Partea I

Satul Humulesti sat mare si veselpeste apa Neamtului, impartit in trei parti care feceau una singura: Vatra Satului, Delenii si Bejenii,cu gospodari harnici, cu flacai voinici si fete mandre care stiau a invarti hora, dar si suveica. Cu o biserica frumoasa, cu preoti, dascali si poporani. Parintele Ioan era un om bun la suflet, incat facuse la poarta bisericii o scoala. Parintele umbla din casa in casa, impreuna cu badita Vasile si Ilioaiei, dascalul bisericii, care sfatuiau oamenii sa isi dea copii la scoala.Prima scolarita a fost Smarandita, fata preotului, care era agera la minte. Copiii nu intelegeau rostul scolii, erau indaratnici si de aceea parintele Ioan o m vrednic cu bunatate, le aduce ca dar de scoala noua ptr a-i sili spre invatatura, cu scaun nou si lung numit Calul Balan si un bici de curele impletit numit Sfantul Nicolai. Preotul a instituit regula ca in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile pr edate in saptamana respective, apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile fac ute. Smarandita incepuse sa rada, insa mare pacat, deoarece a primit bataie cu Sf. Nicolaie urmarea a fost ca toti scolarii sa invete. Intr-o zi, badita Vasile il pune pe Nica a lui Costache, sa il asculte pe Nica a lui Stefan a Petrei si sa insemne greselile facute pe o tablita de lemn. Deoarece cei doi erau certati din cauza ca amandoi o simpatizau pe Smarandita, Nica a lui Costache punea mai multe linii. Vazand acest lucru, protago-nistul se sperie si fuge de la scoala. Este urmarit de Nica a lui Costache, si de Toader a Catincai.Trece pe langa casa lui, si fuge in lanul de porumb, ascunzandu-se la radacina unui papusoi. Cand a ajuns acasa a spus ca nu mai vrea sa fregventeze scoala. A doua zi, parintele venise la casa lui Nica, vorbind cu tatal lui. A spus ca daca se va intoarce la scoala si va invata, poate sa devina preot, si chiar sa i-o de-a pe Smarandita. Auzind cele spuse, Nica era convins sa se intoarca la scoala. Dupa aceea s-a pus pe invatat, facea cadelnita in biserica, nu mai prindea nuste cu ceaslovul, iar badita Vasile il punea sa asculte pe alti copii. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul deoarece pe acolo trebuia sa treaca Voda spre manastiri , iar badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor,de fapt era un pretext de a-l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt . Tatal sau spunea ca este un pier-de-vara. Ca se scola greu si pe urma cere de mancare, nu il ajuta la treburi, iarna pe ghetusi si derdelusi, prinde muste cu ceaslovul. Cand venise vremea secerisului, il trimisese la oi, unde era cat pe ce sa moara de sete. Dupa ce il dusese iar in Humulesti, doi doctori mos Vasile Tandura, iar celalalt nu isi mai aduce aminte autorul, il facuse bine, insa abia a doua zi isi revenise. Cand venise timpul scolii, mama lui Nica ii ceruse tatalui sa il de-a iar la scoala. Acesta spuse ca nu mai avea bani si ca nici macar pe el si pe hainele lui nu castiga cat a cheltuit pentru Nica Nica este trimis de mama sa Smaranda sa continue scoala la Brosteni fiindca vroia sa il faca preot. Este dus la aceasta scoala de bunicul sau David impreuna cu varul sau Dumitru.Ni ca e dus intr o lume complet noua, careia copilul nu se adapteaza. Dupa ce si a luat ramas bun de la parinti a plecat cu bunicul spre Pipiring pe u n ger de crapau pietrele si cum trece-au puntea peste apa Neamtului,lui Nica i-a u alunecat ciubotele si a cazut in Ozana noroc de bunicul lui ca l-a scos repede murat pana la piele si inghetat de frig. Ajunsi la Brosteni, bunicul i-a cazat pe copii pe cheltuiala lui la una Irinuca . La scoala vazand profesorul ca purtau plete a poruncit sa fie tunsi.

Intr-o dimineata, din cauza caprelor Irinucai,baietii s-au trezit plini ciur de ri e capreasca. In alta zi fiind Irinuca dusa in sat, plictisiti, s-au urcat pe munte, In acel loc se afla si o stanca, gata sa cada. Ei s-au dus la piatra, si din greseala aceasta s-a rostogolit. A rupt gardul Irinucai si a omorat o capra. Acestia de frica au fugit cu o pluta pe Borcea. In acea zi s-a pornit o vijelie de rupea brazii, o furtuna fioroasa si o ploaie cumplita. Din acel vant si acea ploaie, s-a pornit un viscol si o ninsoare,de nici nu mai vedeai drumul. Dupa un timp au gasit drumul spre Pirinei, iar cand bunica i-a vazut, nu a mai putut de fericire. I-a indopat cu cele mai bune mancaruri si i-a uns pe corp de mai multe ori pe zi, pana s-au facut bine. De Pasti, Nica s-a reintors in Humulesti. Cand la vazut mama, nu a mai putut de fericire. A fors mare veselie, iar parintele Ioan l-a asejat langa el la masa.

Partea 2
Inceputul partii a II-a sta sub semnul lirismului nostalgic, evocarea indreptandu-se asupra casei parintesti. Apare chipul mamei, odata cu intamplarile din copilarie rmemorarile intereseaza in masura in care au contribuit la formarea lui Nica, ca om, dandu-i o imagine asupra lumii, imbogatindu-i universul cunoasterii.
La cirese. Nica decide sa marga la varul sau Ion sa manace cirese de iunie.Motivand ca vrea sa mearga la scaldat cu Ion afla de la matusa Marioara ca nu este acasa.Ii spune la ravedere dupa care e strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste o chelfaneala zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce cucul armenesc. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta. La scaldat. Intr-o zi,Smaranda il cere lui Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata,

Smaranda il iarta.

Partea 3
In acest capitol, eroul devenit adolescent este infatisat urmandu-si in continuare drumul, ca elev la scoala domneasca din Targul Neamtului, apoi la scoala de catiheti din Falticeni. Prima parte a celui de-al treilea capitol al crii continu cu metafora bucii de hum nsufleit, fcnd din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine nsui. El ofer mai multe detalii despre istoria Humuletiului, ncepnd de la rzboiul polonootoman din 16721676 i menionnd pe scurt trecerea imperialilor n cutarea frumoasei prinese Natalia (evenimente la care scriitorul susine c ar fi fost el nsui martor). Aceast prezentare l determin pe narator s concluzioneze c humuletenii nu-s trii ca n brlogul ursului. Afirmaia servete drept introducere la urmtoarea perioad din viaa lui Nic: revenirea la coal, de aceast dat o nou-creat instituie, nfiinat din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica i condus de teologul Isaia Popa Duhu Teodorescu. Urmeaz o descriere detaliat a discursului inaugural inut de Ghica, la care Creang ar fi fost martor. Povestea se concentreaz apoi pe Teodorescu, pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii, cum ar fi regula de trei simpl, i pe aparenta sa descurajare n faa unor elevi ca Nic Olobanu (descris de autor ca indisciplinat i egoist). O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict ntre Teodorescu i preotul Niculai Olobanu, tatl biatului. Adncit i de o disput pe subiecte teologice i administrative, conflictul culmineaz cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Olobanu de ctre Olobanu nsui, n fruntea clugrilor si. Naraiunea se concentreaz apoi pe perioada petrecut de Creang la seminar (coala de catihei) din Flticeni, unde, spre suprinderea sa mrturisit, se rentlnete cu Nic Olobanu. Protagonistul se nscrie la aceast coal dup ce constat c toi prietenii si apropiai prsesc instituia lui Teodorescu, fapt ce l las expus ca int a severitii profesorului. n cele din urm, el i convinge tatl s-i mituiasc pe profesorii de la seminar, amintind c asemenea daruri puteau chiar s scuteasc un elev de ntregul efort de nvare. n alte fragmente, ns, Creang insist asupra metodelor de predare din seminar, metode ce implic nvatul mecanic i recitarea elementelor de gramatic romneasc sau a unor lucrri ntregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce l fac pe narator s exclame: cumplit meteug de tmpenie, Doamne ferete! Departe de supravegherea prinilor i locuind mpreun cu unii colegi i cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tnrul duce o via boem, i se las introdus n cultura crciumii. Naratorul schieaz portretele prietenilor si, pe baza abilitilor sau atitudinilor lor definitorii: mo Bodrng, care cnt din fluier; Olobanu, om de la munte, poate ridica i cra o cru ntreag de lemne n spate; artosul David, a crui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la nvtur; nepoliticosul Miru, care face n ciud negustorilor evrei declamnd poezii antisemite, dar nu se obosete prea mult cu coala; Trsnea, care nu putea nva gramatica dect memornd ntregul manual, fiind foarte suprat din cauza nlocuirii alfabetului chirilic romnesc cu cel latin; Zaharia Gtlan Simionescu, un linguitor care poate convinge adulii s-i tolereze gesturile ndrznee; Buliga, un preot dedat consumului de alcool i petrecerilor, care binecuvinteaz petrecerile ntregului grup. Glgioasa companie parcurge crmele din i de lng ora, escapadele lor fiind punctate de gesturi licenioase, flirturi i chiar furturi din prvlii. Scriitorul menioneaz n treact i o relaie a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubit. Povestirea lui Creang se concentreaz i pe farsele jucate de el i de alii, ca pedeaps pentru prietenii despre care credea c nu mpart merindele pentru Crciun. Aceste farse se folosesc de pote, instrumente anume fcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei n timpul somnului; utilizarea lor face ca victimele s plece din cas una cte una. Ultima asemenea

ncercare conduce totui la o ceart ntre cele dou tabere, att de zgomotoas nct vecinii cred c a izbucnit un incendiu sau c au atacat trupele imperiale staionate n Flticeni (prezen militar concomitent cu Rzboiul Crimeei i cu vacana tronului Moldovei). Cearta tinerilor se termin cu evacuarea tuturor din cas, Creang mutndu-se n gazd la un fierar. Primvara, vine vestea c coala de la Flticeni se va nchide, elevii urmnd s fie mutai la mnstirea Socola din Iai. Capitolul se ncheie cu nesigurana ce i cuprinde pe elevi: unii hotrsc s-i ncerce norocul la Socola pn la nceputul unui nou an colar, iar alii i abandoneaz definitiv ansele la o carier preoeasc.

Partea 4
Al patrulea (i ultimul) capitol al Amintirilor din copilrie ncepe cu prezentarea ndoielilor pe care le are Creang privind plecarea din Humuleti nspre ndeprtatul Iai: Ursul nu joac de bun voie". Naratorul se folosete de aceast ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui n Humuleti: peisajul (Ozana cea frumos curgtoare i limpede ca cristalul, n care se oglindete cu mhnire Cetatea Neamului de attea veacuri!), familia i tovarii, i obiceiurile locale legate de petreceri i dans. Planurile sale de a rmne acas sau de a se clugri sunt zdrnicite de mama sa Smaranda, care invoc reputaia strmoilor pentru a-l convinge s plece la Socola i si fac un nume ca preot mirean. Naraiunea relateaz apoi cltoria de la Humuleti spre capitala moldovean: Creang i Gtlan sunt pasagerii cruei cu cai a lui Luca, vecinul i prietenul lor. Naratorul i amintete ruinea i frustrarea pe care a simit-o cnd a vzut c zmeii lui Luca erau de fapt nite smroage [...] vlguit[e] din cale-afar, i descurajarea ce-i cuprinde pe el i pe Zaharia n faa necunoscutului. Acest sentiment este accentuat i de remarcile trectorilor fa de starea jalnic a atelajului lui Luca, remarci care sporesc n sarcasm pe msur ce cltorii se apropie de destinaie. Sunt prezentate totodat impresiile scriitorului fa de peisajul moldovenesc, dimpreun cu preferina sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care crua l lsa n urm, n raport cu zonele de pe malul stng al Siretului (acolo unde, cum spune Luca, "apa-i rea i lemnele pe sponci; iar vara te ndui de cldur, i narii te chinuiesc amarnic"). Capitolul i volumul se ncheie brusc cu o descriere a elevilor din toate colile Moldovei adunai n curtea mnstirii Socola.

OPINIE
Amintiri din copilarie reprezinta opera de maturitate artistica a lui Creanga, dovedind un scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat si cu o exceptionala capacitate de fixare a unui univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Cartea este un roman al varstei inocente si al formarii, al modelarii umane. Proiectata in spatiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilaria nu reflecta numai dominantele varstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, Amintiri din copilarie este si o evocare a satului traditional, un tablou fidel al unei lumi traind in spiritul obiceiurilor fixate printr-o existenta multimilenara. Principala grija a autorului este insa evocarea varstei de aur pentru ca, daca prin amanunte Nica este propria sa ipostaza, asa cum i-o pastreaza amintirea, tipologic vorbind, eroul sau este copilul universal (G. Calinescu): asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand lumea asta si pamantul. Constructia textuala nu urmeaza rigorile compozitiei clasice. In cele patru parti, scriitorul nu urmareste o ordine cronologica a desfasurarii faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referinta in formarea eroului.