Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUTIU CENTRUL HUNEDOARA

Materia:

Drept canonic
REFERAT Tema 8:

Pedeapsa cu moartea i religia

Asist. Univ. drd. Emanuel Tavala

Student: Bulai (Resedia) Diana Anul I Semestrul I

- 2011 -

CUPRINS

1. Biserica si dreptul canonic 1.1. Notiuni introductive 1.2. Principiul nomocanonic 2. Pedeapsa cu moartea si religia 2.1. Analiza comparativa pe epoci privind sistemul punitiv 2.2. Argumente pro si contra pedepsei cu moartea 2.2.1. Introducere 2.2.2. Scurt istoric 2.2.3. Argumente pro 2.2.4. Argumente contra 2.2.4.1. Ce spune Biblia despre pedeapsa cu moartea ? 2.2.5. Poate fi introdus pedeapsa cu moartea n Romnia ? 3. CONCLUZII SI OPINII BIBLIOGRAFIE

1. Biserica si dreptul canonic 1.1. Notiuni introductive Biserica se afl ntre legile pozitive, create de om, ca expresie unic i inconfundabil a asemnrii cu Dumnezeu, i Legea cea Nou a Mntuitorului Hristos(Legea Vieii, Legea iubirii). Din acest motiv n Biseric s-a nscut o lege proprie, o lege care ine att de legile pozitive, date de oameni, ct i de Legea Vieii revelat i druit ntregii umaniti de Hristos. Legea aceasta se numete canon. Rostul canonului este acela de a mprti legile pozitive de Legea Vieii sau de a face ca Legea lui Hristos s desvreasc legile date de oameni. Canoanele au o fiin teandric i, potrivit acesteia, ele cuprind elemente netrectoare care in att de Legea Vieii, dar i elemente schimbtoare care in de legea pozitiv. Cteodat canoanele reflect mai mult sfinenia i Revelaia (canoanele de cuprins dogmatic), alteori au n vedere mai mult pcatul i umanul (canoanele de cuprins disciplinar), dar niciodat ntre ele nu s-a fcut vreo difereniere sau clasificare, ci canoanele formeaz un tot, un ntreg1. Dei canoanele sunt de cuprins teandric ele sunt numite i sfintele canoane" pentru c au fost acceptate de ctre ntreaga Biseric cea infailibil i pentru c Legea Vieii, prin perfeciunea ei, desvrete imperfeciunea legii pozitive sau, altfel spus, iubirea, esena Legii celei Noi, inund egoismul ca deficien maxim a legii pozitive. Canoanele ne apropie i ne in aproape de Legea lui Hristos ndeprtndu-ne, astfel, de frdelege. Dac am fi perfeci nu am avea nevoie de canoane, dar noi suntem mereu sub pericolul pcatului, de aceea canoanele sunt pentru noi cluza sigur pe calea cea bun. Dar cluza, firete, nu ne conduce prin constrngere, pentru c sfintele canoane nu constrng, ci, dimpotriv, canoanele elibereaz de pericolul pcatului i de aceea lor li se atribuie i un oarecare rol mntuitor. Chiar i atunci cnd canoanele dau epitimii, rostul lor nu este de a pedepsi, ca n teoria satisfaciei tomiste, ci de a ndrepta cu iubire. ntruct canoanele izvorsc din Legea lui Hristos, ele se ntresc i de autoritatea acesteia, adic a Legii iubirii. De aceea Sf. Prini au recunoscut n autoritatea sfintelor canoane, autoritatea Sf. Duh n acest sens. n can. 1 VII ec. se spune bucurndu-ne de ele ca i cnd cineva ar gsi comori multe, cu bucurie primim n inimile noastre sfintele canoane i ntrim ntreaga i nestrmutata ornduire a lor, ca cele ce sunt aezate de ctre sfintele trmbie ale Duhului2. Pn la apariia Coleciei fundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe au fost parcurse mai multe etape, de remarcat perioada de dinainte de Editul de la Milano (313), si apoi perioada dintre 313 i 883, cnd a fost ntocmit Nomocanonul patriarhului Fotie, care va sta la baza
1

Samir Gholam, Legea divin i legea bisericeasc (Jus divinum et jus ecclesiastium), n rev. ST, 1975, nr. 9-10, p. 750-758. 2 Dr. Nicodim Mila, Canoanele Bisericii Ortodoxe nsoite de comentarii, vol.I, partea 2, Arad, 1931, p.490.

Coleciei ulterioare de canoane i perioada de dup acest an. Coleciile de canoane care au circulat n timp au fost fie colecii canonice, ct i nomocanonice ( ce cuprindeau, pe lng canoane i legi de stat privitoare la Biseric). n ceea ce privete izvoarele dreptului canonic catolic acestea sunt Codex Juris Canonici pentru Biserica Romano-Catolic i Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium pentru Bisericile Catolice Orientale. Fiecare dintre aceste coduri au avut o evoluie proprie pn la promulgarea lor. Pentru izvoarele dreptulu protestant este de reinut Sfnta Scriptur, mrturisirile de credin, scrierile reformatrilor i constituiile dup care se conduce acum fiecare Biseric n parte. Ca orice tiin i Dreptul canonic are la baz o serie de principii, pe care se ntemeiaz activitatea Bisericii Ortodoxe. Principiile fundamentale ne trimit la esena Dreptului Canonic. O noiune foarte complex, ce nu exprim ceva formal, ci esenial. - lat. principium = nceput, baz, punct de plecare, concept, esen. Principiile canonice sunt temeiurile, conceptele i structurile ce stau la baza fiinei Dreptului Canonic sau temeiurile prin care se elaboreaz rnduielile canonice ale Bisericii. Mai jos sunt enumerate principalele principii, dintre care voi scoate n eviden modalitile i aria de aplicare, doar a principiului nomocanonic,deoarece prezinta conlucrarea dintre Stat i Biseric n anumite domenii, evoluia istoric i situaia actual, deci aspecte pe care le ntlnim mai des n viaa de zi cu zi n mediul eclezial sau n mass media pentru o mai buna cunoatere i clarificare a acestora. Principiile canonice ale Dreptului Ortodox : 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Principiul ierarhic Principiul sinodal Principiul organic Principiul teritorial Principiul jurisdicional Principul nomocanonic Principiul autocefaliei Principiul autonomiei Principiul iconomiei 1.2. Principiul nomocanonic Este rnduiala potrivit creia Biserica se conduce att dup legi proprii, ct i dup legi de stat. Acest principiu s-a nscut din ideea c Biserica trebuie s in cont de realitile n care triete, iar cea mai important realitate este statul. Iniial ntre Biserica si stat a fost conflict, care a incetat in momentul in care statul si-a schimbat atitudinea, mai exact odata cu Constantin

cel Mare, care in anul 313 a dat Edictul la Milano, prin care se acorda libertate religioasa - statul devenind tolerant. In acelasi timp si Biserica nu doreste sa intre in conflict cu legile statului care nu-i ating libertatea de existenta. Dup conflict a urmat perioada de toleranta, care apoi s-a transformat in simfonie => conlucrarea dintre stat si Biserica; astfel imparatul Teodosie oficializeaza crestinismul ca religie de stat, iar apoi da legilor bisericesti puterea legilor de stat. Ulterior, imparatul Marcian, da legilor bisericesti o putere mai mare decat legilor de stat ( ex: cand aparea un conflict, puterea bisericeasca avea castig de cauza ). Urmare acestei simfonii s-a nascut in Biserica principiul nomocanonic, adica al conducerii Bisericii prin legi proprii (canon), dar cu respectarea legilor de stat (nomos). Principiul nomocanonic este si un reflex al realitatii umane, intrucat credinciosul si cetateanul sunt una, n aceeasi persoana umana. Urmare acestui principiu s-au nascut asa-numitele nomocanoane care erau colectii care cuprindeau legile bisericesti si legile de stat. Termenul slavon al nomocanonului este pravil. Cel mai cunoscut: Nomocanonul in 14 titluri al patriarhului Fotie patriarh intelept si invatat alcatuit in anul 883 si care in 920 a fost aprobat, ca si colectie oficiala de canoane a Bisericii Ortodoxe a ramas pana astazi. Traditia nomocanonica, nascuta in Bizant s-a continuat in toate statele post-bizantine de traditie ortodox, inclusiv in rile Romne, aa nscndu-se pravilele romanesti (Pravila de la Trgovite (1652) fiind cea mai important). n Apus s-a dezvoltat mai mult principiul separaiei dintre Biseric i Stat, dar n care Biserica avea cea mai mare influen, de aceea s-a nscut Statul Vatican. Aceast influen n-a fost ntotdeauna benefic, ci de foarte multe ori dictatorial, de aceea s-a nscut Revoluia Francez (1789), n care separaia a dus la eliminarea oricror influene din partea Bisericii, ba mai mult, la umilirea Bisericii. Iluminismul apusean a ptruns i n Rsrit. Astfel, n secolul al XIX lea, prin reformele lui Cuza, la romni nceteaz existena principiului nomocanonic. Sensul cel mai evident al acestei separaii se observ n actul ntemeierii unei familii, care este dedublat nti la Stat i apoi la Biseric (la greci nu exista asa ceva = ai posibilitatea de a nu te dedubla). Pn la Cuza doar Biserica cununa i ea inea actele de stare civil. Practic, prin Cuza moare tradiia bizantin (i expresia lui Iorga: Bizanul de dup Bizan). Totui, schimbrile lui Cuza duc la naterea Romniei moderne se nate o nou legislaie civil de nivel european i toate acestea duc la un progres al justitiei, al culturii. Dup perioada lui Cuza, relaiile Biseric Stat, s-au transformat n relaii de conlucrare. Altfel spus, un principiu nomocanonic puternic atenuat. Perioada cea mai trista din istoria Bisericii in relatia cu Statul, a fost perioada comunista.

Lucrurile s-au normalizat abia dupa 1990 si ulterior cu Legea 489/2006, lege care a reglementat regimul cultelor din tara noastra. 2. Pedeapsa cu moartea si religia 2.1. Analiza comparativa pe epoci privind sistemul punitiv In epoca daco-romana se observa trecerea de la razbunarea sangelui ca forma de justitia privata (legea talionului), la cea spre compozitia legala privata specifica unei autoritati statale. Sistemul punitiv dacic a avut un caracter deosebit de dur pentru delicte atat impotriva persoanelor, cat si impotriva bunurilor, acest caracter s-a mentinut si in Dacia romana, unde guvernatorul avea dreptul de a condamna la moarte in cazul unor delicte grave savarsite de localnici, iar in cazul sefilor locali, doar imparatul ii putea condamna. Vorbind despre Evul Mediu al obstelor satesti se poate spune ca se pedepsea, in principal, infractiunile contra persoanelor si mai putin pe cele impotriva bunurilor. Pedeapsa cu moartea era inexistenta, spre deosebire de perioada anterioara, se practica, ca pedeapsa maxima, alungarea din obste. Totusi, in anumite zone, unde sistemul punitiv gentilic a supravietuit mai mult, se mai practicau legea talionului si compozitia privata. Rolul esential in sistemul punitiv al obstii era oprobiul public, si nu cel al unei autoritati. In principiu, raspunderea penala era personala, raspunderea solidara a obstii intervenind doar in cazul producerii de daune unei obsti vecine. Trecand la epoca Evului Mediu Dezvoltat, dreptul penal avea urmatoarele caracteristici: inegalitatea in fata legii penale si a pedepsei, finalitatea represiva. De asemenea, au aparut unele institutii avansate: principiul raspunderii penale individuale, luarea in considerare a intentiei, nepedepsirea legitimei aparari, agravarea pedepsei in caz de recidiva, pedepsirea unor forme de participare infractionala ca instigarea, complicitatea, tainuirea. S-a practicat azilul, ca forma de pedeapsa redusa, fie la curtea regala, fie la curtile episcopale sau in manastiri Se poate observa ca se revine la pedeapsa pentru infractiunile savarsite impotriva patrimoniului, fiind considerate infractiuni grave: furtul, talharia, jaful, aprinderea. Cele mai grave infractiuni erau insa, cele impotriva regelui si a statului feudal. Specific epocii, se pedepseau grav si infractiuni contra religiei si moralei adulterul, juramantul fals, avortul, vrajitoria, proorocirea, rapirea femeilor. Se pedepseau si infractiunile impotriva vietii si integritatii corporale omorul, mutilarile, ranile, lovirile. Era ocrotita si demnitatea umana prin pedepsirea unor infractiuni ca injuria, defaimarea, reclamatia falsa si neadevarata, para nedreapta in justitie. Pedeapsa cu moartea, se aplica din nou, prin diverse mijloace: taierea capului, spanzurare, ardere pe rug, tragerea in teapa, inecare, ruperea membrelor. Ca pedepse corporale se mai aplicau mutilarile prin taierea unui organ sau membru al corpului, bataia, stigmatizarea cu

fierul rosu. Pedepsele privative de libertate exilul, temnita au fost mai rar aplicate. Pedepsele patrimoniale s-au aplicat sub forma confiscarii averii si a diverselor amenzi. Se poate spune ca se trece deja la un sistem punitiv mai complex, ce judeca si pedespeste fapte din ce in ce mai diferite, atat prin complexitatea lor, cat si prin natura lor. Odata cu epoca fanariota se face trecerea de la dreptul penal medieval(feudal) la dreptul modern. Dreptul penal s-a remarcat in aceasta perioada printr-o tendinta de codificare ce a culminat, in 1803, cu aparitia Codului penal austriac. Institutiile dreptului penal au fost regandite in functie de ideile filosofiei rationaliste si umanismului specifice secolului al XVIII-lea. Pe de alta parte, stabilirea valorilor sociale ocrotite, gruparea infractiunilor, stabilirea pedepselor, a circumstantelor agravante si atenuante au fost stabilite si in functie de evolutiile economicosociale sau de interesele politice superioare ale statului austriac. S-a remarcat faptul ca sistemul punitiv era inca extrem de dur in epoca fanariota, deoarece nu s-a renuntat la tortura, si nici la pedeapsa cu moartea, totusi se incerca umanizarea dreptul penal, imbinand aceste practici cu principii moderne preluate din gandirea lui Baccaria si Montesquieu. Bazele dreptului penal modern au fost puse in epoca lui Cuza, prin elaborarea Codului Panal din 1865, care si acesta la randul lui a fost inspirat din umanismul beccarian, si care a inlaturat orice urma de inechitate de tip medieval, consacrand astfel o deplina echitate in fata legii penale. Valorile sociale ocrotite reflectau evolutiile din viata socio-politica si economica a societatii. Erau ocrotite statul, constitutia, interesele publice, viata, integritatea corporala, onoarea si patrimoniul. Pedepsele erau foarte blande, pedeapsa cu moartea, pedepsele corporale si confiscarea averii ramanand abrogate. Crimele, cele mai grave infractiuni, erau pedepsite cu munca silnica pe viata sau temporara, inchiderea intr-o casa de munca, detentia si degradarea civica. In epoca Vechiului Regat, dreptul penal a fost reglementat de Codul penal al lui Cuza, caruia i s-au adus, in repetate randuri modificari.O importanta modificare (1874) a vizat corectionalizarea unor crime pentru a se evita achitarile de la Curtile cu jurati, judecare acestor infractiuni au revenit in competenta tribunalelor ce puteau aplica mai strict legea. Autoritatea publica era una dintre valorile cele mai importante ocrotite de legea penala, Codul penal si legile speciale pedepseau inclusiv refuzul ofiterilor de a interveni cu forta armata atunci cand erau solicitati de autoritatile civile. In epoca interbelica a intrat in vigoare un nou Cod Penal inspirat din vechiul cod romanesc de procedura penala, jurisprudenta si doctrina romaneasca si straina, precum si din prevederile Codului italian de procedura panala din 1930. Se poate observa ca s-a mentinut, in schimb, determinarea infractiunilor prin intermediul pedepselor: pentru crime, pentru delicte si pentru contraventii. Aceasta impartire a infractiunilor a parut prima data in Codul Penal din vremea lui Cuza.

Epoca dictaturilor de dreapta s-a deosebit de epoca anterioara, prin grija aparte pe care a avut-o regimul totalitar pentru a inaspri pedepsirea infractiunilor contra ordinii publice si ordinii de stat, precum si a linistii publice. Sistemul punitiv a fost si el considerabil inasprit: s-a introdus (temporar) pedeapsa cu moartea (mai 1938). In epoca dictaturii antonesciene, aceasta s-a aplicat inca foarte des. Ca pedepse principale foarte dure au fost introduse internarea in lagar si domiciliul obligatoriu. Calitatea de comunist sau originea etnica neromaneasca au reprezentat circumstante agravante. Dreptul contemporan in perioada restaurarii regimului parlamentar aduce noi reglementri n domeniul infraciunilor, considerate mai periculoase pentru noua putere, cele mpotriva securitatii Statului a proprietatii socialiste i a sistemului economic, pornind de la Codul penal din 1937. S-a reglementat prin Decretul nr. 720/1957 punerea n libertate nainte de termen ca modalitate de individualizare a executrii pedepselor. Au fost adoptate modalitati de nlocuire a rspunderii penale printr-o rspundere administrativ sau disciplinar. Prin Decretul nr. 184 din 1957 au fost scoase din sfera ilicitului penal unele fapte i trecute n rndul contraveniilor, tot n 1957 prin Decretul nr. 132 unele fapte penale au fost supuse procedurii obligatorii de mpciuire. La 1 martie 1948 a intrat n vigoare o ampl modificare a legislaiei procesual penale, prin legea nr. 13 destinat democratizrii procedurii, crearea instituiei asesorilor populari, consacrarea rolului activ al judectorului, reducerea timpului necesar soluionrii cauzei, o nou reglementare a cii de atac a recursului. Prin legea nr. 3/1956 modificarea codului de procedur penal a fost destinat intririi activitatii organelor de urmrire penal. Cu toate acestea, caracterul de clas al Justiiei, sistemul probatoriu de tip inchizitorial, a dat natere la numeroase abuzuri i inscenri judiciare care urmrea scoaterea de pe scena politic i economica a unorcategorii sociale. 2.2. Argumente pro si contra pedepsei cu moartea 2.2.1. Introducere Pedeapsa cu moartea (cunoscuta i sub numele de pedeapsa capital) este ntlnit nc din cele mai vechi timpuri. Putem spune c ea a aprut chiar naintea pedepsei care a devenit acum comun, pedeapsa cu nchisoarea. Pedeapsa cu moartea este uciderea, prevzut prin lege, a unui om ca pedeaps pentru o crim, pentru care a fost gsit vinovat. De obicei este precedat de un proces judiciar, care se termin cu o sentin cu moartea. Aceasta este pus n aplicare prin execuie. Din punctul de vedere istoric, executarea infractorilor sau a adversarilor politici a fost o practic comun aproape tuturor societilor. Acum, pedeapsa capital are o arie de folosire mai izolat, dar mai este nc practicat.

n unele ri, celor gsii vinovai de crim, spionaj sau trdare li se aplic aceast pedeaps. Curile mariale dau cel mai des aceast sentin, fiind comun n dreptul militar. n alte societi pedeapsa cu moartea este folosit i pentru actele de viol, adulter, incest, homosexualitate sau trafic de stupefiante. n China de exemplu, traficul de carne vie sau cazurile grave de corupie sunt pedepsite cu pedeapsa cu moartea. n Romnia pedeapsa cu moartea a fost abolit prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 i a fost nlocuit cu pedeapsa deteniunii pe via. Ultimele persoane condamnate la moarte i executate au fost soii Ceauescu (25 decembrie 1989). Prin aceast lucrare imi propun sa aflu daca se poate aplica pedeapsa cu moartea n Romnia si daca mai este oportun revenirea la aceasta. Pentru a afla voi trece nti n revist un mic istoric al pedepsei cu moartea. Aici vom vedea i cteva statistici din diverse ri n privina execuiilor. Apoi voi ncerca a trece n revist att argumentele pentru pedeapsa cu moartea, ct i argumentele contra acesteia. La final, argumentele, att cele pro, ct i cele contra, le voi aplica pe cazul Romniei. 2.2.2. Scurt istoric Pedeapsa cu moartea o ntlnim nc din cele mai vechi timpuri, cnd oamenii primitivi se luptau pentru o bucat de pmnt, nvinii fiind eliminai fizic. Chiar daca in astfel de cazuri se poate invoca faptul ca era vorba totui de o perioada de rzboi, apelarea la pedeapsa cu moartea nu este 100% justificata. n perioada modern, Biserica este una din instituiile care se opun cel mai mult pedepsei cu moartea. Pedeapsa cu moartea o gsim ns nu numai n Evul Mediu, ci i n perioada modern. Spre deosebire de perioada Evului Mediu, n epoca modern pedeapsa cu moartea este considerat a fi specific doar rilor nedemocratice. Sunt doar cteva excepii, cea mai important fiind Statele Unite ale Americii (prezent doar n unele state, nu n toate). De altfel, n anul 2000, observm c singura ar european care nc mai avea pedeapsa cu moartea era Rusia, unde termenul de democraie este relativ (Udrea, 2003, pg 109). De asemenea, n afar de SUA, celelalte state ce nc mai au aceast pedeaps sunt considerate a fi, mai ales din punct de vedere economic, din lumea a doua sau a treia. De altfel, faptul c n Europa nu mai exist ri cu pedeapsa capital legal este datorat legislaiei UE . Un exemplu celebru n acest sens este al Turciei, care a fost obligat s renune la acest tip de pedeaps, lucru obligatoriu pentru nceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. Pedeapsa cu moartea a fost legal n Europa doar n statele totalitare. De aceea, dup trecerea la democraie, acestea au hotrt abolirea acesteia, ultima ar din fostul bloc comunist care a renunat la ea fiind Polonia n 1999 (ar care de altfel nu are n Constituie specificat aa ceva,

din acest motiv n aceast ar poate fi uor reintrodus). Ultima ar european care a renunat la pedeaps este ns Malta, n anul 2000. n momentul actual, doar 74 de tari mai folosesc acest tip de pedeaps. Metodele de execuie variaz de la decapitare n Arabia Saudit pn la electrocutare n unele cazuri nregistrate n Statele Unite ale Americii. Se mai practic spnzurarea (Egipt, Japonia), injecia letal (Thailanda, Guatemala), mpucarea (China, Belarus), lapidarea (Iran, Afghanistan). Rusia este pe cale de a renuna la pedeapsa cu moartea, acest stat fiind membru n Consiliul Europei, grup de ri care a semnat Convenia European a Drepturilor Omului. Conform Amnesty International, mai mult de 7390 de persoane au fost condamnate la moarte n 2004 i mai mult de 3790 au fost executate, dei se bnuiete c cifrele ar fi mult mai ridicate. China deine recordul la execuii pe an (3400 de oameni), n timp ce Iranul nregistreaz 159 de execuii, fa de Vietnam i Statele Unite ale Americii cu 64 i respectiv 59 de persoane executate pe an. Pe de alt parte cele mai multe execuii pe cap de locuitor le nregistreaz statul Singapore, care la o populaie de aproximativ 4,2 milioane de oameni a trimis la moarte 420 de condamnai n perioada 1991 2004. Se poate evidenia faptul c statul care deine recordul de execuii este unul comunist, China, nsa, avnd n vedere numrul de locuitori din acest stat, putem avea i alt explicaie. Prezena Statelor Unite ale Americii n acest top pare totui curioas, acest stat prnd excepia de la regula conform creia acest tip de pedeaps este ntlnit acum doar n statele nedemocratice. n ara noastr, pedeapsa cu moartea are o istorie lung, n perioada medieval fiind la mod. De altfel, istoria consemneaz prima interzicere a pedepsei cu moartea, nu cnd a fost introdus. Din acest motiv, se poate spune c aceast pedeaps a fost de cnd lumea. Prima oar cnd a fost interzis a fost n Constituia din 1866, interdicia fiind meninut pn n 1938, cnd a fost reintrodus. Legea Fundamental din 1938, de natura dictatorial, a fost mijlocul prin care a fost introdus Dictatura Regal a lui Carol al II-lea. Un fapt interesant se petrece ns dup venirea comunitilor la putere. Astfel, dei acetia abolesc aceast constituie, considerat a fi de natur fascist, ei menin pedeapsa capital printro lege special. Un alt fapt interesant este c n 1957 a fost introdus pedeapsa capital pentru o pagub economic mai mare de 100.000 de lei. Interesant cum comunitii considerau hoii ca nite oameni ce nu mai pot fi reabilitai (teoretic acesta este unul din principiile aplicrii pedepsei capitale). O alt parte deosebit de interesant este c regimul comunist nu avea stipulat n mod explicit n legislaie pedeapsa cu moartea pentru infraciunile politice. Astfel, se considera c omul

deviant, care comploteaz contra ornduirii socialiste poate fi totui ndreptat si re-educat, dei unii nu supravieuiau n nchisoare datorit tratamentului la care erau supui. Astfel, se poate spune c pedeapsa capital exista i n cazul infraciunilor politice, dar era oarecum disimulat. Pedeapsa capital a fost abolit prin Decretul Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, cnd s-a hotrt aplicarea sanciunii de nchisoare pe via . Din acest motiv, si prin aceast micare, s-a considerat c Romnia a mai fcut un pas n democratizarea att de mult dorit. 2.2.3. Argumente pro I. Argumentul economic Dac gndim din punct de vedere strict economic, este mult mai eficient s elimini din societate un infractor periculos dect s-l nchizi ntr-o nchisoare. n nchisoare, acel infractor consum o grmad de bani(bani care se duc lui direct, ca si hran, ct i oamenilor pltii sa-l pzeasc, sa aib grija de el etc.). Astfel, pe lng faptul c acel om a fcut un ru societatii, el face in continuare ru, aceasta trebuind s cheltuie cu el bani, bani pe care societatea nu si-i va recupera niciodat (in cazul celor care sunt inchisi pe viaa, acetia nu mai sunt utili cu nimic societatii, ei fiind pn la sfritul vieii n grija societii). II. Argumentul psihologic Teoretic, pedeapsa cu moartea ar trebui s descurajeze potenialii infractori. O pedeaps capital e mai nfricotoare dect o pedeaps cu nchisoarea (fie i pe via). 1. Act de prevenie Aceast pedeaps este aplicat de obicei criminalilor considerai a fi deosebit de periculoi i care nu mai pot fi reabilitai. Din pcate ns, exist nenumrate cazuri de evadri (n cazul pedepsei cu nchisoarea pe via), iar n astfel de cazuri evadatul tie c oricum o pedeaps mai mare de att nu exist. De asemenea, acetia, dac nu sunt bine-supravegheai, pot comite crime mpotriva altor deinui n nchisori. 2. Educaia din nchisori Exist studii numeroase referitoare la viaa din nchisoare i la rolul acesteia. Cei mai importani sociologi care au studiat acest lucru sunt Erving Goffman i Anthony Giddens. Ei accentueaz defectele pe care le are sistemul penitenciarelor n prezent. Astfel, conform teoriei etichetrii, oamenii sunt deviani pentru c aa li se spune c sunt. Iar n nchisoare acest lucru este accentuat de faptul c zilnic gardienii le amintesc deinuilor de ce se afl acolo. Asta nseamn c acolo, n nchisoare, n loc s corecteze comportamentele deviante ale deinuilor, acetia le accentueaz. Aplicarea etichetelor persoanelor instituionalizate vedem astfel c apare nc din prima clip n care acetia pesc n instituia respectiv i chiar rmn i dup ce au prsit instituia (Giddens, 2000). Goffman accentueaz aceasta teorie cu exemplul bolnavilor

psihici, care pe de-o parte au o imagine negativ n afar, dar i imaginea lor despre propriile persoane este de asemenea negativ(Goffman, 2003). Tot aici trebuie precizat c n nchisoare deinuii se pot influena unii pe alii. Teoria nvrii, aparinnd colii de la Chicago, susine c nu exist oameni care se nasc deviani, ci acetia nva acest comportament de la alii. Astfel, n nchisoare, deinuii, n loc s se ndrepte, nva noi tehnici, iar dup eliberare nu fac altceva dect s le pun n aplicare. Dac vorbim de criminali, se poate considera c acesta poate nva pe ali deinui, cu fapte mai puin grave, s fac i altfel de infraciuni. Din aceste motiv, susintorii pedepsei capitale consider ca infractorii deosebit de periculoi precum criminalii n serie trebuie eliminai definitiv din societate, ei fcnd ru chiar i n nchisoare. 3. Este o forma de respect pentru viaa umana Opozanii pedepsei cu moartea spun cel mai adesea c pedeapsa cu moartea incalc un drept fundamental din Carta Drepturilor Omului: Dreptul la via.(Articolul 3) . Cum rmne ns cu dreptul la via al victimelor celor condamnai? Sau cu respectul pe care societatea este datoare s l arate familiilor victimelor? Astfel, susintorii pedepsei capitale susin c statul are datoria de a arta c preuiete vieile cetenilor si i c este capabil s pedepseasc orice nclcare a acestui drept de o manier ferm si pe msur . Doar astfel, consider acetia, statul ar arta c ar respecta cel mai de pre lucru al cetenilor acestuia: viaa. 2.2.4. Argumente contra I. Argumentul religios Pare a fi cel mai puternic argument al adversarilor pedepsei capitale. Acetia susin c viaa a fost dat omului de Dumnezeu si doar Dumnezeu poate s ia viaa cuiva. Astfel, n cazul n care un stat ar avea n legislaie pedeapsa capital, acesta ar fi Dumnezeul acelei regiuni de pe Pmnt, att timp ct are drept de via asupra oamenilor care-l locuiesc. De asemenea, se consider c acel om, n nchisoare, poate s se pociasc, existnd destule cazuri n care criminali periculoi au gsit calea credinei n nchisoare. Lucrul acesta este privit ns cu scepticism de susintorii pedepsei capitale, acetia susinnd c Biserica, mai ales cea Catolic, n-ar avea dreptul s se pronune n aceast privin att timp ct ar avea pe contiin atia eretici ai Evului Mediu. 1. Riscul condamnrii unor persoane nevinovate Acesta este considerat a fi marele dezavantaj al pedepsei capitale n dauna pedepsei cu nchisoarea pe via. Astfel, n cazul nchisorii, o eventual eroare poate fi reparat, chiar dac acel om a suferit enorm n nchisoare. n sprijinul acestui argument vin i nite date concrete. Astfel, conform Centrului de informare cu privire la pedeapsa cu moartea o asociaie american 123 de persoane au fost eliberate din coridorul morii din 1976 i pn n prezent n Statele Unite

dup ce nevinovia lor a fost recunoscut . Totui, n cazul n care o persoan a fost deja executat, cazul se redeschide greu sau aproape deloc, considerndu-se c totul s-a terminat n momentul execuiei vinovatului. 2. Nu se ating efectele de descurajare dorite Datele arata ca rata infraciunilor in statele din SUA care recurg la pedeapsa capitala este de doua ori mai mare dect in statele care nu au pedeapsa capitala . Dei aceste cifre nu creeaz automat o legtura cauzala, ele pun cu sigurana problema unei legturi cauzale intre pedeapsa capitala si efectul de descurajare de comitere a infraciunilor. Mai mult, aceste date pot fi explicate prin faptul ca legalizarea pedepsei capitale nu face dect sa diminueze si mai mult respectul pentru viaa al societatii, prin faptul ca aceasta atitudine este practicata si de stat. Aici de fapt sunt combtute dou argumente pentru pedeapsa capital(argumentele 2 i 5 de mai sus). Asta ar fi o dovad c statul nu preuiete viaa unui om. Astfel, se consider c nimeni, nici chiar statul, nu ar avea dreptul s ia viaa cuiva, aceasta fiind dovada suprem c statul chiar preuiete viaa propriilor ceteni. 3. Nu aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale Aici sunt puse la ndoial avantajele economice ale pedepsei cu moartea. Astfel, se spune c mecanismul pedepsei capitale trebuie ntreinut chiar dac acesta nu este efectiv folosit. Apoi, nchisoarea ca instituie oricum exist, acel personal oricum este pltit (pentru ceilali infractori), deci costurile efective de fapt nu ar scdea, ci ar crete. De asemenea, chiar dac era vorba de criminali periculoi, acetia puteau presta anumite munci prin care puteau deveni utili societii (chiar dac ntr-o msur mai mic dect cei cu infraciuni mai minore). Se spune n continuare c problemele sistemului penitenciar de fapt se ascund. Astfel, ele exist i trebuiesc remediate, iar nchisoarea nu poate fi desfiinat cu toate dezavantajele ei. Astfel, nu este un argument c un criminal deosebit de periculos poate evada. Acest lucru se ntmpl pentru c acea nchisoare nu este bine pzit. De fapt, prin aceasta, adversarii pedepsei capitale susin c prin aceasta se ncearc ascunderea unor probleme reale ale unui stat. 4. Presiunea de pe umerii judectorilor Adversarii pedepsei capitale consider c presiunea pe judectori crete enorm, acetia fiind n definitiv oameni. Dei susintorii pedepsei cu moartea susin c oricum este o presiune pe umerii judectorilor, c n definitiv i pedeapsa cu nchisoarea pe via este una dur, acetia sunt contrazii de adversarii pedepsei capitale, care susin c o greeala a unui judector n cazul pedepsei cu nchisoarea pe via este mult mai uor de ndreptat. De asemenea, exist cazuri mediatizate, de crime oribile, iar aici judectorii simt n plus presiunea opiniei publice i a comunitii pentru o pedeaps ct mai dur, pedeaps care poate nu este totdeauna i cea corect.

2.2.4.1. Ce spune Biblia despre pedeapsa cu moartea ? Conform Vechiului Testament, legea prevedea pedeapsa cu moartea pentru diverse fapte, cum ar fi: crim (Exod 21:12), rpire (Exod 21:16), violen (Exod 22:19); adulter (Levitic 20:10); homosexualitate (Levitic 20:13), a fi un profet fals (Deuteronom 13:5), prostituie i viol (Deuteronom 22:4), i alte cteva crime. Cu toate astea, Dumnezeu adesea a artat mil atunci cnd pedeapsa cu moartea se cuvenea a fi aplicat. David a comis adulter i crim, i totui Dumnezeu nu a cerut ca viaa lui s fie luat (2 Samuel 11:1-5, 14-17; 2 Samuel 12:13). n final, fiecare i orice pcat pe care-l svrim ar trebui s ne aduc pedeapsa cu moartea (Romani 6:23). Din fericire, Dumnezeu i-a artat dragostea fa de noi prin a nu ne condamna (Romani 5:8). Cnd fariseii au adus la Iisus o femeie care a fost prins svrind adulter i L-au ntrebat dac ar trebui omort cu pietre, Iisus a rspuns "Cine cintre voi este fr pcat, s arunce cel dinti cu piatra n ea" (Ioan 8:7). Acest lucru nu ar trebui folosit pentru a spune c Iisus a respins pedeapsa capital n toate situaiile. n acest caz, Iisus doar a vrut s arate ipocrizia fariseilor. Fariseii au vrut s-L pcleasc pe Domnul Iisus s ncalce Legea Vechiului Testament...lor chiar nu le psa de femeia care ar fi fost omort cu pietre (unde era brbatul cu care a fost prins n adulter?). Dumnezeu a fost Cel care a instituit pedepsa capital: Dac vars cineva sngele omului, i sngele lui s fie vrsat de om; cci Dumnezeu a fcut pe om dup chipul Lui (Geneza 9:6). n unele situaii, Iisus ar aproba pedeapsa capital. De asemenea, Domnul Iisus a artat mil atunci cnd pedeapsa capital era meritat (Ioan 8:1-11). n mod cert, apostolul Pavel a recunoscut puterea guvernului de a institui pedeapsa capital acolo unde este cazul (Romani 13:1-5). Aadar, n esen, ne-am ntors de unde am plecat. Da, Dumnezeu permite pedeapsa capital. Dar n acelai timp, Dumnezeu nu cere ntotdeauna pedeapsa cu moartea atunci cnd ea este meritat. Atunci, care ar trebui s fie punctul de vedere cretin cu privire la pedeapsa cu moartea? n primul rnd, trebuie s ne amintim c Dumnezeu a instituit pedeapsa capital n Cuvntul Su; de aceea, ar fi o ngmfare din partea noastr s gndim c am putea institui un standard mai nalt dect El sau c am putea fi mai miloi dect El. Standardul lui Dumnezeu este cel mai nalt posibil din moment ce El este perfect. Acest standard nu se aplic numai cu privire la noi ci i la El nsui. De aceea, El ne iubete i are mil fa de noi cu o msur infinit. De asemenea, vedem c El se mnie cu o msur infinit, i totul este pstrat ntr-un echilibru perfect. n al doilea rnd, trebuie s recunoatem c Dumnezeu a dat autoritate guvernului de a determina cnd este necesar pedeapsa capital (Geneza 9:6; Romani 13:1-7). Este nebiblic s gndim c Dumnezeu se opune pedepsei capitale n toate cazurile. Cretinii nu ar trebui niciodat se bucure cnd pedeapsa capital este aplicat, dar n acelai timp, cretinii nu ar trebui s se

lupte mpotriva dreptului guvernului de a executa fptaii celor mai rele crime. Acum a vrea sa subliniez un lucru important si acela ca din Vechiul Testament reiese faptul ca Dumnezeu ar aproba pedeapsa capitala, dar in Noul Testament, prin insusi venirea lui Isus pe pamant pentru a ne scoate pe noi, oamenii din pacat, se propavaduieste iubirea pentru aproapele nostru. In concluzie, Biserica nu este si nici nu va fi pentru pedeapsa capitala. Deci omul se poate vindeca, sau poate fi lasat sa-si duca restul zilelor in temnita pentru tot restul vietii lor, intrucat nu e in stare sa se lumineze si sa aleaga calea cea dreapta. 2.2.5. Poate fi introdus pedeapsa cu moartea n Romnia ? Aceast ntrebare a fost pus de mai multe ori dup 1989. Este oportun re-introducerea pedepsei capitale? Rmne aceasta o soluie? Fcnd o trecere prin argumentele pro, putem constata c avnd n vedere situaia economic a rii (mai ales la sfritul anilor 90), argumentul economic putea fi decisiv. Este tiut faptul ca Romnia se confrunt cu o criz a locurilor din nchisori, astfel ca aceast soluie ar putea rezolva parial problema. De asemenea, efectele de descurajare si prevenie trebuie luate i ele n considerare i sunt invocate n cazul unor crime (Dac am fi avut pedeapsa cu moartea poate nu ar fi ndrznit). De altfel, exist ansa ca imaginea despre statul romn s fie oarecum mai bun, acetia considernd c prin aceast msura acesta are cu adevrat grij de vieile lor. Argumentele contra par ns mai solide. Argumentul bisericii este unul solid avnd n vedere ncrederea ridicat pe care romnii o au n Biseric. De asemenea, contextul internaional este un alt argument. Fcnd parte din UE, trebuie s respectm normele i directivele acesteia. Conform acestora, statul nu are dreptul n nicio situaie s ia viaa propriilor ceteni. Argumentul psihologic este de asemenea combtut de faptul c n contextul actual, nu mai putem face execuii ca n alte perioade, lapidare n faa a zeci de oameni sau execuii pe stadioane, care poate ar induce o anume stare. Astfel, efectul indus populaiei este mult diminuat. De asemenea, datorit ncrederii sczute pe care oamenii o au n justiie, efectul este iari diminuat. Exist posibilitatea ca oamenii s cread c a fost executat un nevinovat, doar ca justiia s bifeze un caz rezolvat. Dac este pedeapsa cu nchisoarea pe viaa, aceste erori pot fi reparate, ntr-o msur mai mic sau mai mare, n timp. Apoi, statisticile care arat c i n America, considerat statul etalon, au avut loc attea greeli sunt considerate a fi edificatoare. De asemenea, o bun paz a nchisorilor poate face imposibil evadarea deinuilor. Iar cel mai important aspect este cel al punerii n aplicare. Astfel, pedeapsa capital trebuie introdus n urma unui referendum. Aici, prerea Bisericii s-ar putea dovedi decisiv. De asemenea, argumentele celor care ar considera c prin aceast decizie ne-am ntoarce n timp pot fi de asemenea decisive. Tot aici trebuie precizat i contextul, aproape nicio ar europeana nu mai are n legislaie acest tip de pedeaps.

3. CONCLUZII SI OPINII Pedeapsa cu moartea este prima pedeaps pe care a cunoscut-o omenirea. Poate din acest motiv este considerat a fi nvechit, barbar i neconform cu vremurile moderne n care trim. De asemenea, se consider c ar contrazice normele democraiei. Din acest motiv, statele democratice au renunat sau sunt pe cale s renune la ea. Singura excepie o reprezint SUA, dar acolo decizia n aceast privin se ia n cadrul fiecrui stat n parte. Din acest motiv, statele care nc mai au pedeapsa capital sunt considerate a fi ori dictaturi, ori ca aparinnd de lumea a doua sau chiar a treia. Iari, SUA apare ca o excepie de la regul. Argumentele pentru pedeapsa capital sunt de natur economic (este mai puin costisitor dect s ii criminalul n nchisoare toat via), de natur psihologic i preventiv (pedeapsa capital descurajeaz potenialii criminali i de asemenea reduce mult i aproape elimin riscul evadrii unor criminali periculoi) i de natur filosofic (pedeapsa cu moartea este o dovad c statul preuiete cu adevrat viaa propriilor ceteni). De asemenea, un argument important este dat instituia nchisorii, care uneori are efecte opuse celor pentru care a fost creat asupra vieii i mentalitii celor nchii. Astfel, dei acetia teoretic sunt acolo pentru a fi reabilitai, ei acolo sunt venic etichetai drept infractori i de asemenea pot nv lucruri negative unii de la alii. Argumentele contra pedepsei capitale sunt de natur religioas (Dumnezeu a dat viaa oamenilor si doar El o poate lua), iar restul nu fac dect s contrazic argumentele susintorilor acestei pedepse. Astfel, din punct de economic,se contrazic argumentele economice ce susineau pedeapsa capital (costurile de fapt ar fi mai mari n cazul pedepsei capitale, pentru c mecanismul pedepsei capitale trebuie venic ntreinut, iar gardienii aceia oricum sunt pltii). De asemenea, psihologic, se pare ca efectul descurajator este minim, mai ales datorit contextului (nu mai este ca pe vremuri, cu execuii n faa unei mulimi), iar cele filosofice sunt total opuse (dac statul ar pune pre pe viaa oamenilor nseamn c nu ar trebui sa aib dreptul s le-o ia indiferent de circumstane). Apoi, erorile judiciare pot fi reparate mai uor, justiia nu mai poate face nimic ns n cazul execuiei persoanei acuzate pe nedrept. De asemenea, se consider ca de fapt se ncearc de fapt mascarea unor erori din sistemul penitenciarelor, care n loc s fie ndreptate, se prefer mascarea lor. Romnia a cunoscut acest tip de pedeaps. Prima oar pedeapsa a fost interzis n 1866. A fost reintrodus d-abia n 1938, o dat cu prima constituie de natur dictatorial din Romnia. Comunitii au pstrat-o, iar imediat cu trecerea la democraie aceasta a fost abolit. Din acest motiv, se consider c statutul de ar democratic al rii noastre ar fi incompatibil cu o astfel de pedeaps. Din acest motiv, argumentele pentru aceasta nu ar fi de ajuns n dauna celor contra ei. Iar cel mai important argument contra ar fi cel legat de contextul internaional, n care n Europa aproape toate rile au renunat la acest tip de pedeaps. De asemenea, datorit ncrederii sczute

n justiie, argumentele de descurajare pot fi uor combtute, avnd n vedere c un om condamnat la moarte poate fi nevinovat n ochii multor oameni. Iata ce spune Adrian Cocosila in articolul sau, scris in data de 19 Martie 2011 pe pagina http://www.crestinortodox.ro. Pedeapsa cu moartea vine de cele mai multe ori in mintea omului, atunci cand el ramane lipsit de cei dragi din cauza criminalilor. Ideea ca o anumita categorie de oameni sa primeasca pedeapsa cu moartea este prezenta si in cei care isi doresc o societate mai sanatoasa. Pentru ca omul nu se mai defineste si nici nu se mai priveste ca fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, spune cu usurinta: "doresc ca acesta sa fie omorat". E adevarat ca in Vechiul Testament cei care se faceau vinovati de adulter erau omorati cu pietre. Insa, in momentul in care oamenii sunt pusi in situatia de a ucide o femeie cazuta in adulter (Ioan 8, 3-11), Hristos ii opreste. Din punct de vedere crestin, este important sa se evidentieze ca orice infractiune este mai intai de toate un pacat. Omul trebuie vindecat sufleteste, tamaduit, nu dat mortii. Daca nu vom avea atitudinea pe care a avut-o Hristos cu cei ce doreau sa o ucida pe femeia adultera, atunci unde mai este asemanarea noastra cu Cel care "nu doreste moartea pacatosului, ci indreptarea lui" (Iezechiel 18, 23). Sigur, putem spune ca de vreme ce acestia isi cunosc sfarsitul, ziua executiei, ii pot cere iertare lui Dumnezeu pentru cele savarsite si pot avea soarta talharului mantuit. Dar uitam ca Mantuitorul a oprit aplicarea legii celei vechi a firii cazute, care vestea "dinte pentru dinte", si nea dat porunca sa nu inmultim raul (Matei 5, 38). Mai mult, putem noi insine sa sfarsim in aceasta stare neplacuta Domnului si astfel sa ajungem sa avem parte de chinurile vesnice. Faptul ca ne dorim altceva decat Hristos, denota lipsa unirii noastre cu El. In conditiile in care Dumnezeu nu mai este cunoscut ca Cel ce daruieste viata, atunci societatea se priveste si actioneaza in virtutea dreptului de titular asupra vietii: "el trebuie sa traiasca, el trebuie sa moara". Uneori ne spunem ca Dumnezeu nu are ochi pentru noi, de vreme ce am avut parte de atatea suferinte provocate de criminali. Dar Sfintii Parinti ne invata ca trebuie sa vedem in cei ce ne fac rau, doctori trimisi de Dumnezeu, in sensul ca ei ne ajuta sa ne vedem boala (caci daca raspundem raului facut de ei cu rau, e semn ca suntem bolnavi). Se pierde din vedere ca pedeapsa cu moartea nu moralizeaza societatea. Dimpotriva, potrivit studiilor sociologice cunoastem ca acolo unde pedeapsa capitala este in vigoare, avem parte de o crestere, nu de o scadere a ratei criminalitatii. Asa ca schimbarea lumii in bine nu se va putea realiza niciodata dupa pofta omului cazut in pacat. Poate asa vom intelege si cuvintele unui batran din Pateric: "Frate, daca vezi un om urmarit pentru o fapta rea si pe cei care il cauta sa il ucida pentru asta, mai bine ascunde-l si lasa-l in voia lui Dumnezeu". As vrea sa redau cateva dintre cele mai interesante comentarii facute la adresa acestui articol scris de domnul Cocosila. Iata ce scrie in data de 12.01.2011 domnul Gheorghe Urzica in

legatura cu tema lucrarii mele: Nu am fost niciodata adeptul pedepsei cu moartea si nici nu voi fi de acord sa se reintroduca in Romania. Ultima condamnare in Romania prin pedeapsa capitala, moartea, a fost asupra presedintelui Nicolaie Ceausescu si a sotiei lui Elena, in ziua de 25 decembrie 1989, Sarbatoarea Nasterii Domnului! Oricate argumente vom gasi pentru justificarea acestei pedepse cu moartea, nu vor putea invinge si inlatura logica divina. Nu noi, oamenii, i-am dat viata omului condamnat la moarte, ci Dumnezeu, noi doar l-am crescut, educat si i-am dat bunuri materiale. Doar pe aceste din urma le putem lua noi oamenii, nu si viata lui, care este un drept divin de care beneficiaza fiecare in parte prin Vointa lui Dumnezeu. Daca as fi eu cel calcat de criminal sau hot, nu l-as condamna la moarte, in inchisori acum sunt biserici cu preoti instruiti si binecuvantati pentru a-l tamadui. Nu as putea sa-l iert un timp, vreme cat sa-mi asimilez durerea sau lipsa provocata de criminal si cand va veni vremea, nu prea tarziu, sa-i dau iertarea cuvenita, care este un atribut divin, eu nu o pot retine la nesfarsit, si poate ca nu-l voi uita niciodata, in primul rand ca mi-a provocat o rana care m-a intors cu fata la Dumnezeu, sa fiu mai bun, insa nul voi uita din motivul cel mai important, ca acest om care a pacatuit prin crima sau hotie, fiind slab de credinta si supus vremurilor grele, poate fi un potential om de tamaduit si vindecat sufleteste si sa fie cel putin egalul meu care l-am judecat si apoi iertat, daca nu mai infrumusetat sufleteste si mai apropiat de Dumnezeu decat mine. Ma intreb si va intreb atunci de ce sa-i iau viata daca are sansa tamaduirii sufletului, de ce sa iau viata unui posibil sfant? O alta replica la fel de interesanta ca cea anterioara, dupa parerea mea, este si cea a domnului Dragos Iulian, replica postata in data de 15.01.2011: Referitor la comentariul facut de catre domnul Gheorghe Urzica, moartea presedintelui Ceausescu a fost dictata de catre cei ce siau dorit puterea in acel moment culminant al anului 1989, de dorinta lor de a-si forta viitorul de a incerca sa il modeleze dupa poftele lor. Presedintele Ceausescu putem spune ca a devenit un martir in decursul timpului, cu ajutorul poporului a reusit sa creeze o societate bine dezvoltata si ancorata in hatisul economiei mondiale, in clipa de fata judecam faptul ca a fost omorat, sau pedeapsa cu moartea! Onoratilor, cine va da dreptul de a judeca si condamna o fiinta umana la moarte ...?! Cu ce drept faceti acest lucru?! Atata timp, cat nu vom intelege ca viata este minunata sub toate aspectele ei, cu toate fiintele prezente pe acest pamant, nu vom reusi sa infrinam pornirile incisive la adresa aproapelui nostru! La nivel mondial economia dicteaza din pacate in mare parte, comportamentul incisiv al omenirii, astfel saracia, lipsa conitiilor propice dezvoltarii fizice, morale, au dus in prezent la ceea ce se numesc posibile infractiuni, posibile vinovatii, din acest punct de vedere imi doresc din toata inima ca tot ceea ce reprezinta latura criminalitatii sa se estompeze. Nu doresc sa devin avocatul celor ce au calcat strimb dar atata timp cat dorinta de inavutire a creat o clasa net superioara financiar, cu siguranta acest lucru s-a facut in detrimentul altora, deci saracindu-i si punind la grele incercari starea fizica si morala a acestora. Nu uitati ca dupa revolutie au aparut

bogatii Romaniei ca ciupercile dupa ploaie, persoane ce au facut si fac parte in continuare din toate sistemele si domeniile de activitate, in acel moment si bineinteles si in prezent, boala perpetuindu-se... In clipa de fata vorbim de crima si pedeapsa capitala, dupa parerea mea, ceea ce puneti in discutie poate fi privit prin acest spectru al imbogatirii subite al unora, prin aceasta dorinta de inavutire fara prejudecati, fara limite de bun simt la adresa celorlati semeni ai lor. Intr-o societate puternic dezvoltata atat ca moralitate, cat si economico-financiar, atata timp cat omul de rand are asigurata ziua de maine, atata timp cat siguranta sa finaciara nu este amenintata din nicio parte, principiile sale individuale de moralitate, sunt ridicate la nivelul societatii ce il defineste si deci il va opri sa calce stramb, sa comita ilegalitati, sa faca vreun rau semenului sau, in cazuri izolate, cei ce sufera de boli psihice, pot fi inchisi pe viata, nu ucisi! A condamna pe cineva la moarte este de neinchipuit intr-o astfel de societate, in care principiile morale sunt net ridicate! Iertarea pacatelor semenilor nostri poate duce la un viitor mai bun, atat pentru noi, cat si pentru copiii nostri si de ce nu si pentru cel in cauza de a fi pricinuit rau In cateva cuvinte voi prezenta si opinia mea in legatura cu tema lucrarii mele, tema ce mi se pare foarte controversata, datorita parerilor impartite si contradictorii, spun acest lucru deoarece nu toti sunt de acord cu aspectul religios al acestei probleme, sunt destule voci care invoca aspectul economic, s.a.m.d. Din punctul meu de vedere o moarte rapida, este prea usoara pentru cel care a savarsit crime oribile, sau care a pagubit statul sau este vinovat de alte infractiuni grave. Faptul ca se vor cheltui oricum bani pentru intretinerea echipamentului de gazare, sau electrocutare, tot nu va echivala niciodata costurile care implica tinerea in conditii excelente, deci prea bune pe tot restul vietii unui raufacator, nu ma va face sau fiu de acord cu pedeapsa capitala. Este cunoscut faptul ca se cheltuie anual mai mult cu un detinut, decat cu un bolnav, deci eu as pleda pentru pedeapsa prin intemnitare pe viata, dar in conditii austere si multa munca in folosul societatii. Mi se pare pur si simplu absurd sa cotizam enorm o viata intreaga, pentru un detinut, care a comis crime grave impotriva societatii. Pentru fapta lui, el trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa in conditii la limita supravietuirii si sa munceasca cat mai mult si sa fie platit pentru munca prestata in folosul societatii, asa mi se pare echitabil fata de toata lumea. Doar in acest mod putem spera ca unii dintre ei isi vor intoarce privirea spre lumina si se vor mantui.

BIBLIOGRAFIE 1. Conf.Univ. Dr. Manuel Gutan, curs Istoria gandirii juridice europene, in format pdf. www.ulbs.ro 2. www.wikipidia.com

3. DECRET-LEGE nr.6 din 7 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea, pentru modificarea i abrogarea unor prevederi din Codul penal i alte acte normative 4. Manuel Gutan, Istoria dreptului romnesc. Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2004 5. Manuel Gutan, Istoria dreptului romnesc. Editia a 2 a revazuta si adaugita, Editura Hamangiu, 2008 6. Emil Cernea, Emil Molcut: Istoria statului si dreptului romnesc, Sansa SRL, Bucuresti, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999; 7. Pr.Conf.Univ. Dr. Irimie Marga, Drept canonic, Manual pentru uzul studenilor la forma de nvmnt la distan, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu 2009 8. http://www.crestinortodox.ro, accesat la data de 30.05.2011 9. http://aafdutm.ro/revista/anul-ii/argumente-pro-si-contrapedepsei-cu-moartea/ - Publicat in categoria Anul II, Nr. 1 Mai 2010, Stiinte Economice, accesat in data de 29.05.2011 10.http://www.idebate.org/wiki_ro/index.php/Pedeapsa_capital a_ar_trebui_abolita, accesat la data de 31.05.2011