RELIGIA GRECIEI ANTICE GENERALITATI

Grecia reprezinta un rol special in istoria civilizatiei occidentale, rol ce este mai usor de demonstrat decit de explicat. Populatiile indo-europene arhaice au patruns in Grecia actuala la inceputul mileniului al II-lea i.Hr. gasind aici traditii religioase stravechi ce se prelungesc in istorie pana in perioada neoliticului. Civilizatia grecilor s-a dezvoltat in bazinul Marii Mediteraniene, incepand cu secolul al XIX lea i.d.Hr, pana la intemeierea Imperiului Bizantin, in jurul anului 313 d.Hr. Religia grecilor s-a raspandit si a avut o mare influenta in tot bazinul Mediteranei. De asemenea romanii si-au identificat zeii lor cu cei grecesti. Aparitia civilizatiei grecesti a avut loc odata cu aparitia altor civilizatii mari: egipteana, indiana, babiloniana.1 Dezvoltarea civilizatiei grecesti a fost favorizata intre altele si de situatia geografica a Greciei, o tara foarte frumoasa prin clima sanatoasa, relieful variat cu insule si golfulete potrivite pentru porturi si un comert intins. In privinta insusirilor intelectuale, poporul grec s-a remarcat printr-o vie curiozitate, imaginatie inalta, religiozitate, un simt al armoniei si frumosului. Peste o populatie mai veche, numita a pelasgilor sau mediteraneenilor sau a oamenilor marii au venit triburi nomade indo-europene intre care aheii (veniti pe la 1400 i.Hr., apoi ionienii, eolienii si n final, dorienii veniti din sudul Rusiei si care patrund in valuri succesuve in Balcani. Astfel s-a format civilizatia greac . S-au stabilit cinci perioade in civilizatia si spiritualitatea greceasca antica, si anume: 1. perioada zisa geometrica datorita motivelor geometrice in arta (1025-700iHr.) 2. perioada arhaica (700-500iHr.) cand grecii formeaza colonii pe tarmurile marii Negre, sudul Italiei si Sicilia. 3. perioada clasica (500-323iHr.) mare inflorire a culturii grecesti; razboaiele cu persii si imperiul lui Alexandru Macedon. 4. perioada elenistica (323-31iHr.) in care in urma cuceririlor macedonene intervine amestecul cu civilizatia orientala. 5. perioada romana (31iHr.-313d.Hr.) cand romanii cuceresc ultimul teritoriu elenist iar cultura greaca se raspandeste in tot Imperiul Roman. Izvoarele care stau la baza cunoasterii religiei grecilor antice sunt: Izvoare literare: 1. Iliada i Odiseea scrise de Homer, poetul nevazator. 2. Theogonia i Munci i Zile scrise de Hesiod. 3. Odele triumfale ale poetului lui Pindar, Imnurile homerice, operele tragicilor Eschil,
1

Stefan Resceanu si Adrian Boldisor, Istoria Religiilor, Religiile Antice curs partea I,Editura Universitaria, Craiova,2009,p112.

Sofocle i Euripide. 4. Istoriile lui Herodot,care fac parte din lucrarile istorice si de eruditie, datorita carorui fapt a fost numit parintele istoriei. 5. Descrierea Eladei de Pausanias i marturiile unor parinti si scriitori crestini precum: Clement Alexandrinul, Origen, Ipolit, Eusebiu de Cezareea, Fericitul Augustin. Pe langa izvoarele literare au mai fost si izvoare epigrafice, arheologice si numismatice. Pelasgii sau Oamenii marii adorau o zeit a fecunditatii (a rodniciei, a renasterii vietii) si o divinitate a animalelor, Potnia theron.2 Apoi aheenii au adus mai multi zei intre care Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes i Dionysos. Cultul la inceput era format din grote naturale apoi din sanctuare special construite unde preoti si preotese traiau din ofrande aduse, locuiau langa temple, transmiteau preotia din tata in fiu, trebuia sa fie intregi, puri sa ghiceasca semnele, erau imbracati in in curat si purtau pe cap diadema. Numai barbatii jerfeau animalele dupa ce se spalau cu apa curata sau sarata ( lustrari se purificau) si sareau prin foc in care se punea sulf. Savarseau ritualuri aducand jertfe si ofrande precum: fructe, cereale, oi, pasari, capr, vaci, porci dupa preferinta zeului. De exemplu: Demetrei i se aduceau porci, lui Dionisos, tapi etc. Victima era sugrumata dupa ce i se aseza o coroana pe cap, semn al consacrarii si se rostea o rugaciune. Apoi era spintecata si se cercetau maruntaiele spre a se afla vointa zeului. Pentru jertfele zeilor subpamanteni se facea junghiere iar sangele era lasat sa se scurga in pamant, iar carnea nu se consuma ca celelalte jertfe. Existau si jerfe colective numite hecatombe (100 de animale) pentru a imbuna zeii. Oficiau ceremonii, organizau serbari publice insotite de jocuri lupte de gladiatori. Cele mai importante sarbatori erau panateneele dedicate Atenei, bufoniile in cinstea lui Zeus, dionisiile toate insotite de jocuri precum jocurile olimpice din patru in patru ani incepand din 776 i.hr, in cinstea zeilor din Olimp. Ele se desfasurau in temple., cele mai vestite fiind: Panthenonul de pe Acropola Atenei, templul lui Poseidon si cel al Heri, al lui Apolo de la Delfi etc. Exista i prostirutia sacra frecventa in acea vreme in Orientul Apropiat (1000i.Hr.).3 Mortii erau ingropati in morminte de piatra boltite si nu erau arsi ca in perioada homerica (intre 800-500i.Hr.). In apropierea mormintelor s-au gasit altare pentru libatii, resturi de animale, oase, coarne etc., care atesta credinta vechilor greci in viata postmortem. In mormintele nobililor s-au gasit barci si carute pentru ultima calatorie sau arme, podoabe, vase de bronz si lut pentru uzul defunctului. Toate acestea se faceau dupa anumite ritualuri de catre personal format din preoti, cantareti si femei. In perioada homerica (Iliada si Odiseea) zeii capata insusiri antropomorfice (omenesti). Daca inainte divinitatile erau reprezentate adesea prin simboluri precum topoare duble, arbori, animale, pasari, acum acestea iau insusiri aproape omenesti pastrand doar nemurirea. La acest fenomen a contribuit imaginatia artistica a poetilor. Zeii au trupuri omenesti, dar mai fine si mai puternice, se misca usor apar si dispar dupa voie, locuiesc undeva in cer unde este o Acropole, o cetate numita Olimp unde Zeus cheama din cand in cand pe zei la sfat. Mai jos sunt palate marete ale zeilor care stau pe tronuri, beau nectar si se hranesc cu ambrozie. De acolo ei stapanesc peste muritori si le dirijeaza viata dupa bunul plac. Ei nu au parte de suferintele i necazurile oamenilor, dar uneori apar si intrigi, certuri, tradari, abateri de la datoriile conjugale care sunt cunoscute in lumea pamanteana si care au
2

Dr. Prof Remus Rus, pr.Prof.Dr.Alexandru Stan, Istoria religiilor, editura institutului biblic al BOR,Bucuresti, 1991, p.111-112. 3 Diac prof. dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Bucuresti, Editura Didactica si pedagogica, 1998, p.266.

discreditat pe zei inaintea credinciosilor lor. De altfel nici un zeu nu a dovedit ca poseda toate insusirile divine: atotprezenta, atotstiinta si atot puternicie. Ca si oamenii zeii sunt supusi unui destin implacabil. Aceasta soarta era un fel de lege suprema care pune ordine chiar in comportarea zeilor si va deschide pe de o parte larg drumul stiintei deoarece are la baza legile inflexibile ale naturii, iar pe de alta parte deschide drumul conceptului de lege morala, cristalizat in teologia crestina.4 Astfel a aparut filosofia si stiinta rationala ca inceput al unei noi cunoasteri asupra universului eliberat de superstitii si politeism. Dumnezeu a pregatit aceasta constiinta pentru ca oamenii sa realizeze erorile credintelor mitologice si sa recunoasca realitatea Unicului Dumnezeu adevarat si creator al maretiei acestui univers prin observatie stiintifica si prin credinta crestina. Felul in care este descrisa viata zeilor in poemele homerice reflecta viata paturii suprapuse oamenilor de jos, a celor care traiesc usor. Cel de jos, omul sarac, nu poate trece cu usurin a in clasa celor de sus, a celor bogati, pentru ca se supara zeii si o lege desparte clasele sociale. Cultul adus zeilor era adesea in aer liber sau in paduri, templele doar pastrau statuile zeilor. Pe langa preoti apar in poemele homerice si ghicitori care interpretau indeosebi zborul pasarilor si visele. Exista o ghicitoare (mantica oraculara) in semne naturale ca: devierea fumului, tiutul urechilor, stranutul,semnele maruntaielor, ghicirea in frunzele stejarului sfant de la oracolul de la Dodona. Cultul mortilor era insemnat. Grecii din acest timp concepeau sufletul ca pe un suflu vital care dup moarte se desprinde de trup si duce o existenta separata. Sufletele mortilor sunt palide, nevazute, lipsite de sange, nu au memorie si inteligenta. Aceste umbre merg in imparatia lui Hades situata undeva sub pamant dupa Iliada, sau la marginile oceanului dupa Odiseea. Starea lor este nefericita. Intr-un singur loc se vorbeste despre Campiile Elizee de la marginile pamantului unde numai cativa favoriti ai zeilor puteau sa se bucure de fericire.5 Spre deosebire de Homer, Hesiod era un taran chinuit de asupririle celor bogati. In scrierile sale se observa nazuinta poporului spre dreptate sociala, indeamna poporul la munca asigurandu-l ca zeii vor pedepsi pe asupritorii lor. Dupa Hesiod la inceput a fost Chaosul din care s-au nascut Erebus si Noaptea, iar din acestea, Eterul si Ziua. Tot din Chaos au iesit Pamantul-Mama (Gea) i Eros. Gea a nascut Cerul (Uranos) cu stele, apoi muntii inalti si Pontul (marea). Din Uranos si Gea au aparut titanii in numar de 12: 6 barbati si 6 femei. Tot Uranos si Gea au dat nastere Ciclopilor, apoi au generat monstrii. Uranos si-a urat copiii si i-a inchis in adancurile pamantului. Gea i-a plans apoi si-a facut planuri de razbunare. Chronos, ajutat de mama lui a taiat partile barbatesti ale tatalui sau si le-a aruncat in mare. Din picaturile de sange cazute pe pamant au ieait Eriniile (Furiile razbunatoare). Chronos si-a eliberat fratii. S-a continuat creatia. Noaptea a nascut pe Moros (pierzania), Moira (destinul) si pe Thanatos (moartea), apoi pe Hypnos (somnul) si Visele (Oneiroi), precum ai o suita intreaga de rautati: razbunarea (Nemesis), Inselaciunea, Mania, Batranetea, Cearta, din care au aparut Necazul, Uitarea, Foamea, Boala, Lupta, Uciderea, Bataliile, Masacrele, Minciuna, vorbele cu dou intelesuri, Nedreptatea ai Juramintele. Din Ocean i Thetys s-au nascut 3000 de fii (raurile) si 3000 de fiice. Hyperion si Theia au nascut Soarele (Helios), Lunii (Selene) si Aurorei (Eos). In fine, Chronos si Rhea au dat na tere Hestiei, Demetrei i Herei si la trei fii: Hades, Poseidon i lui Zeus. Acesta din urma a fost salvat de mania lui Chronos care isi devora copiii, prin mama sa Rhea impreun cu Uranos si Gea. Zeus a
4 5

Diac prof.Dr. Emilian Vasilescu, op.cit. p.268-269 Diac.prof.dr. Emilian Vasilescu, op.cit.,p270.

crescut si a detronat pe Chronos, devenind nemuritor. Apoi impotriva lui s-au rasculat Titanii pe care i-a nimicit cu fulgere din muntele Olimp. Apoi s-a luptat cu gigantii iar in final cu Typhon, zeul cu trei capete de om i cu trei trupuri de balaur mpletite, care ini ial reu e te s -l prind pe Zeus dar acesta este salvat de Hermes. Lovit de traznetele lui Zeus, balaurul s-a refugiat sub Etna, in Sicilia unde a fost zdrobit. De acum Zeus va fi stapanul tuturor zeilor. Panteonul zeilor din Olimp era format din 12 mari zei si zeite: Zeus Poseidon (zeul marii) Hefaistos (mestesugarul schiop, cu resedinta in adancul pamantului unde faurea armuri, arme si podoabe pentru zei i zeite Hermes, curierul zeilor Ares (zeul razboiului) Apolo (zeul artelor) Hera, sotia lui Zeus Atena, zeita intelepciunii si a vitejiei, fecioara, nascuta din capul lui Zeus Artemis, zeita animalelor padurii si a vanatorii Hestia, zeita focului din vatra familiala Afrodita, zeita frumusetii, nascuta din spuma marii Demetra, Pamantul-Mama, zeiaa fertilitatii Inferiori acestora erau: Helios (Soarele), Selene, Leto, Dionysos, Themis i Eros. Mai erau Asclepios, vindecatorul si Pan. In slujba zeilor se aflau: Horele, Moirele, Nemesis, Gratiile, Muzele, Iris cel cu 100 de ochi, hebe (Tinere ea) si Ganimede, paharnicul zeilor. In lumea subpamanteana locuiau: Hades, fratele lui zeus, Persefona si Hecate. Mitologia greaca punea pe seama lui Zeus o multime de aventuri amoroase cu zeite si cu pamantene, dar se crede ca aceste evenimente sunt niste denaturari a mitologiei primare.6 Eroii erau oameni extraordinari nascuti din pamantene alese de zei ca mirese ocazionale sau dintre zeite care-si alesesera pamanteni drept soti ocazionali. Eroii erau deci semizei. Enumeram pe cei mai importanti: Perseu, Heracles, Teseu, omoratorul Minotaurului, si Prometeu, neporul lui Uranos si al Geei, plasmuitorul neamului omenesc si aducatorul focului, parintele civilizatiei terestre. Putem concluziona ca: Religia grecilor nu a reusit sa se desprinda de politeismul specific religiilor naturale decazute, desi se pare ca avea tendinte spre mai multa spiritualitate si speculatie teologica. Influenta Greciei antice asupra lumii intregi a fost mereu recunoscuta. De o mare importanta pentru noi crestinii este faptul ca, pe peretii bisericilor din nordul Moldovei sunt pictati filozofii Socrate, Platon si Aristotel, recunoscandu-li-se astfel marile contributii aduse lumii pagane premergatoare primirii Evangheliei lui Hristos. Daca cercetam operele Apologetilor si Sfintilor Parinti observam preocuparea lor in cunoasterea istoriei, culturii si religiei civilizatiei grecesti.7

Dr.Prof.Remus Rus,pr prof. dr. Alexandru Stan, Istoria religiilor, Editura Institutului biblic al BOR,Bucuresti. 1991, p.112-113
7

Stefan Resceanu si Adrian Boldisor, istoria religiilor, religiile antice, curs partea I,editura Universitaria, Craiova, 2009, p.140.