Cum le iubim pe ele

de L.A.A

Bucuresti 2012

Dedicatie: Pentru voi, cele 4 din viata mea, care imi complicati viata, care ma faceti sa rad si sa zambesc, sa spun cat de importante sunteti...nu exista cuvinte. Inspiratia mea in fiecare dintre voi se gaseste, cele mai reusite: printese, eroine, regine, asasini, vrajitoare si muritoare voi sunteti prietenele mele. Va pooooop!!!!

Cuprins:

Singur si cu Nicoleta............................................................4 Fara Tui..............................................................................12 Mereu, mereu Oana............................................................19 La tine, Anca!.....................................................................26 Tot inainte, Alina!..............................................................33 (Pentru Nico si Oana, care m-au ajutat sa-mi scriu propria poveste, mii de multumiri...pentru Tui care si-a dat cu parerea atunci cand aveam nevoie si pentru Anca care mi-a spus sa scriu exact cum as vrea sa fiu privita.)

Singur si cu Nicoleta

Era genul acela care nu are gen, genul care zambeste si se bucura si traieste fiecare moment cu pasiune si daruire, era emotionala, aiurita, haioasa, fricoasa si curajoasa; era genul care colectioneaza oameni, de toate genurile si de toate felurile, ca pe niste opere de arta ciudate sau minunate sau pretioase sau care urmeaza pentru un scurt, mediu sau lung moment sa faca parte din viata ei....era ea si te puteai simti in mijlocul unei petreceri fericit si apoi trist pentru ca in cel mai bun caz erai Singur si cu Nicoleta. Inca de la inceput am stiut ca va avea un mare impact in viata mea, ca mi-o va schimba si ca voi fi fericit, atata timp cat ea imi va permite, am cunoscuto inainte ca sa-i vorbesc, inainte macar ca ea sa ma vada si sa constientizeze existenta mea, am cunoscut-o ...ei bine atunci cand cadea... Era una dintre acele zile menite sa te aiureasca sa te oboseasca si sa te incurce si credeti-ma eram foarte incurcat, cand ea a aparut de nicaieri, mergand grabita si vorbind incet, melodios si cu un zambet pe buze, un zambet trist copilaros melancolic, mai pe scurt mi se parea cea mai frumoasa si misterioasa fiinta pe care am vazut-o vreodata si apoi buff si ea era intr-o groapa, viziunea mea era intr-o groapa, a fost ciudat, ingerul meu cazut, in acelasi timp mi-a dat posibilitatea de a intra in vorba cu ea, dovedindu-i ca pot fi cavalerul ei in armura alba.

Cand am ajuns langa groapa, ea era pe jos derutata, abtinandu-se sa nu planga si cautandu-si telefonul ce-i zburase din mana, cand am intrebat-o daca este bine, a facut lucrul care pot spune ca a insemnat pierderea mea si-a ridicat privirea spre mine, m-a analizat pentru o clipa si mi-a raspuns cu un zambet pe buze; raspuns pe care recunosc ca nici in ziua de azi nu stiu care a fost...ochii aceia, imi amintesc doar ochii si un zambet imens fericit, superb si totusi poate ca nu zambea. Am inceput sa ne intalnim si povestea cu cazatura am decis amandoi ca este cea mai reusita pentru a incepe o poveste de dragoste asa ca prietenii nostri radeau cu lacrimi cand povesteam, o poveste deseori exagerata si haioasa si inventiva, modul nostru de a complica lucrurile si a le arata intr-o alta lumina, una cat mai favorabila pentru relatia noastra. Din acel moment tot ce am trait impreuna a fost un joc, ceva minunat, haios si incredibil de prostesc, am inteles din prima clipa, ca pentru a fi cu Nicoleta, trebuie sa joc rolul clovnului, a bufonului, a cavalerului si a printului in armura alba. Trebuia sa-i fiu prieten, confident, iubit, amant si frate toate intr-un singur ambalaj si absolut niciodata nu aveam voie sa-i aduc lacrimi in ochii, adevarul este ca de cele mai multe ori am facut-o sa planga sa suspine sa regrete relatia noastra... sa spuna ca ma uraste si apoi impacarea era mult mai dulce, pentru ca Nicoleta traia in lumea teatrului, a veseliei de sampanie si a lucrurilor facute intr-un anumit fel dupa un anume argument si anume al ei. Tot ce spunea trebuia sa fie corect, fara scrupule si bazat pe o experienta ciudata de a ei, un mod in care isi explica lumea, un mod propriu care de cele mai multe ori ma agasa si ma deranja, dar in acelasi timp ma si fermeca, ea era unica singura, cea mai importanta; stiam inca de la inceput ca nu

trebuie sa-o fac sa planga si incercam din rasputeri sa fiu calm si amiabil si sa-i explic totul pe un ton cat mai jos, cat mai relaxat, spre sfarsit nu prea mi-a pasat pe atunci deja nu mai iubeam, deja raneam si tot ce faceam nu mai era pentru ea ci pentru orgoliul meu, ma simteam inselat, ca un copil ce a primit ce isi doreste si descopera ca ce-i prea mult strica...dar asta e pentru mai tarziu. Nicoleta avea capacitatea de a te face sa te intrebi cum de o persoana atat de inteligenta poate face atatea lucruri, ei bine aiurite, ma amuzau si in acelasi timp realizam ca cutia Nicoletei asa cum am numit-o noi doi era cel mai imperfect si in acelasi timp cel mai perfect lucru care ii apartinea care o facea cine este. Copilul femeie, ce isi prinde parul in metrou intre usi si trebuie sa astepte lipita de usa intr-o pozitie ciudata ca sa vina urmatoarea statie si ca cineva so salveze, dar in acelasi timp poate sa-ti pozeze ca femme fatale in aceeasi zi dupa acel eveniment si lumea respira inca odata. Stiam ca o iubesc inainte ca ea sa stie daca macar ma place pe mine, imi spunea ca se simte in siguranta cu mine si ma gandeam hmm eu sunt cel care o protejeaza, ii sunt cavaler si apoi imi spunea ca se simte vie cand este cu mine si imi spuneam ii sunt iubit si apoi imi spunea ca sunt teribil si-o enervez si atunci imi spuneam ii sunt nebun si intr-un sfarsit mi-a spus ca imi simte lipsa chiar si atunci cand ma aflu langa ea si atunci mi-am spus, ma iubeste. Si chiar ma iubea, cam tarziu mi-am dat seama de asta, dar asa era, insa eu in dorinta mea de a o detine de a o avea pe toata de a ii cunoaste toate secretele de-ai cunoaste toate usile si iesirile de a stii tot, lucruri pe care nici macar ea nu le stia despre ea, am transformat-o intr-un inger cazut, intr-o zeita detronata, intr-o regina fara coroana, intr-un monstru mitologic.

Prietenele ei ma considerau total nepotrivit pentru ea, ea cea plina de viata si eu plin de ce, de poezie, de liniste, nu-mi intelegeau linistea in atata bubuit, in atata miscare, in atata expresie. Nu vedeau ca o iubesc, vedeau cata nevoie am de ea, dar nu si cate nevoie are ea de mine si apoi incetul cu incetul au observat schimbarea cand doi devin unul si ne-au lasat iubirea in pace; aveau nevoie ca ea sa-si manifeste nevoia de mine si iubirea pentru mine ca sa ma poata accepta intr-un grup plin de ingeri cazuti, zeite detronate, regine fara de regat si coroana... in grupul lor de oamenii ce iubesc idealuri. Viata noastra era parcul de distractii, cu vata de zahar si multe jucarii pe care aveam sa le incercam pe toate, cu multe emotii, cu multe vorbe si cu putina intelegere. Noi iubeam cuvantul Buna si uram cuvantul Pa, La revedere, Adio, Mai vorbim, Te pup... asa ca incercam sa le evitam, dar ca toate povestile de dragoste care dureaza atata cat dureaza, a mea a fost pasiune si a ei dragoste, a mea a ars, a ei s-a transformat in foc de tabara. Cu cat aflam mai multe despre ea cu atata realizam ca eu nu sunt nici atat de complicat si nici atat de simplist pe cat era ea, nici filozof, nici romantic, nici poet sau pictor sau un afurisit de magician, vedeti voi eu aflam totul despre ea, dar nu-i dadeam prilejul sa afle prea multe despre mine, deci vina mi-a apartinut, ca un balon cu aer cald, ma inaltam in timp ce ea incerca sa ma ancoreze de o realitate pe care o evitam...eu eram barbatul-copil, iubeam precum un copil, tratam precum un barbat, eram frustrat de schimbarile din ea si frustrat de schimbarile din mine, pot suporta oare atata lumina si atata zambet, asa ca am incercat sa-i ascund zambetul dupa soare, dupa cum v-am spus la o petrecere, intr-un grup de oameni, eram Singur si cu Nicoleta, venisem cu ea, dar nu ma consideram destul de bun incat sa fiu cu ea, ma

eclipsa si toata acea devotatiune s-a transformat in pizma, o invidiam pentru usurinta cu care conversa cu proprii mei prieteni, cum se parea ca ei o preferau pe ea, cum simteam ca toate se schimba, o dinamica de putere nu era, urma sa ma pierd in Supernova ce insemna Nicoleta. Asa ca am inselat si am mintit si m-am schimbat, ii spuneam ca sunt intr-un loc, cand eram in altul, ii spuneam ca ajung la o anumita ora si ajungeam la alta, intarziam la cine, la petrceri, o lasam singura, acolo unde trebuiau sa fie doi; in vara urma sa ne mutam impreuna si caram, caram la mobile, si la cutii si la toate lucrurile inutile care le cara cineva atunci cand se muta si ei bine eram agasat, agasat de ea care incepea sa se maturizeze, agasat de mine pentru ca ma gandeam ca trebuie sa locuiesc cu ea si ca gata s-a dus intimitatea mea o vedeam obosita, nelinistita si nesigura, iar eu incercam sa-i alimentez nesiguranta, sa-i adancesc indoielile, eram suparat din cauza faptului ca nu puteam sa fiu barbatul de care avea nevoie Ma simteam pierdut fara ea, ma simteam un nebun scapat de la azil si simteam zidurile cum ma inconjoara si ma sufoca, asa ca i-am jucat cel mai urat dintre renghiuri, cel mai afurisit dintre jocuri, cel al lasitatii, mi-am luat o slujba in strainatateCand i-am spus de asta, mi-a spus pur si simplu unul dintre cele mai romantice si devotate dintre cuvintele pe care mi-a fost dat sa le aud vreodata si anume: Cand plecam!? asa pur si simplu tipam eu la ea, ai renunta la toata viata ta pentru mine, ce esti nebuna, eu incerc sa scap de noi si tu te agati, nu intelegi ca ma sufoci cat a mai plans, cazuse din nou, dar eu n-am mai fost acolo sa o ridic, am lasat-o pe podeaua apartamentului, plansa cu rugaminti fierbinti in ochii, murmurand rugi spre mine, nu le-am auzit, ca zeii si barbatii nu aud rugile, ci doar complimentele

Cand l-am cunoscut mi-am zis, am cazut, oare ma va face sa sufar si s-a dovedit ca da, eu care eram libera si romantica, am fost prinsa in propriile mele scheme, sa iubesc pe cineva care nu ma iubeste, care s-a dovedit prea slab ca sa-mi fie alaturi, l-am uitat, l-am iertat si totusi cand ma plimb sunt trista, cand sunt cu prietenii zambesc, dar sunt absenta, o fantoma, o aparitie a ceea ce eram, fata vesela, cate temeri si cea mai mare s-a adeverit. L-am intrebat intr-o noapte, trezindu-ma speriata, l-am zguduit si l-am pus sa-mi promita ca nu o sa ma paraseasca vreodata, ha, ce promisiuni ieseau de pe buzele sale, cata ardoare in declaratii, ar fi trebuit sa-mi dau seama, el se juca de a cuplul cu o fata pe care o placea pentru tot ceea ce credea el ca ar trebui sa fiu, m-am dovedit la fel ca toate celelalte, stiam ca ma face sa sufar, ca simt ca nu-mi pot schimba expresia fetei, a suferintei intiparite si vroiam doar sa fiu undeva departe departe departe de mine, sa ies din mine si sa fiu in alta parte. M-am gandit sa vand apartamentul si apoi l-am decorat, am cumparat cea mai dulce dintre pisici si mi l-am transformat intr-un adevarat camin, nu o casa a groazei si incetul cu incetul simturile mi se desteptau, ma adanceam in pasiuni si in munca si viata avea gust si parfum si senzatii si totusi eram singura si cu mine. Ma plimbam pe strazi intrebandu-ma daca apartin vreuneia dintre ele, strazi pe care soarele iese si ploaia picura si lumea se transforma inca de dimineata pana noaptea tarziu, visam sa vad lumea, visam s-o cunosc pe cea pe care deja o stiam. Apoi a aparut el, cel ce avea sa ma faca sa simt sa vad sa gust iubire inca odata, a doua sansa la fericire, nu aveam s-o las sa-mi scape, totul sau nimic, aveam sa-l vad pe de-a intregul si cand el urma sa-mi sopteasca secrete,

aveam sa-l las sa-mi sopteasca secrete si cand urma sa se aplece spre mine, urma sa ma aplec si eu spre el, avea sa ma simta Ati avut vreodata senzatia de a fi intr-o incapere, sa radeti, sa glumiti, sa-i simtiti pe cei din incapere, sa le luati pulsul si totusi sa fiti categoric, fara pulsei bine asa ma simteam eu, aveam succes, eram dorit, charismatic si totusi fara pic de energie, fara vlaga, ramasesem fara combustibilul care ma purtase pana atunci si anume ambitie, nu mai gaseam rostul a nimic, eram cinic si dezorientat inainte de a implini 30 de ani, pluteam in deriva, fara scop; intr-o ameteala si confuzie de nedescris. Ma vedeam la petreceri, la beneficii, la opera si pe strada, acelasi tip intr-un costum, de inlocuit, o carcasa, ceva purtat de aer, facut din aer, gol. Incepusem sa am atacuri de anxietate, ma trezeam noaptea cu o senzatie de apasare pe piept, de parca un luptator de sumo s-ar fi asezat pe mine, transpirat, dupa o cadere intr-un gol, cadeam, cadeam si cadeam, dar de atins pamantul niciodata nu-l atingeam. Devenisem ineficient, pierdusem pasiunea de a ma bucura de fiecare moment, de a gasi o semnificatie sau macar o coincidenta in fiecare moment si stiam ca trebuie sa schimb ceva in curand, altfelnu stiu dar totusi altfel. Incepusem cu sporturile extreme, bungee jumping, skydiving, orice m-ar fi facut sa simt ca traiesc, care mi-ar fi crescut pulsul si m-ar fi dezmortit era mai mult decat bine venit. Asa am cunoscut-o pe ea, in timp ce incerca sa-si faca curaj sa sara cu parasuta, era o chestie pe care o facea cu prietenele, si toate sareau insa ea privea in jos asteptand sa gaseasca ceva mai mult, ceva, un scop, un mesaj in ceea ce facea si apoi luandu-ma pe nepregatite a pasit, a sarit, iar atunci

inima mi-a stat pe loc si-am fost inundat de adrenalina, iar nici o senzatie nu poate explica faptul ca ma indragostisem pe loc si vroiam sa ajung cat mai repede jos ca sa vad ca este in siguranta, ca este bine. Un grup de fete care radeau, asta erau ele si toate pareau treze, alerte, iar ea, ei ii lipsea ceva, nu gasise mesajul si totusi luase ceea ce avea nevoie si era exact ceea ce aveam eu nevoie. Poti iubi, poti tipa si toate vor parea preludiu, un inceput a ceva mai mare, prima noastra aniversare am petrecut intr-un balon, admirand imprejurimile si band sampanie, a doua aniversare a fost la Paris, a treia am fost in Bali, urmeaza sa mergem sa vedem balenele anul acesta, asa ca totul nu poate fi mai frumos sau mai superb. Fara tragedii, fara inhibitii, foarte calm, foarte lin, o calatorie cea fost deja facuta, dar nu traita, avem ritmul nostru despre care cei din jur fac glume, suntem cei mai inceti si totusi suntem cei mai fericiti. Te iubesc, te ador, te iubesc mult, te ador si mai mult, te iubesc mult, fara limite pana la adanci batraneti, te ador mult, fara limite, fara pauza, fara scandal si pana la adanci batraneti, la bine si la rau, pana cand tot ceea ce a fost nu va mai fi. Un lucru il stiu sigur, nu poti fi cu Nicoleta si in acelasti timp Singur.

Fara Tui
Prietenii ii spuneau Tui, cei care o cunosteau ii ziceau Doinita sau Doini, maicasa o mai striga din cand in cand Doina, eu pur si simplu ii ziceam A Mea. Era acel ceva care iti lipseste din motive nestiute nici macar de tine, avea ceva nedefinit, nemasurat, ingrozitor de fragil si incredibil de puternic in acelasi timp. Era complicata, cand era simpla, simpla cand era complicata si fara cale de mijloc, o cunosteai si totusi nu puteai spune prea multe despre ea, iti era loiala, dar nu recunoscatoare, te certa, te impaca, dar nu-ti cerea iertare, incapatarea ei o facea frumoasa, tristetea ei o facea dorita stiai ca nu poti trai fara ea, fara Tui. Putea fi aerul pe care il respiri si apa pe care o sorbi atunci cand e cald si tie foarte sete, te acapara si te dobora, dar de cele mai multe ori indiferent ce ar fi facut, cum s-ar fi indragostit, ajungea tot singura. Eu am cunoscut-o intr-un astfel de moment, ce mai era genul de fata pe care o duci la mama acasa, ii pui inelul pe deget si nu o mai lasi sa-ti scape, avea acel ceva, pe vino-ncoace cum se mai spune, faptul ca mai erau si altii care o doreau, imi facea sangele sa fiarba, competitie, spiritul de vanatoare, implinire. Eram in club, eu venisem cu altcineva si cand dansa cu mine, pastra distanta, siguranta, timiditate, nepasare, mi se parea atat de absurd cand eu consideram ca ar fi trebuit sa dansam cat mai aproape unul de celalalt, prietena ei cea mai buna se stramba la mine, cine stie: nu-i placea fata mea,

ma considera un imbecil sau era genul mereu cu nasul pe sus, aroganta fara masura, oricate obstacole ar fi fost eu consideram ca trebuia sa plec din clubul acela, ori cu ea, ori macar cu numarul ei de telefon... Ne-am cunoscut treptat, era ca un castel ce asteapta ca portile sa-i fie cucerite, o piesa din puzzle mereu lipsea, intr-un final, prin mijloace nu prea corecte am aflat ca inca ii mai simtea lipsa fostului; lucru care pe atunci nu m-a descurajat, nu la inceput, insa cu timpul parea o imagine sa se interpuna mereu intre noi, mereu altii, mereu altcineva. Ce sa va spun despre ea, puteai si nu puteai sa traiesti alaturi de ea, cand copilaroasa cand serioasa, cand te incuraja, cand te indeparta, simteai ca inebunesti, te intalneai cu cineva ce parea sa aiba personalitate multipla; intarzia mereu, oriunde am fi mers, ma lasa sa astept si nu putea sa fie tandra sau dragastoasa mai mult de 5 secunde, inchisa, mereu inchisa, un lacat fara vreo cheie anume. O iubeam cand stiam ca nu ar trebui si am fugit de ea, atunci cand ar fi trebuit sa stau locului la naiba, oare am gresit!? Ce pot spune, parea a fi the one, the only, my only one s-a dovedit a fi doar o poveste din a mea carte, nu stiu, poate am gresit, caci un lucru e sigur fara Ea esti mereu un pic mai singur. Am fost si la munte si la mare impreuna, dar n-am tratat-o ca pe o printesa, poate pentru ca mi se parea atat de nepretentioasa, de fapt era ascunsa, nu am cunoscut-o prea bine, desi daca m-ar fi intrebat cineva as fi strigat de pe varf de munte ca nimeni nu o cunoaste precum o cunosc eu suflete pereche! Prea ancorat de realitate, ca sa vad cat este de fragila, cat este de romantica, cu zambetul pe buze, oare ce s-ar fi intamplat, daca m-ar fi certat tot cu zambetul pe buze.

Nu o vedeam plangand si am crezut ca n-are lacrimi, cine era ea, ce a insemnat ea cu adevarat pentru mine. Daca as fi stiut de planurile ei, de visele ei, poate, poate...am tradat-o si totusi ea m-a iertat, daca m-as fi intors stiu sigur ca m-ar fi iertat. La ea existau si a doua si a treia si a patra sansa, atata timp cat nu erai rau si suparacios si puteai sa o inveselesti, sa o atingi, sa n-o lasi singura, sa nu faci marea greseala de a o lasa sau de a o face sa se simta singura, neapreciata, nedorita, nesemnificativa. Cauta pe cineva care sa-i dea importanta, n-am fost eu acela, eu imi dadeam prea multa importanta doar mie insumi. S-a simtit atat de singura, atunci cand i-am spus nu cred ca mai putem fi impreuna, caci era prea copilaroasa si nu-mi oferea destula tandrete, era prea rece pentru mine, nici soarele n-a mai putut gasi zambetul, acolo unde zambet n-avea sa mai fie, cel putin pentru o perioada. M-a parasit asa cum parasesti o palarie veche intr-un cuier, fara lumina pe intuneric, sa sufar, sa plang, sa inteleg, oare ce este cu mine, de sunt lasata, cand ar trebui sa fiu iubita, imi spunea cat de mult tinea la mine si apoi, apoi ce s-a intamplat, cuvinte, simple cuvinte, nu actiune, nu fapte, doar consecinte, multe consecinte indepartate ale unui act subit, precipitat, ironic, temator, fraier...ce mai fraier. Eu sunt copilaroasa, dar el cum este, de ce n-a luptat sa schimbe ce nu-i place, sa ma faca sa-mi placa, sa iubesc, sa ador tot ce el vrea si isi doreste, nu aveam acelasi vis, acelasi scris, acelasi drum pe care sa pasim. Daca m-ar asculta macar un pic, sunt sigura ca s-ar intoarce, daca m-ar privi, daca ar vedea cu adevarat, ar intelege, ca sunt inca aici, mai sunt inca aici si nu zambesc si astept, gandul sa-si schimbe, la mine sa se intoarca; l-as face gelos, in sc i-as face, daca as stii ca i-ar pasa, ca ar simti, ca ar dori, m-as

face cea mai dorita, cea mai vruta, doar el sa fie cel ce ma poate lua; oferami un zambet si imi va trece, cere-ti iertare, nu-ti cere iertare si totusi vino, vino, langa mine. Era momentul sa ies la joaca, timpul ma face sa ma schimb, viata si femeile ma fac sa ma joc, sa imi doresc sa fiu cel mai, cel ce primeste drept rasplata multe si nu da nimic inapoi, pe ea am cunoscut-o cand se refacea si chiar nu avea nimic sa-mi ofere, nu liniste, nu zambet, nu promisiuni de dragoste si pasiune, nu joc, nimic, nimic, nimic, dar parea atat de incantatoare, de deschisa, fara sa fie prea prietenoasa, de ce sa nu arati bunavointa mai inainte de orice altceva, parca spunea. Sa fi cuminte, sa fi cuminte, parca imi soptea, nu te juca, nu amagi, nu insela, arata ce-i mai bun si poate candva iti voi arata, ce e mai bun. Eu am facut-o sa rada, cu lacrimi sa rada si in sfarsit am inteles, nu oferea, ii ofeream ceva ce doar eu puteam. Acum nu stiu, daca ce avem noi, poate fi mai mult de atat, mai putin in nici un caz nu poate fi si chiar daca e simpla prietenie, petrec timp alaturi de ea si petrec clipe si momente si traiesc alaturi de ea. Cu timpul cine stie viata asta s-ar putea schimba, acum nu-s pregatit pentru asa ceva, si ea stie si nu asteapta, dar nici nu se grabeste, pot ramane cu ea, alaturi de ea, caci fara ea, nu, nu poate fi un fara ea... E genul barbatilor, e genul care e pentru toata lumea, n-ai cum sa n-o placi, pare disponibila, fara a fi dispusa, femeia barbatilor, dar care ramane tot neatinsa intr-un fel. Pot vorbi cu ea, ii pot spune supararile, ambitiile, tot ce vreau sa infaptuiesc, e confident, i-am povestit trecutul meu si n-a speriat-o trecutul meu, a fost din punctul meu de vedere o bila alba pentru ea, stie sa asculte, si are un aer

de mister, acum daca ar fi de acord, eu sunt dispus intreaga mea viata cu ea s-o petrec, sa-mi lase doar un pic de timp sa termin tot ce am inceput. Am cunoscut-o in acelasi timp, cand o cunosteau si altii si poate ca pe aceia i-a placut un pic mai mult, dar eu insist si nu ma las pagubas, existe sanse, cand cunosti pe cineva si acea persoana se deschide fata de tine, atunci exista si speranta. Cine stie, poate mai tarziu noi doi vom sta intr-o casa admirand peisajul, invitand prieteni, intreaga noastra viata acolo, unde ea ma iubeste pe mine si eu o iubesc pe ea. Nu exista acum sentimente puternice, nici nu le-as da sansa sa infloreasca, cand stiu ca pot fi atat de usor sa fie strivite, nu acum astept, acum am rabdare, acum invat si traiesc si odata, candva, cine stie ce se va intampla intre mine si ea. Am de facut alegeri si totusi nu ei sunt alegerile pe care simt ca ar trebui sa le iau, pasaje, momente, clipe din viata ce trec pe langa mine, pierdute undeva, ca si ei incerc sa astept, sa gasesc acel moment, cand cel ce langa mine va sta, va fi mai mult de cat o simpla alegere, va fi propria mea existenta... Oricum as stii, ca sunt dorita, ca pot avea pe cineva, cum pot sa fac ca cel ce ma doreste sa fie singura mea posibilitate, unica, cea mai importanta, sa simt cum respir, sa fiu independenta si totusi sa ma supun, sa zambesc, sa plang, sa ma deschid, alaturi de el, cu el sa fim doar doi intr-unul... O cunosc pe ea, pe Tui stiu ce-i poate pielea, e genul de fata care vrea sa se marite cu orice pret, vrea familie, vrea copii, vrea sa traisca, sa aibe idile in relatii serioase si pasiuni in afara relatiilor serioase; se implica cu jumatate de masura, v-o spun sincer, ca nu poti avea incredere in ea, iti va frange inima si va trece la urmatorul, nu-i poti pune stampila, nu o poti face a ta,

poate fi cu tine si totusi sa te lase sa fii atat de singur si de nefericit, sa te certi cu multi pentru ea si tot ea sa fie cea revoltata. Cat tupeu! Da si eu am cunoscut-o, am invat-o tot ce stie, si dupa mult timp de stat impreuna m-a lasat, de parca nu mai contam, si-am iubit-o, caci era fata mea frumoasa, printesa mea, nevasta mea si i-am scris poeme si-am batjocorit-o uneori si-am si inselat-o, dar totusi nu trebuia sa ma lase, eram facuti sa fim, nu a inteles ca nu exista dragoste perfecta si a noastra era copilaroasa si frumoasa si inocenta. Eu am si cerut-o de nevasta, m-as fi mutat cu ea, am fi fost doar noi, parea atat de indragostita, ma vrajise, ma hipnotizase; as fi facut orice ca s-o fac fericita, i-as fi pus lumea la picioare, dar n-a vrut, n-a incercat, sa ramana cu mine, cand s-a stins flacara si ea s-a dus, s-a jucat, m-a dezmierdat, dar de iubit nu m-a iubit, a mintit, m-a inselat, dandu-mi false impresii, iluzii... Pentru toti am simtit ceva, pe toti i-am vrut si i-am iubit candva, dar vor chiar totul, ca mereu sa fie, cei ce m-au vrut, nu erau destul de buni, cei pe care i-am vrut, n-au considerat ca sunt pentru ei. Nu sunt zeita, preoteasa, prostituata, amanta sau sotie, nici inger, nici demon nu vreau sa fiu, ce imi spun si imi dedica acum, e lucru trist si inutil, amintirile frumoase trebuie sa fie, de am pierdut timp si timp a fost pierdut, a fost pierdut in caldura si sentimente, curate, uneori intense, poate doar ineficiente. Cu totii stim ca fi cu ea e uneori blestem, cand e geloasa si posesiva, cand indiferenta si rece, cand te trateaza cu caldura si te face sa te simti minunat, cand esti blestemat, ca n-ai facut pentru ea tot ce ai fi putut face, esti ori inger pazitor, ori iertat, ori iubit, nu poti fi pur si simplu barbatul din viata ei,

pentru ca nici ea nu stie cum ar trebui sa fie sau sa arate barbatul din viata ei, pana acum toti am avut sansa sa fim acela si totusi nici unul nu a fost, insa un lucru este sigur, un lucru este absolut si cert, si cu un lucru cadem cu toti de acord si anume nu poti trai FARA TUI.

Mereu, mereu Oana

Timida, dulcica, cu zambetul pe buze parea o zana mica si vulnerabila prima oara cand am zarit-o, scapata dintr-o carte de povesti, ma privea de parca as fi fost lupul cel mare si rau gata s-o inhate; gandurile mele nu erau nici chiar atat de murdare, nu as fi putut sa necajesc o zana mica, insa mi-am dat toata silinta ca s-o fac. I se aprindeau ochii de cate ori ma zarea, isi pleca capul imediat dupa aceea si intr-un final cand considera ca pot fi privit si ca nu o sa se intample nimic prea rau, sa-mi apara coarne sau ceva de genul acesta, zambea invitandu-ma la nu stiu ce taina secreta pe care am fi avut-o noi doi. Concluzie: mi-a placut de prima oara, atletica, subtirica, cu ochii caprui increzatori, cu un zambet prietenos, parea una dintre cele mai deschise persoane, sincera si fara vreun defectcat m-am putut insela, era nervoasa, speriata si de cele mai multe ori avea toane, un copil mic si rasfatat intr-un corp de femeie cu care se vedea prea bine ca abia se obisnuia. Daca imi amintesc bine din povesti, in general asa sunt zanele, cu toane. Oricum m-am indragostit, as fi scris pe caietele vechi, stiti genul oracol, Mereu Mereu Eu + Oana. Am inceput prin a ne plimba impreuna, eu cu un scop in minte, ea cu al ei, eu cu un pret, ea cu al ei, presupun ca ne curtam, intr-un ritm pe care pe mine ma speria, nu stiam daca ar trebui sa fim mereu impreuna sau doar acum, daca o vreau pe ea pentru ca o vreau sau pentru ca nu stiu, poate o

iubeam, poate am fost insensibil si rece, dar viata ne invata, ca jocul de-a copilariile poate dura doar un anumit timp si apoi ea s-a maturizat; o vroiam matura, nu fetita speriata si totusi cat de mult imi placea acea fetita, cu genunchi inca zgariati de la catarat prin copaci, putin cam baietoasa, ce nu stia inca ce se vroia de la ea, ce se astepta. Dorea sa-i fiu mentor, s-o invat sau s-o iubesc, vroia sa stie anumite lucruri sau pur si simplu vroia ca noi doi sa fim impreuna, mi-am dat seama putin cam tarziu, ca de fapt vroia ambele lucruri, vroia s-o cresc si s-o iubesc SINCER, nu eram pregatit emotional sa fiu cu cea care putea sa ma faca sa zambesc si sa ma ingrozesc in acelasi timp, imi era frica de ea, de puterea ei asupra mea, mica zana fermecata, care putea fi acum nemuritoare in gandurile mele si acum sa fie o simple muritoare trecatoare, furandu-i sclipirea, am trezit-o din somnul ei cel dulce, furandu-i sclipirea am inteles ca ea nu mai avea sa fie cea pe care o doream si aceasta noua fiinta trezita, nu se cunostea, avea amnezie, nu stia nimic, si imi cerea, imi batea din picioare spunandu-mi ca ea vrea sa invete, ca vrea ca eu s-o invat, ca trebuie sa ma implic, ca trebuie sa fiu prezent, pentru ea mereu mereu Am fugit, mai devreme decat ar fi trebuit, mai repede decat ar fi trebuit, lasand in mine un gol si in ea intrebari, neincredere, remuscari ca asa e mereu cu primul din viata zanelor mici, ce se trezesc femeii si muritoare, intrebari: de ce, de ce , cum , de ce si mintea iti vajaie si esti din ce in ce mai ingrijorat caci nu stii nici tu raspunsul la un de ce spus cu jumatate de gura, tu vroiai fiinta magica, mitica, de neatins, ceva pur si perfect, nu ceva viu si imperfect, vroiai ceva ce nu aveai sa cunosti niciodata, nu ceva ce puteai sa descoperi, sa imbunatatesti, sa te imbunatateasca, vroiai sa te retragi, cand ea iti spunea mergi mai departe, inainte, nu ma lasa singura,

neprotejata, in acest loc mare si intunecat, protejeaza-ma invata-ma sa traiesc, hai sa respiram impreuna - aceeasi gura de aer. Pana la urma s-a dovedit, ca Mereu Mereu cu Oana, avea sa fie ceva rapid, trecator, de ocazie, sa fie Acum Si Putin cu Oana. M-a parasit, m-am simtit abandonata, tocmai cand ma pregateam sa infloresc, tocmai cand imi intindeam aripile, mi le-a rupt, fioros, lasandu-ma sa cad, si am cazut, plangand, neintelegand, incercand sa ma razbun, sa fiu ceva mai mult decat el, sa ii las eu pe altii Parasiti si Confuzi, ranita, atat de ranita, cum de a indraznit, imi venea sa strig catre cele patru colturi, n-am strigat, nu sunt vrajitoare, si sa eliberez o asemenea energie ar fi fost mult prea mult chiar si pentru mine, m-as fi epuizat inainte de termen; asa ca mam abtinut si-am continuat, urma sa intalnesc pe cineva mult mai bun, mult mai sensibil, cineva pe care sa-l simt aproape, implicat, mai implicat decat sunt eu, urma sa las visele si jocurile copilaresti deoparte, sa ma indrept spre strada maturitatii cu un zambet pe buze, cu cateva secrete bine stiute, cu cateva lucruri de abia dobanditeurma sa imbunatatesc ceea ce aflasem, ceea ce mi se daruise in cantitati mici, micute, microscopice Am intalnit-o pe Oana, cea plina de poezie, cu zambetul ei duios, cu pofta EI de viata si i-am aratat, imagini, si camere si locuri aflate in mintea mea, am facut-o sa simta si sa se indragosteasca in timp ce o invarteam in ritm de dans, mereu mereu. N-am cunoscut-o dar am dorit-o, sa se apropie si apoi, apoi am inteles ca ea nu e facuta pentru mereu mereu, copil dragalas, zburdalnic, era deja suflet batran, nu inchisa, nu deschisa, inca studenta in arta iubirii, credea ca eu sunt pacalici si ea ei bine ea n-a inteles ca n-am vrut, ca am vrut ceva usor de simplu, putin complicat, eliberator, cineva ca ea cu cineva ca mine, poezie fara actiune, actiune fara poezieeram ca o felicitare, prietenele ei isi

spuneau: n-o merita e doar un geek si totusi uita-te cum se uita la el; dar ea nu la mine se uita, se uita la ceea ce putea sa vada in mine si in ea, o imagine, o poza frumos facuta, ceva superficial de suprafata, se aprinsese, na inteles ca lasand armura sa cada prea repede sau prea incet, nu face o relatie sa dureze, poate fi o clipa sau poate fi mereu, eu nu eram pentru mereu. O aventura, a vrut doar o aventura cu mine, ce trist, ce pacat, ce urat, toti nau decat sa astepte acum, ca jocul eu il fac, impart cartile, aranjez zarurile le las sa cada, doar cum vreau eu, sa ma scoata in oras, sa-mi arate distractie, sa-mi arate ca eu sunt regina albina; linistita lasa-ma, ca daca bazai s-ar putea de trantori sa fi atacat, vrei miere dulce, munceste pentru ea, vrei ceva de la mine, da-mi tot ce-ti apartine, a nu lucruri materiale, le pot obtine si singurada-mi suflet, da-mi viata, loialitate, prietenie, amant, iubit, esti tot ceea ce vreau eu sa fii, incredere in tine nu am, o data m-am invartit, m-am indragostit a durut, aflu lucruri pe care nu le stiam si inteleg ca cine esti tu si cine sunt eu, si daca ma vrei ei bine vei face la inceput cum doresc eu, nu cunosc relatie serioasa; nici primul M din MEREU nu-l pot grai ca si dispari, puff esti doar un puffai grija sa nu devi puff. Cand ne-am intalnit prima oara, vorbea prea mult, prea repede, cu prea multa incredere in ea, credeam ca e doar aer, fara greutate, fara profunzime, nici macar simpatica nu mi s-a parut, ea m-a considerat arogant, dificil si neprietenos; mi-a intors spatele si s-a intors la suspinatorii ei. Credea ca poate fi atat de simplu sa ma cucereasca cu un suras si gata as fi devenit un alt adorator, fara cuvinte, fara putere, urmand-o pe ea pana la capatul pamantului, daca binenteles ar exista asa ceva. Am preferat s-o seduc, sa ii vorbesc, s-o cunosc, sa inteleg ca e mai mult decat un zambet; sa inteleaga ca sunt mai mult decat o masca.

I-am vorbit despre mereu si cu cat ii vorbeam mai mult despre mereu cu atat mai mult credea tot ceea ce ii spuneam, chiar si cand dadea inapoi credea, spera, visa, dorea si n-am mintit, n-am ascuns, am simtit si-am inteles ca toti cei ce o intalnesc ii promit Mereu, ii promit pentru totdeauna, e genul de fata, de femeie care isi doreste siguranta si stabilitate, pentru ca pentru ea Mereu inseamna s-o slujesti, s-o iubesti s-o ingrijesti, inseamna castele si tot ce tu ii mai poti oferi, e responsabila pentru scuzele, pentru alintul, pentru frustrarile tale, e responsabila atunci cand intelegi ca nu iti apartine, dar trebuie sa-i apartii, ca te poate uita, pentru ca la ea totul e drama la scena larga, artistic si placut, tragediile ii fac inima sa bata mai tare. Haide un pic e mai mult ca sigur ca va izbucni, ca iti va arata, ca nu are lanturi de care sa te poti lega, dar cauti, cauti acele lanturi si ea iti spune eu sunt legata de lume, dar tu spune-mi mereu, promite-mi mereu, arata-mi mereu si poate totusi, poate te voi lasa sa construiesti un lant propriu sa te ancorezi de mine sa navigam impreuna sa strabatem tot ce cunosc eu, sa-ti arat bogatia lumii mele, ca lumea imi apartine, o visez in fiecare seara si in fiecare dimineata, ploua ploua la fereastra mea si eu sunt indragostita si totul e atat de placut. Asculti melodii vechi alaturi de ea, incerci s-o intelegi, incerci sa-i inveti tabieturile si s-o rasfeti, vrei sa-i arati ca exista mai multe cai decat jos sau sus, decat inainte si inapoi, exista diagonale si laterale, o sa te fac sa ma iubesti, iti promit ca urmatoarea data cand ne vom plimba, eu tot acolo voi fi ca la inceput. E ingrijorata si uneori este trista, uneori sufera ca nu pot sa-i simt iubirea, ca o simt acolo practica, prevazatoare, ca nu pot vedea ceea ce ea incearca cu disperare sa-mi arate; pentru o persoana a cuvintelor, cuvintele ei sunt cele care se pierd in viata de zi cu zi.

Trebuie vazute ca in romane, implicate in intriga, in concluzie, in inceput si in sfarsit, dar cand viata este atat de simpla si frumoasa, ea o complica, uitand cuvintele ce ne-ar ajuta atat de mult; si-o privesc si inteleg ca nu pot suferi pentru mereul ei, dar ca sunt dispus s-o fac, pentru ca ea este, pentru ca ea exista, pentru ca fara doar si poate Ea este Mereul meu. Atent construit este castelul meu din nisip, luna imi zambeste nebuna si singuratica si eu spun sunt cu cineva si acea persoana este cu mine, incerc sa-i dovedesc ca am rabdare, ca sunt atenta, ca conduc si aranjez cu grija lucrurile, ma vrei, priveste maretia din mine, recunoaste-o accept-o nu o strivi, nu o inchide, lasa-ma sa zbor din cand in cand mi-ai aratat cum pot sa ma intind, lasa-ma sa-ti arat si eu cum ne putem inalta, cum vom urca, cum vom vedea undeva departe un viitor, al nostru viitor scris in stele, in ruine, nu pot fi Isolda, Julieta sau Guineviere sunt ceea ce sunt, dar sunt mareata, arata-mi ca putem fi mai mult decat doi intr-unul vreau sa vad lumea intreaga cum se intinde incet in 3D pe harta mea celesta, cum tronul nu-mi este rasturnat. Mereul meu sa fie mereul tau, tot ce avem tot ce putem fi sa fie atractie si magnetism, placere fara durere, aventura fara plictiseala, sa traim la maxim, nu pierduti in globuri de sticla. Imi spui ca sunt de sticla, iti spun ca esti forjata in fier, neinduplecata, zeita a vantului ce bate, pamant si apa, mocirla, mlastina sau desert si inteleg ce vrei, ca nu prea stii ce vrei, la tine lectia oare s-a terminat, oare ai gasit iubirea sau iubirea numele ti l-a aflat, il imprastie acum pe buzele mele, in minte si in corp, nepasatoare te intinzi, in timiditatea ta, suntem egali in fata tuturor lucrurilor si tot ce ne mai ramane de aflat, de facut, de gasit, de inteles, de descoperit, de fermecat si ferecat, este ceea ce curge acum in noi

si spui usor, soptit, cuvinte, comunici cu mine, mereul tau si eu strig tare, raspicat, puternic pana la infinit, pana la dublu infinit: Mereu, Mereu, Mereu, Mereu, Mereu, Mereu, Mereu, Mereu.Mereu, Mereu, Mereu, Mereu.Mereu, Mereu, Mereual tau OANA, MEREU AL TAU.

La tine, Anca!
Oricum ai fi incercat s-o descrii, ti-ar fi fost imposibil, ai fi putut spune multe despre ea si cele mai multe lucruri spuse, nu ar fi parut sa aiba sens, s-ar fi contrazis cuvintele intre elecum se contraziceau majoritatea care aveau s-o cunoasca pe ea, pe Anca. Eu nu aveam sa am o parere prea buna despre ea cand am cunoscut-o, parea, nu stiu chiar ce parea o ciudatenie de femeie, pe care nu o puteam descrie, asupra caruia nici unul dintre gandurile mele nu aveau sa se indrepte pentru o perioada si totusi ceva in mine zbierea ia-o acasa, ai grija de ea, protejeaz-o; ce gluma buna, Anca te-ar fi protejat ea pe tine, simtea nevoia sa apere persoanele ce ii pareau mai slabe, fapturi ce nu se puteau apara singure, nu putea suporta nedreptatea si ca lucrurile sa stea altfel decat ar fi vrut ea sa stea orice ti-ar fi spus, trebuia sa realizezi ca ea are dreptate, ca stie mai bine si ca nu poti fi impotriva logicii ei, argumentele ii apartineau, ideile ii apartineau, tot ce se rostogolea de pe cerul gurii, pe limba si apoi pe buze trebuia sa fie adevarul suprem. Aceste doua lucruri: sa te protejeze - instinct matern criminal si faptul ca ce spunea, credea, ii era filozofia de viata, sunt lucrurile care o descriau cel mai bine pe ea, pe Anca. Parea rece, distanta, pe interes, parea cu totul altfel; la inceput cand am cunoscut-o; sa faca spectacol era una dintre ocupatiile ei preferate, sa atraga atentia, sa iasa in evidenta excentricitate, hedonism, un pic de absurd era ca o floare puternic parfumata; te ametea nu gluma.

Cand am inceput sa iesim impreuna, s-a schimbat, acea parte a ei, s-a retras, zici ca ma intalneam cu cineva cu personalitate multipla, aceasta noua Anca, am inteles de fapt ca era cea adevarata, aiurita intr-un aspect, super organizata in altul, sa planifice totul; nu hedonista, nu foarte libera, neincrezatoare, calma si nervoasa, precum marea inainte si dupa furtuna, cinica, doritoare de stabilitate si liniste, cu propria ei credinta, de nestramutat. Am fost lovit, pentru ca m-am indragostit de o Anca ca sa descopar ca ma intalneam cu o alta; cineva cu totul nou, care nu-i placeau excentricitatile, care avea o fire cand: romantica, melancolica, ipohondracand era vijelie, rautate, dorinte mistuite ce mai parea sa fie ca Hydra cu mai multe capete. Am inteles ca si ei ii era greu, avea o nevoie de perfectiune, ceva ca sa infrunte intreaga ei imperfectiune si incerca s-o caute in cei cu care se intalnea, de aceea critica, judeca si dadea sfaturi, era propriul ei limbaj de iubire, in momentul in care Anca nu te-ar mai fi criticat, in clipa in care nu s-ar mai fi interesat de tine, cicalit, protejat atunci ar fi fost timpul sa-ti iei la revedere, sa-ti impachetezi lucrurile si sa mergi mai departe Era foarte loiala, nu neaparat in sensul conventional al cuvantului, nu era nimic foarte conventional la ea, iesita din tipare, picta in afara panzei si totusi avea ceva ce nu puteai sa remarci si sa apreciezi. Ura ridicolul, iar ea niciodata nu ar fi facut nimic ridicol, poate doar in relatiile ei, era ceva ridicol cand o pasiune mistuitoare, cand o dragoste frateasca, cand o ironie, un simt al razbunarii. Ironia consta in faptul ca putea sa te intepe si sa fie ironica mai mult decat ai fi putut tu sa fii vreodata cu ea si tot s-ar fi simtit indreptatita sa-ti atraga atentia ca tu, esti mult prea acid, dar ca apreciaza acest simt al umoruluinu mi-as fi dat seama din tonpe bune, nu mi-as fi dat.

Ce pot sa spun o enigma, genul de femeie pe care ai putea anii la rand sa incerci s-o descosi, sa incerci sa descoperi cum functioneaza si nu ai fi reusit, ai fi incercat dar nu ai fi dat la o parte decat stratul de la suprafata ce mai, nici un psiholog nu ar fi reusit sa ti-o descrie sa-ti spuna cum ticaie, poate un inginer, poate Dumnezeu; dar un simplu om, nu prea avea sanse. Dar in acelasi timp poti face ca o relatie cu ea sa mearga, atata timp cat o lasi pe ea sa ia toate deciziile, ca le ia mult mai bine decat tine; sa nu te contrazici, sa faci spectacol doar la orele potrivite si sexul, ce sa mai spun de sexsexul e ceva ce ii place ca idee, ca impletitura de corpuri, ca mod de a vedea ceva barbar, o pictura realizata de cineva, agatata de un perete intr-un muzeu, foarte atragatoare si totusi atat de animalic, ca concept, ca aplicatie, ca posibilitate pentru un viitor reusit. Compartimenta dragostea oferita si primita: viitor, pasiune, atractiecopil si aici se rezuma totul, vroiai ca sa ramai cu ea, trebuia sa fii pregatit sa-i oferi cel mai mare dar, un copil la timpul potrivit; ok puteai sa-l cresti alaturi de ea, puteai sa te implicii, ar fi preferat si ar fi ramas uimita, dar relevant era faptul ca ii ofereai materialul pentru a face un copil. Nu as putea sa va spun cum m-am indragostit de ea si de ce as sta in continuare cu o persoana care poate ca in ochii vostri pare dificila, insa ceva e clar: dificila sau nu, intotdeauna aveam sa spun La tine, Anca! Ce mai, nu neaparat suflete pereche, nici nu m-ar fi lasat sa spun o astfel de absurditate, din moment ce ea considera ca un suflet pereche nu trebuie neaparat sa fie doar o pesoana de care te indragostesti si cu care iti petreci viata, putea fi oricine: un prieten, nepotul, mamacineva de care sa te simti mai legat ca oricand, sa simti ca energiile voastre sunt atat de compatibile.

Pentru mine ea este acea persoana si am acceptat ca orice as face nu pot si nici nu-mi doresc sa schimb acest status quo, e atat de bine, e atat de confortabil, e locul meu alaturi de ea. Am de gand sa-i ofer ce isi doreste mai mult si mai mult, iubire neconditionata si un copil Ma vrea, ma doreste...e bine pentru ca eu la inceput nu l-am dorit, e atat de greu sa doresti pe cineva de care nu esti atrasa si cu care nu ai absolut nimic in comun...s-a dovedit ca am mai mult in comun cu el decat cu oricine altcineva, cu sau fara foc mistuitor. O cunosc pe Anca, ne-am intalnit pentru o perioada ce pot spune, fierbeam de cate ori ne intalneam, dar eram in contratimp, eu doream libertate si un pic de distractie, ea inca cauta ceva ce nu prea poti defini, un fel de stabilitate, eu nu mai vroiam asa ceva, eram fara catuse, in sfarsit dupa un timp destul de prins in acelasi moment, asa ca tot ceea ce doream era ceva salbatic, un joc jucat in doi si l-am jucat o vreme si a fost frumos si seducator; pentru ea nu a fost destul de satisfacator si cand ii spuneam La tine, Anca, nu avea sa ma mai primeasca. Hmmm ce-am avut si ce-am pierdut, cred ca nici acum nu as putea spune cu siguranta Dorinta nu inseamna totul, daca ar fi inteles la timp lucrul acesta! Am fost inceputul ei, am invatat-o tot ce stie, am incercat sa-i arat cum sta o relatie intre doi adulti, presupun ca nici unul nu a stiut sa aibe o relatie; i-am dat o gramada de lucruri, foarte multe temeri, presupun ca i-am dat impresia ca ea fost vinovata pentru nereusita noastra, pentru egoismul meu, pentru nerabdarea mea uneori lucrurile ar trebui sa fie mai mult decat placere carnala, decat vina si frustrari. Era o perioada cand mereu eram la ea, la Anca si incercam s-o fac sa se supuna aveam o relatie foarte tumultoasa, de putere si jocuri si nerecunostinta, eram mult prea imaturi, vroiam sa o fac

sa depinda de mine si am ajuns sa depind de ea. Oricat ar fi suferit cand totul s-a terminat, a fost pentru mai bineuneori suntem nevoiti sa traim cu regretele. Am fost atat de deprimata cand m-a lasat, atat de trista si de descompusa, atat de nesigura si am asteptat mult timp pana m-am urcat din nou pe cal. Stiu si eu, cand am cunoscut-o eu pe Anca, folosea unul dintre site-urile acelea matrimoniale, stiti si voi despre ce este vorba pe site-urile astea, hai sa fim seriosi, am intalnit mai multe tipe care vroiau sa se distreze, mai putin decat cele care ar fi dorit ceva serios; ea intra in a doua categorie, eu doream pe cineva din prima. Am incercat, pe bune am incercat, am prezentat-o rudeloruneori ma priveam prin ochii ei si sincer nu-mi placea ce vedeam, ar fi vrut sa ma schimbe, in ceva ce nu eram pregatit sa fiu schimbat, nu-i placea caracterul si comportamentul meu; vroiam si eu sa ma distrez un pic, par eu tipul care are parte de prea multe femeii!? Nu un imbecil, m-am intalnit cu un imbecil, ce pot spune mai mult de atat, ceva era in neregula cu mine, de m-am intalnit cu unul ca el. Un pusti, asta eram eu pe langa Anca, un pusti, cineva super increzator in propriile sale farmece, un site de socializare ne-a apropiat; recunosc ca am tinut cu adevarat la Anca, dar maturitatea de care se astepta ea sa dau dovada era cam trasa de par; totusi 21 de ani si atatea posibilitati inaintea mea; sincer pentru chestii serioase, trebuia sa mai astepte ca sa mai cresc, asa ca ma bucur ca a gasit pe cineva cu care sa poata avea ceea ce isi doreste. Simteam din partea ei niste trairi puternice si imi placea ceea ce simteam din partea ei, oau cum as putea sa fi raspuns la o astfel de iubire, nu ca n-as fi tinut la ea, dar stiti la cat peste are balta si in plus atat de tanar, nu stiam ce vreau sa fac cu viitorul meu si ea presandu-am sa aflu, sa fiu mai serios, mai

responsabilnu eram pregatit cu siguranta pentru asa cevadoar nu putea sa se astepte sa descopar totul intr-un timp atat de scurt. Oricum La tine, Anca, va ramane mereu in memoria mea, ca ceva frumos, o pasiune ca aceea pe care am trait-o noi doi se intalneste mai rar. Ne-am conectat, ceva foarte puternic in mine s-a schimbat, stiam ca pot gasi pe cienva de care ma pot lega, nu mai eram eu si ei, puteam in sfarsit sa devin eu si el. Toti aceia care au fost inaintea mea, nu conteaza, acum sunt doar eu cu ea si ne gandim la viitorul nostru, la ce urmeaza sa realizam impreuna; ei bine nu pot spune ca suntem pe aceeasi unda de lungime tot timpul, dar pana si prietenele ei ar spune ca cu siguranta ne potrivim, ca parca suntem facuti unul pentru celalalt. Indiferent de tipul de dragoste pe care zice ca-l simte fata de mine, stiu ca e geloasa, stiu ca sunt unul dintre cei mai buni din viata ei, daca nu cel mai bun si nu avem nevoie de focuri din acelea care mistuie, care ard atat de repede, al nostru a inceput precum o mica flacare, arzand incet, atat de incet si totusi a prins acum o putere, ca ar arde paduri, e rezistenta si noi facem fata impreuna schimbarilor, nu ma deranjeaza ca vrea sa ma schimbe, vreau sa devin mai bun pentu ea; pot sa fiu cel mai bun pentru ea, ii sunt antidotul, m-a tinut mult timp in suspans, s-a jucat ea cu mine si m-a atras cate un pic mai mult in fiecare zi pana cand eram agatat, eram in plasa, pana cand fierbeam. Ii castig increderea cu fiecare zi ce trece, am trecut de testele ei, unul cate unul si mai castig cate un pic din afectiunea, devotamentul, loialitatea, iubirea ei cu fiecare zi ceva mai mult.

Ceea ce simtim noi doi, simt si altii cu siguranta, dar ea e una dintre acele femei care daca simt ceva, pai simt, indiferent ca iti arata sau nu, e in tot: e in comportament, in linistea si in increderea de a fi cum este ea. Uneori ai un sentiment bun, te uiti la soare si il lasi sa-ti incalzeasca fata si stii ca indiferent de cicaleala, de critica, de certuri sau de iertare, te simti atat de comod alaturi de o persoana, te simti exact asa cum esti tu si nu te cenzureaza si nu te face sa-ti para rau, ca ai ales-o si scrii juraminte si faci promisiuni si planuiesti si realizezi ca ai alaturi de tine o femei puternica, care te completeaza, care te intregeste, cu care poti realiza atat de multe si astepti momentul in care o vei rasplati pentru toata siguranta care ti-o ofera si ii multumesti in gandul tau, ca exista, si ca nu mai esti singur, ca aveti moment de singuratate, cand sunteti doar VOI DOI si e minunat sa descoperi aceasta lume cu o alta persoana si sa stii ca nu conteaza ce s-ar putea intampla in viitor acum esti plin, acum nu-ti lipseste nimicacum viata e cu mult mai suportabila; pentru ca o ai pe Ea, pe Anca, alaturi de tine. Ma intreb deseori, care sunt cuvintele, care imi ofera si putere si stabilitate si un simt de implinire, un scop, o formidabila incredere, un punct de pivot, un inceput si un sfarsit, o claritate, o nevoie, o satisfactietraire, sex, libertate, nebunie, cearta, momente adevarate intr-un album, discutii interminabile despre ceva ce nu prea stim cum va arata inspir si expir si spun cu o deplina multumire, stiind ca acesta e adevarul, ca nimic nu m-a facut sa ma simt mai bine decat atunci cand am grait, pentru prima si sper ca pentru totdeauna: La tine, Anca! La tine!

Tot inainte, Alina!

Ce va pot spune despre Alina.destul de multe, daca ar fi s-o intrebi pe ea, ar spune ca nimeni nu poate sa-i dea o definitie, sa-i faca un rezumat, dar eu am reusit lucrul acesta inca de cand am intalnit-o...era acolo, incruntata, caci rareori zambeste, trebuie sa se simta foarte comod in prezenta ta pentru a zambi, pentru a permite cuiva sa vada cat de umana, vulnerabila si imperfecta este. Are un zid electrificat in jurul ei, nu este o persoana foarte curajoasa, nici o persoana foarte prietenoasa, la cat de inteligenta se considera, uneori nu realizeaza cat de ciudata apare, cat de mediocra si nebuna, un fel de general al carui soldatii l-au parasit. In schimb pot spune ca: blanda, loiala, dulce, haioasa, analitica si critica pot fi o parte a definitiei ei si mai este ceva, Alina nu stie ce inseamna verbul: a iubi...nu a iubit niciodata, nu stie si acest lucru e unul dintre cele mai mari defecte ale ei, desi probabil ea iti va spune ca este o calitate o virtute, o onoare pe care doar ea o poate purta; Alina mai este cu siguranta o mare mincinoasa, o manipulatoare si mai ales maniac-depresiva; posesiva, nelinistita si fara nici un indiciu asupra cum ar trebui sa fie viata ei; iti va spune tot ce e de spus despre tine, dar nu va putea sa spuna un lucru cert despre ea. Nesigura, intotdeauna te astepti ca se va impiedica si va cadea, prietenele ei o privesc cu indulgenta, asteptand ca ea sa admita ca tanjeste sa fie iubita...pacat ca nu o pot iubi, pacat ca nu sunt eu acela care o va invata sa iubeasca.

As incerca s-o invat ceva, despre ea, despre cum ar trebui sa stea lucrurile intre un barbat si o femeie, dar mandria nu o va lasa sa admita ca greseste, nu in privinta acestui lucru si sincer mi se pare o bataie prea mare de cap; as vrea pe cineva care sa spuna ca se bucura cand e atinsa, cand cineva o tine in brate sau o saruta, dar apreciaza mai mult competitia decat dorinta si nevoia de a fi cu cineva. Un fel de carte deschisa, a carui coperta arata bine, dar paginile sunt toate rupte, furate, imprumutate din alte carti...originalitatea, senzualitatea si puterea de a se arata asa cum este ii lipsesc; daca vei avea vreodata oportunitatea s-o cunosti vei intelege ca nu poti dori un lucru care nu merge cum ar trebui...vei spune dar pare atat de aroganta si atat de sigura, parca are tot ce ii trebuie, e un cameleon al determinarii de a insela, de a incerca sa nu vezi ca este precum creta, pare dura, o suprafata lina si dura, dar care se poate frange extrem de repede. Alina este precum vantul, incearca sa fuga de ea insasi, incearca sa fie mereu altcineva, nereusind doar fuge, de ea si de pamantul pe care paseste; e goala pe dinauntru, serioasa, nu se joaca si cand se joaca ti se pare nenatural, imaginea din mintea ta cu imaginea care crezi ca ar trebui sa fie cineva liber, neconstrans; iti va vorbi despre neconformism, despre hedonism, dar asta e pentru a-ti crea iluzia de cineva extrem de puternic si liber, nu intelege nici libertatea, nici cum sa fii puternic Alina nu va risca, niciodata, poate doar pentru prietenie, poate si pentru altele, dar inca este atat de dezechilibrata...nu va risca pentru visele si dorintele ei, pentru dragoste. Sa zicem ca ar avea toate talentele posibile pentru a reusi, pentru a fi o poveste de succes, insa nu prea stie sa foloseasca ceea ce are si atunci totul pare zadarnic, ca cineva care gaseste in anul 1800 o tehnologie din anul 2012 o detine, dar asta nu inseamna ca stie cum s-o foloseasca.

Si totusiparca as iubi-o, daca mi-ar permite cu siguranta as iubi-o, as ajuta-o si ea m-ar ajuta pe mine, am fi amandoi intr-o invalmaseala de simturi si totul ar fi mai bine; eu as fi satisfacut si ea probabil ca ar deveni cu adevarat femeie, o femeie din carne si oase si sange poate ca si acum este asa, dar eu nu pot vedea decat suferinta pe care mi-o poate provoca, asa ca incet incet ma indepartez, in timp ce ea merge, tot inainte, paseste, spre altceva, spre ceva neformat, ce inca nu exista... Privea spre apusul de soare. Ochii ei ca marea se oglindeau in culorile pictate pe cer, iar ultimele mangaieri ale astrului ii dansau prin parul blond, atat de angelic. Parca uitase ca exista acolo. Chiar si soarele ajunsese sa se ascunda dupa umarul pamantului ei. De ce nu se ridica sa plece? Astepta aerul sub aripi, astepta acel moment de curaj teribil cand te-arunci si stii ca nu mai ai nimic de pierdut, ci doar de castigat experienta planarii deasupra liniei de orizont... Stia ca e un spirit liber, dar parca trupul ii era statuie, statuia ei se sfarama pe dinauntru, piatra cu piatra, moment cu moment, iar apoi se recladea in ceva si mai grandios! Urma intrebarea, dar oare cand? Apoi oare cum? Oare cu cine? Oare de ce? Oare acum? Isi tot zicea, Sunt razboinicul perfect in armura perfecta, in castelul perfect in lupta pe care o castig deja! Intr-o lume plina de copilarie inocenta ma avant acum si ma spal pe chip cu amintirea. Ochii vad trecutul ca pe un film ce se deruleaza cu repeziciune si melancolie in mii de emotii, decizii, nesiguranta, iubirea aceea fara consecinte uriase, doar un sarut rapid si profund Stooooooooooooooop! Vroia trecutul inapoi, cand inima i se zbenguia in piept de emotii cand il vedea pe el si se imbujoraTe rog, imi spune, nu rupe filmul, ci lasa-l sa se deruleze, incet, dar sigur inspre tine.

N-ai mai plans de mult pentru iubirea aceea, crezi ca fantana te va inunda? Am intrebat-o eu trist, in timp ce o tineam in brate si ea imi dadea in sfarsit inocenta ei. Vei face fata, tocmai de aceea...spun! Viitorul iti mangaie obrazul cu tandrete. Tot inainte, Alina! Nu stiu ce se asteapta de la mine, cine ar trebui sa fiu, eram copila cand am gresit si tot m-au urat, apoi au zis ca sunt un pic prea pudica sau nu destul de pudica, am avut sansa sa iubesc odata, am crezut ca el e pentru mine, chiar credeam asta cu adevarat, dar si altcineva il iubea si persoana aceea era mult mai importanta pentru mine, decat un amarat de daca...Cand eram mica imi spuneau esti superba ramai asa cum esti sau te crezi in telenovele nu mai fi atat de dramatica, imi spuneau ca daca nu as avea parul pe care il am sau ochii pe care ii am, nu ar fi nimic de capul meu...asteptau ca eu sa gresesc sa le reamintesc ca sunt doar o alta blonda, cu aere si fara nimic mai mult in tartacuta, ei bine nu sunt doar o alta blonda si am invatat ca decat sa le vad dorinta in priviri, prefer sa stiu ca ma respecta, ca ma asculta, ca pot juca jocul lor cu atat mai bine decat ei...pentru ca o fac in ciuda faptului ca sunt blonda, ca sunt femeie si ca port tocuri. Foarte multi dintre cei care au fost cu mine, vroiau ceva angelic care sa se potriveasca cu imaginea lor, ceva simtit si atent si bland, pe care trebuie sa o iei usor, ca abia asteapta sa fie salvata si cand se dovedea ca nu sunt asa cum vor ei sa fiu, imi puneau o litera pe piept si erau atenti ca si ceilalti sa stie asta, dar erau pustani doar, asa ca sincer nu ar trebui sa ii judec prea aspru, ce stiau ei, ca dorintele lor nu pot fi implinite, atata stiau ei, ca fanteziile despre cine stie ce printesa ce asteapta sa fie salvata nu se potriveste cu realitatea, unei fete care vrea pur si simplu sa fie apreciata, sa fie iubita si ascultata, sa fie respectata.

Apoi am mai crescut si am uitat ca ce vroiam sa devin si ce am devenit sunt doua lucruri total diferite, acum cine ar risca sa se apropie de balaur... S-a trezit........mai devreme decat de obicei, mult mai devreme, chiar inainte de inceputul diminetii. Azi era ziua, desi era indignata, prinzatorul de vise nu a mai functionat in noaptea aia si a aparut El, iar acest vis arata ca se vor intalni astazi. Stie clar ca unele dintre visele ei sunt premonitorii si ca acestea capata forma.....si iata cum incepe totul............ Se zbate, se razvrateste, nu vrea niciun print Charming care sa-i spuna ce sa faca, sa intre cu nerusinare in viata ei, sa trebuiasca sa ii aloce din timpul ei, gandurile ei sa nu mai fie numai ale ei si mai mult decat atat sa inceapa totul cu el alergandu-i prin vise. De multe ori mi-a spus, eu aleg momentul asta, se va intampla totul cand decid eu! Dar ce stia Alina, si totusi nu vrea sa recunoasca ca viata are propriile ei formule prin care, in eprubeta magica, pune substantele potrivite si.... iese un produs chimic magnific. Desi s-a hotarat deja sa nu iasa din casa, stiind ca se va intalni cu el, cu mine, substantele deja au inceput sa curga, prima picatura ce se strecoara tiptil in eprubeta zilei de astazi a fost atunci cand a sesizat ca viata nu sta in loc si unele treburi nu lasa loc de amanare. Dar daca ceva este menit sa se intample....se intampla??! Va suna telefonul si ghemul de ata se va desfasura si noi doi tot ne vom intalni, fie ca este vorba de o petrecere, o coincidenta sau prin simplu fapt ca iti voi suna la usa, exact atunci cand tu nu te astepti, atunci cand vei dori sa rasufli usurata eu voi veni si vei rasufla usurata din nou.

Asa ca dam o alta pagina a cartii si ne uitam prin ochii ei cum incepe sa se rasfete, sa se pregateasca pentru o petrecere in costume si in casa bunicii ei, in sanctuarul ei incepe sa se machieze, doamneeee ce ii mai place sa se machieze si sa cumpere farduri, desi are o tona de farduri unul in plus niciodata nu strica., era pregatita parca de carnaval atunci cand am vazut-o pentru prima oara, n-am avut probleme s-o abordez, sa raman pe pozitii a fost ceva mai dificil mi-a dat niste raspunsuri, genul de raspunsuri care te lasa inmarmurit si la care nu mai poti cuvanta, nemaiavand replica, numai ea este in stare sa te dezarmeze atat de total; sa te intrebi daca este nebuna sau una dintre cele mai dragute creaturi pe care ai intalnit-o vreodata; evident am ales a doua varianta. Oricum, frumoasa prima cunostinta, de o finete si o eleganta...cum nu s-a mai intalnit pana acum....trebuie sa te obisnuiesti cu ariciul care este ea si daca reusesti lucrul acesta sa treci peste primele impresii vei realiza ca acelea ace sunt false. Vei intelege ca nu iti poti lua ochii de la ea, vei intelege ca ea este un copilas dragut si poate fi cea mai fragila dintre zane, dar vei sta doar daca vei observa in ea si un balaur care iti va tranti usa in nas fara sa ii pese macar de ce crezi, atunci cand o vei enerva; care va tipa, urla si se va comporta cu o furie de animal ranit; capricoasa, aroganta, rasfatata pana la cer si inapoi vei respira si in acelasi timp vei observa femeia blonda cu ochii verzi superbi, sexi care este o persoana cu care poti vorbi si poate fi exact ce ai nevoie. O consider totusi o tipa echilibrata, cu tot cu momentele ei de nebunie, cand ar iesi sa tipe la copaci pentru a se descarca, doar pentru ca a citit lucrul acesta intr-o carte si i se pare ca i se potriveste sau cum face ea cand se oftica la nu stiu ce joc; va fi corecta, dreapta, va rationa si isi va cere scuze

cand a gresit, va admite cand nu are dreptate si ii dai argumentul potrivit; iti va fi companion, aparator si te va alinta numai cum ea stie sa faca acest lucrul si in tot acest timp vei spune cat de norocos esti tu pentru ca exista si te tina de mana si paseste alaturi de tine. Si vei gandi - tot inainte catre Alina -...iar ea considera un bun pas - tot inainte catre tine.

Va multumesc!!!!