Universitatea din Oradea Facultatea de Drept Specializare: Administratie publica

ANALIZA REGIMULUI PARLAMENTAR IN PERIOADA 1866-1923

Istoria institutiilor politico-administrative din Romania Conf. univ. dr. Voicu Bara

Student: POP D. BIANCA Administratie publica, anul I

An universitar 2011-2012
1

ANALIZA REGIMULUI PARLAMENTAR IN PERIOADA 1866-1923

Constitutia in 1866 a fost cel mai important act constitutional al Romaniei pana la Primul razboi mondial. Conform Constitutiei, organizarea statului se baza pe principiile : suveranitatea nationala exercitata prin delegare si separatie puterilor in legislative, judecatoreasca si executive. Puterea legislative era exercitata de catre domnitor si Parlament (bicameral format din Adunarea deputatilor si Senat), initiativa legislativa apartinand deopotriva Senatului si fiecareia dintre cele doua Adunari. Adunarea deputatilor se compunea din deputati alesi. Electorii erau grupati in patru colegii, in functie de venit, primele trei colegii alegand prin vot direct, al patrulea prin vot indirect. Senatul se compunea din senatori de drept si senatori alesi; senatorii de drept erau : mostenitorul tronului de la 18 ani si de la 25 cu vot deliberativ, mitropolitul si episcopii eparhioti. Pentru senatorii alesi electoratul se impartea in functie de venit si zona (rurala sau orase-resedinta de judet) in doua colegii, fiecare alegand cate un senator de judet. Puterea executiva era incredintata domnului, care, ca titular al acestei puteri, o exercita cu ajutorul ministrilor si guvernului. In domeniul judecatoresc , se proclama suprematia Constitutiei prevazandu-se ca aceasta nu putea fi suspendata nici total si nici in parte si stabilindu-se, pe baza acestui principiu, ca instatele judecatoresti sunt competente sa controleze constitutionalitatea legilor. Cele mai importante modificari in Constitutia din anul 1866 au fost cele din anul 1879, ca urmare a cuceririi Independentei de Stat, in anul 1884 ca urmare a proclamarii regatului si in anul 1918, cand s-a introdus votul universal, egal si direct. Actele constitutionale dintre anii 1859-1918 au consacrat in Romania regimul parlamentar.
2

Regimul parlamentar in Romania conform Constitutiei din 1866 a reglementat atributiile principalelor organe ale statului astfel: Seful statului ca organ unipersonal ales sau ereditar. Conventia de la Paris si Statutul dezvoltator prevedeau alegerea sefului statului pe viata, de catre Adunarea electiva. De asemenea instituie monarhia ereditara pe principiul masculinitatii si primogeniturii familiei domnitoare, fortele politice din Romania incredintand dupa indepartarea lui Alexandru Ioan Cuza domnia lui Carol I, primul domnitor din familia Hohenzollern Sigmarigen. Prin Constitutie, monarhul a devenit centul activitatii politice a statului. Impreuna cu parlamentul, monarhul avea initiativa legilor, regale avand insa si dreptul de actiune, manifestat prin acordul sau dezacordul fata de legea votat. El avea totodata dreptul de a convoca, amana sau dizolva Parlametul. Conform actelor constitutionale seful statului era declarat iresponsabil, stabilindu-se ca el isi va exercita atributiile cu ajutorul ministrilor si guvernului, contrasemnat. In domeniul judecatoresc, hotararile judecatoresti se pronuntau in numele legii, dar se executau in numele regelui, acestuia revenindu-i in plus dreptul de amnistie in materie politica si dreptul de gratiere in materie criminala. Principala activitate a Parlamentului a fost cea legislativa, acestuia revenindu-I discutarea si votarea legilor, activitatea legislative desfasuranduse colectiv, impreuna cu seful statului. Alaturi de principala activitate aveau si alte atributii ca cele judiciare, administrative,etc. Prin Constitutia din 1866 revenea Parlamentului cele doua atributii deosebite: raspunzatori pentru actele monarhului pe care le-au

o Dreptul Parlamentului de a hotari cu majoritatea absoluta a voturilor, modificarea totala sau revizuirea partiala a Constitutiei; o Dreptul Parlamentului de a ratifica conventiile incheiate de executiv cu statele straine; Guvernul prin lege s-au infiintat ministerele, ministrii, ca titulari ai departamentelor facand parte din Guvern. Seful statului numeste ministrii, conform constitutiei, din cadrul partidelor ce au obtinut Victoria in alegeri. Pe baza dreptului regelui conferit de constitutie de a revoca ministrii, regale nu a tinut seama intotdeauna de aceasta regula, mai mult, a dizolvat parlamentul si a convocat noi alegeri in cazul in care a dorit numirea la guvernamant a unui anumit partid. Constitutia din 1866 a optat pentru regimul parlametar, dar a consacrat si in practica a realizat un regim parlamentar deformat, in care piesa centrala nu a fost parlametul , ci regale si guvernul sau. Aceasta deformare s-a realizat in anul 1871 cand s-a constituit rotativa guvernamentala, practica ce asigura succesiunea alternativa la guvern a doua partide politica, alterare determinata nu de vointa electoratului, ci de cea regala. Dupa anul 1871 s-au creat si alte organe pentru completarea activitatii judecatoresti: parchetul, notariatul public, curtea administrative, etc. Problema strigenta care s-a impus imediat dupa unirea din 1918, a fost aceea a integrarii organice provinciilor care s-au unit. Ca o confirmare a marii Uniri de catre organele competente ale statului roman au fost elaborate numeroase decrete privind unirea principatelor. Astfel dupa cum va consacra Constitutia modificata din anul 1923, Romania devenea un stat national, unitar si indivizibil. In 29 martie, 1923 s-a realizat un moment important pe care unii il numesc Constitutia modificata din 1923 (in sensul ca s-a realizat cea mai ampla modificare a constitutiei din 1866)-luandu-se in seama ca in timp ce
4

in multe tari din Europa se constata o ascensiune la putere a fortelor fasciste si militariste, in Romania prin Constitutie se consacrau principii democratiei parlamentare si o serie de drepturi si libertati cetatenesti. In Constitutie din 1923 este mai clar exprimat principiul legalitatii si suprematiei Constitutiei , al controlului constitutionalitatii legilor, a fost mai bine formulat principiul suveranitatii nationale, prin declaratia ca puterea de stat apartine natiunii care o exercita prin reprezentanti; mentine principiul separatiei puterilor in stat, prevederile ei consacrand de fapt ceea ce era o realitate in Romania si pana atunci; a proclamat o serie de drepturi si libertati democratice . In ceea ce priveste organele centrale ale statului, Romania a constinuat sa fie o monarhie constitutional-parlamentar. Organizarea administrativa. Ca stat national si unitar, Romania a avut ca unitati teritorial-administrative judetul si comuna, unitati cu personalitate juridicala, iar ca unitate intermediara plasa. Conducerea judetului era reprezentata de organe executive (prefectul de judet, reprezentat al guvernului ales la propunerea Ministerului de Interne) si organe administrative (consiliul judetean, membrii alesi), putand sa se pronunte asupra problemelor majore ale judetului, dar neputand sa ia decizii. Comunele erau conduse de primar impreuna cu ajutorul de primar si consiliul comunal. Institutiile comunale si judetene erau subordinate administratiei centrale, modalitati care au ingradit independenta locala administrative. In toata perioada regimului parlamentar nu s-au cunoscut in Romania organe ale puterii de stat, si numai ale administratiei de stat. Organele administratie de stat in Romania au fost regele si guvernul. Ca unitati administrative-teritoriale in anul 1918 sunt tot judetul si comuma, iar plasa a ramas o simpla unitate de control.
5

ale

Prefectul era pe langa capul judetului si comisar al guvernului si sef al politiei. Plasa era codusa de un prim pretor, fiind suboronat prefectului si avand rolul de a-l informa asupra statii de spirit din comune. Pe plan local au existat o serie de organe , care prin atributiile lor speciale, au contribuit la realizare administratiei locale. Aceste organe au fost: organele locale ale politiei si jandarmerie si organelle aparatului financiar reprezentat de administratorul financiar de judet, diversi controlori si preceptorul comunal.

BIBLIOGRAFIE: Instituirea monarhiei constitutionale si regimul parlamentar in Romania: 1866-1871- Anastasie Iordache; Bucuresti 1997 Istoria institutiilor politico- administrative din Romania- Voicu Bara