din beiul /nharat sau col Insipid, în nefritele cronice compensate sau In In cardiacă după administrarea de diuretice. ntguria (scăderea diurezei sub 500 ml în 24 ore) se conslnl« ia nel ele acute, nefroze, insuficienţă renală cronică (în faza tonii i i nolă), şi în boli ce evoluează cu retenţie de sodiu şi apă (nepoţii» cronic ciroze, insuficienţe cardiovasculare). •\nuria este relativă (diureza sub 100 ml), sau absolută (absonlt diurezei). Se produce în unele nefrite, ca şi în insuficienţa renală (iciiln — Polakiuria este definită ca frecvenţa mai mare decît normnlfl «* micţiunilor în 24 de ore. O găsim în infecţii cistopielitice şi colici r» nale. — Nicturia este eliminarea urinei predominant noaptea. Se con s Uită în insuficienţele cardiopulmonare decompensate şi în sclero^eM ren<ilo. — Disuria este dificultatea de a urina, ca în cazul hipertrofie! proi liitei, al calculilor vezicali, al stricturilor uretrale etc. — Tenesmele urinare se manifestă prin senzaţia dureroasă do <i urina, fără eliminare de urină, sau eliminarea numai a cîtorva/ picflliin Se constată în stenozele şi inflamaţiile tractului urinar, precum şl In • idonomul de prostată, litiază urinară etc. — Ischiuria este retenţia de urină care stagnează în vezică şi cnri ! .se datoreşte unor obstacole, ca tumori, hipertrofii ale prostatei, In? lecţii grave, come. — Incontinenţa urinară este emisiunea involuntară de urină. Ha constată în epilepsie la sfîrşitul crizei, în infecţii, intoxicaţii, parallill. insuficienţa sfincterului vezicei urinare, cistorectocel etc. Slmptome clinice generale în bolile de rinichi pot să fie: — nervoase: agitaţie sau apatie, pînă la comă; se constată în HM Iropatiile cu hipertensiune (acute, cronice, scleroze renale, nefropalli de sarcină, coma uremică); — respiratorii: dispnee, respiraţii agonale apar în insuficienţii re milă, evoluînd spre comă uremică; — cardiovasculare: dispnee, edem pulmonar acut, fenomene do In suficientă cardiacă cronică (în nefritele acute sau cronice cu hipcrtmt sume «rterială, scleroze renale hipertensive); — sanguine: anemii, hemoragii; — edeme regionale (la pleoape, retromaleolare, scrotale) sau Killzatc: «masarea, sau hidrotorace, ascită, hidropericard. Explorări paraclinice. Examenul de urină are mare importanţă pell* Ini dl<K|iiosticul bolilor renale. Interesează cantitatea (diureza), (tari»/f / (//ea (n), culoarea, aspectul, mirosul, albumina (A), puroiul (P), ml\fi-. ml (7), iirobiliiKxjcnnl (Ubg), pigmenta biliari (Pg), sedimentul i/r/mii, / > / / • ! / / iirinii, niociilliira, examen;;/ chimic etc.
Aresle d i i l c se î n s c i i i i pe l > u | e | i i n i l de iin<ili/,.i. Cercetarea tutUftif ' l i l e l o i meii[ii M i . i l e < i l i . i l i i h " , . l i ' r v . i i i i i ' i i i i l complet de urinil. Clasic, a «M ....nul Humor < ! < • urlu..........n . l . i < l m < < - K etnie,i A (< H . n u l MilfosalU'llli |, i' icii NnOH) >i / (cu l ' e l i l m , | l •,! l ehilny î l ) , din , - , | . - hine $ă se coiH*

oxprl-' i in ll l medicalei Infecţii pielorenulo. M//HSII/ ponte fi fetid. / • / / ponto (l alcalin ca tn unde liUir/r (pll-ul vnrln/fl şl cu roy|.-. dlsprotelnemil etc. l'/oNtonurla poate evolua cu poliurio (scloroznlti rcnnlw •| «(iu ollgurie (sclerozele renale decompensate).i si . grâilmit dupfl tintament cu albnstrn do metil. cu cortlcolzl (este necesar control In (Impui Irntti'itlllnr>u< -îmi poate creste In stări febrile. Intani po« nil liiiKlnni petens (se dozează cu reactivul lisbnch). mitltti «nu l« l. Icttr» mtcn» i | )/ hlptoaaă prin plurio (P+) suu clnd conţină fosftiţl. <I//(/ IH/O uşomă sau «cconlutitil. rticollnrea se va face după o prealabilă loalotă NOU prin cn< i|ll Npcclale) deoarece secreţiile vagiruilo pot Inlluontn rn/uli pninlul eite prezent se face uroniltur. nln piiiodică a consumului do lirlmln In conlUnto maro). InsuflclonţM ronalo cronic» compun* l. (dini 1 — cnutltnton do urlnft pi» /!/ tn cnndllll (I-i Io un regim < nmplot. un i . In poto.//ur/o.v. foNlnll) .urki) este prezent In urină In dinbnlnl /nlînrnl.cro« /ic«grd In hopntlto. dlurtv/. uniţi. ţim înllcl. Un H.iur/a (D cuprinsă înlro loi'. Ulmi toart» menţii blllnrl slnt pozitivi In hepatite. i In ridică prezenţa puroiului indică inforţll alo căilor urlnnrx. dupA tidli dinonti (plran)» cn /.v//d/c mare cu oliguric găsim în nofrildo acului c) do/11/-i l 001 l 003) cu poliurlc găsim în diabetul insipid. im. •ului patologic ponta ovldonţln mlcroNcoplc: nn/iif/e. Iwucocilnrl) In nofropatil.i ni cum. c/ii/jrrc/. Icloro niocctnlco. leuf!or. >)ni/ (qll( o/. ' "'iir/n (cirlntalo do oxalnţl. tuberculo/ă ronnlrt »nu nnli'.l şl 1 0 1 1 ) o găsim tn onli ' Itostenurla (D cuprinsă înlro l 010 şl 1011) o găsim !• n niiU'i subJzosfenuriu (D sub l 010) o găsim In plwlon»-«. i uiiţi (cu roacttv Bhilith) yl I'u (cu alcool Iodul) In o tivi'iiln >i i Impntltrt epldomlcfl. c/^ndrur/o (cilindri lilnllnl. tn |ifi| u|oţ|Uu MU ponto observa: pttllnrlu (dluroză pcmtu 2000 nil dUiboiul y.\ 000 nil)./e. ' iiilnn NO modifică naltei. lichide abundente şl In insuficienţa ronnlfl cronlcfl u /i//'"'.inilnnm i i i i n a pionhpfll \« ml pot t|flnl Tr/c/io/niM^ri v(i(///i(i/l.ahamt şl Insipid.n oslo do l 400 '. rmi/r/o relativa unu i dovlno roşintlctl Iu hcînnliuld mncroscoplcfl. hopfitllo. \« pro/enlrt In niln nro NuinnlflcaţU< < ) • * < • & ('%. ninlntirla (mai corect protclnurla) este pozitivă.intiliioqmnin. sltllit nplltillolw doHClliii'i i l i i . ni In unelo inforlll. a) densitate marc cu polhirle gftslni In diabetul !•• •i i/i'/i.

. la dejun şl seara se administrează bolnavului un regim sec (pîine prăjită. De la 8 1/2 pînă la 12. — Proba de concentraţie se face în continuarea celei de dilutie. Proba se execută ţinînd seama de: respectarea repausului şi a dietei complete. creatina. . Normnl osto de 70—120 ml/minut. i i .trebuie căutată în cazurile In care zahărul aste pre-. Se folosesc trei pahare conice. Dacă lii'uiiituria este uniformă în toate cele trei pahare.Clcarance-ul rreatlninlc. spre exem plu). însâmîntări pentru evidenţierea bacilului Koch. aceasta este pozitiva in diabetul . Inr prin cnlcule se stabileşte coeficientul. în primele două ore. i . debarasînd-o de o substanţă oarecare în unitatea de timp (l mii i i i l ) .!! «Inqo. ou. hormoni (de exemplu: 17-cetosteroizi). Pb. Tehnica: la ora 7 bolnavul urinează. minerale (doruri. baciloscopie (bacii Koch în mina). n i rinichi. iar restul în următoarele 2 ore. calciu.. . provine din uretere . metaboliţi (ai serotoninei. şunca). se elimină cel puţin jumătate din lichidul ingerat (750 ml). edeme. originea sa este colul vezical. i h . iar dacă hematuria apare în paharul al treiI I M (urina de la sfîrşitul mictiunii). inoculare la cobai. Urocultura şi baciloscopia.'fiit 1n ni i ml (corpi cetonici In urină). — Proba de dilutie şi concentraţie se face după tehnica următoare: — Proba de dilutie: la ora 7 1 / 2 bolnavul urinează. i l complicat cu acidoză. de fiecare dată în alt borcan. Se pot folosi 9! Niih. La fiecare emisie se notează cantitatea şi den sitatea urinii. Proba nu se poate efectua dacă bolnavul prezintă fi/o/enu'e. Se compară creatinina din sînge şl iiiinfl. n i dr (l(>iiutriţie grave. inr sub 30 o insuficientă renală gravă. din urina recolUilă din micţiuni separate. Densitatea variază între I 001 şi l 003. •-« n a .la ora 8 1/2 se ircoltcny. .stnnţo cnro se injectează (creatinina exogenă). pînă la ora 8 ingerS 1. de fiecare dată. fosfaţi). insuficienţă renală avansată. în practică se foloseşte c7earance-ul creatininic. Nu are semnificaţie sigură. Iar la ora 10 se recoltează urina. — Din urină se mal poate determina: azotul. Proba celor trei pahare se face pentru stabilirea locului de unde IHOVMIC hematuria.5 litri de ceai. Interpretare: D sub l 025 indică semne de insuficienţă renală (nefrită cronică). Din urina recoltată în condiţii stei i l r s»« face urocultură cu antibiogramă. Ca şi la proba de dilutie se determină cantitatea şi D. carne. apoi. în borcan separat. sau prin probe de efort (proba de dilutie şi concentraţie). în paharul al doilea (urina de la mijlocul mictiunii) semnifică nleciiirea corpului vezical. dar şi In disgravidio. In condiţii normale. comă diabetică. vitamine. Cercetarea densităţii: se face din urina spontană. brînză. Scăderea sub 70 arată o insufii lontft ronnlfl uşoară. Prezenta hematuriei hi începutul mictiunii (în primul pahar) arată provenienţa uretrală sau prosliitică. Clcarance-ul exprimă coeficientul de epurare a plasmei de către linlchi. insuficienţă cardiacă şi liipvrtcnsiune arterială. substanţe toxice (necesare uneori şi în exa minări medico-legale). Urina se recoltează la orele 16—20—24—4—8. bolnavul urinează din jumătate în jumătate de oră.

In ilocţiunile renale. Urografia reprezintă o metodă radiologică de explorare a apnra* l u l i i l ronal.\ i . i m . măsurarou fluxului »niii|uln renal. cancerului sau lltin/. SINDROAMELE RENALE Cunoaşterea patologiei renulo va fi mult u. deshidriitări pun viiisaluri. e do nlnr-' Btfl. • A/olcnild (azotul neprotnlc): K-prc/. o «zotemio pcsN . Arterlografia renală se efectuează pentru diagnosticul etiologic dl mim hipertensiuni arteriale.. i i .irdiace cu oligurii.. Poate fi descendentă (cînd se administrează intravenos) snu «»• epwlontă (cînd se administrează pe cale uretrovezicală). •x/rn/<-/.>ui<ilfl duca a-au I n i ' (lulele prlvltotiro la anatomia..i() nuj'/îi i " « i •<imiw (le . Vnlorile li/ioloţ|l< <• nliH sînt de 0.utc de cadrele medii. i • .itininemla este o probă foarte sensibilei. Ele cresc încă din iuzelc incipienţi' nl«fei renale.cl v llcll urinare.<//e ca: hemoragii. UtNiilh h n^a renală. . 1 pi'iitru aprecierea luncţlnl ii'iidli i mul. izotopico ol' . Sclntlgrafia renală se face cu ajutorul unor substanţe radioactivi 1 l'uncţia-biopsie renală dă relaţii fidele dacă se extrage ţesut din /mm patologice. .'/c. rezolfate/e. Iar Intro 40 ţii r>0 ni(|% " i h i m d" .i/. care dacă nu sînt făcute coreof. Nofiunile de semiologie şi de explorări renale trebuie să //e b/ne iniinsc.lnl <> p n > l > .i.. — Nefropatiile medlco-chlrurglcale se explorează prin: cisl<> < »\ni\ •foinocistoscopie.-. ! < • In junii l'lfrH 'i •!() mg%.3. \ \ \ i c a ă n i» iii'tn i< ii'im ld lp rcicrlie. a indicelui de depuraţie al PAH (acidul paraamimililpn rit') otc. diiiico. Cromocistoscopla este efectuarea cistoscopiei după injectarea unui llil»st*inte colorate.i. (Tc.5 — l mg%.m/n<i/>. fiziologia. Clstoscopia este metoda de cercetare a vezicii urinare ru n piloni l flaloscopului pentru diagnosticul polipilor. livdluarea funcţiei tubului nefronulul se face printr-0 scrlo de i > x de fineţe: evaluarea echilibrului acidobazic. i lnn< | la iciml/i huliri" 1 . 6.1 . urmărindu-se eliminarea lor şi orientîndu-no nsupr» unor funcţii renale. clinica şl explorarăţi i<-n şl iIncA so va roţlne ca bolile renalo evoluează cu unul nau mal nm cilii iiiiiifitotirolo nlndroaniu: — tlndrnmut urinari QA. după administrarea unei substanţe de contrast (pe ba/1 (le Iod).! > > < i ' i i n u pt r: o b a t r e b u i a e x ein uct n rt u ii<i n\ < < . explorări radiologice (urografie). pentru că ele efectuează pregătirea bolnavului şi recoltări de urină sau sînge. Azotcmii crescute pul li </r/.

elastic. — Sindromul funcţional cunoscut şi sub numele de sindrom azotemlc so caracterizează prin creşterea azotemiei peste 50 mg%. 264 . prezenta i'ioleituirici. alteori scade raportul albumine-globuline (A/G) contribuind la apariţia edemului la pleoape. ca dispnee cardiacă. după cum pot apare modificări ale vaselor retiniene. anurie. peritoneu). De aceea. precum şi printr-o serie de semne clinice şi paraolinieo cunoscute sub numele de insuficienţă renală. Este situat în regiunile cu ţesut celular lax: pleope. în bolile renale cercetăm curent linului de ochi. < . . retromaleolar. deoarece ea este expresia deficienţei functlonnlo o oricărei afecţiuni renale avansate. cu tulburări de vedere ce pot merge pînă la orbire. peri((onitcil etc. moale. ducînd la „autointoxicaţle". urmare a creşterii tonusului arteriolar (creşte în special tensiunea minimă). care este ckmolic. exsiuluto. — sindromul hldropigvn (sau sindromul edemului). a creatiulnomioi poşte 2 mg%.4. Prin compresiunea bul bului rahidian. cu consecinţele posibile ale hiperten siunii: a) accidente acute. creşte TAR (normală este 1/2 din TA minimă a arte rei umerale). encefalopatia hipertensivă.— llndtomul cardiovascular şl cerebroretinian-. în infecţii urinare găsim piurie sau leucociturie. — sindromul funcţional (insuficienţa renală). hemoragii retiniene. poliurie). hemoragiile cerebrale (în nefrite acute cu evoluţie gravă). cu revărsate în seroase (pericard.mlific<iroa clementelor figurate din urină se face cu proba Addis. nefrita de sarcină. edem papilar. edemul pulmonar acut. iar consecutiv apa. Retenţia hidrică pînă la 5 l nu se decelează loldonuna clinic. — Sindromul hidropigen sau al edemului.sau microscopică). — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian constă din hiperten siune arterială sistemică. In nefropatii este reţinut soţi iul. care necesită o descriere mai amănunţită. „albastru" şi este situat în părţile declive. pleură. spre deosebire de cel cardiac. Edemul renal oslo alb. INSUFICIENTA RENALA Alterarea funcţiei renale atrage imposibilitatea epurării organismului do substanţele toxice şi nefolositoare. organe genitale externe. a hcmaturieî (macro. edemul cerebral poate duce la moarte. Consecinţa hiperten siunii arteriale (în afara encefalopatiei hipertensive menţionate) este şi sindromul retinian. a cilindruriei (în ni'liilolc! modicale). 6.Sindromul urinar grupează elemente patologice descoperite la c•\iiiniiuiroa urinii: felul diurezei (oligurie. ndlcft In Insufk'ionţâ romiI<1. Ede mul cerebral poate declanşa crize eclamptice în nefritele grave cu («dom. Reamintim că retenţia de sodiu şi apă poate duce la edeme generalizate. ci prin cîntărire şi făcînd bilanţul hidric (adică urmă ri ndu-se cît ingerează şi cît elimină bolnavul). sau b) complicaţii în unele nefrite cronice ca insufi cienţa cardiacă cronică şi sindromul coronarian.

roma illnbotică. r . Iod. chirurgicale. dar elementul comun rfimtno Iscli"î n l n renală). vărsături bilioase îndelungate.v/x-c/o/ i / i porfiunea lui distală. aur. Simptomatologia generală este polimorfei. In . l'lvolu|i i l. dar f<>ea ce atrage atenţi. .vu//r/i*/t/e/ ii'ixile acute est<.. reversibilă.i asnpm iiisdilnrll //i.url cu l 200 m M "„. plumb. i dlofinostlcnlnl ţi ni/lsuillc de tratmnnnt. f/orou menţinut neraţional. e) Stări de şoc. b) Stări intecţioase şi infccţios-alergice: scarlatlnH. d< < iu<|o nstfol: . deoarece. infecţii cu spirocheta icterohemorogl'• • > .. acţionînd pe mai multe căi.In su ficienta ren ală ie clailflcă In i Inauilclenţâ renală acută. sulld nildo. d) Intoxicaţii accidentale şi şocuri alergice: cu mercur Sfln proptiinto de mercur. le putem enunţa altfel: n) Glomerulonefritele acute şi nefropatiilc acute tubularc. boala Addison etc. hemoragii (obstetricele. incluzind în judecarea împrejurării clinicii no//nw?a (le inuximă urgenţă in care primul ajutor constă In prevenirea sau coni/ja<**rea colapsului instalat... Etlologle. hemoragii digestiv.v<c. toxinele. mcdlrrtln). alindor. ciuperci. cu t i l l t le/iunile devin mai ireversibile (evident că intervin şi alţi fnrlnrl: nlslnmul nervos. . I . v/ndec<i/»//dMin|OIII H KI i nourilor sub acţiunea terapiei adecvate) — tn a u ltc le n ţa r e n a la c r o Iricv e r s ib ila . toxiinfecţii alimentare. I | ) I | I K M diuir/ci..n n i . i i ( \ pici "i d . p l r ..(> (K) de /Ho da .i. c e d in e < > n \t\ n » n e a. fosfor. septicemii. arme do foc. c) Tulburări hidroelectrolitice reali/aţe prin: vărsSturl :•< 'llmr< dnshidratante (holeră. pielonofrltfi. Sintetizînd aceste cauze. rondiţimuitA do bonln f|»« ncrntodre. d<n depinde de o sorit» de fnrlorl rt\\ dcvorilnlcn lioln n. prin prevenirea lor. 4 /n(/% fi /i/pcrn/o/em/a c. stenoze pilorlce. Pentru personalul medico-sanitar este important d(> reţinut urmftlonrele: orice cauză care duce spre colaps poate declanşa o innullclcntă /«•nn/rt (icută. i i . bismut. i i i ' . creşterea crwitininnnii'l pe. desprindem că uncii' upm In nutl WM//O grupe.. arsen. mecan/. i ţ i i duodenale. postabortum.v/di// pr/nc/pti/ M' poate rezuma astfel: se produce o ischemie renală ni coiispciulii m\ lult)iir<irea profundă a irigaţiei şi oxigenării ţesuturilor funciţlonnlo n1unic ce duce la leziuni degenerative ale epiteliului tubnlar..'. '/oc operator şi postoperator. sau prin vinci»• ii'ea lor.n so clton^fl ţi cn-/. trebuie cunoscute. salvăm viaţa bolnavului.u<• poate creşte pînd la 500 n i ( | % (d. In m area m ajoritate a cazurilor. în final.. exicoza. Evoluţia osl«' « I c oliicci scver. traumatisme grave (striviri). I'<«1>M lilllodsci hemoglobinurică. Cu cît ischemia se prelungeşte mal mult. )< i • < ni left şl m oarte. Analizind gruparea acestor cauze.'!•(} /lIc ollqonniirU». i l i i i r i p n . .. .oligoanuria. stafilococii. i p .). 10—14 /Ilo H < : . — INSUFICIENTA RH4ALA ACUTA Survine ca urmare a acţiunii unor boli renale sau extrarenala amt< • i re. rheopirin. irgapirin.

Siin/)tomc respiratorii: miros amoniacal caracteristic. plegomazin) sau tratamentul eclampsiei (ca în nefropatitt do sarcină). itărl clrlimnte sau somnolent*!. combaterea hipertensiunii. creşte creatininemia peste 3 mg%. i > i i ( |lih r. Molnnvul <ne prurit.< ! < • < • . greţuri. . INSUFICIENTA RENALA CRONICA Insuficienta renală cronică constituie răsunetul funcţional al orirfi roi nefropatii cronice care în faza avansată se caracterizează prin i?" stenurio cu oligoanurie (confirmînd incapacitatea secretorie şi excn torie a rinichiului). torpoare. i l c " i Cliryno-Stokes sau cu o caracteristică specială: parcă ar fi • i' "i i" lii l unui ferăstrău („respiraţia în ferăstrău" — I. Nu este permln •>a Inttrziem cu indicarea lor. aur. i i | n i i . {>')< 186 . . arsen. Pe fondul izostenuriei — oligoanuriei. Simptonif cardiace: hipertensiune arterială (neobligatorie. i ) . scăderea azotemiei şi a creatininemiei cu cele lalte mijloace terapeutice care vizează boala de bază).Tratament. fapt pentru care este necesară o supraveghere medicală foarte atentrt tn condiţii de spital bine utilat şi asistentă medicală calificată. — . • .pert pudrat (din cauza cristalelor de uree care precipită pe piele). posibilă instalarea insuficientei acute ventriculari stingi ( d i ' . edem pulmonar). Simptomatologia clinică este expresia unei profunde autointoxicatll.i . — • :'. vărsături. largactll (clordelazin. De aceea se va lupta prin toate mijloacele pentru dezintoxica r ou organismului în acest interval.p n i . diaree. Trebuie reţinut că insuficienţele renale acute sînt de cele mal multe ori reversibile dacă se reuşeşte să se depăşească perioada de anurle (ce durează 6 — 10 zile) după care rinichiul îşi poate relua funcţiile sale. i i < > duce progresiv la coma uremică şi la moarte. canoslo expresia acumulării substanţelor nefolositoare şi endotoxice în orf|(inism.nni>i»ni<. ni/. apoi hiperazotemia.p. — Tegumentele şi mucoasele prezintă o paloare teroasă şi un .tratarea anemiei prin transfuzii mici izogrup. a hipertensiunii arteriale. Se tratează eventuala iniocţie sau altei cmmi deieirnl nnntfl. /. healO* c nţ|ll (ini'ii'iifl...irnxistlcă.S'//)t/>/"m nervoase: (vl.digestive: anorexie. tn lu in'|i«. a • 1 1 -sterii azotemiei apar simptome variate. bismut. in'tiiatemoză). Treptat apare azotemia. respirat'" . metodele d» dializă (peritoneală sau intestinală) şi rinichiul artificial. Se indicfl • iceste masuri „eroice" după 2 — 3 zile de anurie (în care timp nu s-n i ouşit reluarea diurezei. Dacă apar convulsii: emisie de sînge. ciuperci). Hatiegami). Tratamentul se completează individual cu: antibiotice pentru combaterea infecţiilor. ie combate colapsul. plumb. Avem la dispoziţie în acest scop oxanguinotransfuzia (ce necesită însă 7 — 8 litri sînge). chlnuItotjMl H|lt«tl(t pNlhouiMiorU.r. se elimina sau se neutralizează toxicul (mercur. De reţinut că fa/a di« reluare a dlurezel hipostenurice nu semnifică trecerea peste pericol.i").frecături pericardiace (în uremie poate apărea perl» Kiidit.i .deo rezistentă la tnitamont.

«U » •linptom ele ce le însoţesc şi de deficitul funcţional pi <'nn> irihwlul n i . i'xniiii'iiul l>. i I M . . chirurgicale şl mixte.9. n cavllAtll hucnln.st<* o moddlli . Ixinhi l u î n d n.... •ni mid/ Mincnfos. in o Inflniiiaţle a r .. î i ' '. IV prezentăm sinoptic clasificarea prlndpnlnlor l i n i i 'i Iu renaln pot fi grupate — In funcţie de localizare $1 de felul iHitnmont — In medicale.ll ( l i ' luclldlltl 6.. neuroleptlco (cloiiioiazln.1...i şl 0 nml<|dnlllfl cronlrfl. Dolllo r«nalw •i pot fi i laslflcate tn funcţie de interesarea predllortlcfl n no 6.1 t».iiutd. c«rp. formtndu > n i p | ..ilunată (2 000—2 500 ml) şl hlp"prot«lr« («.. .... . NEFROPATII MEDICALE GLOMERULARE «. npur h*nn<>r<i(|ll nilnnnto.. i M< nlft) mo o i't|np(itoţ|ono/fl * ri/i«i(//i'(1..... n o pciln/.. | I T < .. BOLILE APARATULUI RENAL (... i u i i i i ....1.. (I tl ii illr. d i l l l r l c i i l .. nori moi i' iată nu va fi coMili.i | n l i i o mi(//nrt xan n Itirlnţiltfl (K'iilft i '-In | M .1 y/lUiliricU>li' i rnlorlc.ndidcâ SO VIU .. uf. î l .. «Hb«» idnu (nnll<i'Mio).itiil Umili roma uremiei cu mrontiimpfi rnupIrnlUi) inimii in pi<i|ltfl.i l u l l x i ..t»l« wliit nmy. l>ii/.1.iiilloci'.. GLOMERULONEFRITA ACUTA 1 m i>ll(ipntoi|i>ii. dar mat ..... u n n ''! i înlsinulul. u l i u mlsl l .lo(|lc nopiinliid In ovldcnţft qarnienl pti •Mii In nivelul i Inii hliihn.. I | .In hldi. i < 'i"irui/ln. tivind drtpt cauzfl do mlfl strrptororul l > . NEFROPATII MEDICALE 6.ilinc.1. n ilvfll».... .9. n buxHni.1 «'iipiLii-oln (jlomorulart.. ' Uniuni iilnui'li i l ...(Nu.. i i ' i l t i r o l o r qlnmcnilnm.nnă SO V«n l . i i^H-niolitlc din qmpa A tip 12. i • ! '• '!'• i i .M ..1. M i.. IM [ic ( ! < • I M I I I K|r.r . i i ... mni|)luiniil(iloqlc dcoschlin tr«l «tnpo (Nlmllara cu cel» din rniinii' mul).. (^1.. Se vor romhato qrf'lm i i « > . | . S I .1.5. lupii.. I n l . 'mirt lnţ|rl|i" . K.. 1). vflrsftturll» cu tari I şi i i .i l n i conllii I u l nntlqon-niitlrorp. Puiului • IM» ni Nln-pi.5.1 toyiiiiii'iitulnr. i h l l i ' / ' ' I/.Im i'lectrolilii i.). ijlion iioliMv Hor cu Insulltlonţă renalii cronici tiolmln N A llw l i ' i l i i n v l l n Milo Hfl fio lumiţlmiţl tn coiulltl! du Iqlunn părui)-l IMIIHV .

>lM(ivul puţind prezenta paloare. Intorstitiale acute cronice subacute subcroni ce /acută \ cronică •. •— descendente (hematogene) cu 2 forme — ascendente (pielonefrite) ( b. — Sindromul funcţional (hiperazotemie).ilo In luncţlo de localizarea predominanţi Iniliinll noIroMiiliil ţi a modulul do tratament medical. scrot. anomaliile congenitale ale aparatului renal. densitatea urinii normală u crescuţii (tubul neafectat concentrează urina). c) etapa glomeruloneîritei acute difuze în care apar simptome pe ro Io grupam în sindroamele renale cunoscute. labii sau anasarcă. In evoluţia bolii nu este obligatorie prezenţa tuturor sindroamelor. boala se vindecă do regulă în t'fl fl »/i|»lrnnIiii.sau anurie. — Sindromul urinar: oligo. itînd fi unul. Nefropntll medicale: a.<i de început. Evoluthi. febră). sfmjie. cu simptomele cunoscute (dureri în gît. tromnlcoliir. sindromul nefrotic — pur (nefroza genuină) — impur (secundar) Nefropatii chirurgicale şi mixte: — traumatismele aparatului urogenital. — Sindromul cardiovascular şi cerebroretinian. două. în care starea generală se ameliorează. chirurgical ţi mixt (medical şi chirurgical) . cu predominantă tubulară (acute) d. hemarie microscopicii.ilolor l>«ll rcn. li) etapa postanginoasă. trei.Tabelul IV piliu Ip. glomorulare — difuze — glumerulonefrite — parcelare (nefrite în focar) — scleroze renale primare — evoluează în cadrul hipertensiunilor arteriale sau aterosclerozelor. — scleroze renale secundare (reprezintă faza finală a oricăror nefropatii cronice evolutive) Urmarea unor agresiuni toxice. Unii tiutori admit o evoluţie m<ii lungă. lislopielitele. proteinurie. — Sindromul edemului (retenţie salină şi apă): frecvent la pleoape. C) mied parte l . ii) etapa anginei tonsilare. cilindrurie. tuberculoza renală. vasculare (nefroscleroze) c.ioloqlco s«u cliicir creşte uşor. TnitolS Iu fn/.idronefroza. l.-litiaza renală. tumorile rinichiului şi ale căilor urinare (benigne sau maligne). infectioase sau mecanice asupra tubului nefronal. astenie şi transpiraţii. Clearance-ul rămîne la lori n/. mai rar toate.

hemlsucduni «In liIdrnrorli/nM. npnl Iu M'/<1 tonală. iar tensiunea artollnlft aste sub 16. Se combate infecţia streptococ! r ă prin mlininistrarc zilnică de penicilină (l—3 milioane Uf minimum 10 '/.. d P. azotul este în limite fiziologice. i i i . ilupft care se administrează regim hipo.lioltmvl si) pot vimlucn iflmlnlnd ni un „ilofuct" rnrm lorl/nt pi in .A !>l ev<>lue<r/. 7. I t i i n l u i« ovoluon/rt rupld. apoi în cură cronică. — Tratamentul medicamentos. Iu cn< < . novocdiiiă 1% i. i i o p .sau desodat şi hipoproteic.. de pregătirea şi recoltarea probelor biologice poni explorări complementare. se poate face şocul cu apă (administrîndu-so 1.||n.e n p licla ll/. Drtcft nu sînt edeme. d o iIn n m in < im v e :. Dacă nu există o /nsu//c/en/d fi»/i(i/d.fl a bolnavului. timp <|n clteva săptămîni. Fazele evolutive ale glomerulonefritelor.m !n clismâ.M ( U ren. S« tfntt'o/u co in p lictitiilo cardiace.iln (iculfl adm inistrează glucoza hlpertonă so i. regimul trebuie să fie absolut timp de l—3 zile. pentru diagnostic şi pentru urmărirea iliiţicn. Se poate începe şi cu regim sec . :.v.i .A spre nolrlt/l cronica. Repausul ameliorează circulaţia renală şi cruţă rinichiul d« i tu l său specific impus de activitatea cotidiană. glucoza hlpertonlcă i.. Uneori 86 Indică omlsla de 8liM|" |l puncţld loinbdi. Fig.V . puttndu-se da n cniift cu suc de fructe. In /num/r. Repausul In pat oiţe u i i ' . iiuiry1ii(l fipin niemle. Se pot administra vitaminele E. i hipertensivă şi tn edemul cerebral se urmăreai" «nmhntore.5 g diuretină) sub supraveghere medicală. i l u r l e unu pintelmnle (IhrrutA m (ipnie înnl ni»» In eluilml. ntft fazele ovolutivo dlo (iloiuiMiiloncIrilclor. îngrijiri: Personalul de îngrijire asigură liniştea. Insuficientă renală tfi urem/e ce duce. Se îngrijeşte de supraveghere ptrmnil. — Dieta se adaptează individualizat.i •— In i n s u l u i . repausul Ifl pat.\. tu şi aplicarea tratamentului.i liipei t< nsiunii intracraniene prin regim absolut. Complicaţiile sînt cele menţionate la sindromul cardiovascular şi «Mmliomul hidropigen.v. sulfat de MO mlmlnistrot \.o p er ito n ea lă sa u r in ich iu l m ii* dă .5 l Ctai In <'nre se poate adăuga 0. o l i i l necesar pentru vindecarea şi prevenirea complicaţiilor.'l—7 zilt». nllele nesul |ii I I I N O In Iluip tii'tratato so rronlri/eny.

i cronicii. este proteinuria pozitivă.ii-spcct. Clinic evolutiv distingem: a) perioada de latenţă. Forma clinică se stabileşte în funcţie de simptomele clinice cu care l'crinada compensată a nefritei cronice poate prezenta acutizări. heiii. Profilaxia constă în tratarea corectă a anginelor şi faringitelor <iciite (control săptămînal timp de 3 săptămîni după trecerea puseului d< ut. de precocitatea tratamentului. hematuria şi hipostenuria). c) creşterea T.A. urmărirea temperaturii şi a n migdalelor. hipertensiune arterială). care poate dura uneori 10 — 20 de ani.H. repetate. sistemice cu deosebire a diasto-llcci. i'voliitlu depinde do pnrticularităţile imunoalergice ale organismului. l'<<rlo.iriii decompensată se caracterizează prin semne de insuficienţă fpii. decelabil prin examinări atente.1. examenul tensiunii arteriale şi examenul urinii). b) cercetarea funcţiei nmilo. pentru a surprinde eveni nulele agravări sau complicaţii.iliirie. c) perioada decompensată cînd prin scleroza renală secundară se ajunge la insuficienţa renală cronică (vezi figura 7). de foi iu. di. a cărei evoluţie poate duce la compli caţii cerebrale sau cardiace acute sau cronice. proteinurie. c) forma clinică cu hipertensiune arterială (creînd confuzia cu hi pertensiune arterială esenţială). încît cu greu ne putem da vririM c<1 oslo cronică. actualmente se acordă credit punc-tlcibiopsic renală. dar ceea ce este caracteristic.S. normalizată şi fără semne de insuficienţă renală. d) forma cu sindrom nefrotic în care domină proteinuria şi even tual hipoproteinemia şi edemele. b) cu simptome foarte sărace. i spre f<i/(i decompensată. cîncl bolnavul este spre vindecare cu V. Pot să 270 . i < llnk'A.2. prin examenul clinic al bolnavului. Pulsul.Asanarea focarelor de infecţie se face după 6 — 8 săptămîni. hematuria şi cu deosebire scăderea progresivă (discretă însă) a funcţiei de concentraţie.5.il. diureza ••<• urmăresc zilnic şi se notează grafic în foaia de temperatura. 6.1. Este consecinţa glomerulonefritei acute nevindecate.iKM regimului do viaţă şi do muncii. Perioada compensată poate evolua după cum urmează: a) asimptomatic (exceptînd proteinuria. cu decelarea alterării funcţiei de concentraţie. infecţii streptococice repetate). tensiunea arterială. Simptomatologia poate fi variata. b) perioada compensata-.ipciriliîi simptomelor de nefrită acută. manifestîndu-se tendinţa la hipostenurie (D între l 024 şi l 011) cu diureză normală sau poliurică. GLOMERULONEFRITA CRONICA S0 va urmări permanent starea generală. Diagnosticul se bazează pe: a) antecedente (descoperirea episodului infecţios acut. • u . Reţinem însă că fiecare acutizare grăbeşte tre<<•!<•. '!'• nqirsIvitdliM streptococului.

4. l i n Iiipotensoare.O. tratarea oricărei infecţii) diureticei glucoza citul MP olitjurla şt creşte azotemia. Glomerulonefrita subcronlcă se aseamănă cu cea subacutA. se vor trata individualizat complicaţiile cardio» «culme. UIMologlc se caracterizează prin interesarea unor grupe Izolate d« i i H i n i i i do undo şi denumirea de „nefrită parcelară". livoluează cu toate sindroamele de suferinţă renală. înainta de limtnlmun in ii Imiţtil ronolu decompensate. 271 . cerebrale. f. Sub acţiunea tratamentului imunosupreslv. proteinurle) şl prin lipsa celor* Inlto sindroame de afectare renală.5.voluţia este ceva mai lungă decît în forma precedentă (durează i 5 tini). s-a ameliorat în ultimii ani. pneumonie. Clinic se caracterizează prin prezenţa sindromului urlimr (hematui IM microscopică.3.1. GLOMERULONEFRITA SUBACUTA Şl SUBCRONICA Glomerulonefrita subacută ar fi după unii autori o formfi d> < \'olu« ţjrnvrt a nefritei acute. In funcţie* du pruwjnţn pii«loinlnanţa sindroamelor cu care evoluează. C. IM (urmele Intimto. domini u. în cadrul unei i .:.i/. 6. Inţjilllrtle sa lac dupd schema enunţata la glonwnilotwltltd ciciiffl vin «vita eforturile pslhofl/.c//unea histopatologică se află la nivelul membranei li. > for.nnentul medicamentos va fi Individualizaţi capllnro-troflcti (vi* • i h u ' l i .P.şi cerebrale.1. se va adapta dlwlii imihicţle de sare şi de proteino.lco mari. In c-ire BB nilnu(|fl hormoni corticoizi şi substanţe imunosupresive. erizipel. l'. dlola vn II t |nitln severa In ce prlvosto restrlcţln sftrll.1.iA rompllcaţll cardiovasculare. E). Tratamentul este similar cu al glomerulonefritel acute. şi adinamie. mai rar macroscopică. sinuzită. S-au observat şl bolnavi la care nefropntln a incopul <n o nefrită tn focar şi apoi n continuat ca glomerulonofrltl fll'lllA . IMt.gloiumulnro. după cei mai mulţi ar fi de la Inc pui .il«.înt similare cu cele din glomerulonefrlta difuză şi se datoreail ficţiunii directe a toxinelor bacteriene la care se poate suma şl un mectiiiJHin Imunoalerglc. m qone* inlo ulterate cu paloare. prognosticul de • l n t A s-a ameliorat. astenie.HI A ornvă de nefrită. In hipertensiunile grave se vor ndml. • •iidiicardită lentă. GLOMERULONEFRITA IN FOCAR (NEFRITA IN FOCAR) Apnre în cadrul unor infecţii acute (amigdalite acuto.5. stafilococii sau pneumococii). Leziunile glomerniuii. Se intrică simptomelo bolii de băii f| durerile în regiunea lombară.. Dotu l lift Alterarea stării generale şi sindromul edemului.1. 6. Prognosticul grav. rar poate surveni şl în cadrul unor v li D/. l sin* ttmimil urinar (proteinuria) şi cel al edemului. Celelnllo ilniliiuime de suferinţă renală sînt prezente în grade diferite. ducînd la „sufocarea" şi moartea glomerulului.

|.5.n compensată dominată de sindromul urinar (poliurie. cefalee. Leziunile sînt de tip fibros. senzaţie de gură uscată). Sindromul cardiovascular (reprezentat de hipertensiunea arterială • . dinţa hi|><>. interesează iniţial vasele glomerulare (arlerioglomerulare). Diureza este la început bună.i< < i<l<'nte vasculocerebrale). 6. dar ulterior se produc leziuni de tip degenerativ si la nivelul tubilor. livoluţia este benignă dacă apare în cadrul unei nefropatii cronice i ii evoluţie lentă. precum şi dacă evoluează în cadrul hipertensiunii ariei i. în raport cu provenienţa lor considerăm: a) Scleroza renală primitivă (nefroangioscleroza) consecutivă hiI M T tensiunii arteriale sistemice sau a aterosclerozei — în fazele lor avansate — cînd au determinat leziuni fibroase şi la nivelul vaselor b) Scleroza renală secundară care reprezintă un stadiu avansat al unor nefropatii cronice: nefrite cronice. Dintre marile sindroame de suferinţă renală. nefrite interstiţiale..2. domină sindromul urinar caracterizat prin izostenurie (l 010—l 011) proteinurie şi hematurie discretă.il n benigne sau ateroscleroze cu evoluţie lentă. Fenomenele de insuficientă renală apar întotdeauna (creşterea azoleniiej şi a creatininemiei. evoluţia sa este gravă.odală (In unele cazuri se reduc şi proteinele).il so disting două faze: ln/. adinamie. In i|eiMT. nefropatie diabetică etc. sfîrin ( îteva luni prin fenomene de insuficientă renală cronică (ure-i '„ni prin complicaţii vasculare cardiace (coronaropatii) sau cere-'. dacă însă apare în (culmi formelor maligne ale acestor boli. (pimlclJina). NEFROPATIILE MEDICALE VASCULARE (NEFROSCLEROZE) Sînt stadii avansate ale unor nefropatii sau ale unor boli vasculare generalizate care în final au interesat şi vasele glomerulare. paloare.cu creşterea mai ales a tensiunii diastolice — şi eventual prin fenomene cerebroretiniene) este prezent în marea majoritate a cazurilor. Id/d (Irconiprnsntfl In care pot fi cuprinse toate marile sindroame iildlnla reiuiM. dominate în faza finală de sindromul de insuficienţă ie n . pentru ca ulterior să apară oliguria şi chiar tendinţa la anurie în faza decompensată a bolii. izoste-'•.) în faza (In mnpcnsată a bolii. scăderea poftei de mîncare. so efectuează tratamentul bolii de bază în cadrul căreia (ivolueu/a. scăderea indicilor de depuratie etc. Sindromul edemului nu este obligatoriu.1. pioleinurie şi hematurie discretă).Trai. r ile . antibiotice. Clinica este dominată de alterarea progresivă a stării generale (aslenio.micului trobule efectuat cu deosebită grijă prin: repaus la pat. o lungă perioadă de timp se constată chiar poliurie care trădează etapa compensată a bolii. scăderea d i n greutate.

I M r tf j n n n l I r N C p u n t » p i I n e v !< l« M i l! e r e n N ln d r n n mi eul o r< di en i l A iil l • . I M « evoluen/fl: Nlnt cuprinse în acest grup nefropatiilo la care procesul anatomic ulioce în mod esenţial la nivelul tubilor şi are caracter acut. NEFROPATII MEDICALE CU PREDOMINANŢA TUBULARA l ral. i / i . M NI . • n i t iH'fropntll di ln«' i • in istromn n-n. cardio ' . durează cîteva zile.o evolutive: /«za iniţială dominată de fenomene dispeptice (greţuri. Intervin simultan sau combinat: -'MH!//a canaliculilor (cu cristale de sulfamide. Involuţia este acută. persistînd izostenuria. R«echlllbra•> lildroolectrolitică şi acidobazică. "»liom hemoragipar. ori de cîte ori se cunoosh1 < <ur/. după administrarea de sulfamide. S-au deicrlfl I i i i l i i i l<i/. postoperator. Clinica este dominată de sindromul urinar cu oligurie pînă la anu-! (• 9! liipoizostenurie sau subizostenurie la reluarea diurezei. NEFROPATII INTERSTITIAIE u .i 6. i i .<i . H ! K *• ). ' . Ele survin tn variate njurări: homolizele intravasculare în cazul transfuziilor de lingă Mipeitibil. tabloul clinic se agravează. diaree) şi simptomele bolii de bază. < m diolonicr. factori rellecşl cart i/tur/. hemoglobina. bismut). anab o ll/an • . i i u i dIn f la in iiio iie . l!<ictorii patogenetici sînt variaţi. în zdrobirile întinse de ţesuturi. mioglo* i.5. micuţul este coiHlIlIoimt < l i > sindromul < u < .i a l e ale nurvltnr i ' i .Noii Intern* .3. tulburările hiilnii'li'i Irolitice se amplifică şi apare insuficienţa renală. în condiţiile aplicării tratamentului corespunzător BO i i l e obţine vindecarea completă morfofuncţională. Nu trece In cro• dnto. laza oligo-anurică dominată de oligurie sau chiar anurle şl < l" n. în stări septice (mnl In avortul septic). intoxicaţii cu metale • ! • (ni(>rcur. Tratament.n. în stări prelungite de şoc. r »h 6. v .3. adică dacă nu 86 apllcA Irnliiinciitul corespunzător. iM H< /O I KIiim -in te is titlu ).n < i | ) ( ) . i i n hipoleiis< > < ire. macliol). pierderi 'H'lnctrolitice etc.1.r u lte r io r ia II . apoi anabolizante (naposim. n t l i i l .) şi lezarea acestora. — faza de convalescentă în care starea generală şi funcţia renul a rifac treptat. c a r * p r o c o iu l p a to lo g ic la . infiltraţii b i l i h . vanăim l. din t'nuză se numesc şi nelropatii acute tabulare. arsuri pe suprniiuirl. Etiologic. te lini. iiri'C 'h ilih nirc hid n > ele< Iro liiUi < n i < . în condiţii naturale. — faza de reluare a diurezei. i i i t 'Imlci cu novocaină (excepţie rinichiul tn şo« i. torca profundă a stării generale cu tulburări respiratorii.1. în boli infecţioase.4. toxemie gravidlcă. Aplicarea procoduillui ( I n dializă.tl anoxia nefronului şi factori toxici ce determină leziuni toxiasupra epiteliului tubular. dclrilusuri celulare etc.

itc fi tratată etiologic cu antibiotice. constipatia sau infecţii ale căilor respirnlorii superioare. viroze. — Forma acută apare în scarlatină şi alte febre eruptive. iar ca mamă pielonefrită. frigul. — Pielonefrita recunoaşte acelaşi mecanism ca şi cistita. Se contraindicai deci administrarea prelungită de antinevralgice.srr/H/onfd (nefrita luterstlţială propriu-zlsa) şl b) ascendentă (plelonofrlto). frison. 6. Diagnosticul se face în lumina simptomelor clinice. micţiuni durerociso. In emirul ticeitor nofropatll •• deosebosr donfi forim». Mai frecvent <|ilsiin cistopielite sau cistopielonefrite.2. în cadrul nefropatiilor cronice.5. Se manifestă prin dureri în regiunea lombară şi oligurle plnă la anurie. Importanta acestei nefrite constă în aceea că po.4. Observaţia clinică îndelunţjnlfi arată că ietiţa care face cistite va face ca adolescentă cistopielită. la gravide. NEFRITA INTERSTITIALA DESCENDENTA (HEMATOGENA) Are două forme: acută şi cronică. fiste necesară antibiogramă pentru tratamentul corect cu antiMotlrc.vi iii'iioniil. n) r/c.Cistita singură este rară. de aceea infecţia căilor urinare căutată la toate persoanele (cu deosebire la femei) care pre-semne de nefropatie cronică. — Forma cronică apare în cadrul unor febre eruptive. în apariţia cistitei un rol important îl au afecţiunile qinrrologice.5. tenesme urinare. care se extinde pe mai multe decenii. NEFRITA ASCENDENTA (PIELONEFRITA) Nefrita ascendentă (pielonefrita) este o nefrită interstiţială infla-matorie cauzată de infecţii ascendente cisto-uretero-pielitice. Survine mai frecvent la femei. precum şi !n septicemii. menstruaţie.4. la care se adaugă tratamentul pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi eddobazică. pneumonie.1. Este mai frecventă la femei. cifra Addis este crescută peste normal. şi are o evoluţie îndelungaţii. după administrarea prelungită de antinevralgice (în mod parti cular fenacetina) şi după administrarea de sulfamide. loucocituriei. sensibilitate în hipogastru. 274 . frecvenţa acesteia este deosebit de mare. Tratamentul este cauzal şi cel al bolii în cadrul căreia apare.1. polukiurie. . Simptomatologia se caracterizeză prin febră. — O formă particulară de nefrită interstiţială este aşa-numita ne frită endemică sau nefrita balcanică observată şi la noi în Oltenia de sud şi Banat. dar mai n l i v. * 6. cînd infecţia trece şi In Internului nmal. reprezentînd aproape 25% din cazuri.1. datorită structurii anatomice a aparatului uro-genital. prezenţei puroiului. apare baclivlnrla.

uliciciiţA tenală cronică. hlponlbumlnurie.A.. controlul urinar cronic jni. mai recent Poteseptyl (R). In final Insuficientă renalft.i hipertensiunea <irterială (In circa 40% din cazuri). i . Ca leziune comună tuturor formelor este degenerarea epU tpllo lul)ulară. .. Este necesară ur• •• .. septicemii — unele colageneze m. . cord.\\ fenom<-m> de m . iar apoi şi în părţile declive.durere de IntuiiNltate variabilă In l o j i l e mmiie.inile 9! cronice. NEFROPATIA DIABETICA Ap<iK> fu (Mdiul diabetului y.. alături de simptomele bolii de bn/ă In i '«(Irul cărora apare acest sindrom (glomerulonefritele sub. i l u . frlion.! pun: proteinurie accentuată.1. T.a diurezei. regim dietetic. fdome.l^iliul . mercur sau plumb.d slmplnmelor cllnlco. protelnurl* 9! hi(lupioleinemie la care se adaugă şi hipertensiunea arterială. Inţirljlrl: repaus. V. i HUI j ramă. temperaturii. uneori !iii<<imii«iitA. explorări pentru diagnostic (exui' mii urinii.5. antibiotice.n ' i i ' i isiicA. Leziunile morfologice sînt în funcţie de boala de bază In cadrul c!> r»ln iipar. mari. Inlrucll litiaza f>l nnuninlllle i m i l t . {tulind < iii in | e intoiisItnttKi unul colici. examen hematologic. intoxicaţii cu săruri de aur. proteinurie care depăţeştd l In 24 ore şi hipoproteinemie sub 6 g% cu disprotelnoral».'i mitent. Sindromul nefrotic z/s „pur". î l " <u unu-ule i i r > l. i \ .5. SINDROMUL NEFROTIC Deosebim sindromul nefrotic zis „pur" şi formele zise . i/o. şi dopresibile situate la început în regiunile bogate In ţesut celular i utunat lax.'ih. se va l n < « 9! uro> i < i.sau subl/nstonurin este un simptom caracteiifUic/ unu-ipi . cunoscut şi sub numele de „ne/roed K ' nnină" sau „ne/roza lipoidicâ" este constituit de: edeme albo. i dinopntie i MI . unde boli Infec* (lonse — difterie. poliurle. azotemle. Simptom.. So rnoiiilcsl. cifra Addis. — Forme pariculare de sindrom nefrotic sînt: nefropatia dlabetlcA şt nulropatia gravidică... hlper* . creatinlnemle..ilKjne. evoluţia este spre vindecare cu tratament corect sau trece In crot i ale. examen bacteriologic.u e M.id.ud In raport CU vechimea OCOltula. livoluţia este în funcţie de boala de bază. i l > 1 <ile cailor urlmiro pot favoriza Infecţia. antiblograma..)..S. hematurle ţi o tendinţă de a face infecţii. Tratamentul este cel al bolii de bază In cadrul căreia apare.H. impure". ilurantoin. Vormele zise „impure" se manifestă prin: edeme.. iloloqle. rvoluînd cu subizostenurio.. l i i p D . i i . Inr In '. Ca parllniliirilate este administrarea unui regim htperprotelc. sifilis. . cortlcoteraple fi teiopie imunosupresivă (azatioprină şi alchilanti) cu rozultate bun«. f»brfl. 6. /)/(I<//IM\//VII/ HO l'rtco |)o bn/... m -. ni(>a corectă a tratamentului dezinfectant urinar după antlblogramfl.iiKjd slmptoiiiolo du c islllrt. hlpef» | iomtlroidism etc. urograflo)/ M u. .n ici i .iborntor menlioiuite hi clstltă. pulsului..

A. NEFROPATII CHIRURGICALE Şl MIXTE In acost c i i p i l n l sînt încadrate afecţiuni variate şi numeroase c«e. . mai rar poate să treacă în cronicitate. dar uneori atinge 20 g % (sindrom nefrotic în cazurile preeclamptice).'(chlrurgir.. dar numai sub controlul medical.isistenţa chirurgului. glucoza hipertonică intravenos. fiind suficient unul pentru a confirma diagnosticul. <• niveluri alo aparatului renal. <) Hipertensiunea arterială se întîlneşte frecvent. a mamei şi fătului prin edem cerebral cu crize cclamptice. hipertensiune arterială.'Hl/1'. \n formele cu hipertensiune.2. cu mortalitate postnatală maro. naşterea poate fi prematură. edem pulmonar. — în formele fără hipertensiune. Se va pn'scrie regim desodat. Tratamentul este cel al diabetului: se urmăreşte reechilibrarea Inii i-qului metabolism (prin dieta hipoglucidă. dar fătul va fi subponderal. Boala se caracterizează prin triada: proteinurie. IrmiiimliMiio l < i d i v e i .. • i in i in l sodic sau fenobarbital injectabil.isind 400—500 g pe săptămînă în ultimele săptămîni ale sarcinii (de . Tratamentul trebuie să fie precoce. fi dusă la termen.. Postpartum toate fenomenele revin la normal. neceiită lini.il) de urgenţa.. insulina şi mişcare) la caro se ndmigă tratamentul specific al eventualelor complicaţii. iar în formele mai grave repaus la pat. Edemul .. i'drmo. cauzată — se pare — de tulburări hormonale şi toxice cu punct de plecare în placentă. fără a fi obligatorie prezenţa celor trei simplome. dep. NEFROPATIA DE SARCINA Apare în partea a doua a sarcinii.r. Poate favoriza «•dciiiul cerebral şi hemoragii cerebrale. T. livoluţla este progresivă.5.iO g apă în clismă sau intravenos. b) Edemele se pot manifesta prin creşterea ponderală anormală. tn li. Ducă apar crize eclamptice se va administra sulfat de magneziu .A.ni u i(>l"i|ii. cîntărire). Evoluţie şi prognostic. hemoragie cerebrală. ln'iu'l'icitr/d şi d<. 6. Simptomatologie. de aceea boala trebuie surprlnaă de timpuriu prin practicarea corectă a controlului periodic al gravidelor in termen la dispensar (controlul clinic. T. sarcina poate. şi cînIiii in1).Morfologic se prezintă ca o glomeruloscleroză iulercopilară (KinimolslIH-Wilson).. insuficienţă renală acută. n) Proteinuria poate fi de 2—3 g%...ilnmont.K•(>(•«! este necesar controlul săptămînal al gravidei: clinic..moartea mamei.oricil cu hipertensiune beneficiază de tratament cu diuretice şi antilupi'i tcnsive.

. o tuberculoză secundarii (ccli-l pul/)/</(/.irfi). M »' POLIPII VEZICALI Polipii vezicali sînt consideraţi stări precanceroase. r l i i n I i i polIchlNllc.. TUBERCULOZA RENALA 'I'ubcrculoza renală este infecţia cu bacii Koch cantomilrt In nivelul l i n i i l i l n l u i . Inoculare la cobai şl urografie.ilil rom|»nUnl<' n\c< (t|)Ar<itulul romii (joncţlunaA p i i ' l vlclo.-jiunl. duce la insuficienţă renală prin distriujurea •••lilnlui. cară DU Li 1 1 aldincnlnl obi.iră.. Diagnosticul « IP face prin metode paraclinice. infecţii sau uneori h/per» uic cu consecinţele ei.). rorrotoron • locul..)/ iun. tubcrmlo/d <|«nl« i «fin pnliiKiM. plurlc). IIHICIK ilurlc.'ul du COilItudlnc ne flOf i M . uiotcr strlcturtit otc.1 i o n i dc/infectante urinare şi respectiv antibiotice după «intibiocjniiim.niiom. Diagnosticul precis se face prin cistoscopie şi examen hlstoHIDRONEFROZA llldronefroza poate fi congenitală sau cîştigată. . i l c i M l i :. ' Iuii(|i1 diirnlA ( p r n i i ' i i i m ic. lubci cu lo/d imală.. m<%iţ)tnd ptnfl In colici ?•• '/ s i n i l i o i i i i i l dc iinprcqiHitic l > . atrăgînd atenţia hematurla macrol»lră. l l l l d / i l M'lldhl. '1'rutamentul este chirurgical: medical se tratează infocţia uriiini..< I \// V' M/ sn face prin examen clinic. baclliiini Koch in UIUM .!(•• îl i.i . simptom» dt «)|)nln. DiagnostlsUibileşte pe baza simptomelor clinice şi explorărilor paracllnlce • nnturie.iiu porsonale (tuberculoză In i i i m i l i o . cauzatoare de colici renale.icnalo. bcimiiic sau nuillynr la nivelul rinichiului s<ni vozlcll | n îl 11 îl V i ••/.c'ază • > I H dlldtatia calicelor şi a bazinetului. Progresiv. rinichi dublu. Cistopielitele secundare anomaliilor sau l| B*c/ r v nule sînt adesea manifestările care ne ajută să depistăm cau-m fnvnri/untă apariţiei lor prin examinări complementare. Se caracteri/.i. sul>lci>rilltAti. ilnlclil nctopic.M|iio. i .î l . Favorizează infecţiile. urografie.. l >i. •J77 . CANCERUL RENAL Şl VEZICAL f'nnccrul renal şi vezical poate antrena colici şi infecţii.o dace* " urografie. scintigramă etc. Cri mai frecvent este..slU. durori în l n j i l < . K M.. Uneori determină dureri paroxistice (colici renale). ANOMALIILE APARATULUI RENAL Anomaliile sînt dezvoltări anormale ale diverselor segmente ale irnlului renal. hidroi coHM'-nitnl.

lnet m d e .. hidronefroză congenitală şi tuberculoza icn. datorită migrării din diverse cauze (zguduiri prin vi hicule. intensitatea.... a punctelor paraombilicale. filtunle tri Ixr/. . etilHll nînd cu colica renală. infecţii urinare etc. alcalină.calcnll („PM-IIP" i boj Inie).delta.. | > i •.<• cunosc . — După mărimea calculilor deosebim mai multe forme clinti cristalurie denumită „nisip urinar'.n l. rflmln regulă fără simptome clinice şi pot fi descoperiţi întîmplător. colaps. Calculii mari din bazinet. . d. care odată instalată. iradierea.. adsorbant» (jd/elor: cărbune animal)..i i la bărbaţi. Boala survine la orice vîrstă şi este destul de frecvent.11 Io i nrltuii' Hln prin precipitarea unoi .i'i. uşurează diagnosticul.. fosfaţi de calciu şi fosfuţl HIH ( niacomagnezieni.. pe plan fune|lnn(| realizîndu-se o insuficienţă renală acută. d) radio(|inf|(| renale simple pentru calculii radioopaci sau urografiei cu subsidii! rddioopacă (necesită pregătirea prealabilă prin regim antifermentesclhf clisme pentru evacuarea gazelor.\m i seopicfi): — litiază urică prin precipitarea acidului uric (ca bază de fortuiţi In mediu acid (se tratează cu Uralyt U sau Uralyt complex).imino/c. Calculii mici. calculi de l—2 mn\ 278 .ni ii ini ţl l'aelin dispoziţia ereditara. Diagnosticul calculozei renale se face pe baza: a) anamnezol. t uf stcitate în sedimentul urinar la examenul microscopic..sensibilitatea oli||| ti vă a lojii renale. labil). i v o i i / .i l iii. care pot fi însoţite de greţuri.m m*«ioj/pr at LITIAZA MINAI A InţdQgoin prin lltln/d i . imiţi.sau macroscopică. . In (IH{ Infectată. metabolism viciat al unor mincndc. i di. precipită carbonaţi. După natura calculilor putem găsi (prin analiză chimică şi . caracterizată prin: durere paroxistică ]<>n\ltHt\ rare obligă bolnavul să ia poziţii antalgice şi care iradiază în abdniiif pe faţa anterioară a coapsei şi în organele genitale (testicul.. Este foarte dureroasă (cristflll se înfig ca acele în pereţii organului gazdă). i c.mm io\.i. pareze. n d . oligoanurie.n | .n.' -..im mod it A). d. febră. vizibili IM inii f( scop ca şi cristale în formă de „plic"). stază. favorizează infectul (nefrita interstiţială — insuficienţa renală). o lulluirun •fl Insuficient Iflmuritfi. autovehicule.. i In mod normal se dl/olv. precipită în mediu acid. i f)j precizează sediul durerii.. c) cristalelor.mn. precedate de purgaţie.il mi/fl litiaza renală.b) examenului iiilnl ccire poate arăta hematurie micro.n î l .c. Idluurie şi tenesme urinare. Malformaţiile congenitale (prin spasme supr-i. bine fixaţi. — litiază oxalică (formată din oxalaţi de calciu. Eliminarea calculilor (mai ales după colii prelungite) şi analiza lor chimică.H stnzfl urinară)..i lnn<|ul c .i|i d. i p o i t exiicjeuil do calciu minări urinare de oxalaţi. efort fizic).i e. Simptomatologia. văraft! dureri abdominale.i/.ivd. pll-urin<n l . produc dureri în lojile renale.

In nefropatiile chirurgicale. i i i | oid o r . sau pernă electric<i p<> loj. Se mai < i p l i < Y i silele cu npă l A i i i i ' l . i i. 'd u• i i i n i ' i i i c i<o irm in 1 1 < • )se ad au g ă ! 1 ' om b n trt p i [-u i ce fnv o rlzeaift p i« * . i l i a • . 279 . în fazele evolutive şi decompensate alt nefropatii cronice şi în afecţiunile ce evoluează cu tulburări metabolismului hidroelectrolitic şi acidobazic.. I din cio.i . ' . i f . i : H i i . ape slab mineralizate de tip alcalin • « • ş t i ) . I | . < •l. au şi acţiune antinlfl şi antiflogistică.. MM . lu i iillti. i \< • ! n i . i c ne calcice (Olăneşti). şl cealaltă suibicu ta.balneoiizioterapice: locul principal îl ocupă cura internă ' H |> i a ) .. i.strcd/ci i. . 1 / u i i ş i r e d i u < .:n i i . Ca litolilic se indică e (idniinistrează în picături (3 — 5 de 3 — 4 ori pe /i) în <ipă \. |lll «. ne •. 2 sau 3 în funcţie de lipul lilid/.Imliului morfofuncţional în care se află. tint-nl chirurgical se efectuează după nevoie.. v ..i . r..lllllfla C ttl U • l ilw i Ut|f)lă «'mc • | . .n «m in. Miit<nl: nlliii<i i . I l " . n • ' • < i u | i . i n r v n i o ( d a c ă ddu rpe. i interna (crenoterapia)..1 t i o u i < ! < > | x i | i .. < < > l i c • i. Apele minerale indicate sînt în funcţie de forma d.i H M I .icliiiini..i|ll. n !n . .!• .'iu ilfl IP Iu ' ( MI l' iiiiM fl i". l . > | i < i U l i u l u i d . pentru a face cea mai bunB Indli l i u a exclude cazurile ce prezintă contraindicaţii. i d m i n l s t r a t e l . . l ipnilnliv In.. u r m a « e i d « . pi 1-uJ urinei şi compoziţia chimică a litiazei. ape cloruro-sodice-magneziene (Păuşa I şi II) sau sa-un'/.isă. . I H I. Ii' i . > l > e minerale cu acţiune predominant diuretică sînt apele oligo' i ' .111 eşti.i ld ... .. Se indică: ape oligomineraie (Călimă-. l . iar fizioterapia are rol secundar. Io lllli ln liu o ln tv n .<.ol |lu r. m.i i .D i n ! M M I n l e r i l c l ( d u p ă a n t t b l o g r n m A ) . dependentă în mare parte de prezenţa H 2 S In respective. ca pregătire preoperatorle fi i lor.M IM l. bolnavul trebuie minuţios examinat pentru •. ii u n . Persoanele care au avut nefropatii acute pot beneficia dfi i p l e la cel puţin 6 săptămîni de la trecerea puseului acut 11 a indicaţiile balneofizioterapiei: în toate afecţiunile acuto alt • i mi re şi ale rinichiului..specitilitate (urologi şi internişti).. V . s<iu apele sulfatate calcice slab mineralizate de la CălimăAceslo ape în afară de efectul lor diuretic.. v . H . Slănic Moldova). t M n M n i . ) l i i l i t i n sau Covalitin l. . ion Indicării unei cure balneare. In lo \ .iK a n i i n u ei r . . n în m lo firo a sch em A /2— g i i o m i i i 1: m I M . BALNEOFIZIOTERAPIA IN BOLILE APARATULUI URINAR ii//7/c balneofizioterapiei (BFT): litiaza urinară.r i 'f l a l i m e n t e l o r b n q n t t i e i i i • . i. în nefropatiile cronice în stadiul lor stabilizat şt n i . l i o i c . i i i n nd ii i n. i i i i d i c . infecţiile cro• mior urinare.

— In llttcr/. Căciulata. pot primi apa din izvoarele de l<i Bu/iaş.!! hlllurc: l/vnriil r» In h i i i i / .i'. Se mai pot utiliza apele carbogazoase simple snll feroase. Olănoftl* In // ii-iia atoclatfl ru dl/tclilin"/. cu ureea sanguină sub 70 mg%.nrlalo cu ulcerul ((«stric smj duodenul: i/vorul \2 de I i i Olflneştl. diuretice. Persoanele cu proteinurii reziduale.vorul Căciulnta l sau 2 si i/vorul Pfiuşa I. Bodoc-Matild. crenoterapia (riguros aleasă) contri buie la creşterea eficienţei actului operator. Apele sulfuroase (Călimăneşti. Ciunget. Ţinea.i in litiaza fosfatică: izvorul Păuşa II. C!o vora. . în prezenţa unui sindrom enterorenal sînt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate calcice (Herculane.i . Izvoarele minerale oligometalice. — Tratamentul hidromineral în neîropatiile cronice beneficiază de iipcle oligominerale sau sulfatate calcice slab mineralizate de la Căli nicineşti şi Olăneşti. Nefropatiile tu bulo-interstiţiale de origine ascendentă beneficiază în mod deosebit d« crenoterapie. fără alte semne de suferinţă renală. Olăneşti) care pot fi alternate cu izvoarele oligominerale. Olăneşti) sînt indicaţi» în mod particular în infecţiile urmare.— CienoU>in|ilfi !n minte ulmplai i/voiul 4 «N. Se contraindică administrarea de ape clorurate şi sodate. i asociată cu n» Mft m fprnientnţle: l/vontele II !>1 24 (Ic In Olitncşll. Căciulata. Hygeea şi Brădeţ. Preoperator şi postoperator. Borsec. Herculane.a urlcâ: i/. sînt indicate în speeNl în infecţia căilor urinare inferioare. ini In cn/ul lltln/u . — Infecţiile cronice ale căilor urinare beneficiază de apa izvoam l«>r sulfatate alcaline şi silicoase de la Victoria l Mai care au o acţiune imtimicrobiană şi măresc diureza. tratament cu medicamente etc. în unele cazuri se foloseşte ţi < i | > < > altor Izvoare ca: Bodoc. Crenoterapia se asociază restului procedurilor terapeutice: regim igieno-dietetic.. în litiaza cu tendinţă de precipitare în mediu alcalin procmii •. Iu lilur/n oxtillc'fi cu tendinţă de precipitare în mediul acid: izvorul Crt i i i i l i i t d I.

1. . eozlnofll. din caro prin traniformSrl illlntlvc. trombocit). Din ţesutul mezenchimal face parta |l • ului hemohistioblastic. i 111<-Io sau plachetele sanguine). iau naştere elementele figurate ale sîngelui (erltroclt. ficnt) cnro olnl>orea*M nlcK'ltO. NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE uifjcle este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: a) erltrocttt (globult ui hematiile).Promleloclt-----». „celula mamă" sau primordială. precum şi c) tromboclte (plflHtrlnole. B O LILE ÎN G E LU IŞl A LE O R G A N E LO R S HEM ATO FO RM ATO ARE 7. (N Ho. limlocitele şi monocitele.MIeloctt (N. b) leucocite sau globule albe care pot fi granulocltt (niutrnflla. ulmii. Ba)----->Metam!olor!t. Cea mai acceptată teorie care explica maturarea alcmun* lui ligurate ale sîngelui este (eon'a unicistă care admite că din hemohlstluliltjnt mit' lua naştere oricare din elementele figurate ale slngelul. lilcmentele figurate se formează în organele hematopoletlce. Miclohlnst -». In ţesutul hemohistioblastic lljl ari» • H l i i i c n homohistioblastul. i Io şi bazofile). din care se formează elementele figurate ale slngelul ţi caluIn (i'sutului (sistemului) reticulohistiocitar (SRH).sistemul reticulohistiocitar care elaborează monocitele. monocit. Eo. succesive. ant . troficitatea şi apărarea organismului.Ha) —iGRANULOCIT (neutrofll. grannlorlt. Organele hematoîormatoare conţin ţesut mezenchimal cu rol important Jn iU»( • ' i o n . boiofll). splina. roprc/pntnle la nitul normal de: măduva roşie a oaselor late şi dializa oaselor lungi care elaborea/îl 'iînnuloln|o Vl trombocitele. — sistemul îimiatic (ganglioni limfatici.7. amigdale. Rodăm schematic trecerile succesive ale elementelor figurate provenind din lulii primordială: HEMOHISTIOBLAST i HEMOCITOBLAST l'ronormoblast-----vNormoblast bazofll-----^Normoblait pollcromatofil —»Normoblast eozlnofil-----^ERITROCIT (celulfi adulta ffirS nucleu).

forma: sînt rotunde. litia/n biliară şi poate scădea în hepatite acute şi hipertiroidism. Na etc. In unele boli (inaniţie. Rolul slngelui: n) transportă O2 necesar respiraţiei şi metabolismului celular. dar mai alc-j de Ioni circulanţi (Ca. K. etc. iar Colesterolemia poate varia în limite larql (150—240 mg%). măduva poate fabrica limfocite). glucide (glucoza). c) transportă deşeurile rezultate din metabolism spre căile de eliminare.^i filo unor umori (lichid interstiţial. enzime. Metaplazla este capacitatea ţesuturilor hematopoietice de a forma celule în cai» nu sînt specializate (exemplu în leucemii. fiziologic. ELEMENTELE FIGURATE ALE SINGELUI Hematiile măsoară în jur de 7. hipotiroidism. substanţe rezultate din metabolism. în infecţii microblniiB apare leucocitoza. fărâ a trece prin stadiul de monoblast. restul sînt sub itan(c organice şi anorganice. iar serumglobulinele în jur de 3 g%. Iar a eritrocitului de 100—120 zile) şi pentru a constitui un rezervor în cn/u| unor nevoi sporite ale organismului (exemplu: scăderea concentraţiei de O 2 neco-ill» un număr sporit de hematii. CI. nefropatii) raportul albumine/globuline (normal 1. Mg. Glicemia este cuprinsă între 80 şi 120 mg%. Seru7 este plasma defibrinată. iar cele sub 6 microni microcite. Proteinemia este de 7—8 g% şi se determină gravimetric. cifra normalii fiind de 23—27 mEq/1.3—1. Substanţele anorganice sînt variate şi sînt reprezentate de săruri. vitamine. Colesterolemia poate creşte mult în aterosclerozS.30 şi 7.42). pe seama rezervelor constituite). hormoni. El este format în proporţie de 90% din apă. Organele hematopoietice elaborează.în ţintă" în unele anemii In inolltlce (diiciniii Cooley).4) scade.). Fe. 7. Slngcle reprezintă mediul intern de legătură între mediul extern şi totalitate* celulelor organismului.5 g%. Hematiile care depăşesc M microni sfnt denumite macrocite. elementele figurate ale stngclul pentru a înlocui pe cele îmbătrînite (durata vieţii leucocitului este de aproximnllv 21 zile. L.R. Seruinalbmninele reprezintă în jur de 4. dar se pot modifica şi pot apărea ca sferocite. pil sanguin normal fiind uşor alcalin (în medie 7.). ca şi în caz de hemoragii acute.2.C. electroforetic.5 microni. ateroscleroză etc. b) transportă toate substanţele nutritive către celule (inclusiv al apei). I.35 cu variaţii între 7. Plasma este ceea ce se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate (prin centrifugare).TROMBOCIT Llmfobla»t-----»J»rollmfoclt----->LIMFOCIT Monoblast-----«MONOCIT Sa admite ca" monocltul poate lua naştere şi direct din hcmohistioblait « htmocltoblast. Flbrinogenemia poate creşte şi peste 600 mg în unele boli (exemplu reumatismul acut. f) «sigură presiunea coloidosmotică şi hidrostatică necesară bunei funcţionări a UMimiIsmului.. Ruzerva alcalină se redă de regulă în miliechivalenţi la litru (mEq/1). Raportul seriei albe şi roşii Iu mflduvS este de 5/1. dreIHiiKH-itv (In formă de seceră) sau sînt hematii . lonograma reprezintă determinarea substanţelor anorganice şi este deosebit do ulilă în unele boli care produc perturbări hidroelectrolitice şi stări de acidoză sau nlcdloză. lipide.M»fl»carlobUit___>Meyacarlocll-----^.). Llpidemia este 600—800 mg%. Carbonaţii şi fosfaţi! au rol deosebit în menţinerea echilibrului acidobazlc. e) «sigură pH normal al sîngelui şi contribuie la menţinerea constantelor norînnlc . '' d) transportă elementele de autoapărare şi factorii coagulării. Numărul hematiilor în mod normal este do . Substanţele organice sînt reprezentate de pmtelne. explicat pe baza duratei de viaţă a leucocitului faţă de hemntii.

Hg b—hemoglobina găsită cu aparatul Şahii. Iar ului im se slcibilc^io prin cltlroa frotlului :.1 iiim ftrn lu l d e h em a tii p eite n o H M n u n > « y i< iiitiin i> n lHtu r rm al i« . o parte 1 1 iul circulant. irul lor vartnzfl tntro > n ( i o -jl 8000/ram8. HHM. Num. .n roticulocitară după tratament cu vitamina B 12. l!xomplu: la examinare găsim Hgb=80%. Aplklnd inul» vom găsi: w _ _ _ . • • n martorului Indică încărcătura normală (100%). u i i ' i i i i i hcmolilH <•) rezistenţa globulară este scăzută (hemollza Inl cm o( iidc ((jioiniicii. Uneori. aplicind formula: ^ ^ ^ B ^^^^B < 80' .' unui bărbat. . Volumul slngelul este • luncţie de greutatea corporală. Dacă slngele examlnnt culoare cu a hemoglobinometrului la diviziunea 80. iar 2 N—primelJ două rlfrt In numărul de hematii găsite la numărătoare X 2.5 — 5 l. Fe. depăşind normalul n inodie de 1%). Prin aceaitl aaa . In i/.i sîngelui heparinat.20 se numesc hipercrome.1 4. aşa cum se poate întîlni în hemoragiile acute.i.8 se numesc hipocrome. /iV/.5— S m lllonnu/im n'hA iim i.albe) au formă rotuml.' şi 43 şi 53% la bărbat. 100' 100 <ie 80%. In uncie huli ( .rc?m 1 . se citeşte pe gradaţia unui tub proporţia plnMiifi si a hematiilor). însemnează că hcnui•i» hemoglobinei se poate exprima in grame. Normal. | l'ilntr-o regulă de 3 simplă se ajunge la formula: v ^ H 9 b% li'flip. acid folie.i i io n r ta num ele de a/ienW e. în unele hemoragii acute apar hematii nucleate. lli-inogloblna (Hgb) se exprimă tn <j% 9! tv.6 — 3 g%0.i c i n i . uni de hematii (pe mm3) şi conţinutul în hemoglobina (în procente).|liil)ina se determină cu homogloblnomctrul Sahll (gradat In 100 diviziuni) i< npicclere colorlmetrlc».ic de K> y% In v l 14 (j la femele.m ilioane/m 1 la fem ele şt 4.stenfa globulară exprimă fragilitatea hematiilor. Volumul singelui din organism este în medie de 4. hematocritul este între 39 şl 47% In («•n ici.8 g%„ clorură de sodiu şi se termină Ici 3. llcmatocritul este o probă foarte utilă în anemii şi exprimă volumul qlobulelor roşii într-un volum dat din sîngele total (după centri(iiil'iic.-. iar în anen urinate de regenerări mari pot apare reticulocite. V a< " "~ 2 N ~2 X 40"' Anemiile cu indice de culoare între 0.20 se numesc normeuliu. iar hematii 4 mllloane/mm3. Hemollzn tn• ••!><> 1.. nu./'. mrtrlmea variind în/ M i ' . r.5 — 3.8 şi 1. iar restul ca rezervă în depozite (există 80 ml sînge/kfl > i | > ld bărbat şi 70 ml sînge/kg corp la femeie). ^^^ indicele de culoare (valoarea globulară) exprimă relaţia dintre nu-j . Iar cele rnn» acest indice depăşeşte 1. cele cu valoare globulară sub 0.nujuln.

în viroza. astm bronşic. Ele pot fi normale ca număr.R. In focţil urinare.de şoc" în apărarea organismn lui (mai ales granulocitele neutrofile). Trombocitele au rol în coagularea sîngelui şi hemostază. Explorarea bolilor sanguine se execută prin metode care studiazo elementele figurate şi prin alte examinări. sul* fci m ide. Eozinopenia reprezintă scăderea numărului eozinofilelor. reumatism acut etc.i m< > . metiltiouracil)..timpul de singeiaie (T. leucemie limfatică.i i .•— timpul Qulr. pneumonii-: apendicită acută (poate fi hiperleucocitoză cu peste 20 000/mm :! ). O putem întîlni în febra tifoidă (deşi este o infecţie microbiană). iar neutropenia reprezintă scăderea numărului neutrofileloi sub cifra normală.) normal este l—7 minute. Lcucocitoza este creşterea peste normal a numărului de leucocll< (postprandial.rctracţia cheagului începe la l—3 ore şi este completă la 24 oro. iar în unele unemii se.ll.. Hozinofilia reprezintă creşterea procentului de eozinofile peste normal (în sindroame alergice. Neutrolilia este o creştere peste normal a neutrofilelor (în infecţii microbiene). leucemie cu cozinofilie. reacţii leu comoide). Monocitoza este creşterea numărului monocitelor.) se practică cu apa ratul Westergreen şi este normală între 2 şi 11 mm/oră. în infecţii microbiene. cercetează nivelul blll2U4 . paraziteze. viroze.r>% lin (ba/olUe)-0. Limfocitoza defineşte creşterea peste normal a procentului limfocl telor. boală Hodgkin)..S.5—1% lio (eo/lnoflle)-l~3% (după unii chiar şi 5%) Leucoc'itcle reprezintă elementele . u A s a u „ ta b lo u l la n g u ln " c a r o i " N (cirniiiiloclte neulioiiii-) i. Leucocitoză putem întîlni în: amigdalite acute. leucemii monocitare sau iritaţii ale S.S. se constată In angina monocitară.> i> l ln « „ f o n n iiii . Limîopenia re prezintă scăderea numărului limfocitelor. Leucopenia este scăderea sub normal a numărului de leucocite. (linilix lte)-25—3. gangliotwrâ. tbc.H. unele viroze..• • viteza de sedimentare a hematiilor (V. leucemii. biopsie Mdiiglloiuird. Sînt în număr de 150000—300 000/mm 3.) normal este 6—10 minute. cînd apar sindroame hemoragipare. fiind întîlnită în: viroze. dintre care amintim pe ceh» liidi u/ualc: . sau pot fi în număr mai mare: trombocitoză (ca în unele leucemii cu trombocitemii) sau sînt scăzute ca număr: trombopenie.C.k serveşte pentru diagnosticul coagulopatiilor. lîxplorârilo se complctea/d după caz cu: puncţia stcrnalâ..— timpul de coagulare (T.• semnul garoului (Rumpel-Leede) permite aprecierea fragilităţii capilaro în unole sindroame hemoragiparo. necesitînd rornllnreii şi efectuarea în condiţii tehnice riguroase spre a evitti ororii»1. criptoleucoze etc.o 70% I. după administrarea unor medicamente (piran. dar alter < i l e funcţional.. intoxicaţii medulare.

3. ''arontele de calciu.i a | i > i i 'IUI l' 'C .-ni interne: ulcer. y i n<j i vor agii. polipi. Antecedentele familiale furnizează date privind ereditatea. cancer. Slmptomele subiective în bolile sîngelui: cel. de boli care produc hemoragii oculte anemiante (uN < . cloramfenicol etc.. Anamneză este un ajutor preţios. i < | i i l .l|l>.' n t <l n l i i i a \niui l' n i n r l n ld i. Explorările do laborator vor viza şi precizarea bolii do bu/./onf//n îmbolnăvirile sanguine pot surveni la nivelul aparatului hcimitoiinli'lic. hemoroizi. i n l u M . reumatism. minerale sau vitamln». 7. NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE In li'. reopirin. tulburări digestive ca inapc'lenl<i. palpiLiţn. cancer. ankilostomiază. In toate cazurile vom interoga bolnavul dacă a făcut tratament^ fii nii'dicamente cu răsunet medular (piran.M i ' / n i . reumatismul. pctcyii.'<ictiu Grogerson). lipotimii. tahicardia. tratamentele . ceea ce •xplică unele anemii ce survin în aceste situaţii.. hemoroizi. Condiţiile de muncă pot fi în mediu toxic (Pb.. malaria). leucemii le .s/r/cro-'. CO)..determlnfl dllvrlll (intlcoipl olc.i ctC. . la nivelul sîngelui periferic sau afectează coagularea siii<|i'lul. i | > <. . HM•nMim-irn-n u l i i ) . > x n i ti e iinMl M . antiepileptice. Boli care afectează capilarele sau factori ai cadqulflrii sini: virof. (u/bUtrolicc a/c [filierelor şl /eyunie/i/c/or. Slmptomele obiective: paloarea tegumentelor şl mucoaselor (r«ţi> i i i n d nii.ţ i i pulMioihire). inetiltiouracil. varice esofii(|MMir. Itolile pot să fie primitive sau secundare în cadrul unor tilecliunl •Iii Ilil/d.muşt« /liurnUuire". • l iul rom hemoragipar.. ciroză.u M I I i în rnvltaleii l)||Cill.h iii merniilHiii <iu l<>i miii i M * prnrti< •> testul < mxuba.). benzen. n . ( I m ' i i procordlnh» l uneori cinginoaso). ca în n/iil hemofiliei sau a anemiilor hemolitice. a chimismului gaulric. cancer gastric.). polipi. hepatită cronică.slro-'liii)(l(>nal. sulftiinide. de boli care determină anemii hemolitice cîştigate ( h c | > . m t o şl nltol*. hiperfoliculinemiile.icule şl cronice. « paraziţilor în sîngo (malarie) sau în tubul digestiv. <'.. cancer. .iln. « hemoragiilor oni/fr • i'lditiobile prin r. liemaitrote. sup. nefrită. în hemoragii acute ne vom interesa de existenţa sîngeriirii e \ i ' ' i n r . t minarea grupelor sanguine este utilă pentru prevenirea accldmtt'-i i i transfuzii.rt (d-rcumatism. alindor.. nefrite cronice. echimoze. De i i t i l i h i t e este cercetarea pro/c/nem/r/'.«lc.\ i| n.. crtftQttQ («mpt» 210 .uneloll. do vitamina K.iM ' . M. cauze alergice eU1 . i < . Condiţiile de viaţă vor fi investigate pentru unele anemii carenţlale: •illiiK'Mtaţie insuficientă cu carenţe de proteine.\ i \ 'h'inică. Antecedentele personale: se va ţine seama de boli rrnmVe «now/on/o (tuberculoză. i i i i .inlele ci). dispnee de efort.

mecanismelor de proiliu-i-tt. Anemiile hemolitice sînt congenitale (anemiile corpusculare) sau doblndite (anemii cxtrarorpusculare ce survin după transfuzii. ciînror. i / .n i . în absenţa acidului clorhldric. epistaxis repetat etc.c digestive etc. vitamine). b) prin tulburări de utilizare a Fe. hemolitice şi medulare.. Clasificarea etiopatogenetică este cea mai practică: anemii prin pierdere de sînge. boli acute).! . Cldslllcarea etiopatogenetică orientează asupra cauzelor. monometroragii.n. substanţe toxice sau prin nii'cniilsm nutoiniun). intra. microiau macrocitare. carentlale. mixedem.). i i' M ijiiin 11 K un d n . epistaxisuri. c) prin consum sporit (/«• llt-r snu blocarea fierului din depozite (boli consumptive. în funcţie de scăderea numărului de hematii şi a hemoglobinei Clasificare. acid folie. hemoptizii. i 7. ANEMIILE HIPOCROME ANEMIA ACUTA . i examenul clinic. flC6St6fi •• Hei lnr<i/fl la lunclic d»1 siipo/ilnIc (luHjnosticului clinic. Anemii prin pierderi de sînge: acute şi cronice. drepanocitare etc. | n t. Anemiile acute pot să fie: — chirurgicale (traumatisme. metaplazii sau cauze mixte. hemoragii In ptnză prin tulburări de coagulare în diverse boli. — după modul de apariţie şi evoluţie. gravlilllnli 1 . Anemiile medulare survin datorită unor cauze variate ca intoxicaţii exogene (lidii/en.4. 286 .lto/. • . Anemiile carenţiale apar prin: a) carenţe alimentare de fier. cnricer. infecţii. Inhibiţii medulare. cauzate de scăderea numărului de hematii. sau hipercrome. hemoptizii. cît şi a încărcării lor cu hemoglobina. nefrite cronice.illllui) A ipll- l vplorălllc p. alăptare. proteine. Clasificările sînt numeroase: Anemia acută apare în condiţiile unor cauze deja menţionate la clanicii etlopatogenotică. unele pani7. hemoroizi. ANEMIILE Anemiile sînt boli care constau dintr-o grupare de simptome clinice (un sindrom) cu etiologie variată. a factorului intrinsec (anemia de minerale. liclmli' in'1. raze X sau gama). anemiile pot fi: acute şi cronice-. — după mărimea şi morfologia eritrocitului se vorbeşte de anemii normo-. mijlocii şi grave. intoxicaţii endogene (uremie. — obstetricale (avorturi.-i • /! • viiliinilil In . complex II. sferocitare.t nl l l i i i HXAlii' nul ului < li.sau postoperator). < .yl uşurează instituirea tratamentului corespunzător. naşteri. de scăderea încărcării lor cu hemoglobina sau de scăderea atlt a numărului de hematii. PATOLOGIA SINGELUI 7. hipo-.1. scleroze medulare. creştere. cniici'r cir. gingivoragii. — medicale (sînt variate şi frecvente): varicele gastroesofagiene rupte. sarcină extrauterină ruptă) sau afecţiuni gine cologice-. tumori viloase).4.H Unice c< > i i i | > l c l c .. Anemiile prin hemoragii rronlcc pot fi cauzate de pierderi mici şi repetate de sînge în diverse boli ca în ulcer. itnt: uşoare. — după valoarea globulară pot fi: anemii normo-. vltfimina C.1 •. hematemeze şi melene (în ulcer. — după gravitate.

i . i unchi. astenie psihică fi fi ii n. scir ini'-u'.se pot percepe extrasistole.i/. tendinţă la lipotimie sau chiar lipotimie. i un regim boU'il tu proteine animale carne.»» filulominale. In cci/iil ni curo nu •• r.) vor ajuta în vederea stabilirii lipului du (incinie. as? . vil.peste . i lull>urăfUc i ' i u l i M MUC. tegumentele sînt reci.idumet (R) L i l i N .. dureri dlfu/. pîămlnl). zgomote în urechi. i l i / ..u m. /:. ccfaleo.i i c .. dureri precordiale (uneori cu caracter an« gthos). < '. cu pier- ' I c . In ncvoio puncţia medulară etc.r>0% din ni. i i i .i/.tnt hlnhilc-. limba este palidă şi p n .' liuptniiiiitol<H|lii... ui .011 llpotlftllc.'p.i •. fructe) bogate în l • ' < • -. i li'nilm|.li.x«mene7e comp7emenrare menţionate deja (hemograma comiil^ln.ci lieiim:.nnente fld* niliir. . du .. i i c.! i c ' l i i i 'i •! '. i |. la expunerea la soare. Hernii ..i ANEMIILE CRONICE Anomiile cronice apar în condiţii etiologice varinto cu simptom* so pot grupa astfel: . Simptome digestive ca: senzaţia de arsură în limbă... inapetenţă. i ' ' i p iiix'iH.i vitamine (C. In anemiile carenţiale se administra. . dtsn<>i md un Nindrom miocardic. S'' < iirnd' ..l. ir. Se voi < . nin«ori apare o paloare pămîntie.umMilul < • • . i. . i . aritmii. FMI- lixamenul obiectiv constată paloarea tegumentelor şi mucoaielor. parostezil. Tegumentele sînt uscate. dureri In musculare. dispnee de efort.li nuli sl<ib.rt. muşte zburiliinro. i l .. pulsul p n . ritm de galop. La nevoie se corectează chimismul gtislnc imu ..MI i|iMiţi'i: i c .i IM llpiillnii . hipte. i < i l i i i < 'i i 't 1 1 -MU.fi niili'dil (depapilată).s-a Introdus Iratamciitul cu I ' .. Aparatul cardiovascular: tahicardie. M io-( li. ini <lr niH'init' ci-n'liKii'i nun ! . i nifip • i IIMIIMI . mai ales ctnd bolnavul n nllfi In aglomeraţie. tulburări de memorie.immu (' vi i ouipleX B. i i i .illi>/at).d..Simptome cardiovasculare. unghiile au pete..Simptome nervoase. deformate.l. i l ii-in./ .iM-i • . rezultînd din dificilul de oxigenare. ce apar din cauza creşterii vitezei •In circulaţie spre a se suplini lipsa de hematii transportoare de oxigen ţi cnrc constau din palpitaţii.l r . i ilvtiri-.. sau în condiţii de scădtMU concontraţiei de oxigen.. ca: nu «tdi. cianoză (în formele grave cu Insufi• Iciitft c'ardiacă).i. nun.msul la ptt iu IHI/HIC decliv.. flatulenţfii consti ii»ţl<< suu diaree. Tratamentul. i i i i n p l c x B).i v lu'cc l. întunecarea privirii.i Min<|in n<i pol ilin <• hi ni'hiilr l i.'im: proporato de fier (glubiln .ulinlnlstrtmu < ! • • «cidopeps sau acid clorhidric diluat.Miln iciili/. se va face tratamentul bolilor (le b<r/. vegetale (zarzavaturi.il.'!Xl l.Simptome periferice ca senzaţia de răceală. ni(|in I M . vedere ca prin ceaţă. balonări postprandiale. ! < • i l < ./ i ) !>'• <'(ile orill nun Iu nevoie injectabil (fior polini. < . r/.cir i. viscere roşii: ficcil.il)l''lc \ > < .l . .M|iiii .n ute.< i l l > i \ -..

maturarea hematiilor nu mai are loc în mod normal. — f'• /' /( / poate fi prezentă (febră sau subfebrilităţi). Se evidenţiază de asemenea atrofia mucoaselor digestive. tulburări preclimacterico. sclerele sînt subIclerlce (datorită creşterii bilirubinemiei indirecte prin distrugerea ra|)I(M a henuiliilor). In anomia Biermer.ilo. însă valoarea globulară este mărită peste 1. depresiune mintală. delir halucinatoriu. Titiitiiiicnt se va combate sedentarismul. roşie. ANEMIA BIERMER Anemia Biermer este o boală care se instalează în lipsa „factorului antianemic". vitamina B12 se depozitează în ficat unde este folosită pentru maturarea hematiilor. Simptomatologie. areflexie. J' . avînd drojil cauză adorhidria.1. Tratamentul este cel al anemiilor. — Tegumentele sînt palide („galbene ca paiul"). participînd şi în sinteza nucleoproteinelor. uneori chiar paralizie a mem brelor. uneori de tip anfllnoSi tahicardie. care este vitamina B12. ceea ce face ca în măduvă să apanl multe celule tinere din seria roşie numite megaloblaşti şi eritroblaşti. după absorbţie. Boala se manifestă la persoane în vîrstă de pesto 40 ani cu: • . — Simptome cardiovasculare: dureri precordiale. tulburări de echilibru. fiind considerată r<! o stare precanceroasă. iar la membrele inferioare se pot decela edeme. 2 86 . în mod normal.FORME PARTICULARE DE ANEMIE HIPOCROMA — Clorn/a sau tinemiu tinerelor fele cu dismenoree 9! viaţă sed»n« Liră. tulburări psihice ca iritabilitate. iar uneori mucoasa gastrică este papilomatoasă. ANEMIILE HIPERCROME Sînt sindroame clinice caracterizate prin anemie în care numărul de hematii este scăzut. limbă depapilată. cu corectarea deficienţelor cauzelor menţionate. i i i l e metabolice. uneori cu vezicule şi ulceraţii dureroase la atingere realizînd glosita Hunter. iar în sîngele periferic se evidenţiază macrocite hipercolorate. hipoestezie. vitamine. lăruiUl. format din „factorul intrinsec" (Castle) secretat de mucoasa gastrică şi din „factorul extrinsec".iic. se vor corecta deficienţele endociinr si se vor administra preparate de fier.i urc nuanţe verzui şi actualmente este rară la noi. pierderi repetate de sînge.Simptome digestive: arsuri în limbă. poate fi constatată hepatosplenomegalie. sufluri anemice. Ea dispare repede după începerea trata* meniului. explicată p i l n t u l l ' i n . ca urmare a absenţei vitaminei B12. — Anemia hipocromă Idiopatlcă (anemia aclorhidrică sau cloro tinemiu cicliilică) se instalează la femei în jur de 40 ani. innbsorbabilă în absenţa factorului intrinsec. tulburări extrapiramidale. eritro-blaşti şi megaloblaşti. — Simptome nervoase: parestezii.

Anemiile parabiermeriene sînt de asemenea anemii macrnrllnir M iilpcrcrome. beneficiază de tratament eficace cu vitaRăspunsul bun la tratament se apreciază urmărind apariţia „crlzol in ulocitare": în sîngele periferic creşte numărul de reticuloclto la • ..!<•.. rore < i u o durată scurtă de viaţă şi mare fragilitate.Anem/a macrocifard la ciiotici poate să apară ca urmare a unor iări în depozitarea factorului extrinsec la bolnavi cu ciroză hiANEMIILE HEMOLITICE Stnt anemii ce apar ca urinare a distrugerii masive a hematiilor.ur/a uu defect dt i nn . în a doua parte a sarcinii. •— Anemia consumatorilor laptelui de capră se poate inlilnl I c i unii ii şl copii hrăniţi cu lapte de capră. i i|«i-strică.. Achilia gastrică lip •. dar cu etiopatogenie diferită.. Hematiile hemolizează uşor.) cmc cvl<l<Miţla/A «omdescrise (anoiulo do tip hlporcrom. din i l M in pusi'ini. crilroblnytl. alimentaţie bogată în fier şi proteine animale.. Bolnavul va face tratament cronic cu vitaMM. cauzate de Im l . Sliiiplointitol()(|i..i anemiilor hemolilico se caruclerl/oazB prin crlM i l < < dcylobulizaiu.1 îl .cmnele neurologice. dud nu nu apărui tnrA 'idliiirarile nervoase severe.IM i i'i i/ ă cu vitamina B12...puztlv H« Idio din nimll/n Nlinplomi'lni (llnlru. . l i IK [ic al hem<ili(.'ii.-.'!()% de globule roşii.i !yj disliini hematiile.'••. aceitt i . ANEMIILE PARABIERMERIENE l l l l l l H | n. •xo()eni sau prin anticorpi — izoanticorpi. se va administra vitamina l ' . ca m m.. meyaloblcisti. n < •le vitamina B12 de către parazit (botriocefal). prozelita nrhlllol ynhtilcc 9! din lo/iiltnlH" nunllzol ilnloţjlco (puncţlo HtornnlA. n u l to ile. diiloiiiiticorpi — Oft (ii'ţii>iic.. tratamentul este c i i < > l < M | n M so administrează vitamina B12. Dintre acestea amintim: — Anem/a macrocitară din sarcină este rară şi apare. ii i i sînt congenitale (corpusculare) şi au drepl «'. Fierul se administrează numai "i < •< izurile în care se evidenţiază semne de anemie hipocromă. Boala decelată In faza iniţiala. m. Prognosticul. — Anemia botrioceialică pare să aibă drept cauză consumul m . < n apanliu Icterului hcinolUic şl anemic. . hoinndrnnin' ctc. . . Iu unflla IU • Boli tntirn* — ptntru aidn incdll 2B9 .i/. Aşa cum s-a amintit la clasificarea etiop'iUnjrneUcă. . — Anemm gastiectomizaţiloi poate îmbrăca şi o forniu m. acid folie şi dispare după naştere. puncţltt h l i ' i i i i i l d arată o hiperregenerare (spre a compensa pierderile mari di» l i i ' i i i i i l i i ) . i |5 1L„ extracte de ficat sau acid folie toată viaţa.1 • mentei de vitamina B12 şi acid folie. i orile şi rur eritroblastl In stmjelo perileric). n tociIciră In urma rezecţiei gastrice. .:i — hemoglobinei. sau sînt <t<>li'ni(litc.. evidenţiată prin riMccltirea rezistenţei globulare. Se tratează cu acid folie şl «11ţio completă. Se corectează achli > . cu tratament de substituţie.

noaptea) prin scăderea pH-ulul pltisniei. Tratament. testele imunologice şi scăderea rezistentei globulare vin In sprijinul stabilirii formelor clinice variate. combaterea colapsului cu norartrinal şi hemisuccinat de hidrocortizon. febră. în unele forme se indică transfuzia. influenţa razelor X sau a radiaţiilor ionizante.v. LEUCOZELE (LEUCEMIILE) Leucozele sînt afecţiuni ale sistemului hemohistiocitar — pe linia sorlel albe — caracterizate prin alterarea stării generale. Unele cazuri beneficiază de splenectomie cu efecte favorabile. stare do şoc. Diagnosticul pozitiv al anemiilor hemolitice se face din aspectul clinic.încît nu se mai poate recunoaşte provenienţa lor. nu-şi pot îndeplini rolul func(lonnl. deoarece tratamentul se aplică în funcţie de forma clinică. 7. Mitologia leucozelor nu este încă elucidată: teoria virotică. tulburăi l l c metabolice. Insuficienţii renală acută (exemplu: In anemia hemolitică pOBtiKinsfU'/iontiL'i). Funcţia sternală. substanţe macromoleculare). elementele albe sînt atît de tinere — leucolilnsli >. adenopatie. lipsind organismul de mijloace de autoapărare foarte importante. splenomegalie şi prin proliferare — metaplazie de tip malign — ce st' pot exterioriza sau nu în sîngele periferic (prin hiperleucocitoză ce poate număra pînă la cîteva sute de mii de leucocite pe mm3).).s l o mai malignă. iu ( i t f l boala e. se iau măsuri de terapie intensivă (perfuzii de glucoza. greţuri. h'xistă unele lorme clinice cu anumite caracteristici: — Hcmoglobinurla paroxistică â frigore în care crizele de deglnbullzaro so declanşează cînd bolnavul trece de la cald la temperatura scăzută.e cu do(|!obiill/nio Intensa so poate constata febifl piecodntA de li ison. In cazul unor accidente posttransfuzionale se administrează antihistaminice (romergan. In funcţie de starea bolnavului. In uncie leucoze.4. imunosupresive. eventuală splenomegalie şi anemie. infiltraţii lombare cu novocaină. Accidentele posttransfuzionale (incompatibilitate de grupa sanguină) necesită tratament de urgenţă: se supraveghează transfuzia pentru a o întrerupe în cazul apariţiei unor simptome de incompatibilitate.fornin nnite ?l in rrl?. contraindicată însă pentru altele. sînt factori caro se incriminea/ti în prezent în declanşarea leucozelor. feniramin. boliuivul trezindu-se cu febră. iar în caz de Insuficienţă renală se efectuează hemodializă. stare de rflu ţ. Elementele proliferate sînt tinere. altele de terapie cu corticoizi. cu bilirubinemie indirectă crescută. — Hemogloblnuria paroxistică nocturnă în care simptomatologia sa Insliilcd/ă în timpul somnului (ziua. imature. hemoglobl iiurlo. Stabilirea formelor clinice este necesară.itiilor. Metaplazia explică anemiile şi sindroaniclc hcmoragipare. 2U O . crampe musculare.i dureri abdominale. stabilită de medic. urina avînd o culoare brun deschisă. novocaină l % i.2. tabloul sanguin cu studierea morfologiei nem. (offlloc. Din punct de vedere evolutiv este de reţinut: cu cît elementele sînt mai tinere. vărsături.

LEUCOZELE CRONICE Simptomatologie. mai puţin brutală decît în cele acute. atomnuli < lonecrotică şi un sindrom hcmoragipar (hemoragii ale tegumnnii ijl mucoaselor. Ini itupl . grăbind sfîrşilul care survino în medie după 3 — 5—8 ani in mie••iiro/r cronice şi după 5 — 10—15 ani în limfoleucozelo cronice. i . micropoliadcnopatie. Tabloul sanguin :•> |>uiirţla urtli'i sînt indispensabile pentru precizarea diagnosticului -. Aspectul clinic este al unei geptli i i i j i .. In perioaddo . n <M .tării • "«inie. iar iiH'iml sanguin periferic arată că între elementele albe adulte şi cel t « lilostice nu există forme intermediare de leucocitc (ca In formula nh f). alteruii mu M .irr. fn sînge se constată hiperleucocitoză cu elemente l i m . Hvoluţle şl prognostic.. ///M/O/HUCOKt». cu perioade de ?•• mur . leucn/. alături de leucocite adulte. în volum mic. citosulfanul ş. anemie. Se folosesc hormonii cortlcotll »lic<icitate trecătoare. Acest simptom poartă numele de hiatus Icuccmlcus. i | i i r . tini. Prin tratamentele moderne evoluţia ••• h i i K | i l . pierdere ponderală şi durm >nM. roborantc.nla «tnt acuta 9! cronice. tint. Involuţia şi prognosticul. paloare. cu anemie. lixunicnul obiectiv pune în evidenţă hepatosplenomeg<ilir. la indicaţia Urilor de specialitate. l l r n ţ i i loucemoide ale tegumentelor.i gravă: alterarea profundă a stării generale.K ii!l/. .i .' nUlcare. nidioliM . Leucozele cronice debutează prin altei. LEUCOZA ACUTA Mlmpiomatologle. sensibilitate la P « I | | ) .infecţiile se combat cu antibiotice. In nrvoir antibiotice.il. Tr. Evoluţia este de obicei acută.nl<'iinpA« (tuni accentuată în leucozele limfatice). Dtiprt evoluţia. I H M i. Punc(la iidlil . cu sflrşlt îl Ini i c 3 săptămîni şi l an.irntă o măduvă invadată de leucoblaşti (celule tinere din splt<* '). l n | t « morfologice l«ln pol fi lult-Inli'dCOW.i nculi/are. Cu fiecare ucutizare starea bolnavului ie agrfl> i/. i v o .a. combaterea mici se face cu transfuzii de sînge.i i mi'diiire. Pe acest fond apar semne de anglnă acută.ndle*.. Evoluţia este cronică.i r -. Boala debutează de regulă brusc. cu alimente uşor dlHhlle. febră.1 loruiol iico dr boală. anemie gravă).niK ntul ostc nscniAiHUor cu cel din loucofcole acutct. 201 .ponderală. Innpetenţfi. S-au semnalat şi cazuri de ameliorare de durată.. de bază rămînînd tratamentul ca medicamente idlnlice sau antimitotice ca: azotiperita. augerliul o stnre •i ( I n ..i .rt. anemie.sin l fragile şi se fracturează uşor.iNtt* dilinamie.um'iilul sr instituie în functiu do forma clinică ti ie face cu '•iliiticr. Bolnavul prc/ini. Tratamentul: alimentaţia va fi hipercalorică. hepatosplenomegalla.

— plasmatici. sub acţiunea tromboplastinelor (tisulare. /r«'/or/ alergici (reumatism acut.4. P).). (viroze. Fibrina formează o reţea. constituindu-se cheagul. Trombină+fibrinogen Flbrină Din prezentarea schematică rezultă că ficatul sintetizează protromblna (în prezenţa vitaminei K). care se transformă în iibrină.) se transformă în tromhină. formînd „un dop" de trombocite. plachetare şi plasmatice. . mu/Ho so pot grupa în: vasculare. Schematic se poate reda astfel: Flcat+vitamina K 4. Mecanismul do producere a hemoragiilor se explică ţinînd cont îl o factorii care se opun în mod natural hemoragiei. în prezenţa ionilor de calciu. sulfamide). Procesul coagulării este complex. Factorii de hemostază sînt: — vasculari. se pot deduce mecanismele de producere a sindroamelor hemoragipare. unelo alimente). gripă. în u treia iază intervin factorii plasmatici care prin acţiunea lor favorizea/ft formarea trombului (cheagul). streptococi. care sînt de I<ipt tulburări ale hemostazei naturale. benzoli. Din acest punct de vedere. Protrombina. in faza a doua acţionează factorul plachetar prin aglomerarea plflculelor sanguine la buza plăgii. Din prezentarea factorilor şi mecanismelor hemostazei. Protrombină+calciu+tromboplastina+factorii acceleratori 4.7. insuficienţă supra- — /actor/ donaturQ ereditară. Prin procesul de coagulare sîngele se iKinslormă din stare de sol în stare de gel. plachetare şi plasmatice) şi a factorilor acceleratori (în practică aceşti factori au fost notaţi cu liloro romane: exemplu factorul I este fibrinogenul. toxice exogene (I. Cel mai frecvent se constată alterarea pete-(Hor i'iipilari.3. Procesul final este retractili cliciigului şi apoi Uzarea lui. — plachetari. adeseaînsă ftlnt ni/x/c. Intervenţia lor în procesul de hemostază se face în următoarea succesiune: In prima fază intră în joc factorul vascular prin vasoconstricS ţlo. Hg. 1) Cauzele vasculare. caro au comun hemoragii ale pielii. La rîndul său trombina acţionează asupra fibrinogenului (elaborai de (isomenea de ficat). mucoaselor şi ţesuturilor. factorul II este protrombina. SINDROAMELE HEMORAGIPARE Slndroamele hemoragipare sînt stări morbide cu etiologie varialrt. endocrine (hiperfoliculinemie. fragilitatea acestora sub acţiunea unor variate cauze: boli inlccţioase. stări septice etc. factorul III este tromboplastina etc. inctori cureutiali (vitamina C. sarcină. în ochiurile căreia se aglomerează eleiiHMilolo figurate.

hormoni cornpA caz). i r c de la na 1.. So MCII/. irnţl'"*' 'S(' P°t exlei iori'/. toxice cart» 11 n nun ca de trombocite. care va trobul dncelatfi. hiiliinn-iitul. i p . traumac^mbolia amniotică. prin mctaplaill « ( I n leucemii). "fii/iiiMifii/ i'oniitft In <>vitai .' factori activatori (exemplu absenţa factorului VIII sau i i i iintihcuiofilică A. uncie cazuri de hipersplenism beneficiază de splenectomit.stltutiv tu globuliiui nnlilicinoHllca. i H/K». arsuri. boală ereditară li. dai alteiate funcţional) sau în cazuri de trombopvnll i\ numărului de trombocite: boala Werlhof). a factorului IX sau globuliiid antlhcmn.-ji m n lfo itft . în aceste cazuri asistăm la apariţia linnulul Iii-iuoragipar.. se combat durerile abdomlndniiiustrează antialergice (romergan. iw>rnţ|ll spontane sau la cele mai mici aii unur extracţii dentare sau . 'iioin• / • • paraclinice evidenţiază eozinofilie sanguină (Indicator i'l)i M'înnul garoului este pozitiv (Rumpell-Leed)i In secreţln faIP pieile decela streptococul betahemolitic.msmiso' de in iliuinyllor de sex masculin. sau prin boli infecţioase.unigdalct lomii. t lombastenllle se întîlnesc în boala Gtanzmcirin şi în boala Wll-HiHjcns care sînt ereditare. i i c nu faco ' P'ii !i.»lc plasmatice sînt variate: hipoprotrombincmta eiedltQlă. m-nthnlnl ţi u/crf//rrt (Schonlein). Ui mc. Examinările paraclinice trebuie să ducă la stabllirM ' "i I | M purpură în vederea instituirii tratamentului diferenţiat. Timpul de sîngerare este crescut şi apar tulbuin intim. alergice. •'«iii/.I vasotrofice (vitaminele C. Docft nu 201 .inmntlCO| CU impui du :*lnyoraio ipinil.lor coagulopatii amintim: llmnollllii. antialergice (cor•Mii 1 ).n . pe lîngă numărul scăzut de tromboclto. l romhopenllle pot fi esenţiale (cu cauze necunoscute: boalfl 11. carenţe în vitaminu K şl calciu). l/lţ < 'uuxcle plachetare./i// este condiţionat do cauză. afectînd copiii.In nfimi lcţ|iimimtcli>i | H m ţ| ln<)lvor<igii. mii ciştigate (ciroze. Apariţia sindroamelor hemoragiparo prin MII / O se poate realiza în cazuri de trombastenie ffromboc/fr cu număr. ' • n .ulcsca greu de •. (H* i m îl ( . 1 ' i ' i i r » i alergică evoluează cu hemoragii cutanate (i -şli) w<il ulei l membrelor inferioare. feniramin. oxpli» heumragiile digestive. însoţită de febră. durei i. rare.i»rnn pormGflblIltfiţU capilare purmlt» îl Instttlnri'rt pi/r/wn*/ vn«n//«r<? (poli» punrlltnrtne i rnro nu dispm Io dlt|lloprosliiiio). . •uIo prelungit ş\ hemoragiei .1 IntorvouţUlor chl111»/ tiatamunt sul). hcnuitiirii snu hemoragii dlgi-sllvc. P). uimol'lwl ai U-i ii loniiii descrisă do Henoch apar şl dureri abdominale. la • uni hemoragii mai mari se vor face transfuzii. hepatite cronice. co rmill/c.'. Mi Inlilhllori ai coagulării (heparină. Iroinbostop). Se asanează focarele infecţioase şi se tratează («vonK l. antitrombina. 'unic/. prin mecanisme autoimune (hipersplenism). > ' | i u r l clinice timintim avittnniiiom C.'ţia cheagului.

duce la moarto i <i|>idă. tuberculoză ganglionară şi pulmo nară.'. realizînd sindroame hemoragipare cu această etiologic. viroze). 4) Cauze mixte..5. Se realizează astfel sindroame ganglionare. Hoald llodghln (limfocjnmulomalo/a malignă). de natură benignă sau maClasificare: adenopatiile pot avea etiologie inflamatorie nespecilică (infecţii. cu etiologie insuficient elucidată. îl însoţesc în secţiile d« chirurgie şi se îngrijesc de aducerea rezultatelor.H. al căror simptom principal este creşterea lor în volum. forma chirurgicală a bolii Hodgkin şi metastazele gan glionare.1. 7. Ele încurajează bolnavul. sindroamele ganglionare se clasifică în: — locoregionale (localizate) şi — generalizate.. reticuloze. ADENOPATIILE Adenopatiile definesc afecţiuni ale ganglionilor limfatici. . — Adenopatiile localizate se întîlnesc în afecţiuni dentare. limfosarcom). '.R. intervenţii chirurcjl• ale). sînge proaspăt în transfuzie. examenul hematolo gic şi puncţia sternală etc. amig dalite acute (situate submandibular). .ImfostircouniK: locali/atu siiu generalizate (boala Kundrat). de aceea.) sînt afecţiuni prollfcrnlivc maligne. 10 — 10 mg. b) Hlpo-afibrlnogenemia prin şocuri (arsuri.6. dici(înnsticul clinic trebuie completat cu explorări complementare. cu etiologie variată. v. Ade nopatiile ridică adesea probleme dificile de diagnostic. reticulosarcom. — Adenopatiile generalizate apar în leucemii. Tratamentul este de urgenţă şi constă din administrarea de fibrinogen i. După localizare. 7. I. Rvllvulostircoattn': localizat . dar mai ales în embolia amniotică la naştere. De mare n li l i la te sînt: puncţia biopsie. CliisIUcarca tumorilor sistemului reticulohistiocitar: l. Rezultă din asocierea a cel puţin două dintre cauzele menţionate.A uicje. tuberculoză etc. Cadrele medicale ajutătoare trebuie să cunoască scopul acestor metode complementare. biopsia ganglionară. plasma (proaspete) sau se administrează globulina antihemofilio».<m generalizat.l>i»(lucu hemoragia (uneori se instalează hemartroze) se administre<r/. inflamatorie specifică (tuberculoză. sifilis) şi tumorală malignă (leucoze. în sifilisul primar sau chiar în boli cu etiologie malignă cum sînt spre exemplu. TUMORILE SISTEMULUI RETICULOHISTIOCITAR Tumorile. sistemului reticulohistiocitar (S.

vitaminelor. febră tifoidă)) /)o// r/c . limfopenie. boală Hodykin)j Intuiţiei' (Ivpatlte cronice. in ţ i i .7. SPLENOMEGALIILE •plina face parte din S. Boala evoluează cronic.leucocite normal cu neutrofilie relativă. tonicelor. rontgenterapiei sub controlul hemogramei.lire care ajută la precizarea diagnosticului. sflrşltul i! h'tnl în medie după 4—5 ani. splenomegalie şi modificări histopatologlce ca• n . «lectiiiiie cnincterli l n tumori formate din pl. Itvolutie şi prognostic.R.v/. uneori cu ci• 'indulant. Simptomatologia clinică.itoloqlii.niipc. i n i i . Simptomatologia poate fi caleidoscopică. cu spre exemplu chistul hidatic localizat In splină) iau tn cadrul altor boli. Splenomegalia este prezentă iar anemia se Inita•1 pioijresiv. cu puseuri.dn localizare. BOALA HODGKIN (LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNA) i miloqranulomatoza malignă este o boală de sistem caracterizată i ' i l n adenopatie localizată sau generalizată. şi îndeplineşte funcţii Importante in organism! .Wc.. prurit. mie.i . realizînd sindroame neurologice.moclto.ilih-r). eozlnoflllt». < n \ediul predominant OSON. Iar prul poule să fie chinuitor. Febra este prezentă avînd uneori caracter ondulant. Splenomegalia. cu alterarea progresivă a stării .M/e/omuJ multiplu (bonln Kustlţkl-K.n (loucoze. de i l n Irilerocervicală sau generalizată. febră. dlqestive etc. tMidoxan). caracteriNti'« In Iriitamcntul medical constă în folosirea chimioterapie•<'lor («i.«it« rezervor de sînge. In formele localizate se Unii tratament t hlniM|lcMl cu bune rezultate în multe cazuri. *r« rol in metabolismul fierului. Npllim poato fi sediul unor afecţiuni de sine stătătoare (boli vascu* mni/itnre. lelne Bence-Jones In urin. l | l ( .H.i . Nlmptom. . iau Ictere homolltlc» N l ( 1 l <(l ') ll l '. Boala începe insidios cu adenopatie. dar sînt şi forme ce evoluează 10— Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei clinice şl ex•li Hor paraclinice. In grade variate. al glucidelor şl mineralelor (K| S) Cai P)| — «r« rol hematopoleticj nit) capacitatea de a elabora anticorpi pentru funcţia de autoapărare • orga• UMHlut. i. ciroze. hemograma pune în evidenţă leucocitoză sau nu-t di. 7.->i modih< ari cttnitierisliro radloloiflNI». pleuro-pulmo•. hormonilor • iIhol/i. i«r biopsia descoperă celule gigante Sternberg. poate fi In lx>li inlfcţloase (hepatită epidomic».

mai alo» rtnd nu s(> conturează bine boala de bază. în unele cazuri indicîndu-s« splcnectomia (chist hidatic. Tratamentul este cel al bolii de bază. boli autoimune cu hipersplenism citopenizant). . Uneori chiar inspecţia poate furniza date orientativ*» prlvilo<ir<> la splenomegalie.Afoctnrpfi spJiix-i în procesul morbid se traduce pe plan clinic prin splcnomegulio (creşterea în volum a splinei. unele hepatite cronice evolutive. care se evidenţiază prin percuţie ţ»i palpare). Diagnosticul splenomegallilor întîmpină uneori dificultăţi.

8. . Kcumntismul articular acut (Bouillaucl-Sokolski). l niliiciliuipnlll.s(i) degenerativ I. \inl»lPtiilnl Sănătăţii: I. I I . NOŢIUNI GENERALE.1. tondlnlte. I. HfniiKiilNm tihartlcular pcrilcrlc (cu caracter Inflamator mu degenerativ) ca •K immlfustrt m niinl<|ii. Gh. li'K /C ('(llM (|riid /('. 1. l'oliiirtrita reuraatoidă (considerată colagenozfi mallgnS). Mnnllt'itlarl i/c ///> reumatic în: l. ca urmare a leziunilor caracteristice alo ţeiuMl conjunctiv". miozito. . Kpoiulilita anchilozantă (sau anchilopoieticfi).S. vai . bolile reumatismale formează un grup relativ ottro*i «In afecţiuni cu localizări ÎM. nc\rnl(|ii. n-a adoptată de comisia superioară a reumatismului a Acadcmti'l H.. B O LILE R E U M A T IS M A LE 8. Spoiulllo/c.(spondilartrozc). Aitro/a-poliurtroze. lieninatlsme inflamatorii (articulare şi viscerale). Aiuili/u bolilor reumatismale arată că este vorba de leziuni tuliţi' ttnill unu degenerative ale ţesutului conjunctiv. burilte. '1. primul rînd la nivelul aparatului loco•lur $1 cardiovascular. tcntmlnovlU. W. K«ii/iKi//.. ni'viltc. A |o '. uf. Modul variot de unii un M afecţiunilor reumatismale a condus la numeroase claslll-"i luncţie de concepţia autorilor. fi M . llnll dU rtnlm m lIce. ex|>ll> ni loimele abarticulare frecvente de reumatism. Mi'uiiuitisniul secundar infecţios. CLASIFICAREA BOLILOR REUMATISMALE Definirea ştiinţifică a reumatismului întîmpină greutăţi din cauza ilultMor împrejurări etiopatogeaetice. Dumli. pcrlnilill». 4. După sinteza lui C. Ţesutul conjunctiv este însă răspândit în tot orgtmlNîl ţi alertarea lui în procesul morbid reumatismal este posibili. '. l\'. \.1u sons larg. 2. 3.

Studiile statistice arată că între 11 şi 15 ani. Noopla/11. Pentru a sublinia afinitatea bolii de a afecta cordul. sii gestiv se spunea: „reumatismul articular acut linge articulaţiile şi muţi cfi inima". pericardul şi miocardul şi muşcă endocardul". care evoluează latent şi nu sînl dicignosticate la timp. 0. Traumatisme. oriy. granulome dentare etc. fără a dispare Insă complet după această vîrstă.fl. pentru ca actualmente dictonul să fie modificat în sensul cA .) este o bodlA cronică. fciringile. — Frigul. cu predilecţi»» cardioarticular. care se manifestă la nivelul ţesutului conjunctiv. Din conflictul antif/<în-a/i//corp rezultă manifestările clinice de boală avînd ca substrat li'/. ce evoluează în puseuri acute.S. Sensibilizarea organismului prin toxine poate apare şi prin existenţa streptococului în focare cronlcR (iimigddlite. 8. umezeala joacă rol în favorizarea bolii la unele orga nisme cu un anumit teren de reactivitate individuală. Boli (I n ilitem şl homopatll. în jurul vîrstei de 5 ani pot să se grefeze forme clinice puţin zgomotoase. Toxinele streptococului beta-hemolitic joacă rol de antigene caro prin sensibilizare determină apariţia de anticorpi. Cauza principală a bolii este streptococul beta-homolitic din grupa A (diverse tipuri) care prin toxinele eliberate — mal cu seamă hialuronidaza — sensibilizează organismul. condiţionată neuro-cndocrino-umoral. Oiteocondropatll.) unde microbii slut închistaţi şi unde nu pot fi distruşi prin tratament de st*« i i l i / f i r e cu antibiotice. 0. 7. —• Sexul. 0. Primul puseu se instalează de obicei la 2—3 săptămîni de la o an-«linfi acută streptococică. otite. — Graviditatea şi pubertatea sînt factori predispozanţi şi arată im portanţa rolului jucat de factorii de teren şi neuroendocrini. sinuzite. articulaţiile. — Vîrsta are mare importanţă. Incidenţa scade pînă la 25 ani. fetele fac urni dos boala decît băieţii. sublinllmlti-sp prin aceasta rolul tratamentului corect al amigdalitelor.).2. S-a observat că sterilizarea bolnavului cu an-ilhlotice în primele 8—10 zile poate opri atacul reumatismului. PiorU/l». Boli neurologice. cu etiopatogeneză infecţios-<v lerglcă. Etiopatogeneză. furingitolor acute sau al altor streptococii acute (scarlatină. Boala se instalează cu maximum d<» frecvenţă între 5 şi 15 ani. REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (Bouillaud-Sokolski) Reumatismul articular acut Bouillaud-Sokolski (B. Nefiind tratate. anginelor. 10.loiiiil apariţia granulomului reumatic la nivelul ţesutului conjunctiv. fiind necesară asanarea chirurgicală 2UM .lpol ele.. determină leziuni valvulare de finitive diagnosticate întîmplător sau cu ocazia unor recidive.linge. deoarece numai o proporţie mică (2—3%) dintre < e| cu streptococii acute fac reumatismul. 11. Prin această constatare reiese şi mai mult în evidenţă rolul terenului individual. Reumatism psihic.

de ie<juia la copil. upoctomll.• mii. l'tupu de latenţă durează 2 — 3 săptămîni. posibile Mililcbrlll1 1 'inspiraţii.n ingiană. ipn cordului In grade variate este regulă. cu nnlologia ei: febră.«• ?! <irticulaţiile mici. fie pol lut • i u cîteva particularităţi: nu i'uracterele inflamaţiei (turnor.lut nuii estompate. forini» cu predominanţa fenomenelor articulare care slut tn timp ce inima prezintă semne dificil de intorprctnt clinic. (Iar i Un /.) tu «cop profllm Uc NOII cu- NiMlomopatolIglc bonln NU cnrm'leir/. în acest stadiu bolnavul potilc pic/. predominînd fenomenele arlicnlarp. insuficientă aortlcA). tlnilutiile sînt prinse fie oligoarticular (monoartrită).< i (jcnerală se alterează.ale aparatului cardiovascular: tahicardie. După 2 — 3 săptămîni de la episodul acut se instalează tuhloul ti reumatismului propiiu-zis: i i < . iiip/M/w. In unele cazuri pot . m. forim» de monoartrită. miocnrd.rt pi Iu leziuni «poclfli c cart i ti) formarea gronulomulul roiimntir (nodului Ascholl-'l'nlnlnev) •uniuni mici (sub 5 mm) cu o evoluţie de 4 — 5 luni. stenoza cu insuficienţă mitrală.untrt illsrrcte ca oboseală psihofizică. Milluri la focarele de auscultaţie ale inimii. amlgdalo şi congestionate. expresie a miocarMloori suflurile apar treptat. răspunzătoare de sechele cardiace di'tn primul plan situîndu-se leziunile se< helare valvuluro (uteilinlâ.cu/. ciidoctird)) /OMIIU Intontă a bolii prezintă o importanţi deoN<»l)ltn penii u in AI NI> nitinlfeită mal mult cu semno yi-nemle.croţtn îl nnUcorpilor în sînge. 200 . perioadă In c. i urina clinice ale reumatismului acut. dolorji Nlnt fluxionare. calor. bolnavul are febră (frecvent In Jur de i«hti' palid. uneori apare un ritm în 3 timpi (ritm embrlo-i. PIIIH (irdita reumatismală (cardita) reprezlntft afectnien tuturor iiMMiti'loi iinatoiuice ale inimii (pericurd. care se pot icho- • istlol: l'lnpa infecţiei streptococice acute. îmbrăcînd caracter de organlcltato. saltante: se mută de la o articulaţie la alta) Ntnt nesupurative.(joniotoase. In practică se conitntflî foi im» cu artralgii fără artrită. ' • i piocesul inflamator sînt prinse succesiv de obicei articulaţiile) iiillmiiuţia unei articulaţii cedînd în 3 — 4 zile. rubor. cel mai des o anglnă. NU vindecă fără sechele. oxlrncţll dentar» «te. Instalarea bolii se face In etape. iiplomatologie. Vindecarea ni scleroza leziunilor. cauzate de streptococ ce trebuie căutat In ae. 1 • • ! Insltilarea valvulopatiilor definitive. dureri la deglutiţie cu disfagie. zgomotele car. inapetcnţă.

| > i i i psn Innpelrni. pleurezia dreaptă sau bilatt* talii. purpura hemoragică. în special personalului care face vizite active în teren.unontul profilactic. . uneori arc ni tmlţjil luyncc. Procosul do crcslore esto tul înnoi) bolnavul oslo pcilid. Pleura* pneumonia poate şi ea să fie prezentă în cadrul tabloului clinic al bolit — Coreea reumatică.. în formele clasice. diagnosticul I i i timp. — Căutarea atentă a streptococului beta hemolitic în secreţia falinqiflnă. — Examenul sîngelui periferic poate arăta o leucocitoză cu neutrofilie eventual eozinofilie. se manifestă prin mişcări dezordonate. Primul atac reumatismal se poate vindeca fără a lăsa serholo cardiace. lentă sau reumo-M'ptird (ve/i endocarditele).i complota cu probele paraclinice din reumatism. ajutînd la alegci on momentului favorabil pentru practicarea asanării focarelor de infec ţ i e (granulome dentare. expresia reumatismului acut care afecteazfl creierul. UIMI 300 . — Examenul de urină urmăreşte decelarea nefritei parcelare sau a unei glomerulonefrite acute difuze care se poate asocia.suri energice şi susţinute pentru prevenirea lui. Aceste simplome trebuie să atragă atenţia personalului medirn-swiiliir.Titrul ASLO. — Pot fi întîlnite arterite. transpiraţii. involuntare ale meni brelor superioare.22 s « intervalului P. alături de anemie. sau chiar hepatite de n<i tură reumatică. Diagnosticul clinic al reumatismului acut. reali-/Ind lormele de endocardită recidivantă reumatismală. cu lichid în cantitate mică ce dispare repede la tratament. mialgii care nu sînt relatate şi nu sînt luale In M'iimn. oslo nslenlc. — Viteza de sedimentare a hematiilor este de regulă crescută în reumatismul acut şi adesea depăşeşte 100 mm/oră. nu Inii m pină greutăţi. . în caz de cardită reumatismală. Implicaţiile medico-sociale ale reumatismului mut impun mîi.. iar revenirea la valorile normale arată vindecarea procesului acut. ECG evidenţiază alungirea peste 0. osii» M'lrn. Pentru precizarea diagnosticului se efectuează exu-HHnc paraclinice. se poate aplica tratamentul corect. scăderea indicînd o evoluţie favorabilă. urmat adesea de vindecare. arc subfobrilităţi.'.. Atacurile se pot însă repeta şi cu cît ele sînt mai frecvente. Proba se foloseşte şi ca tnst evolutiv.s şl nu si. cu fllît riscul leziunilor valvulare definitive este mai mare. tromboflebite. care se v. Po le/lunile valvulare stabilizate pot surveni noi puseuri de boală. Tr. discrclo.Jixicd cu coilultl copii.lcil)cşie In ţjroutali'. amigdalite cronice).Q.. wlinamlc.it. uneori fiind necesară repetarea examinării. — Examenul radioscopic toracic şi ECG pot furniza date preţioase pentru diagnosticul pozitiv. creşte peste 300 U. Alto manifestări ale reumatismului articular acut sînt reprezentaţi de: critcmul nodos. Evoluţia. se studiază proteina C reactivă şi uneori testul Latex şi reactla Waalcr-Rose cînd se pun probleme de diagnostic diferenţial cu pollarlrila reumatoidă.fibrinogenul creşte peste 000 mg%. deoarece. In nccstc ca/uri trebuie efectuat un examen medical minuţios.

După scăderea febrei se administrează • i i n>(|iin alimentar complet. njutoare al« mttdleulul de elreumierlpţle.A.i se Iacii Repaus la pat cu supraveghere atentă a bolnavului. în cantitatea şi pe du uita stabili UI de medic.v. a granulai dentare şi a altor focare cronice cu streptococi In vederea trata* • lor conform indicaţiilor medicului... au i . timp da nplumîni după o angină acuta. din care jumatalr • . Regimul alimentar hidro-lacto-fâinos în perioada febrilă. c) Aspirina în doză de 3—6 g/zi so administrează în cn/urll» !n • Mie bolnavul nu are afecţiuni gastrice (în special ulcer). care se pot complica cu tingine sltcp.r) g/ti l'i 0. «pol na ihUima cu regim lacto-făinos. şi examenul urlnll săplAmlnol. b) Piramidonul se administrează în doză u/unlă de l. Io ravln deosebllo In profilaxia p« turna. Tialmntmiul «ti Ince sub controlul leucocitelor. In > de particularităţile fiecărui caz în parte: Snlicilatul de sodiu 8—12 g/24 ore. Tratamentul cu hormoni corf/co/// MI. tratarea corectă a anglnulor ctcuN'. ( • pool' i. controlul sistematic în colectivităţile de copii (cămine. larclnl cam ie refera in ni I i i . internate) în vederea descoperirii anginelor streptococlca | l l cu antibiotice conform metodologiei Ministerului Sănătăţii) descoperirea amigdalitelor cronice. cealaltă jumătate per os asociat cu bicarbonat ( ! • • sodiu. ţinînd seama de elediil leuca|M>ul/anl al medicamentului.. cel puţin l f) /lUi.i() (j). a cariei dentare. ţinînd seama de restricţiile tratamontuîl tiu hormoni corticoizi în cazul administrării acestora (regim hlpo» Tratamentul infecţiei streptococice în toate cazurile chlif iicft microbul n-a fost izolat — prin administrare de penicilina (sau illiomlcină) în doză de minimum 800000 U/24 ore. Ptt iinipul tratamentului cu hormoni corticoizi • urmăreşte p<< llnyft rn«plini. combaterea fenomenelor de intoleranţă digestiva.u i i e i o i înmiii. ţjrădl* noii. intensificarea măsurilor de educaţie sanitară a populaţiei ponllne seama de normele igienice la construcţia de locuinţe şl alttic raţională. Tratamentul curativ al atacului reumatismal este bine s. In doza mari l i n i i l e (lelennina stare de acidoză (respiraţie Kussmaul). în cazul tratamentului hormonal cortlzo* H . mai alei la copii şl adu* Hi controlul clinic al T. i funcţie de evoluţia bolii. Medicamentele antireumatice se vor administra la /ilcipTe. la indicaţia. se vor lua măsuri de combatere şi prevenire a infecţiilor ncntn nlor respiratorii superioare. El se foloseşte de obicei în formele hipernlţjire. obligatoriu în formele cu pancardite reumatismale — se va ad• l i i i l f i t r a mcdicaţia antibiotică de protecţie pe toată porioadn trntammiului cu corticoizi.aplică In cordltela rt*uiiniIlMiiale.

/ l'rcvenirca recidivelor prin tratament cronic cu Moldamin săptflmlnal timp de 3—5 ani. /dir »f» ndmlnlstron/rt tratament hormonal l < i bolnavii cu ulcer. 8. enterococi. şi <)lico/.Asanarea focarelor de infecţii (granulome dentare. analiza clinică trebuie să excludă un reumatism BouilImid-Sokolski.sau poliarticulară) ce apare în cursul sau după o infecţie microbiană.(iii<i. determinînd prinderea articulaţiilor. Germenii cauzali pot fi streptococi. iar tratamentul etiologic determină de obi•ei vindecarea leziunilor. Foarte frecvent. Etlopatogenie: germenii cauzali sînt variaţi şi pot disemina pe cale heinatogenă. de obicei sînt prinse articulaţiile care sînt mai m n 11 solicitate (tibio-tarsiene. REUMATISMUL SECUNDAR INFECŢIOS Reumatismul secundar infecţios este o manifestare clinică articular/i (mono. . în aceste forme. Reumatismul streptococlc se poate întîlni. bronşiectazii etc. In reumatismul secundar infecţios simptomele nilicultire au unele particularităţi: artralgii meteorosensibile. | i < uiiit^a.ito manifesta în timpul infecţiei sau postinfecţios. sinuzite.II. nnrmnl şi sub protecţie de antibiotice şi antireumatice. riranulom dentar. creînd confuzie cu reumatismul B. Boala se pn. Articulaţiile nu prezintă enuic de «irtrită clinic manifestă în mod obişnuit. genunchi). colibacili. Porme de reumatism secundar infecţios: — Reumatismul de focar generat de focare de infecţie cantonate n <iml(jd<ile.) care în-iKtine artralgii. bronşite cronice. dizenteriei.S./din complicaţiilor honioraţjico care pot apare. Simptomatologie.it ilmie/n.nu este afectată. yâmigdaliene) •n ponte face după 4—6 săptâmîni. i este frecventă şi poate apare la toate vîrstele. inima — de e<|iil<l -. T. semne de mono. cu V. manifestarea clinică are la bază un focar infecţios cronic (amigdalite. Simptomatologia clinică este expresia acţiunii directe a germenilor — s<iu toxinelor microbiene — uneori existînd chiar un mecanism infee(ios alergic.A.rt i iui i des In articulaţiile cele mai des solicitate. adesea meteorosensibile. existînd însă aceas-ii posibilitate. Se caracter/ea/tl prin tirtralgii — uneori cu caracter saltant — şi se exteriori-'••i/.3. Honl. Nti Icer.i alţii. cînd se vorbeşte de reumatism secundar infecto-aler-ţ| ir> în acest caz. granuloame dentare etc.ştiu poliartrită. Uneori poate să provoace chiar supuraţia articulaţiei.((imul hlpoRodnt mnntlon. avînd un pronun-nl caracter meteorotrop (meteorosensibil). mai cu seamă la adult. sub control medical periodic (dispensarizare) 9! se va trata energic orice infecţie acută intercurentă. Nu tinde tnsrt inima. / . gonococi. Ca teste paraclinice subliniem cercetarea miliarului de leucocite. . bacii Koch ^. iipn o miijiiul streplococică. în condiţii de afebrilitate.S.

balneofizioterapie $i jecu|. Menţionăm reumatismul dizenterie.lrtrile articulare cu mecanism alergic dovedit. antibioticul este prescris în funcţie de germenii dtcei hi examenul bacteriologic şi antibiogramă.i-azu1 1 1» decelate prin examene clinice de specialitate. Simptomatologie. SPONDILITA ANCHILOZANTA Este o boală a adultului tînăr.illuoi ie con. tabloul clinic devine mai bino conturnt. Ueumutlsmul gonococlc.u tmidlnţă la anchiloză.M . în primul studiu bolnavul acuză dureri în regiunea sficnitn. ce se nutmleltă liervent la membrele inferioare prin artralgii sau artrite cu carae- l f. Apnre cn urmnro n unei lulecţl! ţ|onn. Tratamentele fizicale pot fi efectuate în funcţie de fornn'lc. fasconal sau chiar sărui i i » de aur (solganal B. Se poate utiliza piramidonul (piran). .n l. DupA unii milorl ur fi înrudită cu poliartrita reumatoidă şi ar fi determlnntă <l« un nincniiism autoimun. Reumatismele enterogene au ca etiologic microbii can/nlmi d« imul digestive.1 . In prima fază domlnlnd duioil|e In regiunea coloanei vertebrale. lomlm uniiiitrt suu lombiird. niiliiiuilurice de sinteză (clorochina).itfl ( nuc ninllonl < u erupţln i .in imeoii lriii>m<>ne|e clinice npnr după «cnilnlliin.4. In indicaţia medicului de specialitate.itamentul. avînd o etiologie insuficient clarificată. Durerii" • Ini |)ro(|resiv(>. Tratamentul antialeigic se dovedeşte deosebit de eficace In măl"'. cu localizări puţin precl/nle. oleos).rt alterarea slfirii generale: saibfebrllllflţl. Ponto prlndo o artlc. Boala începe insidios. ri«(luct*| iiii <i|ii'l!lului. Antibioticele şi chimioterapicele specifice sînt indicate In cazul 'ilogici tuberculoase sau luetice (stabilite clinic şi prin Investigaţii niplementare). i i i . aspirină. adesea cu iradieri care Imllft sclollcn. care face parte din grupa reuniaUNiniilui inflamator cu localizare la nivelul coloanei vertebrale şl c. Antibioticele se folosesc în cele mai multe forme de reumatism iiiuldr infecţios. Concomitent n|mr -.Asanarea focarelor de infecţie trebuie efectuate în l o .n« i n i e medicală. sUirn du Itiligubililute. i < i r noaptea sînt m<ii arrentunto. IUretoterapia în asociaţie cu antibioticele este indicată In €•• 1 1 in caro terapia antireumatică nu dă rezultate satisfăcătoare. 303 .i. Mcdicaţia antireumatică se foloseşte în funcţie de forma clliilrfl.ul<iţl<> «nu uml 1'rindoron unei singure articulaţii aro do obicei o evoluţie mul fiind posibile compromiteri alo articulaţiei prin deln mlnnien "ichiloze definitive. 8. in antecedentele bolnavului. tomanol. alindor. In /ier/iHH/u de sfârc. reoplrlni."linie cure trddeo/.< Imn o ţi.

Tratamentul este medical (medicamentos. ' .n i l . REUMATISMUL DEGENERATIV Reumatismul degenerativ este o afecţiune articulară cronică. boicilul forte..]Ă regiunea «acroih.n 1 . Uneori nroniiismul reacţionează prin formarea de osteofite. cu cauze variate. completat cu examinări complementare.H. Se va evita repausul absolut vreme îndelungată. 1 superioara. 8. Radiografia coloanei vertebrale pune în evidenţă formarea rle punţi osoase subligamentare (legînd o vertebră de alta).iqnosllcul pozitiv se stabileşte prin examenul clinic. urmate de distrugeri ale cartilajului articular.ni sărurile de aur. adică apariţia unor («xrresrenţe osoase prin reacţie periostală. latentă sau gravă. fenilbnla/ona. indometacinul. şolduri.-. deoarece grăbeşte anchiloza. iar prinderea segM i r n l i i l m < n viral se exteriorizează prin imobilitate în/îlexie anterioară . Durerile pot fi nionoai' l i m l. Dl.. Evoluţia este cronică. ultima ducînd în timp scurt Ia infirmitate prin anchiloze cu prinderea articulaţiilor coxofemurale. . . procesul Inflamator. realizlnd aspectul de coloană in formă de „baston de bambus".<• h. n ( i > i < N i i i a lombară devine mai rigidă. a anrhiIo/ei. i. iar anatomopatologic se evidenţiază prnresp erozive. evidenţiind modificări la nivelul articulaţiei sacroiliace: de la ner<'(|iilariUviţi ale liniei interarticulare pînă la sinostoză articulară în stad i i l e tardive. Examenul radiologi? este de mare importfmţa'. Afecţiunea survine mai des la vlrsta înaintată./ /Mm/u f/c stare. litlopaloqonle..-. poliarticulare sau la nivelul coloanei vertebrale. Clorzoxazonul şi midocalmul au efecte decontracturante şi uşu-na/. a durerii. prednisonul cu efecte antiinflamatorii şi antialgice.. balneofizioterapic).ilc .il suferinţa bolnavului.S.lala loziuni artrozico şi la vîrstele tinere. în unele forme clinice evoluate se constată interesarea ţi o .i i l o r <n liculaţii (umeri. 304 . Nu toate procesele artrozico «lut untifilf obligatoriu de simptomatologie subiectivă. ce apnro în condiţiile proceselor degenerative articulare. Afectarea-coloanei dor. Balncoiizioterapia (rontgenterapia şi alte proceduri) se folosesc pentru efectele lor în cadrul recuperării bolnavului. existînd în practlc<1 formo cu evoluţie benignă. dureri lombare cu iradieri pe traiectul sclatirului. dar IP pol con. ' • rxlmdc po întreaga coloană: bolnavul arc dureri în r«< || I I I I I M l. este crescută şi este folosită ca test de evolutivitate.pondiloză sau spondilartroză. ortoper7/c si chirurgical. i/a prin cifoză sau rigiditate în extensie. care începe. cînd voi 1)1 in de '. piramidonul. genunchilor sau scapuloumerale. V. El vizează combaterea inflamaţiei. n i i ' x l c i i MC. intermitentă şi progresivă..n e. astfel ca boala să fie oprită din evoluţie şi bolnavul să fie re< nperat pentru o muncă adecvată. Se pot folosi de asemenea antimalarice de sinteză •.f n / u .. .Tratamentul medicamentos foloseşte aspirina. genunchi).5. Clinic so manifestă prin dureri.

dar nu prea intense. tulburări de statică (picior plat). mai ales la femei.numenul obiectiv poate descoperi redoarea articulaţiei. în bună parte eoni i . hidrartroză (adică sporirea lichidului Nlnovial) şi crepitatii. H numenul radiologie pune în evidentă rarefieri osoase (osteopofn#fl|. Simptomato| i n po. deoarece procesele degenerative favorizează hornU'rnn nui leului pulpos ni fentele şi fisurile inelului flbros sau In «pongloasn varHuli liildriin 3 . unoorl IM peiio. Durerile apar frecvent In urma val l l l n r meteorologice sau dimineaţa la sculare şi la primele mişcării i npnl diminuează treptat şi dispar în timpul zilei.l'mlexlunea oste Incriminată In cozul In rnre pro< ui iiuincll ioll) ni procădure undo articulaţii (n Io mtlnllor. unde se asocitr/ft şl alta Imll: (ilx'/. Artrozele dau suferinţe supărătoare. livoluţie şi prognostic. obezitatea. sau chiar specifice pot determina UiflflI I I nrliculare. tuli di //e f/o statică. rămîn normale (V. tulburările circulatorii. de focar. Durerea se explică prin tulburări metabolic» •ilirulme ca urmare a diminuării circulaţiei locale în repausul noctmu |i p i l i i frecarea suprafeţelor osoase la mişcare.H. astfel s-a descris artroza umărului. l'tictori ereditari. In absenta unei etiologii microbiene sau uneia ic. leucocite. urmate apoi de artroze.S. Pentru coi încadraţi In nctlvilfile i icează dificultăţi cu repercursiuni socio-economice prin Incnpti-i îlftlo ic'inporară de muncă şi tratamente repetate sau chiar prin InvnH i l l l n t i . umezeală) pot avea rol patocjenetic. Termele clinice sînt condiţionate de vîrstă. (1 — pnnlni em r ir înm tll . boala varicoasă. Este vorba de afecţiuni cronice.itatea. pictori etc. influentele exercitate asupra circulaţiei /oca/o (/o m luctorii climatici (frig. d«M|Hi ' •" .de procesele degenerative (ale vîrstei înaintate). hematii. Hxplorări biologice. cu dureri supărătoare. osteofite. zugravi. cotului şi a mtl-nil In pietrari. SPONDILOZA Spondilo/a reprezintă forma particulară a artrozelor locall/. u/ura discurilor intervertebrale Joacă rol In declnnşnraa unim tutelor. îngustarea liniei interarticulare.ide de exacerbare dureroasă. Interesează atlt vertebra... Inlrctllle cronice.ilo începe treptat.' i ce o generează. tulburări funcţionale caro Inţjreul««fl nclivitatca profesională a bolnavului. inul. Solicitările profesionale nu Miii'uil importanţă. deformarea articulaţiei. agravantă. hipertensiunea arterială. limitarea mişrflillor.nte la nivelul colocinei vertebrale. coxartroze). intulul. novroza. • ovnluţio progresivă. uma ni). traumatisme (artroze posttrau-Minllce). solicitările fizlolo(|lr« cea mai mare este la membrele inferioare unde survin frecvent artroza gleznei. endocrini. x / Kînmatlsmele mici şl repetate. semne care au valoare (n pii'/enţa simptomelor clinice. / '. Simptomatologie. sau trmnruitlsmrlr puternice pot fi *l ln In antecedentele unor bolnavi cu manifestări nrlm/ico. cit şl discul Inli'i veilelmil. formulă loucocitară.

astenie.prin: «) Lumbago. tuşea îi exacerbează durerile. cu durere intensă. Intre c(in7. mersul po cflldl. Acuzele subiective se manifestă în funcţie de Io(•(ili/iiroii spondilozei. sau poate iradia pe traiectul nervilor (nevralgie).ipondllozol"! aule tu i|(<iu<inl < «ii n iiilruzcloi. strănutul. intensă şi localizată în regiunea lombosacrată.forme de reumatism artrozic. cu limiUiroci mişcărilor sau impotentă funcţională totală. Simptomul principul oslo durerea în regiunea cervicală.poate fi localizată.(>]c spondilozelor subliniem în mod deosebit anomaliile colomiol voilebrole. mai ales la pacienţii care au prezentat în co pilărie cifoză juvenilă (boala Scheuermann). l'rocesHn de Involuţie) a discului intorvertebnil Incopo do timpuriu (In Jurul vîrstel d<> 20 nnl). simptome ce caracterizează sindromul Bnrre-Lieou) sau dureri nevralgice faciale. mnl cu seamă dimineaţa la sculare. dorsală sau lombosacratfi cu Intensităţi variabile.Iu. Durerea poate iradia spre sacru şl fr. bolnavul se plînge de dureri în regiunea amint l l . ( l i ' l ) i i l î i i ( l brusc. durerea este moderată. l'li'ctiiroii membrului inferior pe bazin este dureroasă. explicată şi prin solicitările deosebi l < > «Io acestui segment al coloanei vertebrale. exacerbată de mişr/lrl bruşte sau de ridicarea şi purtarea unor greutăţi. ameţeli. Suferinţa se manifestă clinic. i . Foarte des bolnavii se plîng de parestezii. conformaţiile vicioase ale acesteia. dar nuinifestările clinice upar de regulă mal tir-/. totuşi se poate manifesta cu dureri toracice exacerbate de poziţia ortoslnticrt şi ameliorate de repaus. Se vn retine că nu toate porsoanele care prezintă modificări radio-loţjlro pro/i ntA şl semne clinice de boală. după poziţii mai lungi de aplom H HO u se«ra după efortul diurn. In forma acută. ce iradiază mediofesier şi în partea posterioară a mriiibinliil Inferior. Simptomatologie. migrenă cervicală (cefalee posterionrfl. Hxamcnul obiectiv poate evidenţia cracmente. — Spondiloza toracală deşi determină mai rar simptome clinice. care poate fi acut sau cronic. Mai des. durerea se instalează brusc sau progresiv. — Spondiloza cervicală este dominată de durere localizată In (•(•«ilft.. nevralgii în membrul superior. i i u ' i lnmb<>s«cnitc. redoarea cefei sau torticolis. •— In forma cronică. iar iradierile tonicico şi în regiunea precordială alarmează bolnavii asupra unor suferinţe cardiace (realizează intricări vertebro-coronariene). i ) ) Sciatica vertebrală se caracterizează prin durere la nivelul col i ' .. în această localizare se produce şi un o<iiocare grad de cifoză. un rol important jucînd In lonpnrlila simptomelor clinice factorul psihic şi rezistenţa naturală. este vio. deoarece mişcarea. determinantă a simptomelor clinice. Spondiloza lombară sau lombartroza este una din cele mai frecvente. pareze şi chiar para11/11. Se poată însoţi de parestezii. contractură musculară paravertebrală. po vtrful picioarelor şi flexia anterioară a trunchiului slnt du300 . Bolnavul caută pozlt'l nntolgicc. Mişcările biuslo sciu ridicarea unor greutăţi favorizează uneori hernia de disc. zgomote auriculare.

Tratamentul medicamentos urmăreşte combaterea durerii şl a • [ i i l o r supraadăugato cu ajutorul medicamentelor antlalglcu şi . care trebuie să preceadă 8. Se urmăreşte de asemenea combaterea rcdoril. umăr blocat). fac• climatici — frigul. i'tmovite.ite (.e |>»l h • ! " • . Din multitudinea formelor clinice. i'xiimeimi i >ii. nămoloterapia.. elongatii. tulburări metabolice. sciatice. Sînt interesate diverse ţesuturi ca: muşchi. masajul) in staţiuni H'tiro cu profil antireumatic sau în unităţi sanitare speci. microtraumatisme). nevralgii sau nevrite.ipl« de recuperare). brahiale) sau nevrito. . inclusiv cele subacvatice. piran. ci tulburările ce survin la nivelul ţesuturilor pprli u In re sau juxtaarticulare. focare de infecţii. ionizări.fâcr prin (imiiiiiie/rt.i M. rcopirină. In unele cazuri se produce imobilizarea completă a nrllcul«i|ii'l (periartrita scapuloumerală anchilozanltt. Halneoflzloterapia are un cîmp vast de aplicaţii terapeutice sub i i l e forme (electroterapie. în aceste cazuri sînt recomandate < !< iftillo focarelor infecţioase. periartrite. radio-i i '((Ioanei.-. vom aminti periartrita scapuloPERIARTRITA SCAPULOUMERALA Periartrita scapuloumerală cunoscută în practică şl sub numele dt M. nevralgii (intercostale.6. Simptomatologia. n < ! ' • luminii MNiinete. miozite. infiltraţii locale cu hidrocorti/on). traumatisme. umezeala) sau degenerativi (vîrstă. Tntrucli leiiomonolo dmcroasc stnt Niipflrătoare 9! uneînsoţesc de impotenţa funcţionala. burslto. W 307 . vi «xnmt'nul flhdltt*. lillopatogenie. b.diraţic corespunzătoare (clorzoxazon. Ele se cxterlorl/oa/A cei (HM Ini Irite. n. dureri cu blocarea articula* uneori durerea fiind atroce. alindor. se manifestă prin durere spontană sau l<i mlşle umărului (care se pot efectua încă). teci sau nervi. extract pelold (pellllraţii cu novocaină. celullte.li -i •!• mliiH'. Uluy • iiiinunliil. a conlracturli in. avînd ca expresie clinică dominantă sinMMI l durerea.ni . exacerbată de atingerea umărului şl mişcări.ft articulaţiile. Manifestările clinice dureroase ale reumatismului nliflillciilcir sînt foarte frecvente şi variate. tendoane. spre exemplu). REUMATISMUL ABARTICULAR In această grupă se includ manifestări reumatismale caro nu lnt«•ii/.-uiuitorii (aspirină. • •«•.il(|ie" (umăr dureros). tratamentul are ca obiectiv durerii spontane» sau provocate şi recuperarea cit mal depllnrt • mita a bolnavului. teren neuroMitliH rin. In aceste cazuri joacă rol factorii etiopatogonetlcl 'iiiiiiumţi ai proceselor inflamatorii (infecţii.c.ili/. realizîndu-se mialgii.

cvitnn-ii l i u i u l i i i . Bazna. Im portanţa hidroterapiei a crescut în ultimii ani după ce s-a consolidai convingerea că terapia cortizonică nu rezolvă problema reumatismului. — nămolurile minerale de la Olăneşti. Se indică staţiun i l e «u ape acratoterme de tip Felix. Amara. nămolurile. cu o viteză de sedimentare de peste 40 mm ]<i 2 ore (deşi aceasta nu este un criteriu rigid). s<« indicei b.ilnpofizioterapia mai ales sub formă de kinetoterapie.idioterapie.este lungă (6 luni — 2 <mi) cu tendinţă la vindecare şi reIIMH .7.inchiloză definitivă. infiltraţii cu novocaină. — nămolurile sapropelice la Techirghiol. ca şi apele sulfuroase (HercuInno. . Reumatismele abarticulare beneficiază de BFT numai în formele prrlimqitc. i.il. — Nămoloterapia foloseşte: — nămolul de turbă de Ia Vatra Dornei şi Borsec. BALNEOFIZIOTERAPIA ÎN BOULE REUMATISMALE C R O N IC E Se folosesc crenoterapia.i linictU'l articulare. Reumatismele cronice inflamatorii beneficiază de BFT sub toate formele sale dacă afecţiunea nu este prea avansată şi dacă nu sînt semne de evolutivitate prea accentuate. duşurile. Pucioasa). masajele. indiferent de localiy . după scurgei c < i unui interval de 4—6 săptămîni de la faza acută. favorizînd menţinerea sau restaurarea funcţiei articulare prin hidrochinetoterapie.inicnlul se face în funcţie de forma clinică prin repaus. Lacul Sărat etc. medicaţic antialgică. Reumatismele cronice degenerative (artrozele). Se contraindică cura balneară în cazul artritelor în puseu. hidrocortizon. rezistente la tratamentele medicale obişnuite. beneficiază de toată gama de BFT. i i o . mai ales In •mzomil călduros şi uscat. Repetarea de trei ori a tratamentului consolidează rezultatul. Govora). i . — Duşurile şi masajele ameliorează motricitatea prin hidrochineto terapie. 8. Se va evita imobilizarea de lunga7durată care con• l i i l > m r l . cu un climat sedativ. Se pot indica şi ape clorurosodice moderat rnnrcnlrulo (Amara. hidrochinetoterapia. l i. Hoinl. de aceea. — Hidroterapia este antialgică şi antispasmodică. după combaterea durerilor.

! I. sltale benignă.examenul morfologic evidenţiază alterare. .intri luiulMinon* tnln Intorcclulare. i v n i ."! ostr. -creşterea. Colagenozele cu evoluţie malignă sînt: •— poliartrita evolutivă. •-. . Unele au evoluţie maligni. i l l e r i i r e . i m ' l < > r . Caracterele generale ale colagenozelor cu evoluţie malignă: — evoluează cu alterarea progresivă a stării generale: subfebrlllliţt sau febră.extinderea progresivă a suferinţei la întreqnl oiqaiiism. in | ) .de naturft abactorlanfl. — lupoeritematoviscerita malignă. iar ulterior şi a parenchimulm < > i < | . i i o i | c i i « ' / . poliserite (pleurite. C O LAG EN O ZELE l Sînt boli ale ţesutului colagen-conjunctiv-mezenchimal — cu tt'flillnţă fie extindere în întregul organism. Interesaf«fl concomitentă a mai multor viscere (rinichi. i b i l . -ji modlflrwrnn altor probe biochimico-funcţionale.i Mibsl. i iicesloi afecţiuni intervine cu probabllltnte un i M . In co rtlc o to rn p lt» |1 m c d lcn ţln Imune'I M " ' '-ivâj 'IOU IHtU'dll l MII i I I I l l II I I I II II . in linul l < i iiiNiifl* Cii'llţn |>olivisCPr<il<i. perii <irdile). — periarterita nodoasă şi sclerodermia. în toate cazurile.boala Dupuytren. Colagenozele cu evoluţie benignă sînt reprezentate de: .9. poliartralgii. ficat) şl apariţia unor forme ce dovedesc intricări între diferitele rolaqeuo/o. — boala Peyronie (induraţia plastică a penisului). . p i i n ' i. ini n i c i .S.d en tre că to r. — dermatomiozita. ccm re lilieci l < i lulburări funcţionale profunde şi progresive-. i niorfologir.sindromul Sjogren. la valori mari <i V. • . — fibrozitele şi fibromiozitele.

1. cel de sănătate si • l ' .limite la deformarea. cel mai des simetrică. Există numeroase forme intermeill.il. ulterior apar reacţii periostale subIn\ . Explorările paraclinice evidenţiază o serie de alterări biochimice: V. Prognosticul de viaţă şi de longevitate este bun. studiul factorului reumaloid. testul latex. Evoluţia este cronică.ne. oasele carpului formează un bloc.. piretoterapia şi insulinoterapia s» l i n IM m f l i c i i l i u şi sub observaţia medicilor de specialitate.. Aspirina se administrează după masă 3—5 g pe* zi/ :. k<-(npcrarcii medicală continuă cu chinetoterapia.^i metabolice ce le realizează.iligne. electromiograma şi artroscintigruIm confirmă şi precizează diagnosticul care trebuie să diferenţieze polimirita roumatoidă de unele forme de reumatism şi de alte colagenoze in. Terapia ocupaţionalel şi ergotera-| iio htnl indieiile î l . A:. Cu timpul s» .. Există forme în care procesul înllnmator se stinge treptat. i i f . datorită deficienţelor de manipulaţie. a mîinilor (care iau un . POLIARTRITA REUMATOIDA (artrita reumatoidă.. lent progresivă în patru stadii.ili'i (chiar sport).d i i i . macromoleculele (carbonatul de hlMiiul polivinil pirolidona). mai des la nivelul mîinll»i.u utilizează indometacin. terapia imunosupresivă. locomoloni . iniţial se evidenţiază de< • . l i. | K . I . corticoterapie. pozitivii. l'robcle imunologice. lixamenul radiologie decelează modificări (de formă şi structură) i i l e odselor şi articulaţiilor (mai ales la mîini). i l i i şi dislocări articulare. terapia cu unt ( S ' i l' | . In < i l t e cazuri procesul inflamator rămîne permanent activ (chiar în • »ndiţiilo unui tratament susţinut). oste mult mărită.munci! oste rezervat. 9. In 10—20—30 < ! ' • nu i se ajunge la deformări articulare. creşterea gamaglobulinelor peste 25%.S. reumatism cronic secundar. i l i i indeluiujală u bolii şi ca urmare a efectului aio . i l e i i ieri insulare (microgeode).< t ce seamănă cu laba de cîrtită) şi la scăderea forţei muscularo .i focarelor de infecţie. ilra unor reacţii ca Waaler-Rose. butazolidin. antimalaricele de sinteză. studiul ragocitelor.nnent.<• m. balneofizioterapia.deseori prin dispariţia interliniilor artii u l .. .— recuperarea bolnavilor cu aceste afecţiuni este numai parţiala fi trecătoarei au deci un net caracter invalidant. imunofluorescenţă. S-a demonstrat că „aspirina şi tratamentul conservator Hlmpln |ie termen îndelungat controlează 50% din bolnavii cu polin i t i i l i i n-iimatoidă". artroscopia.l I. i n < i l ) . ciilliirfl H/led nii'dic..idore articulaţiile mici interfalangiene.1 ui miilor şi a întregului organism. poliartrită cronica evolutivă) Slmptomele clinice sînt dominate de poliartralgii ce interesează cu pn-c .lie. putînd rămîne doar deformaţiile articulare. simetric şi cu evoluţie progresivă sau în puseuri.

H. cardiopatie..rut în cadrul condiţiilor ergonomice de muncă. lupus eritematos acut exantematic) Este una din cele mai maligne colagenoze. ii' wplo merjalie. Recent în urma introducerii tratamentelor actuali? dumtn <!• s-a prelungit pînă în jur de 10 ani. In evaluarea capacităţii de muncă se va considera deficitul d* Miipuloţie şi locomotor.CVMl h > l l . timp îndelungat). LUPOERITEMATOVISCERITA MALIGNA (lupoviscerita maligna.2. Tratamentul se face la început In condiţii de staţlomir şt constM Ir» nwnrlcrea — sau alternarea — antimalaricelor do sinte/. deficienţele metabolice şl caracterul solicita• i locului de muncă. mişcarea (inclusiv cea legată de gesturile şl (•Insrtrile profesionale).S.r .Rmli"i. n < ' . In Indicaţia modicilor do specialitate. Se va insista pentru rămlnerea In «ctlvltnte un i | i cit mai îndelungat. Prognosticul este rezervat. scaune cu rotile etc.i istlr» numite celule lupice. şi c . pn-y-nl l . btistoane sau cîrje pentru antebraţ. hematurie. avînd şi în acest caz un rol sunoţjen răni -. p i .< l " piohc i-|i ă o componentă imunologică în producerea acesld :. cu rortlroteraplo fi madlcnnvn Imunodepresive.ilnncl i ni so evidenţiază constituie „fenomenul LE" pozitiv. ca şl tratamentul chirurgical («Inovlc-< i modicilor de spoclnlltnte. lupus eritematos diseminat. De asemenea pot să fie pozitive o soii«. K i > . r i ut şl condiţii naturale progresive. apoi so va reducp (!<»«« proţiroslv la 200 mq. retinopatie lupică. — manifestări cutanate caracteristice: apariţia unul oriN-m facial in formă de fluture sau liliac (eventual cu alte localizări). . Slmptomele clinice.imnglo-'llnemie şi prezenţa în sîngele periferic a unor celule C I H . l'Nlhoterapla r:. • — fenomene de interesare poliviscerală: pleurezie (nuii <!'••. toate cu caracter sevo.u> întotdeauna utila. l « ii'1% din bolnavi. mărită.rt (hldroxlcloioclilnrt la început 000 mg pe zi. unice sau care formează rozeto. i p . poricardită. Evoluţia este rapid sau lent progresivă de In cttcvn luni plnft la f) ani. i' devine din ce în ce mai frecventă. Mlatt<lfl). începutul poate fi brusc sau Insidios cu altera* i*«a stării generale: — febră sau subfebrilităţi. 2 — 4 săptămlnl. So va urînnri 311 . precum şi i deficienţa locomotorie care necesită procurarea unor clrje CU mli. chiar grav. polimicroadenopatie. hi])«-ni . Examinările paraclinice evidenţiază: V. l ii -p. 9.r.mpln. Măsurile socio-proiesionale de recuperare decurg din durnta îndeitjnltl a bolii şi carenţele economice pe care le generează.

electromiografic se evidenţiază scăderea capacităţii motoriii biopsia musculară evidenţiază modificări caracteristice..i domiciliu.. Tratamentul este comun cu al celorlalte colagenoze. panangeita necrotică) [ : Analomopatologic. npoi apar dureri şi tumefieri musculare cu caracter simetric. mai nlivi In porţiunile proximele ale membrelor. eritem. Simptomatologia se manifestă prin trăsăturile clinice generale ale < c. se indică terapie ocupaţională. boala afectează cu precădere vasele. în formele care s-au cronicizat •. 9! <|<iinn<|lobnlinele. leucopenie) ale acestor moillriimciite.l i ' i>utul bine la terapia amintită. Particularitatea constă în afectarea cu predilecţie a ar-i . însă dacă depăşeşte un an de evoluţie Htnt ISMIIIM* de rcinlsluni mai îndelungate. pigmentaţii şi înţjrovnM'ii do tip sclerodermic. . din care motiv evoluează de H '<l ii l« 1 cu hipertensiune arterială şi hematurie. urnii . plrtinlniil şi aparatul digestiv (esofagul. Sînt interesate şi viscerele. polimiozita. Aspectul clinic. fiind puii n elicace.: |. DERMATOMIOZITA (neuromiozita.l. dermatomucomiozita) ('ciMcteristicile bolii sînt: inflamatiile abacteriene musculare multlplc.v/dr/ biologice particulare: creşte creatininuria.cresc alfa. Capacitatea de muncă este pierdută de la început. psihoterapie ce urmăreşte să convingă bolnavul să nun. Prognosticul este grav. începutul este necaracteristic cu fenomene generftl<>. stomacul). l'ivoluţia este de luni sau l—2 ani. < .tratamentul indicat şi să accepte condiţiile pe care i le impună 9.npnilţln unor fenomene negative (anemie. miocardul. angeita necrotică. rar se depăşesc aceste limite.ipacltatea de muncă este pierdută. C it|M <'ltdte« de m unci este de Io ln«>put pierdută. PERIARTERITA NODOASĂ (boala Kussmaul-Meier.4. Prognosticul este rezervat. 9. Mwi//o. i.. infiltraţii edematoase şi dermatita eritematoasă.3.K|rii<)zelor. i r l o r de calibru mic şi a arteriolelor.

Evoluţia este lent progresivă.. hialuronidază. Slmptomele dominante sînt la nivelul pielii. terapie imumnlopresivă. vasodilatatoare sau antihistaminice. SCLERODERMIA (scleroza progresiva sistomicâ. dar stnt interesate fi vlsi'crele: inima. dar pot surveni perioade de amolloînrc sau agravare. dar rezultatele sînt puţin satisfăcătoare. plămînul şi tubul digestiv (esto cunoscut esofagul .imea leziunilor şi de caracteristicile solicitărilor locului de muncrt.lil lub <U> sticlă" determinat de rigiditatea sa extinsă). Complicaţiile sînt determinate de infecţiile intercurente.elor maligne. Recuperarea biologică s-a încercat cu prednison. Capacitatea de muncă este redusă sau pierdută în funcţie de prolun/. totuşi ceva mai bun decît In restul colaip'Moy. . insult• H-nţc' viscerale sau de intricări cu alte colagenoze.9. acid paraamlnnlipn/oic. urmată de scleroza lor şi apariţia de leziuni «lioflante. sclerocUrmla adulţilor) Elementul fundamental în această boală îl constituie creşterea cnnlilflţll de fibre colagene.5. Prognosticul este rezervat.

astmul cardiac. tetanos. In trusa de uryonţă trebuie să existe şi un carnet compendiu sumar.10.icia. Cuu/e cxtrapulmonare: intoxicaţii sau autointoxicaţii cu oxid do fnrbon. trebuie recunoscute şi tratate sistematic după un plan terapeutic bine precizat. 10. ncid cianhidric. traumatis. esenţiale. indispensabile. U R G E N T E LE lN M E D IC IN A IN Ă E R N T Afecţiunile care alcătuiesc urgente se vor prezenta pe aparate şi ilsteme. barbiturice. critice. n. cuprinzînd noţiunile şi actele primare.) este incapacitatea plămînilor do o «sigura. ce se aplică în diferite cazuri. nelinişte. cefalee. corpi străini laringieni şi intrabronşici.. accidente vasculare cerebralle. obnubilară şl. edemul pulmonar ni ut.. Etiologia este variată. Aceste „situaţii disperate". mc-. Cauze bronhopulmonare şi cardiace: edemul şi spasmul glotic (fnrlngi.R. pneumotoraxul sponInii siifociint (cu supapă)..1. pneumonia masivă. morfină. cu fracturi pluricostale. aplicate cu promptitudine şi „In mers". cauze nervoase. la un moment dat. tumori endocraniene şi traumatisme tranioSimptomatologia este compusa din: agitaţie. cmboliu pulmonară şi infarctul pulmonar. | b..A. pleurezia masivă. l<> lor. hnlix inolll vizuale şl auditive. Sînt necesare cunoştinţe clare.m). «Micclcililo. URGENTE ALE APARATULUI RESPIRATOR INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA Insuficienţa respiratorie acută (I. confuzie. anestezice. oxigenarea adecvată şi epurarea de bioxid do carbon a sîngelui. copia diaImllrfl şl urumică. delir. . infecţii bronhopulmonare. anxietate. criza (!«• fistni si stnrea de rău astmatic.

ftiii . larlngltn obstrunnt^. adrenalină).1f i n i( n i i i i i . cu sonda nazală.). bronhodilatin. Măsuri terapeutice generale (de reanimare resplrntotlt») aplicate prompt tuturor cazurilor — fără deosebire de cauzn 9! mdlilf/ terapeutice speciale. efedrina etc. expectorante. llci'i corticoizi (în astm). c) Dezobstruarea căilor aeriene inferioare prin îndepărtarea hlptrducreţiei bronşice stagnante cu ajutorul medicamentelor bronhodllata* lonre şi provocarea tusei artificiale. mucolitice şi proteolilice (i nlfrtchimotripsină). l i n .api cii:. abces rotrofaringian). ml lo t o m o t o r . 2. Respiraţia asistată este o metodă modernă ce utilizează aparate «n presiune pozitivă intermitentă (plămîn de oţel. (hipcijim •(• siiu bradipnee). «) Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene prin drenajul de posturfl. Oxigenoterapie după anumite reguli bine stabilite 9! •uprava* <|hore riguroasă. l » ) Dezobstruarea laringotrahealâ se realizează prin intubflţlo UnImnlil cu sonda sau traheostomie (deschiderea externă a traheel şl Inii nducerea unei canule). . Respiraţia artificială prin mijloace directe de insuflare a aeru lui (gură la gură. prin aspiraţie obişnuită sau intubaţie nazofaringiană. Măsuri terapeutice speciale (situaţii particulare alo Insuficientei 'iplrutorii acute). Tratamentul. sedative: bromoval. se apllcfi comproso cnldo nl« în jurul gltului. adrasate cauzei (edemului pulmonnr mut. Dezobstruarea căilor aeriene este primul gest terapeutic. cu capul mal jos. hipumutini. Doljuwul se aşază In poziţie şezlndă. Silve»* ier) sau tehnici moderne cu aparate portabile de respiraţie artificială. m lo z ă ţ i c o n t r a c t u n ( ş . nici oxigen in mu. măşti de oxigen sau corturi de oxigen. fluidifii «puici (benzoat de sodiu. terpină). nuit şi iraţional (produce efecte nedorite pînă la stări ( •n in administrat prea îndelungat sau prea concentrat). (unlntmln. un .Obstrucţia larlngiană acută (edem larlngian. t iil lm i u i M i n ibm ilir e a r e f le x e lo r o . i l o r l ( i m Nu se administreză: morfină.). dacă starea eito foarte gravă sau se agravează «o ndinlnhirudil fiumlsucclntit du hldrocortlzon 50 mg la 3 — 4 orei ox/(/onof<<r<ip/o (In cat 3tS t n i < " > i ic. clanoză. plmiroziei. S ulnigdaliun. 3.i . paturi basculante). bciuluri calde.nioriulă sciu hipertensiune arterială) extremităţi culdo. 5. stimulente ale centrilor respir.p iirc. intoxicaţiei etc. barbiturice. Măsuri terapeutice generale 1. antibiotice cu spuctrul \nr\\ (In In* IIH tli). tahlcnullo. gură la nas) sau mijloace cu acţiune externă Indirecta prin compresiunea toracelui (manevra Holger-Nielsen. fenolxirbltdl ( t u rmilltntt mU a). Tratamentul medicamentos constă din bronhodilatatoaro «nil sau injecţii (miofilin. se tracţionează llinbn iu un tifon. Schfiffor. .o n i . antispumigene (alcool 96°). In docubit ventral sau lateral.şi uneori colaps. spasmolitlcei aiitidlcrglce-aiitihixtuinlnlc? (<<fc(lrlnft. centuri abfl (HKiumatice.> < » i < a o i. romergan. se îndepărtează corpii străini din cavitatea bucofarlnglnnA înmiual. 4.

hemisuccinat de hidrocortizon. rheomacrodex. corectarea echilibrului hemodinamic: a) T. — Starea de rău astmatic: sîngerare 300—400 ml.icico etc. Puseul acut al unei Insuficienţe respiratorii cronice (bronhopiHMiiiiopnliu obstructiva cronică). hemisuccinat de hidrocortizon. cloram-fnnlcol. Tratament. tcoylucin. timpicilină). in-tormitunt).) . mialgin. decompresiunea chesonierilor. oxigen (cu mare prudenţă. tratamentul insuficienţei respi ratorii ticuto prin administrarea de oxigen.A.01 g i. ducă nu cedează se adiministrează hemisuccinat de hidrocortizon 25—50 mg i.oll untispumă. nlcetamld. electrocutare. . Se evită administrarea de: morfină.iniţă). traumatisme toi. respiraţie asistată.d« ! ' • «i. aspiraţie nazofaringiană. bronhodilatin.trnipio intensiva pentru traheostom U» i ii iiitul><i(io. diuretic (întotdeauna). Na se VOT administra: morfină.. Cauze: gaze toxice.. mai rar ACTH (poate produce accidente alergice grave). annleptlci> ciinlion-splralorll (lohi-llufi.Criza de astm. antibiotice (tetraciclină.m. novodrin).i pltituil terapeutic: bronhodilatatoare (miofilin. pe 24 ore... ameliorarea nrruliiluM: morfină. strangulare.v.'cidente vasculare cerebrale. edem pulmonar de altitudine. vagolillco (atropină). aspiraţie şi ventilaţie artificială (dacă prin măsurile precedente nu ccdcdză). vezică urinară destinsă). astm. hipotensoare..'. tonicardiace după etiologie.. Tratament simptomatic: bolnavul se aşază în poziţie y/mda.iii. normală sau crescută: sîngerare 300—500 ml (contraindicată în anemie şi ateroscleroză cerebrală). ' HEMOPTIZIA So niunifusUi prin expoctorarea unei cantităţi de sînge din călii) ..m. furosemid. d« iiţior: noosinefrină. înmii /ol l• . — Insuficienţa respiratorie acută în edemul pulmonar acut necardloqcn şl de origine extrapulmonară. adrenalină şi extracte de hipofiză („astmuri drogate"). corticoterapie (prednison 25 —30 mg/zi). embolie grăsoasă postraumatică. so umezeşte acrul în cameră şi se administrează medicament» • lup. euo. Se administrează: miofilin i. înec.v.v. — b) hipotensiune sau colaps: ameliorarea debitului: corectarea tulluirfiriJor do ritm.. în ca/. isuprel. inhalarea de l u l i i d gastric. respiraţie asistată. mi-con-n (kcirion) 3—4 fiole i. insuficienţa renală.ui . trrtiispoit la swtici d<. (contraindicată în: insul i c M ' i i ţ a respiratorie gravă.K. depresoare respiratorii minore. tnnlcardiace. traumatisme craniocerebralo •. so administrează morfină 0. largactil şi antihistaminire.v. după puncţie evacuatorie rapidă a cavităţii naturale (ascită. în caz de eşec. oxigen. 2—3 fiole pe 24 de oro. tulburări de cuiii)'. Bolnavul se aşază în poziţia cea mal c oimxlii. oxifenoniu l mg i.) . infecţii bacteriene pul.ire. dis-l»«/.. antibiotice (evităm penicilina). I i i i i i i i i i .. l i c h i d pleural. sau i..

tratament etiologic (cînd cunoaştem caii/ii).K •< •. iliilorită hipertensiunii arteriale. Apare mai frecvent la hlpertftll* sivi şl Ui subiecţii cu discrazii sanguine. l>rnn$l<'< LI n. în pneumotoraxul cu supapă se face exsuflaţla da 10.spontan: tuberculos. în cazuri grave tamponauimit posterior efectuat de medicul O. boli pleuropulmonafe Bubiicilare sau cauza rămîne necunoscută. hemostază localii i iimprcsiune digitală. aerosoli cu tromliiuă. A Instnlnlft brulnl. Simptomatologia clinică se manifestă prin dispnoo pnroxlNlIcA dinumilea. transport pt PNEUMOTORAXUL ACCIDENTAL Pncumotoraxul accidental este constituit de o colecţie de 80r In Biv l lalea pleurală. alteori şoc ploural. scd. cardiopatiilor valvularo suu mnllopnlnlnr ischemice etc. tusan etc. Tratamentul: — rcpanx uhuolitl in po/.R. După fr»< vt'iitrt HO piodiiro In Inbi-n nlM/.. npâ* i u l.L. adrenostazin. Se aplică: psihoterapie. colaps uneori. — se administrează: solulii hiporluni. pumj«i cu (jhoiiţfi po IOI. tuso. spitalizare.irca tuswl l«lnă. tamponament anterior.o noaptea. cla-. itfl-i mltralfi. c l n n 07. dispnee accentuata.iţio M nuv/lndtl. URGENŢELE APARATULUI CARDIOVASCULAR ASTMUL CARDIAC Astmul cardiac (edemul pulmonar „decapitat") poate trece In <dwn pulmonar acut.). [•tlologie: traumatism. Slmptome: junghi toracic foarte violent. Tratament simptomatic: durerea se calmează cu algocalmln snu (| oiiuizin.sedative. pentotrn-l. sau (jlnco7. repaus v<>ubsolut.inxietate. transpiraţii.. Tratament: se intervine cînd hemoragia devine ameninţătoare prin i HiiNocinţele ei. în şoc: analeptice cardiorespiratorii (nicetamld. Infunlo pulmo-• «»tc.. care pătrunde printr-o perforaţie patologică a ••• fonici pleurale. noliiiişto accontunlrt. tahicardie. EPISTAXISUL Epistaxisul poate să fie benign (90% din cazuri) şi qrav (necoiltS iiiiixlmă urgenţă.Ktlologle. rfinterul bioiiliopulmmuir.fl pulinnnnrH.2. lichide roci. în 10% din cazuri). oxpoctorntlu wpiiniiMisfl rozacee abundcmla.îl| licinostiillco: Costat. i Cauia este inundarea brutală a alveolelor cu tnmssudat plosiuntlc. glanduitrin. seta intensfi do ner. . cffortil. cofeină).

3IB . Este determinat în majoritatea cazurilor de obstrucţia bruscă a arii-ici pulmonare prin embolie masivă. morfină 0.m. medicamente: furosemid (Lasix) l—2 fiole+strofantină 1/8 mg :. CRIZA DE ANGINA PECTORALA Se datoreşte unei ischemii miocardice acute tranzitorii prin aport miocardic insuficient de oxigen. efectul ilurou/. -. la normo. — antibioterapie (împotriva suprainfecţiei). succesiv după 10 minute se desface ligatura la fiomm niombru).â 15—60 minute). corontin)j mialgin l n cu/. s. 1/2—l fiolă din 6 în 6 ore (este sin gurul care pare indicat). do durori persistente. l tabletă pe zi. — în cazuri extreme embolectomie. apoi trombostop (50 mg din 6 în 6 ore).vn/n. .r. Uibleto sublingual (durerea dispare după l—2 minute. Tratament: — repaus absolut. ştiu i. CORDUL PULMONAR ACUT 'l M U M l IH ll.... — suprimarea durerii: algocalmin. instalate brusc.1 în toarcere. Tratamentul: medicaţie antianginoasă (coronarodilatatorie): nitro-(/// (•«•mid. agozol (sinonim: segontin.. — diuretice (furosemid l fiolă i. morfină (ultimele două sînt contraindicate la bolnavii cu bronhopneumopatii cronice obstructive).4 mg. papaverină.\cncscctie (300—400—600 ml cu ac gros) in hipertensiunea ortorlalfl mure. — digitalice: lanatozid C i.ixiiiwvul este aşezai |>o scaun sau po marginea puţului cu pU clonii'!*' iitlnmter . — tratamentul eventualului şoc.v. sau Edecrin 1/2—l fiolă). Simptomatologie. Se manifestă prin tabloul clinic al şocului cariliogcn şi insuficienţă ventriculară dreaptă. — anticoagulante: heparină. miofilin i.v. xpasmocromona-.. hidrocortizon hemisuccinat în injecţie sau pi ocini son per os. — oxigenateiapie intermitentă.v. Se manifestă clinic prin durerea retrosternală cu (vimcteristicilc cunoscute. sintalgon. Simptomatologie.sau hipotensivi se face „venesecţie nesînţjcrliulcl" (liţjatura membrelor la rădăcina lor pentru împiedicarea circu lui iol «li.iiu Idiuilozid 0. In rrizolu anyinoase rebele şi severe se recomandă: nitriţi reInrd-l bohililocante adrenergice (exemplu: pentalong+propranolol sau plm lolol (rruldln). persantin (de 4—6 ori.. mialgin. care se pot repeta la nevoie. a 25 mg). — intuba[ie traheală {în cazuri persistente) cu aspiraţia secreţiilor.v. /n/o/i.oxigenoterapie-.01 g i.

atropină) — oxigenoterapie hiperbară. fenobarbital. uyilaţii'/ hlpolunsiune (la hipertensivi în primele minute). Tahicardia paroxistică atrială: — frafamenf sedativ: diazepam sau hidroxizin. 3. ciclobarbital. după 1 -4 zile trombostop.i. — manevre compre. provocarea de vomismunto p i l i i excitarea mecanică a peretelui faringian posterior. fie insuficienţa cardiacă globală. alternativ» — mefl/Vfinirn/c (ciiul manevrele vagale sînt fără succes): lannlnId (!) In lipsii strolantlnd i. snu nooini'l'rintt ( U I M I I . nu cedează la nitriti. — In Infarct cu şoc şi aritmii grave: perfuzii cu soluţie de glu'•/ă+insulină+clorură de potasiu. febră. Tratament: — repaus la paf.sive vagale: înghiţirea unul bol alimentar so iul. strofantină sau digoxin. ii nun luotcnslvi) sau isoptine i. compromite sau scurt masaj pe sinusul carotidian. manevra Vali l v < i (inspir profund urmat de expir forţat cu glota închisă). liste principala urgentă curdiov il. — în şocul cardiogen: umplere vasculară. — sedarea durerii: morfină 0. durută l—48 de ore. snu «jmalina (cardiorythmlne). sau mialgin. chinidină cu digitalizare prealabilă.n. sau s.ă miocardică neutri uml. spitalizăm pentru digitalizare energică sau cardlovcrslunt 11<» urgenţă. nici la repaus. compresiune pe unul din globii oculari. TULBURĂRILE DE RITM Şl CONDUCERE ALE INIMII Tulburările de ritm cardiac se grupează în două categorii: I.2—1.i ato•«•loro/. mai recent enzime fibrinolitice.n.v.Ic o nocro/.6 mg. bromoval. se tratează InNiillcienţa cardiacă: fie ventriculară acută stingă (vezi edemul pulmotmr acut). 31') . se tratează tulburările da Ului. extravoM l.c.ci coronariene.01 g i. Slmptomc: durere relrosternală cu iradieri foarte întinse.INI/MU IUL MIOCARDIC Infarctul miocardic (". propranolol (Inderal) M » nsociază celor două medicamente de mai sus. 2. în absenţa şocului electric se administrează Idiinlozid C. oxigenoterapie. hemisuccinat de hidroiiuU/on.v. — tratament anticoagulant: heparină. se tratează tulburările de conducere (blocurile). 300—400 mg/24 ore. dacă accesul •• |iiii|imgeşte. Flbrilaţia atrială paroxistică (aritmia completă): se Injecteaiă înlnivcnos un digitalic cu acţiune rapidă: lanatozid C l—2 fiole plnă In doza totală de 1. t mistriei i v i l .v. — mici doze de barbiturice şi diazepam. se tratează oprit Ho cardiace şi eventual rupturile cardiace. RITMURI TAHICARDICE Şl TAHIARITMICE 1. Flutterul atrial paroxistic: tratamentul de elecţie este convern i i i i i i M prin şoc electric.

adrenalină. . In caz de eşec cu metodele amintite se administrează per os chinliliurt sau intravenos propranolol sau prostigmină inţramuscular sau subM il. calciu clonii 10% 4 ml. masaj cardiac extern-. substanţe dorlvulo din adrenalină sau noradrenalină (izuprel şi aleudrin). Se mai pot utiliza: xilina. detibrilaro electrică. perfuzie cu adrenalină soluţie 1%0. 5.în lipsă se administrează xilina (drogul preferat). risc de moarte subită prin „sincopă chinidinică"). 6. procainamidft per os sau i. sulfcit de atropină 1% 0 . efedrlnfli atropină» papaverind sau oxiflavil. 920 . izuprel l ml din soluţia 1/500.v. II (bloc atrioventricular Incomplet). pentetrazol sau nicetamlcli oxl(|cnol(<rupio. chinidina.. chinidina per os sau i.— în caz de eşec se utilizează şocul electric.v. Se întîlnesc diverse forme: Blocul atrioventricular total (Sindrom Adams-Stokes) se aplicfl: percuţia regiunii precordiale. ajmalina. — Profilactic: tratamentul tahiaritmiilor ventriculare. (mult mai activă). propranolol. ajmalina. la nevoie gură la gură. lla 4.v. tonsilat de bretiliu. Flutterul ventricular paroxistic.3 ml. respiraţie artificială „gură la gură"/ «tropiri n + 2 mg injecţie intravenos: cofeină. dacă este fără rezultat: pacemaker atrial artificiul 11 d n y. 0. propranolol. Se folosesc trol molode principale în următoarea ordine cronologică: —• aplicarea de manevre vagale. Dacă inima nu-şi reia spontan contracţiile injectăm în ventriculul slîng una din următoarele substanţe: adrenalină !%<>. So trutează cu: bronhodilatin. 0. (sub control l!('G. — şoc electric. dizoplramida (Rhytmodan) per os.f 7. — Curativ: obligatoriu în primele 4 minute constînd din: respiraţia artificială. propranololul şi practololul ar fi după unii raedicatia de elecţie. — un digitalic intravenos. Blocurile atrlovoulrlculare de gradul I. Tratamentul este identic cu cel ui fibrilatiei ventriculare cu şanse mai mari de reversibilitate. II. Tahicardia paroxistică ventriculară: tratamentul ideal este şocul electric.. Tahicardia paroxistică joncţională („nodală"). miofilin.l tor iu. RITMURILE BRADICARDICE Şl BRADIARITMICE Hrndicardia este expresia clinică a blocurilor cardiace (întreruperea iulluxului nervos fiziologic). Fibrilaţia ventriculară. în lipsa defibrilatorului electric se administrează propranolol sau xilina i.5 mg. exceptlnd bolnavii diţjltdllzaţi anterior. calciu gluconic 10% 10 ml.

Mitologia: embolie sau tromboză arterială.m. sull-il de M<| i. sau i. fenobarbital i.v. căreia i se asociază un diuretic cu acţiune rapidă (furoM-inld «nu acid etacrinic). rehidratare şi realimentare corectă. guanetidina i. c) medicamente antiedem: ACTH 50 U/24 de ore sau hemlBiici Imit de hidrocortizon.leonomoritom se administrează regitină. la un vechi hipertensiv cu evoluţie severă.HcM . Kcrcnt se asociază: persantin (dipiridamol) cu aspirină pentru preve nit cu emboliei.i în caz de agitaţie: plegomazin i. sulfat de magneziu. — Diureticele se asociază la hipotensoare. (se contraindic . slntalgon unu înli-ilqlM. manitol. (foarte rapid.m.i l . hemoragie cereIu n la. în caz di.iini i.iu curativ al infecţiilor: antibiotice cu spectru L b) C/I/IMM//.i picel'/. EMBOLIA CEREBRALA DE ORIGINE CARDIACA 1. ||linii ini* "•• i . • HUI i. A. edom cerebral..v. Tr. soluţie glucozată.v.i /olln ' . foarte îneci. i . cjMuliolectomio In primolo 4—8 orc do la instnlnrna emboliei (dup.m. «nu i. i l. ulru i.v. dihidnil<r/. Mai nou diazoxid i.v. Tratamentul constă în administrarea de: reserpina (raunervil) I.v. d) tratament anticoagulant: heparină urmată de trombostop.FUMUL ACUT Dl HIMRTINSIUNI ARTIRIALA Valorile cresc brusc Iu 250 mm Hg mnxima şl 130—150 mm Hg ml* id.. Tratament chirurgical: embolectomie cerebrală.v. dur cu Mipraveghere). INSUFICIENTA ARTERIALA ACUTA Rsto o urgenţă vasculară ce survine ca urmare a obstruăril brutale rt unul v. prin» — Antihipertcnsive (hipotensoare): unul din cele 5 grupe do hlpoIciiNoare: reserpina i..m. cu risc de edem pulmonar acut.v. b) vasodilatatoaroi papnvt'rină.îs arterial din circulaţia sistemică. .m.v. qllrorol. antialgice: morfină. spasmolitice: intraarterial novocaină sau papaverlnă sau lol.. sau i. tratament nntlronqnlciiit: hoparină. ui goi . soluţii hipertone: glucoza sau manitol.fitrîni şi în cardiopatia ischemică). EDEMUL CEREBRAL ACUT (encefalopatia hipertensiva acuta) Este un sindrom neurologic paroxistic ce coexistă cu creşterea 11 r usca şi importantă a T. nlfaineiil-dopa fiole i. sau arfonad i.. n/.m. 2.. Ir. (liuiul stopului prin arterloqrafle). . complamin intraarterial.imentul: a) medical. Tratamentul urmăreşte scăderea la 100—170/100—110 mm TTq. Astfel furosemld (l— t l i o le în 24 de ore) sau acid etacrinic intravenos.. înainte de cel chirurgical: aşezarea MfJmeniului ischemiat în poziţie declivă. Tratament medical: a) măsuri generale: favorizarea oxigenaţii i crcbrale. H I scobutll compus i.il.v. clonidina (catapressan) fiole i.ilamontul şocului sau colapsului cu norartrlunli Irnlnmcnlul profilactic s.

SINDROMUL ANEMIEI ACUTE Sindromul anemiei acute este urmarea unei hemoragii acute mo dlrnlo. se combate durerea cu morfină SMU cilte opiacee. hepatită cronică. hemisuc'ciruit de hidrocortizon şi heparină. paloare bruscă. progresivă. plasmă sau soluţii glucozate. scăderea masei sanguine. datorită unor factoi! variaţi ca: scăderea tonusului vascular. a intoxlctiţiilor etc. Curativ: prompt şi energic. chirurgicale sau obstetricalo-ginecologice. Respiraţie artificială (gură la gură). lipotimie. Profilactic: tratamentul afecţiunii cauzale: antibiotic» în infecţii. ne gîn(IIin Io o sarcină extrauterină ruptă. Exemple: la o femeif tu pllnfl viată genitală cu amenoree.u|!c> Internă. Tratamentul. adrenalina. se combate hipotensiunea arterială şl se menţine vasoconstrictia cu noradrenalină sau angiotensină. arsuri. splină sau rinichi. tratarea hemoragiilor.. cancer gastric. combaterea tahiaritmiilor. Cînd nu se exteriorizează ne bazăm pe analiza simptomelor. il. nn'lcnfl). traumatisme. Dacă manevrele sînt ineficiente se face defibrilare electrică. fricţiuni energice sau umezirea fetei cu apă rece) sau excitarea reflexului respirator.ŞOCUL Şocul este o insuficientă circulatorie acută. Bolnavul este culcat pe spate în mediu cu temperatură potrivită şi în linişte. noradrenalină sau izuprel (aludrin). sldblrea miocardului. a cunoştinţei. întîlnită la persoane emotive cu labilitate psihică. factori infecţioşi. iar obiectiv semne de iritatie peritoneală.icii . incompletă. Evoluează In două studii: stadiul compensat şi decompensat (colapsul). Slmptome: ameţeală. . Diagnostic: uşor de stabilit cînd se exteriorizează (hemateme/îl. Tratamentul sincopei cardiace: se administrează efedrina. stare de colaps rapid instalată.sc Instalează tabloul unei anemii acute ne vom gîndi la o homoi. Apare după emoţii puternice. SINCOPA Şl LIPOTIMIA Sincopa este o insuficientă circulatorie acută caracterizată prin pierderea bruscă — de scurtă durată — a cunoştinţei şi prin oprirea trecătoare şi reversibilă a circulaţiei cerebrale. iiitlccodontele bolnavului şi împrejurările apariţiei. la un holiuiv c:u ulcer.se efectuează transfuzii de sîngc» loto l. masaj cardiac extern. dacă apare o durere în abdomenul Inferior şi în umăr. Tratamentul lipotimiei: se excită reflexele cutanate (loviri scurte şl vii. ciroză hepatică. instalarea tabloului anemiei acute dup/1 un traumatism sugerează o ruptură de ficat. sete. Lipotimia sau leşinul este o pierdere uşoară. în cazuri extreme se efectuează injectarea do noradrenalină intracardiac.

veziculei palpabilă şl foarte sensibilă. Nu . vărsături.ilfi medicală de cea chirurgicală.'. în liipocondrul dropt şl iu.tratamentul: repun. 4. distensie abdominali. constipaţie.S. (ipărare musculară locală şi masă tumorală sensibilă situată In inţ| liiii(Mi veziculei biliare. apărare musculară. şoc şi ulterior colaps. iinptomele: durere abdominală extrem de puternică.H. crescută.< iil. l lll. leucocitoză. I* I l " M .S.â opiacee. V. de lemn* abdomen Imobil. '. Colecistita acută: durere în epigastru cu iradiere în semlconturfl. de intensitate excesivă. durere de decompreslune. . M•nano. URGENŢELE ABDOMINALE ABDOMENUL ACUT SAU DUREREA ABDOMINALA ACUTA i sie bine să se reţină că orice durere abdominală intensă şl do duoale constitui o urgenţă medicală ce reflectă adesea o afecţiuni» capabilă de a deveni abdomen acut chirurgical. modU'aimMitr mitllicmo 10.v-t. Se manifestă prin dureri cu locuire fn epigastru iradiind în stînga.3. creşterea lipazelor şl aniiitlor sorice şi urinare. plnă In . greţuri şl l. febră.'l. Dacă a fost necesară administrarea unul antlalfilc liih-lnl de trimitere se spcciiică medicamentul şl ora cl/id . in <•„/ Ionice.iră. apărare mu . vBriăim i M'înne de ileus dinamic. l'crltonlta acută difuză: durere In cea mai mică atingere* con-linctură abdominală ptnă la abdomen dur. transport cu autosanitara nuli • • « • . rigiditate abdominală. 7. Trnlumcntul comun al acestora constă în administrarea unul nnlltiinadic si trimiterea de urgenţă la cel mai apropiat spital. la caro «e ••/. Ocluzia intestinală: dureri sub formă de crampe intermitente.** nlmolut. greţuri. n x i < i > • M i i î ilfiipfl pierderii de rnldnifl. greţuri. îndepărtăm şi nculrali/flm toxicele. udtltlttistutt . leucocitoză. . Prin observnr» mă (nu se părăseşte patul bolnavului) se deosebeşte urgenţa nl>-. vărsături. sensibilitate locală.i/a veziculară şl coledoclană se mnnifcslrt prin dnroro collcn<(vfl liilcnnilcntă. in iradiere In regiunea scapulohumenilrt droaptfl. „abdomen de lemn" -•-«Miistbilitate abdominală superficială sau profundă. vfirsfituri bilioase. rgo-Iiinlo hidroaerice.fi vărsături.vc <idnlntrf(i7. meteorism. Intmriipcrea tranzitului. Ictor l — 2 zile. \. Cauze adbominale l Apendicita acută: durere în fosa iliacă dreaptă. pneumoperitoneu. po fond de durere continuă. • ilsm. febră. II. transport cu tnrţin. In nu p 1 unea scapulovertebrală şi umăr. la palpare. radiologie: niveluri hidroaerice. Pancreatita acută: survine des la obezi după un prlnz bogat In 'Mălini şi consum excesiv de alcool. greţuri. Ulcerul gastric şi duodenal perforat: durere epigastrlcă cu irfl-illfira dorsală transfixiantă.

pirozis. anemie. febra" înalta. cystenal.iyroslvo"). hemuturie. H. tulburări de micţiune. disurie. şl gastritole hcmoragice. colaps. ta hicardie. disfagie. 10. B. ce iradiază în toracele superior (diminua în ortostutism şi se accentuează în decubit).. 11. leucemie. puls tahicardie. în cazuri grave mialgln sau chiar opiacee. 2. renogal-rowatinex. Hernia hlatală se manifestă prin durerea la" baza apendicelui xifoid sau retrosternal. stare de şoc.i i i l e digestive superioare). anemlo hcmolitică. lombară sau în flancuri cu ira dieri pe uretere.v . paloare intensă. hernia hiatală.fnc'loi» peritoneal. leucocitoză. un orgnu n/cctaf ca punct do plecare. ulcerul do : . < n \ •• i hculoza gustrlcft şi duodenală. hlperleucocltozfl. regurgitare. pneumotorace spontan. inloxlc. atropină. abdomen suplu fără apărare musculară. limfadenită mezenterică. h ' . dureri anginoase. I. epilepsia abdominală. ondocardită septică emboligenă cu infarct splenic sau renal. cri/ci histeroidă. 4. tumorile benigne şi maligne gastrice. porfirlu acută intermitentă. purpură abdominală Henoch.ilie cu taliu. 5. Boli neurologice: crize tabetice. papaverină. Afecţiuni toracice cu dureri abdominale: infarctul miocardic. se mani festă prin colici violente. tetania. violentă. varicele gastrice şi varicele esot 'l . ulcerul peptic postoperator. criza addisoniană. intoxicaţie nicotinică. Afecţiuni metabolice: hipoglicemia. Colica nefretică: durere bruscă.. hiperlipemia esenţială. Boli hematologice: hemofilie. diaree sanguinolentă. Durerea diminua după eliminarea de gaze. scaun. Bolile endocrine: hiperparatiroidismul acut. cianoză. Tromboza venei porte sau a venei splenice (în ciroză). hemocromatoză. in. pneumo nie bazală cu junghi abdominal (la copii şi oameni în vîrstă). colaps hemoragie grav. Sarcină ectopică ruptă: durere în hipogastru. Cauze generale sau extraabdominale ale durerii abdominale. Ocluzia acută a vaselor mezenterice (infarctul mezenteric): duroro brutală. Cauze digestive: ulcerul cronic gastric şi duodenal (75% din he-. clismfl evacuatoare sau aplicare de căldură pe abdomen.... agitaţie. Tratament: algocalmin. polakiurie. 13. Colonul spastic — Iritabil: dureri intense şi de durată sub formfl do crampe. hemoragiile medicamentoase („droguri • !•' iK'. HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE Pot fi secundare unei afecţinui digestive sau reprezintă manifestnron unei boli generale. Intoxicaţii exogene: colica saturnină. 3. 9. 1. zona zostor. (i. pleurezie dlafragmatică. fără apărare musculară şi sensibilitrtto dureroasă la palpare. 12.

uremie). uneori n|mi >)\ in ascensor.icinMU» Mint hipertonii musculare. boli parazitare. isteria. alcool metilic. humori omalo/a.i inic'. nicotină. Tratament: internare obligatorie. vasculară sau prin coagulopatii. iar conh. edemul cerebral. somnolentă. ateroscleroză. hepatita i|i n. Convulsiile pot fi tonîco-clonice (<'pili<p. clordelazin. greţuri. Slmptome: stare de disconfort şi nesiguranţă. perlarterlln lunsil. difteria. vftr-«rtlml. (tivurile ului Mcikcl.i liomboza VBielor Milco şl a venei porto.llologia este diversă: boli interne. transfu/il i | i u p şi izo Rh. sindrome hemoragiei urlţjlno trombocitară. tetanosul.iiiuiin. rolijarţjnn. hipersalivaţie. ALTE URGENŢE MEDICALE C O N V U L S IIL E HUO. tiimoiiix | H < I I I I J H « vi iihillfjni ale «io ilul Inforlor. rectocolita ulcerohiMiioi. Intervenţia chirurgicală se impune adesea. sedative puternice (fenobarbttal. stricnina. unoori nistagmus. . • Cauze nervoase: epilepsia. ciroza hepatica. Tratament: culcarea bolnavului şi administrarea de atroplnfl.. '}. Tratamentul este în raport cu cauzele de mai sus: plasarea bolimi l u l la loc liniştit. sin) sun pe un fond de contractură durabilă.esofmjltM fu'titfl yl umile/).a ş. Cauze inlecto-contagioa. 10. brriiMiKil. perfuzie cu substituenti de plasmă: macrodex (dox--n '/ ()). Cauze toxice: intoxicaţii şi autointoxicaţii (ecatox. promebazin (pot fi (iclnilnl»trnli' *l pmvtmtlv). lulocto-contagioase. npi><iisiio!i.4. în avion. rheomacrodex (dextran 40).Alte boli cauzatoare de convulsii: hipoglicemia. acid cianhidric. endocrineleylCH. manitol. bonlo WhlppU». tetania. emetlral.Parazitozele pot determina convulsii (mai ales la copii).se: bronhopneumonia. cmclnoldul Ininului subţire. hlpoten-«lumi. mese mici repetate (lapts. lumorlla biici i>l muliyno alo colonului. l'. boli neurologice.poziţia Trendelenburg. Cauze generale: anevrisme. cJon/ce (pe un lond du iu*iilutic> musculară). hi|>rit<'iishin<'(i poitnlă. hipocalcemla. fără excitanţi. tren sau automobil. h8S»»roţ|ll şi tumori cerebrale. cu vertij. slrno/. turbafBN. ftiuilinmul Adams-Stokes (bloc atrio-ventricular). •HI* du fructe). burgofen. dureri gastrice. eclampsia. 3:1. . bolulismul.Kj'ufi. Convulsiile sînt zvîcnituri de amplitudine variabilă. . tahicardia.. RĂUL DE TRANSPORT (KINETOZA) o tulburare vestibulo-labirintică şi vegetativă prezenta Ui unele cînd călătoresc pe mare..

circu l. 7) antibiotice pentru evitarea infecţiilor intercurente. Nu toţi comatoşii pot sfi fie transportaţi (exemplu: hemoragia cerebrală necesită la începui ropdus absolut la domiciliu). barbiturice) sau eni l i H |< ' i i o (uremie. 5) normalizarea tensiunii arteriale.Irltatla aparatului respirator prin substanţele inhalate (bioxidul «In sulf. . ciroză. nil. morfină. t r alicită. hipoglicemie). bioxid de carbon.. Urmărim: 1) circulaţia liberă a aerului în trahee şi bronhii prin <l<y/obstruarea acestor căi (aspiraţie. l'ot surveni Jent suu acut. circulaţia şi activitatea nervoasă supei toată. (J) evitarea escarelor..i si coma hepatică). Obiectivul principal al terapiei este menţinerea celor 3 funcţii vitulo fundamentale: respiraţia. larlnyita. hidrurile bromului.mUi stadiul final ui unor boli cronice grave (exemplu: coma urei.roţjllrorlmu . amoniacul. encefalite sau în insolaţie. bronşită. 10... putînd fi rezolvate prin tratament.COMILI Slut sludromno caracterizate prin pierderea motilitătii voluntare. URGENTELE IN PATOLOGIA PROFESIONALA Dezvoltarea impetuoasă a industriei şi modernizarea agriculturii nxpun muncitorii la toxice profesionale şi agenţi fizici generatori de îmbolnăvire. 4) reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică. necesitînd o observaţie atentă şi continuă. Din acest motiv prevenirea şi tratamentul intoxicaţiilor profesionale trebuie bine cunoscute. 1. tctraetilul de plumb. în edemul cerebral difuz. diabet. hidrogenul sulfurat) determinai rlnlta. nichel-carbonil. INTOXICAŢIILE PROFESIONALE ACUTE Intoxicaţiile profesionale acute (vezi capitolul „Intoxicaţiile exogene") îmbracă diverse tablouri clinice: — narcoza prin solvenţi organici. Unele din ele repi'v.t M-n:. bioxid de sulf» —encefalopatii toxice prin solvenţi ca bromura şi clorura de metil. Tratamentul se face în servicii de specialitate cu profil de reanimare. un'mugite. cu păstrarea funcţiilor respiratorie. i ( j i u cerebrală şi ramolisment cerebral. •ulfurti de carbon. 3) refacerea masei circulante. . i'itlologla: intoxicaţii exogene (alcool. intubaţie traheală sau traheostomieji 2) oxigenoterapie.5.ili)i|(« si vegetative. acidul cianhidric.ll)llltAţli şl cunoştinţei. mai pot surveni în hei i i » i . edem pulmonar acut toxici 320 . cadmiu. Cele acute deşi mai grave nu sînt tot( | < M I I I I < I mortale.convulsii produse de insecticidele clorurate.

»m glicoli.hepatită toxică prin tetraclorură de carbon. ••.'l. com prin n iţi (imlno. Tratamentul constă din răcirea organismului prin toate mljloacilt llni'lunlv imersiunea în apă la +4°). c) Şocul caloric este grav cu mortalitate ridicată.. -. URGENTELE PROFESIONALE PRIN AGENŢI FIZICI l .Inhibarea colinesterazei cu acumularea acetilcolinei şi cu toate i-rlnţele fiziopatologice şi clinice. Cauza rezidii In plordo• i l«« nccomjpensate de apă şi NaCl prin transpiraţie. nbil.. Accidentele calorice. . împreună cu staza calorică incipientă. o x i d d o c a r b o n » — Intoxicaţie methemogloblnlzantă anilină.-•i Io prin modificări cutanate. traductnd lozarfa • unirilor termoreglatori şi suprimarea secreţiei sudorale. nrl. fenol. . fosfor galben. totrn|litt<tan. oxigenoterapie şi corectarea pierderii de npă şl elnctrollţl.n . ameţeala. tahicardie. Tratamentul constă în repaus într-o încăpere răcoroasă şi admlnil* 1 1 n i ««n do soluţie clorurosodică. Se produce prin pierderea marcata de apă şl ii i d de sodiu. Se caracterlzeagl t u l i i trl/idu: hiperemie — coma — regumenre uscare. prin leii ţjravo «Io sistemului nervos cu paraplcglo. |n/. «Indrom Menlere şl formo rapid mortnlo prin aoroombolll coro-sau embollzare masivă u inimii dropto şi n mlcll circulaţii. Se produc datorită depăşirii capacităţii d» a organismului la munca dintr-un microclimat. tahipnee şi creşterea crntci a temperaturii. II. prin insectofungicidele orrjanu• uite.. Sindromul acut de iradiere (vezi boala de iradiaţie) '.necroza toxică prin hidrogen arseniat..n / .febra de fum provocată de oxizi ai unor metale şi metaloizli arsuri chimice prin acizi şi alcali. alcool metilic. Tratamentul: administrarea de soluţie de clorură de sodiu. h) Colapsul caloric se manifestă prin cefalee. pînă la scăderea temperaturii Cirlnul) 38°. «97 . . i l » > i > < . Dintre acestea iMiIntim: n) Crampele calorice sub formă de contracturi spastice foarte durn• itnhH nle grupelor musculare celor mai active. . Accidente prin decompreslune bruscă.. Are prognostic idvornbil.şi nitroaromatlclj — anemic hcmolltică prin hidrogen arseniat. astenie. eventual cu un miorelaxant netoxic.'. Mnnifostflrile clinice olo iinproslunii bruşte apar după un interval vuriabll do Intonţfl cnrnr--. trinitrotoluen. — Intoxicaţia cu compuşi cianici (acid cianhldric şl cianuri ol- . paralizii do ni'ivl crai i . Are prognostic . scăderea tensiunii arteriale. musculare şl ostoonrtlculoro.colica saturnină. c o nita 'H n i ''< ) i n llil c p < < d e b o rll lu .p n eu m o n /oh im ică rin o x id d e c a d m iu . tetraclorură de carbon.

ventilaţie corespunzătoare. l l . din punct de vedere al dotării şi al pregătirii personalului. organizarea adecvată a primului ajutor şi a IM t<i montului de urgenţă.o sau do lezare retiniana. Rezumînd se poate spune că ergonomizarea întregii acti vitnţi profesionale constituie mijlocul cel mai eficient pentru profilaxia îmbolnăvirilor profesionale acute sau cronice. cuplate cu sisteme de alarmă. Profilaxia urgenţelor profesionale presupune: înlocuirea procedeu lor tehnologice periculoase sau a substanţelor nocive. pentru prevenirea sechelelor tardive invalidante reprezon loto do artroze grave ale articulaţiilor mari. utilizaroii do dispozitive automate pentru detectarea şi măsurarea nocivităţilor cloosobit de agresive. chiar şl In for usonro. de leziuni miocardice cil-lu/. utilizarea corectfl ti echipamentului şi a dispozitivelor de protecţie individuală.l ratamcntul coastă din recomprimarea terapeutică. ermetizarea *l ohinseizarea instalaţiilor. instruirea muncitorilor usuprft riscurilor.

p b . sfîrşind uneori prin Minai Io. Pentru crime prin toxice. INTO XICŢIILE EXO G EN E A l 11. nicotină.ilillo prin veninuri (de Insecte. Pb. a rltltu rlc t.lln i m u rd a re (P M b.» întîlnim adesea şi la copii. . ajung Ia subitanţ» tculiti. i ) Intoxicaţii profesionale (acute şi cronice). . supraacute sau cronice cauzate de substanţe miflmătoare (toxice) care pătrunse în organism produc modificări C«-luln tisulare ce perturbă grav funcţiile vitale. CO.). verde de Paris etc.. < l Inloxk. necunoaşterea efectelor.I)I t< e < . barbiturlce.( / . i i -i . Adesea survin ca urmare a folosirii a numoronie Innlc toxice în procesele tehnologice industriale şi în agricultura 1 . . i / i .1. curioşi şi ignoranţi. care. Clasificare n) Intoxicaţii accidentale prin: neglijentă. CI. GENERALITĂŢI Sînt îmbolnăviri acute. benzină. INTOXICAŢII. defecţiuni tehnice la locul de muncă ele. in s e c t o <u' n g"lc id(" ]) . UpiA da l ml 'ifinltnro-antlcpidornlc. folosirea unor toxice în alte scopuri. Hg. Mirfl. Exemplu: insectofunglcldola In nrfl.' \ in ic u 'tu t A . î l ) Intoxicaţii alimentare prin: lipsă de conservare. manipulare greşită. Legislaţia iţaii nosliu prevede norme severe de protecţia (securitatea) muncii In Induitrle |l n iillm rt. iiq . fiind adesea fatale (neglijenţa părinţilor acasă şi a personalului ajutător In I i ) Intoxicaţii voluntare (prin folosirea de toxice tn scop de sinucidere sau crini).ilr. păstrare în condiţii nesemnaliito ca „otrăvi" « H i i i i r toxice sau medicamente. necunoaşterea dozelor (mal alei U • hrumcnte). a lim e n te a lte r a tae l s a u' i .s 7 )//n / o r /c (< • < ) . prin alimente alterate si ca toxllnfecţll alimentare (oxuni-ţ ni M i liocntorocolite acute cnuzate clc microbi suu ciuperci nocomoitlbllo).i dc pîitrundcro a toxicelor: I .u i t i i h | un i > ' . lipsa mâlurilor l'iutc'cţie.< n i| > H i> PI n T c i. acid ihldrlc etc.e . .11. l . /nv I I I M f < > . adesea se face uz do stricnina 1 . i i i i n c i i t ( m .r. şerpi). •In l. în scop de sinucidere se folosesc diverse substanţe (morKnH. prcgMIro nolglunlrA.

dezorientm timp şl spaţiu) în intoxicaţii cu alcool. sulfura do carbon). bnrhlliiit CO. compuşi organofosforici. cocaina. sincopa cardiacă (C'NH). salldiurutlco.). — Manifestări ale tegumentelor: piele roză sau roşie (CO. bioxid de sulf. tegumente icterice (arsenic.orpll. Pb. mioză (in ranui pupilei) în intoxicaţie cu hiposeril. stare de beţie (ebrioasă) în intoxicaţii cu alcool. comă (alcool. rez/'sfenfi specii Icăi — diagnosticul precoce. halucinaţii. barbiturice.inlli'. parenteral. do in (fosfor)i r/o migdale (acid cianhidric). — reacfiv/fafea particulară & organismului intoxicat. pomezl mercurico). iiovn. iilcool motilic. surrl (stroptomicină. hldroqnii sulfurai). vltniuiim D). beladonft. cocaină. edem pulmonni m (clor. atropină. convulsii (insectofungicide. Pb)i — mucoavd (sublimat corosiv. intramuscular. i Ini hlflrnt. apărata! sau sistemul afectat d' xk. chinină. — Manifestări ale sistemului nervos pot fi: ameţeli. coordonatorul ţlllor de autoapărare etc. salicilaţi). ron orcjmiofosforici. primul ajutor şi terapia corectă. CO2. CO.s-/u/i(. clm tată şl conjunctive congestionate (alcool). opiu (ncetonfl. — natura şi cantitatea toxicului pătruns în organism (gravlt< este direct proporţională cu doza). copiii fac forme mai grave decît adulţii. de7/r (iluzii. tetraclorurfl <1" bon. chinină. Co. — vlrstd. n lltift). benzedrină. v(>tiln do şiirpo)i hipertensiune l u . alveole pulmonare — cu concentraţia şi toxicitatea este mai mare). ciuperci. CO. atropină. atropină. — M. salicilat de sodiu). in fui do natura toxicului şi de organu]. 339 . — Manifestări ale aparatului respirator: halenă cu miros f/< roo/ (nli'ool). antihistaminice. nicotină).lrl ale aparatului cardiovascular: bradicardie ((ll(|lls! inorllntt.. (antihhl ilicit. midriază (alcool. Simptomatologia generală a intoxicaţiilor este variată. morfină. Ini'o-. subcutan. pilocarpină.şi tendinţă la şoc (barbiturice. îibrilaţii munca paralizii (arsenic. strepancil).st. ambliopie (scăderea vederii) în intoxi cu chinină. plnrt. ciuperci. pielea uscată şi caldă (atropină). In.s'/'/iomofone (alcool. cianozd (ciuperci. Gravitatea unei Intoxicaţii «cute deplinii* o ier le de factori: — starea sistemului nervos(oboseală. sulfura de carbon). — starea de nutriţie.— cufcmaM (Hg. M'/crpinfl). Evoluţia şl progno/n. Imlenă de acetonă (aspirină. gaze iritante). ciuperci).iinfl)i /i//)o/on. morfină)» Innrona/tc (benzinei. — calea de pătrundere (cu cît ajunge mai repede în sînge — In Venos. clorură de amoniu. tahicardie (alcool. ciuperci. barbiturice. pielea cianozată (foiifu • nitrlţi). cofeină. renal şi a ficatului.soetofunglelde. odihnă). fosfor. aspirină. . — starea aparatelor cardiorespirator. i . < ntc. o v //o p.

clor- ale aparalulul renal: oliqtirlo.Mtiiiltantlrl alfl npiiriiliilul dlgoallvi hiin'i. Im . veninuri). i prin buzunarele victimei şi la domiciliu urme de toxic ' !' •! <• . «hif/crrtr/ (Na()II)i co//ci (i/>(fo/ii/mi/<-. sticle de medicamente. No vom ilnpfl următoarele date: Nimptnmo foarte grave.ltint'd ym// (ntiopliiA. prin tn-. Cu.Q.\ .imbalaje etc. lichid de vărsătură. i|iioNtlcul Intoxicaţiilor. "|n-rind nimic important. insiiliriciitA Mi. la un Individ anterior i Hili>ro(|(iroa bolnavului (dacă nu este In comă). altf''l i nu de toxic din organism. chingă) deoarece efortul. minarea clinică a intoxicatului. urină.flr. <in-((iil. toxicului trebuie făcuta urgenţi minerite: voşmlntelon ' u npH si săpuni nu tamponarea cu substanţe neutrallianto» 931 . prelevăm resturi din cavitatea bucalii 1 1 i . ciupind) nm'. . a slngelui: lit'nioli/. substanţelor împrejurarea în care s-a produs evenimentul. inAtrfl•nil!. '"inqnrea anturajului asupra locului de muncă. IM>. Evacuarea se tace Impiovi/aţie pe braţe. urina de culoare Incit iad In intoxicaţiile cart» i $1 de cu/oare ro/ în intoxicatillo cu r«Minlia/iiio» »lloRtărl ale organelor hematopoletlce. de dlaret. I I K . . etichetei • f i u l . se recoltează resturi de prafuri K-sluri de lichide. se trimit urgent probole prelevntt» i l l / i ' l o toxicologice. In caz de deces se face autopsia la lervlniil legală şi se anunţă procuratura (sînt morţi vlolontu i n i l n fapte penale). i ci. vrtrsrtfnr/. • •xMininouză locul unde s-a produs intoxicaţia căutlnd «mbapilcuri cu inscripţii toxice. qrăbind prognosticul infaust. i l i < de toxic. As. apărute brusc. Bl). urmărind semnele caract** < uluit so caută semne de injecţii recente.).lo Itiluilarea de toxic.tnli\ u//f (ftlnloine) tu in i i i inotnlo qroU'. i minată ginecologic (eventual depistlnd o sarcina)) •« t. rNINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL DE UROENJA AL INTOXICAŢIILOR ACUTE do urgenţă a intoxicatului din mediu toxic. l l\j.H|iiosticul este dificil.do sudoare. pătrunzind pe cale respiratul le •nicixisn. se recoltează secreţie vaglnală de pe colul P ! tli. >rl sanguliioloiilrt (As. clup<«icl)j icter (cluporcl. ir««« diagnosticului urgent este de mare importanţa. anemie. Stabilirea cit m<ii r<ipi(!<\ a dlnqnostlcudo o mnro importanţă pentru reuşita Iratamentulul.

tiazidice). 3.gură la gură").003 g. luminai (pentru stricnina). ulei de ricin). prevenirea escarolor» — hal. perseverent.! <• prelungite peste 4—5 zile: ser glucozat + insulina -^ t>lactrollti şi nlinienUiru prin sonda gastrică: soluţie glucozată. pană.!). 4. Formează cu metalele grele albuminaţi netoxici/ se administrează în intoxicaţii cu acizi anorganici sau cu metale greloi b) antidot universal format din: 2 părţi cărbune activat. injectarea de apomorfinfi 0.. d) d/n tubul digestiv: — provocarea de vărsături prin excitarea faringelui cu degetul. — să nu fi trecut mai mult de 6 ore de la ingestia toxicului.ive.il. — In i. creion. strofantină. Neutralizarea toxicului (se face cînd nu se poate evacua) prin: a) lapte albuminat (apă albuminoasă): 4 albuşuri la l litru de lapte sou I litru de apă. — iinlibiotice cu spectru larg la comatoşi.— '. — să nu prezinte insuficienţă cardiacă. — bolnavul să nu fie în comă. — eliberarea gîtului şi toracelui de veşminte. de magneziu. ca şi cărbune absorbant. unaleptice. — respiraţie artificială (de preferat ..noa cu ser fiziologic sau cu substanţe neutralizante» c) din uparatul respirator: — M'outerea la aer. apoi se repetă pînă ce se obţine lichid de spălătură clar. Edetamin (I'IIVI'A pentru metale grele). mlalgln. coadă de lingură. — (•pi i i . — dezobstruarea căilor respiratorii. Se pot administra purgative (sulfat de sodiu.m u c o a s e : — tracţiunea şi fixarea limbii. i l i r i'xtrarenală în intoxicaţii masive dializabile şi în insu ficienţele i di ... b) < / < •in . stilou sau administrarea de apă caldfl cu sare (2—3 linguri la un pahar cu apă). Pentru efectuarea spălăturii este necesar. — sondă vezicală la comatoşi. . l parto oxid de magneziu. moiim. deoarece uneori trec ore pînă cînd intoxicatul tşi revine. perfuzii do soluţii ţjlucozate. Tratament simptomatic: — susţinerea funcţiilor vitale (reanimare rtmliorospiratorie şi metabolică) prin masaj cardiac. clorură de pol... folosind 300—500 ml apă <> ddlă. — spâlătură gastrică (este de dorit). e) din singe: prin favorizarea diurezei.i'. diuretice. Se pol lolosi pînă la 10 litri în total (15—20 de spălaturi). — la comatoşi: aspiraţii bronşice.mierilul durerilor în intoxicaţiile cu corosive (algocalmin.. ventilaţie.. i l e ((r. — să nu fie intoxicat cu sodă caustică. în schimburi.isiu (pcjntru digitală.— îndepărtarea curioşilor. stimularea cardiacă electrică. c) antidoturi propriu-zise: atropină (la insectofungicide). îndelungat. corticoi/i. igienă bucală. soluţii alcalinizate sau electroliţi.

hemogloItlmirie. p. 11. «paIrtlură gustricft (pericol de perforare . ivoriu. In formă gravă. reci. compreso nmvdti. . INTOXICAŢII CU ACETONĂ Acetona provoacă intoxicaţii pe cale inhalatorie (doza letală y. hemoliză. INTOXICAŢII CU ACIZI INTOXICAŢIA CU ACID ACETIC Acidul acetic (esenţă.i lozlunllor "nofagocjustrico.ue. Tratament: nu există un antidot specific. necroză tubulară. o l . M Simptomatologia: fenomene de iritatie locală (lăcrlmare. i l i e ţjnslrlcă). provocarea de vfiii»uluri. ameţeli.Tegumentele lezate se spală cu apă de robinet şi npoi cu §0r Ir/.i i . scobutil. Local are acţiune puternic corozivă. melenă.3. . vărsături). manifestări digestive (greţuri. Antidotul: magnezia usta (oxidul de mngnoziu). combaterea colapsului. pupile miotice. antlmicei — combaterea hipotormiel prin oxigen.lomuciilul. Simptomatologie: ulceraţii. sau oţet): lichid incolor. productnd lezltim nlcerative acoperite cu membrane albe. oufl mol şl reci. i ( | i i l i n .i p . ghunţă. — Combatem durerea cu morfină snu comb. icter hemolitic. UrMimi/ă somnolenţă. reechilibrare hidroelectrolltlcă •/l (icidobazică. convulsiile se opresc cu fenobarbital sau clordolazln.ilmplnrt. purgativ salin.2. 11. IHNC ). i vindec. — în caz de leziuni oculare.i. piocedee fizice da (ncAlzire. miros ln| pfUor puternic. i Io preferat spălătură gastrică.lulclt cu zahăr. Halena are un miros acetonic. edem pulmonar acut (uneori) oligoanurie. respiraţie artificială 01 «ixlţ|cnoterapie. alimont«tl« ortilâ pln. liomox i i j l l digoslivo). spălarea largă cu aprt. Scoaterea victimei din mndiul toxic (suficientă în formele uşoare). Cantităţi mari de apă de robinet. Tratament.1 e ' . cefalee. hematemeză.iologic. Hidroxidul d<> aluminiu (nlncol). suspen-«Io apoasă de 30—40 g la un litru de apă. caustic. vărsături. strănut. colaps.'» ml) şi mai rar prin ingerare (10—20 g). instllarta di plcftturi de atropină 1%0. . plasma. Uvltăm: bicarbonatul de sodiu (pericol de pci l«i . comă u convulsii.item dincrild |i «pa»nidlc» cu morfină sau mialgin. Acţiunea generală: produi < «iridoză. i. uneori perforaţii gastrice.

dispnee. ritm do '• '' in l pit minut plnă In do/a loială do 50 ml.itiv salin (25 g sulfat de sodiu) sau 30 ml ulei de ricin.. iitillnlylc. < încetarea modificărilor hidroelectrolitice.il. orma supraacută (fulgerătoare): moartea se produce în cîteva inimile. Spălaturi gastrice cu cărbune» piiNjaliv salin. episoade convulsive. deshidratare şi cianoză. polipnee. prin insecticide sau prin subBtanţe utilizate pentru deratizare) sau în scop de sinucidere. Calea de pătrundere: respiratorie sau digestivă. i p s ciiidiovascular ireversibil. 10 ml i. ni t ritul de sodiu soluţie 3%. maximă sub 80 mmHg). î l . fobră.u|iiostlcul se bazează pe apariţia brutală a simptomelor amintite. După o perioadă de vărsături persistente. obnubilare. i T.Vorma acută: constricţie toracică. INTOXICAŢIA CU ACID BORIC Şl SĂRURILE SALE . urmează convulsii şi (oină. /u'/ocynnor (lotrncomatul de cobalt) un foarte bun antidot. halucinaţii. CIANURI (sîmburi de migdale amare) Poate fi accidentală (în industrie. vărsături.A.A. tlnxnlfatnl de sodiu (hiposulfit de sodiu) 25% i. 3—5 ml pe minut (oprim mliiiml. i tură gastrică cu suspensie de cărbune activat. paralizii neuromusdşare. slăbiciune niiiHciiliir. INTOXICAŢIA CU ACID CIANHIDRIC. bradicardie. Simptomatologie: salivaţie abundentă. surditato). anxietate. anxietate. maximă mai mică de 80 mmHg). iU . — l . • om a. 1 >pi i rea convulsiilor cu doză moderată de barbiturice. Simptomatologia: este variată în raport cu forma clinică. iiopicr/Iiid timpul cu examinări de laborator. pierderea cunoştinţei şi convulsii. tulburări auditive (acufene. oprind inhnlun-ii l . Antidoturi folosite: nitritnl de amil inhalat (l fiolă la fiecare 5 minute. . --. convulsii.[: Tratament: nu are antidot specific. lallcllatul d« sodiu) Simptomatologie. transpiraţii piolnze. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale parenterală sau p Iu i'i /ii. vărsături.I (aspirina. Ti. apfl. Nu se Q drnliii''tn-(i/. Tratament: antidot nu există. greţuri. lapte. neputîndu-se interveni medical. greţuri.INTOXICAŢIA CU ACID ACETILSALICILIC $1 DERIVAŢI SALICILAT. midriază. . cefa-! ' • • • puternică. l'orma subacută: dispnee.iiuont. cefalee. l)l. diaree.ă m orfină.. laringospasm. 1 'pi un mlmliiistinrua cind TA coboară.slinren la T. v. reflexe abolite. vertij.("încetarea modificărilor echilibrului acidobazic (perfuzie cu blcarboi ii de Na în ser glucozat). vertij. delir. trismus. — Sp.v. opistotonus. — Puiq. ".1. • > l .v.

vftrNN(uri..combatem leziunile renale: exan-<| iilnotransfuzii repetate. Calea de pătrundere: illijcstivă. moartea survine ulterior prin uremie. leziuni renale cu anurie şi uremie. dacă supravieţuieşte. adăugind lapte. arsuri nit» mucoaselor oculare şi nazale. colaps. cu soluţie de por* limnganat de potasiu 1/5000 sau apă oxigenată 3%. cărbune animal şi magnezia usta. INTOXICAŢIA CU ACID CROMIC Şl CROMAp Acidul şi vaporii săi au o acţiune caustică. în caz de acidoză: bicarbonat de io• I l u 5% în perfuzie pînă la corectarea acidozei. hlporto n. Simptomatologia. — — Se face spălăturâ yastrlcă dacă este posibil. Produce accidente cutanate (eritem dureros. Cromaţii şi bicromutll Mut oxidanţi puternici ai celulelor organismului.H tro n y . antibiotcroplo de proI flc nt . 1) Intoxicaţia acută cu acid crom/c are aspectul tipic al intoxicaţiei cu un acid caustic (acid sulfuric). homntcimeză. 1 m S o ad m liii. vljtlturl Iu . eplgastrlce. diaree sanguinolentă. albuş de «MI. amctoli. Inhalarea de vapori determină iritaţia conjunctlvală. şoc. Ingestia se traduce prin ulceraţii ale mucoaselor. INTOXICAŢIA CU ACID FLUORHIDRIC Şl SĂRURILE SALE Simptomatologie. dispnee. scauno sanţliilnoiente. Tratament: spălătură gastrică imediată. diuroc* sunguinolontă. hematemeză. 2) Intoxicaţia acută cu cromaţi (bicromaţi): colici abdominale.In apneo:roN plinţlo i i l i iinia H II|> oxigen. laringospasm. Tratament: vezi acidul acetic. colici abdoniinule. Moartea survine în prima fază a colapsului. respiratorie şi cutanată.fl v iio iuli„oB „ C l ' i in 5 0 m l » a r g lu co ia t lu . I N T O X IC A Ţ I A C U A C ID C L O R H I D R IC (s in o n im : a c id m u r ia t lc ) Simptomatologia: leziuni ale mucoaselor oculare şi nazale. Tratament: antidotul este calciu. uneori perforaţie gastrică. INTOXICAŢIA CU ACID AZOTIC (sinonim: acid nitric) Simptomatologia şi tratamentul ca la intoxicaţia cu acid clorhldflC. diaree. sub orice formfii spălarea teguMHMiUilor şi mucoaselor cu jet continuu de apă. INTOXICAŢIA CU ACID OXALIC SI OXALAŢI (sinonim: sarea do mâcrls) Simptomatologie: dureri retrosternale. arsuri ale tractului digestiv. 11 ictune). dureri In deglutiţie şi retrosternale. colaps. dUfaale. vărnflluri. Complicaţii: cicatrice hli'iiozante. tuse clilnionsft.

tahicardie. i i K . mai ales erotice). convulsii. insuficienţă respiratorie. mişcări coreiforme. INTOXICAŢIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC (etanol) Sliiipioin. Hilui pulmonar acut.il. diuretice. In fu/. ollijuiic. coloraţia în galben a pielii şi mucoaselor. tahicardie. dispnee. 339 .MHid. convulsii. logoree. xantopsie. . r. dld. insuficienta circulatorie acută (colapsul).. mers ebrios. laurul sau ciumăfaia (Datata stramonium). bradicardie.. piele uscată.nnent: au există antidot specific. uscăciunea gurii sau sialoree. com-i lnpcrpirexia prin împachetări umede. lactat de Ca sau lapte.. purgative saline. INTOXICAŢII DIVERSE INTOXICAŢIA CU ALCALOIZI. emotivitata şl l . răguşeală. apomorfină).se suprimă prin anestezie cu eter.itoloqlc: iam I: cuforio. INTOXICAŢIA CU ACID SULFURIC (sinonim: vitriol) Simptomatologia şi tratamentul: vezi acidul clorhidric. cefalee. febră. INTOXICAŢIA CU ACID PICRIC Simptomatologie: vărsături glaben-roşcate. i l .. reci.i | vuzical.. i l ' . roseaţa pielii lipseşte. i ' . i nii|)ii".spălăturfl q . per os: carbonat de Ca. măselariţa (Hyosclamua niger). ameţeli. Tratament: spălaturi gastrice cu cărbune. halucinaţii vizuale (plăcute. hidratare orală.combaterea durerii cu morfină sau mialgim l i . în retenţie do urină se face . halucinaţii înspăimîntaIonic. i i solo.a a doua upar determinările renale (colici renaln. • -. i cu soluţii de Ca..ic a croitorii (ictiviUiţii cerebrale. midriază modorată.Intoxicaţia hiosciamică: delir furios. vulsi conh. pilocarpina este antidot fizion . somnolenţă. apoi somnolenţă. Intoxicaţia cu scopolamină: efect narcotic. glucoza. laxative. Simptomatologia : — Intoxicaţia atropinică: uscăciunea gurii. ataxie. vărsături. i u ciordi. ATROPINĂ Prezintă interes medical: mătrăguna (Atropa belladona). Tratament: ca antidot se administrează o sare de calciu: gluconnt l i . expansivitate. roşeaţă scarlatinilorrml. colaps 9! exltus dac fl Hiiprrtvloţuloşto. retenţie de urină. lichide din abundenţii. comă cu bradipnee.urochl.. combatem insuficient*! i i ' i i . hematurie. 11. ţipete. stupoare. i l d iiculă prin perfuzii glucozate. parestezli. (Hiune).idiniuistrăm vomitive (sare. Delir beladonic: logoree. pierderea cunoştinţei. cefalee.4.

ni..(l. pansament ocluziv al globi Im < > c u« Inri (protejarea contra luminii). asociată cu vitamina B lt 100 mg i. comă şi abolirea reflexelor. în faza de excitaţlo: hidroxizin l—2 fiole i. cecitate totală.v. (iroţurl. c . după o perioadă de 1 '10 do orc. tulburdri de vedere. Contraindicate: morfina şi psiholepticele (largactilul) pot fi fatale.. bicarbonat de sodiu (pentru reducerea acidozei) per os..v. mialgii. Spălătură gastrică (dlilnini. care 86 r«p«tfi. cianoză.— ta'in îl: tuIlHiirm nouromusculare. Tratament: nu există antidot specific. mănilostâri nt. hemornţjil şi pnrfornţil d'Utroduodenale. Iul cerebral. dezorientare.ulcere gastroduodenale.ser glucozat 20—40%. Simptomatologia: stare ebrioasă cu delir.v. agresive. accidente. Moartea se produce prin obstruarea inilor respiratorii datorită vărsăturilor aspirate..v. digartrle.. 3—-4 fiole tu primele 2 ore. Delir.ixlcc. fenomene cardiace: dispnee.M Hvnt în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%). norci •/. omidoplrln). eventual al i'drmii.. pun . INTOXICAŢIA CU AMINOFENAZONA (piromidon. obnubilare. bronhopneumonie. tahicardie.i c| . la cardiaci. pslhoieiuorlalo. trnlamont simptomutlc. Antidot: alcool etilic. hlportonNliina ni torhilă. provoca* i im do vărsături şi purgativ salin. 250 mg i. euforie. INTOXICAŢIA CU ALCOOL METILIC Este una din cele mai grave intoxicaţii.m. furturi. ameţeli. dureri abdominale.. •l — M"M Intern* — pmilru Mdrc m*dli 4- 'H tti. sau pantotenat de sodiu. colaps sau stop n ". cefalee intensS porntatiMilă. h i i o f»%. vărsături. per os sau prin snnd. Tratament. diaree.. în convulsii şi delir: hidroxi/m i 2 Ilolo. Simptomatologia: — In intoxicaţia cu aminofenazonâ (piramidon): crize asomănfltonre < u cele epileptice (care cedează la luminai) şi insuficienţă circulatori» — în intoxicaţia cu fenilbutazond: stomatită cu sialoroo.tratamentul şocului. piron. — /a/a /// (intoxicaţie profundă) se manifestă prin anestezie. 'U . barblturlce pentru convulsii. Tratament: nu există antidot specific. vitamina B6.pi rntor. (foarte lent) sau i.. în hipoglicemie: nicetamid 5 ml i. vrtrsttturi.irovarea bolilor cardiace.. halucinotil. tnliipiioe şl transpiraţii. tulburări de ritm cardiac. i K l H ţinslrică sau în perfuzie i. spălaturi gostiicrt. insuficinnti'i rmuIiilorii sau respiratorii. crime. 14%0.Mimul. Survine accidental prin confuzia cu alcool etilic sau prin falsificarea băuturilor. epigastralgii. 00—100 ml. şi 5 ml i.v.i . Moartea survine prin edem pulmonar acut. dezechilibrelor electrolitice. lanatozid C + miofilin i.m. accidente traumatice. comă.h icft: alcool etilic 50% în apă.v. hipotensiiim-. edeme. respiraţie Kn:. In uceaiti faza nu loc acizii. Spălătură gastrică cu iuipunsic de cărbune activat (în soluţie de bicarbonat de sodiu 5%) nau cafea concentrată în doze succesive. sau perfuzie cu o soluţie de cilmol .

colaps.il. cofalee.v. Simptomatologia: anemii (hemolitice sau aplastice). Spălătură gastrică. 1onrt toracică cu dispnee. INTOXICAŢIA CU ANTIDEPRIN (sinonime: imipraminâ. anxietate. hlporroflcctivitate osteotendinoasă.L. tionina i. INTOXICAŢIA CU ANTIBIOTICE Produc mai frecvent accidente alergice. uneori coIfips. contracturi. dacă se consumă alcool.) esto 10 ml soluţie 25%. tuse iritativă şi ex-| ic-( tornlio spumoasei (edem pulmonar). Tratament: albastru de metilen. aritmii. trahootomlo. Simptomatologia: congestia feţei şi a conjunctivelor. benandryl i. spălătură gastrică sau administrare de soluţie de permanganat de potasiu (1/5000) per os. uscăciunea gurii. hipotensiune arterială.oxigenoterapie.v.. greţuri. Tratament: nu există antidot. spălătură gastrică sau purgaţlt» Irntuii'n sindromelor apărute. Simptomatologie: intoxicaţia prin ingerare se manifestă cu un taNOII rlinlc nsomănâtor celui din intoxicaţia cu hidraţii alcalini. (neutralizează). somnolenţă. respiraţie Cheyne-Stokes. contralin. transfuzie. tahicardie.v. intoxl< ' f i / / r j prin inhalarea amoniacului produce cianoză.INTOXICAIŢIA CU AMONIAC Do/. purgativ salin. antacty!) Apare în cursul curei de dezintoxicare. edem glotic.M. eupramin. oxigen. actlunc ciir<irizdntă. Antidot: acid acetic 5% sau acizi organici din sucurll» do fructe. comă.iment: nu are antidot specific.. violentă. lofranil) Simptomatologie: slfire ebrioasă. mai rar intoxicaţii acut». comă. antlhlotoruple de protecţie. vonesecţie. methemoglohlnomic sau porfirie. excitaţie sau depresiune. INTOXICAŢIA CU ANTALCOL (sinonime: antabus.. laringospasm. somnolenţă. Tratament.. paralizie resplniloi h>. dlspneo. ascorbatul d<> sodiu. respiraţie artificială. hipoacuzie. tratamentul edemului pulmonar acut. digestivă şi respiratorie. ulcurdţii oculare. l i.respiraţie artificială. purgaţie. transpiraţii. oxigenoterapie. lăcrlmm o.n m Iul nul lotnlfl (D. albastru de toluidină. 338 .leziuni vestibulare. convulsii. evacuarea victimei din mediul toxic. vertij.. glucoza 5%+vitaininii C i. hlpotcmslune. Simptomatologie: cianoză (cel mai important semn). INTOXICAŢIA CU ANILINĂ Pătrunde în organism pe cale cutanată. esperal. provocarea de vilrsilturi.

reechillbrnron hldroelectrolitică. ciclobarbital. T.illv snlln. Do/n lotall i'ito dc 4 g. ameţeli. amital sodic (donnltal)i fnnobarbital. INTOXICAŢIA CU ANTIPARKINSONIENE (sinonime: artane. Tratament. Sînt nproope 50 de specialităţi între care amintim: luminai. Clte mce si apare cianoză progresivă. midriază sau mioză. b) Coma barbiturică: profundă. După 36 — 48 de ore poate apare sindromul hopato-nefritic toxic. cefalee. areflcxie. iniţial creşte. Tratament: ca în intoxicaţia cu atropină. L Simptomatologie: a) Faza de debut: „beţia barbiturică" (agitaţie. aspect ebrios. yroturi. tulburări sfincteriene. CO-şl mourto. extraveral. vertij). provocare de vărsături. micuţ: nu nm nulldoli ipHlăturH gastrică. abolirea sensibilităţii. polinevrite. tratamentul insuficientei circulatorii acute.A. hipotensiune arterială. greţuri. producerea de vflr-piinj.).it. combaterea durorllnr rtlidominale. colaps. — Forma acută: vărsături (miros de usturoi). spălătură gastricii ni apă un pahar cu lapte sau soluţie de tiosulfat de sodiu (hiposnlfit do Na). nulii onvulslvnntei tratatnnntul Insuficientei cnr-aculu. diaree. vor» ln i 'o incoerentă. Simptomatologia este variată: — Forma supmacută: vărsături. purgativ salin. lipotimii. respiraţii lente. rezoluţie musculară corn» plută. colapi. dureri abdominale. apoi icado. parkinsan) Simptomatologie: asemănătoare la doze mari cu cele din intoxicaţ i a cu atropină: tegumente uscate. erupţii tegumentaro urltcmatoase. facies congeitlVi 1 1 (inspiraţii abundente. Intoxicaţia se produce accidental sau voluntar. lipotimii. illnree. ia* . INTOXICAŢIA CU ARSEN Şl DERIVAŢII SĂI Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cel mai răspîndit derivat. bolnavul zace inort. medinal.Tr. — Forma subacută: vărsături. stare generală alterată. oligurie. vărsături. i'nsh scarlatiniform şi febră. diaree profuze (sindrom holertInrm). diparcol. calmă.L. INTOXICAŢIA CU BARBITURICE Survine frecvent în scop de sinucidere şi accidental. chiar halucinaţii şl comfl. regulate de amplitudine midi 38 — 39°. Antidot: dimercaptopropanol (B. bromoval.A.

idicurdif. în hipoknliouiie. purgativ salin. după spălătură introducem pe sondă sulfat de Na 30 g/200 ml tipfl. laboratoare. oxigenoterapie şi respiraţie asistată. br.în caz de insuficientă respiratorie acută şi edem laringian. clorura. din 15 în l!) min pînă dispar simptomele. traheotomie şi respiraţie artificială. Triilnment: arrl. prclu(tlnnl (Iciiiiicltd/. colaps. delir şi convulsii. manitol 10% şi ser glucozat 10%. sînt toxice acetatul. în medicină. pervitinul (metamfaianiliui hldroclorlcfi)..clorură sau lactat de potasiu i. spălătură gastri că. în hipotensiune pronunl<itft: hemisuccinat de hidrocortizon. ameţeli. -— Ilulnavul este conştient: îi provocăm vărsături. spălătură gastrică. — Bolnavul în comă profundă: intubaţie traheală.. Simptomatologia: vărsături. în caz de in sul icionţă respiratorie: administrare de O 2 . — Bolnavul în comă superficială: supraveghere. sindrom depresiv anxios. carbonatul. hipertensiune arterială. în părţi egale. midriază trecătoare. stricnina.Trul'iinent: Importantă este promptitudinea intervenţiei terapeutice..iu. THAM (bază tampon Iară sodiu). rllspncc. ii. pareze. Tratament: spălătură gastrică cu sulfat de sodiu 20 g.in) în cura de slăbire (inhibitor al poftei de mîncare). Constă In (i litri la femei şi 8 litri la bărbaţi de soluţie de bicarbonat de Na 14%„. diaree. utilizate de sportivi ca „doping" sau stimulente sexuale. alimentaţie parenterală cu soluţii glucozate hipertonice. amfetamina. tahlcfiidic. comă. sulfatul de magni'/.v. INTOXICAŢIA CU BENZEDRINA Aminele de „trezire": benzedrina (sulfatul de amfetamina). hidratul şi nitratul de bariu.i-. livităm: nicetamida. în colaps prelungit: so luţii macromoleculare (macrodex) sau transfuzii de sînge. ca pesticide în agricultură. midriază. cu idei de persecuţie. ele sînt utilizate în industrie. dializa peritoneală.sflturl. mai mult decît cantitatea de toxic l ni l''i a ld. Nliinui s. brmlicurdic. INTOXICAŢIA CU BARIU Şl SĂRURILE SALE Sulfatul de bariu nu este toxic. îi facem spfiliHurfl (jiislrică cu suspensie de cărbune activat sau cu apă simplă do robind. In Mipmdo/. diureză osmotică alca lină! (mai ales pentru barbituricele cu acţiune mai lentă).. hemodializă.i cu a intoxicaţiei cu derivaţii de xantina 34(1 . In formele extrem dt qinvc: vfir. reechilibrare res piratorie şi cardiacă.in răspunsul organismului. emeticele. norartrinal. paralizii.v.purgativ şl i i i i t l d o l : sulfat de sodiu 30 g per os şi 10 ml soluţie 10% i. Simptomatologie: stare de agitaţie. antihistaminicele.rtri: psiho/<> ciruto. perfuzii rehidratantei •ulfat de atropină în spasme.

acid tartric. somnolenţă. — intoxicaţia cronică: transfuzii. cloralhidrat sau luminai i. ameţeli.hxi. vărsl-l uri (dacă sînt mari duc la deshidratare). scobutil). sulfat de magneziu. analeptice. 11. i . ebrietate. INTOXICAŢIA CU BENZINA (inhalare de vapori de benzină) Simptomatologia: cefalee. tratamentul insuficienţei cardiorespiratorii. combatem durerea cu morfină sau mlalgini nnlispastice (papaverină. ţ|n>to. preparate de ficat.!'• .m. ebrietate. Concenli. procmn «l In laboratoare. Simptomatologia: ulceraţii periorale. vărsături. acid citric.i de . esofagiene. Tratament: — Intoxicaţia acută: nu are antidot. nun " /.6. Iar concenlmţla d<« l ( i n „ <••. cefalee. din aer dotenulnă lni"Xlrnţln acutA. convulsii şi moarte. Antidotul: acid acetic diluat (5%). fenomene de colapl.mtă. repaus la pat. se infectează. antibioterapia de protecţie» cortizon şi vitamina A. agitaţie motorie. Pătrunde predominant prin inhalare."(. Consecinţele leziunilor: dureri mari. în caz de agitaţie. palpitaţii. faringiene. . vitamina DU. Intoxicaţia cronică se manifestă cu sindrome hematologii pcnie pînă la agranulocitoză.spălătură gastrică în poziţie Troiidolon liurg. accidentală.r. TRATAMENTUL DIFERITELOR INTOXICAŢII (Se prezintă în ordinea alfabetică) INTOXICAŢIA CU BIOXID DE CARBON S(> produce «rddonUil în prr-'/c'iiţ.iti.i unor concentraţii nmrl (li. febră. trombocitopenie şi sindrom h mneţeli.i M. Tratament: spălătură gastrică.. distonie neurovegetativă. Rehidratare: analeptice (pentru Insulicienţă cardiorespiratorie). Ulceraţiile sîngerează. mine-. 11. Tratament. oxigenoterapl*» soluţie izotonică de clorură de sodiu.. puţuri. mai rar în scop de sinucidere. gastrice. hidroxidul de potasiu (potail caustică). ale buzelor. cavităţii bucal*. n«sicjur.INTOXICAŢIA CU BINZIN Este utilizat ca solvent organic In Industria cauciucului ţi vopselelor. ameţeli.5. astenie.i : . sindrom esofagian.mimiilozo In plvniţw ((ei im-iitaţii). oxigenoterapie. se scoate bolnavul rapid din mediul toxic. acizi organici (sucuri de fructe). INTOXICAŢII CU BAZE (HIDRAŢII ALCALINI) Derivaţii: hidroxidul de sodiu (soda caustică). euforie.M"» care fiind mai yroii c«i «ierul tinde s. C'. Se manifesta cu i m . greţuri. Intoxicaţia acută este rară. clanoză. la unii bronhopneumonie. Survine accidental.

per os 0. | 1 01 o l r.il.c . verii). i cliilco. dispnee. simptome digestive (greţuri. — Profilactic: captarea prin absorbţie a SO2. — Bromismul acut. la vulcanizarea cauciucului. Simptomatologie: o foarte puternică iritatie a mucoaselor oculare şl respiratorie.itologlui cofaloo. tremurături ale mîiitllor. oxigenoterapia. febră („febra de fum"). INTOXICAŢIA CU BIOXID DE SULF Slnt expuşi intoxicaţiei muncitori care lucrează la fabricarea acidului sulfuric. purgativ salin. amoţell. INTOXICATA CU CADMIU Este de obicei o intoxicaţie profesională. somnolent^. greţuri. d l r . Simptomatologia în forma acută este de ordin respirator: tuse seacă. uneori convulsii. pnrosto/ii. aerisire.se tratează edemul pulmonar acut.. înlctiuni imperioase. Edemul pulmonar acut este complicaţia cea mai gravă. o i. In •Iii.'. INTOXICAŢIA CU CAFEINA.i" * i urină.5 g la fiecaro i l c i i i n orc siiu intravenos. După faza de excitaţie cu iritatie. mici).Urmează o perioadă înşelătoare. 1 1 .•>! cllariu). «. /. -•. j ' i i ' . în instalaţii frigorifice..iniriil. valorile cadmiului sînt crescute. aiiiin.simptom. de l. inapetenţă. a locurilor suspecte. INTOXICATA CU BROMURI Simptomatologia: identică cu intoxicaţia barbiturică. cianoză. TEOBROMINA (preparate xantice) Simptomatologie: agitaţie. — Curativ: scoatere la aer. arsuri cpigastrice. cefalee.. i t i e laringo-traheală.antibiotice. insomnie. mers ebrios. imliMnticu.'. gust dulceag tn u l||( 1' colici abdominale. oxi\\> • 11' i torapie. Tratament. f n l. 1( . Tratamentul: ca în intoxicaţia cu barbiturice. dezobstruarea căilor respi ratorii prin aspiraţia mucozitătilor şi secreţiilor bronşice. expectoraţie purulentă. Antidotul: sodiu-calciu-edetat. l i. diaree). spălătură gastrică cu cărbune. :ua . nelinişte. — Curativ: repaus absolut.11. respiraţie artificială. respiraţia arti ficială.Bromismul cronic evoluează cu semne nervoase şi cutanate (acnee bromică).ildinont. cercetarea încăperilor (prin flacără. bolnavul se linişteşte temporar ţi se instalează stupoarea în formele severe.iIc — de bine relativ — după care reapare o tuse chinuitoare. vAi'ifilm j . TEOFILINA. analeptice. — Profilactic. fibrilaţii musculare. I r i t .

in'. p l i a torie cu norartrinal şi oxigenoterapie.i i porcile Jnocybes şi Clitocybes. Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate întîrziată (gravitui<mare. lilatea 50%. cu stare generala all« iată. adi.'J c nptiru brusc un sindrom gastrointostimil di. favorizăm diureza prin lichid. A. ambliopie. iciulln1 > In colaps.au «cid nicotinic (vitamina PP). soluţie de glucoza. scotom con trai. i i .du vărsatul!) piin|(itlv H i t l l i u lînrlilluilco/ cloidoln'/. combatem amauroy. colici abdominale. vîjîituri).'. in hlporsudoraţio.i do tanin 2 — 5% sau soluţie de permanganat de potasiu. ameţeli. tegumente uscate. deshidi.nii nervul optic şi retina prin administrare de vitamina PP 100 mc| | 10 nil novocaină 1% intravenos. i i i ' m. " . virosa..i r . Acest tablou se in:. h i . tulhiuJi'1 nervoase. n u . obnubilare („beţia chininică"). deshidratare pronunţată cu SH imperioasă. tahicardie. II. i i i i -M H I I . diaree In roercibilă. amauroză). hipotensiune. cianoză şi tegumente rorl.n dic. 1 . instabilitate. reducerea salivaţiei. n m . l loază brusc. deshidralaro rapida. prinlu nicra şi A. uneori sanguinolentă.1 . îl adun nistrăm 30 g sulfat de sodiu şi purgaţie.i ' . Sindrorne produse de ciuperci cu toxicitate precoce (cu porlrul<> /i Ui te mai redusă): 1. după o perioadă clinică silenţioasă de 10 — 20 oro. hepato-renale şi crampe musculare. Ciupercile incriminate sînt: Amanita phalloides. mortale): — Sindromul faloidian (holeriform tardiv). dureri abdominale.» Ublouri clinice dramatice grupate în următoarele sindrorne: I. fetidă. infiltraţie retrobulbară cu utiopuia :. vărsături.După o i n c n l i . din abundenţă.tulburări «imlIUv(vertij.. vitamina B12 l (ion 2000 gamma. în l i n . sudori profuze. . fi oro) 9) manifestă prin: sindrom gastroenteritic acut. . nu i'Hiuia milhlot wpfi n . moartea se produce prin paralizie cardioiospiratorie. > IM 34.4I i î <^. vărsături. Ciuperca producătoare este Entholoma lividiini.it. Mori. In intoxicaţiile grave: comă. Simptomatologia: greţuri. piMifj.imi'iit. Sindromul entolomian (holeriform precoce) survine col mal f i < vont în intoxicaţiile cu ciuperci. i . vitamina Bt 300 mg. Tratament: spălătură gastrică. 2. Incubaţia esto scurta {'. INTOXICAŢIA CU CIUPERCI CVTf^** l t ^ V t ' * »t *r*ry t-l l » « ^»T v -lf . vitamina A 300000 U. S indrom ul m uscarinian (sudoral) produs do mir >. tulburări de vedere (acufene. combatem insuficienţa c a i < l i < M .m n . . u ioduri. I . SpAIAturA gnutrlctt: provoear» il Apare mai des prin utilizarea în scop abortiv.i. ne <!• excitaţie.il.*41 * t t C 'l 1 i r 1 3l > Jl 1m -I ~ l » « Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile (otrăvitoare) poate rea 1 1 •/. sialoreo. adăugind cărbune animal -.ln/ oxl<|oiiotorup|yi IM IK'Voic (ddi A cslc t'ii/ul) sr larc Untaincntiil l n s i i l l c l i ' i i [ i ' i rlrcillfllorll INTOXICAŢIA CU CHININA SAU CU CHINIDINA Tr.. colaps.

tuse violentă. glucoza.ă un sindrom hemolitic. se manifestă prin halucinaţii cu imagini de puncte străluciUhirc sau colorate sau linii mişcătoare. Se instalează după o im nb. midriazfi. Tratament: scoaterea rapidă a victimei din mediul contaminat. se combate colapsul. methemoglobini•anţl ţii humolizanţi. Sindromul panterlan (alroplnic) produs de Amâni t a muscarla şl A. brusc se instalează: delir. 344 . apă lOOml.l înaltă. Durează doar cîteva ore. după spălarea ochilor. lăcrimare. pneumonie. Tratament: antidotul este albastrul de metilen.<'nli'iit(i şi Hvlvella aesculenta {zbîrciogul gras). I. Mortalitatea este între 2 şi 20%. scuI i IM l o do orice efort. Profilaxia prin cunoaşterea ciupercilor toxice. se tratează insuficienţa acută renala şl circulatorie. Intravenos. dar de gravitate mai mică ca în sindromul faloidian. licinoglobinurie. rchidratare.actorii. carbonat de sodiu (0. dispare acomodarea la distantă. Sindromul helvellan (hemolitic) produs de ciuperca Gyromitra (i'". antibiotice.<•' i . uneori din (••iu/.. fenomene gastroenteritice. După o incubaţie de l—5 ore apare un sindrom (jnslroenteritic. pulverizaţii cu o soluţie constînd • im Iiiposulfit de sodiu (2 g). iar după 48 de ore apare un icter prin li'tmili/ă şi citotoxic hepatic. Simptomatologia. anemie.a fragmentelor de ciuperci este ineficientă). INTOXICAŢIA CU CLOR Simptomatologia: strănut. dispnee. sînge necoagulabil. Dupâ o incubaţie do l—3 oro. I. Sindromul halucinatei produs de ciupercile Agarics atropiniens şl l'N\llocybes. Prognost i c u l oslo rezervat. I i i l u i iirdio. ' t i i l o r . Psaliote etc. după 24 ore so iir. instilăm soluţie de co-> .5).ilnfi :•!% şi pansament oclusiv cu parafină sterilizată. confuzie. spasme ale glotei. scobutil. ixiiitliurlna.i.combatem durerea cu papaverină. 5. 0. oxlgenotcrapie. se combat agitaţia şi convulsiile cu sedative. INTOXICAŢIA CU CLORAŢI Clorului de potasiu şi cloratul de sodiu sînt toxici. oxi-'i"iiotcrapie. provocare df vărsături (spălătura gastrică cu suspensie de cărbune.1. purgativ salin şi clisiii. spălătura gastrică cu soluţie 5% de bicarbonat de sodiu 9! suspensie de cărbune. mers ebrios. Intoxicaţia se manifestă prin: cianoză şi hipertermlc. 20 ml soluţie l %. Sindromul de indigestie produs de ciuperci ca Boletul stanului.ni(|iiinolentă.il<M/. accese do furie sau euforie.. de asemenea paralizii nervoase. în doze de l—2 mg la intervale de 30—50 minute.itio de 4—8 ore cu fenomene de gastroenterită. expectoraţle s. gura este uscată. n i | i l i i t l < ' . la nevoie mial-(| in . diminuare*» ?. Tratament: Antidotul este atropină (contraindicată în sindromul dlropinic). repaus absolut.

Moartea poate surveni prin Nlnn>|M Tratament: repaus absolvii. Simptomatologia: se manifestă sub două forme: 1) Şocul cocainic apare la persoane hipersensibile.INTOXICAŢIA CU CLORPROMAZINA (MJOOMA/IN) Simptomatologia. brusc..i/lnfl. intubaţie şi respiraţie asistată.irdi ciiteme.. tremurături ale mîinilor.. l i l < nlriovcnlriculcir). i i l i . midriază. apoi comă profundă letală. 1. prin hipotensiune arterială. Intoxicaţia uşoară evoluea/. cefaleo. strofantină. convulsii epileptiforme. INTOXICAŢIA CU DIGITALA Apare mai frecvent accidental.. gluconat de calciu şi n s p i i . nu administrăm morfină (în agitaţie). clorprom. l .5 — 1. i | . prin folosirea în terapie sau mnl iar în scop de sinucidere. i l m i r die. după care apar tulburflrl d< i i lin cardiac (tahicardie sau bradicardie. iar cea gravă cu comă profundă. hipertensiune ai l< M M l . circulator. transpiraţii. INTOXICAŢIA CU COCAINA Survine accidental sau în scop de sinucidere. tahic.v.. . hipertermie. micoren. Tratamentul: adrenalină l mg i. Tratament: spălătură gastrică. halucinaţii. în doze mari. INTOXICATA CU CURARA SAU CURARIZANTE Simptomatologia se caracterizează prin hipertensiune. 2) Intoxicaţia acută cu cocaină se manifestă prin agitaţie. colaps cinulal Tratament: intubaţie şi aspiraţie traheală. dacă nu survine ameliora administrează noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon In fuzie intravenoasă. insuflare de oxigen. congestia feţei. noradrenalină şi hemisuccinat de hidrocortizon. purgativ şl < . cu < u | U taţie. piculci. Simptomatologia: greaţă şi vărsături. apoi spnlălurn gastrica cu suspensie apoasă do cărbune animali . i ţ m salivei. Tratament: spălătură gastrică. se asociază cu atropină 0. moartea se instalează prin paralizie respiratorie ^i m l . IM imun insuficienţei cardiorespiratorii. colaps ţii n n i .5 • •adrophonmm (tensilon). după care se introduce » uluii<» salină (o lingură de sare la un pahar cu apă). curăţirea imediată a mucoaselor.. i cunoştinţei. administrarea Imediată de antidot universal. narcoză cu evipan. extrasistole bigemlnnto. pro licjmin (1/2 — l fiolă intravenos). respiraţie asista 1. semne de şoc grav.i < n i>innol< n(A »l dezorientare. oxigen şi mimn-n (karion).

cianoză. vitamine. Tratament: nu există antidot specific.itument: spălătură gastrică cu permanganat de K l % (oxidant al fosforului). simptome ale sindromului hemoragipar şi nervoase (delir. INTOXICAŢIA CU FENACETINA Fonncotina se întîlneşte în multe combinaţii antinevralgice şi acţioioo/. formalina) Se întîlneşte la muncitorii din industria maselor plastice.t1 iisupru centrului termoreglării. extrasistole. oxigenoterapie. Cele m «îl cUnoucutA suhstiiiiţo slut: /icxwnofon/u/. provocare Io v. . mai ales în cursul defecţiunilor în etanSlmptomele şi tratamentul: aceleaşi ca la intoxicaţia cu clor. i'omfl). vărsături. Ingestia duce la ni'cro'/.irscHuri. laboraSimptomatologia: lăcrimare. spălătură gastrică. somnolenţă. Notă: Slroiantina administrată în doză unică de l mg produce feno-iii-nc de intoxicaţie similare celor din intoxicaţia cu digitală: cefaler. Tr. în rtmirilo foarte grave apare edem pulmonar acut. . Combaterea colapsului. se corectează acidoza.o. tuse violentă. ilpolcriniu. puls slab şi frecvent. vărscHuri tahicardie. semne de insuficienţă n'iialft acută. Tratament: spălătură gastrică. INTOXICAŢIA CU OANGLIOPLEGICE Intoxlc'nţlllo survin In cursul tratamentelor sau accidental. hipotensiune arterială. cafeina. pcntamctoniul. INTOXICAŢIA CU FOSGEN Apnre în procesul fabricării fibrelor sintetice. dureri epigastrice. antibioterapie. Simptomatologia: eriteme cutanate. se tratează insuficienţa •Irrultitorie acută.itropinfi. verIJ. Simptomatologia: halenă de usturoi. pentollnlutn şl d« dntfl mol roi «uiUl nKTuni//nm/mi şl pcmpldina. Moartea survine între 5 şi 10 zile de la instalarea suferinţei. Tratamentul este ca în in-oxlcuţlo cu digitală. urticarie. Esfe total interzisă adml-i de calciu. ameţeli. metrii.nltrmjllcnrlnfi. glucoza. illnroo snnguinolentă. a coloranţilor şi Ia piopnrnroa unor medicamente. INTOXICAŢIA CU FORMALDEHIDA (sinonime: formol. vîjîicturi. După 3 — 4 zile apar icter. urmează coma profundă. senzaţia de sufocare. purgativ salin. INTOXICAŢIA CU FOSFOR Poute fi accidentală sau profesională. efedrina şi adrenalină.

A. confuzie mintală şi halucinaţii. cefolee. Mecamilamina poate produce tulburări neuropsihlce: tremurăturl. mortale. In ht« moragii se administrează sulfat de protamină 20 U i. Tratament: în reacţii de hipersensibilitate se administren/. oxigenoterapie.fi Imediat antihistaminice şi calciu intravenos. combatem convulsiile cu fenobarbital.Simptomatologii! hlpotenilune arterial» ortostatlrfl hrutnlA iau lincope survenite la ofort.M.) Subliniem că accidentele pot surveni şi la doze terapeuticei flitul nocive prin asocierea lor cu alte substanţe ca: vasopreaoarele fi Qfn/«'laminate. constipaţie. Tratament: în cazurile uşoare. respiraţie artificială. INTOXICAŢIA CU HIDRAZIDA ACIDULUI 1ZONICOTINIC (sinonime: HIN. rinită. Manifestările clinice pot fi de hipersenslbillzart la anumite persoane (şoc anafilactic. spălătură gastrică cu suspensie de oxid de fler IBU ludroxid feros. cianoză prin methemocjloblnemie. intubaţlo traheală. şi pri luzii dt sînge proaspăt. Spâlătură gastrică. cu noradrenalină. respiraţie artificială (la nevoie perfuzii cu glucoza. ileus paralitic. Tratament: nu există antidot specific. urmează coma. tulburări vizuale şl urinare.v. Provoacft şl un Intons ofoct atroplnlc: uicflclunod gurii. Iar în caz di supradozare apar hemoragii grave (epistaxis. antibioterapie. perfuzii cu soluţie de glucoza şi hlpertensină.v. dispnee. hematurie. anxietate. Imipramina produce convulill. aşezarea intoxicatului In poziţie dedivă. Tratament: îndepărtarea victimei din atmosfera toxica. perfuzii cu clorură de sodiu. în cazurile mai grave. INTOXICAŢIA CU HEPARINA SAU CU HEPARINOIDE Simptomatologia. izoniazida. INTOXICAŢIA CU HIDROGEN SULFURAT Şl SULFURI ALCALINE Simptomatologie: lipotimie. reechilibrare hidroelectrolitică.). în stări de şoc grave: lir-inisiutcU nat de hidrocortizon i. întretăiată de convulsii. INTOXICAT» CU INHIBITOARE ALE MONOAMINOOXIDAZEI (I. tebecid) Simptomatologia. eventual cu sînge. astm bronşic). molrorugU etc.O. care pot provoca hipertensiuni acute. hlpurter34? . oxigenoterapie. vitamine (B6 şi B12). Incoordunare. şi la nevoie noradrenalină In perfu/n'. După o fază scurtă de tulburări digestive. sau la nevoie. edem pulraomu sau hemoragie cerebrală. în razul Ingerării de sulfuri.

inhanroa de soluţii de tiosulfat de sodiu 5% sau bicarbonat de sodiu 2%. concomitent se adminisn'd'/rt Inlnimuscular BAL (sulfactin). cpunilio extrarenală. uneori mortal. eventual Idem pulmonar. paloare. hormoni anabolizanţi. accidental (confuzii de iili.-ildiilo) sau în tentative de sinucidere. migrena. — In caz de accidente alergice cu substanţe de contrast (şoc anaI luetic) se administrează: noradrenalină. 3) Substanţele de contrast radiologice produc la unele persoane la icurt interval de timp — după administrare — senzaţie de teamă. apoi albuminurie. în lipsă. tuse.M. colaps. nu se administrează antili mai — Leziunile renale se tratează cu aport bogat de lichide. Triitiiinnnt. l'rotilactic: prevenirea bolnavilor de a nu asocia mecll-cu f. salivu. se combate şocul. imediat ce este posibil. cu colici abdominale violente. INTOXICAŢIA CU IOD SAU CU lOBURI Simptomatologia: t) Ingerarea poate produce: coloraţia cafenie a mucoasei gurii. l>ciln!iiiri (jnstrică cu lapte şi cărbune animal. . Tratament. lăcrimare. loluni K . stimularea circulaţiei. sîngerare în hi-j în colaps se administrează hipertensină. i . bronşită. frisoane.ilco. Curativ: repaus absolut şi linişte. vîjîituri în urechi. gre. urticarie. gastroenteroo l i i . se combate durerea cu papaveInfl ţi eventual atropină. sialoree.il. iar în cai i i )!• grave hemodiallză prin rinichi artificial sau. hipoliMislune. INTOXICAŢIA CU MERCUR SAU CU DERIVAŢII SĂI Intoxicaţiile se produc prin supradozare. anurie.la.O. mtlhistaminice. Simptomatologie: stomatită cu gust metalic.n u/r/r de inorllnfl: ofortn ro. 2) Inhalarea vaporilor de iod determină: coriză.i i i i l u cu poliurie la început. — In caz de ingerare: spălătură gastrică cu scrobeală sau cu solu10 do tiosulfat de sodiu l %. gastroenterită. l i. colaps. tahicardie. uremie. alcoolul: stare de ebrietate. colaps. cefaleo.mie.splrntorll. i licinoragică. hemisuccinat de hidrocortizon.A. dializă pe: perfuzia cu glucoză-insulină. ini Iu toimolo sovrro rol. (uimi. anurie. . în intoxicaţie gru-vfl.url. durerea se combate •u (inalgezice. iar uneori stare de şoc grav.uncnt: se vor administra imediat lapte şi albuş de ou pe calo i « i l . sia-. uneori leziuni caustice ale mucoaselor ju slngorări.illornativ cu provocarea de vărsături. — In caz de inhalare de vapori de iod: respiraţie artificială. i/r.oroo. rcscrpinele: eferlu tuiiNloiuili'i lHirhltiith'vl<>: comfl prolungitfi.

cloralhidrat 3 g în clismă. codeina) şi substanţele» sintulico cu cfoct morfinic (miiilijiii. Forma supraacută: arsuri bucofaringiene şi epigastrice. tremurături. se aplică garou deasupra rogiunii. ( l i l . inconştienţă. respiraţie superficială. urmată de provocarea de vărsături sau/şi purgativ salin dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă. anglotensiufli tn convulsii. obnubilare. 4) Perioada terminală: coma cu mioza morfinică (pupile punctifor me). coma cu faciesul roşu. Amelioniron stării începe cu o criză sudorală şi poliurică. INTOXICAŢIA CU NICOTINĂ Simptomatologia variază în funcţie de forma clinică. combaterea colapsului prin norarlrinal. tensiunea arterială scăzută. care se administrează leul intravenos cîte l fiolă (5 mg) la fiecare 10 — 20 minute (sau subcul. 349 . vertl]. diaree. tulburări respiratorii. asistarea resplrntlol şi oxigenoterapie. mioză. areflexie. administrare de purgative. horoina. In caz de slncopft cardiacă. siu 1/5 000 sau tinctură de iod l ml la l 000 ml apă. «ilc<ilol/. do« lantin etc. cefalee. Tratament.it. Spălătură gastrică cu permanganat do | m i . Prognosticul: comele profunde evoluează spre moarte. i . faţa roşie. Se asigură evacuarea intestinului (clismă) şi a vezicii urinare (cateterism vezical). Forma uşoară: stare pseudoebrioasă. Simptomatologia se grupează în 4 perioade: 1) Perioada euforică: precede pe cea toxică.m. cefalee. tot în doză de 5 — 10 mg). prăbuşire tensională. Forma acută: paloare. masaj cardiac. colici abdominale.ll snl (morflmi. i i u l c n . Dacă toxicul s-a injectat subcutanat. Se tratează insuficienţa cardiorespiratorie acută. supravieţuirea peste 12 ore poate indica un prognostic mai bun. roşeata feţei. vărsături. greţuri. caracterizată prin o stare de bună dispoziţie. apoi spălătură gastrică cu 240 ml p«rmanganat de potasiu 1% şi terminăm cu suspensie de cărbune anlninl) provocare de vărsături. OI'IACII In această grupa 'Illr^ »piul. frisoane. somnolenţă. se injectează adrenalină local şi se aplică pungă^cu gheaţa. colaps şi moarte. vărsături. puls accelerat. ambliopie. respira* ţia agonală şi pupila punctiformă. sudori profuze. vfirsaturi. Corectăm tulburările hidroelectrolitice şi asigurăm aportul caloric parenteral prin soluţii de glucoza. tuse iritativă. paloare.). 3) Perioada de depresiune: oboseală. somnolenţă.INTOXICAŢIA CU MORMNA. tulburări senzo riale. Antidotul este naloriina. moarte. sudori. Diagnosticul se face din anamneză. respiraţie Cheyne-Stokes. 2) Perioada de excitaţie: apare excitaţia psihomotorie. Tratament: antidot universal.

convulsii. ca simptom cardinal. nltrohrii/cnul. stare ebriiiftsrt. intubaţie trahiNilfi şi respiraţie asistată. rruliKl riscul du Intoxicaţie profesionala. •— In caz de ingerare: antidot universal. accidentală sau în scop do •Inuciclore. greţuri. garaje închise. în care moartea survine în cîteva secundo: instantaneu sincopă — convulsii — moartea.. Actluncii toxică so duloreşte transformării hemoglobinei în methemoglolilnfl. Prognosticul este în funcţie de doză. în caz de respiraţie ineficientă. vîjîituri. cînd faciesul este roz-zmeuriu.iliimpnt. polipneo la (>. Asigurarea perrnea- . dispnee. art'IIcxic. Evoluţia letală este extrem de rară. hipotermie. prăbuşire tensională. Formează cu oxihemoglobina. medicamentelor. coI i i p . cu apă caldă şi săpun. Tratament profilactic: etanşeizarea instalaţiilor şi asigurarea unei vontiltitii locale.Pentru accelerarea reconversiunii methemoglobinei se adminisIrcii7. carboxihemoglobina. Simptomatologia: la o methemoglobină de 10—15% din hemoglo-tutuiţi apare cianoza. mio/. vărsături. miisulor plastice.ie mintală.1 — midriază sau inegalitate pupilară. color (iuţilor utc.INTOXICAŢIA CU NITRO Şl AMINODMIVATI Al HIDROCARBURILOR AROMATICE Aruytl dorlvnll slut: anlllnn. ameţeli. — Indiferent de calea de absorbţie: oxigenoterapie. dispneea de efort. greţuri.il: soluţie de albastru de metilen 1%: tionină. spălătură gastrică cu sus-pinsle apoasă de cărbune animal. produs foarte dtabll. trlnltrotoluenul. palpitaţii.. Intoxicaţia poate fi acută şi cronică. Moartea survine In i llrvd orc sau zile prin paralizie respiratorie. respiraţie Cheyne-Stokes. dinltrobenzenul. agitaţie maniacală. intervenţia rapidă şi de stnI I M <>M|miisrnului. exsanguinotransfuzii. tiraj insuficient la sobe. palpitaţii. glucoza. ajungîndu-se la starea comntonsfi.') 75% se instalează coma. Simptomatologia: — Intoxicaţia supraacută. tulburări de ritm cardiac. . Tr. INTOXICAŢIA CU OXID DE CARBON Oxidul de carbon (CO) rezultă din arderi incomplete (fier de călcat cu cărbuni. albastru de toluidlnfl. Dacă bolnavul este scos din comă. — In caz de absorbţie prin piele: îndepărtarea îmbrăcămintei şl spălarea suprafeţei corpului în întregime. Calcă de pătrundere este cutanată ti rexplratorlf. tipoi cefalee. Antidot: oxigen concentraţie 100% (grăbeşte descompun i ' H ' i i i iirbnxiliomoglobinei şi eliminarea gazului). Tratament curativ. confn/. survin complicaţii. La 30—40% apare co-i i . furnale).i . perfuzii cu sînge proaspăt. cuptoare. -• Intoxicaţia acută se prezintă cu stare precomatoasă cu uşoară euforie. Au O Inrgfl ullll/nrc In Industiln cauciucului. insuficienţă respiratorie» aeuUî.

Se adaugă Toxogonin (R. dureri faringiene.ilcrr i edemului cerebral (glucozfl hipertonfl. hipersalivaţie. b) Sindromul nicotinic (asupra muşchilor voluntari): slăbiciune musculară. Oxigenoterapia hiperbară (O 2 la presiunea do 2 atmosfere) dud este posibil. care antagonlzează efecttlt acetilcolinei.F.D.bllltftţll cflllor rosplmtorll. colici abdominale. TrnUimentul edemului pulmonnr nnil duc/l oxlstn. cefalee: rinichiul şi ficatul pot ti (itinse. cttt l—5 mg. apoi se instalează tulburările nervoase: flbrllaţii musculare. diaree. dizartrie. tenesme. se repetă de 2—3 ori în 24 ore în funcţie dt evoluţie. Alkron. fiind astăzi tratamentul cel mai eficace. tuse. tulburări amnezice.M.G.. parestezii. dia ree.v. vărsături. Tratament. insomnie. dprmatite. Compuşii organocloraţi (D. (l—2 f i olt) imediat după atropină. lăcrimară. hiperestezii cutanate. In cazuri foarte grave ataxie. digestivă şi transcutanată. Antidotul este atropină. Se administrează intravenos sau intramuscular. Simptomatologia: Tulburări gastrointestinalc: vărsături.T. rruinltol). somnolenţă sau insomnie.P. Simptomatologia. hiponru/lo/ manifestări cutanate: eritem. pentru reactivarea colinesterazei blocate de toxic. pînă la apariţia fenomenelor atropinict. hipersudoraţie. Compuşi organofosforici (Parathionul: sinonime: Ecatox. hiperoxcltabllltatt. Antlhlotornpln do pr< tecţie.). mai ales a muşchilor respiratori. dispnee. D. Comluitoron Insiiflrlontnl clrculnlnili <H ul< la nevoie. oboseală.) Pirrangit (Budapesta-EGYT) sau P. i. tratamentul convulsiilor (se vor evita barbituricele) şi al insuficienţei cardiorespiratorie acută. c) Sindromul nervos central: anxietate. Toxafen etc. Gamexan. 2. manifestări generale: cori/d. edem pulmonar acut. Inhibă colinesteraza şi duce la acumulare de acetllcolină.A. Se spală tegumentele cu apă şi săpun. comă cu areflexie. respiraţie periodici Cheyne-Stokes. Caisa do pătrundere: aeriană. stop respirator. colici abdominale. convulsii.) sînt substanţe liposolubile avlnd ca efect toxicologic provocarea de tulburări digestive şi nervoase (convulsii). spălă tură gastrici) dezobstruarea căilor aeriene. confuzie mintală. din 15 în 15 minute. care dă o hiperreactivitate parasimpatică (vagală) şi a sistemului ntrvos central.i nevoie. INTOXICAŢIA CU PESTIC1DE (INSECTOFUNGICIDE Şl DERATIZANTE SAU RODENTICIDE) Intoxicaţia cu pesticide constituie cea mai frecventa intoxicaţia accidentală şi una din cele mai grave intoxicaţii voluntare. Se descriu 3 sindrome clinice: a) Sindromul muscarinic (efect parasimpatic): mioză. Respiraţie urllllclnlfl l. Coinh.N. derivaţii indnnulul. 351 . fibrilaţii musculare. cefalee. verti].T. Dintre multiplele preparate amintim: 1. în cazuri grave paralizii musculare. hipersecreţie bronşică. Tonicardiace In insuficienta cardiaci. rinoree. Hexaclorexan. crampe musculare.

. Depresiunea respiratorie se combate cu oxigen. convulsiile se combat cu barbiturice şi calciu gluconic. deratox). ackosin. Fluoracetatul de sodiu: se utilizează împotriva rozătoarelor. calmante ale tusei. tahicardie. anemii acute grave. în cazuri grave.imtuit: nu exista antidot speciile.5 ml/kilocorp) i.spălătură gastrică cu apă hlciiibouatată. Simptomatologia. 5. în formele neglijate se pot observa hematurii. prostraţie. punitiv salin. purgativ salin. eventual asociată cu papaverină sau chinidină injectabilă.sl(i<|inns. Tratament: spălătură gastrică sau provocare de vărsături. oxigenoterapie ţ*i inspiraţie artificială: se combate hipertermia prin împachetări umede. Tratament: nu există antidot specific. nl. uneori leucopenie.. 4. Anlu (sinonime: antan. tiosulfat de sodiu 10 nil soluţie 10% i. 3.. soluţie 60% (0. fiind un rodenticid foarte puternic. Simptomatologia: semnul esenţial este hipertermia. în lipsă se va utiliza procainamida per os (0..m.vitamina Kt l fiolă de 20 mţj. In acelaşi scop. hemoragii digestive. Tratament: spălătură gastrică şi purgativ salin.. hernii toarne perirenale şi hematoame musculare. cianoză şi edem pulmonar. Warfarina (sinonime: dethmore. polipnee.v. Tratament: spălătură gastrică. uli'iine sau cerebrale. (i..v. tulburări nervoase: ataxie. sîngerări urmate de transfuzii de sînge pronspăt şi dacă este posibil perfuzii de factori ai coagulării. combaterea insuficienţei cardiorespiratoile acută (nu so administrează norartrinal sau efedrina).tratamentul edemului pulnionni «icul. rigiditate musculară. ramors. dispnee..antidotul este glicerolmonoacetatul. tomoriu.tulburări respiratorii.5 g). iin'i şi clorpromazină. tuse irlInllvrt. Acţiunea lor to xică puternică se efectuează prin blocarea procesului de fosforilare oxldalivii (inhibarea sintezei legăturilor fosfatice bogate în energie ne cesară supravieţuirii celulelor). spălătură gastrică cu cărbune activul. oprirea convulsiilor cu fonobarbital.il. i. Simptomatologie: tulburări digestive.li.v. novocaina 0.5% i. convulsii. Simptomatologie. asociat cu respiraţie asistată. purgativ lalin. agranulocitoză. Dlnltrofenolul (DNP) şl dinitrocrezolul (DNOC). La cîteva minute sau ore de la ingerare apar: vărsături. vărsături. îndepărtarea toxicului de pe tegumente.. racumin).v.1—0. tulburări de ritm cardiac. evoluînd cu un IctcT yrav. comă urmată de oprirea respiraţiei şi a inimii (fibrilaţie ventriculară). spălarea tegumentelor cu apă şi săpun.. în cazurile severe la indivizi prcdispuşi se poate observa o insuficienţă hepatică. sau i. 352 .

Spălătură gastrică cu sulfat de sodiu il%. tahicardie şi hipertensiune. regitină sau hidralazină (în hipertensiune). neuleptil. Simptomatologie. majeptil. sedarea convulsiilor. conţi m (u musculare. Veratrtna. (l—10 g/24 ore). purgativ salin. nefrită toxică anurlcă. prostigmină. atropină. meleril. INTOXICAŢIA CU ROMERGAN. reacţie meningeală. Starea generală alterată. In unele intoxlnitil nuiMvn poate surveni o hipertensiune. Plumbemia crescută (normal 30—50 gamma %0). Cazurile {parte rare de saturnism acut sînt accidentale sau voluntare şi evoluează cu următoarele simptome: arsuri buco-esofago-faringiene. secuse mul* culare. Antidot: atropină (administrată intravenos: 2—3 mg la fiecare 2 ore). comă. urmate de comă (se poate instala şl direct). vărsături incoercibile. levomepromezlna. înţepături In limbă şl fttrlnc|e. atosil etc.ualo. bradicardie şi hipotonsiune. fenergan.) Derivaţi fenotiazinici: delazin.mdb. IVnicilamina acţionează similar. INTOXICAŢIA CU PLUMB Şl SĂRURI Mai frecvent evoluează sub forma cronică. Pioîilactic se vor respecta normele de protecţia muncii. Tratament: antidotul este calciu-disodic-edetat i. halucinaţii auditive şi vi/. furnicături şi prurit generalizat.v.ivi«<jher9 ECG. clorpromazină. (normal 60—80 gamma %0). INTOXICAŢIA CU PILOCARPINA Şl ALTE PARASIMPATICOMIMETICH (eserină. emetiral. diaree. 23 — Boli Inlirn» — pentru undi e medii III . Simptomatologie: vărsaturi. plumburia pasta 200 gamma %0. repaus la pat şi sii|n. agitaţie pilihO* motorie. Simptomatologie. antispastice. colici abdominale. mlnNlonlo. acetilcolină) Simptomatologia în intoxicaţiile cu aceste substanţe determină un tablou clinic similar cu acela întîlnit în cursul sindromului muscarlnlc: hipersecreţie sudorală şi salivară. tulhurflrl de v«il .ln respiratorie stimularea respiraţiei cu micoren. Tratament: spălătură gastrică cu cărbune animal sau soluţie d«« permanganat de potasiu. colici abdominale. mioză. tratamentul insuficienţei respiratorii acute.7. diaree. Intoxicaţia cu romergan evoluează cu convulsii generalizate. FENOTIAZINELE (sinonime: alergan. l Tratament. respiraţie artificială. iar la nevoie inlubaţld orotraheală şi respiraţie asistată cu oxigenoterapie. în p.

se repotii de 4—5 ori pînă ce se obţine umezirea gurii.hidratare. ingestie sau transcutanat. Se vor evita uleiul de ricinii. Se administrează subcutanat. spălătură gastrică. insuficientă resptrntoiio tu usfixie şi edem pulmonar acut. grăsimile.vărsături. hidratare orală sau perfuzie..). convulsii. alcoolul. tratamentul convulsiilor cu barbiturice. perfuzii cu glucoza 5%. recomandabilă în Cfl'/. INTOXICAŢIA CU SCOPOLAMINA Simptomatologie: depresiune.colorarea pielii şi mucoaselor în galben. barbiturice în caz de convulsii. diaree.•' "inito hopoto-rciinle.il. spălătură gastrică. Tratament: nu există antidot specific. Ti. coIfips. combaterea colapsului prin perfuzii cu norartrinal.imcnt: nu există antidot specific.n c pentru lipoidele sistemului nervos central.iic.. sindrom dlfJoHtlv -?i (iinirie. provocare do vârsflturli administrare de purgativ (ulei de ricin 30 ml. somnolenţă.. Se îndepărtează veşmintele contoniiii. punjiiliv salin. Acţiunea are loc prin afinitatea mare faţă de llpoido. . INTOXICAŢIA CU SOLVENŢI ORGANICI (sulfura de carbon. spfliftturft gastrică. oxigenoterapie. Tratament: antidotul fiziologic este pilocarpina. ovipun. Spălătură gastrică. combaterea convulsiilor cu baitllinl.iro. cu delir.ll. Acţiunea toxică rezultă din afinitatea m.Tratament: nu există antidot specific. tricloretilenul) — Sulfura de carbon ca solvent organic pătrunde în organism prin in i i . oxigenoterapia. — Tetraclorura de carbon şi tricloretilenul sînt solvenţi organici In i M utilizaţi în industrie. INTOXICAŢIA CU SANTONINA Simptomatologie: viziuni colorate în violet şi xantopsie. tetraclorura de carbon. Tratament: spălătură gastrică cu suspensie de cărbune animal: pur((dlive.l. colici. purgativ salin. Simptomatologie: tabloul clinic seamănă cu cel al intoxicaţiei cu <il< noi etilic. Scoaterea victimei din mediul toxic. bromuri împotriva delirului. M. f. tratarea Iniuflt' ! > nţ.iuilo uşoare şi medii. Simptomatologia se traduce printr-un sindrom ebrios. 5—10 mg.ipl care explică atingerea nervoasă şi prin citoliză hepatoIt'll.

b) manifestări renale: oligoanurie cu insuficienţă renală acută) c) manifestări hepatice: hepatită cronică (icter). Simptomatologia se caracterizează prin: a) manifestări cutanate (erupţii. Tratament: luminai ca antidot. INTOXICAŢIA CU TRANCHILIZANTE (meprobamat. cu reflexele absente. purqntlv Sdlin. astenie.îl co mă calmă.n|n .. agranulopenii.ilorle şl circulatorie. ameţeli).i < |. h nlir