Sunteți pe pagina 1din 117

T O R E N T E PARTEA NTI Si de-o-ntreba de clipa cnd moartea va sa-nfrnga Sa-i spui c-am rs de teama ca dnsul sa nu plnga...

MAETERLINCK I TOCMAI MPLINISEM OPTSPREZECE ani cnd un accident ngrozitor m-a lasat orfana, dezlegn du -ma brutal de toate legaturile. Ma credeam distrusa pentru totdeauna, dar pe urma ? o vital itate a animalulu i din noi firea mea robusta a nvins. Asta a nceput printr-o foam e brusca si violenta. De cta vreme nu mai nghitisem dect un gt de lapte si nu mai rontaisem dect putina ciocolata? Acum, simteam foamea . O foame sfsietoare, dureroasa. Ramasesem n casa mare, goala de moarte, numai cu o servitoa re batrn a. Dar, moment, foamea alungase din mine orice alt sentiment. Groaza mea fata de prezent, spaima n fat a viitorului slabira cnd, la bucatarie, m-am aruncat asupra a tot ceea ce-mi cadea n mna. Ghiftu ita, am dormit sfrsit, pe saturate. Dar, vai! a doua zi cosmarul a reaparut aidom a ca n ajun. Cu chipul nfundat n perna, imaginam masina rasturnata, revedeam trupur ile mutilate. Scapasem din acea catastrofa printr- o minune. Refuzasem sa-mi nsotesc parintii ? care-l luasera atunci pe fratele meu mai mic l a o expozitie la Strasbourg ?, nevrnd sa lipsesc de la acea mica reuniune care ne aduna n fiecare joi, pe prie tenii mei si pe m ine, la unul cnd la altul. Timpul uscat si nsorit ne ispitise n z iua aceea sa facem o plimbare nainte d e masa. luaram spre cmp. Fsii de zapada mai staruiau pe brazdele unde corbii topaiau greoi. La apropiere a noastra, pasarile zburara n crengile ciresilor de pe marginea drumului. Dintr-o data unul dintre ei se na pusti mine, scotnd un croncanit urt. Aripile lui mi atinsera toca de blana; am ramas uluita n mijlocul prietenilor mei, ei nsisi impresionati. ntors din drum. n timp ce ceilalti si recapatasera veselia, eu nu ma puteam scutura de o presimtire ciudata. Ne-am ntors n clipa n care servitoarea ntindea pe fata de masa brodata cu f lori de cmp traditionalul kugelhopf si turna n vechile cesti de Strasbourg laptele mustos. Mi rosul cafelei se ras pndise aer. Dupa masa am trecut n salon. Lampile nalte si cerne au lumina blnda. Jeraticul licarea n do sul portitei de la soba de portelan. Grupati n jurui pianului, ascultam valsurile pe care Cath y Lehman le cnta punnd ele tot romantismul ei si vorbeam despre flirturile noastre , n ziua aceea despre un locotenent care la ultimul bal facuse senzatie. Ofiterii germani nu existasera niciodata pentru noi si entu ziasmul de a vedea o uniforma franceza nca nu se potolise. ? M-a ntrebat o multime de lucruri despre tine, mi raporta Maria Benner. Domnisoar a Erhardt e la fel frumoasa ca si mama ei, dar are n plus contrastul ochilor viol eti si al parului negru, mi-a spus el... ? Sa consultam oracolul, propuse fata care era gazda. Pianul fu parasit si carti le de jos, ntinse pe masa. Odile, careia noi i spuneam Didela, stia sa le manevreze ca o batrna ghicitoare. Cn d mi-a venit rndul, temut de nu stiu ce prezicere... Dar cartile mele erau bune s i-mi fagaduiau o casatorie din dragoste. Prietenii ma parasisera n clipa n care, ajunsa n fata usii de la intrare, am vrt chei a n broasca . Am coridorul, scarile cufundate n ntuneric. Am strigat servitoarea, d ar n casa nu s-a miscat nimeni. S i iata strania tacere a sunat telefonul. O lini ste ciudata ma cuprinse n timp ce ridicam receptorul. ? Alo, alo, domnisoara Erhardt! Aici Htel-Dieu din Strasbourg... Fiti curajoasa, domnisoara... Un accident... Parintii dumneavoastra sunt grav raniti... N-am putut auzi mai mult, telefonul mi-a cazut din mna. 29 Neamuri departate, venite la nmormntare, cerura sa se ocupe de mine. Le-am respins

propune rea. Orice dovada de compasiune mi era de nesuportat. nclinarea mea catre singuratate, indife renta pe care o aratam tuturor lucrurilor l nelinistira pe medicul care ma cunostea de mica. Vorbi de o sedere ntr-un sanatoriu. Aceasta amenintare mi dadu forta de a reactiona. Am nteles ca nu mai puteam sa ramn multa vreme aceasta casa bntuita de amintiri care ma sfsiau, sa nfrunt oglinzile c are pastrau reflexul celor t rei chipuri att de brutal smulse dragostei mele. Am nteles ca, daca voiam sa continui sa traie sc, trebuia sa fug acele locuri, unde, nnebunita, nu ncetam sa pndesc zgomotul unei usi, sa astept o imposibila ntoarcere... Traiam astfel de saptamni, cnd, ntr-o dimineata, iesind din grelele cosmaruri si fi ind pe pu nctul cadea iar prada chinurilor, privirea mi-a cazut pe globul terest ru, pe care, mpreuna cu bietul meu urmarisem adesea cu degetul liniile fine, rosi i, ce-l nconjurau... Fratele meu e aici... , spunea el cautnd Africa de Sud. La aceasta amintire o idee ncolti n mine. Daca as pleca? Mostenirea mi ngaduia sa calatoresc unde voiam. Am sarit din pat, m-am vrt n haina vatuita si am alergat n salon. Am lua t a lbumul nfierbntata, am ntors paginile peste portretele nvechite. L-am gasit repe de pe cel al unui barbat cu favoriti, cu un aer teapan, care sprijinea cu o mna pe umarul unei tinere frumoase. unchiul meu Jacques si draguta mea verisoara Doris alaturi de care petrecusem doi ani la Hirondelles, la Geneva si care locuia u la noi timpul vacantelor. Anuntndu-le telegrafic nenorocirea me a, ei mi raspunsesera printr-o scrisoare a fectuoasa. Unchiul Jacques locuia la Johannesburg. n tineretea lui acest frate al tatei emig rase n Tara Bur ilor. Acolo facuse avere si se nsurase cu o olandeza. Ideea unei fugi, a unei evadari posibil e, se fixa n min tea mea deveni din ce n ce mai puternica. Sa plec... Ispita unei apropiate plecari nu ma parasi. I-am mart urisit tutorelui meu care mi-a aprobat planul. Le-am scris rudelor mele ndepartate. Dupa sase saptamn i am primit raspunsul. Se bucurau de hotarrea pe care o luasem de a veni sa traiesc alaturi d e ei. II TRENUL MEU PLECA N ZORI. Putini prieteni venisera la gara. Ma certara pentru dezertarea mea. Daca ar fi s tiut ei ct ma co sta sa exilez astfel... Portierele se nchisera, batistele se agit ara. Clopotnita, acoperisurile rosii din locu l copilariei mele disparura ntr-o ceata sidefie. Lacrimile mi se amestecasera cu picaturile de apa ce se sc urgeau geamul de care mi rezemasem fruntea. Dar toate izvoarele sea ca cu vremea... Ochii mei se uscara. Ajunsesem la un soi de resemnare amara. Trenul trecea prin cmpii desarte, prin sa te adormite. N ici un nu se nalta din colibe. O roua deasa acoperea cmpurile unde nu zareai nca nici o pasare, nici un a nimal. cobort geamul. Plina de mireasma ier bii tinere, prospetimea matinala patrunse n compartimen tul n calatoream singura. Rasuflarea mea si relua ritmul regulat. n mantoul cu taietura severa, cu p alaria cadea ca un fel de abajur peste ochii nrositi, am trecut nebagata n seama n vagonul -restaurant, u nde mi-luat micul dejun. Vederea livezilor n floare defilnd de-a lu ngul trenului mi-a facut rau. Natura nu p area sinchiseasca de doliul meu de nev indecat. Cred ca, orict ai fi de nenorocit, simti totusi o mare pl acere ntinzi pi cioarele ntr-o cuseta si sa dormi n leganatul rotilor unui tren de noapte. Destept ari scu rte n cnd cte un felinar ma naucea cu lumina lui brutal!. Numele cte unui or as alergnd de-a lungul v agoanelor. Pasi grabiti care bateau asfaltul. Usi trntite. Torsul rotilor mi legana din nou s omnul cteva clipe ntrerupt. Dimineata am simtit-o n mine ca pe o destindere. Peisajul se schimbase. Sub un ce r ca inul se vedeau coline palide de nisip, cmpii sarace si necultivate. Arborii pareau sa fi ndurat c hinuri. Toti, aplecati n aceeasi parte, si ntindeau ramurile rasucite ca pentru a se feri de o primejdie cumplita..

. Oare fata de ocea n aratau o astfel de spaima? nca nu se zarea, dar dupa suflul sau rece l ghiceai n golul palid de dupa dune . Din loc cte o moara si rasucea ncet marile, aripi sumbre. Panouri imense anuntau un oras apropiat . Trenul opri, n sfr sit, la Hamburg. M-am simtit pierduta sub impozanta cupola de sticla, n mijlocul furnicarului de c alatori. Senza tia de singura, ncredintata mie nsami, mi produse ameteala. Dar o vi ziune lugubra ma facu sa tremur. N u, nu! regrete! Emotia ma cuprinse din nou; cn d, ajunsa n port, am zarit acea padure de catarge, de ma carale, cosuri. Tulburar ea mi-a sporit si mai mult punnd piciorul pe pasarela vasului Wahnfried, vapor g erman, care o agentie de transport din Strasbourg i-l recomandase tutorelui meu. Mi-am gasit bagajele n ca bina m-a condus ofiterul de bord. Tocmai eram pe cale sa despachetez cteva obiecte de prima neces itate cineva batu n usa. n prag se ivi o femeie, nalta, cam masiva n ample vesminte negre, acoperi cad rul strmt al usii. O priveam uimita. Cum sa descriu chipul acelei necunoscute? Parea taiat n piatra, brazda t de profunde, chinuit... n ciuda parului alb, nu era batrna si p oate ca ochii ei cafenii fusesera frumosi odinioara. Dar toata lumina din ei fugise, iar vocea i era mohorta. ? Scuzati-ma, spuse ea n engleza, dupa ce m-a ntrebat daca ntelegeam aceasta limba, na inte debarca am stat n aceasta cabina unde probabil ca am lasat niste hrtii... Stewarzii pretind ca n-au nimic... Vreti sa-mi ngaduiti sa caut eu nsami? Am cercetat mpreuna colturile, fundul dulapului, deasupra lui, unde se etala o ce ntura de sa lvare. zadarnic. Straina paru consternata. ? Nu pricep... murmura ea. Avu brusc o slabiciune. Am vrut s-o sustin dar m-a ndepartat. 30 ? Pna unde mergeti? m-a ntrebat pe un ton aproape rautacios. ? Destinatia mea e Johannesburg... Ea tresari. ? Johannesburg, murmura, sprijinindu-se greoi de usa. ncercam eu nsami o mare tristete. La vederea obrazului aceluia ravasit mi dadura la crimile. E a observa acest lucru. ? Sunteti n doliu! remarca cu blndete. Eu am pierdut tot... Tot... Sunt mai sarman a dect piatra drum. Nu m-am putut abtine sa nu duc mna la geanta. O usoara roseata urca n pometii feme ii. ? Nu. N-am nevoie de bani! Altceva am pierdut, altceva mi s-a furat... Respira p rofund. Ascultat i, relua cu efort, daca veti izbuti, totusi, sa descoperiti man uscrisul pe care l-am ratacit, puteti sa-l cititi, nu va opresc. Dar numele pe care le veti gasi acolo uitati-le, si aruncati acele caiete... da, sunt niste caiete pe car e va trebui sa le aruncati n mare... mi fagaduiti? ? De ce daca, printr-un miracol, le-as gasi, sa nu vi le trimit? Nu puteti sa-mi lasa ti adresa dumneavoastra? Ea scutura din cap, fixnd asupra mea doi ochi fara privire. ? N-are rost... mi fagaduiti ce v-am rugat? ? Voi face ceea ce-mi cereti, i-am raspuns. Necunoscuta ma saluta fara sa surda. Ca pentru a alunga apasatoarea tristete adus a de aceas ta femeie, draperia de creton nflorat de la cuseta ncepu sa se zbata, miscata de vntul din lar g care intra p rin hublou. Am urcat pe punte, unde, n picioare, lnga balustrada, pasagerii aruncau serpentine pe care rudele , prietenii, curiosii, aflati pe chei, le prindeau din zbor. Banderole multicolore, fire frag ile mai legau pent ru o formidabilul vapor, de pamnt... Apoi sirenele mugira... L anturile alunecara si scWarthnirfari.e d se legana de sus n jos, ndepartndu-se ncet de tarm, n timp ce orchestra de bord ataca un cntec opular circumstanta. n cartea Domnului sta scris

Sa te desparti de cei ce ni-s Mai dragi ca orisica.r.e. Pachebotul se ndeparta din ce n ce. Panglicile de hrtie se rupsesera. Putin rosu, p utin albastru , putin ramas n minile ntinse... Chiar n acel moment se auzi un striga t. Oamenii alergara ntr-acolo, al catuind grup. ? O femeie a cazut n apa! zise un pasager, slujindu-se de binoclu. Alte lunete se ndreptara n acel loc. ? A sarit un om dupa ea... A prins-o... O duce pe mal... ? Mai traieste? Vecina mea ridica din umeri. ? Nu poti sa-ti dai seama de la distanta asta, dar are sanse, a fost salvata ime diat. Portul deveni invizibil. n curnd, n jurul nostru nu se mai vazu altceva dect cer si apa. Am ramas aplecata deasupra suprafetei netede, sedusa de acest spectacol nou. Valurile se umflau, se agitau d e-a lungul carenei. Talazurile pareau ca se ncalzesc la soare, se ghiftuiesc cu lumina. Le u rmaream acel nencetat du-Crestele de spuma pareau niste capete minuscule ridicnduse si scufundndu-se ntr-un joc capricios. ? Toate astea sunt foarte frumoaso, dar nu trebuie sa va faca sa uitati ca a sun at pentru masa, z ise o placuta. Am ridicat capul. ? Ei, zise vocea, cu un rs nabusit, trebuie sa va uitati n jos, domnisoara. Un soi de spiridus si scoase cascheta, prezentndu-se: - Heer van der Laan, la ordinele dumneavoastra. Cu bratul sau lung arata orizontul unde disparuse marele oras. Accidentul acela survenit chi ar n plecarii v-a impresionat? Att ct mi-am putut da seama era vorba d e femeia pe care am vazut-o iesind cabina dumneavoastra. l priveam cu tot atta curiozitate cu cta ma privea si el pe mine; cocosatul, cu par ul de culoar ea paiului, si naltase spre mine fata mare, palida si inteligenta. Si iata ca acel pal cer nor dic, acel colt nsorit de nava acel omulet ciudat care, n costumul lui de pnza kaki, parea scapat dintre cei sapte pitici ai Albei-c a-Zapada, mi dadura impresia de ireal. Am repetat masinal: ? Femeia care a iesit din cabina mea... ? Nenorocita nu parea n toate mintile, relua ciudatul pasager. nca de la sosire sa urcat de ma i multe pe vapor ca sa ceara un pachet cu caiete, pe care pretinde a ca l-a ratacit n vechea ei cabin a, acum dumneavoastra... Scia personalul. Am revazut sumbra si mohorta silueta. n jurul acelei femei exista o atmosfera de c umplita parasire... ? Poate ca a vrut sa moara, am remarcat eu. ? Nu cred, zise cocosatul. Cnd vrei sa te desparti de cei vii nu-ti alegi un loc care misuna de lume. ? A fost salvata? Nu se va sti niciodata. ? Ba da. Cnd ajungem la Rotterdam, n-avem dect sa citim ziarele... 31 Prima mea noapte pe Wahnfried. Aerul sarat mi scalda somnul si pentru prima oara bietele mel e fantome acoperite de snge nu mi s-au mai aratat n vis. Wahnfried n-avea dect 8.700 de tone. Poate c a era nzorzonat cu aur si cu marmura, dar era totusi foarte gratios, alb si prelung. Printre pasagerii de clasa se aflau patruzeci de geologi germani. A veau aerul ncntat al unor copii mari. Pe chipurile lor ro sii se hotarrea de a se b ucura din plin de frumoasa calatorie pe care le-o oferise o societate stiintific a din tara Strohwilwe r1, si ziceau frecndu-si minile. Ba la unul, ba la altul, cte o icatrice le nsemna obraz ul gras lucitor, vestigiu al vechilor dueluri cu sabia. Barbosi, burtosi, cu ceafa depasind cu trei degete d e grasime gulerul teapan al camasii, acei domni la ora mesei lesinau de placere. Nu refuza u nici un fel de pe lista mncare pe care le-o prezenta chelnerul. Cu servetul ase zat peste plastron, ncepeau cu un grep fruit, urma un porridge. peste afumat, car ne, oua cu sunca, totul stropit cu o sticla de vin bun. si ispra veau mic depun c

u o cafea cu lapte, n care nmuiau o serie de pinisoare mici cu unt. i priveam pe fur is, nghiteau, ca si cum acea grozava pofta de mncare putea s-o stimuleze pe a mea! Din grupul geologilor faceau parte doua femei, doua englezoaice, care mparteau cu mine una dintre masut ele ro tunde sufragerie. Miss Nel si verisoara ei Maud, prezentndu-se, parura sper iate din pricina doliului m eu sever. Aceste doua savante batrne se credeau obligate, din pricina mea, sa-si nfrneze vese lia fireas ca. Le-linistit, surznd att ct am putut, raspunzndu-le cu graba cnd se nt eau spre mine ca sa schimbe parere despre toaleta vreunei calatoare, sau gentile tea vreunui copil. Cnd le-am spus ca eram orfana, nceput sa ma copleseasca cu aten tii si am devenit prietene. Figura rumena a domnisoarei Nel era acoperita de o retea de riduri att de fine, nct jurai ca sunt trasate cu acul. Ea trebuie sa fi fost totusi cea m ai tnara, fiindca, apucata de un rs nebun, n timp ce-si batea joc, n surdina, de unul dintre doctii lor colegi, t ovarasa o certa ca pe un copil. Ziua n amiaza mare m-am urcd aet cpke. Valurile nalte, fara spuma, limpezi si net ede, alcatuiau niste miscatoare acoperisuri albastre. Vntul facea sa pocneasca pnzelvee lduem psei- mi lua n raspar genele. Aparata mpotriva acelor asalturi de un impermeabil si de o mica bo neta care-m i strngea parul si urechile, m-am lasat udata de bura pe care o lingeam de pe buze. O form a scunda aparu n strimta colivie a scarii urcnd pe palier. Heer van der Laan ncepu sa ma examineze fara jen a, asa cum ce rcetezi obiect ori un tablou. ? Cum, la post nainte de rasaritul soarelui? se mira el. ? E ora mea preferata, ai iluzia ca esti singur pe vapor... ? Aveti deci nevoie de atta singuratate... Privirea inchizitoriala a omuletului mi scruta trasaturile. Acest fel de a ma pri vi ma facu sa ma si mt prost ma eschivam de ndata ce-l vedeam de departe. ? Scuzati-ma,m ejuffrouw2, daca v-am ntrerupt gndurile. Primele zile ale unei trav ersari sunt pentru mine totdeauna penibile. Toata aceasta harababura de ape din jurul meu ma face n ervos... Nu pot sa dorm pndesc zorii ca s-o sterg din cabina. Doi mateloti ncarcati cu galeti si cu maturi navalira pe punte. A trebuit sa le c edam locul si sa ne refugiem pe spardeck. ? Mi se pare ca si dumneavoastra cunoasteti micii spiridusi nocmtuerjunfif, rouw ? Ochii mari, palizi ai cocosatului ma interogara cu compatimire. ? Nu, am spus, eu as dormi, dar marea, ea nu doarme niciodata. Cnd ma trezesc n to iul noptii, poruncile, sunetele asurzitoare ale clopotului, pasii care alearga mi se par tot attea zgomo te de alarma... Cau t atunci ochii colacul de salvare si nu mai izbutesc sa ador m. ? Deci frica de moarte? Nu e de mirare, suntem crescuti n aceasta teama, ea face parte din educatia noastra. Cerul ncepea sa se coloreze. La orizont, un tiv gros de aur accentua conturul nor ilor. Valurile duceau sine trandafiri. ? Ce frumos e! exclama tovarasul meu. Si se pare ca suntem singurii pasageri ce contemp lam acest spectacol care ma trezeste ca dusul de dimineata sau cafeaua de la gustare. Dar ascultati! Iata-l pe Weckruf! Se auzi goarna. mi placea aceasta atmosfera de dimineata si n-am uitat cele cteva fraze melodioase. Sculati-va cu totii, caci noaptea se destrama, V-asteapta capitanuli vsa cheama. Un buna-dimineata va spune calduros, Sculati-va, e ziua si cerul e frumos. Prima escala fu la Rotterdam. Am cobort pe pamnt ca sa gasesc n acest oras imaginil

e tradi tionale Olandei: oameni curati si nstariti, cu palarii populare, cu sabot i care troncaneau... Ziua era senina, c erul de albastru sters si molatic. n plin oras slepurile se ncrucisau pe canalele stralucitoare. Adieri proas pete urcau din caldarm, se desprindeau din case. Peste tot, oamenii frecau, lustruiau, spala u. Puteai v edea frumoase case trandafirii, unele noi, altele foarte vechi, cu b alcoane iesite n afara si cu acoperisur i tuguiate. Toate aveau ferestrele mpodobite cu ghivece cu flori, si la usile de la intrare, clopoteii, cuiele si clantele straluceau de parca erau de aur. Am oprit o trasura si am cerut sa ma duca la pe riferie. Am vaz ut Polderii, canalele cu apa. Peisajele defilau curate si ordonate. La piciorul morilor de vnt , vacile cu pielea a lba si 1 Vaduv de paie, sot n calatorie, departe de sotia lu i (germana). 2 Domnisoara (olandeza). 32 pasteau pe cmpurile de smarald brazdate de priase de apa. La ntrebarea mea, vizitiul a r aspuns sezonul lalelelor nca nu se terminase. M-a dus n dunele interioare si nu mi-am putut stapni un strigat uimire n fata bogatiei acelor cmpuri nesfrsite, scl ipind de prospetime, nvaluite n atta gingasie si diafan. mi luasem ceaiul pe terasa unui hotel la Schevenigen cnd, ca un adevarat gnom, Hee r van der Laan se brusc n fata mea. ? Permiteti? De fapt se si asezase pe un scaun si chema chelnerul. Am noutati pe ntru dumneavo astra, zise el. A murit! ? Cine a murit? am ntrebat eu, aiurita, caci nu ma mai gndeam la femeia care venis e n cabina mea. ? Ascultati... Mijnheer, cum ncepusem sa-i spun, desfacu un ziar si citi cu glas tare: Hamburg, 27 aprilie, 19... Chiar n clipa n carvea porulW ahnfriedp leca, o femeiea, plecndu-se prea tare peste bord, a cazu t n apa. Scoasa imediadt e un brav matelot, ar fi scapat ciuat va daca nu s-ar fi iz bit cu capul de chila vapor ului. Era o femeie ntre doua vrste, mbracata corect. Geanta, coasret sac of asa din apa, ncuo ntinea nici o hrti e, ci doar ob atista,c u un Mm are, si un portofel de piele cu niste mdoen ede aur sud-africane. Persoanele c are pot da informatii despre moarta sunt rugate sa le transmita la comisariatul de p olitie, Jungfernsteg, Hamburg. ? Si-a luat cu sine secretul. ? Daca secretul exista... observa olandezul. Poate ca hrtiile acelea n-au existat dect n imaginatia ei. Mijnheer ma pofti la o florareasa, unde mi cumpara att de multe lalele, nct ne-am ren tors la pachebot cu bratele ncarcate de o adevarata recolta. n privirile pasagerilor, am surprins m irarea si am bagat de seama ca se vorbea, cu un surs ambiguu, despre perechea pe care o alcatuiam. Camerista nu putu sa-m i faca de vase suficiente si, din lipsa de loc, a trebuit sa pun fl orile pe covor. Cabina mi se transform ase ntr-gradina de flori. Dupa masa, l-am invitat pe Mijnheer sa vina sa arunce o privire. Paru exagera t de fericit vaznd ct eram ncntata. ? Ca la toate escalele, va fi multa galagie n seara asta, mi spuse el. Nu vreti sa -mi oferiti osp italitate coltul att de linistit pe care vi l-ati ales? Mi-a contemplat florile. ? Voi putea sa le pastrez si la noapte? ? Binenteles, n-au parfum. Iarta-ma daca-ti impun tovarasia mea, urma el dupa ce ne inst alaram spardeck. Am procedat fara tact cnd ti-am cerut o favoare pe care ti-ar fi venit greu sa mi-o refuzi n seara care ti ofeream am flori... Nu te supar a daca ma interesez att de intens de dumneata... Esti foart e tnara foarte frumoas a! Mi se pare fara sens si cumplit de nedrept sa fii coplesit de necaz pna ntr-at t , nct cauti o izolare care nu e potrivita cu vrsta dumitale... ntr-o seara, te crede

ai singura si priveai ceru l nca de lumina apusului. Am simtit ca te apasa o mare greutate. Ai plns, cu minile mpreunate de nu stiu disperare... M-am ridicat, nerabdatoare. Acest maniac indiscret ncepea sa ma agaseze. Am cobort rep ede seara puntii. M-a urmat. ? Te-ai suparat? n hol si n saloane, era multa animatie. Se auzeai sarind dopurile de la sampanie. Ajungnd n c abina mi-am adus aminte de lalele. Erau acolo, magnifice, cu corolele larg deschise. Vederea lor m-a mb lnzit. capatul culoarului l-am zarit pe Herr van der Laan ca ma implora cu privirea. Se apropie, timid: ? Nu voi dormi n noaptea asta. Fii buna... ntoarce-te pe spardeck si ngaduie-mi sati ofer o cupa sampanie. Ca un val negru, noaptea acoperea deschizatura hubloului meu. Mi s-a facut dintr-o data frica de toate acele lalele care-mi evocau trupurile a le caror rani trebui sera sa ascunse sub o gramada de flori... Docila, l-am urma t pe cocosat. n clipa n care ne-am reluat locurile fotoliile de lemn de palmieWr.a hnfried intra n ntuneric. Nu mai exista dect o noapte opaca si pe ce r si pe ape.? Priveste hublourile, zise nsotitorul meu, ncep sa se stinga unul dupa altul. Totus i, n spatele peretilor, continua sa traiasca viata. Ca un raspuns la aceste cuvinte, se auzira strigatele a doua voci furioase. Vene au dintr-o cabina deasupra noastra. ? Asta-i felul lor de a trai. Ah! Ct mi plac aceste mnii. i cunosc pe cei doi ndragos titi, care p e moment se musca si se zgrie. Sunt spanioli. Adesea poarta pe mini si pe obraji dovezile a cestor mngier i nocturne. Dar cnd celalalt se ntoarce cu spatele, imediat primul se repede spre el, nelinist it, ca si cum i-ar scapa pentru totdeauna... Te plictisesc? ? Nu, vorbeste-mi despre calatorii pe care nu-i cunosc... Cnd m-am ntors n cabina mea, am gasit hubloul nchis. Aerul era greu de rasuflarea la lelelor. Le-am afara. Am dat drumul Ia ventilator si m-am culcat. Cnd m-am trezit se crapa de ziua. Din cuseta mea am zarit cerul nca ntunecat, pe ca re nis te nori argint se pregateau sa intre n lupta cu alti nori mari, negri si a menintatori. Valurile se ridicau pn a la hulou, lasnd o dra de spuma pe gemuletul rotund. ntoarsa din baie, am sunat ca sa mi se ad uca o ca fea tare 33 niste tartine cu unt. n clipa n care ieseam din cabina, am bagat de seama ca nu-mi pusesem med alionul care-l purtam direct pe piele si pe care mi-l scosesem n zor i, ca sa ma spal. Negasind bijuteria, m-a m urcat un scaun ca sa ma uit pe ultim ul raft al dulapului. Ce adnca era mobila aceea! Am ntins bratul ct am putut, mna mi-a nimerit ntr-o adncitura si, ce surpriza, am gasit nu numai medalionul, ci si un sul gros legat sfoara. Asezata pat, am ezitat sa desfac sfoara, nendoindu-m a o clipa ca descoperisem caiete le strainei, moarta la putina vreme dupa ce parasise cabina mea. Poti sa le citesti, nu te pot opri ... mi s pusese Revedeam fata mohorta si brazdata. Cuprinsa de un fior ciudat, am deschis caietele. Scrise n olandeza, prezentau pentru mine o dificultate neasteptata... Totusi, frunzarindu-le, mi-am dat seama c a datorita englezei si germanei pe care le stiam, nu mi-ar fi fost greu sa pricep despre ce era vorba. De altfe l Mijnheer van der Laan nu se afla acolo ca sa ma ajute? Mare i-a fost mirarea cnd i-am aratat ce-am gasit. Cu o privire curioasa parcurse scrisul ntelept ordonati care se asternea pe o hrtie cu patratele, patata pe aloc uri parca de urma unor lacrimi. Lasasem deoparte cartile pe care Mijnheer le alesese pentru mine din biblioteca aflata la bord, m intea refuza cel mai mic efort. Ceasuri n sir, stateam ntinsa pe sezlong privind marea, consimtind u neori, plictiseala sau mila, sa ascult disc ursurile lungi ale cocosatului. Poate ca avea dreptate cnd pretin dea ca, nenoroc

ire era deplorabil sa te lasi cu totul n voia durerii. Cnd ai pierdut o fiinta dra ga sau cnd inima sfsiata de tradare, fericiti cei pe care viata i obliga sa lupte p entru pinea zilnica. Ma credeam ins ensibila orice, n afara de doliul meu, si iata ca un eveniment neasteptat mi redestepta interesul. n umbra memoriei mele, regasesc acea dimineata limpede, n care niste nori mici, albi pluteau pe fi rmamentul de u n albastru profund. Ne aflam n plina mare. Nici un fum, nici o pnza nu taia orizontul. Abia d aca se auzea trepidatia motoarelor. Valurile frematau de-a lungul carenei. Un timid elan al bucuriei a t rai se isca n mine, er am fericita ca puteam sa respir din plin aerul sarat. n aceasta atmosfera de pace, am nceput s a citesc primele pagini caietele Idei Yvarsen... Caietele Idei Yvarsen I CND CAFRII O ADUSESERA la ferma lui Mathijs Minhaar pe femeia alba pe care o gasi sera n jungla, aproape moarta de frig si de epuizare, fermierii nu putusera scoate de la ea dect cuvintele: Nu st iu... Nu-aduc aminte de nimic... Luasera hotarrea s-o opreasca la ei pe necunoscuta care parea lovita de amnezie. Uneori, nenorocita se apuca de cap cu amndoua minile, si ncrunta sprncenele si ochii ratace au ntr-efort imens... Atunci fermiera i lasa bratele n jos si o privea cu m ila: Haide, Ranny (asta era nume le pe i-l dadusera), nu te mai tulbura! Nu-ti ma i framnta mintea. ntr-o buna zi, memoria ti va reveni". Dar sapte ani se scursera pentru mine n aceasta letargie, sapte ani n timpul caror a nu mi-am ad us aminte de nimic din trecuta mea existenta... Iesita din lunga mea toropeala, scenele vi etii mele ante rioare aparura mai nti ncurcate, ca si cum ai privi oamenii si lucru rile prin niste lunete prea puternice. Apoi, cte putin, imaginile se precizara, c apatara forme. Vai! Odata cu memoria mi se redestepta si durerea si dat seama ca revenirea la starea normala era lucrul cel mai rau care putea sa mi se ntmple . A m cazut ntr-o prostratie profunda. ntr-o dimineata, Mathijs puse caii la docar si se duse sa-l aduca pe doc torul White-River. Dupa ce m-a examinat cu atentie, acesta a d eclarat ca starea mea fizica nu era proast a. Se curios sa cunoasca motivul socu lui pe care-l avusesem odinioara. ? Parintii, prietenii nu te-au cautat, nu s-au nelinistit de soarta dumitale? Da toria mea este sa te redau familiei. ti amintesti cum te cheama? De orasul sau satul n care ai locuit? Se ntrerupse tulburat de spaima pe care trebuie s-o fi citit n ochii mei. ? Nu te teme, ma linisti el, nu voi exercita asupra dumitale nici un fel de cons trngere. Familia Minhaar rugat sa te las n grija lor. ? Ce oameni de treaba. De sapte ani, mi s-a spus, au grija de mine si de sapte a ni sunt moarta pentru mei! am zis eu cu spaima. As fi o moarta vie daca as reapa rea printre ei. Va imaginati spaima lor? ? Biata femeie, murmura doctorul, ti nteleg deznadejdea, scrupulele. Ai face bine totusi sa ai n credere mine. As putea sa te sfatuiesc, sa te ajut... Stii ca treb uie sa respect secretul profesional... Era asezat n fata mea. Prin ochelarii de baga, ochii de un negru opac nu ncetau sa -mi scruteze chipul. ? Cti ani ai? ntreba el. ? Treizeci si cinci, doctore. Vedeti, n urma cu sapte ani eram o femeie nca tnara, acum... ? Esti nca o femeie tnara, afirma el cu fermitate, destul de tnara ca sa-ti refaci viata. Nu stiu ce inflexiune din glasul lui mi-l reaminti pe cel pe care-l iubisem atta. Am cazut brusc n tr-una acele crize de desperare, n care strigam si ma zbateam ca o fiinta careia i s-a luat totul. Doctorul ma apuca 34 de mna. ? Haide, haidem, evrouw3, nu te lasa astfel prada deznadejdii, ce dracu!

Meiken veni repede si-mi puse pe frunte o compresa cu apa rece. ? Asta-i sfrsitul crizei, zise ea vazndu-ma ca respir mai linistita. Doctorul fu invitat sa-si petreaca noaptea Ia ferma. I se puse un pat n sala. Toc mai ispravisem d e mncat, Mathijs si aprinsese pipa. Doctorul si-o fuma pe a sa. Meiken crpea niste rufe. Fe reastra ngusta , taiata zidul varuit, era deschisa noptii. Lampa cu ulei lumina c u economie masa unde ramasese un cKraufsfior n de beer4 si niste pahare. n acea seara, fermierul mi cedase fotoliul lui din rips ros u, singurul lux din ca sa. M-asezat coplesita n acest fotoliu, urmarind cu ochii n chisi multiplele imagini ce-mi treceau prin capul nfierbntat si care ma durea... O mna se aseza peste minile mele pe care le tineam mpr eunate genunchi. Doctorul si apropiase scaunul. ? Nu te gndi prea mulmt,e vrouw... Nu nfrunta dect cu prudenta evenimentele care ti -au pre cedat boala. Nu vrei totusi sa ai ncredere n mine? adauga el dupa o tacere. Si cum eu nu raspundea m: Bun! respect taina. Dar stii ce-ar trebui sa faci? Sa scrii! ? Sa scriu? am protestat eu nelinistita, creznd ca se gndea sa ma determine sa scr iu vreo scrisoare. ? Da, ar trebui sa-ti scrMiie moriile,m evrouw, metoda ar fi excelenta pentru ati dezmorti creierul, a- l forta sa-ti restituie fiecare amanunt al vietii dumitale din trecut. Asternndu-le pe hrt ie, vei ajunge sa coordonezi si sa fixezi chipurile care, mi imaginez, trebuie sa joace n mintea dumitale o hor a ndracita. U rmeaza-sfatul,m evrouw, ncepe cu copilaria dumitale. Noteaza ceea ce -ai vazut, ce-ai facut, ce-ai simtit... Aceasta munca va aduce un derivativ vietii dumitale actuale. Si ce duhovnic mai discret vrei dect o pagi na alba hrtie? Meiken Minhaar! striga el si cnd fermiera sosi, zis e: Asculta ce-i prescriu bolnavei: o pan a de cerneala, un caiet! n timp ce-mi vorbea astfel, am devenit atenta, amintindu-mi de cartile citite odi nioara. Sa scr iu... Sa-scriu romanul doar pentru mine... Sa-mi cCnntt area Cntaril o prentru iubitul meu care n-o va citi niciodata. Meiken mi spuse ca doctorul o iscodise multa vreme n legatura cu mine. ? E mult de cnd ne cunoastem, mi spuse ea. Cnd barbatul meu s-a ranit cu secera, ne -am d us la francez, Mathijs pretinde ca se numeste Dubois. Cabinetul lui e plin de tablouri din Paris si de cart i, mai de o mie de carti; apoi daca a citit to ate astea, nu-i prea greu sa fii att de savant. Asculta-l, Ranny , scrie, moment ce-ti spune ca asta-ti va face bine! ti vom lasa ct timp vrei, haide! Ai muncit de stul pentru noi! a vrut sa stie daca, atunci cnd te-au adus negrii la noi, aveai verigheta. Nu, Ranny, n-aveai inel, ti l -or fi Se vedea bine ca erai o doamna, n-aveai mini de taranca,l esni jceeri e purtai pe sub rochia zdrentuita ... O rochie frumoasa, alba cu buline rosii. Am pastrat-o, vrei s-o vezi? Nu, nu voiam s-o vad... Nu voiam s a-mi ncep Memoriile cu ziua blestemata n care purtasem rochia aceea. II M-AM NASCUT NTR-UN CARTIER DIN ROTTERDAM. Tata avea o slujba n Administratie. Locu iam ntr-o veche mostenita din stramosi. Era plina de paliere, scari largi, ntuneco ase, nenumarate cotloa ne. Fatada dadea direct n strada, partea din spate, ntr-o gradina pe care tata o cultiva cu d ragoste. Plantase acolo arbusti, liliac si iasomie, care ascundeau ograda si gra dina de zarzavat, ale caror mirosuri ntep atoare amestecau cu parfumul florilor; nici nu mplinisem trei ani, cnd am auzit-o pe mama plngndu -i-se Exista copii care se nasc nebuni! Asta, fiindca pisica si cinele trebuiau sa se fereasca de mng ierile p rea furtunoase, sau cnd, ntinsa pe vreo brazda, sarutam florile, le tineam strns n mn a si-mi frecam ele obrajii bucalati. Odata, tata, vazndu-mi degetele murdare, mi a rata tijele smulse. Ui ta-te sngereaza! Dar stiam ce culoare avea sngele si n-am vru t sa ma las pacalita. Florile au snge a lb", spuse el. Cum m-as fi putut ndoi de cuvntul celor mari? Drept urmare, minile mele puerile crutara grad ina. Mama, n schimb, ma prinse stnd n patru labe pe podea si ncercnd sa prind razele de luna... Dintr-o da ta, luna data afara, voleurile nchise ermetic si o bataie la fund ma nv

ata ca atunci cnd vine ora de culcare nu te zbengui cu jucariile cerului. La scoa la am fost o eleva buna. Cu ardoarea pe care o puneam n orice, doream dect sa ma i nstruiesc. Dar m-am izbit de piedici. Dupa ce ma ntorceam de la scoala, treb uia sa duc dup cumparaturi, s-o ajut pe mama la bucatarie. Numai dupa ce surorile me le erau spalate s i vrte pat, vasele puse la locul lor, sufrageria si bucataria n o rdine, puteam, n sfrsit, sa-mi vad de ale mele ma apuc de lectii. Tocmai ma pregateam de mpartasanie cnd tata muri de o embolie. Pierdeam n el pe cel mai bu n prieten, pe cel care ma proteja mpotriva asprei severitati a mamei. ? Crede-ma, Mintje, spunea el, fetitei acesteia lacoma de afectiune i-ar trebui mai multe mng ieri dect scatoalce. Mama se multumea sa surda cu mila, aratndu-si fruntea cu degetul. Dar tata nu era o fire combativa. ? Ma gndesc ca fata noastra mai mare nu se nrudeste ctusi de putin cu buna noastra ras a nordica. 3 Doamna (olandeza). 4 Bere cafra (olandeza). 35 Dupa mine, socot ca n vinele ei s-a strecurat o picatura de snge strain. De aici nc linarea ei catr e visare aceasta sensibilitate excesiva care nu se prea potrives te cu caracterul practic al rasei noastre. De altfel amintesc ca-n cronica famil iei se vorbea despre un stramos care si-ar fi adus o nevasta din ndepar tatele pe regrinari. Asta ar explica anumite trasaturi de caracter ale Idei noastre. ? De ce nu mi-ai spus nimic despre asta cnd ne-am casatorit? ntreba mama cu un aer jignit. ? O, Mintje, trebuia, ntocmai ca un mare senior, sa-ti nfatisez arborele genealogi c ca sa te asig uri ca un element exotic nu s-a amestecat vreodata cu sngele meu olandez? Tata rdea, mama ridica din umeri. Dar eu aveam o hrana n plus pentru visurile mele . Le po pulam aceasta strabuna cu care trebuia sa seman si care venise dintr-o t ara unde nu exista atta apa pe s trazi si ierni att de aspre; unde, la umbra palmi erilor, si facea vnt cu un evantai de sidef si dantela. Oare si n tara de vis niste impulsuri misterioase le faceau pe fete sa sara din paturile lor cnd cnta privigh e toarea? gradina de alaturi, pe una din ramurile cele mai nalte ale unui brad cu vrful retezat de furtuna, privighetoare si profila pe cer minuscula ei umbra cenu sie. Zburdalnica, lungindu-si gtul subtire , si vocalizele care se rostogoleau ca niste perle tari pe argintul noptii... n spatele meu, cele pa tru surori dormeau, cu pletele amestecate, cu miinnicleo nstient apropiate. De ce ma simteam izolata? Att de d ureros izolata, nct, cu fruntea pe pervazul ferestrei, izbucneam n lacrimi. Uneori ma apuc a o dorinta ne buna sari pe fereastra, de a deschide portita gradinii, de a aler ga n strada, n urmarirea cuiva care ma chema care nu-l puteam vedea. mi amintesc de plimbarile bratul tatii. De iarmaroace si de serbari cu tir, purtam o rochie al ba cu un cordon azuriu, n brate c-un buchet mare de flori de cmp, pe care tata m a ajutase sa le culeg. n mijlocul unei multimi vesele, ne instalam sub un umbrar. Ni se ser vea bere si, n timp mncam brnza tata mi vorbea sau poate ca mai curnd si vorbea lui si. ? Nefericiti cei care ntrec masura! spunea el. Trebuie sa fii puternic, foarte pu ternic, asta-i toa ta filozofia vietii... Trebuie sa tii piept evenimentelor si oamenilor. Nu, biata mea fata, s unt un om slab si ti-am transmis, din nefericire, o boala ereditara: slabiciunea mea! Slabiciunea trebuie urta, Ide ; cnd Domnul a s pus: scuipa pe cei slabi , cred ca a adaugat: Si pe nevolnici! Esti s lab cnd domina inima. A mea a strigat ntotdeauna att de tare, nct trebuia sa bat n ea. Cu vremea, a tacut... Bietul tata, ct de bine l nteleg astazi! Ct trebuie sa fi suferit din pricina constrn gerii impus e firii generoase! Totusi mama nu era rea. Nu exista femeie mai atas ata fata de ndatoririle ei casnice. Da r poate barbatului ei i-ar fi placut o farm

a de bonomie n casa lui si-ar fi fost bucuros daca nevasta sa ar fi stiut rda, sa cnte, sa strige! Mama nu rdea, nu se nfuria niciodata. Cnd ne pedepsea, o facea cu s nge Cnd i facea reprosuri barbatului ei, o facea cu un glas monoton, abia deschiznd buzele si c uvintele cadeau exasperante, cu regularitatea picaturilor care scap a dintr-un robinet prost nchis. Cred ca , cu acestea, si iubea barbatul, dar i purt a ranchiuna pentru lenea lui. ntr-adevar, observatiile ei se izbeau resemnarea n c are bietul om se izolase cu vremea. si pastra pentru el gndurile, nadejdile. Nu-l mai putea scoate din aceasta lume pe care si-o crease asa cum l scoteau adesea din casa crpe le si pamatu furile pene pe care nu ostenea sa le mnuiasca. Moartea tatii mi pricinui o mare durere. Du ndata ce puteam scapa, alergam la mormn tul lui ascunzndu-ma cnd treceau paznicii, ramneam adesea acolo pna noaptea. Mama, cnd ven ea sa caute dupa ce se nchidea cimitirul, nu-mi mai facea mustrarile pe ca re le asteptam. Ea nsasi pl ngea, trasaturile sale, putin masculine, devenira si m ai rebele la surs, iar evlavia sa si mai accentuat a. O pensie de vaduva ne ngadui sa ne pastram casa. n afara de asta, mama, care fusese infirmiera n ainte se mari ta, obtinu niste garzi de noapte ntr-un spital, ceea ce era suficient ca sa ne aj ute sa traim. C u o vointa de nenfrnt, aceasta femeie tinea locul tatalui disparut. ntoarsa la ora sapte dimin eata, voia ca ibricul cafea sa fie pe masa. O beam toate sase mpreuna, apoi urma inspectia, celor care plecau la sco ala. Vai pielea mea daca lipsea un nasture, daca nu cususem ca lumea ceva, daca unghiile uneia dintre fetite pareau cam ndoie lnice. Dupa ce ma napoiam de la cumparaturi, o gaseam nca in picioare, spal nd cu m ulta caldarmul din fata casei. Trebuia s-o rog mult ca sa se vre n pat dupa masa de pr nz.. duminica, dupa ce ne ntorceam de la cimitir, consimtea sa se odihneasca pn a seara, n vreme ce eu duceam cu surorile mele la matusa Antje. Matusa Antje era domnisoara batrna. Spre deosebire de mama, avea ntotdeauna un chi p surz ator, dadea farmec trasaturilor ei aspre. O boneta cu volane de un alb ca zapada i ascundea n parte c ocul mare, carunt. Purta n mod invariabil o rochie de tafta mov, care fosnea la cea mai mica miscare. Cam era ei placea nespus. Mare si luminoasa, era tapitata cu hrtie cenu sie cu buchetele roz. Niste scaune de p alisandru, cu spatar nalt, nconjurau o masa rotunda din acelasi lemn. Pe suprafata stralucito are a bufet ului, candelabre de argint, prevazute cu mucari flancau paharele cu picior rosu, n care soarele aprindea sclipiri rubin. n fata sofalei de catifea alb astra, o alta masa cu picioare lungi si subtiri; pe ea, un borcan n care un peste mare, rosu. n sfrsit, vitrina plina de comori: farfurii pretioase, cosulete n fili gran, cutii din scoici. mi placea n mod deosebit o statueta la care ma uitam de fiecare data ca si cum as fi vazuot-aora :n tia Apollo aplecat asupra zeitei Venus adormita... Niste panglici roz, late, tineau perdelele de muse lina de ferestrele stralucitoare. Asezata pe un soi de mic pod ium, n dosul oalelor cu balsamina aranjate pe prichiciul ferestrelor, batrna domnisoara putea sa observe strada si, iscodind, sa-si recuno asca vizitatorii nainte acestia sa fi avut timpul sa sune la usa. La ora cinci fi x, Hildi, servitoarea, ntr-o fusta larga si cu boneta scrobita, ne servea masa. Ea consta de regula dintr-o supa cu taitei, urmata de un fel de musaca s i din 36 galusti mari ct pumnul. O budinca de gris, stropita cu sirop de fructe, ncheia mas a. Dupa moar tea tatii, duceam greu cu mncarea; ntorcndu-ne acasa de la matusa Antj e, cele msici im nacial in geau degetele c u care se ajutasera la masa. Pasii ni se ncetineau pe masura ce ne apropiam de casa unde nimic nu ne bucura privirile. Paraseam ntotdeauna cu un oftat frumoasa locuinta a matusii mele. Cei care au nevoie sa fie vegheati noaptea sunt ntotdeauna grav bolnavi. Ca sa po ti suporta astfel nopti la capatiul muribunzilor sau chiar al vreunuia care-si da duse duhul, ti trebuia o fire aspra ca a mamei, la fel de nenduplecata fata de ea ca si fata de ceilalti. i admiram curajul. Pentr u liota ei de cop ii nfrunta oboseala, lipsurile, dificultatile materiale. Nu-si acorda nici un ragaz. Totusi

, pe masura ce cresteam , mama umaniza, si ea, care nu deschisese alta carte dBe icbltia , ngadui ca matusa Antje sa-mi dea cte unu l din romanele pe care le mprumuta de doua ori pe saptamna de la biblioteca din oras. Ac um ndep linindu-ndatoririle zilnice, asteptam cu bucurie momentul cnd, casa odata p usa la punct si mama plecat a la spital, puteam, lnga surorile mele adormite, sa rentlnesc eroii frumoaselor povesti de drPa ogtoesctae ..p.i sicilo r de Sudermann ma exaltase pna intr-att, nct ma facuse sa am febra. Citeam la lumina l uminari lor pe le cumparam pe ascuns cu ctikvwa artjes din banii de buzunar, cu c are mi se rasplatea adesea zelul. B ine ca mama nu putea sa vada aceste ncalcari. Selma, cea mai mare dintre cele patru surori ale mele, si gasise o slujba ntr-un m are magazin , ceea ngadui mamei sa-si mai rareasca garzile de noapte. Dealtfel pa rea foarte obosita, chipul i se ofilise. ntr-o duminica ceda n sfrsit insistentelor si ne nsoti la matusa Antje. Banuisem ntot dea una ranchiune ntre cele doua cumnate. Cnd mama trecu pragul Antjei, avu o ezit are: Asta, numai ca s a-ti fac placere, Ide'', ofta ea. Un fulger de triumf trecu prin pupilele mici ale batrnei domnisoare l a vederea cumnatei sale. Dupa-masa, servi n cinstea mamei lichior si cafea; seara se prelun gi. Oare prezen ta rudei prietenei sale din copilarie o facu n seara aceea pe Ant je sa fie de o limbutie neobisnuita? Ea evoca vremurile de odinioara, vorbi despre oameni disparuti pe care ele doua i cunoscusera si, n t imp ce perora, m i se parea ca-l si vad pe acei oameni printr-un val subtire de colb, ntocmai ca n picturile a celea vechi aru ncate poduri. Tacuta, mama si asculta cumnata. ? ti amintesti? Veneai cu mpletitura. Te asezai la fereastra, n dosul oalelor cu fl ori. Cuno steam trecatorii. Iata. spuneai tu, Free Slot are o palarie noua si iat -o pe doamna van Owen care ne salut a. Ct mpopotonata, un adevarat papagal! La bise rica, n rochie de duminica, ne rosteam rugaciunile cu gndul dupa-amiaza, cnd urma s a iesim la iarba verde cu toata ceata, sa culegem flori de pe cmp si d e pe dune. Toamna, mncam la vreun han de tara. nfulecam pine neagra, nuci noi si beam vin dulc e . Cnd ntorceam, cerul era rosu deasupra padurilor. Iernile erau mai aspre dect ac um. Saptamni n sir n u te puteai uita pe ferestrele acoperite cu flori de gheata. Sobele duduiau. Patinajul era l a ordinea zilei. ntr -o jacheta lunga, ajustata, mpodobita cu pene, cu toca de blana pe coc, cu patinele la subsu oara, cu minile ntr-un manson, ne ndreptam spre patinoar. Nici n-apucam sa ne aseza m bine pe banca taraneasca, a proape ghereta cu bauturi calde, ca tinerii si ale rgau sa ne lege patinele. Tinndu-ne de mini, desenam arabescuri pe oglinda de gheata. Vntul ne taia obrajii si rasuflarea, dar era minunat... Sup rafata nghetata ref lecta cenusiu ca de in si, ntr-o zare cetoasa, soarele ncremene a, rosu, ca o mare lanterna chinezeasca. T inndu-de brat, alunecam ndarat pe gheat a. Nici o grija nu ne tulbura nca inimile. Dragostea vine trzi u la fiicele nordului... Mama n-o parasea din ochi pe Antje, atenta la acele ecouri ale unei tinereti ndep artate, n carsei -si avea ea partea... Adesea, cnd un cuvnt i se parea necuviincios pentru urechi fetelor sa le, ncrunta sp rncenele. Dar batrna domnisoara se pornise. Aminti de o zi de carnaval; pocnituri, trompete , petarde, n sf rsit, gama, cnd deodata un Pierrot veni topaind n fata ei. Cu un ges t larg, facu o reverenta profunda s i cu a prefacuta, ascutita i zise: Va salut, d oamna a inimii mele! Intrigata, tnara nu-si gasi cuvintele si, nainte a-si fi reven it din surpriza, masca se ndeparta saltnd ntruna si facndu-i semne cu mna: La reveder , draga Antje! i cunostea si numele! Nu-i zarise dect ochii stralucitori prin masca d e satin. Cine era? mai vazuse ea acei ochi att de frumosi, att de luminosi? Privir ea aceea neagra si malitioasa o u rmarea, apasa inima... Ciudat de tulburata, l f u greu sa se aseze sub lumina lampii ntre parintii si fratele e i. ntoarsa n odaia sa, ramase multa vreme la fereastra, tragnd adnc n piept aerul noptii n care se aprinde au primele

felinare. Printre mastile tot mai rare cauta un Pierrot n satin alb... Acea viziun e fugara si-a pas trat mereu misterul si a ramas singurul meu roman... ispravi matusa Antje oftnd. Tineretea m i s-a ofilit cautn d chipurile oamenilor ochii care ma vrajisera... ? Si pe care i-ai fi regasit fara ndoiala, daca l-ai fi privit mai cu atentie pe baiatul laptarului sau p e ajutorul de spiter din colt! Las-o balta, batrna sentimentala! Antje se prefacu a nu baga n seama umilitoarea reflectie a cumnatei sale. ? Tu, Mintje, remarca ea cu calm, tu te-ai ferit ntotdeauna de sentimentalisme ca de un d usman bunului simt. Noi te poreclisem micul crivat al Nordului . Numai ca, da-mi voie sa-ti spun, micul crivat transformat ntr-o dulce adiere cnd ti-a cazut c u tronc frate-meu. Poti sa-mi explici, Mintje, prin ce stranie intuitie ti dadea de urma n zilele n care te asteptam la masa? Pielea mamei se acoperi de o roseata sumbra; spuse cu bruschete: ? Daca te amuza sa-ti povestesti vechile tale istorii, n-ai dect, dar te rog, nu ma amesteca si pe mine. Am aflat totusi n ziua aceea ca, printr-o speculatie nenorocita, bietul tata pier duse o mostenire care i-ngaduit matusii Antje sa traiasca pe picior mare. Mama tr ebuie sa-i fi purtat pica pna la sfrsitul zilelor sale. 37 III SORA MEA JOPSIE SI GASI LA rndul ei un loc la o modista. Mama dadu curs rugamintil or noastre renunta n sfrsit la slujba sa att de grea. Dar, desi nu ne mai aducea n f iecare dimineata miro sul greu bolii si al mortii, casa era lipsita de bucurie. Zilele erau la fel una cu alta, doar masa duminicala de la matusa Antje mai rupea monotonia. La ora iesirii de la scoala, le auzeam rsetele, zgomot ul sabotilor pe pavaj. de ndata ce treceau pragul casei, taceau. Dupa ce-si punea u papucii pe care-i gaseau n dosul usii intrare, mncau n tacere o tartina cu marmel ada, apoi se cocotau pe scaunele lor si-si aplecau mutritele peste caiete. Uluita, vedeam cum li se sterg ncetul cu ncetul frumoasele culori ad use de afara, si cele fetite nu-mi mai apareau parca dect printr-un val usor; pnze de paianjen pe care tacerea parea ca le aici, peste toate lucrurile... Totusi c u cinci fete sanatoase, casa ar fi trebuit sa fie vesela si zgomot oasa, colivie . Asta sa fi tinut oare de firea mohorta a mamei? Sau de credinta ei rigida? Cred inta mam ei era entuziasm si fara ardoare. Nu ne nvatase ea sa ne temem de Dumnez eu n loc sa-l iubim? Acest Du mnezeu mamei ni se parea teribil, plin de mnie si de pedepse. Ce consolare, ce ideal am fi putut gasi n te ama? acest Dumnezeu al mam ei, lipsit de indulgenta si de blndete, si sufletele noastre de copii nu se pu te a stabili nici o legatura. Poate ca si din pricina asta glasul puternic al cerului nu mi-a ajuns niciodata la su flet si cautat ntotdeauna un ideal uman! Si apoi, fara sasi dea seama, mama ne crease un fel de s ila fata rugaciune, caci, la ora mesei, ngenunchind cu noi pe podea, ne obliga sa recitam niste oratii interm inabile, t imp ce aroma verzei cu slanina ne gdila narile... n serile n care matusa Antje mnca la noi, o c onduceam pna acasa. Noi doua puteam scurta drumul pe sosele. Canalele, batute de vnt, clipo ceau lnga zidurile piatra. Felinare rare nroseau apa cu niste reflexe sinistre. Ma ntiile noastre pocneau ca niste pnze de corabii si grabeam pasul ori de cte ori se apropia vreo silueta cu gulerul ridicat, cu ch ipul ascuns sub sap ca. Matusa Antje odata lasata la usa, ma rentorceam n oras, putin naucita de a ma afla pe str ada la ora z ece seara. Trecatorii paseau fara graba, literele uriase ale afiselor iti atrageau atentia. Cnd se deschidea cte o violent luminata, tsneau afara strigate, muzica si cntece. T ramvaiele scrtiiau. Masinile tre ceau zgomot. nainte de a ma culca, ramneam la fereastra visnd. Smocuri de nori alunecau usor pe discul str alucitor lunii, se saturau de lumina ei si-si continuau drumul spre a lte zari. i invidiam. ncepea sa se r acoreasca. Singurul copac din gradina care tinea umbra si pierdea, una cte una, frunzele. n va

n se ch irceau, cramponau de crengi, caci, fluiernd ca un pustan rautacios, vntul le alunga adapostul lor. Ultimi i trandafiri se naltau spre limpezimea cerului. Ma aplecam catre tacerea noptii, ca si cum as fi putut auzi aco lo ecourile unei lumi unde eu nu puteam patrunde. O lume plina de aventuri... Aveam tot timp ul senzatia ca cineva care nu-l vedeam mi facea semn, ca unei captive tinuta de l anturile ei, si ma aplecam catre ace a chemare misterioasa, o ascultam cum asculti zvonul unei serbari la care nu esti admis, d ar la care te uiti prin crapatura unei usi... Tremuram gndindu-ma la iarna apropiata n care trebuia sa ndur, una dupa alta, zilel e scurte cetoase, n care nu asteptai nimic si serile lungi, monotone , n care cascai n timp ce crpeai rufele. examinam n fata oglinzii, cu o surda strnger e de inima. As fi dorit sa fiu mai subtire, aidoma silu etelor jurnalele de moda , caci se spunea despre mine: Ce fata robusta si sanatoasa! Parul meu cas taniu st ralucire si suplete, chipul meu, cu trasaturi prea accentuate, era lipsit de gra tie. Daca dintii albi si regulati mi placeau, detestam dimpotriva linia dreapta a buzelor. Mai ramneau ochii. ntre br un si negru, aveau culoarea coditelor. Prietena mea Tinka afirma ca genele mele foarte lungi mi dadeau o expresie dulce. placea de asemenea gropita pe care o ave am n barbie. Poate purtnd niste stofe potrivite as fi p utut sa-corijez fizicul in grat. Dar rochiile mele mohorte, niciodata la moda, nu ma puteau avantaja. Si de a ltminteri ce bun? Avea att de mare importanta daca ramneam fata batrna? Matusa An tje nu era nen orocita. vrsta matusii, as fi avut, ca si ea, un clan de prieteni, care sa vina o data pe saptamna, sa bea cafea mannce clatite, ntr-o atmosfera cald uta de brfeli nevinovate. Totusi, ma lua ntotdeauna cu fri g cnd gndeam la un astfel de viitor. Ca sa nu ma mai gndesc la asta, munceam cu harnicie, spre marea multu mire a mamei. Puteam sa-i spun ca nu cautam dect oboseala? O oboseala care, de ndata ce se nt uneca, facea sa cad ntr-un somn adnc... Ce stia ea despre mine? Despre eul m eu pe care-l ascundeam d e aspra severitate? Adesea, credeam ca i-am venit de ha c tineretii care striga nfometata, apoi, urmau ni ste revolte neasteptate... Asta se ntmpla n toiul noptii. Ma trezeam si tresaream, ca scapata d intr-un cosmar, asteptam, cu inima batnd... O simteam frematnd n mine, agitndu-mi sng ele, umflndu-mi vine le, gata crape. O teama, care avea si ceva placut n ea, ma fa cea sa ma nabus un pic... Aprindeam lum narea sarind din pat, alergam n fata oglinz ii. Obrajii mi erau rosii. De sub pletele despletite, ochii ma prive au ciudat. Mi se parea ca cea care ma privea astfel, printre gene, ca printre zabrelele une i temnite, era tine retea captiva. mi lasam camasa sa alunece n jos, dar, odata go ala, trupul meu mare si alb, ma speria. Frigul musca pielea si ma rentorceam sa m a ghemuiesc sub cuverturi. mi luam cu mine tineretea inutila, nchideam pleoapele s i-i murmuram: Fii ntelegatoare, haide, dormi! Mai trecu un an. Se apropia iarna. Frunzele vestede alunecau de-a lungul geamuri lor si mir easma puternica vestea Sarbatoarea Sfintilor. De ce nu mai ncercam ace a neliniste care ma cuprindea la fiecare 38 schimbare dea notimp? Simteam n mine o apasare si parca o asteptare. Oare sa exis te presimtirea f ericirii si cea a nenorocirii? Era o zi ca oricare alta. M-am s culat, trezita din somn ceasul desteptator, pe ca re-l vram sub cuverturi pentru ca brutala lui sonerie sa nu le trezeasca din somn pe fetit ele mai mici, care ave au dreptul sa mai doarma nca o ora. Dupa o toaleta rapida, cu apa rece, am cobort sa aprind c rengutele de pin de butucii pe care, de seara, i pregatisem n vatra. Trosnetul ves el al focului mi dadu curajul de a ng enunchea si, de a freca dalele rosii. Am atrnat ceainicul. Aroma cafelei le atrase pe suro rile mele, care-si facu ra aparitia stralucind de curatenie si mirosind a sapun. Mama sosi ultima. Cele mari plecara la slujbele lor, ce le mici, scoala. Am golit repede masa, am pus cestile la lo cul lor si m-am pregatit sa ma duc dupa cum paraturile pentru masa de prnz, n vreme mama se apucase sa citeasca ziarul local. ? Ide! ma striga ea, chiar n clipa n care pusesem mna pe mnerul usii. Ia vino ncoace!

... Asculta... Potrivindu-si ochelarii pe nasul drept si puternic, ea mi citi un anunt redactat cam n acest i termeni: Doctor, v rea sa se casatoreasccau o fata ded ouazeci pna la douazeci si cinci de ani, care ar fi dispus a sa-urmeze n Trasvaal. Adresati propunerile la biroul zia rului. Cifra X 707. ? Ei bine, Ide, ce ai de zis? ntreba mama foarte interesata. ? n Transvaal? am blbit eu foarte nfricosata. Ct e de departe! Ea paru sa nu ma auda. ? Baga bine n cap ce-am sa-ti spun, Ide. Casatoria e conditia esentiala pentru o fata... Nu esti frumoasa, nici macar draguta. N-ai un ban, nu vei gasi niciodata un pretendent pe meleagur ile noastre. Tran svaalul, urma urmei, nu-i dincolo de lume si prezinta toate av antajele unei tari noi. Acest... tnar are desig ur intentia sa-si faca acolo un viitor. Ramne de vazut daca-i vei placea. Nu-i prea sigur, da r totusi sa ne ncercam norocul. Gndul ca fata ei ar putea sa nu convina acelui domn nu-i surdea femeii intransigen te. Cu o f rica vaga, am ascultat-o si i-am pus n fata tocul, calimara, hrtia cadrilata si un plic. Fara sa mai socoata nec esar sa-citeasca scrisoarea, o puse n plic, l lipi, apoi mi-l n tinse. ? Acum, du-te repede si arunca-l n cutie. Acel domn n-o sa duca lipsa de propuner i. Se scursera niste zile, n cursul carora eram att de agitata, nct paleam ori de cte or i l v edeam postas. Faceam totul alandala, dar mama mi arata o indulgenta neobisnu ita. Imaginatia mea l facea necunoscut cnd frumos ca Boleslaw, eroulP doitne cap isicilor, cnd chel si urt, din moment ce nu-si p utea gasi o nevasta dect prin intermediul unui ziar. ntr-o dimineata, cnd tocmai ieseam, tinnd pe b rat sacosa pentru cumparaturi, am dat nas n nas cu un domn care cauta deasupra portii numaru l casei. si scoase palaria. ? Suntetim ejuffrouwE eden? ma ntreba el si, cum o roseata blestemata mi napadi ob rajii, mi s -a parut ca-l vad surznd. Nu stiu ce-am ngaimat, introducndu-l n cea mai buna odaie a noastra. ? S-o chem pe mama... am spus eu. Dar el ma opri. ? Nu, rami, facu el amabil. Dumneata esti cea care ma intereseaza... Eram att de tulburata, nct nu stiam ce sa fac cu minile. Le tot apasam una peste alt a, necut eznd privesc, totusi stiam ca e nalt, ca are par si ochi luminosi si un c hip bronzat. Din fericire m ama, observase tot, intra solemna, mbracata n rochia d e duminica. n felul ei deschis, i ntinse mna strainului. ? Dumneavoastra sunteti cel care... N-o lasa sa termine. ? Da, eu... ? Ea e, spuse mama aratndu-ma. ? Stiu, facu el, si am remarcat inflexiunea grava a vocii sale. ? Bun! Deci nu ne mai ramne dect, sa discutam. Mama lua loc n fotoliu, cu un aer mai auster ca niciodata. El se aseza pe sofa. ? Lasa-ne singuri, fatma ea, mi porunci mama cu tonul ei peremptoriu. Nici nu ceream altceva. Cu inima palpitnd, am urcat scara, dar pe palier am ramas aplec ata peste balustrada. Asteptam sa aud o usa deschizndu-se, pasi furisati ndepartndu-se. Mi-am racorit obrajii palmele nghetate, sigura ca visez... Imaginea pe care-o luasem c u mine sub pleoape era prea str alucitoare. Sa devin oare tocmai eu sotia acestui print ncntator cu plete de aur? Lucrul mi se paru att de imposibil, nct am nceput sa rd cu hohote de una singura. De jos, se auzea vocea mamei, acea voc

e unica, timbru. De cte ori vocea barbateasca i raspundea, mi se punea un nod n gt. Teama ca ultimul cu vnt sa fie rostit, ca usa sa nu se deschida, ma facea sa stau ca pe ace. n sfrsseit d uessac hise. Mama ma chema. ? Apropie-te, Ide... Jan Yvarsen, da mna logodnicei dumitale. ? Logodnicei? am blbit eu tremurnd. El facu da, din cap, surznd. Mna mea disparu, n mna lui mare. Atunci, pentru prima oa ra n viata am fost cuprinsa de o slabiciune. Odaia ncepu sa se nvrteasca sub picioar ele mele, peretii se ri dicau lasau... Cnd mi-am revenit, eram ntinsa pe canapea. Mama mi stergea tmplele cu otet si Jan Y varsen lua pulsul. Mama avea un aer contr ariat. ? Ei, hai, hai! Ide, bombani ea, ce te-a apucat sa lesini ca o gingasa demoazela ? Si eu care ma laudam sanatatea ta! Ma faci de rs! 39 Jan Yvarsen o linisti. ? Uitati-va,m effrouw,c ulorile i revin. mi ntlni privirea. Cum te simti, Ide? Pulsu l ti-e nca putin agitat, dar... Pupilele foarte albastre, aproape transparente, ma examinau pline de curiozitate . Neputnd nca sa sesizez realitatea si crezndu-ma jucaria unui vis, i-am sustinut pri virea. As fi vrut raspund. Cum sa ma simt? Cum trebuie sa se simta un fluture cnd, iesind din gogoasa cenusie, s i ia zborul spre lumina! IV MARE AGITATIE SI RASTURNAREA tuturor obiceiurilor casei pe jumatate monastice de cnd Jan Y varsen facuse aparitia. Era obiectul atentiilor asidue ale femeilor di n casa, inclusiv ale matusii Antje, car e, din cnd aflase vestea, ramasese n perma nenta la noi. O banuiam ca e ndragostita de tna rul strain, ndragostita n toata inocenta ei, n modul cast si naiv al domnisoarelor batrne. ? Mintje, tin ca lucrurile sa fie bine facute, i recomanda Antje cumnatei sale. ti pun la dispoz itie punga mea. Puse de asemenea la dispozitia noastra frumoasa ei vesela din Delft si pe Hildi, servitoarea ei, c are venea cu noaptea n cap pentru lungi conciliabule n vederea mesei. n memoria mea sunt prez ente cel e mai amanunte din acele zile fericite. Noiembrie a fost deosebit de fr iguros n acel an. Toate sobele din duduiau vesel, ca si cum ar fi luat parte la b ucuria generala. Ca sa se duca la scoala, cele mai mici t rebuiau treaca printrun fel de gard dublu, format din zapada adunata de maturatori. Toata acea albeat a ra spndea lumina cruda n camere. Logodnicul meu venea in fiecare zi si niciodata fara flori. Mi se pare ca mai si mt nca parfum ul acelor tuberoze. Haturile lasate mai slab, Selma, Jopsie, Daatje si Neeltje alergau pe scari n sus si n jos, cu susoteli si rsete nabusite. Lui i placea sa le tachineze, sa le mblnzeasca prin daruri marunte , dar ele co ntinuau fie speriate si Jan se plngea: ,,As vrea sa ma trateze ca pe un frate mai mare, chiar sa ma si nghion teasca pic! l amuza, spunea el, sa vada a ttea domnisoare n jurul lui. nainte de a sosi ora de mas a, vechea noastra pendula scrtia ndelung, ca un batrn care-si drege glasul, apoi, grabita, sun a ora unsprezece. mai gaseam locul si, cu toate mustrarile mamei care voia sa-mi dea cte ceva de facut, ma duceam poarta ca sa pndesc sosirea logodnicului meu. nfa surata ntr-un mare sal moale, cadoul matusii Antje, de cnd ma logodisem era de o d arnicie surprinzatoare, inspectam strada unde soarele facea sa sclipeasca turturii atrnati de stresini. Cnd, departe, se profila silueta nalta a lui Jan Yvar sen, mereu aceeasi emotie silea sa ma sprijin de stlpul de piatra. Pnaajungea n fat a mea, aveam timp sa-mi vin n fire. Dar e l? Ah, ce calm opunea el tumultului din inima mea! Serios si binevoitor, mi ntindea mna n c are o pun eam mea tremurnd de fericire. Ct era de frumos, Doamne! mbracat ntr-un pal ton negru dublat cu b lana, suvita de aur iesindu-si de sub caciula de astrahan, soarele i aprindea n ochi luciri de otel. Asa cum se detasa

de pe fundalul strazii cu zapada si turturi, parea strainul misterios venit din tara fiordurilor si a lege ndelor. simteam ntotdeauna mica n fata frumusetii sale. Ceasuri de ncntare n care totul la el ma fasci na: felul care-si aprindea tigara, strngndu-si putin pleoapele, privirea ndepartata, cnd urmarea spirale le de dezinvol tura lui fireasca, vocea. Aceasta voce sumbra rasuna pe coardele inimii mele n mod aproape dureros. Gndul ca , n t oate zilele noii mele vieti, mi va fi dat s-o aud, sa contemplu acel profil de medalie, acea privire albastra si di recta, surs deosebit, ma facea sa-mi pierd capul. Dupa ple carea lui, mama trebuia sa ma strige de dou a ori, avea nevoie de mine. Clatina din cap. ? La ce-a mai folosit ca te-am tinut n fru din cea mai frageda vrsta, daca te vad a zi exager nd astfel? Tu nu-l privesti pe logodnicul tau ca pe un baiat de treaba, ci ca pe bunul Dumn ezeu n persoana. F ii convinsa ca nici lui nu-i place asta! Stii ce m-a ntrebat la prima noastra ntrevedere? Sper ca fata nu-i sent imentala. L-am asigurat: Fii fara grija! E o fata crescuta n cele mai bune principii. Cnd ai s-o cunosti, ai sa- i apreciezi simtul practic. ? O, mama, nu ma cunosti, am striegua.t ? Nu, bombani ea, nu sub aceasta lumina, nu te credeam n stare sa faci ochi dulci unui barba t, fie logodnicul tau! Trebuie sa existe o pudoare a sentimentelor! Profund umilita, dndu-mi seama ca dragostea mea prea nvapaiata sarea n ochii tuturo r, m-am refugiat camera mea si am nceput sa plng de rusine. Nu-mi dadea prin cap s a ma gndesc mai profund la ce-l putuse mpinge pe Jan Yvarsen sa ma aleaga pe mine si nu pe alta. Rezerva, politetea lui corecta, n ce ma privea, ngaduiau nici o iluzie n legatura cu sentimentele lui. Dar ce importanta avea! l vedeam, l sim team superior, asa ca mi se parea firesc sa n u ma iubeasca; dealtfel nici nu-i ceream altceva dect sa m a lase ador. Dar si as a se pare ca-i ceream prea mult, caci mama ma avertiza ca e periculos. Jan Yvars en nu voia fie iubit astfel, el voia o femeie practica si nteleapta. Asta era tot . O sotie care sa stie sa pastreze n adncul sufletului ei marturisirile ce nu i se cereau, si care poate ca-l deranjau. Dar totodata, o sotie c u care mparta viata si sa-i faca copii. Nu era oare si asta p erspectiva unei nemasurate fericiri? De ce atun ci lacrimile continuau sa-mi curga? 40 Venit mai devreme ca de obicei, logodnicul meu batu la usa. ? Plngi? facu el surprins. Ce s-a ntmplat? Ce ti-au facut? Sngele care-mi urcase n obraji mi seca lacrimile. I-am repetat reprosurile mamei. O expresie amuzanta aparu n pupilele lui limpezi, dar se stinse de ndata ce ma auzi adaugind: ? Iarta-ma daca privirile, atitudinile mele arata prea fatis admiratia mea fata de tine! si ncrunta sprncenele. ? Admiratia ta? Dar nu e nimic de admirat la mine, draga mea Ide, crede-ma, sunt un om cu gusturi simple! Haide, trateaza-ma ca toata lumea. Peste putin n-o sa fac parte din fami lie? O mare bucurie ma cuprinse la aceste vorbe. Deci logodnicul meu ma privea cu bun avointa. ? Linisteste-te, Ide, mi place firea ta spontana, sa stii ca apreciez darul tiner etii tale. Dar, contoin ua el expresie malitioasa, vreau sa te avertizez! O logo dnica trebuie, din cnd n cnd, sa-si mai plec e privirile! Dealtfel, n tara mea exista un cntec care spu nCee:i mai frumosi ochi din lume sunt ochii plecati . Discret, Jan lasase un plic pe coltul bufetului. ? Stiu, i spusese el mamei, ct ai fost de curajoasa dupa moartea sotului dumitale si iata ca acu m ti-si eu pe fata cea mai mare. Nu te formaliza deci daca mi-am

permis sa-ti pun la dispozitie o suma. Te rog cumperi Idei tot ce are nevoie. Fa ra economii... Ne-am dus sa ne facem cumparaturile la Amsterdam. Jan surdea vaznd la ce se oprea mama. Ei nu parea nimic prea solid si pipaia cu un aer critic cearsafurile de pnz a fina, fetele de masa din dama sc, pe un vnzator le etala n fata noastra. Nu ne-a m suparat prea tare cnd mama, nemultumita de cum paraturile noastre, ne-a declarat ca, din moment ce nu-i ascultam sfaturile, socotea inutil sa ne mai nsote asca. lenjeria si obiectele pe care le cumparase logodnicul meu, mi se parura foarte frumoase. Dar el insista, ncruntndu-si sprncenele, sa-mi cumpar de toate, fagaduindu-mi sa-i ascunda mamei lu cr urile costisitoare pentru trupul meu obisnuit cu pnza groasa tesuta nca de minil e strabunicelor mel e. Aceasta lenjerie usoara mpodobita cu panglici si dantele ma cam speria, totusi mi placea g rozav sa- mi cufund degetele n ea. Jan parea cu gndurile n alta parte, caci tresari cnd i-am atins bratu l. Pret de o se cunda surprins n ochii lui o expresie tulburata, ndurerata, apoi r evenindu-si se ntoarse spre lenjeria a dunata tejghea. ? Ai nevoie de tot, Ide... spuse el distrat. Un val de snge mi mpurpura obrajii. ? Oh, Jan, nu crezi ca sunt prea scumpe? ? Cum vrei... Vnzatoarea deschise alte cutii, ne arata niste lenjuri mai modeste: camasi de bat ist roz si bleu, pe care gaseam demne de fiica unui senior! La vederea inelului de logodna, mama scoase un strigat: ? Oh, Jan! Nu puteai astepta sa ajungi n tara minelor de diamant ca sa cumperi o asemenea bijuterie? Vrndu-mi inelul n deget, Jan mi tinu mna. ? Ar trebui ceva si mai frumos pentru aceasta mna... remarca el si acel complimen t mi facu mai mare placere dect nsasi bijuteria. Cercei, ceas si lant de aur, apoi doua elegante cuie re de cabina o facura mama aproape banuitoare, cu toate ca-si adora viitorul gin ere. Clatinnd din cap la atta risipa, spuse: ? De fapt, stim ce fel de om este? Un cheltuitor n orice caz! Ragazul publicarii strigarilor se apropia de sfrsit. Jan retinuse locuri pe v Laep oRreusl olute". Parea zori t sa plece, arata o graba plina de neliniste, ca si cum s-ar fi temut sa nu survin a vreo piedica n ultimu l moment. Apropierea zilei n care logodnicul meu, devenit sotul meu, avea sa nu ma mai para seasca nici odata, umplea de o asemenea fericire, nct aproape ca nu dormeam ca s-o pot savura. El ma sc osese meschinaria unei existente amare si iubirii mele i s e adauga o recunostinta fara margini. Craciun ul preceda nunta mea. Jan ma ajuta sa fac pomul si nu flacara lumnarilor fu cea care ne ncins e obrajii, ci bu curia gasi sub crengile stralucitoare darurile visate. Descoper ind papusi si leagane, cele mici se topira de fericire. Nu fusesera niciodata rasfatate si nimic nu-l amuza mai mult pe logodnicul meu d ect sa le vada sugndu-zaharul de gheata, ncet, cu ochii umezi de placere. V ZIUA CEA MARE SOSI, cu o ninsoare nemaipomenita. ? O astfel de vreme! O astfel de vreme! se lamenta mama. ? Nici nu puteai visa un mai frumos decor nuptial! declara matusa Antje cu privi rea pierduta n veselele vrtejuri de zapada care ntindeau pe geamuri perdele de muselina. Jan ar fi dorit d oar o casatorie c ivila, ct se poate de simplu, fara nici o ceremonie. Totusi, se supuse dorintei mamei si matusii Antje, care voiau nunta la biserica. n ajun, doua femei de serviciu curatasera si frecasera casa de sus si pna jos si H ildi pregatise o serie platouri misterioase. O multime de flori albe mpodobeau ca sa. nca din zori cele patru surori ale m ele batura 41 la usa mea si, cu o reverenta, mi prezentbarruaid kroon5-ul. Fusese asezat pe o p

erna de matase verd e pe care Selma brodase in taina, cu litere roz, un distih de circumstanta: Si o zi dina urora se ivi Mai mndra ca oricare alta zi... Cnd, n rochia de fai alb, am intrat n biserica la bratul tutorelui meu, aceasta mi s-a parut prea s trmta sa-mi cuprinda bucuria. n spatele meu, veneau doua cte doua Selma cu Jopsie, Daatje cu Nee ltje. Urma mama mbracata n matase neagra, la bratul lui Jan; matusa Antje, mbracata n tafta vio let nchide a cortegiul la bratul varului meu. Ct era de impozant Jan n costumul lui! Tainicul si seducato rul strain c u plete lumina! Lazile si cuferele fusesera mbarcate. Vap oLreu lR eso lut"e, facnd o escala de doua zile la Rotterdam, puteam vizita pe ndelete orasul n compania familiei mele. Atmosfera tri sta a lungilo r urari ramas bun ma nvaluia, dar m-as fi socotit o fiica si o sora denaturata daca n-as fi simtit acea durere care umple ochii de lacrimi. n moment ul plecarii, surorile se agatara de mine. Abia am putut s-o d esprind Neeltje de fustele mele de care se prindea plngnd. n acel moment, am simtit un soi de slabici une , dar meu, lund-o nainte pe pasarela mi arata drumul. Ca sa-si ascunda emotia, mama si luase cea m ai posaca mutra. Surorile mai mari si nghiteau lacrimile, doar matusa Antje plngea rupndu-si s ufletul. n picioare, pe punte, agitam batista n timp ce jos, pe tarm, fluturau alte sase mi ci batiste. n curnd estompara, disparura... ? Nu regreti nimic, Ide? ? Nimic! Nimic! am zis eu cu nflacarare. ? Esti fericita? ? Nemaipomenit de fericita. Si, aplecndu-ma, am vrut sa sarut mna sotului meu. El si-o retrase ncetisor. ? Tinuta, doamna, suntem n public! PARTEA A DOUA I TRAVERSAREA A FOST O NCNTARE. Ma miram cum putuse acel om, pe care cu sase sapta mn i nainte nici nu-l cunosteam, sa ma cucereasca ntr-un timp att de scurt, nct sa nu ma i simt, sa nu judec, sa nu mai gndesc dect prin el. Zilele noastre, att de aproape unul de altul, ma umpleau de ncntare n orice clipa. Jan, cu un creion n mna, studia o harta geografica pe care trasa nis te cruci. Eu cite am alaturi de el. Aveam ntr-adevar un roman pe genunchi, dar ma uitam mereu la sotul meu. Ba gasem de seama femeile l remarcasera, iar barbatii ncercau sa si-l apropie. Uneori se ducea cu ei la bar. Atunci ma sprijineam de balustrada. Contemplam apa si cerul infinit si de pe buz ele mele se na lta o de multumire. n timpul zilei sotul meu purta haine sport. Sea ra si punea smochingul si un pantalon cu dungi. Arata minunat si se simtea ct se poate de firesc, n timp ce mie, obisnuita cu hain e modeste, mi s e ncurcau si minile si picioarele n toaleta de gala. Ma simteam stngace si cnd intram n sufrage ria sclipito r iluminata roseam. Capetele se ntorceau. Se schimbau saluturi discrete. Rochii att de usoare, nct le-a i fi crezut transparente, nvaluiau femeile. Pe ceafa lor, prin spuma usoara a crliontilor, scl ipeau nchizatorile colierelor. Sotul meu ma trata cu gentilete, dar mi vorbea putin si masa noastra se sfrsea nain tea celorlalti. Cafeaua luam pe punte. Dupa Las Palmas temperatura ncepu sa creas ca. Vntul din larg avea mngieri d e evantai. Din cerul nemiscat se filtra o lumina transparenta. Asezati pe fotoliile noastre de palmier, ascultam viorile orchestra de bord. Ma mbatam de poezia iubirii mele si ma nspaimntam n fata vertigin oasei profunzimi... El, fumndu-si pipa, cadea ntr-u n fel de reverie care-i nasprea trasaturile. La ce, la cine gndea astfel? La trecu tul sau despre care nu stiam nimic sau la viitorul pe care urma sa-l mp art cu Si mteam nevoia sa-i aud glasul, sa ntrerup acele reflectii. l atingeam ncet cu degetu

l, murmuram un cuvnt timid. Ma privea cu un aer absent, parea sa nu ma recunoasca, apoi revenindu-si s i aprindea din no u pipa, care o lasase sa se stinga. Ce stiam eu despre el? Ca se nascuse n Suedia, nu departe de cataracta Trollhttan. Orfan, si facuse studiile de medicina si chirurgie la Amsterdam. Nu vo rbea niciodata n ici despre tara, nici despre copilaria lui. Odata, cnd m-am plns romanticei matusi Antje, ea facu o mutra ca s i cum stiut ceva: Logodnicul tau e att de frumos, nct mi place sa-l compar cu Cavalerul Lebedei. V ezi tu, cnd un barbat are astfel de ochi, plini d e o lumina rece, fii linistita, trecutul lui e curat. De ce vrei vorbeasca despr e el? Ce vrei sa stii? Daca-l iubesti cu adevarat, nimic din viata lui nu-ti va pu tea ntina dragostea. Lasa-i deci acest usor val de mister. Nu fa ca Elsa de Brabant, nu-ti ucide dragostea, Id e! Draga matusa Antje, ori de cte ori sotul meu mi e parea misterios, ori de cte ori curioz itatea ma c hinuia, 5 Cununa de mireasa (oland.) 42 gndeam la ea. Dupa patru saptamni de traversare am ajuns n sfrsit la Loreno-Marques. Jan si petrecu dimineata n cautarea unui car cu boi si a ctorva negri care sa ne conduBcuas phrvi enl d6. Plecarea a fos t fixata pentru a doua zi. n acea ultima seara, am mncat pe tarmul marii pe o terasa , cu balustrade le pline flori. Marea era splendida. Aschii de argint cazute din luna misunau pe suprafata valurilor. D eparte, hublourile luminate, usnt eame r aluneca ncet si pretutindeni se naltau, rosii si verzi, lanternele bar cilor de paza. ? S-a sfrsit! zise Jan aratnd cu pipa tabloul marin. Mine vom ncepe o viata serioasa , Ide... Ma tem izolarea din Veld sa nu ti se para prea dura, cel putin la nceput . Nu te-a cuprins nostalgia dupa ai tai? O emotie mi strnse gtul. Ara ridicat ochii catre el, fara sa-i raspund. Ce-o fi cit it in privirea m ea? ncurcat. ? Da, urma el surznd, pricep... Trebuie sa-i nlocuiesc pe cei pe care i-ai parasit pentru mine. ncerca, Ide... Tocmai scrisesem niste vederi mamei, surorilor si matusii Antje, si masinal cont inuam sa mzg alesc pe dosul unei liste de mncare: Cum apa na pa totdeauna se scurge, Zilele mele ntr-ale tale vor curge..." ? Arata-mi ce-ai scris, zise Jan. Am rosit, dar el si apucase cartonul. Trasaturile i se crispara coplesit parca d e durere. Contract ie, fireste, imperceptibila pentru orice alt ochi, n afara de al meu obisnuit sa citeasca pe a cest chip. ? N-am stiut ca esti poeta ... mi zise el surznd. E ct se poate de dragut ce-ai scri s aici... Se ridica. ntr-o sala de asteptare, niste perechi dansau ntr-un ritm ndracit. ? Muzica asta e nfricosatoare! remarca el. Ca sa ne ntoarcem la hotel, am luat-o pe o alee de eucalipti, a caror mireasma mi aminti de inh alatiile care mi le facea mama cnd eram racita. Ochii mi se umezira . A doua zi doctorul si infirmiera de bord ne nsotira pna la capatul orasului, unde, calauziti de po cnituri bici, i-am gasit pe negrii nostri. Erau niste diavoli na lti si slabi, cu o crpa nnodata peste sale. Pa rul scurt cret era presarat cu nisi p rosu si niste tije de lemn le strapungeau loburile urechilor. La veder ea noas tra izbucnira ntr-un potop de vorbe pe un ton ascutit. Sotul meu le vorbi consultnd o carticica. Atunci buzele groase se despicara n niste sursuri largi si afirmara, pr in niste miscari dezordonate, din cap, ca pr icepusera, Jan i numara pe cei ce se asezasera n fundul carului la care fusesera nhamati cinci sprezece boi. ? Echipajul nostru! spune el rznd.

Ne-am luat adio de la tovarasii nostri de calatorie. I-am ncredintat infirmierei o scrisoare pe care fagaduit sa i-o nmneze personal mamei, caci vapoLeru lR e solute u rma sa porneasca pe drum ul ntoarcerii. Ne-am instalat pe o scndura pusa de-a curmezisul, acoperita cu o cuver tura. Greoiul a telaj din loc pe solul nisipos, si o porni spre ntinderile paragi nite. Din cnd n cnd ntlneam cte un pl c de colibe de paie. Printr-o gaura, aidoma unei custi de cine, tsneau negrii. Femei si copii goi alergau, scote au strigate si urmareau caruta. Oamenii nostri i alungau. Peisajul era dezolant, dar niste pa sari mari, albastre se asezau pe arbustii risipiti prin iarba nalta si arsa. Sarind de la locul lui, Jan se dus e sa-mi caute o ramura d e palmier. Ma amuzam sa curat de pe nuca bruna si lucitoare finul puf matasos, care mi se a sezase pe gen unchi gramajoara de zapada. Jan si consulta harta, apoi, ca sa-si d ezmorteasca picioarele, o porni alatur i de negri, pe lnga boi. Vigoarea lui calma ma uimea. Mi-a fost putin frica vaznd niste pusti si niste lanci alaturi bagajele noastre. ? Simpla precautie mpotriva fiarelor, daca le-ar apuca fantezia sa ne atace boii, mi explica sotul meu. Seara ne-am oprit nu departe de un ru mai bogat n pietre dect n apa. Negrii au dejug at boii s i n vreme ce soarele se pierdea ntr-o nvalmaseala de nori purpurii si portocalii, ne despach etaram hra na. Negrii aprinsera un foc de lemne uscate pentru ceai si pentru fmieiretluiel mee7l-ului lor. A treia zi, spre seara, am ajuns la Ressano-Garcia, sat portughez la granita Veldului. Ne-am petrecut noapt ea la un han mai mult dect primitiv. A doua zi, nainte de a se ntoarce cu atelajul lor, negrii ne-au dus cu b arca pe celalalt ma l. Numarul si greutatea bagajelor noastre ne-au obligat sa ne ducem si sa venim de mai mult e ori. ? Iata-ne si n Transvaal... Noua noastra patrie, Ide... Sotul meu surdea; acel surs nu putea totusi sa nsele tainica tristete pe care o des luseam n glasul Inima mi se strnse. Fermierul la care am mncat ne-a facut rost de n iste cafri si de un nou ate laj. Ne-reluat drumul. Era nca lung si greu. Noaptea, odata venita, am vazut siluetele masive ale hip opotamilor mergnd de-a lungul malurilor rului Crocodile. n zori, am ajuns la Komatiport, unde am fost ga zduiti ferma. Dupa ptuin, am i ntrat n Bushveld. Ct vedeai cu ochii doa r ierburi nalte, tufisuri, hatis uri care dominau copacii si vesnic acel nisip amestecat cu pietre care facea sa scrsneasca rotile si ac ele cuiburi monstruoase de termite care trebuiau evitate. Un strut ncepu sa alerge n fata noas tra si mai putin mai trziu, Jan, lundu-ma de brat, mi arata n zare o familie de girafe. Cea mai nalta depasea co pacii. Alerg au att iute, nct aveai impresia ca copitele n-atingeau pamntul. Pe masura ce naintam, hatisul se nsufletea. Se iveau turme de gazele, de antilope, de zebre. To ate aceste 6 Hatis, padure virgina (olandeza). 7 Un fel de terci de porumb (olandeza). 43 animale gratioase nu se aratau dect n grup: groaza de fiare le strngea laolalta. Pr in luminisu ri treceau bivoli cu pielea neagra si lucitoare. Abia daca-si ridicau, la trecerea noastra, capetele mpodobit e cu coroane amenintatoare. Adesea ntlneam cte un animal singurat ic parasit de ceilalti. Cnd apusul mprosca cu aur si snge imensa cmpie acoperita cu maracini, negrii nostri n cep ura sa agite... Taou gaan buiten zijn h o8,l ne spusera ei, cu chipuri nelinist ite. Facuram o halta. Sub paza bun a, boii fura condusi la rul Komati. Jan si lua pusca. Vino, Ide, caldura a scazut. E placut si n-aveam de ce ne teme.

Ma ajuta sa sar din caruta si-mi placu s-o fac pe fricoasa sub protectia lui. Ie rburile tari ne lovira picioarele. Sotul meu ma sustinea cnd ma mpiedicam de radacinile iesite din pamnt. Pentru a ada pa boii, trebuira sa doboare o mica jungla de trestii si de rachita, adapost al crocodililor care-si pndeau prada. clipocit ne avertiza ca reptilele se si arunca sera n apa. Sub un cer de foc suprafata neagra a rului misuna solzi rosii. Nepasat ori n mijlocul rului, hipopotamii lansau pe nari jeturi nalte de apa. Subita alar m a printre negrii care, n nisipul umed al rului, descoperisera urmele leului. Se organiza tab ara pentru noa pte. Negrii adunara un morman de crengi uscate, carora le dadura foc. La adapostul acelei vlv atai, am luat o gustare. Hatisul ora negru ca smoala cnd ne-am culcat n fundul carului; negrii se nghesuira lnga boi. Nic i nu ne-asezat bine si Jan a si adormit. Contactul cu trupul lui, s usotelile oamenilor, trosnetul flacarilor mi dadura sentiment de siguranta. Astep tam somnul savurndu-mi fericirea, cnd brusc, un raget formida bil rasuna peste hatis si, din toate partile, de departe, de aproape, i raspunsera alte rage te, scurte, sac adate... spaima mea, m-am strns lnga sotul meu care s-a trezit. Lei i , am murmurat eu. i auzise si e l. Sari culcus ca sa se mbrace, sa se duca sa vada . Dar m-am agatat de el. Afara, negrii nsufleteau focu l. Flacarile care urcau sus de tot, se vedeau prin prelata. Pna la urma, Jan, obosit, adormi d in nou. Boii ne purtara nca cinci zile. Trageam uneori n cte un mic catun. Apoi urma lenta ascensiu ne a platouri; pe urma, stepele ondulate de la Karoo si Orange. Adesea maimutele alergau n fata at elajului catarndu-se pe vreo colina mpadurita, aruncau cu pietre scotnd strigate ascutite, dupa car e, tacerea ntrerupta parea si mai vasta. Noaptea odata venit, cte o lumina slaba, indica din loc n loc vreo ferma izolata. Trziu, n noa pte, carul nostru se opri n sfrsit n fata unei case scunde, care se desprinse din obscuritatea din jur. Jan batu, deschise usa care nu era ncuiata cu zavorul. La strigatele sa le, aparu un fermier cu un felinar. Acest trebuia sa ne gazduiasca pna la constru irea casei noastre. Dupa noptile petrecute n carul cu bo i, odaia cele doua patur i amarte care ne-a fost pusa la dispozitie ni s-a parut minunata si, cnd femeia n e-a adus galeata cu apa pentru spalat, m-am simtit de-a dreptul coplesiti. Ma-u trezit din somn rsetele unor copil. Vaznd n bucatarie saptesprezece capete esa lona te n mesei, am crezut ca nimerisem ntr-o scoala! Dar erau cu totii ai fermier ului: de la cel mai mic , cu bucle blonde, pna la cea mai mare cu codite blonde. Toscem parie gateau sa mannce fiertu ra de porumb, da r, la vederea mea, ramasera cu lingura n aer. I-am mblnzit n curnd cu ceea ce ne mai ramase se din ciocolata si din zahar. Bura era o femeie mare, masiva, cu trasaturi masculine. Grosolana ca toti cei din jurul ei, oameni si animale, ea tolera tratamentul crud pe care negrii l aplicau vitelor ce ratace au prin mprejurimi, f ara nici adapost. Doar pasarile, bibilicile, gainile si rat ele, erau tinute ntr-o curte nchisa. Cu mutrisoare rubiconde, bine spalati si pieptanati, micii buri se duceau, calare pe magar, la ndepartata lor scoala, lund cu e i o bucata din acea cumplita carne de berbec, uscata la soare, tare cu piatra, dupa care su nt att de ahti ati cei ferme. Copiii mai mari ajutau la munca cmpului. Fetele torc eau bumbacul de pe pamnturile lor. II N PRIMA DIMINEATA, JAN PORNI calare cu fermierul. Se ndreptara spre carierele cele mai aprop iate, ca caute material de constructie. Lemnul si caramizile fusesera comandate la Thuisbank. Terenul c are-l barbatul meu era in plin Veld. Ct vedeai cu ochii, doar pamnt sarac si uscat. nca din primele z ile, Jan nvata sa ma urc pe cal. A trebuit sa caut n cufere costumul de calarie cumparat la Amsterdam. C nd m i-pus breeches-ul, bluza kaki si palaria cu boruri largi, Jan m-a privit surprin s:

? Costumul asta ti sta admirabil, Ide! Primele lectii au fost att de severe, nct am nvata repede sa ncalec dupa toate reguli le. Odata , cnd cramponasem de coama iepei, am vazut pe buzele lui Jan acea cuta batjocoritoare de care mi e ra att teama. ? Socoteam sa mergem calare mpreuna, mi spuse el rece, dar, daca esti att de fricoa sa, ma lipsesc compania ta. N-a trebuit mai mult ca sa ma hotarasca sa merg calare. Ce senzatie deosebita nce rcam cnd m a ajuta ma urc si sa sar din sa! Zile n sir mi-am simtit muschii ndurera ti, dupa care am devenit, n sfrs it, o calareata. Jan rse. ? Cred ca am fost rautacios, biata mea Ide, dar trebuia sa vin de hac fricii tal e. Stii cum m-a n vatat sa not? Aruncndu-ma pur si simplu, n lacul Wener. Profesor m i-a fost instinctul de conservare! Ne duceam adesea calare la santierul unde se ridicau fundatiile casei noastre. J an dadea el nsu si o mna 8 Leul urmeaza sa iasa din culcus (idiom olandez). 44 de ajutor negrilor iar eu eram bucuroasa sa ramn alaturi de el; mbracata cu o bluz a grosolana luata nevasta fermierului, i ntindeam caramizile si bucatile de lemn. Vohiaumis9 c aa noastra sa fie gata nainte de sezonul ploilor. Pna la urma, am sfrsit prin a ne ridica cortul alaturi de santier . Sub cerul infinit de albastru vibrnd de lumina, cafrii se detasau ca niste umbr e chinezesti. Cnd, putin obosita, ma asezam la umbra cortului mi contemplam barbatul, talia lui nalta, casca pletelor de aur fluid, pro filul mndru, si, p rimind mna lui ceasca de cafea, aveam impresia ca sunt o pastor ita din poveste servita de fiul unui rege! Ziua odata terminata, un indigen trimis de nevasta fermierului aducea, pe bicicleta masa de seara. Aproape n totdeauna mieliekop1s0 si o pasare fripta. La rndul lor, negrii se asezau pe vine n fata oal ei cu fiertura si sf rtecau dintii lor frumosi carnea de capra. Dupa cbaaraes ul, c um i spuneau ei sefului lor, le mpartea cteva pa chete de Kafferch-cigaret.s Dupa un lent apus de soare, o bucata de cer ramnea zugravit a n culorile curc ubeului. Cu bratele pe genunchi, barbatul meu parea absorbit de niste gnduri att de profund e, nct nu cu tezam ntrerup. Un oftat ce parea ca urca din cel mai tainic loc al fii ntei sale punea capat acestei absente sufletesti. Apoi se ntorcea si ma privea cu bunavointa. ? Vorbeste-mi despre copilaria ta, Jan.. Cu pleoapele ncretite, urmarea lumina micsorndu-se la orizont. ? Ah! Curiozitatea femeilor! murmura el. n momentul n care se ntindea alaturi de mine n patul larg asezat sub cort, mi lua cap ul n m inile aspre, si-si cufunda pupilele att de albastre n ochii mei, nu mai aveam curajul sa-l mai ntreb nimic. n mai, casa noastra fu gata. Avea o scara de lemn si o terasa cu balustrada. Cu a spect rustic, c asuta ncntatoare, avea ferestre largi, ale caror geamuri stralucea u ca si cristalul pe albeata zidurilor dur ate din si nisip. Acoperisul era n pan ta. ? Rndunelele vor veni aici sa-si faca cuiburi, zise Jan, cu privirea umbrita de o nostalgie pe c are nu cunosteam. Aveam si dependinte; colibe pentru negri, un hambar destinat rezervelor de tot f elul, un grajd pentru doi cai; n sfrsit, un staul pentru vaca pe care aveam de gnd s-o cumparam. De la Johannesbu rg sosi tmplar, aducnd cu sine lemn de mobila. Odat a cu zorile, acest om se apuca de treaba, ciople a, taia fierastraul, sculpta. n graba lui de a vedea casa gata, barbatul meu l ajuta adesea, punnd n mnuirea securii o ardoare nemaipomenita. Totul ma amuza: talasul pe care calcam, dezordi nea lazilor cu ca re se Jan. Pe un soclu de lemn neted si alb fu asezat orologiu l. Mobilele fura n curnd gata, locuinta ni se umplea ncet, ncet cu lucruri care de acum ncolo aveau sa faca parte din existenta noastra. Aveam o cabrioleta asezata bine pe doua roti solide, capabile sa nfrunte drumurile dificile. ntr-o zi ne-am dus cu ea nt r-un catun

sa cautam un servitor negru pe care ni-l recomandasera fermierii. Intram pentru prima oara ntr-un sat negru. Colibele de paie se grupau ca niste stupi sub putina umbra a ctorva copaci. Ce al arma printre ac ele furnici negre cnd se ivi trasura noastra: cu picioarele goale, n fuste scurte si n camasi d e culori tipatoare, negresele alergau n toate partile. Multe dintre ele si purtau copiii pe spate ntr-u n sal ale carui capete aduse si nnodate pe piept. Altele prepaKraauff erbie1r1 n n iste oale imense de gresie, puse la foc mic chiar pe pamnt, sau zdrobeau ntre doua piemtrieel iepitte12. Dupa ce Jan le spuse negril or ca venisem sa ca utam o femeie pe nume Daisy, agitatia ajunse la culme. Fura chemati oamenii care lucr au printre cocen ii nalti porumb. Zij niet uit komen vo!o r (Se ascunde!) strigara femeile. Atunci fratii tinerei neg rese intrara n co liba si scoasera afara cu forta. Bastinasii nu-si cunosc vrsta, nici pe a lor, nici pe a celor din familie. Dais y putea aiba vreo cincisprezece ani. Goala pna la bru, avea sni tari, mici si frumosi, lucind ca bronzul. Un turba n verde i ascundea parul. Gtul, bratele, picioarele i erau ncarcate de bratari de aram a si de fleacur i de sticla. Cu fata ascunsa n scobitura bratului ndoit, parea sa se teama si ramasese ncremenit a ntr-o poziti e de parca era gata s-o ia la goana. Jan i vorbi cu blndete: n-avea s-o duca greu la noi si n fiecare luna urma sa cstige un pfunt de aur. Satisfacuti, fratii boscorodira pe limba lor. Jan i ntrerupse ca sa le spuna ca voiam s-o pe fata cu noi, dar ca mai nainte trebuia sa se debarase ze de o parte din podoabele ei zornaitoar e. Negresa fu trntita jos si cafrii, scotndu-si cutitele, se apucara sa-i taie inelele si col ierele. nversunnd u-se astfel asupra fetei care scotea tipete ascutite, aveai impresia c-o omoara. Aveam acum o slujnicuta inteligenta, pe care nu mi-a fost greu s-o nvat treburile gospodariei. La rndul lui, Jan stilase doi baieti. Eram linistiti. Laboratorul, cabinetul de lucru si o sala mica de astepta re ocupau jumatate din casa. n cealalta parte amenajasem un salon si un dormitor, flancate de o rudimenta ra sala baie cu apa adusa de la soba din bucatarie. N-am uitat ni ci camera de oaspeti pentru cazul n care v reunul cei care-si dadusera doctoratul cu Jan, la Amsterdam, ar fi avut fantezia sa vina sa-l caute n Tebaid a noastra. Primii pacienti ai sotului meu au fost indigeni. Apoi au venit de departe nistec buu briic sici,le tele, niste ca fri ca sa-l cheme pe doctor blaa asu llor ori la vreun membru al familiei acestuia, bolnav sau ranit. Se n tmpla uneori ca, n fata usii noastre sa opreasca vreo drosca imposibil de descris, clat inndu-se pe rotile d istruse drumurile proaste si drese cum se nimerea, cu paie s i cu sfoara. Din ea cobora cte un patriarh cu barba 9 Casa (olandeza). 10 Boabe de porumb (olandeza). 11 Berea cafrilor (olandeza). 12 Boabe de porumb (olandeza). 45 lunga. Alteori ma duceam la fermiera cu cei saptesprezece copii. Mi-i facusem pr ieteni pe toti, mai ales pe mai mic, care de ndata ce-mi vedea calul, de departe, alerga naintea mea. Iunie era pe sfrsite. Se facuse frig. Dimineata si dupa apusul soarelui Daisy facea focul n camin. Adesea barbatu l meu ma lua c u el bolnavi. Rotile zdrobeau brndusele si lianele rosii si albe s pnzuranua ldtuinl c o pacilor. Cnd mergeam de -a lungul baltilor de unde se ridica un miros nedefinit, Jan spunea ca miroase a ma larie. Uneori, ca s a ajungi vreo ferma ndepartata trebuia sa mergi sase sau sapt e ore. Ma miram ntotdeauna vazndu-l pe J an cum descurca n acele stepe fara sfrsit. Adesea, cnd aproape sa ajungem, ezita, nezarind nicaieri nici o asezare

omeneasca. Atunci brusc, niste discuri luminoase dansau pe iarba n jurul trasurii . Burii, care-l a steptau medic, ncercau sa-l calauzeasca cu ajutorul unei oglinz i puse n soare. ntr-o seara am sosit la o ferma sarmana. Odaia dadea de-a dreptul n curte. La lumi na unei lam pi cu se zarea o forma culcata pe un pat de campanie. Dinspre pat ve nea o caldura ca dintr-o soba ncinsa . Jan bolnavului temperatura. Omul avea pest e patruzeci grade. Femeia, mbracata saracacios, cu niste c ozi groase si carunte cazndu-i pe umeri, l privea ncordata pe doctor. Jan dadu niste ordine: ? Un lighean cu apa rece, otet... L-a spalat pe bolnav; eu m-am ndepartat. Apoi Jan mi-a spus: ? E necesara o mica operatie, trebuie sa ma ajuti... ? N-am sa pot, am blbit eu. ? Ai sa faci ce ti-am spus, Ide! Tonul nu admitea nici o replica. Bolnavul se mai linistise. Acum nu-i mai vedeam dect pum nul drept umflat ngrozitor, pe care pielea albastruie statea sa crape. Jan si vr instrumentele n alcoolul pe c are-l purta ntotdeauna n trusa lui. Apoi strecura o perna sub brat omului. ? Tu, mi zise el, sa-i tii strns mna, fara sa te misti. Apoi i facu semn femeii: Dum neata tine- ti barbatul de partea de sus a bratului. Ca lumina sa fie mai puternica au mai aprins o lampa, pe care fiul fermierului o tinea deasup ra patului. Cnd bisturiul patrunse n carne, am ntors capul de frica sa nu tremur. Doctorul tras e o njuratura. ? Te dekse!l Vrei sa-i tii mna ca lumea? Am ncremenit. Ceea ce vedeam era nfricosator: cutitul crestase mna la ncheietura. Di n ran a tsni snge galbui, pe care Jan l opri si iata ca ceva se misca repede prin a cea clocoteala gretoasa: un v ierme! vierme lung de o jumatate de deget. Jan l ap uca cu niste pensete si-l introduse ntr-un flacon. Nu m ai puteam de groaza, mi era sila de contactul cu pielea aceea n flacari! Cnd medicul apasa si curata rana, b urul gemu. O servitoare neagra aduse niste cesti si un ibric, dar, nainte de a pleca de acas a, eu umplusem o sticla cafea pe care o nvelisem ntr-o flanela. O gasiram, calda nc a, n trasura. Jan se scuza fata de mine. ? Te-am vazut att de palida, biata mea Ide, nct a trebuit sa fiu grosolan; ntr-un as tfel de ca z, cel bun remediu e sa njuri. Dealtfel ai fost att de curajoasa, nct am intentia sa te fac ajutoarea mea. O bucurie navalnica mi scalda inima: ajutoarea lui! Ma va lua tot timpul cu el. L una, crescnd, lu mina drumul plin de radacini si bolovani. Abia cnd casa noastra s e profila n zare, am simtit ct eram de obositi. III JAN A ADUS UN CINE COSTELIV gasit n Veld. Probabil ca alergase pna la epuizare. Toa te coast ele i iesite n afara. mbaiat si periat, s-a dovedit a fi un animal frumos, cu blana matasoasa; s-a atasat imediat noi. L-am numit Bjrn. Acum eram doi care pndeam o rentoarcere ce ne ncnta si cnd, n dep artare, ivea cavalerul pe care-i astep am, eram geloasa pe animalul ce se napustea si sarea cu scheunaturj nebune jurul stapnului sau, n timp ce eu, coplesita de emotie, ramneam nemiscata pe pragul case i. Ah ! Ct de fericita! Adesea, noaptea, nu dormeam ca sa-i veghez mai bine feric irea si fiecare zori de zi erau zorii bucurii! Ziua ncepea prin contemplarea tain ica sotului meu nca adormit... mi umpleam ochii cu f rumusetea lui barbateasca si multumeam cerului ca ne facuse sa traim ntr-o izolare care-l t inea pe iubitul me u departe de alte femei... Ct stiam sa pretuiesc viata mea retrasa! Iata-ne ajunsi si n iulie, luna cea mai friguroasa a anului. Serile erau lungi. O pace absoluta dom nea peste Veld. Jan citea, fumnd. Mireasma placuta a pipei sale de merisor plutea pe deasup ra mesei. n va tra, ctiva carbuni erau pe cale de a se stinge. Seri de un calm inefabil n care sorbeam fiec are cuvnt rostit de buzele adorate, subjugata cu totul de chipul mndru care-mi ncnta

privirea pna ntr-att, nct, cu un s urs jenat, sotul meu ma ruga sa-mi cobor ochii pe lucrul de mna. Ca sa nasca, femeile se ajuta ntre ele. Momentul odata venit, ntotdeauna se gasest e vreo ruda priceputa n materie. Cazurile complicate sunt rare. Totusi, ntr-o seara tocmai ne ridicam de la masa, cnd c ineva la usa. Dupa ce-am primit explicatiile unui negru care-l ca uta pe doctor pentru stapna lui, am porn it la drum. O luna palida, cuibarita n niste nori grosi, albi si scamosi, mprastia o lumina sl aba. Cnd am a juns, ntmpi-nat un decor aproape biblic... Boii, magarii, berbecii er au culcati laolalta n iarba taiata, n v reme lumina tremura n fereastra ngusta a une i colibe. Si tot timpul, ct vedeai cu ochii, limpezim ea aceea fantomatica. Strigatele unei femei mi stersera impresia de ireal. O taranca batrna si fiul ei, un flacau roscovan si bucalat, venira n ntmpinarea noastra. Intraram ntr-o camera cu lut pe jo s. Punndu -si halatul, barbatul meu dadu niste ordine. Patul de campanie, n care, cu chipul chinuit, cu parul desfacut, urla femeia 46 chinurile facerii, fu mpins n mijlocul odaii, sub o lampa cu petrol suspendata n ta van. Jan o e xamina femeia pe care nu izbutea s-o calmeze. Copilul era rau aseza t si, tot strignd ntruna, femeia abia mai putea rasufla. Timp de o ora mi-a fost dat sa admir dexteritatea minilor subtile ale ch irurgului, care pn a la recurse la anestezierea tinerei bure. Pe chipul sotului m eu sudoarea curgea siroaie cnd aduse pe lume mogldeata mica si rosie, ce parea far a viata, dar cteva frictiuni energice si cteva palme usoare ntrziara s-o nsufleteasca . Primul strigat al pruncului o facu pe mama sa-si vina n fire. Cn d, dupa jumatat e de ora, lauza, obosita si fericita, se odihneap,o pcuje1 3 n brate, odaia primi tiva mi se p aru frumoasa. Cu tot aerul lui mbufnat, burul, nu-si mai ncapea n piele de bucurie. Cnd Jan si lua ram as bun la pacienta sa, aceasta duse mna sotului meu la buze. ? Dank je! Dank je!14 repeta ea. Cnd o porniram ndarat, ncepea sa se crape de ziua. ? Ce noapte! ofta Jan, apucnd haturile calului. M-am strns lnga el. As fi vrut, ntocmai ca recunoscatoarea nevasta a burului, sa-i sar ut minile puternice care stiau sa aline suferinta. ? n toate scrisorile mama mi-a scris ca copiii sunt o binecuvntare a cerului, am s optit eu. Sotul meu surse. ? Si ea socoate ca cerul ntrzie sa ne binecuvnteze? Linisteste-te, Ide, timpul nca n u-i pierdut . Poate la un moment dat chiar l vei ruga pe bunul Dumnezeu" sa-si ntre rupa binecuvntarea! adauga el malitios. Faima lui Jan ajunse pna la guvernator, care-i trimise o scrisoare. La putin timp dupa asta so tul meu numit doctor al districtului si capata un salariu fix. Era din ce n ce mai solicitat si aproape tot timpu l pe Cnd pleca de acasa, rataceam descumpanita, cautnd pretutindeni ceva din fiinta lui. Ma duce am dintr-camera ntr -alta, ntrziam n cabinetul lui de lucru. Simplitatea acestei odai amintea de cel ca re lo cuia n n ceasurile solitare, pagina alba a unui blocnotes, mapa de pe birou ma ndemnau la confide nte. Mi ntmpla sa ma asez, sa scriu cu sentimentul ca-mi va p lesni inima daca nu apucam pana. Cnd se napoia sotul meu, regretam ce-am scris, tremurnd un pic la gndul ca-mi va cit i bilet ul. Totusi, nimic din fizionomia sa nu trada ca-l gasise. ? Ai ntr-adevar idei ciudate despre cum trebuie sa-ti petreci timpul ct lipsesc eu . Manifes tarile epistolare sunt foarte magulitoare pentru mine, draga Ide. Dar mi se pare ca depasesti masura, ca te mbeti cu vorbe frumoase. Vaznd ca un val de snge mi mpurpurase obrajii adauga nelinistit. ? Nu-i asa ca e rautacios ce ti-am spus? Nu, nu era rautacios si avea dreptate sa-mi modereze exaltarea. Puteam eu sa-i s pun ca n dr agoste admiteam nici ratiune, nici ntelepciune? Uneori porneam de una

singura la plimbare. Bjrn topaia alaturi. toate raspntiile strigam numele barbatul ui meu pna mi pierdeam rasuflarea: Jan! Jan! Dupa asta, ma ntorceam la casa mea, chemnd servitorii si vitele. Dadeau cu totii n avala. Va ca tropaia spre mine, magarusii se apropiau ciulindu-si urechile si iapa, auzindu-mi glasul , ncepea sa a zvrle picioare necheznd salbatic. Cafrii rdeau. n soarele puternic dint ii si albul ochilor lor mari straluce au si, n-aveam pe nimeni cu care sa vorbes c despre iubitul meu, le vorbeam despre Jan rostind nbuamaesl ceu d e un asemenea accent, nct negrii ? cnd stapnul lor se ntorcea ? priveau cu o teama a ca rui ca uza bietul om nu si-o putea explica. ntr-o zi tocmai ma ntorceam de la ferma Scheeperilor, unde ma dusesem sa duc un si rop de tu se pentru fetita cea mica. Jan nu se ntorsese cnd plecasem eu. Ma grabeam sa ajung lnga el si -mi mboldeam calul ia la trap. Veldul, gol si mut, se ntindea n jurul meu. Ma miram adesea de faptul ca ma simtea m att singura ntr-o singuratate att de deplina. Ma a tasasem de acest tinut unde-mi duceam existenta si care-avea farmecul n imensa re ctitudine a liniilor si n finetea luminii sale schimbatoare. Usa casei noas tre nc a se zarea cnd mi-am oprit calul ca sa trag cu urechea. Dupa o clipa am distins n iste sunete ca de clopot. Totusi, orict de departe mi-am rotit privirile, nu se zarea nici o locuinta, nici o urma de viata. Tre cnd cuta a terenului, am auzit mai distinct vibratiile muzi cale, sunetele limpezi care cadeau ca niste flo ri n din jurul meu. Fara sa-mi da u seama, mi-am ncetinit mersul: as fi voit sa le culeg ca pe un buchet. T inndu-ra suflarea, interogam aerul care se umpluse de armonie. Oare visam? Dintr-o data, ultima colina de pamnt depasita, mi-am dat seama despre ce era vorba si m-a cuprins o spaima ciudata. P rin ferestrele cas ei noastre iesea o melodie att de sfsietoare, nct mi s-au umplut ochii de lacrimi. Daisy si ser vitorii ce-mi pndisera ntoarcerea, alergnd sa-mi ia calul, vorbeau toti deodata. Am priceput ca st adpien hu al:le n muziek n it groo-oo-te zwarte ki!s t (cnta la o lada mare neagra !t) w atm oois! Mooi!s (e frumos, f rumos) repetau ei rasucindu-se de placere. Le-am lasat n grija calul si m-am apropiat n tacere de fe reastra salonul ui. Jan asezat n fata unui pian cu coada al carui capac ridicat i reflecta chipul pe care i se ntiparise nu stiu ce amara si dureroasa expresie. Simtind greutatea privirii mele, se ntoarse si, vazndu-ma, rosi ca un scolar. ? Mi l-au adus mai adineauri de la Johannesburg, spuse el mngind claviatura. Am intrat. Capul mi se nvrtea. Nemaiputnd sa ma abtin, i-am nconjurat gtul cu bratele . El mi 13 Prunc (olandeza). 14 Multumesc! Multumesc! (olandeza). 47 tmplele n mini. ? Nebuno, att de repede am reusit sa te emotionez? zise rznd. ? Nu mi-ai spus, Jan... Nu mi-ai spus ca stii sa cnti... ? De ce ti-as fi spus? remarca el mirat... Pna azi n-am avut prilejul. Dar acum m -ai auzit si m a vei mereu. Vad ca-ti place... mi place! Ah! Ct de caldute erau cuvintele lui Jan ca sa exprime ceea ce ma rascol ea pna n strafundul sufletului! Dupa-masa ne-am dus n hangar, unde, dintr-o lada nca nedeschisa, am de sfacut niste p achete partituri. Jan a cntat multa vreme, fara sa se ntrerupa. Par ea sa fi uitat de prezenta mea. Mi-a m luat lucru, dar minile mi-au ramas mpreunat e. Taceam mlc, miscata ca un copil, care, facnd cun ostinta frumusetea n povestile lui cu zne, o descopera brusc n viata reala. Serile nu mai erau aceleasi, prima ri vala se instalase n caminul nostru. De ndata ce Daisy strngea masa, sotul meu se aseza la pian. Cea mai mare parte a t impulu i cnta dinafara si ma ruga sa sting lampa. Ma asezam n salon. Cmpia nesfrsita se odihnea n transpa renta crepuscul de primavara. Cu capul sprijinit pe spatele

fotoliului, ma lasam ncetisor nvaluita n reteaua sunetelor vrajite. Astfel, n fiecare seara sotul meu parea sa uite de existenta m ea. Arta pusese st apnire el. Nu mai improviza, dimpotriva, partiturile se adunau pe pian. Multa vreme, deasupra tuturor, am vazut nume, singurul care mi era fami liar si poate cel mai mare dintre toate: Bach. Da, poate cel mai m are, dar muzi ca asta att de pura, pare a fi fost compusa pentru zei, simturile mele nu actiona u. Poate ca-m i amintea prea mult de sclavia austerei mele copilarii. De interminabilele sederi la biser ica. De cascaturile rep rimate, ghiorlaitul matelor, n ce boltile rasunau de cora lele lui Johann Sebastian Bach. Jan se necajea de fap tul ca ntelegeam muzica. ? Ceea ce-ti trebuie, zicea el, sunt niste melodii dulcege care sa-ti acompaniez e m icile sentimentalisme, preocuparile de ndragostita. Tu nu poti simti frumuset ea sunetelor dect prin im aginile care ti le evoca ele! Taceam. Ce puteam face daca muzica lui Bach era prea mareata pentru ntelegerea me a? Din se ara n pe un caiet sprijinit pe suport, am citit numele Iui Frederic ChN oopcitnu,rn ele mi-au deschis un unive rs nebanuit, un palat n care am patruns tremurnd. Dar m-am ferit sa-i vorbesc lui Jan n acesti terme ni, pe el i-ar socotit extravaganti. Neputnd sa ma faca sa vibrez muzica maestrului sau preferat, ma exc lusese tagma initiatilor. ? Tu si cu mine nu simtim lucrurile n acelasi fel, spusese el. N-am raspuns nimic. Ca mai pe urma Bach mi-a la fost la fel de drag ca Beethoven , Liszt, Schube rt si attia altii, el n-a mai aflat. Totusi nici o muzica nu putea sa ma miste pna la suferin ta prin suavitate a aproape morbida si prin tenebroasa ei vraja ca muzica lui Chopin. Ea raspundea aspiratii lor sufletului meu, mi oferea altarul pe care sa-mi depun preaplinul dragostei mele. Nocturne, preludii, balad e, Jan le cnta cu o maiestrie inegalabila, cu o sumbra gravitate. Ce naluci evLocan?g tan n limba suedeza nseamna nostalgia unei i nimi care se topeste fiindca nu poate marturisi pe cine adora, scrie un poet suedez. Oalren gatcaens fta cea uneori cntecul sotului meu att de sfsietor, nct l ascultam cuprinsa de spasim cuam c a s fi vazut o aripa neagra ntunecndu-mi fericirea? IV AM INTRAT N CEL DE-AL TREILEA AN al sederii noastre n Veld si n-am ajuns sa-mi dau seama mai dect n prima zi de adevarata fire a sotului meu. Taina care exista ntre doua fiinte unite prin intimitatea fizica a casatoriei ma apasa. Ajunasem sa ma disciplinez, sa-mi potolesc fervoar ea, de teama ca nu cumva aceasta constanta devotiune sa nu sfrseasca prin a-l obosi pe sotul meu. El, mere u acelasi, ramn ea fata mine atent si prevenitor, straduindu-se sa stabileasca ntr e noi o legatura de ncredere si de prie tenie. dragostea era substanta vietii mel e si o socoteam totusi fericita, desi nu eram pentru el dect o p rietena care o r egasesti cu placere dupa orele de masa si ale carei stradanii le apreciezi. Ce f eerie, n ciu da a orice, cuprindeau acele zile de izolare n cmp! ntr-o zi Jan s-a trezit cu Maki Vangreen, un african care-si facuse studiile de me dicina mpreu na cu care dupa aceea se stabilise ca farmacist n Natal. A admirat mu lt insulita noastra pierduta n desertul Veldului. Elias a plecat cu bicicleta si a adus niste jambon si cteva pasari de l a ferma Scheepe r. Celalalt servitor s-a dus mult mai departe sa-mi caute mimoze si violete. Mi-am petrecut prima jumatate a d iminetii sa pregatesc niste clatite, pe care Daisy le privea lacoma cum se umflau, n timp ce ntorcea cu grija friptura. ncepuse sa se faca foarte cald. Pe acele cmpii vaste si necultivate, primavara nu prea stia ce sa faca. ca se grabea sa lase locul verii. n seara aceea soarele apu sese cu multa pompa ntr-un fast mare, de purpura si aur. n timpul mesei de seara pe care am luat-o pe terasa, cei doi barbati baur

a un numar ap reciabil pahare de bere englezeasca, ceea ce-i facu vorbareti. Str engariile lor de studenti odata aduse pe tapet, rosti niste nume. ? Ce-a devenit cutare? Dar cutare? Maki prefera sa vorbeasca despre femeile pe care le cunoscusera. ? Nu era nimeni mai serios ca sotul dumneavoastra doamna, si noi ne ntrebam ce av eau toate fetele 48 se agatau de el. Cnd iesea nvingator n vreun meci de rugbi sasuo dwein g,d omnisoarele alea l astepta u si-i ntindeau cel mai frumos buchet simbolic sau fetisul cu culorile echipei sale. mi amintesc de o marioneta din sa tin cafeniu cu alb. O mai ai? Jan nalta din umeri, dar si lasa amicul sa continue: Ai uzat pna si de siretenie c a sa de avansurile lor. Adesea, n vreme ce fetele tnjeau dupa el la debarcader, eroul nostru o sterg e pe malul celalalt. ti amintesti, batrne, de fata aia voinica mpopotonata caraghios, cum o ch ema, aha, parc a Lena cum se mai tinea dupa tine! Te urma ca umbra si noi toti t e ajutam sa fugi de ea! Te preveneam: atentie, sta la pnda! Si tu te fofilai pe u sa pe unde scoteau mortii! n vremea asta, ea te astepta n coltul portalului. ntr-o seara de iarna, Broon si cu mine am luat masa la un restaurant din mprejurim ile spitalului. D in cnd cnd, trageam cu coada ochiului. Lena statea tot acolo pe un ger de minus noua grade. Si batea un vnt te taia ca lama unui brici. Avea perl e de sticla pe fata, caci lacrimile i nghetasera... La aceasta amintire tnarul bur rse, mai, mai sa se sufoce. ? Gasesti asta amuzant? l ntreba rece Jan. Era prima oara cnd se vorbea, n fata mea, despre trecutul sotului meu. Roseata car e-mi nflacarase obrajii trada avida mea curiozitate. Cu pipa ntre buze, Jan ma observa cu o lucir e rautacioasa in pupilele limpezi. ? Apropo, relua Maki, stii pe cine am ntlnit la Hilversum? Pe fata aceea splendida care a ve nit de multe ori sa te vada la Universitate... O voce sparta, o voce pe care n-o auzisem niciodata, ntreba: ? Ai ntlnit-o la Hilversum? Era singura? ? Nu, foarte anturata, ntr-o companie numeroasa. Avea unul din acele splendide ma ntou ri albe zibelina. Au intrat la Calul negru", restaurantul pe care-l cunosti. .. ? Da! Jan si turna un pahar de whisky, pe care-l dadu dintr-o data pe gt. Daca neam duce la culcare? trecut de miezul noptii, adauga el uitndu-se la ceasul de mna. Fara sa faca risipa de gesturi afectuoase, sotul meu ma saruta seara doar pe par , pe cnd eu, ca sa-i buna ziua sau buna seara, mi ncolaceam bratele n jurul gtului si -mi apasam fruntea pe pieptul l ui. Astepta ntotdeauna sa-mi termin toaleta ca sa se foloseasca si el de ligheanul si de ulci oarele cu apa pe car e servitorii ni le pregateau n fiecare scara. n seara aceea, am auzit multa apa caznd pe pardose ala de zinc. ntorcnduse n dormitor, se opri n fata patului si, crezndu-ma adormita, se apropie de fereastra . Silueta lu i nalta, pijama, se contura vag n obscuritatea de afara. Ce se petrec ea n acel cap blond? mi repet am mereu cuvintele lui Maki si ma felicitam ca traiam izolata cu un barbat care exercita a supra femeilor o astfel atractie. Era al meu. i purtam numele si eram singura lui familie. Totusi ideea posesiunii nu se putea nstapni n mine, se ciocnea mereu de un sentiment obscur de mister. Cnd Maki evocase acea fat a splendida ntlnita la Hilversum , chipul meu palise sub bronz. Era singura?" ntrebase Jan. Da, n ata lui Du mnezeu a oamenilor i eram sotie, dar ce stiam despre inima lui? mi amin team de matusa Antje: O farma de teama, o farma de mister si mai multa savoare dragostei , zicea ea. A doua zi, ultima, de sedere a lui Mak i la noi, m-am jenat sa-i tot umplu cu vrf paharul, n speranta de a-l mai face sa vorbeasca. Limba i se poti cnea, ncepusera sa i tulbure. ? Hei, Jan, striga el, n timp ce sotul meu si aranja notele pe pian, aminteste-ti,

batrne, de se ara aceea cu luna de la Amstel. Erau cu noi si niste fete... La ru, le-am dezbracat si le-a m silit sa se scalde. C e strigate! A venit pna si politia cu o barca, creznd ca e vorba de un asasinat... Jan se uita la prietenul sau cu una din acele priviri care-i speriau pe servitor i. ? Cred ca e timpul sa te conduc n camera ta, zise el sec. n aer se simtea miros de sulf. Sub cerul palid, norii negri alergau ca niste mons tri urmariti. n t oiul noptii izbucni furtuna. Trombe de apa se abatura asupra casei. Cerul parea de foc. Tune tul bubuia fara ncetare. Auzindu-ma gemnd, Jan se ridica din pat? ? Ce ai? M-am vrt n el, ascunzndu-mi fata sub umarul lui. ? Mi-e frica! Nu vreau sa mor! Sunt mult prea fericita! ? Adevarat? Poti fi att de fericita n Tebaida asta? Stii ca-mi reprosez de multe o ri ca te-am con damnat o astfel de izolare? ? Nu spune asta! am strigat eu. As vrea sa ramn mereu, mereu aici cu tine! ? Si mie, draga Ide, mi place viata noastra linistita, dar eu mi am bolnavii mei.. . Cercetarile d e care ocup, muzica... Sperasem ca va adauga: nevasta mea... Furtuna se potolise. Nu se mai auzea dect s iroitul stresinii iarba inundata. ? Din moment ce viata pe care o ducem aici ti place, de ce vrei sa te duci la ora s? ? Ca sa traim mai bine. Ide. Uita-te si tu, la ce-mi serveste stiinta mea? I-am avut profesori at tia ani cei mai mari maestri ai chirurgiei ca sa ngrijesc ctiva f ermieri si ctiva negri? Ca sa-mi dau seama cunostintele mele, am nevoie de cazuri complicate, dificile. ? Dar eu voi suferi! am protestat prosteste. Acolo vor fi femei elegante care vo r veni sa te consu lte... vor vrea sa-ti placa... Nu vreau sa merg la Krittelwer k! Cnd Jan mi raspunse, din glasul lui razbatu mnia: 49 ? Faci pe geloasa? mi faci scene? Mie, care... Se opri, se ntoarse n pat si batndu-s i perna cu mna, mormai: Asta i-o datorez flecarului de Maki! Ah, femeile, femeile! N-am mai putut adormi, cuprinsa de o teama de nespus. Ma temeam sa parasesc casu ta din Ve ld, simtind bine ca aceasta plecare va marca pentru noi o era noua si ca niciodata nu voi ma i gusta linistea far a umbre acestei case, unde marea ei izolare crease ntre noi o strnsa si linistita intimitate. PARTEA A TREIA I CA SA TRANSPORTAM MOBILELE ne-au trebuit doua carute la care au fost nhamati cinc ispreze ce boi. mers multe zile pna sa ajunga la Krittelwerk. Noi am sosit la nou a noastra locuinta cu masina. Pna sa ajunga carutele cu lucruri, am stat la hotel. Tot acolo statea si batrnul doctor care-si vnduse cabinetu l lui Jan. informa pe tnarul sau coleg despre obiceiurile tinutul ui, despre clientela, despre cei care plateau si despre cei pe care trebuia sa-i tragi de urechi ca sa-ti dea banii. Batrnul Esculap se f elicita ca se rentorce a n Anglia si, totusi, avea sa regrete ntotdeauna climatul minunat al acestae si otaarie lui . La perspectiva cmpului de actiune care se deschidea n fata lui, Jan deveni radios. Noua noastr a casa mai spatioasa dect prima. Pe strada noastra aproape nelocuita , nu se mai aflau dect doua case , asa ne puteam crede nca n Veld. Dincolo de zidul gradinii, vaste spatii n paragina nconjurau orasul. D oar strada Kruger avea trotuar, celelalte strazi, abia trasate, erau acoperite cu un nisip moale, roscat, n care nfundau picioarele. Tacuti, negrii veneau si plecau. Erau ba ntusi si zulusi. Primii se distingeau pr in trei albastre, verticale si paralele

care le zebrau fata de un cafeniu nchis; ceilalti, prin statura na lta, figura deschisa, pielea putin mai alba. Majoritatea lucrau la albi. Negresele tinere er au ncntatoare. Mer sul lor leganat si gratios. Multe aveau pieptul gol si pielea p utin unsuroasa a trupului lor nervos capata n vibranta limpezime a strazilor, o sclipire de bronz negru. Cnd veneau de departe erau drap ate n cuvertur i dungate. Toate aveau membrele ncarcate cu margele de sticla si cu bratari de arama. Cele c are slujeau n bu ngalowuri aveau albe; un turban verde, galben sau violet le ascundea parul. De la capatul strazii Noi, und e locuiam, ncepea cartierul hindus. n marea tacere a serii, se auzeau adesea psalmi ciudati. Ferestrele s e stingeau pentru aprinde din nou n toiul noptii, cnd se auzeau palavrageala hinduselor si zg omotul vaselor . n aer raspndea o puternica aroma de usturoi. Agapele odata termin ate, usile reintrau n umbra si n tacere. Femeile, ramase fidele costumului lor national, purtau sandale, tunica albastra sau roz, care le ca dea peste pantalonul larg de satin. Bunica obeza, cu o steluta de aur ncrustata ntr-o nara, avea grija d e cei mbracati ca femeile, cu mutrisoarele lor galbene dominate de i mensele pupile catifelate. Ct e ra ziua lunga, vedeai atelaje lente si greoaie la care erau nhamati boi. Adesea, douazeci pna la douazeci si cinci boi trageau caru ta sau trasura cu furaje, astupnd soseaua. Am facut niste vizite de ceremonie la doi colegi ai sotului meu: doctorul Braas si doctorul Ec kert. Sotia primului era o evreica grasa si trandafirie care, n timp ce vorbea cu tine, nu nce ta sa-si pupe copi ii ghemuiti la snul ei. Sotia celuilalt doctor era olandeza ca si mine. O femeie solida, cu o brajii ncinsi, poate pentru facea bai fierbinti... Att de calde, nct aproape ca ma op aresc! M-a rugat sa iau ceaiul la ea , unde facut cunostinta cu alte doamne engle ze si olandeze, care, la rndu-le m-au poftit sa fac parte din grupul Cnd locuiam n Veld sotul meu mi daduse un manual de engleza ca sa nvat aceasta limba. Acum felic itam ca o cunosteam, fiindca pna si negrii o adoptasera rezervndu-si pentru casa l or idiom ul burilor. Obiceiul era sa dai ceaiuri la ora unsprezece dimineata. Se serveau atunci munti de sandvisuri, fu rsecuri brnza si enorme prajituri nghetate. nghitirea attor lucru ri bune nu le mpiedica pe cucoane sa- si ia, doua ore, masa, cu cea mai mare poft a ele mncare. Ele contau mult pe dusurile reci ca gheata si m ai ales sport ca sa -si pastreze silueta. Timida, preferam sa ramn acasa, dar Jan si-a exprimat dorin ta de a ma vedea frecventndu-le pe acele doamne si primindu-le la noi. Parea sa se bucure cnd obser va ca ntrzii din pricina coafurii pe care mi-o schimbam adesea. Renuntnd la cozi, mi lasam parul pe spate, sau l rasuc eam si, niste ace mari de baga, mi faceam adesea un coc pe ceafa. Sotu lui meu i placea aceasta schimba re si dorea sa port rochii mai luminoase, de preferinta albe. Soneria de la usa de intrare, unde pe o placuta de arama se putea citi Doctor J. Yvarsen, Spre ekur suna din ce n ce mai des. Eu introduceam clientela. Intuiam ca sederea noastra n Veld nu fuse se dect etapa precara, halta naintea stabilirii def initive, fiindca sotul meu nu socotise util sa scoata la iveala obiectele la care tinea cel mai mult. Acum, scosese din lazi carti cu legaturi bogate, acu arele, rame. ntr-una din aceste rame de argint cizelat am contemplat portretul unui om n floarea vrstei. n trasatur ile sale energi ce nu fost greu sa-l recunosc pe tatal lui Jan. ntr-o alta rama, o femeie tnara, gingasa, cu trasatu ri aproape copilaresti. Sa fi fost oare mama sotului meu? O expresie emotionanta si grava p luti pe chipul lui Ja n n vreme 50 ce contempla imaginea. ? Cntaream aproape douasprezece livre cnd am sosit pe lume, zise el. Biata femeie nu si-a m ai revenit

dupa nastere. n cele mai ndepartate amintiri ale mele o vad ntinsa pe o blana pe pa t. Parea at t de slaba, de suferinda, nct pna si zgomotul pasilor mei, cnd ma aduceau s-o vad, o speriau. Cnd a m urit, nca prea mic ca sa admit ca n-aveam s-o mai revad niciodata si de mult e ori ma gaseau batn d pna-juleam pumnii in lemnul usii nchisa pe vecie. Ascultam cu rasuflarea taiata. Un oftat urca din strafundurile fiintei mele. ? Tata a murit n timpul unei epidemii de gripa, si totusi era tare ca un stejar. ? Orfan... Ai ramas orfan att de timpuriu? Lacrimi calde mi venira n ochi. ? Aveam cincisprezece ani, zise el si chipul sau frumos, o clipa emotionat, si re lua severitatea. Am tacut, stiind ca nu servea la nimic sa-l ntreb cnd nu voia sa vorbeasca. Dar ex amina m adesea acuarela care-o nfatisa pe femeia delicata si palida ca un crin, care-i daruise f iului ei toata sev a, si murise ntr-o odaie plina de flori. Ct as fi iubit-o! II SOSIREA LUI JAN LA KRITTELWERK a fost un eveniment pentru orasel N-avea dect sa s e arate pentru aspectul lui fizic sa trezeasca interesul femesil osrim patia bar batilor. Poate ca la prima vedere li se parea exagerat de serios, dar trebuira n curnd sa convina ca n acest om serios exista si asprime, da r si umor. Frecventndu-l, au nteles ca se tinea departe de tot ceea ce aducea a ifose, preten tie, minci una. Administratia l trimitea la vreo ferma ndepartata, ma lua cu el ca si altadata. Cu ce bucurie regase am Veldul! Jan cumparase un automobil. Plimbarile erau mai putin anevoioase dect cu cabriole ta. Curajoasa , masinuta nfrunta spatiul. Facea pna la saizeci-saptezeci de kilometri pe zi ca sa ajunga la vreo coliba sarac acioasa. femeie foarte batrna ridica scndura pusa peste deschiz atura ngusta servind de fereastra, pentru doctorul sa-l poata examina pe batrnul a stmatic si sa-i aduca usurarea. Tot acel drum ca sa pet reaca minute la capatiul unui bolnav! Dupa masa de seara Jan se aseza la pian. Din nou, cu un lucru n mna, ascultam o muzica emotionanta si tandra, sau tumultuoasa si disonanta, calcndu-ti pe nervi!... Din nou, ferestrele deschise, bulele de sunete se spargeau de ntune ricul de afara. ntr-o seara, la lumina s telelor, zarit dincolo de zidul gradinii o usoara miscare. Erau negrii. Venisera atrasi de muzica. Ghemuiti p e vine cul cati pe burta, cu fata in sus, surdeau cu toata gura lor buzata. Vestea despre ta lentul muzical al doctorului Yvarsen facu nconjurul trgului. Eram coplesiti cu amabilitati. Cnd eram invitati se ara la masa, l rugau sotul meu sa cnte. El ncepu sa se plnga. ? Cred, Ide, ca regret ct si tine serile noastre solitare cnd tu erai singura mea auditoare m preuna acei obscuri si invizibili ascultatori atrasi din colibele lor de sunetele pianului meu. Cnd invitatii invidiau calda intimitate a locuintei noastre, aerul satisfacut al lui Jan ma umplea d e bucurie. Se parea ca greutatea misterioasa care-i apasa inima se alina uneori printr-un o ftat adnc. Atunc i devenea mai putin taciturn. Reusind unele operatii foarte grele, si facuse un renume. Oam enii veneau de departe sa-l consulte. Era constient de siguranta minii sale si de experienta lui chirurgicala si se mira ntot deauna sovaiala unui bolnav n fata sf aturilor sale. ? n tara mea medicina este un sacerdotiu si medicul un oracol! spunea el. Jan si cei doi colegi ai sai faceau cu schimbul cte o saptamna de serviciu la spit al. Atunci z ilele mi pareau interminabile si ma duceam adesea sa ma plimb pna ac olo pe jos. Spitalul, aflat la iesirea din orasel, era alcatuit dintr-o cladire lunga, alba, formata doar dintr-un parter mai nalt. Parcul era plantat cu pini, arbori cu coroane pletoase caznd pna la pamnt si cu ace i frtuamcaorsai nda scu crengile acoperite de fl ori mari mov. O galerie deschisa nconjura ferestrele de la sala comuna si de la rezer ve. Ma instalam acolo carte n nadejdea de a-l vedea pe sotul meu fie si pentru o clipa. O data am cutezat sa ntredesc hid o nestiind ca dadea n sala de operatii. A sistat de infirmiere, Jan opera. n halat alb, cu boneta pe cap, masca de pnza care

-i acoperea gura si barbia, se aplecase asupra unei forme care zacea pe masa . A m vazut desclcindu-se, ntr-o galeata aflata la picioarele sale, o panglica lunga, rosiatic a. Ridicndu-si pr ivirea, zarit. O flacara de mnie i-a tsnit din ochi. Poate din pr icina fenolului, poate din pricina nu stiu c arui miros gretos, mi-a venit sa lesin. O sora a alergat sa ma sustina si m-a condus pe ter asa, unde mi-a m revenit repede. Pna seara, am fost nelinistita ca un scolar care se asteapta la o mustrar e. Dar v azndu-nfatisarea, sotul meu surise. ? Nu-mi place sa vad pe chipul tau teama. Ide. Nu trebuie sa-ti fie frica de min e! Numai ca te ro g sa nu mai tii scai dupa mine la spital! Construirea cinematografului se terminase si Krittelwerkul era plin de bucurie. Doua vieneze ca re locuiau de aproape treizeci de ani n tinut avusesera aceasta fericita initiativa. Vaduva, doamna Stark locuia cu sora celibatara. Cele doua doamne adaugasera bungalowulu i lor, situat nu departe de club, o sala vas ta cu sute de locuri confortabile s i o pnza mare pentru proiectii. Biletele odata distribuite si casa nchisa , cele p atroane ntorceau pe rnd discurile care nsoteau imaginile. Se dadeau doua filme pe s aptamna s i sala era pentru cucoane cel mai bun prilej de a-si etala toaletele. n timpul antractului toata lumea tre cea ntr-51 camera alaturatar,e freshmentsroom15, unde iarna o jumatate de trunchi de copac ardea mocnit n se mineul monumental. n spatele unei mese lungi, ntr-o aroma de cafea si de patiserie, doamn a Stark si sora umpleau farfuriile, taiau bucati mari de prajituri. Spectatorii se serveau singuri. Te asezai l a masute, schimbnd saluturi si sursuri cu prietenii si micile brfeli si luau zborul. La iesire , mai bine de d ouazeci automobile si asteptau proprietarii. Cnd Jan zarea vreo in firmiera nu pregeta sa o duca pna la spital, drumul era lung si pustiu. Ele i erau recunoscatoare pentru aceasta atentie. Adesea, surprindeam n privirile lor nu stiu ce fervoare. Erau dragute cu scufiile si mansetele lor albe si o gel ozie tainica mi pisca in ima ori ori ochii sotului meu se fixau pe cte un chip fru mos. III TREBUIND SA-SI RENNOIASCA rezerva farmaceutica, Jan ma lua ntr-o zi cu el la Johan nesburg. n timp facea cumparaturile, eu ma plimbam prin acest oras cu totul nou s i foarte mobdueirldni ncgus- urile sale, c u marile magazine, saloanele de ceai cu terasele ntesate de consumatori. Pentru mas a, m-ara ntln it cu Jan un restaurant. Ct mi placea acest dejun in doi! Pe un podium , ctiva muzicanti cntau niste va lsuri lente. ncercam sa mannc cu eleganta. Cnd ma miscam, rochia mea de tafta fosnea placut. O c lipa so tul meu ridica nasul adulmecnd: ? Ce parfum e asta? Cred ca nu te-ai parfumat, Ide! mi cumparasem ntr-adevar in cursul diminetii un parfum frantuzesc, cu care mi impre gna sem rochiei. Am rosit fara sa raspund. El a nceput sa rda. ? Ide, Ide, vrei s-o faci pe marea doamna! Avea un aer amuzat si att de batjocoritor, nct am simtit lacrimi sub pleoape. El na bagat de seama. Am vizitat apoi Gradina zoologica, ne-am dus pe Munre Drive, am admirat bungalow urile luxo ase, diversitate atragatoare, toate cu niste colonade, terase, balust rade ajurate cu finete. Traversnd E lff Street, m-am mirat sa vad n vitrinele magazinelor mici obiecte sclipitoare cum se expun p e la noi n preajma Craciunului. ? Dar Craciunul bate la usa! raspunse Jan la remarca mea. Craciun sub un cer incandescent! n timp ce ne ntorceam, am evocat cmpurile pline de zapad a din mea, unde sub ninsoarea deasa aripile morilor ntepenesc si canalele n gheata. Urmarind acelasi g nd, meu vorbi despre casutele acoperite de zapada, des pre saniile ncarcate cu brazi smulsi din st rafundurile padurii si dusi sa moara ntr-un camin cald si luminos. O vata groasa acoperea tot ul si doar zgomotul

ndepartat al unei cascade sfsia linistea alba... Jan tacu. Cu minile sale nmanusate pe volan, cu privirea pierduta, parea sa nu mai vada cmpiile uscate care ne nconjurau. Oare nostalgia du pa peisajele copilariei sale l facea adesea att de grav si de serios? Ma ntorceam de la un ceai dat la ora unsprezece cnd o femeie care mergea n fata mea , batu b rusc aerul cu bratele si se prabusi. Avea fata congestionata, buzele strnse. Doar ctiva pasi ma desparteau d e casa. emotia mea am intrat n cabinet fara sa mal bat la usa. So tul meu tocmai se pregatea sa consulte o doamna. Se ntoarse si ma fulgera cu privirea. ? Jos n strada e o tnara care a lesinat, m-am blbit eu. Chipul i se mblnzi. ? Ma duc, spuse el si adresndu-se clientei sale: mbracati-va, doamna Hollis. Cu rasuflarea putin taiata si depuse povara pe divanul din salon. Sub actiunea sa rurilor pe care i le duse nas, bolnava si reveni. Foarte palida acum, ea clipi di n ochi. ? Doctorul Yvarsen? Ce mi s-a ntmplat? ? Ati avut o ameteala, doamna Day, si, daca sotia mea n-ar fi trecut chiar n acel moment, ati mai fi nca si acum n soare, ceea ce n-ar fi fost prea bine pentru sta rea dumneavoastra. ? Credeti, doctore? ? Nu, linistiti-va. Am sa va duc acasa, de unde nu veti mai iesi azi. Ce idee sa te plimbi n plina amiaza fara palarie! n picioare, n pervazul usii, cealalta pacienta, care se mbracase, urmarea cu o priv ire ciudat stralucitoare fiecare gest al sotului meu si nsotindu-ma n bucatarie, u nde ma dusesem sa pregat esc un de portocale, ma ntreba: ? Cine e femeia asta? E n tratamentul doctorului? Ne urma pna la masina. ? Cred ca sotul v-a uitat, observa Jan surznd. ? As vrea eu, facu ea pe un ton vesel. Dar prezentati-ma sotiei dumneavoastra. Sotul meu se scuza: ? Doamna Hollis e o verisoara a familiei Maclean, Ide. ? Ce gust! facu ea cnd ne ntoarseram n salon, mi place pielea rosie a acestui mobili er, se arm onizeaza att de bine cu lemnul nchis al peretilor! Frumos pian! Sunteti muziciana? 15 Sala de nviorare (engl.). 52 ? Nu, sotul meu cnta... ? Doctorul? Nu stiam. Un tremur usor i strabatu obrajii dati cu pudra roz. ? As vrea sa-l aud. Ct trebuie sa fie de amuzant! Contempla pe perete un peisaj d e iarna, unde se afla singur iepure, cu labele n sus, privind filozofic globul ro su al soarelui care apunea. A, uite si casa lui Schubert! striga ea dupa ctiva pasi. Am vizitat-o la Kritzingen... Acoperisul care acopera galeria de lemn.. . Fereastra nflorita si, deasupra, bratul unui felinar prins pe perete. Iata ilustrat si lied ul meu pProesftea.ra Ot:, ce draguta e aceasta strada veche acoperita de zapada, uite si diligenta care soses te n trapul celor patru facndu-i pe oameni sa iasa n pragurile case lPoors. ta nu-ti aduce nimic! / Dce, inima, bati att de tare? / De ce te perpelesti ?f redona ea. As fi vrut sa traiesc n epoca aceea. mi place groz av tot ce tine d e 1830. Sunt teribil de sentimentala! Dumneata nu, doamna Yvarsen? Continua sa faca nconjurul odaii examinnd fiecare obiect. ? Te simti ca vrajit aici, urma ea, cine a combinat toate astea? Dumneata sau el ? Vreau sa spun doctorul, relua ea. Am niste crize hepatice cumplite, el m-a ngrijit si vezi, doamna Yvarse n, te simti ntotde auna de recunostinta pentru cei ce-ti alina durerile. Se auzi duduitul motorului. Se ntorcea Jan. Sosise ora mesei. Privirea sotului me

u mi poru nci sa ospitaliera. Am rugat-o pe doamna Hollis sa ia masa cu noi. IV APROAPE TOATE FERMELE-VILE aveau un teren de tenis. Se juca n fiecare duminica. nv a tasem manevrez racheta, dar mi lipseau supletei si agilitatea. Adesea preferam sa urmaresc jocul fara sa particip. admiram pe sotul meu, trupul lui voinic, fle xibil, n pantaloni lungi de flanela, camasa cu gulerul lar g, rasfrnt peste gtul cafeniu. Alerga usor, cu un pas lung si elastic, si avea miscari promp te. Printre e xclamatiile partenerilor sai, vocea lui grava rasuna ca un clopot. Doamna Maclean era o juca toare iscusita. S i tot Maud Laver, fata notarului, care era intr-adevar de tali a ai Jan. ntr-o zi ne aflam n vizita la familia Maclean. Tocmai culegeam flori pentru masa, cnd vazuram ivindu-un punct negru la orizont. ? Cu siguranta ca sunt verii nostri Hollis care vin prin surprindere, zise doamn a Maclean. Punctul negru crescu repede si Myriam scoase strigate de bucurie vaznd valizele l egate cu curele. ? Da, zise domnul Hollis, afacerile ma cheama la Londra si vin sa v-o ncredintez pentru do ua luni nevasta-mea. n haina alba de calatorie, cu o esarfa rosie care-i strngea parul, cu obrajii apri nsi de aerul c ald de drum, Nita Hollis, surzatoare, si mbratisa verisoara. Apoi oc hii ei ntunecati se ndreptara spre terenul tenis. Jan nainta n mijlocul unui grup de jucatori. n acel moment rosul frumosilor obraji catifelati ai Nitei topi pentru a face loc unei palori ct se poate de semnificative. Ea i ntinse mna. El i-o strnse n felul deosebit. ti zdrobea ntotdeauna degetele, inconstient de forta lui, pe care odinioara profesorii l s fatuiau si-o mai tempereze. Cum n-o paraseam din ochi pe doamna Hollis, am vazut-o ducndu-si pe fu ris la mna pe care sotul meu i-o strnses e cam tare. ? Repede, Nita, se va servi ceaiul si pun ramasag ca mai nti vrei sa te aranjezi p utin. Myriam Maclean o trase pe vara-sa dupa sine, rznd. Doamna Hollis reaparu ntr-o roch ie dintr- o tesatura usoara de unr oz tandru, care-i scotea n relief ambra palida a gtului si a bratelo r. Picioarele i erau goale niste sandale mici tot roz. Sotul ei, care-i privea cu complezenta, i atrase atentia ca nu-si pusese verigheta. ? Scuza-ma, draga, am uitat-o cnd m-am spalat pe mini. ? Acum ai ajuns sa-ti scoti verigheta si cnd te speli pe mini? facu el cu umor. Un englez tnar care avea o logodnica nu stiu pe unde prin White Shear, punea mere u aceIfla ysoi ud isc. see Saly... Aveam inima grea, eram att de smintita n dragostea mea, nct sufeream ca nu puteam pr ofita fiecare surs, de fiecare vorba pe care sotul meu le adresa celorlalte femei . n mijlocul acelo r doamne dezghetate si cochete, ma simteam stearsa, dndu-mi seama ca probabil se ntrebau ntr e ele ce anume putuse sa-l seduca, la mine, pe doctorul Yvarsen. Faptul ca eram sotia unui om a tt de cautat, sp re care ndrepta toata admiratia femeilor si caruia toti i atribuia u un fel de omnistiinta, nu putea de ct sa-ndeparteze simpatiile feminine. Totusi, ca sa si-l apropie, femeile ncercau sa se apropie de mine, copleseau cu complime nte si cu amabilitati si nimic nu-mi era mai penibil dect aceste linguseli pe car e simteam att de putin sincere. Dar nu duceam lipsa nici de prietene adevarate. D oamna Braas si doamna Eckert, sotiile colegilor barbatului meu erau pline de gentilete fata de mine. Charly Maclean veni sa-l invite pe Jan la o vnatoare de rate. Se cam blbi putin ada ugind: ? Nu va poftesc sa veniti cu noi, doamna Yvarsen, stiind ca nu va place vnatoarea . ? Gndul ca sotul meu va petrece fara mine o zi ntreaga cu doamna Hollis ma deznada jdui. Ja n baga seama si surse. ? ntr-adevar, ca multe femei, Idei i e groaza sa ucida de placere, asta n-o va mpie

dica sa mea rga cu Altadata ea nu putea sa vada o picatura de snge fara sa-i vina rau, dar de atunci s-a obisnuit at t de 53 nct ma asista de multe ori la operatiile mai mici. Maclean paru mirat de raspunsul prietenului sau, ba chiar contrariat, ceea ce ma facu sa cred ca cei veri aranjasera de comun acord toata povestea. Cnd am pornit n zori, o dra de purpura se ivi la o rizont. ntlnit turme de oi fara cioban, pe iar ba tepoasa vacile stateau culcate crupa linga crupa. Soarele nu mai dect un bulga re de aur n fierbere. Ne aflam la o mila de ferma lui Maclean cnd naintea noa stra se galopnd o calareata. Recunoscnd-o pe doamna Hollis, ma cuprinse o senzatie de r au. Ct se gra bea sa-revada barbatul! ? Halloo! striga ea de departeG. ood morning, my dear!e Jan ncetini si ea merse alaturi de trasura. ? Cel putin va e foame? Myriam e pe cale sa pregateasca gustarea de dimineata. n bluza, pantaloni si cizme, cu parul cazndu-i n bucle pe umeri, Nita Hollis parea exuberanta de veselie sotul meu, pna atunci tacut, se lasa si el furat de aceasta voie buna. Servitorii si ncepusera sa serveasca porridge-ula burind si farfuriile cu smntna proaspata pe terasa unde fusese asezat a masa. Nici nu s-a urcat bine Jan la volan ca doamna Hollis a si sarit alaturi. A trebuit sa ma asez n spa te. Charly Maclean s trns nevasta-sa si mine se plngea ca e perpelit ntre doua focu ri! Un negru cu pustile si cu sacul cu prov izii pentru picnic se lungi pe acoperisul automobilului. n timpul drumului Nita n-a ncetat sa flirteze n mod ne rusinat barbatu-meu. Myriam, prin sporovaiala ei, Charly prin g lumele lui au ncercat sa-mi abata ate ntia de perechea din fata noastra. Capul br un se atingea usor de parul blond al lui Jan. Ce-i spunea ea oare? Zgomotul motorului ma mpiedica sa nteleg. Adesea, Jan se ntorcea ca sa schimbe cteva vorbe cu noi. Am a juns ntr-padurice si masina s-a oprit. Ploile recente nmuiasera pamntul. Ca si mine, Jan adulmeca mirosul muschiului umed, mirosul de mucegai, mirosurile toamnei din tarile noastre. O expresie nost algica i adum bri chipul bronzat. ? Te-ai gndit la ceva neplacut, doctore, nu spune nu! observa doamna Hollis. O privire mirata cobor asupra indiscretei. ? Da, raspunse Jan, la puterea miresmelor. nchipuiti-va ca un moment m-am crezut departe de aici, poteca lunecoasa din pricina acelor de pin si strabatuta de mel ci mari, negri, fara casa. La noi, p adurea lipseste din nici un peisaj. ? Ti-e dor de tara, doctore, spune drept! Ea l privi plina de o mila care probabil lui Jan i displacu, caci se ntoarse cu sprn cenele ncrun tate, sa-i raspunda. Plecara la vnatoare, unde era nevoie de sireteni e si precautie. Myriam ramase eu mine. plimbaram pe sub un rnd de pini ca niste u mbrele, aliniati att de simetric, nct ai fi crezut ca-s plantati om. Aici totusi, s ingura natura e si gradinar si cea care seamana. mpuscaturile si latratul c inelui ndepartau din ce n ce. Eram tulburata sa-mi stiu barbatul expus cochetariilor fru moasei englezoaice si raspundeam la vorbele lui Myriam. Dupa o ora si jumatate c ei doi barbattie s iv Niriata n zare. Latrn d ca un nebun, Floppy sari n fata noastra. Nita Hollis mergea ntre Jan si varul ei, cu pasi supli, cu acel care ngaduie plamnilor sa respire regulat si profund. Legat e de-o curea aruncata peste umeri, p urta ca un trofeu doua pasari cu pene de un albastru ntunecat ? mi place vnatoarea, ne spuse ea, cu obrajii nsufletiti, acel cevas ci acladruet nc a palpita pe care m i-l aduce cinele. Surprinse la Jan acea expresie nedefinita din care razbatea amuzamentul, ironia, poate si dispretul. ? Ma crezi cruda, doctore? ? Toate femeile frumoase sunt putin crude, zise el. nfometati din pricina drumului, vnatorii se instalara alaturi de noi, n fata mesei n tinsa pe iarb a, unde despachetara gustarile. Servitorul deschise sticlele cu be re. Se vorbi despre vnatoare. ? Vnatorile astea de rate si prepelite nu-s prea interesante, zise Jan. Cnd ma gnde

sc la vn atorile elani din Suedia... Plecaram, n timp ce soarele care apunea inunda cmpia mohorta si pustie. Egretele, c u lungi aripi si luau masa de seara, cocotate pe crupele vacilor, de unde ciugule au paduchii de frunze. Se lasa n oaptea. intervale lungi se vedea cte o luminita galbena tremurnd n dosul geamurilor vreunei ferme pierdute. Doamna Hollis se mira ca oamenii puteau trai ntr-o astfel de singuratate. ? Doctorul mi-a povestit ca locuitorii astia se afla adesea cam la trei sute de kilometri dista nta de medic.. Daca survine vreo boala grava? Mortii sunt ngropati aproape de casa n care au trai t. Femeile s e pare periodic, sunt nebune. Nimic de mirare ntr-o astfel de izolar e! ? Burii nu se plng de asta, remarca Myriam. De trei sau patru ori pe an se duc ca lare la vreo s erbare tir si, de Pasti, lundu-si femeia si copiii n caruta, si inst aleaza cortul n piata celei mai apropiate biserici. mpartasesc, cnta psalmi pna noap tea si a doua zi o pornesc ndarat, satui de distractie pent ru o bucata de vreme. La ntoarcere, Myriam ne facu o cafea tare, care ne smulse din oboseala calatoriei . Whisky-u l curse spiritele se nviorara. Nita avea obrajii fierbinti, ochii stra lucitori. ? Ct esti de tacuta, doamna Yvarsen, si ct de linistita, mi zise ea. Totul n dumneat a e odihna... Sotul meu protesta n locul meu. 54 ? Nu fiti att de sigura, doamna Hollis, facu el rznd. Sub aparenta asta a unei ape domoale , curge taina un curent puternic! ? Stiu ca nu trebuie sa te ncrezi n aparente, replica Nita, dar de sotia dumitale nu ma ndoies c. O socot att de nteleapta, de rezonabila, att de departe de emotiile violente de care eu am o sete nepotol ita! Pentru mine linistea unui suflet echivaleaza cu moartea si eu vreau sa traiesc! Eram revoltata ca aceasta femeie ma putea judeca astfel. Jan, care bagase de sea ma, avu, n ce privea, un surs tachinator: ? Doamna Yvarsen e foarte sentimentala, remarca el calm, dar poseda ceea ce eu p retuiesc ce l mai la o femeie: pudoarea sentimentelor. Nita Hollis si musca buzele, n timp ce un mare elan de gratitudine mi umplu inima, si-mi aminti de o Veld, n care mi spusese: ? Ai arta de a tacea exact cnd trebuie. Ide... dar ochii tai atenti vorbesc un li mbaj mai bo gat dect cuvintele. ? Ochii mei? ntrebasem eu ncurcata, ce-ti spun ochii mei, Jan? ? Ca ma iubesti, raspunsese el grav. Mai trziu, ne-am dus n camera noastra. Am avut o deceptie vaznd doua paturi. Jan ad ormi re pede. stat multa vreme si m-am uitat la el. Aruncase si cearsaful si pat ura. Cenusiul zorilor care depoetiz eaza lucrurile nu izbutise sa urteasca frumus etea acelui trup voinic si gol, aidoma statuii unui tnar zeu adormit. V ERAM OBSEDATA DE O MARE speranta, speranta fragila, fiindca ma deceptionase de a ttea o ri. nca cutezam sa-i vorbesc sotului meu. De cteva zile aveam greturi. I-am marturisit acest lucru bat rnei prietene Roggers. Si ea crezu ca... n timp ce mncam a trebuit sa ma ridic de la masa. Cnd m-am ntors m-a privit plin de curiozitate. ? Ti-e rau, Ide? ? Nu-i nimic, am zis eu ncurcata, cred ca am stat cam mult n baie de dimineata. Dar cnd Daisy a adus cafeaua si cnd am turnat-o n cesti am avut o senzatie de voma. ? Mi-e scrba de cafea, am blbit eu. Atunci Jan a sarit de pe scaun. ? Ia vino ncoace! M-a apucat de umeri. De cnd? ? Cred ca doua luni. ? Si mi-ai ascuns acest lucru? ? N-am fost sigura... ? Oh! Ide, spuse el cu voce surda, ce bucurie pentru noi! mi examina chipul, eu mi-am cobort pleoapele, naucita n fata acelor ochi care ma do

minau pri ntr-o vesnic noua; acei ochi, de un albastru nghetat si transparent ca lacurile nordului, mi se parura aburiti tandrete. Doamnele din Krittelwerk n-au ntrziat sa ghiceasca evenimentul fericit care se anu nta. Ma co plesira atentii. Pretutindeni n casa noastra, ncepuras es are verse pal ide camelii si trandafiri mari att de tare nfloriti, nct ai fi zis ca sunt de hrtie. ncepuse sa se racoreasca si, la fel ca si n Veld, dimineata si seara faceam focul. Cum sa descri u fericirea blnda a acelor seri care se rentorsesera? Jan cnta la pian iar eu, lasnd sa-mi cada broderia ori m pletitura, ma lasam n voia muzicii aceleia divine. Cntecul iubitului meu actiona asupra mea c a o vraja, n timp cosuletul captusit cu matase albastra se adunau lucrusoarele: c amasute, pieptarase, scutece de pnza. Scrisorile mamei erau pline de vorbe de recunost inNtaad: ajduiesc, fata me a- ,sc ria ea -c a primul tau nascu t va deschide drumul la numerosi fii si fiice. Copiii multi sunt o binecuvntare a. c erului VI JAN I-A SCRIS MAMEI RUGND-O sa vina, adaugnd la scrisoare si un cec. Niciodata sot ul meu n-a pentru mine atitudini att de prevenitoare. Fiecare zi care trecea mi ad ucea o noua bucurie. D oream patima un fiu. Totusi, baiat ori fata, asteptam ca pe un dar al znelor fiinta care avea sa ne unea sca si strns. Daca va fi baiat, se va numi Nils si Karina daca va fi fata. n fundul odaii, pliurile perdelelor d e muselina ale leaganului se asemuiau cu aripile desfacute ale unei lebede. Urma sa nasc la spital, asistata d e doctorul Baas, caci aici nu era obiceiul ca un medic sa-si moseasca nevasta. Totusi Jan m i-a fagaduit sa fie si el de Doamnele mi aduceau tot soiul de bunatati: omlete, s upe gelatinoase, chec si bomboane, a caro r cantitate facea bucuria negrilor nostri. Tinerele mame, cuprinse de o recrudescenta a bucu riei materne, i dic hiseau mngiau si mai mult dect nainte pe copiii lor robusti si la comi de viata. n sfrsit sosi si mama. Ni ciodata m-a mbratisat cu atta tandrete, nic i chiar n clipa despartirii noastre. ? Lasa-ma sa te privesc, mi-a spus ea, examinndu-ma cu ochii umezi. 55 Ea nsasi mbatrnise mult si eu nu puteam uita ca noptile de garda, ndurate cu atta cur aj p entru creste fetele, sapasera acele riduri prematur adncite pe fata acelei f emei n vrsta de abia cinciz eci de Cum trusoul copilului era gata, mama, ale carei mini nu puteau sa stea degeaba, s-a dus la neg ustorul maruntisuri si a adus nis te sculuri mari de matase, ca sa mpleteasca ciorapi pentru ginerele sau. Era n epoca focurilor de iarba. Cnd ultima sclipire de lumina se stingea pe cer, f ocurile astea se ridicau din toate partile. Ai fi zis ca sunt gradinile iluminate ale unui amfiteatru, sa u nenumaratele lumi ni ale oras. Dupa-masa ne-am dus pe cmp sa le vedem. La ntoarc ere ne-am oprit la doctorul Braa s care astepta. Ne-a servit un ceai si un morma n din acei biscuiti grosi cu dulceata pe care doamna Braa s i reusea foarte bine. Noaptea, s-a ntmplat evenimentul... Trezindu-ma brusc, am simtit prim ele dureri. M ama Jan m-au dus la spital. n fata mamei, sufocata, m-au cloroformi zat dupa obiceiul de aici, foarte u sor, totusi suficient ca sa atenueze spasmele prea violente. Cnd l-am simtit venind, am cerut eu nsami s a-mi masca pe fata, nedndu-mi bine seama de ce mi se ntmpla. O sfsiere gr oaznica ma facu sa sco t un apoi totul se linisti. Ca printr-un val am vazut och ii limpezi ai sotului meu, aplecati asupra-mi. ? E baiat, mi spuse el. n glasul lui se simtea o bucurie retinuta. Auzi-l! Nu erau nca dect niste scncete, dar mie mi se parura a fi strigate energice. O fericire, o bucurie ciudata ma cuprinse auzind felicitarile adresate doctorulu i Yvarsen. Scaldara pruncul. ? Ct e de frumos! se auzi vocea mamei. Cred ca are pe putin zece livre! ? Baiatul asta zdravan v-a casunat unele mici neajunsuri, doamna Yvarsen, remarc

a ncet docto rul Braas. Va trebui... ? Aratati-mi fiul! am cerut eu cu nerabdare. Dar m-am simtit dezamagita n fata ac elui pachet a lb de se zarea o fetisoara rosie cu ochii larg deschisi si plini d e noapte, cu par matasos si att de lung, nc t i cadea peste urechile micute. ? Copilul asta brunet e al meu? Abia atunci m-am nduiosat. I-am atins degetele rotunde, am vrut sa-i sarut satinu l obrajilor. ? Acum, fa ce vrei cu mine, i-am raspuns doctorului Braas. n epoca aceea, Jan avea ctiva bolnavi n stare grava la spital! Trebuia sa-i vada de mai multe ori pe beneficiam si eu de aceste vizite. Venea sa ma sarute pe frunt e si-l privea lung pe fiul nostru, f acndu-unele recomandari. l simteam absorbit. Cnd sotul meu avea niste cazuri", bolnavii lui aveau nt ietate, le consacra toata st iinta si mila sa. n fiecare dupa-amiaza mama se instala la capatiul meu cu mp letit ura Se mpaca de minune cu ginerele ei si nu nceta sa-mi vorbeasca despre norocul c are daduse peste mine: bun, situatie nalta, trai mbelsugat... ? Vorbeste-mi despre surorile mele, mama. ? nchipuieti ca acele domnisoare acum se fudulesc cu eleganta lor. Gasiti si la n oi capete de pa nglici pete de dantele. n sfrsit, fleacuri cum vad ca ai si tu. Si mai e nca ceva... adauga ea privindu- ma pe ochelari: Jopsie scrie uJnu rnal,c u m i zice ea. Poti sa-ti nchipui una ca asta? Ma ntreb de unde caprici ul asta; n loc sa coase sau sa tricoteze, sa-si piara vremea aiurea! Mai zilele trecute, c um trebuia sa ajute l a spalat, cum am surprins-o iarasi cu mzgalitura ei, i-am r upt caieMtiujnl. .H. eme!l16 A urmat un adevarat potop! Sa plngi astfel pentru un fleac! Stai, cred ca mai am nca hrtiile dea mototolite n gean ta! Mi-am nfasurat cutitul de calatorie n ele, uite, citeste si tu... ? Nu, am protestat, nu vreau sa citesc ceea ce biata Jopsie a scris doar pentru ea! Mama mi ntinse foaia rupta. Pna la urma n-am putut sta tentatiei de a patrunde puti n n viat a surorilor mele care se scurgea att de departe de mine. Ct trebuia sa sufere fata aceea de no uasprezec e ani scrisese: O duminica dimineata foarte albastra. Potecile gradini fio satu g reblate ieri si mama ne -a recomandat sa nu deranjapmie trisul. n tr-o ordine perfecta, arbusti si flori au un aer teapan. Visez la o mare dezordine a florilor, la ierburi crescute aiurea, pe care sa le zdrobestrcu psuu lb m eu,m batndu-ma d e miresme. n curnd vom pleca la biserica. La ntoarcere ne vom aseza n fata unei fete d e masa al be n celei de musama din cursul saptamnii si pecnatr sul ujba o sa fie l unga se va scurta rugaciunea dina intea mesei. Ca desert vom avea o tarta cu cirese, pe care o vom mnca ncetisor, pentru c a placerea sa fie ct lunga. Pe urma va urma vizita duminicalaci mlai tir,g ustare a la matusa Antije, dupa care ne vom na poia acasa de-a lungul cheiului, n plictisul sfrsiturilodru dmei nica.P ortita gradinii se va nchide lasnd a fara viata... Nu-mi puteam desprinde ochii de pe acele ultime cuvinte. O mila profunda pentru suro rile ndepartate mi strngea inima. Le cunosteam prea bine si ma temea si eu de aceste sfrsituri de duminica sau de sarbatoare, n care pasii se ncetineau pe masura ce ne apropiam de casa cenu sie. n care n adajduiam pna n ultimul moment ntr-un eveniment neprevazut, mereu dorit, mereu asteptat! n car e parase am strada cu un ascutit sentiment de regret. Dar cum s-o fac pe mama sa priceapa ca niste fete care au o loc uinta pusa la punct, hrana si haine convenabile, mai au nevoi e si de altceva? ? Ce spui de neghiobiile astea? ma ntreaba mama, care ma credea revoltata ca si e a.

Am clatinat din cap. ? Ah, mama, rau ai facut ca i-ai rupt caietul lui Jopsie. Ar fi trebuit sa-i las i aceasta placere nevin ovata. altfel sunt foarte linistita. Jopsie va rencepe sa -si scrie micile ei confidente si va fi pe deplin ndre ptatita 16 Cerule! (olande za). 56 moment ce simte aceasta nevoie. Mama ma privi uluita. ? Ide! Maritisul sa te fi facut oare sa-ti pierzi bunul simt? Tu, att de serioasa , att de silitoare, s a vorbesti astfel! Ce nenorocire ca barbatu-tau a slabit haturile pe care i le-am pus eu n mn a! Am rosit. ? Jan nu e un tiran, mama. n concluzie, nu cred ca i-am dat prilejul sa ia haturi le n mini, cu m spui Marturiseste totusi ca surorile mele nu sunt ctusi de putin ra utacioase! Lund-o pe mama pe dupa umeri, i-am dat, pe fiecare obraz, cte o sarutare rasunatoa re. Ea si r elua aerul mbufnat, ca sa-si ascunda emotia. ? Sigur, nu-s rautacioase, dar asta datorita mie... Facu, rznd, ucna g seis ctu m ar fi manevrat un baston. Ma ntreb, urma ea, ce pot urzi n lipsa mea. n ce stare le vomi igjna sGi,o d!N oroc ca la noi nu exis ta nici tablouri, nici fleacuri care n-au alt sens dect sa strnga praful si sa nu te faca sa-ti pierzi un ti mp pretios cu curatatul lor. ? Tocmai aceste obiecte pe care le crezi de prisos dau omului nota sa personala. ? Nota personala? Ce mai e si asta? Eu nu-s poetica, ci prozaica si practica! Ce -ati fi devenit v oi daca fiecare seara, n loc sa va crpesc hainele, m-as fi apuca t sa mzgalesc niste trasnai? Stiu bine fa ta mea, sunt ca un jandarm pe care nu-l iubeste nimeni, dar de care toata lumea are nevoie. Jan, venind sa-mi faca vizita de seara, ne ntrerupse. ? Ce-i discutia asta? ne ntreaba el rznd. Cnd se apleca sa ma sarute, o mireasma de violete pluti spre mine, amintindu-mi d e doamna Hollis folosea acest parfum. ? Si printul nostru? facu el vesel. Printul nostru dormea ghiftuit si nu se trezi dect la ora alaptarii. L-as fi vrut putin mai rautacios, ca sa-lua mai des lnga mine din cosuletul lui. n curnd mi voi putea lua n brate copilul, l voi legana si aseza neaua perdelutelor... Ct de frumoa sa va fi viata noastra n trei... Deocamdata ma framnt ntrebn du-ma ce pat mi-a adus sotul meu parfumul acela? Ca si cum mi-ar fi ghicit gndul, el spuse neglijent: ? Doamna Hollis a fost adusa mai adineauri de camerista ei. A avut o noua criza de apendi cita si socotit de cuviinta s-o operez mine sau poimine. Ar vrea sa te v ada, Ide, fiindca ai sa te ntorci acasa. ? Voi fi fericita sa ma pot, n sfrsit, dedica n ntregime micutului. ? Sa nu-l rasfeti prea mult. Un copil, orict de mic ar fi, si da foarte repede sea ma ca trebuie sa zbiere foarte tare ca sa fie luat n brate. Practica si tu metoda buna a dadacelor, cnd ve i intra n posesia omuletului nostru. Dar acest tata tnar era primul care alerga lnga leagan cnd Nils plngea. l lua n mini lui mari, legana, l examina din fata si din profil. Nils al nostru era frumos sii mergea de minune. Eram dezolata vazndu-i pletele negre, dar acest par cazu n smocuri mici si pe crestetul chel apa ru o suvita aurie . Culoarea ochilor era nca nedefinita. Jean pretindea ca seamana cu mine. ntr-o zi, i-am spus, entuziasmata mamei: ? Nils a surs! Ea s-a apropiat cu pasul ei greoi de femeie corpolenta. ? Un prunc nu surde nainte de o luna! Iei drept surs strmbaturile acelea obisnuite l

a copiii mici... M-am ncapatnat. ? Nils a surs, am zis eu categorica. Mama m-a masurat din cap pna-n picioare. ? Pe ce ton mi vorbesti, fata mea? Unde-i respectul de altadata? nainte n-ai fi ndr aznit sa ma contrazici... ? Cine-ar fi ndraznit? am replicat eu. Cred ca n-ai tolerat niciodata n viata ta u n sfat ori o critica . Macar cunosti fetele? Ce stii despre ele? Eu nu traiesc c u adevarat dect din ziua n care viata mea s-a u nit cu Jan.A m avut curajul sa-i vorbesc altfel, gndindu-ma la surorile mele, care, pentru pri ma oara, resp irau si eliberate de orice constrngere si binecuvntau aceasta perioa da de libertate. Mi-am dat seama de cutezanta mea vaznd ca mamei i se ngusteaza pupilele, ceea ce la ea era semnul unui val de mn ie. Pieptu l i tresalta sub jerseul corsajului: se abtinu si cu pas demn, iesi din camera. Aveam totusi fata de ea o frica de copil. ca la masa m-am asezat cu teama n fata ei. Dar, spre prinderea mea, ea nu paru suparata si mi se adresa si cum nu s-ar fi petrecut n imic ntre noi. Niciodata nu-i puneam barbatului meu ntrebari n legatura cu unele fapte sau gestur i. Totusi, nchipuindumi ca simt din nou parfumul acela de violete, nu m-am putut, abtine sa nu ntreb: ? Doamna Hollis e si acum la spital? Jan citea ziarul DailMy ail. s i ridica surprins capul. ? Doamna Hollis s-a facut bine. Tocmai i-am facut ultima vizita. ? Se ntoarce la Johannesburg sau la verii ei, n Veld. ? E timpul sa petreaca cteva saptamni la aer curat. ? Ai sa te duci s-o vezi la familia Maclean? Am ntrebat din nou cu inima batnd. Iritat de acest interogatoriu, sotul meu si ncrunta sprncenele. ? Doamna Hollis nu mai are nevoie de mine, zise el. 57 De ndata ce Jan pleca, mama si exprima antipatia dfeat dao amna Hollis, al carei l ux exage rat scandalizase spitalul. Niciodata infirmierele nu mai vazusera camasi de noapte a tt de transparente... Ct trebuie sa fi fost de frumoasa si de cocheta cnd Jan intra n camera ei plina de flori! Nu ma gndeam dect la asta si abia i raspundeam mamei. Pna la urma ea clatina din cap si veni sami ia pulsul. ? Biata mea fata, cred ca ai febra, zise ea nelinistita. VII DOAMNA NALGUIRE A VENIT sa ne ntoarca vizita. E mama a sapte fetite, ceea ce n-o m pied ica sa geloasa pna ntr-att, nct sotul ei se plnge la club ca are nevasta cea mai certareata din Trans vaal. si-a ntrerupt sporovaiala ca sa izbucneasca n plns, mama a ntrebat-o fara menajamente: ? Om Gods wil!l Ce s-a mai ntmplat? Ce sa se ntmple: periind haina barbatului ei, descoperise o scrisoare de amor semn ata Myria m. Drace! Asta era numele doamnei Maclean. Acum stia! De-acum ncolo o sa caste bine ochii l a cucoana ast a! Daca lua pe barbatu-sau, ei bine, se va ntmpla o nenorocire. Repe ta de mai multe ori: O nenorocire! O nenorocire! Mama se supara. ? Cum poti sa vorbesti astfel doamna? Bombani ea. Si copiii dumitale? Crezi ca u n barbat valore aza ct Lasa-l n pace, haide! Asta abia o sa-ti ngaduie sa mai rasuf li putin nainte de a ramne din nou nsarcinata. ? Ah! Nu, se indigna doamna, l vreau pe barbatul meu doar pentru mine! Vreti sa s titi ceva? Ve risoara Myriam asta alearga cu limba scoasa dupa doctorul Yvarsen, ceea ce e scandalos. Nu stiai, doamn a Yvarsen? Chiar alaltaieri, cnd dumneata erai la lac, doamna Hollis s-a asezat, fara ocolis uri, la volanul mas inii sotului dumitale si, n timp ce el si facea vizitele pe la bolnavi, ea s-a aratat n tot Krit

telwerkul alaturi de el! O emotie subita facu sa mi se puna un nod n gt, care ma mpiedica sa raspund. Dar ma ma s i ncrucisa bratele pe pieptul ei puternic. ? Cum, femeia asta rvneste la bunul altuia? Trebuie lovita peste degete, ca sa se nvete minte ! Vad, ca e necesar sa-mi ntrzii plecarea! Dar nu si-o ntrzie, caci dadu peste o scrisoare n care Jopsie mi marturisea ca se lo godise n taina. Nils crestea ca o ciuperca si toata lumea l admira, erau bucurosi de sursul lui. C aci surde a tuturor, dragalasul de el, si negrilor, dar si boilor nhamati la carute. n tinutul nostru c opiii i iubesc pe indig eni. Fetele lor negre, cu rosul gurii largi, pna la urechi, si cu albul ochilor lucitori i amu za. Dcee nNdilast sae treze a ciripea ca o pasarica. Amndoi eram nebuni dupa el. Cum ma zarea, ochii lui mari s e luminau, si-m i ntindea mnutele. Jan, cnd l cautai, i aducea o noua jucarioara. n fata minunii stralucitoare, copilul si pierdea rasuflarea, striga, topaia, apoi, suspinnd adnc, nsfaca minunatul dar. Cnd Nils mplini un an daduram n cinstea lui o mica serbare, la care am poftit toti copii din or asel. ntreaga a rasunat de gungurit, de rsete, de tipete. Puteai sa j uri ca te aflai ntr-o colivie. VIII URMAREAM NELINISTITA ACELE OROLOGIULUI. Doua dimineata... Niciodata sotul meu nu se nto rsese de trziu. Am pus de mai multe ori mna pe receptor, dar n-am avut cura jul sa telefonez la club. n sfrsit, tacerea deasa care nvaluia casa, se auzi un bzit departat de motor... Apoi un pas greoi, sovai elnic, nu paru sa fie al sotului m eu. ntr-adevar, omul care se ivi n pragul usii, cu plastronul mototoli t, cu ciufu lit, cu ochii ncetosati, nu mai semana cu stralucitorul Jan. Si-a dat probabil se ama de spaima d in pupilele mele, caci, cu o voce ncleiata, mi-a trntit o njuratura n limba trii sale: ? For tusan! Ei da, am baut! Am si jucat! Am pierdut treizeci de livre! Dar pent ru asta nu te ui ta asa mine ca la dracu! n tara asta blestemata, cnd n-ai ce face , te mlnbgettai;n -ul te patrunde pna n madu va oaselor! Spusese l ngtan-ul? Stiam ca n limba luli ngtan nseamna nostalgia unei inimi care se topest e de dragoste, fiindca nici macar nu poate rosti numele celei pe care o iubeste! ? Dumnezeule! am blbit eu, lovita n ceea ce aveam mai scump. O spaima dureroasa mi ncetini bataile inimii. n aburii alcoolului, sotul meu mi dezv aluise un c oltisor tainele lui. Cnd n-ai ce face, te mbletni:g tan-ul te patrunde pn a n maduva oaselor! nsurndu-se cu mine, Jan daduse dovada de un dezinteres total, dar ramasese nchis n s ine, nu vorbise nimic despre trecut. Oare peste ce secret as da daca i-as scotoci n adncurile sufl etului? Pest e ce moarte? Cel putin, acum stiam ca nici dragostea mea patimasa, nici dragalasenia fiului nostru nu-l putea vindeca de regretul a ceea ce lasase n tara lui. Ah, ct ma simteam de rau! El surse natng, sursul omului beat. ? Ce-am spus? De ce te-ai necajit? Nu i-am putut raspunde. Cu o mna nesigura si dadu la o parte parul de pe fruntea t ranspirata. ? Nu trebuia sa stai treaza si sa ma astepti att de trziu! Clatindu-se, se ndrepta spre baie, de unde am auzit curgnd multa vreme dusul. Cu c apu l n mini 58 reflectam la acel mister care parea sa nconjoare trecutul sotului meu. Ce evenime nt tragic l deter minase puna marile ntre el si tara sa? Carui destin se supusese, cautnd, prin intermediul unui ziar, o femeie gata urmeze ntr-o alta parte a lumii ? Mi-am derulat viata ncepnd din clipa n care mama, mpingndu -ma n unui strain nalt,

ternic, si att de frumos, nct am ramas naucita, mi-a spus: ? Saluta-l pe logodnicul tau, Ide... Mi-am dat seama imediat de inegalitatea rangului nostru. El era bogat, eu nu-i a duceam dect su fletul curat si patimas. Supusa si tematoare, ct mi era de placut sa depind de vointa sotului meu, mai n teleapta mai ferma dect a mea! Dupa attia ani n ca nu-mi puteam da seama ce anume l determinase pe Ja n Yvarsen s-o aleaga pe fata simpla si nevoiasa care eram. Ce importanta avea ca nu-mi spu sese niciodata: T e iubesc! Nu iubeam eu pentru amndoi? Nu simteam o adevarata voluptate doar privindu-l? De fiecare data cnd, dupa o scurta absenta, reaparea n fata mea, resimteam acelasi soc ca n prima zi cnd l vazus em. pretins nici un moment un sentiment mai viu dect cel al unei tandreti obisnuite ne cl,a nreu,- slia g asise niciodata loc pasiunea; ntre noi nu exista dect o legatura bazata pe obisnuinta si pe devotame nt si devenise mai strnsa prin nasterea micului Nils, carne si snge d in trupul iubitului meu, al carui ch ip adorabil mi-l reflecta oarecum pe al sau. Totusi fericirea mea era mare si trebuia sa ist e invidie! Poate ca v enise suferintei? IX ? CE VREME! STRIGA SOTUL MEU stnd in picioare n fata ferestrei. Valuri de azur si de aur se r ostogolesc pe podea! Si cnd te gndesti ca e Craciunul! Acum, la noi, totul e nvaluit n zapada! N-ai uneor i nostalgia nordului, Ide? A acelui alb nesfrsit pe care saniile l presara cu clinchetul zurga lailor? ? n tara mea e mai putin frig ca n tara ta, totusi avem si noi ierni n care canalel e nu se dezgheta... Toata dupa-amiaza, sotul meu a pregatii pomul de Craciun, care, cnd fu gata, se i vi siroind d e lumina; copilul nainta spre el cu pasi mici, cu gura ntredeschisa, plin de ncntare. n sfrsit, un suspin t remura buzele sale si privirea i cazu pe minunatiile aatsee szub brad . Avu un surs pe jumatate nencrezator, pe jumatate dezamagit si-si nalta capul, ca si cum ar fi vrut spuna ca baietasii puteau si ei visa la astfel de lucruri. Trebu ia sa se obisnuiasca cu atta fericire. N erabdator, tatal si scutura baiatul. ? Ses liten dum! Haide, prostutule, ia-le! Toate astea sunt pentru tine. Nils n-astepta sa i se spuna de doua ori. Dintr-o saritura Se catara pe calul de lemn, apuca cu mnutele frul negru si la drum! ? Esti fericita, Ide? Stateam n fata ferestrei. Cerul scntceaia n iciodata nct ai fi zis ca n fiecare stea se aprinsese un pom de Craciun. - Esti fericita, Ide? repeta Jan... De fericire tremuram att di tare, nct mi fu imposibil sa raspund. M-am strns lnga el. C nd ne-ntors cu fata, Nils adormise. Capul lui buclat se odihnea pe gtul calului d e lemn si mnutel e lui nnegrite, atrnau deschise, ntr-un emotionat gest de abandon. ? Nu va mai face baie asta-seara, decreta doctorul. Ne lipsea curajul sa-l trezim. Gol, fu asezat pe cearsafurile lui de pnza. ? Vreau sa-mi pun o alta haina. Pna atunci, fa-te frumoasa, Ide... Eram invitati la cele doua doamne Stark pentru masa de la miezul noptii. Coaforu l mi facuse nist e ondulatii mari care se pierdeau n desimea cocului prins cu ace pe ceafa. Tocmai mi pusesem o rochie de f ulard sotul meu ma striga. Darurile le dusesem pe ascuns n cabinetul lui. El se arata ncntat, ma saru ta tandru, apoi si arunca satisfacut ochii asupra toaletei mele. Ma lua de mini si mi le exam ina multa vreme. ? Sunt cum doream sa fie minile sotiei mele. Putin cam mari, Ide, dar de o forma perfecta si n u mai ca odinioara, acele mici urme pe care ti le lasa treburile g

ospodariei si pe care sunt departe sa le d ispretuiesc cnd sunt inevitabile. Se ndrepta spre casa de bani, apoi, ntorcndu-se spre mine, deschise sub ochii mei u luiti o cutio ara unde, de pe catifeaua alba, se detasa un smarald nconjurat de briliante. Mi-l strecura n deget si surse la bucuria mea fara cuvinte. La prietenii nostri, masa fusese asezata pe terasa. n mijlocul mesei un bradut ar tificial si reflec ta luminile n paharele de cristal si-n tacmurile de argint. Toata lumea se ncalzea n curnd si ves elia se ns tapni. povestira niste anecdote din razboiul burilor si seara se termin a, ca de obicei, printr-o partida de bridge. Nils ne trezi cu noaptea n cap. Tropaia pe pernele din patutul lui si cerea n gura mare noile juca rii. Trebui, vrnd-nevrnd, sa fie luat din pat si spalat. Jan rdea. Avea putini bolnavi n momentul acela si-si propusese sa petreaca linistit, mpreuna cu noi, ziua de Craciun. Eram n punctul culminant al verii. Nici o adiere clintea aerul ncalzit la maximum. Jan si pusese un pantalon usor de flanela si o camasa moale , rascroita mult. Cnd se ntoarse din cabinetul de toaleta, ras proaspat, cu toata feeria scand inava n p upilele transparente, perspectiva de a petrece o zi alaturi de el ma am eti. Se zbengui mpreuna cu Nils, i facu transformnd dalele ntr-un lac. Apoi urma gim nastica copilului. Fidel, trupul mic si gol facea miscar ile pe 59 i le indicad ady, dady att de mare, nct Nils trebuia sa-si dea mult capul pe spate ca sa-l vada binuen. Dupa galop, cocotat pe ceafa lduai dy, omuletul nu mai putu si fu culcat imediat ce s e ridica de la masa. Ne- am luat cafeaua n salon unde, storurile fusesera trase nca de dimineata. Jan si-a aprins p ipa, o mireasma d e tutun de merisor s-a raspndit n camera. Cum n-am vazut nici ca rti, nici ziare lnga el, presimteam una din acele ore rare n care barbatul acesta al meu cu fire taciturna si nchisa parea sa se rel axeze putin. ? Nu ti se pare, Ide, ca temperatura asta de etuva rapeste solemnitatea acestei frumoase sa rbatori care la noi se face atta caz? Acasa, te pregateai cu multe zi le nainte, uneori chiar cu saptam ni. Exista ntotdeauna o padure prin apropiere unde-ti gaseai un pom dupa plac. Ca sa-l prime asca, femeile ntorceau casa cu susul n jos din pivnita pna n pod. Lespezile caminului luceau ca treptele u nui altar. Fiec are clanta, fiecare cui straluceau ca steaua din vrful pomului. Si veghea ncepea... Afara, clo poteii saniilo r umpleau noaptea stralucitoare. Soseau musafirii, cu cojoacele ntepenite de ger. Dupa ce s jeui scnngt-ual1 7 la picioarele bradului att de ncarcat de lumnari, nct n sala ntunecata nu mai era nevoi ect de o singura faclie, te asezai la masa. Platourile se ndoiau de atta mncare, caci la noi oamenii sunt mari m ncai. nti se servea traditionalul morun, apoi orez cu prune, crnati si jambon. Apoi veneau budinc ile, nucile, merele mici si rosii. Dadacele noastre, Ane Mette si Lore, turnau berea neagra, gplungcui,lu al,c el vin cald n care plutesc stafide, care ti se urca la cap, si-ti ncalzeste att de tare sngele, nct , la plecare, inv itatii nostri si lasau blanile de lup deschise ca sa nfrunte noaptea... Fara sa-l ntrerup cu vreun cuvnt, ascultam glasul lui Jan, baritonal si vibrant, p utin retinut... si t inea capul sprijinit pe spatele fotoliului de piele n care se asezase si se parea ca, la ada postul pleoapelor c oborte, vedea lucrurile pe care le povestea. ? As fi vrut att de mult sa-i cunosc pe tatal, pe mama ta, Jan... I-as fi iubit a tta... Umbra unei emotii trecu pe chipul lui impenetrabil.

? Aveam sase ani cnd mi-am pierdut mama si cincisprezece cnd a murit tata, victima a devot amentului sau, n cursul unei epidemii de gripa, dupa ce, zi si noapte batuse cmpurile n cabri oleta lui deschi sa, expusa vnturilor. Boala l-a dobort ca pe toti cei care n-au fost bolnavi nici macar un ce as n viata lor. A tt ct pot aduce aminte, n-am vazut-o niciodata pe mama altfel dect culcata. Nu putea suporta nici c el mai zgomot, asa nct abia ndrazneam sa ntorc pag inile unei carti cu poze cnd ma aflam lnga ea. Cnd Mette, intra deschiznd usa, ma ch ema facndu-mi semn cu degetul, si zorul meu ? mi-am dat seam a de mai trziu ? prob abil ca-i facea mult rau bietei femei; caci n graba mea de a o parasi mi se ntm pla sa ciocnesc de vreo mobila sau sa rastorn ceva. mi placea sa stau n bucatarie, un de vrtelnita lui Ane Mette zbrnia sub lampa cu petrol agatata n plafon. Tot lovind pedala, femeia istorisea po vesti celorlal ti servitori, pretindea a-l fi auzit pe Basilisk, cel aducator de nenorocire, care, chipurile se ascundea pe nalti mi, printre stnci... Nimeni nu se putea lauda ca l-ar fi vazut, caci cel care-l zarea trebuia sa moara. Vorbea de asemenea de Gustav Vasa si de ferocele rege Christiern, care poruncise sa fie decapitati pruncii. Asta a fost n acea groaza, cnd, n piata Trgului, n fata castelului din Stock holm, calaul facuse sa cada attea capel e, nct cine s-ar fi necat n snge ziCcero nic .E i, dar, la urma urmelor, nu-i dect o legenda spusa de o fem eie de treaba. n acel moment, Nils, scapat din minile lui Daisy, dadu navala n odaie, se catara pe genunchii tatalui si-i ceru sa-i spuna o poveste. ? Da, baietasule, si n vremea asta mama ne va gati o gustare... M-am ntors mpreuna cu Daisy, care aducea platoul tocmai la timp ca sa aud: ...atunc i, n mar ea padure alba se vazu un felinar mare, rosu, care parea ca se plimba singur, pentru ca ba ietasul era si el a lb, att alb nct se confunda cu zapada... Si n timp ce turnam n ce ti ceaiul parfumat, peste care plutea un caimac gros, n timp ce ungeam cu unt sandvisurile, ascultam glasul att de patrunzator n gr avitatea l ui, vorbind despre vnatoarea de sloiuri care plutesc ca barci de cristal, despre ratele salba tice taind aerul n ghetat gtul nemiscat si ntins. Ascultam mai putin cuvintele, ct s umbrele lor modulatii, prin care auzeam murmurul izvoarelor, fosnetul pinilor mari sub aurora boreala vntul din nord printre trest iile de pe apele nlemnite. Opt zile mai trziu, invita(i la Maclcan, ne-am oprit cu masina ntr-un kraal vecin, ca sa asistam la dansul ritual pe care indigenii aveau obiceiul sa-l execute n prima zi a anului. Torsuri le lor goale siroiau d e sudoare. Ni se facu cald si porniram la drum. Jan arata un punct negru n fata fermei famil iei Maclean, care se desena vag n zare. ? Pun ramasag ca e masina familiei Hollis, zise el. Mi se paru ca un val cazuse subit peste ziua radioasa. Uitasem ca aceasta femeie va fi acolo, ca-l va acapara pe sotul meu, cum facea d e obicei, amu zndu-glumele ei. n sfrsit, ca sa puna capac la toate, l va strnge, n ci da protestelor sale, pe micul m eu Nils brate, l va acoperi cu sarutari... Acesta era de obicei progdraummuinl icilor pe lafe rme. Doamna Hollis gasi mijlocul, n timpul unei partide de tenis, sa-si scrnteasca glez na. Desi parea sa sufere ntr-adevar, am banuit ca si-a provocat acea entorsa numai ca sa fie ngrijita de so tul meu. Ja n examina glezna rosie si umflata. ? S-a rupt ceva! gemu ea. Doctorul o linisti. 17 Cntec de Craciun (suedeza). 60

? O entorsa usoara. Comprese cu apa de plumb. n cteva zile nu se va mai cunoaste n imic. n timpul mesei, care se sfrsi n gradinak,a fofe rmeid veni sal- roage pe doctor sa binevoiasca a se d uce lnga doamna Hollis, care se simtea rau. Jan si reprima un surs, privindu-ma. Am nteles si m-am ridicat. Dar nu pe mine ma a stepta ea. Se facuse o frumusete", cum avea obiceiul sa spuna. Si, ntr-adevar, era foarte frumoasa, buc lele lungi, castanii, ncadrau obrajii nflacarati, pe care stia sa si-i faca att de tandri si de supusi. Cnd tocmai ispravea m sa-o noua compresa, intra si Jan. M-am dus la fereastra, nc teim elp i lua tinerei femei pulsul. Cerul si infi nitul sol galbui erau trandafirii. Aceste apusuri de soare te faceau sa te mpaci cu mon otonia acelui tinut, mi-am eu ntorcndu-ma drept la tanc, ca sa-l vad pe Jan, cu sp rncenele ncruntate, retragndu-si mn a pe doamna Hollis tocmai voia s-o duca la buze. Parea contrariat. ? Please, doamna Yvarsen, se sclifosi ea, fii alaturi de mine ca sa-l hotarm pe d octor sa ram na pna mine. ? Sotia mea stie ca am o operatie la prima ora si ca acest lucru e imposibil, zi se Jan. Si se grabi sa-si ia la revedere. n timp ce ne ntorceam, am ndraznit sa-l ntreb: ? Ti se ntmpla des, Jan, ca femeile sa-ti sarut mna? El privi drept n fata lui, usor ncurcat. ? Trebuie sa fii indulgent cu bolnavele, Ide, daca uneori si arata recunostinta f ata de medic ul care usureaza durerile... Fara sa vreau, am strigat: ? Nu lasa, nu lasa ca femeile sa-ti sarute minile. ? Ai sa trezesti copilul! zise el cu calm, aratndu-mi-l cu capul pe Nils, care ad ormise pe genu nchii Dupa cteva minute adauga blnd: Linisteste-te, nu mi se ntmpla p rea des, si acest lucru mi-e si mie foarte neplacut. X APROAPE TOT KRITTELWERKUL a fost invitat la nunta de argint a familiei Cassel. C ei mai multi am plecat mpreuna si, n Veldul nsorit, masinile noastre se luasera la ntrecere. Dupa masa care a durat mai multe ceasuri, a nceput dansul. n acest scop, estradele fusesera ridicate n plin cmp. Pe u n cordon circu lar atrnau niste lampioane mari multicolore. Orchestra era alcatuita din doi violonisti si dintr-un pianist. Luati de veselia generala, cei doi buri batrni, debordnd de sanatate, voira sa ia parte la dans. Gr eoi si stngac i, strneau nduiosari, iscau glume fara malitie. Serbarea era ceea ce si trebuia sa fie: o oa za n uniformita tea zilelor, ocazia de a te regasi, cu prietenie si buna dispozitie, printre niste oameni car e depindeau unii de alt ii. Cavaler, Jan, dupa ce ma invita la dans, le pofti pe rnd pe toate cucoanele, nearatnd nici o preferinta, ina ccesibil privirile care-l solicitau. Ziua se mai tra nca la oriz ont cnd se aprinsera lampioanele. n acel mboomj ent un veni sa-i spuna sotului meu ca era chemat la telefon. Se ntoarse contrariat. ? Ma cheama la ferma familiei. Matters pentru o nastere, mi spuse el, cu sigurant a n-am sa m a mai ntoarce aici. L-am rugat sa ma ia cu el, dar n-a vrut si a plecat aruncndu-mi n fuga: ? Vreau sa te distrezi. Ide. Te vor aduce acasa prietenii nostri. Jan odata plecat, serbarea si pierdu stralucirea pentru mine. Mi se parea ca pest e lumini si pes te oameni cazuse un val si nu mai aveam dect o dorinta: sa ma ntorc lnga baiatul meu. Observnd u-m i deceptia, doamna Bergh veni sa se aseze lnga mine.

? Esti tot att de ndragostita de sotul dumitale! zise ea surznd. Persoanele n vrsta ma interesau. Pe chipurile lor resemnate mi se parea ca citesc regretul dupa tineretea moarta si o experienta cam amara. mi placeau indulgenta sursului lor si pupilele l or ntunecate de attea imagini reflectate n ele... Vaduva si saraca, doamna Bergh stia, cu toata saracia ei, sa raamdy nna t ooa lta acceptia cuvntului. n clanul nostru o iubeau toti pentru sensibilitatea ei si pent ru franchetea sfat urilor Aveam adesea cu ea lungi discutii odihnitoare. ti faci g riji degeaba, mi spunea. N-ai de ce te te me... era medic si stiu ca o sotie de m edic are ntotdeauna, impresia ca sotul ei nu-i apartine n ntregim e. Totusi, draga Ide, ar trebui sa stii ca barbatul dispretuieste succesele prea usoare. Si asta e cazul sotulu i dumitale. Femeile i se supun, roiesc n jurul ochilor lui si a parului sau balai ca fluturii n jurul luminii. Pentru c a el e dintre acei oameni care impun admiratie, datori ta puterii lor fizice la care se adauga si o mare bu natate. simte ca, n ciuda ap arentei sale raceli, inima lui e deschisa catre simpatiile omenesti. Asa ca, de n data apare, fiecare se bucura, i ureaza bun venit! Myriam mi spusese ca verisoara sa, nesimtindu-se bine, se odihnea n camera stapnei casei. Cnd Jan plecase, disparuse si ea. n curnd, am vazut-o ntorcndu-se printre invitati, rosi e la fata, cu pleoapele umflate ca si cum ar fi plns; n acelasi timp batrna mea preferata mi-o arata pe doa mna Braas car e-mi facea semne din ochi. M-am dus lnga ea. ? Draga, socot ca e de datoria mea sa-ti spun ceea ce s-a petrecut mai adineauri fara stirea dum itale, zise ea. Dar trebuie sa fii prevenita de purtarea rusino asa a doamnei Hollis! Stii ce-a facut? S- a urcat 61 masina doctorului si acesta cnd si-a dat seama, a obligat-o sa coboare tocmai la capatul prop rietatii Cassel. Am ramas muta de surpriza. ? Nu te speria, relua prietena mea. Afla ca sotul dumitale n-avea habar de nimic . N-a fost dect o viclenie din partea ei. Eu nu dansez si mai adineauri, ca sa ma dezmortesc, am urcat pna l a locul de un de ncepe gradina. E acolou n chiosc de verdeata expus vnturilor. M-am asezat gustnd racoare a si tacerea du pa toata harmalaia aceea. Dintr-o data, am perceput zgomotul unui motor. O masina cu faru rile stinse se ap ropie opri... Coboara!" zise o voce cu un asemenea accent de mni e retinuta, nct m-am ascuns ca sa nu observe. Vocea mai bombani cteva cuvinte pe ca re nu le-am putut ntelege, dar am auzit-n distin ct pe raspunznd plngacioasa: Scuzama, doctore, n-am facut-o special, ti-o jur! Dar portiera pocni si masina porni cu toata viteza, Nita veni spre pavilion si, vazndu-mi umbra, scoase un str igat. Recunoscndu -ma, teribil de ncurcata... Mi s-a ntmplat o poveste stupida, zise ea, nu suport sampania, un singur pahar produce migrena. Myriam m-a silit sa ia u un calmant, dupa care m-am dus sa ma odihnesc n prim a masina care stationa n fata fermei. ti dau cuvntul de onoare ca n-am stiut ca e masina doc torulu i Yvarsen. Ghemuita n fundul masinii, am adormit att de adnc, nct doctorul a demarat fara sa ma trezesc si fara dea seama de prezenta mea. O zdruncinatura puternica m-a trezit. Mare mi-a fost surpriza cnd am vazut ce se ntmplase! L-am atins pe doctor pe umar si masina a deviat Mbyru Gsco.d ,c eam tras cnd m -a recunoscut! N-as fi crezut niciodata ca suedezul asta placid ar putea sa se nfuri e astfel! N-a lipsit mult sa ma bata! De fapt meritam asprimea lui, acest incide nt l facuse sa ntrzie si, cnd e vorba de boln avii sai, mai stie de nimic! Fii linist ita, draga, adauga prietena mea, creatura asta, pentru un moment, n u se simte n largul ei... Eu cred ca a auzit convorbirea telefonica cu Matters si imediat s-a si dus sa se ascunda masina doctorului! ? Nu-i e teama de sotul ei? am ntrebat eu.

? Teama de sotul ei? facu doamna Braas dispretuitoare. De cinci ceasuri, idiotul asta s-a lipit d e masa pocher, surd si orb la tot ceea ce se petrece n jurul lu i. Stii ca Nita e mama unui baiat de doispreze ce ani, care-l tine ntr-un colegiu din Londra, ca sa-si poata duce ct mai liber viata pe care si-o petrece n f rivol itati parada? Mijea de ziua, musafirii se pregateau de plecare, cnd se anunta ca urmeaza cafeau a. Bau tura calda rensufleti pe toata lumea. ? Doamna Braas trebuie sa fi brfit pe socoteala mea, mi spuse Nita, lundu-si la rev edere de la mine. att mai rau. Sa-i fie rusine daca se gndeste la lucruri urte! Jan nu venise nca atunci cnd m-am ntors eu de la petrecere si ncepusem sa ma nelinis tesc. Ca sa-mi de lucru, m-am apucat sa aranjez un dulap, punnsdo fpae hainele so tului meu. Aveau mirosul lui, acel m iros deosebit, alcatuit din fenol, tutun auriu si un usor parfum de heliotrop. Brusc, nu stiu ce spaima m-a aruncat genunchi. Cu fata n hainele lui am nceput sa strig plngnd: ? Jan! Jan! ? Ei bine, ce este? Ce s-a ntmplat? ntreba vocea nelinistita a lui Jan. Ti-a spus c ineva ca am murit? Nu auzisem usa deschizndu-se. Atunci, continund sa stau n genunchi, m-am trt pna la e nlantuindu-i picioarele, am strigat: ? O, Jan, ce au toate de ti se agata de gt? Nu pot sa te lase n pace? Tu esti barb atul meu si eu te iubesc! O, ct te iubesc! ? Ce nseamna explozia asta? Ide, Ide, ti dai seama? O mama si o nevasta face, n gen unchi, o declaratie de dragoste sotului ei! Trebuie sa marturisesc ca nu-i ceva chiar prea obisnuit! Ma ridica de jos si, t inndu-n fata lui, adauga: Biata mea nevasta, citesti prea multe romane si asta te ndeamna sa faci un roman casnicia noastra. Cu o mama rezo nabila ca a ta, ma ntreb de unde ai mostenit sentimental ismul exagerat? Rse, apoi, ca si cum se facu o lumina n mintea lui, zise: Pun ramasag ca ramasag c a ntmplar ea stupida din noaptea trecuta a si transpirat. Fii linistita, smintita aia n-o s-o mai ia de la capat, cred ca i-a t recut pofta. Si surise, ca si cum ar fi revazut scena . mi cazu o greutate de pe inima. ntelegeam ca de acum ncolo nu mai aveam de ce ma te me d e aceasta femeie si gndul umilirii ei mi produse o bucurie razbunatoare. n acelasi timp, eram curioasa sa vad atitudine va adopta la apropiata ntlnire cu sotul meu. Aceasta ntln ire avu loc peste doua sa ptamni ferma familiei Austhuisen, care sarbatorea botez ul celui de-al unsprezecelea copil al lor. Vai! Zi n efasta, care trebuie s-o nse mn cu o piatra neagra! XI A TREBUIT SA MA OPRESC din scris, nabusita de tristete, ntrebndu-ma daca voi gasi f orta sa trec acest prim hop al calvarului meu. Adesea ma poticnesc sub povara cr ucii pe care o duc. Cnd, ab sorbita trecutul meu, n-aud vocea lui Meiken chemndu-m a la masa, ea intra n odaia mea. Cu o nfatis are uluita, femeia se uita la foile nnegrite de cerneala ale caietelor scolaresti pe care Mat hijs mi le aduce din trg White Niver. 62 ? Mijn, heme,l Ranny, s-au petrecut deci destule n viata ta, spune ea, si cu toat e astea, nu esti batrna. Amintirile mi se precizau din ce n ce. Cu ce torturanta placere revad defuncta me a fericire. Ade sea plng atta, nct ametita de lacrimi ajung la acea profunzime a suferintei n care cazi ntr-un soi de inse nsibilitate. Atunci ies si alerg prin Veld. Dar plngerea sinistra a vntului tulbura tacerea vas ta. Mi se pare ca traiesc afara t impului, izolata de univers. Subrezita trupest e si sufleteste, ajung repede la capatul pu terilor trndu-mi picioarele, ma ntorc s pre casa, unde, n dosul unui geam, arde lampa unui camin care n u-i al Sunt singu

ra, e imposibil sa te simti mai singur, mai parasit, mai despuiat de toate comor ile vie tii... Nici destindere, nici o ndurare nu luceste pe cerul negru al viito rului meu si tot ceea ce-mi pot dori e ca milostivul Dumnezeu sa scurteze o existenta mizerabila. Nu mai am lacrimi, voi evoca acea z i ndepartata ca s i cum vorba de o moarta si nu de mine. Nita, vazndu-l pe Jan, deveni foarte palida. Dar, cum nu se petrecuse nimic grav, eel sii mnptilnus mna . Cearcanele ei adnci, febra care-i arsese buzele i atestau suficient suferinta. Pe ascuns, ma m batam fericirea de a purta un nume invidiat, de a ocupa un loc lnga c el care-mi apartinea, pentru care m a gelozeau toate aceste femei nebune. n curte, copiii albi si negri facusera roata n jurul unei berze pe care-o gasisera . Pasarea schiop ata. Pe inel minuscul prins de picior se putea citi cuvSnttouclk holm. Jan o privi putin emotionat gndindu-se ca venea din ndepartata sa patrie. Pe urma o lua spre grajd. Eu ma plimbam cu cei mi ci cnd am zari t-o pe furisndu-se pe urmele sotului meu. Deci nu se dadea batuta? Nu renunta la lupta dupa ce uzase n zadar toate stratagemele ca sa-l seduca? Lasn d copiii n grija lui Daisy, am intrat la rndul meu n sura, a carei din fund se desc hidea spre grajdul unde erau adapostiti caii. Chiar n acel moment izbucnira niste tipete de copii att de stridente, nct de spaima mi-a nghetat sngele. Am iesit n goana din sura si i-am vazut pe cei mici adunati in fata baltii . Nils! Nils! strigau aratndu-mi o mna de spuma aurie n mocirla negricioasa din dosu l casei. M-am aruncat n mlastina scotndu-mi copilul care nu mai era dect ceva inform nvaluit ntr-un noroi gros. Jan si culca fiul pe o masa din bucatarie, cernd sa i se aduca apa calda. Scapat d e materia fet ida, chipul lui dulce se ivi albastru si fara viata. Gura si gtul odata curatate, sotul meu i apuca limba cu un s ervetel facu niste tractiuni. Se auzi un glgit, membrele lui m ici se miscara. ? E salvat! am strigat eu, mpreunndu-mi minile. E salvat, nu-i asa, Jan? Sotul meu ma privi grav. ? Sa dea Domnul! zise el. Se auzira urletele lui Daisy. ? Ah, pe asta, articula sotul meu strngnd din falci, sa n-o mai vad. Sa se napoieze la tribul ei! Ca si cum copilul ar fi nteles, piui: ? Daisy... mingea... Nils o vrea pe Daisy... ? Fa-o sa taca, zise Jan si vom aranja treburile cnd ne vom ntoarce acasa. Plecam. n mijlocul unei consternari generale, plecarea noastra fu mohorta si grabita. Simt eam cum mi pierd mintile la gndul ca, fara curiozitatea mea geloasa, nenorocirea nu s-ar fi ntmplat. Dar cum m- as fi putut ndoi de grija lui Daisy care de attea ori ne dovedise ca mai curnd s-ar fi lasat uc isa dect sa-l p araseasca pe micutul ncredintat ei? O facuse totusi, ca sa se duca sa bea un pahar cu apa s i copilul, vrnd sa-si caute mingea pe care un pusti i-o aruncase n mlastina, cazuse dupa ea. Sotul meu nu ma n trebase: D ar tu erai? Nu-mi facuse nici un repros. Toti oamenii din tinut si lasau copiii in grija negreselor, care erau dadace neobosite. Docil, Nils bau un vomi tiv si varsa, se paru murdariile nghitite. Dormi linistit toa ta noaptea si tatal sau rasufla usurat constatnd lipsa febrei. Accidentul paru sa n-aiba nic i o urmare. C opilul zburdalnic ca de obicei. Dar, n dimineata celei de-a treia z ile, am bagat de seama, spalndu-l ca t ot trupul ardea. Jan fu cumplit de nelinis tit. Totusi n urma ngrijirilor sale asidui, febra ceda; copilul, si reg asi, pentru cteva ceasuri, veselia. Dar vai, a doua zi trupul lui era ncins ca jaraticul. Trairam astfel cnd descurajati, cnd plini de ncredere. ncercam sa nlaturam nelinistea cum plita, cuvintele linistitoare sunau fals si ne lasau pe buze un gust de cen usa. Cnd Jan era silit sa se duc a la vreun bolnav mai ndepartat, se ntorcea cu trasaturile crispate de spaima si, daca-si reg

asea copilul sur zator, oftat adnc i iesea din piept. Redeschidea pianul si-l adorm ea pe Nils cntndu-i cntece de duio sie care facea sa plngi. XII NTR-O SEARA, CND M-AM APROPIAT de fereastra ca sa trag perdelele, am zarit umbra u nei f emei ncerca sa se ascunda. Stiam ca Nita Hollis dadea trcoale n jurul casei, n tocmai ca un cine batu t. Aceasta exaltata si pierduse orice masura si orice demnitate. Femeile mi spusesera ca-i at inea me reu doctorului. l pndea n fiecare dimineata cnd intra si iesea de la spital. Dar bietul om era prea a bsorbit munca lui aspra si de grijile n legatura cu fiu l sau ca s-o mai bage n seama. 63 ? Tell the doctor Yvarsen, that my heart is bro18k,e in raspundea ea infirmiereisefe, care, gasind-o s tnd pe treptele pe care pasise doctorul, o ruga discret sa plece. n camera copilului, se adunau jucariile. Nils, n fata unui dar nou, scotea un stri gat de bucurie, si regasea pentru cteva clipe elanurile de altadata, apoi bratele lui slabite recadeau si ve nea spre mine: Tine-mama . Pe urma, cocotndu-se pe genunchii mei adormea. Jan scrise unor bacteriologi care sosira din Natal. Dupa o lunga deliberare, declarara ca copilul caznd n balta, nghitise probabil un m icrob dificil de combatut. Era important de aflat n ce regiune a corpului se localizase acel microb. Injecta rea cu ser aduse o sensibila ameliorare si, ca necatul care se agata de un fir de iarba, ne agataram si noi de aceasta sclipire d e nadejde. O bucurie timida, o bucurie plina totusi de spaima pasi n casa noastra. Or, bucur ia te face in dulgent doamna Hollis trebuie sa fi fost surprinsa de primirea afa bila a doctorului, care, gasind-o n fata po rtitei gradina n momentul n care nmna un pachet lui Daisy, o pofti sa intre. ? Vino pe la noi, i zise el, micutului i e mai bine. Am cteva vizite de facut si ma ntorc. Rami la ceai? Biata femeie era att de miscata, nct degetele i tremurau desfacnd sfoara si hrtia de atase pachetului din care scoase o paiata mbracat n matase rosie cu paiete. Chipul palid al lui Nils, att d e adorabil n expresia lui plina de rugaminte, de bucurie, de teama, nflori. Apuca papusa, o s aruta si Nitei i s e umplura ochii de lacrimi. Discutaram prieteneste, asteptndu-l pe Jan la gustare. Caprifoi ul care se cata ra pna fereastra nmiresma odaia. Pe pian, ofilindu-se ntr-un vas de cristal, ctiva trandafiri rosii, att de mari ai fi zis ca-s artificiali, si scutur au petalele. ? Esti att de buna, Ide... mi spuse ea. As vrea sa-ti marturisesc ca ntre sotul dum itale si min e n-a niciodata nimic dect tachinerii si sporovaiala. Daca vrei, un flirt... Spre nenorocirea mea, m-am p rins n Cele cteva complimente mi s-au urcat la cap. Iti amintesti de duminica aceea cnd mi era frica de serpi cnd sotul dumital e m-a dus n brate prin iarba nalta? Am avut senzatia ca nsasi viata ma n sfacase bra tele ei puternice. Stiu ca as fi putut sa-l rog pe Harry sa ma duca departe de a ici, dar otrava mi intrase n snge... Tnara femeie tacu. Ochii de sultana i erau trist i si ncercanati. Parea obosita. M edicii facuti sa vindece, relua ea cu o voce ndu rerata si nu sa... Oamenilor prea frumosi ar trebui sa li se i nterzica mbratisez e cariera medicala. Nu te supara, Ide, daca ma auzi vorbind astfel. Orict de ciud at ar pu tea sa para, ncerc totusi o usurare marturisindu-ti amaraciunea mea... S otul meu si reia postul la Man chester. cteva zile plecam pentru totdeauna. Aceste ultime cuvinte le spuse plngnd. ? Biata femeie... am murmurat fara sa vreau. ? Bine zici, biata nebuna prea lasa ca sa puna capat suferintei... ? Nu vorbi astfel de copilarii, am zis eu. ? Ba da, a raspuns ea ncet, as avea curajul sa mor, daca as sti ca... ? Iata-l pe doctor! i-am spus eu. Jan intra. De obicei, cnd se exprima n limba lui era bine dispus. ? S dr ja, zise el, ce frumos miroase aici dupa miasmele de la spital. Sa stai ntre

dou a femei ncntatoare si sa bei un ceai excelent. O privi pe musafira. Ochii lui limpezi parcursera obrazul ncremenit. Avu acea uso ara clipire d in pleoape prin care lasa sa i se vada o emotie trecatoare. Ramase cteva minute gnditor. Nils veni sa-i ara te noua jucarie. ? E un dar de la doamna Hollis, am spus, ea l-a facut cu propriile sale mini. Jan se ntoarse spre tnara femeie: ? Va multumesc n numele copilului, doamna Hollis... Ce degete de zna! adauga el, e xaminnd papusa. Dar Nils, nerabdator, si ceru jucaria. Elias veni sa-mi spuna ca ma cheama cineva . ntorcn du-ma, mna de-acum pe clanta, m-am oprit. ? Da-mi un leac, doctore, l implora Nita cu voce plngareata. Un leac, orict de amar , l-as bea ca sa vindec de dumneata. ? Haide,z au? zise Janp e un ton de gluma, o sa ma uiti la primul pas pe care-l vei face pe punt e, Nita! Crede-ma, nimic nu-i mai bun sa scapi de o preocupare care te tracaseaza dect sa intri din plin n alt mediu, n care nimic sa nu-ti mai aminteasca de tulburarea dumitale. Domnul Hollis mi-a s pus ca va veti napoia Anglia. Vazndu-ma, Nils, care-si facea papusa sa salte, veni alergnd naintea mea. ? Mama, striga el, matusa Nita a vrut sa-i sarute mna tatei! Am rosit toti trei. Sotul meu puse capat acelei situatii penibile, lundu-si la re vedere de la noi. ? Vreau sa dau o raita pe la club, zise el. Am chemat-o pe Daisy lnga copil si m-am dus n bucatarie sa-i pregatesc o bautura. Cnd m-am ntors salon, nfatisarea Nitei m-a speriat. Cu capul rasturnat pe spatele f otoliului, era palida ca moar ta si ochilor parea striat de dungi sngerii. ? Mi-e rau, suspina ea. I-am luat pulsul. Batea repede si slab. n spatele ei negresa si rostogolea ochii, facndu-mi semne degetele. Daisy se strmba, scuturndu-si umerii. 18 Spuneti-i doctorului ca mi-e inima zdrobita (englezeste). 64 Am alergat la telefon n cabinetul sotului meu si, cnd l-am auzit la capatul celala lt al firusl:ui, am zi ? Nita si-a pus nu stiu ce n ceai, mi-a povestit negresa. n orice caz se pare ca i -e foarte rau. Poti sa vii? O njuratura suedeza tuna n receptor. ? For tusan! si o mna furioasa trnti receptorul. Sosi repede. O silisem pe Nita sa se lungeasca pe sofa. Doctorul i lua mna. si ncrun ta sprncenele. ? Ce-ai nghitit? facu el aspru. Raspunde-mi! Ea tacea, leganndu-si capul de la dreapta la stnga pe perna pe care i-o strecurase m sub ceafa. ? Da-mi ceasca ei, Ide, avem noroc cu n-au spalat-o. Examinnd ramasitele din fund ul canii, sotul rasufla usurat. ? Aspirina! De ce ascunzi ca ai luat aspirina? ? O! gemu ea, mi-e rau! ? Cte pastile ai luat? ? Unsprezece! zise ea sovaind. ? De ce-ai facut asta? ntreba el cu mai multa blndete. Ea nu raspunse. Timp de mai multe ceasuri, se simti foarte rau. Doctorul trebui sa ramna lng a ea am nteles ca gestul smintit al acelei femei fusese facut cu scopu l de a mai fi ngrijita pentru o ultim a data cel pe care-l parasea pentru totdeau na. ? Doamna a pus multe, multe buline n ceasca, mi sopti ea, a baut si a facut asa! Myriam Maclean suna ntr-o dimineata la usa noastra. Avea ochii rosii. ? Vin de la Johannesburg. Verii nostri au plecat ieri seara. ti amintesti, Ide, ct de frumoasa era Nita cu sase luni n urma? Avea un succes turb at la ce aiuri balurile la care se ducea la Johannesburg. Si astazi... Eu, draga

mea, l iubesc pe grasanul de C hary dragoste calma, fara febra!. Jucaria preferata a lui Nils, cea pe care o cerea de ndata ce se trezea, era paia ta de la Nita. Nils a vrut se puna hainutele cele frumoase si Jan l-a dus la lac . Vazndu-l, toti micii lui prieteni au alergat la el. Dar cnd cu boala sa, i era gr oaza de jocuri turbulente. A ncercat totusi sa ia parte la ele, dar picioarele lu i slabite n-au putut sa-l sustina multa vreme si l-am luat n brate. Atunci avu un surs trist , att dMe atmrisat,. .m. i place mai mult sa stau n patut cu paiata. Si ne-am ntors acasa cu inima sfsiata. Pentru a doua oara bacteriologii au luat un borcan cu noroi din mlastina din car e copilul nostru s -a molipsit de boala sa misterioasa. Micutul a fost din nou cuprins de fibra. Raul creste n c iuda tentativelor sa vantilor noi tremuram ca nu cumva otrava sa vina de hac ace lui trup subred. Jan si cuprinde adesea capu l n mini, cufundat ntr-o desperare mohorta. Atunci ies n gradina. mi apas fruntea pe scoarta a spra a unu i copac, sa nu ma prabusesc sub spaima care ma nabusa. Neputinta noast ra ne zdrobeste. n timp ce veghez, camera copilului, sotul meu si petrece noaptea cercetnd cartile de medicina. Ne sfrsim, nu mai a vem dect o singura preocupare; micutul nostru, cu rasuflarea atrnata de rasuflarea lui. Cnd ne surde, si exprima dorinta, un elan de nadejde ma arunca n bratele sotului meu, care ma strnge la piept. Dar sunt z ile n orice nadejde ne paraseste, n care evitam sa ne privim, pentru a nu ne citi spaima n ochi. As vrea sa ma drept jertfa, sami dau viata n schimbul vietii fiului meu. Jan ar suferi mai putin din pricina mo rtii m ele dect din pricina mortii fiului sau. XIII BJRN A NCEPUT DINTR-O DATA sa scoata niste urlete lugubre. Ne-am privit si spaima mea s-a r eflectat ochii sotului meu. Neizbutind sa-l facem sa taca, stapnul lui l-a nchis n garaj. ? Cinele latra la luna, Ide, nu te speria! Noaptea era att de limpede, nct, fara lampa, ne-am asezat la capatiul micului bolnav . Respira mai ca de obicei. Micul piept slabit lupta. Din cnd n cnd, bolborosea cuv inte de nenteles. Am n ceput umezesc buzele crapate cu o licoare racoritoare, i-am nfasurat usurel membrele care-i ardeau n crpe muiate n apa calda. Dupa un minut paru mai calm. Febra scazu. Respiratia deveni m ai putin suieratoare. rugai pe Jan sa se odihneasca. Nu mai putea, avusese o ope ratie grea dimineata si multi pacienti consultatie. Cnd am ramas singura, am regr etat ca sotul meu nu mai era acolo. Aveam impresia c a prezenta lui tinea la respect fantoma ngrozitoare, pe care mi se parea c-o vad n dosul patu lui fiului meu. M i-am copilul cu senzatia atroce ca trebuia sa-i contemplu chip ul dulce ct mai aveam nca ce conte mpla. Doamne! Era oare cu putinta ca o fiinta a tt de neajutorata sa se razboiasca cu chinurile mortii? nca o temperatura mare i s cazu. Nils putu sa mannce ceva, sa se intereseze de jucariile lui. Am primit a ce st ragaz cu inima plina de gratitudine. Jan ceru sa fie nlocuit la spital si nu mai parasi casa. Nu stia ce sa ma i inventeze ca sa vada luminndu-se frumosii ochi pe care nimic impur nu-i mnjise nca. i aduna pa pusi le, i bolnavului o mica reprezentatie de marionete si cnd rsul de odinioara, p utin mai ragusit, sc apa dintre buzele copilului, bietul om nu-si putu nabusi un suspin. ? Ct de afurisita este viata, zise el ntr-o seara cnd ne vegheam fiul, nu tolereaza fericir ea si, devreme ori mai trziu, ne loveste n punctul cel mai sensibil. 65 Mai pe urma mi-am adus aminte de aceste cuvinte, care, ntr-un alt moment, m-ar fi umplut d e bucurie. nsemna ca si sotul meu fusese fericit. ? Sufar alaturi de tine, Ide, zise Jan ncetisor. Sa ne unim durerea, vom avea mai multa p utere suportam. M-am aruncat la picioarele lui. ? Ce vrei sa spui, Jan? Te temi ca...

Cuvintele cumplite murira pe buzele mele. Parul sotului meu mi atinse fruntea. ? Curaj, biata mea nevasta! ? Curaj? mi trebuie curaj? am strigat eu cu disperare. Mohort, cu privirea nfipta n covor, el nu-mi raspunse si mi-am dat seama de iremedi abil. Usa noastra era nchisa pna si celor mai intimi prieteni. Negrii nu mai mergeau dect n vrfurile picioarelor, rostogolindu-si ochii speriati. Mncam n graba si niciodata mpreuna. Un ul dintre no i ramnea alaturi de micut, care, alb ca pernele, pierea ceas cu ceas. ? Mama, aprinde lumina, murmura Nils. O expresie, pe care nu stiu cum s-o descriu, ravasi trasaturile sotului meu. Soa rele, la apus, arun ca asupra patutului un manunchi de sageti purpurii. Atunci micul chip se subtie, se destin se ntr-un surs s i degetele slabe ncercara sa apuce drele de foc. ? Craciun... blbi el, Craciun alb... Sub cearsaf trupul usor avu o tresarire, apoi ntepeni. Un strigat ragusit, nfricos ator, ca cel al u nui animal pe care-l strngi de gt, mi lovi urechile si nu stiu care din noi doi l-a scos, barb atul meu sau eu ... Aici, memoria mea, se casca o lacuna. mi aduc doar aminte de mirarea mea zarind odaia linistita , lucrurile familiare iesind din umbra zorilor. Aveam senzatia ca mi se golisera vinele, un frig cumplit fa cea sa-clantane dintii n vreme ce ncercam sa-mi aduc aminte... n ac el moment am zarit, opriti asupra mea, gravi ai sotului meu care statea asezat l a capatiul meu. ? Am vrut sa fiu lnga tine cnd te trezesti, spuse ncetisor, ntinzndu-mi mna. Am gemut, simtind cum alunec ntr-o prapastie, fara cea mai slaba sclipire de care se agatase d isperarea mea. Jan plngea si el. ? Suntem foarte nenorociti, Ide, zise el suspinnd. Pna n clipa n care Jan l-a asezat n sicriu, n-am parasit trupul copilului meu. Pna n ltima clipa contemplat printre lacrimi dulcele chip care pastrase un vag surs. Cnd durerea atinge paroxismu l, ea poate actiona ca un anestezic. Abrutizata de lacrimi, m-am lasat mbratisata de doamnele n negru, pe care puteam deosebi. Totul mi se parea ireal. Abia daca mi-am dat seama de sosirea la cimitir, de gro apa cascata pe c are cineva ncerca sa mi-o ascunda. mi amintesc doar de o oboseala neasteptata de o nevoie pre santa de a m a lungi, a-mi nfunda capul nfierbntat n racoarea unei perne. Sa dorm... Trebuia totusi sa reiau cursul ntrerupt obligatiilor cotidiene. Sa am grija de barbat, de casa, de mine. Ct era de dificil! Si ct de mare m i se parea acum casa lipsita de fiinta aceea mica ce ocupase atta loc! Si ct de tacute odaile fara sporovaia la lui, tropaiturile marunte ale picioruselor adorate! Uneori, i nstinctiv, ciuleam urechea si mi se parea ca aud mnuta batnd la usa, un rs limpede, ciripitul ca de pasarica pe care-l scotea n fata unei jucarii no i sau l necajea taica-sau. Dadeam deoparte farfuria si Jan ma certa cu blndete: ? Trebuie sa mannci, Ide... n timp ce eu abia ma atingeam de mncare, el nfuleca zdravan. Barbat de actiune naint e de orice, pastra ? pna si n momentele cele mai zdrobitoare ? echilibrul functiun ilor si al facultatilor sale. pierderea copilului i spori taria caracterului. Se rentoarse la munca lui mai constient de neputin ta stiintei, ceea ce-l facu sa fie mai umil si mai rabdator. Totusi nu sufeream n acelasi fel. El fusese nhatat de munca la mine, durerea respingea orice actiune. Nimic nu-mi putea ntoarce gndul de la ea. Am lesinat n ziua care am aranjat lucrusoarele si juc ariile baiatului meu. Jan izbuti sa ma convinga sa le trimit la spit alul pentru copiii din Johannesburg. N-am pastrat dect cteva relicve, cele pe care minile lui l e atinsese mai des paiata Nitei Hollis, a carei frumoasa haina de matase cu paie te se pastrase intacta. Am asezat-o nt r-un sertar si adesea, lund-o n brate, o sarutam cu piosenie, stropind-o cu lacrimi. Cnd sotul

meu era che mat seara, ma agatam de el rugndu-l sa ma ia cu sine. Mergeam cu masina mile si mile prin prl oagele ntu necate. acele ceasuri eram solidari n tristetea noastra, cuprinsi de gnd ul sfsietor ca la ntoarcere nu ne vom apleca asupra patutului fiului nostru adormi t, cu pumnisorii asezati peste cuvertura. n fiecare du pa-amiaza, consultatia odata terminata, Jan ma lasa la cimitir. Ramnea un moment cu mine si venea sa ma ia dupa facea vizita pe la bolnavi. Cimitirul din Krittelwerk nu e m are, mormintele sale sunt modeste, d ar fiecare mormnt e bine ntretinut. Dincolo de hatisuri ct vezi cu ochii, sunt doar terenuri n ecultivate. R amneam singura, cufundata n tacere. Doar o pasare fluiera pe trei note, se ntrerupea si o lua de la capat . O planta degaja un miros special, gretos. Raul provocat de pierderea copilului sporea, ma facea sa s cot urlete salbatice. Ma aruncam pe pamntul care-l acoperea. ndepartam florile, degetele mi s e afundau n glie, simteam tentata sa-mi umplu gura cu pamnt ca sa ma nabus, sa pun capat chinului. Jan se nto rcea, punea pe umar mna lui voluntara. ? Hai, Ide, scoala-te! Tresaream, smulsa ncet dintr-o genune de tenebre, reluam legatura cu comandamente le vietii. Privirea 66 plina de repros cadea pe rochia patata de iarba si de pamnt. ? Hai! zicea el. Avea n glas o nuanta de duritate. De mai bine de an pianul ramasese nchis. ntr-o se ara, sot ul meu ndrepta cu pas hotart, putin greoi, spre instrumentul atta vreme mu t. Vazndu-l cum dezvele a clapele, ceva mai tare ca mine ma facu sa strig speriata: ? Nu cnta, te rog! si atinti asupra mea ochii care puteau fi att de reci si, vaznd ca ma pregateam sa ies din odaie, ma opri. ? Rami! spuse el pe un ton de o raceala care respingea orice replica. Trebuie sa te obisnuiesti din nou muzica, Ide... Asculta-i n seara asta pe marii maestri si n vata sa dsme lual geii consolarea si curajul care -ti sunt att de necesare, biata mea nevasta! Degetele lui Jan apasara pe clape. Mai nti fu ceva sumbru, furtunos, de o frumuset e care te s trapungea aidoma unor suspine. Sotul meu mi dezvaluia ca si el purta n suflet o rana care nu ncetase sa sngereze. Apoi, n acea patetica dezlantuire, patrunse ncet, ncet un susotit de sunete cristal ine, pro aspete trandafirul din cmpiile natale. Vibratii de clopote, un freamat d ulce, catifelat, ai fi zis niste fosnet e de Acel tata comunica oare cu sufletul fiului sau? Unde era copilul meu blond? Alunecasem pe covo r, lipita pielea rec e a divanului. Totusi lacrimile mele, de data asta, nu mai erau de revolta... nca nu era vorba resemnare, ci de nadejdea ca ntri- oe az va salaslui totusi n suflet ul meu. XIV NGENUNCHEATA PE MORMNT, ncercam ca de obicei sa nviu imaginea copilului. Dar, sub pl eoapele nchise, stralucirea ochilor plini de umbre si lumini, sursul angelic se tulburau, se stergeau, facnd expresiei severe a chipului sotului meu. O spaima subita n care doliul meu nu-mi ajuta la nimic ma facu sa n picioare. Am mngiat pentru ultiomaara marile flori albe pe care mi le nchipuiam hranite de seva tr upului mic cufundat sub pamnt si m-am grabit spre locuinta mea cu teama unui pericol obs cur. Cum m ergeam partea ce marginea cabinetul de consultatii, am auzit o voce d e femeie alternnd cu vocea sobr a a sotului meu. Am recunoscut glasul doamnei Kenett, nca una care-si facuse o profesie din a -l admira pe d octor. venise oares a caute la o ora care nu era cea de consultat ie? ? Ide exagereaza, spunea ea, si macar daca si-ar alege niste rochii din stofe ma i usoare, dar lneturile acelea manastiresti sunt lugubre.

n secunda ct am pndit raspunsul lui Jan, am avut senzatia ca inima mea ncetase sa mm api obtartivaa. asteptarii mele, el rosti sec: ? Fa-o sa priceapa acest lucru! ? Ide ramne surda si oarba la tot ceea ce n-are legatura cu doliul ei. S-a nchis nt r-un soi de ne pasare care e greu s-o smulgi... Totusi, cele mai violente furtun i se potolesc, nici o durere nu-i vesnica. ? Este din cale-afara de emotiva, dar cum e o sotie buna pe ct a fost de buna si ca mama, soco t s-o pe calea cea buna. Ascunsa dupa coltul zidului de care ma sprijineam tremurnd, i-am vazut plecnd cu m asina . Doamna Kenett se asezase alaturi de sotul meu, care, fara ndoiala, i propusese s-o duca a casa. Am intr at n naucita de ceea ce auzisem. Am chemat-o pe Daisy, hotarta s-o i au la ntrebari. Ea se umfla n pene rostogolindu-si albul ochilor, ma informa: ? Missis doen dat ovor die baas. Missis brengen lekker zaaken vor baas! Jullie m issis, komen zie n indie keuken! (Doamnele au facut asta pentru domnul. Doamnele aduc multe lucruri bune pentru domnul . Veniti bucatarie sa vedeti.) Am urmat-o pe negresa, care mi arata niste checuri, strachini cu smntna proaspata, pe peni mbibati cu sampanie ? Die baas wil dat nieetn geven alles voor mij en die b!o y(Sstapnul nu vrea nimi c si ne da toate as tea mie si servitorilor) mi marturisi ea satisfacuta, n timp ce ochii mei se cascau di n ce n ce mai mari. Abia acum observasem ct fusesem de stngace. Era deci timpul sa-i reiau locul pe care voiau s a mi-l fure! n aceeasi am sunat la usa doamnei Kenett. Ea m-a primit n salonul ei spatios, unde totul era vesel, perdelele de creton nflorat, mobilele de lemn de culoare deschisa, gravurile englezesti de pe pereti. ? Ide, ce vnt bun te aduce? Ai nceput sa-ti amintesti ca mai ai si prietene? ? Vin sa-ti cer un sfat, Ruth... ? Ma simt foarte flatata, draga... Am rosit. ? Iata: as vrea o rochie noua, mai usoara, mai putin manastireasca. La rndul ei, Ruth rosi. ? Ai ascultat pe la usi? facu ea rznd. ? Da... dar nu n mod special. ? Voiam mai de mult, draga Ide, sa te avertizez de primejdie. Nu se neglijeaza n nici o mprejur are un ca al dumitale, carora attea femei, de ce sa ti-o ascund, i c ersesc favorurile. Ba e chiar util sa fii pusa curent. A trecut maii nbe deu n a n de cnd noti n lacrimi nesecate. Oh, sa nu crezi ca-ti condamn la crimile! 67 Dar sotul dumitale nu te mai vede dect cu haine patate de pamnt, cu nasul si cu oc hii rosii. Ti- o repet: grija! n timp ce dumneata esti pravalita n durerea care ti se pare fara iesire, micile doamne nce arca sa faca utile. i aduc flori, prajitur i, i tricoteaza pulovere si ciorapi de matase si dumneata nu vezi nimi c din aste a. Am privit-o rascolita. Haide, zise ea pe un ton vesel, bine ca nu e prea trziu . Nu e niciodata prea trziu sa te schimbi. La hindusul Osman Ladha, Ruth descoperi pentru mine o rochie de matase mov cu gu ler si cu mansete albe. Mi-am pus-o la masa. Jan casca ochii mari si am primit drept n fata lumina lor albastra. ? E mai bine asa. Ide! Frumoasa rochie! Dar n acel moment ceva pe chipul barbatului meu mi-a amintit n treacat de expresia mirata si s atisfacuta a micului meu Nils, care, cnd ma vedea cu o rochie noua, facea: ah! ah! tuguindusi buzele si m ngind degetele matasea al carei fosnet dulce i placea. Am izbucnit n lacrimi, dar am ncercat sa mi le ascund, plecndu-mi capul att ct am putut. ? Iarta-ma, am blbit eu.

Jan nalta din umeri. ? Nu te opresc sa plngi, Ide, dar ai cam uitat ca exist si eu. ? Iarta-ma, am repetat ntinzndu-i mna pe deasupra mesei. El mi-o strnse, si din nou m-a izbit privirea lui albastra. ? mi fagaduiesti sa fii mai rezonabila? ? ti fagaduiesc, am raspuns eu, stergndu-mi obrajii uzi. Ruth Kenett avea dreptate. De la moartea copilului, pravalita n doliul meu, mi neg lijasem nda toririle, mai vedeam dect prin ceata lacrimilor chipul drag al sotului meu. Astazi descopeream ca acest ob raz frumos si mndru si pastrase ntreaga putere asupra mea. Regaseam vechea ameteala contemplndu -i trasaturile adorate si, n ciuda unei nostalgii de nevindecat dupa copilul meu, ma simteam ren ascnd la d ragoste, viata! XV ? TI-AR FACE PLACERE SA-TI revezi mama si surorile? ma ntreba Jan ntr-o zi. Brusc, ma cuprinse spaima: mi propunea sa ma duc la ai mei? Voia sa scape de mine ? Daca ma plecasem ntotdeauna n fata celor mai mici dorinte ale sale, de data asta eram hotarta sa rez ist. El paru sa se amuze din pricina sovaielii mele. ? Ei bine, nu-mi raspunzi? Fara sa-l privesc, ca sa-mi pastrez curajul, am spus pe un ton hotart! ? Mi-ar placea sa-i revad pe ai mei, dar nu rceutu pl unei despartiri. Nu-mi cer e asta, Jan, caci nicioda ta nu ma voi rentoarce n Europa fara tine. El ncepu sa rda. ? Ti-am spus eu sa te ntorci fara mine? n curnd va avea loc un important congres de medicina la Viena. Colegii mei ma preseaza sa iau parte. Braas ma va nlocui pe o perioada de sase lu ni. Am hota rt sa aceasta calatorie si sa te iau cu mine. I-am sarit de gt. Jan m-a dus la Johannesburg, unde ne-am facut cumparaturile nec esare. Nu m i-am dect niste rochii sobre. Costumul meu de calatorie a ntrunit apro barile doamnelor care venisera g ramada gara. Desi ora plecarii era n toiul nopti i, toti prietenii nostri se aflau acolo. Aveam bratele ncarcate de flori. ? Ai spune ca pleaca n calatorie de nunta, glumi doamna Eckert care ma invidia ca voi revedea Olanda. n timpc e eu trec neobservata, sotul meu, pretutindeni unde se arata si fara sa-s i dea nici cea mai mica ostenea pentru asta, atrage interesul si simpatia. nca din primele zile ale mbarca rii, a fo st ales unanimitate maestru al sportului . Au avut loc competitii si s-au distribuit premii. Doliul meu ma tinea deoparte. Cnd sotul meu ma surprindea sprijinita de balustrad a n fata un ui apus soare, stia bine la ce ma gndeam, stia ca era ceasul n care nis te degetele ncercasera sa adune razele ale soarelui ce apunea. El nsusi, cu ochii umezi, mi punea minile pe umar. ? Curaj, Ide! Vom capata, daca va voi Domnul, un alt Nils n calatoria noastra! ncet, pachebotul intra n portul Rotterdam. Mama si cele patru surori se aflau pe c hei. C e sarutari rasunatoare si ce roseli cnd Jan, la rndul lui, saruta obrajii rotunzi ai cumnatel or sale! Neeltje, car e crescuse att de mult, nct abia am mai recunoscut-o, ramasese agatata de gtul meu. ? Ct esti de frumoasa, Ide, o adevarata doamna! Primirea aceasta zgomotoasa l nveseli pe Jan. n timp ce dadea hamalilor bagajele, s urorile mel e vorbeau toate deodata, faceau tapaj mare, si a fost nevoie de autoritatea mamei ca sa fi e readuse la ordine. ? Si tu, zise ea, privindu-ma cu ochi critic, ai si trecut la gri? Deci ti-ai is pravit doliul? Am palit att de tare, nct aspra femeie s-a speriat. ? Haide, n-am zis nimic, spuse ea concilianta. Sa plecam, iata-l pe sotul tau ca

re se ntoarce. Fiindca eram prea multi, a trebui sa luam doua masini. M-am simtit emotionata in trnd n casuta copilariei mele, casa veche cu numeroase coridoare, paliere si colturi ntunecate, cu scari u zate si camere pa rdosite 68 caramida rosie. n gradina, tufele de zmeura si nucii crescusera si ei si razorul de lnga gard era rosu de fragi. Mama ne-a cedat odaia ei. n ciuda protestelor noastre, ea ne-a mpins nauntru fara m ulte fa soane. masa din mijloc, ntr-o oala de gresie se afla un voluminos buchet de liliac alb si mov. Mi-am nfunda t fata si am respirat primavara adolescentei m ele. Ne-am pus hainele n dulapul mare de stejar care mirosea mere. Dupa moartea t atei, toate lucrurile ramasesera la locul lor. n fata fiecarui scaun si n fata pat ului, mai vedeau si acum acele cumplite covorase rotunde confectionate din restu ri de pnza, n care regaseam vestigiile tuturor rochiilor pe care le purtasem eu si surori mele. Odinioara, c omoda adnca si cu br oaste de arama era receptacolul papusilor noastre, pe care d oar duminica sau n zilele de sarbatoare ave am dreptul sa le leganam n brate cu grija sa nu le murdarim rochitele. Patul monumental disp area pe jumata te n dosul perdelelor de rips verde si galben ale baldachinului. Ca sa ma urc n el, a trebui t sa ma ajute Jan. Pe pereti, scene biblice si portretele mamei si tatii in puterea vrstei. Baietasul meu ramnea totusi lega t de gndurile mele. Profitam de fiecare moment n care eram singura ca sa duc la buze un medal ion unde-nchisesem fotografia si o bucla de par. mi spune am: Daca Nils traia, fericirea mea ar fi fost prea m are, inima omeneasca n-ar fi putut suporta greutatea unei asemenea fericiri . Lasam sa-mi cur ga lacrimile car e se uscau nsa repede din pricina emotiei ce-mi mpurpura obrajiid daeta nce-ia uzeam vocea lu i Jan. Revenind din plimbarea lui matinala, mi aducea buchete din feluritele flori ale Olandei. ? E frumoasa tara ta, Ide, spunea el. M-am dus pna la diguri, strabatnd niste cmpii mano ase, pasteau vaci cu pete albe si rosii, att de curate, nct ai fi ccrae lziu ste facuse baie! Am vazul vapoa rele cafenii alune cnd pe canalele care ntretaie drumurile ca niste fsii de oglinzi. Est i gata? Mor de foame! Surorile mele plecau devreme. Doar Selma, care-mi luase locul, se aseza cu noi l a masa serv ita n micului rond cu flori din gradina. Masa era delicioasa si de mu lti ani nu mai mncasem unt att de bun ntins pe acele pinisoare rotunde, umflate si crestate la mijloc si nici lapte att de mus tos, parfumat d e cafeaua tare! Se facea trziu. Jan mi ntindea porttigaretul. Cu toate ca mama casca ochii ma ri, fu mam. scandalizata, aruncnd priviri repezi spre fetele sale, temndu-se sa nu le dau un prost exemplu. ? Uita-te. Ide, ai spune ca ferestrele astea n-au geamuri; nu esti tentata sa-ti treci mna prin ele? Mama i multumea ginerelui ei printr-un surs si-i ierta scrumul tigarilor si mirosu l de pipa. n mi jlocul mai sotul meu trebuia sa se duca la congres. Ne mai ramneau , pentru plimbari, doua saptamni . Oare mersesem vreodata astfel, brat la brat, c a doi ndragostiti? Uneori luam trenuletul. Calatoream d e-a lungul culturilor de lalele, al caror covor pestrit parea sa se desfasoare pe masura ce naintam. Acele flori reginele. Le vedeai peste tot. Straluceau pe marginea feres trelor, n vitrine. Recolta lor mul ticolora acoperea slepurile care ieseau ncet din port. Coboram unde se nimerea. Iarba ne a jungea pna la genunchi. Mergeam printre pufoasele flori de coada mielului, striveam menta ondulata. Pasa ri mari, de apa, se ridicau din baltile cu reflexe de ardezie. Cnd ajungeam la dunele albastrui, din pricina scaietilor d e atractie, schimbatoarele-i culori opaline, nemarginirea ei.. mare. Jan ma lua de brat. Ascu lta...! Trageam c u urechea

la zgomotul care urca odata cu briza racoroasa. Ultima duna trecuta, vedeam mare a cu peremi. anenta Asezati pe nisip, ntrziam contemplnd imaginile fantasmagorice pe care le ntruchipau norii. Ne ntorceam cu bratele ncarcate de flori de cmp putin ciufulite si nchise la culoare din pricin a aerului de mar e. Mama Selma ne ieseau n ntmpinare, cu obrajii ncinsi de para cupt orului. Prin usa ntredeschisa a bucatariei, zaream cte o pine mare cu lapte, aurita, sau vreo tarta cu fructe si Jan, care era gurmand, se bu cura ca pusti. I-am facut o vizita si matusii Antje. Fata ei mare, cu nas carnos nu se schimbas e; tot ca odinioar a, purta boneta cu volan ncretit si o rochie de matase mov. Di n nou ea se nghesui n jurul sotului meu, cu m ici gesturi pretioase. n cinstea noastra, se bau punci din frumoasele pahare rosii cu fatete si, suprem, aA nattje ntie puse in fata nepotului ei o cutie cu tigari. ? Asta-i, bombani mama, o sa-ti lase scrum peste tot! Sa vezi ce-i la mine! Ide nu se mai jeneaza , fumeaza si ea acum mai mult ca raposatul taica-sau! ? Tigari? ntreba batrna domnisoara. Mama nalta din umeri cu mila. ? Ei, ca doar nu pipa! Ide fumeaza tigari, se pare ca asta e la moda acum! Antje declara ca nu vedea nici un rau n acest lucru. Ne opri la masa, dupa care aduse lichiorul. Antje era econoama. Cum pe zidul din fata era fixat un felinar care lumina odaia, ntrzia sa aprinda lampa ca sa nu consume petrol. Cnd se hotara t otusi sa f aca treaba asta, si cnd un cerc alb de lumina se raspndea pe covor si pe masa, batrna domnisoa ra l m ngia minile ei zbrcite. Iata deci si lumina draga din noptile mele de veghe... Matusii nu i-a parut rau s a ne plecnd, nerabdatoare poate sa ramna singura ca sa viseze la unica aventura a vietii ei, care -i aparuse mbracata ntr-un domino ntr-o seara de carnaval... Afara, asfaltul era ud. Plouase, o ploaie calduta de primavara. Acoperisurile as cutite se profilau pe un spalat pe care ncepeau sa apara primele stele. De depart e, se auzeau sunetele ragusite ale flasnetei. ? Daca ne-am duce n oras? propuse sotul meu. Va invit sa ascultati muzica mncrnodo mniisjs.t1e9 Invitatia a fost primita cu entuziasm. Am luat cu asalt tramvaiul care tocmai tr ecea. Cnd n braseria ntesata o chelnerita a ncercat sa ne gaseasca loc, Jan ne-a numarat rznd: 19 nghetata de vanilie (olandeza). 69 ? O jumatate de duzina de femei... Zau ca n-au de ce ma invidia! ispravi el arun cndu-i mame i o privire malitioasa. Veseli, ne-am ntors acasa printr-un labirint de cheiuri si de stradute. Mirosul p ortului ne urmarea tenace n canale, se oglindea limpezimea albastra a lunii. Jan a plecat la Viena si eu ratacesc prin casa ca suflet amart... Fara el, ma sim t pierduta, las ata prada regretelor dupa fiul meu. Patima mea, atenuata de doliul care mi-a sfsiat materni tatea, m-a cupri ns din cu intensitate care ma speria! Cnd a plecat, Jan m-a saru t grabit si a sarit n tren. Ramasa pe p eron, vazut asezndu-si cu un gest plin de n sufletire, valiza n plasa, aruncndu-si manusile si ziarele pe bancheta. Apoi a venit sa se sprijine de fereastra. Graba lui bucuroasa mi-a sporit mhnirea . Mi-a surs si sur zndu-eu la rndu-mi i-am spus: ? Am sa numar ceasurile pna la ntoarcerea ta. ? Nu, Ide, zise el rznd, te rog sa faci ceva mai bun dect treaba asta. Ti-am lasat niste bani p e comoda; du-te la Amsterdam si distreaza-te. Daca nu pentru tine, fa-o macar pentru suror ile tale! Usile se nchisera. Trenul porni nvaluit n trmbe dese de fum. Sotul meu ma privea surz

d, fara gest, n timp ce eu i trimiteam, pierduta, sarutari din vrful de getelor. C ele zece zile pe care tre buia petrec fara el mi se parura o eternitate. Totul m a ranea: drumurile strabatute mpreuna cu el, locu l lui gol, masa, si, apoi, cum sa nfrunt singura odaia de culcare? Mi-am nfundat fata n perna care mai p astra for ma capului sau si am plns ca si cum n-aveam sa-l mai revad niciodata! Mama se uita la mine cu niste ochi mici si iritati. Deschidea deseori gura ca sa ma dojenea sca, lundu-si seama, se multumea sa mute, cu zgomot, vreun obiect de la locul lui. i displacea mh nirea care, eram de acord, depasea masura, dar la min e orice sentiment depaseste masura. Mlaa g uraitdaimna . Liliacul si calinul vecinului treceau dincoace de zidul gradinii noastre, sporin du-i frumusetea, car e n acest anotimp era doldora de flori si verdeata. Mama privi lung iarba luxurianta careti lua ochii. ? Ar trebui tunsa, zise ea. N-ai vrea sa faci tu asta, Ide? Foarfecele e colo... ? Mai las-o putin, am rugat-o eu, stii ct de saraca e iarba pe la noi! Toata exub eranta asta m i linisteste ochii! ? Bravo! Asta e scuza unei femei lenese! Cu slugile tale, care fac totul, te-ai obisnuit sa nu mai f aci nimic! Si apoi te rog sa nu mai fumezi! Atta vreme ct barbatu-tau e plecat, nu vreau sa m ai vad scrum p rin farfurii! Si pe urma de ce te ntinzi atta cu masa? Ai capatat niste obiceiuri... Hei, fetelo r, ia poftiti n odai le voastre! Aranjati-va lucrurile si porniti-o dupa cumparaturi ct timp vi se aeriseste aster nutul! Auzindu-i vocea bombanitoare, greutatea care ma apasa cazu de la sine. Comparndumi viata cu cea surorilor mele, m-am simtit rusinata de mhnirea mea pentru o desp artire de cteva zile! Cu un se ntiment eliberare, am mngiat cu ochii culorile proas pete ale gradinii, tragnd pna n adncul plamnilor multipla mireasma. Jan mi-a scris do ua carti postale scurte, ultima ca sa ma anunte ca se ntoarce. N-am mai putut suporta casa, mi trebuia spatiu pentru a-mi lasa fericirea sa-si deschida aripile . n dimineata albastra si vntoasa, am fugit spre digurile acoperite cu muschi ntuneca t. Vntu l ntorcea aripile mari ale morilor. Am alergat, strigndu-l pe sotul meu pe nume ca si cum e l ar fi putut sa-mi raspunda. Ochii mei strngeau, adunau ct puteau cuprinde din acel cer pe care lunecau repezi norii scam osati, din a pa pe se leganau vapoare de culoarea ruginei, din toata acea mbatato are bogatie primavaratica. Si in ima mi deschidea, nflorea ca o mare floare de sng e, inima mea nemarginita si fara odihna, care-si batea nebuneste pulsatiile ei fierbinti, n asteptarea iubitului! PARTEA A PATRA I O SCRISOARE VENITA NTR-O dimineata, pe numele lui Jan, scrisa parca de o mna reuma t ica, hotar calatoria noastra in Suedia. ? Matusa Brita ne invita la ea. Stiu ca fiica-sa e pe undeva prin Scotia, casa e deci libera, asa ca vom pleca n tara mea, Ide... Surse cnd ma vazu cu rasuflarea taiata de surpriza. ? Certat cu verisoara mea, mi-ar fi fost greu sa ma ntlnesc cu ea... Dealtfel, mat usa, verisoa ra e un de a spune. Suntem rude foarte de departe. Tatal lui Sigrid , fost tutorele meu... ? Sigrid? ? Asa se numeste fata matusii Brita. 70 Jan nu-mi spuse mai mult. Ce importanta avea! Nu mai puteam de bucurie. Mi se re aliza cea m ai scumpa dorinta a mea: sa vad casa n care se nascuse sotul meu, unde-si petrecuse copilar

ia, prima tinere te... Exista aceasta verisoara cu care se certase... De ce? n mod obscur presimteam ca fata sa u femeia asta ju case un n trecutul sotului meu. Trenul parcursese de-acum mii si mii de kilometri. Lumini trecatoare se pe rindau fata ferestrelor vagonului: cmp uri presarate cu nasturi de aur. Armata de mesteceni cobora n p anta paloarea vre unui lac nconjurat de brazi. Uneori, zaream cte un plc de case rosii. Ruri late p e care mbulzeau plutele. Prima noapte ne-am petrecut-o ntr-un orasel, unde totul din caramida ro z, drumul, trotuarele, casele. Cladirile nu erau prea mari. Locuinte mici n mijlocul gradini lor ngrijite, nflorite d e paducei, caline si bobitel. Apoi am pornit-o din nou de-a lungul padurilor albastre, lacu rilor nemiscate , stncilor ncununate de pini. Seara veni fara melancolie. O lumina diafana plutea peste toat e lucrurile. Sotul m eu privea cu un aer absent cum defilau peisajele. Trenul se opri ntr-un tinut pierdut. Am c obort la un ha n ridicat malul unei ape repezi, care facea sa-i tremure imaginea oglindita n el. Decorul sufrageriei era placut. fetele albe de masa, ntre tacmuri, se ridicau lumnari groase nfipte n sfesnice de arama. La fe restrele ochiuri mici p erdelele albe si rosii erau date n laturi, lasnd sa se vada niste ghivece cu iasom ie. S ervitoarea blonda purta o bluza cu mneci bufante, o fusta de culoarea tabacului si un sort c u dungi. Farmec ul locului nsenina pna si pe Jan, care paru sa se trezeasca dintro sumbra visare, ochii si recapatasera lim pezimea, gura lui aspra, sursul. si trecu mna peste fata, gest care-i era caracteristic. ? Trebuie sa-ti spun ca au trecut sapte ani de cnd mi-am parasit tara, sapte ani de cn d suntem casatoriti, Ide.. n timp ce ceream un ceai, Jan bau unul dupa altul mai multe pahbarren cvuin .20 ? De ce ti-ai parasit frumoasa ta tara ca sa emigrezi ntr-o alta parte a lumii? l -am ntrebat, pr ofitnd moliciunea n care-l adusese usoara lui ameteala. ? Vrei sa stii? zise el cu limba cam mpleticita. Bun! Numai ca, te previn, n-ai s a auzi lucruri prea placute! ? Povesteste-mi, totusi! am insistat, vazndu-l cazut pe gnduri. ? mi cunosti adevarata fire, Ide? ? Stiu ca esti bun, Jan, foarte bun... El clatina din cap. ? Te invidiez pentru bogatia sentimentelor tale, draga nevasta... spiritul suede z, vezi tu, e aspru si dur stnca pe care ne cladim locuintele. Poate ca ne apropi em mai mult de fiintele primitive, cac i daca ntmplare ne nfuriem, putem fi brutali pna la nebunie. n acel moment o ceata de turisti navali n sala. Fete si baieti transpirati si praf uiti, cu pielea br onzata soare si vnt. ? Haide sa dam o raita ca sa ne dezmortim picioarele, propuse Jan. Farmecul fusese rupt. Soarele nu se mai vedea, dar vremea era senina. Aerul era tare si pur. Am cobort o panta c atre casute cu un cat, care, fara perdelef elarestre si fara fumul ies it din cosuri, ar fi parut nelocuite. La c apatul fiecarei ulite descopereai coline acoperite cu brazi ntunecati. Aburii alcoolului risipindu-se, Jan redevenise tacut. ? Vei afla tot, draga nevasta, zise totusi dupa o pauza. Ai tot dreptul, dar mai lasa-ma putin... D aca ct mi-e de sila sa scormonesc niste lucruri care-mi strng inima... De obicei, urma el, nu fac nimic c u usurinta si fara sa fi reflectat ndelung. Ar fi trebuit sa ramn ferm n hotarrea mea de a nu m a mai napo ia n Dar, iata, cred ca sentimentalismul tau e contagios!... A fost o v reme cnd tot acest tinut rasuna de ciocanele forjelor... mi spuse el putin mai trziu, n timp ce strabateam Vermlandul. Aici i-a pus Selma L agerlff traiasca pe eroii ei din Gsta Berling, pe bogata maioreasa Maj orin, aspra si mustacioasa, nco njurata cavalerii ei. Pe frumoasa Mariana, pe pas torul betiv si hulit...

...Si iata si Mora, etajndu-si casutele pe pantele aspre. Clopotnita veche de cinci secole, prin ai carei pereti de lemn ajurat cu migala se vad clopotele de bronz, e ultima dintre martorii car e l-au vazut pe marele Gustav Vasa, a carui statuie se ridica pe terasa ce domina lacul. Sufletul lui V asa ? continua Jan, s i ochii nsufletira ? nu se afla numai n acesti munti, unde a r fi trebuit sa piara de o mie de ori, ci si n ca sa care apartinut. Odinioara ti se aratau treptele uzate ale unei scari care ducea n pivnita unde se ascund ea, n ce de la o fereastra a dormitorului frumoasa Karina Stenbock supraveghea sosire a cavalerilor danez i trimisi urmele lui... Legenda mai spune ca un coridor secr et ducea de la aceasta pivnita la cascada Trollh ttan. eram pusti, mi-am petrecut zile ntregi ciocanind peretii si scormonind pietrele... M-am mirat sa vad, la aceasta amintire, fruntea sotului meu adumbrindu-se. Doris em att d e mult cunosc locurile unde crescuse omul pe care-l idolatrizam... De ce atunci acest vag presentiment c a ispiteam soarta? De ce intuitia plina de teama ca aceasta calatorie, care ncepea ca o zi d e sarbatoare , putea declanseze cine stie ce cataclism misterios? II 20 Brandy (suedeza). 71 TRENUL SE OPRI CU UN MARE zgomot de fieraraie. Zarindu-ne la una din usi, seful de gara dispa ru n dosul unui geamlc. ? Exact ca odinioara! remarca Jan rznd. Asteapta sosirea trenului ca sa-si scoata uniforma. Era o gara mica, ordonata si curata. Ultimele vagoane, disparute, gara recazu n t acere. O tras ura cu cai puternici, negri, ne astepta. ? God dak, Jerk, mereu n asteptare? Jan batu pe umeri un batrn nalt si uscat ca un curpen de vita. ? Ack, doktor, ct de bine-mi pare ca te vad! Silueta nalta a sotului meu se dadu la o parte si batrnul paru ncurcat. ? Min kvinna21, Jerk! ? Deci e adevarat, te-ai nsurat, doctore! Am pornit-o pe un drum frumos, marginit de secara verde. Jerk se ntoarse spre noi . ? Stapna voia sa vina cu mine la gara, dar nu s-a simtit bine... Ei, cnd e vremea a furtuna... Cu nasul n vnt, inspecta orizontul unde se ngramadeau niste nori ntunecati. Un car nc arcat cu fn legana spre noi. Ai fi spus ca era un urias animal paros care calca g reoi pe labele sale. ? Opreste-te, Jerk! striga sotul meu. Apoi ma lua de mna. Asculta... Se distingea ceva ca un fosnet ndepartat al unei paduri agitata de vnt. ? Trollhttan, zise batrnul cu urechea ciulita. ? Trollhttan... Tichia vrajitorului... repeta Jan cu privirea adumbrita. Adulmecnd grajdul, caii o pornira ntr-un ultim elan. N-am zarit nici oras, nici trg , nici sat. Doa r un capat de strada si trasura s-a oprit n fata unei intrari largi alcatuita din doua colon ete din marmura nea gra, legate printr-un lant de arama. Pe jos, dale de piatra prin care iarba fina, crescnd pri ntre interstitii, t rasa patrate mari, care duceau la casa al carei acoperis de tigla parea sa se sprijine pe copaci. n apusu l furtunos, am vazut, de cele doua parti ale intrarii, parca niste straturi de flori. Matusa Brita statea n pragul usii. femeie nalta si solida, cu obrajii plini si rosii, cu ochii de un albastru de faianta. Parul ei carunt, era rasucit spate ntr-un coc: purta o rochie ampla, mpodobita cu dantele si se sprijinea ntr-un baston care diam etrul unui trunchi de copac tnar. ? Buna ziua, nepoate! zise ea, ca si cum Jan o parasise doar cu o zi n urma. i ntinse acestuia o mna grasa si alba, apoi, privindu-ma o clipa, zise: ? Fii binevenita n casa mea! Nu ma onora cu o privire mai lunga, ori mai calda, dovada ca nevasta nepotului e

i n-o interesa ctusi putin. Ane Mette, servitoarea, se arata mai emotionata sa-l revada pe doctor dect doamna Lin dval. batrna nu nceta cu oftatul. ? Gnditi-va ca l-am cunoscut de cnd era doar attica... si-si cobor mna zbrcita la niv lul ge nunchilor; si acum e nsurat! ? Si nu de ieri, Ane Mette, zise Jan rznd. E vreme lunga de cnd sunt un sot serios, nu-i asa, Ide? Slujnica ma privi cu ochii necati in lacrimi. ? Daca ati sti ce copil dragut era sotul dumneavoamstirna ,f ru... Sigur, nu chi ar ntotdeauna galant. Hi , hi! ntr-o zi, cnd ncepuse sa plnga si cnd l-am ntrebat ce are, a declarat: Plng fiindca Mette e urta! Nu era mai mare dect o cizma si-i si placeau fetele frumoase! ? Vrei sa taci? bombani Jan rznd. Si batrna o sterse, trntind cu putere usa n urma ei. Sotul meu privi n jur. Vedeam b ine ca er a profund emotionat, ca amintirile l nhatasera zdravan... Ne-a fost pusa la dispozitie o cam era spatioasa. T avanul grinzi, peretii mbracati n lemn de culoare nchisa. Niste pe rdele de damasc galben ascundeau un pat abanos sculptat. Un scrin cu marchetarie si, n jurul unei mese masive, cteva scaune confortabile completau mobila. Alaturi, se deschidea un cabinet de toaleta cu apa curenta. Balustrada s carii largi de piatra era din forjat si lucrat foarte frumos. n sufragerie totul de lemn, peretii, lustra, sfesnicele cu luminari groas e, asezate ntre tacmurile de argint si ntre faiantele colorate. Pretutindeni simteai bunastare a. Bufete si cufe re lucrate cu minutiozitate, vitrine nalte n care straluceau minuni de aur si de cristal. n ti mpul mesei pri virile ramasera fixate pe portretul unei tinere, al carui chip au reolat de un vaporos par blond straluce a mai dect rama de argint cizelat n care e ra ncadrat. Aceasta sa fie verisoara cu care se certase sotul meu? ncepnd de a doua zi, Jan manifesta o graba aproape salbatica de a strabate tinutul . Prevenita d e plecarea noastra matinala, matusa Brita ne servi o masa copioasa. Peste noapte plouase. A cum soa rele agata diamante n iarba nviorata. Echipati pentru drum, am luat-o din loc. Ciobanii si mnau turmele sp re colinele nalte, cu pasuni. Se auzira multa vreme clinchetind, n aerul limpede, clopotele de la gtul a nimalelor. Vazuram ierburile cmpurilor caznd sub coasa sub coasa seceratorilor si un sir lung de berze salbatice emigrnd spre sud. Ne-am odihnit pe malul izvoarelor cristaline si nghetate, am mnca t la ferme v echi, aveau la feresti stresini n forma de ghereta. n zilele ct am locuit la Tjorpa, matusa Brita ne servea masa pe terasa care domina drumul larg ce trecea prin cmpurile cu gru, ca sa se piarda apoi n padurile de brazi si de stejari. ntr-o dimineata, d upa cafea, 21 Sotia mea (suedeza). 72 lasndu-l pe Jan sa discute cu matusa lui, am intrat n salonul pe care nca nu-l vazu sem. Ane Mette , mpreuna cu vreo doua slugi, narmate cu crpe si cu pamatufuri de pene, facea curatenie. Ime diat ce-am intrat odaie, mi-au atras atentia doua pete mari, luminoase: una, un peisaj de iarna al unui pictor suede z, cealalta portretul unei tinere, n mantie de hermina. Niste cozi groase de aur fluid i nconju rau capul mic c u trasaturi fine. O lumina parea sa-i porneasca din ochii prelungi, pierduti n visare, din ca rnatie, din ovalul pu r, din sinuoasa, usor ntredeschisa peste stralucirea dintil or. Am ramas fascinata n fata acelui tablou... Daca asta ora tot att de frumoasa s i n realitate nu trebuia oare sa tremur ca Jan o va revedea, daca ntmplare avea sa vina nainte de plecarea noastra? Nu mi-am putut stapni curiozitatea. ? Stapna dumitale e foarte frumoasa, i-am lui Ane Mette.

Batrna aproba cu nsufletire din cap. ? Unde-i acum? am ntrebat-o eu cu un aer detasat. ? Hm, facu ea. Scrisorile ei vin din Spania, din Anglia ba chiar si din America. O data sau de doua ori pe vine sa-si vada mama, care se topeste de amaraciune d e singuratate. ? Dar de ce stapna dumitale rataceste astfel prin lume? ? Hm, doamna, raspunse Ane Mette, stapna mea nu-si gaseste nicaieri odihna, ea ca uta, cauta ceea pierdut si ceea ce nu va mai gasi niciodata... adauga ea, aruncnd u-mi o privire aproape ostila. Parca temndu-se sa nu fi spus prea mult, lua o perie din mna unei slugi si ncepu sa frec e cu catifeaua unui fotoliu. Terminasem masa de dimineata si stateam pe terasa. Jan aprinse tigara matusii Br ita, pe a mea , apoi lui. ? Vine postasul, zise el, zarindu-l pe factorul care trecea cu bicicleta. ntr-ade var, aduse niste sc risori Krittelwerk, una de la mama, o alta de la Selma. Matu sa Brita desfacu un plic mare si, dupa ce citi scrisoarea alba, cu chenar mov, o puse alaturi lnga ceasca. Mna ei mare, palida si moale trem ura. ? Se-ntoarce Sigrid, zise ea. O roseata violenta acoperi gtul si chipul sotului meu pna la radacina parului. ? Cnd se ntoarce? ntreba el. ? Nu nainte de sfrsitul lunii... Deci peste vreo cinci zile. Va fi foarte surprins a sa te vada, Jan... ? Din nenorocire n-o putem astepta, matusa Brita. Plecam poimine ca sa prindem va porul norv egian. e nerabdatoare sa vada fiordurile si soarele de la miezul nopt ii. ? Pacat, zise matusa Brita cu acel chip fara riduri si fara expresie. Socoteam c a o sa stati mai mult. Se lasa tacere. Sotul meu ncepu sa-si citeasca scrisorile. ? Trebuie ntr-adevar sa te laud pentru discretia ta, Ide, mi spuse el putin mai trz iu n odai a noastra. Marturiseste totusi ca mori de nerabdare sa afli povestea fagaduita... ? E vorba de verisoara ta, Jan? ? Da, daca vrei, spune-i verisoara mea... ? I-am vazut portretul, e foarte frumoasa, att de frumoasa nct as vrea sa plecam de aici chia r n seara asta, din moment ce-o sa vina! am spus eu pe un ton glumet, ascunzndu-mi alarma. ? Crezi deci ca frumusetea prezinta atta atractie pentru mine? ? Nu asa pretinde Ane Mette? ? Ah, Ide, n-am chef de rs, remarca el, fixndu-si asupra mea ochii, n dimineata ace ea de u n albastru foarte dur. ? Ane Mette mi-a vorbit de Sigrid, Jan... ? Ce ti-a spus? Privirea sotului meu se ascuti. ? Stapna ar vrea ca fata ei sa se marite, mi-a marturisit ea. Dar Sigrid refuza t oate partidele... De ani zile, hoinareste fara odihna, dintr-o tara ntr-alta... ? Si ce ti-a mai spus batrna? O cuta de neliniste crispa buzele frumoase ale lui Jan. Am ezitat. Trebuia oare sa repet vorbel e slugii Sigrid strabatea lumea ca sa caute fara odihna si fara popas ceea ce pierduse? III L-AM AUZIT CU MULT NAINTE de a ajunge la el... Cred ca-i mai simt nca mireasma de muschi u med ace de brad pe care alunecam ntruna. Am intrat ntr-o regiune salbatic a, unde am gasit firul unei p oteci. am pasit pe un teren dur, unde resturile de stnci erau aidoma unor case. Asprul si dramaticul d omeniu torentului spre care ne duceau pasii. Frunzisul des ni-l ascundea privirilor, dar mugetul lui crestea pe masura ce ne apropiam. Si brusc, printre trunchiurile de pin, se ivi Tichia vrajitorului . Jan se bucura de sur priza fiind el nsusi miscat. Sub mantia lor de spuma n care

soarele agata curcubee, apele milenare se napusteau cu un zgomot asurzitor ntr-un golf de granit. ncercam, n acest decor fabulos mai mu lt chia r dect nemarginitul Veld, sentimentul micimii si fragilitatii fiintei uma ne. Din marginile cataractei, solul st ncos n panta, presarat cu maracinis si mest eceni pitici. ? Vino! striga Jan prin vacarmul, cascadei. 73 Mergea naintea mea, calcnd cu pasi mari. Cnd urcusul devenea anevoios, se ntorcea n d arat, ntindea mna, ma ndruma catre iesiturile stncii care ne serveau drept puncte de sprijin. Pe ma sura ce cataram, tumultul apelor scadea n intensitate. Am ajuns a stfel pe un platou destul de gol, n afa ra ctorva copaci cam despuiati. Asezata peste niste bucati de stnca, o piatra plata ne inci ta la odihna. O pia tra veche, spalata de ploi si zapezi. Jan mi arata pe ea, abia vizibile, niste misterioase s emne runice. ? Sa ne asezam! zise el. Si n mijlocul acestei naturi aspre, ncarcata de neliniste si mister, n acea tacere subliniata de zgomotul atenuat al caderilor de apa, Jan ncepu sa-si depene viata... ? Eu am fost crescut mai putin aspru ca tine, Ide, n casa care apartine azi matus ii Brita si care e de fapt parintilor mei. Totusi un nor mi-a ntunecat copilaria: boala mamei. Stii ca m-a nascut cu pretul s anatatii mi amintesc de ea ca de o f iinta ce trebuia tratata cu multe precautii. Matusa Brita si sotul ei er au cei buni prieteni ai parintilor mei. Prietenia lor a devenit si mai strnsa, cnd au des coperit ca ntre ei exista nrudire ndepartata. Astfel cnd, dupa nasterea mea, biata m ama a trebuit sa renunte la viata dusa femeie sanatoasa, tata s-ia rugat prieten ii sa vina si sa locuiasca la noi. Fiica lor, Sigrid, era cam de vrsta mea. Am crescut mpreuna si-n fiecare dimineata bateam drumul pna la presbiteriul d in Troelle , unde dadea lectii un pastor. Sigrid era baietoasa. i placeau jocuril e zgomotoase, ncaierarile, alergaturile epuizante. Uneori o apuca fantezia sa trudeasca alaturi de slugi si sa ngrijeasca vitele. De multe ori cnd o credeai patul ei, ea plecase de mult pe cmp si dormea sub cerul l iber, cu capul sprijinit de gtul vreunei v aci. Era fel de baietoi care nu se tem ea de nimic. Am sa-ti povestesc un fapt care-ti va dovedi firea complex a a aces tei fete. Gradina a fost ntotdeauna asa cum ai vazut-o azi, ceremonioasa, ca un salon de primire. Ar anjasem ea doua straturi pe care trebuia sa le sapam si sa le pl antam noi singuri. ntre Sigrid si mine exista o emulatie constanta; fiecare vroia sa aiba cele mai frumoase flori astfel nct copiii de pe p roprietatile vecin e ncepura sa ne urmeze exemplul. n toiul verii pastorul din Troelle avu ideea sa organizeze un concurs. Un pr emiu sa rasplateasca gradinita cea mai bine cultivata. Se pre zenta o multime de concurenti. O bru neta, Goldstroem, capata premiul. Ciuda lui Sigrid fu cumplita. n timp ce mncam, stateam ntre veriso ara mea cstigatoare. De cte ori atingeam cu degetul frumoasele bucle lucioase ale acesteia din urma, Sigrid ciupea de brat. Ramasese bosumflata si, n dosul fruntii sale ncapatnate, simteam b ine ca pun ea la vreo nazdravanie. ntr-adevar, aveam sa-mi gasesc a doua zi mica mea gradinita att de proaspa ta, att stralucitoare, ntr-o dezordine lamentabila, cu florile smulse, cu pietrele de pe margine, trntite c laie peste gramada pe potecile mici. Priveam naucit dezastrul cnd un pusti, care se uita la mine printre zabrelele gardului mi striga: Hallo Jan! Stii cine ti-a stricat gradina? Verisoara ta, am va zut-o eu! Da-ti seam a de mea, Ide! Fiindca trebuia sa plecam devreme la Troelle, ni se servea cafeaua cu lapte n bucatar ie naintea parintilor. Asteptam pitit n dosul usii; Sigrid a aparut, m-am napustit asupra ei si pleosc! trosc! a m batut-Marturisesc ca am simtit o adevarata voluptate sa-i vad pe obraji urma energica a degetelor me le. Vru, rndul ei, sa se napusteasca asupra mea, dar i-am sucit minile si am silit-o sa cada n genunch i, tinnd-astfel pn a cnd a nceput sa strige: Iertare! Iertare! Binenteles ca Ane Mette ridicase n pici o re casa. Matusa Brita si tata m-au coplesit cu reprosuri. Le-am spus: A faptuit c

eva urt, am pedepsit -o, suntem chit! Dar tata se nfurie cumplit. O fata nu se bate niciodata! mi spuse el sever. Te rog sa-i ceri s cuze! refuzat categoric. Nici astazi nu pot pricepe cum tata, de obicei att de drept, s-a putut ncapatna n ideea pna la a ma bate. ncremenit, cu dint i strnsi, taceam si rabdam. A nteles n sfrsit ca mai cur nd m-lasat ucis dect sa rost sc vreun cuvnt de regret si m-a lasat n pace. Un zgomot cumplit m-a de steptat toi ul acelei nopti. Prin ferestrele deschise, vedeam norii alergnd pe cer si fulgere le succedn du-se ntrerupere. Deodata am vazut mnerul usii ntorcndu-se ncet si pe Sigr d, n camasa lunga d e noapte, naintnd spre patul meu. Am strns cu putere pleoapele. Ea ncepu sa suspine: Jan ... M-a p refacut dorm. Atunci, nconjurata de fulgere, Sigrid, cu un glas ntretaiat de su spine, a nceput sa plnga: Sunt mai rea fata! Am facut un lucru urt si tot tu ai fost cel pedepsit! Te-au batut din cauza mea! Ma do are inima, Jan... Dar de ce-ai sarutat-o pe Inge? Nu pot s-o sufar pentru ca ti se pare ca are plete mai frumo ase ca mele. Nu-s frumoase, stii si tu, si apoi are un nas c a o trompeta, si niste degete ca labele de paian jen! Ei vrut sa-i stric gradina , dar n-am putut, fiindca legasera cinele acolo si potaia si arata coltii... Eram necajita si simteam nevoia sa ma razbun... Verisoara mea debitase toate astea cu o voce nfricosata, tresarind la fiecare bubuit de tunet. Printre gene, am vazut-o venind si mai apr oape. O, dormi, m urmura aplecndu-se asupra mea. ti cer iertare fiindca dormi. Daca erai treaz, n-as fi putut. Nu pot cer e nimanui iertare, nici mamei, nici tatei, nici pastorului. mi veni sa rd. n acel moment un trasnet cazu att de aproape, nct odaia paru ca ia foc si o trmba apa intra pe fereastra. Cu un strigat, Sigrid se arunca spre mine. Cam asa uda i se lipise de t rupul tremura si am vrt-o sub cuvertura mea. Strngndu-se lng a mine, clantanea din dinti. Dimine ata, ne-gasit dormind alaturi, cu obrajii li piti. Mobilele erau ude, si balti de apa se uscau pe podea. A fost u n adevarat scandal! Ctava vreme, am fost supravegheati de aproape. Am priceput de ce, cnd l-a m auz it pe linistind-o pe matusa Brita: Copiii astia se iubesc cu nevinovatie, s a lasam timpul sa le decida viitorul! Viitorul! repeta Jan, si un surs amar i cobor colturile buzelor. Cu capul aplecat nai te asculta zgomotul asurzitor al formidabilei cascade... Si-o amintea pe blonda Sigrid urmarind un fluture; coborse panta stncoasa, sarind din piatra n piatra cu o imprudenta nebuneasca, statea pe marginea prapastiei am etitoare... Dar oare nu stia ca, foart e aproape, 74 n dosul unui tufis, camaradul ei foarte atent, o supraveghea? Fata ntinse spre flu ture brate le albe spuma... Cu urechile tiuindu-i de vacarmul caderilor de apa, se apleca spre suprafata miscato are care-chema, o atragea. Piciorul i aluneca pe pamntul muiat: ? Jan! striga ea. El sari. Cazura pe spate. El o cuprinsese de talie, strngnd-o la piept. ? Sigrid... murmura baiatul. Cu chipurile acoperite de picaturile de apa care sclipeau n soare, se privira gfind , mndri de c urajul Si brusc, pentru prima oara, buzele li se unira, Trollhttanul le nghiti juramintele de dragoste. Nu -si auzeau cuvintele, dar le ntelegeau dupa miscarea buzelor... n vreme ce Tichia vrajitorului " le ducea , mugind, legamintele. ? Si amndoi abia trecusem de treisprezece ani, urma sotul meu. Totusi, ncepnd din a cea zi, am socotito pe Sigrid logodnica mea. Putin dupa asta, l-am pierdut pe tata, dupa cum stii, d obort n plina putere epidemia care a secerat mai ales oameni n floarea vrstei, pentr u ca si tatal verisoarei mele a mur it aproape n aceeasi epoca. Acest doliu dublu a facut ca dragostea noastra sa fie si mai strn sa. Un an m ai trziu, pastorul din Troelle, numit tutorele meu, m-a expediat la Stockholm, unde mi-am n ceput studiile p reliminare

de medicina. Despartirea ne-a adus multa mhnire, dar matusa Brita venea sa ma vad a mpreuna c u fata apoi mai erau si vacantele. S-au scurs astfel patru ani. nainte de a pleca la Amsterdam, unde tre buia sa-dau doctoratul, m-am logodit oficial cu Sigrid. Maki avea dreptate cnd ti-a spus ca nu exista st udent serios dect mine, att eram de grabit sa obtin diploma. Casatoria trebuia sa aiba loc la cteva sapta mni dupa asta... Jan se reculese un moment. Cnd si ridica din nou capul, o expresie ap roape tragica i schimbase chipul frumos si ochii capatasera din nou acea tenta nghetata a apelor albastre d in lacurile Nordului. ? Rosesc cnd ma gndesc sa-ti povestesc faptul care mi-a schimbat soarta, zise el c u voce ragusita. Cnd am parasit taluzurile nverzite, urmati de zgomotul cataractei, stiam... Stiam ce viziune la nceputul casniciei noastre, facea ca colturile gurii lui Jan sa se lase n jos ntr-o expresi e de nespus dispret. C e mnie calauzea bratul cnd, cu o ardoare aproape salbatica, mnuia securea, si cnd aschiile de lemn zbu rau n lui. M-am ntrebat adesea de ce ace st doctor, tnar si frumos, ma alesese pe mine, fata fara b ani si frumusete. Cum as fi putut ghici ca ntre irezistibilul farmec al unei femei si teama fata de pro pria slabiciune, orgoliul lui voise sa puna continente? narmat cu diplomele de me dic chirurg, Jan Y varsen sarbatori succesul mpreuna cu colegii. Bausera mult, cnt asera, benchetuisera toata noaptea. Dimineata, tnarul doctor lua trenul, nerabdator sa anunte vestea cea buna. Lasndu-si bagajul la gara, o porn i repede drum. Dar cnd ajunse la Tjorpa, Ane Mette i spusfer ckae n se dusese la cascada Trollhttan! Trollht tan! Locul celor mai frumoase amintiri ale lor! Cu ce graba o porni la drum si cu ce bucurie saluta muge tul familiar al Tichiei vrajitorului! Nu acolo sus, pe malul apelor sale sprintene si aprige, ca si tineretea lor, ochii deschisesera dintr-o data si buzele li se unisera? D ar chiar n acelasi loc unde schimbasera primele fagaduieli si primele sarutari, si surprinsese logodnica, trup lnga trup si gura n gura, cu ce l mai bun prieten al lui, Lundell. Sven Lundell alaturi de care statuse pe banci le scolii si alaturi de care lucrase n amfi teatrul Stockholm! Se napusti asupra perechii, o smulse pe fata si-o arunca la pamnt cu o asemenea pu tere, buzele i s e patara de snge. ? Si-acum ntre noi doi! strigase el, cu o voce aproape vesela, fericit de a putea sa dea p e loc razbunarii. Paralizata de frica, incapabila sa se miste, Sigrid Auzi, cu tot mugetul cascade i, rasuflarile zg omotoase, gfiala celor doi furiosi, agatati unul de altul ca doua fiare nfuriate. Dar cnd i vaz u apropiindu-se de platoul ngust de deasupra prapastiei, spaima o nsufleti. Sub imperiul unei turbari demente , oarbe, cei do i baieti bateau cu buzele strnse, si ea simti ca era vorba de via ta si de moarte. Ratacita, cu parul pe spate, obrazul siroind de snge, Sigrid se arunca ntre ei, pe marginea prapastiei: ? Iertare! Iertare! striga ea. Primul si veni n fine Sven. Cu ultimele puteri, izbuti sa-l faca pe adversarul sau sa se dea napoi. ? Ucide-ma! striga el ridicnd bratele. Sigrid se tr, si zgrie genunchii de pietre. nlantuind picioarele logodnicului ei, gem u: ? Mila! Mila! El avu un surs amar. ? Tremuri pentru viata lui! o ironiza el desprinzndu-se. Ea striga: ? Nu, nu! Pentrua ta! Pentru viata ta! ? I-am dat o lectie, acum ti-l dau napoi! Sunteti demni unul de celalalt! Redevenise stapn pe el si-si stersese palmceal pee ntru a se purifica de un conta ct ignobil. Ea rama sese naucita ntre cei doi tineri care nca mai gfiau, cu hainele rupte, cu parul ciufulit.

Sudoarea le curg ea n si amndoi si stergeau fetele nvinetite. Jan si nalta capul. ? Du-te! si privi prietenul de ieri, de parca era gata sa se napusteasca din nou asupra lu i. Dar ochii sai n u ntlnira dect o privire plina de tristete si, cu capul plecat, tnarul pleca. De bine, de ra u, Jan si aranja hain ele. Sigrid se uita la el cu spaima. ? Asculta, l implora ea, nu suntem chiar att de vinovati pe ct parem. 75 Aceasta voce redubla mnia barbatului tradat. O apuca brusc pe fata de umeri, si f ara sa ro steasca vorba, o scuipa drept n obraz; apoi, rusinat de acest gest, cob or mpleticindu-se printre stnci. n aceeasi seara lua trenul de Amsterdam. Evocnd aceasta scena, sotul meu strnse pumnii, vinele groase de pe tmple i se umfla ra. Ura, care sapte ani mai traia nca n ochii sai palizi, nu aducea cumva a dragos te? Se spune ca adesea ac este sentimente se confunda. Oare o pedepsise destul p unnd un ocean ntre ea si el? Sau, exilndu-se , nu ca se temea sa nu dea vreodata do vada de slabiciune? Ea sigur ca suferise... Strigatele ei de despe rare, se trse l a picioarele lui, fusesera sincere, durere ascutita, ca cea pe care o simi tsi e c tanide to mna. Da r nu era de ajuns pentru razbunarea lui. Evocarea trecutului i redestepta ranchiuna ramasa vie, nepotolita, caci, taind toate legaturile cu tara sa, nu-si putuse da seama de urmarile pleca rii sale. Oare S igrid consolat, s-o fi resemnat? Se casatorise cu prietenul tic alos? De la ruptura tragica a logodne i lor, parvenise nici o stire, nici un sem n de viata de la logodnica lui. Si iata, ca Ane Mette pretfirndkeean ac as a strabatea lumea ca sa regaseasca ceea ce pierduse! Cu coatele pe genunchi, cu capul sprijinit n mini, Jan sopti: ? Ma crezi, Ide? Am naltat din umeri: ? N-ar fi cu putinta? El ma privi atent: ? Esti deceptionata n ce ma priveste, Ide? Ma dispretuiesti ca am scuipat o femei e n obraz? Ah , niciodata nu-mi voi ierta ca m-am lasat mpins de mnie pna la un asemenea gest! ? Sunt de acord cu tot ce faci, cu tot ce vei face, stii Bine, am raspuns eu. Ge stul tau n-a fost dect dovada dragostei pe care i-o purtai logodnicei tale. Ti-ai pus n ea toate nadejdi le, deceptia ta a fost cruda. ? Da, zise el, o asezasem mai presus dect viata mea. Avu un surs rautacios: i spune am Tran dafirul Trollhttan ... murmura el si vocea i se nmuie. Simteam bine ca nu se vindecase si Sigrid urma sa vina! Picioarele, de obicei si gure pe ele, m i alunecau pe pietre si Jan trebui sa ma ajute. ? ti ard minile! Romantica mea Ide, cred ca n-am facut bine sa-ti istorisesc toata povestea asta! Am clatinat din cap ncercnd sa surd, dar, brusc, mi-am aruncat bratele n jurul gtului sotului meu. ? Sa plecam! l-am rugat eu. Haide, Jan! Nu vreau s-o cunosc! Jan si lipi buzele de fruntea mea. ? Draga Ide, zise el, ct ma iubesti! Apoi: Toate astea tin de trecut, n-ai de ce te mai teme de verisoara mea. Fata asta, care m-a facut sa sufar atta, continua el pe un ton glumet, trebu ie sa vada ca am o nevasta draguta care ma face fericit! Fericit? De ce atunci, de cnd ne aflam la Tjorpa, obrajii i se scoflcisera? De ce aceasta grab a de scula de la masa? Se parea ca fuge de matusa Brita de teama sa nu-i vorbeasca despre fiica-sa s i n ultima vreme nu mai aducea deloc vorba de plecare! Ma sprijineam de bratul lui ca sa me rgem d e-a lungul

puhoaielor pline de umbra. Iesiti din padure, am pasit pe drumul cel mare. Turme le de oi se ntorc eau acasa. Din loc n loc se nalta cte un par pe care se usca o cununa de verdeata: pramjinidil eso lmui ma,r sarbatoarea de la jumatatea verii, cnd taranii danseaza toata noaptea sub soarele de la miezu l noptii. De fi ecare cnd ne apropiam de Tjorpa, Jan ncetinea pasul. Poate ca simt ea, n patima pe care-o arata de a urca Trollhttan, ceva analog cu atractia bizara pe care-o simte criminalul pentru locul faptei sale . Ne mncare, carti si ramneam acolo pna seara. Era anotimpul noptilor senine. Dupa treburile d e peste oamenii se asezau n fata caselor. Se auzeau sunetele delicate ale unei viori, cntece si rse te. Pe c mpiile iarba grasa mugetul vacilor chema mulgatorii. Cerul parea presara t cu trandafiri albi. Si tocmai n a cest decor de o inefabila frumusete aparu ea... Era nca departe, dar sotul meu o recunoscu. Venea spre n oi, noi ndreptam spre ea... Venea si nu se uita dect la sotul meu; el continua sa nainti eczuem c an -so vazuse. S i, n timp ce inima-mi batea cu putere, am avut presimtirea neta ca n ceasul acela mi se hota ra soarta, ineluctabila mea soarta! ? Hai, Ide, curaj, mi spuse Jan care-mi simtea bratul tremurnd sub al lui. Sigrid era n fata noastra. O secunda, vechii logodnici ramasera nemiscati, privir ile li se nfrunta ra. n tinerei femei el ar fi trebuit sa citeasca dispret si team a. Ea paru sa ma ignore. Eu o priveam fas cinata, inima strnsa de teama de a o ga si att de frumoasa. nalta, slaba, ntr-o mantie usoara de ca latorie, culoare gri, f ara palarie. Parul mpletit n cozi, prinse cu ace mari de baga i ncununa capul. Chipu l i era alb zapada si aceasta albeata sublinia desenul pur al gurii. Rupnd tacerea penibila, Jan, cu un gest fire sc, ntinse verisoarei sale mna. ? Bsta22, Sigrid! Ai venit mai repede dect te asteptam! ? Dupa cum vezi, facu ea oarecum ironica. ? Sotia mea! zise el mpingndu-ma spre ea. Apoi facu prezentarile: Fata matusii Bri ta... ? Da, doar att, zise ea pe un ton batjocoritor. Dintr-o aruncatura de ochi ma cntari din calcie pna n crestet. 22 Salut Sigrid (suedeza). 76 ? mi continui plimbarea, zise ea, Ne vedem la masdaj.. .s lnge2!3 ? Ce-ti pui pe tine la masa? ma ntreba Jan inspectndu-mi cu interes garderoba. Ca de obicei m-am lasat pe seama gustului sau. ? Fa-te frumoasa! Mi-a pus n brate o rochie de surah neagra. Dar, n Picioare, n fata oglinzii, am pri vit cu ostilitate o Ide nu arata deloc bine cu trasaturile ei prea pronuntate, c u fruntea prea mare, cu parul fara culoare. T rupul solid, de olandeza, era asez at cu aplomb pe niste picioare construite dupa canoanele romane, cum zicea care mai adauga: ? Minile tale sunt singurele care au o forma perfecta! Nu, eram departe de a fi satisfacuta de chipul pe care mi-l arata oglinda; dar c hiar daca as fi fost frumoasa comparata cu stralucitoarea Sigrid, tot paream stearsa. mi observam sotul. Iesise proaspat si bine dispus sala de baie, se ducea, venea, sovaind ntre doua costume , unul deschis, altul nchis. Fomloasi mtimulpt ca de obicei pentru a-si peria parul si mai decolorat de soare, se ntrerupea uneori ca sa-si aranjeze cu degetul vreo bucla rebela. O bucurie tainica stralucea n adncul pupilelor acum mai ntunecat e. ? Ct esti de tacuta! remarca el. Nu-ti place verisoara mea? Nu lua n seama aerele ei trufase! Elegant ca un tnar lord, Jan intnra s u fragerie. Chipul nu-i dezvaluia nimic din furtuna care poa te ca-ravasea sufletul. Toate lumnarile erau aprinse, ferestrele deschise spre gradina scaldata n lum ina polara. Cnd am intrat noi, Sigrid se ntoarse de la fereastra unde statuse pna atunci. Era n

alb, fara nici o bijuterie. Doar doua pete pe vesmntul ei ca zapada: rosul unui buchet de trandafirasi la ras croiala cors ajului cordon. Jan era de un firesc nfricosator. Nimic din fizionomi a lui, din voce, cu att mai mult din ge sturile precise nu trada nici cea mai mic a tulburare. Nimic nu reamintea ca o iubise odinioara pe palida fa ta asezata n fata lui. ? Nadajduiesc sa mai stea la noi, acum cnd ai venit si tu, Sigrid, zise matusa Br ita, aratndu -ne. acum nu ne-au facut dect o singura vizita. ? Mai nti am vrut sa-i arat Idei tinutul. ? Acum, baiete, ai sa mai stai si pe-aici; va trebui sa ne vorbesti putin despre viata pe car e o duceti acolo... Jan nu se lasa mult rugat ca sa vorbeasca despre tara ndepartata unde se stabilis e. De spre singuratate mareata n care traisem doar noi doi, despre lungile noastr e cavalcade. Timpul ne apartinea, a ne teme de navala nici unui inoportun! Din n enorocire, profesia l obligase sa locuiasc a n trgul vecin. Si Jan evoca societatea din Krittelwerk, relatiile noastre placute, pline de bonomie. Evoca de asemenea serile noastre muzicale. Sigrid ascultase fara ca vreun mpues cfhait a sa i se m iste, fara ca vreo ntrebare sa-i urce peb uze. Dar i simteai tacerea, grea de taine. Ce cuprindea ea? Dragoste, re gret, suferinte? Cu capul rasturnat pe spatarul fotoliului, Jan si observa verisoara. Scrumierele si farfur ioarele cestilor se umplusera pna la margini de scrum si de capete de tigari si aceasta prima seara se termina n fumul tutunu lui care estompac hipurile... IV CND SE VA ISPRAVI ACEST JOC n care unul ncerca sa descopere, sa rensufleteasca o fla car a aproape moarta, celalalt sa pedepseasca vechea tradare? El si mpietrise inima de bucurie, n timp ce ea, ndurndu-mnia cu o blndete umila, pndea n zadar o privire mai milostiva. Surd la mustrarile fetei, el opunea avansurilor ei o forta linistita si dispretuitoare. Totusi cnd, la capatul umilin telor, ea i adresa un surs cerea iertare, Jan se ntoarse parca rusinat de el nsusi. Ane Mette strnse masa. La clinchetul veselei, matusa Brita, care atipise, tresari si-si relua mpl etitura. se mai auzi dect zgomotul usor al andrelelor si bzitul ins ectelor care veneau sa-si afle moartea n flacarile albastre ale lumnarilor. Tacerea deveni intolerabila. ? De ce nu mai vorbiti? ntreba matusa Brita. Stiti ce se spune n Germania cnd ntr-o discutie i ntervine tacere prelungita? Ca un locotenent si plateste datoriile! ? Voi lua putinb rnvin cu gheata. Tu ce iei? l ntreba Sigrid pe varul ei. ? La fel, Sigrid. Sotia mea nu bea alcool. ? n cazul acesta, am sa caut o lamie. Pentru prima data, mi adresa un surs amabil. ? Servitorii s-au culcat, zise ea, ntorcndu-se cu tava. N-am gasit lamie, dar iti a duc riste fruct e, Ide. mama, va trebui sa-ti iei picaturile! Observase oare ca ochii lui Jan urmareau miscarile minilor sale lungi si palide? Paru tulburata. ? Daca ne-ai cnta o nocturna, Jan? Si cum sotul meu clatina din cap ea adauga: Nu ? Nu vrei? Arunca privire spre pendula: Miezul noptii... E adevarat ca nimic nu evoca mai bine fantomele ca muzica. O roscata fina urca n obrajii sotului meu. ? Nu mai cnti la vioara? o ntreba el pe un ton degajat. 23 La revedere( suedeza). 77 ? La vioara? facu ea ca venita de departe. Nu! n vocea ei se simtea ciuda. Dupa u n moment a dauga: Paris, la Viena, la Berlin am auzit niste artisti att de mari, n ct cntecul meu m-a dezgustat. ? Pacat! ? Asta ar fi si dorinta mea, sa-mi dezmortesc degetele ct mai esti nca aici. Daca

ai vr ea sa acompaniezi... Se uita la ea cu privirea lui dura si ascutita. ? N-am nici cea mai mica dorinta. Daca n-ai mai cntat de atta vreme, acum cred ca cnti groaznic! Esti muziciana? ma ntreba Sigrid. ? Din nenorocire nu, am oftat eu. Jan interveni: ? Sotia mea nu cnta, dar poseda un simt muzical care i s-a format ascultndu-ma pe min e. Ma mndri cu critica ei! Nu mi-am crezut urechilor. Astfel de aprecieri mi erau penibile. Mai ales cnd stia m ca lcea e sm-oi tea consterneze pe vinovata. Pentru satisfactia pe care i-o procura acest gen de razbunare, Jan amna mereu ple carea. To tusi Sigrid ntrebuinta toate siretlicurile pentru a-si aranja ntlniri cu varul ei. Ce-i spunea ea? Vorpbaerlee asua lsea s e ciocneasca de o hotarre de nezdruncinat. ? Subiectul asta e epuizat, sa-l lasam odata pentru totdeauna! Am surprins aceasta fraza n momentul n care am intrat n salon. Jan examina cu atent ie partiturile. Vorbise sec, ca si cum ceea ce-i spunea ea era ceva ce nu-l privea. ? Poti sa-ti imaginezi ce nseamna rentoarcerile mele solitare n locurile legamintel or noastre? l ntrebase ea destul de tare ca sa aud si eu. El rnji. ? Vrei sa spui n locurile tradarii ... Si gura i se strnse ntr-o expresie dispretuitoare. Atitudinile de nvinsa ale tinere i nu p areau emotioneze deloc pe vechiul ei logodnic si totusi cnd ea aparea la m icul dejun, cu trasaturile -i delicate descompuse ca dupa o lunga veghe, cu pleoapele nrosite de niste lacrimi recente, constatam la so tul meu miscare de alarma, poate imperceptibila pentru altii, da r care nu putea sa scape investigatiilo r mele ndragostita. Uneori tensiunea celo r doua fiinte era fatisa. Sigrid avea sentimente neasteptate, ara ta brusc vesel ie care nu putea nsela pe nimeni. Adesea se revolta mpotriva suferintei, parea sasi dea se ama stricase viata, ca-si risipea tineretea. Nu-si accepta nfrngerea, nce rca sa redevina stapna pe ea. Atent, adversarul ei o pndea. Cu o ncapatnare tenace, refuza sa se atinga de pian. Se teme a oare c a daca cnta se va lasa n voia sentimentelor sale tainice? Depindea numai de el ca acele lupte ep uizante nceteze, dar, nca o data, lasase sa treaca data fi xata pentru plecarea noastra, se complacea sa- si exercite puterea asupra ei, sa guste satisfactia razbunarii. ntr-o seara, dupa cina, n vreme ce ne aflam nca la masa si n timp ce matusa Brita di scut a cu despre micile necazuri domestice, Sigrid, nelund n seama prezenta mea, nc epu sa-i faca varului reprosuri: ? Am acceptat tratamentul odios pe care mi l-ai impus de cnd ne-am revazut. Nu ve i spune ca n-am dovada de rabdare. Dar sunt la capatul puterilor, da, la capat! Nu mai pot! ? Si ce vrei sa fac eu? ntreba Jan cu aerul cel mai nevinovat. ? Nu vrei sa ma lasi sa-ti explic, nu vrei sa ma asculti? ? Nu, facu el cu duritate. ? Ei bine, stii de ce nu vrei sa ma asculti? Fiindca ti-e teama s aca-m aii dai dreptate si atunci nu mai poti ur fiinta careia i-ai dat dreptate! El nu raspunse. V SE FACUSE CALD. Toaletnao astra de seara odata terminata, am ramas la fereastra. mprejuri mile se conturau n noaptea clara. Un jgheab de adapat vitele reflecta cteva stele palide: ai fi zis ca era o b roderie argint asezata la nivelul apei. n atmosfera transluc ida se simtea mirosul de fn cosit. Zgomotul unu i hohot plns tulbura brusc liniste

a nocturna. Jan se apleca peste prichiciul ferestrei. ? Vine din odaia lui Sigrid, sopti el. Parul lui parea alb n limpezimea lunara si o bucurie, o bucurie disperata, daca s e poate spun e astfel, stralucea pe chipul ncordat. Nu ne-am miscat. Noaptea era calma, indiferenta; vara, noptile scan dinave risipesc binefacatoarele tenebre. ? Domnul fie laudat! ofta Jan, cnd totul reintra n tacere. Parea cuprins de un acc es de veselie. Ce-o fata asta de plnge astfel? spuse el. Sa i se fi ntmplat vreo ne norocire iubitului ei Sven? Dimineata, Sigrid avea chipul ca ostia si cearcane adnci i subliniau ochii. De cnd sosise ea, dragostea mea era chinuita de spaima. Nu mai mncam dect din vrful buzelor. Jan ma tinu de rau . ? Las-o, zise Sigrid, si eu mannc putin... ca sa-mi pastrez linia, adaugase ea pe un ton batjocoritor. 78 Dupa micul dejun Ane Mette aduse o tava plina cu scrisori si ziare. Am bagat de seam a ca deschizndu-le pe ale sale, se straduia sa distinga scrisul din scrisori le pe care verisoara lui le scotea plicuri si le parcurgea rapid. Apoi atentia i se fixa pe un pachet patrat ale carui sfori Sigrid ncepu sa le Iesi la iveala o acuarela. Ea o privi ndelung. ? Arata-mi si mie! zise Jan. Arata-mi! repeta el cu voce autoritara. Sigrid tresari. Un surs victorios i dezgoli dintii stralucitori. ? Ma lasi mai nti sa citesc ce scrie? E aici o legenda... replica, ea ironic. Si n timp ce parcurgea rndurile scrise cu cerneala aurie, chipul i se acoperi de o usoara roseata. ? Ei bine? facu Jan cu nerabdarea ramasa probabil din copilarie. ? Nu! zise fata strngnd tabloul la piept. Cu ce drept te amesteci n darurile care m i se fac? Sun t libera ti le arat sau nu! ? Ai dreptate, zise Jan rece, treburile tale nu ma privesc. Am vazut o pictura s i tot ce e p ictura intereseaza! ? Ide, gasesti ca portretul mi seamana? Sigrid mpinse imaginea spre mine. Era un cap mic de femeie, cu ochi prelungi, eni gmatici, cu barbia sprijinita pe doua mini palide cu degetele ncrucisSafitnex. u.l.. scria dedesubt. ? Da, am spus eu, sunt ochii tai, gura ta... Ea ridica din umeri, lua tablouasul si, cu mnerul de argint al cutitului, sparse sticla; apoi, cu grija , ca sa se taie n cioburi, scoase acuarela si-o rupse n buc ati. ? Ia talmes-balmesul asta de aici, zise ea lui Ane Mette care ncarca pe o tava va sele de la micul dejun. La zgomotul sticlei sparte, Jan, cufundat ntr-o revista medicala, nici macar nu r idicase capul. Paru auzi porunca data servitoarei de catre verisoara sa. VI ERAM INVITATI LA MASA DE PRNZ la pastorul din Troelle. Sigrid aranjase ntr-o cutie niste ca ramele care le facuse n ajun pentru nevasta pastorului. ? Am sa tai ctiva trandafiri pe care vreau sa-i adaug la cutia cu bomboane, zise ea. ? Iar mi despoaie gradina, ofta matusa Brita. Vazndu-se singura cu noi, ceea ce se ntmpla rar, se grabi sa ne faca unele confiden te. ? Stiti ca fata asta duce o existenta nomada? Ah! Am visat pentru ea o alta soar ta. De cte ori s e ntoarce la Tjorpa, are noi repulsii pentru obiceiurile din tinutul nostru. Mi-a expus ni ste teorii lipsite cu to tul de simt. Niste sminteli! De pilda, pune si binele s i raul n aceeasi oala si socoate ca orice mijloc e b un cnd vorba sa-ti atingi un scop, care pentru tine nseamna de fapt singura ratiune de a trai. Ceea c e-i treb uie nebunei asteia e un barbat serios si sever! Dar ncearca sa-i spui ca-ti sare n cap ! ? Nu trebuia sa se marite cu Sven Lundell? ntreba sotul meu care-si golise luleau

a si acum si -o umplea din nou. ? Ah, baiatul ala!zi se doamna Lindval, ridicnd spre Jan ochii ei limpezi ca cei ai unui co pil. S-ncapatnat degeaba, bietul baiat! Ea nu l-a vrut, si numai Dumnez eu stie de cte ori a cerut-o de nevasta! Privirea sotului meu nu mai era dect o linie de otel ntre genele ntunecate. ? Lundell si-a facut studiile cu mine... Ce s-a mai ntmplat cu el? ? Stiu ca s-a nsurat cu o fata din Stockholm, unde s-a si stabilit, zise ea. Prin usa-fereastra o vedeam pe Sigrid taind trandafirii pe care, pe masura ce-i taia, i punea ntr-un cos. ? Stiam eu ca are sa-mi despoaie gradina! Si mi-i ia pe cei mai frumosi! gemu do amna Lindval . i trebuie chiar attia? ? Hei, vorbaretilor! striga Sigrid, se pare ca ati uitat ca mncam la Troelle. Nu sunteti gata si Jerk pregateste sa nhame caii! Eu mi-am si pus rochia! Jan clipi din ochi ca naucit vaznd-o pe verisoara sa alaturi de cai. Purta o roch ie vaporoasa, d e un tandru, mpodobita cu dantele fine. O palarie alba cu boruri mari i umbrea usor chipul de lumina. Si din frumusetea ei ma sperie, spaima mi strn se inima. Parea snosmamsi ar lv2a4, radioasa ca si ziua aceea ca re era o feerie de limpezime si de miresme. Castanii de pe drum si aprinsesera toate luminarile roz care sclipiri de aurora sub umbra verde a ramurilor lor. Trasura mergea pe un covor de petale roz, pasa rile cntau pierdute. naintam ntre cmpuri de spice coapte. Sigrid opri caii si alerga ntr-un loc proaspat sec erat. nsufletire plina de veselie, minile sale adunara un brat de al bastrele, maci, margarete, si cte va papadii nalte crutate de coasa. ncepu sa sufle n acestea din urma, n timp ce privirile ei umede l nvaluiau pe Jan. ? ti amintesti?! Cine sufla ultimul? Si el, nduiosat de frumusetea zilei si de gratia acelei fete luminoase, raspunse cu o voce tulb urata emotie prost ascunsa: ? Da, Sigrid, mi amintesc! 24 Zna verii (suedeza). 79 Matusa Brita si cu mine ne asezasem n fundul trasurii. Jan si Sigrid, n fata noast ra. Aceasta din urma mpleti ntr-o cununa florile risipite pe genunchii ei, apoi si puse cununa peste pal aria cu boruri ma ri, att potrivita cu chipul ei senin. Pe acel drum pe care-l st rabatusera adesea mpreuna, amintirile se rid icau stol... Le auzeau chemarile ndepartate. Si, fiindca-i simteam uniti, rentorsi ntr-un trecut la care nu p uteam parte, sufeream cumplit. Presbiteriul era o cladire veche, nghesuita la capatul unei alei de mesteceni. Pa storul Lindstrom si sotia ne-au primit sub porticul pictat si sculptat. El, n red ingota, cu guler nalt, chenaruit cu alb, cu fat a rasa pletele lungi si drepte. B uze surzatoare de bun sosit. Ea, nalta, putin ceremonioasa, mbracata n tr-o rochie severa, de lna. Saluturile s-au schimbat fara efuziune, cu toate ca perechea n-o mai vazuse pe Sig rid de bine de un an. ? God dag! Godd ag! Si aici, dusumelele bine ceruite erau goale. O multime de broderii de mna acopere au mobile le. Fiecare placa a monumentalei sobe de faianta reprezenta un subiect de vnatoare. n odaia ma re si linistita, ferecaturile, nchizatorile cuferelor si ale dulapurilor de vase straluceau, parca erau de aur, pe lemnul ntunecat al mobilei. De ndata ce ne-am asezat la masa, ntre cei de fata se stabili un curen t de dispozitie. Pastorul avea un fel de a ma privi care ma intimida. M a simteam prost, mi spunea m ca oameni se mirau probabil de alegerea lui Jan, cu att mai mult cu ct Sigrid, n intentia precisa de a se pune, prin contrast, n valoare, tinuse sa stea lnga mine. n cursul discutiei, ncepu sa-si relateze impres iile despre Paris.

? Este orasul care m-a captivat cel mai mult! zise ea. Ai sentimentul ca acolo v iata e ct se poate intensa, pasiunile sunt parca mai violente, viciile mai ascuns e... La aceste vorbe, matusa Brita si nevasta pastorului se uitara la tnara fata cu ni ste ochi n car e ncoltise frica. Ea ncepu sa rda. ? Prietenii mei francezi, zise ea, ma gasesc glaciala si nchisa. Toti mi spun ca s unt prea rezervata. ? Da, remarca pastorul surznd, ne place sa trecem drept personaje nensemnate, ca ni meni sa nu poata rde de noi, nici spune: Iata niste oameni care n-au destula rusine ca sa ascunda c e au mai bun n ei! Jan si Sigrid ramasera tacuti. Pe moment, privirilee nlit slnira. n ochii fetei, s e citea o blndete umi la; n cei ai barbatului, o emotie prost stapnita. Amndoi erau tristi si fericiti... Luci da, asistam la o scen a care sfsia. Prin ferestre, se zarea biserica alba, cu aco peris negru, ascutit. Clopotnita de lemn, mai lar ga jos, foarte veche. Data de pe vremea cnd un rege din nord, trecnd printr-un sat, a fost servit de fata burgme ister cu o bautura de prin partea locului; n cupa, laolalta cu gustul boabelor co apte la soarele amurgului, se amestecase si amaraciunea hameiului... Dupa ce a rostit o scurta r ugaciune, pastorul s-a retras. Matusa Brita si prietena ei se pregatira de siesta. ? Sa facem o plimbare cu barca! zise Sigrid, ridicnd spre Jan niste ochi rugatori . El primi propunerea cu o bucurie fatisa. Ca sa ajungem la lac, am trecut printro padure aidoma celor povestile cu zne, scufundata ntr-o lumina verzuie. Trunchiur ile pinilor, nalti si netezi, precum colo anele catedrale, pareau sa se strnga pe masura ce naintam, vrnd parca sa ne mpiedice sa pat rundem mparatia lor. Pe un pamnt spongios, misunau ciupercile rosii stropite cu alb, ca si cum ninsese pe ste ele . iesirea din penumbra verde, lumina puternica a zilei ne-a ranit ochii, dar tot verde se ntindea n fa ta noastra si suprafata apei. Barcuta aluneca printre ierburi iscnd un lung fosnet. Sigrid l privi pe sotul meu intensitate aproape maladiva. Eu nsami tremuram vazndu-l ct e de frumos! si lasase vesta pe ba nca. Gtul bronzat iesea din rascroiala camasii moi. Nasul, usor acvilin, gura aspra, barbi a voluntara, fruntea care parea taiata pentru coif i dadeau un profil ca al seniorilor de odinioara. Ochii lui ca patasera o stralucire metalica, dar, ori de cte ori o priveau pe Sigrid, dezvaluiau o blndete neasteptata, care o tulbura. ? Ce ai? o ntreba el surprins, n timp ce fata si ascunse fata n mini. Lacrimile i curgeau printre degete. ? Ce ai? Haide, repeta el cu o emotie care-i strngea glasul. Ea clatina din cap, stergndu-si ochii. Un parfum nedefinit i se risipi din batist a. Ce amintire trecu inima lui Jan? Trasaturile i se mpietrira. Farmecul fusese r upt. VII O ASTEPTAM PE SIGRID pentru gustarea de dimineata. ? A iesit cu noaptea n cap, nu stiu cu ce aer de sarbatoare ori de nebunie! ne zi se matusa B rita. N-liniste o clipa! Eram asezati pe terasa, deasupra gradinii n care straluceau florile. Dincolo de g rilajul scun d, drumul scaldat n soare se pierdea n marginea padurii care acoperea zarea. Ane Mette aduse se o tava nc arcata, Jan insista s-o duca napoi. Ar fi nepoliticos sa mncam fara Sig rid , zise el. O linisti pe matusa Brita: ? Nu te teme pentru Sigrid, e o calareati desavrsita. De altfel, iat-o! n departare, un punct crestea rapid. Ajunsa n dreptul nostru, amaszeo oapnrai. Cu o miscare brusca a salelor, ntoarse iapa si, dreapta n sa, constienta de tabloul magnific pe care-l nf

atisa, ramase c teva nemiscata, aratndu-ne profilul fin, cozile grele acoperite de un fetru cochet de care atrna un val lung 80 usor. Ne saluta cu mna. Sotul meu se scula repede si se duse lnga ea. Usoara, Sigr id sari de p e calul care-l lasa n grija servitorului. Jan si Sigrid se napoiara a laturi. Doua siluete nalte, ea doar cu putin scunda dect el. Daca parul varului ei parea de aur fluid, pletele ei pareau scaldate cnd de soar e, cnd luna. Purta un minunat costum de amazoana. Gulerul montant, talia foarte ajustata i scoteau n re lief bustul. Cizmele lacuite sclipeau de sub rochia a carei trena si-o aruncase pe bratul stng . n mina dre apta manusile si cravasa si mergea ncet, sprijinindu-se de Jan. Cu ob rajii nsufletiti, cu dintii si ochii s tralucitori, parea mbatata de lumina si de speranta. Cu cteva ceasuri mai nainte, punndu-mi minile pe umeri, Jan mi spusese: ? Te admir, draga Ide. Niciodata n-am crezut ca te-ai putea stapni cu atta curaj! Dar linistea ta nu nseala. Stiu ct ti-e de greu sa mai rami n casa asta! Tocmai de a ceea am fixat n mod def initiv plecarii! ? Plecam? Cnd plecam?! am spus eu ntr-o explozie de veselie. El surse. ? Poimine cu trenul de opt si patruzeci si cinci, dimineata. Mi-am stapnit bucuria care ma nabusea, vrnd sa ramn rezonabila pna la capat. n curnd om spre o tara unde femeile erau mai putin periculoase. Jan si va regasi activita tea, pianul lui, iar eu mi regasi fericirea. Fericirea de a-l adora fara constrnge re, de a-l admira muncind. Voi uita neliniste a, voi spaimele. Dar de ce anume m a temeam? Soarta mea era buna si putea sa-mi fie mila de cea care ma invidia cu lacrimi de snge. Am hotart sa fiu generoasa n acele putine ore pe care le mai pe treceam a colo si nceput sa caut pretexte ca sa-i ngadui lui Sigrid sa-l vada pe J an, singura. La putin timp dupa dejun , din se auzira niste acorduri energice. D eci i nvinsese rezistenta si el se asezase la pian! Se auzi rs ul Sigridei, basul lui Jan murmurnd ceva, o tacere, apoi niste sunete de vioara. Sunetele aste a stngace, sa cadate nsemne oare tot talentul lui Sigrid? Ai fi zis ca e vorba de un copil care abia nvata si se stradu ie sa notele false. Brusc, am nteles. Ceea c e evocau ei n acest cuminte duet era tot trecutul: o fetita str ngndu-vioara la pie ptul plapnd; la pian, doua mini de baiat disciplinnd masurile... Ah, acel trecut , copilaria, adolescenta lor comuna, acel trecut, n care ei jucasera jocul cumplit al dragoste i si al urii, nu va fi oare puternic? Fiecare obiect din aceasta casa, fiecare p as n aceasta gradina si pe aceste drumuri amin teau de trecut care le apartinea n umai lor. Un trecut plin de dragalasenii copilaresti, de rautati copilarest i. R asfoind albumele de familie, cadeam, aproape la fiecare pagina, pe doua siluete plapnde s au n floare a tineretii. Aveau opt, cincisprezece, douazeci de ani. O fetita slaba, cu nfatisare de copil salbatic, cu doua co zi lungi spate; un baiat robust, cu privirea curioasa. Doi tineri pe cal, ea mbracata n costum de amazoana, cu acelasi chip ca si astazi, doar mai trufas, cu spuma de aur a pletelor izbucnind de sub palarie. Apoi la un m oment am vazut trei tineri ? aparuse si cel de-al treilea care-i despartise ? echipati pentru munte, c u ranita spate, cu alpenstockul n mna , undeva, pe un fund de stnca, alb de zapada. tnt aec-e-stt te pe care li- l facilita imprudenta mea complezenta, ea izbutise oare sa-l convinga ca vechea ei tradare avea cir cumstante atenuante? Oare el o iertase? Dupa masa de prnz, ne-am urcat n odaia noastra si Ja n s-a trntit n pat. ? As vrea sa ma odihnesc putin, spuse el. Sigrid e sub umbrar. Du-te sa-i tii co mpanie, pentru ca o parasi foarte curnd. ntr-o rochie usoara, bleu ca cerul, rivala mea statea jos, profilndu-se pe fondul frunzisului nt unecat. fata ei, pe masa rustica, zaceau fotografii, scrisori, pie tricele de cuart roz, dinti de elan ncadrati n aur, degetar minuscul si, ntr-un sip et deschis, un sir de pietre pretioase de un rosu nchis. ? Cnd am mplinit optsprezece ani, zise ea, astea le-au nlocuit pe alea! mi arata nis te coch ilii mici melci nsirate ntr-un colier. Ct de greu trebuie sa-i fi fost, bie

tul baiat, sa curete aceste mici o rori, lustruiasca, sa le gaureasca, sa le dea reflexul asta de sidef! Aseaza-te lnga mine, urma ea, si lasa mutra asta nenoroc ita! Te supara ca lucrurile astea vin de la un Jan pe care nu l-ai cunoscu t? Un nestapnit, impulsiv, rebel la orice fru? Si ntotdeauna gata la vreo gluma extraord inara? As tazi Jan taciturn, sever, sursul lui e rar... Ai zice ca cele mai bune resorturi ale lui au fost sfarmate. Am protestat. ? Nu-i un om de viata, e adevarat. Dar nchipuie-ti ca, n meseria lui, e zilnic n co ntact cu boala, nenorocirea, cu moartea. Nu stii ct poate sa fie de bine dispus s i de vesel cu bolnavii lui. Multi se vindeca pentru ca au ncredere n el si pentru ca le sugereaza vointa de a se vindeca. Admit , Sigrid, ca tu ai partea cea mai buna din el, dar tu nu l-ai vazut ca mine, tru dind din greu! Nu i-ai vazut, n fa ta salii chirurgie, pe bietii oameni cum astea pta de la el minunea, nu l-ai vazut cu halatul lui alb si cu ma nusile pline de snge cum i linisteste pe cei care-l implora, cum le zmbeste, cum le da sperante! Sigrid ma ascultase, cu ochii dilatati de o atentie patimasa, cu obrajii mbujorat i. Am tacut. Atu nci ea luat capul n mini. ? Ct esti de fericita, Ide, ca traiesti alaturi de el! Si mai mormai ceva care ad ucea cam cu: Si ct Urasc . Aseza n frumoasa caseta obiectele etalate pe masa si o nchi se cu cheia. ? Iata tot ce mi-a ramas de la el! zise ea, cu gura crispata de amaraciune. Treb uie sa ma mul tumesc lucrurile astea inerte cnd inima mea, sngele meu striga dupa el! Se nfurie: Nu mai pot! Nu m ai pot! pumnii i se napustira pe capacul cutiei, zgriindu-l cu unghiile. ? Sngerezi! am strigat eu speriata. ntr-un gest de turbare, si sterse degetele de frumoasa rochie azurie, pe care apar ura cteva p ete. M-81 dat napoi n fata privirii ei ratacite. ? Nu pot trai fara el, Ide, gemu ea. Acum, dupa ce l-am revazut, nu mai pot! Nu mai pot! rep eta ea disperare. Da-mi-l napoi, Ide! Nu stii ce fire ne leaga pe un ul de altul! Nu stii de cta pasiune e capa bil! Ct imensa e dragostea lui pentru m ine! Crezi ca nu ma mai iubeste? Fleacuri! i voi explica, va tre bui sa asculte, sa nteleaga ca exista fapte care-si dau concursul ca sa piarda o fiinta... mprejur a rile, cerul, atmosfera, ce stiu eu! Ma va crede! Am fost din totdeauna a lui, Ide! Domnea asu pra mea. Cu blnd etea ori forta stia sa-mi nfrnga rezistenta. Ah! ct i placea lupta, ct i placea cucerirea! N-o poate exerc ita asupra ta, biata Ide, gtul tau e dintre cele care se pleaca! Al meu e mai ferm. Asculta! Nu ma tem de nime ni. Nimeni niciodata nu m-a putut face sa-mi iertare cnd eram rautacioasa. Mai curnd m-as fi lasat zdrobita n bataie. Ei bine, vrei sa stii? l suparam pe Jan pentru singura placere de a ma arata cali na pe urma si de a f i iertata! faceam sa ma ameninte si tremuram de spaima si d e placere si cred ca numai teama pe care avea m fata varul meu m-a facut sa fiu att de nebuna dupa el. Si, apoi, gusturile noastre asemanatoare pentru muzica pen tru legendele tarii ne tineau departe de ceilalti copii din trg. Ne ajungeam unul altuia si z ilele scurgeau bogate n fantezie, feerie, dragoste! Da, Ide, dragost e! La zece ani ne iubeam si obrajii m ei paleau cnd Jan, care avea doisprezece ani, se ivea brusc n fata mea. Si el? Ma iubea mai mult dect viata, spus-o ieri din nou, vai, fara sa vrea sa admita nebunia mea deo clipa. Dar ma iubeste. Ide, l- am simtit, niciodata n-a ncetat sa ma iubeasca si e nenorocit, crede-ma! Reda-i libertatea p e care nu ti -o va niciodata, dar pentru care te va binecuvnta. Ide! Renuntarea t a ar fi dovada unei iubiri adevara te si ridica mai mult n ochii lui dect ntr-ai me i, caci eu sunt incapabila sa ma resemnez. l adori, se ved e asta! ti va multumi p entru sacrificiul tau si nu te va uita niciodata! Ma ridicasem n picioare. Vedeam ochii verzi ai impertinentei fiinte stralucind. P robabil ca-i parea m o rivala usor de nlaturat. N-avea de partea ei frumusetea, orgoliul care-i faceau att de pa tetice ge sturile implorare, ochii plini de rugaminte, tonul de cersetoare? Cum,

amintindu-si de copila independenta, mai trziu de tnara impetuoasa, sotul meu nu fusese miscat de acea Sigrid transformata prin suferinta, p ierduta umilinta si de cainta? I-am raspuns cu voce ferma: ? N-ai sa izbutesti sa ma subjugi, Sigrid. Niciodata nu-mi voi lasa barbatul, ni ciodata, ti-o jur! A tta ct nu-mi cere el nsusi libertatea. n acest caz, dar numai n acest caz, ma voi nclina... Brusc, chipul ei se linisti, ochii si reluara expresia lor frumoasa, putin trista . Oare auzise pasul lu i Jan se ivi la intrarea n chiosc? si nvalui varul ntr-o priv ire att de patimasa, att de plina de ru gaminte dragoste, nct am ntors capul. ndrept -se spre el, i ntinse minile. Rochia patata de snge i dadea aer tragic. Ca si cum nas fi existat, Sigrid l ntreba fara nici o rusine pe sotul meu: ? Mi-ai citit scrisoarea, Jan? Te-ai convins sau vrei sa pleci fara sa ne fi mpac at? Ochii lui Jan n-avusesera niciodata acea blndete, vocea lui, acel accent plin de emotie, ca atu nci cnd raspunse: ? Nu mai sunt suparat pe tine, Sigrid. Emotia o facu sa se clatine. El o prinse n brate. ? Nu vreau sa traiesc fara tine, gemu ea. Nu cer nimic, nimic dect sa traiesc und e traiesti si tu! Ai mila mine! Ia-ma cu tine! Fie-va mila la amndoi, luati-mi cu voi! Se desprinse din minile lui Jan cu toate eforturile lui de a o retine. Cazuta la picioarele sale, si ap asa capul pe genunchii lui, repetndu-si nebunelile rugaminti. El o ridica si-o strnse la pie pt. Uitnd de preze nta mea, privea patimas. Ea avea ochii nchisi, genele lungi i um breau transparenta obrajilor si gura sotulu i meu att de aproape de buzele ei pal ide, nct am iesit pe furis ca sa nu vad ceea ce m-ar fi sfsiat. M-a m urcat odaia n oastra. Eram att de rascolita de scena la care fusesem martora, nct, muindu-mi-se p icioa rele, m-lasat sa cad pe patul desfacut unde-si facuse Jan siesta. O mnie ne buna puse stapnire pe mine. A s fi vrut strig, sa ma pretez la o razbunare imedia ta. Dar am auzit pasul si vocea lui Jan. Atunci, cramponn du-ma pat, am avut senz atia ca alunec ntr-o prapastie. VIII ? IDE, STRIGA DE JOS VOCEA lui Sigrid. M-am apropiat de fereastra. i dai voie sot ului tau sa mea rga calare mpreuna cu mine? Ce-as fi putut sa-i raspund din moment ce Jan nu-mi venea n ajutor? Putin mai trzi u i-am vazut plecnd. I-am vazut disparnd pe sub brazii de la capatul drumului. Oare de cte ori, n decurs de doua ore, ct durat absenta lor, m-am uitat la ceas? Niciodata acele lui nu mi s-au parut ca nainteaza att d e ncet. bucatarie, m-am uitat la Ane Mette cum framnt a cu minile ei uscate si brune aluatul unei pra jituri trebuia sa fie servita oda ta cu cafeaua de la ora patru. Pe urma am ascultat vaicarelile matusii Br ita ca re plngea ca fiica-sa o paraseste, ca, de ndata ce vom pleca noi, nu va ntrzia nici ea sa-si reia h oinarelile; repeta mereu aceeasi poveste: Ar trebui sa se marite. Am sa mor si n-am sa am nep oti! S-au ntors la masa de prnz, cam ntunecati amndoi. Sigrid abia se atingea de mncare. D e doua cte un oftat lung pe care nu izbuti sa si-l stapneasca, i se urca din piept pe buze. Mama-sa o privi neliniste. Jan, dimpotriva, vorbea mai mult ca de obic ei. Un roz aproape imperceptibil i aparuse s ub bronzul pometilor. Ai fi spus ca slabise n cteva zile. Cnd am ntlnit ochii lui Sigrid, am cit it n ei nu stiu c e hotarre. 82 Sculndu-ma de la masa, am simtit cum si eu ma subtiasem. nca o ora trecuta care ne apropie de plecare! ? Plecam mine dimineata, mi-a spus Jan, de ndata ce-am ramas singuri. Avea un aer serios care ma intimida. ? ti ramne toata dupa-amiaza ca sa mpachetezi lucrurile, adauga el. Oare m-am apucat vreodata de vreo treaba cu mai multa tragere de inima? Abia put eam sa-m i linistesc

inima, care-mi batea att de tare, nct ma simteam rau. Cnd suna gongul pentru gustare , nu m ai aveam dect de mpaturit rochiile. n acel moment Jan se ntorcea calare de la vizita de adio pe care i-o facuse pastorului. Dupa cafeaua luata pe terasa, am cobort n gradina. Era o zi minunata, impregnata de mirosul cald al rasinii si de parfumul florilor. Lundu-si varul de brat, Sigrid l trase sp re umbrar. Nu m-a m suparat. Fata buna, i acordam cu placere acest moment de singuratate mpreuna cu sotul meu. Ultimul! Tre buia sa-exprim bucuria care, la acest gnd, trepida n mine, si am ncepu t sa ma joc cu puternicul cine dan ez, a simpatie o cstigasem nca din primele zile. Alerga alaturi de mine ca un nebun, ncerca sa ma nhate mna fara sa-mi faca vreun r au. Am ajuns astfel n spatele zidului de verdeata al chdioes ucnudluei, printr- o spartura, i-am zarit pe Jan si pe Sigrid. Ea l tinea de dupa mijloc, si-si spriji nea fruntea de el. ? Nu pleca... Nu pleca... se ruga ea. N-am putut auzi raspunsul. Cu latraturi nerabdatoare, Karo ma ndemna sa continui jocul, p na cnd, epuizata, m-am trntit n iarba. Animalul se culca alaturi de mine, gfind, cu limba af ara. Cele cte va cuvinte pe care le surprinsesem ma umplusera de neliniste. Nu pleca! Daca Jan ceda? Acum e ram d eparte umbrar. n tacerea care a urmat, am auzit vocea lui Jan, o voce alarm ata, care ma facu sa alerg. Ve risoara era ntinsa pe banca din chiosc, palida de parca era pe moarte. Sotul meu o batea pe mini, rostind u-i speriat, numele. ? O sincopa... murmura el, privindu-ma cu un aer norocit. O lua n brate, rugndu-ma s-o iau nainte si s-o anunt pe matusa Brita. Un miros de a mo niac si valeriana se raspndi n toata casa. Usa odaii lui Sigrid ramase deschisa . Nelinistita, stateam aple cata peste balustrada scarii. n sfrsit, batrna doamna aparu, urmata de Jan care nchise unscae.t Sisiogrri d dormea . Dupa aceasta alarma, care se parea ca ne ameninta plecarea, m-am simtit usurata vazndu-l pe J an pornind la plimbare. ? Un mars bun nainte de cina! striga el, facndu-mi un semn prietenesc. Stateam la fereastra odaii noastre. Ochii mei mngiau cele doua valize si un cufar ale carui cure le Jan nnodase; totusi nu izbuteam sa cred ca vom pleca ntr-adevar. Trebuia sa privesc situatia n fata, sa nu ma tulbur si mai ales sa nu ma las nsela ta. Jan o iubea logodnica lui de odinioara cu aceeasi putere ca si altadata. Numi era ngaduit sa ma mai ndoie sc. Dorinta patimasa a acestei fiinte facea din el ce voia. Dar i cunosteam si cinstea lui n c eea ce priveste sen timentele. Stiam ca nici un moment nu-si va calca n picioare cinstea. Alegndu-ma n mod liber s i stiind n ce masura apartineam, niciodata nu m-ar fi repudiat! Vai! Stiam bine c a gndul suferintei lui tacute mi-ar fi fost nesuportat si ca, pna la urma, as fi a juns sa-i redau libertatea, chiar cu sacrificiul vietii mele. Lu nd-o razna cu imaginatia, lacrimile, fara sa-mi dau seama, mi curgeau fierbinti pe minile mpre unate. Jan ma gasi aceasta stare. O expresie de ngrijorare i adumbri trasaturile. ? Draga Ide, spuse el, obrajii tai au nceput sa paleasca. Nu te tulbura astfel! N -ai nici un m otiv sa framnti, crede-ma! ? Stiu ca nu-ti plac lacrimile, i-am spus, suspinnd. El si ncrunta sprncenele. ? Daca ai sti, Ide, ct ma mhnesti tot scuzndu-te att! Purtarea mea fata de tine just ifica oare teama constanta de a nu-mi displace? Am facut semn ca nu, incapabila sa raspund. ? Eu trebuie, nevasta draga, sa-ti cer iertare pentru toate povestile astea la c are te-am exp us n deliberat. Dar n-am putut sa prevad... mpins de dorinta de a-mi revedea patria, i-am scris matus ii Brita nadejdea ca-mi va spune ca fiica-sa s -a maritat. Nu mi-a spus nimic, n scrisoarea ei de raspuns, da r mi-de nteles ca S igrid va ramne pna la toamna n nu stiu ce parte din nordul Angliei.

Eram deci linistit. Cum sa presupun ca fata asta se ncapatnase ntr-o amintire care nu pute a fi dect penibila pentru ea? Dar iata-te la capatul nelinistilor tale, Ide. n curnd vom aju nge n trgusorul no stru linistit si ne vom relua bunele si vechile obiceiuri. Totul e gata? ntreba el aratnd eu mna cuferele. D eschise cutie: Ah, da, zise el, Sigrid mi-a daruit portofelul asta.. . Mi-a spus ca ma asteapta de sapte ani... Am admirat obiectul de piele fina. ? Sapte ani... am murmurat eu. Pe cale de a aranja niste carti, sotul meu ridica ochii: ? Da, Ide, si macar ca n tara asta asa ceva nu-i un lucru rar, fidelitatea asta m -a surprins si m -a miscat. Fata asta are ntr-adevar ceva ciudat! Vezi tu, nu cunosteam femeile, zise el apri nzndu-si o tigara . Sigrid surprinde... O credeam fericita si... Dragostei sale nd urerate si constrnse, eu i-am opus dispretu l si dorinta de razbunare. Vaznd-o la picioarele mele, i-am acordat o iertare marinimoasa si d istanta! Ai ntr-ad evar de rde de mine, de o fiinta att de nfumurata! Ei i-am zdrobi t viata, eu mi-am refacut-o pe a mea. C e mai face azi pentru ea? n amaraciunea lui, uitase de mine, nu-si dadea seama ct rau mi facea, si puse minile pe umerii mei: 83 ? Nevasta draga, tu esti odihna! Lampa blnda care arde seara n dosul unei perdele albe... Pe fereastra, l vedeam pe Jerk, cu o mutra ncruntata, ducndu-se si venind pe aleile gradini i: n seara aceea trebuise sa taie el trandafirii pentru masa de seara. Ane Mette veni sa ne spuna ca masa e gata voce pe care ti-o iei cnd n casa se afla un bolnav. Privirea ei nelinistita facu nconjurul camerei. ? Cum se mai simte fiica dumitale? o ntreba Jan pe matusa Brita. ? Mai bine, raspunse ea oftnd. A vrut sa se scoale si sa vina la masa... n orice mprejurare Sigrid avea grija de toaleta ei. n seara aceea aparu ntr-o rochie de satin alb , care mula pe trupul ei minunat si al carei decolteu i lasa libere gtul si umerii. Cozile ei mari si luminoas e pareau somptuoasa diadema. Asa cum statea n cadrul usii, cu ochii ei prelungi lungi si stralucitori , cu colorndu-i n roz obrajii delicati, era dumnezeiesc de frumoasa. ? Nu trebuia sa-ti parasesti odaia! zise Jan conducnd-o la masa. ? Ultima seara... murmura ea, ncercnd sa surda, un biet surs de o suava tristete. Pr i virile ntlnira, li se cufundara una ntr-alta.. Ochii lui Jan se tulburara de dori nta, n timp ce ai ei notau n lacrimi. mine ma uitasera. Matusa Brita se plnse de jun ghiuri n picioare. ? Vom avea furtuna, murmura Ane Mette care servea la masa. ntr-adevar, nori negri acoperisera orizontul. Dar gradina era nca luminoasa. Jan i oferi lui Sigrid bratul sa treaca n salon. O coplesea cu atentii, o trata ca pe o condamnata careia trebuie sa-i acorzi ultim ele atentii. Matusa Brita si aduse mpletitura si se aseza n usa-fereastra. M-am asezat alaturi d e ea, ca sa-i ochiurile pe care le scapase pna jos, la marginea mpletiturii. ? Cnta-mi ceva, Jan... Sigrid se lasa sa cada ntr-un fotoliu. Sotul meu se aseza la pian. Din clapele abia atinse, tsni un val de note perlate ca un talaz jucaus care sare , recade, se dizolva spuma. Un surs, un capriciu, o bula colorata care se sparge, piere... Introducere sclipitoare evoc nd poate primaverile fugare, fagaduielile fragile... Apoi, putin cte putin, din tumultul d e arpegii, se desprinse ra, n mai clare, teme populare si familiare. Imagini clar e ale copilariei mngierilor caste. Betia de a aler ga n matinal. Nadejdile si dorin tele nelinistitei adolescente nerabdatoare sa traiasca... Si acea muzica e stomp ata, catifelata, n care rasunau clopotei argintii, nu era menita sa le aduca aminte de sania n care, vr ti unul altul, alunecau iute n aerul nghetat? Si iata si fosnetul p inilor uriasi, mugetul torentului si al c ascadelor.

Notele curgeau, se amplificau, se pierdeau ntr-o rafala de octave. Pianul tuna si palpita; discutie n tre vntul ce urla, arborii rasuciti, florile ngrozite... Brusc, un acord sec, o disonanta a tt de sfsietoare, nct se paru toate coardele instrumentului au fost rupte dintr-o si ngura lovitura! Sigrid tresari si se apleca spr e cel cnta. Apoi se sprijini de s patele fotoliului, inerta, cu pleoapele nchise. Ai fi crezut ca e moarta, far a m iscarea usoara a snului. ? Mai cnta! suspina ea. Si jocul bizar rencepu, cioprtit, sacadat, crispnd nervii. Ai fi zis ca un sef invi zibil de orche stra batea masura, amesteca ritmurile ntr-un vrtej ndracit, crea o muzica nemaiauzita niciodat a, facuta din sarcasm, din furie, din tulburari de nepotolit. Dar brusc, urechea emotionata se linisti. Era acalmia dupa zar va. Notele devenira mai ncete, spatiindu-se ca ultimele picaturi de ploaie sau ultimele lacr imi ale unei inim i care linisteste. Acum muzicianul improviza, si cantilena era impregnata de iertare si de tandrete. n fata fetei asculta si careia abia i se m ai putea distinge chipul, Jan si deschidea sufletul prin limbajul inexprim abilul ui... Confidente melodice, fata de care eu ramneam straina si care ma chinuiau. Daca ma i nainte cramponasem de ideea plecarii noastre iminente, acum spaima de viitor m a sufoca. Un nor se ntinsese deasupra casei, ntunecnd odaia. Jan, care, de la o vreme, l lasase sa vorbeasca n lo cul lui p e cel melancolic dintre marii maestri, cnta cum nu mai cntase niciPordea lutadi ul al doile ade Chopin, ncarc a muzica asta dureroasa cu propria sa tristete, se gndea poate la marile ndepartate care urmau sa- i desparta, la marile pustii, unde si unul si celalalt cautau n van pavilionul sperantei. Iat a ce exprimau clapele de ivoriu de abanos si aveam impresia ca erau inundate de lacrimi. Un fulger galben si rosu, urmat d e bubuitul tunetului, smulse din tenebre o femeie batrna, adormita peste mpletitura ei si alt e trei fiinte n chi nurile conflict iremediabil... * * * Ma ntrerup adesea, cu capul n mini, cuprinsa de o insurmontabila descurajare. n timp ul zile i, mi imposibil sa scriu. Fermierii ma privesc cu neliniste. Trebuie sa l e par indiferenta, bizara. i ajut la t reaba, fara tragere de inima. Ca sa nu-mi necajesc binefacatorii, ma asez cu ei la masa si ma straduiesc s a mannc. Spre seara plec prin Veldul pustiu. As putea merge ceasuri fara sa ntlnesc o singu ra manifesta re a vietii. Aerul e nemiscat, tacerea opaca. mi rumeg revolta, desperarea, hotarta sa-mi paras esc caietele, tremurnd sa mai evoc un trecut care ma sfsie. Apoi, ntr-o dimineata, cnd ma trezesc, simt, r evenind n m ine, nevoia de a scrie. Atunci simt tot atta bine ct si rau si-mi adun amintirile una dupa alt a. De ndata ce ma instalez fata mesei, cu mna asezata pe o noua foaie alba, memori a mea, limpezita parca de lunga odihn a mi faptele, personajele, aspectul cerului si starea atmosferei, cu o claritate prodigioasa, o realitate car e, adesea, ma face sa ntind minile ca si cum as putea atinge imaginile care-mi populeaza odai ta... Asa ca-mi sunt prezente cele mai mici detalii ale acelei nopti tragice. Dupa ceam condus-o pe S igrid 84 n pragul camerei sale, ne-am urcat n odaia noastra. Eu m-am aplecat pe fereastra. Greierii cntau pe miriste si, cnd vntul trecea printre ramuri, se auzea zgomotul moale al cte unui fruct copt caznd n iarba. avea aceeasi frunte ngrijorata pe care i-o vedeam n ajunul vreunei o peratii complicate. l auzeam agitnduse n cabinetul de toaleta dupa ce ma culcasem. Cnd veni lnga mine, ma ntreaba aratnd spr e bagaje: ? E gata totul?

Mai ramasese ntredeschis doar un cufaras, n care urma sa ne punem ai odboiueac tze le de toaleta. A m ramas multa vreme cu ochii atintiti pe cerul furtunos. Oare sotul meu dormea? Tr upul lui mare ramasese nemiscat sub cearsaf. Un tunet nfricosator ne facu pe amndoi sa tresarim. Sabii fo sforescente sagetara camera. ? Trasnetul a cazut aproape de aici! striga Jan. Ne-am napustit la fereastra. Jos, niste stoguri de paie ardeau aruncnd jerbe de s cntei; ai fi put ut sa drept niste focuri ale bucuriei. Chiar n acel moment cineva batu Ia usa. ? Jan! chema vocea sufocata a matusii Brita. Repede, repede! Sigrid... Mai ngaima cteva vorbe pe care nu le-am putut ntelege... Sotul meu si puse n graba halatul de casa si cobor. Oare ce se ntmplase? ntre bubuitu ile tunetelor, auzeam un du-te-vino afara. Ane Mette ntredeschise usa. ? Fru Yvarsen, doctorul va roaga sa-i dati trusa care se afla n valiza albastra. Batrna tremura. ? Stapna dumitale e bolnava, Ane Mette? Am ntrebat-o eu, ntinzndu-i obiectul cerut. Ea ma privi dintr-o parte. ? O sa va spuna doctorul... facu ea evaziv. Ma agitam, sigura ca incidentul, de care nca habar n-aveam, ne va mpiedica sa plec am si, v azndu-pregatirile amenintate, ochii mi se umplura de lacrimi. Nu mai put eam sta locului. Punndu-mi un c apot peste camasa de noapte, am cobort n gradina. Ploaia ncetase. Lumini polare alunecau la or izont. Copa cii si florile se ntindeau cu voluptate n aerul mprospatat. Prospetime minunata, n care domina parf umul trand afirilor. fereastra lui Sigrid, o lumina slaba dovedea ca lampa fuses e acoperita. Cealalta fereastra era desch isa. M-apropiat si am surprins glasul n durerat al rivalei mele: ? ...Era o noapte la fel ca asta... Stateam n fata patului tau nconjurata de fulge re. Adu-ti aminte ! M-ai la tine n pat, m-ai strns la piept! ? Eram niste copii! zise vocea grava a sotului meu. ? Ne iubeam! Ah, cum ne mai iubeam! gemu ea. ? La ce bun sa mai scormonesti amintirile acelea care-ti fac rau? ? Cum de nu pot inventa cuvinte noi, cuvinte care sa-ti trezeasca mila, sa te fa ca sa plngi! ? E de ajuns ca plngi tu, Sigrid. ? O voi lua de la capat! striga ea hohotind. Atunci, pe tonul acela imperios pe care stia sa-l ia fata de un bolnav recalcitr ant, Jan striga: ? Nu ti-e rusine? n tara noastra se moare din datorie, niciodata din dragoste! Ea continua sa plnga murmurnd ceva si el raspunse: ? ti fagaduiesc, dar bea asta! n acel moment, n sufragerie se aprinse lumina. Matusa Brita aparu la usa-fereastra si privi afara. ? Tu esti, Ide? Vino, fata mea, sa bei o ceasca de cafea cu mine! Ct esti de pali da! zise ea va zndu-Ah! Sigrid asta m-a facut sa ma treaca toate naduselile! n noa ptea asta ne-a ntors pe toti pe dos! ? Ce-a facut, matusa Brita? Batrna si ncrucisa, pe masa, minile mari si moi. ? M-am trezit tresarind la bubuitul ala care trebuie sa te fi trezit si pe dumne ata. Trasnetul caz use peste stoguri. Si iata ca aud un tipat, care ma strapunge ca un fier rosu. Poate ca sa speriat, mi-am spus alergnd n odaia lui Sigrid att de repede ct mi ngaduiau bietele mele picioare. Ce spectacol, Du mnezeule! Si-acum mai tremur! Camasa de noapte era rosie de snge si sngele tsnea n juru-i, mpro scn d patul care statea. Am crezut c-a asasinat-o careva, dar ea ncepu sa se vaite : Vreau sa mor, vreau s a mor! continua sa-si, agite mna taiata care siroia ca un r obinet deschis. Am luat un servet, l-am nnoda t deasupra

ranii, strngndu-l ct am putut de tare si am dat fuga sa-l chem pe sotul tau. Nu strigi si nu lasi usa deschisa cnd vrei sa mori! mi-am zis eu. Jan intra. ? Vai ce frumos miroase a cafea aici! Ma poftiti si pe mine? Si el era foarte palid, avea un aer trist si obosit. Matusa Brita se grabi spre el, i turna bautura f ierbinte puse alaturi o sticla daer ack. ? Cum i merge verisoarei tale? ntreba ea. ? Doarme, cteva ceasuri vom fi linistiti. Cred ca avem ntr-adevar nevoie de linist e, nu-i asa, Ide? n odaia noastra, mpinse cuferele cu piciorul. ? n concluzie, nu mai plecam mine, sau mai bine zis azi. Esti deceptionata, biata mea nevasta? L-am privit fara sa pot raspunde ceva. El surise silit: ? Da, am facut prostia sa-i promit... Mi-a fost teama... Lesinase de doua ori. S i apoi, surse el, am bagat de seama ca ei i era mai frica dect mie. Dealtfel n-a facut dect sa-si zgrie usor ve nele, desi a sngerat mult... Ramase gnditor. Dar, ma rog, sufera destul, surescitarea nervilor ei e ne linistitoare. Am de terminat-85 sa ia un calmant. Si-a vrt n cap ca de acum ncolo nu mai poate trai departe de mine. Da, Ide, mai bine vorbesc deschis de complicatia asta n care imprudenta mea ne-a aruncat pe toti trei! Dar, lin isteste-calatoria noastra nu s-a amnat dect cu ctev a zile. ti apartin, n-ai de ce te teme! Apoi adauga fo arte ncet: ntre noi exista o umbra mica si draga... Nu mi-am putut retine prea mult lacrimile care ma sufocau. M-a luat n brate, eu m i-am lasa t capul pieptul lui. ? Biata mea nevasta, daca ai sti ct regret ca m-am ntors n casa asta... ? N-ai nici o vina, am protestat eu, n-ai crezut ca Verisoara ta te-a uitat, ca s-a maritat? Dar cnd te-a iubit atta, cum te-ar fi put ut uita? Nu-i nimeni pamnt ca tine. ? O sotie indulgenta... murmura Jan, ncruntndu-si sprncenele... IX ERA PRIMA OARA CND INTRAM n camera lui Sigrid. Ca si n celelalte odai, peretii erau mbraca ti n lemn, dar aici, ntr-un lemn frumos de trandafir, neted ca satinul. Carti scumpe, legate , straluceau n dosu l grilajelor de arama ale unei biblioteci scunde. Patul, care ocupa jumatate dintr-un perete, era acoperit cu o minunata blana de lutru; doua blani de urs alb erau aruncate pe parchetul ca oglinda. Scr inul deschis lasa sa s e vada placa sustinuta de lantisoare de arama o calimara de cristal si o rama de email albastru mpodobita cu aurarii, ale carei usite mici, lucrate cu finete, ascundeau o imagine... Rama aceasta par ea un pretios obi ect dintr-biserica, un tabernacol tainuind efigia unui idol... ? E frumos la tine, Sigrid, i-am spus eu. Palida si languroasa, si sprijinea capul pe perne. Storurile de matase crem erau lasate peste ferestrele deschise, cernnd lumina stralucitoare a zilei spalata de furtuna de peste noapte. N-am cutezat sa a duc vorba despre incident. Ea fu cea care-mi arata mna stnga bandajata pna la cot si sustinut a de un rulou. ? Te doare, Sigrid? Ea clatina din cap. ? Stai, Ide, rami putin cu mine. Discutam att de rar... mi surse, apoi, dupa o tacere spuse foarte ncet: ? Sunt lasa, cnd am vazut sngele tsnind n-am mai cutezat... Trebuia sa tai fara sa ma uit... ? De ce-ai vrut sa faci asta, Sigrid? i-ai fi zdrobit inima mamei tale si... ? Nu-ti voi raspunde, ma ntrerupse ea, caci nu ma poti ntelege. Jan, urma ea, m-a pus sa-i faga duiesc nu voi mai repeta acest lucru, dar depinde de tine, Ide, ca sa-mi tin promisiunea... ? De mine?

? Asculta-ma si nu te tulbura, zise ea. Iubirea, cu anii, creste sau moare. A me a a ramas la fel d e vie prima zi! Timpul n-a putut altera dragostea pentru logo dnicul meu de odinioara. Stii ca poti trai des partit ca dragostea sa-si piarda din adncimea, din dulceata ei? Tacu, parca epuizata, si pe chipul ei nfierbntat pupilele dilatate pareau mai stra lucitoare ca niciodata. cuprins spaima n fata acestei pasiuni pe care mi-o dezval uia cu atta nerusinare si fata de care eram de geloasa, nct mi venea sa urlu. ? Da, Ide, continua ea din ce n ce mai nsufletita, timp de sapte ani i-am purtat i maginea n min e ca rana deschisa si sngernda si tu ai vrea sa renunt pentru totdeau na sa-l vad acum cnd l-am reg asit, ce l-am cautat fara odihna? Ce-ti cer? Sa loc uiesc si eu n orasul n care locuiti voi... Ar fi chiar att de cumplit pentru tine? ? Ceri un lucru imposibil! am blbit eu. ? Eh, de ce imposibil? Doar n-am sa stau la bvionie, nteles...n orice parte de un de as putea veni la voi. La urma urmei ntre noi exista un grad de rudenie si-n calitatea mea de ruda n-o s a vreti sa ma inv itati uneori la masa? Nu voi cere niciodata mai mult! n timp ce ea vorbea cu vehementa, ma strabatu o banuiala. ? Ai convenit asta cu sotul meu? am rostit eu cu efort. ? Ce-ti trece prin minte, Ide? Nu! Nici o clipa nu i-am vorbit lui Jan de planul meu. Tu esti singura care-si, dac-am socotit ca pot sa ti-l mpartasesc, am facut -o pentru ca sunt sigura ca ma vei aproba c nd ti spune ca, daca ar trebui sa renu nt de a-l mai vedea pe Jan, viata n-ar mai avea nici un interes pe ntru si... Da , admite ca mor... Ma ntelegi? Atunci ti vei pierde sotul! n cinstea lui scrupuloas a, dr agul de gaseste astazi curajul sa fuga de ceea ce iubeste... Dar spectrul unei moarte ar fi acolo, ntre voi, d e-a pururi, vesnic, ntari ea. si dadu capul pe spate, observndu-ma printre genele coborte. Simteam privirea verde a ochilor iscodindu-mi trasaturile, ncercnd sa ma fascineze, sa ma supuna dorinte i sale salbatice. Ma cuprinse mnia. ? Vrei sa iei acelasi vapor cu noi? am ntrebat-o ntunecata. ? O, nu! zise ea cu usurinta, cu acelasi surs angelic care-mi crispa nervii. Voi veni mai trziu. P na atunci, mi-e de ajuns perspectiva ca va voi ntlni. 86 n fierbinteala discutiei, n-am fost atente la zgomotul de copite al calului lui J an si am tresarit amndoua auzindu-i vocea sumbra strignd servitorul. Intra aproape imediat, cu o telegrama n mna; parea emotionat. ? Mama ta e bolnava, Ide... zise el cu blndete. Selma ne cheama... Vom lua trenul de ora unu noaptea... Eram consternata. Mama trebuie sa se fi simtit foarte rau ca sora-mea sa ma chem e printr-o t elegrama. Toate soiurile de amintiri se revarsara n mine. Fapte marunte, scene marunte din copilaria mea. De foarte multa vreme nu-i mai luam n nume de rau mamei asprimea ei, ntelegnd ca greaua sarci na de a se ngriji singura, fara nici un ajutor, de nevoile liotei sale nu-i putuse lumina chipul p osac. O revedeam la b iserica, ziua casatoriei mele, stergndu-si, pe furis ? parc a rusinata de slabiciunea ei ? lacrimile care-i c urgeau obraji. O credeam rece si curajoasa, dar privirea ei atintita asupra mea n ultima clipa a ramasului bun s-o mai uit... n durerea mea, un sentiment de eliberare mi usura pieptul la gndul c a-mi l as n redutabila rivala. As fi vrut sa-l pun pe Jan la curent cu proiectele verisoarei sale, dar, n ultimul m oment, ezitat de teama de a nu-i vedea chipul, de attea zile tulburat, luminndu-i-se. N-am cobort la masa seara. Ane Mette mi-adu se o gustare n odaie. Jan si Sigrid trebuie sa se fi simtit fericiti sa petrea ca aceasta ultima seara scutiti de compania mea. Am ramas la fereastra. Un alb sidefiu se r aspndise peste pe isaj. Serile

scandinave sunt lungi si limpezi, de un farmec nedefinit. O mireasma placuta de fn venea din hambarele arhipline. Scripetele unei fntni scrtia, galeata se ciocnea de ghizdul ele piatra. A tt de mare e ra spaima mea de a n-o mai gasi pe mama n viata, nct faptul ca Jan si Sigrid si prelungisera f oarttet et-r-ztiut e-ul ma lasa indiferenta. Sprijinita n bastonul ei gros, pe pragul casei sale, matusa Brita asista la pleca rea noastra. Ce fag aduieli facusera Jan si Sigrid? n momentul n care Jerk aduna r enii, am surprins ntre cei doi o privire pierduta... PARTEA A CINCEA I ? MAMA, BIATA MEA MAMA! O sarutam pe frunte, pe pletele-i carunte. ? nca nu poate vorbi, ne-a zis Selma. Raul a dobort-o dintr-o data... n cinstea napoierii noastre voise sa ntoarca toata casa cu susul n jos. Mobilele tra se de ln ga pereti, tablourile date jos, toate asternuturile de pat bastiu pteer iate, afara la aer. Simtise o ameteala usoa ra si, lustruind o oglinda, bagase de seama ca i se strmbase gura. N-a dat importanta, a continuat sa mnuiasca pamatuful de pene si crpa de praf pna cnd o congestie mai serioasa dect primul avert isment a imobilizato complet. Selma, care facea curat la etaj, a gasit-o cazuta jos, bolborosind nist e cuvinte in care i s- a parut distinge numele meu. Doctorul pe care l-au chemat socotea cazul grav. Cum i s-a luminat, la ven irea bietul ei chip contractat! nc erca sa articuleze ceva fara sa izbuteasca, dar cum mi mai vorbeau oc hii ei deve nisera mari si nsufletiti! Dupa ce-o examina pe mama, sotul meu mi dadu prea putin e speran te. Inima era prea uzata ca sa poata merge mai departe. Ne ntreceam toat e cinci n a-i arata respect si a o n conjura cele mai afectuoase ngrijiri. Vorbindu -i, fiecare dintre noi avea n glas o inflexiune tandra. Jan o ncuraja: ? Haide, mama, nu te nelinisti! Ai sa scapi si din asta! n nadejdea ca mama se va simti mai bine ca sa putem lua mpreuna pachebotul, Jan i t e legrafiase doctorului Braas, care-l nlocuia la Krittelwerk, rugndu-l sa-l mai suplineasca nca vreo cteva s aptamni. Tocmai sosise o telegrama si l-am cautat pe sotul meu ca sa i-o dau. L-am zarit n gradina. O carte deschisa se odihnea pe genunchi. Nu citea. Cufundat n gnduri, ca re pareau pline de ngrijorare, nu m-a au zit venind. Am sovait daca sa-l ntrerup din reflectiile sale si, observndu-l n tacere, m-am spe riat de chipu l care scoflcise n cteva zile. ? Jan! l-am strigat ncetisor. Tresari, si ntoarse capul spre mine. Mi-am reprimat ntrebarea care-mi statea pe li mba. Poa te ca ghicit-o, caci a rosit si eu m-am simtit penibil. Mi-a luat hrtia din mna. Ma temeam de con tinutul tremurnd att de tare nca tt rebuit sa ma sprijin de banca pe care statea. ? Braas mi aduce la cunostinta ca clientela mea a devenit nerabdatoare si ma chea ma; el ns usi e aglomerat si asteapta cu nerabdare ntoarcerea mea. Sunt deci silit sa iau primul vapor. Avu o retinere. vremea sa-mi reiau treaba, continua el, sa -mi regasesc cabinetul si pe toti cei care au nevoie de mine! Cum sa nu pricep ca, pentru a-si regasi aplombul, a-si linisti nervii pusi la gr ele ncercari, i trebui au terenul lui de actiune, relatiile profesionale cu colegii, problemele unor operatii difi cile? Da, cum nu l-as fi n teles? mai era si Sigrid! Infernalul ei plan de a se i ntroduce n intimitatea caminului nostru. Nu se grabe a ea ntlneasca vechiul logodni c? Aceasta perspectiva ma facu sa pierd orice masura. M-am aruncat n genunchi. ? Nu pleca fara mine, am strigat eu, nu ma lasa, fie-ti mila! Vrei sa doresc moa rtea mamei ca sa pot pleca 87 cu tine? Ma privi cu asprime, apoi, asezndu-ma alaturi de el, spuse iritat:

? Nu-mi place o dragoste care-ti inspira gnduri criminale! Ah! Cu ce ton rostise aceste vorbe crude! Sfrsita, sigura ca ma dispretuia, n-am mai cutezat sa r idic capul. El se mblnzi. ? Dragostea ta ma ncnta, relua el, dar trebuie sa nveti sa ti-o cumintesti, sa-ti d isciplinezi sen timentele daca nu vrei ca ele sa ma oboseasca. L-am privit. Parea ostenit, bolnav. Trasaturile lui frumoase purtau pecetea lupt elor sale interioare. ? Ti-o repet pentru ultima oara, draga mea nevasta, urma el dupa un moment, n-ai de ce te t eme n priveste pacea caminului nostru. Ct as fi fost de fericita si de linistita daca n loc de pace , care exclude pasiunea si caldura, ar fi rostit placutul cuvnt fericire"... Jan a plecat. Totul aici mai pastreaza nca urma prezentei sale care face de neuit at zilele petrecute mpreuna cu mine; ratacesc dintr-o camera ntr-alta. n cautarea unei licariri care sa strapunga te nebrele ma nconjoara. Stiu bine ca durerea mee eax agerata, fara sc uza, pentru ca am certitudinea ca-mi vo i relua mai devreme ori mai trziu viata alaturi de iubitul meu. Ultimele nopti au fost pe ntru mine aidoma cu cele unui condamnat care asteapta sa fie condus la locul sup liciului. n fata apatiei mele, Jan s i ncrunta sprncenele. El, care detesta orice manifestare sentimentala, nu putea admite o att de totala lipsa de vointa. Si totusi eram constrnsa sa ma familiarizez cu ideea plecarii sale, dar, momentul apropiindu-se, m i apasam batista mototolita si uda de lacrimi pe gura, ca sa-mi nabus strigatele care-mi u rcau din strafundul inimii. ? Ide, vrei sa-mi dai obiectele de toaleta? Am ridicat capul, speriata de tonul rece cu care ma strigase, si am primit din p lin privirea nghe tata care-facea sa roseasca pna si pe cei mai cinici cnd rosteau vreo grosolanie n fata doctorului. Meritam oare privire? ? Daca as fi fost femeie, ni-ua s fi aratat sotului meu o fata umflata de plns si un nas rosu! Vrei sa plec cu imaginea asta a ta, Ide? Am alergat n fata oglinzii si mi-am dat cu pudra. ? Ei, gata cu potopul? ntreba el fara sa surda. Uzase de cel mai sigur mijloc ca sa ma faca sa-mi vin n fire. Ramnea totusi distan t. Se gnd ea oare Sigrid care, cnd si luase ramas bun, daduse dovada de o demnitate cu att mai emotionanta cu c t varul si putea imagina ce eforturi supraomenesti fac ea? ? Ea stie bine ca te va revedea la Krittelwerk! Am trntit-o eu, urmarindu-mi gndur ile. ? Ce vrei sa spui? Jan mi arunca o privire ascutita. ? Sigrid m-a prevenit ca va veni dupa noi n Transvaal, ca nici o putere din lume n-o va putea mpiedica! ? Ea ti-a spus asta si tu ai crezut-o? ntreba sotul meu, blbindu-se usor ca si cum o em otie puternica i ncetinise bataile inimii. Ei, adauga el, nveselindu-se brusc, vazndu-te geloasa, Sigrid a vrut tachineze. ? Vom vedea. Pna atunci, ar trebui sa-mi ntelegi nelinistea. ? Vad, biata mea nevasta, ca ndoiala te otraveste! Nu nega! La urma urmei incerti tudinile tale ndreptatite si-ti datorez o explicatie pe care am amnat-o ntotdeauna, fiindca tot ceea ce atinge sentimentele tale fata de mine vad ca te rascoleste n mod aproape bolnavicios. Vr eau sa te linistes c. Sper n-ai sa ma jignesti ndoindu-te de vorbele mele? De cnd stii ce anume m-a silit sa-mi rostuiesc viat a pe un fagas dect cel pe care m-am crezut sortit, ti spui probabil ca te-am luat de nevasta ca sa-mi p ot pune aplic are planurile... Daca n-as fi nutrit dorinta sincera de a o face fericita pe fem eia care voia sa m a urmeze,

as fi fost un mare vinovat, draga Ide! Crede-ma, alegerea nu mi-a fost indiferen ta, dimpotriva, am pus cel mai viu interes. Singur n tara straina, ideea unui anu nt ntr-un ziar m-a ispitit. Spre surprindere a mea, primit un mare numar de raspu nsuri. Cel al mamei tale ma facea sa nteleg, n termeni concisi ca cerea, nainte de orice, dovada ca eram cinstit si ca puteam asigura existenta fiiceOi sf aatlea. c rescuta n princi pii de ordines i economie,n ecunoscnd dect latura practica a vietii, ?ca csic ria mama ta ? sundte parere ca sentimentul trebuie combatut ca pe un dusman al bunulu i sJaimn tr.se cu finete si adauga: Scrisoarea asta mi-a placut... Nu rosi, Ide, multe casatorii s-au facut astfel si-au fost destul de fericite. Fii convinsa , ca atunci cnd te-am vazut, am ncercat o surpriza placuta. Cu toata evidenta ta timiditate, a i deschis asupra mea ochi mirati, foarte mari si putin speriati. Ochii tai casta nii pareau att de puri, Ide, nct am simt it ca placut din prima clipa. nsurndu-ma cu tine, ti-am adus, e adevarat, o inima dezamagita, dar si o afectiune solida pe care puteai conta. Ti-am dat vreodata prilejul sa te plngi de mine, Ide ? Mi-am vrt obrajii nchisi n minile lui mari si i-am sarutat palmele. Am plns o jumatat de noa pte, abia mai puteam deschide pleoapele umflate. N-am adormit dect spre d imineata. Cnd m-am tre zit Jan gata mbracat. ? Ei bine, leneso, zise el surznd. Abia mai avem vreme sa mncam! n fata oglinzii, am ncercat sa repar urmele pe care lacrimile varsate pe ascuns le lasase pe obra jii mei. se impacienta dinaintea cestii aburinde. 88 ? Tartinele unde sunt? Am dat fuga la bucatarie. ? Cine ti le va mai face de-acum ncolo? am glumit eu. nselat de calmul meu, Jan nu-si mai tainui buna dispozitie. ? Porridge-ul tau aluneca pe gt, Ide, stii sa potrivesti bine untul si zaharul si smntna. nfuleca totul cu pofta. Dupa ce ispravi, se ridica, se uita nelinistit la ceas si , vaznd ca mai ave a timp, fti de colo, colo ntinzndu-se si glumind. n dosul usii se uzi o susoteala. ? Aha, surioarele mele vin sa-si ia adio! striga Jan. Fetele erau ntr-adevar acolo, gata sa plece la lucru, mirosind a sapun, cu obraji i proaspeti s i luciosi cumnatul lor le saruta pe rnd. ? Trasura e jos, zise Selma. Am mers de-a lungul apei albastre a canalului Leuhaven si a apei verzui-albastru i a canalului Ach terhaven, care reflecta o frumoasa moara veche. Rabufniri de aer proaspat, n care se ameste ca mirosul port ului, urcau din pavaj, se degajau din poduri, din cheiuri, din bazine. De ndata ce-am intrat n poLret, Rveassoullu te mi-a izbit ochii. Pasagerii si ncepusera sa urce pe pasarela. Inima ma ndemna sa tip, d ar ma stap neam. trziu, n timp ce-i despachetam, n cabina, un obiect de prima necesi tate, Jan mi-a spus: ? Ai sa-mi lipsesti, Ide. Faca Domnul sa te pot revedea ct mai curnd! Aceste cuvinte, rostite din vrful buzelor, n graba plecarii, ma ntarira. Pe masuta, i pusesem p ortretul Nils alaturi de un pahar n care asezasem ctiva trandafiri ros ii din gradina noastra. Un clopot i v esti pe care nu plecau sa coboare, de pe na va. Clipa sarutului de bun ramas sosise, clipa n care chemi n mod jalnic, n ajutor, toate iluziile, n care spui n soapta: l voi revedea! Sotul meu si apasa bu e pe ale mele: ? Curaj, Ide, pe curnd! Lacomi, ochii mei cuprinsera pentru ultima oara frumosul cap barbatesc, privirea lui clara. Pe pragul pasarelei ma mai saruta o data, apoi am plecat fara sa ma uit napoi, de frica sa nu lesin. II

? NU SUNTEM INFAILIBILI N PRONOSTICURILE noastre, mi spusese Jan. n starea mamei ta le s-ar putea produce o ameliorare. ntr-adevar, de cnd aflase ca n-o voi parasi, se simtea ceva mai bine. mi pusesem pa tul n cam era ei. doua zile, bolnava putu sa-si miste putin partea dreapta si inf irmiera, care venea n fiecare dim ineata ngrijeasca, se mirase de progresul neaste ptat. Ca sa satisfac mania de curatenie a mamei, am angajat servitoare. O acoper ea pe mama cu un val subtire ca s-o apere de praf iar eu surdeam vazndu-i m ultumi rea care i zugravea pe chip la zgomotul maturii si al buretelui nmuiat in apa. Afara n ca mai era cald. Ferestrele ramneau aproape toata ziua deschise spre gradina n care semintele de floarea-soare lui ncep eau sa coaca. Zilele se scurgeau ntr-un soi de seninatate melancolica, da r nu lipsita de dulceata. ntr-o dimineata, deschiznd ochii, am vazut-o pe mama ntoarsa spre mine. Surdea, arat ndu-mi putea sa-si miste degetele de la mna dreapta. ncepnd din acea zi progresele devenira din ce n ce vizibile si doctorul, caruia Jan i-o recomandase pe soacra l ui, nainte de a pleca, socotea ca, contr ar oricaror asteptari, bolnava putea sa-si recapete folosirea partiala a membrelor. Am porun cit sa se aduca un fotoliu rulant, care mi s-a parut a fi cel mai confortabil. Cu o bucurie copilareasca, m ama voi sa se aseze imediat el. Pe chipul ei aspru, reaparu sursul, stergnd grimas a unui obraz paralizat. De-acum ncolo putea sa iasa gradina, unde se bucura de ae rul foarte placut. Ca sa evit scarile, am cobort paturile ntr-o odaie de la parter . Primul mesaj de la sotul meu sosi de la Las Palmas, o carte postala laconica, pe care am past rat-o noaptea pe inima. Dealtfel ma prevenise: Corespondenta nu-i p artea mea cea mai tare! Selma rs e de cnd factorul mi nmna misiva. ? O nhati cum si nhata hotul prada! Fericita asteptare a unei revederi sigure mi umplea acum toate zilele. Mama si rec apata fortele . Starea nu mai cerea dect ngrijiri marunte. ntr-o zi, n timp ce ma nto rceam cu nu brat de dalii, ea mi sp use n distinct: Buna ziua, Ide! surznd siret, buc urndu-se de surpriza mea. n curnd, se putu face nte leasa, cuvinte usor stlcite. Putu sa citeasca si, la bratul uneia dintre noi, sprijinita ntr-un baston, sa faca tr ei, patru pasi prin gradina, unde-i instalasem fotoliul rulant. Cnd matusa Antje venea sa-i tina compania, p rofitam s-o sterg din casa. Saream n trenul de Schweningen si-m i luam ceaiul pe terasa unui mare r estaurant. Alegeam locul unde statusem cu Jan. Orchestra cnta valsuri lente. Atunci ceva se rupea n mi ne, aveam sentimentul ca nu-mi voi mai revedea niciodata barbatul; mi lasam ceaiul nebaut s i ma ndre ptam cmpuri, cautnd locurile pe unde ma oprisem mpreuna cu el. O luam n dir ectia dunelor nflo rite. sigura ca voi mai gasi nca adncitura pe care trupurile noa stre o lasasera n nisip n acea duminica dimineata att de albastra, att de plina de sunetul clopotelor si de bzitul albinelor. Ma ntorce am acasa b olnava nostalgie. Fnul fusese strns de mult, cmpurile erau pustii. O pasare se nalta n aer, zbura cnd s s, cn d jos, cum s-ar fi izbit de niste obstacole. Gze de apa zburau pe suprafata canalelor si cnd apunea so arele devenea mai sonor. Becatinele si lansau din naltim i acel: gjearp! gjearp! monoton. Aproape de mlastinile 89 unei padurici se auzeau latraturile vulpilor tinere: cheaf! cheaf! Si ca o gluma proasta ecourile d in vale multiplicau. Ma grabeam, ma temeam de obscuritatea u nde, ntr-o seara, am vazut naltndu-se d oua focuri nebunatice. i aduceam mamei scaieti mari, albastri, din smrcuri. Ei i placeau, fiin dca tineau foarte mult. III NTR-O NOAPTE, LA TJORPA, Jan dormea att de profund, nct fara sa ma simta, am putut s a -i ating buzele minile lasate n voie pe cuvertura. Adulmecam caldura trupului sa u voinic si, ndrazneata din pricina

ca dormea, mi-am pus gura pe carnea lui n locul unde-i batea inima... Dar el se t rezi. Nebuno , spusese rznd si ma cuprinsese n brate... Oare n acea noapte germenele binecuvntat sa fi rodit n pnte cele meu? De cteva zile ma chinuia o nadejde ametitoare. Posibilitate naucitoare, n care nu cutezam sa cred fiindca deceptia ar fi fost zdrobitoare si ma feream sa cred n ce ea ce poate ca nu era dect o iluzi e. Nu scris nimic sotului meu iubit despre fer icita presupunere. Si, apoi, ceea ce asteptam ca pe-un m iracol mplinit! Nu ma ma i puteam ndoi! Dulcele secret ma umplea de o emotie, a carui profunzime n u putea exprimata de nici un cuvnt, de nici o muzica. Acum mi venea sa rd de banuielile me le, de tulbur arile mele. Teama confuza care, pe moment, mi taiase rasuflarea, pierise! Sigrid nu mai putea sa-mi ia locul! D oua mini mici si fragile o ndepartau. Pierduse partida! Spiritul ei putea urzi orice plan negru, nu ma mai tem eam, aveam sa fim doi ca sa ne aparam! Zilele mi se pareau n cntatoare. Vibram de bucuria care mi tsnea ochii, din porii pielii si mama si suror ile mele, intrigate, ma tot ntrebau. Dar o vaga superstitie ma mpiedica sa-mi dezvalui dulcele secret atta vreme ct nu i-l mpartasisem nca iubitului meu. n s frsit, nemairezistnd, i-am scris: Dragul meu sot, n-am vrut, nainte dfei fao arte siguras, a-ti anunt nadejdea care m-a tinut n nesigura nta attea zile si care acum a devenit o realitate! Nu ma poti vedea rosind... asculta : vom aveau un alt mic Nils as vrea sa pot trage de firul ceasurilor ca sa-ti si aduc mai repede copilasul. Ct de frumos mi se p are acum viitorul! Scrisoarea asta, ntrerupta, n-a mai plecat nici n ziua aceea, nici n zilele urmatoa re. Mama, asezata fotoliul ei, a facut, pe neasteptate, o sincopa. Doctorul, che mat n graba, a gasit-o foarte rau. Cu a jutorul am izbutit s-o asezam n pat. Dar e a si intrase n agonie. Ne-am adunat toate cinci n jurul ei, con templnd, printre lacrimi, acel chip care ne era cel mai drag dintre toate. Pleoapele si b uzele i ramasesera ntr edeschise. La intervale regulate, un hrit ragusit i se urca n pieptul care parea ca se lupta s ub o greutate imensa. scos afara pe surorile mele care plngeau foarte tare. Cnd am ramas singura cu mama, am ng enuncheat la capatiul ei. E o simpla criza, care va trece", i-am suflat eu la ureche. M-o fi nteles? Mna ei, c are o pe a mea, n-avu nici o tresarire. Sfsiata de horcaiturile cumplite, ma rugam din strafundurile inim ii mele, paraseam din ochi chipul pali d perlat de sudoare. Doctorul, ntors spre seara, ne facu sa pricepem ca ncercare a r fi de prisos. Dupa ce le-am silit pe cele mici sa se culce, eu si cu Selma am veg heat-muribunda. Noapte nceata, dureroasa, n care, ntre rugaciunile noastre, vor beam despre existen ta ei plina de griji si de nevoi, deplngnd faptul ca Domnul i s curtase zilele tocmai atunci cnd viata i-ar fi mai linistita si lipsita de tracas ari. Selma adormi. Mi se paru ca rasuflarea zgomotoasa a mamei s e potolea, devenea mai putin greoaie. Am luat lumnarea si m-am apropiat de chipul ei. Zgomot ul din piept i s e stinsese. Mama si mpreuna minile, rasufla... Mi-am retinu respiratia, privind-o fix. Mai rasu fla o data, o ras uflare usoara dect prima si care lua cu ea ceea ce-i mai ramase se din viata. Murise. Trasaturile ei severe destinsera ntr-o expresie de satisfac tie, aproape de multumire. Ridurile parca i se stersesera, n- o vazusem niciodata att de frumoasa. Ne duceam n fiece dimineata toate cinci la cimitir animate de un soi de cainta de a nu-i fi dat m amei ce i-am fi putut da. Eu, mai ales, care, ma lasasem bntuita de gndul ca de acum ncolo nimic nu mai statea n calea plecarii mele. Desi chinuita de remuscari, nu-mi puteam mpiedica inima sa nu-mi tresara de bucurie la perspectiva de a-mi revedea sotul, de a-i anunta marea svie dsete a -mi relua , alaturi de el, existenta de odinioara. Am bagat de seama ca pe surorile mele pierderea mamei nu le zguduise chiar att ct s-cuvenit. Eliberarea dintr-un jug, adesea nedrept, le atenua durerea

. N-aveam deci de ce ma nelinisti privinta lor, cu att mai mult cu ct Selma parea sa fi mostenit energia mamei. Tocmai discutam lucrurile acestea cu matusa Antje cnd am primit, ca raspuns la te legram a mea, telegrama ncurajatoare de la sotul meu. Dupa ce-au fost ndeplinite t oate formalitatile mostenirii si dupa notarul matusii Antje a fost numit tutorel e surorilor mele, am putut fixa n sfrsit ziua mbarcarii. D ar chiar acel moment am primit o scrisoare de la Jan. Mi s-a facut rau citind-o, totusi ea nu continea d ect vorbe bune: Am fost nenorocit, draga Ide, lafnd de moartea mamei tale. O regret sincer pe feme ia care a cre scut-o pe Ide a mea. VaporulA riella pleaca, prinRo tterdam, la 4 noiembrie. Pnaatu nci ai tot timpusla te ngrijesti dev iitorul surorilorta le. Doresc sad ispui d e toata suma pe care tiam lasat-o la Banca; am mai adaugat un mic capital, asa ca-ti vei putea palirnaissit ita surorile. Nu-mi ramn e, draga Ide, desac-tti jac o marturisire carem a costa, pentru ca stiu ca te rvaas coli.T otusi,s ocot d e da toria mea sa-ti mpartasesc un 90 fapt care ar putea sa capete prea mare importanta tdia lc-aas ascunde. Vezi tuu, z ez de preambulu ri, cunoscndu-ti susceptibilitatea.b Eini e, iata: ntr-o bundai mineata, Sigrid a pica t KIari ttelwerk, fara sa m a anunte. N-a venit singura, cir tnd dupa ea un grup de prieteni pe care i-a cunoscu t n timpul trav ersarii. Stau totil a Johannesburg si ea locuieste la ei. Dupa ce-amnc mat Ia hotelul Royal, ne-am terminat sea ra la club. Din cnd n cnd amicii veneau si claxonafua tan usii mele. Nu i-am primitS sigi rid mi-a trntit-o c a prietenii ei ma socot omul cel mpario st crescut pe care l-au vazut vreodata. Ea vorbestet imtopt u l cu nerabdare, despre ntoarcerea ta. Nu mi-e gsrae-um i nchipui spaimele tale! Liniste ste-te, Sigrid n-a pu s nca piciorull a noi n casa; asta ov ei hotar tuc nd tev ei ntoarce. Deci nu-tfia ce grij i inutile. Ide, scolarita m ea nebunatica, nu sunt eu al tau? Socot ca scrisoarea meati va ajunge chiarn ajunul plecarii. Te voi astepta la Cape town; asvao nme revedea mai repede! Esti multum ita? Paginile acestea ma aruncasera ntr-o profunda tristete. Toate vorbele bune cuprin se n ele se s tersera fata strigatului de alarma care urca spre mine printre rndur i... Mi se parea ca saptamnile ca re ma desparteau de sotul meu cuprindeau o eter nitate, erau pline de amenintari si de capcane. Daca Jan ar fi putut sa ma vada n timpul traversarii! Fugeam de mine nsami, asistnd , cu tot d oliul meu, la toate concertele, la toate divertismentele de pe bord, mprietenindu-ma cu ct ma i multi pasag eri. Dar puteam sta multa vreme ntr-un loc. Seara, trziu, mai faceam nca nconjurul puntii, ca sa ma obo sesc la epuizare si sa ma scufund ntr-un somn f ara vise. n fiecare dimineata urmaream pe o hart a imensa, atrnata n hol, mersul drapelelor minuscule indicnd drumul parcurs. n sfrsit, comisaru l de bord mi spuse ca ne apropiem de Capetown. Clipa ntlnirii nu mai era departe, si eu ma framntam ntr ebndu-m a cum primi sotul meu vestea pe care aveam sa i-o dau. Se va bucura sau v a vedea o piedica n plus, da ca nutrea nadejdea de a se elibera ntr-o zi? Jan fu printre primii care se urca pe vapor. P aru miscat vazndu-m a n haine de doliu, apoi ma mbratisa cu tandrete. ? Biata mea nevasta, ma sperii! zise el privindu-ma cu ochiul medicului. Mi-am plecat privirile. De ndata ce ne-am instalat n trenul care trebuia sa ne duc a de la Ca petown Johannesburg, el nu se mai potoli cu ntrebarile: voia sa stie t

ot, se interesa de boala mamei, de ultimele clipe, si de starea de spirit n caremi lasasem surioarele. Plin de atentii, odata venita seara, ma instala patul meu . Si cnd, la lumina stelelor de pe cerul Africii, l-am vazut si pe el instalat n p atul lui, aproa pe, foarte aproape de mine, fericirea mi reveni tot att de violenta pe ct mi fusese si spaima. O liniste nespus placuta ma nvalui, ma legana ntr-un somn ntremator. Aceasta linist e mi-am regasit-o la desteptar e, n plenitudinea ei, cnd, printre gene, l-am zarit pe sotul meu. i vedeam din profil chipul energic, p arul blond, ciufulit. Se uita pe geam, cu un aer gnditor si ngrijorat. Nu m-am alarmat ctusi de putin. Venise momentul sa ma eliberez de taina mea. Ct mi era de placut sa aud clipocitul apei cu care se spala, sa respi r parfumul familiar al parului sau! Tresaream din toata fiinta mea cnd ma gndeam ca-mi va fi dat sa-l va d din zilnic, sa dorm lngeal , sa-i ating si sa-i aranjez obiectele p ersonale! i voi pndi din nou zbrnitul m otorului cnd masina lui se va apropia de grilaj, voi asculta din nou zgomotul drag al pasi lor sai. Numele lu i Sigrid fusese nca rostit. Poate ca-l evitam, calauziti de o prudenta tacita. Totusi, de cnd ma bucuram d e prezenta omului iubit, pericolul acelei fiinte dadea napoi. Era a doua zi a calatoriei noastre. Lenesa, cu ochii nchisi, savuram perspectiva acelor lun gi ceasuri petrecute numai cu el n vagonul strmt de tren. Apoi l-am auzit spunndu-mi: ? Buna dimineata, Ide! Si-mi surse. Vreau sa rennoiesc provizia de apa. Nu ti-am m ai lasat si tie... Parea bine dispus. Cerul se albastrea. Ici, colo, cte o insulita de verdeata sau cte o ferma izola ta; ct ct spatiu pentru zborul viselor si al nadejdilor! Asezat n coltul din fata mea, Jan citea ziarele. ? Tu nu citesti? ma ntreba el ntinzndu-mi o revista. Ochii lui, care se uitasera la mine n treacat, revenira asupra mea cu o expresie mirata. ? Ce se ntmpla, Ide? De ce ai aerul asta att de bucuros? Atunci, m-am ghemuit alaturi de el si i-am strecurat n mna scrisoarea ntrerupta de sincopa b ietei mame. Cnd, dupa ce-a citit cteva rnduri, a ridicat capul, ochii lui erau plini de o astfel de limpez ime, un suspin a tsnit din strafundul bietei me le fiinte. ? E adevarat. Ide? Nu te-ai nselat? Cu o miscare spontana, ma trase lnga el. Ct mi se paru de solemn n seara aceea apus ul soa relui mprosca cerul cu flacarile sale! Compartimentul nostru ardea n purpur a IV LA COBORIREA DIN TREN o silueta eleganta veni spre noi cu mna ntinsa. ? Ma bucur ca te-ai ntors, Ide... mi zise Sigrid. Poate ca sotul tau va fi mai put in morocanos acum? n timp ce Jan se ocupa de bagaje, m-am ndreptat, mpreuna cu ea, spre iesire. Era ce asul trei d imineata. n ntunericul din mica piata din fata garii, am zarit o masina cu farurile aprinse. ? Masina lui Jan e n reparatie. A trebuit sa ia trenul ca sa vina la Johannesburg . Atunci, ne-am n teles 91 sosirea ta, sa va folositi de masina mea, mi explica Sigrid, deschiznd portiera. V a nsotesc la Kitte lwerk. nu-ti fie teama, adauga ea vazndu-mi chipul descumpanit, eu nu ramn acolo dect cteva ceasur i. Doar ma odihnesc un pic, apoi pornesc la dru m! O expresie batjocoritoare plutea pe buzele ei. Jan neglijase sa ma previna de es ecul umilitor de a odata cu Sigrid n casa draga, regasita. Sigur ca sotul meu nu se gndise att de departe. Un barb at nu lucrurile asa cam le vede o femeie. Se ase za la volan alaturi de mine, cne tvimerpis oara lui se cuibari n fundul masinii. ? Ziua caldura e insuportabila, dar noptile sunt ntotdeauna racoroase, remarca ea . Mergem prin ntuneric. Farurile aratau un drum desfundat si vargat de urmele carut

elor. Masina se clatina si se zdruncina. Ma simteam bine pe pamnt african si ncercam o placere aspra. Cnd m asina sto pa n portitei gradinii, se lumina de ziua. Daisy si servitorii dadura f uga. ? Ceai! porunci Jan frecndu-si minile. Tinndu-ma de brat, dusmanca mea trecu pragul o data cu mine. M-am uitat la ceas. Era sase f ix. n clipa se auzi un clinchet usor. Geamul de la ceas se sparse n dou a. ? Superstitioasa? glumi Sigrid, observndu-mi tulburarea. Jan surise. ? L-ai lovit de nasturele mantoului, zise el. ? Nu, rse amuzata verisoara lui, sticla s-a spart pur si simplu cnd ne-am uitat la ea. si scoase jacheta si palaria. Din nou, am ramas plina de stupoare n fata frumuseti i acelei fem ei. Mi parea ca-i vad pentru prima oara ochii prelungi, ntinsi spre tmple, sclipirea largilor pupile verzi n care jucau puncte de aur. Si ce linie pura avea gura ei cu buze pline! O examinam n mod aman untit, fara sa g asesc care sa-mi displaca. ? mi dati voie? Cozile mi strng tmplele... Spunnd acestea, si scoase acele de baga si cozile desfacute si scuturate se desple tira ca o capa matase tesuta cu fir de aur si argint. Jan o privi cu un aer nemu ltumit. ? Vad ca te simti ca la tine acasa! Bombani el. ? Vad nu d!25 striga ea. Doar cei morocanosi pot fi socati de niste cozi desfacut e! Cu dezinvoltura, trecu din odaie n odaie, oprindu-se n fata tablourilor, a cartilo r. Vaznd deasup ra pianului Cascadad in Trollhttana vu o sclipire n ochi. ? N-am observat-o, fiindca am venit aici doar o singura data, acum cteva zile si domnul care trebuia faca onorurile casei, m-a expediat cu atta graba, nct toate ace ste lucruri mi-au scapat. Ochii ei ironici i cautara pe ai lui Jan, n care se ivi nu stiu ce tulburatoare am intiri. Cum sa nu-mi dau seama ca luptele si intrigile de la Tjorpa vor continua si aici ? Dar ntarita de d ublul drept, acela al casatoriei si al maternitatii, eram mai hotarta ca niciodata sa tin piept intrusei. V oia razboi? Fie! Un razboi surd, tenace, cu att mai mult cu ct toate astea se petreceau fara s tirea sotului meu. Vai! ntrziat sa bag de seama ca el avea pentru ea o slabiciune de netagna tdimuipt.u l absentei mele o introdusese n familiile tuturor prietenilor nostri, o ntlnea pe la ferme, n seriles en j uccaar eb ridge, apoi la cinema... Cnd era Ia Krittelwerk, si luau micul dejun n salonul de ceai al doamnei Francyn si a peritivul club. Aproape n fiecare zi, aflam de la o prietena sau alt a diverse fapte marunte care, n ochii lor , nu aveau importanta pe care o capatau ntr-ai mei. Sigrid nu ne era ruda? Verisoara doctoru lui Yvarsen fu d eci primita cu bratele deschise. Frumusetea ei revolutiona clanul masculin. Dar admiratiei a bia deghizate a bar batilor, le opunea acea camaraderie de fata de treaba, care, n tara ei, pune femeia pe acelasi plan cu ba rbatul. despre femei, asupra carora exercita o stranie impresie, stia sa se faca placuta prin originalitatea si man ierele ei, printr-o nsufletire si o variatie care nu existasera n viata lor. n concluzie, practica din plin proverbul: Micile daruri ntretin prietenia". Jan parea mndru de succesul verisoarei sale. Sub imuabilul cer al Africii, poate ca gusta mai frumusetea celei care, ca si el, venea din tara zapezilor si a lebe delor. Sigrid ma coplesea si p e mine cadouri si, din gentilete, eram silita sa le accept, macar ca eram departe de a crede sinceritatea lor . Cnd baga de seama sila mea, se nelinisti. ? Nu trebuie sa ai o idee preconceputa mpotriva lui Sigrid. Nu observi ca a deven

it rezonabila ? Dealtfel, tnarul meu coleg, doctorul Corsen, i face o curte ndracita si asta nu pare sa-i dis placa verisoarei mele. nchipui? N-am vrut sa-i raspund: i tolerez asiduitatile, dar tu, dragul meu, cu toata stapni rea ta, ce spaima banuiesc nlauntrul tau, de ndata ce doctorul Corsen se apropie de fosta ta logodni ca! De la o vreme, Jan dori s-o vada mai des la masa noastra. Era totusi departe de a fi amabil cu ea. Aveam impresia ca, tratnd-o cu indiferenta, ori aruncndu-i cte o rautate care-o facea sa paleasca, v oia pur simplu s-o ncerce daca-l mai iubea. Dar Sigrid era prea fina ca sa nu-si dea seama ca varul ei e ra gelos surprindeam adesea n ochii ei prelun gi un fulger de triumf. Atitudinea, n mod firesc, cordiala, pe care adoptase fata de el, nu ma nsela. Pasiunea ei dura. Nu mai eram invitati fara Sigrid care vene a d in ce mai des la Krittelwerk. Locuia la Royal Hotel", unde primea lume, dadea mese sau organiza seri de bridge. unde-si tragea vigoarea asta ca sa faca astfe l naveta ntre oras si trgul nostru? Aproape patru or e de drum 25 De ce nu! (suedeza). 92 desfundat, sub cer arzator, ca sa se ntoarca napoi dupa douazeci si patru de ore. Dar mna fina care volanul avea toata energia necesara. Sigrid era mai viguroasa d ect lasa sa se ntrevada obrajii ei palizi coafura impecabila. Revenea din calatori ile ei la fel de proaspata si de trandafirie. Chiar pe teren ul de frumoasele ei cozi prinse cu ace groase de baga nici nu se clinteau macar. V CND MA TREZEAM N TOIUL NOPTII, ramneam multa vreme cu ochii deschisi atenti la oper a lenta avea loc nlauntrul meu. Acum copilasul si manifesta adesea prezenta si de fiecare data ma coples ea o de fericire si nadejde. Maioreasa si dadea marea ei receptie anuala. Brutarii trgului trudeau n draci, supr ancarcati de comenzi, si toate strazile miroseau a patiserie. n casa spatioasa si confortabila a maioru lui, ospitalitatea er a ampla usoara. Pentru ceremonia aceasta, invitatii veneau de departe. Erau mai bine de optzeci de perso ane. Toate usile fusesera scoase si chioscuri de verdeata adaposteau masutele asezate pna n a nticamera. La intrare, ziarista cu ochelari grosi stenografia numele si calitate a oaspetilor, adaugnd ? la doamne ? si descrierea toaletei lor. Tinerele ajutau la servit, turnau ceaiul si lichiorurile, duceau p latourile. Tot acel tineret i arata Sigrid o pasiune entuziasta. Se ntreceau sa-i ofere ? cu obrajii nchisi ? cadouri naive si simbolice: semne carte brodate cu o inima sau cu cuvintele: De cine ma atasez, lnga acela mor! Jerbe de tranda firi nsot ite de biletele din care izbucnea o juvenila si tulburatoare nevoie de a iubi... Oma gii nevinovate care- o flatau Sigrid, mbracata n matase alba, cu un sirag de rubin e la gt. Purta o ncntatoare palarie cu boru ri mari, pai de orez, mpodobita cu cires e rosii aplicate de fiecare parte, sub borul larg, care-i cadeau pe ste urechi. Aceeasi spaima mi cuprinse inima vazndu-l pe Jan privind-o lung, cu o mirare amest ecata cu admiratie. Stapna casei ne atrase atentia spunndu-ne ca ne pregatise o surpriza. Un fachir n v izita la familia Moosaa, care avea un magazin cu matasuri din India, pe Market Street, fagaduise sa vina dup a ceai. numea Hajra Ayob. Lumea zicea ca se bucura de renume mondial . I se atribuiau cunostinte extrao rdinare. urma servitorului negru, care nu mai avusese vreme sa-l anunte, aparu un barbat de talie mij locie, ncovoiat. Un turb an voluminos i nconjura capul. Ochii, de un negru stralucitor, i iluminau fata oach esa. Rotindu-si privirea, saluta asistenta, ducndu-si degetele la frunte. Doamnele se n fiorara, aten te si speriate. ? Care dintre aceste doamne vrea sa-si cunoasca viitorul? ntreba el dupa ce maior easa l prezenta. Cele mai curioase ntinsera minile, mini greoaie, cu falangele ndesate, mini fine, toa

te nsa foarte ngrijite. ? Nu va impacientati, dragele mele, zise stapna casei. Master Ayob nu va uita pe nimeni... Eram asezata n spatele pianului, cu doamna Gowan fiica pastorului Murrbank. Ca si mine, si ea prefera treaca neobservata. Caracterul meu se potrivea bine cu al e i, blnd si supus. Romantica si pioasa , i fusese destul de greu sa se acomodeze cu problemele concrete ale casatoriei. La nceput n u-si iubise ctu si de sotul, un bur cu picioarele pe pamnt. Dar, din ziua cnd li se nascuse fetita, ea i ramasese recun oscatoare pentru fericirea pe care i-o daruise. Se atasase de el, cu toata fata lui sangvi na si cu toate ges turile necioplite. ? Eu nu vreau sa-mi arat palma, mi spuse ea, fiindca sunt fericita, de ce sa risc ca omul asta sa-vorbeasca despre Nemesis? Se auzi vocea maioresei: ? Slava Domnului! Pna acum nici una dintre noi nu are in palma vreun semn fatal! ne informa e a. Se ca suntem cu toatele nascute sub o zodie buna! ? Da, ntari hindusul care se apropiase, aceste fermecatoare doamne poarta n palmel e lor sanatate, bogatie, viata lunga! ? Minunat! striga Sigrid. Asta nseamna ca toata lumea e multumita! adauga ea mai n cet. E rn dul nostru, Ide... Sa nu facem exceptie. Haide sa ne aflam viitorul. Ma tr catre fachir. n picioare, n mijlocul salii, el ne privea venind, cu ochi curio si. Cnd ne-a m aflat fata lui, interesul sau crescu brusc.Ma fixa si abia puteam sa-i sustin stralucirea pupilelor care ncer cau sa se agate de ale mele. O slabiciune ciudata ma cuprinse si parca ascultnd de o por unca, i-am ntin s spontan minile. El le lua n minile sale mici si grasute si ramase multa vreme aplecat asupr a lor, par nd ca concentreaza, n vreme ce Sigrid, n picioare, n spatele meu, se spri jinea cu amndoua minile d e spatarul scaunului pe care sedeam. ? Ati fost foarte fericita... ncepu el dupa o ezitare. Da, foarte... Dar exista o ntrerupere a liniei... Ati suferit mult din pricina mortii unui copil... si nu veti mai avea niciodata altul! si coborse glasul. Nu m-am putut abtine sa nu surd: Ce sarlatan! mi-am zis eu. Sa-mi fi citit oare gndu rile? Ochii aproape fosforescenti i sfredelira pe ai mei: ? Un sfat, doamna, rosti el tare. Aveti grija de dumneavoastra. Fiti prudenta, f oarte prudenta! To nul fatidic al acestor vorbe ma impresiona. Magicianul baga de seama: Nu va nelinistiti, doa mna, zise el. Pecet ea funesta pe care am descoperit-o n palma dumneavoastra poate ca nu-i dect un avertisment! S oarta dumn eavoastra 93 totusi nu-i rea. Se ridica si se ntoarse spre Sigrid, care-i ntinse mna. Abia si arunca ochii spre ea ca tresari s i-o nvalui pe tnara femeie ntr-o privire inchizitoriala. ? Linia inimii dumneavoastra e o brazda profunda care va strabate palma dintr-o parte ntr-alta. ? Ce vrea sa nsemne? ntreba ea atenta. ? Pasiunea are asupra dumneavoastra o putere teribila... urma el ncet. Nu cunoast eti fru s i ascultati orbeste instincte... Si dumneavoastra va spun: bagati de seama! Simturile mi erau att de ncordate, nct nu-mi mai pot aminti daca auzul meu surprinses e aces te cuvinte sau le citise pe buzele omului cu turban. Brusc, acel barbat si luminoasa Sigrid se trasara napoi, alunecara spre fundul odaii... Am vrut sa ma apuc de ceva, dar n jurul meu nu mai fu dect ntu

neric. Cnd redeschis ochii, ma aflam n camera si n patul stapnei casei. Doamna Gowan mi trecea un flaco n cu saruri pe la nas. La picioarele patului am zarit-o pe Sgrid. Era foarte palida si ochii ei verzi, cu paiete de au r, se cu asprime la talia mea proeminenta sub matasea rochiei, care, asa cum stateam lungita, iesea si mai tare relief. ? Iata-l pe doctor! zise o voce venind din usa unde se nghesuiau cteva doamne. Jan , care se n torcea rondul lui pe la spital, intra fara sa arate nici cea mai mica neliniste. Lundu-mi pulsul, i multumi maioresei pentru ngrijirile pe care mi le daduse. ? Nimic grav, am sa te duc acasa, Ide... Cum verisoara lui arata ca ar vrea sa ne nsoteasca, stapna casei o retinu: ? Pentru ca te-ai linistit n legatura cu ruda dumitale, rami cu noi, Sigrid. Pusti i mei, care te adora, bucura ntotdeauna sa-si joace n fata dumitale micul lor numa r. ? Nu pot sa ramn cu tine, fiindca mai am de facut cteva vizite, mi spuse sotul meu dupa ce m a conduse acasa. Cnd sa iasa pe usa se ntoarse si zise: Cred ca n-ai avut cnd te ntelege cu Si grid.. . Vrei telefonezi si sa-i spui c-o asteptam la masa? La apelul meu telefonic, Sigrid raspunse ca n-o lasau sa plece. Ca acolo lumea d ansa. Dar c a prefera, binenteles, sa-si petreaca seara cu Jan si cu mine. Caldura se potolise. Era placut. Lungita pe sofaua de piele din sufragerie, ma gn deam la prezicerea tulburatoare a indianului. Cu ce insistenta ma rugase sa fiu atenta! Putea, ntr-a devar, sa prevad a viitorul? Ati suferit mult din pricina mortii unui copil... mi spusese el, dar adaugase aceas ta minciuna: Si n u veti avea niciodata altul... De ce natura putea fi pericolul s emnalat de magician? De cine sa ma tem d aca nu rivala mea care din zi n zi cstiga teren vrndu-se tot mal adnc n caminul meu? Totusi s i pe avertizase pe un ton aproa pe amenintator: Bagati de seama... Ma pierdeam n presupuneri cnd Daisy sa ma cheme l a masa. n sarongul ei vargat si cu boneta galbena, tnara negresa era foarte deco r ativa. era si foarte devotata. Fina si inteligenta, pricepea lucrurile, facea de ductii... Cnd i-am spus sa m ai puna tacm, sursul i se sterse, paru nemultumita: ? Vork en lepel voor missis Sig?i t(tUn tacm pentru domnisoara Sigitt?) ma ntreba ea. ? De ce aceasta ntrebare, Daisy? Negresa se legana pe picioarele lungi, ceea ce denota ncurcatura ei. ? De baas heeft gezegt diikt moest zwijen... Maar ik wil te missis zeggen wat mi ss Sigitt gedann he hbe, al mijn missis i s wesen bij haar mamm...a (Stapnul m-a oprit sa spun ceea ce-a facu t miss Sigitt c t timp doamna era la mama sa, dar eu vreau sa-i spun totusi doamnei...) mi se ncredinta ea. Rostogolindu-si pupilele mari, rasucindu-si cordonul sarongului, Daisy mi spuse: ? Servitorii plecasera sa se ntlneasca cu ai lor. Stapnul ispravise de cinat si toc mai se pregat ea sa-ziarul cnd miss Sigitt a dat buzna pe portita gradinii... Pune zavorul! a poruncit stapnul ducnd un deget la buze. Domnisoara a batut n usa, a zgriat-o cu unghiile. Stapnul si Daisy au auzi t-o pe d omnisoara plngnd tare, tare! Apoi, ea s-a nfuriat, striga niste vorbe pe care Daisy nu le pri cepea. La urma , a nceput sa bata n usa de la anticamera. ? Si domnul ce facea n timpul acestui scandal, Daisy? ? Citea ziarul Daily Mai?, doamna.. N-am mai avut vreme sa-mi explic scena asta, caci s-a ivit Sigrid. Palaria ei ma re, mpodobita c u cirese, umbrea fata. Mi se paru totusi cu nu mavaei a nici o pi catura de snge n obraji. ? Ce secretoasa! zise ea. Aveam n fata mea o femeie razbunatoare care se sufoca d e o ura ret inuta. nsarcinata? sufla printre dinti. ? N-ai bagat de seama? am raspuns eu.

? De ct timp? Parea exasperata. ? Iata-l pe Jan care se ntoarce, am remarcat eu. Pasul sotului meu rasuna pe pietris. Nici nu intrase bine ca Sigrid se ndrepta sp re el, foarte d reapta, gura batjocoritoare: ? Complimentele mele, draga vere. Se pare cai vtaetia f! O roseata abia imperceptibila urca n pometii lui Jan. ? Asta n-o sa fie chiar mine... facu el evaziv. Veni sa ma sarute. 94 ? Cum te simti, Ide? Un aer sumbru se lasase peste masa noastra n trei. Sigrid abia si ascundea tulbura rea n care-o aruncase vestea sarcinii mele. Totusi, cu toata teama mea confuza, eram departe de a ma gn di ca, p rin vestea aceasta, mi semnasem pieirea. VI SIGRID MI-A DAT CUVNTUL ca va locui la Johannesburg... mi spusese sotul meu la napoie re a mea Europa. Locuia, chipurile, la Johannesburg, ceea ce n-o mpiedica sa-si p etreaca cea mai mare parte a timpului prin locurile noastre si mai ales n casa noastra. Era evident ca sarcina mea i mpin gea la paroxis m ura de mine. Am avut dovada, peste ctava vreme, pe terenul de te nis. n jurul dreptunghiului acope rit cu trandafiriu, se adunase o societate plac uta. Sigrid era o jucatoare abila, de o suplete extraordinara, iute si precisa. i bate a usor pe cei mai jucatori. Jan mi fusese maestru si ajunsesem sa ma pot masura c u oricare partener. Cnd jucam am ndoua fata lui Jan, rivala mea ncerca sa-si impuna superioritatea. Mai putin iute, dar lot att de rezistent a ca si faceam tot posi bilul ca sa duc partida pna la capat si sotul meu se amuza de acest meci dur si v iole nt. n aceea Sigrid mi propuse o partida simpla. ? Primeste, e ultima pe care ti-o mai ngadui! mi spuse Jan, amintindu-si ca talia n cepuse sa mi ngroase. El nsusi se ndrepta spre un alt teren de tenis. ? Nu-ti fie teama, zise Sigrid, fixndu-mi talia cu privirea, voi juca cu toata gr ija datorita starii tale! ? Nu m-am simtit niciodata mai n forma, am protestat eu. Ne-am ocupat pozitiile. Sigrid n-a ntrziat sa mingile de serviciu, dincolo de limi tele terenului. ? Jocul tau nu e nici sportiv, nici elegant, i-am strigat impacientata. n aceeasi clipa ea trimise mingea de la o distanta foarte mica, fara ca, n surpriz a mea, sa mai am timpul sa ma feresc. Astazi stiu ce loc anume din trupul meu vizase ea. Instinctiv m-am lasat n jos si am primit mingea drept n frunte. Socul m-a facut sa scap racheta din mna. M-am mpleticit, nau cita. Ea alerga. ncurcatura ei paru att de sincera, nct am socotit ca trebuie s-o linistesc. Putin ma i trziu se scu za fata Jan care-mi aplica o compresa cu apa de plumb. ? N-am jucat ca de obicei, am vrut s-o menajez pe biata Ide! ? Ciudat menajament! o ntrerupse el, tremurnd de mnie. Stngacia ta e inexplicabila! Ce i-o fi spus cnd au ramas singuri? n aceeasi zi ea se ntoarse la Johannesburg. Nam mai vaz ut-o saptamni si am nceput sa trag nu stiu ce nadejde smintita... Se nto arse pentru un mare ospa t pe care-dadea familia Braas. Purta o toaleta care era toata numai scnteieri. Mulata n aceasta rochie de p aiete Sigrid, se detasa ca o flacara pe lemnaria ntunecata a fumoarului. Statea jos, cu picioarele ncrucisate, nconjurndu-si genunchii cu bratele ei luminoase. Atenta n aparenta la discutia celo r patru medici Krittelwerk, nu-l parasea din ochi pe sotul meu, l sorbea si el, d istrat si tulburat de privirea aceea la coma, o miscare de usurare cnd servitorul veni sa ne anunte ca masa era gata. Toate privirile se ndre ptara verisoara doct orului Yvarsen, condusa la masa de stapnul casei. Emana din ea un parfum parca di n tr-o epoca

n care femeia era regina. Si totusi, n viata stagnanta din acest orasel ndepartat, ea introdusese un curent modernism, i facuse si pe cei mai burghezi sa accepte o conceptie care iesea din tiparele obis nuitului. nimeni nu cuteza s-o critice cnd o vedea aparnd n toalete ndraznete... Ea era cea care dadea to nul, stiind sa se faca indispensabila candidatelor la eleganta care lua exemplu de la ea. Nu mai cumparau nic i macar ac fara s-o consulte. Macar ca le eclipsa pe toate doa mnele nu renuntau la ea si si-o smulgeau una alteia. Ideile ei originale, replicile dibace faceau din Sigrid o musafira rvnita. Printr e invitatele lui Braas , se afla seara aceea o tnara studenta n drept. La desert, a nceput sa se discute despre feminism, subiect care-indiferenti pe barbati. Aces tia se retrasera n fumoar, n timp ce doamna Braas ne servea cafelele pe terasa. Doamna Roerade vorbi despre o opera filantropica, pe care o mare doamna voia s-o fondeze la Pretoria. ? Voi fi printre primele care-si va da adeziunea. Trebuie, binenteles, sa dispui de timp si de ba ni. Tocmai am inclus n societatea noastra o tnara avocata de un real talent. Va sta la dispoz itia oricui, bogata saraca. Scopul nostru e sa aparam femeia mpotriva nedreptatii legilor. ? Va asumati o sarcina foarte dificila, zise una dintre doamnele prezente, caci nu trebuie uitat c a cei au instituit legile sunt barbati, si n consecinta le-au facut ca sa le fie lor bine. ? Ah! suspina doamna Roerade, nu vom fi niciodata prea numeroase ca sa ne pledam cauza. Un bun prilej, dragele mele, sa fiti alaturi de noi! Scoase o lista din geanta. ? Care din dumneavoastra se nscrie? Urma o tacere pe care o rupse doamna Aberteyn: ? Mi-ar face placere sa semnez, zise ea, dar sotul meu e dusmanul societatilor f eminine. ? Ce frumos exemplu de supunere conjugala, glumi doamna Breen. Mie nu-mi pasa ctu si de putin ceea ce i se pare domnului si stapnului meu, ca e bun ori rau... Chia r din ziua casatoriei am fost h otarta fac ntotdeauna ceea ce-mi place... 95 ? Da-mi voie sa rd! zise doamna Braas. Sigur, exista casnicii unde si unul si cel alaltm saer ic srei dta ri . Dar, n general, e de dorit ca o femeie sa faca n menajul ei ceea ce i se pare ca e bine, cu condi tia sa grija de forme si, prin mici siretlicuri, sa-si convinga stapnul ca el e singurul care comanda! ? Putina bunavointa, putina toleranta si dintr-o parte si dintr-alta, si ct de pl acuta poate fi viata! ncetisor doamna van der Bergh, vechea mea prietena, nca frum oasa, cu tot parul ei carunt. Sigrid nu se amestecase n discutie. Cu fata spre usa-fereastra, deschisa, a fumoa rului, se legan a ncetisor pe un scaun-balansoar si ochii ei, voalati de tristete, ma facura sa-mi dau seam a ca se uita la varul ei. Soarele apunea n dosul colinelor de bolovanis. Tot cerul devenise de un rosu aprins. Lent a estompare a z ilei dadea farmec peisajului izolat pe care-l aveam n fata noastra. ? Daca nu m-as teme ca va scandalizez, dragele mele doamne, v-as marturisi ca nu sunt de acord dumneavoastra, declara Sigrid. Aceste vorbe fura nsotite de o exclamatie unanima. Dar ea continua imperturbabila . ? Mi se par imorale toate aceste casnicii zise de convenienta, facute din ratiun e, pentru bani sau si rau, contractate dintr-o cauza oarecare, cauza care justif ica mijloacele! (mi arunca o privire scurt a.) Pun aceeasi linie o casnicie n care , ascultnd de familie sau de vreo fantezie trecatoare, tnarul si tna ra rostesc n mod nechibzuit acel da , care-i va lega pe viata. Pe scurt, casnicia devine legala de ndata ce e trecuta registrul starii civile. Dimpotriva, se ntmpla ca lipsa bani lor, inegalitatea din punct de vedere social deosebirea de religie sa mpiedice do ua fiinte legale prin dragoste sa se uneasca n mod legal. Or, o casnicie

sanctionata de dragoste n-are nevoie de legea oamenilor, dar declar indecenta o uniune legal a din dragostea reciproca lipseste! ? Dumnezeule! Daca nteleg bine, Sigrid, dumneata esti pentru casnicia libera? ? O, nu, zise ea surznd. Trecerea pe la biroul de stare civila e o masura justa si necesara ntr-o societate ca a noastra. Doar ca n-ar trebui ca semnatura ceruta sa fie vesnica, daca unuia dintre soti i e gr eu sa lantul! Repet, conditia esentiala n casnicie e dragostea reciproca! n acel moment Jan iesi din norul de fum care napadise fumoarul. ? Ei! facu el cu o expresie joviala care-i facea att de tnar chipul serios. Acolo discutie ndrac ita despre politica; aici, dezbateri nu mai putin ncinse, dar de alta natura... Pe barbati i scuturati astfel? ? ntr-adevar, raspunse doamna Braas. De ce-ati facut opinie separata n loc sa ne t ineti companie? ? Doamne sfinte, facu el amuzat, care dintre noi ar fi putut plasa un singur cuvn t n aceasta polemica presarata cu vorbe att de mari ca: lege, justitie, libertate? Vedeti, am cam tras cu urechea! Si adr esndu-verisoarei sale: Judecata ta e ndrazneata, Sigrid! ? Verisoara dumitale este att de interesanta, doctore, interveni doamna Breen, att de origina la n ideile ei, nct i ngaduim aceste iesiri fara sa ne ofuscam. ? Nu, doctore! protestara doamnele, cnd Jan schita gestul de a se rentoarce n fumoa r. Lasa-i pe domnii aia cu politica lor plicticoasa si spune-ne ce gndesti despre feminism? ? Numai lucruri bune! afirma Jan. Aprob femeia care ncearca sa fie independenta, dar sa nu masculinizeze. Totusi, n ce ma priveste, ceea ce apreciez eu cel mai mu lt la o femeie este tocmai s labiciunea, nevoia ei de sprijin si de protectie, nu-i asa, draga Ide? Am primit drept n fata privirea albastra a sotului meu. n aceeasi clipa se auzi un trosnet sec. M nerul sidef incrustat cu aur al evantaiului lui Sigrid se sparses e sub degetele sale. O umbra ntuneca frun tea sotului meu. ? Ce pacat! spuse el. Cum ai putut sa faci asta, Sigrid? Doamnele deplnsera incidentul. Obiectul pretios trecu din mna n mna pna ajunse la Jan . El l examina. ? Lasa-l la mine, spuse ncetisor. Am un lipici grozav,a a tmi-l srepar... VII DE NDATA CE NE AFLAM singure, Sigrid si manifesta fatis dusmania mpotriva mea. ? Ct de urta e o femeie nsarcinata, mi spuse ea odata. Si ce sila trebuie sa-i fie b arbatului tau de tine... n locul tau, l-as fi rugat de multa vreme pe Jan sa doarma n camera de oaspeti! ? Jan s-ar fi opus la una ca asta! O scnteie verde i aparu n privire. ? Crezi ca-ti stapnesti barbatul pentru ca mparte patul cu tine? Am tacut, multumindu-ma sa surd, un surs ironic si dispretuitor care-i nzecea ntotde auna fu ria. Dar, adncul sufletului meu, ndoiala facea ravagii, mi otravea zilele. Devenisem greoaie. Din pricina zg uduiturilor masinii pe drumurile proaste sotul meu nu ma mai lua cu el cnd era chemat la vreo ferma mai n departata. Insidioasa, cte-o cucoana, geloasa pe Sigrid, ma informa ca masina doctorului sta tiona ades ea n hotelului Royal . Stiam ca Jan si verisoara sa se vedeau la golf, la tenis, la club. Primeam acele m punsaturi de ac, ntarindu-ma de teama sa nu-i dauneze copilului. Caci n el mi puneam ultima s peranta. Vreme de doua saptamni am avut febra. Jan m-a obligat sa stau n pat. Aceasta claus trare mi-a facut mult rau dect bine. M-am linistit cnd prietenii veniti sa ma vada mi-au confirmat ceea ce-mi spuse se si meu: ca Sigrid, lundu-si un sofer, descin sese la Low Veld, ca sa stea o vrehmitee -laR iWver.C nd s-a ntors , 96

eu ma facusem bine. Ea se arata mai asidua ca niciodata. De ndata ce aparea, ne c uprindea pe tot i trei un de stare de nervi. Odata, deschiznd pe neasteptate usa de la anticamera, am surprins-o pe Sigrid nfigndusi dintii n mna sotului meu. Am nchis fara zgomot usa. Ei nu ma vazusera. Dupa un minu t, Ja n intra observndu-mi emotia, ma ntreba ce am. Cuprinsa de o ndrazneala subita , i-am smuls batista p e care nfasurase n jurul minii ce-i sngera... ? Am vazut, am vazut! Te-a muscat! am strigat eu fara sa-mi pot retine lacrimile . El rosi si tacu o vreme. Cu fata n mini, nu ndrazneam sa-l mai privesc. ? Da... rosti el cu efort, am facut rau ca am lasat-o pe Sigrid sa intre n casa n oastra. Dar era gre u s-o distanta... Si e si mai greu s-o faci sa paraseasca ta ra. Fiecare e liber sa traiasca unde i se pa re lui bine! , mi-a raspuns ea cnd am v rut s-o conving sa se ntoarca lnga maica-sa... Si cum trece drept noastra... Biata mea nevasta, ce-i de facut? Niciodata nu-mi iubisem barbatul cu mai multa deznadejde ca-n acele zile tulburi n care tremur am sa pierd. Absenta rivalei mele, ntoarsa la Johannesburg, mi dadu putina siguranta. Cine stie? ma lin isteam Poate ca totusi Jan tine la mine, poat e ca ma pretuieste... Cnd, dupa o saptamna, Sigrid se nto arse, ei o primi cu asprim e. Ea n-a vazut n aceasta schimbare dect o dovada n plus ca celui pe care-l i ubea frica de propria sa slabiciune. n cursul unei serate, data la noi, am avut strania banuiala ca Sigrid cocea niste planuri crimi nale care, ncet, ncet, prindeau forma, si de a caror grozavie nu-si dadea nca seama. l vad si a cum pe sot ul meu, fotoliul de piele, cu capul sprijinit de spatar. n camin se fa cuse focul. Jaraticul ncins i lumina chip ul energic, nasul ferm, barbia voluntara. Fuma n tacere, cu ochii la jar. Masa tocmai se term inase. Toti prieten ii nostri strnsesera n salonul cel mare. Sigrid, asezata n mijl ocul unui grup de admiratori, purta o somptuo asa rochie de catifea neagra, care, foarte decoltata, i scotea n relief albeata stralucitoare a gtului si a umerilor. Genunchii ncrucisati i ridicau putin rochia, lasnd sa i se vada picioarele fine si nervoase, n ciorapi culoarea pielii si pantofii de brocart de argint. si dadea sea ma ca n seara aceea era deosebit de frumoasa. Obrajii ei nsufletiti faceau sa-i fie si mai ntunecati ochii de smarald. Cineva vo rbi despre Elvetia , ceea ngadui sa relateze niste periculoase ascensiuni n munti. ? Aceste ascensiuni m-au silit sa privesc moartea n fata, sa fac lucruri pe care le socoteam imp osibile, fiu constrnsa sa-mi nving teama si slabiciunea si sa capa t o stima fata de mine nsami, dreptu l de elibera de orice tutela. n acel moment, un telefon din Johannesburg l nstiinta pe redactorul ziarului din Kr ittelwerk, ca re se printre noi, cum se ispravise una dintre afacerile care pasi onase toata Londra si ale carei ecouri aju nsesera n ndepartata noastra tara. Era vorba de o crima pasionala care se petrecuse n nalta socie tate. Wattson nu ucises e, dar insinuase tnarului ei amant s-o scape de un barbat brutal care-o deran ja. Pentru incitarea la crima ea trebui sa mpartaseasca soarta iubitului ei, adica sa fie spn zurata. ? Condamnati amndoi la moarte! rostise redactorul Kdreit tlae lwerk Observ.er ? E cumplit! zise Sigrid care se facuse palida. Judecatorii englezi nu tin seama de circumstantele atenuante. Cel care omoara va fi si el omort, oricare fi mobilurile care l-ar mpinge la crima. ? Trebuiau sa se astepte la asta, raspunse ziaristul. ? Dar femeia n-a ucis! ? Nu credeti ca cel care pune arma in mna unei alte fiinte poruncindu-i Ucide! e la fel de vin ovat ucigasul? ? Puteti spune ce vreti, mie mi se pare revoltatoare justitia engleza, care nu f ace nici o deos ebire oameni! ? ntre ucigasi! rectifica Bob Greenveld, omul de viata al societatii: Nu uitati, doamnelor, ca ju stitia este a noastra, asa ca feriti-va de noi! ? Fleacuri, facu Sigrid, fatalitatea a devenit dominanta firii mele. Sunt de par ere ca nu facem n imic dect

ce ne dicteaza soarta! ? Teorie comoda care neaga raspunderea! Atunci, cum ramne cu binele si cu rul? ? M-am ntrebat ntotdeauna, riposta ea, unde se termina unul si unde ncepe celalalt? Limita dintre este att de vaga, nct, dupa sentimentele care ne tulbura, putem soco ti bun ceea ce un altul ar condamna! ? Eu socot, remarca Jan, cu chipul voalat de fumul tigarilor, ca tocmai de aia a vem constiinta ca sa raspunda. ? Numai ca e cam elastica sau susceptibila! arunca doctorul Braas. Negrii, care adusera racoritoarele, pusera capat discutiei. Era n perioada arderi i ierburilor. Dupa masa seara toate masinile nsirate de-a lungul strazii se puser a n miscare. Plecau pe cmp sa vada focu rile. clarul de luna nu facea flacarile sa paleasca, focurile pareau n noaptea neagra niste incendii nfrico satoare marete, ca si cum ar fi ars cetati ntregi. VIII 97 SOTUL MEU MI MARTURISI intentia de a amenaja o sala de biliard si de a-si transfe ra ca binetul consultatii n Kruger Street, unde era un vad mai bun. Am ramas cons ternata. Urma sa fiu lipsita mu lte ore zi de prezenta lui, lasnd la o parte fapt ul ca nu vedeam cine venea la el... Nu ma gndeam dect la Sigrid... Jan remarca deceptia mea. ? Proiectul meu pare sa te necajeasca, Ide? As fi vrut sa-i raspund ca putin mi pasa, dar, cu toate eforturile mele, am izbuc nit n lacrimi. ? Nu te supara! ? Am ajuns deci pna acolo nct sa te scuzi si pentru niste lacrimi, facu el cu trist ete. Totusi, nu vreau fie mila de tine. ntre soti, vezi tu, mila e degradanta pen tru cel care o inspira. Nu ma sili sa-mi fie mila tine. Ide. Tu ma iubesti prea mult, biata mea nevasta, continua el, nu trebuie sa ma iubesti astfel, nu merit! Am ncercat sa protestez, dar lacrimile ma napadira din nou si, ca un facut chiar n acel moment masina Sigrid se opri n fata casei. Eram nca la masa. Cafeaua se raci se n cesti. Mi-am sters, tare, ochii. ? Scena de familie? zise Sigrid care se ivise n prag. nvaluita ntr-o rochie de argint, parea aidoma femeilor din tara ei de ghsceualtpat ,a ta din zapada si d in soare... .26 De lantisorul de platina i atrnau niste picaturi ca de apa pe gtul ei go l, trei sori min usculi niste sclipiri uluitoare. Jan cazu, pierdut, n admiratie. ? Ah! Tsan! facu el. Rochia asta va ntoarce pe dos toate femeile! Fereste-te, Sigr id! Ea facu un gest de nepasare si, brusc, ochii ei prelungi se umplura de o asemene a dovada de dragoste, nct Jan, ncurcat, si cobor privirea. ? Ai mncat? ntreba el. ? Voi mnca la bal. N-am vrut dect sa va arat rochia. ? E feerica! zise Jan. N-am mai vazut niciodata una la fel Rosul placerii i colora lui Sigrid obrajii. Se auzira cteva claxoane. Ea ncepu sa rd a: ? Prietenii mei sunt nerabdatori! ? Cu cine esti? ? Cu familia Anderson. Stau la ei. Sunt mai ospitalieri dect voi. Ne facu un semn de ramas bun: ? Bye! Bye! Usa se nchise in urma-i. Ai zice ca s-au stins lampile , am recunoscut cu tristete n sinea mea. U n parfum mbatator continua sa pluteasca prin odaie. ? Probabil ca lumea se ntreaba de ce Sigrid nu sta niciodata la noi... remarca Ja n. ? Sigrid nu-si ascunde sentimentele pe cure ti le poarta... Am auzit destule n le gatura cu asta... Sotul meu paru mirat si ezita sa raspunda. ? Daca-mi ceri acest lucru, o voi ruga pe Sigrid sa ocupe camera de oaspeti n tim

pul sede rilor Krittelwerk, am zis eu. ? Nu-ti cer nimic, draga nevasta! Nu ma pot preface ca nu vad ct de penibila ti-e prezenta lui S igrid. cu att mai multumit de demnitatea ta. Sa lasam deocamdata, lucrurile asa cum sunt. Se ndrepta spre salon si se aseza la pian. L-am urmat si m-am ghemuit ntr-un fotol iu, a scunsa speteaza nalta. Niciodata Jan nu mai cntase aNstofectlu rnele lui Cho pin. Aceasta muzica mi n teti nelinistea, o sorbeam pe ndelete, cu minile mpreunate, cnd, dupa un ultim acord, sot ul meu se ridica de brusc, nct rasturna taburetul din spatele lui. O clipa mai trzi u l-am auzit deschiznd robinetel e din Dupa attea seri pe care le petrecusem singu ra, o salutam din inima pe aceasta, doream sa gu st n plenitudineat te--tte-ul att de rar acum, pe care ajunsesem sa-l primesc ca pe-o pomana. Am at tat jarul n camin, am aprins lampa cea mare cu abajur pal de matase. Pe masuta din fata foc ului, am a sezat preferata a lui Jan, cutia cu tutun, ziarele. n oalele colorate, ramuri mari de mimoze mbalsam au aerul. Culoarea lor aurie se armoniza cu lampa, cu covoarele, cu pernele. Tocmai pusese m capacul pe c eainicul arama cnd aparu Jan. si schimbase costumul, si-l mbracase, nu pe cel de casa, din flanela alba , ci pe negru, dungat. ? Trag o fuga pna la club, zise el. Nu stau mult. L-am privit cum strabatea gradina si zgomotul portitei a rasunat dureros n inima mea. Eram de ceptionata si ma simteam singura, cumplit de singura... Unde ramasese frumoasa mea ncredere? Credinta n soliditatea caminului meu? O presimtire ma facu sa ies din casa. Noaptea era neagra. M-am nfu ndat in nis ip pna calcie. Alergam cu o graba de care nu-mi dadeam seama. Cu rasuf larea taiata, m-am trezit ntr-u n grup gura-casca ce se nghesuia n fata ferestrei d e la Hotel Royal . Oare mi pusesem mantia acee a lunga ntunecata, esarfa care-mi ascu ndea pe jumatate chipul, ca sa vad cum se nvrt dansatorii n sala aceea decorata cu ghirlande de flori de hrtie? Tocmai se facuse o pauza. Podiumul muzic antilor era gol. Un zumzet de glasuri veneau din holul unde se serveau racoritoarele. Am zarit-o, de depart e, pe Sigrid. Cu ca pul ridicat, vorbea cuiva pe care nu-l puteam distinge, dar pe care, dupa nfatisarea ei radioa sa, l puteam g hici. Dupa primele masuri ale unui boston, perechile ncepura sa danseze. Am strns din dinti, stiind dinainte ca cel avea sa apara ma va face sa strig de durere... Jan si Sig rid trecura foarte aproape de mine, car e stateam ascunsa printre curiosi. Mna frumoasa fara inel a lui Sigrid se odihnea pe umarul lui Jan care o tine a de 26 Marleleine Praz -T arile nordulu i (n.a). 98 Trupurile lor nlantuite lunecara n ritmul muzicii lente si o expresie de fericire transfigura chipul ba rbatesc sotului meu. Fruntea fostei sale logodnice se plec ase spre buzele lui. El parea s-o soarba ntr-un fel d e betie care nu-si mai dade a seama. Vazndu-i astfel, m-am simtit att de lovita, att de nenorocita, nct, temnduma sa nu lesin, am facut cale ntoarsa. M-am ciocnit de Daisy care, totuna cu ntuneric ul, ma astept a la portita gradinii. Fidela fiinta mi ntelese repede tristetea. Ma ruga sa beau un ceai cald si ma ajuta sa m a dezbrac. Tremuram mai mult de durere dect de frig. Mi se parea ca toate lucrurile din juru l meu pe care o chii mei mngiasera nainte cu simtul proprietatii luau, n seara aceea , un aspect aproape ostil, aidoma u nor lucruri care trebuiau napoiate. M-am strecurat sub cuverturi. Fara sa-mi dau seama, gemea m, ghemuita n fundul patului. Un pas repede se apropie de pat, o mna energica trase cesair ssea fausl eza pe fruntea mea. ? Ce s-a ntmplat, Ide? De ce plngi astfel? ? Probabil ca amv isat, amz is eu speriata. ? As prefera sa fie asa! a raspuns Jan. Se ndrepta spre baie. Dupa ce se spala, se ntoarse si se vr ncet in pat, creznd ca ad rm isem, observnd ca stateam cu ochii deschisi, zise:

? Nu dormi, Ide? ? Ai petrecut o seara placuta? am ntrebat cu inima batnd. ? Pe legea mea, da! facu el pe un ton vesel. Ia ghiceste unde am petrecut-o? Cnd am ajuns la club, era nici macar un cine. Or, trebuia sa vorbesc cu doctorul Braa s n legatura cu operatia de mine dimineata. Fireste ca l-am gasit la Royal , pregatindu-se sa danseze. Am trimis sa-l cheme, da r m-au vazul ce ilalti si fost luat pe sus. Am dansat cu cteva doamne, apoi, cum pofta vine mncnd... Dealtfel, nu mi-a displacut deloc sa-mi dezmortesc putin picioarele... ? Erau rochii frumoase afara de cea a verisoarei tale? ? Nici pomeneala! declara el rznd. Numai culori stridente! ? Esti sever n seara asta, Jan... Cel putin ai dansat si cu pacientele tale? ? Fii linistita, mi-am facut datoria, ma asigura el cascnd. Ma atrase spre el si ma saruta pe gura. ? Acum lasa-ma sa dorm... Peste cteva ceasuri am o operatie. Nu se mai misca. De cnd nu mai pomenise de copilul nostru care urma sa se nasca n curnd? Macar mai gndea la asta? Obsedat de Sigrid punea pe al doilea plan acest ev eniment, care, n alte mpre jurari, tinut toata casa ntr-o fericita asteptare. Dar, ma rog... n cea sul de fata, mi apartinea. ncet, foarte ncet, atins cu buzele mna par asita pe cuvertura si o nadejde timida mi-a soptit ca poate nu era totul pie rdu t. m-am trezit, am vazut fereastra plina de cerul albastru si de crengile copaci lor. Zgomotul apei m -a facut nteleg ca Jan era n baie. ntmplarea din ajun mi aparu n etosata ca ntr-un vis. Realitatea e ra aici, zgomotul acesta al apei care curgea, cu locul cald nca al trupului sau. Daisy aseza masa pentru g ustarea dimineata. Clinchetul veseliei, glasurile sonore ale servitorilor, discutnd n bucatarie, toat e ac ele sunete familiare aveauc eva linistitor. Bone dispus, Jan mnca cu pofta si vorbea despre o noua carte d e Selma Lagerlff. Observasem la el o schimbare, care ? ieri abia sensibila ? se accentuas e astazi. Am avut explicatia cnd mi-a spus ca Sigrid, nesimtindu-se la ndemna la familia Anderson si neputndu-se rentoa rce nca hotelul Royal , ticsit de turisti, l rugase sa stea cteva zile la noi. ? Esti de acord, Ide? adaugase el. Am primit lovitura fara sa clipesc. ? Am sa dau ordin sa i se pregateasca odaia, am spus eu. Paru satisfacut si, nainte de a pleca, ma saruta mai afectuos ca de obicei. Si Sigrid se instala la noi. i puturam din nou vedea luxoasele ei rochii de casa si tot aparatul rafin at de se nconjurase. Suportam greu contactul zilnic cu acea sta adversara de temut. Atmosfera n casa parca ncarcata de electricitate. Sub pret extul ca starea mea cerea odihna, ma obliga, n unele zile, sa-i las conducerea ca sei. Atunci plivea gradina, umplea vazele cu flori si verdeata, mi naucea negrii cu p oruncile lipsite de indulgenta. Dupa ce ne culcam, i se mai auzea nca multa vreme clampanitul tocurilor de la papuci care mi se parea ca-mi ciocanesc drept n inima. ntr-o seara Jan sari din pat, si d eschiznd usa striga vocea lui poruncitoare: ? N-ai de gnd sa ispravesti cu plimbatul? Eu ziua muncesc si am nevoie de odihna! O cascada de rs fu raspunsul si cum Jan se vrse lan lpoact , alaturi de mine, l-am p utut auzi rzn d de unul singur. Totusi, nu era ntotdeauna bun cu ea. Amintindu-si desigur ca, fetilt uai Sfiiignrdid, i placea sa f ie dominata de el, o trata fara blndete. Dar aluziile sale jignitoare se loveau acum de supunerea infl exibila, rabdarea prodigioasa a acestei obsedate ndragostite. Adesea, ea avea n fata mea gesturi de o n drazneala insolenta. ntr-o dimineata intrnd n sufragerie si vazndu-l pe Jan in picioare n fata ferestrei, pe ca le de o scrisoare, i arunca brusc cozile lungi n jurul gtului. ? Nu sunt niste lanturi dulci? i spuse ea tragndu-l astfel la masa. El se desprinse, cu fruntea rosie, cu sprncenele ncruntate, aruncndu-mi o privire m irata. B lama lunga mea rabdare? Astepta sa-l rog sa puna capat unei situatii ca re devenise insuportabila? Cnd Sigrid cosuletul captusit cu azur, n care se adunau scutecele, avu un surs att de rautacios, nct m-am ntrebat plan nfricosator se ncheg

dosul acelei frunti att de pure... Astazi, stiu ca n acele zile tum ultuoase, pregatise cu snge rece nfaptuirea crimei... Frumusetea ei, adulatia pe care o ntlnea pretutinden i i dadeau 99 o inimaginabila siguranta si Jan, de obicei cu atta bun simt, nu se straduia sa nt eleaga ceea ce er a ciudat alarmant n aceasta situatie. E adevarat ca ma vedea re semnata. Nimic din purtarea mea n u-mi cumplita-mi spaima. Nu ghicea nici macar altercatiile noastre, cnd el pleca de acasa. Caci de ndata auzeam pasul repede pe treptele terasei, aceeasi emotie ne taia vorba. n fond, oare cum se simt ea el do ua femei care-l copleseau cu aceeasi dragoste patimasa si supusa? El, att de diba ci n a usura d urerile, leac putea da uneia sau celeilalte? Ce solutie dramei pe care o simteam ineluctabila? Cnd Sigrid, invitata la prieteni, si prelungea absent a, ma speriam de nervozitatea sotului meu. Ct s-ar fi bucurat Sigri d daca fi put ut vedea ntorcnd paginile unei carti fara sa citeasca, atent la cel mai mic zgomot de afara, sau uitnduse la foc, cu trasaturile adumbriCtea. sa-si scuze tacerea, pretexta vreun caz grav ... Era de netagad uit ca suferea. Daca, din cine stie ce motiv, eram nevoita sa-i ntrerup gndurile, si nalta capul cu un a er absent, aproape ndurerat, un aer de parca se ntorcea de departe, care-mi rasucea maruntaie le de groaza . Ridicnd ochii spre pendula, si strngea buzele att de violent, incit muschii de pe obraji i se ntindeau. Vai! aparea Sigrid, chipul lui mndru si relua frumusetea grava si bucu ria de a o revedea, o bucurie lacoma care nu si-o putea ascunde, care iradia pri n toti porii, mi vestea nemiloasa nfrngere. Orice iluzie secase mine. Ce puteam fac e mpotriva intrusei care-mi voia att de salbatic, de implacabil, pieirea? Judec at a nu razbatea pna la constiinta acestei fiinte care traia ntr-o asteptare calma si ntr-o ncredere de obsedata. Zadarnic mi pipaiam coastele, chemam n ajutor tandra floare care se pregatea sa se deschida , senzatia de efemer, de provizoriu nu ma mai parasea... Prin ce farmec l convinsese pe Jan ca-msiu dmaduum-suel de fericire si ca acum era rndul ei? Erau prea tineri si prea lunga li se ntindea via ta n fata lor pen tru ca, pura probitate a sufletului, sa renunte la propria lor fericire! Ma gndeam, nu fara teama, la cuvinte le pe le auzisem din gura sotului meu. Niciodata nu lua usor o hotarre si niciodata nu revenea asup ra deciziei luate. Daca ma luam dupa vorbele sale, nsemna sa renunt, sa cedez locul alteia... Revolta ma nsufletea. Ma hotaram sa actionez n loc sa ramn pasiva, cu inima ulcerat a. F uria mi amesteca adesea cu neputinta. Sufletul meu neobisnuit cu ura nvata s a urasca si ajunsesem sa d oresc catastrofa sa ne vina de hac la toti trei. Totu si Jan devenea din ce n ce mai taciturn. Privirea lui ne evita una si pe cealalta si, cel mai adesea, dupa masa de seara se retragea n odaia lui, pretextnd v reo t reaba legata de serviciu. Aflat n centrul unei tragice aventuri, angajat ntr-un impas, n care cauta zada rnic un calauzitor, poate csae straduia sa gaseasca mijlocul de a atenua raul pe care era obligat sa-l faca. Ad esea, culcare, surprindeam n ochi i lui un fel de strigat de ajutor. Poate ca-l rodea nevoia de eliberare, de d es carcare a sentimentelor, dar acea natura retinuta, acea rezerva orgolioasa, proprie firi lor scandinave , i fereca buzele... Ce stiam eu despre suferinta lui? Cuprinsa de febra sacrificiului, ma simteam destul de puternica pentru a ma jertfi n scopul fericirii sale. Dar oare el ar avea curajul sa ma las e sa plec, cu copilasu l n brate? Sau se gndea poate sa nfrnga piedicile, sa nlature obstacolul? Doar noaptea, alaturi de trupul barbatesc, mi mai gaseam putin linistea. Somnul nsa mi era plin de cosmaruri, ma epuiza. Ma ve deam alungata, repudiata, poticnindu-ma prin nisipul pustiului, unde-mi cautam copilasul pierdu t... La gustarea de dimineata,

sotul meu mi arunca o privire ngrijorata, dar Sigrid, avnd si ea ochii ncercanati si gura ndu rerata, reprima ntrebarea care-i statea pe buze. n orasele mici se stie totul, mai ales ntr-un trg unde, ca sa se distreze, oamenii depind unii de altii. Sigrid era imprudenta. Stapnita de setea de a vorbi, si de a-i face pe altii sa vorbeasc a despre omul pe ca re-l iubea, de a auzi rostindu-i-se numele, ct mai des cu putinta, se tradase de mult. Doamne le palav rageau ncepusera sa ma plnga. IX DE DOUA ZILE SIGRID AVEA din nou niste ochi cnd tragici, cnd plini de dispret, cnd plini de ranchiuna de ndata ce si-i ridica spre Jan. Ce se petrecuse ntre ei? n clipa n care sotul meu se pregatea sa se duca spital, lesina. Lesin simulat? ntinsa pe canapea, buzele e i strnse semanau cu o rana pe chipu l lipsit snge. Foarte emotionat, Jan intra n ca binetul lui si se ntoarse clatinnd o bautura ntr-un pahar de metal, care-l apropie de buzele verisoarei sale ce-si venise ntre timirpe. Ena f bau cu sorbituri mici, ncet, ca sa simta ct mai mult mna lui Jan sustinndu-i ceafa. O propti ntre perne, interzicndu-i s a se mist e. Cnd iasa, se ntoarse si-i spuse cu asprime: ? Nu te-ai gndit niciodata ca te tragi dintr-un popor de plugari si de fierari? E i nu cunosc sentim entalismul asta absurd, care nmoaie nervii si care face dintr-o fiinta calita o crpa fara car acter si fara vointa. Gndestete la asta, Sigrid! ntr-o zi Jan ne anunta ca eram invitati la familia Morissey care organiza un meci de tenis. ? Plecam smbata si luam si familia Herkelen a caror masina e n reparatie. Noi i vom lua pe parinti, tu, Sigrid, le vei nghesui pe cele trei fete n masina ta. Apropo, Ide, doamna Morissey te roaga sa-ti iei cu cteva haine. I se pare ca esti prea p alida si vrea sa te tina o saptamna, doua la ferma. Am vrut sa protestez speriata Ia ideea ca Sigrid se va ntoarce la noi fara mine. Dor n-am mai avut cnd. ? Trebuie sa accepti, Ide... interveni rivala mea. Am si eu nevoie de o schimbar e. Voi sta cu tine! Jan s-a dus la treburile lui. Sigrid se odihnea n camera ei. Eu m-am asezat pe un scaun cu fata n tre mini. Inima mi batea greu pe lemnul mesei, nca nestrnse. Simteam ca toti trei eram la cap atul puterilo r. Viata 100 care o duceam n-avea sa tina prea mult. mi dadeam seama ca deznodamntul era aproap e. Vag, p revestirea fachirului mi reveni n minte si, brusc, am nteles ca n-aveam sa scap de soarta mea. Stateam alaturi de sotul meu, atesnat e vite zdruncinaturile drumului. n spatele nostru, sotii Herkele n erau preocupati de fetele lor lasate pe seama capriciului nestapnit al celei de la vol an. Lunga masi na albastri alerga, lua virajele, se napustea ca o fiara nnebunita. n rochie alba de pnza, cu c ozile ei grele, p rinse retea de aur, Sigrid avea chipul nsufletit si e fiecare d ata cnd masina ei o atingea pe a noastra, i arunca Jan priviri patrunzatoare. ? Ispraveste cu joaca! Ai sa provoci un accident! Striga el. Se auzi un hohot puternic de rs si brusc, Sigrid o porni n goana cu masina. O vazu ram lega nndu-ridicndu-se si strecurndu-se pe terenul plin de cute si de ridicaturi , pna cnd nu mai fu dec t un punct negru la orizont. ? Ce smintita! bombani Jan, care abia izbutise sa-i linisteasca pe parintii fete lor duse astfel cu m asina. ferma, Sigrid ne iesi nainte, nconjurata de tot tinere tul. Era proaspata, exuberanta si, lundu-ma familiar de brat ma trase dupa ea n cautare a unui c abinet toaleta. ? Ti s-a desfacut parul, Ide, si ai nevoie si de putina pudra. Repede, sa repara m aceste mici neajunsuri!

mi prinse mai bine cocul pe ceafa, si-mi dadu cu puful ei de pudra pe fata. ? Gata, zise ea, iata-ne aratnd mai acceptabil dect toate acele fetiscane cu obraj ii arsi si cu n asul jupuit de soare... Se uita la talia mea. Biata Ide, un astfel de trup e mpotriva estetic ii si-ti raneste pri virea! putin! Se ntoarse dupa o clipa cu o esarfa mare de vo al alb pe care mi-o puse pe umeri. Lasa-l sa p luteasca... uite, ca acesta al meu... ma sfatui ea. Apoi, n picioare, n fata oglinzii ma exami na cu complezent a: mi pielea si muschii lasati? Nu! adauga ea nfiorndu-se. Nicioda ta n-am sa ma pot resemna c u aceasta catastrofa. Nu i-am raspuns nimic. Ne aflam, si una si cealalta, pe planuri cu t otul diferite. Cu bratul petrecut pe sub al meu, am reaparut n fata lui Jan, care ne surise cu aerul cel mai satisfacut. Nicio data fost att de multi la familia M orissey. Dar conacul lor, unde domnea o solida bunastare, avea dimensiuni suficiente ca sa primeasca toata acea afluenta de invitati. Am ncercat o deceptie dureroasa af lnd urmnd sa mai vina lume la serata ? doamnele vor ocupa odaile, ia r domnii se vor nghesui n d ependinte. Sigrid ceru sa doarma pe veranda. Ora odata sosita, admiratorii se grabira sa-i aduca perne si cu verturi, Jan i lega hamacul. ? N-ai prea facut miscare azi, observa sotul meu, pe punctul de a-mi spune noapt e buna. N-ai vr ea sa o raita prin gradina? Am acceptat aceasta propunere ca pe un noroc nesperat. Sclipiri albastre si verz i cadeau d in stelele imense. Un frunzar de caprifoi mbalsama aerul. ? Am sa-ti dau o veste buna, nevasta, zise Jan strngndu-mi usor bratul petrecut su b al sau. Si grid nu veni la Krittelwerk, de aici va pleca la Johannesburg, unde -si are bagajele si de unde se va napoia n Suedia. Da... am izbutit, n sfrsit, s-o fac sa judece si a nteles ca plecarea definitiva n E uropa e unica sol utie a stari de lucruri care nu mai putea sa dainuie multa vre me... Poti sa lesini din pricina unei nenorociri neasteptate, dar si a unei surprize f ericite. Sotul meu tre bui sa sustina, caci mi pierise rasuflarea. Buzele sale ma sarutara usor pe par. ? Biata nevasta... murmura el, ct trebuie sa suferi! ? Sunt fericita! am blbit eu. M-a condus pna la chiosc si m-a asezat lnga el pe banca rustica. ? Cred ca e vremea, Ide, sa cautam un nume pentru micutul pe care-l asteptam! zi se el pe un to n glumet. Ce parere ai de Lars? ? E un nume frumos, Jan.. Dar daca va fi fata? Am tresarit si Jan s-a ntors brusc. ? Ce este? ? Parca se misca ceva acolo... Se scula si se duse sa vada. ? O fi vreunul din negrii aia afurisiti, nici nu pot sa-i distingi n ntuneric. Ei! striga el. Dar nu raspunse nimeni. ? Sau vreo pasare de noapte... Sa intram n casa. Nu ti-e frig? Strnse mai tare esarfa n jurul meu si, repede, i-am sarutat mna. ? Lasa asta! a protestat el cu blndete. Nu se saruta astfel un sot! Ma lua n brate si ma saruta pe buze. Doamna Anderson, care mpartea camera cu mine, dorme a cnd intrat n odaie. M-am culcat si eu, dar fara sa-mi pot afla somnul. De multa vreme Jan nu-mi mai vorbise inflexiunea aceea calda n glas. Vasta tacere a Veldului nvalui ncet, ncet casa. Copilul se misca n m ine si simteam rau. Tmplele mi se umflasera sub presiunea sngelui agitat. Trebuia sa fie trziu. M-am hotart iau u n calmant. M-am ndreptat spre bucatarie sa beau un pahar cu apa. Cmpia se odihnea sub o pulbere stele. Ramasesem la fereastra, cnd am auzit niste soapte ce urcau din galeria de lemn li pita de ac ea parte bungalowului. M-am aplecat putin si paharul cu apa mi-a scap at din mna. Prin interstitiile balus tradei, 101 zarit doua siluete cu par blond. Ce alte plete dect cele ale lui Jan si Sigrid pu

teau straluci astfel n li mpezimea albastra cernuta de sus? Tinuta lor nfatisa o vodinet nae atacat la barbat, o imp lorare pierduta la femeie . Jan ntorsese ncetisor capul, n vreme ce Sigrid ridica n fata lui minile ei albe ca doua p otire n carcate ofrande... Parea sa-i adreseze niste imbolduri nflacarate si nu st iu ce ntrebare nelinistita. Vocea nlacrimata se ntrerupea ca sa repete: ? Joig lskar dig! Te iubesc! Te iubesc! Inima ti-e mai dura dect stncile de la noi de-acasa? Ah, vocea asta a lui Jan pe care nu i-o cunosteam: ? Taci, se ruga el umil, nu-mi lua toata puterea! Nu stii ct ma costa! Si brusc, neputnd sa mai reziste multa vreme dorintei covrsitoare a acelei femei, o nsfaca d intr-o ca pe o prada... * * * Credeam ca lacrimile mi secasera. Auzind pe cineva plngnd si gemnd, de-abia mi-am da t seama acele lacrimi urcau din mine nsami batnd la usa inimii mele. Meiken intra si punndu-mi mna e i mare, femeie muncita, pe umarul meu, zise: ? Asculta, Ranny, nu trebuie sa te apuce iar crizele acelea rele! Privirea ei de zaproba lacrimile cazute caiet. Doctorul n-a avut dreptate cnd ti-a vrt n cap sa scr ii. Ce-a trecut, e bun trecut! De ce sa redestepti niste lucruri triste care te fac sa plngi? Hai, Ranny, vino sa-mi ajuti sa framnt aluatul pentru pine , asta te faca sa uiti! A trebuit sa las sa treaca doua luni nainte de a putea relua firul povestirii mel e, sa revin la ac ea noapte cruda. Nu-mi pot aminti cum m-am ntors n odaia mea. M-am trt din instinct, ca un ani mal lovit de moarte care-si cauta un coltilor unde sa-si dea duhul. Am cazut gramada pe pat. Ca sa n u urlu, mi-am ast upat cufundndu-mi capul n perna. Totusi, evidenta brutala nu ma luase pe nepregatite. Nu-mi vedeam de-vreme nadejdea ruinndu-se cte putin n fiecare zi? Dar ma agatam de ndoiala, de ndoiala ma i milostiva, orice s-ar zice, dect brutala realitate, Eram zdrobita, dar nu ucisa! Partida nu era definitiv pie rduta, ramneau drepturile mele de nevasta. Mai nti leaganul care trebuia scos din husa lui de pnza si pus vedere n camera noastra, ca s-o umple, ca si altadata, cu zapada perdelelor sale. Apoi nu erau, dincolo mari, numele noas tre nlantuite, cu parafa solida, ntr-un registru de stare civila? Nu, n-am sa-mi c edez fara sa ma apar. Voi lupta, ma voi era crampona de peretii casei mele! Cum voi trai departe de el, repudiata, izgonita? mi voi pleda cauza. Daca va trebui, voi face orice concesie, ma voi ple ca n fata oricar or conditii, afara de cea de a trai departe de el! Zorile se trau pe cmpia Veldului cnd m-am tre zit cu un sc urt suspin. Imediat, scena din toiul noptii a renviat n mintea mea. Camera ncepu sa se clatine, m-am agatat de perdele, cu senzatia ca alunec ntr-un a dnc. Amet eala odata trecuta, m-am aflat fata n fata cu descurajanta realitate. n celalalt pat, doamna Anderson dormea rasuflnd linistita. Un picior muschiulos i alunecase de sub cuvertura cautnd racoarea. n curn d, va deschid e ochii, va ntinde bratele de sportiva, si va da la o parte pletele n curcate ca sa se uite la soare, apoi, sari nd din multumitad e viata, se va asez a sub jetul nghetat al dusului matinal. Afara, negrii sculati ncepuse ra sa strige unii pe altii, picioarele lor goale lipaiau pe scndurile scarii si ale teraselor . Ce atitudine sa ia u? Nu mai ntelept sa ma fac ca nu stiu nimic? n toiul noptii, nu-i vazuse nimeni. Fusesera siguri ca nu sun t spionati, femeile si barbatii, extenuati de sport si de miscare, dormeau cu pumnii strnsi. Trebuia deci sa m a dichisesc ct de ct, desi mi simteam membrele zdrobite. Trebuia sa ma spal cu apa rece pe ochi i nrositi de plns, cer doamnei Anderson pinut rosu ca sa-mi dau pe obrajii prea pa lizi. n sfrsit, trebuia sa le nfrunt p rivirea , sa rostesc, cu o voce calma, salutul obisnuit ntre noi,g aocdedla g suedez, sa le strng minile mpiedicn d-o pe-a mea sa tremure. Eram gata sa accept orice, sa ramn n umbra, mai stearsa si ma

i ngaduitoa re, fericita totusi sa-i port numele, sa mpart cu el patul, sa-l slujesc. Dar n ceasurile lucid e, sorbind pna la fu nd paharul rusinii, ma dispretuiam pentru umilinta si pentru lasitatea mea. Nu era oare sin gura conduita de u rmat voiam sa duc cu bine la capat o sarcina binecuvntata? Un cer de duminica, un cer de sarbatoare lumina gradina si Veldul. Sa fi fost oa re acest alba stru brusc, scoase la suprafata din strafundurile amaraciunii mele o fagaduiala... fagaduiala care, n panica peste noaptes, e nclcise, si pierduse sen sul? Ea mi reveni fulgerator. Oare nu-mi spusese el: Sigri d pleaca, se ntoarce n Suedia... ? Si Jan nu mintea. n mintea mea se facu o legatura n fata care ia am ramas moment naucita: ca scena pe care o surprinsesem era cea a ramasului bun dintre ei! ? Ai dormit bine, Ide? Jan, cu mna ntinsa, mi surdea. Musafirii se asezara la masa pentru gustarea de dimineata. Servitorii alergau de colo, acolo, pun eau n fiecarui musafir farfuria cpuo rridge,o uale cu slanina, pestele afumat, cotletele, n vremkea fcfeer meid s turnau ceaiul si aduceau, sub clopote de cositor, feliile de pine prajita unse cu unt si pe care le aco pereau marmelada de portocale. Cu ce nemiloasa risipa mi f urnizeaza memoria cele mai nensemnate am anunte acea duminica ndepartata, ultima m ea duminica. Fiindca practic, nu pot sa mai numar printre c ei vii vrednica de m ila a carei privire stearsa ma priveste dintr-un ciob de oglinda! Printre invitati se aflau niste buri veniti de departe. Sufrageria familiei Mori ssey nu avea dec t un bufet care ocupa un perete ntreg, scaune si o masa ntinsa de la un capat la altul al oda ii. Pentru viz ita de toata mobil afusese trasa lnga pereti si orga din salon mpin sa n mijlocul camerei. n jurul lui Jan , care 102 aseza in fata ei, se alcatui un cerc mare de barbati n haine mai curnd fastuoase d ect eleg ante, contrastau cu pantalonii de catifea reiata strnsi peste ghete, bluz ele kaki si centurile de piele ale fermierilor. Niste tarani aspri, banuitori si evlaviosi ca si primii crestini. Cu o expresie de solemnitate naiva p e chipuri fixau pe Jan cu ochii lor patrunzatori. Dupa un scurt preludiu la orga, sotul meHuo cognlitead van Salom soi basii barbatilor l urmara, cor retinut, din care razbateau subtiri, pure si vibra nte glasurile femeilor. Cntec dragoste, care, amplificndu-se, cauta spatiu, urca s pre un cer radios, albastru, n care ti se par ea ca unduind niste pasari albe... Sigrid nu cnta, ramasese cu buzele strnse, ntr-o expresie amara. Oare din pricina acelei rochii negre, eleganta prin simplitatea ei cautata, pe c are nu i-o mai vazu sem, fost att de palida? Pupilele ei ca niste pietre pretioas e, de o fixitate stranie, l priveau pe Jan ase zat n orgii. Lumina care i juca n ple te lasa o dra de aur pe ceafa lui bronzata ce-i iesea din rascroiala un ui pulove r verde cu desene complicate. Pentru prnz, mesele fura asezate n gradina. Jan ma cauta cu privirea, facndu-mi sem n ca dor ea sa lnga el. Ca si morfina care amorteste durerea, aceasta atentie mi a morti spaima ciudata c are mi prelingea de-a lungul sirei spinarii ori de cte ori ntlneam ochii obsedati ai rivalei mele. Ea sos i n ultimul moment, atunci cnd toata lumea se si asezase la masa. Voia sa fie ct mai remarcata si un c oncert strigate de admiratie i salutara aparitia... Era magnifica. Peste pantofii mici cu catarame de argin t cadea ampla fusta verde. Purta o bluza cu mneci bufante, un sal de matase si un sort brodat n culori v ii. Un de perle de au r si o coroana de frunze ncununau aceasta placuta tinuta, dar care contrasta n mod ciudat nspaimntatoarea paloare a chipului ei. Lui Sigrid i se rezervase locul din fata noastra. ? E multa vreme de cnd voiam sa-ti fac surpriza costumului nostru national, i zise ea varulu i ei. L-adus cu mine si am asteptat ocazia... Nu ispravi, caci un tic dureros facu sa-i tremure buzele. ? Dar asta-i rochie de nunta n tara dumneavoastra! striga doamna Roth, de origine german a. Pictorul Nyberg o nfatiseaza ntr-o pnza de-a lui care se intituTleoaazleat a mirese!i

O atmosfera de multumire domni curnd n jurul mesei, ncercuita de oameni bine hranit i, n hain e ngrijite, care schimbau ntre ei vorbe lipsite de originalitate. Jan tacea. Privirile i erau parca ntoarse nlauntr ul sau. care-i cunosteam fiecare expresie, fiecare joc al fi zionomiei sale, mi dadeam seama ca sufera, prav alit ntr-soi de disperare resemnat a. Vedeam ca de-abia mannca, obligndu-ma sa ma servesc din toate platourile. Evita sa se uite la Sigrid, dur cum m-as fi putut bucura cunoscnd sacrificiul dur eros pe care i-l dic ta cinstea lui? Cnd se turna sampania n cupe, si cnd, n picioare, musafirii ncepura sa nchine n nstea gazdelor, Sigrid si ridica si ea paharul: ? Ladies andg entelmen, zise ea surznd cu niste buze albe, beau n nadejdea ca veti pastra desp re mine o amintire destul de placuta! Va parasesc pentru totdeauna! Peste zece zile plec n Europa! Momentul de stupefactie odata trecut, urma o explozie de strigate. ? Ce ti-am facut, pentru Dumnezeu? De ce vrei sa ne parasesti? Toti, barbati si femei, o coplesira pe suedeza eu proteste vii. Ea surdea ntruna. ? Sunt ntr-adevar emotionata, dragi prieteni. Dar, vai! Judecata impune niste dat orii pe care in ima nu aproba. Ei, la urma urmei, cine pleaca se poate si ntoarce ! Nu , i raspunse privirea ferma a sotului meu. Aerul siroia de lumina. Dar, n acest an otimp, o racoare placuta strabatea razele fierbinti ale soarelui, care catre ora cinci apunea. Ma sa odata terminat a, jucatorii luara terenul tenis cu asalt. O oprisem pe Sigrid lnga mine. ? Costumul tau e ncntator, i-am spus. E adevarat ca e cel pe care-l poarta miresel e? Ea tacu vazndu-l pe Jan care venea spre noi. ? Cred ca nu vrei sa joci n costumul asta nzorzonat? o ntreba el. ? Multumesc pentru nzorzonat . Nu voi juca deloc, mi ma simt n forma, n-am nici chef. Prefer onorabilul meu clan sa pastreze despre mine amintirea mai putin usturato are a unei partenere cu m na sigura si iute. Ma duc... Am nevoie de un ceas de odihna si doamna Merissey mi-a aratat o ascunzatoare u nde nu poate descoperi nimeni! Abia disparu ca ncepura s-o strige n cor. Casa si gradina fura scotocite n toate se nsurile. n vr emea alti ndrjiti se rugau de sotul meu, vrnd cu orice pret sa-l duca pe terenul de tenis. ? Lasati-ma sa ma odihnesc... Mi-e lene. Va voi bate putin mai trziu! zise el rznd. Nu pier deti nimic daca mai asteptati! Ne-am asezat pe doua sezlonguri n galeria din fata terenului de tenis. Nu trecu m ult si Jan adorm i. Picaturi mici de sudoare i aparura pe buza superioara si la radacina parului. Am tras perd eaua de pnza ca sa-umbra. Luptam cu somnul, ca sa-mi pot contempla barbatul, sa-l contemplu cu acea spaima reveni ta cu perspectiva plecarii lui Sigrid. Ct timp l v oi mai vedea? , mi spuneam, presimtind poate ca clipele prezentei sale mi erau numarate. ? Oh, nu dormi? am spus eu speriata, vaznd ca Jan ma privea printre pleoapele pe jumatate nchise. ? De ce te-ai speriat, Ide? La ce te gndeai? ? Sunt necajita fiindca ma lasi aici, Jan. ? Dar e un lucru rezonabil. Peste opt zile, voi veni sa te iau si nu te voi mai parasi... si apoi, nu p este timp... Am fost att de bucuroasa de aceste cuvinte bune, nct m-am aplecat si am vrut sa-i s arut mn a sprijinita 103 pe bratul sezlongului. ? Lasa, facu el agasat. Dar, vazndu-ma ncurcata de bruschetea gestului sau, bunatatea lui fireasca triumfa

: ? Nu mai fi mereu att de umila fata de mine, Ide... zise el cu blndete. O saptamna e destul d e putin sa-ti poti regasi echilibrul sufletesc. Dealtfel, Sigrid va r amne cu tine. Se facuse ora ceaiului. Musafirii se pregateau sa plece. Se auzea nechezatul cai lor nhamati, zgomotul masinilor ambalate. Pe un cer rosu ca sngele, de o extraordinara luminozitate, se decupa prof ilul sotului meu. Ma sarutase si acum strngea minile care i se ntindeau. Sigrid l fixa cu o privi re plina de ran chiuna, vreme ce el, foarte simplu, dupa ce-i sarutase mna pe car e i-o tinu cteva clipe ntr-a sa, i spuse n suedeza: ? Farv,l Sigrid... Apoi repeta cu voce schimbaAtda:j ! Si-a lasat pleoapele n jos s i asta a fost tot. I-am admirat stapnirea de sine. Se auzira doua salutur iT: oot weerzien!s si Good bye! Trasuri si masini pornira n toa te directiile. ? Good bye! am strigat eu pentru ultima oara. El mi facu semn cu mna. N-aveam sa-l mai revad. Ajunsa aici, am aruncat pana. Sa nu-l mai revad! Dumnezeule! N-ar fi fost mai bi ne sa ramn cu fundata noaptea mea? Am iesit afara, i-am strigat, cu disperare, nu mele. Vai! Vocea mea slaba s-a ciocnit de tacerea de moarte a Veldului. Cu un efort dureros, m-am ntors n odaia mea, si am luat din nou caietul... O tristete ntunecata mi strngea inima. Urmaream cu ochii masina ce se zdruncina, da r car e mergea totusi repede pe terenul desfundat. Cineva ma lua de brat. Am stat pe loc pna ce vehiculul cu care nsasi viata mea n-a mai fost dect o jucarie de copil n zare. Abia atunci m-am lasat dusa. Dincolo d e gradina, n plin cmp, se afla un chiosc cu verdeata pe care se catara vita salbatica. Dupa c e m-am aseza t pe banca grosolana, m-a apucat o slabiciune. Mi-am venit n fire mirosind niste saruri pe c are mi le ntindea c ineva. Sigrid. Facea pe compatimitoarea. ? Ct l iubesti! Sa te zbuciumi astfel pentru o despartire de opt zile! Zau ca e o nebunie! Si cnd gndesti ca eu trebuie sa-l parasesc pentru totdeauna! La suferinta mea nu te gndesti nici o clipa! Vezi, ntlnit niciodata un om ca el, att de mndru, ca re poate fi att de crud si totusi ata de blnd... C ontinua aceeasi voce ndurerata: Sa vezi ca cel pe care l-ai cautat cu disperare si recunoaste, n sfrsit, ne dreptat ea, nspaimntatoarea asprime si sa te ciocnesti de doua cuvinte aidomgal ausn duei clop ot. Prea trziu! Ca ci Jan ma iubeste, nu m-a iubit dect pe mine si nu aspira dect la un lucru: libertate a lui! Numai ca el e bun... Scrupulele sale generoase l fac sa nu se poata elibera... Se apleca spre mine: Vr ei dovada ? Priveste scrisoarea asta... Mai adineauri mi-a strecurat-o n geanta ca s-o citesc dupa ce gndi: Facu un ges t vrnd mi-o ntinda, apoi se razgndi: Nu, n-o citi, esti ntr-adevar palida, adauga ea cu un surs rautacios. ? Poti sa fii satisfacuta... am soptit cu efort. Orice bucurie e de acum ncolo st insa n mine. ? Si totusi vrei sa rami! murmura ea printre dinti. Ct esti de lasa, Ide! Dealtfel lasitatea ti se citeste fata! Ct trebuie sa-l agasezi pe barbatu-tau cu supunere a asta de sclava! Ura acestei fete rupea digurile, se revarsa asupra-mi. Am ncercat sa fug, dar s-a asezat n calea mea. ? Pretinzi ca-l iubesti pe Jan, totusi ti-e indiferent ca sufera, ca moare dupa mine! ? Ce pot sa fac? am blbit pe jumatate naucita. ? Sa pleci... sa pleci n taina, le pot ajuta eu! Mi-am cumparat bilet de vapor... Du-te tu n locul meu! Crede-ma, Ide, ar fi unica solut ie a conflictului n care zbatem toti trei! ntoarce-te la surorile tale, sunt destu

l de bogata ca sa-ti nlesnesc acolo o viata ndestulata. Am ntrerupt-o cu un gest si vocea nu-mi tremura cnd l-am declarat cu tarie: ? Ti-o repet, Sigrid, nu-mi voi parasi sotul dect n ziua n care el nsusi mi-o va cer e! Ah, daca Jan ar fi putut vedea cum desfigurase ura chipul acela splendid! n cele cteva secund e ct privit mi-am pierdut rasuflarea, mi s-a ncetinit pulsul. Ma simte am la discretia ei, fascinata cu un animal supus poftei nemasurate a unei fiare. Buzele ei albe articulara cteva cuvinte, pe care mai curnd le -am ghicit dect le-am nteles: Tu ai vrut-o! Pe urma am ramas stupefiata. Brusc, chipul ei crisp at redeve ni neted blnd. Sigrid trase cu urechea si surznd, ca si cum nu s-ar fi pe trecut nimic ntre noi, zise, voind s a ma bratul pe care mi l-am smuls dintr-al e i: ? Cred ca suntem cautate. X N FIECARE DIMINEATA SIGRID pornea calare pe o sprintena iapa cenusie care-i fuses e pusa la dispozitie. Lipsea multe ceasuri si, la ntoarcere, si animalul si calareata pareau extenuate. Pentru prima oar a Sigrid arata cu cozile ciufulite. Fata ei era jilava, n timp ce iapa era uda de sudoare. Faptul s-a ntmplat ntr-o zi ca oricare alta, cu acelasi cer albastru si limpede, fa ra nici un nor, v ibrnd lumina. Nimic n tot acest azur nu vestea raul ce plutea su b el. Ca n fiecare dimineata, Jan mi tele fonase, interesase de sanatatea mea, rec omandndu-mi o ora de mers pe zi. Vocea lui era afectuoasa s i nimic glasul meu nu putea trada presimtirea care ma rascolea, ma framnta. Totul concura sa-i usureze criminalei 104 planurile. Stapnii casei chemati de notarul lor la Therisbank ne spusera, lundu-si la revedere, ca nu se ntoarce pna seara. Buna doamna Morissey o mbratisa cordial p e verisoara doctorului Yvarsen c nd auzi aceasta se hotarse sa plece imediat dupa masa ca sa se ntlneasca, la Johannesburg, cu p rietenii trebuiau s-o conduca la Ca petown. Masa pe care o luaram mpreuna se servi mai devreme. Si grid parea calma. Numele lui Jan nu mai fu rostit. Sigrid vorbi despre viata agreabila si a muzanta de pe marile pacheboturi de lux, n timp ce eu ncercam sa-mi ascund bucuria care ma stapnea si ca re facu sa-m i tremure minile. n cteva zile marile vor desparti din nou doua fiinte, pe care un moment de ratacire dintr -o parte de orgoliu inflexibil din alta le apropiasera... n caminu l meu tulburat va reintra pacea zilelor dina inte. Se naste copilul si datorita acestei mici fiinte, imaginea intrusei va pali ncet, ncet... n timp ce ma duce am s a plimb, am zarit-o pe Sigrid n fata garajului, supraveghind punerea la punct a m asinii, n care un c afru punea un bidon cu benzina. Inima ncepu sa-mi bata. Sunase oare ceasul sa ne luam ramas bun? El fu scur t si simplu. ? Buna, Ide! N-ai sa ma mai gasesti cnd ai sa te ntorci! Lasa-ma sa tem sina rkut,r . .. A existat oare vreodata un sarut att de perfid? n cursul unei plimbari ntlnisem, ascunsa dupa o cuta a terenului, o biata coliba de negi, flan cata curte prost ngradita de gardul de uluci care se clatina, unde se aflau o capra si cteva gaini slabe. M a opream uneori lnga liota de copii, gasindu-i caraghiosi si ncntatori pe negrisorii goi, cu burta ca o toba picioarele subtiri, cu capul lor mare acoperit cu par cret, cu ochii negri rostogolindu-se n orbite, ca niste n ziua aceea, le aduceam copiilor n iste prajituri. Dupa ce-am trecut de micul povrnis ce ducea la ferma, zarit n depa rtare o masina care venea spre mine. Am recunoscut masina lui Sigrid. Cu chipul ra scolit, brusc. ? Repede! spuse ea deschiznd portiera si facndu-mi semn sa ma asez alaturi. Mi-a t elefona t doctorul Braas. Jan s-a taiat la mna opernd un ulcer. I s-au dat imediat ngrijiri asa ca nui cazul sa ne nelinistim

peste masura. Totusi, Braas te sfatuieste sa te ntorci acasa. Te duc la Krittelwe rk. Un bilet pe care l-am gazdelor le va explica plecarea ta. Spaima mi ncleiase limba. Nu-mi nchipuisem niciodata ca sotul meu ar putea pati cev a. Nu-l va zusem macar racit. Nici o oboseala nu putea veni de hac trupului sau, refractar, se pare, la orice boala. Si iata bisturiul pe care-l manevra cu atta dibacie se ntorsese mpotriva lui... De trei ore masina gonea cu viteza. nerabdarea mea, nu ncetam sa inspectez orizontul, dar nimic nu-mi indica faptul ca ne aprop iam d e trg. minile ei nervoase, crispate pe volan, tacuta, cu privirea fixa, Sigr id parea de piatra. I-am s pus ca vazusem niciodata acel plc de copaci pe drumul care ducea la familia Morissey, nici acea albie de ru n apa de-abia acoperea pietr ele, pe care a trebuit s-o traversam. ? Te plngi ca am gasit scurtatura asta? zise ea. ? O scurtatura! Vrei sa rzi! Mai curnd marturiseste ca ai gresit drumul! Ma gndeam la sotul m eu ranit simteam ca nnebunesc. Vezi bine ca te-ai ratacit! Sa ne ntoarc em, te rog! Fara sa raspunda, apasa pe accelerator. i era usor sa-mi joace un renghi, caci cu nostea neputin ta mea a ma descurca n cmpia fara margini. ? ncotro mergem? am strigat din ce n ce mai alarmata. E aproape sapte! Trebuia sa fi ajuns de mult! ? Masina are nevoie de combustibil! zise ea, cnd automobilul ncetini. Vrei sa m-aj uti si sa tor ni benzina n rezervor? Revitalizata, masina si regasi elanul. Ne nfundaram n niste hrtoape, sariram peste n iste gropi . Capetele ni se ciocneau tare de acoperisul masinii. Radacini si crengi moarte trosneau su b rotile puterni ce care angajasera pe un teren cu hatisuri mai nalte dect copacii . ? Dar ne aflam n plina jungla! am exclamat eu ngrozita. ? Tackaf r det! njura ea. Nu-i prea greu sa te ratacesti n tara asta blestemata, un de nu gasesti o singura tablita indicatoare. ? Ce-ai facut? ? Sa mergem nainte, binenteles, zise ea evitndu-mi privirea. Era livida. ? Pna la urma o sa izbutim sa iesim de aici, sa dam peste vreun catun unde ne-am putea lamuri. Nu mpartaseam acest optimism. Cerul ncepea sa se nroseasca. ? Dupa apusul soarelui leii ies din culcusuri! ? Fleacuri! zise ea pe un ton care ma linisti putin. Stii bine ca animalele din jungla se tem de masina si mai ales de sunetul claxon ului. Din cnd n cnd cte o prajina pusa de-a curmezisul ne bara drumul. Trebuia sa le ridic am pe rnd. ? nca una din blestematele alea de bariere! bombani Sigrid oprind masina. Am cobort si, apucnd traversa grea, am tras-o cu toata puterea spre mine. Drumul e ra liber ... n clipa zgomotul portierei rasuna ca un pocnet de revolver si cu ris cul de a ma trnti, automobilul t sni nainte. Stupoarea ma tintui locului. Am strigat: ? Esti nebuna? Opreste-te! Dar, n enorma tacere, n-am mai auzit dect uruitul slab al motorului. Uluita, refuz am sa n teleg, asteptam sa vad, dintr-un moment ntr-altul, masina ntorcndu-se. Am st rigat din nou ct am put ut de Sigrid! Sigrid! ntrerupta de strigatele mele, tacerea deveni si mai profunda. Atunci, evidenta c rimei sarit n ochi... 105 * * * Ajunsa laa ceasta rascruce a memoriei meple,n a mi-a cazut din mna. Mi-am ascuns f ata n m ini, cuprinsa de o nfricosatoare retrospectiva. Dumnezeule, fulgerele tale n-au nimici t locul unde o femeie nfaptuit cea mai lasa dintre crime? Unde era azi cea care p entru a-mi uzurpa locul, nu ezitase sa ma arunce

n mijlocul fiarelor? Traia nepedepsita, fericita n casa care fusese a mea? Si el, iubitul meu, s uferise pricina disparitiei mele? Ma regretase, ma cautase? Ca va face daca va afla vreodata de sumbra cri ma a care era azi nevasta si poate mam a copiilor lui? Crima ndelung premeditata, din ziua n care Sigrid napoiase la Low V eld. Petrecuse o saptamna ca sa studieze locurile. Ca sa-si atinga scopul, p roba bil numai ca nlaturase piedicile, dar le ndepartase n asa fel, nct sa nu se mai poata descoperi ni ci cea mica urma. ntr-adevar, cum sa descoperi, ntr-un pustiu cu ier buri si hatisuri, niste oase omenesti a mestecate cu cele ale animalelor? * * * Adesea, din pricina suferintelor, inima mi ntepeneste. Atunci stau de vorba cu bin efacatorii mei. Ca altadata ma ndeletnicesc, mpreuna cu Meiken, cu treburile casni ce. Vad de animale. Mi se ntm pla sa-arunc bratele n jurul grumazului iepei, sa-i c ersesc putina afectiune si animalul si vra capul n m inile ca sa-l mngi. Dar brusc se trezeste n mine durerea odata cu ura fata de fiinta monstruoasa care despuiat de toate bucuriile vietii. Simt atunci nlauntrul meu o jivina furioasa si ma izbesc de pe reti ca grilajul unei colivii. Ascunsa ntr-un nor subtire, luna plina si ris ipeste lumina alba peste cmpiile un de dorm libertate, animalele. Uneori, n toiul noptii, adus de departe, strabate ragetul unui leu. Atunci u rmeaza, stepa noctu rna, alergaturi de saboti strivind pamntul dur, mugete de alarma, behaituri pl nga rete dimineata gasesti vilele ngramadite lnga casa... Cte ezitari nainte de a relua cursul povestirii! mi lipseste curajul de a retrai, p rin scris, spa ima acelei nopti petrecuta n jungla... * * * Revenindu-mi din stupoare, m-am uitat n jurul mea. Vedeam pericolul pretutindeni. n ce p arte sa-ndrept pasii? Am naintat mecanic n directia n care disparuse Sigrid. Soarele apusese. Un fior de moarte trecu prin vine. Mergeam greu, lovindu-ma de radacini, tresarind de frica la freamatul vreunui copac el care-atingea usor roc hia. Niste miscari dezordonate sub coaste mi amintira ca mai aveam o viata e le a parat. Copilul va pieri oare nainte de a vedea lumina zilei? Pe masura ce umbra cuprinde a jungla, singur atatea jurul meu paru sa se nsufleteasca. Ghiceam salturi tacute , alunecarile unor forme furisate. Un m oment crezut ca vad doua puncte fosfores cente fixate asupra mea si pamntul mi fugi de sub pic ioare. maternitatea mea n per icol ma facu sa-mi controlez energia, ma readuse la instinctele nude si salbatic e. nsufletita doar de instinctul apararii, mergeam prin iarba stufoasa, agatndu-ma n s pinii mimozel or. O ceva care se tra, care se apropia razuind pamntul, ma tintui l ocului. Uitasem de serpi. Stiam ca, urmarit aceste reptile, trebuia sa fugi n zig zag. Nu mai aveam putere. Pe cerul ntunecat, stelele par ea sterse. Siluetele copacilor se desenau confuz n obscuritate. Niste umbre se desprindeau d e la picioarele lor, forme se deplasau... M-am simtit cuprinsa de panica. Febra m i zumzaia n urechi si, macar ca era destul rece afara, sudoarea mi siroaia pe fata . Am continuat astfel sa fac pas dupa pas evitnd haurile d e ntuneric n care nu cutezam sa-mi cufund privirile. De mai multe ori mi s-a parut ca vad o lumina. Dar nu erau dect pupile misterioase, ochi fosforescenti. Porneam mai departe mboldita de frica. Go lita de gndur i, n-aveam dect unul singur: sa merg astfel ct mai mult cu putinta. Nadajduiam sa ntlnesc vreun a din acele colibe scoarta de copac, zarite mai nainte, n care sa ma refugiez si s a dorm pna dimineata. Ziua, jung la prezinta mai putine pericole. Brusc, departe, n adncul ntunericului, se auzi un raget care-m i ngheta sng ele n si, cnd alte ragete scurte si ragusite, ca niste latraturi, se ri dicara de pretutindeni, spaima m i ncetosa mintea. Am mai facut ctiva pasi, apoi, caznd n genunchi, am nlantuit cu minile trunch iul u nui copac asteptnd, cu ochii nchisi, moartea ce avea sa iasa din umbra. Ct timp voi fi ramas lesinata sau po ate, pur simplu, adormita? Cnd mi-am venit n fire, cerul se lumina se, gaurit de stele scnteietoare. ntinsa pamntul rece si tare, tremuram. Constiinta

unei morti ngrozitoare nu ma parasise. Auzeam calca turi repezi, crengi trosnind, gfielile animalelor urmarite. O rasuflare mi trecu peste fata. Am n ghetat. N iste dureri cumplite ma facura sa duc la cap mna pe care mi-am retras-o plina de snge. Probabi l ca m a ranisem caznd. Chioraielile din stomac mi amintira ca nu mncasem nimic de ceasuri ndelungate . M a rugam, chircindu-ma de groaza, ori de cte ori se auzea cte un raget pe acest pamnt al cosm arului. Rost eam vorbe fara sir... Totusi, urechea statea la pnda... Dominnd miile de zgomote razlete, un trosnet ca de lemn arde mi izbi auzul. Un miros acru ajunse pna la mine... Nu, nu visam, de undeva se ridica ntr- adevar fum... Deci pe aceste meleaguri traiau oa meni! O speranta nebuna ma facu sa ma ridic n picioare, calauzindu-mi pasii. Nu dupa mult, am scos un strigat de bucurie: n mijlocul unui luminis, ar deau vreascuri luminnd niste naluci care gesticulau. Numai ca naluci le n-au glas iar cele pe care le a uzeam subtiri si nazale, le-am recunoscut pe data, caci ma obisnuisem cu cafrii. Picioarele mi se muia ra. O ragusita, sparta , care trebuie sa fi fost a mea, rosti ceva. Ultimul lucru pe care l-am mai vazu t au fost fetele uluite, pupilele nrosite de sclipatul flacarilor ale acelor negri speriati la ved erea mea. Apoi nu stiu ce resort 106 mi nchise dintr-o data toate celulele creierului. Ceea ce adusera ei mai apoi la f erma familiei Min haar zdreanta omeneasca, tremurnd de febra, mnjita de snge, cu ro chia ferfenita. Domnul sa-i bine cuvnteze pe acesti buri de treaba care-au adapostit o nenorocita! Ma revad n mod confuz lungita pe acel pat de campanie care avea sa devina al meu. Prin fereast ra ngusta vedeam soarele apunnd, facndu-se noapte. O luna, cnd rotunda, cnd n forma de corn, da r mereu stralucitoare. mi amintesc de o mna aspra si rece care mi se aseza pe fruntea n fla cari, de un ch ip tulburat aplecat asupra mea n vreme ce sorbeam ceaiul de baobab. Odata, mi-am auzit propri a voce, care s e asemuia cu strigatul unui animal sugrumat... Gratie constitutiei mele robuste, mi-am rev enit. Au putut sa m a puna treaba. Eram foarte bucuroasa ca pot, prin munca mea, sa rasplatesc binefacerile gazdelor me le. Ferma patrata, data cu var, era alcatuita dintr-o bucatarie destul de mare, dintr-o od aie si doua cabinete, dintre cel mai mic mi-a fost dat mie: mai stau si acum n el . Hambarele adaposteau recolta. Vitele erau las ate libere. Doar pasarile erau nchise ntr-o poiata. Minhaarii aveau trei copii. Singura lor fa ta se maritase n Na tal. Baietii lucrau n minele din Witwatersrand. Nu-i vedeai niciodata. Viata se scurgea fara c iocniri, fara bucurie. ajutam pe Meiken la treburile casei. Seara, crpeam rufele. Cnd si nsotea barbatul la trg ul cel apropiat, eu pazeam ferma. Din cnd n cnd trece e un negustor ambulant, purtnd n spinare o ladita marfuri proaste. Meiken nu putea sa reziste niciodata la momeala unei tesaturi tipatoare sau a un ei bijuterii de sticla. Atunci, odaia se asemuia cu un bazar si, n timp ce Mathijs lucra, cufu ndat n nflorita trestie zahar, n casa aveau loc lungi conciliabule urmate de lungi ezitari, unde nsusi negustorul cafru era chemat dea parerea asupra alegerii facut e. Astfel, ncetul cu ncetul, se nghesuiau n fundul unicului dula p sapunuri parfumate, basmale, jupoane si lenjerie de satinet. Ma miram ca Meiken, care tra ia dupa pBreibcleiep,it ele manifesta dorinta de a se admira n oglinda mpodobita cu coliere si cu bonete de un rosu apr ins. O placere o astepta de Pasti cnd, pentru mpartasania anuala, fermie rii se duceau la White-Riv er. Mathijs nhama batrna iapa si ma luau cu ei. Luau merinde si cortul pe care-l ridicau print re cele al e celorlalti africani, n fata bisericii. Cnd am auzit prima oara sunetul orgii, ceva vag durero s paru ca vrea sa- si croiasca

drum prin noaptea mintii mele. Ah! ct mi facea de rau sa aud astfel un ecou al spa imei mele! XI NCEPUSE LUNA AUGUST. Veldul se acoperise de un verde intens. Soarele devenise mai cald. Va ra izbucni dintr-o data, ca un fruct care se copsese la umbra fara sa bagi de sBeaaamsual.p lecase cu noaptea n cap la White-River ca sa vnda lna oilor. Se ntoarse foarte trziu, plin de vesti proaste. n E urop a, sunase mobilizarea... Peste cteva zile, Mathijs se duse din nou la trg, de unde aduse ves ti si mai ala rmante. rasaritul Frantei ncepusera luptele. n tara, burii tineau cu tot dinadinsul sa se rascoale mpotriva englezilor. Mathijs se proclama de partea primilor; njura zdravan, batu n masa, vorbi de revan sa. Nu- l vazusem niciodata att de attat. Meiken plngea: ? Suntem att de linistiti aici... De ce te amesteci ntr-o lupta pierduta dinainte? Englezii sunt mult numerosi dect burii, stii bine! Si daca te mpusca ce se va ntmpl a cu ferma care acum a nceput sa mearga att de bine? ? Eendrackt maakt mag2d7 !declara el clipind din ochii mici si sireti. N-ai vrea sa-mi parasesc fratii? Totusi Mathijs nu pleca. Miscarea insurectionala a burilor fu repede reprimata. Acum era vorba, lucru mai serios, de a respinge fortele germane care ncepeau sa c ucereasca teritoriul sud-african. ? Deci baietii nostri se vor duce sa lupte? gemu Meiken. ? Nici nu ma ndoiesc de asta! mormai fermierul. Nemtii n tara! Totusi sa vezi ca r azboiul asta c u ei nu fi chiar att de nenorocit ca ala cu englezii! Seara fu lunga si plicticoasa. Auzeam pentru prima oara vorbindu-se de razboi. S tateam n oda ie la masa mare acoperita cu musama. Abajurul verde al unei lampi cu ulei facea sa cada lum ina pe lucrul de mna, lasnd n umbra bufetul cu vesela si dulapul rustic. Meiken, cosnd, evoca marele razb oi al buril or. Mathijs fusese printre primii care luase pusca, n timp ce ea si maica-sa, nghesuindu-i pe cei mici si putinul lor avut ossewa2,8 se ndreptara spre nord. Singur Extremul Or ient fu crutat de trupele engleze. Meiken ndur ase toate relele posibile, dar si regasise barbatul n viata si-si putusera recladi mica lor ferma. Mathijs as cultase tacere, tragnd att de tare din pipa, nct aproape ca dispar use n dosul unul nor de fum. ? Da, nu mi-au venit de hac, bombani ci. Dar eu am dobort destui! Meiken ramase grava. Din cnd n cnd cte o lacrima i se rostogolea pe pnza pe care-o ti vea. ? n mprejurimile Krittelwerkului au cazut cei doi frati ai mei... murmura ea. Ca si cum acest cuvnt ar fi avut o rezonanta n capul meu, am repetat de mai multe ori: K rittelwerk? Krittelwerk? ? Aha, zise Mathijs atent, nu cumva esti din Krittelwerk, Ranny? Din nou mi-am scotocit, mi-am trudit memoria. Nimic... Usoara fisura se nchisese. Se facuse trz iu. Lumina lampii se micsorase. Mathijs ceru bere. I-am adus o cana plina. n seara aceea am ramas multa vrem e la 27 Unirea face puterea (olandeza). 28 Car cu boi (olandeza). 107 mea fereastra. Cu privirea pierduta n ntuneric repetam numele care ma frapase: Kri ttelwerk... Kr ittelwerk... Dar la acea ora mi era imposibil sa descopar n cele trei silabe un sunet familiar. Anotimpurile treceau... Fermierul, cnd se ntorcea de la White-River, unde se ducea sa-si vnd a recolta, ne aducea ecouri ale razboiului ndepartat. Se stia ca pe pamnt si pe mare se dadea u lupte cu mplite, orase si sate ardeau... Si, n timp ce acolo sngele ghiftuia pamn

tul, viata la ferma se scurgea lin istita. noastre nud aduseran iciodata o lna att de frumoasa, portocalii fructe att de mari. Vacile erau sp lendide, pielea lor nu mai purta acele urme adnci de bice. Cafrii, pe care nu ncetasem sa-i fac sa judece, nu le brutalizau. Fermierul avea ca ajutoare doi zulusi pentru c ultura tutunului. Erau doi draci voini ci cu inteligent. Mnau cu usurinta caruta pe pamntul tare. ? S-ar spune ca ne-ai adus belsugul n mica noastra Ferma, mi spusez i Mntart-hoi js . Din clipa n care ai venit la noi totul a prosperat. ? Dumnezeu a vrut sa va rasplateasca pentru bunatatea Pe care ati aratat-o fata de fiinta ce v-a cazut cer, i-am zis eu. Ma ruga sa tac, spunnd ca, prin munca mea, le napoiasem nsutit hrana si cele cteva h aine pe care datoram. Era placut sa-l vezi pe stapn, cu ochelarii cu rama de otel calare pe nasul lui carnos, cer cetndu-harnic conturile la Banca. Apoi, veselia popoarelor eliberate de sngerosul cosmar se repercut a pna singuratatea noastra. P arca-i vedea pe soldatii venind acasa... Fericirea ntoarcerii, tristetea n fa ta l ocurilor care vor ramne goale... XII DE LA O VREME MATHIJS se ducea n mod frecvent la trg si se ncurca cnd trebuia sa ne dea so coteala aceste absente prelungite. Meiken clatina din cap. ? Ei, omul meu ncepe sa faca pe misteriosul! spunea ea cu oarecare neliniste. ntr-o dimineata avuram cheia enigmei vazndu-l sosind cu o frumoasa camioneta lacui ta cu n egru. persoane ncapeau usor lnga sofer. Au hotart sa se duca de udata la Du rban, s-o viziteze pe Zin a, fata pe care n-o mai vazusera de vreo opt ani. Tine au mortis sa merg cu ei. Aceasta perspectiva m-a neli nistit. preferat sa ramn cu negrii si cu vitele care ma iubeau. Dar a trebuit sa ma supun insistentelor lor . Dupa ales una dintre stofele etalate pe masa, am nceput sa taiem si sa coasem. Meiken avu o serioa sa criza cochetarie. Ma ruga sa-i mpodobesc rochia, de un gri argintiu, cu niste cumplite pasmanterii galbe ne. Sosind si ziua plecarii, si puse o brosa, o cruce de email si mai multe coliere; pe mine m-a obligat sa-mi m podobesc rochia neagra cu un guler roz si cu niste margele violete. A trebuit sa-i ncretes c parul cu fierul. Od ata gata, palarie nflorata cu bride largi, nnodata sub barbi e, o facu sa semene cu o burgheza, ceea ce o ncnta. Stapnul, n bluza cafenie, cu centura, cu pantaloni de catifea reiata si cu palarie mare cu boru ri largi, ncaltase cele mai frumoase cizme. Am plecat cnd s-a lumina t de ziua. Masina nghitea lacom a spatiul; triumfator, Mathijs ne dezvalui talentul lui de sofer. Dupa ce parcurse niste dr umuri dificile, catar ndu-cobornd, camioneta se opri n cea de-a tzrei ina fata unui bungalow cu o curticica nflorita. Revederea dintre parinti si fiica lor n-avu nimic emotionant. Un sarut, o strngere de mna, ca si cu m s-ar fi despar tit n Dar perechea n vrsta avea tot timpul sa se bucure. Vaduva de putina vreme, Zina izbutise to tusi sa descurce, transformndu-si locuinta b ona r ding hous2e9. Tnara femeie i strunea strasnic pe cei noua locatari. Dupa ce toata lumea se instala la masa, batu, cu muchia cutitului ntr-u n pahar. Imediat toa te privirile se plecara, minile se mpreunara, iar Zina citi o rugaciune. Dupa care, se ivira si castroanele ab urinde. scularea de la masa, acelasi ritual ntrerupse discutiile si, abia dupa ce ruga de multumire se is pravi, ngadui oamenilor sa se ridice. Du pa prnz, Mathijs nu statu pe loc, ci porni spre internat sa-i caute pe cei nepoti , unul de zece si celalalt de doisprezece ani. n vremea asta Meiken ma lua pe pla ja. Cnd m -am vazut n fata acelei imensitati miscatoare n care se reflecta azurul cerului, am ramas lo cului nmarmurita . Pupilele, mi-a povestit Meiken mai trziu, mi-au devenit fixe si-am nceput sa tremur att de ta re, nct a tre buit sa tina sa nu cad. Acel albastru... tot acel albastru... murmuram. n dosul fruntii mele, se producea o ruptura lent a. Chiar acel moment, un baietas tinnd n mna o galetusa de nisip, se ciocni de picioarele mele. Atunci, n creierul

Meu, gaura se largi: Copilul meu! E copilul meu! am strigat. Micutul, speriat, a l uat-o la goana. Da r eu, m-aruncat n genunchi si, apucnd-o de fusta pe batrna mea p rietena, am hohotit de plns: Meiken ! mi aminte! Aveam un sot! Aveam un copil! Si n n ebunia mea am strigat zbatndu-ma: Deschideti-m i fruntea! Vreau sa-mi aduc aminte! Trebuie sa-mi aduc aminte! Oamenii se oprira, o ajutara pe Meiken sa ma ridicjeo sd. eE a ma duse n graba la pensiune. De spa ima, eram scaldata ntr-o sudoare rece. Pna seara, am ramas absenta la tot ceea ce ma nco njura, ob sedata ochii albastri ai unui barbat si de buclele de aur ale unui cop il... Totusi, dupa masa de seara am acce ptat sa-nsotesc prietenii la ucna f-conce r.t Era o sala mare si joasa. Niste coloane patrate sustineau plafonu l pictat cu tritoni si nimfe. Aceleasi subiecte mpodobeau si peretii. Culorile brutale te nauceau. Era multa lu me si zgomot. Am gasit o masa goala la picioarele podiumul ui, unde un pianist dadea tonul muzicantil or. n 29 Pensiune de familie (engleza) . 108 vacarm n-am deosebit, la nceput nici o muzica. ncet, ncet sunetele se armonizara, s e preschim bara ntr-melodie care mi se paru nespus de trista. ? Ce cnta? ntreba n engleza o voce n spatele meu. ? Cntecul se numestPee ntru o infanta moar,t fau raspunsul. Meiken ma mpinse cu cotul. ? Bea putin din punciul asta rece, zise ea, nelinistita sa ma vada att de ncremeni ta. Hipnotizata de muzica, nu eram n stare sa fac nici o miscare. Sunetele, mai ales cele ale pianulu i, iscau mine framntari dureroase. Acele mini care loveau n clape, acele arcusuri care alunecau pe corz ile viorilor actionau asupra spiritului meu ca niste unde magnetice. Simteam apropiindu-se o revelatie nauci toare era frica ntocmai ca unui animal la apropierea unui cutremu r de pamnt. Cu capul rezemat d e coloana alaturata, asteptam socul care avea sa elibereze imaginile atta vreme prizoniere. Ce fantome mi vor aparea nti? Ah, oricare veti fi, nu ma bruscati! Fiti milostive! Nu veniti dintr-o data.. . Trebuie sa fi suferit prea din moment ce mila divina mi-a dat o att de lunga ui tare. Oare nu voi regreta vreodata aceasta lncezeala binefacatoare n care am vegetat fara bucurie, dar si fara durere? Am vazut-o pe Z ina observ ndu-ma oarecare neliniste. Mi-era indiferent ca ma credea nebuna. Cu m intea ncordata, ncercam sa deslusesc lucrurile nca amorfe, care, unul cte unul, se desprindeau din ceturile mintii mele . O furtuna de a plauze facu sa ridic capul. O femeie urca pe podium. Publicul p area s-o cunoasca, s-o considere drept atr actia Sub un esafodaj de buclisoare d e culoarea cnepei, ochii ei fardati aruncau n sala priviri la nguroase. mbracata ca o eleva de pension, cu rochie alba, feciorelnica, si cu un cordon azu riu cu un nod mare , ea cnta niste romante rasplatite cu strigate frenetice de bravo . Bisata, rechemata, cntarea ta reveni n cntata succesul ei. nca o data pianul dadu tonul si artista intona cntec ul lui Solveig: Iarna-i pe duca, primava?ra iubite, Agale se trece... Fructele verii, frunzele toamn?e i palite, Pot si ele sa plece... Dar tu vei reveni,u bitulm eu, Si nu vei mai pleca. Eu cu credinta-am sa te-astept mereu, Caci nu te pot uita... . Acest Cntec al Fidelitat imi i-a adus pe retina prima imagine distincta. Atotpute rnicia muzicii care p oate renvie pna si atmosfera zilelor moarte... Ma vedeam apl ecata, la o fereastra, spre o gradina no ptatica, timp ce, de jos, urca aceasta melodie, chiar aceleasi cuvinte... Adlea tmurini e statea un barbat, un bar bat care asculta cntecul, cu falcile strnse, cu ochii duri... Cui apartinea acel glas si cine era acel barba t? Drumul

fusese deschis, personajele se precipitau, dansau o sarabanda vertiginoasa... Mi -am recunoscut s urorile, matusa Antje, pe sacristan, o batrna cersetoare din por t... Alte chipuri se iveau, se eclipsau... Cele ale sotului si ale copilului meu nca nu se ivisera... Mi-am amintit ca mama murise. Capul ma durea ngrozit or. n meu, nimeni nu observase minunea. Cnd m-am ridicat de pe scaun ca sa-i urmez pe ceilalti, nimi c nu trada metamorfoza mea. Mi-era cu neputinta sa dorm. Asteptam ca Meiken si Mathijs sa a doarma ca sa ma pot jos din pat... M-am asezat la fereastra cu minile strns mpreuna te peste genunchi, cu privirea cu fundata noaptea populata de siluete si de chip uri... Ele mi faceau semn, ma chemau n hora lor neobosita... Voi ajunge oare vreodata sa-mi amintesc de numele vreuneia din acele imagini fugare, sa le leg de faptele pe care caut, le caut? Eforturi laborioase ale creierului... Cnd m arile buchete mov de taracanda, din fata ferestrei, ncepura sa se profileze n zorii care se iveau, izbutisem, printr-o dureroasa tensi une cerebrala, sa recompun trasaturile celui care fusese unica preocupare a existentei, stapnul bucuriilor s i suferintelor m ele. reconstituit statura nalta, chipul poruncitor, gura expresi va... Pastram aceste trasaturi tinndu-mi rasuflarea de teama ca la cel mai mic gest naluca sa nu piara... dar ochii, ochii lui de cu loare deschisa ca ce rul nordic, mi ramneau straini, pareau sa nu ma recunoasca... Atunci memoria mea ncordata alerg a dupa o alta figura, o readuse n mintea mea ratacita: era figura unei femei. Ct era de frumoasa! Ardeam ... Ea, ea singura detinea cheia misterului care-mi pricinuise acea amnezie... Sigrid! Numele porni de pe buzele m ele ca strigat de groaza si, brusc, mi-am adus aminte ca o strig asem astfel cnd ma parasise pe ace l tarm fiarelor, sigura ca voi muri. Acum ntreag a viata defila prin fata mea cum trebuie sa se perinde pr obabil ochii sticlosi ai muribunzilor. Cti ani trecusera? Ce devenisera toti cei care traisera alaturi de m ine? surorile ma plnsesera? Si el, a carui frumusete virila isca n mintea mea , odata cu o dragost e nebuna, adoratia pe care i-o marturisisem ntotdeauna, ma cautase, ma regretase? Alaturi d e el os eim raidgicinae gratioasa, att de blonda, att de clara... Nils, micul meu Nils pe care-l pierdusem . Am tresarit. Meiken pusese mna pe umarul meu. ? Ranny, facu ea cu repros, nu te-ai culcat? ? N-am putut, Meiken... Meiken, am spus plngnd, bunul Dumnezeu mi-a redat memoria! ? Domnul fie laudat! Striga ea. Stii deci cine esti, Ranny. Stii... Am ntrerupt-o. ? Asculta,M eiken, cnd cafrii m-au adus la ferma, trebuie sa fi bagat de seama ca purtam un c opil, asa? Spune-mi... 109 Batrna ma privi cu tristete. ? Ai adus pe lume un copil, Ranny... un baiat care n-a trait... ? A comis deci o dubla crima! Am strigat cu disperare. ? O crima? ntreba fermiera consternata. Cine a comis o crima, Ranny? Mi-am venit n fire. ? Nu te supara, Meiken, daca vreau nca sa pastrez tacere asupra evenimentelor car e m-au ad us n ta. Mai trziu, vei sti... Dar totul e nca ncurcat n bietul meu cap. Tr ebuie sa-mi lasi timpul sa ma obisnuiesc cu noua mea stare. Daca ai sti, Meiken, ce mi s-a furat, ce-am pierdut! Cu capul pe brate, am izbucnit n plns. Ah, da! Nu mai aveam nimic, nici barbat, ni ci copil, n ici camin. Cuvntulp osesiune nu mai exista pentru mine. Ce urma sa fac? Ce hotarre sa iau? De sapte ani t raiam afara timpului, n afara realitatii. mi era ngaduit sa ma gndesc c a Sigrid devenise sotia, poate mam a copiilor lui? Oare erau fericiti? Umbra mea nenorocita nu se strecura ntre ei cnd se mbratisau? S i remu scarea bntuise niciodata sufletul monstruos al acelei femei? Pe moment, o tresarire de revolta mpotriva u nei soarte

injuste ma ndemna sa vorbesc, sa dezvalui crima. mi era greu sa ma abtin ca sa nu strig: Math ijs, nhama caii si du-ma acolo, sus, la High Veld; sunt nevasta doctorului Yvarsen. Vreau sa-mi revendic drepturile! mi nchipuiam atunci nebunia, disperarea n care i-ar fi arunc at aceasta ntoarcere a mea. Oare ticaloasa nu va tremura la vederea victimei? Vai, n-avea de ce se teme: o privire oglinda mi-era de ajuns ca sa-mi tempereze setea de razbu nare. Nu era dect un ciob de oglinda, atrnat peretele dat cu var, dar destul de ma re ca sa-mi arate o fata ravasita, parul alb, ochii stersi. Si apoi oare el sa m a blesteme ca vin sa-i distrug iluziile? Adesea viata nu-i dect iluzie si multi s e multumesc si c u att. spunea: Mi-s dragi ochii tai nevinovati, si gura ta serioa sa de scolarita nteleapta! Fie ca n mem oria lui ma pastreze astfel, ca pe o imagin e ramasa n adncul unei oglinzi ntunecate... Zilele treceau fara sa-mi aduca resemnarea. Sensibilitatea mea, atta vreme amorti ta, se tre zise, acuitate care ma speria. Lupta cu mine nsami ma epuiza, mi rapea orice energie. De unde voi lua curajul lansez bomba n casa iubitului meu? Sa cont inue sa traiasca n pace! Dar n-aveam puterea de a re nunta mai vad. Doamne, fie-t i mila! Lasa-ma sa-l revad fie chiar si pentru o clipa. Un ultim vis mi-a nvio ra t flacara vietii pe cale sa se stinga... un vis ametitor... Oare cine, daca ma rentorceam l a Krittelwer k, va recunoaste acest spectru cu ochii nfundati n orbite! Ma voi mbra ca precum o taranca, ma voi lega la cap o basma. Voi mpinge usa pe care o cunoste am att de bine si voi lua loc printre pacienti. Rabd atoare, ceda rndul celorlalti , ca sa ramn ultima. De fiecare data cnd se va deschide usa capitonata, l vo i vede a halatul lui alb, mbratisnd sala cu privirea... Cine e la rnd? Si cnd, n sfrsit, p le lui s e vor asupra-mi, ma voi scula, ma voi ndrepta spre el si voi simti o ase menea bucurie sa ma prostern la picioarele sale, nct inima mi va plesni ntr-o ultima bataie. Ah, sarmana femeie, va gndi doctoru Yvarse n, a prea trziu la mine! Se va apleca asupra-mi: Ct de bine seamana neferici ta asta cu biata mea Ide! spune si ncetisor mi va nchide ochii. Duc-as putea muri as tfel! Eu care, alaturi de el, gustam o dinioara fericire fara seaman, m-as multu mi azi sa-l vad de departe, sa dau trcoale prin locurile sale. XIII MI VINE DIN CE N CE MAI GREU sa fac eforturi. Meiken mi aduce apa proaspata ca sa m a spal, si-mi perie parul. Admir amicala discretie a acestor fiinte simple. Curiozitatea lor ar fi l egitima, dar se fer esc sa tulbure cu ntrebari. Ma gndesc la moarte ca la suprema bucurie. La ce bun sa continui un dru m pe niciodata nu va mai straluci soarele? n mine, totul e mpietrit. Fiecare noua zi mi se pare o povara z drobitoare si nu mai am dect o dorinta: sa dorm, sa dorm fara pauza, un somn care sa nu mai tulbure ac ele jalnice treziri att de greu de nfruntat! Ma pipaii, ntrebndu-ma daca sunt ntr-adevar eu, Ide Yvarsen, cea care sta pe puntea u nui mare pachebot ce se ndreapta spre Europa. Indiferenta, am reluat legatura cu oamenii, simtind totusi bi ne ca exclusa din mijlocul lor. n toiul vietii calde si agitate care ma nconjoara, ramn de gheata, cu sufle tul pierdut pentru totdeauna. Sa mor de propria-mi mna? N-am vrut sa le fac aceasta durere oa menilor de t reaba mi-au dovedit bunatatea lor. Am preferat sa plec... Poate ca n ciuda a tot si a toate, mi voi cauta surorile, pe matusa Antje. Binefacatorii mei au parut necajiti de hotarrea mea, dar n-au ncercat sa ma abata de la ea. ? Ai ajutat la nflorirea fermei, Ranny, si nu te-am putut rasplati niciodata pent ru truda si pentru devotamentul tau. A venit ceasul sa ne achitam. Mathijs mi-a dat o suma suficienta nu numai pentru drum si pentru satisfacerea n evoilor de mo ment, pentru a ma putea rentoarce la ferma daca simt nevoia. M-au nsotit pna la Loreno-Marqus si s-au amestecat printre cei care venisera sa asis te la plecarea vaporului. Mi-au facut semne de ramas bun. Meiken plngea.

n vreme ce pachebotul se ndeparta greoi din port, o tnara femeie, ncepu sa cnte pe pu nte: 110 Fac balonase de sapun Frumoase, subtiri, usurele, Ce-agale se-ndreapta spre cer... La fel ca visele, visele mele Tsnesc spre nalt, apoi pier... . Cheiul, ntesat de mici forme omenesti, disparuse. n jurul meu, nimic dect apa si co r... Sfrsitul volumului 1/6 111 CUPRINSUL TINERETEA LUI JAN ........................... Partea nti ............................................. Partea a doua ......................................... Partea a treia .......................................... TORENTE ............................................ Partea nti ............................................. Partea a doua ......................................... Partea a treia .......................................... Partea a patra ......................................... Partea a cincea ....................................... 112