Sunteți pe pagina 1din 1

Inceputul secolului al XlX-lea a fost foarte tragic pentru principatele Moldova si Valahia.

Nu trecuse mult timp dupa ce fusese smulsa din trupul Moldovei partea ei de nord - Bucovina si anexata la Imperiul Austro- Ungar (1775), ca incepuse noua invazie. De data aceasta de la est si nord-est, din Rusia, s-a abatut mare primejdie pentru integritatea teritoriala a Moldovei. Fortele reactionare ale Rusiei luptau pentru a cuceri noi teritorii si popoare, se straduiau sa ideplineasca testamentul lui Petru I, adica sa cucereasca Constantinopolul, strimtorile Bosfor si Dardanele, Peninsula Balcanica, sa stabileasca pretutindeni dominatia tarismului. Pentru a avea un pretext de a incepe razboiul, guvernul Rus a obtinut de la unii boieri locali din Moldova petitie catre tar. In ea se expunea speranta ca Moldova va fi eliberata de sub jugul otoman cu ajutorul Rusiei si ar dori sa fie sub obladuirea ei. Dupa navalirea armatelor rusesti pe teritoriul Moldovei, comandamentul rus a inceput sa-i mobilizeze pe moldoveni in armata rusa. Ca urmare, in mai - iunie 1807 deja circa 20 de mii de originari din Moldova, Grecia, Serbia si alte tari balcanice au participat in mod activ la operatiile militare de la Ismail, Giurgiu s.a. Din documentele de arhiva se stie ca razboiul ruso- turc a inceput in noiembrie 1806, odata cu navalirea armatelor rusesti comandate de generalul Mihelson asupra cetatii Hotin. Rusia a incalcat tratatul de pace incheiat cu Turcia in 1791, atacind Imperiul Otoman. La 18 decembrie Turcia a raspuns Rusiei printr-o declaratie de razboi. Deci, agresorul era Imperiul Rus. In 1811, tarul, fiind nemultumit de serviciile comandantului trupelor de pe Dunare, l-a inlocuit cu Kutuzov, care a devenit stapinitorul Basarabiei. La 22 iunie 1 8 1 1 , dupa pregatire minutioasa, sub conducerea lui incepe batalia de la Rusciuc. Tratativele de pace dintre Rusia si Turcia s-au desfasurat intre 19 octombrie 1811 si 16 mai 1812 la Giurgiu, iar mai apoi la Bucuresti. Initial Rusia a cerut ambele principate - si Moldova, si Valahia. Insa Turcia s-a pronuntat prompt contra. In urma discutiilor, si a analizei situatiei care s-a creat, Ahmed-pasa a declarat: "Va dau Prutul, nimic mai mult; Prutul ori razboiul; Aceasta propunere a fost facuta de catre un imperiu altui imperiu. Nici' turcii, nici rusii n-aveau vreun drept international, istoric, national sa manipuleze dupa bunul lor plac populatia romaneasca, s-o transfere dintrun imperiu in altui - si mai crud, si mai singeros. Vazind ca turcii nu cedeaza, Kutuzov a reluat operatiile militare in primavara anului 1812, si turcii au cedat. La 16 mai 1812, la Bucuresti, unde aveau loc tratativele dintre reprezentantii Turciei si Rusiei, s-a semnat un "tratat de pace", care avea 16 articole deschise(publice) si 2 articole secrete. El prevedea ca frontiera dintre Imperiul Rus si Imperiul Otoman va trece pe riul Prut, de unde acest riu patrunde in Moldova pina la varsarea lui in Dunare, apoi pe malul sting al Dunarii pina la Chilia si la varsarea ei in Marea Neagra. Tratatul ruso-turc prevedea cedarea teritoriului romanesc cu suprafata de 45 680 km si cetatile Chilia, Ismail, Akkerman, Bender, Hotin - in total peste 520 mii de locuitori. Cele dona articole secrete prevedeau: 1) Turcia sa cedeze tot litoralul caucazian al Marii Negre Rusiei; 2) Turcia era obligata sa apere interesele comerciale ale Rusiei in Orient. Consecintele razboiului ruco-turc din 1806-1812 ail fost extreni de dureroase si tragice pentru neamul roinanesc. Aceste doua imperii - mari forte europene - au taiat in carne vie si au impartit Moldova dupa bunul lor plac. Rusia a anexat cu forta armata teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru, care din 1813 a inceput sa fie numit de rusi Basarabia (prin extinderea denumirii folosite pina atunci numai pentru partea sa sudica). Provincia nu s-a "unit" cu Rusia, ci a fost cotropita de Imperial Rus. Populatia romaneasca din Basarabia a fost rupta de la sinul Patriei-mame, fiind scoasa din circuitul vietii nationale firesti. Imperiul Rus a intensificat mult, in comparatie cu turcii, stoarcerea mijloacelor materiale si banesti din Basarabia. Rusia tarista a alungat si divanul si domnul Moldovei. Iar in octombrie 1812, cind domnitorul Scarlat Voda Calimachi a revenit la domnie, boierii Moldovei au protestat contra anexarii Basarabiei la Rusia. Vocea lor, insa, n-a fost auzita de nimeni. "Vulturul Uralului, scria Ion Nistor, isi infipse adinc ghearele blestemate in trupul singerind al Moldovei si nu mai putea fi induplecat de a slobozi prada de la Prut". Documentele de arhiva dovedesc ca razboiul din 1806 - 1812 a fost un razboi colonial. Rusia a declarat acest razboi Turciei formal "pentru a elibera pe crestini", dar in fond a desfasurat operatii militare pentru a strimtora Imperiul Otoman, pentru a inghiti, a supune alte popoare din Balcani.

Regimul administrativ

Basarabia era condusa de Rusia tarista conform legii adoptate de tar inca la 7 noieinbrie 1775, care prevedea existenta anumitor institutii pentru a cirmui guberniile. Conform acestei legi, in fruntea administratiei Basarabiei se afla general- guvernatorul, reprezentant al puterii de stat in gubernie. Toate institutiile (armata, jandarmeria, administratia civila, judecatoria, organele de colonizare) erau obligate sa se supuna general-guvernatorului, care era investit si cu dreptul de a confirma sentintele inculpatilor. Basarabia era impartita in 12 tinuturi: Hotin, Soroca, Orhei, Lapusna, Hotarniceni, Bender, Cetatea Alba, Chilia, Ismail, Greceni, Codru, Cahul. Districtele erau subdivizate in ocoale, ocoalele, sau plasele, se compuneau dintr-un numar anumit de sate. Puterea administrativa in tinuturi era realizata de catre ispravnici cu ajutorul adjunctilor lor: capitani de tirg (primari de orase), capitani de mazili, vechili (imputerniciti speciali), ocolasi (cirmuitori de ocoale), vornici (primari ai satelor). Un ispravnic conducea tot tinutul, avea toata puterea de stat, avea in miinile sale judecata, politia, stringerea impozitelor.