Sunteți pe pagina 1din 1

Perceptia sunetului

Perceptia sunetelor pentru orice organism este limitata la o gama de frecvente . Pentru oameni , auzul este limitat la frecvente intre 20-20.000 Hz , limita superioara descreste catre varstele mai inaintate. Pentru alte mamifere , frecventele sunt : -pisici : 100-32.000 Hz -caini : 40-46.000 Hz -lilieci : 1000-150.000 Hz -rozatoare : 70-150.000 Hz -elefantii africani : 16-12.000 Hz In general , o parte a corpului , precum parul sau o membrana , vibreaza odata cu miscarea particulelor din mediul inconjurator (aer , apa , sol ). In cazul perceptiei sunetului de catre urechea umana , undele sonore emise de catre o sursa exterioara fac sa vibreze timpanul cu aceeasi frecventa ca si cea a sursei sonore . Timpanul transmite vibratiile ansamblului de oase mici prin intermediul ciocanului , care este in contact cu timpanul . Celulele nervoase din melc transforma vibratiile din lichid in semnale nervoase care ajung la creier prin nervul auditiv , formandu-se senzatia de auz. Pentru animale , perceptia sunetului reprezinta o modalitate pentru a detecta pericolul , a naviga , a vana sau pur si simplu pentru comunicare . Atmosfera pamantului , apa si in general orice fenomen fizic , precum fulgerul , focul , eruptiile vulcanice , produce si este caracterizat de sunete unice . Pentru o mai buna integrare in mediul inconjurator , multe specii , precum broastele , pasarile , mamiferele marine sau terestre au dezvoltat organe speciale pentru producerea sunetelor , unele specii fiind capabile de producerea cantecelor si a vorbirii articulate. Ajungand la un nivel mult mai avansat , oamenii au creat cultura si tehnologie , cum ar fi muzica, radioul , telefonul , capabile sa genereze , inregistreze si sa transmita sunetul.