Alunecarea de teren de la Vaiont (Vajont) 1963



Dezastrul produs la lacul de acumulare de la Vaiont este un exemplu clasic a gre elilor produse de de ingineri i geologi în încercarea de a în elege natura. În timpul umplerii lacului de acumulare un bloc de aproximativ 270 milioane mc de p mânt s-a desprins dintr-un versant i a alunecat în lacul de acumulare la viteza de 30 mc/sec (aproximativ 110 km/h). A rezultat un val de ap de 250 m în l ime care a trecut peste baraj în aval, cu pierderea a 2500 de vie i. În mod remarcabil barajul nu a fost distrus de viitur . 

 Vajont se afl în partea de sud-est a Alpilor italieni la aproximativ 100 km nord de Vene ia. Barajul a fost construit în perioada de dezvoltare a Italiei dup al doilea r zboi mondial cu scopul de a furniza energie ora elor Milano. Lucr rile au început în 1956 i barajul a fost terminat în 1960. Torino i Modena. În l imea barajului este de 265.5 m iar volumul de ap al lacului este de 115 millioane mc.   .

.

.

cu privire la o alunecare istoric pe versantul drept. .1. Analiza seismic a sugerat c versantul este alc tuit din roci foarte ferme cu un modul de elasticitate foarte mare. De i au fost discu ii cu privire la stabilitatea versan ilor a fost concluzionate urm toarele:    Nu s-au identificat zone slabe în urma testelor. Înainte de umplerea lacului de acumulare   Se pare c în timpul construc iei barajului inginerul ef a fost preocupat de stabilitatea versantului stâng a barajului i un num r de rapoarte au existat între 1958 i 1959. S-a considerat c orice încercare de forfecare ar avea o form un reazem i ar exercita un efect de frânare.

Aceasta este fisura : . S-a continuat umplerea lacului pe m sur ce se încercau m suri de monitorizare a versan ilor.2. Pân în martie 1960 nivelul lacului a crescut cu 130 m peste nivelul râului. când a ap rut prima mic desprindere. În timpul primei umpleri a lacului de acumulare     Umplerea barajului a fost început în Februarie 1960. sugerând c o foarte mare mas de p mânt a fost mobilizat .5 cm/zi s-a observat. În Octombrie 1960. când adâncimea lacului ajunsese la 170 m. În acela i timp a o mare îmbinare de 2 km s-a deschis definind o arie de aproximativ 1700 m lungime i 1000 m l ime. înainte de terminarea acestuia (care s-a întâmplat în Septembrie 1960). o cre tere rapid a ratei de deplasare la aproximativ 3.

.

a vut loc o mare alunecare de teren când 700 000 mc de p mânt au alunecat în lac în aproximativ 10 minute. Aceasta este alunecarea de teren din 1960:   . Pe 4 Noimebrie. cu o adâncime a lacului de 180 m. În acel moment deplasarea terenului s-a redus la aproximativ 1 mm/zi. Prin urmare nivelul lacului a fost sc zut u or la 135 m.

.

Pericolul ap rut de formarea în amonte de alunecare al unui nivel de ap incontrolabil ar fi fost prea mare. Totu i Muller (1964) afirma: µP rea imposibil s se stopeze alunecarea artificial pentru c toate mijloacele care ar fi trebuit aplicate ar fi fost peste puterile omene ti. Proiectan ii barajului au realizat atunci c întreaga mas de pe versantul stâng era cu stabilitate inerent .' . Era deasemenea imposibil s se etan eze suprafa a zonei pentru a deplasa înc rc tura sau s se cimenteze roca prin injec ie. Pe de alt parte posibilitatea de a accelera alunecarea terenului cu scopul de a l sa întreaga mas de p mânt s alunece a fost exclus .

S-a realizat atunci c acest lucru ar putea duce la la blocarea sec iunii lacului de acumulare de c tre masa de teren în alunecare. . Totu i volumul de ap în sec iunea amonte neblocat ar fi fost suficient pentru a permite generarea curentului electric.    Prin umare s-a decis asupra unei variante de a de ine controlul asupra masei de teren în alunecare prin alternarea nivelului apei în lacul de acumulare în timp ce controlul ac iunii apei prin masa de p mânt s-ar realiza utilizând tunele de drenaj. Din aceast cauz a fost construit un tunel de deviere a apei pe versantul opus (drept) astfel încât dac lacul de acumulare ar fi fost împ r it în dou sec iuni nivelul acestuia ar fi putut fi totu i controlat.

 S-a estimat c ridicând nivelul în lacul de acumulare cu maxim aten ie s-ar putea ini ia miscarea întregii mase de teren supuse alunec rii. S-a realizat faptul c ar putea avea loc o mi care brusc final dar atâta timp cât mi carea nu va dep i rata de umplere a lacului de acumulare de c tre masa de teren în 10 minute sau mai pu in. Rata alunec rii ar fi putut fi controlat variind nivelul lacului de acumulare.  . dep irea barajului ar fi evitat .

3. Pe m sur ce nivelul a fost coborât ulterior. . rata de mi care a a sc zut de la 8 cm/zi la 3 mm/zi la nivelul de 185 m i mai pu in de 1 mm/zi la 135 m adâncime a apei în lacul de acumulare. În acest timp masa principal de alunecare s-a mi cat cu o medie de aproape 1 m. Prima golire a lacului de acumulare  Fisurile au fost cauzate de umplerea ini ial a lacului de acumulare.

dar la sfâr itul acestei faze vitezele au crescut cu 1.  . urmat de o faz de u oar îndiguire astfel încât în Noiembrie 1962 nivelul a atins 235 m. A doua umplere a lacului de acumulare  De la începutul lui Octombrie 1961 pân în Februarie 1962 nivelul apei a fost crescut la 185 m.4. În perioada timpurie a acestei faze vitezele de deplasare a masei de teren nu s-au modificat substan ial.2 cm/zi.

cu adâncimea apei sc zând la 185 m dup patru luni. Ini ial deplas rile au r mas ridicate dar în decembrie au început s scad i la începutul lui aprilie când nivelul apei a atins 185m. Experien a câ tigat din aceasta a doua faz a umplerii i golire a lacului de acumulare a confirmat inginerilor c este posibil controlarea alunec rii de teren variind nivelul apei în lacul de acumulare. rate de deplasare a fost efectiv 0. A doua golire a lacului de acumulare   În noiembrie 1962 o a doua coborâre a fost luat în considerare. În consecin s-a luat în considerare o a treia umplere a lacului de acumulare.5. .

În ultima parte a lunii august nivelul apei a fost crescut înc odat astfel încât la începutul lui septembrie adâncimea apei în lacul de acumulare era de 245 m. Nivelul a fost men inut pân la mijlocul lui august. A treia umplere a lacului de acumulare    Între aprilie i mai 1963 nivelul lacului de acumulare a fost crescut rapid la 231 m.4 cm/zi. .8 cm/zi. La mijlocul lunii iulie nivelul apei ajunsese la 240 m i unele puncte de control indicau mici cre teri de deplasare la 0. dar în acest timp vitezele de deplasare crescuser la 0.5 cm/zi. U oare cre teri în viteza alunec rii au fost observate dar ratele nu au depa it 0. În iunie nivelul apei in baraj a crescut la 237 m i rata de alunecare a crescut la 0.3 cm/zi. În unele p r i ale alunec rii vitezele au crescut pân la 3.6.5 cm/zi.

Totu i vitezele de deplasare au continuat s creasc u or i au fost înregistrate rate de deplasare de 20 cm/zi. Pân pe 9 octombrie a fost atins adâncimea de 235 m.  .7. A treia golire a lacului de acumulare  La sfâr itul lui septembrie nivelul a fost u or coborât pentru a men ine ratele de deplasare a fisurii sub control.

Masa de teren a blocat complet scurgerea pe o adâncime de 400 m.8. Catastrofa  La 22:38 în 9 octombrie 1963 a avut loc alunecarea de teren pe versantul de mai jos. i a urcat 140 m pe versantul opus Mi carea masei de p mânt a încetat dup maximum 45 de secunde. Întreaga mas de teren a alunecat cu o vitez de aproximativ 30 m/sec.  .

Înainte de alunecare .

Dup alunecare .

Un val de a a fost împins spre versantul opus i a distrus satul Casso. decimându-le in totalitate. Apa estimat a avea un volum de aproximativ 30 milioane de mc. Rivalta i Fae. valea în care se aflau satele a a fost m turata de ape. Unda de viitur a coborât în valea Vajont. Villanova. înainte de a trece peste baraj cu o înal ime de 245 m. aflat la 260 m deasupra nivelului lacului. Imaginea alaturat arat loca ia acestor sate dupa inunda ie. În total 2500 de oameni i-au pierdut viata. Pirago. În acel moment lacul de acumulare con inea 115 million mc de apa. ce poate fi vazut în partea dreapta sus a imaginii:  . s-a deplasat apoi mai mult de 500 m în satele Longarone.

 i ast zi.Totu i barajul nu a fost distrus i exist pentru a genera energie hidroelectric . Galeria de deriva ie este folosit .

1996). în timp ce al ii sus in c a fost o pentru prima dat o astfel de mi care (Skempton.Cauzele alunecarii  De la producerea catastrofei a fost depus un mare efort pentru a se afla cauzele alunec rii. 1985. 1966. Initial s-au facut o serie de speculatii cu privire la loca ia suprafe ei de alunecare. dar studii mai recente au confirmat ca a fost localizat în straturi sub iri de argil (5 . . Petley. Pasuto si Soldati. Unii sus in c aceasta reprezint o reactivare a unei alunec ri mai vechi (Hendron si Patten.15 cm) din calcar. 1991).

inducând pierderi catastrofice de rezisten .  Este posibil ca prin cre terea nivelului lacului de acumulare s fi fost cauzate presiuni sc zute in straturile de argil . Pr bu irea s-a petrecut într-o manierî brutal . Coborând nivelul apei în lacul de acumulare s-au indus presiuni hidraulice care au cauzat stres pe m sur ce se incerca drenarea apei din straturile înconjur toare de calcar. S-a estimat c efectul de împingere total a fost de 2-4 milioane tone (Muller. 1992). Viteza mi c rii este probabil rezultatul c ldurii de fric iune a porilor de ap din straturile de argil (Voight and Faust. . 1964). 1982. reducând puterea normala efectiv i de aici rezisten a la forfecare.

V mul umesc! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful