Sunteți pe pagina 1din 3

Cauciucul natural

Primele informaii despre cauciuc au aprut nc din anul 1496. Astfel, istoriograful Antonio de Herrera arata cum a observat Cristofor Columb ca btinaii din insula Haiti se jucau cu mingi confecionate dintr-un material al crui nume nsemna rin elastica (sau, in argou indian, cauchio nseamn lacrimi de arbore). Un veritabil descoperitor al cauciucului a fost ns omul de tiin si exploratorul Charles Marie de La Condamine care a cltorit intre anii 1735-1737 in Ecuador, Peru si Brazilia. Aici el a observat cum btinaii din Valea Amazonului i impermeabilizau mbrcmintea prin nmuiere in sucul lptos al unui arbore si expunere apoi pentru uscare la soare. In lumea veche cauciucul a devenit o marf cutat de populaie abia dup ce s-a observat posibilitatea de a-l dizolva in anumii solveni pentru a prepara un clei util n diferite scopuri si dup ce chimistul englez Priesteley a observat, in 1770, ca o hrtie scris cu creionul si frecat cu o bucata de cauciuc devine curat. Prelucrarea la scar industrial a cauciucului a nceput ns abia in prima jumtate a secolului XIX, o data cu descoperirea metodei de plastifiere pe valt (1826) si a procedeului de vulcanizare descoperit de chimistul american Charles Goodyear, care in 1839 descoper i efectul sulfului asupra cauciucului natural. Aadar, cauciucul natural este un produs care se extrage din latex. Prin crestarea scoarei arborilor de cauciuc (ex. specia Hevea braziliensis, care este principalul arbore productor de cauciuc), se colecteaz un suc lptos sub forma unei emulsii numite latex. Componenii principali ai latexului sunt: o faza apoasa, denumita ser, si o faza solida, formata din particule coloidale de cauciuc avnd mrimea intre 0.5 si 4 microni. Sa stabilit ca intr-un gram de latex se gsesc peste 500 de miliarde de globule de cauciuc. Prin distilarea uscata a cauciucului la temperaturi peste 3000oC se obine izoprenul. Din punct de vedere chimic cauciucul natural prezint o hidrocarbur macromolecular nesaturat, cu compoziia chimic redat prin formula (C5H8)n. Acest compus se examineaz ca polimer al izoprenului. Unitatea structural de baz a macromoleculei cauciucului natural este grupa izopentenic n forma cis:

Aceste grupe se unesc consecutiv n poziia 1,4, cu formarea lanului macromolecular liniar. Cea mai important proprietate tehnic a cauciucului natural este elasticitatea nalt. La fel cauciucul natural este caracterizat de proprieti electrice nalte. El se folosete ca material izolator. Este impermeabil fa de gaze i ap. Toate aceste proprieti determin folosirea cauciucului natural n multe domenii ale tehnicii i n uzul casnic. Cauciucul natural se dizolv n hidrocarburi aromatice, hidrocarburi alifatice superioare i n derivaii lor, (ex: benzin, C6H6, CHCl3, CS2) soluiile vscoase obinute se folosesc n calitate de clei. nainte de a se dizolva cauciucul natural se umfl mrindu-i volumul pn la 100%. n ap, alcool, aceton, acizi grai i alte lichide asociate practic nu se umfl i nu se dizolv. Fiind un compus nesaturat interacioneaz cu halogenii. Produsul de interaciune cu clorul are compoziia (C6H6Cl4)n. Acest cauciuc este folosit n industria lacurilor neinflamabile i a cleiurilor pentru ncleierea gumei pe metale. Sub influena catalitic a hidrogenului se formeaz cauciuc hidrogenat cu compoziia (C5H10)n, folosit ca echivalent al gutapercii. Clorura de hidrogen gazoas cu cauciucul formeaz un clorhidrat de compoziia (C5H9Cl)n, folosit n calitate de mase plastice i ca material pentru fabricarea ambalajului pentru produse alimentare. Cauciucul natural prezint o serie de proprieti fizice, tehnice si mecanice. Acestea sunt in general determinate de compoziia chimica, de constituia si de structura fizica a cauciucului. Un interes deosebit prezint proprietile fizice cum ar fi: starea de agregare (cristalizata, amorfa), starea elastica si starea plastica, comportarea la cldur, solubilitatea, proprietile electrice, permeabilitatea la apa si la gaze etc. Cauciucul natural are i careva neajunsuri: chiar la temperatura camerei adiioneaz oxigenul, ceea ce este urmat de degradarea oxidativ. Aceast reacie st la baza procesului de mbtrnire a cauciucului, ce este urmat de schimbarea proprietilor obiectelor din acest material la pstrare i exploatare. Pentru a prentmpina mbtrnirea si a-i pstra elasticitatea, cauciucul natural este supus procesului de vulcanizare. Vulcanizarea consta in tratarea cauciucului la 130140oC cu sulf (0,5-5% S). Pentru mbuntirea calitilor mecanice se adaug in proces oxid de zinc, negru de fum, antioxidani, acceleratori de vulcanizare etc. Un procedeu modern l constituie vulcanizarea radioactiv, care const n expunerea cauciucului influentei radiaiilor emise de izotopul radioactiv al cobaltului, obinndu-se un cauciuc vulcanizat de calitate superioar. Prin vulcanizare, cauciucul i mbuntete proprietile: i se mrete elasticitatea pe care si-o menine ntre limite mult mai mari de temperatur, devine mai rezistent la ageni mecanici, la frecare, la
2

ageni chimici si la ap, nu las gazele s treac prin el si dobndete caliti de bun izolator electric. Aminocompuii, alcoolii i fenolii frneaz procesul de mbtrnire, pe cnd srurile metalelor de tranziie (Fe, Mn) i unii compui organici ca aldehide, mercaptani grbesc mbtrnirea acestui compus. Utilizri ale cauciucului natural vulcanizat. Proprietile valoroase ale cauciucului natural vulcanizat asociate cu buna comportare in variate moduri de prelucrare deschid posibiliti mari de utilizare. Principalul domeniu este industria pneurilor. De asemenea este utilizat in fabricarea de benzi transportoare, curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri etc. In industria cablurilor se utilizeaz in realizarea unei game largi de acoperiri protectoare antierozive si anticorozive, in realizarea de valturi cauciucate, in fabricarea de produse expandate, ebonite , precum si numeroase compoziii adezive. Un domeniu larg de aplicare pentru cauciucul natural se afla in producia bunurilor de consum (nclminte, jucrii, mingi), in produse sanitare si farmaceutice, in repere destinate sa vina contact cu produsele alimentare.