Amurg de toamn

de Lucian Blaga

Apus

de Octavian Goga

Din vrf de muni amurgul sufl cu buze roii n spuza unor nori i-atta jraticul ascuns sub valul lor subire de cenu. O raz ce vine goan din apus i-adun aripile i se las tremurnd pe-o frunz: dar prea e grea povara i frunza cade. O, sufletul! S mi-l ascund mai bine-n piept i mai adnc, s nu-l ajung nici o raz de lumin: s-ar prbui. E toamn.

Duminic. Nu-i nimeni pe alee, i-n mpietrita pace vesperal, Strvechiul parc mi pare-o catedral, Altarul ei, un strat de orhidee. Muiat n blnda florilor sfial, Jos, soarele s-a mai oprit s steie, Cele din urm roii curcubeie Se frng pe-o alb cruce sepulcral. Apune-apoi... Lin, una cte una, Vin umbrele peste copaci s cad, Pn' ce, trziu, din lac rsare luna. Lumina-i rece scald palmierii, Cnd noi, ca doi eroi dintr-o balad, Sorbim imensul cntec al tcerii...

Noapte de toamn

de George Topirceanu

Balul pomilor

de Dimitrie Anghel

Murmur lung de streini, risipite oapte Cresc de pretutindeni i se pierd n noapte. Rareori prin storuri o lumin scap De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap i-mi trimite-n fa raza ei rsfrnt... Ploaia bate-n geamuri, streinile cnt. Dar treptat, cu larm potolit scade Cntecul acestui tremur de cascade. Tot mai des n preajm umbre vii rsar, Ploaia peste case pic tot mai rar i-n grmezi de neguri apele se strng... Lumea-ntreag doarme, streinile plng. Pn cnd o raz de argint n zare, Lmurind pe bolt straturi de ninsoare, Lin desface umbra i de crengi anin Scnteieri albastre, boabe de lumin. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea mut cad lumini de vis i-n troiene albe norii se desfac... Dar cnd iese luna, streinile tac.

Cu legnri abia simite i ritmice, ncet-ncet, Pe pajitea din faa casei, caiii, zarzrii i prunii, nvemntai n haine albe se clatin n faa lunii, Stnd gata parc s nceap un pas uor de menuet. Se cat ram cu ram, se-nchin, i-n urm iari vin la loc, Cochetrii i graii albe, i roze gesturi, dulci arome, mprtie n aer, danul acesta ritmic de fantome, Ce-ateapt de un an de zile minuta asta de noroc. Ce e de spum, sus pe ramuri, se face jos de catifea, i astfel umbrele czute pe pajite par mantii grele Zvrlite de dnuitorii ce au rmas numa-n dantele, n parcul legendar n care s-a prefcut grdina mea. Aa-s n clipa asta toate, dar mine albii cavaleri, Despodobii de-attea graii, ce le-mprumut luciul lunii, Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caiii, zarzrii i prunii, Banalii pomi din faa casei, ce-i tiu de-attea primveri.