Sunteți pe pagina 1din 2

Let s say that my life is like a few hello, hi and many goodbye or bye Astept impliniri Iubirea mea

era atat de mare incat inunda marea Si din nou astept departarea Deci sa va spun cum sta treaba, nu e chiar asa de roz precum credem noi. Ne ascundem de adevar si refuzam sa il prindem adeseori din considerente nu tocmai primordiale dar importante propriilor persoane. Ocrotita, iubita, alintata si cu picioarele pe pamant ? Ah, come on girls!? Are you serious? Chiar credeti ca mai exista asa ceva? Mai e loc de ocrotire, iubire si alint? E mai degraba, ca in viata, toata lumea se foloseste de toata lumea. Cam asta e era in care traiesc. Una in care ma tem de propria-mi umbra si de atata dezamagire incat indiferenta-mi capata o forma ; a carei forta devine tot mai puternica. Infatisarea ei este atat de cabalistica si atat de boltita incat seamana cu o imensa camera impovarata de tristete. Iar aceasta fata leviteaza in jurul vietii ei. Se lasa purtata pe aripile dorintei si nu tine cont de vorbele spiridusiilor care ii soptesc noaptea tarziu. Mediteaza la tot felul de lucruri care vizeaza cauze necunoscute in loc sa isi intoarca mintea si sufletul spre taramul ce ar putea sa o faca fericita. Indiferenta spune ca are nevoie de o sclipire Nu, nu m-am mai vazut cu el. Am vorbit aseara pe mess, m-a intrebat ce fac si daca s-a intamplat ceva. Eu nu ii raspunsesem la mesajul ala pe care mi l-a trimis de noapte buna si o fi crezut ca am patit ceva si ... mi-a trimis un wallpaper cu o pisica si niste margarete ca eu i-am spus mai demult ca, Craciunul asta, daca ar fi sa ii scriu ceva Mosului i-as scrie sa imi aduca o pisica gri cu ochii albastri si pufoasa.... El mi-a trimis wallpaperul cu margarete si pisica... Florile mele preferate si pisica, pe care mi-as fi dorit-o de Craciun daca ar fi sa ii scriu Mosului. Frumos din partea lui, nu stiu ce sa spun, imi vine sa fug si nu stiu de ce, imi vine sa plang si nu stiu de ce, imi vine pur si simplu sa zac... :-s Nu stiu ce se intampla cu mine dar nu sunt ok deloc... De 2 luni plang in fiecare seara inainte de culcare fara sa pot sa ma stapanesc ... Mi-e greu tare cu depresia asta in care am intrat, simt cum imi acapareaza mintea si cred ca incet incet o sa si paralizeze si mi-e frica tare sa nu se intample asta... Sufletul imi e deja amortit... :( Uf... Imi doresc sa mooor atat de mult incat am ajuns sa visez oameni handicapati, nebuni, ciudati si tot felul de suflete negre care trag de inima mea si o sfasie in bucati mici si apoi le devoreaza... Se intampla in fiecare noapte de ceva timp incoace si mi-e frica sa mai adorm si cel mai tare mi-e frica sa nu se transforme intr-o boala :(( :-s Uf...

S-ar putea să vă placă și