Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

INTERVIU

Fi[a clinic` a intelectualului romn

Eugen Negrici
Lansat` anul trecut, la Bookfest, cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romne a avut deja un al doilea tiraj, dovad` c` era a[teptat` [i semn al unei dezbateri de fond care nu a \nt\rziat. Majoritatea criticilor din toate genera]iile au scris despre ea. Recent, Iluziile... a fost considerat`, Cartea Anului 2008, de un juriu format din redactorii Romniei literare. ntr-un interviu, Eugen Negrici vorbea despre ultima sa carte ca despre o istorie a amor]irii spiritului critic scris` mai ales pentru a respinge seduc]ia opiniei curente [i minciuna pioas` a respectului. (S.S.)

I-am pus cu fundul pe ghea]`

Pentru cine v-a citit c`r]ile, s`m\n]a de scandal exista demult \n opera dvs., de la Sistematica poeziei (unde reconstitui]i o gramatic` generativ` a poeziei), de la Expresivitatea involuntar` (unde discredita]i inten]ia auctorial`), chiar de la Poezia medieval` \n limba romn` (unde scrie]i despre predispozi]ia idealiz`rii [i tendin]a intensific`rii senza]iilor). De ce Iluziile literaturii romne a avut parte, \n ciuda acestui fapt, de reac]ii at\t de radicale [i polarizate? C`r]ile pe care le pomene[ti nu au avut \n inten]ie provocarea [i drept ]int` spiritul

comun. E adev`rat c`, [i \n lumea noastr`, a litera]ilor, se instaleaz`, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din c\nd \n c\nd zdruncinat, [i care cheam` de la sine cutremurul avangardei. Exist` destule mediocrit`]i canonice \n jurul c`rora se \nal]` litaniile somnolente ale adoratorilor [i un soi de lenevie interpretativ` care adopt` mecanic vechile re]ete ale Sandei Marin. Imposibil s` nu te fi sim]it [i tu agasat` de aceast` del`sare, de aceast` alunecare \n consim]ire care \mbie la viol [i detonare. Spre ceea ce ar fi putut con]ine s`m\n]a de scandal m-a t\r\t \n c`r]ile amintite doar logica intern` a demonstra]iei. Dar [i curajul de a o \mpinge pu]in mai departe de punctul unde sim]ul comun al primejdiei mi-ar fi [optit s` m` opresc. Era vorba \ns` de c`r]i ce implic` un a-

23

INTERVIU
nume grad de specializare [i care nu puneau \n discu]ie, ca \n cazul acestui studiu cu un titlu iritant, ansamblul literaturii romne [i sensul evolu]iei ei (la care, nu-i a[a, cine nu se pricepe?). Trebuie s` recunosc c` to]i cei care au scris sau s\nt pe cale s` alc`tuiasc` o istorie a literaturii romne nu s\nt \ntr-o situa]ie confortabil`. Cum ar fi spus Nae Ionescu I-am pus cu fundul pe ghea]`. Am [tiut de la un moment dat al redact`rii ei, c` aceast` carte va alege [i va desp`r]i. Pe unii profesioni[ti i-a nemul]umit, \n cazul noii dvs. c`r]i, apelul la semiotic` [i estetica recept`rii. Care ar fi argumentele acestei preferin]e? Poate nu [tii, dar cariera mea universitar` a \nceput cu seminarii [i cursuri de lingvistic` general`, limb` romn` contemporan`, istoria limbii romne literare, stilistic`, poetic`, semiotic`. Ani \ntregi am h`l`duit printre cuvintele [i sintagmele limbii [i m-am deprins s` pornesc \ntotdeauna de la ele. Cursul de istoria limbii literare (care mi-a \nlesnit re\ntoarcerea la litera-

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

tur`) l-am conceput ca pe o istorie a expresiei, ca pe o aventur` a cuvintelor puse \n slujba literaturii. C\nd, atin[i de febra european` a \nnoirii metodelor, criticii no[tri de \nt\mpinare (impresioni[ti, fire[te) se c`zneau, prin anii 70, s` conceap` [i ei fenomenul artistic din direc]ia expresiei, eu eram deja acolo.{i eram prin sute [i sute de ore de aprofundare a lui Jakobson, Eco, Todorov, Roland Barthes, a formali[tilor ru[i etc. A[a c`, oric\t de bine a[ juca rolul criticului de \nt\mpinare, eu voi r`m\ne fidel hermeneuticii, poeticii [i semioticii. Nu pot s` concep actul critic \n afara procesului recept`rii [i, \n fiecare moment al desf`[ur`rii lui, am \n minte modelul Jakobsian al actului comunicativ. Refuz s` m` consider altceva dec\t un destinatar implicat [i activ, \ntruc\t [tiu c` nu exist` dec\t atribuire de sens (nu [i decodare), c` textul trebuie pus \n starea de semioz` deschis`, c` important nu e s` identifici o structur`, ci s` realizezi o structurare. Mi se par, acestea, ast`zi, adev`ruri elementare ale actului interpretativ, puncte c\[tigate [i care ar fi trebuit asumate de mult [i de critic`. S\nt uimit c` ele mai produc mir`ri [i c` \nc` ne mai b`l`cim \n aproxima]ii.

Eugen Negrici s-a n`scut la 28 noiembrie 1941, \n R\mnicu V\lcea. Este critic, istoric literar [i profesor de literatur` romn` contemporan` la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti. A publicat urm`toarele volume: Antim. Logos [i personalitate (Editura Minerva, 1971; edi]ia a II-a rev`zut`, Editura DU Style, 1997); Nara]iunea \n cronicile lui Grigore Ureche [i Miron Costin (Editura Minerva,1972, Premiul Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti; edi]ia a II-a, Editura DU Style, 1998); Expresivitatea involuntar` (Editura Cartea Romneasc`, 1977); Figura spiritului creator (Editura Cartea Romneasc`, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romnia); Imanen]a literaturii (Editura Cartea Romnesc`, 1981); Introducere \n poezia contemporan` (Editura Cartea Romneasc`, 1985, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romnia); Sistematica poeziei (Editura Cartea Romneasc`, 1988; edi]ia a II-a, Editura Funda]iei Culturale Romne, 1999); Poezia unei religii politice. Patru decenii de agita]ie [i propagand` (o antologie a poeziei proletcultiste, cu o prefa]` de Eugen Negrici, Editura Pro, 1995); Poezia medieval` \n limba romn` (Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romnia, Premiul Soros); Literature and propaganda in communist Romania (The Romanian Cultural Foundation Publishing House, 1999); Literatura romn` sub comunism, vol. I, Proza (Editura Fundatiei Pro, 2002), vol. II, Poezia (Editura Funda]iei Pro, 2003).

Un bemol pus entuziasmelor infantile

Karen Armstrong scrie \n Scurt` istorie a mitului: exist` un ascetism emo]ionant [i chiar eroic \n respingerea actual` a mitului. V` sim]i]i vizat sau rezerva dvs. se refer` strict la mitizarea [i tabuizarea conjuncturale [i excesive \n literatur`? Nu efortul de respingere, ci mai cur\nd acela de protejare a mitului poate fi asociat prezen]ei unui ascetism eroic de vestal` ce \ntre]ine focul [i legenda. S\nt legende care merit` ap`rate [i \ntre]inute, de[i efortul e inutil [i donquijotesc. Sub alte haine [i \ncarn`ri, mitul se \ntoarce dup` fiecare izgonire. Mecanismele propulsoare r`m\n intacte, c`ci \n spatele lor se afl` for]a spaimelor ancestrale. C\t prive[te respingerea mitului, ea e o ini]iativ` care produce mai cur\nd o excita]ie euristic` de moment. Ea d` o satisfac]ie din categoria satisfac]iilor meschine, de[i o putem asimila unui impuls eroic

24

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

de c`utare cu orice pre] a adev`rului. n cartea aceasta, eu nu demitizez, nu introduc literatura romn` \n mecanismul previzibil [i simplu] al demitiz`rii, ci caut s` relev circumstan]ele psihologice care fac [i vor face posibile tabuizarea [i mitizarea. Am conceput-o ca s` pun` pe g\nduri, nu s` schimbe. Accentul cade mereu pe descrierea circumstan]elor care declan[eaz` mecanismul psihologic al compens`rii-idealiz`rii. Ea pune cel mult un bemol entuziasmelor infantile indic\nd \mprejur`rile care \nlesnesc exuberan]a. At\t doar c` la un popor ca al nostru, ie[it cu greu din feudalism, cu o cultur` venit` t\rziu \n circuit european [i amenin]at` grav la jum`tatea secolului al XX-lea cu aneantizarea, aceste \mprejur`ri \nlesnesc generalizarea entuziasmului, narcoza de durat` a spiritului critic. n ce sens tirania Formei oblig` la o lectur` subaltern`? E vorba de vechea mea simpatie pentru valorile neinten]ionate [i e vorba de mai vechea mea antipatie fa]` de inten]ia artistic`, fa]` de ambi]ia adecv`rii ori a contrazicerii unui cod al epocii (din care decurge obsesia Formei). n carte m` exprim pu]in mai nuan]at: Tiranic`, voin]a de Form`, adic` inten]ia artistic`, pretinde s` fie respectat`; ea oblig` la o lectur` subaltern` care \l \nham` pe cititor, \i reduce posibilitatea de mi[care, \i inhib` fantezia [i \l \mpinge la o ne\ntrerupt` [i obositoare raportare la dorin]ele artistice ale autorului, la identificarea mobilurilor lui. Ea atenteaz` la voca]ia fireasc` a libert`]ii de lectur` [i ne semnaleaz` prezen]a ap`s`toare a unei grile retorico-ideologice. E subiectul unei c`r]i pe care, dac` voi avea puterea s` o termin, o voi numi, poate, Despre perimare [i despre \nnoirea obiectului. n ea voi distinge valorile artistice de valorile expresive (vinovate de senza]ia de perenitate) [i voi defini lectura \n profit ca pe una de \nnoire (c\nd obiectul nu e un produs artistic, dar \l transformi \ntr-unul artistic prin complicitatea formatoare a artei) sau ca pe una de re\nnoire (c\nd obiectul perimat se re\ncarc` de semnifica]ii printr-o lectur` intertextual`, dinspre prezent spre trecut, pe vertical` sau analogic`, pe orizontal`).

INTERVIU

25

INTERVIU

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

venit din alt` parte a planetei s` explorez aceast` lume a literaturii romne[ti a[ zice c` urm`rile au fost din cele mai interesante. S-a scris o literatur` a stratagemelor [i a formulelor defensive de protec]ie; pentru deghizarea inten]iilor au avut loc o migrare a func]iilor [i o metamorfoz` a genurilor. Romanul a preluat func]iile jurnalismului politic [i ale istoriografiei, poezia, achizi]ion\nd structuri epice, a preluat func]iile reportajului; s-a produs o migrare a func]iilor politicului \n spa]iul criticii de \nt\mpinare, devenite nefiresc de puternic`. Din dorin]a de a limita [i a atenua impactul adev`rului (social, politic, istoric), de a proteja cenzura, dar [i de a face bine unui public \nsetat de adev`r, s-au ivit pe lume produse artistice cu un caracter contorsionat, fetu[i f`r` [ansa d`inuirii. Dup` dezastrul pe care l-au l`sat \n urm` ideologizarea total` a literaturii \n primii ani de comunism, epurarea [i lichidarea marilor scriitori [i pogromul c`r]ii romne[ti, literatura romn` a c`p`tat un curs \ntruc\tva previzibil. P\rjolul a l`sat \n urm` un cititor \nsetat de literatur` (cel

ntre viol na]ional [i cultul c`r]ii

Vorbi]i de un viol na]ional f`r` precedent \n istorie al regimului comunist asupra fiin]ei na]ionale. Exist` urm`ri vizibile \n literatura romn` de azi? Chiar a[a a fost. Dar c\]i din cei care nu au cunoscut direct sau din [oaptele \ngrozite ale p`rin]ilor perioada rusific`rii [i bol[eviz`rii Romniei dup` 1948 s\nt gata s` accepte amploarea tragediei [i mai ales urm`rile ei. Mecanismele mistificatoare ale memoriei [i incapacitatea fiin]ei umane de a accepta oroarea au \ndulcit imaginile. Acel viol na]ional f`r` precedent \n istorie a existat [i nimic nu a mai decurs firesc dup` el. Soarta literaturii romne [i chiar temele ei au depins direct de hot`r\rile unor plenare [i s\nt gata s`-i demonstrez, cu calendarul \n m\n`, lui Dan C. Mih`ilescu care s-a ar`tat indignat de aceast` enormitate c` a[a a fost. Dac` nu a[ fi fost parte din proces [i a[ fi

26

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

mai comprehensiv din toat` istoria c`r]ii romne[ti) [i o literatur` de ref`cut. S-au produs o desc`tu[are treptat` din chingile realismului socialist, o reg`sire [i o refacere lent` a premiselor vie]ii literare (specii literare, atitudini, stiluri, tipologii). La \nceput s-a ivit o literatur` recapitulativ` [i cantitativ` (care a reciclat, a rezidit cu c`r`mizile r`mase dup` dezastru). Din oroare fa]` de determinismul simplist [i de tipicitatea realismului socialist, s-a ad\ncit \n proz` complexitatea nara]iunii, iar \n poezie eul poetic [i materia mundi au intrat \n raporturi complexe. Impulsul spre estetic al literatuii romne a fost de neoprit. Iar \ncercarea de re\ndoctrinare ideologic` din 1971 nu numai c` nu a izb\ndit, dar a [i accelerat procesul de modernizare. P\n` [i literatura aservit` a cunoscut o tendin]` de modernizare [i a r`spuns unui impuls estetic. Procesele \ncepute au fost des`v\r[ite [i s-a atins punctul extrem al emancip`rii prozei de rigorile realismului canonic [i ale dogmatismului. Literatura se va gr`bi apoi s` ocupe alte ni[e [i, de altfel, \ntr-un anume fel, \ntreaga literatur` romn` de dup` 1964 a fost o literatur` de ni[e. {i asta p\n` ast`zi, pentru c`, de pild`, poezia pe teme religioase [i proza mizerabilist` de dup` 1990 reprezint` o literatur` de ni[` (imposibil` \ntr-un regim pudibond [i ateu). Dac` exist` [i alte urm`ri vizibile, \n literatur`, ale acelui viol asupra fiin]ei na]ionale? Da, [i ele constituie, \n bun` m`sur`, subiectul c`r]ii despre Iluziile literaturii romne. Cultul c`r]ii \n comunism n-ar trebui s` aib` ca urmare anumite forme de temeinicie \n [tiin]ele umaniste, cel pu]in, pe care le reg`sim azi doar ca excep]ii? Cultul c`r]ii de literatur` este un caz particular al cultului c`r]ii \n general. Circumstan]ele istorico-politice ale na[terii lui (rememorate de mine) au favorizat dup` 1960 [i alte impulsuri similare, toate reperabile \n domeniile expuse \n anii 50 interven]iilor criminale ale PMR [i ale ocupan]ilor sovietici. {i chiar supuse \nc` unui control ideologic, istoria, istoriografia literar`, arheologia, folcloristica, filozofia au constituit atrac]ii magnetice pentru numero[i tineri. Era jinduit`, p\n` [i \n cercurile activi[tilor de partid, profesiunea de scriitor, poe]ii [i prozatorii

INTERVIU

]`rii erau privi]i cu sfial` [i respect. A fi intelectual era onorant [i profesioni[tii deveniser` modele admirate [i iubite de un foarte mare num`r de cititori. Cercul cititorilor se l`rgise enorm. Copiii de ]`rani colectiviza]i nu aveau o alt` [ans` \n afara aceleia de a fi trimi[i la ora[ [i de a deveni ceva acolo. S-a format destul de repede o elit` capabil` s` o \nlocuiasc`, \ntr-o surprinz`toare m`sur`, pe aceea exterminat` \n anii 50. {i care avea ceva \n plus: sentimentul energizant al prezen]ei obstacolului. G\ndul secret al particip`rii la o \nfruntare cu for]ele obscurantiste (\nc` puternice, dar nu uciga[e), pentru salvarea a ceea ce se putea salva, ne motiva [i d`dea un soi de \ncordare [i de determinare actelor noastre. Dup` 1964 [i p\n` la Revolu]ie, progresul [tiin]elor umaniste a fost evident [i, ast`zi, \n plin proces de destr`mare a interesului pentru cercetare [i performan]`, \l privim cu nostalgie, mul]umindu-ne cu contribu]ii m`runte [i cum vede]i cu corectarea exceselor datorate ideologiei [i miturilor compensatoare. R`sfoiesc uneori Sistematica poeziei [i s\nt uimit de rigoarea pe care m` sim]eam obligat s-o probez. N. Manolescu va avea, poate,

27

INTERVIU
peste ani, acela[i sentiment recitindu-[i partea din Istoria sa critic` redactat` \nainte de 1989, \n raport cu restul. n interviul dat dlui {imonca am sc`pat un oftat de obid`: mi pare r`u c` am scris aceast` carte. Str\ngere de inim` [i sentimente amestecate am avut, de fapt, \n fiecare moment al redact`rii ei [i m-am sim]it ca un erou al teatrului clasic, \ntre datorie [i sentiment. Vi se pare preferabil`, azi, insolen]a incult` [i gr`bit`, \ncremenirii \n admira]ie pe care o diagnostica]i \n lumea noastr` literar`? E posibil ca insolen]a incult` [i gr`bit` cum bine o nume[ti, ca [i tot ce ]ine de manelizarea na]iunii din ace[ti ani de capitalism s`l-

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

batic s` genereze, la un moment dat, sentimentul vacuit`]ii [i al frustr`rii [i, poate, chiar un sentiment al primejdiei similar celui care a pus \n mi[care, \n comunism, mecanismul psihologic al compens`rii-idealiz`rii. A[a \nc\t am putea fi sorti]i s` constat`m c` paralizia spiritului critic se va croniciza [i va intra \n fi[a clinic` a intelectualului romn.

St`p\ni de sclavi [i protectori

Reg`si]i, \n lumea cultural` de azi, sindromul st`p\ni de sclavi [i protectori? Mai are el for]a de pe vremuri? Specia st`p\nului de clan [i a protectorului a c`p`tat o anume vizibilitate mai ales \n societ`]ile [i comunit`]ile puternic [i silnic ierarhizate. Dar ea a existat [i va exista mereu. Nevoia de protec]ie apar]ine speciei noastre [i ea va inventa f`r` \ncetare st`p\ni genero[i, eroi salvatori, zei [i dumnezei. Polarizarea strict` a vie]ii literare din vremea ultimelor decenii de comunism (folosit`, ca diversiune, de putere \n folosul ei) a coagulat clanuri [i a ivit st`p\ni de clan atotputernici [i capricio[i. Ea s-a ar`tat a fi convenabil` multora [i providen]ial` pentru c\]iva. Socotind c` mai pot scoate ceva profit din cutele politicii culturale, cei cu instinctul puterii au \ncercat, f`r` mare succes, s` prelungeasc` sau s` n`scoceasc` [i dup` 1990 o stare de beligeran]` (v. Observatorul cultural vs Romnia literar`; Romnia mare sau Literatorul vs Romnia literar` etc.). Fire[te, conduc`torii de reviste prestigioase, uniuni de crea]ie, institu]ii culturale [i academice, edituri vor continua s` fie adula]i, firitisi]i, prezen]a lor \n spa]iul cultural va exercita un anume soi de atrac]ie [i va activa instincte subalterne. {i vechii zei ai anilor 70 [i 80 (Manolescu, Simion...) se vor mai bucura o vreme de un rest de lumin` de sanctuar. Respectul clientelar va pieri \ns` cur\nd sub valul noilor genera]ii, produse ale unor profunde muta]ii culturale. Poate c` avea dreptate Nietzsche s` constate c` oamenii nu de adev`r au nevoie, ci de bine. V-a]i imaginat cum s-au sim]it cercet`torii c\nd s-au hot`r\t s` fac` analiza cu C14 a giulgiului de la Torino? {i,

28

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

mai mult, c\nd s-au v`zut soma]i s` publice rezultatele? A]i prev`zut din capul locului e[ecul revizuirilor [i ultima dvs. carte asta e, panoramic [i genera]ional \ntr-o cultur` cu trei disiden]i [i jum`tate [i o lung` istorie de co]c`rii [i compromisuri oribile? Pot s` citesc cu un plus de simpatie cartea unui ins care a \nfruntat regimul comunist sau fascist din ra]iuni ce ]in de statutul lui de fiin]` liber`. {i nu din alte cauze strict personale ori pentru a compensa, prin v\lv`, pu]in`tatea. Din pricina abilit`]ii regimului ceau[ist care ne-a t`iat tendoanele [i ne-a tulburat min]ile cu drogul na]ionalismului, disiden]ii veritabili pot fi num`ra]i pe degete. Tot pe degete \i putem num`ra [i pe scriitorii no[tri cu adev`rat importan]i. Trierea lor pe criterii strict morale l-ar fi l`sat pe cel care a l`sat destui pe-afar`, pe N. Manolescu adic`, f`r` istorie. {i a[a zvonurile, b`nuielile, specula]iile de tot soiul, poate chiar ced`rile reale din momentele de sl`biciune ale autorilor au dus la ignorarea de c`tre critic` a unor c`r]i excep]ionale precum Supunerea lui E. Uricaru (ca [i probabil a celor ce vor urma), sau la boicotarea unei Istorii... cople[itoare prin informa]ie precum aceea a lui Marian Popa care a fost totu[i consultat` discret [i folosit` intens (ca de altfel [i Istoria... lui C`linescu \n epoca prohibi]iei) de mai to]i autorii mai noi de studii, articole [i istorii mai mult sau mai pu]in critice. L-a]i reciti altfel pe Kundera azi, dup` deconspirarea lui ca informator? Campania de denigrare a lui Kundera ar fi putut fi ridicol` dac` nu ar fi fost de-a dreptul infect` \n esen]a [i consecin]ele ei.

INTERVIU

Paradigmele literare nu se schimb` ca m`nu[ile

Optzeci[tii n-ar trebui citi]i azi unul c\te unul, ca s` vedem, de pild`, ce minuna]i povestitori s\nt Nedelciu, Gro[an, C`rt`rescu, \n anumite c`r]i ale lor? Cum s`-i citim altfel dec\t unul c\te unul sau numai pe c\te unul? Falanga optzeci[tilor s-a destr`mat de mult ori [i-a pierdut atributele ofensive. A mai r`mas din spiritul ei doar o vag`

solidaritate de grup, coeziunea necesar` unei defensive strategice f`r` mari pierderi. Un fel de repliere organizat` pe noi aliniamente, cum se exprimau comunicatele germane prin 1944. De altfel, nici \n anii lor de glorie [i \n care mai scriau nu sem`nau mai deloc unul cu altul. {i apropo de asta, \n capitolul pe care \l intituleaz` f`r` s` clipeasc` [i f`r` dubii teoretice, Postmodernismul. Genera]ia 80, Nicolae Manolescu enumer` imprudent, dup` Radu G. }eposu, at\tea orient`ri artistice [i morale, at\tea diferen]e \n interiorul grupului [i chiar at\tea asem`n`ri cu precursorii (genera]ia 60, vezi Sorescu), \nc\t te \ntrebi ce i-a putut uni \n afara sentimentului apartenen]ei la un cenaclu norocos, [i cum at\tea voci distincte pot provoca o schimbare de paradigm`. Str\nse la un loc, de

29

INTERVIU
la unul [i de la altul, pentru a sugera omogenitatea [i stilul de grup, principalele tr`s`turi ale postmodernismului poetic romnesc, citate de critic \n Istoria... sa (nonidentificarea emo]ional`, discursivitatea, luciditatea, ludicul, livrescul, prozaicul, \nclina]ia retro [i intertextualitatea), se g`sesc risipite [i pot fi reperate f`r` excep]ie [i \n literatura anterioar`. Atunci ce apar]ine cu adev`rat [i exclusiv postmodernismului (acela din anii comunismului ceau[ist!?) c\nd, dup` cum recunoa[te criticul \nsu[i, c\teva r\nduri mai jos, interdisciplinaritatea, multiculturalismul [i restul trebuie s` mai a[tepte trecerea unei genera]ii. Tr`s`turile definitorii

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

s-ar g`si a[adar doar \n crea]ia genera]iei urm`toare. Dar ca s` se impun` postmodernismul, nu o genera]ie ar fi trebuit s` se schimbe, ci o or\nduire social`. Mi-e foarte greu s` cred c` paradigmele literare se schimb` ca m`nu[ile [i odat` cu fiecare genera]ie, cum consider` criticul \ncheindu-[i acest scurt capitol teoretic: O nou` paradigm`, dup` mai bine de un sfert de secol, este foarte probabil`. Postmodernismul \nsu[i \ncepe s` apar]in` trecutului. Cu alte cuvinte, postmodernismul, ap`rut \n chip miraculos \n comunism, nu a mai putut supravie]ui dec\t c\]iva ani \n libertate, \n noile condi]ii socio-politice [i singurele care ar fi fost, la urma urmelor, \n m`sur` s` preg`teasc` postmodernitatea. S\nte]i optimist \n privin]a fenomenelor repetabile \n literatura romn`? Mai apuc`m o epoc` fast`, ca s` nu zic de aur? Cum a]i [i ghicit, s\nt mai degrab` pesimist. Deocamdat` constat c` binele nu ne prie[te. Relativa stabilitate politic` de azi, sub semnul democra]iei, oricum ar fi ea, sentimentul confortabil de siguran]` pe care ni-l ofer` umbrela NATO [i prezen]a \n preajm` a familiei europene proteguitoare ar fi trebuit s` aib` consecin]e spectaculoase \n plan cultural, s` dezl`n]uie energii. Cu at\t mai mult cu c\t ie[isem din bezn`. Ori condi]ion`rile de felul acesta nu func]ioneaz` ([i istoria ne arat` c` nu prea func]ioneaz`, \n general), ori \ntregul sistem de valori s-a schimbat [i \nse[i modelele culturale s\nt cu totul altele dec\t cele la care ne g\ndim, [i noi ne afl`m \ntr-o eroare de adecvare. Dac` lu`m \n calcul apari]ia unei noi paradigme culturale [i a unor noi modele, o epoc` fast` poate s-a [i instalat, iar noi, cu sistemul nostru de raport`ri [i cu ocheanul nostru pr`fuit nu o putem vedea.

O fiin]` pl`p\nd` [i... primejduit`

Vi se pare c` problemele literaturii de azi se rezum` la lipsa de miz`, mimarea fic]iunii, lipsa de orizont? Nu cumva toate acestea definesc (nu pentru prima dat`) lumea \nceputului de mileniu?

30

DILEMATECA FEBRUARIE 2009

n afara, poate, a unei degrab-trec`toare surescit`ri, un \nceput de mileniu nu a reprezentat mai nimic pentru istoria culturii. Mari a[tept`ri, \ns`, a trezit. {i dac` a[tept`rile au fost poten]ate cu ingrediente escatologice, ele au produs cultur` sau ceva ce a putut fi ulterior interpretat ca atare. M` g\ndesc la felul cum s-a acoperit Europa cu sute de biserici [i catedrale \n a[teptarea anului fatidic 1000, ca ultim` tranzac]ie cu Dumnezeu. Pentru cultura noastr`, anul 1990 [i nu 2000, ca \nceput al unei libert`]i \ndelung a[teptate, ar fi putut reprezenta \ntr-adev`r ceva. Ce s-a \nt\mplat \ns` dup` 1990 [i p\n` ast`zi este consecin]a dezmeticirii anevoioase, a neputin]ei scriitorilor no[tri de a supravie]ui \n excesul de oxigen al libert`]ii, deprin[i, cum erau, s` respire aer pu]in [i toxic. Unii s-au sufocat instantaneu, al]ii s-au zb`tut o vreme constat\nd c` puterea lor de crea]ie e pe sf\r[ite [i c` roiesc \n jur tineri gr`bi]i s` intre, \n locul lor, \n a[ternuturile Gloriei. Cele mai multe dintre problemele literaturii de ast`zi (lipsa de miz`, mimarea fic]iunii, lipsa de orizont [i altele) au o leg`tur` cu aceast` b\jb\ire \n lumina tulbure a zorilor [i cu aceast` grab` de a

INTERVIU
ocupa locuri p`r`site [i a o face cu ajutorul unor improviza]ii [i expediente. n 20 de ani, pu]ine nume [i pu]ine c`r]i cu adev`rat importante s-au impus [i nici p\n` azi nu s-a g`sit cineva s` ri[te marele pariu, s`-[i arunce \n fa]` miza cea mare a unui roman, aceea de a descoperi ceea ce doar un roman poate s` descopere, singura dup` Kundera ra]iune de a fi a unui roman. Nu am pierdut nici \ncrederea, nici r`bdarea [i cred c` nici ]ie nu ]i-a disp`rut speran]a. Dar, m` \ntreb din nou dac` nu avem cumva am\ndoi idealuri [i deziderate vechi, aduse cu noi dintr-o lume pe punctul s` dispar`. Ave]i, \n multe dintre c`r]ile dvs. dar \n Iluziile literaturii romne mai mult ca oriunde un ton ironic [i amar. Cum v` p`stra]i intact` pl`cerea de a citi? Nu prea [tiu ce explic` tonul acela ironic [i amar. Poate c` asta se \nt\mpl` atunci c\nd ajungi \ntr-un loc al demonstra]iei \n care sim]i c` e[ti pe punctul s` r`ne[ti o fiin]` pl`p\nd` [i adesea primejduit`, cum e literatura poporului t`u.
interviu realizat de Simona Sora

31