CURS DE LOGICA

Social - Societate Social cel implinit care parcurge un drum Societate = toti cu de alaturi Psihicul este reflectarea mentala Omul- normal psihic *Normalitatea mecanismelor neurocerebrale si psihica tine de psihologie. *Normalitatea gandirii corecte tine de domeniul logicii. Logica studiaza gandirea numai sub aspectul corectitudinii. Studiaza formele di regulile gandirii corecte facand abstractie de continutul gandirii. Nu intereseaza ce gandeste un om sau altul, ci cum gandeste un om sau altul., sau cum ar trebui sa gandeasca. Pentru ca studiaza formele gamdirii corecte mai poarta si numele de logica formala. Logica juridica studiaza logica formala aplicata la domeniu juridic. Unii juristi considera ca nu exista practice si nici nu ar fi necesara o logica juridical , ca un domeniu de studiu distinct pentru activitatea lor profesionala. Ei spun ca logica bunului simt ar fi suficenta pentru ca tot ce tine de sfera dreptului are o logica proprie care functioneaza de la sine si care este accesibila atat teoreticienilor cat si paracticienilor dreptului. Trebuie precizat ca logica moderna nu se rezuma la logica bunului simt, ci se defineste tot mai mult ca o teorie stiintifica deductiva a unui limbaj. In orice limbaj gasim : construite ( notiuni sau conceptii, judecati si sisteme ipoteticodeductive (teorii) , iar pe dealta parte norme si reguli de gandire corecta , de gandire prodctiva. Toate demersurile rationale din orice domeniu se desfasoara prin gandire care are ca support limbajul. Ca disciplina metodologica logica are 3 forme fundamentale : - notinea - judecata - rationamentul Gandirea este o operare mentala cu notiuni . Intreg procesul de cautare a solutiilor presupune o serie de notiuni ce se inlantuie in judecati, rationamente si se finalizeaza cu solutionarea cauzei. 1. NOTIUNEA Notiunea constructie mentala formata (asociata)cu un cuvant. I. Continutul si sfera notiunilor Continutul- totalitatea insusirilor esentiale ale unor categorii. Sfera totalitate obiectelor , fintelor oglindite in continut Grefier functionar care se ocupa de actele instantelor judecatoresti II Operatiile gandirii Obictele din lumea inconjuratoare care fac parte din aceeasi categorie nu sunt niciodata identice. Uneori diferentele sunt atat de mici incat notiunile se pot confunda intre ele , fapt ce duce la erori de gandire si implicit erori de decizie. Formarea corecta a notiunii presupune o serie de operatii mentale.(operatii ale gandirii):

1 Comparatia = operatia de stabilira a asemanarii si deosebirei dintre obiecte, fiinte, fenomene, etc.. . Intotdeauna comparatia va conduce la concluzia ca termenii comparatiei pot fi : identici, usor diferiti, total diferiti, sau necomparabili. Comparatia implica o alta operatie care poarta numele de analiza ( descompunere mentala si izolare a diferitelor insusiri calitati ale obiectelor). Rolul analizei = duce la o mai profunda cunoastere a elementului analizat. 2.Sinteza = renumire mentala a partilor unor entitati , intr-o entitate noua. Exista o entitate , echivalenta cu o concluzie. 3 Abstractizarea = comparatia si analiza , presupun separarea unor insusiri de altele precum si de obiectul caruia ii apartine. Aceasta separarea in sine poarta numele de abstractizare, ce permite constituirea unui nou obiect sau unei noi clase.. 4 Generalizarea = operatia prin care se cuprinde intr-o singura notiune o pluralitate de obiecte prin reunirea unor insusiri comune. III Tipuri de notiuni Intre notiune exista deosebiri de sfera si notiuni, unele refelecta un singur obiect altele o clasa. 1.Notiuni singure sau individuale : Transfagarasanul , etc.. . Continutul este individualizat. 2.Notiuni generale : copac, peste strada etc.. 3.Notiuni colective : tineret, omenire, padure.,.. 4.Notiuni vide : continutul reprezinta o asociere bizara de obiecte, fenomene, insusiri , iar sfera lipseste cu desavarsire. 5.Notiuni concrete: cladire, automobil 6.Notiuni abstracte : frumusete, justitie,fermitate succes- sunt niste insusiri abstracte prin obiecte , prin fenomene. 7.Notiuni positive:concordanta, egal,drept,ordonat,correct 8.Notiuni negative: discord , neconcordanta 9.Notiuni comparabile :notiuni diferite dar cu multe note comune = plumb-aur, albnegru 10.Notiuni necomparabile : petala-cuptor, peron- adiere, barbat-magar IV.Definirea notiunii O definire = o operatie de indentificare, a notelor esentiale din continutul unei notiuni si diferenta specifica, iar ca element structural avem notiune diferita si notiunea care difereste. Cele doua elemente structurale sunt unite prin verbul a fi O definitie corecta presupune doua conduite : 1. Atentie sau rigoare asupra demersului in sine 2. Cunostinte exacte despre notiuni in cauza Se impune respectarea unor reguli ajutatoare prin care se pot evita principalele erori de definire; 1.Definirea sa fie adecvata notiunii de definit, adica sa o apere in totalitate 2.Definirea nu trebuie sa formeze un cerc = notiunea san u se defineasca prin ea insasi 3.Definirea nu trebuie sa fie negative daca poate fi pozitiva cu cateva exceptii *ilogic = ceeace nu respecta legile gandirii *anormal = ceeace nu se incadreaza in normele acceptate

*cultura = tot ceeace nu este in natura. Orice produs realizat de om face parte din cultura. 4.Definirea sa fie clara, sa recunoastem cu usurinta obiectele care contin sfera : sa fie precisa, san u contina termeni obscuri , inutili si sa nu se transforme in descriere.

2.JUDECATA
I NOTINE Daca notiunea reflecta insusiri generale fara a afirma sau nega ceva anume,judecata este de neconceput fara actul afirmarii sau negarii.Definitia judecatii spune ca este o forma de gandire prin care se afirma sau se neaga, ceva despre ceva. In judecata se reflecta un raport intre un obiect si o insusire, fie un raport intre obiecte. Ex: Cladirea aceasta este inalta, nu este noua. Cladirea aceasta este mai noua decat cladirea de vis--vis. Primele judecati : judeacta de predicatie, cand se exprima un raport intre doua obiecte este una de relatie. Judecata care afirma o relatie reala intre un obiect si o insusire sau intre un obiect si alt obiect, este o relatie adevarata. Judecata care neaga o relatie reala este o judecta falsa. Ex; Orice magistrate este licentiate in drept. Nici un magistrate nu este licentiate in drept. Judecata care afirma o relatie inexistentaintre un obiect si o insusire este falsa, iar judecata care neaga o relatie inegzistenta este adevarata. Ex; La polul nord sunt calduri insuportabile . La polul nord nu sunt calduri insuportabile . Criteriul unic al veridicitatii sau falistatea unei judecati sta in corespondenta cu realitatea. II Tipologia judecatii 1.Dupa calitate ; afirmativa si negativa 2.Dupa cantitate:- singulare (Columb este descopritorul Americii) ; - particulare : se afirma sau se neaga ceva despre o parte dintre obiectele unei datorii unii studenti sunt interesati de studii in strainatate - universale : se afirma sau se neaga ceva despre fiecare- toti oamenii sunt muritori, toate corpurile au greutate. 3.Dupa caliate si cantitate : o posibilitate noua de clasificare a judecatii Afirmativ A. Toti adultii am fost copii. I. Unii dintre infractori se autodenunta. Negativ E. Nici un copil nu are experienta de viata a unui adult. O. Unii dintre infractori nu sunt descoperiti.

Universale Particulare

4.Dupa relatie: -categorice = cele in care afirmatia sau negatia nu sunt supuse unei conditii - ipotetice = afirmatia, negatia sunt supuse unei conditii determinate Ex: daca savarsesti o fapta grava ajungi in detentie. Judecatile ipotetice sunt compuse din doua judecati categoric unite prin particulele daca / atunci . Prima judecata este o conditie , iar a doua este consecinta si decurge in mod necesar din prima .

- disjunctive = doua sau mai multe judecati categorice unite prin particulele sau/ori . 5.Dupa modalitate : - asertorice = se mai numesc si constatative si sunt cele in care se constata apartenenta unei insusiri la un obiect. - problematice (de posibilitate) = legatura posibila dintre un obiect si o insusire Ex Norii acestia pot adduce ploaie. - apodictice = apartenenta unei insusiri care nu poate lipsi sub nici o forma Ex Orice corp aruncat in sus revine in mod necesar pe pamant III Legile fundamentale ale gandirii 1.Legea identitatii; pleaca de la idea ca obiectele , fiintele din lumea inconjuratoare, au stabilitate in timp adica raman identice cu ele insasi asfel ca si notiunile despre tot ce ne inconjoara au stabilitate si identitate precisa. Ele confera gandirii noastre calitate, precizie si eficienta. 2. Legea noncontradictiei: spune ca doua judecati dintre care una afirma,alta neaga, acelasi lucru nu pot fi adevarate in acelasi timp. Atitudine critica in evaluarea omenirii. 3.Legea tertului exclus:se aplica numai judecatilor contradictorii, dintre ele una este neaparat falsa, cealata neaparat adevarata, a treia posibilitate nu exista. Ex. Maine va fi un cutremur. Maine nu va fi un cutremur. 4.Legea ratiunii suficente: exprima faptul ca orice judecata valida trebuie sa aiba un temei/ adica un comportament in realitate.Acest corespondent il invocam atunci cand facem afirmatii, respective negatii ce ridica semen de intrebare celorlalti iar ei intreaba :Ce argumente ai? Pe ce te bazezi?

3.Rationamentul
Forma a gandirii prin care din doua sau mai multe judecati valide,adevarate,cunoscute derivam o noua judecata /, o noua cunostinta. Tipuri de rationamente: - deductibile gandirea merge de la adevaruri generale la adevaruri particulare. O forma importanta este silogismul ce permite derivarea dintr-o judecata generala a uneia particulara prin a treia alta judecata. Silogismul se sprijina pe o axioma de forma ceea ce se afirma sau se neaga despre o clasa/ categorie de obiecte, se poate afirma / nega despre fiecare obiect in parte. - inductive- gandirea pleaca de la adevaruri particulare si ajunge la adevaruri generale. Inductia se sprijina pe date observationale repetate si poate fi complecta sau incomplecta. Inductia complecta exclude garba de a generaliza o constatare implicand rabdare in a aduna, a compara,a analiza observatii cat mai ample si cat mai detaliate. DEF. inductiei complecte este forma de rationament prin care se obtine o concluzie generala despre o clasa de obiecte , fiinte pe baza cunoasterii tuturor cazurilor particulare ce compun aceea clasa. Inductia incomplecta presupune obtinerea unei concluzii generale pe baza unei parti din cazurile particulare ( sondaje de opinie , esantioanr). Observatia este o perceptie dirijata . Experimentul este o observatie provocata in laborator sau in teren . Societatea anonima = societate fara lege

4.Limbajul
Exista o lege inte limbaj si gandire. Limbajul fata exteriaoara a gandirii . Gandirea fata interioara a limbajului. Ele sunt dependente una de cealalta. Functiile limbajului: 1. Comunicarea deficitara perturba relatiile semenilor , 2.Functia practica, capacitatea limbajului,de a influienta semenii, sau de a opri o actiune (vino, dute ,pleaca).Aceasta actiune utilizeaza termeni simpli sau complecsi (un fel de manipulare ). 3.Functia persuasiva arta de a convinge pe cineva de un anumit lucru in ciuda evidentei date . E influientata de caracteristicile sursei persuasive: credibilitate, atractie, componenta bio-psiho-sociala. Caracteristicile mesajului ce trebuie sa aiba logica, coerenta putere de a transmite. Caracteristicile receptorului acepta cele spuse le intelege. 4.Functia afectiva sau expresiva prin limbaj se pot exprima stari emotionale , nu atat prin continut. cat prin forma ( frica , tonul, panica , mimica) 5.Functia ludica- este legata de joc, relaxare, distractie ( folosita mai mult la copii) iar la adulti ( rebus, bancuri, calambururi). 6. Functia cathartica( de usurare) unii o numesc functie terapeutica= a povesti cuiva necazurile = a reduce din insuccesul, durerea provocata de necazuri. Insuria sau Limbajul violent pana la violenta fizica este cea verbala. Sunt trei siuatii posibile : --- pleaca persoana --- ii strica imaginea --- pleaca in lumea celor drepti Limbajul violent are acelesi coordonate. Intre imaginea mea despre mine si imaginea altora este o diferenta.Coeficientul de inteligenta normal este intre 90-110. Alte functii ale limbajului ralizate din alte perspective: 1 strict pe individ 2 grupul din care face parte 1.Functia individului integrarea acestuia in mediul sau (mediul social). Functia de dezvaluire a propriei personae in fata celorlalti Functia valorizatoare (devalorizatoare)- cand ne autodezvaluim ne valorizam prin limbaj sin e integram in grup. Relatia cu grupul este foarte importanta. 2.Functia productive a limbajului acesta permite cooperarea in rezolvarea problemelor grupului Functia de facilitare a coeziunii grupului- masura in care membrii grupului sunt uniti coeziunea nu poate fi facuta fara limbaj. Functia rezolutiva aproblemelor grupului este vorba de tensiune, conflicte ce pot fi rezolvate prin explicatii, argumente, echilibru ce se poate face prin limbaj. Functia de valorizare a grupului se face prin diferite lucrari grupul spune ce sties a faca

Formele limbajului
Exista un limbaj interior ce conditioneaza desfasurarea gandirii. Limbajul exterior are doua forme : 1.Oral 2.Scris 1.Limbajul oral -se prezinta sub forma monologului. - se prezinta sub forma dialogului situativ ---contextual Dialogul situativ intelesul farzelor este partial uneori chiar imposibil pentru a treia persoana. Dialogul contextual- dialogul este deplin. 2.Limbajul scris se deosebeste de cel oral este mai greu decat cel oral. Limbajul trupului arata interesul, dezinteresul persoanei . , statura sobra, colegiala, privire intima.

5.Limbajul juridic
Gandirea juridical este inseparabila de limbaj pentru ca in fond dreptul este o profesie a cuvintelor prin intermediul carora normele juridice, normele de drept sunt formulate, sunt fixate, si transmise mai departe. Totalitatea termenilor folositi in domeniul dreptului constituie universul discursului juridic. Avantajul limbajului juridic specializat consta in eliminarea ambiguitatilor care provin din omonimia, sinonimia sau polisemia termenilor din limbajul natural. O particularitate a limbajului juridic o constituie abundenta de reguli maxime adagii care si-au pastrat formularea originala in limba latina. Maximele juridice sunt scurte definitii ale unor principii care se aplica diferitelor tipuri de cazuri. Adagiile sunt formule generale concise care ofera o distinctie ,o sugestie , atunci cand legea este absurda, neclara ,insuficienta. Utilizarea maximelor si a adagiilor in limba latina inlatura riscul, alterarii sensului original care s-ar crea prin traducerea in diferite limbi de circulatie. Ex de adagii: 1.IDEM EST NON ESSE ET NON PROBARII- a nu proba o acuzatie, o afirmatie , ofapta este acelasi lucru cu a nu exista vreuna dintre ele. Trebuie insotite de probe pentru ca altfel nu au relevanta juridica. 2.ERROR COMMUNIS FACIT IUS eroarea banala este creatoare de o relatie juridical 3.NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM nimeni nu poate sa invoce necunoasterea legii sa justifice o fapta 4.NULLA POENA SINE LEGE nici o pedeapsa fara lege 5. NULLA POENA SINE EXCEPTIONE nici o regula fara exceptie 6.MALLA GARMATICA NON VITIAT CHARTAM garmatica defectuoasa nu anuleaza validarea unui act juridic.

6. Lacuna juridica
Este numita lacuna dreptului sau a legii , consta in lipsa intr-un sistem de drept a unei norme care sa pata fi aplicata la un caz determinat . Avem lacuna juridical sic and norma este incomplecta sip e baza ei nu se poate formula nici o solutie. Existenta lacunelor juridice si modul lor de complectare constituie una dintre temele centrale ale logicii juridice. Lacunele juridice sunt inerente orcarui system de drept , pentru ca orice lege este

o creatie umana ,si ca tot ce este creat de om are limite , perfectiuni, incertitudini. O lege nu poate epuiza intr-un sinplu text totalitatea situatiilor sociale , care se pot crea intre oameni atat cu referire la prezent, cat mai ales cu referire la viitor. Lacuna juridical nu este sinonima cu antinomia . Daca lacuna consta in lipsa unei reguli privitoare la un caz determinat, antinomia este incompatibila cu un conflict intre doua norme, care se bat cap in cap si are drept consecinta dificultatea de a allege o solutie din doua sau uneori mai multe solutii contradictorii. Situatia de antinomie (conflict) numita si lacuna logica a dreptului poate fi rezolvata prin doua metode: 1.In cazul unei diferente ierarhice a normelor Ex.. intre o norma constitutionala si una ordinara se aplica legea situate pe o pozitie ierarhica superioara conform principiului LEX SUPERIOR DEROGAT LEX INFERIORII- legea superioara surclaseaza legea inferioara . 2.In cazul unei legi plasate pe acelasi nivel ierarhic se aplica ultima lege conform principiului: LEX POSTERIR DEROGAT LEX ANTERIORPentru ca o antinomies a fie perfecta si sa genereze o laguna logica este necesar ca doua legi sa fie promulgate in aceeas zi si sa fie pe acelasi nivel ierarhic iar contradictia, iar contradictia sa priveasca aceeasi actiune, subiect, circumstante. Acest fapt este un incident pe cat de regretabil pea tat de rar. In dreptul international privat exista anumite cazuri de antinomy intru-cat avem deaface nu cu unul ci cu doua sisteme juridice la care cele doua reguli sunt inaplicabile. Cand rezolvarea antinomiei este aparent irezolvabila sau realmente nu este posibila se creaza realtmente o lacuna in drept. Situatii in practica: 1. doua norme de drept ce trebuiesc aplicate la aceeasi situatie juridica sunt simultan inaplicabile (adoptia unor personae de nationalitate diferitacand legiuitorii din cele doua tari au prevazut solutii divergente la aceeasi situatie). 2.Situatia in care legea nationala contravene ordinii publice internationale. 3.este imposibil sa aplicam simultan doua norme asa cum sunt ele formulate, in acest caz este vorba de o antinomie de interpretare, care poate fi rezolvata daca se recurge la o alta tehnica de interpretare. Tehnici de interpretare: - apelul la interpretarea expresiva , apelul de interpretare la spiritual legii, apelul de interpretare a intentiilor legiuitorului. Validarea unor astfel de rezolvari este adesea relativa si va sta sub semnul intrebarii. Lacuna juridical este reglementata in dreptul privat care in esenta spune ca: judecatorul are nu numai libertatea de a umple lacuna ci si obligatia de a o face pentru ca in caz contrar el se face culpabil de negare de dreptate( refuzul de a solutiona o cauza).

7.Tipuri de lacune juridice

1. Lacune veritabile si lacune false Lacuna veritabila este cea care apare intr-un context sin u ofera nici un fel de indiciu de interpretare pentru solutionarea unui caz. Lacunele false sunt: a) lacune linvistice apar cand textul de lege are o formulare dificila sau contine expresii incorecte din punct de vedere terminologic. b) lacune ideologice(politice) apar in cazul schimbarii de regim politic si consta in conflictul dintre legile vechi si unele noi facute in noul regim .

c) lacune create de o lege intrata in desuetitudine legea exista intr-un anumit caz dar formularea ei este depasita si este in discordanta cu evolutia societatii, iar prevederile ei nu mai sunt valabile. 2. Lacune internationale si lacune neinternationale: Criteriul care sta la baza acestei clasificari este vointa legiuitorului. Uneori din dorinta de a oferi o libertate mai mare legiuitorului acesta trece peste reglementarea acestei situatii. Lacunele astfel create sunt intentionate, constiente , iar cele neinternationale sunt independente de vointa legiuitorului datorandu-se mai de graba limitelor acestora, incapacitatile sale de a prevedea unele situatii si a le surprinde in textul legii. 3.Lacune primare si lacune secundare Lacunele primare existau deja in momentul aparitiei normei. Lacunele secundare apar ulterior datorita progresului tehnic sau ca urmare a schimbarii sistemului social. 4. lacune in lege si lacune in drept: Intr-un sistem evoluat de drept nu ar trebui sa existe lacune.Lacuna care ar putea aparea in lege in principiu poate fi rezolvata prin apelul la principiile dreptului.Sunt situatii care nu pot fi solutionate nici in acest fel. Dreptul insusi si principiile sale fiind in continua evolutie si adaptare la evolutia societatii. 5.Lacune critice si lacune diacriticeLacuna critica consta in imposibilitatea de evoluare a unui comportament mentionat intro norma.Lacunele critice pot fi A PARTE OBIECTI cand tinand seama de prevederile legiinu se poate satbili daca un comportament se inscrie sau nu in aceste prevederi.Ele mai pot fi A PARTE SUBIECTI cand nu se pot indentifica subiectii carora li se adreseaza norma. Lacuna diacritica apare in care sanctiunea prevazuta de norma nu este clara, astfel aparand imposibilitatea de a solutiona un caz, se a lua o decizie, chiar daca atat comportamentele vizate cat si subiectii au putut fi indentificati. 6.Lacune de cunoastere pot surveni in doua ipoteze : 1.Cand modul de solutionare nu este prevazut de lege sau cand exista mai multe solutii posibile darn u sunt mentionate criteriile de alegere a solutiei in speta si de eliminare a celorlalte obtiuni. 2.Atunci cand exista un defect de system care presupune fie lipsa informatiei factuale ce nu permite determinarea cu certitudine a faptelor si incadrarea lor in norma; fie indeterminarea sematica ( termeni prea generali care lasa deschise mai multe obtiuni). 7.Lacune provizorii- sunt create de legiuitor prin trimiterile la o reglementare ulterioara de complectare. De regula se precizeaza si un termen. 8.Lacuna tehnica lacuna ce poate sa apara atunci cand legiuitorul prevede sau statueaza o norma generala fara a preciza si conditiile create in care aceasta se va aplica. Ex; Se prevede restituirea unor drepturi banesti fara a se specifica cine le va face, in ce cuantum, la ce data.

8.Criterii logice de utilizare a regulilor de interpretarea a legii

1.Criteriul conform caruia norma juridica trebuie interpretata in sensul in care sa se aplice sin u in sensul inlaturarii aplicarii ei, in fond normele juridice sunt create pentru a fi aplicate. 2. Este cunoscut sub formularea Acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa

distingem. Se refera la fatul ca cel care interpreteaza un text de lege, care eventual este conceput in termenii generali nu are voie sa-i restranga aplicatia si nici sa creeze distinctii in cadrul unei norme juridice pentru a solutiona preferential sau diferentiat anumite cauze. 3.Explicatiile sunt de stricta interpretare, conform acestui criteriu textele de exceptie trebuie sa-si gaseasca aplicarea exclusive la situatiile la care se refera fara a putea fi extinse si la alte ipoteze sau cazuri. Un caz particular al acestei reguli il constitue interpretarae legii speciale in raport cu legea generala. In acest caz legea speciala constitue exceptie iar legea generala cel mai adesea raportul dintre legea generala sic ea speciala se instituie intre cele doua acte normative de aceeasi valoare juridica. Chiar in cadrul aceluiasi act normative intre normele de principiu si normele de exceptie. Rezolvarea problemei raportului dintre legea generala sic ea speciala se face conform urmatoarelor reguli: a) Legea speciala deroga de la legea generala b) Legea generala nu deroga de la legea speciala. In acest context termenii de general si special sunt relatati in sensul ca: raporul general,special se realizeaza prin comparative. Ex; O dispozitie poate fi considerate speciala in raport cu o alta dispozitie cu o aplicare mai larga, dar in acelasi timp ea poate fi si o norma generala fata de o dispozitie cu o speta de aplicare mai restransa.

9.Fundamentarea adevarului juridic

In general fundamentarea sau intemeierea este operatia logica prin care se indica temeiul afirmatiilor facute. Temeiul reprezinta o judecata sau un sir de judecati din care se poate deriva o afirmatie pe baza unui procedeu logic valid. Clele mai imporatnte forme ale fundamentarii formei juridice sunt demonstratia si argumentarea. Delimitarea dintre acestea se face dupa criteriul valorii cocnitive a premiselor astfel: - demonstratia se caracterizeaza prin premise certe care se impugn evidentei lor intuitive. - argumentarea se intemeiaza doar pe opinii care sunt doar prenise probabile dar care in general sunt acceptate de toata lumea. Daca demonstratia tine doar de logica formala fiind alcatuita in intregime de lanturi de silogisme, argumentarea recurege la logica informala si la retorica. Dca demonstartia poate fi corecta sau incorecta, argumentarea nu poate fi decat convingatoare sau mai putin convingatoare .Demonstartia este utilizata de regula atunci cand textul legii in care se incadreaza faptele este cunoscut, in timp ce argumentarea este folosita in cazul lacunei sau obscuritatii legii. Din acesta cauza in argumentare punctual de plecare trebuie s afie admis de mediatorul care urmeza a fi convins. Ambele procedee demonstartia si argumentatia sunt folosite atat pentru a proba temeiul legal al unei afirmatii cat si pentru a proba un adevar faptic. Ex: Avem deaface cu o demonstartie atunci cand procurorul adduce drept proba o pata de sange care poate fi atribuita acuzatului cu ajutorul analizei ADN, dupa cum avem deaface cu o argumentare atunci, cand acelasi procuror arata ca, acuzatul s-a aflet in apropierea locului unde a fost gasita victima omorului, apoi arata ca acuzatul a amenintato de mai multe ori cu moartea pe victima, iar hainele cu care acuzatul a fost imbracat in ziua respective si care ar fi putut fi patate de sange au disparut

10.Posibile argumente irelevante pentru aflaraea adevarului juridic

1.Argumentul la persoana 2.Argumentul autoritatii se face apel la pozitia oficiala 3.Argumentul prin apelul la opinia poporului ( pasinea, sentimentele poporului) 4.Argumentul prin apelul la mila (mila judecatorilor) 5.Argumentul prin apelul la modestie similar cu argumentul autoritatii- se face apel la modestie in raport cu o persoana functionar public 6.Argumentul prin apelul la icnoranta o afirmatie ce apartine unui om simplu este falsa din capul locului pentru ca apartine unui icnorant. 7.Argumentul prin flatarea vanitatii consta in incercarea de a obtine adeziunea interlocutorului, clementa judecatorului prin flatarea acestora 8.Argumentul bastonului consta in incercarea de a impune un argument, o ide prin represalii, amenintari.