P. 1
Alunecarea de Teren de La Vaiont

Alunecarea de Teren de La Vaiont

|Views: 405|Likes:

More info:

Published by: Krissu Ramona Cristina on Feb 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2013

pdf

text

original

Alunecarea de teren de la Vaiont (Vajont) 1963



Dezastrul produs la lacul de acumulare de la Vaiont este un exemplu clasic a gre elilor produse de de ingineri i geologi în încercarea de a în elege natura. În timpul umplerii lacului de acumulare un bloc de aproximativ 270 milioane mc de p mânt s-a desprins dintr-un versant i a alunecat în lacul de acumulare la viteza de 30 mc/sec (aproximativ 110 km/h). A rezultat un val de ap de 250 m în l ime care a trecut peste baraj în aval, cu pierderea a 2500 de vie i. În mod remarcabil barajul nu a fost distrus de viitur . 

În l imea barajului este de 265.   .5 m iar volumul de ap al lacului este de 115 millioane mc. Lucr rile au început în 1956 i barajul a fost terminat în 1960. Barajul a fost construit în perioada de dezvoltare a Italiei dup al doilea r zboi mondial cu scopul de a furniza energie ora elor Milano. Vajont se afl în partea de sud-est a Alpilor italieni la aproximativ 100 km nord de Vene ia. Torino i Modena.

.

.

1. De i au fost discu ii cu privire la stabilitatea versan ilor a fost concluzionate urm toarele:    Nu s-au identificat zone slabe în urma testelor. cu privire la o alunecare istoric pe versantul drept. . Analiza seismic a sugerat c versantul este alc tuit din roci foarte ferme cu un modul de elasticitate foarte mare. S-a considerat c orice încercare de forfecare ar avea o form un reazem i ar exercita un efect de frânare. Înainte de umplerea lacului de acumulare   Se pare c în timpul construc iei barajului inginerul ef a fost preocupat de stabilitatea versantului stâng a barajului i un num r de rapoarte au existat între 1958 i 1959.

Aceasta este fisura : . S-a continuat umplerea lacului pe m sur ce se încercau m suri de monitorizare a versan ilor. când adâncimea lacului ajunsese la 170 m. când a ap rut prima mic desprindere.5 cm/zi s-a observat. Pân în martie 1960 nivelul lacului a crescut cu 130 m peste nivelul râului.2. În acela i timp a o mare îmbinare de 2 km s-a deschis definind o arie de aproximativ 1700 m lungime i 1000 m l ime. În Octombrie 1960. În timpul primei umpleri a lacului de acumulare     Umplerea barajului a fost început în Februarie 1960. sugerând c o foarte mare mas de p mânt a fost mobilizat . o cre tere rapid a ratei de deplasare la aproximativ 3. înainte de terminarea acestuia (care s-a întâmplat în Septembrie 1960).

.

Aceasta este alunecarea de teren din 1960:   . Prin urmare nivelul lacului a fost sc zut u or la 135 m. Pe 4 Noimebrie. cu o adâncime a lacului de 180 m. a vut loc o mare alunecare de teren când 700 000 mc de p mânt au alunecat în lac în aproximativ 10 minute. În acel moment deplasarea terenului s-a redus la aproximativ 1 mm/zi.

.

Pericolul ap rut de formarea în amonte de alunecare al unui nivel de ap incontrolabil ar fi fost prea mare. Pe de alt parte posibilitatea de a accelera alunecarea terenului cu scopul de a l sa întreaga mas de p mânt s alunece a fost exclus . Totu i Muller (1964) afirma: µP rea imposibil s se stopeze alunecarea artificial pentru c toate mijloacele care ar fi trebuit aplicate ar fi fost peste puterile omene ti. Era deasemenea imposibil s se etan eze suprafa a zonei pentru a deplasa înc rc tura sau s se cimenteze roca prin injec ie.' . Proiectan ii barajului au realizat atunci c întreaga mas de pe versantul stâng era cu stabilitate inerent .

S-a realizat atunci c acest lucru ar putea duce la la blocarea sec iunii lacului de acumulare de c tre masa de teren în alunecare. Totu i volumul de ap în sec iunea amonte neblocat ar fi fost suficient pentru a permite generarea curentului electric. Din aceast cauz a fost construit un tunel de deviere a apei pe versantul opus (drept) astfel încât dac lacul de acumulare ar fi fost împ r it în dou sec iuni nivelul acestuia ar fi putut fi totu i controlat. .    Prin umare s-a decis asupra unei variante de a de ine controlul asupra masei de teren în alunecare prin alternarea nivelului apei în lacul de acumulare în timp ce controlul ac iunii apei prin masa de p mânt s-ar realiza utilizând tunele de drenaj.

S-a realizat faptul c ar putea avea loc o mi care brusc final dar atâta timp cât mi carea nu va dep i rata de umplere a lacului de acumulare de c tre masa de teren în 10 minute sau mai pu in. Rata alunec rii ar fi putut fi controlat variind nivelul lacului de acumulare. dep irea barajului ar fi evitat .  . S-a estimat c ridicând nivelul în lacul de acumulare cu maxim aten ie s-ar putea ini ia miscarea întregii mase de teren supuse alunec rii.

.3. Pe m sur ce nivelul a fost coborât ulterior. Prima golire a lacului de acumulare  Fisurile au fost cauzate de umplerea ini ial a lacului de acumulare. În acest timp masa principal de alunecare s-a mi cat cu o medie de aproape 1 m. rata de mi care a a sc zut de la 8 cm/zi la 3 mm/zi la nivelul de 185 m i mai pu in de 1 mm/zi la 135 m adâncime a apei în lacul de acumulare.

4.2 cm/zi. dar la sfâr itul acestei faze vitezele au crescut cu 1. urmat de o faz de u oar îndiguire astfel încât în Noiembrie 1962 nivelul a atins 235 m. În perioada timpurie a acestei faze vitezele de deplasare a masei de teren nu s-au modificat substan ial. A doua umplere a lacului de acumulare  De la începutul lui Octombrie 1961 pân în Februarie 1962 nivelul apei a fost crescut la 185 m.  .

A doua golire a lacului de acumulare   În noiembrie 1962 o a doua coborâre a fost luat în considerare. Ini ial deplas rile au r mas ridicate dar în decembrie au început s scad i la începutul lui aprilie când nivelul apei a atins 185m.5. . rate de deplasare a fost efectiv 0. cu adâncimea apei sc zând la 185 m dup patru luni. Experien a câ tigat din aceasta a doua faz a umplerii i golire a lacului de acumulare a confirmat inginerilor c este posibil controlarea alunec rii de teren variind nivelul apei în lacul de acumulare. În consecin s-a luat în considerare o a treia umplere a lacului de acumulare.

6.4 cm/zi.5 cm/zi. În ultima parte a lunii august nivelul apei a fost crescut înc odat astfel încât la începutul lui septembrie adâncimea apei în lacul de acumulare era de 245 m.8 cm/zi. U oare cre teri în viteza alunec rii au fost observate dar ratele nu au depa it 0. A treia umplere a lacului de acumulare    Între aprilie i mai 1963 nivelul lacului de acumulare a fost crescut rapid la 231 m. În unele p r i ale alunec rii vitezele au crescut pân la 3.5 cm/zi. La mijlocul lunii iulie nivelul apei ajunsese la 240 m i unele puncte de control indicau mici cre teri de deplasare la 0.3 cm/zi. Nivelul a fost men inut pân la mijlocul lui august. dar în acest timp vitezele de deplasare crescuser la 0. În iunie nivelul apei in baraj a crescut la 237 m i rata de alunecare a crescut la 0. .

 . Totu i vitezele de deplasare au continuat s creasc u or i au fost înregistrate rate de deplasare de 20 cm/zi. A treia golire a lacului de acumulare  La sfâr itul lui septembrie nivelul a fost u or coborât pentru a men ine ratele de deplasare a fisurii sub control.7. Pân pe 9 octombrie a fost atins adâncimea de 235 m.

8. Masa de teren a blocat complet scurgerea pe o adâncime de 400 m. Catastrofa  La 22:38 în 9 octombrie 1963 a avut loc alunecarea de teren pe versantul de mai jos. Întreaga mas de teren a alunecat cu o vitez de aproximativ 30 m/sec. i a urcat 140 m pe versantul opus Mi carea masei de p mânt a încetat dup maximum 45 de secunde.  .

Înainte de alunecare .

Dup alunecare .

Pirago. aflat la 260 m deasupra nivelului lacului. Villanova. Imaginea alaturat arat loca ia acestor sate dupa inunda ie. Apa estimat a avea un volum de aproximativ 30 milioane de mc. înainte de a trece peste baraj cu o înal ime de 245 m. În acel moment lacul de acumulare con inea 115 million mc de apa. Rivalta i Fae. În total 2500 de oameni i-au pierdut viata. decimându-le in totalitate. ce poate fi vazut în partea dreapta sus a imaginii:  . valea în care se aflau satele a a fost m turata de ape. Unda de viitur a coborât în valea Vajont. Un val de a a fost împins spre versantul opus i a distrus satul Casso. s-a deplasat apoi mai mult de 500 m în satele Longarone.

Totu i barajul nu a fost distrus i exist pentru a genera energie hidroelectric . Galeria de deriva ie este folosit .  i ast zi.

1996). .Cauzele alunecarii  De la producerea catastrofei a fost depus un mare efort pentru a se afla cauzele alunec rii. 1966. în timp ce al ii sus in c a fost o pentru prima dat o astfel de mi care (Skempton. Petley. Pasuto si Soldati. 1991). Unii sus in c aceasta reprezint o reactivare a unei alunec ri mai vechi (Hendron si Patten. dar studii mai recente au confirmat ca a fost localizat în straturi sub iri de argil (5 . Initial s-au facut o serie de speculatii cu privire la loca ia suprafe ei de alunecare. 1985.15 cm) din calcar.

Coborând nivelul apei în lacul de acumulare s-au indus presiuni hidraulice care au cauzat stres pe m sur ce se incerca drenarea apei din straturile înconjur toare de calcar. reducând puterea normala efectiv i de aici rezisten a la forfecare. inducând pierderi catastrofice de rezisten . . 1964). 1992). Viteza mi c rii este probabil rezultatul c ldurii de fric iune a porilor de ap din straturile de argil (Voight and Faust. Pr bu irea s-a petrecut într-o manierî brutal .  Este posibil ca prin cre terea nivelului lacului de acumulare s fi fost cauzate presiuni sc zute in straturile de argil . S-a estimat c efectul de împingere total a fost de 2-4 milioane tone (Muller. 1982.

V mul umesc! .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->