P. 1
Sisteme de Combatere Integrata La Cultura de Grau

Sisteme de Combatere Integrata La Cultura de Grau

|Views: 786|Likes:
Published by Mihaela Gavril

More info:

Published by: Mihaela Gavril on Feb 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2013

pdf

text

original

1.

Importanta culturii de grau

Graul este una din cele mai importante plante alimentare, cultivata in peste 45 de t ri, hranind 35 - 40 % din populatia globului. Boabele de grau sunt folosite ca materie prima pentru fabricarea painii, pastelor fainoase, biscui ilor, grisului, glucozei, amidonului, dextrinei, alcoolului. Taratele rezultate din macinatul boabelor sunt folosite in hrana animalelor ca furaj concentrate in special pentru vacile cu lapte iar paiele servesc ca asternut sau nutret, la diferite impletituri sau ca materie prima in industria celulozei si hartiei. Valoarea nutritiva ridicata a boabelor de grau se datoreaza continutului lor ridicat in hidrati de carbon, saruri minerale si vitamine iar glutenul reprezinta principala masa proteica a graului, care contine gliadina si glutenina, cu toti aminoacizii aferenti. In numeroase tari graul se utilizeaza si in hrana animalelor, prezentand fata de porumb urmatoarele avantaje: - este mai bogat in substante proteice cu valoare nutritiva superioara celei din porumb datorita echilibrului dintre aminoacizi i absentei zeinei; - continut mai ridicat în vitamine; - productiile de grau sunt comparabile cu cele din porumb; - costul graului este mai scazut comparativ cu al porumbului, fiind o cultura complet mecanizabila; - in condi ii de irigare, dupa grau se poate obtine a doua cultura; - datorita rezistentei la factorii de mediu mai putin favorabili, arealul de cultura al graului este mai mare decat al porumbului; - recoltandu-se devreme este o buna premergatoare pentru celelalte culturi, permitand efectuarea la timp a lucrarilor solului si aplicarii ingrasamintelor organice si a amendamentelor acolo unde sunt necesare, acumularii apei si a nitratilor; - sistemul radicular fasciculat asigura o buna protectie contra eroziunii solului. Taratele de grau sunt un furaj deosebit de valoros pentru tineret si vacile cu lapte, datorita bogatiei lor în protein bruta (14 - 15 %) si hidrati de carbon (40 - 45 %). Paiele de grau se utilizeaza in furajarea animalelor, la fabricarea celulozei si ca asternut pentru animale, obtinandu-se gunoiul de grajd. Miristea ramasa dupa recoltat imbogaseste solul in materie organica.

2. Originea si sistematica graului
In urma expeditiilor stiintifice si studiilor sale, N.Vavilov a identificat pentru grau patru centre de origine (dup GH. BÂLTEANU, 1991): centrul asiatic central ( India de Nord-Vest, Afganistan, Tadjikistan, Uzbekistan), din care provine specia Triticum aestivum; centrul din Orientul Apropiat (interiorul Asiei Mici, Iran, Transkaukazia, mun ii din Turkmenia) provin T. aestivum, T.monococcum, T. turgidum, T. carthlicum i T. timopheeni; centrul absinian ( Etiopia i o parte din Somalia) din care provin T. turgidum; centrul mediteranean ( teritoriile din bazinul mediteranean) din care provin T. turgidum. (Muntean.L.S; Borcean Ioan, 2001) In tara noastra, cultura graului este cunoscuta inca din neoliticul superior si in epoca bronzului (3000 - 1000 î.e.n.). Speciile folosite pe meleagurile noastre au fost T. monococcum (intalnit si azi in Muntii Apuseni), T. dicoccum, T. compactum si probabil T. spelta. Graul face parte din ordinul Graminalis, familia Gramineae, genul Triticum. Acest gen cuprinde numeroase specii diploide, tetraploide i hexaploide, din care dou sunt mai importante: graul comun (Triticum aestivum ssp vulgare), care ocupa 90% din suprafa a cultivata cu grau si graul durum sau arnaut, sau tare (Triticum durum sau Triticum turgidum conv. Durum), care se foloseste pentru prepararea pastelor f inoase. ( Pîr an. P. i colab. 2006 Zone ecologice Zonarea ecologica s-a obtinut prin suprapunerea hartii zonelor climatice peste harta solurilor, (BERBECEL i VALU , 1980). Dintre factorii climatici au fost luati in considerare precipitatiile si temperaturile. Zona foarte favorabila cuprinde Campia de Vest (Campia Crisurilor si Campia Banatului), Campia Dunarii (sudul Olteniei, terasele Dunarii din stanga Oltului si jumatatea de sud a Campiei Teleormanului, o suprafata insemnata intre Bucuresti - Calarasi si Armasesti, vestul Campiei Baraganului, Campia Transilvaniei si partea de nord-est a Moldovei. Zona favorabila este mai extinsa decat zona foarte favorabila. Aceasta zona se subdivide în favorabila I si favorabila II, diferentiere efectuata in special pe criterii pedologice. Astfel in zona favorabila din vest conditiile de clima sunt foarte favorabile, dar solurile au potential mai scazut de fertilitate (aluviuni podzolite, soluri brun roscate podzolite, brune podzolite, lacovisti, soluri gleice). In sudul tarii se face simtita lipsa precipitatiilor din septembrie-octombrie, irigarea de rasarire fiind principala masur fitotehnica. In aceasta zona apare frecvent si fenomenul de sistavire. In Dobrogea, desi precipitatiile sunt reduse, umiditatea relativa a aerului este mai ridicata, determinata de prezenta marii. Solurile zonei din sud sunt cernoziomurile, solurile brun roscate, solurile balane, iar in nordul zonei soluri podzolite si soluri erodate. In Transilvania, zona favorabila ocupa suprafete mari în bazinele Tarnavelor, Muresului, Oltului, Depresiunea Barsei, Depresiunea Fagarasului, Depresiunea Ciucului. Nu apare sistavirea, climatul fiind mai racoros si mai umed. Zona cuprinde terenuri framantate cu potential scazut de fertilitate.

In Moldova, zona este extinsa în judetele Botosani, Galati si o fasie in dreapta Siretului. Solurile predominante sunt cernoziomurile, solurile de lunca, soluri argilo-iluviale. Solurile sunt in diferite stadii de levigare. Conditii mai favorabile sunt in podisul Sucevei si zona Iasului. Zona pu in favorabila cuprinde dealurile subcarpatice si dealurile erodate din nordul Dobrogei. Solurile zonei sunt cu potential slab de fertilitate; produc iile sunt mici de i condi iile climatice sunt asigurate.

Fig. 1 Zonele favorabile pentru cultura grâului

3. Tehnologia de cultura a graului
3.1 Locul în asolament In asolament, sunt considerate foarte bune premergatoare pentru cultura graului : leguminoasele pentru boabe (mazarea, fasolea, soia) dar si rapita, borceagul de toamna, trifoiul, lucerna,inul de ulei si fibre, iar ca bune premergatoare: porumbul pentru siloz, sfecla de zahar, floarea soarelui . In general se evita cultura graului pe terenurile imburuienate si pe cele infestate cu boli sau daunatori transmisibile prin resturile vegetale si pe cele tratate cu erbicide triazinice.Asolamentul de 3-6 ani cu leguminoase si alte culturi timpuri este cel mai indicat. Dupa 3-4 cicluri de produc te, rotatia grau ±porumb in zonele cerealiere se intrerupe si se introduce o plant leguminoasa pentru refacerea solului si pentru prevenirea atacului de boli si buruieni. 3.2 Pregatirea terenului consta in fertilizare, aratura si pregatirea patului germinativ. Fertilizarea cu azot si fosfor se face in functie de specie, soi, fertlitate, dozele de ingrasaminte pot varia de la 50 ± 110 kg. N si 30 -80 kg P2O5 la hectar. Azotul se administreaza 1/3 sau ½ toamna, înainte de sem nat iar restul primavara; fosforul la ar tura de toamn în totaliate. Lucrarile solului , in functie de recoltarea plantei premergatoare, constau in aratura adanca (toamna) , nivelarea, lucrarea cu grapa, pregatirea patului germinativ. 3.3 Semanatul. Se foloseste samanta certificata din soiurile zonate cu limita minim de 99,5 % puritate biologica, 99 % puritate fizic si 90 % capacitate de germina ie. y tratamentul semintei consta din fungicide contra malurei si taciunelui si insecticide y epoca de semanat a graului de toamna este 1-10 octombrie in sudul tarii si 25 septembrie ± 5 octombrie in zonele colinare si nordul tarii.Semanatul prea timpuriu sau prea tarziu, mai ales in sol uscat, provoaca un rasarit neuniform sau chiar pierderea plantelor. y numarul optim se asigura printr-o desnitate a boabelor germinabile de 450-550 la mp folosind 150 -200 kg samant /ha. y distanta de semanat este 12,5 cm, y adancimea de semanat 3-6 cm in functie de starea terenului (umed sau uscat, textura), valoarea MMB si portul soiului (scurt sau lung) 3.4 Ingrijirea culturii consta in lucrari de fertilizare si irigare, prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Lucrarile încep din timpul iernii si se continua pana la recoltat. y distrugerea crustei de gheata , iarna, aceasta se sparge cu tavalugul stelat, in caz contrar plantele se asfixiaz si mor; y fertlizarea se face la sfarsitul iernii sau primavara devreme folosind ingrasaminte cu azot în cantitate de 40-80 kg/ ha s.a. y prevenirea caderii plantelor, se efectueaza in perioada de formare intensa a paiului, cand plantele au o inaltime de 20-25 cm. y irigarea solului se practica in toamnele secetoase prin doua udari: de aprovizionare cu 400-600 m3/ha apa si de rasarire dupa semanat cu 500-600m3/ha apa. Primavara, la formarea bobului, se mai pot aplica doua udari.

y

y

erbicidarea este obligatorie data fiind frecventa mare a buruienilor in culturile de grau. Epoca optima pentru aplicarea erbicidelor este prim vara cand plantele se gasesc în faza de înfratire, la aparitia primului internod, iar buruienile de gasesec in faza de Ärozeta´. combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie preventiva, curativa si integrata.Tratamentele chimice se recomanda in timpul perioadei de vegeta ie, de regul doua.

3.5 Recoltarea se executa cu combina cand boabele au trecut de coacere in parga si au ajuns la coacere deplina. Umiditatea boabelor trebuie s fie de 15-16 %. Intarzierea recoltarii dup aceasta faza provoaca pierderi insemnate de productie.

4. Bolile si daunatorii graului
4.1 Bolile graului

a) Fainarea graului - Erysiphe graminis syn. Blumeria graminis Fainarea este una dintre cele mai raspandite boli la cerealele paioase, mai ales la grau si orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fanete. In tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putand produce pagube cuprinse intre 3-4% ,pana la 20% din productie. Simptome. Boala incepe sa se manifeste primavara de timpuriu din aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze. La inceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite pasloase, albe, prafoase, izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt constituite din miceliul si conidioforii cu conidiile ciupercii. Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar în locul lui se observ pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort. Cand conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele superioare, si chiar pe spice. In pasla miceliana, care devine cu timpul de culoare galben roscata, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii. Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini pana toamna sau primavara urmatoare.

Fig.2.1 . Fainarea grâului - Erysiphe graminis a-plante de grâu atacate; b-conidiofori cu conidii; c-peritecii cu asce si ascospori. Plantele bolnave sunt stanjenite in crestere, spicele sunt mici, cu boabele sistave deoarece frunzele puternic atacate se usuca de timpuriu. Plantele atacate sufera si modificari ale proceselor fiziologice: scaderea accentuata a cantitatii de clorofila in frunzele acoperite de miceliul ciupercii, marirea transpiratiei precum si scaderea intensitatii respiratiei in cazul atacurilor foarte puternice sau foarte slabe; intensitatea respiratiei este marita in cazul unui atac cu grad mediu. Cand atacul este intens in faza înfratirii si a impaierii,se constata o reducere insemnata a recoltei. Ciuperca Erysiphe graminis poate sa produca infectii si toamna, pe graul de toamna si in acest caz plantele bolnave sunt mai sensibile la ger. Agentul patogen. Fainarea este produsa de Erysiphe graminis f.sp. tritici March, din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes. Miceliul ciupercii este alcatuit din hife ramificate, pluricelulare,este ectoparazit si se fixeaza pe suprafata organelor atacate cu ajutorul apresorilor.Prin prelungirea acestora apar haustori voluminosi, digital ramificati, ce patrund in celulele epidermice ale plantei gazda. Pe miceliu se formeaz conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt scurti, hialini, simpli, dispusi perpendicular pe miceliu, cu celula bazal aproape sferica.Conidiile sunt unicelulare, elipsoidale putin trunchiate la capete, hialine, de 18-36x11-17µ,cu membrana subtire si dispuse in lanturi

scurte. Ele germineaza la o temperatura minima de 3°C, cu optima între 11-17°C si in conditii de lumina. Conidiile isi pastreaza viabilitatea un timp relativ scurt. Catre sfarsitul perioadei de vegetatie ciuperca formeaza peritecii (cleistotecii) globuloase usor turtite la baza de 115-236 µ diametru cu peridia brun negricioasa, pseudoparenchimatica prevazuta la exterior cu apendici (fulcre) scurti,simpli, de culoare bruna.În fiecare peritecie se gasesc numeroase asce ovoide, alungite, cu pedicel bazal, hialine, cu membrana dubla, în care se diferentiaza câte 8 ascospori unicelulari,elipsoidali si hialini. Ciclul evolutiv. Dupa recoltarea grâului, ciuperca rezista pe resturile de plante bolnave (frunze cazute, tulpini), sub forma de peritecii,care devin mature toamna sau în primavara anului urmator. La majoritatea formelor specializate ale speciei Erysiphe graminis stadiul de peritecii are rol secundar în iernarea parazitului.În acest caz,periteciile ajung la maturitate înca din toamna si elibereaza ascosporii care produc infectiile primare pe culturile cerealelor de toamna. Acestia dau prin germinare filamente de infectie.

Fig. 2.2 . Ciclul evolutiv al ciupercii Erysiphe graminis: 1 - germinarea ascosporilor si conidiilor; 2, 4 - conidiofori cu conidii; 3 - haustori; 5 - conidii; 6 - ascogon; 7 - anteridiu; 8 - formarea ascelor ; 9, 10- periteciu; 11- asca cu ascospori; 12 - ascospori.

Cand apar conditii nefavorabile, patogenul isi întrerupe activitatea si ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta. Infectiile de toamna pot fi asigurate si de conidiile formate pe samulastra în timpul verii. Primavara ciuperca se dezvolta si formeaza mai multe generatii de conidii care produc în timpul perioadei de vegetatie infectii secundare.Catre sfârsitul perioadei de vegetatie a grâului ciclul ciupercii se încheie prin formarea de peritecii. Când conditiile climatice nu permit maturarea periteciilor toamna, atunci ciuperca ierneaza sub aceasta forma iar infectiile primare prin intermediul ascosporilor au loc primavara. Deci în mod curent infectiile primare au loc toamna si rareori primavara,prin intermediul ascosporilor sau conidiilor,iar forma principala de rezistenta peste iarna o constituie miceliul de rezistenta.Acesta intra în activitate primavara când pe plantele atacate se formeaza conidiofori cu conidii. Ciuperca prezinta 11 forme specializate dintre care la cereale sunt cunoscute : Erysiphe graminis f. sp. tritici care ataca grâul ; Erysiphe graminis f. sp. secalis - la secara ; Erysiphe graminis f.sp. hordei - pe orz ; Erysiphe graminis f.sp.avenae - la ovaz.În cadrul formelor specializate au fost descrise mai multe rase fizilogice, care se deosebesc prin virulenta lor. Boala este influentata de o serie de factori de mediu si agrofitotehnici: în anii secetosi se constata o mai mare intensitate a bolii ; temperatura optima este de 18-20°C când incubatia are loc în 3 zile pe când la 5°C incubatia are loc în 14 zile. Terenurile joase,umede, semanaturile dese cu aerisire slaba,timpul ploios si rece, roua, ceata,irigarea nerationala, fertilizarea cu doze mari de îngrasamânt azotos,toate acestea favorizeaza aparitia si evolutia bolii. Combatere. Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de tehnologiile de cultura, aratura adânca, rotatia culturilor, aplicarea îngrasamintelor în doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de grâu de toamna sunt rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri, Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat ca rezistenta soiurilor de grâu la fainare este diferita : unele sunt rezistente în faza tânara altele numai în faza adulta.Exista soiuri rezistente la fainare în tara de origine iar dupa cultivare la noi, dupa câtiva ani au început sa-si diminueze aceasta însusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor plantele devin mai sensibile pe când potasiul mareste rezistenta acestora. Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea atacului de fainare pe când cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci chiar par sa-l reduca. Bune rezultate dau si mãsurile de combatere chimicã, cum ar fi: prãfuiri cu sulf si stropiri cu sulf muiabil 0,6 - 0,8%; folosirea de fungicide sistemice : Etirimol-pulbere muiabilã 0,6% 200l/ha sau Benomyl 0,4-0,6 hg/ha. Cele mai eficiente sunt însa tratamentele la samânta folosind produsele: Sportak 45 EC; Mirage 45 EC; Granit 20 SC; Impact 125 SC; Titl 250 b) Septoriza cerealelor± Septoria sp. Se intalnesc mai ales la grau de la germinare pana la maturitatea plantelor.

Simptome. La septorioza frunzelor simptomul principal il constituie petele ovale sau alungite la inceput galbene, apoi brune, cuprinse intre nervurile frunzelor fara a fi delimitate de tesut sanatos printr-un brau galben.Atacul incepe cu frunzele bazale si se extinde si la frunzele superioare, petele se unesc si are loc brunificarea totala a acestor organe, petele sunt insostite de puncte negre ce reprezinta picnidiile cu picnospori. Agentul etiologi. Septorioza frunzelor este produsa de ciuperca Septoria tritici (forma asexuata) cu picnidii globuloase ce contin picnospori filiformi si septati. Patogenie si epidemiologie. Septoriozele se transmit de la un an la altul prin resturile vegetale infectate in care ciupercile se mentin in viata mai mult de un an sub forma de miceliu, picnidii cu picnospori, iar uneori si prin peritecii cu asce si ascospori.Plantutele semanaturilor vor fi infectate de picnosporii din picnidiile surselor vegetale.Pe aceste plantute infectate in toamna, ciuperca ierneaza sub forma de miceliu care in primavara va forma in camera substomatica picnidii cu picnospori ce asigura infectiile secundare in lan. Profilaxie si terapie: asolamentele corespunzatoare, arderea miristii, distrugerea samulastrei, folosirea de samnata sanatoasa, sunt masuri ce diminueaza mult sursa de infectie.Ca si tratamente chimice avem: Vitavax 75, Vitavax 200, Bravo 75 ± 2 kg/ha, Mirage 45 ± 1l/ha, etc. c) Rugina bruna a graului± Puccinia recondita . Simptome. Rugina prezinta ca simptom caracteristic, pustule circulare, sau ovale, mici de culoare bruna, risipite neuniform pe ambele fete ale frunzelor, mai frecvent pe fata superioara, mai rar pe teci, pe tulpini si niciodata pe spice.Aceste pustule (uredospori), frecvente de la infratire pana la maturitatea spicului si care apar atat toamna cat si in lunile mai-iulie, prin ruperea epidermei devin prafoase si contin uredospori, organele de propagare si de rezistenta ale ruginii brune. Agentul etiologic. Ciuperca Puccinia recondita prezinta uredospori unicelulari, sferici, galben-portocalii, teleutosporii sunt bicelulari bruni. Patogenie si epidemiologie. Uredosporii ramasi pe miriste rezista la caldura si uscaciune timp de 20-60 zile, acestia infecteaza samulastra. In tara noastra, teleutosporii nu au rol in ciclul de viata al ciupercii. In conditiile in care catre sfarsitul lunii mai si in luna iunie temperatura este de 15-20°C, dar insostita de ploi frecvente, de scurta durata rugina bruna ia caracter epidemic. Profilaxie si terapie: semanatul la epoca si densitatea optima, nutritia cu NPK in doze echilibrate, distrugerea samulastrei, folosirea soiurilor rezistente este metoda cea mai eficienta in prevenirea boli. d) Mozaicul dungat al graului ± Marmor virgatum Pagubele inregistrate, din cauza acestei viroze in Romania sunt reduse fata de cele produse in America de Nord. Simptome. Toamna, pe frunzele plantutelor, se observa dungi de culoare verde inchis, sau clorotice care sunt paralele cu nervurile.In timp, frunzele devin galbene-aurii si cu dungi sau striuri verzi.Iarna tabloul clinic al bolii dispare, dar primavara reapare.Plantele au talia redusa (cu 30%), cu spice mici, sterile partial sau total; faina rezultata din cariopsele virozate este de slaba calitate.

Agentul etiologic. Este un virus filamentos, rigid-flexibil, ce poate fi inactivat la 54°C. Patogenie si epidemiologie. Virusul, in afara de grau, infecteaza orzul, porumbul, secara, ovazul.Pe timp de iarna persista in raigras, iar porumbul este gazda multiplicarii virusului cat si a vectorilor Aceria tulipae, A.tosichella, A.tritici, implicati in transmitere. Profilaxie si terapie: prin semanatul la data optima se evita coincidenta intre fenofaza de sensibilitate a graului si raspandirea maxima a vectorilor. e) Piticirea graului± Wheat dwarf virus Pagubele sunt deosebit de mari, cand infectia are loc in faza de plantuta si 20% cand aceasta se produce la inspicare. Simptome. La grau, plantutele infectate au o culoare mai inchisa decat normal, dupa care se produce o clorozare progresiva, piticire generala, suprimarea infratirii si pot avea sau nu spice.Graul este infectat dupa infratire, numai varfurile frunzelor sunt galbene, nervurile raman verzi, iar nanismul este mai putin accentuat. Agentul etiologic. Boala frecventa in solele cu grau si orz semanate in septembrie, este produsa de un virus, singur sau in asociere cu organisme de tip micoplasma.Virusul este izometric si inactivat intre 65-70°C. Patogenie si epidemiologie. Particulele de virus se limiteaza numai la floem, iar simptomele reprezinta efectul secundar al degenerarii acestuia.Sunt infectate in natura, graul, orzul, ovazul, pirul, orezul, etc, cunoscandu-se peste 100 de specii de poacee ca plante gazda.Amploarea epidemiei care incepe de la marginea culturii este in legatura cu intensitatea zborului, dimensiunea populatiilor si activitatea afidelor vectoare. Profilaxie si terapie: distrugerea samulastrei de grau si de orz de pe toate suprafetele cultivate, in toamna daca se inregistreaza zbor puternic de afide un singur tratament cu insecticide este suficient. f) Patarea in ochi a bazei tulpinii± Pseudocercosporella herpotrichoides Boala, mai frecventa la grau decat la orz, este pagubitoare in conditii de monocultura. Simptome. In fenofaza de aparitie a celui de-al doilea nod al tulpinii, daca se indeparteaza teaca de la baza tlpinii, se observa o pata de forma lenticulara, galbena-brunie, cu punct negricios in centru.In timp, pata se mareste, devine galbena-albicioasa si cu chenar brun.Este simptomul caracteristic de Äpatare in ochi´ de unde vine si numele bolii.Mai tarziu, petele se acopera cu hife miceliene groase, inchise la culoare.Deasupra si sub pata, tulpina se innegreste si sub actiunea ploilor si a vantului se indoaie sau se rupe la nivelul petei.Spicele bolnave pot fi partial sau total sterile; cariopsele, cand se formeaza sunt mici, usoare, zbarcite.Datorita atacului, in lan se constata vetre caracteristice cu plante cazute. Agentul etiologic. Este ciuperca Pseudocercosporella herpotrichoides cu 2 forme: una sterila (miceliu) si alta fertila la care miceliul formeaza conidiofori cu conidii pluricelulare, hialine, rotunjite la baza si inguste la varf. Patogenie si epidemiologie. Ciuperca ierneaza in paiele de pe miriste sub forma de miceliu stromatic.Infectiile primare sunt realizate de conidii fie toamna, fie primavara, in functie de conditiile climatice.Conidiile transportate de ploi si vant pe plante, germineaza si hifele miceliene strabat teaca activ sau intra prin apertura stomatelor.Aici miceliul intra in contact cu tulpina si produce simptomul de Äpatare in ochi´.Monocultura, semanatul timpuriu, prea adanc si des, toamnele si primaverile reci si umede, la 7-10°C se produce infectia graului si la 14-15°C

are loc infectia orzului; pentru sporulare necesita 5-10°C, soiurile sensibile, favorizeaza dezvoltarea bolii. Profilaxie si terapie: se recomanda evitarea monoculturii, aplicarea ingrasamintelor in complex si echilibrate, semantul la data optima ca de altfel adancimea si desimea, irigarea sa fie aplicata corespunzator. g) Ingenunchierea± Gaeunmannomyces graminis Boala apare cu frecventa si intensitate mai ridicata in culturile de grau. Simptome. Plantutele infectate pot fi smulse usor din sol si au radacinile brunificate.Brunificarea se extinde spre baza tulpinii care, ca si radacinile este acoperita cu miceliu gros sub care tesuturile se necrozeaza si au o culoare neagra-mat.Cand plantele inspica, radacinile sunt deja putrezite si tesuturile mecanice de la baza tulpinii fiind distruse, se produce Äingenuncherea´ platelor, respectiv frangerea tulpinilor.Spicele sunt albicioase cu boabe sistave.Datorita atacului cultura ca inaltime si maturitate este inegala. Agentul etiologic. Ingenuncherea este produsa de ciuperca Gaeumannomyces graminis, care are numai forma perfecta, reprezentata de peritecii negricioase cu rostru sau osteol alungit; in peritecii se gasesc asce cu ascospori filamentosi, pluricelulari, de culoare galbuie-brunie cand ajung la maturitate. Patogenie si epidemiologie. Ciuperca rezista sub forma de miceliu stromatic si peritecii pe paiele de pe miriste; poaceele spontane atacate, de asemenea, reprezinta o sursa de inocul primar pentru cerealele paioase cultivate.Infectia primara este facuta toamna atat de miceliu cat si de ascosporii eliberati din peritecii.In sol, miceliul strapunge radacina si ajunge in xilem unde formeaza o pasla cenusie care obtureaza partial sau total lumenul vaselor.Aprovizionarea cu apa a plantelor, este stanjenita si efectul acestui parazitiasm sunt semintele mici si zbarcite ale spicelor. Profilaxie si terapie: rotatia este cea mai importanta masura, cu caracter profilactic.Nu exista fungicide total eficiente pentru combatere. h) Taciunele zburator al graului± Ustilago tritici Are frecventa redusa, pagubele sunt evaluate in medie intre 1-5%. Simptome. Toate componentele spicului cu exceptia rahisului, sunt distruse si inlocuite cu o masa prafoasa de culoare bruna-negricioasa, care reprezinta teliosporii, organelor de propagare a bolii. Agentul etiologic. Este ciuperca Ustilago tritici cu teliospori sferici sau ovoizi si cu episporul brun si verucos. Patogenie si epidemiologie. Spicele taciunate ajung la maturitate cand spicele sanatoase sunt in perioada de inflorire.Cu ajutorul vantului si apei de ploaie, masa de teliospori din spicele taciunate este dusa pe stigmatul florilor ude, germineaza si produc un promiceliu cilindric.Copularea si plamogamia se face intre bazidiospori dar nu este exclusa absenta acestora.Ustilago tritici prezinta grupuri de rase fiziologice, iar soiurile ce se cultiva in prezent au rezistenta buna si mijlocie. Profilaxie si terapie: combaterea se face prin tratarea semintelor cu fungicide sistemice: Fortral 2 WS, Vitavax 200 PUS, Vitavax 200 FF, etc.

i)Malura pitica a graului± Tilletia controversa Sunt atacate si alte poacee cultivate si spontane, care contribuie la marirea sursei de inocul pentru boala. Simptome. Tulpinile plantelor malurate prezinta simptomul caracteristic de nanism sau piticire (sunt cu 30-80% mai scurte). Agentul etiologic. Agentul etiologic este Tilletia controversa.Teliosporii au membrana reticulata, la periferie prezinta un invelis gelatinos care este mult mai subtire la sporii formati pe grau. Patogenie si epidemiologie. In fectia este germinala, incepe de la teliosporii aflati pe sol, mai putin de la cei de pe cariopse.Sursa de infestare o reprezinta, plantele bolnave, care fiind mici raman pe sol si teliosporii sunt pusi in libertate la recoltatul cu combina. Profilaxie si terapie: rotatia, semanatul la epoca optima, adancimea optima de semanat, nutritia echilibrata, tratarea semintelor cu produse antimalurice (Dithane M-45, Dithane Neotec, Real 200 FS, Vitavax 200 FF) si cultivarea de soiuri rezistente, sunt masuri ce reduc substantial plantele atacate. J) Albirea tulpinilor± Gibellina cerealis La baza tulpinii se dezvolta pete rotunde sau ovale, albe-cenusii, cu tiv de culoare brunarosiatica; pe timp umed, la suprafata petelor, se formeaza un miceliu abundent, paslos, albcenusiu, care in timp genereaza o stroma de culoare mai inchisa cu peritecii negre, globuloase, contin asce alungite si ascospori bicelulari, de culoare galbena-aurie la inceput si galbeni brunii la maturitate. (POPESCU, GH., 2005)

4.2 Daunatorii graului
a) Plosnitele cerealelor ± Eurygaster sp. si Aelia sp.

Plosnitele cerealelor sunt raspandite in centrul si sud-estul Europei, in vestul Asiei si in nord-estul Africii. La noi in tara se intalnesc in toate zonele cultivatoare de grau, in densitati mai mari in regiunile de stepa si ale padurlor de stejar. Speciile cu importanta mai mare sunt urmatoarele: Eurygaster integriceps Put., E. maura L, E. austriaca Schr., Aelia acuminata L. si A. rostrata Boh. Speciile de Eurygaster, semnalate n aproape toata tara, sunt predominante n judetele din sudul si estul tari; Eurygaster integriceps Put. este specia cea mai frecventa si pagubitoare. Speciile de Aelia sunt predominante in campia

Transilvaniei si se intalnesc aproape in proportii egale cu speciile de Eurygaster in Oltenia si Banat, mai ales in zona colinara. Descriere. Eurygaster sp. Adultul are corpul oval, de culoare variata, de la galbena-bruna pana la buna-inchis, uneori are culoarea neagra. Scutelul este dezvoltat de lungimea abdomenului. Speciile se deosebesc intre ele prin forma capului si dupa marginea laterala a pronotului. Eurygaster integriceps Put. are capul rotunjit la varf, iar marginile pronotului sunt convexe; lungimea corpului este de 11-13 mm. Eurygaster maura L. are capul rotunjit la varf, iar marginile pronotului sunt drepte. Lungimea corpului este de 9-10 mm. Eurygaster austriaca Schr. are capul ascutit la varf, iar marginile pronotului concave; lungimea corpului este de 11-13 mm. Ouale sunt de culoare verde-deschis, de forma unui butoias. Pe masura ce se dezvolta embrionul, culoarea lor se inchide, capatand o pigmentatie cafeniu-roscata. Larvele sunt asemanatoare adultilor. Aelia sp. Adultul are corpul eliptic, cu dungi longitudinale pe partea dorsala. Aelia acuminata L. este de culoare galbena-bruna si prezinta 3 dungi longitudinale pe pronot si scutel. Pe femurele mediane si posterioare se disting 2 pete punctiforme negre. Lungimea corpului este de 7-10 mm. Aelia rostrata Boh. are corpul mai mare, osciland intre 11-12,5 mm, iar pe pronot si scutel, spre deosebire de prima specie, are numai 2 dungi. Femurele mediane si posterioare prezinta numai cate o singura pata punctiforma, neagra. Larvele sunt asemanatoare cu adultii. Biologie. Speciile de Eurygaster si Aelia au modul de viata foarte asemanator. Ierneaza ca adultii, mai ales in litiera (frunzarul) padurilor de foioase; in numar cu totul redus, hibernarea are loc in perdelele de salcam sau altor specii de arbori, pe sub tufisuri etc. Parasirea locurilor de hibernare si migrarea adultilor spre lanurile de cereale au loc in cursul lunii aprilie, cand temperatura medie a aerului in zona adaposturilor ajunge la 12ºC. Aparitia adultilor este esalonata si dureaza 2-3 saptamani, iar zborul masiv se inregistreaza la temperaturi cuprinse intre 18 si 22ºC. In cautare culturilor de paioase, plosnitele cerealelor pot strabate in zbor pana la 100 km de la locul de hibernare, zburand fara intrerupere 20-30 km. In conditiile tarii noastre, datorita prezentei padurilor din regiunile de ses, migrarea adultilor se face la distante mici. Concentrarea adultilor in culturile de cereale se incheie in a 2-a decada a lunii mai. Copulatia are loc la cateva zile de la apritie. Primele depuneri de oua se inregistreaza la 1-2 saptamani dupa zborul maxim. Ponta este esalonata pe o perioada de aproximativ 30 de zile. Ouale sunt depuse pe toate organele aeriene (pe frunze, tulpini), de preferinta insa pe burduf si pe spicele proaspat aparute. Depunerea se face in grupe de cate 14 oua, pe doua randuri de 7 bucati. O femela depune 70-100 de oua. Incubatia dureaza intre 7-15 zile. In primele ore dupa ecloziune larvele stau grupate in jurul pontei, apoi se disperseaza, in special catre spice. In timpul dezvoltarii, care dureaza 30-40 de zile, larvele naparlesc de 5 ori. In mod obisnuit, larvele ajung la maturitate in timpul recoltarii cerealelor. Noii adulti se hranesc in lanurile de grau, orz etc. nerecoltate sau pe diferite graminee spontane. Catre sfarsitul lunii iulie si in august ei se retrag la iernat, migrand catre paduri. Toate speciile prezinta o singura generatie anuala. Dinamica populatiilor de plosnite este puternic influentata de factorii climatici si biotici. In timpul iernii o parte din adultii hibernati pier. De aseamenea, vremea umeda si rece din primavara si vara impiedica dezvoltarea normala a plosnitelor. Factorul limitativ insa, care influenteaza foarte mult inmultirea plosnitelor cerealelor, il constitiue parazitii oofragi ca:

Trissolcus grandis Thoms. si Telenomus chloropus Thoms. Gradul de parazitare, in functie de complexul ecologic, variaza mult de la un an la altul, ajungand uneori pana la 90%. Daune. Speciile de Eurygaster si Aelia ataca cereale paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee spontane. Adultii, ca si larvele, ataca toate organele aeriene ale cerealelor: frunze, tupini si spice (ariste, glume si boabe). Odata cu introducerea rostrului insecta injecteaza si o cantitate de saliva, care are proprietati enzimatice foarte active. Aceasta provoaca o dezagregare a substantelor din celule si in locul unde se produce intepatura, se formeaza o mica proeminenta ca un con, denumit Äcon salivar´. Cand aceste conuri se desprind si cad, in locul lor ramane un punct negru inconjurat de o zona alba-galbuie sau bruna. Simptomele atacului variaza in functie de faza de vegetatie a plantei si de organul atacat. Astefel, primavara devreme, cand este intepata tulpinita principala spre baza, frunza centrala se rasuceste, se ingalbeneste si se usuca. Atacul adultilor hibernati in aceasta perioada, indeosebi pe timp secetos si la densitati mari, duce la pieirea plantelor in intregime sau la infratirea puternica a acestora. Cand este atacat spicul in teaca, la baza rahisului, atunci el nu se mai desface si ramane in burduf sau daca apare din burduf este adesea inalbit si steril. Cand atacul are loc pe spic, in diferite portiuni ale sale, atunci partea spicului de deasupra intepaturii se albeste si nu se mai leaga; atacul acesta, produs si de alti daunatori, este cunoscut sub numele de Äalbeata-spicelor´. Atacul cel mai periculos este la boabe, produs mai ales de larve. Cand acestea sunt intepate in faza de lapte, se zbarcesc complet. Intr-un stadiu mai inaintat de coacere, bobele nu se mai deformeaza, insa in locul intepat apare o zona galbena-dechis, in mijlocul careia se gaseste un punct negru. Prezenta acesor pete se datoreaza schimbarilor biochimice care se produc in endosperm. Boabele atacate au un continut redus de gluten, din care se obtine o faina de calitate inferioara (neplanificabila). Combatere. In lupta impotriva plosnitelor cerealelor se aplica un sistem complex de masuri, care se bazeaza, pe de o parte, pe aplicarea unei agrotehnici superioare, care sa asigure plante viguroase, mai rezistente la atac, iar pe de alta parte, pe organizarea combaterii directe a plosnitelor cerealelor. Actiunile de combatere sunt planificate din timp, dupa prognoza anuala a aparitiei plojnitelor cerealelor, care se bazeaza pe dinamica populatiei speciilor de Eurygaster si Aelia pentru toate zonele cultivatoare de grau, obtinute in mai multe etape prin urmatoarele lucrari: 1) Stabilirea densitatii la m² a noilor adulti aparuti in culturile de cereale, cu 7-10 zile inainte de recoltare; densitatea populatiei de plosnite ce urmeaza sa hiberneze se face si prin determinarea frecventei boabelor atacate in noua recolta. 2) Stabilirea densitatii adultilor hibernanti la locurile de iernare, prin executarea unui control in toamna in lunile octombrie-noiembrie si a unui control in primavara in luna martie, in padurile de foioase, de preferat de stejar, din apropierea localitatilor la care frecventa boabelor atacate a fost mai mare de 1%. 3) Stabilirea densitatii adultilor hibernanti in culturile de grau, prin executarea unui control la sfarsitul lunii aprilie; la densitati mai mari de 2-3 adulti hibernanti la m² este necesara aplicarea tratamentelor chimice. 4) Urmarirea dinamicii pontei si a gradului de parazitare a acesteia, in luna mai, pentru a se stabili oportunitatea celui de-al doilea tratament impotriva larvelor. Tratamentele sunt obligatorii la o densitate mai mare de 5 larve/m².

Ca masuri agrotehnice, in combaterea plosnitelor cerealelor, mentionam urmatoarele: rotatia rationala a culturilor, care favorizeaza cresterea populatiei parazitilor oofragi; semanatul timpuriu in terenuri bine pregatite si fertilizate; cultivarea de soiuri precoce si recoltarea cat mai timpurie a cerealelor b) Tripsul graului± Haplothrips tritici (THYSANOPTERA ± Phlaeothripidae) Se intalneste in Europa, Asia si Africa.In tara noastra este raspandit pretutindeni. Descriere. Insecta are lungimea corpului de 1,3-1,5mm, culoarea cafenie-negricioasa sau neagra.Capul mai lung decat lat, postocular cu trei peri lungi, ascutiti si hialini.Antenele si picioarele de culoarea corpului.Aripile sunt hialine, franjurate, abdomenul cu 0,3-0,4mm mai scurt decat capul, iar perii setiformi terminali ai tubului abdominali, de lungimea tubului. Larva are 0,3-0,5mm lungime, culoarea roscata-caramizie; capul, picioarele si ultimul segment abdominal este negru. Biologie si ecologie. Prezinta o generatie pe an.Ierneaza in stadiul de larva secundara, mai rar ca nimfa si adult, in sol, pe resturi de tulpini.In cursul lunilor aprilie-mai, cand temperatura medie depaseste 18°C, larvele parasesc locurile de iernare, se transforma in nimfe si dupa 10-18 zile, in insecte adulte.Aparitia in masa a adultilor coincide cu faza de inspicare a cerealelor de toamna.Dupa aparitie femelele urca pe plante, patrund in burduful acestora si depun ouale intre paleele spiculetelor, putandu-se gasi chiar 100 de oua la un spic.Perioada de zbor se esaloneaza pe 36-62 zile.O femela depune intre 5-26 oua.Incubatia dureaza 6-11 zile.Evolutia larvelor dureaza 20-34 zile.Larvele secundare apar la sfarsitul lunii mai ± iunie. Plante atacate si mod de daunare. Insectele adulte si larvele se dezvolta pe diferite specii de graminee cultutivate sau spontane.Adultii si larvele inteapa si sug sucul celular.Adultii patrund in burduf si inteapa rahisul spicului; larvele inteapa mai intai florile, apoi boabele in lapte.Teaca frunzelor se increteste, spicul ramane in burduf, sau apare, dar este partial sau total steril (albeata spicelor).Boabele puternic atacate pierd din continutul de amidon, energia facultativa scazand la 78-85%. Principala metoda de combatere este rotatia culturilor, cultivarea de soiuri rezistente, fertilizarea corespunzatoare a solului, dezmiristirea, aratura la adancimea optima.Ca si tratamente chimice se poate utiliza: Actellic 50 EC, etc. c) Gandacul ghebos± Zabrus tenebrioides (COLEOPTERA ± Carabidae) Este raspandita in Europa, Orientul Apropriat si Asia Centrala.La noi se intalneste pretutindeni, dar mai ales in Campia Baraganului.In anii de invazie atacul capata caracter de calamitate, pagubele ajungand la 80-100%. Descriere. Adultul are corpul alungit, de 14-16mm lungime, dorsal de culoare brun-inchis sau negru, usor lucios, ventral mai deschis.Antenele, piesele aparatului bucal, picioarele si partea ventrala a corpului de culoare brun-roscat.Protoracele bombat, baza si marginile laterale puternic punctate.Elitrele cu 9 striuri longitudinale, interstriurile cu puncte fine.Picioarele scurte, tibiile paroase, cu cate un pinten la partea distrala. Larva de tip campodeiform, la completa dezvoltare de 30-35mm lungime.Corpul turtit dorso-ventral, posterior mai ingustat.Capul brun inchis, lucios, dorsal aproape plan si convex ventral.Mandibulele puiternice si dintate.Antenele din patru articole.Fiecare tergit cu cate o placa chitinizata de culoare mai inchisa.Lateral corpului se disting negi parosi.Extremitatea abdomenului cu doua apofize chitinoase, de culoare mai inchisa.

Biologie si ecologie. Prezinta o generatie pe an.Ierneaza in stadiul de larva tanara, in sol.In cursul lunilor aprilie si mai, larvele se hranesc intens, iar la sfarsitul lunii mai, devenind mature, are loc transformarea lor in pupe, la 15-20cm adancime, si apoi in insecte adulte.Gandacii ies din sol la aparitia spicelor si paniculelor.In timpul zilei insectele stau ascunse in sol.La inceput, ele sunt active noaptea, hranindu-se cu boabele aflate in faza de coacere in lapte; cu timpul ele se intalnesc pe plante si in timpul zilei.Dupa recoltare, adultii zboara in cautarea hranei, si se concentreaza pe lanurile nerecoltate.In timpul zilelor calduroase gandacii se afunda in sol si intra in diapauza de estivatie.Spre sfarsitul verii insectele revin la suprafata si continua hranirea de maturatie sexuala pe o periaoda relativ lunga.La cateva zile de la copulatie femelele depun ouale in sol, la 18-20 mcm adancime, intr-o mica loja.Larvele abia eclozate se raspandesc in sol. Sapa mici galerii la baza plantelor si se hranesc pe seama frunzelor acestora din semanaturile tinere.Hranirea larvelor incepe toamna si se continua primavara.Pe masura ce temperatura scade, prin noiembrie-decembrie, larvele intra in diapauza de hibernatie. Plante atacate si mod de daunare. Insecta ataca deopotriva gramineele cultivate si cele spontane.Adultii rod florile si boabele aflate in faza de coacere in lapte, iar mai tarziu rod si scutura boabele.Larvele rod parechimul frunzelor tinere, lasand intacte nervurile; frecvent ele trag frunzele in galerii, le sfasie, apoi le imping afara, din care cauza apar sub forma unor mase de bucle.Atacul se manifesta in vetre. Respectarea masurilor mentionate la Tripsul graului.Chimic: Basudin 600 EW, Dursban 450 EC, Pestan 48 EC, etc. d) Viespea paiului± Cephus pygmadeus (HYMENOPTERA ± Cephidae) Este raspandita in aproape toate tarile din Europa, Africa de Nord si America de Nord.In tara noastra apare pretutindeni, dar mai daunatoare in Campia Dunarii si Dobrogea. Descriere. Femela are corpul de 6-10mm lungime, capul mare, aproape patrat, mai lat ca toracele, unit cu acesta printr-o gatuitura.Antenele din 20 articole, ingrosate spre varf.Aripile transparente si cu nuante cenusii.Corpul negru lucios, cu desene galbene, segmentele 3 si 5 abdominale in intregime galbene.Extremitatea abdominala cu un ovipozitor in forma de ferestrau.Masculul este ceva mai mic si are corpul mai zvelt. Larva are corpul de 10-12mm lungime, usor curbat de culoare alba, iar capul galben deschis; corpul este indoit in forma de ÄS´.Al 10-lea segment abdominal este format din mai multi lobi si se termina printr-un varf ascutit. Biologie si ecologie. Prezinta o genreatie pe an.Insecta ierneaza in stadiul de larva matura, intr-un cocon construit i interiorul paiului.Primavara, prin aprilie, are loc transformarea larvei in pupa, iar la sfarsitul lunii mai sau inceputul lunii iunie apare insecta adulta.Viespile se concentreaza mai inati pe florile diferitelor plate spontane, ca papadia, piciorul cocosului, etc.Florile de culoare galbena si albastra, atrag insectele, hranindu-se cu nectarul si polenul acestora.In faza de inspicare a graului, viespile migreaza in culturi pentru ponta.Pentru depunerea oualelor, cu ajutorul ovipozitorului, femela face o incizie in tulpina plantei, la baza spicului, in care depune oul.O femela depune 30-50 oua.Larvele abia eclozate patrund in tulpina si rod, sub forma de galerii neregulate, tesuturile interne ale paiului, traversand nodurile acestuia pana la baza lui.Ajunsa la completa dezvoltare, la nivelul coletului tulpinii, larva roade in jurul acesteia un inel neregulat in care tese un cocon matasos, in care ierneaza. Plante atacate si mod de daunare. Viespea prefera cerealele de toamna si in special graul; mai rar se semnaleaza la graul de primavara si aceasta numai cand temperaturile scazute din vara

prelungesc zborul si ponta insectelor.Larva roade tesutul intern se sustinere a paiului, spicele plantelor atacate raman seci.Multe plante atacate cad. e) Musca galbena a cerealelor ± Chlorops oumilionis (DIPTERA ± Chloropidae) Insecta este raspandita in taoata Europa, pana in Siberia, cauzand mari pagube in aceste tari.In tara noastra apare frecvent in Transilvania, Moldova si Dobrogea. Descriere. Musca are corpul de 3-5mm lungime, de culoare galbena, cu abdomenul scurt si lat.Capul ceva mai ingust decat toracele, pe vertex cu o macula neagra, triunghiulara.Antenele negre.Ochii mici, verzui.Pronotul cu cinci dungi longitudinale brune inchise, cea mediana mai lata.Tergitele abdominale cu cate o macula transversala de culoare mai inchisa.Aripile hialine, balansierele albe. Larva, de 6-9mm lungime, apoda si acefala, corp transparent sau alb-galbui, anterior cilindric; pe ultimul segment abdominal se disting doua ridicaturi mici, care poarta cate o stigma. Biologie si ecologie. Insecta prezinta doua generatii pe an: prima generatie de vara si a doua de toamna.Ierneaza ca larva, ajunsa la completa dezvoltare, deasupra mugurelui de crestere, in platele cerealelorvde toamna si gramineele furajere.In primavara, dupa o perioada de hranire, larvele se transforma in pupe, la locurile de hranire.Prin luna mai, cand temperatura ajunge la 1516°C, apar insectele si la scurt timp au loc copulatia si ponta.Ouale sunt depuse izolat, pe frunzele din varful plantelor, mai adesea pe teaca ce protejeaza burduful.O femela depune pana la 150 de oua.Larva aparuta migreaza la baza spicului, aici se hraneste pe seama tesuturilor fragede, rozand un jgheab superficial in pai, pana ajunge deasupra primului nod.Din acst moment larva devine imobila si se hraneste cu sucul celular.Maturitatea larvelor intervine in faza de coacere a cerealelor, pe la sfarsitul lunii iunie.Transformarea larvelor in pupe se petrece la locul de hranire a lor, in teaca din jurul spicului.Noii adulti apar la sfarsitul lunii iulie si zboara pana in octombrie. Plante atacate si mod de daunare. Insecta se dezvolta pe cerealele de toamna si gramineele din pajisti.Larvele din generatia de vara ataca plantele in faza de burduf, rozand partial spicul si in continuare un jgheab descendent de la spic la primul nod; din cauza atacului, frecvent plantele nu inspica, ramanand in faza de burduf. f) Soarecele de camp ± Microtus arvalis (RODENTA ± Cricetidae) Este raspandit in Europa Centrala, ajungand pana in Siberia.In tara se intalneste in toata zona de stepa si silvostepa, si in regiunile din Carpati. Descriere. Soarecele are corpul de 10-15cm lungime, coada de 3-4 cm; dorsal brun roscat, lateral cu o dunga alba galbuie, ventral cenusiu deschis.Urechile egale cu jumatate din lungimea capului.Picioarele cenusii. Biologie si ecologie. Se inmulteste de 4-7 ori pe an, de fiecare data femela da nastere la 5-8 pui.Ierneaza animale adulte, fara sa hiberneze, fiind active atat ziua cat si noaptea.In martieaprilie femela naste pui, pe care ii alapteaza 2-3 saptamani, dupa care acestia devin independenti in grup.Dupa 2-3 luni, cand devin adulti si acestia se reproduc.In functie de existenta hranei, soareci isi schimba locurile. Regim alimentar si daunare. Soarecele este un animal polifag, hranindu-se cu cele mai diferite plante.Biotopurile preferate sunt pajisitle permanente, culturile de leguminoase perene si cele de cereale.El ataca partile aeriene si cele subterane ale plantelor, cele mai mari pagube cauzand semanaturilor de cereale abia rasasite, trifoistilor si lucernierelor si pajistilor.Pagube cauzate de soareci sunt in functie de densitatea populatiilor, de natura culturilor si de perioada de

atac.La semanaturile de cereale daunarile apar si in perioada de iarna la o populatie de 50-100 indivizi/ha. (PETANEC, D., 2000)

5. Buruienile din cultura de grau
1. BILDERDYKIA CONVOLVULUS ± hrisca urcatoare. Planta matura are radacina pivotanta care ajunge pana la 80 cm adancime.Tulpina este subtire, aspra, volubila in sensul acelor de ceasornic.Frunzele petiolate, alterne, au limbul ovat acuminat si baza cordat-sagitata.Florile mici, grupate cate 3-5 la un loc, cu perigonul format din 5 tepale verzui, uneori roz.Fructele sunt achene trimuchiate.Frecventa in toata tara. 2. ATRIPLEX PATULA ± loboda. Planta anuala cu radacina pivotanta, subtire.Tulpina erecta, ascendenta sau culcata de 30100 cm inaltime.Frunzele sunt petilate, dintate.Florile unisexuate, grupate in glomerule reunite apoi in spice erecte, laxe.Fructul achena acoperit de cele doua bracteole.Specie raspandita in toata tara. 3. AGROSTEMA GITHAGO ± neghina. Planta anuala cu radacina pivotanta, de 60-80 cm adancime, tulpina erecta, simpla sau ramificata dicotomic in partea superioara.Frunze opuse, liniar-lanceolate, sesile si vaginate spre baza.Intreaga planta este alipit paroasa.Florile sunt mari, rosii, hermafrodite, grupate in cime dicaziale.Caliciu alcatuit din 5 sepale unite formand un tub terminat cu 5 lacinii foliacee.Fructul este o capsula denticulata.Buruiana caracteristica semanaturilor de cereale paioase.Este frecventa in toata tara. 4. PAPAVER RHOEAS ± mac rosu. Planta anuala, cu radacina pivotnata, tulpina inalta de 20-90 cm, simpla ori ramificata, patent-paroasa.Frunzele bazale sunt petiolate, setos-paroase.Florile solitare, terminale, nutante in boboc.Fructul este o capsula poricida glabra.Comuna in toata tara. 5. SINAPIS ARVENSIS ± mustar salbatic. Planta anuala cu radacina pivotanta prevazuta cu numeroase radicele.Tulpina cilindrica sau putin striata, ramificata, acoperita cu peri aspri.Toate frunzele sunt des si aspru paroase.Florile galbene sulfurii, grupate in raceme.Fructele sunt silicve.Specie mezofila pana la mezoxerofila, segetala si ruderala, frecventa in toata tara. 6. RAPHANUS RAPHANISTRUM ± ridichioara. Planta anuala cu radacina pivotanta, tulpian cilindrica sau muchiata, aspru-paroasa.Florile mari, divers colorate.Fructele sunt silicve.Specie mezofila, raspandite intoata tara, mai rar in zona de stepa. 7. VICIA SATIVA ± mazariche de primavara. Planta anuala, cu radacina pivotanta, ramificata cu nodozitati.Tulpina este agatatoare sau taratoare, paroasa.Frunzele paripenat compuse.Florile zigomorfe, hermafrodite.Fructul pastaie.Specie mezofila, raspandita ca buruiana in semanaturi. 8. GALIUM APARINE ± turita. Planta anuala, radacina pivotanta, tulpina de 30-150 cm inaltime, agatatoare sai taratoare.Frunze grupate cate 6-9 in verticil.Inflorescenta axilare, multiflore.Fructul este o diachena.Comuna, uneori abundenta in zona de campie pana la cea montana, invadeaza adesea culturile de cereale si prasitoare.

9. CENTAUREA CYANUS ± albastrita. Planta anuala, terofita, radacina pivotanta, tulpina dreapta, muchiata.Fructele sunt achene, cenusii, cu suprafata fin paroasa.Raspandita in toata tara, prin culturi in special cereale. 10. AVENA FATUA ±ovaz salbatici. Planta anuala, terofita, cu radacini fasciculate, tulpina inalta de 60-180 cm.Frunze liniare cu ligula mare, oblica.Inflorescenta, un panicul piramidal.Frecventa in zona de campie si deluroasa in toata tara, in culturi de cereale. (MANOLIU, AL.,1996)

6. Combaterea nechimica si chimica a daunatorilor, bolilor si buruienilor din cultura de grau
1. Metode nechimice

Metode agrofitotehnice Rotatia culturilor. Datorita cerintelor mari de cereale necesare pentru hrana animalelor dar si a oamenilor, ponderea culturilor de grau, porumb si orz a devenit mare incat rotatia nu se mai poate respecta. Pe langa aceasta, in ani cu conditii climatice de seceta prelungita toamna sau perioade in care timpul nu permite pregatirea terenului dupa alte culturi, se apleaza la miristile de cereale paioase care au fost lucrate in vara pentru insamantarea graului.Asfel s-a cultivat grau timp de 34 ani consecutiv pe acelasi teren. Ca efect s-au inmultit simtitor agentii patogeni favorizati de monocultura, cum sunt: Fusarium roseum f.cerealis cu varietatile gramineum, culmorum si avenaceum precum si Rhizoctonia solani, etc. De mentionat ca nici efectul rotatiei nu poate in orice situatie, sa reduca gradul de raspandire a agentilor patogeni si daunatori, deoarece conditiile climatice mai pot favoriza raspandirea lor. Plantele premergatoare pot influenta in anumite limite starea de sanatate a culturilor. Graul cultivat dupa el insusi sau dupa alte cereale paioase favorizeaza raspandirea si permanentizarea ciupercii Ophiobolus graminis ce se manifesta cu maximum de intensitate in anii 2 si 3 de monocultura, producand diminuarea productiei cu 50-60%. Speciile de Fusarium sunt favorizate de monocultura de grau sau succesiunea orzului, care duce la cresterea rezervei de inocul in sol in masura foarte mare.Diferitele specii de Fusarium sunt influentate si de conditiile climatice specifice. Clamidosporii de Tilletia controversa permanentizeaza in sol pana la 7 ani, dar gradul de infectie este dependent si de data semanatului, adancimea de semanat, etc. Larvele si adultii gandacului ghebos ± Zabrus tenebrioides ajung la densitati mari in solele de grau dupa cel putin 2 ani de monocultura cu cereale paioase. Porumbul ca premergatoare pentru grau nu are decat un numar redus de agenti patogeni comuni cu graul . Dintre daunatori numai cei polifagi (viermi sarma sau larvele de buha semanaturilor si scarbeide) pot ataca graul in rotatia cu porumbul.

Leguminoasele pentru boabe (mazare, fasole, soia) nu au agenti patogeni si daunatori comuni decat cu totul sporadic. Plantele industriale (floarea soarelui, sfecla, cartoful, tutunul, inul, canepa) au comuni cu graul numai daunatorii polifagi, fiind considerate bune premergatoare pentru grau. Leguminoasele perene (lucerna, trifoiul), ierburile perene au relativ putine boli comune cu graul. Starea fitosanitara a semintei. Prin seminte se pot transmite multi agenti patogeni fie ca se gasesc localizati in interiorul acestora, fie le exterior.Din prima categorie fac parte agenti ca virusul indungarii graului, Septoria nodorum, Ustilago tritici, iar din cea de a doua, speciile de Tilletia, Fusarium, etc. Plosnitele cerealelor si tripsii inteapa semintele, acestea devin sistave si deci necorespunzatoare pentru semanat. La amplasarea culturilor semincere se tine seama ca pe solele unde a fost atac de malura pitica sa nu se insamanteze grau pentru samanta. Tratarea semintelor. Samanta se trateaza obligatoriu inainte de semanat, folosindu-se produse specifice in functie de agentul patogen sau se utilizeaza produse complexe (fungicide si insecticide). Impotriva malurei comune si a fusariozei se foloseste preparatul Criptodin conditionat sub forma de pulbere.Malura pitica se combate prin tratarea cu produse pe baza de hexaclorbenzen (HCB) 3 kg/tona. Taciunele zburator se combate prin tratamente pe baza de carboxina (Vitavax 75) 1 kg/tona. Semanatul. Efectuarea corecta a lucrarilor de semnat contribuie in mare masura la asigurarea starii sanitare normale a culturi. Epoca de semanat ± acesta difera de la o zona la alta din cauza climei.Daca graul este semant in afara epocii atunci se inregistreaza un risc crescut de atac al agentilor patogeni sau daunatorilor. Graul de toamna semanat prea devreme, este atacat in proportie mai ridicata de malura comuna.Semanatul prea timpuriu al graului de toamna duce si la atacul mustelor cerealelor, a ciocoritei graului si a afidului Schizaphis graminum. Adancimea de semanat - la graul semanat superficial la 3-4 cm are loc infectia cu malura pitica. Densitatea de semanat ± in lanurile dese aeratia nu este suficienta, se creeaza un microclimat mai umed, prielnic agentilor patogeni ce produc boli de radacini si baza tulpini sau boli foliare grave. Irigarea culturilor poate duce la favorizarea atacului unor agenti patogeni si daunatori, numai in masura in care factorul apa nu este bine corelat cu cantitatea de ingrasaminte administrate culturii, cu temperatura solului si aerului, cu densitatea culturi. Cantitatea de apa in exces la irigarea de aprovizionare toamna inainte de insamantare, poate duce la intensificarea atacului de Cecosporella, Rhizoctonia si Fusarium. Folosirea ingrasamintelor minerale si organice. In experienta cu azot mineral s-a constatat ca el favorizeaza atacul ciupercii Erysiphe graminis, iar aplicarea lui in complex cu fosforul si potasiul atenueaza gradul de atac. Rolul lucrarilor solului. Lucrarile au ca scop curatarea terenului, rol fitosanitar, pri incorporarea adanca sub brazda a resturilor de plante pe care se gasesc numerosi agenti patogeni in diferite stadii de viata activa sau latenta.

In sol resturile de plante incorporate adanc sunt supuse actiunii de descompunere a microflorei, iar antagonistii distrug agentii patogeni fara a mai fi necesare masuri de combatere chimica. (HATMAN, M., 1980) Soiuri si hibrizi rezistenti Din partea amelioratorilor au existat totdeauna preocupari pentru crearea de soiuri rezistente, dar acestea adesea formate intr-o anumita tara sau zona climatica, introduse in alte zone geografice, cu un alt spectru de rase a agentilor patogeni, s-au manifestat ca sensibile si au suferit pierderi insemnate, fiind retrase din cultura. Un asemenea exemplu il constituie soiurile: Concho, Wichita, Pawnee, Ponca, importate din S.U.A care la noi au fost grav atacate de rugina galbena in anii 1960, 1961, 1967. La fel soiurile Triumf, Skorospelka, Rusalka au suferit de atacul de fusarioza. In prezent dintre soiurile nou create in tara au comportare buna fata de boli: Dacia, Excelsior, Favorit, Lovrin-10, Lovrin-13, Aurora, Olt, Moldova, Ceres. Diana, etc. Dar soiurile pe langa calitatea lor intrinseca de rezistenta genetica mai pot fi influentate si de alti factori ce le modifica aceasta structura. (HATMAN, M.M 1980) Metode mecanice si fizice Metodele mecanice de combatere a daunatorilor constau in colectarea directa a insectelor si larvelor sau izolarea acestora prin mijloace mai simple ori de un nivel mai ridicat de tehnicitate.Se practica captarea insectelor, aplicarea de braie capcane ori inele cleioase. Un exemplu este cel de capturare mecanica a carabuseilor sau a altor insecte de pe culturi, utilizand in acest scop aparate tractate, care functioneaza pe principiul pieptanarii plantelor.´Aparatul Boguleanu´ serveste pentru adunarea plosnitelor cerealelor. Momelile capcane sunt alimente preferate de un daunator sau altul si care se imprastie sau se instaleaza pe locurile unde activitatea daunatorilor este mai intensa.Impotriva coropisnitei, viermilor sarma, s.a, momelile se raspandesc pe terenurile infestate, la anumite distante sub forma de gramezi Curse mecanice pe diferite modele, frecvent vanatoresti, pentru capturarea rozatoarelor de camp si din magazii. Metodele fizice utilizate sunt: temperatura, focul, lumina si razele X, ß si . Temperaturile ridicate sau scazute pot fi folosite in cazul depozitelor, magaziilor pentru combaterea unor daunatori. Focul are ca scop distrugerea resturilor de plante ramase pe camp.Se recomanda arderea miristei la un atac foarte outernic de viespea paiului sau la o infestare cu plosnitele cerealelor.In acest caz, dupa ardere urmeaza o aratura imediata. Utilizarea ultrasunetelor se aplica in cazul depozitelor, magaziilor de grau si are ca scop eliminarea roizatoarelor. (HATMAN, M., 1980) Metode biologice In cazul graului, combaterea biologica se imparte in mai multe categorii: cu ajutorul speciilor de animale, prin utilizarea microorganismelor, prin autocidie, cu ajutorul substantelor biologic active.

Combaterea cu ajutorul zoofagilor ± zoofagi sunt animale care se hranesc cu alte animale, si inspecial cu daunatori.Cei mai importanti entomofagi pentru combaterea biologica sunt viespile oofage din genul Trichogramma.Acestea u avantajul ca opresc de la inceput atacul , spre deosebire de parazitii si pradatori larvelor, care actioneaza dupa ce acestea au inceput sa manance. Trichogramma este recomandat in combaterea urmatorilor daunatori la grau: buha semanaturilor (Agrotis segetum), sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), etc. Se mai urmareste stabilirea gradului de parazitare a oualor de plosnite de catre speciile ovifage; lucarea se executa in cursul lunilor mai-iunie, pentru a decide daca mai este nevoie de interventie cu produse insecticide sau nu. Inmultirea in laborator a ovifagilor plosnitelor cerealelor (Asolcus spp., Trisolchus, Microphanurus) si raspandirea lor in natura, in perioada depunerii in masa a oualor de catre insecta gazda. Combaterea microbiologica se realizeaza cu ajutorul virusurilor entomopatogene, bacteriilor, ciupercilor entomopatogene si nematozilor. Bacteriile au un mare rol in reducerea populatiilor de daunatori.Bacillus thuringiensis este o baterie entomopatogena care se poate cultiva pe medii nutritive. In instalatii speciale, pentru obtinerea de preparate cu puternica actiune fata de insecte. In Romania , la Calafat, s-a produs preparatul Thuringin 6000, care este utilizat in culturile de cereale. Ciuperca Beauveria bassiana parziteaza numeroase insecte.Din cultivarea acesteia pe medii nutritive se obtine preparatul metarizin care contine sporii si miceliul ciupercii Metarrhizium anisopliae si este eficacee in combaterea unor insecte tropicale si a carabuseilor cerealelor. Autocidia este metoda de combatere a daunatorilor care se bazeaza pe principiul utilizarii masculilor sterili. Biopreparatele sunt produse al caror principiu activ il constituie microorganismele entomopatogene sau produsele lor metabolice.Pentru o cultura buna trebuie sa fie favorizata dezvoltarea epizootiilor, inmultirii dusmanilor naturali ai daunatorilor, in special a virusurilor (Vagoaia virus) si ciupercilor (Beauveria spp.), care infesteaza larvele de elateride, melolontinensi ale gandacului ghebos; a dipterelor Hylemyia lateralis si Phasia crassipennis, care paraziteaza plosnitele cerealelor; a himenopterelor Asolcus spp., care paraziteaza ouale plosnitelor cerealelor, s.a. (HATAMAN, M., 1980)

Metode chimice In urmatorul table sunt prezentate principalele insecticide admise in UE si folosite in combaterea daunatorilor din culturile de grau: Tabel nr.1
Nr.crt. 1 Grupa Organofosforice de contact si ingestie Insecticid ACTELLIC 50EC (pirimifosmetil 500g/l) DIMEZYL 40EC (DIMETOAT 400G/L) DUISBAN 480EC (clopirifos 480g/l) NOVODIN 40EC (dimetoat 400g/l) ONEFON 90 (triclorifon 90%) PESTAN 48 EC (clorpirifos 480g/l) PYRINEX 25 ME (clorpirifos 250g/l) RELDAN 40EC (clorpirifosmetil 400g/l) SUMITHION 50 EC (fenitration 50%) DIMEVUR 42,5 (dimetoat 42,5%) Daunator Haplothrips tritici (tripsul graului) Eurygaster spp. (plosnita cerealelor) Eurygaster spp. (adulti) Eurygaser integriceps (plosnita cerealelor) Eurygaster spp. Zabrus tenebroides (gandacul ghebos) Eurygaster spp. Eurygaster spp. Aphis spp.(afide) Eurygaster spp. Schizaphis graminum (paduchele verde) Aphis spp. Eurygaster spp. Eurygaster spp. Doza 2,4l/ha 3,0l/ha 2,0l/ha 3,0l/ha 1,0kg/ha 2,5l/ha 1,5l/ha 0,1%/ha 3,0l/ha 0,85l/ha 1,0l/ha 3,5l/ha 3,0l/ha

2

Organofosforice sistemice

PERFECTION CE 40 (dimetoat 40%) SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) SINORATOX 40 CE (dimetoat 40%) 3 Pietroizi de sinteza AGROTHRIN 10 EC (cipermetrin 10%) ALFAMETRIN 10 EC (alfacipermetrin 100g/l) CIPERTRIN 10 EC (alfacipermetrin 100g/l)

Eurygaster spp. Eurygaster spp. Eurygaster spp.

0,1l/ha 100ml/ha 0,1l/ha

Anisoplia spp.(carabusei cerealelor) FASTAC 10 CE (alfacipermetrin 100g/l) Eurygaster spp.

0,1l/ha

0,1l/ha

FURY 10 EC (cipermetrin 100g/l) 4 Diverse ACTORA 25 WG (thicimetoxan 25%) REGENIT 200 SC

Eurygaster spp. Eurygaster spp.

0,1l/ha 0,07kg/ha

Eurygaster spp.

0,075l/ha

5

Amestecuri

ALPHA COMBI 26,25

Eurygaster spp.

0,5l/ha

SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l)

E.integriceps

1,8l/ha

In tabelul urmator sunt prezentate o serie de erbicide folosite in combaterea buruienilor: (BORCEAN, A., 2002) Tabel nr.2 Erbicidul Doza/ha Specificari SDMA 33 2 Combate buruienile dicotiledonate si perene. SDMA 50 1 Combate buruienile dicotiledonate si perene. OLISTAN EXTRA 1 Combate buruienile rezistente la SDMA. LOGRAN 75 WG 0,01 Combate buruieni rezistente la SDMA. MUSTANG 1 Combate buruieni dicotiledonate anuale si perene. CERLIT 1 Combate buruieni dicotiledonate, Galium, Convolvulus. DMA 6 0,8 Combate intreg spectrul de buruieni, Apera spica venti (70%). PUMA SUPER 0,8 Combate Avena fatua si Apera spica venti. COUGAR 1,3 Combate Avena fatua, A.s.venti si dicotiledonatele anuale. Urmatorul tabel cuprinde fungicide si bactericide utilizate pentru combaterea bolilor: (BORCEAN, A., 2002) Tabel nr.3 Produsul Boala Doza BAVISTIN FL SC Fainarea cerealelor 0,6 l/ha TOPSIN M 70 Fainarea cerealelor 1 kg/ha BRAVO 75 WP Rugina bruna a cerealelor 2 kg/ha IMPACT 125 SC Septorioza graului 1 l/ha MIRAGE 45 EC Boli foliare si ale spicului 1 l/ha TANGO Boli foliare si ale spicului 0,6 l/ha TIOMAN V PU Fainarea, rugina 3 kg/ha

Nr.crt. 1

2 3 4

Daunatorii de combatut Haplothrips sp. Eurygaster sp. Zabrus tenebioides Anguina tritici Toate speciile daunatoare

Masuri de prevenire si combatere -rotatia culturilor

Produsul: doza/ha; conc.% -

Timpul de aplicare -

-fertilizarea solului

5

Eurygaster sp. -soiuri rezistente: Haplothrips sp. Ceres, Diana, Cephus pigmaeus Odeskaia, Priboi, Ble Opomyza florum -epoca de semanat Delia coarctata Oscinella sp. Chlorops pumilionis Oscinella sp. Zabrus tenebrioides -tratarea semintelor Agriotes sp. Anoxia villosa Diptere Microtus arvalis

Ingrasaminte organice si minerale -

Inainte de semanat Epoca optima in toamna Epoca optima in primavara

-

6

Zabrus tenebrioides -tratament pe rand Agriotes sp. Scotia sagetum Opomyza florum Delia coarctata Oscinella sp. Zabrus tenebrioides -erbicidare antigramineica Delia coarctata Oscinella sp Eurygaster sp. -combatere biologica Aelia sp. Eurygaster sp. Aelia sp. -combatere chimica

7 8

Yurta 246 FS 2l/t Couisev 350 FS 10-15l/t Paucho 600 FS 8-10l/t Pancho 600 FS 4l/t Actara 25 WG 0,07-0,1g/ha Karate Zeon 0,15l/t Biscaya 240 OD 0,2l/ha Proteus 110 OD 0,4l/t Roundup 5kg/ha Trissolcus sp. 100.000 exemplare, in 2 reprize Furadan 5G 20kg/ha -

Inainte de semnat

Odata cu semnatul

In faza de impaiere La depunerea in masa a oualor Toamna tarziu, in locurile de iernare La epoca optima

9 10

Zabrus tenebrioides -recoltarea la timp

11

12

Microtus arvalis Haplothrips sp. Agriotes sp. Anoxia sp. Diptere Anguina tritici Toate speciile

-evitarea scuturarii -dezmiristire -aratura de vara

-

Dupa recoltare

-aratura de toamna

-

In toamna

7. Agricultura ca factor poluant al mediului
Agricultura, alaturi de industrie poate deveni una dintre sursele importante de agenti poluanti cu impact negativ asupra calit tii mediului ambiental prin degradarea sau chiar distrugerea unor ecosisteme. Astazi, este practic unanim acceptat faptul ca agricultura intensiva poate conduce la poluarea solului si a apei prin utilizarea excesiva a ingrasamintelor, a pesticidelor, a apei de irigatie necorespunzatoare calitativ si cantitativ, in special pe terenurile arabile excesiv afanate prin diferite lucrari. Agentii poluanti, respectiv substan ele toxice si/sau nocive, se pot acumula in cantitati ce depasesc limitele maxim admisibile, atat in sol, cat si in apele de suprafata si subterane. Printre acesti agenti poluanti se regasesc: reziduurile zootehnice, namolurile orasenesti (de canalizare si menajere), namolurile provenite de la procesarea sfeclei de zahar, a inului si canepii, a celulozei etc, care pot contine peste limitele maxim admisibile metale grele, substante organoclorurate din clasa HCH i DDT, triazine, compusi ai azotului si fosforului (nitrati si fosfati) etc, dar si diferiti agenti patogeni. Printre consecintele nocive ale acestor substante mentionam in mod special efectele cancerigene si mutagene, acumularea in verigile lantului trofic, toxicitate mare etc, toate contribuind la perturbarea grava a echilibrului natural. Nitratii pot genera nitriti care in cantitati mari au efecte nocive asupra sanatatii umane. De asemenea, daca fosfatii si nitratii ajung pe diferite cai in apele statatoare, contribuie la producerea i intensificarea procesului de eutrofizare, care, in final, determina degradarea acestora si distrugerea partiala sau chiar totala, a faunei prin eliminarea oxigenului si formarea unor compusi chimici nocivi. Irigatia si drenajul incorect, asociate cu alte practici necorespunzatoare (monocultur sau asolamente de scurta durata, afanare excesiva a solului cu precadere prin lucrari superficiale numeroase, nerespectarea perioadelor optime de lucrabilitate si traficabilitate a solului etc, lucrarea solului pe terenurile situate în panta din amonte in aval etc) la care se mai adauga o gestionare si utilizare necorespunzatoare a terenurilor agricole si o folosire irationala a fondului forestier, determina aparitia si intensificarea degradarii fizice a solului prin procese ca: destructurarea, compactarea, mistificarea, eroziunea eoliana si hidrica, contribuind in acest mod i mai mult la sensibilizarea, favorizarea si accentuarea poluarii, pe diferite cai, a principalelor componente ale mediului înconjur tor.

Concluzii
Graul este un aliment esential pentru om si animale, de aceea pentru a avea o recolta buna si pe care sa o putem valorifica trebuie sa se respecte metodele de combatere integrata.In cadrul combaterii integrate se pun in aplicare atat metode nechimice cat si cele chimice. Prin aplicarea combeterii integrate se obtin urmatoarele beneficii: protectie eficienta a plantelor; - siguranta alimentara si produse de calitate; - reducerea riscului de poluare a apelor; - mentinerea biodiversitatii; - reducerea costurilor Varietatea si rotatia culturilor, metode de cultura si dezvoltare a conditiilor de viata pentru pradatorii si parazitii biologici. Prin aplicarea diferitelor scheme de rotatie a culturilor agricole, ciclurile de viata ale daunatorilor, bolilor si buruienilor se rup, reducand astfel impactul acestora. Rotatia culturilor agricole permite folosirea diferentiata a categoriilor de terenuri dintr-o exploatatie agricola, asigurand mentinerea si sporirea fertilitatii naturale a solurilor. Rotatia culturilor are si o importanta componenta economica intrucat favorizeaza planificarea anticipata a celor mai bune practici agricole: sistemul de lucrare al solului, aplicarea ingrasamintelor, amelioratorilor de sol, protectia plantelor impotriva agentilor agresivi (inclusiv a buruienilor), recoltarea si depozitarea productiei (inclusiv protectia culturii depozitate). Odata cu pastrarea prin fertilizare a nivelului optim al elementelor nutritive in sol, se poate limita atacul unor agenti fitopatogeni sau altor organisme daunatoare. Un alt aspect important pentru aplicarea combaterii integrate ese acela al contaminatilor alimentari de origine biologica, formati in timpul vegetatiei de catre agenti fitopatogeni Procedurile de protectie a plantelor impotriva organismelor daunatoare devenind o componenta majora a tuturor ghidurilor de buna practica agricola. Ca si metode nechimice, am enumerat pe cele biologice ( cu ajutorul speciilor de animale, microorganisme, etc), agrofitotehnice ( este cel mai des utilizata), fizice si mecanice.Metodele agrofitotehnice se refera la tehnologia de cultura si tine cont de respectarea modului de cultivare a graului.In cazul nerespectarii acestor norme cultura va fi compromisa. Metodele chimice sunt utilizate in combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor.De preferat este sa nu se apeleze la aceasta metoda decat atunci cand cele nechimice nu ne pot ajuta in combatere. Prin aplicarea metodelor de combatere integrata si respectarea cu strictete a tuturor etapelor, vom obtine o cultura cu rezultate bune.

BIBLIOGRAFIE

1. Borcean, I. si colab. ± Cultura si protectia integrate a cerealelor, Ed. de Vest, Timisoara, 2004. 2. Hatman, M. ± Protectia plantelor, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980. 3. Manoliu, A. si colab. ± Buruienile si culturile agricole si bolile lor, Ed.Ceres, Bucuresti, 1996. 4. Parsan, P. si colab. ± Fitotehnie, Ed.Eurobit, Timisoara, 2006. 5. Petanec, D. si colab. ± Entomologie Agricola si horticola, Ed. Mirton, Timisoara, 2000. 6. Popescu, G. ± Tratat de patologia plantelor, vol.II ± agricultura, Ed.Eurobit, Timisoara, 2005. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi folosite in Romania, Bucuresti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->